Anul de graţie 1654. Luni, 23 noiembrie, ziua Sfântului Clement papă şi martir şi alţii în Martirologie.

Ajunul sfântului Hrisogon martir şi alţii. De la aproximativ ora zece şi jumătate seara până la aproximativ douăsprezece şi jumătate (noaptea ) Foc. Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isac, Dumnezeul lui Iacob, nu al filozofilor şi al savanţilor. Certitudine, ceritudine, sentiment, bucurie, pace. Dumnezeul lui Isus Cristos. Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru. Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Uitarea lumii şi a totului cu excepţia lui Dumnezeu. El nu se găseşte decât pe căile arătate în Evanghelie. Măreţia sufletului omenesc. Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar eu Te-am cunoscut. Bucurie, bucurie, bucurie, lacrimi de bucurie. (…) Aceasta este viaţa veşnică, ca ei să Te cunoască pe Tine singur ca Adevăratul Dumnezeu şi pe Isus Cristos, pe care Tu l-ai trimis. Eu m-am despărţit de El, am fugit de El, am renunţat la El, L-am răstignit. Să nu fiu niciodată despărţit de El. El nu se păstrează decât pe căile arătate în Evanghelie. Renunţare totală şi blândă. Supunere totală faţă de Isus Cristos şi faţă de îndrumătorul meu. In bucurie pentru totdeauna pentru o zi de luptă pe pământ. Isus suferă în timpul pătimii Sale chinurile pe care i le provoacă oamenii, dar în timpul agoniei suferă chinurile pe care şi le provoacă El însuşi. Este supliciul unei mâini neomeneşti, dar atotputernică şi trebuie să fii atotoputernic pentru a o suporta. Isus caută puţină consolare măcar la cei cei mai buni trei prieteni ai săi, şi ei dorm; El îi roagă să vegheze puţin alături de El, şi ei îl abandonează cu o deplină neglijenţă, având atât de puţină compasiune încât ea nu putea decât să îi împiedice o clipă să doarmă. Aşa că Isus a fost lăsat singur în faţa mâniei lui Dumnezeu. Isus e singur pe pământ, care nu numai că resimte şi împărtăşeşte durerea Lui, dar o cunoaşte. Cerul şi El sunt singurii care deţin această cunoaştere. Isus se află într-o grădină nu a plăcerilor, ca şi primul Adam, unde s-au pierdut El şi toată specia umană, ci într-una a chinurilor, în care El s-a salvat împreună cu toată specia umană. El suferă această durere şi acest abandon în oroarea nopţii. Cred că Isus nu s-a plâns niciodată decât această singură dată. Dar atunci se plânge ca şi cum nu şi-ar mai fi putut stăpâni durerea excesivă. “Sufletul meu e cuprins de o întristare de moarte”. Isus caută compania şi mângâierea oamenilor. Acest lucru este unic în toată viaţa lui, mi se pare, dar nu primeşte nimic, pentru că ucenicii Lui dorm.

1

Isus va fi în agonie până la sfârşitul lumii. Nu trebuie să dormim în acest timp. Isus, în mijlocul acestei părăsiri universale şi din partea prietenilor aleşi că să vegheze împreună cu El, găsindu-i dormind, se supără nu din cauza pericolului la care îl expun pe El, ci la care se expun pe ei înşişi, şi îi avertizează în legătură cu mântuirea lor şi cu binele lor cu o tandreţe cordială pentru ei în timpul ingratitudinii lor; şi îi avertizează că spiritul e puternic dar carnea e neputincioasă. Isus se roagă neavând certitudinea voinţei Tatălui şi se teme de moarte. Dar după ce a cunoscuto merge în întâmpinarea ei ca să i se ofere. Eamus processit. Isus a rugat oamenii şi nu a fost ascultat. Isus, în timp ce ucenicii săi dormeau, le-a asigurat mântuirea. A făcut-o pentru fiecare dintre cei drepţi în timp ce ei dormeau şi în neantul de dinainte de naşterea lor şi în păcatele de după naşterea lor. El nu se roagă decât o dată ca paharul să treacă şi încă cu supunere şi de două ori ca el să vină dacă trebuie. Isus în suferinţă. Isus văzându-şi toţi prietenii adormiţi şi toţi duşmanii vigilenţi se abandonează în întregime Tatălui Său. Isus nu vede în Iuda duşmănia sa, ci porunca lui Dumnezeu de-a iubi, şi … 1 dacă îl numeşte prieten. Isus se smulge de lângă discipolii săi pentru a intra în agonie; trebuie să ne smulgem de lângă cei mai apropiaţi şi cei mai intimi pentru a-L imita. Isus este în agonie şi trece prin cele mai mari chinuri, să ne rugăm un timp mai îndelungat. Noi implorăm mila lui Dumnezeu nu ca să ne lase să trăim în viciile noastre, ci ca Dumnezeu să ne elibereze de ele. *** "- Consolează-te. Tu nu m-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit. Eu mă gândeam la tine în agonia Mea, am vărsat acele picături de sânge pentru tine. - Inseamnă să Mă ispiteşti mai mult decât să te pui la încercare, să te gândeşti dacă tu ai face bine un lucru sau altul. Eu îl voi face în tine dacă asta se va întâmpla. - Lasă-te condus după regulile Mele. Priveşte cât de bine am condus-o pe Fecioară şi pe sfinţii care m-au lăsat să acţionez în ei. - Tatăl iubeşte tot ceea ce Eu fac. - Vrei să Mă coste întotdeauna sângele omenirii Mele fără că tu să dai lacrimi. - Convertirea e treaba Mea, nu te teme deloc şi roagă-te cu încredere, ca şi pentru Mine.
1

cuvânt neinteligibil

2

- Eu îţi sunt prezent prin cuvântul Meu în Scriptură, prin Spiritul Meu în Biserică şi prin inspiraţii, prin puterea Mea în preoţi; prin rugăciunea Mea în credincioşi. - Doctorii nu te vor vindeca, căci vei muri la sfârşit, dar Eu sunt cel care vindec şi fac trupul nemuritor. - Suferă lanţurile şi sclavia trupească; în prezent nu te eliberez decât de cea spirituală. - Eu îţi sunt mai bun prieten decât cutare sau cutare, pentru că am făcut pentru tine mai mult decât ei şi ei n-ar fi suferit ce am suferit Eu din partea ta şi n-ar fi murit pentru tine în timpul infidelităţilor şi al cruzimilor tale aşa cum am făcut-o Eu şi cum gata să o fac şi o fac în aleşii mei. - Dacă ţi-ai cunoaşte păcatele, ţi-ai pierde inima. - O voi pierde atunci, Doamne, pentru că cred în răutatea lor, pe încredinţarea ta. - Nu, pentru că Eu, prin care tu o cunoşti, te pot vindeca de ea, şi dacă ţi-o spun este un semn că vreau să te vindec. Pe măsură ce le vei ispăşi le vei cunoaşte şi ţi se va spune: «Iată păcatele care îţi sunt iertate.» Fă aşadar penitenţă pentru păcatele tale ascunse şi pentru răutatea ascunsă a celor pe care tu îi cunoşti. - Eu te iubesc mai arzător decat ţi-ai iubit tu petele tale. Mie să-mi fie mărirea şi nu ţie, vierme şi pământ. Intreabă-l pe îndrumătorul tău, atunci când propriile Mele cuvinte îţi sunt o ocazie de rău şi de vanitate sau curiozitate." *** Văd abisul meu de mândrie, de curiozitate, de concupiscenţă. Nu există nici o legătură de la mine la Dumnezeu, nici la Isus Cristos cel drept. Dar El a fost făcut păcat pentru mine. Toate rănile noastre au căzut asupra Lui.(...) Dar El s-a vindecat pe sine însuşi şi mă va vindeca cu atât mai mult pe mine. Trebuie să adaug rănile mele la ale Lui şi să mă alătur lui şi El mă va salva salvându-se. Dar nu trebuie adăugate altele în viitor. (…) Toată lumea face pe Dumnezeu judecând: asta e bine sau rău; şi întristându-se sau bucurânduse prea mult de evenimente. Să facem lucrurile mici ca şi pe cele mari datorită maiestăţii lui Isus Cristos, care le face în noi şi care trăieşte viaţa noastră, şi pe cele mari ca şi pe cele mici şi la îndemână, datorită atotputerniciei Lui.

3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful