P. 1
Crearea Lumii Dupa Sfanta Scriptura Si Sfintii Parinti

Crearea Lumii Dupa Sfanta Scriptura Si Sfintii Parinti

|Views: 46|Likes:
Published by Radu Marian

More info:

Published by: Radu Marian on May 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/07/2012

pdf

text

original

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN CRAIOVA

Crearea lumii după Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi

Coordonator: Lect. Univ. Ocoleanu Ana

Student: Vulcănescu Alexandru-Petre

CRAIOVA 2009
1

folosindu-se de diferite împrejurări. de aceea au pus-o pe seama elementelor şi atomilor sau a unei existenţe fără început.M. p. vol. edificiul artistic al lui Dumnezeu. Teodor Bodogae. Însă lumea nu este eternă ci are un început. 1 2 Pr. Prof.. nu puteau avea nici raţiunea justă despre creaţie.La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” înscrie numele lui Dumnezeu pe frontispiciul operei sale . Lucrurile şi gândurile acestea sunt tot atâtea gânduri ( raţiuni ) manifestate ale lui Dumnezeu. deci folosindu-se de ceea ce ţine de natură. nu lucrând prin natură. deci tot atâtea cuvinte plasticizate. Lumea –lucrare a Creatorului în învăţătura Sfinţilor Părinţi. După ce creează lumea Dumnezeu nu se îndepărtează de ea ci rămâne alături de ea în mod imanent prin energiile sale necreate pentru ca mai târziu să locuiască împreună cu oamenii. Dr. Dumitru Stăniloaie. Pr. 2 . încredinţându-l totodată că nu este lăsat pe seama unor forţe oarbe care îl duc la dispariţie. trad. Teologia Dogmatică Ortodoxă.R. ci printr-o vorbire şi o acţiune care fac mai clară prezenţa persoanei Lui în conducerea acestuia spre unirea cu Ea ca ţinta lui finală. ca printr-un dialog continuu. Păgânii.. 32. greutăţi.la început”. în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti. 80. ceea ce îl convinge pe acesta de existenţa lui Dumnezeu şi satisface setea lui după comuniunea cu Persoana infinită. sufletele noastre sunt nemuritoare. Apoi. sau cuvinte care pun în evidenţă persoana Lui. E. Sfântul Vasile cel Mare. Noţiuni generale Dumnezeu este prezent în permanenţă în mijlocul creaţiei sale. p.B. El vorbeşte şi lucrează continuu prin lucrurile create şi cârmuite. 2003.I. vol. Prin aceasta Dumnezeu dovedeşte prezenţa Sa în mijlocul creaţiei Sale. prin care cheamă pe fiecare om la împlinirea datoriilor sale faţă de El şi de semenii săi şi răspunde la apelurile omului în fiecare clipă. București. 17. El intrând în comuniune directă şi evidentă cu cel credincios. necunoscându-l pe Dumnezeu. spre desăvârşirea noastră. dureri ridicate în faţa acestuia şi de gândurile aduse în conştiinţa lui pentru ca acesta să înainteze spre El prin felul drept de a le face faţă.1. Dr. 1. I. Când zice Moise în Hexaemeronul său . a) Creaţia la Sfântul Vasile cel Mare . iar îngerii trăiesc în afara timpului. prin crearea de împrejurări mereu noi. el înţelege începutul timpului2. Omilia I la Hexaimeron. EIBMBOR. ca Unul dintre ei pentru a-i aduce la Tatăl. Prof. Dumnezeu face să se ivească în conştiinţa celui credincios într-un fel direct cuvinte de ale Sale.O. Voinţa lui Dumnezeu de a crea lumea s-a realizat în timp şi a coincis cu începutul timpului. probleme. Iar prin revelaţia supranaturală.. împreună cu toate elementele lumii. Totuşi. a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Prin revelaţia naturală Dumnezeu conduce pe omul care crede în El spre ţinta unirii cu El prin vorbirea indirectă şi prin lucruri. deschizându-ne perspectiva spre împlinirea sensului existenţei noastre în comuniunea cu dumnezeu cel infinit. București. Dumnezeu călăuzeşte creaţia sa prin prezenţa sa în mijlocul ei. şi aceasta îl va conduce spre eternizarea sa într-o deplină comuniune cu Ea1. 1986. ci e ridicat la legătura cu Persoana suprem. după cum va avea şi un sfârşit. prin toate acestea el conducându-ne.

nu rezultă că şi peretele exterior trebuie să fie şi el rotunjit. însă înainte de lumina de care ne bucurăm. 102. ideea despre fiinţa Sa obligă să se lovească aerul prin mişcările organelor vocale. şi că cerul. la care face aluzie Biblia. Facere 1. op. ci în funcţie de relaţia faţă de scopul lor.fără formă’’. s-a adunat în mări abia la porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu se adresează persoanei a doua a dumnezeirii. făcut dintr-o materie opacă. .. cit. p. ce oferea pământul cel nevăzut. Dumnezeu a imaginat lumea aşa cum a dorit El să fie. ci pentru el frumos este ceea ce este desăvârşit în sine şi corespunde scopului destinat lui6. întunericul este văzduhul lipsit de lumină.Dumnezeu a făcut lumea odată cu forma şi cu materia. create înaintea noastră.. Însă această prioritate a materiei nu este decât la origine. Sfântul Vasile se referă la modul de a vorbi al lui Dumnezeu şi susţine că întrucât Dumnezeu nu poate fi înţeles prin concepţii antropomorfice. Nu se punea nicidecum problema de a se vedea o materie eternă pe acest pământ fără formă. apreciind fiinţele nu după modul nostru. Se obiectează că întunericul a existat chiar şi înaintea luminii. La cuvintele .Să se adune apa care este sub cer”. 5 Facere 1. Frumosul nu este apreciat de Dumnezeu după impresia exterioară. nu înseamnă nicidecum să ne întoarcem la identitatea. iar nu la un interval de timp. de vreme ce apa îşi urmează firesc calea ei la vale? Şi cum se poate vorbi de o adunare unică a apelor? Sfântul Vasile ne arată cum apa. El a creat materia în armonie cu forma ei. şi atunci când s-a hotărât să realizeze voinţa.. şi această tărie să despartă ape de ape”. căci răul nu este independent de Creator. 3 . Întunericul care era deasupra adâncului nu era constituit din puterile răului sau din sine însuşi. cum o poate susţine apa pe suprafaţa sa convexă? Din faptul că o boltă este rotunjită la interior... Şi a zis Dumnezeu: .Şi a văzut Dumnezeu că era frumos”5. deoarece i s-a răpit lumina fericirii prin creaţia cerului văzut. fie că era acoperit de apă. 6 Sfântul Vasile cel Mare.Tăria a numit-o Dumnezeu cer”. a învăluit pământul şi l-a întunecat.. De aceea materia nu a existat nicicând înaintea creaţiei ei. Şi Dumnezeu a zis: să fie o tărie între ape. 101. 9. trebuie apoi să mai ştim care este suprafaţa tăriei. cit. Sfântul Vasile adaugă că trebuie să admitem că. 8. fie că porunca lui Dumnezeu este exerciţiul simplu al voinţei Sale fie mai degrabă că impulsul iniţial al inteligenţei divine este însuşi cuvântul lui Dumnezeu. Dar la ce bun această poruncă divină.şi a despărţit Dumnezeu apele”4 se aduce obiecţiunea că tăria fiind sferică.nevăzut’’ fie pentru că lipseau spectatorii. care nu este altul decât Însuşi Primul-Născut3. op. dintre tărie şi cer. Iată deci. p. Înainte de creaţia tuturor lucrurilor care atrag atenţia şi admiraţia noastră. neexistând încă lumina.. uită că natura fiinţelor îşi are principiul în voinţa 3 4 Sfântul Vasile cel Mare. Sfântul Vasile ne lasă astfel să înţelegem că la creaţia tăriei. .. deşi are înclinarea de a se scurge spre locurile adânci. este inacceptabilă. în dorinţa de a arăta că Dumnezeu nu a dorit numai să creeze lumea. deoarece încă nu era împodobit cu podoaba fertilităţii plantelor. a existat o lumină care lumina naturile spirituale. Întunericul s-a revărsat peste pământ. ci să o creeze cu ajutorul unui colaborator. Cei care ridică prima obiecţiune. În primul rând a făcut din materie cele patru elemente şi apoi a format-o. asociată la lucrarea creaţiei. exclusă mai înainte. şi . Pământul era .

deşi acestea nu mai sunt de cele mai multe ori decât nisip mişcător. Sfântul Vasile aseamănă lumea şi cu o cetate ordonată. care găseau în ele un mediu favorabil vieţii lor şi se deosebesc prin specia lor. aflăm totodată că pământul. 9. în colaborare cu Fiul. despre care nu vorbeşte autorul nostru. afirmă Sfântul Vasile de viaţa plantelor prin faptul că au suflet. soarele şi luna. Dumnezeu a făcut. Lumina nu este inseparabil legată de acele corpuri. iar dacă este vorba de o adunare unică. chiar şi pentru necredincioşi este mai de temut necredinţa. cu excepţia amfibiilor. Animalele dăunătoare au fost create pentru disciplinarea oamenilor. chiar şi cele mai mari. acestea se aplică golfurilor şi sinuozităţilor litoralului. Este un lucru ruşinos să lucreze un smochin sălbatic. . .să fie arbori roditori”. ne conduce să ne imaginăm frumuseţea şi măreţia primei cetăţi din rai. decât animalul cel mai sălbatic. mai sunt şi alte mări şi lacuri mai mici. purtătorii luminii nemateriale. în coji şi în fructe! Porunca lui Dumnezeu rămâne în natură până la sfârşitul lumii pe care omul trebuie să-l întâmpine cu fapte bune. Toate animalele. Se numesc târâtoare deoarece. În afară de acea mare întinsă. rumegătoarelor trei stomacuri. Câtă varietate uimitoare este în rădăcini. Trandafirii nu aveau până atunci spini. Toate cele spuse aici au în vedere edificarea comunităţii.Creatorului. care au apărut abia după păcat. create mai înainte. elefantului. dovadă diferitele faze ale lunii.. trompa. Dumnezeu a creat şi plante dăunătoare. Arborii cei mai folositori sunt viţa de vie şi măslinul. Înainte ca Dumnezeu să poruncească adunarea apelor. 7 Facere 1. Omul trebuie să se străduiască să se asemene cu aceştia. a cărui însuşire proprie este de a fi uscat. Apoi apele se umplu cu animale amfibii şi cu peşti. atrăgandu-ne atenţia şi admiraţia. aceasta pentru că Scriptura nu vorbeşte decât despre cea mai mare. şi nu soarele.Şi să se arate uscatul!”. din care am căzut datorată păcatului. sunt supuse omului. Era normal ca pământul să rodească după retragerea apelor. îndeosebi pentru soţi.. Aceste animale se deosebesc. Numai pentru credincios ele nu sunt dăunătoare. migraţiile peştilor. râurile nu încetează să mai curgă şi marea să se menţină în hotarele ei. în ziua a patra. nu au picioare sa-şi poarte trupul prin apă. oceanul. arborii roditori sunt cei mai de preţ. Dumnezeu le-a dat animalelor toate membrele necesare susţinerii lor: leului dinţii ascuţiţi. care sunt şi ele folositoare la bolile omului. iar în privinţa numirilor date mărilor. totuşi plantele înseşi sunt destinate în ultimă instanţă slujirii noastre. Firea lor e adaptată la apă. prin modul lor de reproducere şi prin hrana lor. După acea poruncă divină. Dar mai importantă decât cunoaşterea animalelor este aceea a omului. 4 . fără de care nu pot trăi Înţelepciunea cu care-şi repartizează diferitele regnuri ale domeniului lor comun. care. adică pământul care încetase de a mai fi noroios. El a creat locul destinat pentru acest scop. Însă Dumnezeu a zis: . împărtăşeşte viaţa. Există arbori fără sămânţă.În afară de plantele folositoare. prevestirea ariciului de mare şi chiar şi asocierea viperei cu mreana sunt pentru noi tot atâtea îndemnuri la virtute. Pământul face aceasta pentru hrănirea animalelor.. oceanul.Şi aşa a 7 fost” şi Dumnezeu a dat numele de pământ. dar la care trebuie să ne reîntoarcem prin biruirea păcatului.

sau. ar trebui să se accepte un principiu în afara Lui care să-I fie coetern şi care să nu aibă început. analizând lucrările aşa cum apar în istorie. Sfântul Grigore afirmă creaţia ex nihilo. Despre facerea omului. Natură inteligibilă. în Scrieri. Este adevărat că explicaţia Sfântului Grigore este influenţată de Platon. natura îngerilor este uşoară.b) Lumea-realitate ce arată prezenţa Creatorului la Sfântul Grigorie al Nyssei. ea se mişcă cu uşurinţă. succesiunea fenomenelor şi mişcarea celor create. „Dacă vom crede că materia îşi are existenţa la Dumnezeu. Ea locuieşte în ţinuturile de dincolo de univers şi de dincolo de ceruri întrucât acest loc este potrivit cu natura ei. p. pentru că materia îşi trage originea din El. 98 9 Ibidem. partea a doua. aceleaşi lucruri capătă semnificaţii noi. actul creator este unul. sau că el vorbeşte de o creaţie ideală dincolo de timp şi una reală în timp. Sfântul Grigore nu se angajează să descrie lumea îngerilor ci se limitează să spună că : . Teodor Bodogae. 110. Pentru el. Aceasta întâmpină obiecţii fie de către manihei (care nu putea astfel să-şi explice prezenţa răului în univers). Prin urmare. pentru aceasta trebuie să conchidem că : sau Dumnezeu este în mod necesar imaterial. fie în urma observării înlănţuirii fizice a fenomenelor.. Pr. ne dă o anumită înţelegere a lor. EIBMBOR. dar aceasta poate fi analizată fie în lumina Revelaţiei supranaturale. ci printr-un efort spiritual duhovnicesc. 1998. Bucureşti. dacă natura ar fi în afara lui Dumnezeu. cum ar mai fi imaterial cel ce o conţine ?. trebuie să presupunem că el ia din afara Lui materia de care El are nevoie pentru formarea universului. 5 . fie de stoici (al căror dumnezeu material se confundă cu lumea). Lumea de deasupra universului este lumea îngerilor. după Sfântul Grigore. dar el se distinge prin aceasta prin elementele pe care le-a găsit în tradiţia Bisericii şi în mesajul Revelaţiei. Ea este invizibilă.. Ea se împarte în două: lumea de deasupra universului şi lumea dinăuntrul universului. pornind de la 8 Sfântul Grigore de Nyssa. în timp ce cealălaltă este vizibilă. fie de curentele platonizante (care nu putea concepe un Demiurg care n-ar fi avut nevoie de materie pentru crearea universului). dacă vrem să evităm această concluzie. Sfântul Grigore afirmă că elementele spirituale poartă în sine urmele Logosului Creator. ea are un corp ceresc. par totdeauna noi şi universul pare să se creeze continuu. este o realitate creată care apare şi se menţine în existenţă participând la Dumnezeu. Prof. uşor şi delicat. Cu toate acestea din perspectiva umană. prin urmare. Lumea. dar. PSB vol. Putem spune că lumea a fost creată odată pentru totdeauna. în lumina Revelaţiei. Dar dacă ea este în Dumnezeu. Tocmai pentru aceasta ele nu pot fi înţelese dacă vom rămâne la nivelul simţurilor. cum unică este şi creaţia. prin istorie.. nefiind realităţi ontologic-autonome. Fidel tradiţiei creştine. Neînţelegerea dublei perspective din care episcopul Nissei vede creaţia şi existenţa lumii a făcut să se spună că Sfântul Grigore a idealizat creaţia. cel prin al cărui meşteşug este constituită lumea şi cel asupra căruia celălalt exercită arta sa”9. Dr. trebuie ca într-un mod inexplicabil ea să fie în Dumnezeu. trad. 30. Gândirea naturală. ea se află totdeauna în mişcare”8. curată şi fără vreo pată. Se ajunge deci să se opună co-existenţa a două principii fără început şi fără origine. p.Natura îngerească netrupească este invizibilă. Dumnezeu creează aşadar continuu.

an XLIV. 1. adică de faptul că ea este purtătoarea unui sens duhovnicesc. Ea poate însă să se separe de Dumnezeu prin voinţa rău orientată a fiinţelor inteligente create în această lume12. Lumea-fruct al puterii şi al iubirii lui Dumnezeu. episcopul Nyssei nu are pretenţia că rezolvă aporiile lumii antice. 12 Pr. p. înseamnă a depăşi jocul şi a ajunge la νοήμά şi la λόγος. se află în relaţie cu Dumnezeu. 1-2. printr-un demers spiritual şi în perspectiva Duhului creator. Gheorghe Săndulescu. Evaluată doar la nivelul formelor ei. Partizanii acestei teorii pun un accent atât de mare asupra perfecţiunii originare a lumii. joc care nu are consistenţă. Sfântul Grigore este conştient că răspunsul adevărat dat întrebării privind crearea universului se găseşte numai în taina lui Dumnezeu. Dialogul între ştiinţă şi credinţă la început de mileniu. p. în taina prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul creaţiei sale Lumea materială după Sfântul Grigore este o existenţă înzestrată cu un sens precis. A rămâne la nivelul simţurilor în procesul de cunoaştere şi de evaluare a lumii materiale înseamnă a o dezbrăca de adevărata ei realitate. . NR.are un sens teologal. Vasile Răducă. ea are un mesaj pe care-l descoperim numai printr-un exerciţiu intelectual. printr-o asceză a spiritului. ianuarie-februarie. Dr.. Creaţioniştii consideră că lumea a fost creată de Dumnezeu ex nihilo şi resping ideea oricărei evoluţii a lumii.şchioapătă”. utilizând totuşi posibilităţile oferite de filosofia şi ştiinţa vremii sale. ulterior. Lumea. în rev. elementele componente ale lumii nu pot fi înţelese autentic decât printr-o experienţă duhovnicească. Lumea se împărtăşeşte din viaţa divină datorită contactului cu Dumnezeu care este Persoană. 2. seria a II-a. dimpotrivă. chiar din primul moment al existenţei ei. adică la raţiunea existenţei ei care nu este alta decât intenţionalitatea creatoare a lui Dumnezeu. p. 1992. cele existente în lume. legea lor de existenţele înlănţuie într-o ordine care vădeşte schimbarea unuia într-altul ca pe o restaurare progresivă plecându-se de la ceea ce există de la început”11. nr. ianuarie – aprilie. seria II. an XXXIX. Înseamnă a rămâne în jocul transformărilor succesive. Teodicee şi cosmologie la Sfântul Grigore de Nissa.10 Exprimând punctul său de vedere în ceea ce priveşte cosmogonia.Toate elementele lumii au o înclinare reciprocă unele pentru altele şi dincolo de caracteristicile lor deosebite. încât socotesc că lumea se înscrie. nefiind înţeles la nivelul simţurilor. lumea deţine în sine o putere dinamică care o orientează spre Dumnezeu. lumea materială nu este decât un mare spectacol de aparenţe.sinteza lor. ci încearcă să explice creaţia lumii plecând de la referatul biblic. Asist. 10 Drd.. Dumnezeu se oferă şi cheamă. Pentru că nu pot exista în afara Duhului Creator al lui Dumnezeu. 1987. A cunoaşte realitatea şi valoarea lumii. Prezenţa absolută a lui Dumnezeu în lume. 7. în cele mai profunde structuri şi motivaţii ale ei. Învăţătura Sfântului Grigore de Nyssa despre căderea omului şi păcatul originar. pe curba descendentă a unui progres de degradare treptată. Studii Teologice. 65 6 . Dumnezeu comunică cu lumea. în Studii Teologice. motivând că aceasta ar fi fost creată în stare de absolută perfecţiune. tind unele spre altele şi transformarea elementelor unele într-altele nu ne va părea că . 69 11 Ibidem. cu toate că în el se constituie totdeauna forme noi. materia propriu-zisă. Valoarea şi sensul lumii nu se află decât în întâlnirea cu Dumnezeu care este prezent în lume.

. Dr.M. În teoria cuantică. aşa cum a procedat la vremea sa. trad. prin energiile sale necreate.R. în Sfântul Duh. pe care Dumnezeu o desfăşoară prin energiile sale.ci se mişcă rămânând nemişcat”13. dar pe de altă parte înţelege evoluţia ca rezultat al intervenţiei indirecte a lui Dumnezeu în lume. rămâne mereu prezent în creaţie prin razele de lumină şi iubire ale energiilor necreate. am putea spune că aşa cum soarele nu se confundă cu pământul. Pe de altă parte. E. Pe de o parte. fiindcă Dumnezeu nu este substanţă abstractă. deşi nu se confundă cu creaţia sa. Conflictul între creaţionism şi evoluţionism a avut consecinţe nefericite atât pentru om cât şi pentru societate.I. dar este prezent şi în viaţa planetei noastre. ca relaţie dinamică între Creator şi creaţia sa. Departe de ideea autonomiei evoluţioniste. prin razele lui de lumină şi căldură. evenimentele individuale nu au totdeauna o cauză bine definită. Sfântul Vasile cel Mare. în vestitul său comentariu la Cartea Facerii. caracterizată de ideea existenţei lucrului în sine şi a relaţiilor exterioare. lumea fiind creată şi trecătoare iar Dumnezeu fiind necreat şi veşnic. Dar fie că-i vorba de creaţionism. Pare astfel că teologia ortodoxă n-a fost în măsură să prezinte propriul ei punct de vedere asupra acestei probleme. care sfârşeşte cu apariţia omului.La polul opus. cunoscut sub numele de: Hexaimeron. În numele acestei teorii. fiindcă Îl consideră pe Dumnezeu izolat în transcendent. 80. București.. care nu este rezultatul intervenţiei lui Dumnezeu. 242 7 . tot astfel şi Dumnezeu în Treime. Dumnezeu rămâne transcendent faţă de univers. socotind că lumea există din eternitate.corelare globală este considerată de unii fizicieni ca însăşi esenţa realităţii cuantice. Făcând apel la o analogie. ambele teorii fac abstracţie de prezenţa şi lucrarea continuă a lui Dumnezeu în creaţie. care izvorăsc de la Tatăl. p. Dintr-un punct de vedere filosofic şi religios. Creaţionismul şi evoluţionismul se întemeiază pe o gândire substanţială. evoluţioniştii resping ideea perfecţiunii iniţiale a lumii şi susţin că universul este rezultatul unei evoluţii naturale. . se vorbeşte de o evoluţie ascendentă a lumii. Pe de o parte. 1983. pe atât l-a coborât pe scara valorilor spirituale. Antropologia seculară se zbate în ghearele unei dileme insolubile: pe cât de a căutat să înalţe omul pe scara valorilor culturale. creaţioniştii sunt mai mult deişti. aceste evoluţionism creştin afirmă că lumea a fost creată de Dumnezeu ex nihilo. Dumnezeu este prezent şi în creaţie. în timp ce lumea este supusă mişcării în timp. în mod direct. prin Fiul. prin cultul raţiunii. Teodor Bodogae. Prof. căutându-i originea în rândul fiinţelor inferioare..O. fie de evoluţionism. Dacă ar fi rămas consecvent cu sine. teologia ar fi arătat că Dumnezeu nu e nemişcat. Fritjof Capra spune că această . lumea este rezultatul unei opere de creaţie continuă. ci un efect al întâmplării sau al secţiei naturale.B. ci persoană deschisă comuniunii şi iubirii. prin intermediul raţiunilor seminale sau al cauzelor secunde. Ambigua. asimilându-L pe Dumnezeu cu termenul filosofic primul movens immobile. în vreme ce evoluţioniştii înclină mai mult spre panteism. care funcţionează determinist în univers şi autonom faţă de Creatorul lor. de Pr. capabilă să intervină direct şi continuu în procesul de facere şi organizare a lumii. pentru a perfecţiona şi sfinţi omul şi lumea. cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. fiindcă producerea lor este determinată de dinamica întregului sistem 13 Sfântul Maxim Mărturisitorul. considerând că Dumnezeu rămâne veşnic nemişcat. PSB vol.

fiindcă întregul determină comportarea părţilor. Mai întâi este vorba de conservarea creaţiei. trad. alcătuieşte o unică melodie . Ordinea interioară a universului este atât de complexă. încât să permită mai întâi apariţia materiei organizate. care vorbim. cum cred unii teologi şi fizicieni. Mai precis.cum socoteau evoluţioniştii. prin relaţii exterioare între lucruri şi fiinţe . Esenţa acestei revoluţii constă în faptul că lumea nu se mai explică prin mecanicism şi întâmplare. şi luminându-le pe toate cele arătate şi nevăzute. Prof. punând în evidenţă. el însuşi rămânând nemişcat. Dacă legile fizice nu ar fi fost riguros ceea ce sunt. care deschide lucrurile unele faţă de altele şi pe toate spre infinit. trad. Iată ce spune Sfântul Atanasie cel Mare: . ea nu poate exista in afara 14 Fritjof Capra. 79 8 . influenţa conexiunilor globale devine din ce în ce mai importantă şi separarea părţii de întreg devine tot mai dificilă”14. ci dându-le viaţă tuturor şi păzindu-le pe toate împreună şi pe fiecare în parte. ele nu lucrează autonom şi independent de Dumnezeu. purtând universul ca pe o liră. Ei au depăşit cosmologia dualistă a lumii antice.. au ajuns la concluzii similare cu multe secole înainte. 15. întemeindu-se pe viziunea clasică din fizică . împreunându-le pe toate prin arta lui. 1983.ci prin schimburile şi legăturile care se petrec la nivelul ordinii interioare a universului. Raportul dintre legea naturală. care ţine de energiile create. Tehnică. dacă o singură constantă universală-cum ar fi forţa gravitaţională. Universul poate să fie reglat cu atâta minuţiozitate. pe baza Sfintei Scripturi. București.ar fi fost supusă. şi legea supranaturală. se manifestă sub trei aspecte. universul nu ar fi avut şansa de a adăposti vreo fiinţă inteligentă şi poate că nici el nu ar fi apărut vreodată. Logosul Creator. care funcţionează prin ea însăşi. O paralelă între fizica modernă şi mistica orientală. București. unind întregurile cu părţile şi cârmuindu-le pe toate cu porunca şi voia Sa. ordinea interioară a creaţiei întregi. Este interesant că Părinţii Bisericii. apoi a vieţii şi în cele din urmă a conştiinţei. Ed. Spaţiul nu mai este privit astfel ca un container care închide lucrurile în sine. p. Taofizica. care ţine de domeniul energiilor necreate.aşa şi Înţelepciunea lui Dumnezeu. 1999. dar mişcându-le pe toate. atunci noi. după bunăvoirea Tatălui”15. atotdesăvârşit sfânt al Tatălui.combinând sunetele joase cu cele înalte şi cu cele de mijloc.atomic. Pe măsură ce pătrundem în zona dimensiunilor microscopice. 234 15 Sfântul Atanasie cel Mare. încât infirmă teoria întâmplării. de Nicolrta Petuhov. în fizica cuantică situaţia se schimbă. Teodor Bodogae. Cu toate că legile naturale au consistenţă şi identitate proprie. Precum un cântăreţ . la origine. Dacă lumea este creată de Dumnezeu. nelăsând nimic gol de puterea lui. prin creare şi orânduirea lor. în zona unde fizica se întâlneşte cu metafizica. Grigore de Nyssa şi Maxim Mărturisitorul. nu am mai fi fost aici. viteza luminii sau constanta lui Plack . Cuvânt împotriva elinilor. alcătuieşte o singură lume şi o singură rânduială frumoasă şi armonioasă a ei. sălăşluindu-se şi întinzând puterile lui în toate şi pretutindeni. lumea nu ar mai fi o realitate creată de Dumnezeu. În acest caz. separaţia radicală între lumea sensibilă şi cea inteligibilă. Pr. şi împreunându-le pe cele din aer cu cele de pe pământ şi pe cele din cer cu cele din aer.Cuvântul atotputernic. ci o realitate coeternă dumnezeirii. p. unei alterări infirme. le ţine în sine şi le strânge. spaţiul este o structură dinamică. Vasile cel Mare. în PSB vol. ca Atanasie cel Mare. În timp ce în fizica clasică proprietăţile şi comportarea părţilor le determină pe cele ale întregului. EIBMBOR. dată în Hristos.

În primul rând Dumnezeu poate fi descoperit de noi în creatia Sa. lumea a fost creată din lumină.. daca ne putem apropia de El cu iubire. sau şi mai mult: cine este El?! . 32. " spune Mintuitorul în Rugăciunea Arhierească (Ioan XVII. Energia creată nu se confundă cu energia necreată. dacă retragi Duhul Tău. de existenţă. 1). . ci modul în care este organizată viata îi frumuseţea ei. noi le putem cunoaşte prin Descoperirea pe care Însusi Dumnezeu a binevoit să ne-o facă. p. 103. frumuseţea. concretizând-o în 16 17 Ps. 19 Ibidem. lumea s-ar întoarce în neantul din care a fost scoasă la lumină de Creator. De aceea şi comuniunea vesnică cu Dumnezeu se bazează pe cunoasterea Lui. Dr. daca ne putem apropia de El şi în ce formă.. atotştiinta Creatorului. 3). dreptatea. spune: .. op. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea miânilor Lui o vesteşte tăria" (Psalmul XVIII.. Nu că floarea l-ar conţine pe Dumnezeu.. bunatatea. adresându-i-se lui Dumnezeu. toate se prefac în ţărână. dar lucrează sinergic. Pentru a intra in comuniune cu cineva.. Ştiinţă şi teologie.107. Acest adevăr este pus în evidenţă de cuvintele Psalmistului. "Chipul lui Dumnezeu îl vad într-o floare". dar nici nu se separă de ea în creaţie. "Aceasta este viaţa vesnică: să Te cunoască pe Tine.Doamne. se impune cunoasterea lui. Toate aceste premise care stau la baza comuniunii cu Dumnezeu. Pentru un credincios întreaga natură este o carte deschisă în care se poate citi despre atotputernicia. şi lumina ca energie creată izvorăşte din energia necreată a lui Dumnezeu. adică vesnica Lui putere şi dumnezeire" (Romani I.lui Dumnezeu: dacă n-ar fi susţinută de Dumnezeu prin energiile sale necreate. Această Descoperire a lui Dumnezeu se numeste Revelaţie dumnezeiască. cum îi putem noi cunoaşte voia Lui. şi dacă trimiţi Duhul Tău.. Bucureşti. luminată de credinţă. 39. 20). iubirea. ce atitudine are El faţă de lume. spunea cineva. Cum observa Sfântul Grigore de Nyssa. Pr. dar mai ales al omului. dorind şi El să intre în legatură cu noi şi să ne mântuiască în comuniune vesnică cu El. Pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu şi a ne desăvîrşi viaşa duhovnicească. Dr. p. Lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt în desfăşurarea revelaţiei dumnnezeieşti. trebuie să-l cunoaştem pe Dumnezeu. 18 Pr. Lumea e dusă de Revelaţie în general înainte18. îndurător. 2001. respectând legile naturale şi modul specific de a fi al lucrurilor şi fiinţelor. sau un stăpân despotic. Ed. se vîd de la facerea lumii. dacă este milostiv. ne duce cu gândul la cel ce are viată în Sine şi îşi descoperă frumuseţea vieţii Sale. Prof. sau numai drept şi necruţător. să ştim adică dacă este un părinte. Prof. 9 . Noi descoperim pe Dumnezeu din creaţia Sa cu ajutorul raţiunii. 30-31. sau cu teamă distrugatoare de suflet?! . Dumitru Stăniloaie. sau în legatura cu ceva. ca fiinţă conştientă şi liberă17. p. cit. 3. Dumitru Popescu. XXI: Eonul dogmatic. care. înţelegându-se din fapturi. El lucrează mereu prin lucrurile create şi cârmuite prin care ne cheamă pe toţi la împlinirea datoriilor faţă de El19. "Cele nevăzute ale Lui dumnezeu. faţa pământului se înnoieşte”16. iertător. singurul Dumnezeu adevărat. Apoi.

Revelaţia dumnezeiasca s-a desfasurat în timp şi cuprinde trei perioade mari. spre a-I cunoaste voia. p. comunicaând direct voia Sa unor oameni alesi. Sorin Cosma.. cartile profetice păstrează peste tot conştiinţa profetului că este chemat de Dumnezeu spre a îndeplini o misiune sfintă. Revelaţia nu este posibilă fară Inspiratie. Datorita faptului că Dumnezeu ca Duh absolut se află în "lumina neapropiată" (1 Timotei VI. acei cu care Dumnezeu comunică au fost pregatiţi ca să poată primi comunicarea şi mai departe au fost facuţi capabili ca să poată transmite Descoperirea lui Dumnezeu21. Descoperirea nu ar fi posibila. fiind cu totul altceva decât noi oamenii. fiindcă este facută de Dumnezeu în mod direct şi fiindcă omul neputând ajunge singur la cunoaşterea ei. (Romani I. spre a intra dupa cuviinta in comuniune cu El. Revelația dumnezeiască. spre a fi cunoscut (asa cum este El). Prima perioadă este înainte de caderea omului în păcat. "faţă către faţă". Legea comunică voia lui Dumnezeu. Altfel spus. Veacuri de-a rândul. o numim revelatie naturală. datorită pacatului. Cuvântul lui Dumnezeu... 77. Prof. Dar. îl ţine pe 20 21 Pr. Revelaţia este un proces tainic. naturală. 6/1986. nu toată mintea îl vede la fel pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte. pe cale naturală." (Evrei I. A doua perioadă este după căderea omului în păcat pâna la venirea Mintuitorului. ca ceea ce el comunică nu sunt cuvintele sale ci Descoperirea lui Dumnezeu. Acest mod de descoperire firească. 25). o comunicare directă din partea lui Dumnezeu adresată omului spre mântuirea sufletului. ci anumitor persoane alese în mod special (de catre Dumnezeu) în acest scop. a vorbit parinţilor noştri prin prooroci. nu oricui i se descoperă Dumnezeu şi nu oricum. Dacă prima descoperire am numit-o naturală. Sfintul Apostol Pavel spune că ”Dumnezeu odinioară. Dumnezeu se descoperă prin Lege şi prooroci. Ea reprezintă cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Duhul Sfânt20. insuflă pregatirea de a primi şi posibilitatea de a comunica. Fară pregatire din partea lui Dumnezeu. 10 . oamenilor li s-a întunecat mintea şi au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au inchinat şi au slujit făpturii în locul Făcatorului. Pentru a fi evitata aceasta prăpastioasă confuzie (a Creatorului cu faptura). 16). Dumnezeu se descoperă pe cale supranaturală. o numim Inspiratie divină. o primeşte prin mijloacele lui Dumnezeu mai presus de fire. în Mitropolia Oltenie. 77. p. ea nu este comunicată oricui.. spune Apostolul. Acelasi Duh al lui Dumnezeu care graieşte prin prooroci. 1-2). comunică cu el în mod direct. datorită importantei cu totul excepţionale pe care o prezintă Descoperirea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament.creaţia Sa. Dupa cum am aratat mai sus. când Dumnezeu se descoperă omului. pe aceasta o numim supranaturală. pregatirea omului pentru a putea primi şi transmite această comunicare. Revelaţia nu se poate face deci fară Inspiratie. Dumnezeu S-a descoperit în mod direct omului. ci numai cei chemaţi in mod special de Dumnezeu. în multe rinduri şi în multe chipuri. Profetul simte ca este ridicat cu duhul la o stare superioară. cu mintea şi simţirea proprie a Creatorului din creaţia Sa. Dacă comunicarea lui Dumnezeu o numim Revelaţie. Ibidem. care nu este comună oamenilor şi la care nu poate ajunge orice om. nr. în zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul.

mai ales sub influenţa transformărilor stiinţifice. Ca Dumnezeu ne descoperă adevărul deplin despre Sfânta Treime şi a modului de a intra în comuniune cu Ea. mântuirea lumii. Hristos însuşi. Prof. p. întrucât pentru Ortodoxie Biserica există în Euharistie şi prin Euharistie. sociologice. trebuie să ne intrebăm: ce poate oferi viaţa liturgică ortodoxă oamenilor epocii noastre ? care este prezenţa actuală a lui Dumnezeu în Biserica contemporană? În raportul Euharistiei cu celalate Taine. Profeţii mai comunică oamenilor şi planul lui Dumnezeu de a-i izbavi din robia apăsătoare a păcatului. De aceea trebuie sa vedem în Euharistie nu un mijloc de transmitere a harului abstract şi independent de hristologie . București. Adrian Lemeni. şi prin aceasta disponibilitatea lumii de a se deschide energiei creatoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu23. Iar în cercetarea Liturghiei ortodoxe care este acceptarea lumii si a cretiei în acţiune . o liturghie cosmică. În ea creştinii văd prezenţa lui Dumnezeu în creaţie. ci faţă de ceva concret. Hristos total. Proorocii comunică voia lui Dumnezeu atunci când cei care au primit Legea lui Dumnezeu. Hristos total. Taina lui Hristos. Biserica veche avea concepţia despre o singură şi unică Taina. modalitatea în care Dumnezeu conduce şi dă ajutor fiinţei noastre slăbite de păcat şi împiedicată de moarte. De aceea spunem că Revelaţia Fiului lui Dumnezeu este desăvârşită. şi că misterul total al lui Hristos. 11 . filosofice. Sensul eshatologic al creației. 147. se revelează. şi nu în chip întâmplător este numită "biserica". o liturghie. Prezenţa Creatorului în viaţa lumii prin Biserică Traditia ortodoxă este profund liturgică. Teologia ortodoxă este în fond o doxologie. p. Hristos în Biserică în permanenţă până la sfârşitul veacurilor. este înţelegerea hristologică: ea este Trupul lui Hristos. se departează de El.vom descoperi că Euharistia contine o viziune specială asupra istoriei. 4. Partea a treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu întrupat. 33. pentru a înainta efectiv spre unirea eternă şi deplină cu Dumnezeu22. Prin profeţi Dumnezeu descoperă chiar şi timpul când va veni Mintuitorul. iar ca Om. Caracterul fundamental al Euharistiei constă în faptul că ea este o adunare şi un act. în care se aduce înaintea tronului lui Dumnezeu întreaga creaţie). De aceea apropierea de Euharistie trebuie să se facă. prezenţa permanentă a lui Dumnezeu în Biserică. se vede şi se concentrează în ea. Dumitru Stăniloaie. Ea este o descoperire dumnezeiască deplină şi directă. asa cum se prezintă Euharistia în Liturghia concretă într-o Biserică. iar forma concretă este locaşul în care se săvârşesâşte Euharistia. 2007. fiindcă Fiul este Dumnezeu adevarat şi Om adevărat. .om în apropierea Sa şi îl pregateşte pentru primirea unui Izbăvitor. cit. ne comunică acest adevar sub o forma în care toţi îl pot primi şi înţelege. nu în înţelegerea autonomă şi abstractă despre Taine. de unde decurge ca singură înţelegere cu putinţă a Euharistiei. Având în vedere schimbările care s-au produs pe parcursul vremii în concepţia Bisericii despre lume şi despre viaţă. (pentru că universul întreg este o liturghie. este o teologie euharistică. 22 23 Pr. op.ci pe Hristos însuşi Care mântuieşte pe om şi lumea şi ne impacă cu Dumnezeu. Editura Asab. Dr.

Pe de altă parte. Dumnezeu este prezent şi în creaţie. Dumnezeu rămâne transcendent faţă de univers. Făcând apel la o analogie. rămâne mereu prezent în creaţie prin razele de lumină şi iubire ale energiilor necreate. Prin revelaţia naturală Dumnezeu conduce pe omul care crede în El spre ţinta unirii cu El prin vorbirea indirectă şi prin lucruri. ca Logos Creator şi Răscumpărător. am putea spune că aşa cum soarele nu se confundă cu pământul. prin Fiul. tot astfel şi Dumnezeu în Treime. prin energiile sale necreate. sau cuvinte care pun în evidenţă persoana Lui. greutăţi. dureri ridicate în faţa acestuia şi de gândurile aduse în conştiinţa lui pentru ca acesta să înainteze spre El prin felul drept de a le face faţă. care izvorăsc de la Tatăl. folosindu-se de diferite împrejurări. Dumnezeu face să se ivească în conştiinţa celui credincios într-un fel direct cuvinte de ale Sale. constituie una dintre cele mai profunde taine ale creştinismului răsăritean. Prezenţa creatorului în mijlocul operei sale reflectată în ordinea universală a creaţiei în Hristos. ci printr-o vorbire şi o acţiune care fac mai clară prezenţa Persoanei Lui în conducerea acestuia spre unirea cu Ea ca ţinta lui finală.III CONCLUZII Lumea este o realitate creată care apare şi se menţine în existenţă participând la Dumnezeu. pentru a perfecţiona şi sfinţi omul şi lumea. 12 . lumea fiind creată şi trecătoare iar Dumnezeu fiind necreat şi veşnic. dar este prezent şi în viaţa planetei noastre. deşi nu se confundă cu creaţia sa. deci folosindu-se de ceea ce ţine de natură. prin razele lui de lumină şi căldură. în Sfântul Duh. Iar prin revelaţia supranaturală. Pe de o parte. probleme. nu lucrând prin natură.

1992. trad.R. I. Gheorghe. 2001. Dr. Teodor Bodogae. EIBMBOR.R. Bucureşti. pp. Bucureşti. Tehnică. pp. nr. 11. an XLIV. Dr. 12. în PSB vol. 2007. Dr.M. Popescu Pr. Prof. XXI: Eonul dogmatic. 1. Despre facerea omului. trad. 17. Articole. 30.. Ştiinţă şi teologie. Taofizica. Pr. Ed. EIBMBOR.O. Vasile. Sfântul Vasile cel Mare. nr. Asist. Învăţătura Sfântului Grigore de Nyssa despre căderea omului şi păcatul originar. 65-89. Bucureşti. PSB vol. pp. Răducă Pr. Stăniloaie Pr. Teodor Bodogae EIBMBOR. vol. 6/1986. Dr. Sorin. Prof. Bucureşti. Bucureşti. Lemeni Adrian. Biblia sau Sfânta Scriptură. Prof. şi cu aprobarea Sfântului Sinod. Ambigua. Cosma Pr. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti vol. în Mitropolia Oltenie. Pr. Dr. Prof.IV BIBLIOGRAFIE I. Pr. 75-90. Scrieri biblice şi patristice 1. Omilia I la Hexaimeron. în Studii Teologice. Dumitru. 1986. Ed. NR. 10.R. Bucureşti. 8. în rev. 2001 2. 15. 1987. EIBMBOR. an XXXIX. E. 1999. Teodicee şi cosmologie la Sfântul Grigore de Nissa. Institutului Biblic şi de Misiune al B. seria II. Bucureşti.. Sfântul Grigore de Nyssa. ianuarie-februarie. O paralelă între fizica modernă şi mistica orientală. Editura Asab. tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist. Dr. Prof. 80. 2003. 1998.I. studii. Studii Teologice. Sfântul Atanasie cel Mare. 9.B. Capra Fritjof. Sfântul Maxim Mărturisitorul.O. lucrări 6. 5. 1-2. Cuvânt împotriva elinilor. Dumitru. 4. seria a II-a. Revelaţia dumnezeiască. Ed. 1983. 3. Bucureşti. Bucureşti. trad. Săndulescu Drd. ianuarie – aprilie. PSB vol. Teologia Dogmatică Ortodoxă. patriarhul B. Teodor Bodogae. 1983. 13 . 69-80. Prof. 7. II.O. Sensul eshatologic al creaţiei. partea a doua. în Scrieri.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->