Culturile de rapiţă - recolta de energie

Articol de Marius Marinescu Adăugat la 16 martie, 2011, în Creşterea plantelor

În ultimii ani, din ce în ce mai mulţi agricultori români renunţă la culturile tradiţionale de cereale şi leguminoase pentru culturile de rapiţă. Rapiţa este folosită pentru fabricarea de ulei alimentar şi, mai nou, de biodiesel, iar căutarea tot mai mare pe care o are pe piaţa producătorilor de biocarburanţi şi subvenţiile pe care le acordă Uniunea Europeană şi statul român fac din cultivarea ei o afacere foarte bănoasă. În plus, viitorul este al biocombustibililor în condiţiile în care actualele surse de energie sunt pe terminate, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) estimând că în 15 - 20 de ani, un sfert din energia şi combustibilii folosiţi în lume vor proveni din biomasă sau din surse alternative.

Rapiţa este o plantă foarte sensibilă, mai ales la schimbările bruşte de temperatură şi de umiditate, aşa că nu este deloc treabă uşoară să obţii o recoltă bună. Ca să nu mai vorbim că aceste plante trebuie să îndeplinească standarde speciale de calitate pentru a putea fi folosite la fabricarea biocarburanţilor. Rapiţa este de două tipuri, colza (de talie mare) şi naveta (de talie mică). Rapiţa colza se foloseşte pentru fabricarea biodieselului şi are mare căutare printre producătorii de biocarburanţi.

SEMĂNATUL se face pe un teren arat normal executat la adâncimea la care să nu se scoată bulgări şi discuit imediat. Sămânţa, ca şi soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficienţa cultivării rapiţei. Ea trebuie să fie proaspătă, din anul însămânţării, cu puritate de cel puţin 98% şi capacitate de germinaţie de cel puţin 85% şi cu o valoare cât mai mare a MMB (masa o mie de boabe). Rapiţa colza se seamănă în perioada 5 - 15 septembrie în zona de sud a ţării şi 1 - 10 septembrie în celelalte zone. Cantitatea de seminţe la hectar prin care se asigură desimea optimă a plantelor este dependentă de soiul utilizat şi condiţiile culturale, dar cantitatea medie este de 12 kg/ha, ceea ce asigură, astfel, cel puţin 100 de plante recoltabile la un metru pătrat.

Eliminarea apei de pe semănăturile de rapiţă este necesară deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor din cauza lipsei de aer. Trebuie ştiut şi că nu se pot obţine producţii satisfăcătoare şi profitabile fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor din culturile de rapiţă. fie cu zece zile înainte de recoltare când o treime din silicvele din zone de mijloc sunt galbene. după caz. iar pe seminţe se pot observa puncte cafenii. cu vindroverul şi. Recoltarea rapiţei se face atunci când plantele sunt aplecate.ÎNGRIJIREA solului după semănat în tehnologia culturii rapiţei nu sunt foarte laborioase şi nici obligatorii. şi trebuie fixată rotirea rabatorului la maxim 20 rotaţii/minut. sunt tăvălugitul şi eliminarea excesului de apă. iar seminţele se scutură. pe cale artificială. Pentru prevenire. RECOLTAREA rapiţei începe la sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie. cu combina de cereale. Se utilizează tăvălugul inelar. Pentru a nu scutura tecile. fie când silicvele au devenit galbene-liliachi şi a început colorarea seminţelor. tecile sunt galbene-liliachii. se trasează brazde pentru scurgerea apei de pe terenurile cu exces de umiditate. dar trebuie urmărit ca solul să fie bine urcat. cu echipamente speciale. combina trebuie să înainteze foarte uşor. fie în două faze. cu combina. Aplicarea desicantului se face în funcţie de desicantul folosit. această metodă de recoltare duce . recoltarea seminţelor făcându-se cu combina direct din lan. cam cu vreo 2 . fie într-o fază. Lucrările de recoltare trebuie făcute cu mare grijă pentru că pagubele pot fi însemnate deoarece seminţele de rapiţă se scutură uşor. După recoltare se face precurăţirea seminţelor şi reducerea umidităţii prin lopătare sau.3 km/oră. Tăvălugitul este util şi după semănatul rapiţei. Cu toate măsurile de precauţie. Recoltarea într-o fază Se face după şapte-nouă zile de la aplicarea tratamentelor cu desicanţi. altfel aderă la tăvălug şi se tasează excesiv. Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase şi cu sămânţa neîncorporată. apoi. Recoltarea efectivă începe când umiditatea seminţelor a scăzut sub 16%. imediat după semănat sau la desprimăvărare. întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie. Întârzierea recoltării poate duce la pierderi şi de 50% pentru că tecile de rapiţă plesnesc. De aceea trebuie stabilit cu mare atenţie care este momentul prielnic pentru începerea recoltării. Recoltarea se poate face în două moduri. Principalele lucrări care se pot aplica. Metoda de recoltare directă cu combina este eficientă numai dacă pierderile sunt minime şi există posibilităţi de uscare a seminţei.

. boabele au conţinut ridicat de apă. gaze naturale pentru încă 62 de ani şi cărbune pentru încă 280 de ani. Dintre acestea. un biocarburant din prima generaţie În prezent.40 cm).la pierderi însemnate. sunt tari şi au umiditatea de 30%. tăind miriştea sub brazda de rapiţă. uleiuri alimentare sau biodiesel. iar combina taie miriştea de sub plantele (brazdele) recoltate care sunt astfel conduse la aparatul de treierat. De obicei.5 tone de seminţe de rapiţă. Rapiţa produce biodiesel. căderile de apă. după recoltare. compuşi radioactivi şi alte surse (soarele. care vor fabrica. adică atât cât se poate recolta.30 cm. Se poate lăsa o mirişte mai înaltă (30 . rapiţa este preluată de firmele de procesare. VALORIFICAREA. Aceste surse naturale sunt epuizabile şi nu mai pot fi produse din nou. moment în care se poate începe treieratul cu combina. Recoltare în două faze Se face când plantele au devenit galbene. petrolul şi gazele naturale sunt considerate ca fiind principalele surse energetice ale planetei. Din 2. Tăierea plantelor se face cu vindroverul la înălţimea de 20 . Estimările efectuate pe baza nivelului actual de consum şi al evaluărilor privind rezervele certe de combustibili fosili arată că mai există petrol pentru consumul a încă 44 de ani. din mers. sursele de energie sunt reprezentate de combustibilii fosili (petrolul. Procesatorii străini de biocarburanţi. iar în masa lor se găsesc resturi de tulpini cu umiditate ridicată. astfel productivitatea acoperă cheltuielile suplimentare cu recoltarea în două etape. mareele) care permit obţinerea de lucru mecanic şi căldură. nu prea mai au bătăi de cap cu rapiţa. dintr-un hectar de cultură. se pot obţine în jur de 900 de kilograme de ulei crud. Prin această metodă pierderile de seminţe sunt practic foarte reduse. gazele naturale şi cărbunii). ulterior. Totodată. seminţele au început să aibă culoarea brun. În câteva zile plantele ajung la umiditatea de 12 . Această metodă prezintă avantajul că se obţin seminţe cu un conţinut redus de umiditate şi fără prea multe impurităţi. dar şi cei români care au intrat mai nou pe piaţă. rezervele de combustibili fosili sunt repartizate neuniform pe glob. Unii dintre ei chiar oferă gratuit seminţele pentru cultivare. Vestea bună pentru agricultori este că după recoltare. procesatorii intră în afacere înainte de cultivare. ceea ce creează deseori conflicte între state. vântul. în condiţii bune. aşa că agricultorii ştiu sigur că nu vor rămâne cu seminţele în hambare.14%. Treieratul se face cu combina echipată cu ridicător de brazdă. care poate fi procesat în biodiesel. se ocupă de mare parte din procesul de obţinere a materieiprime şi supraveghează respectarea instrucţiunilor de cultivare. Practic.

Biocombustibilul este un combustibil de natură biologică. din reziduuri alimentare şi industriale. floarea-soarelui. cei din prima generaţie şi cei din a doua generaţie. În prezent. La fel ca şi energiile obţinute din combustibilii fosili. Biocarburanţii din prima generaţie sunt bioetanolul (obţinut din diverse culturi precum cele de grâu.Mai trebuie ţinut cont că. Biomasa este ansamblul materiilor organice nonfosile. agricol şi industrial. în al doilea rând. dar şi cerealele şi fructele din care se poate face etanol. şi biodieselul (obţinut din culturi precum cele de rapiţă. se folosesc reziduri şi. sfeclă de zahăr. pleava. principalii biocarburanţi existenţi sunt bioetanolul. Principala diferenţă dintre cele două forme de energie este că. un sfert din energia şi combustibilii folosiţi la nivel mondial vor proveni din biomasă sau din surse alternative. biomasa. în ceea ce priveşte combustibilii fosili. biodieselul şi biogazul. Există două tipuri de biocarburanţi. ca resursă. aceştia nu pot fi transformaţi în energie utilizabilă decât după mii de ani. în care se înscriu lemnul. putând fi folosită an de an. (Text publicat în revista "Magazin agricol". biocarburantul dezvoltă energie strict prin utilizarea în motoare cu ardere internă. uleiurile şi deşeurile vegetale din sectorul forestier. Conştiente de riscul imanent de a rămâne fără combustibili chiar pe durata vieţii actualei generaţii. pentru filiera bioetanol). în ceea ce priveşte combustibilii fosili. autorităţile au început să caute soluţii alternative de energie. numărul 4. cultivarea de plante pentru biocarburanţi duce la scăderea culturilor pentru hrană în condiţiile în care o parte a plantei suferă deja de foame. În timp ce biocombustibilul este o sursă de obţinere de energie prin ardere. Aşa s-a ajuns la fabricarea biocombustibililor din biomasă. porumb. ce folosesc. energia produsă din biomasă provine din energia solară înmagazinată în plante prin procesul de fotosinteză. Oamenii de ştiinţă susţin că utilizarea biocarburanţilor din cea de-a doua generaţie este cea mai indicată din punct de vedere ecologic şi etic pentru că. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) estimează că în 15 . arahide şi palmier de ulei). în timp ce energia biomasei este regenerabilă.20 de ani. în primul rând. Biocarburanţii din a doua generaţie sunt obţinuţi din deşeuri lemnoase. iulie 2008) . cantitatea exploatată creşte de la an la an.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful