P. 1
Igiena Examen Subiecte Usmf

Igiena Examen Subiecte Usmf

|Views: 59|Likes:
Published by Cristina Ene

More info:

Published by: Cristina Ene on May 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2012

pdf

text

original

Dar cum 1.

Igiena, sanitarie, profilaxie - notiuni, metodele de studii aplicate in igiena Igiena studiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri de asanare, normative si legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de munca. Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza. Scopul igienei fiind pastrarea si promovarea sanatatii. Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop: • prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active • mentinerea si fortificarea sanatatii • sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective Sanitaria (sanitatia) – (lat. Sanitas - sanatate) activitatea practica in care se supravegheaza respectarea normativelor, regulilor si realizarea masurilor de igiena; igiena in practica. Hlopin spunea ca igiena este stiinta despre mentinerea si imbunatatirea sanatatii, iar sanitaria constituie activitatea practica cu ajutorul careia se realizeaza exigentele acestei stiinte. Profilaxia – in intelesul deplin al cuvintelor este ansamblul masurilor orientate spre promovarea sanatatii, ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor, reducerea consecintelor in caz de boala si evitarea deceselor premature. Etapele profilaxiei: • preventia primara – include prevenirea aparitiei bolilor prin cresterea rezistentei specifice si nespecifice a organismului, prin combaterea f. de risc. Ea corespunde medicinii preventive si fiind promovata de serviciul sanitaro-epidemiologic, dar realizata de toata societatea. • p. secundara – este prezentata de masurile ce se iau in momentul declansarii starii morbide, la aparitia starilor prepatologice sau dupa aparitia bolii. • p. tertiara – reprezinta masurile de recuperare, de reabilitare biologica, sociala si profesionala a bolnavului. Corespunde in plan aplicativ medicinii de recuperare. Metodele de cercetare folosite in igiena se impart in 2 clase: I.Met. a factorilor de mediu 1)observatia sanitara (descrierea, avertizarea sanitara). O descriere a obiectului de fata. 2) metodele organoleptice, ce depind de acuitatea organelor de simt a cercetatorilor, care ne dau precis date despre starea obiectelor, dar nu si cantitatea. 3)metodele de laborator, incepind cu metodele fizice, ca determinarea temperaturii, umeditatii etc. 4)metodele chimice, pentru determinarea componentei chimice a substantelor. 5) metodele biologice – cercetarile microbiologice, parazitologice etc. II.Met. a reactiei organismului la actiunea acestor factori: 1)m. fiziologice, care se folosesc la manifestarile functionale ca raspuns la modificarile mediului 2)m. clinice si de laborator pentru aprecierea dereglarilor ce se produc in organism sub actiunea factorilor nocivi 3)m. epidemiologice la cercetarea fenomenelor morbide care au un caracter de masa cu scopul de a indica mijloacele de combatere si profilaxie 4)m. statistice – se folosesc la studierea structurii si stadii dinamice a sanatatii 5)m. experimentale – pentru stabilirea normelor sanitare si mai ales a concentratiilor maximal admisibile a substantelor. Normarea igienica trebuie sa asigure un nivel al factorilor nocivi in limitele inofensive pentru organism, iar concentratia maximal admisibila (CMA) de poluanti reprezinta acea concentratie determinata prin metode moderne si care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra sanatatii, nu produce senzatii subiective si nu afecteaza capacitatea de munca a omului. 2. Factorii studiati de igiena, grupurile lor. FActorii de risc pentru sanatate. Influienta factorilor de mediu asupra organismului poate fi diversa si depinde de gradul de nocivitate si de durata actiunii acestora. Factorii de mediu: 1. externi – factorii ce actioneaza asupra organismului din exterior a) fizici b) chimici – elemente si substante chimice naturale sau sintetizate de om c) biologici – bacteriile, virusii d) sociali – rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrealatiilor dintre oameni 2. interni – factorii genetici,consitutionali care determina afectiunile genetice. Indiferent de originea si felul lor se impart in: a) sanogeni – acei care au actiune benefica asupra organismului, contribuind la mentinerea si fortificarea sanatatii. Cunoasterea lor are o importanta deosebita in mentinerea si ameliorarea sanatatii. b) patogeni – acei care au actiune nefavorabila asupra organismului si duc la alterarea starii sanatatii. Cunoasterea lor ofera posibilitatea de a-i inlatura si a limita actiunea lor asupra organismului. Profesorul roman Manescu considera f. patogeni f. de risc sau capabili de a produce imbolnavirea. Dupa gradul de influenta asupra organismului f. de risc au fost clasificati in: 1) modul de viata nesanatos – supraalimentatia, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul de medicamente, modul de viata sedentar 2) f. biologici – ereditari si predispunerea personala 3) mediul ambiant nefavorabil, conditiile climaterice nefavorabile, poluarea intensa a aerului, schimbari ale conditiilor climaterice, expunerea excesiva la razele solare etc. 4) f. de risc legati de asistenta medicala – incompetenta profesionala, asistenta medicala tirzie Cunoasterea si determinarea factorilor de risc constituie, poate cea mai valoroaasa contributie pentru mentinerea si promovarea sanatatii. 3. Necesitatea cunoasterii igienei de catre medicii curativi, domeniile de aplicare a acestor cunostinte Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza. Scopul final al igienei este pastrarea si promovarea sanatatii. Inca din antichitate, omul a realizat o serie de masuri igienice elementare pentru a-si mentine sanatatea. Cunostintele despre igiena sunt foarte importante pentru toti oamenii si obligatorii pentru medici. Cu ajutorul lor, putem sa planificam si sa efectuam corect toate masurile obligatorii la studierea specificului bolilor contagioase si necontagioase intr-o regiune concreta. Cunoasterea igienei contribuie la daignosticarea corecte a bolilor. Cunoscind particularitatile conditiilor de munca, influenta lor aupra sanatatii, medicul poate face deductii despre etiologia bolii, el poate lua masurile eficace de tratament si de profilaxie a bolii. Cunoasterea igienei ii va permite medicului sa poata selecta pentru fiecare bbolnav i parte regimul potrivit de alimentatie, tratament, sa-i recomande exercitiile fizice si masurile corespunzatoare cu efect de calire a organismului. Medicul va putea sa-i recomande pacientului profesia si modul de viata potrivit pentru mentinarea sanatatii. Cunostintele igienice sunt necesare medicilor pentru activitatea de iluminare sanitara in masa. Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop: 1) prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active 2) mentinerea si fortificarea sanatatii

1

3) sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective Sarcinile concrete sunt:  supravegherea respectarii normelor de igiena si antiepidemice privind conditiile de trai, de munca, de aprovizionare cu apa potabila, de alimentatie si altor factori de mediu care influenteaza sanatatea populatiei si recomandarea masurilor necesare  aplicarea masurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea factorilor de mediu  aplicarea masurilor de combatere in focarele de boli infectioase  desfasurarea activitatii medicale preventive in timpul si la locul de munca in intreprinderile industriale si institutiile de invatamint, precum si in unitatile care asigura cazarea si alimentatia pentru aceste colectivitati  urmarirea adaptarii elevilor si studentilor la procesul de invatamint si a muncitorilor in procesul de munca  desfasurarea activitatii de educatie sanitara si de protectie a muncii, antrenarea activului sanitar obstesc si a intregii populatii la realizarea masurilor profilactice 4. Alimentatia rationala. Principiile. Factorii care se vor lua in consideratie la recomandarea alimentatiei rationale. Alimentatia rationala consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante nutritve in diferite stari fizologice a organismului si conditii de mediu, atit cantitatv, cit si calitativ. Principiile alimentatie rationale:  alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ, adica sa asigure cantitatea necesara de energie prin respectarea conditiilor sanitare in timpul transportarii, pastrarii si preparari culinare a produselor alimentare  prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului alimentar insalubru  produsul trebuie sa aiba o calitate adecvata, adica sa contina toate sustantele nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, saruri minerale) in cantitati bine echilibrate si sa se respecte o proportie justa a alimentelor si a substantelor nutritive  sa se respecte regimul alimentar care consta in aceea, ca alimentatia sa fie la anumite intervaluri de timp si strict respectata  asigurarea unei bune stari de nutritie – sa se asigure folosirea folosirea maxima a sustantelor nutritive prin prepararea culinara a alimentelor  asigurarea varietatii bucatelor  deplina digestie a alimentelor  propritetatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda deprinderilor consumatorului  sa se respecte moderatia, adica sa nu contina un exces de zahar, sare, grasime Necesarul energetic al organismului  pentru sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului  pentru activitatea respiratorie a muschilor respiratorii si a inimii  pentru contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede  pentru activitatea de secretie de excretie  pentru mentinerea temperaturii constante a corpului  pentru repararea uzurilor Traditional consumul de energie se masoara in kcal. O kcal reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturi a unui litru de apa cu un grad Celsius si este primit de la 15 la 16 grade. In anii 1940 a fost primita o alta unitate de masura – Joule. Un kJ este cantitatea de energie cheltuita pentru deplasarea unei mase de un kg pe o distanta de un metru cu o forta de un Newton. Pentru a determina echilibrul energic este necesar de a cunoaste anumiti factori: 1. valoarea calorica a alimentelor ingerate La oxidarea: 1 gr proteine = 4,1 kcal 1 gr lipide = 9 kcal 1 gr glucide = 4,1 kcal Exemple (100 gr): ulei vegetal – 929 kcal piinea – 239 kcal varza – 30 kcal castrevetii – 16 kcal 2. consumul de energie Cantitatea de energie utilizata de organism in repaus este numita metabolismul bazal. Activitatea dinamica specifica – folosirea alimentelor pentru energie. Daca ne vom alimenta doar cu: • Proteine – MB va creste cu 20-40% • Glucide – MB va creste cu 7-8% • Lipide - MB va creste cu 2-5% • Hrana mixta – MB creste cu 10% - norma Norma – 1780 kcal – la alimentatie. Factorii care actioneaza asupra MB: 3. virsta (in tinerete MB este mai ridicat) 4. inaltimea (persoanele inalte au MB mai inalt) 5. cresterea 6. grasimea scade MB iar tesutul slab face sa fie mai ridicat 7. febra creste MB 8. stresul creste MB 9. temperatura mediului (caldura si frigul cresc MB) 10. malnutritia scade MB 11. sexul (la femei cu 8-10% mai scazut decit la barbati cu aceeasi greutate corporala) 5. Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului. metodele de determinare. Normativele fiziologice de consum de energie pentru diferite grupuri de populatie Viata intotdeauna cere un consumde energie, pentru satisfacerea mai multor necesitati :  sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului  activitatea permanenta a muschilor respiratorii si a inimii  contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede  activitatea de secretie de excretie

2

 mentinerea temperaturii constante a corpului  repararea uzurilor Traditional consumul de energie se masoara in kcal. O kcal reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturi a unui litru de apa cu un grad Celsius si este primit de la 15 la 16 grade. In anii 1940 a fost primita o alta unitate de masura – Joule. Un kJ este cantitatea de energie cheltuita pentru deplasarea unei mase de un kg pe o distanta de un metru cu o forta de un Newton. 1 kcal = 4184 kJ 1 kJ = 0,239 kcal Pentru a determina echilibrul energic este necesar de a cunoaste anumiti factori: 2. valoarea calorica a alimentelor ingerate metoda de calcul La oxidarea: 1 gr proteine = 4,1 kcal 1 gr lipide = 9 kcal 1 gr glucide = 4,1 kcal 3. consumul de energie Cantitatea de energie utilizata de organism in repaus este numita metabolismul bazal. Pentru o persoana apta de munca (25-45 ani) este o 1 kcal/1 kg/1 ora, deci 1700 kcal. MB la copii este ceva mai accentuat – la virsta de 3 ani este de 2-2,5 kcal/kg/ora. Adolescentii au MB 1,51,7/kcal/ora. Cu virsta MB scade, spre 60 ani scade cu 15-20%, la 80 ani – cu 30%. Metodele de determinare a MB: 5) calorimetria directa – avem nevoie de o camera speciala cu pereti dubli. Printre pereti vircula apa. Energia degajata sub forma de caldura se determina prin aprecierea volumului de apa care circula in sistem si a gradului de incalzire a ei in procesul experimentului. 6) calorimetria indirecta – analiza chimica completa a gazelor. Avem nevoie de un sac Douglas si un rezervor Holdane. Se determina coeficientul caloric. Cunoastem consumul de energie nedirijat (MB+actiunea dinamica specifica) si dirijat (bazat pe activitatea musculara, lucrul fizic si depinde de activitatea profesionala, de intensitatea muncii, de virsta, de inaltime, de greutatea corporala, de starea fiziologica a organismului, de actiunea factorilor externi). Metodele de determinare a consumului de energie de organism: I. metoda de calcul – trebuie sa determinam MB, la aceasta valoare se adauga 10% a actiunii specifice a alimentelor si consumul de energie la activitatea profesionala (cronometrajul activitatii persoanei). II. calorimetri directa III. calorimetria indirect In dependenta de gradul de intensitate a muncii si cantitatea necesara de substante nutritive, populatia adulta este repartizata in 5 grupuri: 1. persoanele a caror activitate este indeosebi intelectuala (educatori, profesori, colaboratori stiintifici, lucratori medicali cu exceptia de infermiere, asistenti medicali si chirurgi) La barbati 2550-2800kcal, Femei 2200-2400kcal (variaza in dependenta de virsta). Coeficientul activitatii fizice este de 1,4. CAF - raportul dintre cheltuielile generale de energie si cheltuielile de energie pentru MB. 2. persoanele a caror munca necesita eforturi fizice usoare (zootehnicienii, veterinarii, asistentele medicale si infermieri, lucratori din sfera de deservire) B 2750-300kcal, F 2350-2700kal, CAF = 1,6 3. Persoanele a caror munca necesita eforturi fizice medii (lucratorii de la intreprinderile de prelucrare a metalelor, lemnului, industria alimentara, lucratorii transportului feroviar, chirurgii) B 2950-3200kcal, F 2500-2700kal, CAF = 1,9. 4. Persoanele care indeplinesc munci fizice grele (muncitorii de la constructie, industria petrolului si a gazelor, agricultura) B 3450-3700, F 2900-3150, CAF = 2,2. 5. Persoanele care indeplinesc munci fizice foarte grele (minerii, otelarii, hamalii, taietorii de lemne) B 3800-4000, F 3300-3500, CAF = 2,5. 6.Importanta biologica a proteinelor. Alimente surse de P (dupa valoarea biologica). Necesarul in proteine, echilibrul proteic. Proteinele sunt substante nutritive cu o strucura complexa, care se prezinta ca macromolecule, formate din lantul de AA legati intre ei prin leg peptidice. Proteinele au in componenta lor atomi de C, H, O, N, S, cantitati mici de Fe, Cu, Zn. P ce se contin in diferite alimente, nimerind in tubul digestiv se descompun in AA, care se resorb in intestine, apoi nimernd in tesuturi, acesti AA se transforma in P noi, specifice organismului. Clasificarea P: 1. P simple (haloproteine) – intra in compozitia hemoglobinei si mioglobinei, 2. P conjugate (heteroproteine) – contin in plus, fata de cele simple, o componenta neproteica Din punct de vedere al valorii biologice P se clasifica:  P de clasa I (complete), cu valoarea biologica superioara, care au caracteristic in componenta lor toti AA esentiali si care se gasesc in proportii optime pentru organism: P de origine animaliera: oua, carne, lapte si brinzeturi  P de clasa II (partial complete), contin in molecula lor toti AA esentiali, dar nu se afla in proportii optime pentru organism – se gasesc in alimentele de origine vegetala: legume, fructe, leguminoasele uscate, cerealele.  P de clasa III (incomplete) – val bio inferioara, nu contin toti AA si nu se afla in raport optim. Rolul sau functiile P pentru organism  P constituie comp de baza al protoplasmei celulare si al structurii intercelulare  efectueaza un rol plastic  participa la formarea unor enzime, care intervin in desfasurarea tututor proceselor vitale ale organismului  influenteaza activitatea glandelor endocrine  influenteaza rezistenta organismului fata de infectii  au functii structurale specifice tesuturilor  indeplinesc functia de transport a hemoglobinei si plasmei sangvine  participa la mentinerea echilibrului osmotic  au functie genetica  functie de detoxicare a toxicelor industriale si medicamentelor, care se realizeaza prin mai multe cai  prin mentinerea troficitatii normale a tesuturilor si organelor pe care actioneaza substantele nocive, marindu-le rezistenta  prn asigurarea ecipamentului enzimatic, necesar metabolizari noxelor, transformindu-le in substante lipsite de nocivitate  indeplinesc rol energetic secundar – la arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal. Necesitatea de P: se recomanda ca proteinele sa constituie 11-13% din valoarea energetica diurna. Necesitatea de P variaza la diferite grupe profesionale intre 80-120g pe zi. Pentru mentinerea ehilibrului azotic este necesar de 40-60 g, ce se socoate ca normativ fiziologic. Carenta de proteine conditioneaza dereglarea sistemelor fermentative, scaderea MB si termogenezei, reducerea cantitatii de P (albumine) in serul sanguin. Una din cele mai preoce manifestariale insuficientei proteice este reducerea rezistentei, functiilor protectoare a orgnismului. Concomitent apar dereglari ale functiei sistemului endocrin. Surplusul de proteine se include in Mb, ceea ce se reflecta direct asupra ficatului, unde se obtin produsele finale ale descompunerii proteinelor si asupra functiei rinichilor, prin care se elimina aceste produse. Excesul de proteine provoaca o reactie nefavorabila a sist cardiovasc si a celui nervos.

3

7. Importanta biologica a lipidelor, alimentele surse, necesarul, echilibrul lipidic. Lipidele sunt o grupa de substante organice insolubile in apa si solubille in solventi organici, ca eterul, acetona. Clasificarea lipidelor: 12. L simple a) glicerol (gliceride) b) steride – contin sterol, dupa origine pot fi zoosteroli, fitosteroli, micosteroli. Steridele se concentreaza in ficat, creier, MS, grasimile din lapte, galbenus de ou. 13. L complexe – contin in plus acid fosforic, aminoalcooli, AA si glucide. Se impart in: a) fosfatide, care intra in structura lipidelor, a membranelor celulare. Sursele – galbenus de ou, ficat, lapte, mai putin in uleiuri vegetale. b) sfingolipide – nu contin glicerol, si in locul lui este luata sfingozina. Functiile L: IV. L reprezinta o sursa de energie concentrata – prin arderea unui de L se elibereaza 9 kcal. V. L nu consttituie numai o sursa energetica, ci aduc si un aport de material de material plastic VI. influenteza procesele de termoliza VII. functia necesara a organelor interne “de rotunjire a formelor corpului” VIII. aport de vitaminele liposubile A, D, E, K si contribuie la asimilarea lor IX. influienteaza functia tubului digestiv X. inhiba secretia HCl XI. au o importanta din punct de vedere culinar XII. influenteaza asimilarea sarurilor minerale XIII. infuenteaza functia sistemului nervos central, endocrin; inhiba functia pancreasului, a glandei tiroide, micsoreaza motilitatea stomacului si a intestinelor, dau senxatii indelungate de sat XIV. formeaza apa endogena XV.sporeste rezistenta organismului la sete Alimentele surse care acopera 60-65% din necesitatea de grasimi sunt cele propriu-zise: unt, margarina, slanina. In lipsa L are loc micsorarea duratei vietii a lipidelor, slabirea rezistentei la actiunea factorilor nefavorabili, aparitia pe piele a exzemei, hemoragii in organele interne. Consumul exagerat de lipide pot creste rezervele adipoase, ceea ce duce la aparitia unei boli metabolice – obezitatea. De asemenea, consumul excesiv de grasimi bogate in AG saturati, are drept consecinta cresterea colesterolului in singe, depunerea lui pe peretii arterelor si sclerozarea acestora – ateroscleroza. Aceasta sta la baza unor complicatii deosebit de grave: infarctul miocardic, hemoragia cerebrala, hipertensiunea arteriala. Necesarul de L: 3. 0,7-1 g/kg corp/zi – la adulti sedentari 4. 1-1,5 g – la adulti 5. 2 g – copii, adolescenti Ratia de lipide nu trebuie sa depaseasca 30-33% din numarul total de calorii in 24 ore. Necesitatea diferitor grupuri profesionale variaza intre 70154 g pe zi. In alimenatia echilibrata grasmile ingerate trebuie sa contina 25-30 g uleiuri vegetale, 3-6 g AG polinesaturati, 1 g colesterol, 5 g fosfolipide. 8. Importanta biologica a glucidelor, alimentele surse, necesarul,echilibrul glucidic. Glucidele sunt substante chimice alcatuite din C, H, O si care au rol energetic in organism. Se impart in: • monozaharide – se dizolva bine in apa si se resorb repede in organism. 1. pentoze – in fructe si radacinoase 2. hexoze – fructoza, glucoza, galactoza. Glucoza este cea mai importanata, fiind prezenta in singe in cantitate de 1 g/litru. In cantitati mari se gaseste in struguri. Froctoza se gaseste in stare libera in unele fructe si in miere (80%) • dizaharide (oxide) – cea mai importanta este zaharoza (cea mai raspindita in natura, care se descompune in molecule de glucoza si fructoza), lactoza (zaharul din lapte, unicul zaharid de origine animaliera), maltoza (prin hidroliza se descompune in 2 molecule de glucoza). • polizaharide (oxide) 1. amidon – forma de stocare a hidratilor de carbon 2. celuloza – polimer al glucozei, care nu disperseaza in apa si e foarte rezistent la hidroliza acida sau enzimatica. Fibrele celulozei din alimente trec nedigerate de organism si sunt eliminate sau dezintegrate prin fermentatie microbiana. 3. Glicogen – forma de rezerva a glucidelor Fibrele alimentare (substantele nutritive) – sunt indispensabile in alimentatie datorita urmatoarelor efecte:  dau senzatia de sat  previn constipatiile  stimuleaza muschii tractului digestiv pentru a-si pastra tonusul  reduc riscul imbolnavirilor cardio-vasculare  constituie un substrat favorabil pentru dezvoltareas florei de fermentatie, ce contriuie la sintetizarea vitaminelor din grupa B Rolul si functiile G in organism: 5. sunt furnizoare de energie rapida 6. sub forma de glicogen sunt stocate in ficat, muschi, ca energie de rezerva 7. sunt folosite la sinteza de lipide 8. aportul organismului – vitamnele hidrosolubile – indeplinesc functi de substante biologic active, participa la sinteza acizilor nucleici si AA, la solubilizarea, transportul si metabolizarea hormonilor. Surse de glucide digerabile: cerealele si derivatele lor – gris orez, cartofi; leguminoase – fasolea, mazarea; legumele; fructele; alimente de origine animala – lactoza laptelui. Surse de materal fibros: piine neagra, piine inegrala, fasolea, mazarea, nucile, radacinoasele, legumele, frunzele batrine (de varza, spanac). Surse de pectina: morcovi, mere, pere, gutui, coacaza, struguri, piersice, prune. Necesitatea de G in 24 ore pentru diversele grupe de populatie este de 300-580g pentru barbati si 260-460g pentru femei. Se recomande ca nivelul de glucide sa nu depaseasca 57% din valoarea energetica a ratiei. 9. Vitaminele - caracterizarea generala, clasificarea acestora (denumirea uzuala si dupa componenta chimica) Vitaminele sunt substante chimice organice, necesare organismului pentru ca el sa fie sanatos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, deci ele trebuie obtinute din alimente. Termenul de vitamina a fost pentru prima data introdus de catre biochimistul polonez Cashemir Fung in 1912. Vita din latina inseamna viata, iar sufixul mina - de la amine. Vitaminele sunt considerate biostimulatori si sunt incluse

4

in grupa substantelor active, ca si enzimele si hormonii. Ele indeplinesc functia de catalizatori. Combinindu-se cu proteinele, formeaza fermenti si iau parte la diverse reactii fermentative. Vitaminele joaca rol in prevenirea unor imbolnaviri. Excesul si insuficienta lor, pot provoca o serie de tulburari patologice, care conduc la declansarea unor boli specifice. Vitaminele asigura o functionalitate optima a SNC, a aparatului digestiv, a sist hematopoetic. Ele maresc rezistenta organismului la infectii, toxine, favorizeaza adaptarea oganismului la diverse conditii de mediu si de munca. Clasificarea vitaminelor 4) Solubile – 1. Dupa grad 1. liposolubile • vit A – retinol • provit A – caroten • vit D – calciferol • vit E – tocoferol • vit K – filochinol 2. hidrosolubile • B1 – tiamina • B2 – riboflavina • B6 – piridoxina • B12 – cianocobalamina • Bc – acidul folic • B3 – acidul pantotenic • H – biotina • C – acidul ascorbic • P – citrina • PP – niacina, nicotinamida 2. Substante cu efecte vitaminice • B15 – acidul pangamic • H1 – acidul paraaminobenzoic • B4 – colina • B8 – inozitol • BT – Carnitina • F • U 3. Dupa mecanismul de actiune 1. care au efect nuclear – influenteaza transcriptia ADN 2. cu efect membranar – impiedica actiunea unor radicali liberi in organism, cum este vit E 3. transferarea unor grupari functionale 4. transferul de electroni 5) Insolubile 10. Importanta biologica a retinolului si calciferolului, sursele acestora in alimentatie, necesarul diurn. Vitamina A, retinolul, este o vitamina antixeroftalmica, sau vitamina cresterii. In stare pura se prezinta sub forma de ulei (vit A2) sau cristale de culoare galbena (vit A1). Intra in componenta rodopsinei, substanta cu rol important in vedere. Este extrem de sensibila la lumina, in special la radiatii ultraviolete. Vit A influenteaza cresterea si inmultirea normala a celulelor, procesele regenerative care au loc in organism: vindecarea ranilor, arsurilor. Contribuie la mentinerea troficitatii normale a cll epitaliale. Mentine integritatea mucoaselor, astfel creste rezistenta organismului la infectii. In lipsa ei se opreste spermatogeneza, intirziie menstruatia. Insuficienta duce la hemeralopie sau „orbul gainii”. In caz de carenta prelungita apare procesul de cheratinizare, care cuprinde si mucoasa bucala, gingivala, conjunctivala, a aparatului respirator, a cailor urinare. Excesul de vit A poate provoca tulburari: cefalee, insomnie, iritabilitate, anorexie, greata, voma, descuamarea pielii, dureri in oase. Vit A se gaseste in alimente de origina animala: lapte, unt, brinzeturi, oua peste gras. In plante se afla sub forma de provitamina – carotenoidele, dintre care cea mai cunoscuta este beta-carotenul. La nivelul ficatului si intestinului acestea sunt transformate in retinol. Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se foloseste in industria alimentara, farmaceutica, cosmetologie, in hrana animalelor, se gaseste in alimentele de orig vegetala, in toate legumele si fructele, dar in cantitati mari se afla in morcov, spanac, urzica, varza, rosii. Necesitatea diurna in retinol e de 1-1,5mg, din care 0,3mg trebuie sa fie sub forma de retinol net, iar restul sub forma de provitamine A. 1mg retinol este echivalent cu 6mg de caroten. Vitamina D, calciferolul, se poate transforma din ergosterol, sub actiunea razelor ultraviolete in vit D2 farmaceutica (ergocalciferol), iar din 7-dhidrocolesterol, sub act radiatiilor ultraviolete, se formeaza colecalciferolul. Aceasta vitamina favorizeaza absorbtia calciului din intestinul subtire si depunerea lui in oase. In lipsa vitaminei oasele se deformeaza si apar semne tipice bolii intilnite mai ales la copii, rahitismul: incurbarea membrelor inferioare, deformarea toracelui, implantarea vicioasa a dintilor. Poate sa apara si o hipotonie musculara, spasmofilie, transpiratii, scaderea calciului si fosforului in singe. Pentru a preveni fenomenele de hipervitaminoza, trebuie preferata calea de administrare per os, in doze zilnici, saptaminare, lunare.Necesarul zilnic pentru copiii pina la 3 ani este de 10mg sau 400 UI, pentru copiii in virsta de 4 ani si pentru adulti – 2,5 mkg sau 100 UI. Vit D naturala se gaseste numai in produsele de orig animala.Cele mai importante surse de vit D sunt ficatul, mai ales al unor psecii de pesti, untul, produsele lactate grase, galbenusul de ou. 11. Hiporvitaminozele, cauzele, manifestările clinice, profilaxia. In urma unor cercetari amanuntite, unii specialisti evidentiaza faptul ca excesul de vitamine sau dozarea acestora in mod necorespunzator poate produce efecte toxice grave, transformandu-le din suplimente nutritive preventive sau curative in adevarate otravuri. In acest sens vom enumera cateva astfel de cazuri de hipervitaminoza si efectele nocive ale acestora: - hipervitaminoza A (retinol) se manifesta prin hipertensiune intercraniana, cu cefalee, hiperexcitabilitate, prurit, hepatosplenomegalie; - hipervitaminoza D - administrarea prelungita sau utilizarea unor doze mari determina fenomene de hipervitaminoza caracterizate prin hipercalcemie (absorbtie crescuta de calciu) si mobilizarea acestuia din oase.Aceasta se manifesta prin oboseala, slabiciune, dureri de cap (cefalee), greata, stari de voma, diaree.La copii se manifesta prin oprirea cresterii si mai apare o insuficienta renala; - hipervitaminoza E (tocoferol) - poate produce tulburari de spermatogeneza, involutia ovarelor, tulburari de menstruatie;

5

- excesul de vit. B6 (piridoxina), supranumita si vitamina "bunei dispozitii", poate dauna tocmai sistemului nervos pentru a carui buna functionare este necesara; - excesul de vit.C (acid ascorbic) - cunoscuta ca un bun antioxidant si care contribuie la tratarea cancerului poate influenta rezultatul anumitor analize biologice precum creatinina, glucoza sangvina si urinara. Cantitati mai mari de 5g de vit. C pot provoca greturi, diaree si pot afecta litiaza renala; de asemeni unii specialisti sustin ca administrarea de vit.C si mestecarea gumei de mestecat duce la distrugerea smaltului dentar; 12.Importanta biologica a vitaminelor grupului B, necesarul, sursele in alimentatie. Din vit grupului B fac parte: B1 – tiamina, B2 – riboflavina, B6 – piridoxina, B12 – cianocobalamina, Bc – acidul folic, PP – niacina, nicotinamida. B1 – vitamina anti beri-beri-ca. Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procesele generale de oxi-reducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important la sistemul nervos central si periferic si in special al glandelor endocrine. Intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secreorii si de absorbtie digestiva. Antivitamina B1 (piritiamina) produce fenomene paralitice. Sursele: alimente de origine vegetala (cereale, mai putin legume), carne, peste, lapte, oua, drojdia de bere, coaja si germenii boabelor de griu (– cea mai multa cantitate!!!) La efort fizic moderat nevoia adultului in tiamina e de 2mg in 24 ore; 0,4-0,6mg la 1000kcal. Vitamina B2 – hidrosolubila de crestere Intervine in procese de oxi-reducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor, functiile SNC, a aparatului vizual si are rol antitoxic (Pb, Hg). Sursele: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee, salata verde, rosii La efort fizic moderat nevoia adultului in riboflavina e de 2mg in 24 ore; 0,6mg la 1000kcal. Vitamina B3 – PP Cuprinde acidul nicotinic si unii derivati ai lui. Ea participa la procesele de oxido-reducere, la metabolismul glucidelor, proteinelor, a produselor pigmentare, are o actiune vasodilatatoare. Sursele: alimente vegetale, ami ales in coaja boabelor de cereale, drojdia de bere, carne, rinichi, ficat. Necesitatea diurna in acid nicotinic e de 16-28mg sau 6,6mg la 1000kcal. Vitamina B6 Cuprinde piridoxina. Intervine in metabolismul substantelor organice, intra in compozitia unui mare numar de enzime cu fucntia de oxidoreducere. Participa la sinteza sfingozinei, cu rol in metabolismul lipidelor. Necesitatea diurna 2mg, pentru femeile gravide si mamele care alapteaza – 4mg. Vitamina Bc – acidul folic Necesar pentru hematopoeza. Se contine in drojdii, ficat, rinichi, verdeata, mai putina in peste si produsele lactate. Necesitatea diurna – 0,20,9mg. Vitamina B12 - cianocobalamina In lipsa ei se deregleaza hematopoeza si se dezvolta anemia pernicioasa. Se contine in ficat, carne, oua, lapte. Necesitatea diurna 0,003mg 13. Importanta acidului ascorbic in alimentatie. Necesitatea organismului in vit C si factorii ce o determina. Produsele furnizoare si produsele bogate in vit C Vitamina C se considera una din cele mai importante vitamine, deoarece indeplineste mai multe functii : influenteaza rezistenta capilarelor, reactivitatea organismului, gradul de rezistenta la actiunea agentilor patogeni si a factorilor nocivi externi, participa la procesele de oxidoreducere celulara si constituie un puternic agent reducator, participia la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de Fe, protejeaza vit A si E, economiseste vit din gr B. Vit C asigura structura si functionarea normala a celulelor care sintetizeaza colagenul, un component de baza al substantei intercelulare. Acidul ascorbic mareste rezistenta organismului la actiunea unor noxe chimice din mediul ambiant : plumb, mercur, benzen. Necesitatea de vit C depinde de intensitatea muncii, de virsta, de starea fiziologica etc. Pentru cei care efectueaza o munca de intensitate medie necesitatea zilnica e de 70mg. Necesarul de vit C este marit la persoanele care depun efort muscular intens si la cele care isi desfasoara activitatea in locuri reci. Sursele principale de vit C, care sunt si furnizoare sunt zarzavaturile , fructele proaspete (varza alba – 45mg vit C/100g produs, varza rosie – 70mg, cartofi – 20mg, visine – 15mg, ardei – 120mg). Produsele bogate in vit C sunt : citricele, macesul uscat, patrunjel verde, marar verde, fragi, agris, macris, ceapa, rodii, pere etc. Cerealele si zaharoasele nu contin vit C. 14. Hipovitaminoza C, cauzele si profilaxia ei. Metodele de determinare a saturatiei organismului cu vitamina C. In zona noastra climaterica nu se simte carenta mare de vit C, deoarece avem multe fructe su legume. Insa primavara, devreme, poate surveni o oarecare insufucuenta, cauzata de pastrarea indelungata a produselor, ele astfel pierzind din cantitatea de acid ascorbic. In caz de carenta a vit C in produsele alimentare si ca profilaxie, se recomanda de vitaminizat bucatele finite. Manifestarile hipovitaminozei sunt edematierea si laxitatea gingiilor, hemoragii gingivale. In organism apare o hipercheratoza foliculara. Se manifesta prin cheratinizarea foliculilor de pe fese, coapse, partile extensoare ale antebratelor. Pielea devine aspra, « piele de gaina ». Epiteliul cheratinizat se descuameaza usor, avind niste papile rosietice. Continutul vit C in urina este de 0,3 mg/h (norma fiind de 0,7 – 1mg/h), in singe e putin de 0,3mg% (norma fiind de 0,7 – 1,2mg%), in leucocite – mai putin de 10mg% (norma fiind de 20-30mg%). La aprecierea saturatiei organismului cu vit C se determina rezistenta capilarelor cu ajutorul aparatului Nesterov si proba linguala cu reactivul Tilmans. Determinarea rezistentei capilarelor. Aparatul Nesterov consta din manometru cu mercur, conducta pentru evacuarea aerului si ventuza. La inceputul probei, in aparat se formeaza vacuum, apoi se aplica ventuza pe partea palmara a antebratului. Deschizindu-se robinetul angiorezistrometrului, sub ventuza se obtine o presiune scazuta, ce se mentine timp de 3 minute. Pentru determinarea rezistentei capilarelor, presiunea atmosferica in ventuza scade pina la 240 mmHg. Rezultatul se preciaza dupa numarul de petesii aparute sub ventuza: pina la 15 petesii – saturatie suficienta, 15-30 petesii mici si medii – hipovitaminoza usoara, 30 petesii si m multe, hemoragii subcutanate de merimi mici medii si mari – hipovitaminoza vadita, avitaminoza. Proba pe limba. Pa linia medie a limbii picuram o picatura de reactiv Tilmans (100g de reactiv + 100ml apa distilata, se fierbe), apoi se fixeaza timpul in decursul caruia picatura se decoloreaza. Decolorarea in decurs de 23 sec demonstreaza o asigurare suficienta a organismului cu vit C. Cantitatea de vit C poate fi determinate in singe si in urina. De asemenea saturatia organismului cu acid ascorbic poate fi determinate dupa datele din chestionar si de observatie. 15. Regimul alimentar - notiune, exigenta fata de el. Regim alimentar – luarea mesei la anumite ore si repartizarea rationala a ratiei alimentare diurne conform meselor. La recomandarea unui regim alimentar, trebuie de luat in consideratie specificul activitatii de munca , regimul zilei, virsta, deprinderile si particularitatile individuale ale omului. Daca masa se ia permanent la ceeasi ora, apare un reflex conditionat, care contribuie la sporirea poftei de mincare si a digerarii alimentelor consumate. Iar daca omul maninca neregulat, se va deregle functia tubului digestiv, inrautatindu-se si incetinindu-se digerarea

6

alimentelor. Intervalurile intre mese nu trebuie sa depaseasca 4-5 ore, deoarece, daca ele sint mari, functia iritativa a scoartei crebrale scade, se deregleaza functia coordonanta a glandelor tubului digestiv.Se recomanda ca masa sa fie luata de 4 ori pe zi cu interval intre mese de 4 ore. Dejunul trebuie sa sigure organismul cu toate substantele nutriente ca rezerva pentru activitatea de munca eventuala si trebuie sa constituie 2030% din valoarea energetica a ratiei diurne. In caz de alimentatie de 4 ori pe zi, micul dejun va constitui 10-25% din ratia diurna. Prinzul trebuie sa constituie 30-40% din calorajul diurn. Produsele alimentare care contin multe proteine, excita Sist Nerv, de aceea pestele, carnea, pastaioasele trebuie sa fie incluse anume la prinz. Pentru prins este potrivita urmatoarea succesiune : aperitivul rece, supa calda, felul doi (cald) si desertul. Cina va fi usoara, va contine nu mai mult de 15-20% din valoarea calorica a ratiei alimentare. Trebuie sa fie alcatuita din bucate usor digerabile, care nu vor excita sist nerv. Cina trebuie sa fie luata cu 1,5 - 2 ore pina la somn, ca sa nu influenteze negativ asupra somnului, facindu-l superficial si nelinistit. Regimul alimentar depinde de simtul de saturatie. Masa de volum mic, alcatuita din alimente ce se evacueaza repede din stomac, va da o senzatie de saturatie de scurta durata. Alimentatia mixta obisnuita trebuie sa constituie circa 3 litri pe zi. Mare importanta o are diversitatea alimentelor, cu o imbinare potrivita a lor, temperature inalta, care intensifica aroma buatelor, mentine grasimile in stare lichida. Daca se respecta regimul alimentar, asimilarea hranei poate atinge 90% si mai mult. 16. Importanta laptelui si produselor acido-lactice in alimentatie.Indicii calitatii laptelui conform STAS. Laptele si derivatele sale sunt alimente deosebit de importante pentru hrana omului sanatos si a celui bolnav, indiferent de virsta. Este un aliment care prin proteinele sale si complexul fosfor-calciu, satisface necesitatile organismului copilului si adolescentului, favorizind dezvoltarea, cresterea, dentitia. Este un aliment economic – proteinele sale de mare valoare biologica pot fi procurate mult mai usor decit cele din carne. S-a stabilit ca 1 litru de lapte sau 90g brinza contin tot atitea proteine cit 100g carne sau 2 oua. Produsele lactate acide au un rol important in alimentatia dietetica a unor bolnavi. Valoarea lor nutritiva e asemenetoare cu cea a laptelui, dar au un avantj : factorii nutritivi sunt asimilati mai usor. Ele se obtin prin fermentatia lactica pura sau prin fermentatie mixta – alcoolica si lactica. Pentru a determina calitatea laptelui conform STAS, se vor stabili uramtorii indici : 1) Organoleptici • Consistenta (diluat, integru, mucilaginos - viscos) • Mirosul (specific de lapte proaspat, acru, de amoniac, hidrogen sulfurat, nespecific) • Culoarea (alba cu nuanta galbuie, albastruie, rosietica) • Gustul (placut dulciu, acru, de mucegai) 2) Fizico-chimici • Densitatea (se masoara cu lactodensimetrul, in norma trebuie sa varieze intre 1,027-1,034) • Procentul de grasime (se determina dupa metoda acidometrica Gerber) • Aciditatea °T (se determina prin metoda titrometrica, aciditatea laptelui proaspat e 20°T) 3) Proba la : • Amidon (el mentine culoarea si consistenta naturala a laptelui, atunci cind este diluat cu apa) • Bicarbonat de sodiu (opreste inacrirea lui si il prezinta drept proaspat) • Proba de pasteurizare (se face reactia Rua si Koller, in urma careia laptele nepasteurizat va obtine imediat culoarea albastra) 17. Importanta carnii, pestelui, oualor in alimentatie. Expertiza igienica a acestor produse. Bolile ce pot fi transmise prin carne, peste,oua, profilaxia lor. Carnea contine 15-20% proteine si reprezinta una din cele mai importnte surse ale ratiei alimentare. Continutul de lipide variaza in limite foarte mari. Carnea grasa contine mai putine proteine si e mai greu digerabila. Carnea este saraca in calciu si bogata in fosfor. Ea contine mult fier. Carnea e sursa de baza a vit PP si sursa importanta de vit B2 si B6. Cercetarea calitatii carnii se face prin metoda organoleptica. Aspectul si culoarea suprafetei carcasei trebuie sa fie roz-deschis sau rosu-deschis, muschii pe sectiune putin umezi, pe hirtia de filtru nu lasa pete, consistenta pe sectiune e tare si elastica, la apasare cu degetul nu lasa urme, miros specific carnii proaspete, grasimea de culoare alba, galbuie sau galbena (la porcine alba sau roz-deschisa), ligamentele sunt elastice, tari, suprafetele articulatiilor netede, lucioase, calitatea bulionului va fi transparent, cu aroma placuta. In cazul in care rezultatele examenului organoleptic nu sunt concludente, se recurge si la analizele de laborator, chimice si bacteriologice. Carnea se refera la produsele usor alterabile, poate forma toxine, poate servi drept vector de transmisie a diferitor boli : antrax, bruceloza, trichineloza, poate cauza intoxicatii alimentare. Pestele are rol insemnat in alimentative ca si carnea. El contine 7-19% protein de inalta valoare nutritive. Continutul de lipide variaza in functie de specie (intre 0,2 – 34%). Lipidele din peste au o valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie si vi A si D. Untura de peste contine multi acizi grasi nesaturati. Carnea pestilor de mare e bogata in microelemente, inclusiv iod. Pestele contine mult calciu si mai multe microelemente in comparatie cu carnea (iod, cupru, zinc).Pestele este un produs usor digerabil, se absoarbe bine, ceea ce determina frecventa utilizare a lui in scopuri dietetice. Evaluarea igienica a calitatii pestelui potrivit rezultatelor examenului organoleptic : mucozitatea de pe suprafata pestelui e transparenta, fara miros, solzii sunt luciosi, netezi, bine fixati, branhiile vor fi rosii, operculele elastice si bine lipite de branhii, burta nu e umflata, cavit abdom nu contine lichid, e prezenta rigiditatea musculara, pestele luat in mina nu se indoaie usor, culoarea muschilor e alba-cenusie ori roz-pal, la apasarea cu degetul nu se formeaza gropite, pestele se lasa la fundul vasului cu apa. Prin peste se pot transmite infectiile intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra tifoida etc. Consumul de peste infectat cu Diphilobotrium Latum si insuficient prelucrat termic contribuie la transmitarea difilobotriozei. Ouale sunt o sursa excelenta de factori nutritivi cu o valoare biologica mare. Ele contin in medie 12,5% proteine. Continutul de lipide variaza intre 12-15%. Sunt practic lipsite de glucide 0,6-1,2%. Ouale contin calciu, fosfor, fier. Contine vit A, B2, D, piridoxina si colina. Ouale contin colesterol, de aceea se recomanda ca adultii sa limiteze consumulde oua. Si in alimentatia copiilor nu trebuie de inclus mai mult de un ou pe zi, deoarece se recupereaza nefavorabil asupra activitatii nervoase superioare, creind o stare de supraexcitatie. Expertiza igienico-sanitara stabileste prospetimea oualor, care se face cu ovoscopul. Ouale proaspete au o camera mica de aer, imobila, un albus transparent si o umbra a galbenusului, abia vizibila. Ouale vechi au o camera de aer marita, transparenta scazuta, apar pete de mucegai. Oul proaspat, la introducerea in apa, se aseaza orizontal pe fundul vasului, iar cel alterat, pluteste la suprafata. Albusul de ou contine lizozim, care distruge germenii. In ouale vechi, continutul de albus este redus si ele se pot contamina mai usor. Germenii din grupul salmonelelor nu sunt sensibili la actiunea lizozimului, pot contamina mai usor ouale, provocind toxiinfectii. 18. Importanta piinii in alimentatie. Indicii calitatii piinii conform STAS. Piinea este unul din cele mai raspindite produse alimentare.. Ea contine 6-11% proteine si 43-54% glucide. Ea contine vitamine din grupul B, o cantitate considerabila de saruri de calciu si fosfor.Calitatea piinii depinde de calitatea fainii, de drojdii, de tehnologie. Aprecierea calitatii piinii se face in baza stabilirii urmatorilor indici : forma, culoarea si consistenta cojii si a miezului, mirosul, gustul, porozitata %, umiditatea %, aciditatea °T. Organoleptica piinii. Piinea trebuie sa aiba forma specifica felului, suprafata neteda, lucioasa, fara crapaturi, bule, arsuri si incorporari nespecifice. Coaja nu trebuie sa se desprinda de miez, cu grosimea nu mai mare de 0,5 cm. Miezul trebuie sa fie uniform. Mirosul placut, apetisant.

7

Gustul trebuie sa fie placut, fara nuante straine, nespecifice, la mestecat sa nu fie particule dure. Umiditatea excesiva diminueaza valoarea nutritiva si gustativa a piinii, ingreuiaza digerarea ei. Conform normativelor in vigoare, umiditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei de griu 45%. Porozitatea piinii este cauzata de vacuolele din miezul piinii exprimate in procente. Porozitatea este un indice important al calitatii. Piinea proaspata, elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se digera mai usor si mai deplin. Piinea de secara coapta din faina de calitate inferioara are porozitate de 45%. Porozitatea piini de griu variaza intre 55-75% in dependenta de calitatea fainii, de tehnologie. Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic ce se formeaza in timpul dospirii aluatului. Se determina in grade. Aciditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 12), acelei de griu 3-8°, in dependenta de calitatea fainii (cu cit calitatea mai superioara, cu atit aciditatea mai redusa). 19. Valoarea nutritiva a legumelor, fructelor, pomusoarelor. Legumele, fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, care ofera un aport important de elemente nutritive, variind meniul. Legumele au in compozitia lor 75-95% apa. Substanta uscata fiind formata mai ales din glucide, care se gasesc sub forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt prezente in cantitati reduse, cu exceptia leguminoaselor uscate. Lipidele se gasesc in proportii scazute, cu exceptia semntelor oleaginoase. Vitaminele si elementele minerale se contin in proportii mari in majoritatea legumelor verzi. Cantitatea mare de vit C contin frunzele verzi (verdeturile) si unele legume ca ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de ceapa. Surse de caroten sunt frunzele verzi, morcovii, ridichile. Tot in frunzele verzi se gaseste vit K, de asemenea si in varza. Fasolea, mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul, salata sunt surse de vit din gr B, iar spanacul, mazarea verde si varza mai contin vit E. Dintre elementele minerale in organism, se face aport de potasiu (morcovi, ridiche, cortofi, rosii, salata, castraveti), calciu (spanac, loboda, sfecla), fier (fasole si mazare verde, papadie, patrunjel, spanac) si fosfor (in seminte, sub forma de acid fitic si in mazarea verde). Valoarea nutritiva a legumelor poate fi redusa din cauza pastrarii sau prelucrarii lor culinare sau tehnologice incorecte. Fructele si pomusoarele au continut mare de apa (80-90%), un continut scazut de proteine, practic lipsite de lipide si bogate in glucide (10-20%). Un continut important de glucide il au strugurii, prunele, merele si perele. Fructele aduc un aport de saruri minerale, insa nu prezinta o sursa importanta. Ele sunt bogate in vit C (circa10mg%). Cele mai bogate in vit C sunt macesele, coacaza neagra, lamiile si portocalele, zmeura, murele, agrisele. Caisele si prunele uscate contin caroten. Fructele mai contin vit B1 si B2. Legumele, fructele si pomusoarele sunt indispensabile unei alimentatii rationale. Ele trebuie sa reprezinte 17-18% din valoarea calorica, ceea ce pentru un adult echivaleaza cu 500-800g pe zi. Datorita valorii calorice foarte mici si particularitatilor nutritive, ele sunt indicate in regimurile dietetice ale obezitatii, aterosclerozei, hipertens arter, maladii renale. 20. Patologii alimentare (clasificarea FAO/OMS) Conform FAO/OMS, avem 4 grupe de patologii alimetare: 1. Subnutritie – reprezinta patologie cauzata de alimentatia cantitativ insuficienta. In asemenea caz alimentele ingerate nu asigura cantitatea adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia din propriile tesuturi, cum ar fi tesutul adipos, tesutul muscular, parenchimul. Consecintele subnutritiei: • incetinirea ritmului de crestere la copii, • scaderea in greutate la adulti, • reducerea masei musculare, • scaderea metabolismului, • micsorarea producivitatii de munca, • scaderea rezistentei organismului la agresiunile microbiene, • substantele toxice si alte nocivitati de mediu Tipurile etiologice: • subnutritia primara – cind sunt consumate produsele alimentare in cantitati insuficicente • denutritia secundara – se datoreaza unor tulburari de ingestie, digestie sau metabolizare Formele etiologice:  distrofia proteica  hipo- si avitaminozele  rahitismul  colelitiazele – pietre la rinici  ateroscleroza  anemiile nutritionale  gusa endemica  caria dentara 2. Hiperalimentatia – patologie cauzata de alimetatia abundenta. Formele hiperalimentatiei: • absoluta – in cazul abuzului alimentar • relativa – declansata de reducerea cheltuielilor de energie Consecintele:  obezitatea  diabetul zaharat  hepatite cronice  fluoroza 3. Alimentatia calitativ neadecvata – patologie cauzata de carenta sau lipsa totala a unei sau a mai multor substante nutritive. 4. Alimentatia neecilibrata – patologii cauzate de disbalanta substantelor nutritive in ratia alimentara 21. Intoxicatiile alimentare - notiune, clasificare. Particularitatile lor. Intoxicatiile alimentare - maladii acute, rar cronice, aparute in rezultatul utilizarii alimentelor contaminate masiv cu microelemente de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru organism de origine microbiana sau nemicrobiana. Intoxicatiile alimetare pot evolua sub forma de cazuri sporadice sau sub forma de izbucniri in masa, cind produsul contaminat este consumat de un numar mare de oameni. Particularitatile -Semnele de asemanare intre intoxicatiile alimetare si bolile contagioase:  Exista o perioada de incubatie pina la aparitia semnelor clinice  Este necesar ca in organismul uman sa nimereasca microorganismele vii -Semnele de deosebire: • Intoxicatiile alimentare sunt provocate numai atunci cind agentul patogen, care a nimerit pe produsul alimentar se multiplica pina la un numar foarte mare, de oicei nu mai mic decit 105 • Indiferent de etiologie, intoxicatiile alimentare nu se transmit nemijlocit de la omul bolnav la cel sanatos • Semne caracteristice pentru majoritatea intoxicatiilor alimentare:

8

c) debutul acut cu o perioada de incubatie scurta (15 min – 24 ore) d) fiecare caz de intoxicatie este legat de folosirea unui tip de produs alimentar e) in majoritatea cazurilor intoxicatiile se caracterizeaza prin tulburari ale tractului gastro-intestinal. f) toate intoxicatiile nu sunt contagioase Clasificare I. IA microbiene 1) Toxicoze alimentare a) Toxicoze bacteriene • Botulism • Toxicoza stafilococica b) Micotoxicoze • Ergotismul • Fuzariotoxicoza • Aflotoxicoza 2) Toxicoinfectii a) Germeni potential patogeni • E. coli, Proteus, Clostridium pertingens, Bacilus cereus, Streptococi b) Germeni insuficient studiati • Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas 3) Intoxicatii mixte II. IA non-microbiene III. IA idiopatice 22. Toxiinfectiile alimentare - bacteriile ce le pot conditiona, produsele ce le pot cauza,particularitatile clinice. Principiile de profilaxie a lor. Toxicoinfectiile – reprezinta afectiuni acute, care apar la utilizarea in alimentatie a produselor ce contin un numar foarte mare de agenti cauzali vii. Sunt provocate de:  germenii potential patogeni: E. coli, Proteus, Clostridium perfringens, Bacilus cereus, Streptococi  germeni insuficient studiati: Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas. Semnele caracteristice toxicoinfectiilor: 1. Dezvoltarea rapida a infectiei 2. Imbolnavirea paralela a persoanelor ce au folosit acelasi fel de bucate contaminate de microflora patogena. 3. Legatura strinsa intre afectiuni si consumarea unui anumit fel de bucate pregatit si realizat cu anumite incalcari igienice. 4. Delimitarea teritoriala a afectiunii, conditionata de zona contaminarii bacteriene a podusului. 5. Intreruperea brusca a cazurilor de boala dupa inlaturarea bucatelor epidemiologic periculoase. 6. Caracterul de imbolnavire in masa in cazurile cind produsul alimentar contaminat este consumat centralizat prin reteaua de alimentatie publica in grupuri mici sau in familie. Epidemiologie Toxicoinfectiile sunt larg raspindite. Receptivitatea catre imbolnavire este mare. Mai frecvent se intilnesc in timpul cald al anului. Sursa de imbolnavire o constituie omul si animalele. Mecanismul de trasmitere: fecal-oral. Calea de transmitere alimentara. In organism patrund microorganismele vii. Reactia organismului la patrunderea agentilor cauzali este stereotipica si in majoritatea cazurilor putem deosebi: 4. procese locale – poate apare o inflamatie a TGI, disbacterioza, dereglarea motilitatii intestinului. 5. procese generale – febra, cefalee, modificari in sistemul cardio-vascular si nervos. Principiile de profilaxie a intoxicatiilor alimetare microbiene  izolarea sursei de provocare a intoxicatiilor  prevenirea patrunderii agentului declansator al intoxicaatiei in produsele alimentare  intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare  preintimpinarea multiplicarii si acumularii mi/o sau formarii toxinelor  neutralizarea produselor potential periculoase din punct de vedere epidemiologic 23. Intoxicatiile stafilococice - patogenia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Toxicoza stafilococica – aparitia bolii este povocata de enterotoxina stafilococului auriu (rara!). Sursele de microorganisme: • personalul de la intreprinderile alimentare cu procese inflamatorii purulente de etiologie stafilococica (plagi purulente, panariciu) • purtatorii facultativi – animalele bolnave de mastita • stafilococii din mediul inconjurator De cele mai dese ori toxicozele stafilococice apar in rezultatul utilizarii in alimentatie a laptelui si produselor lactate poluate cu stafilococi, si mai rar la consumarea bucatelor din carne si peste. Poate sa apara si la consmarea produselor de cofetarie cu crema. De regula intoxicatiile apar in rezulatul nerespectarii regulilor igience si sanitare. Daca produsul alimentar este contaminat, el contine o cantitate mica de stafilococi, dar aceasta este suficient de a provoca boala. Intoxicatile alimentare se pot produce numai in cazul cind acest produs alimentar se pastreaza mult timp la o temperatura favorabila pentru multiplicare. Primele semne apar peste 2-4 ore dupa consumarea produsului. Simptomele principale:  greata  voma  durerile acute in regiunea stomacului  insuficienta cardio-vasculara 60-70% din bolnavi sufera de dureri de cap, ameteli, transpiratie rece. Pielea devine palida, uneori cenusie, buzele sunt palide pina la vinat. Majoritatea au diaree. Directiiile in profilaxia intoxicatiilor stafilococice  depistarea surselor  micsorarea numarului purtatorilor de stafilococi ce activeaza la intreprinderile alimentare  intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare si a bucatelor

9

 asigurarea conditiior de producere, pastrare si realizare a produselor alimentare cu prevenirea formarii toxinelor 24. Botulismul - etiologia,patogenia,produsele ca-l pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Botulism, cu agentul patogen Clostridium botulinum. Sursele si modul de contaminare a produselor alimentare: Bacilul botulinic se afla in intestinele animalelor si pestilor. Astfel, cu excrementele forma vegetativa (sporii) nimeresc pe sol si in apa. Sub forma sporulata isi pastreaza virulenta mai multi ani. In produsele alimentare nimeresc cind nu sunt bine curartate de sol sau accidental patrunse in produsele animaliere si peste. Prin carnea de peste trece prin prelucrarea incorecta din intestinele pestilor. In organismul uman patrund formele vegetative, sporii sau exotoxinele. In organism sporii elimina forma vegetativa, care elimina toxine. In trecut cazuri se inregistrau prin diferte produse alimentare (mezeluri, peste sarat,etc. ). In prezent se inregistreaza cazuri in rezultatul conservarii in conditii casnice, in special a ciupercilor si legumelor. Se cunosc 3 variante de botulism: Botulism alimentar – 99% ,de plaga, infantil. Caracteristicile de baza ale bacilului botulinic: anaerob, imobil, formeaza spori, sporiii sunt rezistenti la factorii fizici si chimici. Rezista 5-6 ore la fierbere. Ii distruge doar autoclavarea la 120 grade. Formele vegetative elimina o exotoxina cu cele ma puternice proprietati toxice. Exotoxina nu este distrusa de actiunea sucului gastric si intestinal, dar se distruge la fierberea de 10-15 minute. Are mai multe serovariante. La borcanele cu conserve in care a nimerit agentul botulinic se bombeaza capacul. Manifestarile clinice: • se deosebeste esential de cel a altor intoxicatii alimentare • perioada de incubatie, care depinde de doza de toxina – 6-36 ore • se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos vegetativ, digestiv si altor sisteme • Simptomele de baza: simptomul oftamoplegic, sindromul bular, dureri de cap, indispozitie, slabicuni, dureri in epigastru, tulburari dispeptice, dureri abdominale, meteorism, voma si diaree la inceput care trece in constipatie • Simptmele specifice: diplopie, dilatarea pupilelor sau anizocorie, tulburari de vedere, ptoza palpebrala, paralizia muschilor faringieni, tulburarea deglutitiei, paralizia palatului moale, voce ragusita, pulsul la inceput rar, pe urma accelerat, temperatura nu corespunde pulsului (normala sau mai joasa, rar subfebrila), in cazuri de intoxicatie grava astenia se intensifica, se constata dereglarea respiratiei, care devine superficiala, aritmica. Organismul isi revine trepata dupa boala 2-3 luni. In forma usoara nu apar paraliziile Directiile de baza in profilaxia botulismului  prevenirea patrunderi agentului declansator pe materia prima  prelucrarea termica corecta (sterilizarea)  prevenirea germinarii sporilor, multiplicarii formelor vegetative si formarii toxinelor in conservele pregatite 25. Micotoxicozele - etiologia, produsele ce le pot cauza, particularitatile clinice, profilaxia. Micotoxicoze – intoxicatii de ciuperci microscopice, care paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special pe cereale. Dintre micotoxicozele provocate de ciupercile microscopice fac parte: 1. Ergotismul 2. Fuzariotoxicoza 3. Aflotoxicoza Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimenare prin manifestarile clinice. Aflotoxicoza are forma acuta, subacuta si cronica; e provocata de aflotoxina, care poseda actiune hepatotoxica si hepatocancerigena. Dezvoltarea ciupercilor si producerea aflotoxinelor mai frecvent se inregistreaza la nucile de arahide, faina de arahide, griu, ovaz, faina pe porumb, lapte, oua, ceai, boabe de cafea. Ergotismul apare in urma folosirii in alimentatie a produselor atacate de cornul secarii. Formele ergotismului: convulsiva – se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos, gangrenoasa – afectarea aparatului neurovascular, mixta. Fuzariotoxicoza este cauzata de piinea contaminata cu Fusarium graminearum. Tabloul clinic se manifesta prin gastroenterita cu afectarea SNC, care se aseamana cu ebrietatea. Profilaxia micotoxicozelor include:  lupta cu daunatorii plantelor cu prelucrarea corecta a cerealelor  respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a cerealelor, a nutreturilor  monitorizarea nivelului de poluare a materiei prime si a produselor alimentare 26. Funcţiile medicului practician în caz de declanşare a intoxicaţiei alimentare. Daca dupa particularitatile sale, boala se aseamana cu o intoxicatie alimentara, medical este obligat 1„ Să acorde ajutorul medical urgent 2. Să facă cercetările prealabile ale ca¬zului cu scopul de a determina cauzele bolii, de a lua măsurile necesare pentru profilaxia răspîndirii sau repetării intoxicaţiei alimen¬tare, spre exemplu, sustragerea 3. Să informeze centrul sanitaro-epide-miologic despre cazul de intoxicaţie (prin telefon sau telegrafic) şi să expedieze în-şWnţarea._urgentă indicînd în ea : 1) loca¬litatea ; 2), data ; 3) locul (unitatea alimen¬tară), unde s-a întîmplat cazul ; 4) numă¬rul de victime (inclusiv spitalizate) ; 5) tab¬loul clinic al bolii ; 6) numărul de cazuri letale (dacă sînt) ; 7) produsul alimentar suspect şi cauzele, care au dus la izbucnirea intoxicaţiei alimentare ; 8) ce măsuri s-au luat Centrele sanitaro-epidemiologice primesc informaţia despre cazurile de intoxicaţie alimentară şi imediat trimit în focar un medic-specialist în igiena alimentară. Acesta efectuează inspecţia sanitaro-epidemiologică a cazului de intoxicaţie alimentară. Studierea cazului începe cu cercetarea locului şi chestionarea celor suferinzi, precizîndu-se data şi ora intoxicaţiei alimentare, speci¬ficul clinicii, cu ce bucate s-au alimentat 1. Medicul igienist • Sa excluda produsul suspect din alimentatia populatiei • Sa colecteze mase vomitive sis a la trimita in laborator • Sa interzica comercializarea produselor suspecte pana la identificare a cauzelor • Sa anunte central sanitary-epidemiologic 2. Medicul sanitar • Colecteaza anamneze • Impreuna cu medicii curative analizeaza tabloulclinic • Expediaza in laborator materialele recoltate de la bolnavi • Sa clarifice caile de infectare 27. Importanta igienica a aerului. Straturile atmosferei, caracteristica lor.

1

Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu numai pozitiva, ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si indirect functile organismului, dereglindu-i homeostaza. Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este numit atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite impartirea atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei):  Troposfera – se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai inalta la ecuator. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale acestor variatii sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor de aer, formarea norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt in permanenta scadere. Aici se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si 90% din vaporii de apa. Starea troposferei este permanent influentata de toate procesele care au loc pe suprafata paminului, astfel in troposfera permanent sunt pulberi, gaze toxice, microorganisme. Dupa troposfera urmeaza un strat de pauza – tropopauza.  Stratosfera – se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creste cu inaltimea, presiunea atmosferica continua sa scada. In stratosfera se gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub actiunea radiatiilor ultraviolete si protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete. Stratosfera mai poarta denumirea de hemosfera, datorita faptului ca aerul se afla predominant in forma moleculara. Dupa acest strat exista stratul de tranzitie- stratopauza.  Mezosfera – Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita superioara a mezosferei care este apreciata aproximativ de 100 km, temperatura ajunge -70 – -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt reflectate undele radioelectrice. Strat de tranzitie – mezopauza. Aceste 3 straturi caracterizate impreuna sunt numite homosfera, deoarece sunt influentate de activitatea omului.  Termosfera – ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km. Aici temperatura creste, presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat. Elementele atmosferice aici se afla in forma de ioni, electroni liberi. Dupa termosfera este un strat de tranzitie – termopauza.  Exosfera – practic nu are limite. O actiune permanenta asupra organismului o are troposfera. Ea este prezentata in importanta igienica a aerului: 1. Prin aer se realizeaza aportul de oxigen si este indepartat bioxidul de carbon. 2. Prin proprietatile fizice aerul influenteaza procesele de termoreglare a organismului. 3. Factorii fizici atmosferici determina caracteristicile climatice ale diferitor zone geografice. 4. Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru intreg globul pamintesc. 5. Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in porii materialelor de constructie, imbracamintei, are rol de termoizolator pentru organism. 6. Aerul este rezervor de acumulare al substantelor chimice toxice de origine tehnogena. 7. Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni si deci este factor de transmitere al bolilor infectioase. 8. Este una din sursele de poluare a solului cu substante chimice toxice. 9. Este un mediu natural unde au loc procese de autopurificare. 28. Importanţa igienică a temperaturii şi umidităţii aerului, metode de determinare a lor. Temperatura aerului exercită influenţă asupra termoreglării organismului. Temperatura înaltă micşorează posibilitatea de cedare a căldurii, cea joasă o sporeşte. Aflarea îndelungată în mediu cu temperaturi înalte provoacă ridicarea temperaturii corpului, accelerarea pulsului, dereglarea activităţii sistemului cardiovascular, ceea ce influenţează negativ asupra funcţionării sistemului nervos central, reducîndu-se atenţia, precizia, coordonarea mişcărilor şi viteza reacţiei. In stare de repaus echilibrul termic al organismului cu mediul înconjurător se păstrează la temperatura aerului de 18—24°C. La o muncă fizică de efort mediu temperatura optimă a aerului va fi de 10—15°C, iar la o muncă grea de 10°C. Dereglarea echilibrului termic duce la supraîncălzire, iar în anumite condiţii (umiditatea înaltă, lipsa mişcărilor de aer) poate provoca un şoc termic. Temperatura joasă a aerului, sporind cedarea de căldură, creează pericolul răcirii organismului. Astfel pot avea loc afectări ale organelor de respiraţie, ale sistemului periferic nervos şi muscular. , O deosebită importanţă o are temperatura din încăperile spitaliceşti, deoarece la multe'stări patologice are loc dereglarea metabolismului termic Temperatura aerului poate fi masurata cu : Termometre stationare maxim(mercur) si minim(alcool), sau cu ajutorul termografelor(pe termen lung)Se masoara temperature in 3 puncte aflate pe diagonal, peretele interior(cald,la 0,2m), in centru si la fereastra (la 0,2m) pe 3 pncte: la 10cm de podea, la 1m si la 1,5m Umiditatea aerului se caracterizează prin conţinutul vaporilor de apă. Ea influenţează asupra gradului de cedare a căldurii, stării termice şi generale a organismului. La temperaturi joase influenţa nefavorabilă a umidităţii înalte se explică prin conductibilitatea tefmică mare a aerului. La temperaturi înalte umiditatea mare îngreuiază cedarea căldurii de către organism din contul evaporării. Astfel, aerul umed în condiţiile de temperatură atît înaltă, cît şi joasă, este un factor negativ, ce împiedică termoreglarea organismului. Aflarea sistematică de lungă durată a oamenilor în încăperile cu umiditate înaltă şi cu temperatură joasă provoacă micşorarea rezistenţei organismului faţă de bolile infecţioase. Aerul uscat, dimpotrivă, influenţează favorabil metabolismul termic atît la temperatură înaltă, cît şi la cea joasă, în primul caz contribuind la evaporarea, iar în al doilea micşorînd cedarea căldurii. Influenţa nefavorabilă a aerului uscat se manifestă numai la umiditate foarte joasă — de 20% şi mai puţin. Ea se exprimă prin uscarea mucoaselor, provocînd o senzaţie de uscat în gură, gît, nas, uscarea pielii şi descuamarea ei. Umiditatea absoluta este cantitatea de valori de apă în grame în 1 m3 de aer sau în milimetri de presiune ă coloanei de mercur în momentul cercetării. Umiditatea maximă este cantitatea de vapori de apă în grame necesară pentru saturaţia deplină a 1 m3 de aer la o anumită temperatură. Umiditatea maximă se determină după tabel. Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă, exprimată în procente. Deficitul de saturaţie este diferenţa dintre umiditatea maximă şi cea absolută. Umiditatea fiziologică relativă este raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă la temperatura de 37°C, adică la temperatura corpului, exprimată în procente. Pentru determinarea umiditatii aerului se utilizeaza Psihrometrele August si Assman care au la baza 2 termometre unul usca si altul umed. La rezervoruul cu alcool al celui uned e pus un batist cu un capat inmuiat intr-un pahar cu apa distilata. La evaporarea apei din batist scade temperature aratata de termometrul umed. Cu cat diferenta dintre cele 2 e mai mare cu atat umiditatea e mai mic. 29. Importanţa igienică a mişcării aerului, caracteristicile ei, metode de determinare. Roza vânturilor. Viteza de mişcare a aerului exercită o influenţă mare asupra schimbului de căldură al organismului, asupra proceselor de respiraţie, consumului de energie, stării neuropsihice. Influenţa mişcării aerului asupra metabolismului termic se manifestă prin mărirea pierderilor de căldură, mai întîi de toate pe seama convenţiei, deoarece aerul care se mişcă îndepărtează de corp cele mai apropiate straturi de aer încălzite, locul lor fiind ocupat de aerul rece.

11

Vîntul amplifică, de asemenea, cedarea căldurii prin evaporare. Viteza optima al miscarii vantului in exterior e de 1-4 m/s, Iar in incaperi de 0,1-0,3 m/s In timpul unei viteze mai joase, de 0,1 m/s, apare senzaţia aerului nemişcat, stătut. Viteza de mişcare a aerului ce depăşeşte 0,5 m/s provoacă o senzaţie neplăcută de curent, care deseori este cauza răcirii locale şi generale. Pentru igiena şi practica sanitară are importanţă nu atît direcţia vîntului ca atare. Un interes cu mult mai mare prezintă cunoaşterea direcţiilor repetate de vînt în localitatea dată. Ele se stabilesc pe baza observaţiilor meteorologice multianuale. Cunoaşterea particularităţilor de repetare a vînturilor pe un loc determinat e necesară medicului igienist pentru soluţionarea problemelor referitoare la planificarea localităţilor, la amplasarea raţională a caselor de locuit, a instituţiilor pentru copii, curativo-profilactice. Ele trebuie amplasate pe partea expusă la bătaia vîntului faţă de întreprinderile industriale, centralele de energie termică, alte obiective care pot să polueze aerul atmosferic cu fum, gaze etc Se masoara cu ajutorul anemometrelor(cu cupe[1-50m/s] si palete[0,5-15m/s]) si catatermometrelor Metoda de cercetare cu ajutorul anemometrelor. E nevoie de instalat astfel incat directia curentilor de aer sa fie perpendicular pe suprafata de rotatie al paletelor(cupelor)Se masoara numarul de rotatii pe secunda si se calculeaza viteza de miscare al aerului Catatermometrul se utilizeaza la determinarea vitezelor mici de miscare al aerului. E un termometru cu alcool care e dotat cu un rezervor in jos si o evazare in sus. Daca incalzim aparatul si ii dau un agaz de racier pierderea caldurii se va petrece in mod diferit in functie de microclimatu Gratie capacitatii termice al alcoolului si al sticlei la coborarea alcoolului in limitele indicate pe parcursul racirii raportate de 1cm2 de suprafata al aparatului se degaja o cantitate constanta de temperature exprimata in milicalorii pemm2 Roza Vanturilor e o imagine grafica de repetare predominant a directiei vanturilor dupa carturi(partile lumii) pe o perioada stabile de timp( o luna, un an) Pentru formarea rozei vanturilor e necesar de sumat numarul tuturor cazurilor de vand sit imp linistit in decursul perioadei de timp Suma obtinuta se ia ca 100% iar numarul de cazuri de vant din fiecare cart sit imp linistit se calculeaza in procente. Apoi se traseaza o diagram. Din centru se trag 8 liniicare inseamna 8 carturi(S, N, N-E, N-W, E, W, S-W, S-E). Pe toate liniile se depun in proportii egale segmentele marimilor procentuale calculate pentru aceste carturi si se unesc consecutive intre ele. 30. Microclimat - notiune,tipurile si actiunea asupra organismului. Microclimatul – complexul de factori fizici care influenteaza schimbul de caldura dintre organism si mediu. Este determinat de temperatura aerului, umiditatea, viteza de miscare si radiatiile calorice ale lui de pe suprafetele inconjuratoare. Microclimatul este microambianta mediului dat. Microclimatul incaperilor influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza. Organismul uman pierde caldura prin 4 mecanisme:  conductibilitatea – 5%  convectia – 15-20%. Cu cit temperatura aerului este mai mica iar umiditatea si viteza de miscare mai mare, termoliza prin convectie este mai mare.  radiatie sau termodeperditie – 40-50%, catre obiectele si suprafetele din jur. Termoradiatia este direct dependenta de temperatura obiectelor si suprafetelor inconjuratoare. Ea poate fi:  negativa – in cazul cind suprafetele obiectelor din jur au o temperatura mai joasa decit temp corpului  pozitiva - invers  evaporarea – 25-30%, de pe suprafata pielii si a mucoaselor, are loc in mod insensibil. Astfel in mediu se evaporeaza in 24 ore cca 500 ml de apa. La evaporarea 1 ml de apa organismul cedeaza 0,6 kcal. La temperaturi mai mari de 27 grade apare sudoratia vizibila. Cu cit umiditaea aerului este mai mica, iar viteza miscarii mai mare, evaporarea creste. Tipurile de microclimat: 1. microclimat cald  radiatie pozitiva  temperatura si umiditatea aerului crescute  viteza de miscare scazuta Din partea organismului:  vasodilatare  hipertermie  transpiratie puternica 2. microclimat rece  radiatie negativa  temp aerului scazuta  umiditatea si viteza de miscare a aerului crescute Din partea organismului:  vasoconstrictie  frison muscular  hipotermie 3. microclimat optim – acel microclimat, la care mecanismul de termoreglare e solicitat minim, confortul termic se asigura prin reactii fiziologice, fara suprasolicitari functionale. Factorii de microclimat actioneaza organismul complex, sumar. Acest fapt e confirmat de senzatie termica identica a organismului la diferite combinari ale temperaturii, umiditatii si vitezei de miscare a aerului. Senzatia termica a organismului variaza si in dependenta de alimentatie, imbracaminte, activitate. Pot fi create anumite combinari ale factorilor fizici cind actiunea nefavorabila a unuia din factori este neutralizata de actiunea favorabila a altora. Stabilirea unor combinari optime pentru factorii fizici este o conditie necesara pentru prevenirea actiunii nefvorabile a microclimatului, de producere asupra organismului si pentru elaborarea recomandarilor de calire, de climatoterapie. 31. Metodele de determinare a actiunii ambiantei termice a aerului asupra organismului. 1. metode fizice – mai frecvent e folosita catatermometria, cu ajutorul careia se determina caldura pierduta de dispozitiv (catatermometru) in diferite conditii de microclimat sau capacitatea de racire a aerului. S-a stabilit ca la o capacitate de racire a aerului:  4,5 – 6,5 mcal/cm2/sec – confort termic  <4,5 mcal/cm2/sec – microclimat cald  >6,5 mcal/cm2/sec – microclimat rece Aceasta metoda are dezavantaje, deoarece aici organismul uman este luat identic cu un dispozitiv fizic, lipsit de posibilitati de reglare si acomodare. 2. metode fiziologice – ne adresam direct organismului , cercetindu-i diferite reactii la ambianta termica data. Mai frecvent sunt folosite:  Temperatura cutanata – se determina pe frunte, stern, degetul mare al piciorului. La un discomfort termic creste diferenta dintre temp sectoarelor periferice si centrale.  Frecventa pulsului – s-a stabilit ca la cresterea temp corpului cu un grad frecventa pulsului se mareste cu 30 batai/minut.

1

3. metode psihologice:
  de interogare despre senzatia subiectiva se determina temperatura efectiva – senzatia termica a organismului pusa la diferite conditii de microclimat. Pentru adult sanatos adecvat imbracat cu activitate usoara zona de confort termic pentru temperatura efectiva este 17-21 grade conventionale, iar la valoarea temp efective 19 avem linia de confort. Aici majoritatea au senzatii de confort termic. Temperatura rezultanta – se determina pentru aprecierea microclimatului in conditii de producere. Temperatura efectiva poate fi determinata dupa tabele speciale sau dupa nomograma, care reprezinta graficul interdependentei dintre temperatura aerului, umiditatea lui si viteza de miscare a aerului.

32. Importanta biologica a radiatiei solare. Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul A Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul B Insolaţia e cauzată de acţiunea radiaţiilor infraroşii scurte Acţiune bactericidă pronunţată posedă radiaţiile solare ultraviolete – C Radiaţiile ultraviolete din diapazonul C provoacă leziuni celulare Acţiunea biologică a radiaţiilor solare luminoase  Stimulează procesele metabolice în organism  Asigurară ritmul circadian  Asigură funcţia analizatorului optic 33. Vreme, clima, zone climatice (caracteristica generala). Aclimatizarea ca problema igienica, fazele ei. Vremea – totalitatea factorilor fizici atmosferici in momentul dat. Ea se caracterizeaza printr-o mare instabilitate, schimbindu-se uneori de citeva ori pe zi. Clima – reprezinta totalitatea factorilor fizici atmosferici si telurici cum ar fi relieful, vegetatia, suprafete de apa, caracteristici pentru o anumita regiune. Factori dominanti in formarea climei sunt factorii fizici care variaza permanent si dau nastere fenomenelor meteorologice din troposfera. Caractersticile generale ale climei sunt: 1. stabilitate in timp 2. modificarile sunt posibile numai in perioade lungi de timp (zeci, sute de ani) Dupa situarea geografica suprafata pamintului se imparte in 5 zone climaterice de baza:  2 polare  2 temperate  1 tropicala In cadrul acestor 5 zone climaterice din punct de vedere bio-climatologic deosebim 3 tipuri de climat: 1. excitant sau specific (alpin, de stepa) 2. indiferent sau nespecific (de ses, de coline) 3. intermediar (subalpin, marin) – cu elemente excitante si neexcitante Aclimatizare – procesul de adaptare functionala si organica a oranismului la trecerea dintr-un climat in altul sau la expunerea in procesul muncii la factori fizici diferiti de cei initiali. Este un proces social-biologic de adapatare activa a arganismului la conditii climatice noi. Realizarea aclimatizarii depinde de:  conditiile de munca  conditiile de trai  alimentatie  rezistenta organismului Procesul de aclimatizare se realizeaza prin 3 faze: 1. faza initiala (de orientare la factor nou):  se suprasolicita centrul de termoreglare  se modifica metabolismul bazal  in SNC predomina procese de inhbitie  scade capacitatea de munca  se deregleaza somnul  se pot acutiza bolile cronice existente 2. faza de restructurare a stereotipului dinamic:  favorabila – are loc o trecere lina la faza stabila cu ajutorul unor masuri social-igienice  nefavorabila – apar neuroze de dezadaptare, artralgii, mialgii, cefalee, scade capacitatea de munca, se acutizeaza bolile cronice. In conditii extrem de nefavorabile aclimatizarea nici nu are loc. In organism se intensifica modificarile patologice. In astfel de cazuri este recomandata revenirea la clima initiala. 3. faza stabila – se stabilizeaza procesele metabolice si capacitatea de munca. 34. Influenta variatiei presiunii partiale a oxigenului asupra organismului. Scaderi ale conc O2 atmosferic au loc la scaderea presiunii atmosferice, ceea ce duce la hipoxie cu consecinte la nivelul diferitor organe. La scaderea conc O2 pina la 18% in organism nu se produc tulburari. La o scadere pina a 15%, ceea ce avem pina la altitudinea de 3 km, manifestarile sunt usoare, compensatorii, ca tahicardie, hipertensiune, creste nr de hematii la periferia corpului. La altitudini de 3-6 km scade pina la 10% si aici capaciatea de compensare devine ineficienta. Apar tulurai ca dispnee, excitatie, urmata de depresie, apare dezechilibru acido-bazic. La aceste inaltimi apare asa-numitul “raul de munte” sau boala de altitudine, manfestata prin oboseala, tahipnee si dispnee, cefalee, vertij, somnolenta, cianoza, hemoptizii. La inaltimi de 6-8 km conc O2 scade pina la 10-8%. Apare o hipoxie pronuntata. Aceasta inaltime este numita zona critica. Aici se afecteaza centrul respirator, faze succesive de orpire si functioarea centrului, braicardie si scade tens art. In final se produce colaps respirator si cardiovascular. La conc mai mici de 8%, la altitudini de 8 km si mai sus viata lipseste. 35. Importanta fiziologia si igenica a bioxidului de carbon. Impactul negativ apare la cresterea presunii partiale a CO2, care creste pe seama cresterii concentratiei.

1

La cresterea pina la 1-2% se observa o polipnee. Aici CO2 este exctant al centrului respirator. Aceasta actiune este utlizata in practica medicala si anume in anesteziologie. La cresterea conc CO2 pina la 2-3% se observa cresterea amplitudinii si ritmului respirator, apare dispnee. La conc de 4% dispnea devine accentuata. Apare senzatia de constrictie toracica. La conc de 5% apar si manifestari digestive – gretur, vomismente. La 6-7% la simptomele enumerate se mai adauga vertije, cefalee. La cresterea pina la 10% apare o stare depresiva, pierderea cunostintei. Se produce stopul respirator cardiac. La 15% are loc pierderea cunostintei, exitus. La 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva minute. Pe linga importanta fiziologica CO2 are si importanta igenica. Si anume conc CO2 este indicator de viciere a aerului. Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din suprapopularea sau aglomerarea incaperilor. La baza vicierii sta procesul respirator, care produce in aer modificari chimice, si anume scade concentratia O2, creste conc CO2, se modifica proprietatile fizice ale aerului, si anume creste temp, umiditatea. 36. Influenta variatiei presiunii partiale a azotului asupra organismului. Azotul re o reactivitate chimica redusa. Nu ia parte activa in actul respiraiei. La presiune normala nu are aactiune nociva asupra organismului Poate influenta sanatatea numai la cresterea presiunii aerului inspirat. Inhalare de azot sub presiune poate fi numai in conditii particulare de munca, in chesoni, la scafandre, la sportivi innotatori, sub apa. La coborire sub apa presiunea creste pentru fiecare 11 m – o atmosfera. Azotul insiprat prin presiune trece membrana alveolara capilara, se dizolva in plasma, apoi in tesuturile boggate in lipide (tes adipos, sist. nervos). La inspiratia azotului sub presiune se provoaca 2 sindroame:  de compresiune – apare la coborire brusca sub apa si este legat de saturarea brusca in azot a trs nervos. Evolueaza in 2 faze:  de excitatie – se manifesta prin euforie, hiperreflectivitate, neliniste, agitatie, tulburari senzoriale. “betia adincurilor”  de inhibitie – adimanie, bradicardie, hiporeflectivitate, pina la somn si deces. Acest sindrom se instaleaza cu atit mai repede, cu cit se coboara mai adinc omul.  de decompresiune – apare la revenirea rapida la suprafata. In aceste conditii azotul din tesuturi nu este eliminat din organism in ritmul respiratiei. Deci o parte se acumuleaza in singe si da nastere emboliei gazoase, cu diverse localizari. Cele mai grave sunt ale creierului si cordului, consecinta carora poate fi infarctul miocardic, pulmonar, paralizii, parastizii, artralgii, mialgii. Se mai numeste “boala de cheson”. Pentru prevenirea acestor fenomene este necesar ca persoanele ce vor fi expuse la presiuni crescute sa cunoasca simptomele acestor sindroame, mai ales a celor premonitorii pierderii cunostintei. Atit coborirea, cit si ridicarea la suprafata se vor face lent, in trepte cu pauze. Persoanele vor fi selectate medical. Se recomanda si cresterea capacitatii de adapttare a organismului la presiuni crescute metodic permanent. 37. Poluarea atmosferei, definitie, surse de poluare. Prin poluarea aerului se intelege prezena in atmosfera a unor substante, care , in functie de concentratiesi timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza sau altereaza mediul. Aceste subsante pot fi dferite de cele care se gasesc in compozitia normla aaerului sau pot fi compusi care fac parte din aceasta, cum ar fi: CO2, ozon, rodon in concentratii care depasesc cele admisibile. Sursele de poluare aa aerului atmosferic se impart in  naturale –  Eroziunea solului, in rezulatul caruia in aer se afla particule de praf in suspensie. Anual in rezultul ei in aer sunt eliminate 30 mln tone de praf.  Eruptiile vulcanice, in rezultatul carora se elimina CO2, CO, amoniac, oxizi de sulf, praf.  Incendiile spontane ale padurlor, in rezultaul carora eaerul este poluat cu CO2, funungina, hidrocarburi  Plantele in perioada de inflorire  Solul poluat - in rezultatul descompuneri materiei organce dn sol in aer sunt eliminati amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat.  artificiale  procesele de combustie – in atmosfera se degaja oxizi de sulf, azot, carbon, aldehide, hidrocarburi, pulberi  transportul – (terestru in primul rind) – CO2, oxizi de azot, hidrocarburi, plumb  procesele industriale 38.Poluantii atmosferici, clasificarea lor dupa actiunea directa asupra organismului. In dependenta de.. se clasifica in: 1. iritanti – oxizii de sulf, de azot, clorul si compusi lui, amoniacul, pulberii in suspensie 2. asfixanti – CO, hdrogenul sulfurat, acdul cianhidric, cianurile, nitritii 3. toxici – plumbul, cdmiul, mercurul, arseniul, fluorul, pesticidele 4. cancerigeni – hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele aromatice, pesticidele organice, praful de tutun, substantele neorganice ca plumbul, nickeul, cadmiul, cromul. 5. fibrozanti – oxzi de fier, pulberii de azest, boxidul de siliciu, beriliul si toti poluantii iritanti. 39. Efectele poluarii aerului atmosferic asupra sanatatii (directe si indirecte) Poluarea poate avea actiune:  directa  aparitia efectelor acute. Efectele acue apar dpa expuneri de scurta durata a substantelor toice in concentratii mari. Efectele acute se pot manifesta prin intoxicatii sau prin agravarea sau decompensarea une boli existente.  Efectele cronice – apar dupa expunere de lunga durata, ani de zile, a unor conc moderate. Ef. Cronice pot aparea in rezultatul cumularii materiale sau functionale. In rezultatul cumularii materiale in diferite organe, tesuturi toxice se depun in asa numite depouri. In anumite conditi aceste depouri se manifesta prin actiune toxica a preparatului dat. Cumularea materiala poseda plumbul, cadmiul, mercurul. Cumulare functionala poseda poluantii iritanti. Ea se manifesta cu aparita dpa o perioada de timp a imbolnavirilor datorata dereglarii functiei organelor.  Efecte tardive – aparitia fenomenelor patologice dupa o perioada lunga de timp (actiune cancerigena, mutagena)  indirecta  se manifesta asupra climatului, astfel creste numarul de zile cu ceata, se reduc radiatiile calorice. Poluantii influenteazaa si asupra radiatiilor luminoase, astfel la o poluare .. luminozitatea poate scadea cu 10-50%. La poluarea atmosfereai este retinut radiatia ultravoleta. Ea influenteaza asupra plantelor, animalelor, indicator a unui grad inalt de poluare sunt albinile. Poluarea atmosferei se observa in viata – apar mirosuri neplacute, coroziunea metalelor, degradeaza obiectele de cauciuc, metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi economice. Degradeaza operele de arta. 40. Masuri de protectie a aerului atmosferic tehnologice – pe prim plan!

1

• reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera. • Trecerea la procese tehnologice inchise, continue. • Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale. • Inlocuirea subst toice cu cele inofensive. • Epurarea materiei prime de compusi nocivi. • Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi. • Perfecionarea proceselor de ardere • Ermetizarea proceselor tehnologice. de planificare • planificarea corecta a centrelor populate • stailire zonelor de protectie sanitara • plantarea zonelor verzi in centrele populate sanitar-tehnice • Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor, • Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume) • Epurarea catalitca a gazelor • Ozonarea gazelor formate • Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive) legislative • elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic • elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile • elaborarea standartelor pentru materia prima 41. Ventilaţia naturală a încăperilor. Tipurile ei şi factorii ce o determină. Cu scop de a menţine parametrii optimi ai mediului aerian în încăperi este necesar a înlătura aerul poluat şi de a debita aer curat. Pentru aceasta sunt folosite diferite sisteme de ventilaţie. Ventilaţia presupune substituirea completă sau parţială a aerului impurificat prin aer curat. Dupa modul de formare a presiunii pentru deplasarea aerului entilatia poate fi: ventilatie naturala ventilatie artificiala Prin ventilatie naturala se subintelege schimbul de aer din camera cu aerul din exterior prin ferestruica, oberlihturi, canale de ventilatie, prin materiale de constructie. Ventilatia naturala poate fi: Neorganizata ~ curenti de aer ~ deschiderea intimplatoare a geamurilor ~ Infiltrare (geamuri neermetice, pereti) Organizata ~ prin aeratie ~ prin canale de extragere Ventilatia naturala se realizeaza sub influenta diferentei de temperatura dintre aerul extern si cel de camera, precum si in urma diferentei de presiune. Cantitatea de aer care trebuie debitată în încăpere într-o unitate de timp depinde de o serie de factori: cubatura încăperii, numărul de oameni, caracterul lucrului îndeplinit, factorii nocivi care se află în aerul încăperii. Pentru încăperile în care se efectuează o muncă fizică grea (întreprinderi industriale, săli de sport), în saloane de spital ş.a. cantitatea de aer cheltuită pe oră la un om trebuie să fie mărită, deoarece în aceste încăperi, în urma respiraţiei intense, transpiraţiei ş.a. modificările mediului aerian sunt mai însemnate. Oberlihturile se deschid sub un unghi de 45°C faţă de suprafaţa ferestrei, ceea ce contribuie la încălzirea prealabilă a aerului rece. Acest fapt permite a ţine timp îndelungat iarna oberlihturile deschise şi în prezenţa oamenilor. Pentru asigurarea unei aerisiri suficiente, suprafaţa generală a ferestruicilor şi oberlihturilor trebuie să constituie cel puţin 1/50 din suprafaţa podelei. Un efect mai bun oferă aerisirea prin curenţi, În 3-5 minute curenţii de aer pot asigura un schimb complet al aerului din cameră. 42. Ventilaţia artificială -tipurile ei, aplicarea lor. În încăperile aglomerate, în care aerul este puternic impurificat, ventilaţia naturală nu poate asigura schimbul necesar de aer. În aceste cazuri se recurge la ventilaţia mecanică artificială. Ventilaţia artificială poate fi locală şi centrală. Ventilaţia locală de aspiraţie se foloseşte pentru a preîntâmpina răspândirea în toată încăperea a substanţelor nocive ce se degajă la efectuarea diferitelor operaţii. Sistemul de ventilaţie locală de aspiraţie se va amenaja în formă de hotă, umbrelă. Ventilaţia centrală este mai perfectă şi funcţionează fără zgomot. Există următoarele feluri de ventilaţie artificială: prin refulare, prin aspiraţie şi combinată-prin refulare şi aspiraţie. În cazul ventilaţiei prin refulare în încăpere pătrunde aerul atmosferic, iar cel impurificat se elimină prin ferestruici sau oberlihturi. La ventilaţia prin aspiraţie aerul este eliminat, în mod mecanic, din încăpere, iar aerul curat are acces prin ferestre, fisuri, porii din pereţi. În cazul ventilaţiei prin aspiraţie şi refulare atât afluxul, cât şi refularea aerului se efectuează pe cale mecanică. În anumite condiţii în cadrul ventilaţiei artificiale, aerul care este introdus în încăpere este supus unor operaţii de răcire sau încălzire, de uscare sau umidificare, de purificare de praf sau de unele gaze şi chiar dezinfecţie. Această operaţie complexă de tratare a aerului poartă denumirea de condiţionare, iar aerul debitat în încăpere se numeşte aer condiţionat. În ultimul timp a căpătat o largă răspândire aerul condiţionat, ca fiind cel mai indicat tip de ventilaţie artificială. Cu ajutorul condiţionatoarelor în interiorul încăperii se creează, în mod artificial, condiţii microclimatice necesare. Sistemul de ventilaţie, oricare ar fi el, trebuie să corespundă câtorva condiţii igienice şi anume: - să nu introducă din exterior aer poluat care să acţioneze nociv asupra locatarilor; - să nu modifice brusc proprietăţile fizice ale aerului şi îndeosebi temperatura acestuia, pentru a nu avea efecte nefavorabile; - să nu producă zgomot, vibraţii sau alte acţiuni nocive legate de funcţionarea instalaţiei; - să funcţioneze tot timpul anului, indiferent de condiţiile exterioare sau interioare. 43. Metoda de calcul a volumului şi multiplului de ventilaţie necesar în locuinţe şi încăperi publice. Calculul volulmului necesar de ventilatie Volumul de ventilatie se numeste cantitatea de aer pur, m3 , necesar de a debita in incapere in decurs de o ora pentru o persoana El se calculeaza dupa formula L =C/(q-p)

1

L – volumul de ventilatie C – cantitatea de CO2 expirata de o persoana pe ora p – CMA a CO2 in aerul incaperii, ‰ q – cantitatea de CO2 din aerul debitat in incapere, ‰ La un lucru fizic usor o persoana elimina in mediu 22.6 litri de CO2 , la un lucru de efort mijlociu 30-32litri, la un lucru greu 40. litri si mai mult. CMA pentru CO2 in incaperi este 1l/m3 sau 1‰ . Concentratia CO2 in aerul atmosferic e luata de 0.4‰ sau 0.4 l/m3 . Aceasta marime a volumului de ventilatie poate fi calculata astfel numai pentru incaperile de locuit si cele de productie, unde factorul limitant al impurificarii aerului este CO2 Deteminarea multiplului de ventilatie Multiplul schimbului de aer se numeste marimea ce arata de cite ori aerul incaperii este schimbat complet in decurs de o ora. P=Q/W Unde: P - multiplul schimbului de aer; Q - volumul de aer debitat sau expirat din incapere intr-o ora, m3 W - volumul incaperii, m3. Volumul de aer debitat sau aspirat din incapere prin gaura de ventilatie se determina dupa formula Q=a*v*3600 (m3/h) Unde Q - volumul de aer, m3/h; a - suprafata gaurii de ventilate, m2; v - viteza de miscare a aerului in gaura de ventilatie, m/s. 3 600 - secunde intr-o ora Daca in incapere sint citeva gauri de ventilafie, atunci se de-termina volumul debitat sau aspirat pentru fiecare din ele si rezultatele se sumeaza. Viteza de miscare a aerului in gaura de ventilate este determinata cu anemometrul cu palete sau cu catatermometrul. 45.Exigente igienice fata de iluminarea naturala a incaperilor. Factorii ceo influenteaza.Indicii de apreciere a iluminarii naturale, normative pentru diferite incaperi. Exigentele igienice fata de iluminarea incaperilor: 4. sa asigure un nivel satisfacator in intreg cimpul de vedere 5. sa asigure nivel optim pentru diverse activitati 6. sa fie relativ uniforma 7. sa potejeze ocii de radiatiile provenite de la sursa sau reflectare de pe suprafata de lucru 8. sa fie cu radiatie adecvata pentru evitarea umbrelor 9. lumin de la sursele artificiale sa fie de un spectru apropiat celui natural Indicii ce caracterizeaza iluminarea: 4. componenta spectrala (ca sursa de lumina s a cele reflectate) 5. intensitatea 6. gradul de nititate (a surseu sau a suprafetei reflectate) 7. uniformitatea Iluminarea naturala Factorii ce influenteaza iluminarea naturala a incaperilor: 4. clima de lumina a teritoriului – rezultata 5. orientarea geamurilor 6. obstacolele din fata geamurilor 7. tipul, forma, dimensiunile, amplasarea geamurilor, modul de intretinere al geamurilor 8. mijloacele de ecranare a geamurilor, adincimea incaperi, culoarea peretilor si a mobilierului Metodele de determinare a iluminatului natural:  metode tehnice  metode geometrice Indicii (m geom):  coeficientul de luminozitate  ungiul de incidenta (ungi de petrundere)  unghiul de deschidere Indicii (m tehn):  coeficientul de iluminare naturale  coeficientul de adincime a incaperii  coef dee uniformitatea iluminatului  gradul de retinere al luminii de catre geam Carcteristicle luminatului natural:  poseda actiune termica  actiune psihofiziologica  act bactericida 46. Sursele de iluminare artificiala a incaperilor,caracteristica lor generala. In calitate de surse de iluminare artificiala se folosesc lampile incandescente () si lampile fluorescente. Lampile incandescente sunt surse cu radiati peponderent termica. Energia maxima a acestor lampi se afla in diapazonul radiatiilor infrarosii. Pentru a evita actiunea orbitoare a firului incandescent, lampile se vor folosi in corpurile de iluminat. Deosebim corpuri de iluminat cu lumina difuza, ce emana lumina reflectat si directa. Lampile fluorescente, in dependenta de componenta luminoforului:  cu lumina de zi (LZ)  cu lumina alba (LA)  cu lumina alba rece (LAR)  cu lumina alba calda (LAC) Avantajele lampilor fluorescente:  dupa spectrul de radiate lumina se apropie de lumina naturala

1

 au o stralucire neinsemnata  asigura o lumina difuza, ce nu asigura umbre pronuntate  asigura o transmitere mai corecta a culorilor  sunt mai econome. Dezavantajele:  efectul stroboscopic – in lampi fluxul de energie se schimba in conformitate cu oscilatiile curentului alternativ din retea. In cazul efectului stroboscopic are loc denaturarea perceperii vizuale a obiectelor care se misca se rotesc sau isi schimba directia miscarii  senzatie de semiintuneric  regulatorul de pornire poate sa creeze un sunet monoton 47. Metodele de studiere şi apreciere a iluminării artificiale a încăperilor. Metode de determinare a iluminatului artificial:  tehnica  de calcul Indicii de apreciere a iluminatului artificial:  m. tehnice:  luxmetria  determinarea coeficientului de refllexie al fondului  uniformitatea luminii  m. de calcul:  coeficientul “e”  metoda Watt Avanajul iluminarii artificiale fata de cea naturala cu ajutorul iluminarii artificiale se poate obtine o lumina stabila si de intensitate dorita. Aprecierea iluminarii artificiale se executa cu ajutorul luxmetrului Calculul iluminarii cu lampile incandescente se efectueaza conform coeficientului e si metodei Watt. Calculul conform coeficientului ''e''. Se iau numarul lampilor din incapere si puterea lor in wati. Produsul acestei marimi se imparte la suprafafa incaperii si se determina puterea specifica a lampilor,W/m2. Pentru aflarea iluminarii se inmulteste puterea specifica a lampilor la coeficientui ''e'', care arata citi lucsi dau puterea egala cu 1 W/m2. Calculul dupa metoda ''Watt''. Aceasta metoda permite a calcula intensitatea iluminarii artificiale creata de lampi de difenta putere, conventional lumdu-se lumina ce o dau 10 W la 1 m2. Pentru determinarea iluminarii, initial se calculeaza puterea speccifica a lampilor. Dupa aceasta, se determina iluminarea minima orizontala la puterea specifica de 10 W/m ,tinindu-se cont de puterea lampilor si de tensiune. Valoarea dedusa se inmulteste la puterea specifica reala si se imparte la 10. Pentru calcul se aplica formula Lampile e necesar sa fie amplasate uniform, simetric, suspendate la aceeasi inaltime. In fiecare corp de iluminat vor fi instalate lampi de o putere identica. Nerespectarea acestor conditii reduce exactitatea calculului 48. Apa ca factor al sănătăţii. Factorul de asigurare a activitatii cu rol biologic si sanogen Indice al bunastarii sanitare Factor ce influentiaza asupra sanatatii Factor de risc in caz de folosire cu carenta sau cu exces de substante chimice: gusa endemica, fluorozo endemica caria dentara methemoglobinemia de nitrati Boli infectioase Maladii neiinfectioase Consumul apei cu un continut mare de nitrati duce la methemogobinemie. Continutul marit de fluor poate induce fluoroza endemica, pe suprafata dintilor apare o culoare galbena Carenta de iod duce la dereglari ale functiei SNC, metabolismul proteinelor glucidelor lipidelor Mineralizarea excesiva duce la cresterea morbiditatii populatiei prin litiaza biliara Patologii infectioase transmise prin apa Pentru aparitia unei boli hidrice este necesar 3 conditii • prezenta unui eliminator de germeni (bolnav sau purtator) • Viabilitatea in apa a germenilot patogeni • Existenta unei populatii receptive Maladii microbiene 1. Holera 2. febra tifoida3. dezinteria4. Leptospiroza5. Bruceloza6. Tularemia7. Tuberculoza Boli Virale: Poliomielita Hepatita virala A Conjunctivita de bazin Maladii parazitare: Amibiaza Trihomoniaza Labliaza strongloidoza helmintiaza 49. Importanţa fiziologică şi igienică a apei. Norme de consum, factorii ce le determină. Apa este unul dintre cele mai necesare elemente ale vietii, constituind mediul in care se desfasoara toate procesele vitale. Problema igienei apei vizeaza interesele populatiei in intregime. Apa ca factor principal al mediului ambient, determina, in mare masura sanatatea si conditiile sanitare ale populatiei. Apa participa la majoritatea proceselor biochimice din organism, intra in componenta secretiilor si a celor mai multe substante legate de procesul vietii. De asemeni apa ajuta la eliminare prin urina a substantelor rezultate in urma procesele vitatale si a unei parti din substantele toxice patrunse in organism. In organism apa are urmatoarele functii: - Toate procesele biochimice se produc in mediul lichid - participa ca parte componeta in multe reactii chimice - asigura echilibrul acido-bazic - asigura functia de transport - Participa la eliminarea produselot metabolice din organism Apa se pierde in permanenta din organism pe urmatoarele cai 1. aparatul urinar 1500 ml

1

2. tesutul cutanat 500 ml 3. aparatul respirator 350 ml 4. aparatul digestiv 150 ml Pierderile de apa sint considerate stari critice pentru organism. Cind apare senzatia de sete am pierdut 1-1.5 litri de apa, mai mult de 1.5 apare zona critica. In cazul dehidratarii de 10% se deregleaza procesele metabolice Dehidratarea de 15% la temperatura de 30 grade poate cauza moartea Dehidratarea de 25% se considera fatala Caile de recuperare ale apei Primar: prin consumarea apei Secundar: consumarea alimentelor ce contin apa Cantitatea de apa de care are nevoie un organism pe zi este de 2.5-3.0 litri Aceasta depinde de microclimat si efort fizic, la efort fizic marit necesarul de apa poatea atinge 8-10 litri La temperaturi ridicate de asemeni se mareste consumul de apa Importanta igienica a apei Pe linga utilizarea apei in scopuri fiziologice omul utilizeaza apa si in scopuri igienice Apa este consumata pentru: spalatul rufelor curatenie generala prepararea alimentelor (5-10 litri) spalatul veselii Maric cantitati de apa consuma baile 120-150 litri la o persoana In mediu in decurs de 24 ore o persoana consuma 100 litri de apa 50. Compoziţia micro şi macro elementară a apei, influenţa ei asupra sănătăţii. Apa potabilă, prin conţinutul său de elemente minerale naturale, poate influenţa starea de sănătate a populaţiei, participând activ în procesele vitale. Sărurile minerale naturale din apă sunt variate şi concentraţia lor diferă de la o localitate la alta în funcţie de condiţiile geologice, meteorologice, de conţinutul solului. Unele din ele sunt denumite macroelemente, - sărurile de calciu, magneziu, potasiu, cloruri etc. şi se găsesc în cantităţi relativ mari (mg/l); altele sunt denumite microelemente, aşa ca fluorul, iodul, zincul etc. şi se află în cantităţi mici. Majoritatea macro- şi microelementelor necesare organismului sunt asigurate prin alimente. Cu toate că apa este situată pe locul doi după importanţa în aportul de săruri minerale, ea poate influenţa considerabil asupra sănătăţii populaţiei. Elementele minerale din apă sunt absorbite mai bine decât cele din alimente şi concentraţiile lor pot fi diferite chiar în aceeaşi localitate. Circa 55% din populaţia Republicii Moldova nu are acces la apa potabilă de calitate.[1,3] Sănătatea populaţiei (în spaţiul rural mai grav) este influenţată de un şir de factori de risc la consumul acestor ape. Astfel, principalii factori de risc sunt: Sodiul - în conţinut ridicat (peste 200mg/l) poate influenţa nefavorabil sănătatea şi crea disconfort la consumul apei; Sulfaţii - în concentraţii mărite pot provoca efecte gastrointestinale neplăcute şi afecta gustul apei; pot contribui şi la coroziunea reţelei de distribuire a apei; Clorurile - pot afecta gustul apei şi creşte gradul de coroziune al reţelei de apeduct, care la rîndu-i poate duce la creşterea conţinutului de metale în apă; Duritatea totală - în concentraţii de peste 10 mmol/1 poate afecta schimbul de minerale din organism, gustul apei, spori coroziunea reţelelor de apeduct şi crea disconfort la utilizarea apei; Fierul - în concentraţii masive afectează gustul apei. Mineralizarea excesivă, cauzată de conţinutul ridicat de sulfaţi, cloruri, Ca, Na, Mg, K, hidrocarbonaţi are drept urmare creşterea morbidităţii populaţiei prin litiază urinară, afecţiuni digestive şi cardiovasculare. Numărul populaţiei expuse la acest factor de risc este destul de mare. Duritatea apei este cauzată în general de prezenţa sărurilor de calciu şi magneziu, iar gradul ridicat de mineralizare şi concentraţia ridicată de sulfaţi şi cloruri.[2,7] Folosirea apei potabile cu o duritate şi o mineralizare înaltă (mai mult 1 g/ dm), conţinut de nitraţi şi sulfaţi, cît şi a apei cu duritate excesiv de mică şi conţinut înalt de clor şi sodium sporeşte morbiditatea generală şi mortalitatea prin stări morbide ale organelor digestive, sistemului cardiovascular, urogenital etc. 51. Exigente igience catre calitatea apei potabile. grupurile de indici ai calitatii apei potabile (dupa Normele sanitare) Apa folosita de populatie in scop de menaj si baut trebuie sa corespunda anumito parameetri de calitate:  apa trebuie sa posede calitati organoleptice corespunzatoare  sa aiba componena chimica cuvenita ddin punct de vedere fiziologic  compusii toxici vor depasi concentratiile admisibile  apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alti agenti care pot pune sanatatea in pericol  parametrii microbiologic: escherechia – 0, enterococi (streptococi) – 0  parametrii chimici: arsen – 10 microg/l, benzen – 1, bor – 0,5.  parametrii cimici indicatori: aluminiu – 200 microg/l, amoniu – 0,5, bacterii coliforme – 0, carbon organic – nici o modificare anormala, cloruri – 250, clor rezidual – 0,5, conductivitate – 2500, culoare – acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala, oxidabilitate – 5 mgO2/l, pH – 6,5-9,5, Na – 200 mg/l, sulfat – 250 mg/l, turbiditatea – 5 UNT, zinc – 3 mg/l, radioactivitatea totala – 0,10 mSv/ran, alfa globala – 0,1 Bq/l, beta globala – 1 Bq/l. 52. Compusii chimici- indicatori de poluare a apei cu substante organice La acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor in apa: Sarurile de amoniu nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru sanatate, ceilalti compusi neavind o influenta nociva asupra organismului. Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in solul prin care sa filtrat apa deci nu este exclus ca in apa concomitant au patruns agenti patogeni din sol. Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii: 1in apa se determina citiva indicia de poluare 2concomitent in apa se determina si indici bacteriologici

1

3poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2 consumata la oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa. In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri amoniacale.nitritii fiind un produs al oxidarii ulterioare a sarurilor de amoniu intro canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un indice important al ;poluarii sursei de apa. Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de amoniu . prezenta lor indica o poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare complete. Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din soluri bogate cu cloruri. 53. Bolile contagioase transmise prin apa. Grupurile lor. Formele de manifestare a patologiilor hidrice. Conditii: • existenta unui eliminator de germen • viabilitaea in apa a germenilor patogeni un timp suficient pentru prod bolii • existenta unei populatii receptive Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice. Epidemiile hidrice prezinta o serie de caratcere care le diferentiaza de altte tipuri de epidemii si pe baza carora se poate pune diagnosticul si aplica masuri de combatere. Caracterele principale ale epid hidrice: • caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt • infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata • suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa • aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece • incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact. Caractere secundare ale epidemiilor hidrice: • aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de oli digestive ca enterita, diaree, uneori grava, mai ales la copii sau populatia sensibila • existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie de mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei. • Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei Endemia – oforma de imbolnavire ce cuprinde un nr redus de cazuri inn comparatie cu epidemia, dar care se gasesc permanent intr-o zona anumita sau localitate. Forma sporadica manifesta cazuri izolate de anumite boli. Schema maladiilor infectioase transmise prin intermediul apelor: 1. Maladii microbiene (holera,febra tifoida,dezineria,leptospiroze,bruceloza,tubaremia,tuberculoza,boala dareica cauzata de coliformi patogeni) 2. Maladii virale: (poliomielita,hepatita A,conjunctvita de bazin,retrovirusurile) 3. Maladii parazitare: (amibiaza.lambliaza,tricomoniaza.,asceoloza,opistorcoza,filariozele,strongoloidoza,geohelmintiazele 54. Caracterele principale şi secundare a epidemiilor hidrice Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice. Epidemiile hidrice prezinta o serie de caratcere care le diferentiaza de altte tipuri de epidemii si pe baza carora se poate pune diagnosticul si aplica masuri de combatere. Caracterele principale ale epid hidrice: • caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt • infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata • suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa • aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece • incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact. Caractere secundare ale epidemiilor hidrice: • aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de oli digestive ca enterita, diaree, uneori grava, mai ales la copii sau populatia sensibila • existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie de mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei. • Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei 55. Caracteristicile formelor endemice şi sporadice a patologilor hidrice infecţioase. endemia-- forma de imbolnavire care contine un numar redus de cazuri care se gasesc in permanenta intr-un teritoriu / localitate. -Se intilnesc frecvent in zonele cu grad scazut de igiena. Formele sporadic se manifesta prin cazuri izolate de anumite boli se intilnesc foarte rar de exemplu leptospiroza. 56 Metodele de ameliorare a calităţii apei potabile. . Metode de amelioare a calitatii apei: Exista multe metode de ameliorare a calitătii apei, metode, prin care apa se epurează de microorganisme patogene de substantile in suspensie şi huminoase, de cantitatea excesivă de săruri (ca lc iu, magneziu, fier, manangan, fluor, etc.), de gaze fetide, s u b s t a n t e toxice şi radioactive. Ut i l i z a r ea diferitelor metode de epurare permite ca sursele locale să fie folosile la maximum pentru aprovizionarea populatiei cu apă potabila. Cele mai răspîndite metode de a m e l i o r a r e a calitălii apei la apeducte sînt lirnpezirea,inlăturarea impuritălilor sulide din apă, decolorarea -inlăturarea coloratiilor excesive, dezinfectarea - nimicirea agenlilor patogeni şi viruşilor din apă .

1

Exista si o serie de metode special de ameliorare a calitatii apei cum ar fi dezodorarea , eliberarea apei de compusii de fier, dedurizarea , desalinizarea , defluorarea fluorizara etc. Cele mai noi si perfomante metode sunt ozonaraea si tratarea cu raze UV. 57. Caracteristica igienică a metodelor de limpezire şi decolorare a apei. Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentarea îndelungată. Sedimentarea, in condiţii naturale, decurge foarte i:ncet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a majora eficacitatea acestor procese, înainte de sedimentare in apă, se adaugă substance chimice, care au proprietatea de a accelera sedimentarea particulelor şi de a separa substanţe, care contribuie la coloracia apei. Acest proces numit coagularea apei este un proces de mărire, agregare a particulelor coloidale din apă, care se termină cu formarea agregatelor vizibile - flocoanelor. Coagularea are loc sub acciunea coagulancilor - sărurilor de aluminiu şi tier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Doza de coagulant se va calcula in funccie de alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate, insă neapărat se va determina pe cale experimentală. Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai rapid, se folosesc lloculancii sintetici, ca poliacrilamidul etc. Procesul final al limpezirii şi decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau antracit). Limpezirea şi decolorarea apei pot fi efectuate după două scheme: 1. Decantarea şi filtrarea lentă. 2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă. 58. Aprecierea igienică a metodelor de dezinfecţie a apei. Pentru excluderea perîcolului epidemiologic la statiile de tratare a apei, după filtrare, apa trebuie să fie ulterior dezinfectată. La filtrarea apei nu t o a t e m i c r o o rg a n i s m e l e s u n t re t i nute şi o parte, rămânând libere in apă, trec prin instalatiile de curătare şi se contin in apa filtrată. Astfel, pentru crearea unei bariere sigure, in căile hidrice de transmitere a infectiilor intestinale apa se dezinfectează. La folosirea apelor de suprafată, dezinfectarea este obligatarie, iar in unele cazuri e obligatorie şi pentru apele subterane. Mai frecvent, in scop de dezinfectare a apei, in conditii de campanie e folosită clorinarea. in acest caz se folosesc două metode: clorinarea cu doze normaie de clor şi superclorinarea apei cu doze marite de clor. Substantele utilizate in acest scop vor corespunde unor conditia, dintre care: să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substrate nocive după tratare, - utilizarea acestor substance să se facă prin metode cat mai simple, rapide, eficiente şi cu pret cât mai redus. Clorinarea apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permit a aplica această metodă atât la instalatiile de aprovizionare centralizată cu apă, cât şi la aprovizionarea in campanie. Pentru clorinare se utilizează diferici compuşi clorigeni. La dezinfectarea apei, in apeducte este folosit clorul lichid, care se păstrează in cisterne on baloane de oţel sub presiune. La clori--narea unei cantităci mici de apă, in instalaţiile locale, rezervoare etc,, este folosită clorura de var. Ea trebuie păstrată in butoaie închise in încăperi uscate, bine aerisite, deoarece la păstrare, sub acciunea factorilor de mediu, clorura de var îşi pierde activitatea. Înainte de a fi întrebuincată, e necesar de a controla activitatea ei (va concine nu mai pucin de 20-25% clor activ) in afară de clorul lichid şi clorura de var, pentru dezinfectarea apei se mai folosesc un sir de substrate clorigene - hipocloritul de calciu sau sodiu, cloraminele etc. 59. Caracteristica igienică a apelor subterane ca surse de aprovizionare cu apă. Cerinţe igienice către sistemul local de aprovizionare cu apă (fântâni). Apele freatice sunt deseori intrebuintate de om pentru ca au colratie slaba si sunt transparente . cantitea de saruri minerale in ele creste odata cu adincmea dar in majoritatea cazurilor ramine mica. Daca solul este impurificat cu diferite substante se poate inpimpla ca apele freatice sa contina diferiti agenti patogeni ai diferitor boli. Apele freatice sunt folosite in scop de aprovizionare cu apa la sate in acest scop sapundu-se fintini. Daca apele freatice nimeresc intre doua straturi de roci ele formeaza 2 straturi iar fintinile care ajung la o asa adincimee se numesc arteziene. De regula aceste ape sunt transparente , incolore far gust si miros cu concentratie mineral constanta.uneori apele din fintini se caracterizeaza prin duritate inalta , nevel ridicat de saruri si fluor compusi de fier si hydrogen sulfurat. Cerinte fata de fintini: • Locul pentru instalarea fintinii trebuie sa fie la o inaltime adecvata distant cuvenita fata de sursele eventuale de poluareferita de riscul inundatiilor sau inmlastinirilor. • Peretii sa fie impermibili in jurul fintiini sa existe un strat de argila sa fie exclusa impurificarea bacteriana din exterior. • Diametrul de cca 1,2 m iar adincimea de 30 mfundul fintinii impermiabil iar colacul bine ajustat.. 60. Caracteristica igienică a apelor de suprafaţă ca surse de aprovizionare cu apă. Autoepurarea apei. apele de suprafata se formeaza si se alimenteaza in principal din 2 surse precipitatiile atmosferice si apele subterane Toate apele de suprafata sunt poluate din exterior de aceea se considera ca potentiale surse de boli epidemic.in deosebi sunt poluate bazinele acvatice din apropierea centrelor populate si in locul de scurgere a apelor reziduale menajele sau industrial. Proprietatile organoleptice si compozitia chimica depend de multe conditii apa riurilor are o coloratie intense si turbiditate inalta apa lacurilor o coloratie verde bruna miros si gust neplacut.de obicei concentratia mineral este redusas dar in unele bazine ce se afla in zonele cu clima torida acesta concentratie ajunge la niveluri destul de ridicate. Autoepurarea apei: Cu toate ca apele de suprafata sint impurificate permanent calitatea apei ramine reletiv constanta . Acesta se datoreaza anumitor procese fizicochimice si biologice care contribuie la autopurificarea apei. Apele reziduale nimerind in bazine se dilueaza iar rezidurile particulele de minerale oule de helminti si mi/o in suspensie se depun la fund apa se limpizeste devine transparent. Datorita mi/o din apa subs. Organice se mineralizeaza asemenea celor din sol . prin oxidarea biochimica substantele se nitrifica transforminduse in compusi finali nitrati, carbonati, sulfati. Pe parcursul autopurificarii bazinelor mi/o si saprofitii pier din cauza micsorarii substantelor nutritive sub actiunea razelor solare antibioticilor eliminate de saprofite si alti factori. In urma autoepurarii apa devine transparent , mirosul neplacut dispare subs. Organice se mineralizeaza mi/o se distrug apa capatind proprietatiile de pina la poluare. 61. Caracteristica igienica a sistemului centralizat de aprovizionare cu apa. Zonele de protective sanitara a surselor de aprovizionare cu apa. Tipuri de aprovizionare cu apa: decentralizat (local) si centralizat Centralizat – sistem ce consta dintr-o retea care permite aprovzionarea cu apa sub presiune direct la consumator. Avantaje:  pot fi utilzate atit surse subterane, cit s cele de suprafata  asigura cantitatea necesara de apa la distanta mari de sursa  ofera posibilitatea tratarii apeii in caz de necesitate

2

 permite protectia sursei instalatiilor si controlul starii lor  permiteccontrolul pemranent al calitati apei Dezavantaje:  apar dificultati la supravegherea stari tehnice a retelelor de apeduct  in cazul nimeriri in retea a agentilor patogeni sau toxinelor are loc afectarea unui nr mare de populatie staţiile de aprovizionare cu apă includ instalaţiile de captare şi epurare, rezervoarele pentru apă curată, staţiile de pompare, turnurile de apă, de la care merge reţeaua de distribuire. Reţeaua de apeduct trebuie să fie impermeabilă. Corozia şi deermetizarea ţevilor vechi crează condiţii de impurificare a apei de apeduct. Pentru a preveni aceasta, reţeaua de apeduct va trece departe de gropile de gunoi, closete, reţeaua de canalizare şi alte surse potenţiale de impurificare. In caz de intersecţie a reţelei de apeduct cu ţevile de canalizare apeductul trebuie să fie instalat mai sus decît acestea şi la o distanţă nu mai. mică de 0,5 m. Drept zonă de protecţie' sanitară se consideră un anumit teritoriu din preajma sursei de apă.şi a instalaţiilor de epurare. In această zonă se stabileşte un regim special cu scopul de a pre-' veni modificările nefavorabile ale apei. Bineînţeles, în zona nemijlocită a apeductului regimul de protecţie sanitară trebuie să fie mai strict decît în cele mai îndepărtate. De aceea zona de protecţie sanitară pentru apeductele de la bazinele de suprafaţă are două cordoane. Primul cordon sau zona de regim strict include locul de captare a apei şi al instalaţiilor apeductului: staţiile de pompare, instalaţiile de epurare, rezervoarele de apă curată. Acest teritoriu se îngrădeşte şi este păzit, accesul persoanelor străine este interzis. Terenul trebuie să fie înverzit şi salubrizat,-apele meteorice vor fi lansate mai jos de locul de captare a apei. în toate încăperile staţiei trebuie să se menţină o curăţenie impecabilă, în clădiri trebufe sa fie instalate vaterclosete. Personalul de serviciu va trece în mod obligator : controlurile medicale periodice, analizele-bacteriologice, examenul la cunoştinţele sanitare despre lucrul efectuat, respectarea riguroasă a igienei personale. In zona cordonului cu regim strict este interzisă folosirea bazinului de apă în alte scopuri (plimbări cu barca, adăpatul vitelor, spălatul rufelor, prinsul peştelui, scăldatul, etc). Dacă rîul nu e prea mare, cordonul strict include şi malul opus (în zona de captare a apei). Zona aceasta se determină cu scopul de a exclude poluarea eventuală sau premeditată a apei în verigile cele mai importante ale apeductului. Cordonul al doilea sau zona de restricţie include teritoriul care înconjoară sursa de apă şi afluenţii ei. Desigur, că zona de restricţie merge, în fond, în susul apei, uneori pînă la zeci de kilometri. In josul apei zona de restricţie atinge cîteva sute de metri. Zona de restricţie depinde de gradul de poluare şi capacitatea de autoepurare a sursei de apă. Suprafaţa zonei de restricţie din susul apei trebuie să asigure lichidarea impurităţilor din apă, în special a celor bacteriene pe contul proceselor de autoepurare a apei din bazin.

62. Importanta igienica a solului, sursele de poluare, autoepurarea lui. Solul = stratul fertil superior al scoartei Pamintului. Este unul din factorii ce formeaza clima, regimul termic al solului influenteaza temperatura troposferei. Solul poate receptiona, inmagazina si degrada reziduurile lichide si solide rezultante din activitatile umane din industrii si agricultura. Radioactivitatea solului sporreste fondul radioactiv natural.
Tipul solului si compozitia lui chimica determina: 3. caracterul regnului vegetal 4. compozitia chimica a produselor alimentare de origine animaliera 5. componenta elementelor chimice in produsele alimentare sau apa 6. sanatatea populatiei Caracteristica igienico-sanitara a solului se face in zonele in care este posibil contactul intre sol si om. Mai fecvent sunt cercetate urmatoarele zone: 10. locurile de joaca si activitati pentru copii 11. teriotoriul plajelor si al strangurilor 12. locurile de recreatie si odihna 13. terenurile de sport si alte zone. Poluarea solului se poate rasfringe asupra celorlalti factori naturali ai mediului: 8. poate contamina pinza de ape freatice sau apele de suprafata cu germeni patogeni, subtsante toxice industriale, fitofarmaceutice, pesticide s. a. 9. poate emana gaze, rezultate din procesele de fermentatie si putrefactie Proprietatile fizice ale solului Solul este format din particule solide de forma si dimensiuni variabile cunoscute sub denumirea de grunci sau granule, ce reprezinta particula cea mai mica care rezista la deformarea mecanica. Structura mecanica a solului este determinata de o serie de propritetati fizice cu rol important sanitaro-igienic: 1. porozitatea 2. permeabilitatea solului pentru aer 3. permebilitatea solului pentru apa 4. capilaritatea 5. selectivitatea (filtrarea) 6. temperatura solului Spatiile ramase libere dintre granulele de sol formeaza porii lui, iar volumul total al porilor constitue porozitatea. Porozitatea solului depinde e marimea granulelor, de asezarea si uniformitatea acestora. Cu cit particulele sunt mai mari, cu atit volumul total al porilor este mai mic. Asezarea neregulata sau lipsa de uniformitate a granuleor reduc porozitatea. Ca exemplu nisipul are o pozoritate in jur de 35%, iar argila peste 65%. Permeabilitatea solului pentru aer depinde de marimea porilor. Solurile formate din particule mari ca pietrisul si nisipul sunt foarte permeabile pentru aer, desi porozitatea lor este redusa. Cu cit solul contine o cantitate mai mare de aer, cu atit procesele biologice care se petrec in sol sint mai active si cu atit el este mai salubru (curat). Permebilitatea solului pentru apa este determinata atit de marimea porilor, cit si de volumul total al acestora. Se cunosc soluri permiabile, ca pietrisul si nisipul, care sunt usor strabatute de apa. Solurile ca argila si turba, care retin apa sunt greu strabatute de ea. Cu cit porozitatea unui sol este mai mica, cu atit retinerea apei in porii solului este mai mare. Eliminarea aerului din porii solului si inlocuirea lui cu apa are un efect nefavorabil asupra gradului de salubritate a solului. In absenta aerului procesele biologice sunt incetinite, iar solul este considerat insalubru. Capilaritatea reprezinta capacitatea solului de a permite apei subterane sa se ridice prin porii sai spre straturile superficiale. Cu cit solul este mai permeabil pentru apa, cu atit are o capilaritate mai redusa. Capilaritatea ese dependenta de porozitate, sau de volumul total al porilor. In solurile cu porozitate mica (nisipul) timpul de ridicare a apei este scurt (minute), iar nivelul de inaltime este redus (0,3-0,5 m). Argila – timpul de ridicare este indlungat (ore), iar inaltimea este mare (1,5-2 m). Selectivitatea este calitatea solului de a retine in pori sai diferite impuritati care il strabat, acestea, fiind purtate de aer si apa. Selectivitatea are la baza fenomenul de absorbtie sau de retinere a impuritatilor de catre granulele de sol. Solurile greu permeabile au un grad mare de selectivitate. Impuritatile care sunt retinute in primul rind sunt cele in suspensie, inclusiv microorganismele.

2

Temperatura solului este dependenta att de structura mecanica, cit si de natura si compozitia chimica a solului. Solul primeste caldura: de la soare prin radiatiile calorice ale spectrului solar, de la masa incandescena din centrul Pamintului, din procesele bochimice exogene care se petrec in sol. Autopurificarea solului Autoopurificarea solului este un proces foarte complicat, ce depinde de structura, compozitia chimica, propritetatile fizice, flora microbiana si fauna acestuia. Procesele de autopurificare decurg in 2 etape: mineralizare si nitrificare. Mineralizarea substantelor organice poate decurge in conditi anaerobe si aerobe. In conditi aerobe substantele organice se descompun datorita activitatii mi/o de putrefacie nesporulate si mi/o de fermentatie. In urma proceselor biochimice hidrocarburile se descompun in apa si bioxid de carbon, celuloza veetala se transforma in humus, grasimile se descompun in glicerina si acizi grasi, care apoi se descompun in apa si bioxid de carbon. Proteinele compuse se transforma in AA si amoniac, suful se transforma in H2S. In conditii anaerobe procesul de descompunere a substantelor organice este insotit de degajarea de gaze ce impurifica aerul, deaceea neutralizarea deseurilor din sol se realizeaza cu ajutorul proceselor aerobe. Nitrificarea se realizeaza in condittii aerobe. Astfel, sub influenta bacteriilor nitrificante specifice amoniacul se transforma in acid azotic si nitrati. Nitratii constituie produsul final al descompunerii substantelor poroteice si servesc pentru hrana plantelor. In cazul oxidarii hidrogenului sulfurat se formeaza acid sulfuric si sulfati. La oxidarea acidului carbonic se formeaza carbonati. La oxidarea fosforului se formeaza acid fosforc si fosfati. La o etapa anumita a descompuneri substantelor organice se formeaza produs special numit humus. Pe masura autopurificarii solului de substante organice scade numarul total de microbi si in specal a celor patogeni nesporulati 63. Componenta chimica a solului. Endemiile geochimice. Solul contine totalitatea subtsantelor chimice cunoscute in cantitati variabile de la un sol la altul. Solul se gseste interdependenta reciproca cu biosfera, hidrosfera si trposfera. Excesul sau carenta minerala a solului determina excesul sau carenta minerala a apelor si alimentelor vegetale. Omul este direct influentat de compozita minerala a acestora si indirect de ocntinutul mineral al solului. O serie de cercetatori au intocmit harti privind continutul mineral al solului din anumite zone si au suprapus acestor harti patologia dominanta a popoulatiei din aceleasi zone. S-au stabilit astfel unele relatii cauzale in sensul ca anumite carente sau excesul de elemente minerale din sol apare in patologia geografica a populatiei respective. Cecretatorul rus Miloslavski a denumit aceste afectiuni endemii biogeochimice, deoarece ele se gasesc in stare permanenta (endemica) in zona studiata si sunt consecinta interrelatiei sol-apa-flora-fauna-om, a unor elemente chimice, al caror rol fiziologic sau patologic este mai mult sau mai putin cunoscut. De exemplu fluoroza endemica se gaseste in zonele cu exces de fluor in sol. Gusa endemica – in zonele cu sol carentat in iod. Ulterior au fost depistate endemii geochimice in legatura cu cantitatea excesiva de molibden, plumb, strontium, selenium. Depistarea acestora prezinta unele dificultati deorece daca in cazul gusei endemic sau fluorozei sunt prezente modificari morfologice vadite, celelalte endemii nu sunt studiate sufficient. Masurile de profilaxie a endemiilor geochimice: A. introducerea elementelor de carenta in sol, nutreturi pentru animale B. importarea produselor alimentare din alte regiuni C. adauagarea iodului in sarea de bucatarie, piine, apa D. folosirea apei minerale E. fluorizarea apei, s. a. F. 64. Solul ca sursa de boli contagioase si invazii parazitare. MIcroflora patogena nimereste in sol odata cu fecalele, urina, gunoaiele, cadaver, baligar, ape reziduale. Agentii patogeni se afla mai mult in straturile superficial ale solului, iar in cele profunde nr lor diminueaza. Agentii asporpgeni- pier in citeva zile sau saptamini, daca nu sunt captati de animale sau de ape. Agentii sporogeni, pot exista in sol luni si ani de zile. Solul favorizeaza raspndirea unor boli microbiene, virotice, micotice si parazitare ca: 4. Antrax tetanus gangrena gazoasa botulism salmoneloze dizenteria bacelara holera tularemia bruceloza leptospiroza histoplasmoza aspergiloza sporotricoze Analiza biologica a solului Indicatorii pentru depistarea pragului de poluare a solului pot fi impartiti in directi si indirecti, care la rindul lor pot fi indicatori biologici sau chimici. Indicatorii directi ai poluarii biologice a solului atesta pericolul nemijlocit de imbolnavire. Indicatorii indirecti ai polluarii iologice a solului sunt considerati germenii a caror prezenta si mai ales numar arata gradul de poluare si riscul pentru sanatate. Indicatorii directi chimici sunt substante chimice nimerite direct in sol si care au o acctiune nociva asupra omului. Indicatorii indirecti ai poluarii chimice a solului sunt elemente chimice, care nu au o actiune nociva directa asupra sanatatii omului, dar a acror prezenta in sol denota prezenta unor elemente nocive nu numai de naura chimica, dar si biologica. Gradul de impurificare se apreciaza dupa cantitatea de substante in curs de degradare sau mineralizare prezenta in comparatie cu un sol asemanator ca structura, dar nepoluat. Cu cit aceste substante sunt in cantitate mai mare, cu atit solul este mai impurificat. Cel mai utilizat inducator pentru poluarea organica este raportul dintre azotul organic teluric si azotul organic total prezent in sol. Acest raport se mai numeste si cifra sanitara sau indice Hlebnikov. Indicele Hlenikov este intotdeauna subunitar, deoarece numai o parte a azotului din sol trece in azot teluric. Indicele Hlebnikov <0,7 se considera sol poluat; 0,7-0,85 – poluare medie; 0,85-0,95 – poluare redusa; >0,95 – sol curat. Indicatorul sanitaro-entomologici prezinta numarul larvelor de insecte. Indicatorul algologic – in solul curat predomina le de culoare galben-verzuie, iar in cel poluat – de couloare rosie si verde-albastru. Indicatorul radiologic – indica nivelul de radiatie si contitul elementelor radioactive. 65. Modalitatile de epurare a localitatilor de deseuri lichide Deseurile lichide- excrementele, laturile de la pregatirea alimentelor, apa dupa spalatul corpului, rufelor, podelelor, . Pentru evacuarea deseurilor lichide sunt folosite metodele de transportare si de canalizare. In primul caz- deseurile lichide se transporta pentru neutralizare in afara orasului, in celalalt caz ele se evacueaza prin tevile sistemului de canalizare. 1.Sistemul de evacuare a deşeurilor lichide cu mijloace de transport include următoarele trei etape: 1) colectarea şi păstrarea temporară a deşeurilor, 2) transportarea, 3) neutralizarea şi utilizarea lor. Primul procedeu în sistemul de epurare este colectarea deşeurilor lichide în closete şi gropi de gunoi. Din closet, prin ţeava excrementele nimeresc în groapa de acumulare. Transportarea maselor fecale e a doua etapă de epurare a acestor deşeuri. La curăţirea gropilor e necesar de a limita la maximum poluarea aerului cu gaze fetide, de a evita impurificarea solului şi a mijloacelor de transport, infectarea personalului care efectuează acest lucru.

2

Cu acest scop mijloacele de transport de asenizare vor putea fi lesne încărcate, descărcate, curăţate şi dezinfectate, iar materiile transportate nu vor stropi. Pentru aceasta sînt folosite cisternele auto speciale. A treia etapă,— ultima, constă în neutralizarea şi utilizarea deşeurilor. Alegerea metodelor de neutralizare depinde de condiţiile climatice şi tipul localităţii. Metodele mai răspîndite de neutralizare a deşeurilor prin intermediul solului sînt terenurile de asenizare şi terenurile arabile. Terenurile de asenizare se folosesc pentru neutralizarea deşeurilor şi pentru creşterea culturilor agricole. Terenurile arabile se folosesc numai pentru neutralizarea deşeurilor. 2.Reprezinta in prezent cel mai perfect sistem de epurare. Sistemul de canalizare consta din: 1 sistem de captare a residuurilor lichide 2 sistem de evacuare printro retea de tevi 3. Neutralizarea deseurilor si scurgerea lor ulterioara in bazinele de apa sau pe terenuri agricole La sistemul de captare se refera: closetul ,pisuarele, chiuveta, baia. De aici, prin instalatii de fonta deseurile lichide nimeresc in sistemul de canalizare exterior prin care sa transmit la statiile de epurare. Statiile de acumulare trebuie sa fie la o distanta nu mai mica de 300 m de locuinte. 66. Modalitatile de epurare a localitatilor de deseuri solide Cantităţile de gunoaie variază în diferite localităţi, mai mari sînt în oraşele de la sud. La fiecare om revin 500—760 1. Gunoaiele menajere prezintă un anumit interes ca îngrăşăminte, deoarece conţin pînă la 20— 25% de substanţe organice, 0,1 — 1% azot, 0,4—0,7% fosfor, 0,4% — caliu. O parte din gunoaiele menajere pot fi utilizate : resturile de bucătărie, cîrpe, hîrtie, cutii de conserve, etc. înlăturarea gunoaielor din clădirile cu multe etaje se face prin conducte de gunoi.La epurarea sistematizată a curţilor gunoaiele din colectoare (80 —100 1) se toarnă în autocamioane speciale şi apoi se evacuează. Neutralizarea şi utilizarea deşeurilor solide. Există multe metode de neutralizare a gunoaielor : metode biotermece, gunoişti pefrecţionate, prin ardere ş. a. M e t o d e l e b i o t e r m i c e d e n e u t r a l i z a r e a g u n o i u l u i constau în crearea condiţiilor, care contribuie la dezvoltarea microorganismelor termofile. De regulă, aqestea sînt bacterii grampozitive sporogene sau actinomicete. Datorită activităţii bacteriilor termofile în condiţii aerobe procesele biochimice decurg foarte intens, fapt care ridică temperatura în interiorul masei de gunoi pînă la 50—70°C. La o astfel de temperatură se distrug agenţii patogeni, ouăle de helminţi şi larvele de muşte ; substanţele organice se descompun şi gunoaiele se transformă într-un îngrăşămînt preţios — humus, material inofensiv. Ca variante ale metodei biotermice de neutralizare se consideră compostarea şi neutralizarea în camerele biotermice. Gunoiştile perfecţionate sînt situate în afara centrelor populate, la distanţa de cel puţin 1 km de zona locativă. Pentru gunoişti pot servi mine părăsite, cotloane, rîpi sau şanţuri cu adîncimea de 0,5—0,7 m, săpate special.' Gunoaiele transportate în aceste locuri imediat se acoperă cu un strat de sol, apoi se presează cu vălătucul. Dacă rîpa este adîncă, ea poate fi gunoiată şi acoperită cu sol în cîteva rînduri. Teritoriul gunoiştilor va fi salubrizat, înverzit, acolo nu se vor face nici un fel de lucrări de construcţie, pînă nu se va termina procesul de mineralizare. Incinerarea reziduurilor solide se face în crematorii la temperatura de 650—1200°C. Dacă temperatura va fi mai joasă, atunci -nu este exclus, ca aerul atmosferic să fie poluat cu deşeuri gazoase de la arderea incompletă a reziduurilor, dacă temperatura va fi mai mare, poate duce la formarea bolovanilor de zgură din deşeurile care nu ard. Deşi incinerarea se consideră din punct 67. Necesitatea cunoasterii igienei IMS de catre medicii curativi. Necesitatea cunoasterii igienei spitalelor de catree medicii curativi. Orice institutie medico-sanitare va corespunde celor mai stricte conditi igienice. Pentru aceasta vorbesc urmatorele argumente: 1. Sunt parte componenta a complexului curativ-profilactic 2. Pentru crearea regimului curativ protectoriu 3. Pentru profilaxia infectiilor spitalicesti (nozocomiale) 4. Pentru asigurarea unor condditii optime de munc personalului medical 5. Pentru introducerea in procesl de diagnostic si tratament a noilor descoperiri in tehnica 6. Institutiile curative sunt pentru bolnavi o scoala de educatie igienica 68. Directiile principale de priectare si constructive a spitalelor contemporane. Sistemele bloc centralizat asigura o buna functionalitate a spitalului, spitalul este proiectat pe o tehnologie mobila . Astfel de sisteme se inscriu adecvat in peisajul natural si de arhitectura. Spitalele construite pe acest sistem pot fi usor modernizate, reprofilate. Directiile principale de proiectae si contructie a spitalelor: 5. sigurarea unei structuri mobile a complexului stitalcesc, care permite dezmembrarea lui intr-un sir de blocuri functionale 6. Contructia extinsa a locurilor cu saloane si folosirea iluminatului artificial intr-un sir de incaperi auxiliare. Orientare libera a saloanelor. 7. Centralizarea serviciilor de diagnostic, curative si auxiliare in limitele institutiei curative 8. Centralizarea si cooperarea intre spotale in limitelee localitatii a serviciilor de diagnostic, auxuliare (laborator, farmacie, spalatorie, de sterilizare) 9. Crearea complexelor spitalicesti 10. Organizarea centrelor medicale: oncologic, cardiologic, a mamei si copilului unde in baza programelor complexe meicii de diferite specialitati efectueaza profilaxia si tratamentul patologiilor respective 11. Industrializarea procesului curativ-diagnostic, dotarea cu tehnica medicala noua, care prezinta anumite cerinte catre planificare, suprafete suplimentare 12. Crearea unitatilor, iinstitutiilor medicale nu dupa profil, ci dupa gravitatea bolii Planificarea sectorului spitalicesc - pe terenul spitalui sunt create zone funtionale: zona blocurilor curative necontagioase, ZBC contagioase, Z policlinicii, Z de morfopatologie, Z de gospodarie, Z verde. 69. Rolul medicului curativ in supravegherea sanitara preventiva a IMS. Funcctia medicului curativ in controlul sanitar preventiv alspitalelor: 1. Elaborarea problemei penru proiectarea spitalului conform profilului necesar, patologiei preponderente, rupurilor de virsta, conditiilor climaterice din localitate 2. Alegerea terenului pentru constructie 3. Expertiza sanitara a proiectului- scopul de a asigura conditii igienice optime pentru pacienti si pentru activitatea personalului medical 4. Supravegerea sanitara a constructiei conform actelor normative in vigoare “Reguli si normative sanitaro-epidemiologice previn amplasarea, dotarea, explorarea institutiilor medico-sanitare ” 5. Receptionarea in explorare a obiecteor contruite si supravegherea sanitara a reconstructiei

2

70. Rolul medicului curativ in supravegherea sanitara curenta a IMS. Functiile medicului curativ in controlul curent al spitalelor: 14. A aprecia corect aciunea factorilor mediului asupora manifestarilor bolii si efectelor tratamentului 15. A prevede posibilitatea aparitiei complicatiilor, infeciilor nozocomiale la actiunea factorilor de mediu, la timp a-i neutraliza 16. A aprecia influenta mediului spitalicesc asupra duratei de cazare 17. A organiza condiii optime de munca, un regim protector, o alimentatie rationala 71. Factorii ce contribuie la crearea conditiilor igienice in IMS. Factorii ce determina crearea conditiilor igienice in spitale: 3. Amplasarea institutiei curative in localitate 4. Sectorul de constructie a spitalului ssi sistematizarea lui 5. Sistematizarea si amenajarea fiecarei unitati de ingrijire medicala 6. Salurizarea sanitar-tehnica a institutiei 7. Functionalitatea institutiei

72. Cerinte igienice catre alegerea sectorului de constructie a IMS. SIStematizarea sectorului spitalicesc. Se vor lua in consideratie factorii naturali, dimensiunile terenului, terenul din imprejurime, perspective dezvoltarii localitatii. Corectitudinea alegerii terenului se determina dupa planul situational: copie din planul localitatii unde va fi construit spitalul. La aprecierea lui se va atrage atentia la amplasarea terenului fata de roza vinturilor, aflarea evenutalelor obiecte de poluare a mediului ambient si deci a spitalului (gunoisti, autostrazi, fabric, ppoluare sonora) 1)terenurile pentru spitale se vor alege dinspre vînt, la distanţă de sursele eventuale de poluare a aerului şi sursele de zgomot. 2)Intensitatea zgomotului pe teritoriul spitalului ziua nu va depăşi 45 dB, noaptea -35 dB. 3)suprafaţa teritoriului ales va satisface condiţia ca pentru un loc sa fie de de 100 — 150 m2. Sistematizarea sectorului spitalicesc: se va efectua conform planului general. planul general al terenului spitalului trebuie să aibă următoarele zone funcţionale : 1) zona blocurilor curative necontagioase,2) zona blocurilor curative contagioase, 3) zona verde a blocului (parcul spitalului), 4) policlinica, 5) zona blocului de morfopatologie, 5) zona de gospodărie ş. a. Clădirile spitalului vor avea o arhitectură sobră, vor fi luminoase, înconjurate cu verdeaţă. Blocurile curative vor fi cel puţin la 30 de metri de hotarul teritoriului. La nord clădirile spitalului se vor construi compact, cu coridoare comunicante. Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea în policlinică va îi izolată de celelalte zone ale spitalului. Blocul de anatomie patologică cu morga va fi izolat de celelalte blocuri ale spitalului. Zona de gospodărie va îi amplasata într-un loc mai ferit, se va izola printr-o zonă verde cu lăţimea de 7—8 m. Teritoriul spitalului va fi împrejmuit cu o zonă verde cu lăţimea de 15 m, care asigură protejarea de zgomot, praf şi vuit. Fiecare bloc curativ trebuie să aibă zonă verde, în afară de cea generală a spitalului, în afară de ele, spitalul va avea un parc (30 m2 zonă verde pentru fiecare loc). Practic s-a ajuns la concluzia, că zona verde trebuie să ocupe 60—65 % din suprafaţa totala a terenului, clădirile — nu nui: mult de 15 %, iar zona de gospodărie, drumurile — 20-25 %.
73. Sistemele de construcţie a spitalelor; caracteristica lor. Sistemele de construcţie a spitalelor:1. de tip decentralizat; 2. de tip centralizat; 3.mixt 1.Sistem decentralizat de construcţie se consideră spitalul amplasat în cîteva clădiri aparte, nu prea mari, în care sînt repartizate secţiile spitaliceşti. Majoritatea spitalelor vechi sînt construite în astfel de sisteme. Clădirile spitalului decentralizat fiind relativ joase, facilitează plimbările şi aflarea bolnavilor în aer curat. 2. Sistemul centralizat prevede amplasarea tuturor secţiilor şi serviciilor într-o singură clădire cu multe etaje. Avantajele: a) se poate obţine izolarea maximă a secţiilor între ele şi de policlinică, fapt, care contribuie la menţinerea regimului de protecţie şi de profilaxie a infecţiilor intra-spitaliceşti. b)se exclude dublarea încăperilor de aceeaşi destinaţie, ceea ce permite utilarea lor cu tehnica medicală modernă, se scurtează drumul lucrătorilor medicali şi a pacienţilor din secţiile spitaliceşti spre centrul diagnostic sau fizio-terapeutic, se simplifică şi se facilitează transportarea bucatelor gata în secţii c) sînt dotate mai bine cu utilaj tehnic sanitar modern (încălzire centrală, ventilaţie, condiţionarea aerului), sisteme centralizate de înlăturare a prafului prin conducte vacuum, de aprovizionare cu oxigen şi bioxid de azot. în perioada rece a anului nu e nevoie, ca personalul medical şi bolnavii să iasă din spital (dintr-o clădire în alta). Dezavantaje: a)este dificilă izolarea perfectă a secţiilor (sau a unor bolnavi), b)organizarea şi menţinerea regimului protector şi sanitar, c)plimbarea bolnavilor ia aer. 3. sistemul mixt (centralizat-diecentralizat) de construcţie îmbină avantajele spitalelor decentralizate şi ale celor centralizate, reduce la minimum dezavantajele acestora. La spitalele de tip mixt în blocul principal se amplasează secţiile de bază necontagioase, laboratorul clinic şi secţiile de diagnostic şi tratament, în blocurile mai mici se amplasează policlinica, secţiile de boli contagioase pentru copii şi cea radiologică, maternitatea. Secţia de anatomie patologică şi serviciile auxiliare se amplasează în clădiri auxiliare cu totul aparte. 74. Cerinte igienice catre serviciul de internare. Principiul de lucru si asigurarea lui. Sectia de internare este o subdiviziune de structura a spitalului. Internarea poate fi efectuata centralizat sau decentralizat. La nternarea decentralizata fiecrae sectie isi are ncaperile sale separate de primire si externare a bolnavilor. Internarea centralizata presupune incaperi comune pentru internare si externare la toate sectiile cu exceptia celor de boli contagioase, pediatrice, obstetrica, care au fiecrae separat serviciile sale. S erviciul de internare va avea o planificare care asigura princi--piul de flux in functionare (minimum de incaperi si amplasare lor una fata de alta). Pentru asigurarea acestui principiu, in componenta serciciului de internare trebuie sa fie incaperile: -sala de asteptare cu registratura, vestiar si birou de informatii - cabinetul medicului - grupul sanitary und ebolnavul este supus unei prelucrari in sensul igienei corporale - sala de procedure - boxa si saloane de diagnostic pentru bolnavi cu diagnoza nestabilita - blocul sanitary - sala de externare, care va fi pe linga fiecare sectie In spitalele mari, de profil larg mai sunt:

2

1. Sala de operatii urgent 2. Laborator de urgent 3. Cabinet radiodiagnostic Functiile sectiilor de internare: inregistrarea, examenul medical, prelucrarea sanitara, acordarea primului ajutor medical. 75. Unitate de ingrijire medicala. Cerinte igienice catre sistematizarea ei, tipuri, Principala unitate de structura a spitalului este unitatea de ingrijire medicala. Definitie: prezinta un nr de paturi care depend de o echipa de lucru si presupun o autonomie in deservire. Este o subdiviziune functional de planificarea careia depinde planificarea interna a intregului bloc. Sectia medicala este o unitate administrative care poate include citeva unitati de ingrijire medicala. SUnt cazuri cind acestrea coincide. Planificarea UIM va corespunde urmatoarelor cerinte: 1. componenţa încăperii va fi după specificul bolnavului 2. asigurarea unei sfere de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care îl parcurge un obiect, persoană sau elementul în spital urmărind interferenţa cu sursa de contaminare 3. planificarea uşor mobilă care ar permite o modernizare datorită ajunsurilor ştiinţifice şi tehnice. Fiecare UIM va include 1. zona cu saloane a) saloane b) Sali de tratament c) Cabinetele medicilor d) Camera de garda e) Incapere de zi 2. Zona incaperilor auxiliare (bloc sanitar) 3. Zona incaperilor comune UIM poate fi de 2 tipuri • Inguste, cu coridor uni sau bilateral • Extinse, cu 2 coridoare in forma rotunda, patrata sau alte modificari 76. Cerinţele igienice către microclimatul încăperilor spitaliceşti. În perioada rece sau tranzitorie a anotimpurilor temperatura aerului de 19—22° C se consideră confortabilă pentru majoritatea bolnavilor (temperatura proiectată fiind de 20°C), umiditatea — 40—60 %, viteza curenţilor de aer — 0.05—0,1 m/s. Bolnavii simt un disconfort termic dacă temperatura aerului depăşeşte 24°C. La temperatura de 26—27°C se observă o încordare a proceselor de termoreglare. În saloanele pentru copii, lehuze, cele postoperatorii, în secţiile de reanimare, în încăperile unde se face examenul medical temperatura optimă se consideră cea de 22°C. În încăperile de manipulaţii, saloanele pentru noii-născuţi traumaţi sau prematuri,, blocurile sanitare sau încăperile, în care bolnavii se află dezbrăcaţi, temperatura aerului va ti de 25°C. Pentru bolnavii de combustii se consideră optima temperatura aerului de 22—15°C, umiditatea relativă de 55 %. Pentru bolnavii in febră se recomandă temperatura de 16—17"C, pentru copiii suferinzi de pneumonie francă lobară în faza iniţială — 15—16°C, în perioada convalescentă — 19—21CC. Foarte sensibili la temperatură sunt bolnavii cu boli ale glandei tiroide : astfel, pentru bolnavii de tireotoxicoză de gradul I temperatura optimă este de 18°C, pentru gradul II şi III — 12°C, pentru cei de hipotireoză — 24°C. În spitale se vor lua în consideraţie şi particularităţile (obişnuinţele) individuale ale bolnavilor. De aici reiese, că în saloane sînt necesare dispozitive pentru reglarea temperaturii aerului. Vara temperatura aerului poate fi optimizată cu ajutorul condiţionatoarelor. în unele saloane temperatura optima poate fi obţinută cu ajutorul condiţionatoarelor locale (climatizatoare). In perioada de vară pentru majoritatea chirurgilor se consideră optimă temperatura aerului de aproximativ 26°C, individual ea variază între 17,2—21 — 24°C. Savanţii sovietici au stabilit, că vara temperatura optimă a aerului în sălile de operaţii este de 20—22°C (iarna 19—20°C), umiditatea — de 50—55 %, viteza curenţilor de aer — pînă la 0,1 m/s. 81.Neutralizarea reziduurilor lichide si solide din spitale A. INLATURAREA SI NEUTRALIZAREA REZIDUURILOR LICHIDE: In literatura sunt descries cazuri cind apele reziduale spitalicesti serveau drept surse de epidemii printe populatie, de aceea actualmente se acorda o atentie deosebita neutralizarii reziduurilor lichide din spitale. Apele reziduale din sectiile somatic necontagioase pot fi emise in reteaua de canalizare fara a fi prelucrate in prealabil. Daca in localitate nu exista sisteme de canalizare, pe lingha spitale se vor construi instalatii locale de epurare, unde se va face epurarea mecanica si biologica, apoi dezinfecctia apelor reziduale prin clorizare. Daca spitalul nu este prea mare atunci apele reziduale se neutralizeaza prin filtrare subterana. Din punct de vedere epidemiologic apele reziduale prezinta un pericol colosal. S-a practicat dezinfectarea individuala , in dependent de afectiunea pacientului, dar aceasta tactica s-a dovedit a fi nu intotdeauna eficace. Agtenti patogeni contin nu doar excrimentele ci si apele din bai, instalatii de dus, lavoare etc.de aceea actualmente apele din sectiile de boli contagioase se dezinfecteaza in mod centralizat. Apele din aceste sectii pot fi prelucrate in felul urmator: -prin fierbere le temperature de 100’C timp de 10 minute, aceasta metoda este destul de sigura, dar din considerente economice si organizatorice ea nu are o raspindire larga. Se prelucreaza termic doar sedimentul apelor reziduale; -Epurarea mecanica a apelor reziduale in septictenturi cu dezinfectarea lor ulterioara cu Solutia de clorura de var.Sedimentul din septictent se prelucreaza termic; -Prin prelucrarea nemijlocita a apelor reziduale cu clorura de var-50mg de Cl active la 1 L de apa reziduala in decurs de o ora.aceasta metoda poate fi folosita numai daca cantitatea de substante suspendate nu depaseste 200-250mg/L. B. Evacuarea si neutralizarea rezidurilor solide: In orice spital evacuarea si neutralizarea rezidurilor solide trebuie sa fie bine determinate deorece de aceasta depinde salubrizarea sanitara a spitalelor. In toate incaperile spitalicesti unde sunt reziduuri solide vor fi colectoare de gunoi inchiose cu capac. Ele vor fie liberate minim de 2 ori pe zi, inainte de schimbul personalului auxiliary. Dupa evacuarea reziduurilor colectoarele vor fi bines palate si dezinfectate. Reziduurile din colectoarele din curte vor fi neutralizate prin metodele obisnuite. Reziduurile solide din sectiile contagioase, din salile de operatie, de nastere, de pansamente vor fi colectate aparte si arse in cuptoare- distructoare, ce se instaleaza in cazangerii. Substantele radioactive, desigur, vor fi evacuate si neutraluzate aparte. 82 Cerinte igienice fata de amplasarea spitalelor de boli infectioase.Particularitatile serviciului de internare spitalelor de boli infectioase(de schitat). Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea va îi izolată de celelalte zone ale spitalului.

2

Persoanele afectate de boli cantagioase sunt internati in sectiile respective nu numai pentru a fi vindecati, dar si pentru a fi izolati de cei necontajiosi. De aceea in aceste sectii regimul sanitary are anumite particularitati, scopul carora este de apreveni paritia infectiilor intraspitalicesti. Aceste particularitati se reflecta in primul rind asupra modului de internare a bolnavilor. Bolnavii de boli contajioase evita sectiile de internare central, ei sunt spitalizati in boxa de examinare a sectiei respective. Dupa termometrie si examen medical, bolnavilor li se face prelucrarea sanitara, iar hainele se expediaza in sectia de dezinfectie. Boxa de examenare dupa fiecare bolnav se deretica, se aeriseste si se dezinfecteaza. Cu acest scop sunt recomandate lampile bactericide. Aceasta sectie v-a avea doua intrari- una pentru bolnvi, alta pentru lucratorii medicali si pentru substantele curate. 83 Particularitatile sistematizarii interioare a unitatilor de boli contajioase. Sectiile de boli contajioase, chiar si cele mici se sistematizeaza asa ca sa poata fi repartizate in subdeviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infectii de acelasi gen. fiecare subdiveziune v-a avea ecluza sa, ele prezindindu-su ca “lacat bacterecid” in sectiile de boli infectioase chirurjie, pediatrie s.a. ecluza are doua usi.Cind se deschide una din ele cealalta v-a fi inchisa. Pentru o siguranta mai mare ecluza poate avea o lampa bacterecida. Subdeviziunea v-a avea blocul sau sanitary. O alta particularitate a sectiilor de boli contajioase consta in faptul ca in saloane se aranjeaza una, doua paturi. In toate saloanele sunt lavoare. In sectile de boli infectioase sunt saloane de un loc cu ecluza, saloane-semiboxe si saloane boxe. Slonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitary. Neajunsul acestor saloane semiboxe consta in faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul central, prezentind un pericol insamintarii coridorului cu microflora patogena. De aceea saloanele-boxa sunt mai favorabile deoarece garanteaza profilaxia infectiilor aeriene. Ea consta din tambur exterior, bloc sanitary, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se face o fereastra pentru observatie care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m2. In aceste boxe se interneaza pacientii cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente. In ultimul timp se construesc semiboxe sau saloane boxate cu unu, doua locuri. Aceste au avantajele lor, in primul rind se creeaza conditii pentru izolarea bolnavilor cu diferite infectii. In afara de aceasta bolnavii pot fi internati si externati in acelasi timp, fapt care previne aparitia infectiilor intraspitalicesti sau intercurente. 84 METODE DE DEZINFECTIE A AERULUI DIN INCAPERILE IMS. FACTORII CE CONDITIONEAZA EFICIENTA DEZINFECTARII. In functie de salon, dezinfectarea aerului are particularitatile sale. De aexmplu in salile de operatie, aerul este poluat cu vapori de eter, fluoretan si alte substante narcotice volatile, bacteria si de aceea masurile trebuie sa fie orientate spre diminuarea potentialului acestor surse de poluare a aerului. Inainte de operatie personalul va face dus in filtrul sanitar al blocului operator, la operatie nu se admit persoanele cu leziuni cutanate sau cu eruptii purulente (din rindul personalului). Dupa operatie sala se va deritica riguros, peretii si dusumeaua se vor spala cu o solutie dezinfectanta si apa fierbinte,incaperea se va ventila bine. Insa toate aceste masuri nu pot preveni in masura cuvenita infectarea aerului. Intr-o oarecare masura aerul poate fi dezinfectat cu ajutorul lampilor bactericide. Aceste lampi sunt fixate pe pereti , tavan sterilezeaza aerul ,suprafetele perotilor, dusumelelor, mobile, ele fiind introduce in circuitul inainte de operatie sau la intrerupere. O mare importanta au instalatiile de ventilatie mechanica-prin aspiratie-exhaustare.pentru ca in sala de operatie sa se injecteze aer curat, in prealabil se face o epurare dubla- se curate de praf si bacteria. In saloane principiile de dezinfectie au aceleasi baze fiind mai simple si mai putin strigente. Ele prevad deritecarea riguroasa a saloanelor de cel putin 2 ori pe zi cu substante dezinfectante si punerea in functiune a lampilor bactericide in special in saloanele de boli contajioase. 85 CERINTELE IGIENICE CATRE APLASAREA SI SISTEMATIZAREA UNITATILOR SI SPITLELOR DE CHIRURGIE. In spitalele modern multifunctionale numarul de locuri chirurgicale constituie de la 25-45% din fondul general de paturi. Sectia de chirurgie consta din saloane si blocul de operatie. Drept o particularitate a sectiilor de chirurgie se considera blocul chirurgical, in spitalele modern- sectia de operatii care este cel mai complicat eliment functional a spitalului. Sunt doua variante de organizare a sectiilor de chirurgie. In prima variant fiecare sectie isi are blocul sau operator. Acestea se amplaseaza intr-o aripa sau bont al cladirii pentru a preveni raspandirea infectiilor intraspitalicesti. In variant a doua- citeva sectii de chirurgie au un complex chirurgical. O sala de operatii v-a fi pentru 30-40 de bolnavi. Aceasta sectie v-a ocupa o parte a cladirii, un etaj aparte sau oo cladire aparte anexata la sectia de chirurgie sau unita cu ea printr-o galerie incalzita. Variant a doua a sextiei de chirurgie este mai convinabila deoarece asigura o izolare mai perfecta de sectiile stationare. Complexul operator v-a avea o comunicare comoda cu sectiile de chirurgie, reanimatologie-anesteziologie, roenghenologie si de sterelizare. Aparatura complicate si scumpa poate fi folosita mai eficace in cadrul acestui comlex, incaperile auxiliare pot fi aranjate mami bine si munca personalului poate fi organizata mai rational. In complexul operator incaperile destinate pentru operatii “curate” si “murdare” vor fi aparte, isolate intre ele. Din punct de vedere igienic incaperile pot fi grupate in sterile, curate si deosebit de curate. La primul grup se refera salile de operatie, de sterilizare a instrumentelor, fata de care se innainteaza exigent aseptic deosebit de riguroase. La grupul al doilea se refera incaperile legate nemijlocit de salile de operatie- camerele preoperatorii, de narcoza. La grupul al patrulea se refera incaperile pentru pastrarea singelui si a aparaturii mobile, de intregistrare a operatiilor, camerele pentru chirurg, surorile medicale, laboratorul, zona “curate” a filtrului sanitary. 87 GRUPURI DE INFECTII INTRASPITALICETI NOZOCOMIALE.CAUZELE APARITIEI FRECVENTE SI DIFICULTATI IN COMBATEREA LOR. INFECTII NOZOCOMIALE(INC)- se subinteleg toate maladiile contractate in cadrul spitalului, cauzate de mi/o clinic sau microbiologic recunoscute. Bolnavul contracteaza aceasta maladie fie la internare, fie in rezultatul ingrejirii medicale ulterioare, in conditii de spitalizare si/sau in conditii de ambulatory. Aceste infectii pot fi contractate si de personalul medical, semnile clinice facindu-se evidente in timpul sau dupa activitatea lor medicala. I.N. APAR IN REZULTATUL ACTIUNII FACTORILOR: A. Scaderea reactiviatii B. Acumularea si circuitul germenilor patogeni C. Selectia germinilor foarte virulent si rezistenta lor la AB. D. Eventualitatea sporita de contaminare si infectare CAUZELE APARITIEI:  Cresterea permanenta a contigentului de risc(persoane cu rezistenta scazuta, cu deabet zaharat s.a.)  Alergizarea populatiei  Se complica tehnologia medicala  Creste numarul de pacienti de virsta inaintata si infantile  Intrebuinatarea larga, irationala si fara system a AB  Incalcarea regulilor sanitaro-igienice DEFICIENTE IN COMBATEREA I.N.  Circulatia vasta a germinilor in mediul spitalicesc  Multitudinea cailor de transmitere  Rezistenta rea scurta a germenilor la factori de mediu  Receptivitatea ridicata a bolnavilor  Lipsa metodilor effective a profilaxiei specific.

2

88 MASURI NESPECIFICE IN PROFILAXIA INC, CARACTERISTICA LOR. MASURI NESPECIFICE: • Masuri de arhitectonica si planificare: Izolarea UIM SALOANELOR, BLOCURILOR OPERATORII; Respectarea fluxului in miscarea pacientilor, personalului; Amplasarea rationala a UIM Zonarea terenului • Masuri de dizenfectie: Folosirea metodelor chimice Folosirea metodelor fizice:  Prelucrarea mecanica  Termica  Prin utilizarea razelor gama si ultraviolet • Masuri sanitaro-igienice: Ventilatia Miscarea dirijata a aerului Dispositive de iluminare Conditionare • Masuri sanitaro-antiepidemice: Lucrul de iluminare cultural a personalului si bolnavilor Inspectia regimului sanitary in stationare Conntrolul asupra contaminarii cu germini ai mediului intraspitalicesc Depistarea purtatorilor de germeni la bolnavi si personal:  Inspectia zilnica  Examen bacteriologic 89 IGIENA MUNCII CA RAMURA A STIINTEI SI PRACTICII SANITARE. SARCINILE SI OBIECTIVELE DE STUDII. IGIENA MUNCII-o ramura a igienii ce cerceteaza conditiile de munca, factorii mediului de munca si influenta acestora asupra organismului muncitorilor. Are ca scop stabilirea unor indici, norme fiziologice complexe de masuri care sa asigure comfortul la locul de munca, prevenirea oboselii si imbolnavirii profesionale. Sarcinile 10. sa promoveze si sa mentina gradul maxim de bunastare fizica, mintala si sociala a muncitorilor din toate profesiile 11. sa previna aparitia deverilor de la starea optima de sanatate a munctorilor din cauza conditiilor nefavorabile de munca 12. sa protejeze muncitorii in exercitarea profesiei impotriva agentilor nocivi pentru sanatate 13. sa elaboreze cerinte si norme igienice ca baza a legitatilor de asanare a conditiilor de munca 14. profilaxia traumatismului de productie 15. determinarea modificarilor fiziologcie, care au oc in procesul de munca 16. elaborarea masurilor pentru organzarea rationala a reimurilor de munca si odihna 17. identificarea si eliminarea din zonele de productie a agentilor nocivi 18. de a asigura astfel de conditii, incit eforturile fizice si mintale impuse muncitorilor sa corespunda structurilor lor anatomice, fiziologice si stari psihologice 19. de a aplica in intreprinderi programe largi sanitare, care sa acopere toate aspectele sanatatii Obiectivele de studiu 7. conditiile de munca si influenta acestora asupra organismului 8. procesul de munca din punct de vedere al influentei lui asupra organismului 9. sanatatea muncitorilor, morbiditatea, caracterul bolilor aparute sub influenta factorilor nocivi de productie 90 MODIFICARI FUNCTIONALA IN ORGANIZM LA MUNCA FIZICA. METODELE DE DETERMINARE A MODIFICRILOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL MUNCII. MODIFICARI DIN PARTEA:  SISTEMULUI CARDIOVASCULAR • Creste debitul cardiac de la 5 l/min in repaus la 26 l/min in efort maxim • Cresterea debutului systolic de la 80-90 ml pina la 120-140 ml. acesta in effort creste rapid datorita unei intoarceri venoase inalt crescute. Ramine constant timp de 5-10 min dupa care daca efortul se prelungeste peste 10 min descreste usor. • Cresterea frecventei cardiac se face: In effort usor creste exagerat la inceput pina la un anumit nivel apoi scade pina la un nivel inferior la care se mentine pe toata durata efortului Daca efortul se prelungeste, frecventa cardiac tinde sa scada, ceea ce semnifica scaderea debutului systolic. Cresterea temperaturii corpului si acumularea de acid lactic In efortul maximal frecventa cardiac creste pina la oprirea subiectului sau pina la epuizarea lui, frecvent maximal depinde de sex si virsta. 


 • •

SISTEM RESPIRATOR Efortul fizic determina trecerea in singe a unei cantitati de pina la 4 l de O2/min ceea ce reprezinta o adaptare sinergica a aparatului respirator, cardiovascular si a utilizarii O2 de catre muschi, implicind atit reflexe conditionate, cit si cele neconditionate APARATUL DIGESTIV Modificarile sunt in functie de intensitatea efortului fizic si conditiile de microclimate,astfel la un effort de mica sau medie intensitate functiile digestive sunt usor crescute sau nu se modifica. In muncile cu effort de intensditate mare sau in microclimate cald aceste functii sunt scazute pina la inhibitia lor Creste secretia de adrenalina si de hormone ai hipofizei din lobul posterior care determina o inhibitie a activitatii glandelor gastrice si o irigatie mai slab a stomacului si a intestinului. Se nai observa si o crestere a secretiei pancreatice. APARATUL RENAL: In raport de intensitatea efortului si condiiile sde microclimate modificarile apar in functie de filtrarea glomerulara, de reabsorbtie si sec retie tubular


 •

2

• •  •  •

In eforturile de intensitate mica sau medie diureza creste putin, compozitia ramine neschimbata In conditii de marire a intensitatii efortului sau de microclimate cald diureza scade si compoziti urinara este modificata: creste urea, creatinina, ac.lactic, fosfatii.

SISTEMUL ENDOCRIN: Modificarile sunt prezentate de hiperfunctia hipofizei, suprarenalelor ANALIZATORII: MODIFICARILE SUNT IN FUNCTIE DE INTENSITATEA MUNCII, la munca de intensitate mica sau medie creste/scade sensibilitatea vizuala, auditiva si tactile. METODELE DE DETERMINARE A MODIFICARILOR FIZIOLOGICE: Tremometria (numarul de atingeri intr-o secunda); Dinamometria (se va determina forta si rezistenta musculara). Perioada latent a reactiei videomotorii Pedioada latent a reactii acustomotorii Memoria operative Concentrarea atentiei Frecventa pulsului Tensiunea arterieala Presiunea pulsului Frecventa respiratiei, Volumul respirator 91.MODIFICARILE FUNCTIONALE IN ORGANISM LA ACTIVITATEA INTELECTUALA.METODELE DE DETERMINARE A MODIFICAROLOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL MUNCII Datorita procesului tehnico-stiintific mecanizarea si aytomatizarea proceselor tehnologice reduce considerabil munca fizica pura,marinuse ponderea activitatii intelectuale si a celei neuroemotionale.in procesul activitatii intelectuale intene,metabolismul gazos nu se modifica deloc sau se modifica foarte putin.In procesul activitatii intelectuale frecventa pulsului scade,uneori numai o activitate intelectuala intense poate provoca accelerare pulsului pe contul micsorarii diastole.S-a constatat ca presiunea arterial creste,respiratia se accelereaza,creste repletiunea sangvinica a creierului,in acelasi timp micsorindu-se repletiunea sanguine a membrelor,cavitatii abdominale.Totusi bazindu-se numai pe aceste date,e greu de apreciat caracterul si intensitatea activitatii intelectuale. S-a constatat ca activitatea intelectuala intense de lunga durata provoaca o scadere a reflexelor conditionate vasculare si aparitia reactiilor paradoxale.la o activitate intelectuala sustinuta se schimba functiile sistemului nervos, celui respirator. Encefalografia a stabilit ca in organism curentii biologici se schimba cu atit mai mult cu cit concentratia atentiei in timpul activitatii intelectuale e mai mare.activitatea intelectuala de intensitate mare deregleaza echilibrul inhibitie-excitatie.Activitatea intelectuala de creatie depinde in mare masura de starea emotiva a omului,aceasta din urma fiind legata de activitatea corticala si a celor subcorticale ale sistemului vegetative.In procesul activitatii intelectuale se modifica tonusul muschilor netezi ale organelor interne,vaselor interne,in speciel ale vaselor cardiac si cerebrale. Totodata asupra activitatii intelectuale influenteaza in mare masura torentul de impulsuri extero-,intero- si proprioreceptive.O mare influenta o au conditiile mediuli extern Activitatea intelectuala e strins legata de sporirea metabolismului proteic si glucidic.Activitatea intelectuala intense solicita o incordare mare a intregului organism,fapt,ce cauzeaza oboseala si surmenajul in aceeasi masura ca si munca fizica. METODELE DE DETERMINARE A MODIFICARILOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL UNCII Modificarile functionale se apreciaza facindu-se investigatii imediat dupa efectuarea lucrului. DETERMINAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Se determina perioada latent a reactiei vasomotorii RVM si acusticomotoriiRAM.Cel examinatapasa butonul cronoreflexometrului in momentul perceptiei semnalului visual sau a celui auditiv de pe panoul de comanda.Perioada latent se determina separat in milisecunde. SISTEMUL CIRCULAR *frecventa pulsului FP *tensiunea arterial TA *presiunea pulsului PP *tensiunea dinamica medieTDM TDM=PP/3+TD SAU TDM=(TS+2TD)/3 *debitul systolic *debitul cardiac *rezistenta vaselor periferice RVR SISTEMUL RESPIRATOR Se determina frecventa espiratiilor.Determinarea excursiei cutiei toracice se face cu ajutorul spirometrului. SISTEMUL NEUROMUSCULAR *determinarea tremurului miinii *determinarea fortei muscular cu dinamometrul *determinarea rezistentei muscular DETERMINAREA CONSUMULUI DE OXIGEN Consumul de oxygen se determina indirect dupa frecventele cardiac si nomogramele Cristensen-Walls. DETERMINAREA CONSUULUI DE ENERGIE In depenenta de oxygen determinat dupa nomograma,consumul de energie se calculeaza dupa formula Q=4,863*CO Unde: Q-consumul de energie,cal/min 4,863-echivalentul caloric al unui litru de CO2 CO-consumul de oxygen DETERMINAREA GRADULUI DE EFFORT FIZIC N=A/T*10 UNDE: N-effort fizic,W A-lucrul efectuat,kgm T-timpul de lucru,s 10-coeficientul de recalculare a kgm/s,W 92.OBOSEALA SI SURMENAJUL,PROFILAXIA LOR.

2

Oboseala obişnuită este o stare normală care apare după solicitare şi dispare după repaus. Oboseala fiziologica are un rol pozitiv,si anume acela de a semnaliza si de aproteja organismul de consecintele epuizarii extreme.Cu alte cuvinte ,oboseala se aseamana cu becul rosu,,care ne atrage atentia asupra imineneteigolii rezervorului de energie al corpului,aducandune aminte de necesitatea intreruperii temporare a efeortului efectuaut,pentru ca aorganismul sa ai ba ragaz a se reface. Se manifesta prin dureri de cap, sau in tot corpul, scaderea atentiei, intirzierea reflexelor, scaderea randamentului in activitatile zilnice. PROFILAXIA OBOSELII Odihna zilnica-Somnul constituie o perioada reparatorie a organismului.Nevoia de somn difera in functie de varsta:nou-nascut:21-22 ore;1-4 ani :14-18 ore;la 15 ani :8-10 ore,la adult:7-8 ore,la varstinici:5-7 ore. Odihna saptamanala-Rezervati-va o zi de odihna in fiecare saptamana. Avem nevoie de momente si zile de recreeere. Odihna anuala-orice om care munceste isis merita concediul si orice elev sau student are dreptul l avacante.Faceti tot ce depinde de dvs. ca ,pe timpul concediului ,sa va deprindetti si sa va detasati realmente de problemele de serviciu. Odihna activa-Oamenii de stiinta care au studiat functionalitate creierului au constatat ca alternarea diferitelor forme de angajare activa creste potentialul energetic al organismului Surmenajul este oboseala acumulata,in care rezervele organismului sunt secatuite.Surmenajul cedeaza mai greu si necesita instituirea unui program complex de combatere a oboselii. pe care o avem de îndeplinit, oricât de neplăcută ar fi uneori, să fie făcută cu demnitate, conştinciozitate, devenind astfel o sursă de împlinire şi satisfacţii. • Astenia fizică. Astenia fizică este unul dintre cele mai importante semne şi se traduce prin senzaţia de moleşeală accentuată, de slăbire a forţei musculare. Persoana în cauză constată că efectuează cu mai multă greutate. • Astenia psihică. Psihiatrii apreciază că această formă de astenie se manifestă prin dezinteres (apatie, inerţie, lipsă de participare şi iniţiativă), sentimente de neputinţă şi de nesiguranţă. Pot să apară tulburări de memorie, dificultăţi în învăţare, răspunsuri mai lente şi greşite, reducerea atenţiei şi multe altele. • Tulburări emoţionale. Pe un alt plan, această oboseală cronică, duce de asemenea la instabilitate emoţională. Individul oscilează de la stări de fericire la stări de depresie şi invers. Din pricina nestăpânirii reacţiilor, apar frecvent izbucniri de mânie, nerăbdare, frustrare. • Randament scăzut. Pe lângă toate acestea, se poate constatata o scădere reală a eficienţei în muncă şi chiar scăderea rezistenţei organismului la infecţii. Cauzele surmenajului Specialiştii consideră că surmenajul apare de regulă atunci când doi sau mai mulţi factori se combină acţionând un timp suficient de îndelungat. Iată principalii factori care contribuie la apariţia surmenajului. • Programul de lucru extins. • Nerespectarea orelor de somn • Organizarea deficitară. • Relaţiile defectuoase. • Gradul de motivare. • Tipul de personalitate. • Nivelul de control Prevenirea surmenajului: • Reducerea programului de lucru.. • Organizarea şi planificarea corespunzătoare a muncii.. • Mişcarea şi exerciţiile de relaxare. • Respectarea orelor de somn. • Exploatarea beneficiilor odihnei active. • Igiena relaţiilor de serviciu. • Respectarea repausului săptămânal şi anual. 93.Noxe profesionale:definitie,clasificarea Noxele=factorii ce apartin conditiilor de munca,ce au asupra organismului uman efecte negative,determina sau favorizeaza starea de boala sau scaderea capacitatii de munca. Clasificarea noxelor 1.Al apartenentei conditiilor de munca 2Al specificitatii factorilor de risc professional Criteriul apartenentei 1.Noxe prof. ce apartin organizarii muncii neprofesionale,nefziologice,nerationale 2.Noxe prof. ce apartin mediului de munca 3.Noxe prof.ce apartin relatiilor om-masina 4.Noxe prof.ce apartin relatiilor psihosociale dintr-un colectiv de munca,relatii om-om 1.Noxe ce apartin organizarii muncii *intensitatea mare efortului predominant musculo-osteo-articular sau neuropihosenzorial *durata exagerata a muncii *ritm de munca nefiziologic *regim de munca necorespunzator *efort static prelungit a unor grupe musculare *pozitii vicioase sau fortate prelungite *alteranta necorespunzatoare fiziologic p/u anumite personae a celor 3 schimburi de munca *munca automatizata sau mecanizata cu suprasolicitari 2.Noxe ce apartin mediului de munca *fizici -microclimatul nefavorabil -radiatiile ionizante si neionizante -zgomotul,vibratia -ultrasunetul -presiunea atmosferica *chimici a)dupa caracterul de actiune care include substante:cancerigene,mutagene,excitante,ce infl. asupra reproductiei

2

b)dupa caile de incorporare in organism prin:piele,tubul digestive,sist. Respirator *biologici -microorganisme ce pot fi agenti patogeni parazitari -macroorganime:animale si plante *psihofiziologici a)supraincordarea fizica:static,dinamica,hipodinamica b)supraincordarea neuropsihica:intelectuala,a analizatorilor,emotionala,monotona 3.Noxe ce apartin relatiilor om-masina *pozitii vicioase *uprasolicitari neuropsihice si senzoriale *aparitia unor factori de mediu nocivi(gomot) 4.Noxe ce apartin relatiilor om-om *relatii necorespunzatoare dintre un conducator si colaboratorii sai,intre membrii unui colectiv de munca *absenta motivatiei in munca *lipsa unor satisfactii morale *actiuni de inechitate la locul de munca Criteriul specificitatii Include noxe profesionale generale exclusive la locurile de munca,de anumite procese tehnologice.Noxe profesionale ce sunt prezente si in mediul inconjurator,dar concentratiile si intensitatile lor sunt insufficient de mari p/u a produce imbolnaviri preexpuse professional. 94.MICROCLIMATUL INDUSTRIAL SI INFLUENTA LUI ASUPRA ORGANISMULUI. MICROCLIMATUL INDUSTRIAL – este dependent atat de tehnologia utilizata in proc. de productie, cat si de aptitudinile functionale ale cladirilor. Conditiile pe care trebuie sa le asig climatul industrial sunt : 1.TEMPERATURA – un factor esential care influenteaza climatul ind, schimbul de caldura care intervine in activitatea ind intre corpul uman si mediul inconjurator trebuie reglat cu efortul depus. 2.UMIDITATEA – un fact imp care intervine in climatul ind fiind definit umiditate relativa. Umiditatea relativa este raportul dintre continutul real de vapori de apa si continutul max de saturatii la aceleasi cond de presiune. 3.VENTILATIA – este crearea atmosferei interioare confortab si poate fi facuta natural sau artificial. Sunt ind unde apare obligat realiz ventilatiei fortate (ind chimica, metalurgie). 4.LUMINA SI CULORILE – iluminarea poate fi realizata natural sau artificial. 5.ZGOMOTUL – nivelul sonor se masoara in decibeli pt dif situatii, normele prevad param max acustici care insotesc funct. Pt om tot ce depaseste 80 dB produce leziuni. Turboreactoarele se izoleaza cu materiale de ctie izolatoare sau utiliz de absorbanti acustici. 6. VIBRATIILE – reprez un factor distructiv asupra calitati elastice ale materialelor, de aceea prevederea unor masuri de eliminare a vibratiilor sunt benefice atat pt personalul care exploateaza constr cat si pt struct de rezistenta. Pentru microclimatul industrial e caracteristica diversitatea mare de valori ale umeditatii,temperaturii,curentilor de Aer,etc.Microclimatul industrial se deosebeste de clima exterioara prin modalitatea si dinamismul lui. Un grup de incaperi sunt in care au loc radiatii termice.In industrie radiatiile termice sunt emanate de suprafetele puternic incalzite,utilajul tehnologic,calorifere,de oameni si alte surse. Alt grup de incaperi se caracterizeaza prin temperaturi joase(camere,frigorifere,in sectiile de fermentare a berii,e constructie a navelor). Al treilea grup de incaperi se caracterizeaza prin microclima adecvata a aerului atmosferic si care iarna se incalzeste. INFLUENTA MICROCLIMATULUI INDUSTRIAL ASUPRA ORGANISMULUI Organismul umn se poate acomoda la iferite conditii meteorologice,dar posibilitatile lui sunt limitate. Procesele de temoreglare pot decurge normal pina la limita de temperatura a aerului de 30-31 grade C,umiditatea de 85%,sau pina la 40 grade C si umiditatea de 30%. Modificarea conditiilor microclimatice infkuenteaza metabolismul din organism.Generarea e caldura cresta considerabil in caz de ridicare sau scadere a aerului.Din cauza transpiratiei abunmdente la temp. inalte se deregleaza metabolismul hidric. Concomitent cu dehidratarea organismului se desalinizeaza in special prin pierdera de clorura de natriu si vitaminele hidrosolubile. Dereglarea metabolismului hidrosalin se reflecta asupra metabolismului proteic,functiei aparatului cardiovascular, Asupra salivatiei,etc.La temp. inalte contractiile cardiace se accelereaza si in cazuri de supraincalzire vadita pot atinge Pina la 180-200 de batai pe minuta,iar presiunea arteriala scde. In conditiile de incalzire creste frecventa respiratiei. La incalzire se schimba in mod special functia sistemului nervos central.Supraincalzirea organismului se manifesta prin dereglarea reflexelor conditionate,coordonarii miscarilor,slabirea atentiei,preciziilor miscarilor,etc. Racirea organismului contribuie la aparitia reumatismului,gripei,bolilor cailor repiratorii. De asemenea la persoanele care lucreaza la frig pot aparea neuralgii,mialgii,miozite. Supraincalzirea acuta se manifesta prin hiperemie tegumentara,transpiratie abundenta,marirea frecventei pulsului si Respiratiei,prin crestarea temp. corporale. In caz de supraincalzire grava se evidentiaza dereglarile sistemului nervos central:apatie,stele in ochi,galagie in urechi,greturi,obnubilare,crestere a temp. corpului. Uneori supraincalzirea se poate manifesta prin boala convulsiva. Temperatura inalta a mediului inhiba functia pancreasului. Actiunea indelungata a radiatiei infrarosii asupra ochilor poate cauza cataracta. 95.PRAFUL CA NOXA PROFESIONALA.CLASIFICAREA LUI.AFECTIUNILE CAUZATE DE PRAF,PROFILAXIA LOR. Praful=particole mici solide disperse ce nimeresc in aerul incaperilor de productie in stare suspendata. Praful se formeaza de pe urma maruntirii,macinatului,frecarii,sfredelirii,in procesul poleirii,la explozii.Praful se Formeaza in cantitati consideabile in mine,la fabricile de teracota si faianta,la uzinele de ciment,metalurgice,in Timpul incarcatului,descarcatului si transportarii diferitor materiale si substante,la lucrari agricole. CLASIFICAREA PRAFULUI A)DUPA NATURA: 1)organic 2)anorganic 3)mixt De obicei n conditiile de productie se formeaza praf mixt.Pentru caracterizarea igienica a prafului se va determina cantitatea lui intro unitate de

3

aer,gradul e dispersie,forma,duritatea si solubilitatea particolelor. Clasificarea prafului dupa dimensiunile particolelor are o mare importanta din punct de vedere igienic,intrucit actiunea lui nociva este determinata de gradul de patrundere in caile respiratorii.Particolele de praf cu dimensiunile de 0,5-5 mcm patrund in plamini si se retin in alveole. Solubilitatea prafului poate avea o influenta pozitiva daca aceste particole au o actiune excitanta asupra cailor respiratorii(praful de zahar,de faina)sau influenta negativa,daca actiunea lor e determinata de componenta chimica(praful de clorura de var). Actiunea asupra cailor respiratorii depinde de morfologia particolelor de praf,insa actiunea patologica a particolelor care nimeresc in alveole probabil nu depinde de forma lor. B)DUPA MORFOLOGIE DISTINGEM PARTICULE: *de lemn *de par de porc *de samota *de cremene *de cinepa *de arbore conifer *de carbune de pamint *de sticla *de bronz *de la curatirea pieselor turnate In majoritatea cazurilorpraful industrial cu dimensiunea particulelor de 2 mcm constitue 40-90%, el patrunde liber in Alveole.Unele particule de praf,acumulindu-se I aerul incaperilor,pot exploda la temperatura inalta a focului,scintei,descarcari electrice. AFECTIUNILE PROVOCATE DE PRAF In timpul respiratiei praful patrunde in alveole.Partial se elimina cu aerul inspirat,in timpul tusei,o alta parte ramine in alveaole si provoaca tulburari in organism.Particulele de praf patrunse in alveole sint fagocitate de macrofage.In Majoritatea cazurilor locurile unde se acumuleaza fagocitele se fibrotizeaza.tesutul conjunctiv se sclerotizeaza, Formeaza cicatrice.Astfel se dezvolta fibroza pulmonara-Pneumoconioza. INFLUENTA PRAFULUI ASUPRA CAILOR RESPIRATORII Excitarea indelungata a mucoasei cavitatii nazale cu praf poate provoca aparitia rinitei hipertrofice cronice,u trecere in rinita atrofica.Praful inspirat in cantitati mari afecteaza bronsiile mari si medii.unele tipuri de praf au particularitati alergice si pot cauza bronsite astmatice si astm bronsic. DERMATOZE CAUZATE DE PRAF Praful industrial patrunde in piele,prin deschizaturile glandelor sebacee si a celor sudoripare si poate cauza procese inflamatorii.Obturarea ducturilor acestor glande poate duce la eruptii,care,infetindu-se,fac Piodermii.La actiunea Prafului din compusi ai cromului,arseniului,varului,carbonati,superfosfati pot aparea dermatite ulceroase. LEZIUNI OCULARE PROVOCATE DE PRAF Ca rezultat al patrunderii prafului in ochi pot surveni conjunctivite,mai ales daca el contine zgura de carune de piatra, ce are actiune de fotosensibilator.Praful metalic si cel de tutun are o actiune anestezica asupra corneei.La strungarii cu o vechime mare de munca uneori se determina o opacifiere a corneei,cauzata de traumatizarea ei cu praf. PROFILAXIA AFECTIUNILOR CAUZATE DE PRAF MASURI TEHNOLOGICE: *ermetizarea proceselor tehnologice *transportul pneumatic *umezirea locului de lucru *substituirea substantelor toxice cu altele mai putin toxice *elaborarea unor cicluri tehnologice inchise *reutilizarea deseurilor deproducere B) MASURI DE SISTEMATIZARE: *zonificarea localitatilor *amenajarea spatiilor verzi *respectarea zonelor de protectie dintre zonele locative si cele de producere:1-1000m,2-500 m,3-300 m,4-100 m, 5-50 m. C) MASURI SANITAR-TEHNICE: *ventilatia locala *deriticarea incaperilor cu aspiratoare,deriticarea umeda *instalarea mijloacelor de epurare a deseurilor-filtre,instalatii de captare a prafului,filtre electrice D) MASURI LEGISLATIVE: *respactarea concentrariilor maximal admisibile(CMA) 96.PNEUMOCONIOZELE,CLASIFICAREA LOR. Pneumoconiozele sunt boli pulmonare cronice provocate de inhalarea prelungi ta a unor pulberi minerale sau organice, caracterizate prin fibroza pulmonara, tul burari functionale respiratorii si afectarea, cu timpul, a inimii drepte (cord pul monar cronic). Datorită dimensiunilor extrem de mici, aceste pulberi nu sunt reţinute în totalitate de mecanismele de apărare, astfel că ajung până la cele mai mici bronhii, canale alveolare şi chiar alveole. Pe lângă simpla depozitare, ele declanşează şi reacţii de respingere, deobicei la nivel celular, reacţii ce nu reuşesc debarasarea şi persistă în timp îndelungat. Această activitate de apărare prelungită se va întoarce împotriva propriului organism, deoarece conduc la inflamaţie cronică, fibrozare cicatricială şi restrângerea ariei de schimburi gazoase; cu timpul, datorită obstacolelor cicatriciale în reţeaua sanghină, va suferi şi sectorul vascular cu consecinţe nefavorabile pentru restul organismului. Pneumoconiozele pot fi: A)active, cum este silicoza, (evoluând către stadii de fibroză pulmonară extinsă şi insuficienţă respiratorie cronică, chiar şi după încetarea expunerii la silice) B)“inerte”, nefibrogene, neevolutive. A. În prima categorie riscul de gravitate este mai mare deoarece în urma penetrării îndelungate a pulberilor în cauză se declanşează un proces local de respingere de tip inflamator, activ cât timp este prezent acest corp străin (pulberea de silice), fără să conteze faptul că expunerea la aerul viciat a fost întreruptă. Această prezenţă definitivă stă de fapt la originea amplificării efectelor nocive prin inflamaţie şi, în final, fibrozare de tip cicatricial. În această categorie de mare risc sunt cuprinse afectările determinate de inhalarea unei serii extinse de pulberi minerale cum sunt: - silicea liberă în cazul: a. minerilor în cărbune (expuşi concomitent la silice sl cărbune), b. a celor ce perforează în stâncă tuneluri, (expuşi să inhaleze praf de ardezie, de cuarţ, de granit şi alte roci de refractare, silicaţi – de tipul caolinului, talcului, mică/ feldspat – sau de fier) c. în cazul sab lorilor d. în industria sticlei e. în cazul constructorilor de drumuri – pentru cei care lucrează cu concasoarele, cu perforatoarele, etc. f. a celor din industria siderurgică

3

g. în topitorii (cazul concasoarelor – a morilor) h. din industria materialelor abrazive. - oxizii de fier, în cazul: a. sudorilor electrici – mai puţin şi celor autogeni b. celor ce polizează agintărie sau lentile de sticlă folosind abrazivi pe bază de oxizi de fier c. celor din industria extractivă de fier d. a topitorilor, oţelarilor, etc. - metale neferoase sub formă de carburi metalice in diverse formule ( cu titan, tantal, niobiu, molibden, crom, zirconiu, vanadium, antimoniu) în cazul celor din topitorii de oţeluri speciale. B. În categoria pneumoconiozelor neevolutive, inerte, gravitatea este mai mică, proporţională doar cu durata expunerii la noxe, riscul evolutiv încetând după întreruperea expunerii (cazul celor ce inhalează timp îndelungat pulbere de grafit, gips, marmură, bariu, aluminiu, staniu, manganeză şi carbon ). În aceste cazuri se poate vorbi de multe ori de simple impregnări – ca nişte tatuaje ce durează îndelungat, fără să antreneze o reacţie inflamatorie – de respingere – din partea ţesutului pulmonar. Pneumoconiozele – atât cele active, cât şi cele inerte, nu sunt simple infirmităţi, ele se pot complica la rândul lor pe termen mediu sau în perspectivă îndelungată. Pe termen mediu pacienţii demonstrează: - o rezistenţă scăzută la infecţii intercurente respiratorii, iar în evoluţie acestea se dovedesc mai severe, cu costuri mai mari pentru sănătate - toleranţă redusă la eforturi fizice medii şi la acele profesiuni ce solicită activitate fizică susţinută sau prelungită Pe termen lung foarte mulţi pacienţi – în special cei din prima categorie a pneumoconiozelor active, contractează secundar şi tuberculoză (în formă evolutivă particulară, greu reductibilă sub tratament, denumită silico-tuberculoză) sau ajung să degenereze către diverse forme de cancer bronho-pulmonar. În sfârşit, se poate instala insuficienţa respiratorie cronică decompensată. 97.ZGOMOTUL SI VIBRATIILE CA NOXE PROFESIONALE.ACTIUNEA LOR ASUPRA ORGANISMULUI,MAURILE DE PROFILAXIE A ACTIUNII NOCIVE ZGOMOTUL In conditii de productie zgomotul apare la nituit,la stampare,in timpul probelor motoarelor si a muncii la diferite utilaje,conducte de aer.In timpul nituitului,de exemplu,intensitatea zgomotului atinge 70-110 dB,in fierarii 90-100dB, zgomotul in timpul lucrului cu instrumente pneumatice poate atinge 90 dB,in sectiile d nituire 80-90 dB,in cele textile 80-100 dB. Zgomotul industrial de intenitate mare poate cauza dereglari functionale ale sistemului psihic si nervos vegetativ, aparatul cardiovascular,tubului digestiv,toate aceste afectiuni dind in complexitate ,,boala de zgomot’’.In afara de afectiunile nespecifice provocate,zgomotul duce la scaderea treptata a auzului pina la surzirea completa. VIBRATIILE Oscilatiile corpurilor elastice cu frecventa mai mare de 1 Hz se numesc vibratii. Pentru vibratii sunt caracteristice amplitudinea oscilatiilor-inaltimea undei masurate in milimetri sau kilometri,frecventa vibratiilornumarul lor intro secunda,si acceleratia miscarii masurate in m/s2.Energia oscilatiilor se masoara in Jouli.Distingem vibratii orizontale si verticale.Vibratiile industriale pot fi generale sau locale.Drept vibratie generala poate fi vibratia podelei,a peretilor cladirilor,provocata de utilajul in functiune.Vibratiile locale sint mai raspindite,ele au loc la munca cu uneltele pneumatice(perforatoare,ciocane au dalti,la strungurile de sfredelitsau ascutit). Vibratiile influenteaza asupra diferitor functii fiziologice ale organismului,iar in caz de actiune indelungata si intensa Pot cauza afectiuni patologice si boala de vibratie.Boala de vibratie se caracterizeaza prin spasmul vaselor sanguine,in special a celor din falangele degetelor.Spasmul se manifesta pintro paloare a degetelor,cianoza sihipotermie evidenta a tegumentelor.Cele mai frecvente simptoame ale bolii sint dereglarile sensibilitatii-de durere,tactile,vibratoare, modificarile articulatiilor si dereglarile vasomotorii.Boala de vibratie se intilneste mai des la muncitorii nituitori din constructia avioanelor,la cei ce deservesc masinile de polizat si slefuit,muncesc cu ciocane pneumatice.Sub actiunea vibratiilor se pot dezvolta artrite si poliartrite.La femeile ce lucreaza ca tractoriste,conductoare de tramvaie si autobuze,vibratia provoaca dereglari ale ciclului menstrual.Vibratia cu frecventa inalta predispune spre hipertonie.Vibratiile provoaca dereglari evidente ale tonusului vaselor. MASURILE DE PROFILAXIE A ACTIUNII NOCIVE Masurile radicale de combatere a zgomotului industrial sint modificarea proceselor tehnologice,a constructiilor de mecanisme,ce genereaza zgomot.Principalele surse de zgomot sunt loviturile pieselordin mecanisme una de alta,frictiunea pieselor mobile,miscarea aerlui in virtej.Inlaturarea acestor factori este o masura eficace de combatere a zgomotului.Inlocuirea nituirii pneumatice cu sudarea electrica in cazangerii,a pieselor de metal generatoare de zgomot cu cele de masaplastica sau piele diminueaza consierabil zgomotul industrial. O mare importanta are normarea intensitatii zgomotului.Acolo unde nu pot fi luate masuri radicale de combatere a zgomotului sau diminuare pina la limitale admisibile,sunt necesare masuri de planificare corecta a incaperilor, separarea sectiilor zgomotoase de cele linistite.Peretii incaperilor zgomotoase trebuie sa aiba o rezonanta minima,se recomanda de ai face straturi.Zgomotul poate fi inabusit prin captusirea surselor de zgomot cu materiale speciale, spre exemplu pisla,asbest.Pentru diminuarea conducerii osoase a zgomotului si vibratiilor se recomanda ca muncitorii sa stea pe asternuturi din pisla sau cauciuc,iar la urechi sa aiba protectoare de zgomot. Pentru inlaturarea vibratiilor transmise prin dusumele,pereti, se vor face incaperi speciale,separate defundamentul cladirii,suporturile pe care sunt fixate masinile vibratoare,se izoleaza de restul incaperii prin spatii aeriene si materiale elastice. Este necesara elaborarea de noi modele de instrumente,ce reduc amplitudinea si energia oscilatiilor..Pentru inlaturarea vibratiei banchetelor masinilor sefolosesc amortizatoare. Pentru a preveni neurita de vibratie axamenul medical se va face de doua ori pe an si vor fi luate masuri necesare. 98.Boala profesionala(BP)-definitie,clasificare.diagnosticul lor. BP=proces patologic declansat de nocivitatile profesionale caracteristice procesului de munca,exercitarii unei meserii sau profesiuni.Se pot manifesta sub forma: a)cronica b)acuta BP ACUTA Apare in cazul daca agentii nocivi de la locul de munca actioneaza asupra organismului muncitorilor in concentratii crescute,timp scurt,mai des considerata ca accident de productie.ex:intoxicatie cu CO2,H2S. BP CRONICA Apare in cazul daca agentii nocivi de la locul de munca actioneaza asupra organismului timp indelungat,cu o intensitate redusa.ex;pneumoconiozele. Clasificarea BP A)Specifice: a)absolut specifice b)relativ specifice b)Nespecifice

3

BP ABSOLUT SPECIFICE Cauzate numai de anumiti factori nocivi de productie.ex:boala de cheson. BP RELATIV SPECIFICE Boli ce mai des se intilnesc in conditii de productie dar pot fi si in conditii casnice.ex:intoxicatii cronice cu plumb. BP NESPECIFICE Boli ce pot aparea sub influenta mai diferitor factori nocivi,insa evolutia bolii se agraveaza sub actiunea factorilor Nocivi de productie. *Intoxicatii acute si cronice *Pneumoconioze *Berilioze *Emfizem pulmonar *Boli parazitare si contagioase *Boala de cheson *Dilatari pronuntate ale venelor *Neuralgii,neurite *Artrite cronice *Cataracta *Afectiuni de vibratii *Boala actinica *Miopia progresiva CLASIFICAREA BP DUPA ETIOLOGIA BOLII: EX:Boli sub influenta:prafului , toxicelor industriale CLASIFICAREA DUPA SISTEMUL DE ORGAN AFECTAT: -sistemul cardiovascular -sistemul nervos central -allte sisteme DIAGNOSTICUL Persoanele bolnave se vor adresa asistentei medicale curente sau de urgenta daca e necesar.In dependenta de boala i se vor face investigatiile necesare. La locul de munca trebuie sa se efectueze control medical periodic si sa se elaboreze masuri sanitaro-profilactice. 99.TOXICE INDUSTRIALE(DEFINITIE).CAILE DE PATRUNDERE SI ESALONAREA LOR DUPA GRADUL DE PERICOL Toxicele industriale=substante chimice care nimerind in organism in timpul muncii,provoaca modificari patologice reversibile sau persistente. In industrie toxicele pot fi sub forma de materie prima(aniline,folosita pentru fabricarea colorantilor),produse auxiliare(clorul folosit la albirea tesuturilor),colaterale(CO de la arderea incomplete). PRINCIPALA CALE DE PATRUNDERE toxicelor industrial in organism este cea respiratory.In unele cazuri ele pot patrunde pe cale digestive sau prin tegumentul intact sau lezat.In organism toxicele patrund sb forma de vapori, gaze si praf,ultimele fiind in dependent de gradul de soluilitate a lor in singe. Toxicele industrial pot patrunde in organism prin tegumentele intact,prin glandele sebacee sau cele sudoripare(substantele neelectrolite liposolubile). Patrunzind in organsm ,toxicele se supun diferitor transformari. Substantele organice se oxideaza,se hidrolizeaza,se supun dezaminarii sau reminarii,reducerii,proceselor de sinteza-de formare a substantelor noi netoxice.Substantele neorganice se pot oxide sau pot forma epuneri de compusi insolubili.metalele grele de obicei formeaza depuneri.In majoritatea cazurilor substantele patrunsein organism se transforma in compusi mai putin toxici pentru ca organismul sai poata neutraliza si elimina.In unele cazuri se formeaza compusi mult mai toxici decit substantele initiale. 100.CARACTERIZAREA IGIENICA A CAILOR DE PATRUNDERE A TOXICELOR IN ORGANISM. FACTORII CE DETERMINA ABSORBTIA TOXICULUI IN ORGANISM Gradul de toxicitate al substantelor chimice depinde in mare masura de structura lor chimica.Spre exemplu,cu cit mai multi atomi e hidrogen sint substituiti de haloizi,cu atit substanta organica e mai toxica.Astfel C2H2Cl4(tetracloretanul) e mai toxic decit C2H2Cl2(dicloretanul).Toxicitatea substantelor narcotice creste odata cu numarul de atomi de carbon.Astfel,toxicitatea pentanului(C5H12) e mai mica decit a octanului(C8H13), alcoolul etilic ete mai putin toxic decit alcoolul amilic.Grupul de NO2 sau NH2 schimva caracterul de actiune a benzenului si toluenului,astfel disparind actiunea narcotica,dar,in schimb,accentuindu-se actiunea asupra singelui,organelor parenchimatoase,asupra sistemului nervos central. O anumita importanta in privinta toxicitatii o are gradul de dispersie a substantelor patrunse in organism.cu cit dispersitatea e mai mare,cu atit si toxicitatea e mai mare.Anume din acesta considerente o toxicitate mai mare o au substantele sub forma de aerosol,gaze sau vapori.In mare masura gradul de toxicitate depinde de concentratia substantei in aer sau de doza care patrunde in organism pe cale respiratory,tegumentara sau digestive. Actiunea toxicelor depinde si de durata contactului organismului cu ele.Cu cit solubilitatea substantei in mediile lichide ale organismului e mai mare,cu atit creste toxicitatea ei.O importanta deosebita o are solubilitatea toxicelor in lichide,astfel ele afectind celulele nervoase. Un effect considerabil are actiunea combinata a toxicelor.In unele cazuri actiunea asociata mareste toxicitatea substantelor aparte,a caror toxicitate este mai mica-actiunea sinergica(synergism).Spre exemplu,actiunea sinergica a combinatiei oxidului de azot cu bioxid de carbon e mult mai periculoasa decit actiunea lor aparte.alcoolul etilic sporeste toxicitatea multor substante. In unele cazuri patrunderea de substante combinate in organism poate fi soldata cu neutralizarea unui toxic de catre celalalt,apare actiunea antagonista. Combinatia mai multor toxice poate avea o actiune aditiva,adica o actiune sumara a fiecarui toxic aparte.acest tip de actiune a toxicelor in industrie se intilneste cel mai frecvent. Conditiile de mediu pot intensifica sau slabi actiunea toxinei.spre exemplu,temperature inalta sporeste gradul de toxicitate a substantelor.De exemplu,intoxicatiile cu compusi amidici sau nitroderivati vara sunt mai frecvente decit iarna. Temperatura inalta influenteaza volatilitatea gazelor,viteza de evaporare,etc.Umiditatea sporita poate modifica actiunea toxicelor prin transformarea lor chimica(acidul clorhidric,hidrogenul fluorat). Munca fizica grea de asemenea sporeste actiunea toxicelor,in special a celor ce influenteaza metabolismul. Toxicele pot agrava unele boli sau pot duce la scaderea rezistentei imunobiologice a organismului,adica pot avea actiune paratoxica. Unele toxice pot avea actiune metatoxica-procesele patologice survin dupa incetarea actiunii toxinei.Drept exemplu pot servi psihozele,ca urmare a intoxicatiei anterioare cu oxid de carbon. Unele personae au o sensibilitate sporita fata de anumite toxice,ce se manifesta prin alergii(accese de astm bronsic in timpul contactului cu colorantul ursol).

3

CAILE RESPIRATORII AVIND O UPRAFATA MARE(90M2) SI O GROSIME MICA A MEMBRANELOR ALVEOLARE,SINT UN MEDIU EXTREM DE FAVORABIL PENTRU ABSORBTIA TOXICELOR IN SINGE. 101.Caile de eliminare a toxinelor din organism,caracteristica lor. In majoritatea cazurilor toxinele se elimina din organism prin intestine si caile urinare(metalele,halogenii,alcaloizii,colorantii..) Substantele volatile(alcool,benzina,eterul s.a.) se eliminaprin caile respiratorii impreuna cu aerul expirat.Plumbul, arseniul se pot elimina prin glanda mamara(cu laptele).Eliminindu-se toxinele pot cauza afectiuni cu caracter secundar de eliminare(colite la eliminarea compusilo de arseiu si plumb,stomatite in caz de eliminare a plumbului si mercurului s.a.) 102.Actiunea toxicelor asupra orgamismului si factorii ce o determina. Gradul de toxicitate al substantelor chimice depinde in mare masura de structura lor chimica. Spre exemplu,cu cit mai multi atomi de H sint substituiiti de haloizi,cu atit substanta toxica e mai toxica.Astfel C2H2Cl4 e mai toxi decit C2H2Cl2.Toxicitatea substantelor narcotice creste odata cu numarul de atomi de carboni.Astfel,C5H12 e mai putin toxic decit C8H13. Grupul de NO2 sau NH2 schimba caracterul de actiune a benzenului si toluenului,astfel disparind actiunea narcotica,dar accentueaza actiunea asupra singelui,organelor parenchimatoase asupra SNC. O anumita importanta in privinta toxicitatii o are gradul de dispersie a substantelor patrunse in organism.Cu cit dispersitatea >cu atit toxicitatea >.Astel zincul si alte metale netoxice in stare solida sau cu dispersitate mare,devin toxice in caz de dispersie mica si patrundere in organism pe cale respiratorie.Iata de ce o toxicitate mai mare o au substantele sub forma de aerosol,gaze, vapori.In mare masura gradul de toxicitate depinde de concentratia subst. in aer de doza ce patrude in organism pe cale respiratorie,tegumentara sau digestiva Actiunea toxinelor depinde si de durata contactului cu ele.Cu cit solubilitatea subst. in mediile lichide ale organismului este mai mare,cu atit creste toxicitatea ei.O imporatanta deosebita are solubilitatea toxinelor in lichide,astfel ele afectind celule nervoase. Un efect considerabil are actiunea combinata a toxinelor.Combinarea direritelor toxine in aerul incaperilor industriale,actiunea lor asociata asupra organismului e destul de variata.In unele cazuri actunea asociata mareste toxicitatea subs. aparte ,a caror toxicitate e mai mica-actiune sinergica.Spre exemplu actiunea sinergica a combinatiei oxidului de N cu bioxid de C e mult mai periculoasa decit actiunea acestor substante aparte. In unele cazuri patrunderea de subst combinate in organism poate fi soldata cu neutralizarea unui toxic de altul –actiune antagonista. Combinatia din mai multe toxine poate avea o actiune aditiva,adica o actiune sumara a fiecarui toxin aparte Conditiile mediului pot intensifica sau slabi actiunea toxinei.Spre exemplu,temeratura inalta sporeste gradul de toxicitate a substantelor.De exemplu intoxicatiile cu compusi amidici vara sint mai frcvente. Temperatura inalta influenteaza volatilitatea gazelor,viteza de evaporare.Umiditatea sporita poate modifica actiunea toxinelor prin transformarea lor chimica. Munca fizica grea de asemenea sporeste actiunea toxinelor,in special a celor ce influienteaza metobilismul. Influenta toxinelor depinde in mare masura de starea organismului,in special SN. Toxinele pot agrava unele boli sau pot conduce la scaderea rezistentei imunobiologice. Unele toxine pot avea o actiune metatoxica-procesele patologice survin dupa incetarea actiunii toxinei.Drept exemplu pot servi psihozele,ca urmare a intoxicatiei anterioare cu oxid de carbon. Unele persoane au o sensibilitate sporita fata de anumite toxine ,ce se manifesta prin alergii. 103.Tactica mediului curativ la examenul cazurilor de intoxicatie profesionala. 1.Se face examenul medical al celor afectati,se acorda primul ajutor medical,se cerceteaza cauzele aparitiei intoxicatiei,la nacesitate se prescriu investigatii suplimentare sau internarea in spital. 2.Informatia se transmite la CSE sau se anunta prin telefon despre cazul dat. 3.De sine statator sau impreuna cu medicul de la CSE se cerceteaza conditiile de munca,se elucideaza cauzele in urma carora a survenit intoxicatia profesionala.Se iau masuri intru profilaxia altor cazuri de intoxicatie. 4.Rezultatele analizelor aerului la compusi chimici,alte investigatii igienice se compara cu CMA si alte normative igienice. 5.Avindu-se toate datele despre conditiile de munca,anamneza profesionala,datele clinice, rezultatele investigatiilor de laborator,diagnoza diferentiala,se stabileste diagnosticul definitiv. 6.Se analizeaza cazul de intoxicatie profesionala,se intocmeste actul de inregistrare a cazului,se fac recomandarile de profilaxie a cazurilor asemanatore. 7.Cazul de intoxicatie se discuta la sedinta administrativa a interprinderii. 8.Se controleaza realizarea masurilor de asanare a conditiilor de munca,examenelor medicale periodice 105.Particularitatile muncii in agricultura. 1.Caracterul sezonier al principalelor procese de munca 2.Indeplinirea lucrului la aer liber in conditii meteorologice nefavorabile ce pot cauza supra- incalzirea siracirea organismului. 3.Efect fizic sporit ,variabilitatea proceselor tehnologice indeplinite de una si aceasi persoana. 4.Distanta mare de la locul de munca si cel de trai. 5.Folosirea pesticidelor p/u combaterea insectelor si bolilor plantelor,cit si folosirea ingrasamintelor. 6.Prezenta factorilor biologici ce pot duce la aparitia zooantroponozelor. 106.Igiena muncii in zootehnie si avicultura. Evaluarea igienica a conditiilor de munca in zootehnie evidentiaza actiunea urmatorilor factori : 1.Temperatura in perioada rece a anului variaza de la -5 pina la 15C ̊ 2.Umiditatea aerul –in perioada rece a aerului variaza de la 85-95% 3.Efortul fizic sporit.Fermele de vite se caracterizeaza prin conditii de munca specifice;unul din procesele cele mai grele –mulsul manual al vitelor 4.Incordarea statica a muschilor spatelui la o pozitie fortata a corpului(sezinda) 5.Pulberele contin mi/o (saprofite si conditionat patogene-Proteus vulgaris) Gradul de impurificare microbiologica depinde de : -conditiile de intretinere a animalelor -anotimp -gradul de intretinere a incaperilor principale si auxiliare. -dezinfectia incaperilor Numarul de mi/o la 1 m patrat de aer poate atinge sute de mii,iar a sporilor citeva mii. -mirosul spefic neplacut este conditionat de prezenta in aer a :mercaptourinei,indolului,aminelor, aldehidelor,cetonelor,amoniacului.. Cele mai frecvente boli cu incapacitatea temporara de munca in zootehnie sint: -b. ale sistemului respirator

3

-b. ale sistemului cardiovascular -b. ale sistemului nervos periferic -b. ale sistemlui locomotor -b. de piele si tesut subcutan -b.ginecologice Fabricele agricole prezinta interprinderi de tip industriale.Factorii industriali de baza prezenti in procesul de munca sint : -conditiile meteriologice(temperatura aerului in perioada rece a anului 3-5 C,iar umiditatea 90-95% ̊ -poluarea aerului cu amoniac (48-76 mg/m cub),H2S(39 mg/m cub),bioxid de C(0,3-0,45%) -pulberi -zgomot - impurificarea aerului cu bacterii In avicltura structura mrbiditatii este caracterizata prin : *B. ale sistemului respirator *B.ale pielii *traumatisme *B. ale sistemului nervos periferic Contact profund cu animalele poate duce la zooantroponoze Masurile de ameliorare a conditiilor de munca in zootehnie si agricultura prevad : -utilarea incaperilor cu sisteme efective de ventilare,ce asigura aspirarea aerului din zonele inferioare ale incaperii -curaitenia umeda sistematica si dezifectia -asigurarea lucratorilor cu imbracaminte speciala,incaltaminte si alte mijloace de protectie individuala -p/u operatia mulsului automat se recomanda un regim de lucru in 2 schimburi rationale din punct de vedere fiziologic -p/u operatia mulsul manual se recomanda folosirea scaunului cu speteaza mobila -gimastica de corectie a degetelor baile culdute p/u mini -respectarea regulilior de igiena personala -dotarea incaperilor sanitara cu apa si calda si rece,a punctelor sanitare cu baie,WC cu lavoar 107.Igiena militara ca obiect.Masurile de asigurare sanitaro-igienica a ostirilor,definitie,tipurile. Igiena militara este o disciplina desinestatatoare formata prin consolidarea a igienei ca stiinta normativa si a artei militare si ce studiaza factorii si legitatile lor asupra efectivelor militare in conditii specifice de habitat,de cantonament si de lupta,elaborind masuri de mentinere a sanatatii si prevenire a maladiilor. Ca disciplina IM a aparut din problemele practice ale mediului militar. Asigurarea sanitaro-igienica include o complexitate de masuri profilactice,ce au ca scop mentinerea sanatatii si capacitatii de lupta a efectivelor militare. 108.Particularitatile aprovizionarii cu apa a ostirilor in conditii de campanie.Functiile serviciului medical intru controlul aprovizionari cu apa in conditii de campanie. Functiile serviciului militar in controlul aprovizionarii cu apa : 1.Recunoasterea sursei de apa. 2.Aprecierea igienica a sursei. 3.Cntrolul calitatii apei din surse 4.Contrlul functionarii punctului de aprovizionare cu apa 5.Controlul igienic ai punctelor de distribuire 6.Asigura efectivelor militare cu mijloace de dezinfectie a rezervelor individuale de apa Prepararea ceaiului si pastrarea apei in bidoane de 3,5-4l 109.Modurile de tratare a apei in conditii de campanie,instalatiile tehnice unitare folsita cu acest scop.Mijloacele de dezinfectie ale rezervelor individuale de apa. Sarcinile,metodele si mijloacele de tratare a apei in conditii de campanie : sarcini 1.limpezire metode -filtare -sedmentare -coagulare+filtrare -hiperfiltarea -osmoza reversa -coagulare+filtrare -filtrare cu carbune -filtrare prin tesut si cabune 3.dezinfectia -clorinare -ozonare -fierbere -tratare cu RUV -tratarea cu argint -iodurarea 4.detoxicarea 5.dezactivarea -hemoabsorbtia mijloace filtre rapide rezervoare de sedimentare coagularea FeCl3 Instalatii speciale

2.decolorarea

3

7.defierizarea 8.defluorizarea 9.fluorizarea 10.deodorarea 110.Functiile serviciului medical in controlul alimentatiei ostirilor. *Participarea la intocmirea meniurilor si a tabelelor de repartitie a alimentelor-saptaminal. *Participarea la elaborarea regimului alimentar in dependenta de activitatea efectivelor militare *Controlul organoleptic (permanent) si de laborator (periodic) al produselor alimentare *Controlul asupra transportului,pastrarii si prepararii alimentelor in special al celor perisabile *Prescrierea ratiilor curative si controlul prepararii alimentelor in special a celor perisabile *Controlul vitaminizarii bucatelor *Controlul de laborator si prin calcul al calorajului ratiilor diurne *Aprobarea inlocuirii unor produse alimentare cu altele *Controlul permanent al portajului de bacterii si sanatatii personalului de la obiectivele alimentare 112.Igiena muncii în unităţile blindate. Utilizarea ampla a tehnicii in armata a apropiata considerabil conditiile de munca a militarilor din unitatile blindate .Masina de lupta in infanterie este o autosenileta de mare manevrabilitate,bine protejata de gloante,schije de obuze.ea este dotata cu tun si mitraliera,se foloseste pentru lupta si deplasarea efectivului.In componenta echipajului intra comandantul masinii,mecanicul sofer si Operatorul de tintire .Locul de munca al comandantului se afla in spatele celui al mecanicului sofer.Comandantul are la dispozitie o statie radio de legatura cu comandamentul,dispositive de tragere ,observare.Locul de munca al mecanicului sofer se afla in fata comandantului.In fata mecanicului se afla panoul aparatelor de comanda cu scara luminoasa ,permitind astfel conducerea masinii in intuneric.Pirghiile de comanda a masinii sunt hidraulice si necesita eforturi minime de actionare.Scaunele tuturor membrilor echipajului sunt moi,se rotesc in jurul osiei sale la 360 grade.dispozitivele optice speciale permit observarea vasta a terenului.Desantul e amplasat dupa sectia de motoare si locul de lupta a echipajului pe 2 scaune moi asezate dea lungul masinii.In timpul deplasarii fara pericolul de folosire a armei de distrugere in masa ventilatia in masina e naturala .In procesul strabaterii localitatilor contaminate si luptei se va include ventilatia mecanica.In sectia de desant aerul se purifica cu ajutorul instalatiei de filtrare.pentru inlaturarea gazelor de esapament se folosesc diuse speciale care se conecteaza la automat.In masina este rezerva de apa potabila.Instalatiile autopropulsante antiaeriene sunt destinate pentru lupta cu mijloacele de manevre si de zbor la inaltimi mici. 113. Igiena muncii în trupele radiotehnice, (de radiolocaţie). Utilizarea pe scara larga a radiotehnicii in armata a contribuit la actiunea undelor electromagnetice de inalta frecventa atit a spacialistilor care asista generatoare de frecventa inalta ,cit si a celor care nu intra in contact cu acesteaMedicul military trebuie sa cunoasca in care militarii initatii si specialistii statiilor de radiolocatie pot fi supusi actiunii nocive a curentilor de frecventa inalta ,precum si actiunilor si mijloacelor de protectie in acest domeniu de activitate.statiile da rdiolocatie sunt destinate pentru depistarea obiectelor necunoscute in aer ,apa si pe uscat cu ajutorul undelor radio.la statiile deradiolocatie isi fac serviciul tehnicieni ,operatori,dienselisti,radiotehnicieni.In procesul de lucru tehnicienii statiei ,inginerii ,radiotehnicienii pot fi influentati de undele electromagnetice suprafrecvente,radiatie roenghen slaba. Operatorii activeaza dupa ecranele indicatorilor.Aceste activitati se caracterizeaza prin suprasolicitari psihice ale atentiei ,vitezei de memorizare ,functiilor aparatului analizator..Lucrul e putin mobil,monoton,ceea ce duce la aparitia oboselii..de asemeni asupra statiilor de radiolocatie au influenta si o sarie de factori nocivi nespecifici(zgomot,vibratia,substante chimice) si specifici(undele electromagnetice). 114. Radiaţiile ionizante, caracteristica lor, domeniile de utilizare. La statiile de radiolocatie drept surse de radiatii ionizante servesc aparatele radioelectronice cu dispozitive electrovaccum.Asemenea radioundelor cu frecventa suprainalta radiatiile ionizante pot patrundein incaperile de munca prin ferestrile de control deschise,deschizaturile de ventiletie,fisurile saudefctele invelisului de protectie a blocului. Radiatiile ionizante poseda proprietatea de a ioniza,direct sau indirect,substanta cu care interactioneaza,transformind atomii sau moloculele electrici neutri in ioni cu incarcatura electrica.Ele pot fi de natura electromagnetica ,ca razele roentgen sau gama ,sau corpusculara,ca alfa ,beta ,neutronii,protonii.radiatiile x sunt emise in afara nucleului,pe cind celelalte radiatii sunt emise de nucleu atomic prin dezintegrarea radioactiva naturala si artificiala. Domeniile de utilizare • Radiodiagnostic(Radiografie,MRF,Radioscopie) • Angiochirurgie • Medicina nucleara • Gama terapie. 115. Acţiunea biologică a radiaţiilor ionizate. Efectele biologice ale radiatiilor ionizante se iau la evidenta la diverse niveluri de organizare a materiiei vii:molocule,structuri subcelulare,celule, tesuturi,organe cit si la nivelul intregului organism si al grupelor polpulationale.La nivel subcelular iau nastere atomii si moleculele excitate sau ionizate.radiatiile primare sunt de natura chimica si dureaza de la citeva fractiuni de secunda pina la citeva ore.Radiatiile secundare pot dura de la citeva ore pina la ani de zile,prin alterarea structurilor si functiilor celulare.efectele genetice constau in cresterea frecventei mutatiilor si implicit al malformatiilor,precum si a bolilor si defectelor cu caracter ereditar.Efectele somatice depind de doza absorbita ,de atributia dozei in timp si de calitatea radiatiei.Efectele precoce sunt cunoscute ca sindrom acut al iradierii si cuprinde citeva simptome:generale: cefalee,ameteli,slabiciune,greata,voma ,diaree,aritmii,leucopenii,hemoragii. 116. Principiile de radioprotecţie. Radioprotectia = totalitatea metodelor si mijloacelor de reducere a efectelor nocive ale radiatiilor. Sursele de iradiere pot fi: surse externe , aflate in afara organismului si surse interne aflate in interiorul organismului. - Protectia impotriva efectelor nocive ale radiatiilor, produse de sursele externe, poare fi: - protectie fizica : realizata prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca: distanta, ecranarea, timpul de expunere; - protectie chimica :prin folosirea unor substante chimice (cistamina, gamofos, etc.), care se administreaza inainte sau dupa iradierea persoanei; -protectie biochimica :realizata prin folosirea unor preparate sau macromolecule biologice (singe, plasma, etc.) care administrate imediat dupa iradiere, ajuta la refacerea celulara; - protectie biologica ce se realizeaza prin transplantul de celule viabile in maduva (hematoformatoare). - Reducerea gradului de contaminare radioactiva se poate realiza prin: - decontaminare :indepartarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, etc.) si din arborele traheobronsic

3

(prin spalari cu ser fiziologic; - decorporare : eliminarea izotopilor radioactivi fixati in diferite organe (cu sare de Zn sau Ca a acidului dietilen,triamino, pentaacetic); - dilutie izotopica , administrarea iodurii de potasiu impotriva Iodului 131, consumarea unor cantitati mari de apa pentru reducerea fixarii tritiului in organism, etc. Masurile de radioprotectie, pot fi grupate in: masuri preventive; masuri de supraveghere;masuri de limitare si lichidare. Efectul nociv al radiatiilor asupra materiei vii este datorat proprietatii de a ioniza mediul prin care trec, ionizarea fiind modul dominant de pierdere a energiei de catre radiatii cind traverseaza mediul material. Materia vie este caracterizata prin existenta unor molecule deosebit de mari ale caror proprietati si functionalitate biochimica pot fi ireversibil perturbate. Astfel, un act de ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel in acest ansamblu, sau de smulgere a lui, provoaca mari schimbari in caracteristicile moleculei respective, schimbari care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglari ale metabolismului, culminind cu moartea celulei sau cu erori de structura si functionare a aparatului genetic celular, de tip cancerigen sau mutagen. 118. Creşterea şi dezvoltarea copiilor şi adolescenţilor. Legităţile de bază ale creşterii şi dezvoltării. Procesele de crestere si dezvoltare nu se desfasoara intrun mod anarhic,intimplator,identic si uniform in diverse perioade de virsta ,insa fiecare organ si sistem creste si dezvolta comform legitatilor .Legitatile cresterii si dezvoltarii reprezinta baza teoretica a normarii igienice a factorilor mediului ambiant pentru copii si adolescenti.Cunoasterea lor permite medicului sa inteleaga si sa explice activitatea organelor si sistemeleor de organe,posibilitatile de functionare ale organismului copilului ca un tot intreg si in diferite perioade de virsta . Legitatile: • Neuniformitatea ritmului de crestere si dezvoltare (copil mai mic-mai intense procesele de crestere) • Neuniformitatea cresterii si dezvoltarii organelor si sistemelor de organe • Cresterea morfofunctionala difera in raport cu sexul • Siguranta biologica a sistemelor functionale si a organismului in integritate • Procesele de crestere si dezvoltare sunt determinati de factorii ereditari • Accelerarea ritmului de crestere si dezvoltare e egala in corelare cu ritmul de crestere a generatiei urmatoare 119. Dezvoltare fizică a copiilor şi adolescenţilor. Metodele de studiere şi apreciere a dezvoltării fizice ai copiilor şi adolescenţilor. Dezvoltarea fizica este unul din indicii de baza a dezvoltarii copiilor si adolescentilor .De nivelul dezvoltarii fizice depinde si alti indici.Dezvoltarea fizica subintelege starea insusirilor si calitatilor morfologice,functionale si nivelul dezvoltarii biologice .Dezvoltarea fizica in fiecare din etapele vietii constituie un complex de proprietati morfofunctionale ce caracterizeaza virsta dezvoltarii biologice atinse si a capacitatii de munca a organismului copilului Indicii de apreciere a dezvoltarii fizice: 1. Somatometrici • Inaltimea • Greutatea • Perimetrul cutiei toracice 2.Somatoscopici • Forma cutiei toracici • Forma coloanei vertebrale • Forma talpii • Tinuta • Depunerile de lipide • Elasticitatea pielii 3.Fiziometrici • Capacitatea vitala a plaminilor • Tensiunea arteriala • Forta musculara Metode pentru aprecierea dezvoltarii fizice a copiilor si adolescentilor: 1. Metoda devierii de la sigma 2. Metoda tabelelor de regresie 3. Metoda complexa 4. Metoda tabelelor centilice 5. 120. Sănătatea copiilor şi adolescenţilor - definiţie, grupurile de sănătate. Factorii ce influenţează dezvoltarea fizică şi morbiditatea organismului tânăr. Starea sanatatii copiilor se apreciaza dupa indicii dezvoltarii fizice ,morbiditate , afectiunile organice sau functionale ale diferitor organe si sisteme,ultimile sa se depisteze starile premorbide. Starea de sanatate si indicatorii ei:bunastare fizica ,mintala si psihologica. Clasificarea pe grupe 1. copii sanatosi ,fara de boli cronice nu au fost bolnavi sau bolnavi rar cu boli acute,dezvoltarea fizica si neuropsihica corespunzatoare 2. Copii sanatosi cu devieri morfofunctionale si rezistenta scazuta,nu au suportat boli cronica,deseori sunt bolnavi in timpul anului 3. Copii bolnavi in perioada de compensare,sufera de boli cronice sau patologii congenitale dar sunt in perioada de compensare 4. copii bolnavi in perioada de subcompensare,boli cronice si patologii cingenitale in perioada de subcompensare,cu schimbari considerabile a starii generale 5. Bolnavi in perioada de decompensare,cu forme grave ale bolilor cronice,functii considerabile scazute ale organismului.

3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->