Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Mihail IONESCU

Şerban NICOLESCU

TEHNOLOGIA FORĂRII SONDELOR

Ploieşti 2003

1

Echipamantul de dirijare a sondelor

Referenţi ştiinţifici: Prof. dr. ing. George IORDACHE Prof. dr. ing. Lazăr AVRAM

2

Echipamantul de dirijare a sondelor

Cuprins

1. Elemente de mecanica rocilor .Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.1. Geologia şi geofizica de zăcământ – modelul geologicEroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2. Proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor traversate prin foraj ......... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.1. Proprietăţile fizice ale rocilorEroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.2. Proprietăţile mecanice ale rocilorEroare! nedefinit. Marcaj în document

1.2.3. Clasificarea rocilor ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.4. Procesul de dislocare mecanică a rocilorEroare! document nedefinit. Marcaj în

1.3. Noţiuni de mecanica rocilor cu aplicabilitate în forajul sondelor ... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.1. Starea de tensiuni – reprezentarea lui MohrEroare! document nedefinit. Marcaj în

1.3.2. Starea de deformaţie............. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.3. Tipuri de comportare clasică (curba intrinsecă, ruperea).......... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.4. Tipuri de încercări de laboratorEroare! nedefinit. Marcaj în document

1.3.5. Starea de tensiuni in situ ...... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.6. Mecanica rocilor – aplicaţii.. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 2. Procesul de forare a sondelor de petrol şi gazeEroare! Marcaj în document nedefini 2.1. Generalităţi.................................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3

Echipamantul de dirijare a sondelor

2.2. Structura procesului de foraj....... Eroare! Marcaj în document nedefinit.
2.3. Forajul

rotary................................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3. Garnitura de foraj.....................Eroare! Marcaj în document nedefinit.
3.1. Componenţă.................................. Eroare!

Marcaj în document nedefinit.

3.2. Solicitările garniturii de foraj...... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.1. Condiţiile de lucru................ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.2. Solicitările statice ................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.3. Solicitarea la încovoiere....... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.4. Solicitarea la presiune interioară şi la presiune exterioară........ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.5. Alungirea garniturii de foraj Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.6. Solicitarea garniturii de foraj la aşezarea în peneEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.7. Stabilitatea garniturii de forajEroare! nedefinit. Marcaj în document

3.3. Exploatarea garniturii de foraj .... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.1. Clase de utilizare .................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.2. Controlul şi recondiţionarea materialului tubularEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.3. Ştanţarea prăjinilor ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.4. Transportul, depozitarea şi manevrarea prăjinilorEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.5. Unsori pentru îmbinările filetateEroare! nedefinit. Marcaj în document Marcaj în

3.4. Alcătuirea garniturii de foraj. Garnituri combinateEroare! document nedefinit.

4. Motoare hidraulice submersateEroare! Marcaj în document nedefinit. 4.1. Caracterizare generală................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 4.2. Turbinele de foraj........................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4

.. 5. 5.... 6...... 4. 6.. Tubarea sondelor ........1... Programe de tubaj clasice . Instrumentele de dislocare ..1..2. Cazul sondelor deviate şi orizontaleEroare! Marcaj în document nedefinit.1.......... Eroare! Marcaj în document nedefinit.....5.....2.... 5 . Tipuri de coloane ....1.. Marcaj în document 5........4. Eroare! Marcaj în document nedefinit..3... 6...... Cimentarea sondelor ..... Stabilirea înălţimii de cimentare a coloanelorEroare! document nedefinit.. 6. Echiparea coloanelor ......... 6.. Leak off test (LOT) ....... Restricţii legate de instalaţia de forajEroare! Marcaj în document nedefinit........ 5........ Eroare! Marcaj în document nedefinit... 5........Echipamantul de dirijare a sondelor Geometria elementelor active .. Determinarea adâncimii sabotuluiEroare! nedefinit..5..Eroare! Marcaj în document nedefinit.......... 5...4....Eroare! Marcaj în document nedefinit. Marcaj în document 6..4......... Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Eroare! Marcaj în document nedefinit.....3. 6....1. 6...2.. Eroare! Marcaj în document nedefinit............Eroare! Marcaj în document nedefinit.............4. Sapele cu role.... Criterii de dimensionare..2....4..2. Clasificarea sapelor. Arhitectura unei sonde de petrol şi gazeEroare! Marcaj în document nedefinit... Programul de foraj şi de tubareEroare! nedefinit. Parametrii regimului de foraj... Motoarele elicoidale (volumice)Eroare! nedefinit. Eroare! Marcaj în document nedefinit..3... 6. Alegerea sapelor de foraj ... 6. 6.5. Eroare! Marcaj în document nedefinit.4...... 7....... Stabilirea arhitecturii sondei . Eroare! Marcaj în document nedefinit..1. Marcaj în 6.. Eroare! Marcaj în document nedefinit..4. Sapele cu diamante ...4... Marcaj în document 6. Eroare! Marcaj în document nedefinit.1..... Eroare! Marcaj în document nedefinit...

Marcaj în 8. 7. Tipul şi numărul agregatelor de cimentareEroare! document nedefinit.1......7....2.Eroare! Marcaj în document nedefinit..... 7.. 7... Dezlocuirea fluidului de foraj de pasta de cimentEroare! document nedefinit..7.2..2. Eroare! Marcaj în document nedefinit.... 7.6.. Eroare! Marcaj în document nedefinit..3. 8. Generalităţi..7.... Marcaj în 7... Eroare! Marcaj în document nedefinit..............4. 8.. 7...5..... 7..7......1...2.. 7.. Cimenturi de sondă-paste de cimentEroare! Marcaj în document nedefinit.. 8..... Eroare! Marcaj în document nedefinit...... 7. Proiecţiile orizontale .2...3....... Devierea şi dirijarea sondelor ...... 6 ........ Eroare! Marcaj în document nedefinit. Parametrii necesari .......... Proprietăţile pastelor ....5... Factorii de eficienţă ai cimentării Eroare! Marcaj în document nedefinit.. 7... 7..2. Caracterizare generală....3. 8.... Presiunea în zona cimentată....2.Echipamantul de dirijare a sondelor 7. Zona de contact – fluide tampon Eroare! Marcaj în document nedefinit.. Prepararea pastelor de ciment cu adausuri (uşoare/îngreuiate).... Eroare! Marcaj în document nedefinit.....1.. Eroare! Marcaj în document nedefinit..7. Calculul traiectelor sondelor deviate/dirijateEroare! Marcaj în document nedefinit.3.... Eroare! Marcaj în document nedefinit. Sisteme de coordonate . Coordonate.... Clasificarea cimentărilor... 8.. Eroare! Marcaj în document nedefinit. Eroare! Marcaj în document nedefinit.7..... Metode de calcul ...1........ Eroare! Marcaj în document nedefinit.4........3.......... Calculul cimentării.1.... Calcule specifice operaţiei de cimentareEroare! Marcaj în document nedefinit........ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 7...... Presiunea în sistemul de circulaţie:Eroare! Marcaj în document nedefinit. 8... 8....6..7.

... Marcaj în Marcaj în document 9...4...2..2.. Forajul orizontal .4. Metode de urmărire a traiectului sondelor deviateEroare! document nedefinit. 9. Orientarea şi controlul direcţiei (azimutul)Eroare! document nedefinit.... Aplicaţiile şi atuurile forajului orizontalEroare! Marcaj în document nedefinit.... Eroare! Marcaj în document nedefinit.... 8..... Calculul erorilor – studii anticoliziuneEroare! nedefinit.1. 10.... Echipamentul pentru forajul direcţionalEroare! Marcaj în document nedefinit... 9.... Tipuri de măsurători (survey)Eroare! nedefinit.3.5.... Echipamentul de măsurare . Echipamentul convenţional .. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 8.. Marcaj în 10... Aplicaţii ale forajului dirijat .. 9.. Eroare! Marcaj în document nedefinit.... Parametrii de proiectare ......Echipamantul de dirijare a sondelor 8..3.. Marcaj în document 9...1...3. Eroare! Marcaj în document nedefinit.3. Aspecte generale legate de forajul orizontalEroare! document nedefinit. Tehnicile de deviere. Surse de eroare . Eroare! Marcaj în document nedefinit...2.5. 8.2.5...Eroare! Marcaj în document nedefinit.. 10. 9..1.......2. 7 . Eroare! Marcaj în document nedefinit... Marcaj în 8.1.... Calcule complementare – conţinutul unei listeEroare! document nedefinit. Proiectarea traiectului unei sonde dirijateEroare! Marcaj în document nedefinit.... Marcaj în 9..2.... 9....1.

8 . tratament şi transport de petrol brut. şi este mărginită de bariere impermeabile. Un zăcământ este format dintr-un rezervor de roci subteran (sau mai multe). – operaţii materiale de ordin tehnologic: foraj de sonde. teste de producţie. echipamente de producţie. Elemente de mecanica rocilor Studiul zăcămintelor de hidrocarburi (reservoir engineering) face azi apel la numeroase tehnici perfecţionate în achiziţia de date şi în simularea numerică. colectare. Fazele studiului de zăcământ în exploatare sunt: – studii de evaluare de ordin metodologic. Exploatarea zăcămintelor implică o interdependenţă strânsă între tehnicile de zăcământ. care conţine hidrocarburi lichide şi/sau gazoase. (cele care privesc forajul şi echiparea “completarea” sondelor) şi tehnicile de suprafaţă necesare la colectarea şi tratarea hidrocarburilor înainte de transportul acestora. Roca rezervor este poros permeabilă. În figura 1.1.1 se prezintă aceste funcţiuni cu legăturile dintre ele. de origine sedimentară în marea majoritate a cazurilor.

poros-permeabilă.1. 1. 1. limitată de o barieră de roci impermeabile şi adesea de un acvifer. Fazele principale ale studiilor de zăcământ.Elemente de mecanica rocilor Geologie EXPLORARE Geofizică Foraje de explorare SONDE DE DESCOPERIRE STUDIUL DE ZĂCĂMÂNT: FORAJE DE DEZVOLTARE Amplasarea sondelor Evaluarea sondelor Evaluarea zăcământului EXPLOATARE Teste . care închide o acumulare naturală. individuală şi separată.Completare Tratare PLANUL DE EXPLOATARE PRODUCŢIE Transport Fig. de hidrocarburi (petrol şi/sau gaze).1. Geologia şi geofizica de zăcământ – modelul geologic Zăcământul este o formaţiune din subsol. şi este 9 .

limitele. temperatura. Tehnicile folosite sunt regrupate sub denumirea de geologie petrolieră şi geofizică de şantier şi fac apel în principal la analiza directă şi indirectă a informaţiilor obţinute din sonde: – analiza directă (de laborator): măsurători pe carote. – analize indirecte: diagrafii (logging) înregistrate în timpul forajului – eventual în exploatare. eterogeneităţile probabile. faliile. repartiţia şi volumele de fluide conţinute de zăcământ vor fi cunoscute. datele de producţie obţinute la teste – pentru stabilirea debitelor.2 sunt indicaţi diferiţii parametrii fundamentali necesari la elaborarea imaginii unui zăcământ. Pentru completarea imaginii zăcământului sunt indispensabile şi alte metode: seismica – dă forma zăcământului. măsurătorile chimice – compoziţia mineralogică.3 se prezintă schema generală a unui studiu pe un zăcământ: 10 . limite prin falii sau ecrane litologice). analize PVT ale fluidelor recoltate. În figura 1. – furnizarea elementelor “statice” care introduse în modelele de simulare permit previzionarea producţiei şi prevederea modului de exploatare cel mai bine adaptat. arhitectura internă (eterogeneităţile). Imaginea unui zăcământ este definită în momentul în care formele.Elemente de mecanica rocilor caracterizată printr-un sistem de presiune naturală unică (este subdivizat în strate. studiile globale de suprafaţă. variaţiile de facies şi limitele fluidelor. eterogeneităţile (fracturi. familia de hidrocarburi. Acest model geologic este folosit pentru: – calculul rezervei de fluide conţinute. interferenţei între sonde. sedimentologia – care după carote. extinderea sa. procentul de materie organică. probele de sită şi carotaje (diagrafii) vor defini natura depozitului. natura şi densitatea fluidelor la nivelul formaţiunii. tectonica sau microtectonica – detaliază fracturile pornind de la carote. de unde rezultă un ajutor fundamental pentru dezvoltare. În figura 1. – deciderea implantării de sonde. calcule de transmisivitate prin debit sau prin refacerea presiunii. nivele sau unităţi individualizate litologic sau tectonic). fotografii aeriene sau din satelit. repartiţia presiunilor.

Sunt trei categorii mari de roci în raport cu modul de formare: roci eruptive (prin răcirea magmei). La rândul lor.2. Procesul de dislocare (tăiere. acestea vor determina natura sculelor de dislocare. structură şi textură. mineralogică. roci sedimentare – prin transportul şi depunerea materialului detritic provenit din distrugerea rocilor magmatice şi metamorfice. Proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor traversate prin foraj Rocile care formează scoarţa terestră sunt agregate naturale mono sau poliminerale caracterizate prin compoziţie chimică.Elemente de mecanica rocilor Fig. regimul de foraj şi ansamblul de măsuri tehnice necesare unui proces optim de foraj. erodare) a rocilor cu sape sau carotiere şi eficienţa lui sunt direct legate de proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor.3. 11 . 1. Schematizarea diverselor funcţiuni ale studiului de zăcămînt. 1. sfărâmare. roci metamorfice – provenite din primele două categorii în urma acţiunii temperaturilor şi/sau presiunilor mari (acţiune separată sau concomitentă).

dolomite. dimensiunea şi caracterul suprafeţei granulelor ce compun roca Textura: partea construcţiei roci care defineşte dispoziţia spaţială şi orientarea particulelor minerale Neomogeneitatea Caracterizare generală -granulară (cristalizată). tari Ic < 1. şisturi silicioase. dimensiunea porilor. calcare. -după gradul de tasare (creşte cu adâncimea). masivă (calcare. Coeziunea: atracţia reciprocă a diferitelor cristale fie direct (cuarţite. conglomerat) Porozitatea: raportul procentual dintre volumul spaţiilor libere şi volumul brut al rocii Permeabilitatea: capacitatea unui mediu poros de a lăsa să treacă un fluid prin el Afânarea: ocuparea în stare mărunţită a unui volum mai mare Granulaţia Grutatea specifică – Compactitatea Consistenţa: starea fizică a rocilor (solidă sau curgătoare) 12 . -granule strivite sub formă de lamele. k – coeficientul de permeabilitate. fie prin cimentul de legătură (gresie. dispoziţia lor. V – volumul brut al rocii. -forţe de natură electrică (apar şi forţe de frecare dar mai mici) – roci stâncoase (gresii.1. rotunjită. nisipoasă (psamitică 0. viscoase) 0 < Ic < 1. -după porozitate. fluidală (magma curgătoare). anhidrit.01<D<0. -după compoziţia mineralogică (corpuri poliminerale cu repartiţie neregulată). m = 100 Vg/V m – porozitatea absolută (%). comunicaţiile dintre ei (kv<<kh). dolomite. µ – viscozitatea absolută. saturate complet (terenuri curgătoare).25. aşezarea reciprocă. -şistuasă (metamorfism regional–presiune ridicată). Raportul gerutate specifică aparentă/greutate specifică a unei roci consolidate.50) curba granulometrică (distribuţie probabilistică) Raportul greutate/volum: greutate specifică aparentă (volumetrică). porfirică(cristale mari înglobate într-o masă amorfă). mâlos-prăfoasă (aleuritică 0.01…2. plastic (curgătoare. a = Vm/Vin. (a = 1. sare).00. conglomerate). Proprietăţile fizice ale rocilor Proprietatea rocii Structura: defineşte forma (colţuroasă. Vin– volumul rocii în starea iniţială. corodată). -grosieră (psefitică >2 mm).2. curgătoare – Ic < 0.Elemente de mecanica rocilor 1. moi. Vg– volumul golurilor. Vm– volumul rocii mărunţită. sticloasă (o masă amorfă) la rocile magmatice. distribuţia granulelor. dl/dp – inversul gradientului de presiune. calcare. k = Q µ dl/(a dp). -masivă (roci magmatice intruzive). -după constituţia mecanică.1 mm) la rocile sedimentare. -forţe de coeziune condiţionate de umiditate – anhidre (nisipuri friabile).1<D<2 mm). -stratificată la rocile sedimentare formate prin depunere lentă. gips). consistente. A – secţiunea de curgere a fluidului.00. solzi sau turtite la rocile metamorfice. masivă (metamorfism de contact– temperatură ridicată). scoriacee (piatra ponce). -forţe de interacţiune între particulele coloidale adsorbite la suprafaţa materialului detritic – rocile plastice. marne.

Proprietăţile mecanice ale rocilor Scoarţa terestră (cca 16 km) conţine 95% roci eruptive. – elastico-plastice (fig. c). Eficacitatea procesului de foraj sau de carotaj mecanic depinde în mare măsură de câteva dintre proprietăţile mecanice.A. 4. Mineralele se deformează în majoritate ca nişte corpuri elastico-fragile (se distrug când tensiunea atinge limita de elasticitate conform legii lui Hooke). nu se mai supun legii menţionate. a). 1. corespondenţa între proprietăţile elasto-plastice şi rezistenţa la pătrundere (duritatea) a rocilor.75% nisipuri presate şi 0. b). iar cele care se păstrează sunt deformări plastice. 1. pe cale experimentală. Schreiner şi alţi cercetători au stabilit.2. 1. structuri disperse. L.4.4.1. De fapt au fost ridicate curbele caracteristice (dependenţa deformaţie – forţă pe poanson) pe baza cărora rocile au fost împărţite în trei clase (fig. Comportarea elastică a rocilor se caracterizează prin: – modulele de elasticitate. determinate la rândul lor de proprietăţile fizice analizate.2.4.4): – elastico-fragile (fig.25% roci carbonatate. În mecanica rocilor sunt studiate rocile supuse observaţiilor directe prin sondaje şi prin lucrări miniere. 0. 4% şisturi argiloase. – fără rezistenţă la dislocare – cu plasticitate şi porozitate ridicate (fig. Young E şi transversal G.Elemente de mecanica rocilor 1. Deformările care după înlăturarea sarcinii dispar sunt elastice. rocile.1. Fig. Elasto-plasticitatea rocilor: mineralele şi rocile sunt corpuri ce se comportă la încărcare oarecum elastic. 13 . Curbele de comportare ale rocilor la pătrunderea penetratorului cilindric.

Modulele de elasticitate – sunt definite: E obţinut la o singură solicitare. compoziţia mineralogică. cât şi de anumiţi factori tehnici. Etr < Eînc << Ec . textura şi condiţiile de adîncime). Starea de tensiuni corespunzătoare tipului de solicitare la care poate fi supusă o rocă generează: efort de compresiune. compoziţia substanţei de cimentare). scade proporţional cu mărimea sarcinii şi este influenţat de aceeaşi factori ca modulul de elasticitate.2. Valoarea lui E este influenţată de: factori tehnici (tipul solicitării – compresiune. de forfecare şi de întindere. dimensiunile şi forma granulelor de cristale (tăria 14 . În urma experienţelor de laborator s-a stabilit o interdependenţă între coeziunea C şi rezistenţa rocii C= σ c (1 − sin ϕ) σ t (1 + sin ϕ) = . încovoiere σî. – modulul K şi coeficientul β de compresibilitate volumetrică.5 iar Ed /E = 2…2. eforturi de încovoiere. Factorii naturali: compoziţia mineralogică (ponderea mineralelor cu rezistenţă mare. factori naturali (porozitatea şi distribuţia acesteia. starea de tensiune. între aceste module există următoarele raporturi: En /E = 1. Corespunzător acestora. forfecare.5. Ell > E⊥ (după planul de aşezare – stratificaţie).2…1. iar ρ – densitatea rocii. sau C = τ i − σ tg ϕ 2 sin ϕ 2 sin ϕ (1. Coeficientul lui Poisson ν – reprezintă raportul dintre deformaţia specifică transversală şi cea axială. Ed (dinamic) se determină din legea de schimbare a vitezei de propagare a ultrasunetelor – vp = (Ed g/ρ)0. unde g este acceleraţia gravitaţională. Datorită anizotropiei modulul de elasticitate depinde de direcţia de acţiune a forţei: modulul de elasticitate transversal G = E/(2+2ν).Elemente de mecanica rocilor – coeficientul lui Poisson ν. Modulul K şi β influenţează în mică măsură procesul de dislocare. forfecare (tăiere) τ şi la tracţiune σt. întindere. mărimea efortului şi direcţia forţei). Tăria rocilor (rezistenţa la rupere) – capacitatea lor de a se opune la deformare în momentul solicitării de către o forţă. structura. En (normal) obţinut la încărcări şi descărcări succesive pănă la dispariţia deformaţiei reziduale.1) Rezistenţa mecanică a rocilor este influenţată atât de factori naturali (caracteristici fizice). se defineşte rezistenţa rocii la: compresiune σc.

Vickers a stabilit gradarea durităţii pe bază măsurării suprafeţei imprimate pe rocă prin poansonare cu vârf de diamant.1). τ/σc = 1/6…1/13. Tabelul 1. cu σt/σc = 1/20…1/35.Elemente de mecanica rocilor cimentului creşte cu fineţea particulelor. cu diversitatea granulaţiei).25 Mineralul Augit Feldspat Peridot Cuarţ Topaz Corindon Alumină Diamant Mohs 5 6 6 7 8 9 9 10 Duritatea Vickers Rossiwel 6. gradul de fisurare. comprimare lentă. structura şi textura (rezistenţa creşte cu fineţea structurii cristaline). încovoiere şi forfecare. σî/σc = 1/3…1/10). Duritatea rocilor (rezistenţa la pătrundere prin zgâriere.43 5 6. compresiune. adâncimea (starea de compresiune triaxială schimbă caracterele plastice).03 0. Mineralul Talc Gips Sare gemă Calcit Marmoră Anhidrit Serpentin Fluorină Apatită Mohs 1 2 2 3 3 3 3 4 5 Duritatea Vickers 2.1. roadere.1. σt < τ < σî < σc . Mohs a alcătuit o scară a durităţii rocilor monominerale de la 1 la 10. Duritatea unor minerale.5 800 37 1 120 120 1 400 175 2 000 1 000 10 000 14 000 4.pătrunderea prin apăsare a unui poanson cilindric într-un element de rocă cu suprafaţa plană bine şlefuită (sarcina creşte treptat iar deformaţia la fiecare sarcină se lasă să se producă până la capăt). iar la roci. 15 . şoc elastic) – se disting duritatea agregativă (a rocii) şi duritatea mineralelor componente (absolută). viteza de aplicare (tăria creşte cu viteza). Factorii tehnici: natura solicitării (aspectul deformaţiilor arată o comportare diferită la tracţiune.4 36 110 190 540 Rossiwel 0. Hertz – imprimarea suprafeţei plane a eşantionului cu o lentilă executată din acelaşi material. prima influenţează viteza de avansare a sculei de dislocare. cea de-a doua durata de uzură a elementelor active ale sapei sau carotierei. stratificaţia şi clivajul influenţează semnificativ tăria.5 La rocile poliminerale duritatea se determină prin mai multe metode: Schreiner . valoarea durităţii: pp = Fp/A este dată de raportul sarcină pe suprafaţa poansonului. iar Rossiwel a folosit o pulbere de corindon pentru şlefuirea rocilor şi pe baza pierderii în greutate a stabilit o scară comparativă a durităţii (tab. durata de acţionare (rezistenţa scade cu durata). factorul de scară (odată cu creşterea dimensiunilor liniare ale eşantionului supus dislocării creşte brusc rezistenţa la compresiune).

3. la elaborarea normelor de consum şi de lucru pentru brigăzile de foraj. cu creşterea temperaturii peste 200 C şi cu creşterea presiunii normale până la atingerea durităţii rocii. tăria.Elemente de mecanica rocilor p = 6F/πD2. diamantele polizate îşi pierd capacitatea de tăiere. Abrazivitatea rocilor este determinată în funcţie de condiţiile tehnice în care are loc contactul rocă-instrument de dislocare: coeficientul de frecare scade cu gradul de umectare a suprafeţelor şi creşte cu viteza de alunecare. acesta ricoşază revenind la o înălţime h2. Clasificarea rocilor Gruparea rocilor după una sau mai multe însuşiri comune stă la baza întocmirii programelor de lucru. porozitatea. unde a este constanta aparatului şi k = h1/h2. forma şi felul de aşezare a particulelor. o 1. cu D diametrul lentilei. Detritusul fin are numai efect de polizare cu rol determinant (vidia polizată capătă duritate superficială ridicată – exfoliere. mărimea. prin exprimarea sa valorică se reflectă constituţia şi tăria rocilor sub formă de consum de energie necesar la dislocare. contactul suprafeţelor se realizează prin microasperităţile acestora (rugozitate) şi are un caracter mixt: aderenţă mecanică (zgâriere) în unele puncte.lovirea mostrei cu un percutor ce cade de la o înălţime h1. Criterii de clasificare: – geologice (geneză.2. 16 . Abrazivitatea – capacitatea rocilor şi a detritusului de a uza prin frecare şi zgâriere elementele de tăiere şi matricea instrumentelor de dislocare. clivajul. – tehnice (în construcţii magistrale). Forabilitatea rocilor – indicator cu care se apreciază gradul de dificultate al dislocării şi sfărâmării rocilor (de el vor depinde cheltuielile şi durata forajului). vârstă). precum şi de natura cimentului de legătură. Schor . Duritatea depinde de aceiaşi factori naturali şi tehnici de care depinde şi rezistenţa (cu specificaţia că efectul de viteză la aplicarea sarcinii are un caracter mult mai pronunţat – în sensul creşterii rezistenţei). este o însuşire relativă influenţată de duritatea. duritatea p = ak. iar în altele aderenţă moleculară (frecarea).

25 25. la rocile plastico-fragile şi cele plastice duritatea este dată de limita de curgere Ho = Fo /A.4000 9 10 11 12 4000…5000 5000…6000 6000…7000 >7000 Plasticitatea Plastico-fragile Plastice 2 3 4 5 6 1…2 2…3 3…4 4…6 6…∞ Valorile lui k pentru unele roci Gresii şi Anhidrite Calcare Dolomite Silex alevrolite 1.3 2. b).1. Categoria E 10-9N/m2 Grupa I (slabe) Grupa II (medii) Grupa III (tari) Clasa Categoria 1 <2. 2 – de la o valoare a apăsării fisura nu se mai extinde.5…7.9…4.3 k Roca k În cadrul metodei Schreiner (pătrunderea poansonului cilindric) se determină caracteristicile mecanice ale rocilor cu ajutorul curbei caracteristice astfel: – modulul de elasticitate E = (1. Clasificarea rocilor după proprietăţile mecanice.5.3 pp 10-6N/m2 pp 10-6N/m2 pp 10-6N/m2 Fragile 1 1 Argile ∞ Argile şistuase 1.5. La roci. 1.100 >100 Duritatea 1 2 3 4 <100 100…250 250…500 500…1000 5 6 7 8 1000…1500 1500…2000 2000…3000 3000.ν2) Fp /(d he). 17 .1. dislocarea prin pătrundere se produce astfel: – roci fragile (în trei faze după R. poansonul coboară pe o anumită adâncime (fig.. Tab.5.3 1. scade presiunea laterală. M.2.50 50. Eigeles): 1 – formarea unei fisuri inelare conice pe conturul suprafeţei de contact a cărei adâncime creşte cu apăsarea pe poanson (fig.. iar roca din exteriorul conului pe măsură ce presiunea creşte va fi supusă la presiune laterală astfel că matricea conului supusă la compresiune triaxială tinde să se foarfece (fig. Lp = aria OABC şi Le = aria ODE (fig..4.3…3. b). – plasticitatea este exprimată prin valoarea coeficientului energetic de plasticitate k = Lp /Le (raportul dintre energia corespunzătoare deformaţiilor din momentul ruperii rocii şi cea a deformaţiilor elastice). caracteristici petrografice). c).1. coeficientul de tărie.75 75.2.5…5 Elasticitatea 3 4 5 6 7 8 5…10 10.0 1.1.0…2. în funcţie de comportare.3…4. – duritatea Hp = Fp /A (A este aria poansonului). 3 – la o valoare critică pcr matricea se rupe.Elemente de mecanica rocilor – geologo-tehnice (după proprietăţile fizico-mecanice..5…6.. a). Clasificarea rocilor după proprietăţile mecanice este prezentată în tabelul 1.0 1. compoziţie mineralogică.5 Categoria Categoria Categoria 2 2.

Procesul de dislocare mecanică a rocilor Dislocarea rocilor prin foraj se produce prin pătrunderea sub apăsare şi deplasarea (rotire) părţilor active ale sculelor de lucru în urma cărora apar tensiuni normale (întindere sau compresiune) ce provoacă ruperea sau sfărâmarea rocii. BC – domeniul de rupere – se atinge duritatea rocii – dislocarea este volumică şi se produce de la prima acţiune. 1.rocile fragile: dislocare discontinuă. p ≤ po.5. adâncimea de pătrundere este nelimitată fără apariţia urmelor de dislocare fragilă.1.Elemente de mecanica rocilor Fig. respectiv tensiuni tangenţiale (forfecări. dar acestea sunt insuficient dezvoltate pentru a se produce dislocarea la o primă acţiune. în salturi. Pe curba adâncime de pătrundere-apăsare specifică se disting trei domenii de dislocare (fig.4. cu cât viteza de lovire este mai mare). p > pcr. pătrunderea mai depinde de durata acţiunii şi de viteza de lovire (maximul pătrunderii se produce peste un timp tcr cu atât mai mare. 18 .2. Mecanismul dislocării prin pătrunderea poansonului cilindric. – roci cu porozitate mare – influenţa fenomenului de tasare. AB – domeniul deformaţiilor plastice – în rocă apar fisuri. po ≤ p ≤ pcr.6): OA – domeniul deformaţiilor elastice – dislocarea este superficială (erodare). alunecări şi desprinderi) tensiuni care apar simultan şi provoacă în rocă o stare de solicitare complexă. – roci plastice – roca din jurul poansonului se deformează local. Procesul dislocării volumice diferă în funcţie de tipul de rocă: . de aceea sunt necesare acţiuni repetate.1.

fig.1. Pentru o altă orientare a stratelor (după principiul descompunerii unei forţe pe un plan înclinat) se defineşte o componentă normală σn şi o alta tangenţială τ a efortului unitar (v. (dislocarea se produce la apăsări mai mici decât apăsarea critică fie datorită unor acţiuni repetate.7. Reprezentate în coordonate carteziene. 1. (fig. Starea de tensiuni – reprezentarea lui Mohr a) Compresiune monoaxială: într-un bloc prismatic supus la o forţă axială verticală F1 aplicată pe suprafaţa S1 se vor dezvolta eforturi unitare (forţe infinitezimale) σ1 = F1/ S1 distribuite pe straturi orizontale. Noţiuni de mecanica rocilor cu aplicabilitate în forajul sondelor 1. Fig. acest tip de dislocare are caracter volumic dar este ineficient pentru forajul actual). – elasto-plastice: la o anumită adâncime de pătrundere curgerea plastică trece în dislocare fragilă. se demonstrează că punctul reprezentativ M va descrie un cerc de diametru Oσ1 în sens trigonometric şi cu un unghi 2α la centrul cercului (fig.3.1. 1.1. Procesul de dislocare a rocilor elastico-fragile. Se pot determina componentele normală şi cea tangenţială pentru orice orientare a suprafeţelor care fac un anumit unghi α.Elemente de mecanica rocilor . Această reprezentare este denumită MOHR şi se poate generaliza prin 19 .6. b) cu suprafaţa orizontală.3. în ordonată efortul de forfecare iar în abscisă efortul normal.7).rocile plastice: – pur plastice: pătrunderea elementului de dislocare pe orice adâncime. 1. c). fie în cazul unei acţiuni prelungite – datorită fenomenului de oboseală.7.

3). laturile triunghiului reprezintă frontiera tensiunilor posibile pe faţeta dată într-un câmp de tensiuni σ1. b. b) Compresiune triaxială: în toate corpurile la echilibru supuse la un sistem de forţe. σ3 (tab. 20 .1. a.7. c. σ2). există în fiecare punct 3 plane trirectangulare pe care se dezvoltă eforturi unitare doar normale σ1. Starea de tensiuni pe o faţetă oarecare care face unghiurile α. σ2.8. σ3) respectiv în jurul axei zz′ (cercul σ2. σ2. σ3) (fig. denumit deviator (raza cercului lui MOHR). σ3 denumite plane principale şi respectiv eforturi unitare principale. Pe toată secţiunea apar eforturi unitare de forfecare.).1. Fig. Tensiuni monoaxiale – cercul lui MOHR. β şi γ cu planele principale este reprezentată printr-un punct P din interiorul unui triunghi curbiliniu. dar cel mai mare. este egal cu 1/2 din diferenţa efortului normal maxim şi a celui minim (acest efort joacă un rol însemnat în mecanica rocilor şi este cel care provoacă ruperea rocilor).1.Elemente de mecanica rocilor rotirea secţiunii în jurul axelor orizontale xx′ (cercul σ1. yy′ (cercul σ1.

3. Generalizarea reprezentării MOHR pentru roci. ipoteză neadevărată la scara granulelor din mediul poros al rocilor). Pentru roci într-o primă aproximaţie şi în situaţia că nu se atinge un domeniu prea ridicat al tensiunilor.3.8. Tabelul 1. σ2 = σ3 = 0 σ1 ≠ σ2 ≠ σ3 σ1 ≠ σ2 = σ3 σ1 = σ2 = σ3 Fig. deformaţiile sunt legate prin relaţii liniare de tensiuni cu ajutorul a doi coeficienţi: modulul de elasticitate YOUNG E şi coeficientul lui POISSON ν (εx = σx/E .1. Deformaţia într-o direcţie reprezintă derivata parţială a deplasării pe direcţia respectivă (se presupune că deplasarea este o funcţie continuă pe volum. Starea de deformaţie Sub efectul încărcării se va produce asupra corpului considerat pe lângă redistribuirea eforturilor elementare denumite tensiuni atât o tasare pe verticală (deformaţie axială – variaţie relativă a lungimii εx = ∆l/l). 21 .2. Starea de tensiuni Monoaxială Triaxială reală Triaxială particulară Izotropă Valorile eforturilor principale σ1 ≠ 0. 1. şi un efort unitar intermediar σ2. Stările de tensiuni posibile. εy = εz = – νσx/E).Elemente de mecanica rocilor Se defineşte un efort unitar mediu σm = (σ1+ σ2+ σ3)/3. cât şi o umflare laterală (două deformaţii laterale εy şi εz).

ν(σx + σz)}/E.3) dacă mediul este izotrop ∆V/V = (1 . %o. definită anterior -6 şi exprimată în %. iar deformaţia volumică ∆V/V ca sumă a celor trei deformaţii longitudinale ∆V/V = (1 . sau de regulă în 10 (unitate denumită microdeformaţie) sunt definite deformaţiile unghiulare γ (distorsiuni).3. Comportament vâscoelastic sau elasto-vâsco-plastic – deformaţia nu apare imediat (sarea sau alte evaporite prezintă acest fenomen).γxy = 2(1 + ν)τxy/E. argile foarte puţin compacte). (1. (1. (1. ruperea) Comportare elastică – caracterul principal este reversibilitatea (roci cu deformaţii mici denumite de geologi competente). 22 . Comportament elastico-fragil – caracter exploziv al ruperii pentru rocile foarte rezistente (rupere brutală cu explozie a eşantionului). ruperea este cu atât mai puţin brutală cu cât rocile sunt mai slabe (marne. 1. εz = {σz .γyz = 2(1 + ν)τyz/E. Comportament perfect plastic – marne şi argile foarte moi.2) Se defineşte G = E/2(1 + ν) modulul de forfecare.ν(σx + σy)}/E. Comportament plastic (precedat de o mică fază elastică – elasto-plastice) – roci mai moi.2ν )(σx + σy + σz)/E. Tipuri de comportare clasică (curba intrinsecă.γxz = 2(1 + ν)τxz/E. exprimate cel mai frecvent în procente.4) coeficientul de proporţionalitate 1/K între deformaţia volumică şi tensiuni este denumit compresibilitate Cb.2ν )3σ/E = σ/K = Cbσ. Pentru deformaţiile elastice (reversibile) relaţiile între eforturi şi deformaţii sunt: εx = {σx . mai puţin rezistente.ν(σy + σz)}/E.3. εy = {σy . practic fără vârf de rezistenţă dar cu posibilitatea apariţiei rapide a unei deformaţii permanente la o încărcare cvasi-constantă.Elemente de mecanica rocilor În paralel cu deformaţia longitudinală ε (contracţii sau extensii). iar K modul volumic (analogul lui E pentru volum).

corespunde unei compresibilităţi a porilor foarte redusă.1.ecruisaj pozitiv (fig. dar la reîncărcare materialul se va comporta ca un nou corp elastic – CD îmbunătăţit înainte de atingerea unei noi curbe de ecruisaj – DE.Elemente de mecanica rocilor Pentru anumite roci se observă o ruptură de pantă (A) care rămâne crescătoare .9. Faptul că descărcarea presiunii interstiţiale poate fi considerată ca o nouă reîncărcare la valoarea tensiunii efective pe o curbă de ecruisaj (CD) – cu panta curbei (efortul triaxial echivalent) mult mai abruptă faţă de cea corespunzătoare deformaţiilor plastice – pentru specialiştii de zăcământ. b) au fost propuse pentru descrierea comportamentului tunelelor ale căror pereţi se fisurează sau se prăbuşesc fără a fi posibilă o detectare a momentului când se produce ruperea. b. a) (se crează deformaţii permanente ce vor subzista chiar dacă eşantionul se descarcă) – BC.1. Fig. a. Curba intrinsecă 23 .9. Modele ale acestui tip de comportament. O altă categorie de roci supuse la compresiune ajung la un maxim al curbei efort-deformaţie (rezistenţa la compresiune simplă în câmp monoaxial) după care valoarea se diminuează mai mult sau mai puţin sacadat – ceea ce corespunde la ruperea prin frecarea stratelor între ele până la distrugerea totală. Acest tip de ecruisaj a fost observat în decursul exploatării zăcământului EMERAUDE. Comportarea elasto-plastică a rocilor supuse la eforturi monoaxiale.1. denumit ecruisaj negativ (fig.9.

11). se produce o tasare progresivă a granulelor care vor luneca inperceptibil unele contra altora. Curbele au forme foarte variabile (fig. Pentru materialele poroase.1. Parametrii foarte importanţi ce apar pe aceste curbe experimentale: intersecţia cu axa efortului de forfecare – reprezintă rezistenţa la forfecare (denumită încă coeziune). Fenomenul a primit mai întâi denumirea o 24 . panta curbelor de altfel variabilă – denumit unghi de frecare internă φ. trei valori diferite de tensiuni se obţin serii de cercuri cu diametrul crescător a căror anvelopă se numeşte curbă intrinsecă – limită a domeniului de stabilitate a rocii (fig. Prin încercări cu (elemente caracteristice). un tip de microrupturi prin microlunecare (care se repartizează în masa rocii şi care nu evoluează către formaţia de benzi sau linii caracteristice de microruptură).11). acest tip de comportament apare la nivele înalte de confinare şi se reprezintă printr-o închidere a curbei intrinseci (fig. cât timp creşte tensiunea medie în stare izotropă (în absenţa deviatorului). acest criteriu este des utilizat în cazul când una din tensiuni este foarte redusă – de notat anomalia nisipului de FRIGG (Marea Nordului) şi probabil multe alte nisipuri de zăcăminte petroliere situate la adâncimi importante – unghiuri de frecare internă foarte mari (50-60 ). Curba intrinsecă a rocilor procesele de rupere. mai închise pentru materialele mai moi.1.1.1. Apare de fapt.10). şi practic plate (φ = 0) şi coeziune foarte scăzută pentru argile şi soluri. asimilate de regulă cu parabole – foarte deschise cu unghiuri de frecare internă şi coeziuni foarte mari pentru rocile dure. Observaţii: Nisipurile au curba intrinsecă dreaptă (criteriul lui COULOMB).10. Din cele prezentate se desprinde concluzia că tensiunea de forfecare maximă (crescătoare cu valoarea tensiunii normale medii) este determinantă în Fig.Elemente de mecanica rocilor În majoritatea aplicaţiilor inginereşti se caută delimitarea domeniului de tensiuni ce poate fi suportate de o rocă fără apariţia ruperii. iar coeziune practic nulă – în comparaţie cu nisipurile din mecanica solurilor.

de producţia de cretă. 25 .1. silt. Fig. Curbele intrinseci şi cele de comportare mecanică pentru câteva tipuri de roci. În general curbele intrinseci pentru aproape toate categoriile de roci tind să se aplatizeze. Moduri de rupere – influenţa presiunii şi a tipului de rocă (fig.11. cu alte cuvinte rezistenţa lor la forfecare tinde către o valoare constantă pe măsură ce efortul mediu şi temperatura cresc (cu adâncimea).12).Elemente de mecanica rocilor de colapsul porilor (foarte pregnant la cretă) şi este în parte responsabil de toate problemele de viituri de nisip.1.

21 de constante pentru medii complet anizotrope. 1.13). E1.3. Fig.4. E2.12.1. 1. ν2. Influenţa creşterii presiunii şi a tipului de rocă asupra modului de rupere.Elemente de mecanica rocilor Fig. 26 . Tipuri de încercări de laborator a) Încercări de deformabilitate: se determină E şi ν pentru corpurile izotrope.1. G12 pentru corpurile stratificate (orthotrope).1. 1. ν1.12.13. fie cu planuri de alunecare – aceasta este rezistenţa la compresiune simplă sau la tracţiune (modul I – fig.13). Corelaţiile tensiunilor pentru diferite moduri de rupere ale rocilor.12.1. Triaxială reală (3 eforturi diferite) – efortul maxim de forfecare condiţionează ruperea (modul II – fig. b) Încercări de rezistenţă macroscopică: Monoaxială – ruperea survine fie brutal.

însă direcţia acestora rămâne o necunoscută.5. 1. (σh = Q. respectiv σv = P). Q/P = ν/(1 – ν). – cercetările recente constau în examinarea ovalizării găurii de sondă după eliminarea fenomenelor parazite (ovalizare de uzură.ν) = νσz fie P = σz.3.3 P (ceea ce este fals în realitate). Pentru ν = 0. după ce se face o gaură cilindrică. – în galerii se face o relaxare a pereţilor laterali şi se restabilesc tensiunile cu ajutorul unor cilindrii hidraulici. în vârful masivelor de roci şi în profunzime. iar σx(1 . cu carotiere tridirecţionale se carotează (după relaxarea rocilor) şi se măsoară deformaţia indusă. găuri de cheie) fără a ţine seama de ovalizarea de ruptură. procedeul nu a fost aplicat încă la pereţii găurii de sondă dar este de aşteptat să dea rezultate bune în roci omogene. – fracturarea hidraulică este singurul procedeu utilizabil la mare adâncime. Stări de tensiuni ce pot fi luate în considerare Se constată existenţa unei mari varietăţi de stări de tensiuni la toate adâncimile – componente verticale mari. σx = σy = νσz/(1 – ν). În practică este imposibil de măsurat starea reală de tensiuni în situ de aceeea se admite: – la adâncime mică (10…15 m) prin procedeul de subcarotaj. Starea de tensiuni pentru un corp omogen încărcat vertical prin propria greutate şi a cărui deformaţie laterală (orizontală) este nulă: în ipoteza că Oz este axa verticală şi cele două componente orizontale σx = σy = Q. – la adâncime de cca 70 m se măsoară cele două componente orizontale printr-un procedeu analog cu cel amintit dar se ia probă numai din talpă. considerată a fi provocată de o componentă majoră normală pe axa mare a elipsei (ovalului). abordată de tectonica modernă bazată pe teoria plăcilor. Starea de tensiuni in situ Este vorba de starea de tensiuni.Elemente de mecanica rocilor Triaxial particular (Oedometric) – tasare axială cu neglijarea efectelor induse lateral: εr = 0 (deformaţia radială).25 ⇒Q = 0. acest procedeu nu dă decât valoarea tensiunii minime σ0 min (se presupune că este orizontală). dacă la testul de minifracturare se obţine un vârf de presiune se poate deduce σ0 max. dar au fost constatate şi stări cu componente 27 .

Schematizarea câmpurilor de tensiuni din masivul de rocă (Sv = P). c.1. raportul tensiunilor extreme σ1/σ3 → (σ3 + C)/ σ3 tinde către 1 (C << σ3).5 câmp vertical excepţional (fig. evaluarea se rezumă la încadrarea raportului Q/P.Elemente de mecanica rocilor orizontale foarte ridicate la adâncimi reduse. a. – cu creşterea valorii tensiunii medii şi a temperaturii toate curbele intrinseci ale rocilor tind să se aplatizeze – când se merge către un domeniu de tensiuni ridicate tensiunea de forfecare a rocii nu creşte proporţional (diametrul cercului lui Mohr tinde către o valoare constantă C). – în raport cu o situaţie “medie” câmpurile de tensiuni se pot schematiza arbitrar: Q/P < 0. Fig. a).1.14. b. sare şi alte evaporite). situaţie valabilă pentru roci ale căror curbe intrinseci sunt plate (argile. 28 . se admite deci pentru sare şi argile plastice Q/P ~ 1.14.

c).15).14. câmpuri orizontale ridicate (laterale) (fig. efecte termice. uzură.6. data apariţiei. Tipul de roci: b4 sarea (fluajul). hipercompactizare).14. 2 roci anizotrope). “dărâmături”: formă. programul de circulaţie. fizico-chimia argilelor (umflare).1.). roci eruptive etc. depletări. efecte termice. cuplurile azimut-înclinare şi dificultăţile cauzate de zonele critice. respectiv la nivelul frontului de tăiere (evitarea incidentelor la talpa sondei.1. subcompactizare). parametrii de foraj. 1. fluaj. a3 roci insuficient relaxate (existenţa de falii. dolomite (materiale fracturate. b6 marne moi (anizotropie. eforturi impuse: densitate noroi.1. volum. a2 tensiuni excesive (1 roci izotrope. Parametrii determinanţi şi remediile propuse: parametrii de foraj. Cauzele instabilităţii a. ameliorarea dislocării şi forabilităţii). Interpretări geomecanice: rupere. observaţia comportamentului real). solicitarea termică. b). b7 cretă (rupere/spargere – scheletul/fluaj).5 < Q/P < 2 Q/P > 2 situaţie medie (fig. pandajmetrie. manevre. cercetări teoretice – mecanismele de rupere (rupere elasto-plastică. anizotropie. Mecanica rocilor – aplicaţii Metode de evaluare (în foraj): Bază de date (forajul de referinţă–structural). depuneri. efecte fizico-chimice. b8 nisipul-siltul (coeziune slabă. Starea de tensiuni in-situ: a1. cercetare de laborator (modele fizice. Urmări geomecanice: aprecierea comportament-tip rocă. b10 calcare. 29 . reforaj. natura şi densitatea noroiului.Elemente de mecanica rocilor 0. b9 heterogeneitate. domuri de sare) – incidente probabile legate de modurile de rupere. forma găurii de sondă: diagrafii diferite. ţineri. sonoscopie. rolul densităţii noroiului de foraj (fig. structura geologică – cauze esenţiale. Aplicaţii în foraj Obiective: identificarea mecanismelor esenţiale ale ţinerilor şi ruperilor în pereţii sondei (eliminarea/atenuarea incidentelor de foraj). traiectul programat – teste în sonde noi (măsurători).3. incidente: prinderi. b5 argile. manevre. b. efecte de curgere).

c13 teste de producţie.15.1. d15 diferite (oprirea circulaţiei) – incidente: 10 C de răcire ∼ 25 puncte de creştere a densităţii pentru stabilitate (fig. testarea de soluţii noi. analiza eficacităţii mijloacelor clasice. Etapa a II-a: remedii – densitatea fluidului (creştere sau nu). d. e17 foraj cu aer.Elemente de mecanica rocilor Fig. e19 forme speciale de sape etc. propunerea. prevederea răcirii noroiului.15). Metodele de lucru presupun separarea. e. identificarea cauzelor principale ale instabilităţii.1. Efectele temperaturii şi densităţii asupra stabilităţii sondei. atenţie la pistonaj (la manevre) o 30 .15). c. termice: d14 instantanee. viteza de avansare). inhibarea reactivităţii argilelor. Exemple de probleme pentru foraj sunt: a3 + b5 + c11 + d15 + … Etapa I: diagnoza este esenţială (b5). Modul de operare (manevre) şi tehnologice (curgerea fluidelor): c11 pistonaj c12 dezechilibrul presiune anormală/densitate noroi (fig. fără alte inconveniente (afectarea stratului productiv. caracteristice forajului: e16 uzură (gaură de cheie).1. secundară (d15). e18 fluide pe bază de petrol.

2. Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze 2. prin subansamblele componente. Instalaţia de foraj permite.1. 2. Spălarea tălpii şi evacuarea detritusului se face prin circulaţie de fluid de foraj (noroi). – programul de foraj şi de tubare. gaura/peretele sondei în faza de foraj propriu-zis (dislocarea rocii şi evacuarea detritusului rezultat la suprafaţă) urmată la anumite intervale de adâncimi de consolidare prin operaţiile de tubare şi cimentare. iar legătura dintre acestea şi instalaţia de suprafaţă se realizează cu garnitura de foraj (ansamblu de prăjini tubulare). sistemul de manevră. (sistemul de acţionare. Dislocarea la talpă se execută cu sape de foraj (pe talpă circulară) sau cu cap de carotieră (pe talpă inelară). 31 . Generalităţi Sonda este o construcţie minieră realizată în scoarţa terestră printr-un complex de lucrări (foraj) şi are ca elemente primare: gura/talpa sondei. – raportul de implantare. sistemul de rotire şi sistemul de circulaţie) realizarea în condiţii de securitate (sistemul de prevenire a erupţiilor) a operaţiilor necesare execuţiei unei sonde. Structura procesului de foraj Conceperea arhitecturii unui foraj este efectuată sub responsabilitatea departamentului de foraj în mai multe etape sintetizate prin pregătirea unei documentaţii generale compusă din: – propunerea forajului (raportul geologic).2.

zăcământ. servicii. Capitolele principale ale raportului de implantare sunt: – situaţia geografică. Tot acest raport permite definirea necesarului de: personal (operator + auxiliar). – cadrul geologic şi cel geofizic. etc. importanţa. altitudinea sau adâncimea de apă la forajul off-shore). foraj. Acest document diferă în funcţie de scopul forajului (de explorare sau de dezvoltare) şi trebuie să pună în evidenţă deciziile de luat pe parcurs dacă se are în vedere faptul că anumite operaţii necesită intervale importante de timp (pregătirea terenului şi alegerea aparatului de foraj). obiectivele forajului (tipul. prin analiza performanţelor anterioare se pot deduce vitezele de avansare. În aceeaşi măsură documentul iniţiază studii economice pentru confirmarea fezabilităţii proiectului şi emite o decizie tehnico-economică pozitivă sau negativă legată de execuţia forajului respectiv. adâncimea estimată) şi cuprinde datele de bază: geologice. Raportul de implantare se elaborează după ce decizia de foraj a fost luată. numărul 32 . Este rezultatul şi momentul de stabilire a profilului de colaborare a diferitelor departamente concertante (explorare. Previziunile legate de estimarea preţului forajului sunt în general consemnate în programe adiţionale raportului de implantare: programul de sape de foraj (diametrele definite în programul de foraj se corelează cu tipul de sape prin studii de forabilitate ale formaţiunilor ce urmează a fi traversate.). dificultăţi şi restricţii impuse. calitatea. consumabile. geofizice. producţie). coordonatele. este documentul esenţial care permite să se prevadă cum şi cu ce mijloace va fi realizată sonda. – programul de carotaj mecanic şi de teste diferite de foraj. legat de secţiunea geologică dată. materiale (aparat de foraj.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Raportul geologic (documentul de bază care odată stabilit dă posibilitatea forării unei sonde) defineşte: locaţia sondei (amplasamentul forajului. – programul de teste de producţie şi de studiu a eşantioanelor prelevate. – scopul forajului şi obiectivele petroliere (amintirea datelor de bază sau a obiectivelor definite la propunerea forajului şi care au fost modificate sau completate pe parcursul studiului). – programul de diagrafii (carotaje geofizice). – programul de foraj şi de tubaj. Programul de foraj şi de tubaj. sonde de corelare. Acesta este un document de tip “caiet de sarcini” care cuprinde ansamblul de operaţii de executat şi care permite determinarea bugetului de operare.

Se determină volumele şi debitele necesare care.1. programul fluidelor de foraj defineşte tipurile şi caracteristicile fluidelor folosite pe fază de foraj. Schema forajului rotary cu antrenare de la suprafaţă. Programul de fluide depinde de geologie. de apă. de arhitectura. de obiectivele forajului. 33 .Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze şi metrajul sapelor). Restricţia ecologică devine un factor determinant pentru alegerea tipului de noroi. de petrol). de măsurătorile şi operaţiile indispensabile la nivelul formaţiunii productive. transformarea posibilă a acestora/îngreuierea. Fig. vor ghida alegerea aparatului de foraj şi calculele consumurilor în produse (de noroi. la rândul lor. 2.

asupra cărora se lasă o anumită sarcină axială (greutate) şi sunt antrenate cu o anumită viteză de rotaţie.2.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Fig. La o sondă forată rotativ echipamentul aferent este necesar să îndeplinească trei funcţiuni principale (fig.2. 34 . Aparatul de foraj cu principalele subansamble. 2. Avantajul acestei metodei constă în posibilitatea injectării de fluid la nivelul sapei (în curent descendent) pentru îndepărtarea detritusului rezultat şi antrenarea acestuia la suprafaţă (în curentul ascendent). sau monobloc – scule cu diamante sau PDC.2): 1 – apăsare pe sapă. Forajul rotary Este principala metodă de foraj a sondelor de petrol şi gaze şi constă în folosirea de scule de dislocare cu dinţi de tipul cu trei conuri. 3 – circulaţie de fluid.1 şi fig. 2.3. 2 – rotaţie la sapă.2.

din cadrul echipei de lucru este ocupat minimul de personal: sondorul şef se află la comanda troliului.3) şi se menţine constantă prin reglarea frânei troliului astfel încât prăjina de antrenare să coboare cu o viteză egală cu viteza de avansare a sapei) (fig. 2. Realizarea apăsării pe sapă. – dacă sapa este uzată sau dacă s-a atins adâncimea dorită trebuie extrasă garnitura de foraj în totalitate fie pentru schimbarea sapei. Indicatorul de greutate. fie pentru introducerea unei coloane de tubare. prima operaţie este cea de dezgăţare a capului hidraulic 35 . viteza de rotaţie şi debitul de noroi sunt în general fixe.5.2.3.2.2.4). sondorul şef controlează şi ajustează valorile urmând programul de foraj şi urmăreşte în permanenţă presiunea de refulare a pompelor.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Operaţii principale la forajul unei sonde: forajul propriu-zis este operaţia de bază. masa rotativă antrenează sapa de foraj prin intermediul ansamblului garnitură de foraj.4. apăsarea pe sapă Gs este diferenţa între greutatea în cârligul macaralei cu sapa suspendată Ggf şi cea cu sapa pe talpă (această diferenţă se citeşte pe indicatorul de greutate Martin Decker (fig. Operaţiile de manevră – adăugarea bucăţii de avansare: succesiunea de operaţii executate este prezentată în figura 2. Fig. Fig.

din cârlig după ce ansamblul prăjină de antrenare-cap hidraulic (în permanenţă legat la pompe prin furtunul de foraj) a fost deşurubat din garnitură şi retras la gaura de refugiu.6).2. Montarea capului de sondă – definitivarea consolidării se realizează prin montarea a diverse echipamente de suspendare şi de etanşare la partea superioară a coloanei. Succesiunea operaţiilor la adăugarea bucăţii de avansare. Sunt necesare o serie de teste în presiune pentru verificarea etanşeităţii coloanei. Acest inconvenient a fost eliminat la instalaţiile moderne de foraj prevăzute cu cap hidraulic motor (power suiwell)/Top drive. La final. Tubajul este operaţia de introducere a unei coloane de burlane când forajul a atins adâncimea prevăzută pentru faza respectivă. Ansamblul cap de sondă permite şi montarea prevenitoarelor (obturatoarelor) echipate lateral cu conducte de înaltă presiune denumite linia de omorâre (kill line)/linia manifoldului de erupţie (chock line). De remarcat că în timpul manevrei nu se poate roti garnitura de foraj şi nu se poate circula fluid (pentru aceasta trebuie remontat ansamblul prăjină de antrenare-cap hidraulic). a capului de 36 . Datorită jocului relativ redus dintre coloană şi sondă rotirea este aproape imposibilă. se închide elevatorul sub racordul primei prăjini de foraj. 2. iar manevra constă doar în coborârea prin adăugarea bucată cu bucată a burlanelor de tubare.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Fig. se ridică garnitura de foraj pe înălţimea unui pas (trei bucăţi). după introducerea coloanei. se prinde cea de-a patra prăjină prin intermediul penelor de foraj în locaşul conic al mesei rotative.5. prin circulaţie directă (de regulă) se plasează pasta de ciment în spatele coloanei pe intervalul ce trebuie izolat. se deşurubează cu ajutorul cleştilor şi pasul se depozitează în turla de foraj. se repetă operaţia până ce întreaga garnitură de foraj este extrasă din sondă (fig.

37 .2. a prevenitoarelor (BOP). Frecvent. în prealabil. şi constă în echiparea sondei pentru extracţie: packer. Manevrarea unei garnituri de foraj. Aceste lucrări sunt executate curent de echipa de foraj dar tehnica legată de ele ţine mai mult de domeniul producţiei. fisurare hidraulică.6. acidizare. Completarea este operaţia care succede tubajul ultimei coloane (de exploatare) Fig.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze sondă. etc. faza următoare de foraj se poate derula. se execută operaţii legate de ansamblul strat-sondă: perforare. etc. Odată securitatea sondei asigurată. ţevi de extracţie (tubing). valvă de securitate.

iar antrenarea în rotaţie se realizează cu prăjina de antrenare Fig.3. În figura 3.1 este prezentat ansamblul unei garnituri de foraj. Garnitura de foraj 3. Elementele principale ale echipamentului de fund sunt: prăjinile grele (drill collar). prăjinile de foraj (drill pipe) şi elemente auxiliare compuse din: stabilizatori.1. racorduri (reducţii) diverse. la suprafaţă garnitura de foraj este suspendată în cârlig prin intermediul capului hidraulic. aplicarea unei forţe de compresiune (apăsare – WOB) pe sapă. Funcţiunile principale sunt: transmite sapei energia necesară dislocării rocilor. Componenţă Garnitura de foraj (drill steam) este un arbore rotitor-hidroconductor care asigură legătura mecanică dintre instalaţia de suprafaţă şi instrumentul de dislocare. permite circulaţia fluidului de foraj în condiţii de căderi de presiune minime. 38 . Generalităţi. ghidează şi controlează traiectoria sapei.3. Ansamblul garniturii de foraj. amortizoare de şoc.1.

2 57.0 279.1/9.2 76.1 9.1.2 150.4 9.1/9.1/9.1 165.2 71.4 9.4 9.8 120.4 Diametru la chanfren.1/9.4 71.7 127.4 57.8 165.1/9.1 9. riscul de prindere prin lipire diferenţială).9 203.1 171.8 50. posibilitatea de instrumentaţie sau frezare.4 9.6 237. Prăjini grele de foraj.1/9.4 9. Aliaje pe bază de crom molibden călite şi revenite cu limita elastică minimă de 785 MPa (prăjini grele de 3 1/8…6 7/8 in). căderi de presiune minime posibile.0 154.2 71.7 Tabelul 3.4 9.3 247. D (in) 3 1/8 3 1/2 4 1/8 4 3/4 5 6 6 6 1/4 6 1/4 6 1/2 6 1/2 6 3/4 7 7 7 1/4 7 3/4 8 8 1/4 9 9 1/2 9 3/4 10 11 (mm) 79.5 177.1/9. (in) 24…12 1/4 9 7/8 8 3/4…8 1/2 6 3/4…6 Diametrul prăjinilor grele.1 9.2 196.2.8 177. în principal. rigiditate).2 76.1/9.7 121.5 149. Tabelul 3. DF ±0.4 71.7 212.4 9.4 71.4 9.6 241.8 232.3 260.2 82.2 Lungimea.4 9.0 152.15 (m) 9. Diametrul sapei. respectiv 689 MPa (7…10 in).2 57.6 228.1 50.8 154.1/9.1 9.3.2 71. d +1/16 (in) 1 1/4 1 1/2 2 2 2 1/4 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 1/4 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 3 3 3 3 +1.4 9.3 190.1/9.1/9.4 152.1/9.4 9.9 104.4 57.4 9.2 76.7 254.8 38. constituie un lest de oţel a cărui masă furnizează apăsarea pe sapă şi sunt supuse la restricţii multiple (diametrul de foraj. rezistenţă la flambaj.8 158.1/9.1/9.8 57.Garnitura de foraj (kelly). (in) Exterior Interior 9 1/2 3 7 3/4…8 2 13/16 6 3/4 2 13/16 4 3/4 2 1/4 Materiale.7 164.5 164.4 9.1/9.4 71. facilităţi de întreţinere şi transport.5 185. L ±0.5 144.4 (mm) 76.1 195.6 (mm) 31.4 71.2 209. viteza admisibilă de ridicare a fluidului în spaţiul inelar. Prăjinile grele.1) Diametrul exterior este cuprins între un minim (legat de rigiditatea ansamblului) şi un maxim (în funcţie de diametrul forajului.4 9.4 57.4 9.1 9.4 9. Dimensiuni.4 Diametrul interior.2 71.7 169. (tab.8 184.7 223.1/9.4 114. Destinaţie (conexiune+ diametru) NC23-31 NC26-35 (2 3/8 IF) NC31-41 (2 7/8 IF) NC35-47 NC38-50 (3 1/2 IF) NC44-60 NC44-60 NC44-62 NC46-62 (4 IF) NC46-65 (4 IF) NC46-65 (4 IF) NC46-67 (4 IF) NC50-70 (4 1/2 IF) NC50-70 (4 1/2 IF) NC50-72 (4 1/2 IF) NC56-77 NC56-80 6 5/8 REG NC61-90 7 5/8 REG NC70-97 NC70-100 NC77-110 Diametrul exterior. aliaje amagnetice pentru executarea forajelor direcţionale (Monel cu 39 .1/9.9 100.4 9.1/9. Alegerea diametrului prăjinilor grele. două canale de securitate permit închiderea interiorului garniturii de foraj.4 88.4 158.4 76.0 144.8 159.

se preferă folosirea de prăjini grele cilindrice supradimensionate sau ansambluri de fund (BHA) cu stabilizatori multiplii.2. profil ZIP – prevede două degajări (una pentru pene şi una pentru elevator). asigură o bună ghidare a sapei (jocul prăjini-sondă este de 1/32") însă sunt foarte scumpe. Îmbinările filetate. Profile de prăjini grele circulare uniforme (slick – fig. auto-aliniere). Remediul constă în refiletarea prăjinii. odată cu evoluţia în tehnică.3. durificarea superficială a umerilor şi Fig. IF (Internal Flush – uniform) şi NC (Numbered Connection – acestea sunt normele actuale pentru dimensiunile nominale curente).Garnitura de foraj peste 60% nichel – foarte scump şi cu puternică tendinţă de gripaj a filetelor. Momentul de strângere asigură pretensionarea de compresiune necesară. Umerii filetului transmit marea majoritate a tensiunilor la care sunt supuse prăjinile grele şi constituie singura etanşare metal/metal faţă de presiunea interioară din garnitura de foraj. aliaj austenitic de fier cu crom-magneziu). În general. la forajul sondelor. obosesc şi după un anumit timp de funcţionare filetele prezintă amorse de ruptură sub forma unor micro-fisuri. 3. au apărut filetele FH (Full Hole – largi). Detectarea microfisurilor se face prin inspecţii magnetice sau cu raze ultraviolete.3) sunt de tip rotary cu umăr de etanşare. 40 .2) – pentru manevrare reclamă înfiletarea de suveie speciale de manevră şi fixarea colierului de siguranţă la suspendarea în masa rotativă. Filetele de îmbinare (fig. conice (creşte rezistenţa îmbinării. spirale – pentru reducerea riscului de prindere prin lipire diferenţială şi creşterea suprafeţei de curgere în zona prăjinilor grele. supuse la încovoiere alternativă. Pe parcursul timpului. o mai uşoară şi rapidă asamblare-dezasamblare. standardizate după normele API. armarea zonelor de uzură. În perioada de debut a forajului rotativ filetele erau de tip normal (Regular – REG). Prăjini grele cilindrice.3. patrate – foarte rigide.

d0 – densitatea oţelului. b – cep filetat. 41 .3.2) Gs = Lc S(d 0 − d n ) = Lc Sd 0 k p . grosime de perete mult superioară. ZP – la încovoiere.Garnitura de foraj Fig. ele sunt mai grele şi mai rezistente la flambaj. În figura 3.4 este prezentat principiul pe baza căruia se dimensionează tronsonul de prăjini grele: PDC + P2S = P1S + Gs . Determinarea necesarului de prăjini grele.5).3. ZB – la tracţiune). dn – densitatea noroiului. iar L = (1. Prăjinile intermediare în comparaţie cu prăjinile de foraj normale au: acelaşi diametru exterior. îngroşare în zona centrală şi lungime a racordurilor superioară. (3. Filetele prăjinilor grele: a – îmbinare.3. ZA. Lc – lungimea în compresiune a prăjinilor grele. Pentru evitarea unei diferenţe mari de rigiditate între prăjinile grele şi cele de foraj este recomandată (în special pentru diametrele de foraj mari) utilizarea de ansambluri telescopice de prăjini grele (dispuse de la sapă în ordinea reducerii rigidităţii).1) Cu notaţiile: L – lungimea prăjinilor grele. c – zone critice de rezistenţă (ZB. kp – coeficientul de flotabilitate ( k p = 1 − dn ) se determină: d0 (3.1…1. la forajul direcţional contribuie substanţial la realizarea apăsării pe sapă.2) Lc . Un alt mod de protecţie mecanică a zonei critice (prăjinile de foraj de deasupra prăjinilor grele) îl constituie intercalarea de prăjini de foraj rigide (heavy-weight) – (fig.

4. Principiul de întrebuinţare a prăjinilor grele (secţiunea neutră). 4 1/2 in (21. Racordurile acestor prăjini sunt mai lungi decât la prăjinile uzuale. 4 in (15.Garnitura de foraj Fig.26 mm.3. în două categorii de lungime. Atât racordurile. pentru a micşora suprafaţa de contact cu pereţii sondei. la fel ca şi prăjinile grele. cepul şi mufa se construiesc cu degajări de tensiune. cu sau fără îngroşare centrală.4 mm). În România se construiesc prăjini intermediare de 3 1/2 in cu grosimea de 18.4 mm) şi 5 in (25. dar există şi prăjini forjate dintr-o bucată. Ele sunt sudate prin frecare. cât şi îngroşarea sunt armate cu materiale dure. prăjini de trecere sau prăjini semigrele. 42 .43 şi 25. La dimensiuni mari.08 mm). Se construiesc şi prăjini intermediare cu canale spirale. Ele sunt numite şi prăjini de foraj cu pereţii groşi. ceea ce permite ca filetele să fie retăiate de mai multe ori.

prăjinile pentru forajul rotativ au fost echipate cu racorduri înşurubate. evident stabilizate. IEU – internal -external upset. Prăjinile de foraj obişnuite sunt fabricate dintr-un tub de oţel laminat (fără sudură) ale cărui extremităţi sunt matriţate (ramforsate/îngroşate) în ceea ce se denumeşte upset . Se diminuează. turaţii mai mari. totodată. Sunt posibile. Prăjini de foraj: intermediare (heavy weight) şi obişnuite (cu racorduri sudate). în acest mod. prăjinile intermediare înlocuiesc parţial sau chiar total prăjinile grele. între prăjinile grele şi cele obişnuite ca să realizeze o trecere gradată de la rigiditatea mare a primelor la rigiditatea scăzută a celorlalte. ambele apreciabile la forajul dirijat. având o suprafaţă de contact cu pereţii sondei mai redusă. desele ruperi care au loc în această zonă din cauza oboselii.5.Garnitura de foraj Fig.20 bucăţi. Asemenea ansambluri de fund. Iniţial. sunt mult mai elastice decât cele alcătuite din prăjini grele.3. se diminuează frecările şi se reduc momentele de rotaţie. EU – external upset. 43 . 15 . pentru a fi îmbinate între ele (sunt compuse din trei elemente: prăjina propriu-zisă (corpul sau ţeava prăjinii) şi două detalii sudate la capetele ei (cepul şi mufa prăjinii – racordul special). La capetele îngroşate ale tubului se ataşează prin sudură racordurile speciale (tool-joints) prevăzute cu filete tip rotary şi care permit îmbinarea dintre prăjini. La forajul sondelor cu înclinări mari sau cu extensie orizontală. terminate la un capăt cu cep şi la celălalt cu mufă. După forma îngroşării se disting: IU – internal upset. ambele filetate. cu lungimi până la 1000 m. Prăjinile intermediare se intercalează. Prăjinile de foraj sunt ţevi cu lungimea de circa 9 m.

curbura sondei. 3. În general. cu mangan.interior. În final.3). cu crom. Acesta protejează prăjinile contra coroziunii şi micşorează rezistenţele hidraulice cu circa 20 %. călire şi revenire se realizează prin inducţie.06 %) şi cel de fosfor (sub 0.04 %). prăjinile de foraj se fabrică din oţel slab aliat.620. se acoperă la interior cu lacuri de protecţie. limitează conţinutul de sulf (sub 0. capetele fiind îngroşate (ramforsate) prin presare ulterioară la cald. tratate termic şi apoi prelucrate mecanic (strunjire. determinate de: adâncime. vanadiu. notate cu IU (internal upset. recomandă procedeele de elaborare a oţelurilor. . prăjina completă se controlează ultrasonic sau electromagnetic şi cu particule magnetice. cu curenţii de frecvenţă medie (500 . Gama largă de oţeluri folosite este impusă de diversitatea condiţiilor de solicitare. diametrul sapei. În medii acide cu hidrogen sulfurat se recomandă oţelurile E-75 şi X-95 cu limitele de variaţie a rezistenţei la curgere mai apropiate între ele (517. nichel.800 Hz). notate cu IEU (internal-external upset). tratamentul constă într-o călire rapidă urmată de revenire. Pentru acoperirea suprafeţei interioare se utilizează răşini epoxidice sau fenolice.0. Normele API impun caracteristicile mecanice pe care trebuie să la îndeplinească fiecare clasă de rezistenţă. o 44 . mangan. în cuptoare Simens-Martin. se marchează şi se protejează contra coroziunii. se disting prăjini de foraj cu capetele îngroşate spre: .1 . Institutul American de Petrol (API) a instituit pentru oţelurile folosite la prăjini nişte clase de rezistenţă. numite şi grade (tab. După modul de îngroşare.200 C şi formează un film de 0.2 mm. filetare). mai ales în zona sudurii. Apoi prăjina se finisează în interior şi la exterior în zona sudurii. i se măsoară lungimea. sau din oţel aliat. . Racordurile sunt forjate.Garnitura de foraj În prezent se construiesc numai prăjini cu racorduri sudate. mediu. Ele se pulverizează la 120 . Prăjinile propriu-zise se fabrică prin laminare. Ele se sudează la prăjini prin frecare şi presiune. molibden. notate cu EU (external upset). pentru detensionare. temperatură. diluate în solvenţi organici. zona sudurii se normalizează pentru a-i reface proprietăţile metalurgice. Încălzirea zonei.exterior. cu mangan şi molibden. se cântăreşte. găurire. După detensionare şi debavurare.interior şi exterior. în limba engleză).

sunt amagnetice (permit măsurători de deviere prin interiorul lor cu înclinometre magnetice). tensiunile de încovoiere sunt mai mici).la aceeaşi adâncime.06·105 N/mm2). Faţă de cele din oţel.Garnitura de foraj respectiv 655 . . Se construiesc două tipuri de prăjini din aliaje de aluminiu: . prăjinile din aluminiu sunt mai flexibile: la aceeaşi rază de curbură. 45 . prăjinile din aluminiu sunt convenabile la forajul dirijat şi la cel orizontal. creşte rezerva de tracţiune în cazul prinderii în gaura de sondă. ca să poată fi retăiate când se uzează filetul. Racordurile sunt similare cu cele folosite la prăjnile din oţel.2/ρm . Prima cale de creştere o constituie folosirea unor oţeluri cu rezistenţă ridicată. . cu cepul şi mufa tăiate în capetele îngroşate.760 N/mm2). prăjinile din aluminiu au unele avantaje: . pe filet şi pe o suprafaţă conică aflată în prelungirea filetului.cu racorduri de oţel înfiletate la capete.prăjinile din aluminiu sunt mai uşor de transportat şi de manevrat pe rampă şi pe podul sondei.dintr-o bucată. gradul de oboseală se diminuează. Ţeava prăjinii de aluminiu se fabrică prin extrudare. Ataşarea are loc prin fretare: racordurile sunt încălzite la circa 400oC. În general se utilizează aliaje Al-Cu-Mg (cunoscute sub numele de duraluminiu) şi Al-Cu-Mg-Zn. În acest sens prezintă interes aliajele de aluminiu (densitatea 2750 kg/m3) şi de titan (densitatea 4500 kg/m3). A doua cale o reprezintă utilizarea unor aliaje uşoare. Prăjinile din aliaje de aluminiu sunt utilizate mai ales la forajul sondelor dirijate.modulul de elasticitate este mai redus (0. din acest motiv. dar sunt de obicei mai lungi. duritatea mai scăzută şi alungirea la rupere (ductilitatea) mai mare. . dar şi pentru că odată cu greutatea scade şi presiunea de contact laterală.rugozitate mai mică decât cele din oţel (căderile de presiune se reduc). se reduce sarcina la cârligul instalaţiei şi energia necesară pentru manevrare. .73 105 N/mm2 faţă de 2. etanşarea racord-prăjină se asigură printr-un triplu blocaj: frontal în capătul cepului prăjinii. aliate şi îmbunătăţite. Adâncimea de utilizare creşte cu raportul Rp0. în timp ce prăjina este răcită la interior cu apă sau cu azot lichid. eventual şi cu Mn şi Si. Ele se înşurubează la capetele prăjinii cu un filet trapezoidal. .

Peste stratul din carburi se depune. În România. Ele au raportul rezistenţă mecanică-densitate ridicat. pentru a proteja coloanele de burlane. relit).9 mm).740 N/mm2. duritatea Brinell = 285. de exemplu bronz. în atmosferă de gaze inerte.2 = 827 N/mm2. Cu ajutorul unui arc electric. Se folosesc granulaţii fine (0. suprafaţa exterioară a racordurilor este durificată prin călire superficială cu curenţi de înaltă frecvenţă (CIF). uneori. acolo unde temperatura limitează aplicabilitatea celor de aluminiu. tăierea şi protejarea filetului.corpul prăjinii şi racordul . După normele API. liantul se topeşte şi granulele dure se depun pe suprafaţa racordurilor. cerinţele minime sunt: limita de curgere Rp0. racordurile sudate se fabrică din oţeluri 36MoCrNi16 sau 40VMoMnCr10 (echivalente cu oţelurile AISI 4137 H şi 4140 H).03 %).8 . călire şi revenire. cu duritatea HRC limitată la 26 – 28 şi rezistenţa la curgere la 670 . În medii acide cu hidrogen sulfurat se folosesc oţeluri aliate cu molibden (0.75 %).se armonizează prin modificarea dimensiunilor transversale ale racordului: prăjinile din oţeluri superioare au racorduri mai robuste. niobiu (0. Materiale pentru racorduri. au o stabilitate termică mare şi sunt amagnetice.0.0. tratamente termomecanice (deformare plastică urmată de o călire cu apă) sau prin încărcarea cu materiale dure: carburi de wolfram granulare (de exemplu. Pentru a mări rezistenţa la uzură prin frecare cu rocile abrazive. sunt rezistente la oboseală. Au modulul de elasticitate mai mic decât oţelul (1. în care sunt practicate de obicei nişte şanţuri.06·105 N/ mm2). rezistenţa la rupere Rm = 965 N/mm2. un strat metalic. încărcarea cu materiale dure. Cu materiale dure se încarcă numai mufa racordului. Rezistenţa celor două elemente . astfel că permit încovoieri mai accentuate. urmată de prelucrarea mecanică. prin mai multe benzi circulare. Carburile de wolfram sinterizate se află distribuite uniform într-o matrice de oţel.Garnitura de foraj Prăjinile de foraj din aliaje de titan sunt destinate sondelor foarte adânci (peste 10 000 m). sau a unui jet de plasmă.12 . 46 . Racordurile care echipează prăjinile de foraj se execută prin forjare.18 mm) sau grosiere (0. ca electrodă de sudură. alungirea 13 %. mai moale.1·105 N/mm2 faţă de 2. Oţelurile aliate folosite pentru racorduri sunt practic independente de clasa de rezistenţă a prăjinilor.

Dimensiunile curent folosite la forajul sondelor de petrol şi gaze sunt: 3 1/2 şi 5" (în SUA se utilizează adesea 4 1/2"). API a standardizat patru tipuri de oţel pentru toate dimensiunile de prăjini (tab. Umerii conici la 18 la mufa specială a racordului permit angajarea în elevatorul de manevră cu scaun conic (există şi racorduri speciale cu umeri drepţi.3). prin coroziune şi prin oboseala materialului (care practic le scoate din uz). Garnitura de prăjini standard este din oţel grad E. Diametrul nominal al prăjinilor de foraj (diametrul exterior la corpul tubului) este de: 2 3/8. range III (38…45 ft). 2 7/8. Caracteristicile oţelurilor pentru prăjini. Nc 38 – racorduri cu diametrul de 4 3/4 in (prăjini de 3 1/2 in). Pe măsura utilizării.3. Tabelul 3. 47 o . 4 1/2. Gradul E X–95 G–105 S–135 Limita elastică Minimă Maximă MPa (psi) MPa (psi) 517 (75 000) 724 (105 000) 655 (95 000) 862 (125 000) 724 (105 000) 931 (135 000) 931 (135 000) 1 138 (165 000) Rezistenţa de rupere Minimă MPa (psi) 690 (100 000) 724 (105 000) 793 (115 000) 1 000 (145 000) Lungimea prăjinilor este standardizată de API în trei clase: range I (18…22 ft). Diametrul interior al prăjinilor nu este o cotă directă. dacă rezistenţa acesteia devine insuficientă pentru continuarea forajului se adaugă prăjini din grade superioare (X. Oţelul de racorduri are limita elastică de 120 000 psi indiferent de gradul oţelului din care este fabricat corpul prăjinii la care sunt sudate. prăjinile de foraj se uzează prin frecarea cu pereţii sondei prin eroziune. 4. respectiv două bucăţi pentru aparatele uşoare).Garnitura de foraj Caracteristicile prăjinilor de foraj. G sau S). Filetele sunt de acelaşi tip cu cele ale prăjinilor grele: NC 50 pentru racorduri cu diametrul exterior de 6 1/2 in (pentru prăjini de 5"). 5 1/2 in. range II (27…30 ft). 3 1/2.3. 5. La forajul petrolier sunt folosite preponderent prăjinile din categoria II (manevrarea garniturii se face în paşi alcătuiţi din trei bucăţi pentru aparatele de foraj grele. Tehnica de sudură prin fricţiune a adus progrese remarcabile în ceea ce priveşte rezistenţa ansamblului din două aliaje diferite. Prin frecare (eventual eroziune şi coroziune electro-chimică) racordurile speciale (mufele speciale) şi corpul prăjinilor îşi pierd din grosimea de perete. se obţine din masa nominală a corpului exprimată în standardele API în lb/ft (în SI se exprimă în kg/m). dar sunt practic abandonate la forajul actual).

clasa II – cu 30 % pierdere de grosime (tab. Exemplu de încadrare a prăjinilor de foraj. Sensul filetelor la cele două capete este diferit şi depinde de sensul de antrenare al garniturii de foraj: pentru garnitură dreapta – jos filet dreapta.30 19. tipo-dimensiuni.4.Garnitura de foraj fapt ce duce la diminuarea capacităţii de rezistenţă mecanică. În secţiune transversală zona profilată este patrată sau hexagonală (rar triunghiulară). Tabelul 3.3.1 52. premium – cu 20 % pierdere din grosimea de perete. 48 .50 13. Rezistenţa la Tracţiune (kN) Torsiune (Nm) Spargere (MPa) Tip oţel E E E Diametrul in 3 1/2 5 3 1/2 5 3 1/2 5 Masa unitară lbm/ft* 13. permite manevrarea longitudinală cu rotaţie a garniturii pe o lungime egală cu lungimea porţiunii profilate.489 kg/m.1 65. Prăjina de antrenare este elementul cu lungimea cea mai mare (40…54 ft) din componenţa garniturii de foraj pentru a face posibilă adăugarea bucăţii de avansare. suportă greutatea totală a garniturii. iar la capete este prevăzută cu secţiuni cilindrice îngroşate (cu lungime mai mare decât a pieselor de racord) pe care se taie filetele de legatură.5 Premium 944 1 386 19 500 43 800 87 59.6). La intervale regulate antreprenorii de foraj (proprietarii de garnituri de foraj) inspectează prăjinile de foraj în baze tubulare specializate (control nedestructiv) şi obţin un certificat de încadrare în una din clasele de uzură corespunzător normelor API.9 Clasa II 816 1 203 16 800 37 900 76. conduce fluidul de foraj prin interior. acestea urmează a fi folosite în condiţii de solicitare corespunzătoare capacităţii lor de rezistenţă. API clasează prăjinile de foraj în funcţie de gradul de uzură: clasa I – prăjini noi cu toate cotele la valoarea nominală.50 13.4 * 1 lbm/ft = 1.30 19.50 Clasa I 1 208 1 760 25 200 55 800 95. iar sus filet stânga (invers pentru garnitura stânga). Alegerea materialului (gradul de oţel) se face în general pe baza unui calcul simplificat din care rezultă adâncimile maxime de lucru pentru anumite condiţii. Alegerea diametrului prăjinilor de foraj se face în funcţie de faza de foraj (diametrul sapei) şi pe baza consumului specific de energie hidraulică (la circulaţie)/mecanică (la manevră).30 19. Prăjina de antrenare transmite mişcarea de rotaţie de la masa rotativă la garnitura de foraj. face legătura între capul hidraulic şi ultima prăjină de foraj din garnitură. clasă de utilizare şi limită elastică de rezistenţă la tracţiune.

sau chiar în locul ei. după tubarea unei coloane de burlane.3. Ele au lungimea totală de circa 12 m şi porţiunea de antrenare. 49 Dîi . profilată. Prăjinile de antrenare sunt ţevi cu pereţii relativ groşi. dar capul hidraulic. indiferent de presiunea de lucru. Capătul de jos al prăjinii de antrenare este prevăzut cu o reducţie de protecţie mufă-cep: ea poate fi schimbată când i se uzează cepul. Din punct de vedere constructiv. Prãjina de antrenare.6. Distanţa dintre feţele opuse ale poligonului defineşte dimensiunea nominală a prăjinilor de antrenare (Dn). De fapt. prăjinile de antrenare sunt mai rezistente decât prăjinile de foraj. prăjinile de antrenare sunt: forjate sau frezate. între prăjină şi reducţie. între prăjina de antrenare şi capul hidraulic se montează întotdeauna o cana de siguranţă. Prin calităţile materialului şi prin dimensiunile transversale. La Dn Dc Îngrosare superioarã Filet stânga Îngrosare inferioarã Portiunea de Filet dreapta antrenare L La Dn Dc Dîs di Fig. prăjina de antrenare preia mişcarea de rotaţie de la masa rotativă şi o transmite spre sapă prin intermediul garniturii de foraj. cu reducţia lui de protecţie cep-cep. care evită circulaţia inversă. Uneori. Zona de antrenare trebuie să fie mai lungă decât prăjinile de avansare din garnitură. se amplasează o reducţie prevăzută cu ventil de reţinere. prăjina de antrenare trebuie uneori schimbată – diametrul cepului scade cu dimensiunea nominală a prăjinii -. cu interiorul circular şi exteriorul profilat.Garnitura de foraj Prin forma ei profilată. care îşi păstrează dimensiunea mufei şi a cepului (6 5/8 REG). Pe reducţie se montează un manşon de cauciuc ca să protejeze prevenitoarele de erupţie şi coloana de burlane. poligonal. rămâne acelaşi. de aproximativ 11 m. Indiferent de dimensiunea nominală toate prăjinile de antrenare au la capătul superior aceeaşi mufă (6 5/8 REG): în timpul forajului.

la dirijarea sondelor sau pentru realizarea circulaţiei între interiorul şi exteriorul garniturii. – elemente ce unesc două componente când ambele se termină cu mufă sau ambele cu cep.Garnitura de foraj Se folosesc oţeluri aliate. Sunt fabricate din oţel de racord. stabilizatori sau alte echipamente folosite la săparea sondei. motor de fund sau pentru ataşarea diverselor scule introduse cu sau în ansamblul garniturii. carotieră.341.3. chiar dacă au aceeaşi tipodimensiune de filet. Duritatea Brinell: 285 . Rezistenţa lui minimă la rupere trebuie să fie 980 N/mm2 . respectiv de acelaşi tip.2) de 770 N/mm2 . asimilat cu oţelul AISI 4145H (SUA). 50 . Multe reducţii sunt cunoscute după destinaţia lor: − reducţia capului hidraulic. între prăjinile grele şi sapă. Echipa de foraj are în dotare un evantai cât mai larg posibil de tipo-dimensiuni care să acopere toate schimbările de prăjini grele. având îmbinări cu umăr şi filet rotary. Reducţiile sunt elemente de legătură care fac conexiunea între elementele garniturii de foraj cu dimensiuni/îmbinări diferite. Ele servesc ca: – piese de legătură între componentele garniturii de foraj. cu filete stânga. motorul de fund.5 m). cu pereţii groşi. Reducţii.7. – elemente scurte folosite la măsurarea devierii. iar rezistenţa minimă de curgere (de fapt limita de proporţionalitate Rp0. prăjina de antrenare. Fig. cep-cep. Reducţiile sunt piese tubulare relativ scurte (până la 1−1. atunci când ele au îmbinări care nu se potrivesc (ca dimensiune sau tip). – sisteme pentru protecţia la uzură a unor elemente importante şi scumpe: capul hidraulic. În România se utilizează oţelul 46MoMnCr10. îmbunătăţite pe toată lungimea: prăjini călite şi revenite. motoare.

2 = 691 N/mm2 şi HB = 277 pentru diametre de 7 − 10 in. De-a lungul garniturii de foraj se montează una sau două supape care permit circulaţia directă. care centrează garnitura şi constituie puncte de sprijin cu pereţii sondei. 46MoMnCr10 sau 34MoCrNi16X. chiar la prima prăjină de foraj. Prăjinile grele împreună cu 51 . fie pentru a îmbunătăţi condiţiile de lucru ale garniturii. − reducţii dezaxate folosite pentru dirijarea sondelor. rapid şi sigur. Uneori. cu diametrul egal cu cel al prăjinii. Acestea nu sunt strict necesare forajului. Alte componente. de obicei mufă-mufă. − reducţii de circulaţie. din aceleaşi oţeluri ca şi prăjinile grele: 40CrNi12. eventual într-un stabilizator. − reducţii de orientare. orificiul este orientat de-a lungul acesteia. − reducţii de legătură între prăjinile grele. fie pentru a realiza o gaură de sondă cu forma şi direcţia dorite. corectori. sau undeva mai sus. Rp0. Ele se montează imediat deasupra sapei. Când canaua este deschisă. reducţiile se construiesc din prăjini grele devenite prea scurte după tăierea repetată a filetelor.Garnitura de foraj − reducţia de protecţie a prăjinii de antrenare. cepul se roteşte cu 900 cu o cheie cu cap pătrat sau hexagonal. având diametrul egal sau apropiat de cel al sapei. îmbunătăţite. Pentru a împiedica erupţia sondei prin interiorul garniturii de foraj. cel puţin la unul dintre capetele prăjinii de antrenare trebuie montată o cana de siguranţă care să poată fi închisă manual. − reducţii de trecere. cu supapă de reţinere sau cu supapă de scurgere Reducţiile se construiesc din semifabricate forjate. prevăzute cu dispozitive necesare pentru dirijarea sondelor. Stabilizatori.2 = 760 N/mm2 şi duritatea Brinell minimă 285 pentru diametre de 3 1/8 − 6 5/8 in. Stabilizatorii sunt elemente intercalate între prăjinile grele. Când se închide. ele se plasează de-a lungul garniturii. − reducţia sapei. cu locaş pentru protector de cauciuc. Canaua de siguranţă are un cep sferic prevăzut cu un orificiu de trecere. fie din motive de siguranţă. Limita minimă de curgere Rp0.

Construcţia lor este determinată de duritatea şi abrazivitatea rocilor. stabilizare sau descreştere a unghiului de înclinare – se obţine modificând numărul. Stabilizatorii sunt folosiţi: – ca să prevină devierea sondei de la direcţia dorită. tot pentru dirijarea sondei. adeseori cu suprafaţa de lucru chiar în continuarea celei a sapei. – pentru a mări sau a micşora înclinarea sondei (realizarea scopului urmărit – creştere. să stabilizeze direcţia de înaintare a sapei (ei îmbunătăţesc şi condiţiile de lucru ale sapei şi ale prăjinilor grele. crom-mangan-molibden. Stabilizatorii cu diamante se utilizează în roci dure. Manşonul cu lame armat cu 52 . striate. Se mai numesc şi alezoare şi ele au uneori. integrali. Stabilizatorii cu lame: – uzinate din corpul stabilizatorului. cu diamante sau PDC-uri. Corpul şi lamele metalice sunt fabricate din oţeluri aliate de îmbunătăţire: crom-molibden. Lamele pot fi drepte (fixate de-a lungul generatoarei corpului sau uşor înclinat). cu role şi. poziţia lor în ansamblu şi jocul radial faţă de pereţii sondei. rolele pot fi schimbate. de tipul sapei şi de scopul urmărit. – sudate pe corpul stabilizatorului. Când se uzează. mai rar. – cu manşon de cauciuc staţionar. inclusiv de la cea verticală. – cu manşon înşurubat. Stabilizatorii cu role se folosesc în roci relativ dure şi abrazive. scurte sau lungi. Se construiesc stabilizatori cu lame. spirale. Ei se amplasează deasupra sapelor cu diamante. se folosesc şi stabilizatori montaţi pe corpul motoarelor de fund. împiedică lipirea acestora de pereţi). demontabil. dispuse paralel cu axa corpului ori înclinat. adeseori ei sunt excentrici creând un efect de împingere laterală sapei). Rolele pot fi netede. cu dinţi armaţi cu material granular sau cu inserţii din carburi metalice. ameliorând condiţiile lor de funcţionare. – cu patine de uzură schimbabile.Garnitura de foraj stabilizatorii formează ansamblul părţii inferioare a garniturii (ansamblul de fund – BHA). Se construiesc stabilizatori cu trei sau şase role (amplasate la două niveluri). diametrul mai mare decât cel al sapei.

cu armătură metalică. cu ajutorul unui dispozitiv de manşonare. cele deschise. ele sunt strânse pe prăjini prin baterea splintului metalic. protectoarele au diametrul interior. Primele. la acţiunea aditivilor din noroi (în primul rând la produsele petroliere) şi la temperaturile ridicate din sondă. manşoane de cauciuc care împiedică frecarea racord-burlane. cu suprafaţa exterioară netedă. În roci dure. Coeficienţii de frecare cu burlanele trebuie să fie cât mai mici. Racordurile prăjinilor care se rotesc ori se manevrează în interiorul unei coloane tubate uzează burlanele prin frecare în prezenţa noroiului. cu patine longitudinale ori cu patine înclinate. Constructiv. Amortizoare de vibraţii. mai ales pentru îmbinările filetate. Pentru a nu se deplasa de-a lungul prăjinilor. lângă racorduri. au un joc mai mic. cât şi PDC-uri. datorită fenomenului de oboseală a materialului. Primele sunt mai răspândite şi sunt echipate uneori cu pistoane flotante în ulei. Pentru atenuarea acestui fenomen. Cauciucul trebuie să fie rezistent la uzura prin frecare. şi amortizoare cu elemente din cauciuc masiv. în stare liberă. Se folosesc atât diamante naturale. Se construiesc amortizoare cu elemente elastice metalice – spirale sau discoidale –. cu şperul. Celelalte se închid pe prăjini cu ajutorul unui splint metalic. în roci fisurate. Amortizoarele de cauciuc nu pot fi utilizate la temperaturi ridicate. protectoarele din cauciuc sunt fie întregi. sunt forţate să treacă peste racordul cep. 53 . Zăvorul stabilizatorului cu manşon de cauciuc staţionar serveşte la blocarea acestuia atunci când prăjinile grele se îmbracă. fie deschise – tăiate pe o generatoare –. Pe prăjinile ce lucrează în coloană se montează. pentru degajare. mai mic decât cel al prăjinilor: protectoarele întregi de la circa 20 mm la cele de 2 3/8 in până la 40 mm la cele de 6 5/8 in (dimensiunea nominală este dată de diametrul prăjinilor pe care se montează). şi în prezenţa produselor petroliere. fie sunt formate din două părţi prinse într-o balama. în apropierea sapei se intercalează un amortizor de vibraţii. sapele cu role lucrează neuniform şi induc în garnitura de foraj vibraţii foarte periculoase. lăsând greutatea prăjinilor pe ele.Garnitura de foraj diamante poate fi detaşabil şi schimbabil. Protectoare de cauciuc. Exteriorul acestora din urmă poate fi neted. peste 100oC. în conglomerate.

Există patru tipuri de îmbinări recomandate de normele API. Ele sunt îmbinări cu umăr. IF (Internal Flush). dintre care 6 înşurubabile cu alte dimensiuni anterioare au fost introduse în ideea restrângerii gamei de tipodimensiuni existente (circa 100) şi pentru a îmbunătăţi caracteristicile de rezistenţă ale îmbinărilor. sunt etanşe. Îmbinările cu asemenea filet se centrează uşor. – îmbinări cu trecere uniformă. bisectoarea perpendiculară pe axa îmbinării. se înşurubează rapid. HI . Simbolizarea cuprinde. cu pasul şi conicitatea relativ mari. şi un număr format din două cifre ce reprezintă diametrul mediu al filetului cepului în planul de măsurare (la 15. NC (Numbered Connection).a.Garnitura de foraj Îmbinările filetate. FH (Full Hole). WO (Wide Open). – îmbinări cu trecere largă. notate REG (Regular).Torque. H90. Filetul de racord are profilul triunghiular. cu unghiul la vârf 60o. – îmbinări numerotate. PAC. La filetele cu sensul spre stânga se adaugă simbolul LH (Left Hand). SLH90. 54 . OH (Open Hole) ş. Diametrul mediu al filetului la aceste racorduri nu coincide cu nici unul dintre cele două anterioare – este mai mic – şi îmbinarea a fost notată cu IF (internal flush). vârfurile retezate. s-au construit racorduri al căror diametru interior era egal cu cel al prăjinilor echipate. tip NC. în număr de 13. filet rotary sau filet special.875 mm faţă de umeri) exprimat în zecimi de inch (rotunjit). Elementele componente ale garniturii de foraj se îmbină între ele cu un filet specific forajului rotativ. Îmbinările numerotate. momente de încovoiere şi forţe axiale suficient de ridicate. cunoscut sub numele de filet de racord. XH sau EH (Extra Hole). prin creşterea razei de curbură de fundul spirelor. fundurile rotunjite sau retezate. DSL (Double Streamline). În ordinea apariţiei. SST (Super Strength Thread). prin diametrul interior şi cel exterior al racordului: SH (Slim Hole). prăjinile erau calibrate la interior. ele sunt: – îmbinări normale. Odată cu sudarea lor la capătul prăjinilor. pe lângă iniţialele NC. rezistente la uzură şi capabile să transmită momente de torsiune. În afara acestor îmbinări uzuale se întâlnesc şi altele. diferenţiate prin forma îmbinării şi a filetului.

carotaj mecanic. regimul de lucru (apăsarea pe sapă. fie în sens invers. variabilă de-a lungul garniturii. Noua poziţie de echilibru este condiţionată de prezenţa pereţilor sondei şi constituie. presiunea de pompare). După pierderea stabilităţii. omogenitate). Lungimea garniturii este foarte mare în raport cu dimensiunile transversale astfel că instabilitatea longitudinală survine la valori scăzute ale sarcinilor exterioare. debitul de circulaţie. prezenţa amorti-zoarelor de vibraţii. turaţie. viteza de manevrare. uzura prăjinilor este mult diminuată. lansarea unui liner). condiţiile de solicitare sunt mai uşoare decât la forajul cu masa rotativă: dispare caracterul variabil al tensiunilor de încovoiere. Pasul acesteia nu este constant fiind determinat de forţa axială. Solicitările garniturii de foraj 3. o spirală spaţială. ci şi în jurul axei sondei: fie în acelaşi sens. manevrare.Garnitura de foraj 3. sincron. instrumentaţie.2. modul de alcătuire şi de stabilizare a ansamblului de fund. şi a stabilizatorilor ca puncte de sprijin. ca mase concentrate. momentul de torsiune este mai scăzut. – apare pierderea stabilităţii longitudinale (provocată de forţele de compresiune. La forajul cu motoare de fund. adâncimea şi diametrul sondei. abrazivitate. metoda de foraj (cu mijloace de suprafaţă ori cu motoare submersibile). când frecările sunt însemnate. profilul ei (drept sau curbat).2. În timpul forajului: – toate solicitările au un caracter variabil cauzat de lucrul neuniform al sapei pe talpă. dacă frecările cu pereţii sunt reduse. forţele centrifuge create prin rotire. 55 . de regulă. garnitura se roteşte nu numai în jurul axei proprii. tipul sapei etc. presiunea interioară şi circulaţia fluidului de foraj). momentul de torsiune. proprietăţile rocilor traversate (duritate. el este influenţat şi de prezenţa racordurilor.1. rotirea garniturii şi pulsaţiile pompelor de noroi. Condiţiile de lucru Natura şi mărimea solicitărilor la care sunt supuse elementele garniturii de foraj sunt determinate de operaţia executată în sondă (foraj. natura şi proprietăţile fluidului de foraj.

3. Garnitura de foraj este supusă. când se probează o coloană sau un liner cu ajutorul prăjinilor. puncte slabe ale garniturii. de şoc: când se încearcă degajarea ei prin bătaie cu geala. reacţiunea tălpii în timpul forajului (egală cu apăsarea pe sapă). prin uzură. când se înţepeneşte ori se desprinde brusc în timpul rotirii. îndeosebi la oboseală). mediul ambiant este coroziv şi afectează simţitor rezistenţa prăjinilor. la anumite solicitări. Dar acesta provoacă şi compresiune: când se lasă apăsare pe sapă. efecte existente în prezenţa noroiului. coroziunea provocată de oxigenul din aer este de obicei mai pronunţată. forţa de tracţiune suplimentară aplicată pentru degajarea garniturii prinse sau atunci când există tendinţă de prindere. dispare efectul favorabil al flotabilităţii şi cel de amortizare a vibraţiilor. greutatea ansamblurilor introduse în sondă (motoare de fund. uneori. îmbinările filetate constituie. când garnitura este prinsă şi lăsată liber din cârligul instalaţiei.Garnitura de foraj În general. solicitările se accentuează cu adâncimea şi sunt mai severe în sondele curbate. când este scăpată pe o anumită înălţime. forţele de presiune create atunci când se încearcă desfundarea garniturii prinse. linere).2. forţele de presiune create de prezenţa şi circulaţia noroiului. Este dată de: greutatea proprie a prăjinilor. Solicitarea principală o constituie tracţiunea produsă de greutatea proprie. dimensiunile transversale (diametrul şi grosimea peretelui) se reduc semnificativ în timp. sondele sunt înclinate faţă de verticală şi au curburi variabile de-a lungul lor. Solicitările statice Solicitarea la tracţiune şi compresiune axială. forţele de frecare cu pereţii şi cu noroiul din sondă. La forajul cu aer. racordurile dintre prăjini constituie mase concentrate şi au rigiditatea mai mare decât cea a corpului prăjinilor. şi la solicitări dinamice. garniturile sunt alcătuite din tronsoane cu secţiune transversală diferită.2. 56 . Complexitatea stării de solicitare a garniturii de foraj rezidă din următoarele: (solicitările nu sunt uniforme de-a lungul garniturii. forţele de inerţie la introducerea şi extragerea garniturii din sondă în perioadele de variaţie a vitezei de manevrare.

g (ρ o − ρ n ) (3. lungimea maximă de utilizare a unei garnituri cu secţiune uniformă Lmax= σ ad . Dacă se notează cu q = Aρ0 – masa unitară. 1.max = Lg (ρ o − ρ n ) . S-135 – 9370 m. Ne vom rezuma. adâncimile calculate cu relaţia (3. X-95 – 6595 m. G-105 – 7290 m. garnitura este întinsă. A A (3. (3. la sonde verticale ori apropiate de verticală şi vom studia câteva situaţii. Într-o secţiune oarecare. aici. aflată la distanţa z faţă de capătul inferior.6) În cazul oţelului (ρo = 7850 kg/m3).6) sunt: oţel grad E – 5205 m. ρo – densitatea materialului (oţelului). A – aria secţiunii transversale a prăjinilor.a. cu un coeficient de siguranţă egal cu 1. Gz FA – forţa de presiune (arhimedrică) aplicată pe suprafaţa de la baza garniturii. Tensiunea maximă de tracţiune este la suprafaţă z = L: σ z. tensiunea axială σz = Gz − FA Azρo g − ALρ n g = = ρo g z−ρ n gL . într-un noroi de 1100 kg/m3. iar dedesupt – comprimată. Garnitură suspendată (cu secţiune uniformă).5) Dacă se pune condiţia ca σ z. se foloseşte de obicei masa (sau greutatea) pe unitatea de lungime. această secţiune se află la distanţa l0 = ρo L ρn (3. relaţia (3.3) se scrie: 57 . Pentru materialul tubular introdus în sonde.Garnitura de foraj Interesează distribuţia tensiunilor axiale de-a lungul garniturii.3) S-au notat: – greutatea porţiunii aflate sub secţiunea considerată. ρn Există o secţiune unde tensiunea axială este nulă. Faţă de bază.max să nu depăşească o anumită valoare admisibilă σ ad .4) Deasupra ei. – densitatea fluidului de foraj (noroiului).5. L – lungimea garniturii. începând cu cea mai simplă.

Garnitură alcătuită din două tronsoane cu secţiune diferită: prăjini grele cu aria A1. ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. A A ⎜ ρo ⎟ A ⎜ ρo ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ (3. şi prăjini de foraj cu aria A2. 1. Expresia lui Gz din relaţia (3. cu 10 . σ z. masa unitară q2 şi lungimea l2.30%. Lungimea (adâncimea) de utilizare a unei garnituri formate din acelaşi tip de prăjini se scrie în acest caz: Lmax = ARp0.Garnitura de foraj σz = g qz− ALρ n .7) La gura sondei.10) se scrie şi sub forma σz = Gz ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ −ρ n gh . Relaţia (3. nu numai pentru cele cu secţiune uniformă. Cu Gg s-a notat greutatea garniturii.9) Rp. masa unitară medie depăşeşte simţitor masa unitară a prăjinilor netede – egală cu Aρ0 –.0. Este preferabil să se utilizeze masa unitară pentru motivul că.3) poate fi aranjată şi astfel: ⎛ ρ ⎞ σ z = ρ o gz− ρ n gL+ ρ n gz− ρ n gz=ρ o gz⎜1− n ⎟ −ρ n gh. A (3. în funcţie de lungimea şi mărimea îngroşărilor.10) unde h este adâncimea secţiunii considerate : h = L – z. masa unitară q1 şi lungimea l1. ⎛ ρn ⎞ ⎛ ρn ⎞ qg⎜1− ⎟ csqg⎜1− ⎟ ⎜ ρ ⎟ ⎜ ρ ⎟ o⎠ o⎠ ⎝ ⎝ (3.2 Aσ ad = .1.4 .5.max = g qL− ALρ n gqL⎛ ρ n ⎞ Gg ⎛ ρ n ⎞ = ⎜1− ⎟ = ⎜1− ⎟ .11) Observaţia 1. A ⎜ ρo ⎟ ⎝ ⎠ (3.2 constituie limita de curgere minimă şi cs un coeficient de siguranţă: 1. de robusteţea racordurilor. datorită îngroşărilor de la capetele prăjinilor şi racordurilor. Tensiunea maximă la suprafaţă 58 .b.8) Factorul 1−ρ n / ρ o este numit coeficient de flotabilitate. Se poate arăta că relaţia (11) este valabilă oricare ar fi alcătuirea garniturii.

12) Dacă se cunosc lungimea sau greutatea prăjinilor grele. În alte secţiuni. relaţia (3. au valoarea egală cu presiunea de la adâncimea punctului respectiv − ρ n gh. Garnitură suspendată cu circulaţie. ea poate fi eliminată şi starea de tensiune este echivalentă cu una ale cărei valori principale sunt: σ 'x = 0. σ y . 2.max = ⎝ . ⎜ ρ ⎟ A2 o⎠ ⎝ (3. pp se înlocuieşte cu suma căderilor de presiune din acel punct până la capătul final al circuitului pz .max= g l 2q2 + l1q1 ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ . A (3. Căderile de presiune create prin circulaţia fluidului de foraj în interiorul şi în exteriorul garniturii modifică într-o oarecare măsură starea de tensiune din prăjini. garnitura este supusă la o forţă de tracţiune suplimentară egală cu produsul pp A0 .14) La suprafaţă. A ⎜ ρo ⎟ A ⎝ ⎠ (3. limita de curgere a materialului din care sunt fabricate prăjinile de foraj şi se impune un anumit coeficient de siguranţă. La corpurile scufundate într-un lichid. l 2. Primele două componente. în care pp este suma căderilor de presiune din circuit şi A0 – aria secţiunii interioare a prăjinilor. în orice punct al lui există o stare de tensiune spaţială. În acest caz. La capătul de sus.15) 59 . cele trei componente sunt chiar tensiuni principale.2 A2 q − 1 l1 . σ z . se poate calcula lungimea maximă a prăjinilor de foraj. aflate într-un plan orizontal. Din motive de simetrie. ⎛ ρ ⎞ Gg ⎜1− n ⎟ + pp A0 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ σ z. Într-un corp scufundat în lichid. componenta verticală σ z are mărimea calculată cu relaţia (11).Garnitura de foraj σ z.max = Rp0.11) devine: σz= Gz ⎛ ρn ⎞ pz A0 ⎜1− ⎟ + − ρn gh .σ 'y = 0 şi σ 'z = Gz (1− ρ n / ρ o ) / A (în absenţa altor solicitări exterioare).13) Observaţia 2. descrisă de trei componente ortogonale: σ x . dacă nu există alte solicitări exterioare. ⎛ ρ ⎞ q cs gq2 ⎜1− n ⎟ 2 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. toate cele trei tensiuni conţin o componentă identică – presiunea hidrostatică. în prima prăjină de foraj.

egală cu apăsarea pe sapă Gs.8 sunt prezentate tensiunile unitare generate: z.17) Tensiunea maximă de compresiune se află la capătul inferior al garniturii (al prăjinilor grele): σ a. cu valori semnificative în unele situaţii: de frecare cu pereţii sondei şi cu noroiul din jur. apar şi unele forţe suplimentare.8. Garnitură sprijinită pe talpă (cu apăsare pe sapă).max = ( ps + pm )+ A01 −Gs − ρ A1 n gh .3. creând apăsarea necesară pentru avansarea sapei. 4.max = ⎝ A2 (3. max Fp3 p G3 A2 F p A2 3 + G1 l2 + – + + Efectul apãsãrii = + Efectul circulatie F4 p A1 F p 2 G2 F p4 l1 G3 Fp 1 – Garnitura de foraj suspendatã G3 A1 – Fig.Garnitura de foraj 3. (3. pm – căderea de presiune din motorul de fund dacă există. o parte din greutatea prăjinilor grele este lăsată pe talpă. În figura 3. Relaţiile (3. şi 60 . Garnitură manevrată.18) S-au notat: ps – căderea de presiune din sapă.16) ⎛ ρ ⎞ Gg ⎜1− n ⎟ + pp A02 −Gs ⎜ ρ ⎟ o ⎠ σ z. creează tensiuni de compresiune de-a lungul garniturii. În timpul forajului. Reacţiunea tălpii. eventual cu circulaţia fluidului de foraj. A ⎜ ρo ⎟ A A ⎝ ⎠ (3. Solicitările axiale ale garniturii de foraj în timpul forajului.15) devin: σz = Gz ⎛ ρn ⎞ pz A0 Gs ⎜1− ⎟ + − −ρn gh . La ridicarea şi coborârea garniturii.14) şi (3.

Garnitură prinsă. forţele de frecare se adună. A ⎜ ρo g ⎟ A ⎝ ⎠ (3.max = Gg + Fs . Dacă se consideră coeficientul de frecare constant şi masa prăjinilor uniformă. forţele de inerţie sunt orientate descendent. Tensiunea maximă la suprafaţă σ z. La extragere. iar la coborâre se scad. La ridicare.14) şi (3.max = (3. tendinţa de manşonare sau de strângere a pereţilor. diametrul exterior al prăjinilor.2 – 0. În ambele situaţii.8 m/s. În scopul simplificării.4 m/s2.05 şi 0.z = s Gz. a cărei mărime este determinată de rezistenţa prăjinilor şi de capacitatea instalaţiei.15) iau forma: σz = Gz ⎛ ρn a ⎞ pz A0 −ρn gh . în funcţie de sarcina la cârlig şi puterea troliului de foraj): a = 0. forţa de frecare se consideră proporţională cu greutatea garniturii: Ffr. A (3.Garnitura de foraj de inerţie. se acceptă valori cuprinse între 0. ⎜1− + ± s⎟+ A ⎜ ρo g ⎟ A ⎝ ⎠ Gg ⎛ ρn a ⎞ pp A0 ⎜1− + ± s⎟ + . prezenţa găurilor de cheie. pentru sonde verticale.21) 61 . forţa suplimentară poate atinge 500 – 1000 kN.35. care ţine seama şi de eventuala tendinţă de prindere.frecare”s. respectiv cu Fi – variază liniar cu lungimea garniturii.z = a Gz/g. existenţa cavernelor etc. Forţele de frecare ce acţionează sub o secţiune dată sunt determinate de: mărimea coeficienţilor de frecare. acceleraţiile sunt mari în perioada de frânare bruscă: a = 2 – 4 m/s2.20) 5. La introducere. acceleraţia a se poate determina dacă se cunoaşte perioada de accelerare (2 – 3 s) până la atingerea vitezei maxime (0. pentru degajare se aplică o forţă suplimentară de tracţiune Fs.1 – 0. La sonde adânci.19) σ z. prezenţa stabilizatorilor. profilul spaţial al sondei. Când garnitura de foraj sau numai sapa sunt prinse în gaura de sondă.. Forţa de inerţie ce acţionează sub o secţiune oarecare este proporţională cu masa garniturii aflate sub secţiune: Fi. cele două forţe – notate mai jos cu Ffr. Pentru coeficientul de . Relaţiile (3.

Garnitura de foraj este solicitată la torsiune în procesul de foraj sau de carotaj mecanic. Situaţii 1. Unghiul de răsucire a unui element liniar dz din garnitură se calculează cu relaţia dϕ = M t dz . ele au valoarea maximă τ= Mt . cu diamerul exterior D şi cel interior d. în cursul unor instrumentaţii. la frezarea dopurilor de ciment sau a diverselor scule nerecuperabile rămase în sondă. GI p (3. se poate calcula distribuţia tensiunilor tangenţiale τ. Pe conturul exterior al secţiunii transversale.22) S-a notat cu Wp – modulul de rezistenţă polar al secţiunii.25) în care: G – reprezintă modulul de elasticitate transversal. Wp = π D 4 −d 4 . Momentul de torsiune Mt = P ω (3. a frecărilor dintre sapă şi pereţii sondei Ps . Prin integrare.Garnitura de foraj Solicitarea la torsiune.23) Adeseori se cunoaşte doar puterea necesară pentru antrenarea garni-turii P. când se încearcă degajarea unei garnituri prinse prin răsucire. Dacă se cunoaşte momentul de torsiune Mt de-a lungul garniturii şi dimensiunile ei transversale.1). 62 . Pentru secţiuni inelare. Forajul cu masa rotativă (fig. Wp (3.24) cu ω – viteza unghiulară (ω = 2πn cu n turaţia în rot/s).9. se obţine unghiul de răsucire total. 16D ( ) (3. Puterea necesară la suprafaţă pentru antrenarea mesei rotative Pm se consumă: – pentru dislocarea rocii şi învingerea frecărilor din lagărele sapelor cu role. Ip – momentul de inerţie polar al secţiunii prăjinilor. dacă se cunosc variaţiile lui Mt şi Ip de-a lungul garniturii.3.

Garnitura de foraj

– pentru învingerea frecărilor dintre garnitură şi mediul din jur (fluidul de foraj, pereţii sondei) Pf. Momentul la sapă (pentru sapele cu role):
⎛ v M s = c1 ⎜ K 1 + K 2 ⎜ nDs ⎝ ⎞ ⎟ DsGs . ⎟ ⎠

(3.26)

S-au notat: Ds Gs n v c1 K1 K2 – diametrul sapei; – apăsarea axială; – turaţia; – viteza de avansare; – constantă (1,05 – 1,10); – constantă (0,02 – 0,05, creşte cu duritatea rocilor); – constantă (0,25 – 0,55, scade cu duritatea rocilor).

Momentul necesar pentru învingerea frecărilor la rotirea garniturii are o pondere însemnată la sondele adânci şi la cele deviate, curbate. Pentru sonde drepte, cu înclinări între 3 şi 35o, se foloseşte formula lui Fedorov:
Pf = c2 D2n1,7 ρn L ,

(3.27)

în care: c2 este un coeficient ale cărui valori depind de înclinarea sondei: (2 - 5) 10 7 (valori crescătoare cu înclinarea); D – diametrul prăjinilor, m; L – lungimea prăjinilor, m; ρn – densitatea noroiului, kg/m3. Pentru sonde verticale, relaţia (3.27) oferă valori mai reduse decât cele experimentale. În acest caz, Saroian propune relaţia:
0 Pf = 13,5 ⋅ 10−7 D 2 Ds ,5ρ n L [kW]

(3.28)

Unghiul total de răsucire
ϕ= M sl1 M f 1l1 (M s + M f 1 )l 2 M f 2l 2 + + + , GI p1 2GI p1 GI p2 2GI p2

(3.29)

unde: Ip1 este momentul de inerţie polar al prăjinilor grele; Ip2 – momentul de inerţie polar al prăjinilor de foraj; 63

Garnitura de foraj

Mf1 – momentul forţelor de frecare pe lungimea prăjinilor grele; Mf2 – momentul forţelor de frecare pe lungimea prăjinilor de foraj. 2. Forajul cu motoare submersibile. Când garnitura de foraj nu se roteşte, momentul de torsiune este maxim la capătul ei inferior(fig.3.9.2). El este egal cu momentul reactiv al motorului de fund, echivalent cu momentul necesar pentru rotirea sapei.
Mm Mm Mfpf max Mm

M Mfg M

M fg

max

max

Ms Ms 1. Foraj cu antrenare sus (MR; Top-Drive)

Ms

Ms

a. b. 2. Foraj cu motor submersat (Turbinã; PDM)

Fig. 3.9. Răsucirea garniturii de foraj.

Tensiunile tangenţiale se reduc de la motor spre suprafaţă. Ele au un salt la trecerea de la prăjinile grele la cele de foraj, datorită schimbării de secţiune. De regulă, tensiunile maxime se află în prima prăjină de foraj de deasupra prăjinilor grele. 3. Răsucirea unei garniturii prinse. Când o garnitură de foraj este prinsă în gaura de sondă, adeseori, se încearcă desprinderea ei prin rotire; garnitura se răsuceşte de obicei până la limita de rezistenţă, cu o anumită rezervă de siguranţă. O operaţie similară se execută şi atunci când se întregeşte o garnitură smulsă, scăpată ori lăsată în gaura de sondă, cu dornul, cu tuta sau prin înşurubare.

64

Garnitura de foraj

3.2.3. Solicitarea la încovoiere
Garnitura de foraj este solicitată la încovoiere atunci când sonda este curbată, când îşi pierde, în timpul lucrului, forma rectilinie de echilibru stabil şi când este supusă la vibraţii transversale. Dacă este posibil să se determine direct momentul de încovoiere M î , tensiunile de încovoiere se calculează cu formula lui Navier:
σî = Mî D Mî . = I 2 W

(3.30)
π 4 4 π D 4 −d 4 D −d , W = . 64 32 D

Pentru secţiuni sub formă de coroană circulară: I =

(

)

Pentru o bară încovoiată după un arc de cerc, curbura
1 d2 y d2 y M î c p = = 2 , şi = Rp d z d z2 EI

(3.31)

unde Rp reprezintă raza de curbură şi y = y (z) este ecuaţia ,,fibrei” medii deformate a barei (prăjinii). Rezultă:
σî = D E cp D E = . 2Rp 2

(3.32)

În locul curburii se utilizează intensitatea de deviere a sondei
i= 180 c, π

(3.33)

exprimată în grade pe metru.

Încovoierea prăjinilor în sondele curbate Problema este simplă atunci când prăjinile au aceeaşi curbură cu cea a sondei (cazul prăjinilor grele şi al prăjinilor de foraj nesolicitate axial, figura 3.10). În aceste situaţii, tensiunile de încovoiere se determină imediat, cu relaţia (3.32).

65

Garnitura de foraj

Din cauza racordurilor şi a prezenţei sarcinilor axiale, curbura unei prăjini cp nu coincide cu cea a sondei c şi este chiar variabilă de-a lungul prăjinii. Sub acţiunea forţei de tracţiune, prăjina tinde să se îndrepte în zona de mijloc, să se apropie de peretele sondei şi, uneori, chiar se sprijină pe el. În acestă zonă, curbura prăjinii este mai mică, cel mult egală cu cea a sondei; spre racorduri, care constituie puncte de sprijin pe perete, curbura prăjinii se accentuează şi este mai mare decât cea a sondei. Din acest motiv, lângă racorduri, momentele şi tensiunile de încovoiere au valori maxime.

Fig.3.10. Încovoierea materialului tubular datorită devierii sondelor.

În figura 3.11 este reprezentată jumătate dintr-o prăjină de foraj încovoiată într-o sondă cu raza de curbură R (cealaltă jumătate este simetrică). Prăjina cu diametrul exterior D se sprijină pe peretele sondei prin intermediul racordurilor, care au diametrul Dr. La capete, lângă racorduri, jocul prăjini-sondă este egal cu (Dr – D)/2; spre mijloc, jocul se reduce şi devine zero dacă prăjina vine în contact cu peretele sondei.

66

practic egale între ele. faţă de verticală.35) S-a asimilat lungimea arcului de curbă OA cu abscisa z. Pentru simplificare. Egalitatea (35) devine: EI d2 y = c0 EI +T0 z+ Fax y . forţele tăietoare T0 şi T. Încovoierea unei prăjini de foraj. (3. 3.34) Deoarece raza de curbură a sondei (sute de metri) este mult mai mare decât lungimea unei prăjini (de obicei 9 m). de coordonate z şi y.11). d 2 z2 (3. alese ca în figură: M î = M 0 +T0 z+ Fax y− qgz2 sinα . s-au introdus forţele axiale Fax. există relaţia: l =Rθ . Se notează cu 2l – lungimea prăjinii (distanţa dintre racorduri).36) sau 67 . În cele două secţiuni. g – acceleraţia gravitaţională. 3. Fie acum un element oarecare dintr-o garnitură (fig.y) Mî F ax P Fig. practic egală cu lungimea sondei pe intervalul respectiv. 2 (3.11.Dr O H G y 0 F ax O Garnitura de foraj Mo To z y l z D N R qgz a M I z T A(z. Unghiul α reprezintă înclinarea medie. şi cu 2 θ unghiul la centru corespunzător. unghiul 2 θ este relativ mic. din O şi A. vom neglija efectul forţei laterale create de greutatea elementului în raport cu efectul forţei axiale şi cel al forţei tăietoare. a elementului OA. Între cele două mărimi. momentele încovoietoare M0 şi Mî. Momentul încovoietor din punctul A. q – masa unitară.

ecuaţia fibrei medii deformate devine y= c0 [(chkz−1)− th kl(shkz−kz)] . prăjina nu vine în contact cu peretele sondei. Prezenţa unuia sau a altuia dintre cazuri este determinată de: dimensiunile transversale ale prăjinilor. 2 2 EI d z (3. D şi d. prăjina se sprijină pe perete de-a lungul unui arc de cerc. În noroi se ia forţa efectivă: greutatea afectată de flotabilitate minus apăsarea pe sapă (când există).39) z=l Prin derivare succesivă rezultă: T d3 y ⎡ ⎤ = k ⎢c0 shkz+ 0 ch kz⎥ . lungimea prăjinilor (distanţa dintre racorduri) 2l. k2 (3.40) Valoarea forţei tăietoare lângă racord: T 0 = − c 0 kEI th kl . Neexistând contact între prăjini şi peretele sondei. iar cu k expresia k= Fax EI (3. curbura sondei c. Cazul 1.38) pentru Fax > 0 . Cu această expresie. diametrul exterior al racordului Dr (mai exact. d z z=l (3. 2. prăjina se sprijină pe peretele sondei într-un punct.41) (3. forţa tăietoare la mijlocul prăjinii este nulă: dM î T z=l = dz d3 y = EI 3 =0 .Garnitura de foraj T d2 y − k 2 y = c0 + z.42) 68 . din motive de simetrie. jocul (Dr – D)/2).37) Cu c0 s-a notat curbura prăjinilor în punctul O. forţa axială Fax. 3. 3 kEI dz ⎣ ⎦ (3. Se pot întâlni trei cazuri: 1.

prin intermediul lui k. d z z=l (3. la aceeaşi curbură. 2 l kl shkl − 2(chkl −1) (3. k ⎣ ⎦ (46) Cu această ecuaţie se poate calcula deformaţia. intensitatea de deviere admisibilă creşte cu adâncimea. cum sarcina axială scade cu adâncimea. Înlocuind expresia lui c0 din (3. momentul încovoietor şi tensiunile de încovoiere în orice punct de-a lungul unei prăjini. tensiunile de încovoiere depind de mărimea forţei axiale de la adâncimea respectivă.Garnitura de foraj Tangenta la axa prăjinii la mijlocul ei este paralelă cu tangenta dusă la axa sondei: dy = tgθ ≈ θ = cl .42) se obţine: y= cl ⎡ chkz− 1 ⎤ ⎢ th kl − shkz+ kz⎥ . curbura. solicitarea de încovoiere se diminuează cu adâncimea. th kl dz ⎝ th kl ⎠ (3.44) în ecuaţia (3.44) Tensiunile de încovoiere maxime. lângă racorduri: σî 0 = cD E kl . c12 = Dr − D klshkl . curbura admisibilă variază similar: ea scade cu forţa axială.43) Cu această condiţie şi cu expresia lui T0 se determină curbura prăjinii lângă racorduri. Dacă se impune o anumită forţă pe racord. Condiţia limită între cazul 1 şi cazul 2. curbura prăjinilor într-un punct aflat la distanţa z faţă de racord chk(l − z) d2 y ⎛ chkz ⎞ − shkz⎟ = ckl cz = 2 = ckl ⎜ . în raport cu cea a sondei: c0 = c kl . Astfel.48) 69 . 2 th kl (3. th kl (3.47) Pentru o sondă dată.45) Pentru aceeaşi curbură a sondei c.

37). l 2 k 2 l 2 (chkl +1)+4(chkl −1)−4kl shkl (3.51) (3. Cât timp există cazul 2. trebuie determinată acum şi lungimea contactului lc. Rezultă: c0 shkl + c0 (chkl −1)+ T0 (chkl −1) = kl c . în (3.49) T0 (shkl −kl )= (kl ) c + k Dr − D .53) Semnul egal corespunde condiţiei limită între cazul 2 şi cazul 3. condiţia de existenţă a cazului 2 este: d2 y ≥c . Condiţia. d y / d z = θ la z = l. Folosind ecuaţia (3. d z2 z=l (3. punctiform. k EI (3. 70 .52) Condiţia limită între cazul 2 şi cazul 3. După rezolvarea lui. curbura unei prăjini la mijlocul ei este mai mică decât curbura sondei. pentru z = l. T0 = k 2 E I cl ⎝ 2(chkl −1)− kl shkl ⎛ D −D ⎞ shkl − kl −⎜ 0. Prin urmare. Cazul 3. se obţine: c0 chkl + T0 shkl ≤ c .Garnitura de foraj Cazul 2. k EI 2 (3. k EI 2 2 (3. se obţine: ⎛ D −D ⎞ ⎜ 0.50) Ecuaţiile (49) şi (50) constituie un sistem cu necunoscutele c0 şi T0.5+ r 2 ⎟kl (chkl −1) ⎜ 2cl ⎟ ⎠ ⎝ .55) Relaţia (3. După ce ele devin egale. prăjina începe să se curbeze după profilul sondei. Prăjinile se sprijină pe peretele sondei într-un punct. Contactul dintre prăjină şi sondă are loc după un arc de cerc.53). c0 = ckl 2(chkl −1)− klshkl (3.5+ r 2 ⎟ kl shkl − (chkl −1) ⎜ 2cl ⎟ ⎠ . se păstrează.55) constituie condiţia limită între cazurile 2 şi 3. În afara celor două necunoscute anterioare c0 şi T0.54) c23 = Dr − D k 2 l 2 (chkl −1) .

56) Fie θ c unghiul format de tangenta la axa sondei în punctul de contact. Ecuaţia (3. După aflarea ei. yc = zc + r 2 2 (3.59) şi (3.60) Sistemul de ecuaţii (3. k EI (3. În acest punct. se determină lungimea arcului de contact lc = 2(l – zc).62) Înlocuind aceste expresii în ultima ecuaţie. se obţine: T0 = −kcE I c0 = c kzc chkzc − shkzc . devine: c0 chkzc + T0 shkzc = c .59) (kz ) c + k 2 Dr − D .60) conţine trei necunoscute: c0. d z z= zc (3. rezultă: (kzc )2 (chkzc +1)+ 4(chkzc −1)−4kzc shkzc = k 2 (D chkzc −1 c r − D) .61) kzc shkzc − (chkzc −1) . chkzc −1 (3. D −D 2 c . pentru z = zc. curbura prăjinii d2y/dz2 este egală cu curbura sondei c0.57) Cu această condiţie se obţine: c0 shkzc + T0 (chkzc −1) = ckz c k EI (3. T c0 (chkzc − 1)+ 0 (shkzc − kzc )= c k EI 2 2 2 (3.60). Din primele două ecuaţii.37). chkzc −1 (3. (3.58) Dacă se notează cu yc deflecţia liniei elastice la z = zc . 71 . Se poate scrie: dy = tgθc ≅ θc = czc . T0 şi zc.63) Aici necunoscută este doar lungimea zc. (3.57).Garnitura de foraj Fie zc distanţa de la origine (racord) până în punctul unde începe zona de contact. forţa tăietoare T0 şi curbura lângă racorduri c0. (3.

presiunea în exteriorul garniturii. În coordonate cilindrice.2.63) nu poate fi rezolvată decât prin încercări. + 2 2 2 R2 − R12 r R2 − R12 ( ) (3.4. σ r – tensiunea radială şi σ z – tensiunea axială. pi – presiunea interioară. dimpotrivă. la cimentarea sub presiune a unui strat. garnitura poate rămâne parţial sau total goală. Considerând garnitura ca un tub închis.64) σr = 2 2 R12 pi −R2 pe ( pi − pe )R12 R2 − 2 2 2 . Primele două se determină cu formulele lui Lamé: σt = 2 2 R12 pi − R2 pe ( pi − pe )R12 R2 . distingem trei tensiuni principale: σ t – tensiunea circumferenţială. pe – presiunea exterioară. când se încearcă obţinerea circulaţiei într-o sondă cu garnitura prinsă ori înfundată. R2 – raza exterioară.Garnitura de foraj Ecuaţia transcedentă (3. în timpul evacuării gazelor când ele ajung la suprafaţă. 72 . la introducerea unui probator de strate. presiunea din interiorul lor este mai mare decât cea din exterior. în prăjini ia naştere o stare de tensiune triaxială. în partea superioară a sondei. r – distanţa radială a punctului considerat.65) S-au notat: R1 – raza interioară. După închiderea unei sonde cu noroiul din spaţiul inelar gazeificat. Solicitarea la presiune interioară şi la presiune exterioară În timpul forajului sau al circulaţiei. curbura lângă racorduri c0 – care interesează pentru aflarea tensiunilor de încovoiere – poate fi determinată şi direct. 3. este mai mare decât cea din interior. 2 R2 − R12 r R2 − R1 ( ) (3. Totuşi. Atunci când orificiile sapei s-au înfundat la introducerea garniturii ori când deasupra sapei este montat un ventil de reţinere şi prăjinile nu sunt umplute. la probarea unui liner ori strat cu ajutorul prăjinilor.

pp . numai din cauza presiunii. Situaţii: 1.68) Valoarea maximă o are σt pe suprafaţa interioară. presiunea este nulă. dar în combinaţie cu celelalte solicitări. solicitate exagerat. se pot sparge sau turti.66) 2.67) Pe suprafaţa exterioară: σ t = pp 2R2 1 . eventual cea de obţinere a circulaţiei când garnitura este prinsă. t R2 + R 2 2t 1 ( ) (3. Dacă grosimea peretelui prăjinilor este relativ mică în raport cu diametrul (R1 ≈ R2 ) .65) Pe suprafaţa exterioară (r = R2): σt = − pe 2 R2 + R2 1 . Prăjinile uzate ori cu defecte. În exterior. 2 R2 −R12 σ r = − pe (3. acum este o tensiune de tracţiune. Situaţia este întâlnită la gura sondei. Pe suprafaţa interioară: σt = pp 2 R2 + R2 1 . σ r = 0 R2 −R 1 (3. Pe suprafaţa interioară a prăjinilor (r = R1): 2 2 pe R2 σt = − 2 2 . 73 . 2 R2 − R2 1 σ r = − pp (3. iar în interior este egală cu presiunea de pompare.Garnitura de foraj Presiunea interioară şi cea exterioară sunt determinate de înălţimea şi densitatea coloanelor de lichid.69) Presiunile interioare şi cele exterioare întâlnite în mod curent nu sunt periculoase. iar în exteriorul ei un noroi cu densitatea ρ n . de presiunea aplicată la suprafaţă şi de căderile de presiune de-a lungul circuitului. Garnitură complet goală. tensiunea circumferenţială medie σ t = pp 2 R2 + R2 R D 1 ≈ pp 2 = pp . σr = 0 2 R2 −R12 (3. efectul lor nu trebuie omis.

∆L = Gg L ⎡ ⎤ ρn ⎢1− 2 ρ (1−µ )⎥ . Alungirea garniturii de foraj Sub acţiunea greutăţii şi a temperaturii ridicate. E (3. dar mai redus.73) Dacă se introduce greutatea garniturii Gg . Situaţii: 1.70) cu notaţiile cunoscute. Lungimea unei garnituri fiind mare.5. 2E A ⎣ r o ⎦ (3. Alungirea unui element infinit mic dz este: ∆ d z = ε z d z= σz ρ gz d z= o d z . garnitura de foraj se alungeşte în sonde. Alungirea totală sub greutatea proprie gρ o z gρ o L2 Gg L . formula (3.72) unde µ este coeficientul lui Poisson. 2EA⎣ o ⎦ (3. Apăsarea pe sapă şi presiunea noroiului au un efect contrar. la forajul cu aer).71) 2. g L2 g [ρo − 2ρn (1−µ )] ∆ L = ∫ [ρ o z−ρ n L + 2µρ n (L − z)] d z = 2E E0 L (3. alungirea ei în sonde adânci este semnificativă.74´) 74 . d z= ∆L = ∫ = E 2E 2EA 0 L (3.Garnitura de foraj 3. E E (3. Potrivit legii lui Hooke generalizate.2.74) se corectează astfel: ∆L= Gg L ⎡ 2ρn ⎤ ⎢1− k ρ (1−µ )⎥ . Cazul unei garnituri cu secţiune uniformă suspendate liber într-o sondă verticală goală (de exemplu. alungirea elementului dz va fi: ∆ d z = ε z d z= 1 [σ z − µ(σ r + σt )] d z . Garnitură cu secţiune uniformă suspendată într-o sondă verticală plină cu noroi cu densitatea ρ n .74) În prezenţa racordurilor şi a îngroşărilor.

2EA ⎣ 1 o 1 o ⎦ (3. A2 (3. Garnitură alcătuită din două tronsoane cu secţiunea diferită. 3.76) ⎤ g 2⎡ A ∆l 2 = ∫ ⎢ρ o z'− ρ n l 2 +l1 (ρ 0 −ρ n ) 1 + 2µρ n (l 2 − z')⎥d z = E0 ⎣ A2 ⎦ = g⎡ 2 A1 2 2⎤ ⎢ ρo l 2 − 2ρ n l 2 + 2l1l 2 (ρo − ρ n ) A + 2µρ nl 2 ⎥ 2E ⎣ 2 ⎦ (3. Alungirea tronsonului inferior se calculează ca mai sus: g 2 g1 ∆l1 = ∫ [ρo z −ρn L + 2µρn (L− z)]d z= l 1 [ρ o − 2ρ n (1 − µ )] − 2ρ nl 1l 2 (1 − 2µ ) = E0 2E L { } = ⎤ G1l1 ⎡ ρ n l 2 ρn ⎢1−2ρ (1−µ ) − 2 l ρ (1− 2µ )⎥ . ⎢ ⎜ ρ ⎟ A2 2E ⎣ o ⎠ ⎝ ⎦ (3.Garnitura de foraj unde kr = q/A0 ρ0 cu q masa unitară ce ţine seama de racorduri şi de îngroşări. de exemplu prăjini de foraj şi prăjini grele. formula (3.78) Alungirea totală ∆L = ∆ l 1 + ∆ l 2 = ⎡ ⎤ g (l1 + l 2 )2 ⎢ρo − 2ρn (1−µ )+ g l1l 2 (ρo −ρn )⎛ A1 −1⎞⎥ . iar l1 şi l2 – lungimile corespunzătoare.75) unde G1 este greutatea tronsonului inferior.77) se poate rescrie introducând masele unitare ale celor două tronsoane: ∆l 2 = 2 ⎤ g ⎡ 2q1l1 l 2 + q2l 2 ⎛ ρ n ⎞ 2 ⎜ 1− ⎟ −ρ nl 2 (1− 2µ )⎥ . ⎜ ⎜A ⎟ ⎟ 2E E ⎝ 2 ⎠⎦ ⎣ (3. cât şi a celui inferior. l1 + l2 = L.79) 75 . Tensiunile axiale dintr-o secţiune a tronsonului superior: σ z' = ρo gl1A1 +ρo gl1A2 z' ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ − ρ n g(l 2 − z') = ⎜ ρ ⎟ A2 o ⎠ ⎝ = g(ρo z'−ρ nl 2 ) + l1 g(ρo −ρ n ) l A1 . Tronsonul superior se alungeşte atât sub greutatea proprie. Fie A1 aria secţiunii tronsonului inferior şi A2 – aria secţiunii celui superior.77) Dacă se ţine seama de prezenţa racordurilor şi a îngroşărilor.

c se pot scrie următoarele ecuaţii de echilibru. N1 – forţa normală pe suprafaţa înclinată a penelor. la rândul ei. b). după axa prăjinii şi după o direcţie perpendiculară pe aceasta: ⎧G− N1 sinα + µ N1 cosα = 0 . µ – coeficientul de frecare corespunzător unor suprafeţe metalice gresate (0.5).79) şi (80) rezultă: N= 1−µtgα G G= = KG .81) unde ϕ este unghiul de frecare ( tg ϕ = µ) . Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.4 (uzual 2 – 2. 3. în zona de prindere se dezvoltă o stare spaţială de solicitare: axială – sub acţiunea greutăţii şi de presiune exterioară – creată de pene (fig. tot de greutatea suspendată. ceea ce corespunde unei conicităţi egale cu 1: 6).12.50).Garnitura de foraj 3. tg(α + ϕ) µ + tgα (3. mărimea ei 76 .6. 3.12.12). 3.4 şi 4.06 – 0.80) S-au notat: N – forţa radială exercitată de pene asupra prăjinii. Solicitarea prăjinilor la prinderea în pene. Solicitarea garniturii de foraj la aşezarea în pene Când garnitura de foraj este suspendată în pene.12.2. cu atât mai mari cu cât coeficientul de frecare µ este mai mic. Presiunea experioară este creată. Dacă se admite că distribuţia presiunii create de forţa N este uniformă pe lungimea de prindere. Cele două solicitări sunt neuniforme (fig. D Prãjinã z z mN1 l N1 F ax Pãtratii mari a Pene G b c p G N a Fig. Coeficientul K are valori cuprinse între 1. Potrivit figurii 3. α – unghiul de înclinare al penelor (de regulă 9o27´5´´. ⎨ α ⎩ N − N1 cos + µ N1 sin α = 0 (3.

momentul de torsiune. (3. Se obţine forţa axială critică Gcr = π Dmt Rp0.83) S-a asimilat diametrul exterior al prăjinilor D cu cel mediu Dm. Stabilitatea garniturii de foraj Garnitura de foraj flambează atunci când apăsarea lăsată pe sapă. forţele centrifuge provocate de rotaţie. 3.2 .84) Starea critică este atinsă atunci când σ ec = Rp0. tensiunea echivalentă σec = σ z − σt . Acceptând formula lui Barlow pentru tuburi cu pereţi subţiri. presiunea interioară şi viteza fluidului în interiorul prăjinilor (sau o combinaţie a lor) depăşesc anumite valori critice.Garnitura de foraj p= N G = π Dl π Dl tg(α + ϕ ) (3. 2t 2πl t tg(α + ϕ) (3. Dm 1+ ctg(α + ϕ) 2l (3. ea este maximă spre mijlocul zonei de prindere şi se anulează spre capetele ei.85) Presiunea de contact nu se distribuie uniform: în general. Interesează aceste mărimi critice. iar cu D – diametrul exterior al prăjinilor. tensiunea circumferenţială provocată de presiunea penelor σt = − pDm G =− .82) Cu l s-a notat lungimea de prindere. Cu t s-a notat grosimea peretelui. Forţa de tracţiune este zero la capătul de sus al zonei şi are valoarea maximă la capătul de jos.2.2 . Potrivit teoriei de rezistenţă a tensiunilor tangenţiale maxime.7. forma garniturii în noile stări de echilibru şi tensiunile ce iau naştere. 77 .

de-a lungul prăjinilor. dar îşi păstrează practic lungimea iniţială (deformaţia de compresiune este neglijabilă). Reazimul mobil B se deplasează axial în punctul B´ cu o distanţă u egală cu diferenţa dintre lungimea lc şi lungimea coardei AB´ (fig. a unui element dz ϕ2 1 1⎛ d y ⎞ d z≈ tg2 ϕ = ⎜ ⎟ d z . la sapă. După pierderea echilibrului. Apăsarea critică de flambaj şi lungimea porţiunii din prăjinile grele care creează această apăsare. ansamblul de prăjini grele rămâne vertical. unde se află secţiunea neutră. chiar şi la capătul inferior. şi reacţiunea tălpii egală cu apăsarea pe sapă Gs = lcqg. Când apăsarea pe sapă este redusă. Condiţiile de rezemare a capetelor porţiunii din garnitură ce creează apăsarea pe sapă sunt dificil de precizat. dea lungul axei z. cu excepţia unor cazuri simple. cu q – masa unitară.86) 78 . de obicei prin metode numerice. garnitura ia forma unei elice circulare şi se sprijină pe pereţi pe o anumită lungime. ele flambează şi ulterior se sprijină pe pereţii găurii de sondă într-un punct. bara ia o formă curbată. Studiul comportării garniturii de foraj se poate face prin două metode: – integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate. a). Fie un sistem de coordonate yOz cu originea în punctul A´. Asupra barei cu lungimea lc . în limitele jocului prăjini-sondă. garnitura este continuă şi. – metoda energetică: ea admite că lucrul mecanic efectuat de sistemul de forţe ce acţionează asupra barei este egal cu energia potenţială de deformare prin încovoiere. iar pasul buclelor scade. Dacă apăsarea continuă să crească. acţionează o forţă uniform distribuită qg. La capătul de sus.13. Pentru porţiunea comprimată a prăjinilor grele se consideră ca o bară independentă cu ambele capete articulate care flambează sub greutatea proprie. d u = d z−d zcosϕ = (1−cosϕ)d z≈ 2 2 2⎝ d z ⎠ 2 (3. pentru diverse condiţii la limită. ea se poate deplasa lateral. La o anumită greutate lăsată pe sapă. în plus.Garnitura de foraj Stabilitatea garniturii sub acţiunea greutăţii proprii Să considerăm o sondă dreaptă şi verticală în care prăjinile grele se sprijină pe talpă. Deplasarea axială.3. pasul este variabil: creşte cu distanţa faţă de sapă. Numărul buclelor creşte cu apăsarea pe sapă.

0 0 lc lc (3.fibra” medie deformată este o sinusoidă cu ecuaţia: Fc u B B' qg lc du L f lc f dz dz dz z A z dz dz f dfc z Gs qgdz y Gs y a. b – efectul combinat greutate-forţă centrifugă. y= f sin πz .89) Energia de deformaţie la încovoiere 79 . lucrul mecanic ⎛ πz ⎞ π 2 f 2qg c 1c π 2 f 2qg ⎛ d y⎞ z cos2 ⎜ ⎟d z= L = ∫ qgz .87) Lucrul mecanic al forţelor axiale L = ∫ Fz d u= ∫ qg zd u . Flambajul garniturii de foraj: a – sub acţiunea greutăţii proprii.. aşa cum a fost ales sistemul de axe.Garnitura de foraj Se admite că . ⎜ ⎟ d z= 2 ⎜l ⎟ 20 2l c ∫ 8 ⎝ d z⎠ ⎝ c ⎠ 0 l 2 l (3. Fig. lucrul mecanic creat de ea se consideră pozitiv pentru că pierderea stabilităţii este cauzată de compresiune. forţa Fz este negativă.13. 3. După înlocuiri.88) Cu Fz s-a notat forţa axială în secţiunea z. lc z (3. b. Deşi.

cu d – diametrul interior şi cu m0 – valoarea lui m0 în prezenţa noroiului. 2 lc (3. Pentru prăjini grele uzuale mărimea m0 = 15 – 25 m. qg (3.95) 3 ' Cu D s-a notat diametrul exterior.653 E D2 +d2 ' = am0 . sin ⎜ ⎟ d z= 4 ∫ ⎜ d z ⎟ 2 l c4 ∫ ⎜ l c ⎟ 4l c ⎝ ⎠ ⎠ ⎝ 0 0 lc (3.92) Rezultatul obţinut este aproximativ pentru că forma fibrei medii deformate nu este descrisă exact de o sinusoidă.653 EI . 16g(ρ o −ρ n ) ( ) (3. rezultă: π 2 EI 1 qglc = 2 .Garnitura de foraj W= EI 2 l ⎛ d2 y ⎞ π4 f 2 EI EI π4 f 2 c 2 ⎛ πz ⎞ ⎜ 2 ⎟ dz= . (3. O soluţie mai .653 EIq2 g 2 . Prin urmare. 80 . a este un coeficient ale cărui valori depind de condiţiile de rezemare considerate la capete. metoda elementului finit): l c = 2.90) Egalând expresiile lui L şi W.703 qg qg (3.exactă” se obţine integrând ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate.94) Valoarea radicalului constituie o lungime caracteristică a fiecărei dimensiuni de prăjini şi se va nota cu m0 . lungimea critică l c = 2. Dacă prăjinile sunt scufundate într-un noroi cu densitatea ρ n . Lungimea critică a barei ce îşi pierde stabilitatea sub greutatea proprie lc = 3 2π 2 EI EI = 2.91) Termenul din partea dreaptă reprezintă forţa critică de flambaj pentru bare articulate la ambele capete. dezvoltări în serie.65 EI ⎛ ρ ⎞ qg⎜1− n ⎟ ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ = 2.. prin diverse metode numerice (funcţii Bessel.93) Greutatea critică Gc =qglc = 2. greutatea proprie poate fi înlocuită cu o sarcină concentrată aplicată la capătul barei şi egală cu jumătate din greutate.

Se ' demonstrează că a = 3. ca rezultat. 81 .94.35) 3 EIq'2 g 2 . În gaura de sondă.5 m0 .96) iar lungimea critică a prăjinilor ce flambează sub greutatea proprie într-o sondă verticală l c = (1.Garnitura de foraj Relaţia (3. pentru garnituri mai lungi de 8.81 m0 .95) poate servi. dacă apăsarea axială creşte.81 m0 . de exemplu.96) După ce flambează.35)3 EI . Pentru garnituri reale. În absenţa altor factori care să contribuie la pierderea stabilităţii. (3. apăsarea critică are valori de ordinul Gcr = (1.94− 3. q'g (3. în ambele cazuri.94. Din nou. condiţiile de rezemare presupuse în secţiunea neutră nu influenţează lungimea şi apăsarea critice: a = 1. Dacă porţiunea de deasupra secţiunii neutre este suficient de lungă mai mare de ' 8.19. coeficientul a scade la 1. prăjinile grele se sprijină pe pereţii sondei şi apoi se curbează sub forma unei elice circulare – aşa numitul flambaj elicoidal. coeficientul a scade la 1. capătul de sus al porţiunii ce creează apăsarea pe sapă nu poate fi considerată o articulaţie ghidată de-a lungul sondei. Pentru garnituri ' suficient de lungi.94. lungimea şi apăsarea critice sunt mai reduse.35: modul de rezemare admis la capătul de sus nu afectează lungimea şi apăsarea critice. Fie acum bara articulată la capătul inferior. punctul respectiv se deplasează lateral şi.74. dar încastrată la cel superior. Dacă se consideră sapa ca o încastrare şi capătul de sus articulat. se demonstrează că a = 3. la 3. iar dacă ambele capete sunt încastrate a = 4. pentru determinarea lungimii critice a paşilor sprijiniţi în turlă. mai mari de 12. valoarea coeficientului a scade.94−3.09.

forţa F poate fi reacţiunea tălpii. Pentru a lua în consideraţie şi greutatea proprie.97) în care Mt este momentul de torsiune.1.Garnitura de foraj Stabilitatea garniturii sub acţiunea forţei axiale şi a momentului de torsiune Pentru o bară cu secţiune circulară supusă simultan la compresiune şi torsiune.97') din condiţia dMt/dl = 0 rezultă: 4π2 EI l0 = . Clase de utilizare Prăjinile existente în dotare sau în exploatare la un moment dat sunt încadrate în nişte clase sau categorii de utilizare (de uzură).97') Efectul greutăţii proprie s-a introdus printr-o forţă de tracţiune egală cu jumătate din greutate. stabilitatea se pierde doar pe lungimea l0. Criteriile de încadrare folosite sunt: 82 . 3. 4EI 2 l (3. în primul rând adâncimea de lucru. Exploatarea garniturii de foraj 3. ca urmare şi condiţiile de exploatare.97) poate fi modificată astfel: M t2 qgl π2 EI +F − = 2 .97') se obţine momentul minim. 4E I l (3. cu ambele capete articulate sferic. după capacitatea lor de rezistenţă şi siguranţa oferită. condiţia de pierdere a stabilităţii este oferită de formula lui Greenhill: M t2 π2 EI +F = 2 .98) Cu expresia lui l0 în locul lui l din (3. formula (3. restul garniturii rămâne drept. în care ele pot fi utilizate sunt diferite. qg 3 (3.3. Sarcinile capabile diferă de la o clasă la alta. F – forţa de compresiune şi l – lungimea barei.3. La această valoare a momentului. Cu F = 0 în ecuaţia (3.

− tipul uzurii: uniformă sau excentrică. nominale. I. Ultima categorie practic nu se foloseşte. orientarea şi mărimea relativă − faţă de diametrul prăjinii ori de grosimea peretelui − a defectelor de exploatare sau de fabricaţie: rizuri. prăjinile de foraj se clasifică astfel: − prăjini noi. turtiri. grosimea peretului şi aria secţiunii transversale efective. lovituri. grosimea minimă a umerilor mufei. în raport cu valorile iniţiale. − prezenţa. În funcţie de gradul de uzură. Limitele grosimii peretelui sunt: (1 − 7/8)t0. − prăjini clasa a 2 . gâtuiri. momentele de strângere recomandate se micşorează cu gradul de uzură a racordurilor. (4/5 − 2/3)t0 şi (2/3 − 1/2)t0. Criterii similare de clasificare se utilizează şi pentru racordurile prăjinilor. Faţă de normele API. − oboseala acumulată. cu dimensiunile nominale. Nici una dintre cele două norme nu ia în consideraţie durata şi condiţiile de exploatare sau de oboseală acumulată. În România. 83 . respectiv durabilitatea remanentă etc. II. − prăjini premium (clasa 1). dacă uzura este excentrică. Evident. atacuri de coroziune şi de eroziune. − durata de funcţionare (ore de rotaţie): − condiţiile de utilizare. pentru primele patru clase. cu t0 − grosimea nominală a peretelui.a. s-a introdus drept criteriu suplimentar şi aria secţiunii transversale. − prăjini clasa a 3 . forma. amploarea coroziunii. Potrivit normelor API. mărimea şi numărul defectelor şi de oboseala acumulată. prăjinile sunt trecute în categorii inferioare de utilizare şi se folosesc în condiţii de solicitare mai puţin severe. (7/8 − 4/5)t0. Normele API folosesc drept criterii diametrul exterior măsurat la circa 25 mm de la umeri şi.a. III şi IV. prăjinile sunt încadrate în cinci clase: nominală.Garnitura de foraj − diametrul exterior.

uzură. Valorile maxime admise sunt: 1. Controlul proprietăţilor fizico-mecanice. deformate. urme periculoase de eroziune şi de coroziune. se pun în evidenţă măsurând lungimea totală a prăjinilor. atât la sonde. Metode de control a. fisurate. − rectilinitatea prăjinilor. dar în general pe loturi mari. cauzate de tracţiuni peste limita de curgere.6 % − oţel X-95.2 % − S-135. Controlul dimensional. pe rampă sau în bază.7 % − oţel clasa E . crăpate. fisuri. lovite.2. Ele se efectuează în timpul introducerii sau extragerii din sondă. 1. 84 . gripate. erodate. precum şi de cumpărător la recepţie. lovituri. rezistenţa unui oţel se apreciază măsurând duritatea Brinell. Componentele noi sunt controlate de fabricant. pe diverse direcţii. Se controlează: − suprafaţa exterioară a prăjinilor. turtiri. Pentru materialul tubular se utilizează.3. Pentru prăjinile de foraj şi prăjinile de antrenare. gâtuiri. pe care se pot detecta: crestături. duritatea se determină la racorduri şi în fiecare treime a corpului. Diametrul exterior al prăjinilor şi al racordurilor se măsoară cu şublere. bile de 10 mm şi sarcini de 3000 daN. Inspecţii vizuale. Unele aparate indică şi aria transversală a prăjinilor în diverse secţiuni transversale. străpungeri. uzate. Controlul şi recondiţionarea materialului tubular Pentru a preveni avarii grave în sonde şi a mări siguranţa în exploatare. de obicei.Garnitura de foraj 3. cât şi în baze specializate. c.4 % − G-105 şi 1. − îmbinările filetate care pot fi neetanşe. Grosimea peretelui se determină ultrasonic sau cu raze gama. iar pentru reducţii şi prăjinile grele numai la capete. cu precizie de circa 2%. Dacă racordurile sunt uzate excentric se măsoară şi lăţimea minimă a umerilor mufei. Alungirile remanente. Orientativ. b. când este posibil şi cea interioară. toate componentele garniturii de foraj se controlează periodic. de obicei însă se utilizează şabloane (calibre) în trepte ori cu comparator: acestea permit să se încadreze prăjinile direct în clasa de uzură corespunzătoare. 1.

amplasaţi în jurul tubului şi deplasaţi simultan de-a lungul lui. se determină imediat grosimea tubului. mărimea şi amplasarea defectelor.. defecte de sudură. cât şi în zona de sudură sau în îmbinări. prin tubul inspectat. Folosind traductori cu incidenţă normală sau oblică. Prin aceste probe se verifică şi etanşeitatea îmbinărilor. suprapuneri de material. Sunt folosite nu numai în bazele tubulare şi în uzinele producătoare. măsurând timpul de propagare − dus şi întors −. se pot detecta şi defecte longitudinale sau transversale atât în corpul prăjinilor. în ultimul caz. de calitatea oţelului şi de clasa de uzură a prăjinii. Presiunile şi forţele de tracţiune pentru încercare depind de diametrul şi grosimea peretelui. afişată grafic sau digital. Principiul metodei constă în trimiterea unor fascicule de unde ultrascurte cu frecvenţă mare (1 − 10 MHz). iar unele metode chiar şi grosimea peretelui. 85 . Această operaţie se poate executa numai în baze specializate. de aceea este utilizată şi la controlul prăjinilor din aliaje de aluminiu. la anumite intervale de timp. tubul este imersat în apă. pentru realizarea .1 mm. e. şi înregistarea ecoului reflectat de suprafaţa lui interioară. de obicei după 1500 ore de rotaţie la 300 bar. cât şi receptorul de ultrasunete. Cu mai mulţi traductori. Prăjinile de antrenare se probează mult mai des. e1. Metodele nedistructive au drept scop să evidenţieze defectele de fabricaţie sau de exploatare care pot pune în pericol siguranţa sondei: fisuri. fie simultan.Garnitura de foraj d. care conţin atât emiţătorul. amprente de scule. Metode nedistructive (defectoscopice). crestături. ele permit să se stabilească tipul. Metoda este independentă de natura materialului. Traductorii sunt în contact direct cu tubul ori la o anumită distanţă. Verificarea la presiune interioară şi la tracţiune. fie separat. se obţin diagrame cu grosimea şi chiar cu aria secţiunii transversale pe lungimea tubului. ci şi la sonde − pe rampă sau chiar la gura sondei. Prin utilizarea unor etaloane de referinţă. Dacă se cunoaşte viteza de propagare a sunetului prin material. Probarea se poate efectua şi la sondă cu ajutorul unui agregat de cimentare. ciupituri de coroziune. ovalizări. Controlul cu ultrasunete se foloseşte mai ales pentru a determina grosimea prăjinilor: precizia circa 0.cuplajului” sonic. Acestea au căpătat astăzi o largă aplicabilitate.

în raport cu situaţia când nu există nici un defect şi tensiunea înregistrată este constantă. deci cu adâncimea fisurii. Rezoluţia metodei este ridicată: 0.. Căderea de tensiune înregistrată în dreptul unei fisuri. prăjinile se pot controla chiar şi la gura sondei. unde controlul automat electromagnetic nu este posibil.Garnitura de foraj Controlul cu ultrasunete este foarte răspândit în industria de petrol. antracen). precum şi acolo unde se bănuieşte un defect. în zonele de sudură şi cu schimbări de secţiune. amestecate uneori cu substanţe fluorescente (tetraclorură de carbon. prăjinile sunt magnetizate deplasând de-a lungul lor o bobină alimentată în curent alternativ sau continuu. În urma ei se deplasează mai multe bobine de inducţie (palpatori). dacă liniile de flux au aceeaşi direcţie cu discontinuităţile. e2. până la adâncimea de 4 − 8 mm. De notat că prăjinile de foraj se magnetizează într-o oarecare măsură şi prin frecare în timpul operaţiilor de manevră. este proporţională cu lungimea liniilor de flux. e3. câmpul magnetic este distorsionat: o parte dintre liniile de câmp înconjoară discontinuităţile prin restul materialului. Ele semnalizează prezenţa câmpului de dispersie prin variaţia căderii de tensiune între două puncte învecinate de pe suprafaţa prăjinii. Controlul cu pulberi magnetice se foloseşte la filete. În mod practic. El poate fi automatizat. care pot fi magnetizate. Există sisteme automate şi semiautomate. Cu aparate portabile. Această componentă este maximă atunci când liniile de flux intersectează discontinuităţile perpendicular. Se folosesc particule cu proprietăţi magnetice (magnetit − Fe3O4.5 mm. iar altă parte sunt deviate în exteriorul corpului. Controlul electromagnetic cu curenţi de dispersie se utilizează îndeosebi pentru detectarea defectelor de-a lungul corpului prăjinilor. dar se aplică şi pentru îmbinări filetate. Acolo unde corpul prezintă discontinuităţi. Un corp feromagnetic magnetizat este străbătut de linii de câmp magnetic. formând componenta de dispersie a câmpului: .pierderile” de câmp magnetic. Metoda este aplicabilă numai la materiale feroase. de exemplu. dar el nu poate fi localizat şi evaluat. 86 . cât şi cele aflate în interior.1 − 0. în timpul extragerii lor. Se pun în evidenţă atât defectele de suprafaţă. sub formă de praf (varianta uscată) sau în suspensie (varianta umedă). câmpul de dispersie nu se formează şi ele nu pot fi detectate. oxid feric − Fe2O3).

De aceea. excesul de lichid de pe suprafaţă se curăţă ori se neutralizează şi se aplică un revelator care absoarbe lichidul din fisuri. metoda este folosită cu precădere pentru a determina grosimea pereţilor prăjinilor. Se pot detecta fisuri superficiale cu lăţimea de 0. Metoda constă în trimiterea unui fascicul de radiaţii prin corpul piesei inspectate şi măsurarea intensităţii lui după traversare cu un contor de radiaţii. Th 170 − sau raze X. e5. prin reflecţia razelor ultraviolete sau prin fotografiere. cât şi la cele neferoase. dar şi pentru cele obişnuite datorită posibilităţilor de automatizare. ceea ce permite să se evidenţieze mărimea şi forma discontinuităţilor. Co 60. După câteva minute. Conturul acestora devine vizibil cu ochiul liber.Garnitura de foraj Ele se aglomerează în zonele cu pierderi de flux magnetic pentru a diminua aceste scăpări. Prezenţa discontinuităţilor şi neomogenităţilor modifică impedanţa şi tensiunea câmpului bobinei primare şi ale celor secundare. Controlul cu lichide penetrante constă în aplicarea unui lichid indicator (strălucitor. de măsurare. Controlul electromagnetic cu curenţi turbionari este aplicabilă atât la metalele feroase. Acesta din urmă poate fi sesizat şi măsurat fie prin efectul lui asupra câmpului magnetic din bobina de excitaţie − cu care se află în opoziţie. forma şi mărimea unui defect se evidenţiază foarte pregnant. Ir 182. Lichidul pătrunde în fisuri prin capilaritate. mai operative.01 mm şi adâncimea de 0. 87 . − fie cu ajutorul unor senzori independenţi.1 mm. După cum se ştie. e4. fluorescent. Dacă porţiunea respectivă a fost bine curăţată anterior. Metoda este folosită pentru prăjini grele amagnetice. colorat sau radioactiv) pe o suprafaţă foarte bine curăţată şi degresată unde sunt bănuite ori detectate defecte cu alte metode. prăjini din aluminiu. Gradul de atenuare a radiaţiei depinde de natura materialului (în primul rând de densitatea lui) şi este proporţional cu grosimea piesei. la materiale nemagnetice şi atunci când celelalte metode. Controlul radiografic utilizează raze gama emise de diverşi izotopi radioactivi − Cs 137. e6. Metoda se utilizează mai ales la filete. câmpul magnetic variabil realizat cu ajutorul unei bobine de excitaţie induce într-un corp bun conducător de electricitate curenţi turbionari (Foucault) care îşi creează propriul lor câmp magnetic. nu dau rezultate.

Dacă sunt înfundate. 88 . Uneori. bavurile. utilizabile în şantier. ele se curăţă cu nişte burghie foarte lungi. prăjinile se lasă un timp într-o habă în care se află o soluţie de detergenţi şi sodă caustică. Dacă uzura este excentrică se măsoară şi lăţimea minimă a umerilor la mufe. începe controlul propriu-zis. Pentru o bună curăţire. dar există şi dispozitive mobile. cu metodele descrise mai sus. loviturile. ele sunt uscate cu aer cald. umerii se rectifică îndepărtând materialul pe o grosime care nu trebuie să depăşească 0. După aceea.8 mm. se curăţă bine zona şi se utilizează particule magnetice: metoda are o rezoluţie mult mai mare. Acolo unde inspecţia electromagnetică.Garnitura de foraj Controlul şi recondiţionarea prăjinilor de foraj În bazele tubulare. prăjinile sunt probate la tracţiune şi la presiune interioară. ştirbiturile. După ce li se corectează rectilinitatea. prăjinile aduse din şantier se identifică. Controlul şi recondiţionarea racordurilor şi filetelor Mai întâi se măsoară diametrul exterior − la circa 25 mm de umerii îmbinării. se detectează eventualele defecte de exploatare. Operaţia se execută la strung. Defectele de pe suprafaţa interioară − de obicei atacuri de coroziune sau urme de eroziune − pot fi localizate printr-o tehnică optică. grosimea peretelui şi. de exemplu. Se măsoară lungimea. semnalează printr-un vârf de tensiune un defect invizibil (el poate fi în interiorul peretelui). Apoi prăjinile se spală la exterior şi în interior. Crestăturile. Se controlează apoi suprafaţa umerilor. cu oglinzi de reflexie. Când defectele sunt minore. urmele de eroziune şi de gripare. se triază şi se preîndreaptă. de grosimea peretelui şi de valoarea relativă a diverselor defecte. precum şi alte defecte afectează capacitatea racordurilor de etanşare şi de preluare a momentelor de încovoiere. Concomitent se reface şi şanfrenul umerilor. diametrul exterior. cu jeturi de apă şi cu perii rotative din fibre plastice. O atenţie deosebită se acordă zonei în care se fixează penele. cu prese hidraulice. Prăjinile controlate sunt încadrate în clasele de utilizare corespunzătoare mărimea diametrului exterior.

dar fără a depăşi. Racordurile cu diamentrul exterior micşorat prin uzură pot fi recon-diţionate: ele se încarcă prin sudură. 1. ele se retaie în strunguri speciale şi se protejează împotriva gripării. cumulativ. De aceea. De aceea. 89 . Controlul şi recondiţionarea prăjinilor grele După identificare. prăjinile grele se examinează pe suprafaţa exterioară. de obicei lunar. cleştii mecanici nu mai pot fi armaţi sigur. după un număr de ore de funcţionare (800 − 1000 h). ca şi a reducţiilor de altfel se retaie.6 mm de umeri). cu diverse procedee automate sau semiautomate. Prin tăieri repetate. Cu ajutorul calibrelor se verifică şi unghiul la vârful spirelor. racordul se scurtează şi. Se cercetează starea umerilor şi a filetelor. curăţire şi îndreptare.6 mm (în acest caz. deformate. se ştanţează nişte semne la 1. uzate. Filetele se controlează vizual şi cu calibre. care pot constitui concentratori de tensiune. li se măsoară diametrul exterior şi grosimea peretelui.Garnitura de foraj Rectificarea se poate repeta. lovite. erodate sau gripate. Datorită rigidităţii sporite. lungimea celor două zone unde se fixează cleştii nu trebuie să fie mai mică de 100 mm sau 0. când ele sunt noi sau refiletate. Îmbinările filetate se inspectează.75 din diametru. oboseala îmbinărilor la prăjinile grele este mai accentuată decât în cazul racordurilor de prăjini. sortare. alungirea şi lărgirea mufei. Se controlează degajările pentru pene şi cele pentru elevatoare. în unul sau mai multe straturi. Spirele pot fi ştirbite. în acelaşi mod cu cele ale racordurilor. În toate cazurile când filetele nu mai prezintă siguranţă. raza de curbură la fundul spirelor şi gradul lor de uzură. Eventualele fisuri de oboseală se detectează vizual şi cu particule magnetice sau cu alte metode defectoscopice. Abaterea de la rectilinitate a prăjinilor grele nu trebuie să fie mai mare de 1 mm/m şi de cel mult 5 mm pe toată prăjina. sub o anumită limită. pe baza cepului şi în mufă. filetele prăjinilor grele.

Specific pentru prăjinile de antrenare este evaluarea uzurii feţelor profilate. Potrivit normelor româneşti. înainte de începerea oricărei sonde. bazată pe jocurile minime şi pe cele maxime admise între prăjină şi pătraţi sau antrenori. locul de control (sondă.Garnitura de foraj Controlul prăjinilor de antrenare Aproximativ lunar (500 ore de rotaţie). complexi-tatea controlului şi de durata totală de utilizare (intervalele se micşorează în timp): 300 − 2500 h. reducţiile şi prăjina de antrenare se controlează în general după o lună de lucru. Dacă la baza spirelor se detectează între una şi trei fisuri. bază). Prăjinile grele. desigur. În afara verificărilor periodice fixate prin diverse norme. Periodicitatea controlului Intervalele de timp la care elementele unei garnituri de foraj trebuie controlate sunt determinate de condiţiile de lucru şi de oboseala acumulată. elementele unei garnituri se controlează înainte şi după forajul unei sonde adânci sau dificile. ambele dificil de evaluat cantitativ. starea şi gradul de uzură a suprafeţelor de antrenare. după o instrumentaţie îndelungată şi dacă investitorul o cere. prin contract. urmele de uzură pe suprafeţele de antrenare ale prăjinilor sunt plane şi se extind dinspre colţuri spre centrul feţelor. 90 . controalele trebuie efectuate mai des. filetele se retaie. Dacă numărul de fisuri este mai mare. Experienţa din regiune şi tehnicile utilizate pentru control joacă un rol hotărâtor la stabilirea acestor intervale. clasa de uzură. Dacă pătraţii mici sau antrenorii cu role nu sunt uzaţi. în funcţie de importanţa elementului controlat. o evidenţă strictă a timpului de lucru pentru fiecare element din garnitură. La fiecare 1500 ore de rotaţie. se controlează îmbinările filetate. Este necesară. prăjinile de antrenare se probează la 300 bar. Pentru fiecare tipodimensiune se acceptă o lăţime maximă a urmelor de uzură. intervalul de inspecţie este corespunzător. rectilinitatea şi eventuala torsionare. iar după 6000 ore iniţial şi la 3000 m ulterior. perioadele de control sunt fixate în ore de rotaţie şi variază în limitele destul de largi.

Ele se aşează în strate separate prin distanţiere de lemn. Pe vase. ele nu se aşează direct pe pământ.Garnitura de foraj 3. − numărul de ordine al prăjinii. pe punţi metalice sau pe rampe. pentru a preveni încovoierea ei sub greutatea proprie.3. pe direcţie longitudinală sau transversală. cât mai aproape de racorduri. Când se aşează pe mai multe rânduri. Prăjinile se transportă în autocamioane cu peridoc. Transportul. pe punţi de metal sau pe platforme de beton.3. Marcajul este format dintr-un grup de litere şi cifre care semnifică: − anul intrării în exploatare. la ridicarea şi scoaterea lor din turlă. la descărcare sau încărcare. fixată cu pene de lemn. prăjinile şi celelalte accesorii ale garniturii de foraj trebuie să fie echipate la ambele capete cu protectoare de filet bine strânse. 3. toate elementele din componenţa garniturilor de foraj sunt marcate prin ştanţare. Prăjina de antrenare se transportă într-un burlan de protecţie. după mărimea lor.3. − grosimea peretelui. la circa 1800 mm de feţele de etanşare. trântirea sau târârea prăjinilor pe pământ. depozitarea şi manevrarea prăjinilor În timpul transportului şi al depozitării. Reducţiile sunt ştanţate la mijloc. prăjinile se depozitează pe suporţi de lemn aflaţi la circa 3 m între ei. fără a depăşi o anumită înălţime. între prăjini se 91 . Trebuie evitate lovirea. − baza tubulară ce are prăjina în patrimoniu.4. Ştanţarea prăjinilor Pentru a fi identificate şi urmărite. în nici un caz. la ambele capete. Racordurile noi sunt ştanţate de fabricant pe cep şi în mufă pe porţiunea dintre umeri şi prima spiră. simbolizată printr-o literă mică. prăjinile de foraj sunt ştanţate în zonele îngroşate. pe şine metalice. parâme sau lanţuri. − oţelul din care este fabricată prăjina. În România. Prăjinile grele şi cele antrenare sunt marcate la ambele capete. Prăjinile se depozitează pe rampe cu înălţimea de cel puţin 30 cm. Se asigură de punte cu cabluri.

măsurat cu un indicator de moment. dacă aceasta din urmă s-a înşurubat la bucata de avansare anterior. ele se protejează împotriva coroziunii cu un amestec ulei-motorină. Dacă prăjinile sunt depozitate o perioadă mai îndelungată. Indiferent de modul de înşurubare. La manipularea prăjinilor în turlă trebuie prevenită lovirea filetelor şi a suprafeţelor de etanşare ale racordurilor. La extragerea garniturii. Evident. Când se centrează. iar dacă sunt prea groase. cepul unei prăjini poate lovi mufa prăjinii în care se înşurubează. presiunea de contact în zona de prindere poate duce la imprimarea bacurilor pe corpul prăjinilor şi chiar la gâtuirea şi turtirea lor. prăjinile se încovoaie periculos sub greutatea proprie.Garnitura de foraj intercalează distanţiere de lemn de 35 − 40 mm. mufa poate fi lovită de elevator când acesta coboară în gol. acesta măsoară de fapt forţa de tracţiune din cablul de acţionare a cleştelui. se disting: 92 . unde bacurile fălcilor ar lăsa urme periculoase. prăjinile din rândurile superioare se sprijină pe cele aflate dedesubt. momentele de încovoiere create de cleşti devin periculoase pentru prăjini: acestea se pot îndoi. cepul se poate lovi de masa rotativă sau de podul metalic al sondei. de o reducţie ori de un suvei suspendate în cablu înainte de a fi înşurubate. Protectorul cepului se deşurubează numai după suspendarea prăjinii în elevator sau împreună cu prăjina de antrenare. racordurile se vor slăbi numai cu doi cleşti: dacă se foloseşte masa rotativă. prăjinile se pot roti în pene şi bacurile acestora lasă rizuri periculoase pe corpul prăjinilor. racordurile trebuie să se afle cât mai aproape de masa rotativă. Coordonarea dintre sondorul şef şi sondorii de la gura sondei joacă un rol important în prevenirea acestor accidente. Dacă ele se află prea sus. Pe podul sondei. îmbinarea se strânge cu un cleşte mecanic până se atinge momentul recomandat. dacă distanţierele sunt prea subţiri. Cleştii mecanici multidimensionali se armează numai pe racorduri şi nu pe corpul prăjinilor. La strângere şi la slăbire. În acest sens. Rizurile sunt adesea spirale pentru că garnitura coboară uşor în timpul rotirii. prăjinile sunt trase cu un troliu pneumatic. Dacă se folosesc pene prea scurte pentru sarcini mari. fălcile cu trepte trebuie alese în funcţie de diametrul racordurilor.

să se reducă greutatea penelor. care au lungimea activă de prindere de 500 mm. acestea se introduc în masă numai după oprirea lină a garniturii. La introducerea în sondă. ele au cinci rânduri de bacuri. se controlează uzura lor. pentru sarcini până la 1800 − 2000 kN. − pene lungi. Dimensiunea lor trebuie să corespundă cu cea a prăjinilor. − pene extralungi. 93 . uşurând manipularea lor). având lungimea activă de prindere de 400 mm. starea bolţurilor şi se gresează articulaţiile. Prăjinile grele care nu posedă degajări pentru pene se asigură cu un colier de siguranţă. cât şi prăjinile se uzează. La sarcini mari. Bacurile penelor trebuie să aibă acelaşi grad de uzură pentru ca toate să vină în contact cu prăjinile. totodată. garnitura se frânează cu ajutorul troliului de foraj şi nu a penelor. pentru sarcini până la 1250 − 1500 kN (în funcţie de diametrul prăjinilor). La extragerea garniturii nu se lasă penele în masa rotativă pentru că atât ele. penele se curăţă şi se ung cu vaselină pe suprafaţa exterioară pentru a uşura scoaterea lor din masa rotativă. în locul penelor se lucrează cu două elevatoare. Ele sunt manevrate manual sau pneumatic. ele sunt prevăzute cu trei rânduri de bacuri. penele pot fi aruncate din masă cu riscul unor accidente. Înainte de folosire. montat deasupra penelor. care măresc lungimea de contact cu prăjinile (adaptoarele permit. Totodată se curăţă bacurile. iar sarcina maximă cu greutatea garniturii. când presiunile de contact pe prăjini sunt periculoase. Pentru prăjini grele se folosesc pene multisegment fără adaptoare. pentru sarcini maxime de 2250 kN. ele posedă patru rânduri de bacuri.Garnitura de foraj − pene scurte. Elevatoarele folosite la manevrarea prăjinilor au scaun conic sau drept. El împiedică lunecarea prăjinilor grele prin pene când acestea sunt uzate. având lungimea activă de prindere pe prăjini de 300 mm. Penele lungi se utilizează cu adaptoare. în funcţie de forma mufei sub care prind. pentru a evita solicitarea excesivă a prăjinilor. eventual mecanizate. în plus.

în funcţie de tipul îmbinării. vaselina singură nu poate asigura un film rezistent. îmbinările se pot gripa sau chiar înţepeni. ca să nu fie expulzată.10 schimbă momentul de strângere real cu până la ± 20 %. la presiuni de contact mari. Ele se înşurubează la capătul fiecărui pas de prăjini grele la extragerea lor din sondă. Filmul protector este creat cu pulberi. Unsoarea trebuie să-şi păstreze consistenţa atât la temperaturi scăzute. Când prăjinile au manşoane de protecţie se foloseşte un cordon de cauciuc sau o frânghie strânse manual pe prăjini. uzură exagerată a filetului. La extragerea lor din sondă. prăjinile se curăţă pentru a putea observa eventualele defecte exterioare. îmbinarea rămâne de fapt mai puţin strânsă. să uşureze înşurubarea şi să garanteze un coeficient de frecare cert. 3. trebuie să prevină griparea în cele mai severe condiţii de lucru. pentru a fi aplicată. se montează un ştergător de cauciuc sub pătraţii mesei rotative. Garantarea unui coeficient de frecare sigur este foarte importantă. pe suprafaţa umerilor de etanşare şi pe spirele filetului se nasc presiuni de contact foarte mari. Când coeficientul de frecare real este mai mare decât cel luat în calcul − după API. cât şi la temperaturi ridicate. Ea trebuie să asigure şi etanşarea îmbinării.Garnitura de foraj Prăjinile grele care nu au degajări pentru elevator se manevrează cu ajutorul suveielor. Modificarea coeficientului de frecare de la 0. valoarea standard este 0. când coeficientul de frecare real este mai mic decât cel utilizat la calculul momentului aplicat. Dacă nu există un film de separare care să prevină contactul direct metal-metal. Unsori pentru îmbinările filetate În timpul exploatării.08 la 0. 94 . oboseală. Invers. O unsoare adecvată.08 − şi se aplică momentul de strângere API.5.06 sau 0. la presiunile şi temperaturile aşteptate în sondă. fulgi sau fibre din metale moi suspendate într-o vaselină purtătoare. Dacă prăjinile nu sunt echipate cu manşoane de protecţie. îmbinarea va fi prea strânsă şi sarcina de tracţiune disponibilă în timpul exploatării va fi mai redusă decât cea prevăzută. corect aplicată. cu riscurile cunoscute: etanşeitate nesatisfăcătoare.3.

în care se introduc pulberi de zinc. Unsorile trebuie să absoarbă apa. şi praf de grafit 10 − 20 %. rolul ei. Toate normele limitează conţinutul de sulf la 0. ca şi pentru orice altă situaţie de lucru. să fie necorozive şi netoxice.formează” astfel încât să-şi îndeplinească. Factorii determinanţi sunt: diametrul sondei şi adâncimea anticipată. unsuroasă. Alcătuirea garniturii de foraj. dar fără a depăşi 10 − 11 in. clasa de rezistenţă a materialului şi categoria de uzură a prăjinilor de-a lungul garniturii de foraj. diametrul nominal. până la 60 %.Garnitura de foraj În timpul lucrului. 3. Normele API recomandă unsori cu 40 − 60 % pudră de zinc sau 60 % pudră de plumb. omogenă. mufa se lărgeşte.. asigurând un film continuu între suprafeţele de contact. circulaţie. grosimea peretelui. 15 % zinc şi tipul B cu 20 % grafit. plumb sau cupru.3 %. profilul spaţial al sondei.4. La alegerea diametrului se au în vedere două considerente. Metalele respective sunt maleabile. coeficientul de frecare scade datorită creşterii temperaturii. turaţia şi apăsarea pe sapă. tipul sapei. Garnituri combinate Pentru fiecare fază de adâncire a unei sonde (fazele sunt definite în general de diametrul sapei). scopul urmărit: foraj propriuzis. cepul se alungeşte. stabilitatea formaţiunilor din pereţii sondei. Există două variante: tipul A cu 15 % grafit. de culoare închisă. în condiţii optime. Trebuie stabilite tipul. evident. instrumentaţie. 30 % zinc. În România. În principiu. În general se folosesc unsori preparate din ulei şi vaselină consistentă. debitul de circulaţie şi. Unsoarea constituie o masă consistentă. 95 . prăjinile cu diametrul mai mare sunt foarte grele şi se manevrează cu dificultate. se deformează uniform fără să se fisureze. îmbinările se pot strânge peste valoarea momentului recomandat. adeseori imposibil de realizat. Prăjinile grele. garnitura de foraj se . iar momentele de strângere şi de slăbire sunt exagerat de mari. prăjinile grele trebuie să aibă diametrul exterior egal cu 70 − 80 % din diametrul sapei. se recomandă o unsoare obişnuită dintr-un lubrifiant de uz general la care se adugă pulbere de zinc şi grafit. în sondă. dirijare.

cu diametrul interior de 2 13/16 in (71. tronsonul aflat deasupra sapei poate avea diametrul mărit. Exemplu. Masa acestora m8 = 34 200 96 Dpg. Pe o sapă de 12 1/4 in (311.min = 2 Dm − Ds .Garnitura de foraj Diametrul minim recomandabil în funcţie de diametrul sapei şi cel al coloanei se calculează cu relaţia: Dpg. Din relaţia (151). .15. Ansamblul de prăjini grele va fi format.4 mm) şi masa unitară q8 = 223. dacă se tubează o coloană de 5 1/2 in într-o sondă forată cu sape de 8 3/8 in (212.2 mm) trebuie lăsată o apăsare axială de 250 kN.1 kg/m. Masa necesară a ansamblului. se recomandă ca diferenţa de diametru să nu fie mai mare de 2 in.6 mm).7 kg/m. dacă este cazul. cu un coeficient de siguranţă egal cu 1. m= 1. cu diametrul interior de 2 13/16 in (71. până la 80 − 90 % din diametrul sapei. 1. Sonda este verticală. Pentru a reduce riscul de avariere a prăjinilor aflate imediat deasupra prăjinilor grele din cauza oboselii. Coloana de burlane ce urmează să fie tubată are diametrul de 9 5/8 in (diametrul mufelor Dm = 10 19/32 in). se obţine: Sunt posibile mai multe variante.99) unde Dm este diametrul mufei burlanelor şi Ds − diametrul sapei. Deasupra sapei se plasează un pas (27 m) de prăjini grele de 9 in (228. Densitatea noroiului din sondă ρn = 1250 kg/ m3. De exemplu.15250⋅103 ⋅ ≈ 34200kg ⎛ 1250⎞ 10⎜ 1− ⎟ ⎝ 7850⎠ Dacă se consideră diametrul prăjinilor grele egal cu 70 − 80 % din cel al sapei.4 mm) şi masa unitară q8 = 290.min ≈9 in. În asemenea situaţii. g ≈ 10 m/s2 Să se alcătuiască ansamblul de prăjini grele. Diametrul prăjinilor de foraj este de 5 in. dar dacă se va tuba o coloană de 6 5/8 in sunt preferabile prăjinile grele de 6 3/4 in.7 mm) se pot folosi prăjini grele de 6 in. Masa lor totală m9 = 7850 kg. Soluţie. (3. mai mici spre capătul superior. din tronsoane cu două sau trei diametre. În continuare vor fi montate prăjini grele de 8 in. rezultă: Dpg ≈ 8 1/2 – 10 in.

în funcţie de diametrul sapei. la frezarea cimentului rămas într-o coloană sau liner de exploatare. În sonde adânci. Acestea au diametrul interior de 71. lungimea tronsoanelor unei garnituri formate din prăjini cu caracteristici de rezistenţă diferite se determină luând în consideraţie doar tracţiunea sub greutatea proprie. se reduc în acest caz şi tensiunile cauzate de încovoierea prăjinilor la pierderea stabilităţii. diametre şi grosimi mai mari. Când se forează sub un liner intermediar garnitura de foraj este combinată (tronsonată).1 ≈ 118 m. dar ele trebuie folosite la sape cu diametre mari. Lungimea lor l8 = 26 350/223. atunci când forajul continuă peste adâncimea proiectată cu sape cu diametru mai mic sau atunci când sonda este proiectată cu sape cu diametrul redus. La capătul lui superior se poate scrie egalitatea: 97 . Masa totală: 7850 + 24 100 + 4400 = 36 350 (c = 1. Diametrul lor se alege. Lungimea totală a ansamblului lpg = 145 m. se vor folosi 3 prăjini de 9 in şi 13 prăjini de 8 in.22). 12 prăjini de 8 in şi 3 prăjini de 7 in. unde momentele de dislocare sunt apreciabile şi solicitările de torsiune pot deveni periculoase. Prăjinile de 6 5/8 in se construiesc mai rar. garniturile de prăjini sunt formate din mai multe tronsoane: la partea superioară se utilizează prăjini mai rezistente decât cele dinspre capătul inferior. Altă variantă presupune folosirea unui pas de prăjini de 7 in în zona de trecere. În concluzie. Prăjinile de 2 3/8 şi 2 7/8 in se utilizează mai ales la instrumentaţii în sonde cu diametrul redus.Garnitura de foraj − 7850 = 26 350 kg. de asemenea.4 kg /m. 2. Ansamblul va avea următoarea alcătuire: 3 prăjini de 9 in. La alcătuirea garniturii se urmăreşte formarea unui solid de egală rezistenţă din prăjinile disponibile ori care pot fi procurate. Lungimea totală a ansamblului lpg = 162 m. Pentru forajul propriu-zis se folosesc doar prăjinile de 3 1/2 – 5 1/2 in. clase de uzură mai mici.4 mm şi masa unitară l7 = 163. Într-o primă aproximaţie. Prăjinile de foraj. Între acest ansamblu şi prăjinile de foraj se vor folosi 10 − 15 prăjini intermediare de 5 in. Se indexează cu 1 primul tronson de deasupra prăjinilor grele. ceea ce înseamnă 13 prăjini. oţeluri superioare.

103) ∑ L +l i i =1 n pg =H (3.. ⎟ = cs ρo ⎟ ⎠ n (3.1 Fmax. diametru.33.= = .1 . torsiune.102) Calculele continuă până ce lungimea totală a tronsoanelor depăşeşte lungimea necesară pentru adâncimea maximă anticipată.2 − g 1 p1 . În acest scop se rezolvă sistemul de ecuaţii: Fmax.. grosime superioare sau o clasă de uzură mai mică). ţinând seama de toate solicitările prezente: tracţiune . presiune interioară. cele n tronsoane stabilite pot fi echilibrate uniformizând coeficientul de siguranţă la partea superioară a fiecărui tronson.. Lungimea maximă a tronsonului 2.101) Efectul favorabil al flotabilităţii se neglijează pentru a compensa efectul frecărilor şi al tendinţelor de prindere. cu masa unitară qp2 şi sarcina maximă Fmax. pentru diverse situaţii de lucru.1 − g .Garnitura de foraj (G + L q g )⎛1− ρ ⎜ ⎜ g 1 p1 ⎝ ⎞ Fmax.100) Lungimea tronsonului L1 = G Fmax. Se determină tensiunile echivalente şi în final coeficienţii de siguranţă la solicitările statice. Când ultimul tronson calculat este mult mai lung decât cel necesar. qp 2 ⎛ ρ ⎞ cs gqp2 ⎜1− n ⎟ ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3.104) În a doua etapă se determină tensiunile reale în secţiunile cele mai solicitate (la partea superioară a fiecărui tronson şi deasupra prăjinilor grele). ⎛ ρ ⎞ q g cs qp1g⎜1− n ⎟ p1 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. Valoarea minimă a coeficientului de siguranţă în acest caz este 1.2: L2 = G +L q g Fmax. n Gg + L1qp1 g Gg + L1qp1 g+ L2qp2 g Gg +∑ Li qpi g i =1 (3. Dacă lungimea tronsonului L1 nu este se adaugă al doilea tronson format din prăjini cu rezistenţa la tracţiune mai mare (oţel.2 Fmax.n =. 98 . încovoiere.

Garnitura de foraj Dacă valorile acestora nu sunt satisfăcătoare. 0 qp − masa unitară a prăjinilor. Racordurile speciale. fie se modifică lungimea tronsoanelor. t − grosimea peretelui Cu excepţia lui G´. (3. se aleg doar prăjinile. racordurile ce le echipează fiind stabilite de standarde.107) 2 2 2 2 2 C =Wp2 (b2 + (c2 pb −bcpb −σ ad )Ap +(2b+σ î Ap )σî Ap )+ 3M b Ap (3. D − diametrul nominal. fie se determină gradul de oboseală ce va fi acumulată în prăjini la forajul intervalului anticipat.109) (3. fie se apelează la prăjini mai rezistente. G´ − greutatea în noroi a tronsoanelor anterioare. Se exprimă diversele tensiuni în raport cu lungimea tronsonului Li.105) cu notaţiile: 2 2 2 A=Wp2 (a2 +c2 pu Ap − acpu Ap ) + 3Ap M u . După această alcătuire a garniturii la solicitări statice. (3.111) b=G ' + p0 A0 . B− B2 −4 AC Li = 2A (3. De regulă. S-au notat: Wp − modulul de rezistenţă polar. Ap − aria secţiunii transversale a prăjinilor.108) şi a= q'p g + pu A0 . c= D/2t.110) (3. fie se calculează coeficienţii de siguranţă la solicitări variabile în diverse secţiuni.106) 2 B=Wp2 (2ab+ (2 pb pu Ap −apu −bpn )cAp +2Apσî ) +6M u M b Ap . toate mărimile se referă la tronsonul care se calculează. A − aria secţiunii interioare a prăjinilor. Se poate efectua şi un calcul direct. (3. Ele au rezistenţa la tracţiune mai mare 99 .

chiar dacă ea are o clasă superioară. Dacă acest moment este mai mic de 80 % din momentul de torsiune capabil al prăjinii. Diversele accesorii ale garniturii de foraj. dar rezistenţa la torsiune adeseori mai mică. cum sunt geala de foraj. sunt specifice condiţiilor de foraj concrete şi scopului urmărit.Garnitura de foraj decât a prăjinilor. stabilizatorii. totuşi. 100 . supapele de reţinere. reducţiile diverse. Ea nu trebuie să scadă. amortizorul de vibraţii. Rezistenţa la torsiune a racordurilor se reduce pe măsură ce ele se uzează: ariile secţiunilor transversale critice şi cele ale suprafeţelor de etanşare se micşorează. sub 80 % din rezistenţa prăjinilor. aceasta din urmă este coborâtă într-o clasă de utilizare inferioară.

în particular. dimensiuni transversale reduse.4. siguranţă în funcţionare) au răspuns. iar statorii sunt fixaţi axial într-o manta de oţel. aceste motoare sunt alcătuite dintr-un ansanblu rotoric şi unul statoric. Constructiv. fie în salturi). La turbine transmiterea energiei fluidului are loc în cameră deschisă (în comunicaţie cu intrarea şi ieşirea motorului. un sistem complex de paletaje curbate cu rolul de schimbare continuă a direcţiei şi vitezei curentului de fluid. Caracterizare generală Dezvoltarea forajului dirijat şi a celui orizontal. La PDM camerele de lucru au formă şi volum variabil (comunicaţia cu intrarea şi ieşirea motorului se face periodic. Elementele rotoare sunt asamblate prin presare axială pe un arbore. durată de funcţionare echivalentă cu cea a sapelor de foraj. şi ca alternativă a forajului rotary. Lagărul axial (multietajat) şi cele radiale reglează jocurile 101 . Se folosesc în două variante: motoare hidrodinamice (turbinele de foraj) şi motoare hidrostatice (volumice). Motoare hidraulice submersate 4. Motoarele volumice (PDM -motoare cu deplasare pozitivă) lucrează pe baza variaţiei presiunii hidrostatice pe suprafaţa dinţilor rotorici care au profilul generat de curbe speciale cicloidale (epi-hipocicloide) şi o dispunere elicoidală. precum şi cerinţele tot mai restrictive legate de diminuarea consumului energetic pentru învingerea frecărilor la rotirea garniturii de foraj. presiunea variază fie treptat. În figura 4.1. La cerinţele şi restricţiile impuse de forajul sondelor (energie de dislocare suficientă. au impus dezvoltarea pe scară industrială. Turbina de foraj are ca organ principal de lucru etajul de turbină (ansamblul rotor-stator). până în prezent. Turbinele de foraj funcţionează pe baza variaţiei impulsului curentului de fluid la curgerea sa prin sistemul de paletaje (rotor-statorice). motoarele hidraulice. metoda de foraj cu motor submersat.1 sunt prezentate schemele de principiu ale motoarelor hidraulice de foraj.

forţa hidraulică şi apăsarea pe sapă. plin sau tubular. b. – motorul elicoidal. în jurul axei proprii şi de transport. Rotorul este un arbore profilat la exterior. confecţionat din oţel inoxidabil. – a. Dantura rotorului descrie o mişcare complexă – de rotaţie. Construcţia lagărului axial trebuie să fie capabilă să preia greutatea părţii rotoare.Motoare hidraulice submersate axiale/radiale dintre elementele rotoare şi cele statoare. Dantura celor două roţi realizează un angrenaj planetar interior (statorul este roata conducătoare. în jurul axei statorului (motorului). Turbina de foraj. iar rotorul este satelitul).4. Motoarele elicoidale (PDM) au statorul construit dintr-o manta de oţel căptuşită la interior cu un elastomer profilat .1. Fig. 102 .

4.2. unghiurile formate de tangentele la linia mediană cu linia profilelor u (direcţia tangenţială) în punctele de intrare(1) şi cele de ieşire(2) ale paletelor rotorice α1. b – elementul rotor al etajului de turbinã.2/β1.3). numărul de etaje (25-400).2/w1. a – Elementul stator. lucrează la debite de circulaţie până la (50-60 l/s). lungimea paletelor/lăţimea canalului de curgere l = (de – di)/2.Motoare hidraulice submersate 4. Ele pot fi simple de (8-9 m) şi cu 100-120 etaje.2) se caracterizează prin: înălţimea L (40-60 mm). vitezele absolute/relative la intrarea/ieşirea din rotor v1. iar viteza de rotaţie la arbore acoperă un domeniu foarte larg (100-1000 rot/min).2 (fig. diametrul de calcul/teoretic dm = (de + di)/2.4. Turbinele de foraj Turbinele folosite la foraj au diametrul (90-250 mm). măsurată normal pe linia mediană. Geometria elementelor active Un etaj de turbină (fig. Fig. sau cuplate – formate din două sau mai multe secţii (turbine simple) – cuplarea se realizează prin înfiletare la corp şi cu cuplaje conice de fricţiune la arbori. grosimea paletelor δ (variabilă – 1-3 mm).2. 103 .2. lungimea (2-26 m). pasul reţelei de palete t = π dm/z. număr de palete pe obada rotor/stator z (18-40). La turbinele simetrice cu intrare axială o α1 = β2 şi α2 = β1 = 90 .4.

3) 104 .4. v2u = vz ctg α2 = u .vz ctg β1 . vz = ηv Q . una radială vr (practic nulă) şi una tangenţială vu. Debitul de intrare fiind egal cu cel de ieşire componentele axiale (pe z) ale vitezelor sunt egale cu vz. (viteza axială este direct proporţională cu debitul şi invers proporţională cu aria laterală a canalului de curgere).4).vz ctg β1 . u – viteza tangenţială a paletelor rotoare şi w – viteza relativă a fluidului (între acestea există corelaţia w = v – u). de mers în gol – fig. χπd m l (χ = 1− δ ) t sin α1 (4. care. Dacă v este viteza absolută a curentului de fluid. de putere maximă. descompusă într-un sistem de coordonate cilindrice dă trei componente de viteze: una axială vz.vz ctg β2 w2u = .Motoare hidraulice submersate Fig. Elementele geometrice şi cinematice ale etajului de turbină. Curgerea fluidului prin sistemul de paletaje Fluidul are o miscare spaţială.vz ctg β2 (4.2) (4. Componentele vitezelor pe direcţia tangenţială sunt: v1u = vz ctg α1 = u . w1u = .1) Studiul cinematic al turbinelor presupune definirea triunghiurilor de viteze (compunerea vectorială a componentelor vitezelor în diverse puncte ale profilului de curgere). optim – fără şocuri. Forma poligonului de viteze depinde de mărimea unghiurilor constructive ale paletelor şi de viteza de rotaţie a rotorului (regimul de lucru: de frânare. Cinematica turbinelor de foraj se studiază la diametrul ipotetic dm.3.4.

5) Viteza de rotaţie n= u ω = = anQ .4) Puterea utilă la arbore P = Mω = 2 Mu = aP ρQ 3 . dm (4.7) iar căderea de presiune totală din etaj p= pef = ap ρQ 2 . b – cazul turbinei simetrice şi axiale. Parametrii de funcţionare şi caracteristica de lucru Momentul la arborele turbinei în condiţia unei curgeri staţionare a unui fluid incompresibil este dat de formula Euler: M = ηm ρηv Q dm (v 1u − v 2u ) = am ρQ 2 .Motoare hidraulice submersate Fig. Qef (4. Puterea mecanică realizată în etajul de turbină este dată de căderea de presiune utilă (efectivă) pef = Pm = ρu(v1u − v 2u ) . Triunghiurile vitezelor curentului de fluid la intrare/ieşire rotor: a – cazul general. 2π πd m (4. ηh (4.8) 105 .6) Căderea de presiune.4. 2 (4.4.

4. Curbele caracteristice sunt: dreapta Fig. cădere de presiune. hidraulice – în reţeaua de palete apar frecări între straturile de fluid şi vârtejuri la nivelul de separaţie cu reţeaua de palete. Caracteristica teoretică (intrinsecă a etajelor de turbină) nu ia în considerare pierderile energetice cu frecările din lagăre şi cu sapa (fig. La turbine se stabilesc (experimental – pe un stand de probă) dependenţele dintre moment. putere. Pm pef Qef (4. pQ (4. Caracteristica teoretică a turbinei de foraj. iar celelalte două curbe se ridică pornind de la relaţiile parametrilor de funcţionare. 0. Aceste pierderi sunt introduse prin randamentele corespunzătoare ηv = ∆Q Qef .80 pentru randamentul hidraulic.60-0. 106 .5. Randamentul total va fi maxim în regimul optim (fără şocuri): 0. p Ph ηm = P P = . Caracteristica etajelor de turbină Corelaţia existentă între parametrii de funcţionare ai motorului hidraulic defineşte caracteristica de lucru a motorului respectiv. mecanice – frecări pe suprafeţele aflate în mişcare de rotaţie). randament şi turaţia arborelui la un anumit debit de lichid cu proprietăţi cunoscute.10) Valorile curente pentru cele trei randamente sunt: 0.5). 0.93-0.70. Transformarea energiei hidraulice a fluidului de foraj în energie mecanică la arborele turbinei implică o serie de pierderi (volumice – scăpări de lichid ∆Q.95 pentru randamentul volumic.9) iar randamentul total η = ηv ηh ηm = P .Motoare hidraulice submersate Randamentul turbinei.40-0. Dependenţele de tipul M = M(n) şi p = p(n) se stabilesc experimental.4.92-0.96 pentru randamentul mecanic. = 1− Q Q ηh = pef Pm = .

de frânare (n = 0).11) ⎟ ⎠ cu Mf = (4. momentul disponibil la sapă 107 .12) momentul maxim. de fapt. b – etanş. şi acesta este. 2 ⎞ ⎟ . linia randamentului (este asemănătoare cu linia puterii pentru turbinele clasice).4. linia presiunii (la turbinele cu circulaţie normală căderea de presiune se consideră independentă de turaţie). Fig.6. Variantele constructive de lagăr axial de alunecare sunt prezentate în figura 4.Motoare hidraulice submersate momentului M = ηm ρηv Q 2 ⎛ πd m dm n ηm ηv ρQ(ng − n ) = M f ⎜1 − (ug − u ) = ⎜ n 2 2 g ⎝ 2 πd m ηm ηv ρQng . Construcţia lagărului axial de tip metal-cauciuc: a – deschis. (o parabolă patratică cu extremul Pmax = Mf ng ).6. (4. metal-cauciuc. La turbinele convenţionale lagărele sunt de alunecare de tip a. π 2 Lagărele turbinei Există un lagăr axial multietajat montat la unul din capetele turbinei (preia sarcinile axiale) şi mai multe lagăre radiale (preiau momentul încovoietor al arborelui). astfel că din momentul turbinei se scade momentul forţelor de frecare din lagărul axial. Lagărele sunt consumatoare de energie. linia puterii P = 2πnM . b.

până la 20 bar la cele multielicoidale. Funcţionarea angrenajelor de tip elicoidal presupune unele cerinţe: statorul are un dinte în plus faţă de rotor. Fax – forţa axială din lagăr. µ – coeficient de frecare. fie invers. o corectă angrenare a danturii şi un contact permanent pe linia de angrenare.13) cu rf – raza de frecare a lagărului. raportul dintre paşi tr /ts (rotor/stator) trebuie să fie egal cu raportul dintre numerele de dinţi zr /zs (raportul cinematic i = zr : zs). parametrii de foraj (apăsare. ⎟ ⎠ (4. Se construiesc motoare cu rapoarte cinematice de la 1 : 2 până la 10 : 11. viteză de rotaţie şi debit de circulaţie). a greutăţii părţii rotoare şi a apăsării pe sapă) este aplicată fie de sus în jos.2. Forţa axială (dată de suma algebrică a sarcinii hidraulice.1. lungimea activă a motorului este mai mare decât pasul elicei statorice. Alegerea şi exploatarea turbinelor de foraj La traversarea unui interval cu turbina. Deplasarea camerelor este provocată de diferenţa de presiune intrare-ieşire cameră. în funcţie de adâncimea sondei şi diametrul sapei se stabilesc: diametrul turbinei. de manipulare şi de modul efectiv de lucru în sondă. Toate anomaliile funcţionale se semnalează din timp şi se analizează cauzele ce le-au produs.Motoare hidraulice submersate ⎛ n M s = M t − M l = M f ⎜1 − ⎜ n g ⎝ ⎞ ⎟ − rf (Fad ± µFax ) . În funcţie de gradul de prestrângere rotor-stator presiunea de lucru variază de la 6-8 bar la motoarele monoelicoidale (zr = 1). 108 . Corecta funcţionare a unei turbine depinde de modul de alegere. cu mai mulţi paşi (2-7) şi chiar multietajate. 4. Motoarele elicoidale (volumice) La acest tip de motoare cuplul de rotaţie este dat de camerele elicoidale care se deplasează în lungul motorului sub forma unor pistoane hidraulice (etanşarea se realizează pe linii de contact spirale formate datorită prestrângerii existente între rotor şi stator. Fad – forţa de adeziune dintre metal şi cauciuc (1-5 kN). tipul de turbină şi numărul de etaje.

3 4( zr + 2) Un caz particular de motor elicoidal este cel monoelicoidal cu un singur dinte la rotor care.4. este un cerc (fig. 109 . Principiul de funcţionare al motorului monoelicoidal.Motoare hidraulice submersate Geometria şi cinematica PDM Curbele care realizează o angrenare corectă a mecanismelor de tip planetar folosite pe scară industrială la construcţia profilelor danturii motoarelor sunt arcele cicloidale (scurtate). înălţimea dinţilor Fig.R2 = 2 r.8. volumul camerelor de lichid pe lungimea unui pas V = 4πr 2t s ( 2zr + 1) . Angrenaj planetar cu i = 3 : 4.7).7. h = 2 e = 4 r.4.8). Fig. diametrul statorului (la fundul 2πR1 2πR2 o dinţilor) Dc = 2 R1 + 4 r = 2 e (zr + 2). Generarea curbelor (epi şi hipocicloide) este realizată prin dubla rostogolire (fără alunecare) a unor rulete (cerc generator) pe exteriorul şi interiorul unui cerc fix (bază) (fig. aria secţiunii totale pline cu lichid A = 4πr 2 ( 2zr + 1) .4. unghiul de înclinare al elicei danturii θ (80-85 ). pasul elicei la t t stator ts şi la rotor tr ( tg θ = s = r ). volumul de lucru (debitul specific) π 2 zr ( zr + 1)( 2zr + 1) 3 q= tg θDc .4. în secţiune transversală. Elementele geometrice ale unui motor elicoidal sunt: excentricitatea e = R1 .

cu cea hidraulică) M= puterea utilă La motoarele elicoidale sunt definite două tipuri de caracteristici – una mecanică şi una hidraulică. astfel că turaţia variază liniar cu momentul Fig.Motoare hidraulice submersate Parametrii de funcţionare şi caracteristica de lucru Turaţia n = mecanice Qef Q = ηv .4.14) Celelalte corelaţii se stabilesc din ecuaţiile parametrilor de funcţionare. n= 1 1 2πa 2πa [Q − apm ] = [Q − (M + M fr )] = ng − M q q q q (4. iar valorile extreme ale turaţiei. momentului. 2πn 2π P = Mω = ηt pmQ . În condiţii de funcţionare în sondă se urmăreşte variaţia căderii de presiune din motor (prin citirea presiunii la manometrul de la încărcător). Aceasta poate fi corelată cu momentul la arbore prin relaţia M= q (pm − pg ) = q∆p .15) 110 . 2π 2π (4.4. Caracteristica mecanică (fig. Caracteristica mecanicăinternă a motoarelor volumice. momentul la arbore (se determină din egalitarea puterii q q pmQef p q − M fr = ηhm m .9) evidenţiază variaţia parametrilor de funcţionare cu momentul. puterii şi căderii de presiune din condiţiile la limită. randamentul total al motorului ηt = ηhηhm . La trasarea caracteristicii mecanice se admite o proporţionalitate liniară între pierderile de fluid şi căderea de presiune din motor ( ∆Q = apm ). iar caracteristica hidraulică exprimă dependenţa parametrilor de funcţionare de căderea de presiune din motor.9.

10 este redată caracteristica hidraulică a unui astfel de motor (cu raport cinematic 7 : 8).4. iar în figura 4. Caracteristica hidraulică a motorului TRUDRIL cu i = 7 : 8.1.Motoare hidraulice submersate Caracteristicile tehnice ale motoarelor elicoidale TRUDRIL sunt prezentate în tabelul 4. Fig.10. Tabelul 4.1. Caracteristicile motoarelor elicoidale TruDrill Alegerea şi exploatarea motoarelor elicoidale La acest tip de echipamente se recomandă respectarea indicaţiilor firmelor producătoare în privinţa parametrilor de lucru şi a performanţelor realizabile cu 111 .

pierderile de fluid pe lângă arbore şi funcţionarea celorlalte componente.Motoare hidraulice submersate anumite tipo-dimensiuni de motoare. Dacă sunt depăşite limitele admise. iar în timpul funcţionării se urmăreşte cu atenţie presiunea de pompare. pornirea motorului. 112 . Pe măsură ce performanţele scad sub limitele tolerabile se verifică la suprafaţă jocul axial. se recomandă încercarea funcţionării supapei de by-pas la suprafaţă. motoarele sunt trimise la recondiţionat. impuse de firma constructoare. Manevrarea lor se face cu atenţie.

discuri) Cu elemente fixe (lame. diamante mono şi policristaline. sistemul de spălare (interioară. tehnologia de fabricaţie. tipurile constructive: al elementelor active (cu dinţi frezaţi din oţel. inserţii de material dur. al lagărelor (deschise sau etanşe. Construcţia sapei cu trei role: în figura 5. exterioară – cu jet/maxijet). 5.1 este prezentată schema de ansamblu a unei sape cu trei role. 2. 113 . 3 sau mai multe conuri). de rostogolire sau de alunecare).5. Sapele cu role Există varietăţi după: numărul de role (cu 1. cu inserţii dure din carburi metalice). alezoare Tipul de dislocare Aşchiere Sfărâmare Abraziune (microaşchiere) Combinată Tipul rocilor Slabe Medii Tari Extra tari Construcţie Cu elemente mobile (role. creşterea duratei de lucru a sapelor. materiale compozite) Evolutia sapele de foraj 1909 1933 1951 1953 1970 1976 1979 1981 Prima sapă cu trei conuri – Hughes Prima coroană cu diamante pentru carotaj petrolier Prima sapă cu trei conuri cu inserţii din carburi de volfram Prima sapă cu diamante monocristaline Prima sapă cu lame armată cu diamante şi având profil în trepte Prima sapă cu diamante sintetice policristaline (STRATAPAX) Primul lagăr de tip palier (alunecare) de mare precizie Prima sapă cu diamante sintetice policristaline termostabile (GEOSET) Această evoluţie a avut întotdeauna două obiective principale: creşterea vitezei de avansare (ROP – rate of penetration). Instrumentele de dislocare Clasificarea instrumentelor de dislocare: Destinaţie Sape de foraj Capete de carotieră Lărgitoare Corectori.1.

Schema de ansamblu a unei sape cu trei role.1.Instrumente de dislocare Fig.5. 114 .

conul 1 are vârful care ocupă centrul ansamblului. Lucrul acestor sape are la bază două principii de distrugere a rocii: pătrundere (sfărâmare) şi alunecare (aşchiere). Geometria conurilor: cele trei conuri nu sunt identice şi sunt numerotate de la 1…3. unghiurile constructive şi diversitatea acestora este prezentată în figura 5. Fig. se sudează şi se filetează cepul sapei. Aceste efecte complementare sunt ponderate de duritatea rocilor care privilegiază un mod sau altul de dislocare. 2 şi 3 urmează în sens orar. alunecarea rolelor este foarte redusă (chiar nulă). fiecare braţ este forjat şi uzinat împreună cu butonul port rolă apoi este supusă la un tratament termic. roci medii – dantură mai scurtă şi mai numeroasă. alunecare redusă. Poziţionarea. Funcţionarea.2. percuţie.5. se asamblează cele trei braţe. Se montează rolele pe butoane prin intermediul setului de lagăre. 115 . Unghiurile constructive şi poziţionarea rolelor sapei.Instrumente de dislocare Sapa este alcătuită din trei braţe (fălci) sudate. Rolele uzinate suportă şi ele un tratament termic înainte de a fi încărcate cu dantura. Dantura sapelor se diferenţiază în funcţie de tipul rocilor: roci moi – dinţi lungi cu alunecare importantă a rolelor. Pentru rocile moi (argile slabe) efectul de pătrundere/alunecare este preponderent în timp ce pentru rocile dure (cuarţite) va fi cel de percuţie. roci tari şi extra-tari – dinţii sunt înlocuiţi cu inserţii din carburi metalice (TC – tungsten carbide).2. iar în final se marchează conform codificaţiei specifice.

SYNDAX (BEER) – foloseşte siliciul ca liant (coeficient de dilatare apropiat de al diamantului). Congo. Tabelul 5. Diamantele sintetice policristaline termostabile (TSD) – GE şi Beers au pus la punct două procedee: GEOSET (GE) – diamante policristaline stabile până la 1200 C – liantul/solventul (Ni-Co) este eliminat prin acidizare iar produsul obţinut este o reţea poroasă de microdiamante sudate între ele.5…4.2 g). PDC este obţinut dintr-un amestec de pulberi: de diamant (15…75 microni). 3. iar în 1971 a comercializat un diamant sintetic policristalin – STRATAPAX. masa se măsoară în carate (1 carat = 0.1).68 1. tab. Proprietatea Densitatea (g/cm ) Duritatea Knoop (G Pa) Punct de topire ( C) Rezistenţa la compresiune (G Pa) Coeficientul de dilatare termică (10 K) Conductivitatea termică (W m.4. Aceste diamante sunt sensibile la o creştere a temperaturii peste 700 C din două motive: accentuarea fenomenului de grafitizare prin prezenţa cobaltului în structura lor.Instrumente de dislocare 5. Sapele cu diamante 1.50 5. West Africa.4 100 o Diamantul grafitizează la temperaturi de peste 1450 C. 2.) 1 1 -6 3 Diamantul 3. există mai multe calităţi de diamantele industriale (Carbonado. Diamantul natural există sub două forme: monocristalin şi policristalin.1. Pentru caracterizarea sapelor cu diamante se foloseşte numărul de pietre pe carat (între 2 – sape cu pietre mari şi 12 – sape cu pietre mici). Proprietăţile fizice ale diamantelor.2. de grafit şi un liant (şi cu rol de solvent).8). de regulă.52 8000 3650 8.7 1500 2800 4. Diamantele naturale: o structură a carbonului obţinută în condiţii de presiune şi temperatură ridicate. cobalt la o presiune de ordinul 7 103 MPa menţinută până ce temperatura amestecului se ridică la 1400 C după care este supus la o intensitate electrică de ordinul a 3000 A. Ballas). o o o 116 . nichel şi cobalt (T şi P foarte ridicate). crearea de microfisuri în interiorul reţelei cristaline (datorită forţelor interne produse de marea diferenţă dintre coeficienţii de dilatare termică cobalt/diamant – 12/(1. Diamantele sintetice policristaline (PDC) – în 1955 General Electric a făcut sinteza diamantului în laborator dintr-un amestec de grafit.K. este cel mai dur mineral natural şi posedă proprietăti fizice excepţionale în comparaţie cu carbura de volfram (v.5…4.8 500…2000 o Carbura de volfram 14.

se umple matricea cu pulberi de volfram.3. 117 . singura diferenţă rezidă din faptul că diamantele policristaline sunt brazate pe suport după demulaj (aceasta operaţie produce eforturi termice reziduale în elementele de tăiere care le reduc proprietăţile mecanice). Prin mulaj – suportul elementelor tăietoare este o matrice pe bază de carburi fabricată artizanal la fel ca la sapele cu diamante naturale. se introduce ansamblul într-un cuptor electric pentru topirea liantului care leagă carbura şi diamantele.5. Impregnate – pietre sau spărturi foarte mici (zeci de pietre pe carat) sunt prinse înt-o matrice de 5…10 mm grosime care îmbracă un corp de sapă. se plasează diamantele. Construcţia sapelor cu diamante insertate. se fixează miezul metalic. nichel şi cobalt. Fig.Instrumente de dislocare Fabricarea sapelor cu diamante naturale Insertate (pietre) – se realizează un model în grafit (negativul sapei) cu locaşurile pentru pietre şi nervurile pentru canalele de circulaţie. Fabricarea sapelor cu diamante sintetice – sunt două procedee distincte în funcţie de tipul corpului sapei (din oţel sau pe bază de carbură de volfram): 1. se sudează racordul la armătura de oţel.

Sape de tip TSD.5.5. 118 .5.Instrumente de dislocare 2. Fig.5. turnare. Construcţia diamantelor PDC.4.5. Sape de tip PDC.6.4). prevăzut cu găuri de dimensiuni precise în care sunt fixate prin fretaj butoni port diamante (fig. Prin uzinare (frezare. montaj) – corpul sapelor este din oţel uzinat cu maşini cu comandă numerică. Fig. Fig.

viscozitate.4…1 tf/in (sape STRATAPAX) – apăsarea optimă se determină în şantier prin diverse teste şi este limitată de anumiţi factori (lungimea prăjinilor grele în sonde puternic deviate.5 tf/in (sape cu diamante).7). viteza de rotaţie – studiile de laborator şi cele din şantier au demonstrat că viteza de avansare creşte direct proporţional atât cu apăsarea. Parametrii regimului de foraj Factorii care condiţionează viteza de avansare a unei sape de foraj sunt grupaţi în două categorii – parametrii mecanici (tipul de sapă.3.5. 119 . filtrat).6…1. natura şi caracteristicile fluidului de foraj – densitate. probleme de control al traiectului. presiunea.5. Influenţele parametrilor mecanici asupra vitezei de avansare. Parametrii mecanici – alegerea sapei are în vedere marea varietate de duritate a formaţiunilor traversate prin foraj. parametrii hidraulici (debitul. 0. sapele cu diamante suportă apăsări mai reduse şi viteze de rotaţie mai mari). apăsarea pe sapă este în funcţie de tipul de sapă – 1…3 tf/in (sape cu role).Instrumente de dislocare 5. gradul de cunoaştere al acestora ca forabilitate.7. cât şi cu viteza de rotaţie (fig. de aceea se caută cel mai bun cuplu (Gs-n) pentru a obţine viteza de avansare şi durata de lucru a sapei cea mai mare. apăsarea şi viteza de rotaţie). 0. Fabricanţii de sape recomandă pentru sapele cu trei Fig. De fapt parametrii apăsare-viteză de rotaţie sunt interdependenţi şi nu pot fi măriţi indefinit fără a se atenta la integritatea fizică a sapei. grosime (cea mai bună sapă este cea care permite obţinerea într-o rocă dată a unui preţ de cost minim pe unitatea de avansare).

Influenţa caracteristicilor fluidului de foraj (densitate. slabe-medii. fig. dinţi insertaţi – 50…100 rot/min. viscozitate. medii tari şi extrem de tari. pentru un debit dat dacă se creşte progresiv apăsarea pe sapă (v. reprezentarea Bingham. Codul Aplicaţia Codul Aplicaţia 120 .7) la un moment dat viteza de avansare nu mai este proporţională cu apăsarea sau chiar începe să scadă: acest punct este denumit punct de manşonare a sapei (balling up). al patrulea caracter (alfabetic) defineşte caracteristicile adiţionale ale sapelor cu role (tab. se referă la sape cu dinţi frezaţi destinate pentru formaţiuni moi. presiunea de lucru a echipamentelor). cifre de la 1…7.Instrumente de dislocare conuri: dinţi frezaţi – 150…250 rot/min (roci moi). filtrare) nu este deloc neglijabilă şi poate avea efect de reducere cu peste 50 % a vitezei de avansare a sapei. procentaj de petrol. 5. pentru sapele cu diamante: industriale 600…1000 rot/min. TSD 600…1000 rot/min. PDC 100…400 rot/min. debitul este insuficient pentru spălare. pentru sape compatibile cu roci slabe. 30…70 rot/min (roci tari). eroziunea hidraulică a pereţilor. al doilea caracter – 1…4. Tabelul 5.4. medii şi tari. viteza jeturilor – pentru sapele cu jet (spălare exterioară) se consideră că viteză jeturilor la ieşirea din duze trebuie să fie cuprinsă între 80…150 m/s. iar 4…8.2). Codurile alfabetice ale IADC pentru sapele cu role. desemnează duritatea fiecărei grupe de formaţiune de la 1 – slabe la 4 – tare. al treilea caracter (de codificare) exprimă caracteristicile rolelor (lagăre. Parametrii hidraulici – debitul de circulaţie asigură spălarea tălpii de detritus. Clasificarea sapelor Sape cu trei conuri.4. eficacitatea dislocării scade. 4. protecţia pe diametru). dar pot apărea alte restricţii de limitare (puterea pompelor.2. IADC – International Association of Drilling Contractors foloseşte un sistem standardizat cu patru caractere (trei numerice şi unul alfabetic): primul caracter – 1…3. fenomenul menţionat poate fi întârziat prin creşterea debitului.

5. Tabelul 5. dublu con ascuţit.5). sapele cu diamante sintetice sunt codificate prin nouă cifre (1…9). G > 3/8Ds 1 2 3 Mediu. mărimea şi densitatea diamantelor folosite la o sapă (tab. 1/8Ds < G < 3/8Ds 4 5 6 Redus. h>1") 1 2 3 elementelor Pe nervuri (ribbed. tipul matricei. invers. Codurile de proiectare pentru hidraulica sapelor cu diamante Sape cu diamante sintetice Tipul orificiului Duze schimbabile Duze fixe Canal central Dispunerea Pe lame (bladed. O – construcţii viitoare de sape. Tipul diamantelor şi al matricei: D – diamante naturale. plat). hidraulica sapei. carburi de volfram. concav. Codificarea profilului sapelor G–Înălţimea conului exterior C–Înălţimea conului interior Înalt. S – TSD. h<1") 4 5 6 tăietoare Pe întregul corp 7 8 9 Sapele cu diamante naturale R – curgere radială X – curgere încrucişată O– alt tip de curgere Mărimea şi tipul diamantelor: cel de al patrulea caracter simbolizează tipul. Se foloseşte un sistem de codificare cu patru caractere. poziţionarea elementelor de tăiere (active). Mărimea şi densitatea diamantelor.5. mărimea diamantelor. G < 1/8Ds 7 8 9 Caracteristicile hidraulice (tab. 1/8Ds < C < 1/4Ds Redus. densitatea diamantelor. C < 1/4Ds Înalt. profilul sapei.4. I – TSD.Instrumente de dislocare A C D E G J Foraj cu aer Spălare interioară (duză centrală) Sapă de deviere Duze extinse (maxijet) Protecţie pe corp (armare) Foraj cu jet R S X Y Z Ramforsare sudată Sapă cu dinţi frezaţi Inserţii de tip daltă Inserţii conice Inserţii de forme diferite Sapele cu diamante. C > 1/4Ds Mediu. 121 .3): Tabelul 5. rotund. con adâncit.3. X – ieşire printr-un orificiu central. carburi de volfram. M – diamante PDC. se alege în funcţie de cotele geometrice (Ds– diametrul sapei.4): pentru sapele cu diamante naturale codificarea se face prin trei litere – R pentru ieşire radială a fluidului. carburi de volfram. carburi de volfram. dublu con. C–înălţimea conului interior şi G–înălţimea conului exterior) astfel (tab. O – alte tipuri de ieşire.5. Tabelul 5. parabolic. Codurile IADC pentru profilul sapelor cu role. Pentru identificarea unei sape cu diamante există şapte criterii de clasificare: tipul diamantului.5. Codurile IADC pentru hidraulica sapelor cu diamante. Profilul sapelor: codificat prin nouă cifre (1…9 – abrupt.

5. 2 sau 3. IADC a stabilit opt criterii care permit codificarea uzurii unei sape de foraj: structura tăietoare – 1 internă. uzura principală –3.Instrumente de dislocare Mărimea diamantelor şi densitatea lor Densitatea Mărimea Slabă Medie Intensă Mari 1 2 3 Medii 4 5 6 Mici 7 8 9 0 – diamante impregnate Mărimea diamantelor Diamante naturale. lagărele – 5. b). H – pe coroana de bază. sapa adaptată formaţiunii traversate.8. Pietre/carat Înălţime uzabilă Mari <3 > 5/8" Medii 3…7 3/8…5/8" Mici >7 < 3/8" Uzura sapelor Modul de uzare al sapelor de foraj aduce informaţii esenţiale despre ceea ce se petrece la talpa sondei în timpul lucrului. La lagăre etanşe (palier) uzura se marchează prin trei litere – E (etanş). alte tipuri de uzură – 7. Amplasarea uzurii (coloana 4) se codifică: la sapele cu role prin patru litere – zona de uzură şi trei cifre – N uzură pe zona vârfului sapei.6). M – în zona mediană a rolei. în coloana 2 este trecută uzură suprafeţei exterioare O (1/3 din suprafaţă). în coloana 1 este înregistrată uzura medie a structurii de tăiere interioare I (2/3 din suprafaţă). Fişa de urmărire a unei sape cuprinde 8 coloane (tab.5. Caracteristicile uzurii: majore – coloana 3.4. Diamante sintetice. amplasamentul – 4. În coloana 3 este specificat modul de uzare D (dull). Sapa cu diametrul nominal va avea codul I. cauza de extragere a sapei – 8 (tab. iar în coloana 4 localizarea uzurii L. A – în toate zonele/pe conurile 1. 2 externă. X (sape fără lagăre. Pe o scară liniară de la 1…8 este descrisă uzura danturii (elementelor de tăiere) pentru toate tipurile de sape (fig. secundare – coloana 7. cu diamante). Uzura lagărelor B se trece în coloana 5 şi ţine seama de tipul lagărului. F(pierderea etanşeităţii). a). Pentru lagărele deschise există o scară liniară de la 1…8 (uzura este în funcţie de timpul de rotaţie la talpă raportat la durata totală de viaţă a lagărului – fig. Uzura diametrului (de calibrare) G (coloana 6) se exprimă în 1/16" sau mm.6).4.8. Cauzele de extragere ale sapei sunt evidenţiate în coloana 8 (lista caracteristicilor uzurii şi cauzele de extragere sunt prezentate în fişa tip). Informaţiile au două componente: parametrii de foraj adaptaţi sapei alese. diametru – 6. la 122 .

worn and/or broken inserts 8 – All inserts lost. TQ-torque. RIG-rig repair. CT-chipped teeth/cutters. BU-balled up bit. LOG-run logs. DTF-downhole tool failure. DSF-drill string failure. PR-penetration rate. PP-pump pressure. FC-flat crested wear. WO-washed out bit. NO-no dull char. HP-hole problem. *LC-lost cone. worn and/or broken Fixed cutter bits 0 – No lost. IADC dull bit grading. worn and/or broken cutting str. 4 Location Roller cone N-nose row Cone# M-middle row 1 G-gage row 2 A-all rows 3 123 .Instrumente de dislocare sapele cu diamante uzura se identifică prin şase litere: C pe con. LIH-left in hole. RG-rounded gage. LN-lost nozzle.1/16" out of gage 2/16 . CP-core point. N–proeminenţa maximă. CM-condition mud. DP-drill Plug. Cutting structure Outer Dull char.1/8" out of gage 4/16 . OC-off center wear. FM-formation change. TD-total depth/casing depth. RO-ring out. PN-plugged nozzle. SS-self sharpening wear. JD-junk damage. WC-weather cd.6. 8 – All of cutting str. HC-heat checking. *Show cone # or #'s under location 4 Fixed cutter C-cone N-nose T-taper S-shoulder G-gage 5 Bearings/Seals A-all areas Non-sealed bearings Sealed bearings A linear scale estimating E-seals effective bearings life F-seals failed 0-no life used N-not able to grade 8-all life used X-fixed cutter bit 6 Gage (measure in fractions of an inch) I-in gage 1/16 . HR-hours on bit. worn and/or broken 3 Dull caracteristics *BC-broken cone. SD-shirtail damage. Tabelul 5. LT-lost teeth/ cutters. *CC-cracked cone.1/4" out of gage 7 Other dull characteristic: column 3 codes 8 Reason pulled or run terminated BHA-change BHA. BF-bond failure. 2 3 Bearings/ Seals 5 Gage 6 Other dull char. BT-broken teeth/cutters. lost. S–pe umărul sapei. *CD-cone dragged. TR-tracking. DMF-downhole motor Failure. CR-cored. TW-twist off. CI-cone interference. PB-pinched bit. ER-erosion. G–pe gardă şi A–pe toată sapa. 7 Reason pulled 8 Inner 1 Location 4 1 Inner cutting structure – (all inner rows) 2 Outer cutting structure – (gage row only) În coloanele 1 şi 2 pe o scară liniară de la 1…8 Este descris gradul de uzură al danturii: Steel tooth bits 0 – No loss of tooth height 8 – Total loss of tooth height Insert bits 0 – No lost. WT-worn teeth. T–zona de tranziţie. DST-drill steam test.

metoda energiei specifice. starea aparatului de foraj. Există mai multe metode care permit optimizarea programului sapelor de foraj: preţul metrului forat. adâncimea). densitate).tipul de sapă (apăsare. calitatea echipei de foraj. nealterabile – meteorologice (amplasament. conţinutul de solide. Gradul de uzură al danturii şi al lagărelor la sapele cu role. studiul statistic al fişelor sapelor folosite la sondele precedente. debitul.5. 124 . filtrat. viteza în spaţiul inelar). hidraulică (presiune de refulare.8. Alegerea sapelor de foraj La optimizarea programului sapelor de foraj se acceptă numeroase compromisuri din cauză multitudinii de variabile (alterabile/nealterabile): alterabile – noroi (tip. metoda echirentabilităţii (tab. temperatura la talpa sondei. 5. timpul de manevră.5.5. uzura sapelor. viscozitate. prezenţa gazelor corozive.7). viteză de rotaţie). proprietăţile rocilor.Instrumente de dislocare Fig. viteza jeturilor.

300 9000. cs (costul sapei). Energia specifică V = πRs2vm. 9x4. Alegerea sapelor de foraj – criterii. (Nm/mm3) (Nm) cs ($).5) B(13. b = (cI tmB+ csB)/ cmA y = a x+b A(0. 93. 9. tm (timpul mediu de manevră). 20. tm (h). vm (m/h). 0) 125 . ci (costul orar mediu de utilizare a aparatului de foraj). hs (avansarea pe sapă). 1500. ci ($/h). ts (h).5. Criterii de alegere ale sapelor de foraj Notaţii: cm (costul/metru). hs (ft) Echirentabilitatea (break even) Sapa A cmA = 278 $/ft 2000x4. 30. 600 Sapa B cmB = 112 $/m Uzura observată RG – dantura de calibrare rotunjită. 920 a = ci/ cmA. (m3) W = Gs2πRsn. OFFSET – uzură progresivă Studiu statistic Existenţa unei baze de date Ws = W/V = (2. 88. ts (timpul de săpare). vm (viteza de avansare) cs ($). ci ($/h). x(y(0))= -(csB/ci+tmB) csB = 9000$ A(0.Instrumente de dislocare Tabelul 5. 9. FC – uzură plată (flat crested). hs (m) Costul pe metru cm = [cs+ ci(tm+ts)]/hs forat Sapa A cmA = 105 $/m 3000. tm (h). 2000. 0).7.35 W n)/Ds vm. y(0)) B(x. 1500.

Scopul esenţial al unei sonde este materializat prin următoarele aspecte: permite accessul la rezervorul subteran.6. fie de dezvoltare (punere în producţie a zăcământului).6. Programul de foraj şi de tubare Se referă la alegerea caracteristicilor construcţiei unei sonde şi are ca scop final atingerea obiectivului în cele mai bune condiţii economice şi cu respectarea unui anumit număr de date. 6. asigură legătura între formaţia productivă şi sondă. 126 . există dispozitive care permit controlul producţiei şi întreţinerea sondei (operaţii de lucru cu cablu. între echipamentele din partea superioară. Programul de foraj şi de tubare se stabileşte într-o schemă unică pornindu-se de jos în sus (fig. Tubarea sondelor 6. Caracteristicile ce se aleg sunt: diametrele corespunzătoare ale sapelor şi ale coloanelor de tubare. intervenţii şi reparaţii).1. Arhitectura unei sonde de petrol şi gaze O sondă de petrol sau de gaze este o gaură forată în subsol cu scopul de a accede la un zăcământ de hidrocarburi. înălţimile de cimentare din spatele coloanelor. numărul de coloane şi adâncimile de tubaj. se stabilesc cotele saboţilor şi diametrele diferitelor coloane şi faze de foraj prin deducerea diferitelor diametre (se pleacă de la ultima fază la nivelul obiectivului şi se merge către suprafaţă).1. permite ascensiunea afluentului de hidrocarburi în condiţii de totală securitate şi eficient către suprafaţă. la suprafaţă. obiectivul primar este fie de explorare (cercetare a rezervorului).1.1): se alege diametrul coloanei de exploatare.

660 – 1.diametrul nominal (diametrul exterior): pentru coloane 4 1/2 – 5 – 5 1/2 – 6 5/8 – 7 – 7 5/8 – 8 5/8 – 9 5/8 – 10 3/4 – 11 3/4 – 13 3/8 – 16 – 18 5/8 – 20 (inch). Geometria corpului burlanului se caracterizează prin: .315 – 1.3048 m Range 1 16…25 ft* Range 2 25…34 ft Range 3 34…48 ft Masa nominală sau masa unităţii de lungime (lb/ft respectiv kg/m) defineşte de fapt grosimea de perete a tubului prin intermediul unei relaţii matematice simple. pentru tubing 1. Coloanele de tubaj sunt alcătuite din tuburi standardizate de American Petroleum Institute (API) în specificaţiile 5 CT şi sunt caracterizate prin: geometria corpului tuburilor. tipul de oţel sau gradul. 127 .900 – 2. Modul de stabilire a adâncimilor de tubare. geometria mufelor de îmbinare.050 – 1.lungimile sunt definite pe domenii (range) şi se măsoară între faţa exterioară a mufei şi baza filetului cepului: Coloane * 1 ft = 0. .063 – 2 3/8 – 2 7/8 – 3 1/2 – 4 – 4 1/2 (in).1.Tubarea sondelor Fig.6.

Masa unitară. Atomii de hidrogen au tendinţa de blocare a mecanismului de deformare a oţelului (acest mecanism este puternic influenţat de temperatură şi de limita elastică a materialului).5 13. (mm) 32. iat conţinutul în fosfor.4 15.Tubarea sondelor Exemplu: un burlan de 9 5/8 in este disponibil pentru mai multe tipo-dimensiuni: (diametrul interior scade pe măsură ce masa nominală creşte). Fragilizarea apare pentru oţeluri cu limita elastică superioară la 80 000 psi şi este maximă la temperaturi scăzute (peste 1500C nu mai este o problemă). normalizate. 128 .04% fosfor şi 0.04.5% carbon aceste oţeluri conţin Mn.1 61.0 43.5 11.35%.0 10. Grad de oţel: limita elastică după API este în realitate tensiunea care provoacă o alungire permanentă de 0.4 C95 95 000 655 110 000 758 105 000 723 1.8 58. se exprimă printr-o literă urmată de valoarea limitei de curgere în mii de psi.1 15. Cr.06% sulf) API 5CT Limita de curgere Limita de rupere Gradul Minimală Maximală Minimală psi MPa psi MPa psi MPa H40 40 000 276 80 000 552 60 000 414 J55 55 000 379 80 000 552 75 000 517 K55 55 000 379 80 000 552 95 000 665 N80 80 000 552 110 000 758 100 000 689 Oţeluri de înaltă rezistenţă (nesudabile.9 36.1 47. sub 0. 0.1 Driftul este diametrul calibrului ce trebuie să treacă prin interiorul tubului (calibrarea este operaţia ce se efectuează curent în şantier înainte de introducerea coloanei în sondă. materia primă de acelaşi tip ca la cele normale) P105(1) 105 000 724 135 000 931 120 000 827 P110 110 000 758 140 000 965 125 000 827 Q125 125 000 862 155 000 1 069 135 000 931 V150 150 000 1 034 160 000 1 104 Oţeluri cu domeniu redus al limitei elastice (normalizate + revenite sau călite + revenite.8 19. sulf şi siliciu este inferior la 0. apare fenomenul de fragilizare ca rezultat al acţiunii simultane a unor tensiuni ridicate şi a hidrogenului liber la suprafaţa metalului printr-o reacţie fier-H2S.0 12.06 şi 0. Tuburi pentru ţevi de extracţie (tubing) Fragilizarea prin H2S: prezenţa H2S provoacă ruperea materialului tubular la valori ale eforturilor sub limita de rezistenţă (SSC – sulfide stress cracking).5% asupra epruvetei de încercare (limita de curgere). (lb/ft) Grosimea de perete.0 8.9 40.9 71. Oţeluri normale (nesudabile sau sudabile electric. Cu. Limita elastică (de curgere) Limita de rupere Duritatea Gradul Minimală Maximală Minimală Maximală psi MPa psi MPa psi MPa HRC C75 75 000 517 90 000 620 95 000 655 22 L80 80 000 552 95 000 655 95 000 655 23 C90 90 000 620 105 000 724 100 000 690 25. Ni.0 53.3 7. 0. fabricate în cuptoare electrice Martin cu max.

În off shore această coloană asigură ancorarea prevenitoarelor de erupţie (BOP) şi suspendarea celorlalte coloane.2. acidulate cu acidul carbonic. VCM pentru cele cu 9%Cr+1%Mo şi VS pentru cele cu Ni-Cr-Mo) 6. protejarea fundaţiilor instalaţiei de foraj şi asigură circulaţia fluidului de foraj în prima fază a forajului. tuburile de ghidare au diametre mari (20. Tipuri de coloane Arhitectura unei sonde de explorare. respectiv la coroziunea provocată de CO2 (VC pentru oţeluri cu 13% Cr.1. 5L (conducte). Pentru prevenirea coroziunii sunt recomandate aliaje Ni-Cr-Mo cu un conţinut redus de fier. Submerged Arc Welding SAW sau prin rezistenţă 129 . Tipuri caracteristice: pe uscat. În on shore funcţia de ancorare este asigurată.. una sau mai multe (în funcţie de modul de completare) coloane de ţevi de extracţie (tubing). Coloana conductor/coloana de ghidare (CP – conductor pipe) – cu rolul de a evita surparea terenului de la suprafaţă. Qvasi-totalitatea acestor tuburi au caracteristici geometrice şi mecanice standardizate după normele API: 5CT (burlane. diferitele tipuri de coloane (rol. de regulă. Se remarcă trei mari categorii de coloane: două de tubare (coloane întregi şi coloane pierdute).42") adesea construite din rulouri de tablă sudate electric (pe generatoare – prin arc imersat şi cu aport de metal. de coloană de suprafaţă. de apreciere sau de dezvoltare comportă întotdeauna mai multe tipuri de tuburi cu caracteristici geometrice şi mecanice diferite. apoi criteriile de alegere (dimensiuni şi poziţionarea în sondă). introduse în sondă unele în interiorul altora şi pe măsură ce sonda se adânceşte.. Coloanele întregi 1. Se caracterizează prin aspectul telescopic al coloanelor de tubare care o compun. 2B (tubulatură pentru construcţia structurilor). tubing). caracteristici geometrice). Interesează. Vallourec fabrică oţeluri rezistente la fragilizare cu indicativele (VH şi VHS).Tubarea sondelor Coroziunea provocată de CO2: apele de zăcământ cu conţinut de CO2 sunt ape clorurate. mai întâi.

Lynx. C60. Cheetah LC E60. în funcţie de tipul de platformă – fixă (jack up. D90. ALT. fixate la câţiva metri în sol sau bătute cu un ciocan pneumatic până la o cotă predeterminată. Leopard Fixarea în teren a coloanei conductor trebuie să asigure transferul către terenul adiacent a tuturor sarcinilor aplicate ulterior: BOP. Diametrul. SR. Tipuri de conectori pentru coloanele conductor. versiune MT sau QT ST. D60. Coloana de suprafaţă (ancoraj): stabilizează terenurile superficiale slab consolidate. tab. Îmbinare: coloana se formează din tuburi cu lungimea de 12…15 m. SF60. izolează pânzele freatice şi la forajul terestru preia rolul de ancorare. în mare. S60. RL1. 2. fie prin conectori rapizi înşurubaţi sau încapsulaţi (squnch joints). Îmbinarea se realizează prin filete API rotunde (8…10 spire pe inch). b – suporţi flotanţi: în acest caz capul de sondă şi prevenitoarele sunt situate pe fundul mării (mud line ML). RL4 Swift DW. compact rig.Tubarea sondelor electrică. drillship) coloanele conductor sunt: a – suporţi fixi: tuburi de diametru mare (22…42") bătuţi sau tubaţi şi cimentaţi într-o gaură precedent forată. dar rar folosite datorită 130 . Este alcătuită în general din tuburi obţinute prin laminare la cald. NS60. NF60. Merlin. ATD Talon. îmbinate fie prin sudură (excepţie suporţii flotanţi). Conform API în funcţie de diametru şi grosimea de perete există două norme API 5L (pentru conducte – pipe line) şi API 2B (tuburi pentru structuri) (v. FB60. Electric Resistance Welding ERW).1. swamp barges. respectiv flotantă (semi submersibles. HF90 20 24 26 30 36 7/32…1 3/8 1/4… 1 9/16 1/4…1 1/4… 1 1/4 1/4… 1 1/4 > 1 3/8 > 1 9/16 >1 > 1 1/4 > 1 1/4 L.6.coloana de ghidare (de regulă de 30") tubată şi cimentată într-o gaură de 36".1). (in) ABB Vetco Hunting API 2B API 5L Tipuri de conectori Înfiletaţi ABB Vetco Drilquip Încapsulaţi Hunting Drilquip SL60. alte coloane cu eventuale supratensiuni de ancorare şi etanşeitatea la baza coloanei (a sabotului) astfel ca terenul respectiv să reziste la presiunea hidrostatică exercitată de coloana de noroi cu care se continuă forajul. (in) Grosimea de perete. LS. Tabelul 6.

este tubată fie la nivelul acoperisului orizontului productiv pentru completare în gaură liberă (open hole). ST/C. îmbinarea burlanelor se realizează prin înfiletare – faţă de tipurile amintite pentru coloana de suprafaţă. 4. 5.53…9.…). NK SL. prin ea se echipează sonda pentru punerea în producţie a rezervorului. fie la baza rezervorului. 3. MAT. Elemente caracteristice: sunt alcătuite din tuburi laminate fabricate din oţeluri cu proprietăţi mecanice ridicate. spargere. IJ-3SS. STC:short thread coupling) şi non API: Vallourec: VAM ACE şi ACE XS. completare în gaură tubată (cased hole). se aplică în anumite situaţii acoperiri interioare speciale (internal coating) pentru evitarea depunerilor sau chiar utilizarea de materiale compozite. sare gemă. Fabricaţia şi îmbinările sunt similare cu cele de la coloanele intermediare. NK FJ1. Mannesmann. Coloanele intermediare sau tehnice: izolează formaţiuni care conţin fluide de natură şi presiune de pori diferite. ABB Vetco. înlocuieşte coloana precedentă cu una nouă având caracteristici mecanice mai bune (rezistenţă la turtire.NK EL. Tuburile au lungimea de aproximativ 9 m (range III API 5CT tubing: 8. AB-TC. înaltă rezistenţă la spargere/turtire.…). PH-6. În plus. Coloanele pierdute (linere): sunt coloane tehnice sau coloane de exploatare ancorate la baza coloanei precedente (cca 100 m mai sus de sabot). ST/P. rezistenţă la H2S (oţeluri cu HRC < 22). Nippon Kokan: NK 3SB.52 m) şi sunt asamblate prin filete normale API (rond LTC: long thread coupling. aceste burlane prezintă caracteristici mecanice particulare: rezistenţă la CO2 (oţeluri cu crom). Grant/Atlas Bradford: CST-C. Hydril: CS. 511. ST-FI. formaţiuni cu o slabă stabilitate în timp.Tubarea sondelor riscurilor de încălecare a spirelor şi filete Buttress (5 spire/inch) cu o gamă foarte largă de extrapolări (Big Omega. DSS-HTC. agenţi corozivi. 131 . 503. Mannesmann: BDS. stabilizează formaţiunile ce pot compromite continuarea forajului: argile curgătoare. Drilquip. Coloana de exploatare (producţie – Atenţie!!! A nu se confunda cu coloana de ţevi de extracţie): este ultima coloană introdusă în sondă şi are rolul de a izola formaţiunea productivă (eventual acviferele) de alte formaţiuni sau de alte strate productive. în acest caz se întâlnesc filete speciale care asigură o mai bună etanşeitate la gaze. Pe lânga caracteristicile amintite la coloanele de exploatare (rezistenţă la H2S şi CO2). TC-4S. TDS. TC-II. PH-4. CST-P.

cât şi a coloanei pentru intervalul următor. Pentru tubing. 6. compatibilitate cu capul de sondă submarin pentru semi-submersible. Jocul: caracterul telescopic al arhitecturii unei sonde impune un anume joc între coloane.6. maximă la suprafaţă (excepţie fac unele situaţii ale coloanei de exploatare). Rezistenţă la spargere – controlul în securitate al afluxurilor (accidentale sau voluntare) ale fluidelor de formaţiune.2. compresiune: dilatare la creşterea temperaturii (la punerea în producţie). presiunea interioară este. respectiv între coloane şi sapele de foraj (fig. Rezistenţă la tracţiune şi flambaj – tracţiune: la introducere. extracţie. 132 . Criterii de dimensionare Diametrul: burlanele ce compun o coloană de tubare trebuie să permită continuarea forajului asigurând trecerea liberă atât a sapei.2). oprire).Tubarea sondelor În anexa 1 sunt prezentate listele de burlane de tubaj şi de tubing standardizate prin API 5CT. testare în presiune. de regulă. injecţie. răcirea mediului înconjurător (noroi rece injectat sub presiune). Rezistenţa: coloanele de tubare sunt astfel proiectate pentru a rezista la toate solicitările posibile să apară pe durată exploatării sondei (fazele de foraj. Rezistenţă la turtire – coloanele sunt calculate să reziste la presiunea hidrostatică exercitată de fluidele din exteriorul lor sau la presiunea exterioară provocată de formaţiunile vâsco-plastice (sare) în cazul în care acestea se golesc la interior (voit sau accidental). diametrul se alege astfel încât să asigure producţia de hidrocarburi cu un consum energetic minim. În cazul forajulul marin diametrul coloanei conductor este impus de anumite condiţii: rezistenţă la flambaj în cazul jack up.

Jocul interior: permite trecerea sapei pentru faza următoare prin interiorul coloanei precedent tubate (3/32" : 2. 133 .5 mm). posibilitatea de trecere a sapelor prin coloana anterior tubată (Ds = Di + 2a).6. Corelaţia dintre sapele de foraj şi coloanele de tubare.3).2. Pe baza experienţei au fost propuse diferite corelaţii optime între diametrul sapei şi cel al coloanei (de regulă se impune jocul radial minim în dreptul mufelor) şi se urmăreşte îndeplinirea cerinţelor amintite pentru condiţiile naturale date şi în funcţie de tehnica de foraj aplicată (fig.6.Tubarea sondelor Fig. Jocul exterior: asigură introducerea coloanei în gaură forată în prealabil şi o bună cimentare a spaţiului inelar din spatele coloanei (1/2 ": 12. La alcătuirea succesiunii sape-coloane se urmăreşte: existenţa unui joc radial suficient de mare în exteriorul coloanei (în dreptul mufelor) pentru introducerea acesteia fără dificultăţi şi pentru realizarea unei cimentări eficiente a spaţiului inelar (jr = 7…70 mm).7 mm).

1 154.2). Stabilirea diametrelor de sape/coloane.060 5.280 6. Tabelul 1. Diametrul interior mm in 315.185 6.334 8. diametrul de şablon este diametrul minim care garantează libera trecere.413 12.5 212.8 152.535 8.4 29 32 35 nom.3 220.9 151.8 214. 134 . diametrul interior se determină prin diferenţa dintre diametrul nominal (exterior) şi de două ori grosimea nominală de perete.3.8 210.2.437 6.3 12.094 6.7 216.378 8. Exemplu: Burlanul D.3 313.5 58.878 7 Remarcă: diametrul interior al unui tub este caracterizat prin două valori – diametrul interior propriu şi diametrul şablonului (driftul – tab 6.5 216.6 149.5 12.4 309.969 5.193 8.260 12..004 Driftul (şablonul) mm in 311.3 153.6. (in) 13 3/8 9 5/9 Masa lb/ft (#) 68 72 47 53.Tubarea sondelor Fig.861 8.3 157.524 8.

fie prin imperativele de legătură strat productiv-sondă (controlul viiturilor de nisip).3. zone instabile neaşteptate) aceste programe se pot complica intercalând faze de foraj şi lărgiri particulare (exemplu: foraj 17"1/2 şi lărgire la 22" permite inserarea unei coloane de 16" între 20" şi 13"3/8. De asemenea acest test 135 .1. foraj 12" 1/4 şi tubaj 9" 5/8.4. imediat sub sabotul fiecărei coloane tubate cu scopul de verificare a rezistenţei terenului şi etanşeitatea cimentării în zona din vecinătatea sabotului. în sfârşit. Aceste operaţii necesită folosirea de echipamente speciale (lărgitoare hidraulice cu braţe expandabile). foraj 8"1/2 şi tubaj sau liner de 7". fie de necesităţile de activare ale sondei (pompaj. de regulă.4. gaz lift). foraj 17" 1/2 şi tubaj 13" 3/8. foraj 9"5/8 şi tubaj 7"5/8. foraj 22" şi tubaj 16". eventual foraj 6"3/4 şi liner de 5"1/2 . Leak off test (LOT) Testul de fisurare (receptivitate al stratelor) se face. foraj 26" şi tubaj 20" sau foraj 23" şi tubaj 18"5/8. Se pleacă întotdeauna de la diametrul final impus fie de condiţiile de carotaj sau de diagrafiile electrice. prin imerativele de productivitate (diametru de tubing pentru extracţie sau injecţie). Programe complexe (grele): CP 30" bătut sau introdus într-o gaură forată de 36". fie. În cazuri bine definite (puternică instabilitate a unor zone. foraj 8" 1/2 şi tubaj 7". eventual foraj 6" sau 5"7/8 şi liner de 4"1/2. 6. dificultăţi şi accidente în foraj. foraj 12"1/4 şi lărgire la 14"3/4 permite inserarea unei coloane de 11"3/4 între 13"3/8 şi 9"5/8).Tubarea sondelor 6. Programe de tubaj clasice Programe simple (lejere) – exemple: cazul 1: CP 24" bătut. foraj 12"1/4 şi tubaj 9"5/8. Cazul 2: CP 26" sau 24". Stabilirea arhitecturii sondei Înainte de alegerea unei arhitecturi a sondei (program de construcţie) se consultă dosarele sondelor de referinţă şi se ţine cont de toate datele de bază cuprinse în programul de implantare. 6. foraj 14" 3/4 şi tubaj 10" 3/4.

înainte de creşterea notabilă a densităţii fluidului de foraj. 6. Modul de operare: se frezează cimentul şi sabotul coloanei şi se forează 3…5 m sub şiu.6. se pompează prin interiorul garniturii de foraj la debit redus dar constant (50…100 l/min).Tubarea sondelor permite determinarea gradientului de fisurare al formaţiunilor traversate de sondă. transformată în densitate echivalentă această corespunde densităţii maxime ce poate fi utilizată în cursul forajului. iar proiecţia punctului de intersecţie al acesteia cu gradientul de fracturare pe axa adâncimii dă poziţia sabotului coloanei (fig. se circulă pentru omogenizarea noroiului.5). Frecvenţa de realizare a LOT: la debutul fiecărei noi faze de foraj (după frezarea cimentului şi sabotului). la fiecare fază de foraj şi în funcţie de densitatea de noroi folosit. presiunea maximă ce poate fi permisă la capul de sondă fără risc de influx la nivelul sabotului.4).2. se urmăreşte graficul presiunii de pompare în funcţie de volumul injectat: se opreşte pomparea în momentul în care curba are tendinţa sa-şi schimbe panta (presiunea corespunzătoare punctului de rupere de pantă corespunde debutului fisurării terenului – se cunoaşte cota verticală a sabotului şi densitatea fluidului folosit la test. înainte de a pătrunde într-o zonă suspectă de anomalie sau de tranziţie. Cunoaşterea punctului "leak off" permite.6. în cursul forajului: după traversarea unui strat permeabil. să se ştie. pentru obţinerea cotei maxime la care se introduce sabotul unei coloane ce precede intrarea în capul unui rezervor se pleacă de la poziţia şi presiunea de pori presupuse – se trasează dreapta ce corespunde cu presiunea de pori.4. astfel că se deduce presiunea maximă pe care o poate suporta formaţia înainte de absorbţia fluidului). 136 . în egală măsură. Determinarea adâncimii sabotului Se aplică două metode pentru determinarea cotei maxime la care trebuie tubată o coloană: prima metodă face apel la ipoteza sondei pline cu gaze (cea mai penalizantă). se retrage sapa în coloană şi se închide prevenitorul pe prăjini. a doua metodă constă impunerea opririi forajului (deci efectuarea unui tubaj) când densitatea noroiului atinge valoarea "leak off" a tubajului precedent (redusă cu 5 puncte) (fig.

fie când partea superioară a dopului de gaze atinge nivelul sabotului în cursul evacuării afluxului. antrenamentul şi gradul de pregătire al echipei de foraj. Noţiunea de aflux admisibil (kick margin) – volumul maxim de aflux de fluide din strat în sondă acceptat fără a avea riscul de fracturare a rocilor de la sabot (se admite arbitrar în funcţie de echipamentele de detecţie din dotarea instalaţiei de foraj. 2.4. Evacuare aflux (dopul de gaze atinge nivelul sabotului cu capătul superior). Cazuri: 1.Tubarea sondelor Fig. Studiile de control ale manifestărilor eruptive arată că presiunea la nivelul sabotului atinge valoarea maximă fie în momentul închiderii sondei (dop de gaze la talpă).6. 137 . Dop de gaze la talpă – sonda închisă. capacitatea de tratare a unei manifestări eruptive la suprafaţă. Determinarea cotei sabotului din ipoteza sonda plină cu gaze.

138 . Determinarea cotei sabotului pe baza densităţii maxime admisibile. pz – presiunea la talpa sondei. Cu notaţiile: Hz – distanţa dintre strat şi sabot. haf – înălţimea dopului la talpă. Sec – siguranţa de presiune exercitată asupra rezervorului. psab < pfrac .Tubarea sondelor Fig. pfrac – presiunea de fracturare la sabot.6. dg – densitatea echivalentă a gazelor în condiţii de zăcământ.5. dn – densitatea noroiului. pp – presiunea de formaţie a rezervorului. hx – înălţimea afluxului când acesta atinge nivelul sabotului. psab – presiunea la nivelul sabotului. Vmax – volumul maxim de aflux. pz = pp + Sec . RV – raţia volumelor spaţiului inelar talpă-suprafaţă (Vsi z/ Vsi 0).

3. 1. capacitate de pompare. dezvoltare. în special la forajul marin). etc.3. profil în S. Aflux la talpă (sonda închisă) Evacuare aflux (gazele ajung la sabot) psab = pz − haf dg g − (Hz − haf )d n g < pfrac haf ≤ d min (h psab = pp + Sec − hx d g g − (Hz − hx )dn g < pfrac hx ≤ pfrac − pp − Sec + H zd n g g dn − dg pfrac − pp − Sec + H zd n g g dn − dg af ( ) ( ) =0 ) = pp + Sec − pfrac gH z haf = H z d n − d min dn − dg pV = const . Există situaţii când obiectivul geologic este deplasat faţă de amplasamentul instalaţiei de foraj (cazul forajelor de conturare.4. Sonde deviate în S: proiecţia verticală a acestor sonde descrie forma de S – este vorba de fapt de un profil în J care se continuă cu o fază de scădere a înclinării (putându-se ajunge până la verticală). dar şi în cazul unor foraje de explorare care pentru atingerea obiectivului necesită deplasarea amplasamentului la suprafaţă (zone locuite.⇒ ( pp + Sec )hafVsi z = pfrac hxVsi 0 ( pp + Sec ) pfrac RV Vmax = HzVsi z hx = haf haf < pfrac RV d − d min Hz n ( pp + Sec ) dn − dg 6. sonde orizontale.4. Cazul sondelor deviate şi orizontale Până în acest punct s-a presupus că profilul sondei este vertical. Sonde deviate în J: se compun dintr-o fază verticală. Relaţiile de calcul ale înălţimii afluxului de fluide. în general. 2.Tubarea sondelor Tabelul 6. Restricţii legate de instalaţia de foraj La stabilirea arhitecturii unei sonde aparatul de foraj şi echipamentele sale trebuie să permită realizarea programului prevăzut (capacitate de ridicare a sistemului de manevră.). existenţa unor obstacole naturale. valabil. o fază de creştere a înclinării (build up) şi o fază stabilizată (tangentă). 6. la fazele profilului J (2 sau 3 – faza stabilizată nu este obligatorie) se adauga faza de reducere a înclinării (drop off). sonde cu arhitectură complexă (exotice). capacitatea garniturilor de foraj. pentru sondele de explorare. capacitate de stocare).4. Se disting patru mari categorii de sonde deviate: profil în J (slant – în pantă). 139 .

Multidrenele: sondele care prezintă mai multe ramificaţii realizate plecând de la un trunchi comun (deviate sau orizontale. fracturate. interesul principal al unui astfel de profil este că permite să se atingă şi să se pună în producţie două rezervoare sau compartimente plecând de la acelaşi amplasament la suprafaţă. profilul teoretic se realizează cu un gradient de creştere a înclinării având o rată de variaţie constantă.5…3 ori mai ridicat decât la sondele verticale.Tubarea sondelor 3. Ca dezavantaje se pot remarca: complexitatea diagrafiilor electrice.5 ori). acestea limitează lungimea drenei. Sonde inverse – sunt sonde orizontale cu înclinarea peste 900 . 4. strate subţiri. d. Profilul acestora se prezintă fie sub forma unui simplu build up (cazul în care punctul de intrare în zăcământ este situat în apropierea zonei de amplasare a locaţiei). costul de 1. c. Sonde orizontale: sunt sonde deviate a căror înclinare ajunge la 900 . Sonde cu rază medie sau rază mică de curbură: Profile în J cu intensităţi de deviere de 3…7o/10 m (rază medie de 80…200 m). b. sunt sonde în J a căror deplasare orizontală este cu mult superioară cotei verticale a obiectivului (mai mult de 2. Sonde cu arhitectură exotică: sunt profile deosebite de sonde deviate sau orizontale: a. > 7o/10 m (rază mică < 80 m). Un profil orizontal permite creşterea de o manieră semnificativă a lungimii drenei care traversează rezervorul (ameliorarea productivităţii sondei în raport cu un profil vertical sau deviat). situate la acelaşi nivel sau la nivele diferite). ERW – extended reach well. principala problemă la realizarea unor astfel de profile o constituie frecările (pentru minimizare se aplică un profil a cărui curbură este catenară. apropiată de deformaţia naturală a garniturii în sondă). relativ recentă este în plină evoluţie (problema 140 . fie dublu build up (două faze de creştere a înclinării care încadrează o parte rectilinie) dacă se urmăreşte o deplasare semnificativă (departure) faţă de intrarea în rezervor. Această tehnică. drena orizontală pune în comunicaţie mai multe reţele de fisuri. se dovedeşte eficient în cazul stratelor productive ce conţin petrol greu (injecţie de vapori). compartimentate. interesul acestui gen de sondă este legat de productivitate şi de modul de exploatare. frecări importante (torque & drag) – de altfel. diminuarea fenomenelor de coning (de apă sau de gaze).

Influenţa asupra programului de tubare: arhitectura unei sonde deviate sau orizontale se proiectează de aceiaşi manieră ca la sondele verticale. ca regulă generală. Stabilirea înălţimii de cimentare a coloanelor Rolul cimentării: asigurarea etanşeităţii spaţiului inelar dintre sondă şi coloană în special la nivelul sabotului şi a ancorajului părţii inferioare a coloanei în teren. eforturile termice generate la punerea în producţie pot dezvolta presiuni considerabile în spaţiile respective antrenând fie spargerea coloanei exterioare. 141 . fie turtirea coloanei interioare. Înălţimi de cimentare: burlanele de ghidaj (conductor) şi coloanele de suprafaţă sunt cimentate pe toată înălţimea (la zi). Devierea sondelor lungeşte sistematic fazele de foraj. linerele sunt cimentate pe toată lungimea lor. Acestă supapă este foarte importantă pentru sondele submarine la care toate spaţiile inelare sunt închise la nivelul liniei de mâl (mud line). coloanele intermediare. se cimentează cu 150…300 m deasupra sabotului sau cu 150 m deasupra nivelului rezervoarelor (acvifere sau cu hidrocarburi).Tubarea sondelor principală o constituie modul de izolare a drenelor de trunchiul central şi selectivitatea reintrărilor (alegerea drenei la care se doreşte intervenţia). se preferă lăsarea acestui spaţiu deschis la nivelul tubajului precedent (se asigură o supapă naturală pentru păstrarea integrităţii coloanelor). Trecerea repetată a garniturii de foraj va eroda generatoarea superioară a peretelui sondei mărind riscul de prindere. iar pe de altă zona de creştere a înclinării este instabilă în timp.5. Cazul sondelor de dezvoltare (exploatare): în marea majoritate spaţiile inelare dintre coloane nu sunt cimentate pentru evitarea creării de spaţii inelare închise. a zonelor cu probleme (sare). deci se are în vedere riscul instabilităţii pereţilor sondei legat de creşterea sensibilă a duratei forajului (posibilitatea încărcării programului de construcţie) pe de o parte. 6.4. De asemenea se va avea în vedere faptul că un profil deviat poate antrena fenomene de uzură rapidă a coloanelor intermediare sau de exploatare. coloanele de exploatare sunt cimentate pe o înălţime cu 150 m deasupra nivelului strattului productiv. etanşeitatea fiind dublată de o garnitură complementară din elastomer (packer).

După diagrafiile electrice se face un marş de control cu garnitura de foraj pentru verificarea accesului liber la talpa sondei. răzuitorii de turtă (scarificatorii) sunt plasaţi în dreptul stratelor poros permeabile. Amplasarea accesoriilor de coloană (şiul/sabotul şi inelul de reţinere sunt înfiletate la burlanele respective cu o răşină epoxidică care le blochează împotriva deşurubării). îmbinare). Măsurătorile amintite sunt însoţite şi de operaţii de recunoaştere a formaţiunilor traversate prin foraj indispensabile la interpretarea lor (microlog. încadrează dispozitivul de cimentare etajată. grosime de perete. Garnitura de foraj pentru controlul găurii de sondă este rigidizată cu 1…2 alezoare cu role cu rol de calibrare (se insistă prin treceri repetate în zonele cu probleme – fără a se uita că în timp instabilitatea pereţilor creşte). Introducerea coloanei – eficienţa procesului de foraj reclamă o valoare cât mai redusă a timpilor neproductivi. Pe măsură ce burlanele sunt depozitate acestea sunt identificate (grad de oţel. iar la forajul dirijat au o amplasare specială. centrorii sunt plasaţi. măsurători de deviaţie – pentru a se determina curbura sondei. filetele sunt curăţate şi unse. de regulă. măsurate şi numerotate după ce au fost reperate. Pregătirea coloanei de tubare – începe în zilele premergătoare operaţiei de tubare şi constă în: Stocarea pe rampa de material tubular a burlanelor de tubare în strate succesive (nu mai mult de trei) şi în ordine precisă (ordinea normală de introducere să corespundă cu compunerea proiectată a coloanei). schimbările bruşte de înclinare sau de azimut. măsurători de temperatură – permit determinarea timpului de pompabilitate pentru sondele adânci. dar sunt şi câteva cerute de inginerul de foraj (cavernometrie – utilă la stabilirea cantităţii de pastă de ciment şi a locului de plasare a centrorilor. carotaj termic maximal cu înregistrarea curbelor de PS-rezistivitate). în porţiunea inferioară a coloanei. circulaţia şi reglarea caracteristicilor fluidului de foraj. Echiparea coloanelor Pregătirea găurii de sondă: înainte de tubare în gaura de sondă se efectuează măsurători diferite. Cele mai numeroase se fac la iniţiativa geologului. microlaterolog împreună cu cavernometru. Manevrarea tuburilor se face 142 . pandajmetru în ansamblu cu foto-înclinometru. în dreptul şiului coloanei precedente.Tubarea sondelor 6. posibilele dificultăţi la introducerea coloanei de burlane. însă viteza de coborâre a coloanei de tubare este controlată în funcţie de presiunile suplimentare generate prin pistonare şi prin curgerea fluidului în spaţiul dintre coloană şi sondă.5.

Centrorii rigizi (pozitivi) cu lame în U sunt plasaţi între tubaje. de regulă acest tip de şiu este cu umplere automată (şiu diferenţial). Este recomandat ca această operaţie să fie executată de o societate specializată.Tubarea sondelor de aceeaşi manieră cu prăjinile de foraj cu diferenţa că echipamentele şi sculele sunt adaptate la diametrul mai mare şi rezistenţa la turtire mai redusă (masă de cimentare.6. elimină riscul erupţiei prin interiorul coloanei. – Centrorii asigură un spaţiu inelar uniform în jurul coloanei pentru o bună calitate a cimentării. Şiu cu valvă de reţinere transformabil – permite umplerea coloanei pe jos cât timp sistemul anti-retur nu este activat (cu o bilă sau prin circulaţie la un anumit debit). Operaţia de tubare este considerată încheiată după introducerea ultimului burlan la care se montează capul de cimentare şi dopurile separatoare. cleşte mecanizat de înfiletare). – Inelul de reţinere (niplul) serveşte drept locaş pentru dopurile de cimentare (poate fi de acelaşi tip cu şiul). broască cu pene. respectiv în gaură liberă sau în porţiunea tubată. Avantaje – împiedică reîntoar-cerea pastei în coloană la finalul cimentării. sondorul şef având rolul de supraveghere la umplerea coloanei cu noroi şi a nivelului hidrostatic în sondă. cu sau fără calotă din ciment.6. Există reguli de plasare a centrorilor pentru sondele verticale şi pentru cele deviate. Dejavantaje – coloana se introduce cu viteză mică pentru diminuarea suprapresiunilor pe formaţiune. Accesoriile de coloană: – Şiul (sabotul) are formă rotunjită. Se plasează la două-trei burlane deasupra şiului pentru a se reţine în interiorul coloanei pasta de ciment contaminată cu colmatajul răzuit de dopul doi de cimentare.6.6). şiu cu dispozitiv/valvă anti-retur permanent (fig. Se disting mai multe variante constructive: şiu simplu cu canal deschis. cei elastici centrează coloana în gaură liberă (sunt cu lame drepte sau Fig. uşurează ghidarea şi înaintarea coloanei în gaura de sondă. Se construiesc centrori de tip rigid şi de tip elastic. 143 . Şiul de coloană (simplu/cu valvă). reclamă umplerea coloanei pe la partea superioară.

6. – Umbrelă de cimentare (fig. Nu împiedică transmiterea de presiune.6.6. Dispozitive de centrare a coloanei. cu nervuri spiralate.6.9). aleg în funcţie de mişcarea impusă pentru coloană pe parcursul cimentării (rotaţie – scarificatori rotativi. Membrană turbulizoare. însă. Se Fig. Modifică profilul de viteze la curgerea în spaţiul inelar cu efect de Fig. Umbrelă de cimentare.7). Se construiesc două tipuri – modelul Fig. forţează laptele de ciment să circule către adâncitura escavaţiei).7.6. ameliorare a eficienţei dezlocuirii fluidului de foraj de către pasta de ciment.9. manevre longitudinale – răzuitori alternativi).6. Se recomandă inversarea sensului nervurilor spiralate la două coliere succesive. – Scarificatorii (răzuitorii de turtă de colmataj) servesc la distrugerea mecanică a turtei favorizând o mai bună aderenţă a cimentului la formaţiune.8). – Coliere (membrane) turbulizatoare (fig. În zonele escavate ale găurii de sondă facilitează înlocuirea fluidului de foraj (forma de disc de cauciuc cu diametrul superior diametrului sondelor. limitează sensibil trecerea fluidelor. 144 . Se foloseşte pentru diminuarea pierderilor de pastă de ciment în zonele cu gradient de fisurare redus (la adâncimi mici sau medii) şi lucrează pe principii pur mecanice.8.Tubarea sondelor spirale) (fig. Se plasează în zona stratelor productive dacă se doreşte o izolare perfectă la nivelul rezervorului de hidrocarburi.

145 .Tubarea sondelor clasic în formă de umbrelă pliată (nerecomandată în gaură liberă) şi umbrelă tip centror (un ansamblu monobloc).

7. Cimentarea sondelor 7. – să protejeze coloana la exterior de acţiunea agresivă a agenţilor corosivi. izolarea unui strat din zonele adiacente cu scopul de limitare a procentului de apă sau gaze ce însoţesc producţia de petrol. Clasificarea cimentărilor Cimentările de coloane au roluri multiple: izolează un strat productiv de stratele adiacente. formează un inel de ciment (piatră de ciment). prin prizare şi ulterior prin întărire. asigură mecanic tubajul prin legarea de masivul de roci. izolarea unui strat productiv epuizat.1. cât şi la roca din peretele sondei. etanş şi aderent atât la coloană. Scopul cimentării: – să împiedice circulaţia nedorită a fluidelor în spaţiul inelar (intercomunicaţia stratelor). – să solidarizeze coloana de burlane de pereţii sondei. protejază coloanele împotriva coroziunii provocate de fluidele cantonate în stratele traversate. În sonde tubate şi perforate au ca rol: injectarea sub presiune de pastă de ciment suplimentară pentru consolidarea sau remedierea cimentărilor primare. furnizează o bază etanşă pentru echipamentele de control şi de securitate montate în capul sondei. Cimentările sub presiune. Generalităţi Operaţia de cimentare presupune plasarea în spaţiul inelar al coloanelor de tubare a unei paste liante (amestec apă-ciment praf) care.7. pe cât posibil uniform. rezistent mecanic.2. 146 . Pentru realizarea unei cimentări de calitate fluidul de foraj din spaţiul inelar ce urmează a fi cimentat trebuie să fie complet dizlocuit.

pasta urcă în spatele coloanei până la o înălţime prestabilită). Cimentarea unei coloane de burlane are ca principiu forţarea pătrunderii laptelui de ciment în spaţiul inelar dintre sondă şi coloană (se pompează direct prin interiorul coloanei sau a prăjinilor de foraj pasta de ciment urmată de fluidul de refulare. Pasta este preparată la suprafaţă în flux continuu cu ajutorul unor mixere (ejectoare de apă sub presiune care antrenează şi hidratează praful de ciment până la o habă tampon în care se controlează densitatea amestecului). apoi este preluată de pompe cu piston de înaltă presiune şi pompată în sondă. să realizeze o secvenţă de abandon a unei sonde. lansarea dopului doi. de obturare a zonelor cu pierderi de circulaţie. Etapele operaţiei sunt: pomparea pastei între cele două dopuri de cimentare.1.Cimentarea sondelor Cimentările pentru realizarea de dopuri de ciment în gaură liberă în timpul forajului cu scopul: de colmatare a viiturilor de apă. pomparea fluidului de refulare. să realizeze un punct de sprijin pentru devierea sondei (side track). 147 . Cimentarea primară unietajată este prezentată în figura 7.

Se realizează pe toată înălţimea (pentru o mai bună susţinere mecanică şi o mai bună etanşeizare a spaţiului dintre coloane.2. Treapta inferioară se cimentează similar cu o cimentare primară. Cimentarea etajată – coloana este echipată cu mufă specială (DV).2).7.7. După modul de instalare se disting două tipuri de coloane pierdute: sprijinite pe talpa sondei (puţin aplicată în 148 Fig. 7. Cimentarea etajată.Cimentarea sondelor Fig.1. Cimentarea unietajată. Cimentarea de coloană pierdută (liner). . iar circulaţia fluidelor se face de la această cotă (fig. la finele acesteia se deschid orificiile DV.

permeabilitatea. echiparea coloanei – prezenţa centrorilor.3. a packerelor exterioare de coloană). a schimbărilor de direcţie (înclinare. Cimentarea de coloană pierdută. simplă circulaţie. a unei cantităţi de pastă în gaura de sondă. – factori tehnici (geometria spaţiului cimentat – jocul coloană-sondă.3. prin Fig.Cimentarea sondelor practică). litologia. Cimentarea sub presiune. Operaţia se execută cu garnitura de foraj şi constă în plasarea. înălţimea acoperită depinde de scopul urmărit (abandonarea unei sonde prin izolarea stratelor permeabile şi închiderea definitivă la şiul coloanei. a găurilor de cheie. prezenţa ocnirilor. iar creşterea presiunii se face gradat până se atinge valoarea finală. porozitatea şi gradul de fisurare al rocilor. 7. a schimbărilor de secţiune. 7. 149 . temperatura geostatică). presiunea şi mineralizaţia acestora. Obişnuit. închiderea unui strat acvifer etc. a scarificatorilor.7.). Cimentarea pentru formarea de dopuri. Are ca scop completarea cu pastă injectată sub presiune a unei zone cimentate ineficient sau crearea unei noi etanşeităţi. azimut). operaţia se realizează la echilibru. Pomparea este urmată de opriri periodice. coloană suspendată în coloana precedentă (fig. excentricitatea coloanei. a turbulizorilor. Factorii de eficienţă ai cimentării Se pot defini trei categorii de factori care influenţează semnificativ calitatea unei cimentări: – factori geologici (fluidele din porii rocilor traversate de sondă – natura.3).

Fluidele tampon. starea de mişcare sau repaus a coloanei de tubare. creştere a permeabilităţii acesteia). – 2. viteza şi regimul de curgere a fluidelor în contact. coagulare electrolitică. reducere a rezistenţei pietrei. metoda şi tehnologia de cimentare. curăţă/dizolvă turta de colmatare) şi în cantităţi impuse de aceste funcţiuni se găsesc într-o mare 150 . Dezlocuirea fluidului de foraj de pasta de ciment Pentru o bună cimentare gradul de dezlocuire joacă un rol determinant. – 3. întârziere/accelerare a prizei pastei de ciment. De regulă factorii tehnologici sunt cei care-l influenţează semnificativ: reologia fluidelor. Amestecarea este însoţită de o interacţiune chimică cu consecinţe negative asupra operaţiei de cimentare (contaminare. tensiunile create prin circulaţie şi datorită diferenţei de densitate să învingă rezistenţele la forfecare a straturilor din interiorul fluidelor vehiculate. pastă de ciment. fluidizează/spală noroiul gelificat.4. fluid de spălare-separare. diferenţa de densitate. Pentru o bună dezlocuire a fluidului de foraj trebuie ca: – 1. asigură turbulenţă la viteze de forfecare reduse. durata de contact dinamic. să se asigure o distribuţie uniformă a vitezei relative pe toată secţiunea spaţiului inelar. Zona de contact – fluide tampon Pentru evitarea contactului şi amestecului pastei de ciment cu fluidul de foraj metodele moderne de cimentare presupun separarea celor două fluide (cu dopuri separatoare solide şi cu dopuri lichide în spaţiul inelar). învâscoşare-gelificare a fluidului de foraj. tensiunea la perete să depăşească rezistenţa de gel a fluidului de foraj. interacţiunea fizico-chimică a fluidelor în contact. cu diverse funcţiuni (previn contaminarea.Cimentarea sondelor – factori tehnologici (tipul şi proprietăţile fluidelor vehiculate – noroi. 7. geometria secţiunii de curgere.5. compatibilitatea şi miscibilitatea fluidelor. 7. regimul de curgere.

exploatare şi din motive economice. iar în dreptul rocilor impermeabile şi a coloanelor tubate anterior presiunea scade chiar sub valoarea presiunii hidrostatice. impermeabilă). soluţii acide sau bazice. 151 . de contracţie internă a cimentului în procesul de hidratare-hidroliză. combinaţii a diverse fluide. tehnologii de cimentare.7. Cimenturi de sondă-paste de ciment Sunt materiale liante. Reducerea presiunii în perioada de priză a pastei de ciment este atribuită fenomenelor: – 1. de filtrare a apei libere în stratele permeabile. amestecate sub forma unor suspensii fluide stabile şi pompate în sonde. – 3. stabilitate. Presiunea în zona cimentată Prin măsurători în sonde s-a demonstrat că presiunea într-o pastă de ciment scade după oprirea pompării. parţial se agat de pereţi.1.6. pompabilitate. de formare a unui schelet solid de particule ce. Pastele de ciment trebuie să răspundă cât mai bine condiţiilor din sondă prin: densitate. soluţii saline.Cimentarea sondelor varietate: apa. Calculul cimentării 7. temperatură. timp de prizare. parţial se autosusţin. Această reducere de presiune. aderentă. Există o mare varietate de cimenturi şi de paste datorită diversităţii condiţiilor de mediu. dacă nu este contrabalansată sau prevenită poate duce la fenomenul de migrare a gazelor prin spaţiile create pe durată procesului de prizare. 7. În repaus acestea prizează şi se întăresc formând piatra de ciment (rezistentă mecanic şi la coroziune. presiune. În dreptul stratelor poros-permeabile se egalizează presiunea din porii rocii cu cea din porii scheletului de piatră în formare. apă cu detergenţi şi dispersanţi. fin măcinate. – 2.7. 7.

zgură de furnal. azbest. cu variaţii ciclice. magnezit. tufuri.1%). activarea produşilor de calcinare prin adaos de substanţe la măcinare. înaltă (150…2500 C). cu var-nisip. var. moderată (50…1000 C). normală (15…500 C). 4.Cimentarea sondelor Fabricarea cimenturilor care să răspundă acestor cerinţe au la bază mai multe tehnologii: 1. sare). 152 . modificarea constituenţilor mineralogici la procesul de calcinare. normale (1700…1950 kg/m3). 2. cretă. b. bauxită. După temperatura de lucru: redusă (< 150 C). După compoziţie a. După densitatea pastei: foarte uşoare (< 1400 kg/m3). asfalt oxidat. polimeri.1%). cenuşă). bentonită. Clasificare 1. mică. nisip). cu lianţi organici (răşini epoxidice) sau organominerali 2. pe bază de silicaţi solubili (cu zgură. c. reglarea procesului de ardere şi răcire. uşoare (1400…1700 kg/m3). 3. pe bază de ciment aluminos: fără adausuri. ghips. diatomită. var-zgură-nisip. După mărimea deformaţiilor de volum: fără condiţii speciale. var. foarte mare (>2500 C). calcar. răşini. cu adausuri (anhidrit. latexuri. cenuşă de termocentrală. pe bază de ciment portland: fără adausuri. fie în apa de preparare. cu adausuri minerale (nisip. dolomit. tufuri. adăugarea de substanţe de reglare fie în praful de ciment. silicat de sodiu. 3. mare (100…1500 C). fără contracţie (dilatare liniară sub 0. cu adausuri organice (gilsonit. fără bază de ciment: pe bază de zgură. îngreuiate 3 3 (1950…2300 kg/m ). pe bază de ipsos. cu var şi puzzolane (diatomită. expandabile (dilatare peste 0. ghips. materiale de îngreuiere. În România se produc la scară industrială două tipuri de ciment de sondă: S1 şi S2-RS. perliră. foarte grele (> 2300 kg/m ).

Proprietăţile pastelor Densitatea. prin spumare. Prin prelucrare statistică s-au obţinut unele dependenţe cu ajutorul cărora se pot estima valorile mărimilor reologice – viscozitate plastică η p şi tensiune dinamică de forfecare τ0 pentru paste de ciment de tip apă-ciment (după 30 min de agitare şi cu densitatea de 1740…1900 kg/m3).pentru pastă. 153 .1) în care ρ reprezintă densitatea cu indicii corespunzători ( p .7. zgură. Pastele cu ciment curat. s . Densitatea amestecului de solide: ρs = a - ∑c i i c ∑ ρi i i . cenuşă se comportă după modelul Bingham. Se recomandă ca pasta să aibă cu 100…300 kg/m3 mai mare decât a fluidului de foraj. cu adaos de barită. ρ p = ρa ρ s 1 + ras ras ρs + ρa (7. (7.2.Cimentarea sondelor 7. Reologia pastelor. Variază în limite foarte largi (1100…2500 kg/m3) iar. nisip. cele tratate cu reactivi chimici sau cu polimeri se comportă mai aproape de modelul Ostwald-de Waele.2) ci reprezintă concentraţia masică a componentului i .pentru solide) şi ras este raportul masic apă-solide. sub 1000 kg/m3. pentru apă.

. 7.85 τ0 = 1213. ciment (material liant) – index 2. ρi (i = 1.01ρ p − 522.3) – volumele. Prepararea pastelor de ciment cu adausuri (uşoare/îngreuiate) Dacă se cunosc consumurile specifice de apă – index 1.. Limita peste care pastele de ciment devin nepompabile este de 30…40 UEC. Dependenţa moment la ax M (preluat de arcul elicoidal al consistometrului şi măsurat în N cm) – şi consistenţa exprimată în UEC este: M = 0.19 τ0 = 146.7..Cimentarea sondelor Ciment S1 Mărimea Vâscozitatea plastică Tensiunea dinamică forfecare de UM mPa s Pa – η p = 900ρ 2 − 3050ρ p + 2602 p Ciment S2-RS – η p = 316. Se notează cu mi (i = 1.54 Pentru pastele de ciment se defineşte o vâscozitate convenţională.3) – densităţile componenţilor.3.. 154 .. adaos – index 3 se pot determina pentru o reţetă de pastă cantităţile din cele trei componente necesare la preparare. Timpul de pompabilitate. Vi (i = 1.. Cu: r12 = ρ1V12 ρ 2V2 – raportul masic apă/ciment (necesară preparării pastei curate – fără adaos). consistenţă. Timpul de îngroşare (după API) este timpul scurs de la preparare până când pasta atinge 100 UEC. ce măsoară momentul creat asupra unui ax cu palete plasat într-o celulă (sub presiune şi la temperatura dorită) rotită cu o viteză de rotaţie cunoscută (de regulă 150 rot/min).08ρ p − 370.1964UEC .44ρ p − 244.767 + 0. Consistenţa se măsoară în unităţi echivalente de consistentă UEC (consistenţa maximă a pastelor în primele 15…30 min nu trebuie să depăşească 30 UEC).3) – masele.

(7.7. r32 = ρ3V3 ρ 2V2 – raportul masic adaos/ciment.1.2.8) b. una numai cu ciment.5 ). ρp = m1 + m2 + m3 m1 + m2 + r32 m2 = = V1 + V2 + V3 m1 ρ1 + m2 ρ 2 + r32 m2 ρ 2 ' ' ' m1 + m1 r12 + r32 m1 r12 ρ ρ ρ (1 + r12 + r32 ) = = ' 1 2 3 ' ' m1 ρ1 + m1 (ρ 2 r12 ) + r32 m1 (ρ 3 r12 ) r12 ρ 2 ρ 3 + ρ1ρ 3 + r32 ρ1ρ 2 .4) r1s = (7.Cimentarea sondelor r13 = ρ1V13 ρ3V3 – raportul masic apă/adaos (reclamat de adaos). ' r12 = ρ1V1 ρ 2V2 . Volumul de fluid separator.min ≥ ρ n + (100. Volume de fluide pompate: 2 a.300 kg / m 3 ) . (V1 = V12 + V13 ) – raportul masic apă/ciment (în pasta cu adaos).7) g ( H fis + H c − H ) 2. Vp = π π 2 ( Dg − D 2 ) H c + d 2 h . Calcule specifice operaţiei de cimentare 1.5) 7. Această relaţie permite să se determine consumul de apă reclamat de adaos (dacă nu este cunoscut)..6) . Densitatea pastei: ρ p . Volumul de pastă ( Dg = kcav Ds2 .max ≤ Γ fis H fis − ∆p H fis − g[ρ n ( H − H c ) + (ρ fs − ρ n )h fs ] (7. cu kcav = 1. ρ 2 r13ρ3 (ρ p − ρ1 ) − ρ1 (ρ3 − ρ p ) m1 r' = 12 . 155 . prin prepararea a două paste. r1s = ρ1V1 (ρ 2V2 + ρ3V3 ) – raportul masic apă/solide.. cealaltă cu adaos (ambele având aceiaşi fluiditate – cea dorită).3) r32 = ρ3 ρ1 (ρ 2 − ρ p ) − r12ρ 2 (ρ p − ρ1 ) . (7...4. m2 + m3 1 + r32 (7. ρ p . 4 4 (7. ' r13 = ρ1V13 ρ3V3 = (ρ1V1 − ρ1V12 ) m3 = (r12 − r12 ) r32 .

va = ρc + ρ p ρc + ρa (7. r12 . ' Va = r12V p . se cunosc de regulă ρ p . V fr = π 2 d m ( H − h) + Vmf . 4 (7. pastă curată – apă/ciment.17) 156 . qc = 1000 Vp . ρ 2 r13ρ3 (ρ p − ρ1 ) − ρ1 (ρ3 − ρ p ) ' r12 = r12 + r13r32 . (7. Va = vaV p (7. rac ρc + ρ a (7.12) dacă se cunoaşte densitatea pastei.16) cu m2 = 1t = 1000 kg .13) (se pot multiplica cu un coeficient de pierderi de 0…10 %) b. paste cu adausuri. se determină: r32 = ρ3 ρ1 (ρ 2 − ρ p ) − r12ρ 2 (ρ p − ρ1 ) . r13 . 4 (7.11) dacă se cunoaşte raportul apă/ciment.Cimentarea sondelor V fs = π 2 ( Dg − D 2 )h fs . ρ2 ρ3 (7. Cantităţile de materiale: a. sau qc = ρc ρ p + ρa ρc + ρa .9) c.10) 3. ρ p = ρ a ρc 1 + rac . ηc qad = r32V p . Volumul de fluid de refulare (se multiplică cu factorul k fr = 1. mc = qcV p .14) (7.15) randamentul cimentului (m3 de pastă/t de ciment) – suma volumelor celor trei componenţi: ηc = m2 r32 m2 ' + + r12 . (7.03 ).

Debitul de circulaţie: Se iau în discuţie mai multe aspecte (o cât mai bună deslocuire a fluidului de foraj în spaţiul ce urmează a fi cimentat.4. He = τ 0. disponibilităţile legate de echipamentele de preparare şi pompare a fluidelor pentru cimentare). încadrarea în limita admisibilă de pompabilitate.19) se defineşte numărul Reynolds de tranziţie la regimul turbulent Recr pe baza prelucrării intersecţiei curbelor de curgere laminară cu linia de turbulenţă (de 157 . evitarea fisurării stratelor cu rezistenţă mică. (7.Cimentarea sondelor 4.18) 5. p ( D g − D ) 2 ρ p η2. O bună dezlocuire se realizează în regim turbulent de curgere (pasta să aibă o viteză de curgere cât mai mare). Stabilirea limitei de tranziţie – curgere laminară/turbulentă – pentru fluide Se impune determinarea vitezei la care se realizează turbulenţa: – pentru fluide de tip Bingham se calculează numărul Hedstrom în spaţiul inelar.7. qcon (7. Numărul de autocontainere: ncon = mc . Fig. p p .

23) 3n ⎞ n ⎜ ⎟ (D g − D ) ρ p ⎝ 2n + 1⎠ Pentru pastele normale sau îngreunate şi vâscoase. (7. turbulenţa se obţine la viteze moderate (0. turbulenţa se realizează. Presiunea în sistemul de circulaţie: – pentru spaţii inelare şi interioare de coloane cu dimensiuni apreciabile se pot aplica relaţii empirice (presiunea de circulaţie se admite constantă şi independentă de tipul de fluid). de regulă la viteze de curgere mari (2…5 m/s). pc = (0.Cimentarea sondelor regulă afişat sub forma unor diagrame. (7. ⎜ ⎟ K ⎝ 2n + 1⎠ n n (7.5…1 m/s).7. se obţine la un gradient de viteză înspaţiul inelar 6v = 90 ± 15 s−1 . după Avetisov. ( Dg − D) Debitul ales trebuie să asigure o durată a operaţiei de cimentare sub limita admisibilă de pompabilitate şi stabilitate a pastei şi să nu se depăşască 3…4 h indiferent de situaţie. viteza critică de curgere a pastei în spaţiul inelar rezultă din egalarea expresiilor: Re = 12 1− n ⎛ 2− n 3n ⎞ v (D g − D ) ρ p . p Recr ( D g − D )ρ p .fig. pentru cazul pompării cu unul sau două agregate de cimentare. Dacă se folosesc fluide separatoare cu vâscozitate redusă. n (7.5.1).21) cu Recr = 4848 n (1 + 2n)2 ⎛ ⎜ de unde rezultă: vcr 2− n 1 ⎟ ⎝ 2 + n⎠ 2+ n ⎞ 1+ n . v.01H + 8)105 N / m2 .20) – pentru fluide de tip Ostwald-de Waele. iar din definiţia acestuia se deduce viteza critică de curgere a pastei în spaţiul inelar.22) = 4848 n K 1 2⎛ 121− n (1 + 2n) ⎜ ⎟ ⎝ 2 + n⎠ 2+ n ⎞ 1+ n ⎛ . 158 . vcr = η p. în spaţii inelare înguste. Probabilitatea maximă de reuşită a unei cimentări. 7.

24) unde: presiunea din manifold. când pasta se află pe o diferenţă de înălţime în spaţiul inelar.7 + 10 ρ Q 2 [bar] . şi debitul în m3/s. (7. – în cazul spaţiilor mici şi a vitezelor de curgere ce asigură turbulenţa. (7. pm = 0. se adaugă presiunea diferenţială pd = hp g(ρ p − ρ n ) . La presiunea de circulaţie se scade presiunea diferenţială pd = l p g(ρ p − ρ n ) .Cimentarea sondelor pc = (0. când pasta se află în interiorul coloanei de tubare. pci = ∑ α i Q 2ρ i l i .25) cu densitatea în kg/m3.26) 159 . presiunea de circulaţie (pentru învingerea rezistenţelor hidraulice) în interiorul coloanei.02 H + 16)105 N / m2 pentru cazul pompării cu mai multe agregate de cimentare. reologia fluidelor pompate influenţează semnificativ variaţia presiunii de pompare: p p = pc + pd + pm = pci + pce − phi + phe + pm . i =1 n (7. respectiv.

7.Cimentarea sondelor 160 Fig. . Coeficientul de rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor binghamiene prin conducte circulare.5.

161
Cimentarea sondelor

Fig.7.6. Coeficientul de rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor binghamiene prin spaţii inelare.

Cimentarea sondelor

Fig.7.7.Coeficientul de rezistenţă hidraulică în spaţii inelare pentru fluide Ostwald-de Waele şi Metzner-Reed.

presiunea de circulaţie (pentru învingerea rezistenţelor hidraulice) în exteriorul coloanei,
pce = ∑ β j Q 2ρ j h j ;
j =1 n

(7.27)

presiunea datorită diferenţei de densitate în interiorul coloanei,
pdi = − ∑ g ρ i l i ;
i =1 n

(7.28)

presiunea datorită diferenţei de densitate în exteriorul coloanei,
pde = + ∑ g ρ j h j ;
j =1 n

(7.29)

Presiunea de pompare are expresia,

162

Cimentarea sondelor

Fig.7.8.Coeficientul de rezistenţă hidraulică în conducte pentru fluide

p p = ∑ (α i Q 2 − g )ρ i l i + ∑ (β i Q 2 − g )ρ j h j + pm .
i =1 j =1

n

n

(7.30)

Presiunea maximă (la finalul operaţiei de cimentare) are expresia:
p p,max = α nρ nQ 2 (H − h) + α p ρ p Q 2 h + β p ρ p Q 2 H c + β nρ nQ 2 (H − H c ) + (ρ p − ρ n )(H c − h)g + pm

(7.31)

S-au folosit indicii n – pentru noroi, p – pentru pastă de ciment.

Coeficienţii α i , β i depind de dimensiunile transversale ale secţiunilor de curgere, de reologia fluidelor pompate, de regimul şi viteza de cirgere.
αi = 8 λ int π
2 5 dim

;

βi =

π
i

2

(D g − D )3 (D g − D )2
i

8 λ ext

;

(7.32)

cu λ = λ(Re,Bi ), unde Re = vi dec ρ i η p,i si Bi = dec τ 0 vi η p,i ; pentru fluide de tip Bingham; Valorile coeficienţilor de rezistenţă hidraulică se citesc din nomograme specifice pentru spaţii interioare/inelare (v.fig2/3). Pentru fluidele de tip Ostwald-de Waele şi Metzner-Reed coeficienţii de rezistenţă hidraulică se citesc din nomogramele din figurile 4/5.

163

Cimentarea sondelor

Pentru calculul presiunii de pompare pe durata operaţiei de cimentare se delimitează două cazuri: 1. Volumul de pastă de ciment este mai mic decât volumul interior al coloanei; 2. Volumul de pastă de ciment este mai mare decât volumul interior al coloanei; Se stabilesc momentele când apar schimbări în diagrama de pompare (de secţiune, de viteză de curgere, de regim de curgere). Între aceste momente variaţia de presiune este aproximativ liniară (se consideră fluidele pompate incompresibile). Se trasează diagrama de pompare şi se verifică dacă pe durata operaţiei sunt îndeplinite condiţiile: p p ≤ pag , pint ≤ psp,min ; pext ≤ p fis .

7.7.6. Tipul şi numărul agregatelor de cimentare
La alegerea tipului de agregate se are în vedere, atât presiunea maximă de pompare reclamată de operaţia de cimentare, cât şi canţităţile de fluide pompate (debitele maxime de lucru reclamate), în aşa fel încât operaţia să se desfăşoare în limita admisibilă de pompabilitate. Agregatele de cimentare actuale au posibilitatea variaţiei continue a debitului în limite largi. Numărul agregatelor se stabileşte în funcţie de metoda de cimentare adoptată. În perioada de preparare şi pomparea a pastei, se utilizează un agregat la două autocontainere (la cantităţi mari chiar trei autocontainere). Pomparea fluidului de refulare presupune un debit mai mare, astfel că numărul agregatelor în funcţiune este:
nag = Q ; rotunjit în plus. qag

(7.33)

În cazul metodei duratei operaţiei (presiunea de circulaţie constantă) se deternină durata operaţiei cu un singur agregat folosind graficul de pompare, iar numărul agregatelor:

164

3)Tc < Tp < Tc + (30.36) 9. (7..34) 8. Pompabilitatea pastei: Timpul de pompabilitate al pastei este mai mare decât durata operaţiei de cimentare.min .max = 1..38) 165 ..35) Dacă puterea de pompare se menţine constantă: Tc = ∑ ∆Vi + (10.Cimentarea sondelor nag = t c.37) Se poate lua o siguranţă mai redusă dacă amestecurile sunt testate în prealabil: (1..15) min .40) min .5Tc . T p. T p.15) min ...1 t ap + 1. i =1 Qi n (7. (7.2. i =1 Qi n (7.min = 1.Durata operaţiei de cimentare: La debit constant pentru diversele fluide pompate Tc = ∑ Vi + (10..5T p. (7..1.

Caracterizare generală O sondă a cărei axă.1. Axa unei astfel de sonde poate reprezenta orice tip de curbă în plan sau spaţială şi este caracterizată prin trei proiecţii: două în planele verticale N-S şi E-V denumite profilele sondei. pe o anumită porţiune. 166 . Fig. una în planul orizontal raportată la direcţia N-S.1. Elementele caracteristice sondelor deviate sau dirijate.8. denumită înclinogramă (fig 8. se abate de la verticală cu mai mult o de 3…4 se consideră deviată (natural/nedorit) respectiv dirijată (voit). Devierea şi dirijarea sondelor 8.1. a).8.

2 2 2 o (8.3) sau sin 2 ∆I ∆A θ = sin 2 + sin I 1 sin I 2 sin 2 . b). Lubinski pe baza măsurătorilor de deviere între două staţii consecutive (fig.8.1) În plan orizontal intensitatea devierii DGLo = dA ∆A sin I m = sin I m dL ∆L (8. de regulă aparatele de măsură detectează nordul magnetic terestru de aceea apar diferite sisteme de coordonate şi diverşi factori de corecţie. (8.4) Aceste relaţii pentru unghiuri de înclinare mai mici de 10 se simplifică: θ = ∆I 2 + ∆A 2 sin 2 I1 + I 2 2 . Intensitatea de deviere (dogleg severity – DLG): în plan vertical reprezintă variaţia unghiului de inclinare cu lungimea ∆L (dă imaginea curburii sondei în plan vertical): DLG = dI ∆I I 2 − I1 π = = .1. d): cos θ = cos I 1 cos I 2 + sin I 1 sin I 2 cos ∆A . θ = I 2 + I12 − 2I1I 2 cos ∆A .8.5) – intensitatea de deviere (DGL) a sondei între două puncte succesive de măsurare DGL = θ . c = DLG ∆L d L ∆L 180 (8.Devierea şi dirijarea sondelor Într-un punct oarecare al traiectului unei sonde devierea este caracterizată prin: Înclinarea (unghiul apsidal) (I) – unghiul dintre tangenta la axa sondei şi verticala ce trece prin acel punct (fig.2) Pentru două puncte consecutive de măsurare a devierii sondei (intervalul ∆L ) sunt definite: – unghiul total de deviere θ determinat geometric de A. iar în aproximaţia că intervalul respectiv este un arc de cerc raza de ∆L curbura a acestuia 167 .8. c). Azimutul (orientarea sondei) (A) – unghiul dintre proiecţia tangentei în planul orizontal şi direcţia nordului geografic (acesta este un punct fix) (fig.1. 2 (8.1.

Fiecare zonă este divizată printr-un caroiaj ce acoperă 8 latitudine de la paralela de 80 Sud până la paralela de 80 Nord (sectoarele respective sunt identificate prin litere mari de la C la X – I şi O sunt excluse).2. iar prin folosirea proiecţiilor pe diverse meridiane creşte acurateţea rezultatelor). în alte pătrate cu latura de 10 km. De aceea companiile petroliere sau autorităţile locale impun sistemul de referinţă faţă de care se poziţionează toate sondele (pentru evitarea coliziunilor). la rândul lor. Y = 6 850. Sistemul UTM este folosit pe plan mondial deoarece are avantajul unei definiri globale. Pentru facilitarea folosirii hărţilor. din interior. Drept meridiane de referinţă au fost definite meridianele din 6 în 6 (Meridianul Greenwich este cel de pornire). C π DGL πθ (9. caroiajele sectoarelor sunt divizate în pătrate cu latura de 100 km. axa Y (latitudinea) reprezintă distanţa faţă de Ecuator.1. iar acestea. Exemplu: sectorul 31-U (North Sea) – X = 410.Devierea şi dirijarea sondelor R= 1 180 1 180 0 ∆L = = . o o o o o o o 168 .6) 8. Coordonate 8. Sunt definite următoarele sisteme de referinţă: UTM (Universal Transverse Mercator) – globul terestru (sferoidal) este proiectat. În fiecare sector coordonatele UTM (date în metri de la origine) sunt definite astfel: axa X (longitudinea) acoperă o linie de 500 km Vest de la meridianul Central al sectorului (3 Est faţă de meridianul de referinţă). pe un cilindru care atinge un meridian (pe măsură ce acest cilindru îşi măreşte diametrul gradul de precizie al reprezentării creşte. Sisteme de coordonate Pentru sondele forate direcţional este necesară cartarea în spaţiul tridimensional.250 km E.2. Acestea divid globul în 60 zone numerotate de la 1…60 şi pornesc de la meridianul de 180 . De exemplu: zona 31 aflată în Marea Nordului se extinde 6 la dreapta meridianului Greenwich.500 km N.

2. iar PR . în majoritate.50 N. Coordonatele Lambert sunt date ca distanţe în metri de la aceste două referinţe (ele provin din datele furnizate de Institutele Naţionale de Geografie şi sunt recomandate pentru ţările mici astfel ca abaterile să fie minime). c) Nordul caroiajului (NC) – Grid North (GN). Y = 126 785.2): a) Nordul geografic (NG) – True North (TN).5 W = –6. Diferitele sisteme Nord. În funcţie de sistemul de referinţă ales şi de măsurătorile obţinute există diferite puncte Nord care se iau în considerare (fig. Calculele cu acest sistem sunt destul de laborioase de aceea este rar folosit. 7. Pentru a se evita numerele negative MR este numerotat "600". 8. Exemplu: X = 435 253.2. iar Y creşte către N şi scade spre S. latitudinea (Ecuatorul).Devierea şi dirijarea sondelor Proiecţia Lambert – globul terestru este proiectat pe un con (axa conului coincide cu axa de rotaţie a pământului. Declinaţia magnetică. ca direcţie. Se măsoară cu ajutorul teodolitului magnetic.2. X creşte spre E şi scade către W. Acesta este o direcţie din orice punct de pe suprafaţa globului paralelă cu polul Nord geografic (un punct fix). o o o o 169 . b) Nordul magnetic (NM) – se obţine cu ajutorul unui compas şi este variabil în timp. unghiul dintre NM şi NG este denumit declinaţie magnetică. Metodele de calcul ale traiectului spaţial al sondelor dau rezultatele în coordonate carteziene. Proiecţiile orizontale 1.00 E."200".5 . Y = 520 41' 32" N. folosesc magnetismul natural al pământului (variabil în intensitate. exemplu: X = 220 26' 15" E. Instrumentele cu care se măsoară direcţia (poziţia) unei sonde. iar suprafaţa conului este tangentă cu globul la nivelul paralelei de referinţă PR). este dat de direcţia pozitivă a axei verticale a caroiajului. cu timpul şi depinde de poziţia geografică a locaţiei pe glob).5 ). Declinaţia magnetică se dă ca un unghi de referinţă către Est sau către Vest faţă de NG (exemplu: 6.10.5 E = + 7. un meridian este definit ca meridian de referinţă MR pornind de la locaţie. unghiul dintre NC şi NG este denumit convergenţă. Coordonatele polare – sunt definite în grade-minute-secunde faţă de sistemul de referinţă: longitudine (meridianul Greenwich).

NM NG NC Fig.2. Sistemele Nord.8. În practica forajului toate calculele sondelor dirijate se fac în raport cu Nordul geografic (NG) sau cu Nordul Grid (NC).Devierea şi dirijarea sondelor Hărţile izogone sunt constituite din linii ale căror puncte au aceiaşi declinaţie magnetică. 3.8. Se dă la fel ca declinaţia magnetică. La De la\ NC NG NM NG NC NM NG 0 -3 5 NC 3 0 8 NM -5 -8 0 Convergenţa = 30 W = – 30 Declinaţia = 50 E = + 50 True azimut = 900 Grid azimut = 930 North azimut = 850 NG Azimutul sondei NC NM NG NC NM De la\ NG 0 -3 -8 NC 3 0 -5 NM 8 5 0 Convergenţa = 30 W = 30 Declinaţia = 80 E = + 80 True azimut = 900 Grid azimut = 870 North azimut = 820 La Azimutul sondei Fig.8. În funcţie de aceasta se fac corecţiile corespunzătoare (exemplu: fig. Convergenţa depinde de locaţia sondei la suprafaţă (folosită ca origine) şi se raportează la sistemul de referinţă ales.3. iar documentele însoţitoare au specificat vizibil Nordul de referinţă ales. Ele depind de data la care s-au efectuat măsurătorile (pe ele sunt indicate data şi variaţia anuală a declinaţiei pentru zona respectivă). Corecţii legate de sistemul de coordonate. 170 .3).

adâncimea apei (off-shore). b) sistemul de coordonate: coordonatele carteziene (X. reprezentarea tridimensională (rar folosită în practică).3. Prezentarea rezultatelor: a) liste (pe rânduri apar parametri măsuraţi. unghiului mediu. secantei. altitudinea.Y. declinaţia magnetică. nivelul hidrostatic zero (SL – sea level). tangentelor în echilibru – acceleraţiei. azimutul (A) corelat cu tipul instrumentului de măsură. convergenţa. nivelul solului (se ţine seama de elevaţie). Calcule: dacă sunt necesare se fac corecţiile parametrilor măsuraţi în acord cu sistemul de coordonate. Toate măsurătorile de adâncime se consideră de la acest punct ales ca referinţă. Sunt daţi şi anumiţi parametri auxiliari: elevaţia mesei rotative. parametrii corectaţi şi rezultatele calculelor).Devierea şi dirijarea sondelor 8. o proiecţie orizontală (proiecţia în planul orizontal a traiectului sondei).1. În timpul forajului sunt colectaţi prin măsurătorile de deviaţie (surveys): adâncimea măsurată (MD). c) metoda de calcul: tangenţială – a unghiului final. înclinarea (I). razei de curbură. Calculul traiectelor sondelor deviate/dirijate 8.Z). Parametrii necesari Înainte de procesarea calculelor trebuie selectate câteva opţiuni: a) adâncimea de referinţă: nivelul mesei rotative (RTL). d) azimutul proiecţiei – alegerea acestuia poate fi dificilă dacă este planificată o schimbare bruscă (întoarcere) de azimut. mercury – acceleraţiei compensate. vectorului mediu. proiecţia orizontală. curburii minime – arcelor de cerc. reprezentarea spaţială.3. 171 . iar calculele efectuate corespund metodei alese. c) graficele mai multor sonde: proiecţia verticală. b) graficul unei singure sonde care cuprinde: o proiecţie verticală (traiectul tridimensional al sondei este proiectat într-un plan vertical după direcţia azimutului ales).

2. c) latitudinea parţială (N/S): Ad = ∆y . Metoda tangentelor la echilibru TE (fig. Traiectul calculat se îndepărtează foarte mult de cel real. Metoda tangenţială TG (a unghiului final): secţiunea AB este considerată un segment de dreaptă AB' paralel cu tangenta în B la traiectul real (fig. b). a). Fiecare punct Pi al traiectului calculat este astfel definit de un set de coordonate (xi. Diferitele metode de calcul admit între două staţii consecutive curbe geometrice definite prin doi vectori tangenţi la curbă în acele puncte. Avantajul metodei constă în simplicitatea calculelor. Secţiunea forată între două puncte de măsură este aproximată cu un segment de dreaptă de aceeaşi lungime dar ale cărui înclinare şi azimut sunt egale cu media valorilor acestora între cele două puncte. iar deplasarea mai mare. d) longitudinea parţială (E/W): Ae = ∆x .8. Calculele sunt mai laborioase dar rezultatele sunt mai precise la 172 . Ele derivă din calcule trigonometrice şi sunt mai mult sau mai puţin precise în funcţie de ipotezele simplificatoare admise. zi = zi–1 + ∆zi . hi = hi–1 + ∆hi .5.4. hi) determinate din coordonatele punctului anterior Pi–1 prin adunarea variaţiilor corespunzătoare: – în proiecţie orizontală (în plan): – în proiecţie verticală în planul azimutului: xi = xi–1 + ∆xi . b) deplasarea parţială: Ac = ∆D . A2) ce urmează a fi poziţionat (intervalul forat între cele două puncte este ∆L). yi = yi–1 + ∆yi .3. iar în secţiunile curbilinii ale sondei adâncimea calculată este mai mică decât adâncimea reală. Metode de calcul Există mai multe metode care permit determinarea poziţiei unei sonde.8. A1) determinat din calculele anterioare şi punctul B(I2. yi. În fiecare punct de măsurare înclinarea şi azimutul definesc câte un vector tangent la traiectul sondei.Devierea şi dirijarea sondelor 8. Metoda unghiului mediu UM (fig.8. punctul A (I1.4. Pe baza elementelor măsurate între două puncte consecutive se calculează: a) adâncimea pe verticală (parţială): Ab = ∆z. zi. a) – secţiunea sondei în discuţie este aproximată cu două segmente de dreaptă cu lungimea egală cu jumătate din lungimea reală. e) deplasarea orizontală (proiecţia deplasării parţiale Ac în planul vertical al azimutului teoretic Ath): ∆h = ∆D cos(Ath – Ai) . Se consideră o secţiune AB.

Metode de calcul: a – tangenţială. 173 .5. Metoda razei de curbură RC Fig.8. şi invers în zona de reducere a acesteia. este asimilată cu o curbă înscrisă pe suprafaţa unui cilindru cu axa verticală. Fig. iar traiectul are o curbură pronunţată. TE) dau: o adâncime pe verticală mai mare decât cea reală în intervalul de creştere a înclinării.4.unghiul mediu.Devierea şi dirijarea sondelor această metodă faţă de precedenta dacă intervalul dintre puncte este mare. Metode de calcul: a – tangentelor. (fig. b.5. Cele două metode (UM. b – raza de curbură.8. b. b) – secţiunea forată b . Proiecţiile verticale şi orizontale ale curbei admise sunt arce de cerc cu razele calculate ca funcţii de: – a. a.8.

Se admite că legătura între cele două segmente este luată ca arc de cerc.6.8. 2 2 ∆A1 = ( Ath − A1 ) (abaterea iniţială de la direcţia ţintei).6. Am = 1 (azimutul mediu). ∆D π A2 − A1 – variaţia azimutului în plan orizontal Metoda curburii minime CM (arcelor de cerc) (fig. Lubinski. b – corecţia azimutului. ∆L π I 2 − I1 A2 − A1 180 ∆D ⇒ ( Rh = ). unde θ este θ 2 unghiul total de deviere definit de relaţiile date de A. ∆Am = ( Ath − Am ) (abaterea medie) formulele de calcul pentru punctele traiectului unei sonde capătă expresiile prezentate în tabelul 8. b sunt prezentate corecţiile de azimut dintre azimutul teoretic (direcţia ţintei) şi cel real (direcţia sondei).Devierea şi dirijarea sondelor variaţia înclinării în plan vertical: I 2 − I1 180 ∆L ⇒ ( Rv = ). Coordonatele în punctul B' sunt calculate cu ecuaţiile metodei tangentelor la echilibru ajustate cu un factor de corecţie: Fc = 2 θ tan .6. Relaţiile de calcul pentru coordonatele spaţiale ale traiectului unei sonde deviate. În figura 8. sunt centralizate în tabelul 10.1.1. 174 .8. a) – curba dintre punctele A şi B este calculată prin tangentele în cele două puncte cu introducerea unui factor de corecţie. Cu notaţiile: Im = (I1 + I 2 ) ( A + A2 ) (înclinarea medie). ∆A2 = ( Ath − A2 ) (abaterea finală de la direcţia ţintei). Metode de calcul: a – curbura minimă. Fig. corespunzătoare metodelor enunţate.

1. altitudine necesare) – în fiecare staţie se calculează: – adâncimea pe verticală VD = ∑ zi . – deplasarea reală a sondei în planul orizontal – direcţia sondei D= X 2 +Y 2 . respectiv N/S ( Y = ∑ y i ) . = 180 + arctan( X / Y ) daca Y < 0 (8. înclinarea I.8) 175 .3. 8. { As = arctan( X / Y ) daca Y > 0 . azimutul A (eventual cu corecţiile de azimut. N = NLoc + Y ).Devierea şi dirijarea sondelor Tabelul 8.3. (8. Calcule complementare – conţinutul unei liste Pe lângă parametrii măsuraţi: adâncimea măsurată AM.Relaţiile de calcul ale coordonatelor sondei pentru diferite metode. coordonatele relative E/W ( X = ∑ x i ).7) – proiecţia orizontală pe azimutul teoretic Dth = ∑ hi = D cos( Ath − As ) . Metoda TG Proiecţia verticală Ab = ∆z Deplasarea reală Ac = ∆D Latitudine (N/S) Ad = ∆y Longitudine (E/W) Ae = ∆x Deplasarea teoretică ∆h UM TE ∆L cos I 2 ∆L cos I m L cos I1 + 2 L + cos I 2 2 ∆L sin I 2 ∆L sin I m L sin I1 + 2 L + sin I 2 2 ∆D cos A2 ∆D cos Am ∆D sin A2 ∆D sin Am ∆D cos( ∆Am ) ∆D cos( ∆Am ) L sin I1 cos A1 + 2 L + sin I 2 cos A2 2 Rh (sin A2 − sin A1 ) L sin I1 sin A1 + 2 L + sin I 2 sin A2 2 Rh (cos A1 − cos A2 ) L [sin I1 cos( ∆A1 ) 2 + sin I 2 cos( ∆A2 )] – RC CM Rv (sin I 2 − sin I1 ) Rv (cos I1 − cos I 2 ) L Fc L Fc (cos I 2 (sin I 2 2 2 + cos I1 ) + sin I1 ) L Fc L Fc L Fc (sin I1 cos A1 (sin I1 sin A1 [sin I1 cos( ∆A1 ) 2 2 2 + sin I 2 cos A2 ) + sin I 2 sin A2 ) + sin I 2 cos( ∆A2 )] * În tabel L reprezintă intervalul dintre două staţii consecutive (notat în text cu ∆L). în unele cazuri se dau şi coordonatele reale în funcţie de poziţia locaţiei sondei: ( E = ELoc + X .

b) sau o platformă mobilă de foraj cu un tender (fig. Fig. foraj direcţional de dezvoltare ce reuneşte pe o suprafaţă mică capetele mai multor sonde (sonde tip cluster – fig. Resăparea sondei.8.8. Se foloseşte o platformă existentă pentru: explorarea unor zone adiacente.8.4.8.8.13.8. Aplicaţii ale forajului dirijat Tehnica de dirijare a sondelor face acum parte integrantă din tehnicile convenţionale de foraj datorită dezvoltării pe scară industrială a exploatării marine. a. râu. Locaţii inaccesibile – ţinta se găseşte pe verticala unui teren cu acces dificil (mare.8.8. platformele de producţie instalate pe un cluster de sonde forate în prealabil printr-o structură specială (template) (fig. Foraj de exploatare marină (fig.8.7.5).10) şi explorare complementară (fig. 3.8.3…8.13. 8. 176 . b). a) sau geologic (fig.8.9).8. forarea unor sonde de control şi delimitare a extinderii zăcământului.7. sonde de exploatare forate de pe diverse tipuri de construcţii marine fixe ce suportă aparatul de foraj (fig. lac. munte) sau într-o zonă urbană (fig. Resăparea unor intervale ale sondei pe un traiect deviat (side-track) din raţiuni de ordin tehnic (fig.Devierea şi dirijarea sondelor – intensitatea de deviere în lungul traiectului calculat cu una din formulele Lubinski (8. c).11). Principalele aplicaţii ale forajului dirijat sunt: 1. 2.14).8.8. Amplasarea locaţiilor. 8.12). Fig.

10. 177 .8.8.15). Sonde tip cluster.8. Foraj într-o zonă urbană. Fig.8. forajul în partea superioară a rezervoarelor fracturate pentru întârzierea inundării (fig.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. 4.11. Fig. Sonde forate direcţional pentru rezolvarea unor probleme speciale de exploatare (cazul sondelor cu devieri extreme şi forajul orizontal): sonde pentru injecţia de abur în zăcăminte cu ţiţeiuri vâscoase. Fig.8.9. Foraj marin de dezvoltare. Explorare complementară.12.

16. 5. 2 – pregătire exploatare. Instalaţii de foraj plasate pe platforme marine. b). 178 .8.8.14. Fig. dublet geotermic în scopul recuperării energiei geotermice (fig. Aplicaţii speciale ale forajului dirijat: sonde de salvare forate în timpul unei erupţii libere necontrolate (practic este singura metodă de luptă în condiţii off-shore – fig.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. a).13. c).16.8. foraj pentru prelevare de carote în urma unui experiment nuclear (fig.8.8. Sonde dirijate de tip template: 1 – foraj.16. foraj în vederea înmagazinării subterane a hidrocarburilor.

Foraj de drenare. Aplicaţii speciale ale forajului dirijat.15.8.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. c 179 . b.8. a.16. Fig.

vertical fapt ce impune un profil în S. Traiectul sondelor dirijate. Cele mai răspândite profile sunt în formă de J.17. Proiectarea traiectului unei sonde dirijate 8. Parametrii de proiectare Studiul şi pregătirea unui foraj direcţional începe prin amplasarea instalaţiei de foraj. 180 . După ce au fost stabilite punctele de plecare şi de sosire în faza următoare se proiectează traiectoria sondei între cele două puncte (fig. o Fig.5.8.8.5. urmează faza de creştere a unghiului de înclinare (build-up) realizată cu garnituri de foraj specializate. reperarea coordonatelor ţintei precum şi definirea acesteia (în general o sferă centrată pe punctul de impact – se admite ca rază a ţintei 1/12 din deplasarea orizontală sau ± 5 azimut în raport cu cel proiectat).17). Profilele încep cu o porţiune verticală până la cota de iniţiere a devierii (KOP). Kick-off point (KOP) – punctul de iniţiere a devierii se determină în funcţie de natura geologică a formaţiunilor traversate în faza de creştere a înclinării. Elementele de bază ale sondelor dirijate. pe cât posibil.Devierea şi dirijarea sondelor 8.1. după realizarea curburii şi a direcţiei propuse se continuă forajul rectiliniu în sistem rotary (până la ţintă pentru profilul J). există şi situaţii când din considerente de producţie se impune ca drena să străbată stratul. În condiţiile forajului actual şi din imperative de exploatare mărimea ţintei este mult diminuată. faza stabilizată la profilul S este urmată de una curbă în care se reduce înclinarea – eventual până la zero (drop-off).

8. aici se explică cum se controlează schimbările în azimut şi înclinare pentru a se obţine o anumită schimbare a traiectului sondei. fie că gradientul de creştere a înclinării este mic) se poate demara forajul înclinat de la suprafaţă prin tuburi conductor curbe sau înclinate (fig. cu motoare submersate echipate cu reducţie dezaxată sau cu corp dezaxat. b) normal pe planul orizontal O'A'B'E şi are direcţia în sectorul S/E. Un plan vertical este proiectat prin punctele MOCEM' (fig. c) ce taie planul ACE cu unghiul de rotaţie Ad şi normal la planele OCE.19. Pentru înclinări < 15 este dificil de controlat direcţia sondei. împachetări. curăţirea sondei şi evacuarea detritusului.4 /10 m). Peste această valoare apar şi se amplifică dificultăţile legate de frecări. Milheim a dedus ecuaţiile cu care se poate analiza şi proiecta schimbarea traiectoriei unei sonde.3…0. investigarea (logging) şi completarea sondei (cimentare.75…1 /10 m (pentru un drop-off de 0.Devierea şi dirijarea sondelor Gradientul înclinării (intensitatea de deviere) pentru build-up este rezonabil între 0.8. Pentru acest tip de traiect aparatul de foraj are o construcţie specială (tilt/slant rig) – mastul este înclinat pe direcţia axei tubului conductor.8.19. a este prezentată în proiecţie tridimensională traiectoria unei sonde deflectată în punctul O. În cazul imposibilităţii geometrice de a desena o traiectorie în J sau în S pentru a atinge ţinta (fie datorită unui KOP prea adânc. În figura 8. cea mai folosită metodă de stabilire a orientării sapei a fost nomograma "Ouija Board" în combinaţie cu tabele de valori referitoare la dimensiunile reducţiilor strâmbe care realizează o anumită orientare. 181 . Mult timp. o o o o 8. Prin rotirea cu 360 a liniei MOC rezultă o un cerc de rază R (fig. iar şansele de reuşită scad. armare packere). O înclinare în jur de 30 se consideră a fi optimă pentru dirijare. Orientarea sapei. cu sapă cu jet excentric.19.18).5. OCA. Alte tipuri de traiecte (creşterea deplasării laterale).2. stabilitatea pereţilor. La fixarea unghiului maxim de deviere se are în vedere faptul că problemele tehnice se amplifică cu înclinarea. Orientarea şi controlul direcţiei (azimutul) Schimbarea controlată a traiectului unei sonde se realizează prin mai multe metode (au ca principiu forţarea sapei în direcţia dorită): cu pana de deviere. Construcţia şi modul de operare cu aceste scule este prezentată în capitolul de echipament de dirijare.

100 m/ft).19. Schimbarea de direcţie ∆A (unghi al triunghiului A'O'B') se determină geometric (fig. R = l tanθ A' B' AB ⎪ = cu ⎨EB' = EB cos I1 .19. Modelul tridimensional de schimbare a traiectului unei sonde (Milheim). EB = R cos Ad O' B' O' E + EB' ⎪O' E = l sin I1 ⎩ (8.9) tan ∆A = tanθ sin Ad sin I1 + tanθ cos I1 cos Ad (8. a): tan ∆A = ⎧ AB = R sin Ad .Devierea şi dirijarea sondelor Fig.8. iar ∆L – lungimea intervalului dintre două staţii de măsurare. Înclinarea finală după lucrul cu un anumit dispozitiv de dirijare se determină din triunghiul AOD considerat în planul OAA'O': cos I 2 = OD OO'−O' D OO'− AA' OO'−BB' = = = .10) Schimbarea globală de unghi θ este direct legată de îngenucherea sondei (dogleg severity – intensitatea de deviere) prin relaţia: DGL = θ Ls ∆L (8.11) unde Ls este lungimea aleasă pentru exprimarea gradului de deviere (10.12) 182 .8. OA OA OA OA (8.

Parametrii menţionaţi anterior se pot determina grafic sau grafo-analitic cu condiţia ca unghiul global de deviere θ să nu depăşească această situaţie se admit ipotezele: cosθ ≈ 1.16) În nomograma Ouija Board (fig. unghiul dintre abscisă şi dreapta AB este ∆A. Linia 0oB divizată în grade unghiulare dă schimbarea globală de unghi θ . direcţia 0oB intersectează semicercul gradat 0…180 în punctul C şi reprezintă orientarea feţei dispozitivului Ad .13): ⎛ cos I1 cosθ− cos I 2 ⎞ ⎟ Ad = arccos ⎜ ⎜ ⎟ sin I1 sinθ ⎝ ⎠ ⎛ sin I 2 sin ∆A ⎞ sau Ad = arcsin ⎜ ⎟ sinθ ⎠ ⎝ (8. (8.13) Unghiul de orientare al feţei dispozitivului de deviere se poate deduce prin rearanjarea expresiei (8. unghiul feţei de lucru a dispozitivului Ad şi valoarea intensităţii de deviere DGL obţinute după lucru între două puncte de măsurare. EB = R cos Ad ⇒ ⎪l = OA cosθ = OC cosθ ⎩ cos I 2 = cos I1 cosθ− sin I1 sinθ cos Ad . R = l tanθ ⎪ cu ⎨BB' = EB sin I1 . sinθ ≈ tanθ ≈ θ(radiani ) . la stânga sau la dreapta secţiunii superioare a găurii de sondă.8. o În schimbarea globală de unghi θ.Devierea şi dirijarea sondelor ⎧OO' = l cos I1 . o 183 .15) ⎛ 1 − cos I1 cos I 2 ⎞ Ad = arcsin ⎜ tan( ∆A) ⎟ . Nomograma Ouija Board. Expresiile pentru schimbarea de direcţie ∆A. ⎜ ⎟ θ sin I1 ⎝ ⎠ o o (8. schimbarea globală de unghi θ. unghiul feţei de lucru a dispozitivului Ad se transformă astfel: ∆A = arctan θ sin Ad . sin I1 + θ cos I1 cos Ad ⎛ cos I1 − cos I 2 ⎞ θ =⎜ ⎜ sin I cos A ⎟ . noua înclinare I2. 6.14) Cu acest model de calcul se determină: schimbarea de direcţie ∆A.20) abscisa reprezintă unghiul iniţial de înclinare (excepţie ∆A = 0 şi θ = 0 caz în care I2 = I1). ⎟ 1 d ⎠ ⎝ (8. iar dreapta AB reprezintă noua înclinare I2 .

Ad Dreapta Observaţie: În ambele metode sunt cunoscute trei mărimi din cinci. cu un raportor se trasează scala pe semicercul exterior (0 la 184 Fig. θ = 50 105 120 135 150 I2 90 75 Ad 60 C B 30 15 45 165 7 6 5 4 3 2 1 0 A ∆A 16 15 14 13 12 11 10 9 8 I1 Fig.8.8.8. se plasează vârful compasului în 0 . Nomograma Ouija Board (modul de construcţie).22. Super. o Stânga 0 4 I1 8 ∆A I2 θ Fig.Devierea şi dirijarea sondelor Soluţia: Ad = 1350 . Din originea lui I1 se duce vectorul I2 a cărui direcţie şi modul sunt determinate prin mărimile θ şi/sau ∆A . iar cu graficele corespunzătoare se determină celelalte două necunoscute.20. – Nomograma din figura 8. Diagrama Ragland. Exemple numerice de construcţie şi de folosire a nomogramei Ouija Board: 1. o o o o o .8. Diagrama Ragland. iar al cărui vârf se poate afla pe un cerc cu raza egală cu θ (la stânga sau la dreapta direcţiei secţiunii superioare a sondei în punctul considerat – fig. Metoda este asemănătoare cu nomograma Ouija Board şi constă în construcţia unui vector a cărui lungime reprezintă înclinarea iniţială I1 (înainte de lucrul cu ansamblul de deviere) şi a cărui orientare corespunde cu direcţia sondei (orientat pe partea superioară a secţiunii sondei – 0 pentru faţa deviatorului). reprezentând înclinarea înainte de folosirea dispozitivului de deviere (I1 = 16 ). 12 Ad Secţ. înclinarea scade de la stânga la dreapta. Nomograma Ouija Board – exemplu de calcul. se desenează semicercuri concentrice din grad în grad (până la 6 ).22 se realizează prin desenarea unei scale gradate orizontale (de exemplu 1/4 in/ ).21.21).

8. o o o 2. o o o o o o o 185 . – Punctul de iniţiere a devierii pentru sonda din figura . se determină unghiul de deviere şi orientarea dispozitivului. înclinarea 2 şi se doreşte schimbarea pe direcţie N53W cu creşterea înclinării la 6 . Nomograma Ouija Board (modul de construcţie).24 este de 2560 ft (895 m) pe direcţia S48W.22. lungimea forată este de 150 ft. se construieşte triunghiul 0AB (se cunosc: I2 = 12 . 180 la stânga). ∆A = 12 ). – Să se determine unghiul de orientare a jetului de fluid (la dirijarea cu jet hidraulic) pentru schimbarea azimutului sondei de la 10 la 30 şi a înclinării de la 3 la 5 . are un unghi de revers de 20 (stânga) să se calculeze elementele de orientare necesare. să se stabilească unghiul total de deviere (θ/DGL).Devierea şi dirijarea sondelor Fig. 3. la această adâncime. dreapta. în presupunerea că motorul.

Devierea şi dirijarea sondelor 186 .

geale. au în construcţie legături flexibile şi un tub cauciucat pentru circulaţia fluidului. măresc conţinutul în solide din fluid. reducţii. e. foarte scumpe). la forajul direcţional aceste roluri pot fi ignorate sau devin indezirabile şi chiar pot compromite procesul (la înclinări mari ale sondei DC nu intră în alcătuirea ansamblului de fund). dar şi unele dezavantaje (moment de torsiune maxim la rotaţie. d. sape lărgitoare. articulate – sunt întrebuinţate la forajul orizontal cu rază mică de curbură. spirale (cu degajări exterioare pe aproximativ 27' din lungimea lor) – greutatea lor se reduce cu cca. c. dificultăţi la instrumentaţii. Echipamentul convenţional Echipamentul standard este alcătuit din: prăjini grele. fărâmitează detritusul şi escavează. amortizoare de şoc. Prăjinile grele (drill collars – DC): a. prăjini de foraj. asimetrice – de regulă sunt confecţionate din PG circulare la care sunt practicate o serie de găuri în corpul lor. alezoare-corectoare cu role. b. riscul de prindere prin lipire diferenţială se reduce simţitor fapt ce le recomandă la forajul direcţional. 187 . sunt folosite în scopul menţinerii verticalităţii sondei sau. capacitate de umectare maximă torsională. patrate – prezintă unele avantaje (o bună centrare. pentru a se limita tendinţa de creştere a devierii anumitor ansambluri de fund BHA. 4 % . rigiditate sporită.1. pene de deviere.9. minimizează vibraţiile axiale). circulare (slick drill colars) – la forajul convenţional cu înclinare limitată acestea realizează o creştere a rigidităţii în apropierea sapei şi apăsarea pe sapă. Echipamentul pentru forajul direcţional 9.

protuberanţa centrală lipseşte. c.2). Se disting trei tipuri constructive de geale: a. compresive – odată cu dezvoltarea forajului cu înclinare mare au apărut şi prăjinile de foraj capabile să lucreze în compresiune (prăjini S-135 prevăzute pe corp cu 2…3 îngroşări intermediare care previn oboseala şi erodarea peretelui). mase unitare şi grade de oţel) şi reprezintă secţiunea cea mai slabă din garnitura de foraj (nu pot lucra în compresiune. obişnuite (drill pipe) – există mai multe tipo-dimensiuni (diametre. în porţiunea centrală a prăjinii prezintă o îngroşare anti-uzură. în porţiunile verticale ale sondei). din fabricaţie racordurile şi manşonul central prezintă suprafeţe protejate împotriva uzurii (atenţie la lucrul în interiorul coloanelor!) – noile tehnologii de armare le fac mai puţin agresive în interiorul coloanelor de tubare. intermediare spiralate – au prelucrate pe corp canale elicoidale.9. să fie rotite fără pericolul apariţiei oboselii şi a flambajului.1) – sunt activate pe baza energiei de resort acumulate prin tracţionare sau comprimare cu o forţă prestabilită (ajustată la suprafaţă sau în sondă). la acestea. la acest tip activarea se face prin tragere sau împingere fără însă a necesita o presetare sau ajustare a forţei respective. b. mecanice (fig. b. sunt folosite la forajul orizontal (sonde cu rază medie de curbură – DGL > 15 /10 m).9. mărimea impactului depinde de masa inerţială aflată în tracţiune/compresiune din vecinătatea gealei (acesta o 188 . realizează o apăsare suplimentară pe sapă în condiţiile unui diametru exterior mai mic şi a unei suprafeţe de contact cu pereţii sondei reduse. suportă o compresiune limitată chiar şi în porţiunea verticală. d. hidraulice – activate pe baza energiei hidraulice acumulate într-un rezervor de ulei (fig. de regulă.Echipamentul pentru forajul direcţional Prăjinile de foraj: a. pot fi confecţionate şi din oţeluri amagnetice. intermediare (heavy weight) – sunt prăjini cu grosime de perete şi masă unitară mai mare iar. Gealele sunt dispozitive care permit aplicarea de şocuri longitudinale (în sus sau în jos) în cazul ţinerilor sau prinderilor garniturii de foraj. prezenţa îngroşărilor ajută la evacuarea detritusului. în special. permit transmiterea sau preluarea momentului de torsiune şi sunt plasate într-o zonă unde riscul de prindere este mic (între prăjinile intermediare).

funcţionează ca un ansamblu cilindru-piston care comprimă un gaz inert în faza de armare.Echipamentul pentru forajul direcţional Fig. iar la relaxare. Geala mecanică şi principiul realizării şocurilor (în sus/în jos). sunt de lungime relativ mare (10 m) dar au avantajul că cele două secţiuni pot fi separate.9.9. acceleratoare – măresc forţa de impact creată de geală. c. iar cea pentru bătaie în jos operează mecanic. reducţii tip ciocan – sunt de regulă folosite la platformele submersibile de foraj sau ca reducţii de şoc la unele instrumentaţii.1. presiunea gazului forţeaza pistonul să ocupe poziţia iniţială. a garniturii de foraj şi a turlei sau mastului de foraj. Lărgitoarele şi corectorii expandabili au rolul de a lărgii/calibra gaura de sondă: Fig. ca principiu. Amortizoare de şoc: a. hidromecanice – sunt constituite din două secţiuni distincte: geala pentru bătaie în sus operează hidraulic. reducţii de şoc – diminuează sau elimină vibraţiile axiale produse în timpul forajului (lovirea sapei de talpa sondei). cresc durata de funcţionare a sapei. 189 . Principiul gealei hidraulice. poate fi considerat un neajuns la sondele cu înclinare mare sau unde frecările sunt însemnate deoarece geala se poate amorsa nedorit). b.2. d.

b.Echipamentul pentru forajul direcţional a. La partea inferioară în corp se înşurubează o sapă pilot sau ghidaj (bull nose). Reducţiile – în timpul forajului unei sonde sunt întrebuinţate o mare diversitate de reducţii: a. Diametrul exte-rior al lamelor tăietoare este cu 1/8…1/2 in mai mare decât diametrul racordurilor speciale sau al prăjinilor grele între care se montează.3. Rolele sunt prevăzute cu elemente de dislocare corespunzătoare tipului de roci în care se forează. manşonul se blochează în mandrină şi se roteşte împreună cu aceasta. 190 . Alezoarele (corectorii de calibrare): menţin diametrul de calibrare al sapei în rocile abrazive şi centralizează BHA în sondă. Motivaţia forajului în trepte de diametru poate fi: securitatea. evaluarea.9.3) pentru distrugerea găurilor de cheie (key seat wiper) – sunt alcă-tuiţi dintr-un manşon staţionar prevăzut la exterior cu lame spirale armate cu carburi de volfram şi o mandrină ce se poate roti împre-ună cu garnitura de foraj. Formarea şi modul de distrugere al unei găuri de cheie. Stabilizatorii (fig. valve plutitoare şi reducţii plutititoare – împiedică reîntoarcerea fluidului în interiorul garniturii. lărgitoarele măresc diametrul găurii anterior forate cu un diametru mai mic. astfel de reducţii sunt folosite cu motoarele submersate pentru prevenirea pătrunderii fluidului contaminat în motor şi Fig. corectorii expandabili lărgesc o gaură de sondă forată la un diametru mai mare decât diametrul secţiunii de deasupra (tubată sau nu) şi constă dintr-un set de cuţite montate pe braţe retractabile articulate pe corpul sculei. La extragere. posibila modificare de program. Lărgitoarele au 2…4 (de regulă 3) braţe port role fixate pe corp.9. în cazul lărgirii unei sonde dirijate în dreptul unor formaţiuni moi. braţele expandează hidraulic la pornirea circulaţiei şi se pliază la oprirea ei.

Echipamentul pentru forajul direcţional înfundarea lui. imformaţiile obţinute în urma măsurătorilor sunt recuperate după ce scula este extrasă la suprafaţă (cazul măsurătorilor punctuale – spaţiate la distanţă de cca 10 m). e. la forajul dirijat valva se poate monta în partea inferioară a stabilizatorului de lângă sapă. valva se montează întotdeauna sub reducţia în care se aşază instrumentul de măsurare a devierii.6 m lungime. se fac măsurători ale înclinării şi azimutului.2. 9. f. Pentru localizarea traiectului unei sonde dirijate. c. reducţii de prelungire – un tip de prăjini grele scurte folosite la reglarea distanţei dintre stabilizatori. reducţii de trecere – leagă componentele garniturii de foraj cu dimensiuni şi filetaje diferite (de dorit să fie cât mai puţine în ansamblu dar în număr şi diversitate suficientă în dotarea echipei de foraj). MWD). reducţii de protecţie – protejază echipamentele scumpe contra uzurii (prăjina de antrenare. – urmărirea traiectului proiectat pentru atingerea obiectivului propus. după caz) a traiectoriei urmată de sapa de foraj este indispensabilă din următoarele motive: – localizarea devierilor bruşte (dog legs) sau ale îngenuncherilor unghiulare cu mult peste gradientul de deviere admisibil. reducţii cu fereastră laterală – pentru trecerea cablului de investigare de la interiorul garniturii la exteriorul acesteia (steering tool). iar în interior este uzinată o cameră în care este montată valva (cu clapetă sau cu bilă). d. 191 . Metode de urmărire a traiectului sondelor deviate Cunoaşterea cu precizie (mai mult sau mai puţin ridicată. sau transmise mai mult sau mai puţin continuu de la talpă la suprafaţă. au 0. iar pentru atingerea obiectivului propus (respectarea unui anumit traiect) este necesară orientarea sondei în direcţia dorită (prin controlul direcţiei feţei de lucru a deviatorului). reducţii cu coş de decantare – montate deasupra sapei pentru colectarea resturilor metalice de la talpa sondei. b. – traversarea cât mai aproape posibil de axa unei sonde în erupţie pentru omorâre. se pot confecţiona şi din oţel amagnetic. Aceste operaţii se execută cu ajutorul unor instrumente introduse în sondă. rotirea unei astfel de garnituri nu este posibilă . regulat.

înclinarea: pendul. accelerometre. vibraţii. cu accelerometre rotative. Pendulul Totco foloseşte o dublă înţepare a ţintei din hârtie (se elimină astfel erorile legate de frecări. b. 9. Înregistrarea cu accelerometrul se interpretează pe baza a două principii: a. 2 – măsurarea prin contorizarea lungimii cablului de carotaj. Se determină punctul de acceleraţie zero prin intermediul unui accelerometru rotativ în jurul unei axe paralele cu sonda. lungimea forată (measured depth MD): cablul purtător al sondei de investigare. azimutul: busolă. corecţiile de direcţie pe parcursul forajului reclamă cunoaşterea orientării în sondă a instrumentului de măsurare (tool face) – comparabilă cu o măsurătoare de azimut. lungimea garniturii de foraj. cu accelerometre fixe.Echipamentul pentru forajul direcţional Măsurătorile se fac cu diferite instrumente: a.1. faţa de lucru a deviatorului: similar cu azimutul (este în fapt o generatoare reper a garniturii de foraj în raport cu azimutul). rezistent la impact şi vibraţii. b. SDC. Instrumentele de măsurat înclinarea în combinaţie cu detectori magnetici sau giroscopici de azimut sunt unităţi de unghi ce au încorporat un pendul foarte uşor a cărui poziţie este fotografiată sub forma unor fire reticulare pe un sistem fotosensibil cu cercuri concentrice şi cu roza vânturilor. impact). Măsurarea înclinării se face prin detectarea direcţiei forţei gravitaţionale cu un pendul. Azintac şi Anadrill MWD. Sistemul este folosit de senzorii Sperry-Sun sreering tools. Tipuri de măsurători (survey) Calculul traiectului unei sonde se face pe bază a trei mărimi măsurate repetat în diferite puncte (staţii): lungimea intervalului forat. platformă inerţială. magnetometre. Se măsoară cele trei componente ale acceleraţiei gravitaţionale cu trei accelerometre ortogonale şi se calculează direcţia rezultantei în raport cu triedrul de referinţă (simplu de lucrat.2 in). Măsurarea lungimii se face prin două metode: 1 – adunarea lungimilor elementelor componente ale garniturii (cu erori la fiecare de ± 5 mm/0. giroscop. Acesta este cuplat cu un al doilea accelerometru care se roteşte în jurul unei axe paralelă cu axa primului (mult mai 192 . c.2. d. înclinarea şi azimutul. însă mai puţin precis). în plus.

teoretic. Sagem-Schlumberger). Axa spin este păstrată orizontală şi orientată Nord prin intermediul a două servo-motoare şi două accelerometre de precizie. Un alt tip de detector denumit magnetometru. Noul model Schlumberger CGT (Continous Guidance Tool) este alcătuit dintr-un giroscop de precizie stabilizat pe două axe. Sistemul este întrebuinţat de instrumentele mono-punct şi multi-punct magnetice. reperul sau direcţia deviatorului sunt indirect determinate graţie primului accelerometru). Chiar o foarte mică deplasare a centrului de greutate de 1/100 mm provoacă o rotaţie a cadrului exterior suport al axei spin cu mai multe grade pe oră. prăjini grele amagnetice. Ultimele tipuri de senzori apărute pe piaţă încorporează această soluţie: Teleco. este folosit la sistemele steering toool. Momente de torsiune reziduale apar întotdeauna din cauza dilatării termice inegale şi a frecărilor din lagăre fapt ce duce la abateri (drift – derivă) ale giroscopului şi reducerea duratei de funcţionare. cu trei accelerometre şi două giroscoape de precizie într-un ansamblu stabilizat pe trei axe şi introdus în sondă cu cablu sau cu garnitura de foraj. Principiul giroscopului : discul (rotorul) se roteşte cu mare viteză şi îşi menţine fixă direcţia în spaţiu (în ipoteza că nu apar perturbaţii de torsiune). oferă o mai mare acurateţe decât giroscopul standard (folosesc componente din tehnica militară şi aero-spaţială). Măsurarea cu sisteme inerţiale – aceste sisteme. total încapsulat şi insensibil la mediul înconjurător în timpul forajului. este de tipul celor folosite în aviaţie.Echipamentul pentru forajul direcţional precisă datorită sensibilităţii şi linearităţii servo-accelerometrelor. Măsurarea azimutului: a. Ultimul tip de instrument denumit comercial Ferranti. Traiectoria sistemului introdus în sondă este reconstruită din măsurarea acceleraţiilor şi rotaţiilor prin metoda integrării duble. Teleco şi Anadrill MWD. Azimutul magnetic – are ca referinţă direcţia câmpului magnetic al pământului pentru o locaţie dată (în general nu coincide cu nordul geografic). Instrumentul permite detectarea schimbării de direcţie faţă de poziţia de referinţă (stabilită la suprafaţă). nivelul de eroare este sub 1/10 . Azimutul giroscopic – înregistrarea cu giroscopul este relativă. Sistemele magnetice reclamă prezenţa de reducţii. Humprey. aceasta presupune un echilibru perfect al cadrelor suport pentru axa spin (pentru a aduce centrul de greutate al acestuia peste cel al rotorului). Înregistrarea se face cu o busolă flotantă care se auto-orientează pe direcţia câmpului magnetic local. b. o 193 .

Echipamentul pentru forajul direcţional

Unghiul citit este permanent înregistrat pe două codificatoare, toate corecţiile şi afişarea rezultatelor se face computerizat.

9.2.2. Echipamentul de măsurare
Instrumentele de măsurare (destinate să stabilească în mai multe puncte ale sondelor deviate înclinarea şi azimutul) sunt caracterizate de:
− numărul de măsurători pe care-l pot efectua; − modul de transmitere (cu întârziere sau cu citire imediat); − posibilitatea folosirii în timpul forajului; − necesitatea existenţei unui cablu de carotaj; − diametrul şi lungimea dispozitivului de măsură; − modul de operare (opriri, la extragere, la introducere etc.); − costul de operare.

Instrumente cu răspuns întârziat: înclinometre (foto); magnetice mono-punct; magnetice multi-punct; giroscopul. Înclinometrul (totco) – măsoară numai înclinarea cu un pendul influenţat în exclusivitate de gravitaţia pământului; este util în sondele verticale. Acul pendular imprimă pe o pastilă gradată înclinarea axei sondei faţă de verticală – declanşarea măsurătorii se realizează printr-un mecanism cu ceas. Instrumentul mono-punct– măsoară într-o singură staţie înclinarea şi azimutul (faţă de nordul magnetic terestru); dispozitivele disponibile pot fi fotografice (pendul, busolă) sau electronice (accelerometre, magnetometre); reclamă folosirea unei prăjini grele amagnetice pentru măsurarea corectă a azimutului; în conjuncţie cu un dispozitiv de orientare, instrumentul măsoară şi direcţia feţei de lucru a deviatorului. Instrumentul multi-punct este asemănător ca principiu cu cel mono-punct. Are capabilitatea să măsoare în mai multe staţii prin derularea comandată a unui film fotografic sau folosind o memorie electronică în ansamblu cu un mecanism cu ceas care declanşază măsurătorile la un interval regulat de timp (fig.9.4, a). Giroscopul (fig.9.5, b) este un instrument mult mai precis şi care nu este afectat de câmpul magnetic terestru; poate fi mono/multi -punct şi lucrează atât în gaură liberă, cât şi tubată. Măsurarea azimutului cu ajutorul giroscopului este relativă în raport cu o referinţă luată la suprafaţă.

194

Echipamentul pentru forajul direcţional

b.

a.
Fig.9.4. Foto-înclinometrul de tip mono-punct.

b. a. Fig.9.5. Foto-înclinometrul Eastman; b. giroscopul.

Discul rotitor de mare viteză îşi conservă aceeaşi poziţie cât timp cadrele articulate ortogonal sunt în echilibru perfect; la orice dezechilibru (frecări, 195

Echipamentul pentru forajul direcţional

variaţii termice) cadrul A se roteşte, iar, reactiv, cadrul exterior se roteşte cu un unghi (deriva giroscopului) ce se corectează (v. erori de măsurare). Instrumente de măsurare în timp real: steering, MWD, giroscop în timp real. Steering tools – măsoară înclinarea, azimutul sondei şi direcţia de lucru a deviatorului cu transmiterea continuă a informaţiilor la suprafaţă prin intermediul unui cablu conductor; cablul este conectat la aparatul de măsură şi se întoarce la suprafaţă prin intermediul unei reducţii cu fereastră laterală (garnitura de foraj nu poate fi rotită); ar fi scula ideală de control al dirijării însă, prezenţa cablului implică multe inconveniente fapt ce limitează utilizarea sa (fig.9.6).

Fig.9.6.Transmiterea datelor prin cablu.

MWD (Measurement While Drilling) – apărut în anii 1970 şi puternic dezvoltat după 1980 oferă un instrument profesional care a permis dezvoltarea forajului direcţional complex; parametrii de control ai traiectului unei sonde sunt măsuraţi cu cele mai sofisticate accelerometre şi magnetometre; în plus MWD permite evaluarea parametrilor de formaţiune şi a celor de foraj; parametrii măsuraţi sunt codificaţi la talpă, informaţiile sunt transmise la suprafaţă la intervale regulate (prin diverse sisteme de telemetrie) sunt decodificate şi afişate (după ce au fost prelucrate computerizat) (fig.9.7). Componentele de bază: a. secţiunile de măsurare (senzori de direcţie – accelerometre şi magnetometre triaxiale, sonde gamma-ray, de rezistivitate, neutronic, parametrii de foraj); b. secţiunea de telemetrie (codificarea parametrilor măsuraţi, transmiterea informaţiilor codificate); sistemele MWD diferă după modul de transmitere:

196

Echipamentul pentru forajul direcţional

Fig.9.7. Sisteme de transmisie a semnalelor la suprafaţă la instrumentele MWD.

b1. pulsaţiile în noroi – printr-un sistem mecanic sunt generate supra/sub-unde de presiune, în coloana de noroi formându-se trenuri de pulsaţii transmise prin garnitura de foraj la suprafaţă unde sunt detectate de un senzor de presiune; pot fi pulsaţii pozitive sau pulsaţii negative; sunt dependente de tipul fluidului de foraj; sistemul nu poate funcţiona la forajul cu aer sau cu spumă; b2. transmisia electromagnetică EM – un curent electric indus în formaţiune este măsurat la suprafaţă (independent de tipul fluidului)(fig. 9.8); c. secţiunea de putere – se constituie din: una sau mai multe baterii, o turbină activată de curgerea fluidului de foraj, un sistem mixt baterie-turbină.

Fig.9.8. Transmisie electro-magnetică.

197

Echipamentul pentru forajul direcţional 9.3. b) date legate de echipamentul însuşi (caracteristicile senzorilor. interferenţele magnetice – cu garnitura de foraj. Determinarea parametrilor de incertitudine (care se iau în calcul): Metoda simplificată. Toate erorile depind. Calculul erorilor – studii anticoliziune Calculul traiectoriei sondelor este rezultatul prelucrării numerice a măsurătorilor fizice. celelalte se presupune că se compensează reciproc. cu sondele adiacente. cu apropierea coloanelor de tubare. d) legate de metoda de calcul (aproximaţiile metodei alese). în mare măsură.1. c) legate de personalul operator (de citire la utilizarea aparatelor cu citire manuală – mono-punct (single-shots). se consideră numai erorile de măsurare (sistematice).1 sunt date marjele de eroare care se iau în calcule pentru diferite tipuri de instrumente.1. cu câmpuri magnetice locale. În tabelul 9. Surse de eroare a) poziţia sculei în timpul măsurătorii (adâncimea reală măsurată de senzor. 9. mişcarea senzorului – pentru o bună măsurare aparatul trebuie să fie nemişcat). de performanţele instrumentelor folosite.3. multi-punct. Calculele de incertitudine au ca ţintă: fie studiile anticoliziune (platforme multi-sonde). în mod curent. Wolff şi De Wart au arătat că erorile sistematice sunt preponderente faţă de cele întâmplătoare. Erori de măsurare la diverse tipuri de aparate. În practica forajului sunt folosite prăjinile grele amagnetice pentru a îndepărta la maximum posibil interferenţele magnetice cu elementele metalice. alinierea aparatului faţă de sondă şi a senzorului în aparat. Pentru simplificarea calculelor. Estimarea erorii globale permite stabilirea gradului de precizie al calculelor. fie studiile de interceptare (sonde de salvare). Tabelul 9. 198 . Acestea introduc diferite tipuri de erori. cu echipamente amagnetice defecte). lungimea minimă a acestor echipamente depinde de azimutul şi poziţia geografică a locaţiei sondei (aceasta creşte cu latitudinea). de transcriere a parametrilor măsuraţi).

Nu există date pentru aparatele cu transmitere la suprafaţă (steering tools) dar se presupune că acurateţea acestora este comparabilă cu cea a busolelor iar repetabilitatea este cu mult mai bună. Metoda prin discretizare sau analitic constă în reconstrucţia erorii finale din erorile elementare. 199 .1. Calitatea controlului traiectului unei sonde (well survey) depinde de numărul şi precizia măsurătorilor folosite la stabilirea traiectoriei sondei.5 Recomandări de implementare..iar corecţia lor se face computerizat. Domeniul de eroare (degree) Înclinare Azimut ± 1/4 ± 10 (pentru I > 2) ± 1/3 ±3 ± 1/6 ±3 ± 1/10 ± 1.0 Film………………….0 Precizie………………3.8.5 Aceste valori sunt rezultatul experienţei de şantier şi sunt valabile numai pentru sistemele clasice de măsurare. sistemele cu impulsuri de presiune sau telemetrie prin cablu) au o procedură sofisticată de evaluare a erorilor . Sistemele complexe (giroscopul cu citire (read-out).3. În cele ce urmează sunt luate în discuţie numai sistemele clasice de măsurare şi pentru care sunt suficiente date la dispoziţie (sunt incluse aici sistemele magnetice mono-punct şi multi-punct şi giroscopul liber).55 Erori de azimut (grade) Reproductibilitate……1.15 Precizie………………20 Reducţia dezaxată……10 Total…………………. Procedura face o separaţie între erorile sistematice S şi cele întâmplătoare R pentru fiecare parametru şi la fiecare punct de măsură.25 ± 1/6 ± 1. Erori de înclinare (minute) Reproductibilitate……10 Film…………………. În tabelul 9.0 Total………………….2.0 Reducţia dezaxată……0. Sinteza erorilor sistematice de măsurare. Calitatea fiecărei înregistrări depinde de modul cum s-au luat în considerare erorile şi corecta lor implementare.2 este prezentată o sinteză a acestor erori: Tabelul 9.5 Garnitură de foraj……. după corecţia erorilor S se prelucrează statistic erorile R.Echipamentul pentru forajul direcţional Înclinarea I (degree) <5 >5 Tipul aparatului de măsurare Toate tipurile Mono-punct sau steering tool(1) Magnetic multi-punct MWD Giroscop cu unitate de unghi (1) Utilizarea dispozitivelor de dezaxare (reducţie strâmbă) măreşte marja de eroare.

Aceste erori pot fi corijate: există nomograme ale erorilor magnetice în funcţie de direcţia (azimutul) sondei pentru diferite valori ale parametrului a (fig.9.9): a= M sin I .3.24 0.09 < He < 0. Corecţia erorilor magnetice. L2 (11.28 0.10) (valoarea forţei magnetice orizontale a Pământului – tabelul 9. Corelaţia forţă magnetică orizontală-înclinare (pentru diferite zone). [cm]. cu înclinarea şi cu variaţia azimutală faţă de nordul magnetic. unde: I este înclinarea.9. M – masa magnetică echivalentă (polul de forţă) în [emu] (unităţi electromagnetice.1) Fig. Majoritatea firmelor care execută măsurători în sonde furnizează un ghid de diagrame pentru alegerea lungimii PGA eliminându-se astfel calculul erorilor legate de polul de forţă.Echipamentul pentru forajul direcţional Prăjinile grele amagnetice (PGA) – numărul şi lungimea acestora Alegerea lungimii necesare a acestora are în vedere minimizarea erorilor sistematice provocate de materialul garniturii de foraj asupra instrumentelor magnetice. Numărul de PGA se alege în corelaţie cu zona de operare (fig. De regulă azimutul indicat este mai mic decât cel real în emisfera nordică. Nivelul de eroare creşte dacă traiectoria se apropie de direcţia magnetică E/W iar lungimea PGA scade.15 < He < 0. Tabelul 9.28 0. L – distanţa de la busolă la partea inferioară a PGA.9.24 < He < 0.15 I II III 200 .9. Zona Înclinarea câmpului magnetic I (0 ) I < 37 37 < I < 47 47 < I < 65 65 < I < 75 Componenta orizontală a câmpului magnetic He (oersted) He > 0. emu = 10-9 H – Henry).4).

9. Hartă zonală pentru stabilirea numărului de prăjini grele amagnetice. 201 . Variaţiile locale de azimut sunt sesizabile numai în gaură netubată. Azimutul referinţă.10. Centrarea în sondă. Cele mai bune rezultate se obţin în cazul ansamblurilor stabilizate. Sunt de preferat măsurătorile prin interiorul garniturii de foraj. Azimutul determinat cu ajutorul giroscopului este o mărime relativă de aceea înainte de operare trebuie stabilită o direcţie reper fixă (vizibilă în orice situaţie) şi calculul exact al direcţiei nord geografică.Echipamentul pentru forajul direcţional Fig. cu atât centrarea aparatului este mai bună). Pentru cazul giroscopului măsurarea în interiorul coloanei de tubare este mai precisă (cu cât trecerile dintre îmbinări sunt mai uniforme erorile de impact sunt eliminate şi cu cât diametrul este mai uniform.

însă datele măsurate includ o serie de erori. eroarea de alunecare se poate estima ca o funcţie de timp. la intervale de timp egale (prelungind cu 3. Driftul reconstruit – deriva (alunecarea) giroscopului se determină prin opriri şi perioade de observaţie uniform spaţiate. Driftul aparent trebuie compensat cu o contragreutate uşoară plasată în interiorul cadrului suport pentru axa spin prin intermediul unui şurub ajustabil şi a cărui greutate dă un cuplu de torsiune.11) şi care permit stabilirea direcţiei pe timpul măsurătorii.11. Şurubul se reajustează când giroscopul se foloseşte la o nouă locaţie unde latitudinea variază cu mai mult de 5 . direcţia din perioada de observaţie.. Aceste operaţii sunt efectuate computerizat la giroscoapele cu citire directă. Se preferă efectuarea de înregistrări pe porţiuni ale sondei. Prin repetarea procedeului la fiecare 10 minute în timpul introducerii şi al extragerii dispozitivului.5 min înregistrarea) (fig. acesta va indica o schimbare aparentă de direcţie la o revoluţie a globului (24 h. Acest cuplu dă giroscopului o mişcare de precesie opusă driftului aparent.Echipamentul pentru forajul direcţional Deriva giroscopului (driftul). Dacă se consideră o axă orizontală şi giroscopul localizat la polul Nord (giroscopul este perfect echilibrat şi nu sunt frecări). Măsurătoarea luată în această poziţie dă deriva totală observată (prin scădere din 202 . respectiv 15 /h). şi extrapolată pe durata fiecărui interval de timp se obţine deriva reconstruită. Azimutul citit (faţă de reper) o o o Închiderea driftului – la suprafaţă giroscopul poate fi reorientat pe direcţia Fig.9. Driftul la latitudinea europeană este de aproximativ 10 /h. Transpusă grafic. La Ecuator. Deriva aparentă (driftul) este cauzată de rotaţia terei. iar ca regulă viteza de lucru este esenţială în limitarea erorilor (variabile în timp). Reconstrucţia şi închiderea driftului. Acelaşi lucru se întâmplă în direcţie opusă (polul Sud). reperului de referinţă. Giroscopul nu este influenţat de erorile magnetice.9. Variaţia observată dă mărimea derivei pe durata observaţiei. dacă axa giroscopului este paralelă cu axa de rotaţie a Pământului nu există drift aparent.

203 . Prin combinarea erorilor sistematice ale înclinării şi azimutului se obţin mai multe traiecte corectate a căror înfăşurătoare este un con (baza conului este cercul de incertitudine). măsurătoarea se face într-un plan perpendicular pe traiect în timp ce variaţia de direcţie (orientarea) se determină într-un plan orizontal.13). iar eroarea gimbal (deriva) se corectează cu o diagramă de tipul celei prezentate în figura 9.12. O schimbare de azimut pentru giroscopul înclinat este indicată pe cadranul cu roza vânturilor (data va include o eroare dependentă de înclinarea iniţială). – eroarea gimbal reprezintă de fapt. Elipsa de incertitudine (fig. La instrumentele sofisticate această problemă (eroare) nu există – giroscoapele actuale sunt suspendate înt-un set de cadre acţionate prin servo-accelerometre care păstrează axa de rotaţie a carcasei exteriore verticală (platforme inerţiale – Humphrey System DG 76).9. În alte cazuri axa giroscopului se orientează N/S. Azimutul calculat al unei sonde la fiecare staţie de măsurare este azimutul măsurat corectat adăugat la azimutul reperului. Intersecţia dintre acest con şi un plan orizontal este elipsa de Fig.Echipamentul pentru forajul direcţional deriva iniţială măsurată). o diferenţă geometrică între unghiul dorit şi cel măsurat. Dacă întregul sistem se înclină dar rămâne într-un plan normal pe axa de rotaţie abaterea este zero. Driftul total observat diferă de cel calculat prin valoarea denumită închidere.12. Pentru minimizarea acestei erori axa giroscopului trebuie orientată perpendicular pe planul median al sondei – situaţie posibilă numai dacă traiectul este cunoscut.9.

Echipamentul pentru forajul direcţional

incertitudine (una dintre axele Est elipsei se presupune a fi pe direcţia Sud azimutului sondei). În plus, dacă se Traiect calculat Conul de consideră şi erorile legate de incertitudine lungimea reală a garniturii, Cerc înfăşurătoarea punctelor extreme obţinute, generează un elipsoid. Elipsa Calculul razei cercului de incertitudine: se calculează coordonatele spaţiale ale traiectoriei Adâncimea Fig.9.13. Elipsa de incertitudine. fără corecţii (Xt, Yt, Zt); se calculează coordonatele spaţiale ale traiectoriei cu corecţiile de înclinare şi azimut prin adunarea erorilor pozitive (Xm, Ym, Zm);
R = [( X t − X m )2 + (Yt − Ym )2 + (Zt − Z m )2 ]

(9.2)

Studiul anticoliziune. Acesta nu presupune rezolvarea unei ecuaţii dar constă într-o procedură care permite, pe baza incertitudinilor calculelor efectuate, estimarea distanţei relative dintre sonde (operaţie destul de laborioasă). În general un astfel de studiu implică: determinarea parametrilor de incertitudine; determinarea elipselor de incertitudine (în special în zonele cu grad de risc mare); calculul distanţei orizontale dintre sonde; analiza rezultatelor. Factorii care influenţeaza devierea sondelor – consecinţe Factorii: naturali (formaţiuni cu escavaţii, alternanţa de duritate a rocilor traversate); tehnologiile şi echipamentul de foraj (tipul sapelor, tipul ansamblurilor de fund – BHA, metoda de foraj, apăsare excesivă pe sapă). Consecinţe: formarea de găuri eliptice, sonde ovale, găuri de sondă lărgite, îngenuncheri, găuri de cheie.

9.4. Tehnicile de deviere
Echipamentul specific de dirijare se compune din: penele de deviere, sapa cu jet, instrumentul rebel, stabilizatorii (la forajul rotary – cu antrenare de la suprafaţă); turbinele de foraj, motoarele cu deplasare pozitivă PDM, stabilizatorii,

204

Echipamentul pentru forajul direcţional

echipamentul amagnetic, reducţiile de orientare, reducţiile dezaxate – simplu/dublu, dispozitivele flexibile (la forajul cu motor submersat). Penele de deviere (Whipstock). Sunt confecţionate în general din prăjini grele pe a căror suprafaţă laterală se ferezează un jgheab longitudinal cu adâncime variabilă (înclinat). Pot fi: permanente, amovibile (fig.9.14), orientate sau nu. Se folosesc fie în gaură liberă, fie în zonă tubată pentru realizarea unei ferestre. Odată cu dezvoltarea sondelor multi-drenă, ramificate şi de re-intrare penele oferă cea mai simplă cale de frezare a unei ferestre într-o coloană. Dirijarea cu jet hidraulic (fig.9.15). Practicabilă în roci moi, redusă ca cost se aplică astfel: după orientarea duzei principale se foreajă cu jet un buzunar dezaxat, apoi prin bătaie se avansează cât permite talpa. În următorul pas se reia forajul rotativ cu o apăsare maximă pe sapă şi se avansează pe lungimea unei prăjini. După controlul deviaţiei obţinute procedeul se poate relua. Dirijarea cu motoare submersate (fig.9.16). La scară industrială s-a dezvoltat forajul cu motoare hidraulice (turbine de foraj, respectiv motoare elicoidale): – Turbinele de foraj. Sunt motoare hidrodinamice de mare viteză de rotaţie (500…1000 rot/min), folosite în ansamblu cu sapele PDC şi din raţiuni de viteză de avansare, altfel sunt costisitoare şi dificil de întreţinut. Pentru dirijare îşi

Fig.9.14. Pene de devier amovibile.

Fig. 9.15. Sapa de deviere (jetting).

205

Echipamentul pentru forajul direcţional

Fig.9.16. Motoare submersibile pentru foraj direcţional.

găsesc locul ,frecvent, împreună cu sapele cu diamante la corectarea azimutului în zona de iniţiere a intervalelor curbilinii (KOP). Motoarele elicoidale (volumetrice) pentru dirijare PDM incorporează reducţia dezaxată (bent housings), prin unghiul dintre corpul motorului şi carcasa lagărului etajat. Se elimină astfel reducţia strâmbă şi se măreşte efectul de deviere prin apropierea dezaxării de sapă. Se permite şi o rotaţie a garniturii de foraj de la suprafaţă. Dezaxarea poate fi fixă sau ajustabilă de la suprafaţă din sfert în sfert de grad. Există mai multe configuraţii ale motoarelor de dirijare: cameră pentru simplă înclinare (fixă sau ajustabilă) – cel mai des folosită practic; camere pentru dublă înclinare (poziţie jos sau sus; fixă sau ajustabilă) – nu permite rotirea garniturii; motor cu unitate dublu dezaxată DTU (cu înclinarea în două unghiuri opuse). Pentru o mai bună eficienţă aceste motoare sunt stabilizate: cu lame armate, cu manşoane interschimbabile sau cu coliere stabilizatoare.

206

Echipamentul pentru forajul direcţional

Ansambluri cu stabilizatorii (BHA). La forajul direcţional stabilizatorii servesc doar la controlul înclinării sondei. În funcţie de numărul, mărimea şi poziţia lor în garnitura de foraj permit modificarea (creşterea, menţinerea, reducerea înclinării) traiectului sondei. Există o mare varietate de tipo-dimensiuni de stabilizatori (cu lame sudate, cu lame integrale, de tip manşon nestaţionar, staţionare), iar după modul de dispunere al lamelor (lame drepte, lame spirale dreapta, lame spirale stânga). La forajul direcţional sunt disponibili stabilizatori cu diametrul ajustabil – diametrul exterior al lamelor poate fi modificat de la suprafaţă prin Fig.9.17. Principiul de operare al impulsuri de presiune în garnitura de foraj. telepilotului Echipamentul amagnetic – intercalat în garnitura de foraj la utilizarea instrumentelor magnetice pentru măsurarea devierii şi rolul de izolator împotriva perturbaţiilor magnetice induse de componentele din oţel ale garniturii de foraj. Este fabricat din oţel inoxidabil de înaltă calitate, rezistent la coroziune sau aliaje precum "Monel" (70 % nichel + 30 % cupru). Acest echipament include: prăjini grele (normale ca lungime sau scurte), prăjini de foraj compresibile, prăjini de foraj, stabilizatori, reducţii. Reducţiile de orientare – denumite UBHO (Universal Bottom Hole Orienting) sunt proiectate să permită culisarea unui manşon în care se aşează instrumentul de măsurare care este prevăzut la partea inferioară cu un şiu în formă de potcoavă. Manşonul se va bloca într-o poziţie care aliniază orientarea instrumentului de măsurare cu cea a deviatorului. Reducţiile dezaxate – se plasează, de regulă, deasupra motorului submersat şi au marcate pe cepul filetat direcţia dezaxării şi mărimea acesteia. Reducţia telepilot (fig.9.18) – dezvoltată de IFP şi SMFI este o reducţie dezaxată cu unghi variabil comandat de la suprafaţă. Printr-un sistem baionetă reducţia este manevrată hidraulic cu ajutorul fluidului de foraj (se roteşte partea inferioară în raport cu partea superioară cu unghiul θ). Prin construcţie se stabileşte unghiul maxim dintre cele două părţi α, valoarea unghiului de înclinare ϕ este variabilă de la o poziţie la alta (fig. 11.17/3). Pentru un unghi α = 1 1/4, unghiul ϕ variază
o

207

38 8 252 2.77 3 72 1. [0] 1 0 0 2 36 0. 1.38 6 180 2.50 7 216 2.5).02 9 288 1.77 208 .9.47 4 108 2.5 . 7 3/4 şi 6 5/8 in (tab. [0] ϕ. Caracteristicile de lucru ale reducţiei tele-pilot. Poziţia θ. Reducţie tele-comandată de orientare – construcţie şi principiul de lucru. Tabelul 11.25 şi 1.47 10 324 0.18. Ca tipodimensiuni de telepilot se construiesc: pentru unghiuri de dezaxare maximă α de 0.5.02 5 144 2. iar ca diametru exterior de 9 1/2.Echipamentul pentru forajul direcţional de la 0 la 2.11.5. o Fig.875.

În acord cu tehnicile actuale de foraj acestea se clasifică în (fig.1): – sonde cu rază mare sau cu rază medie de curbură – reclamă forajul a câteva sute de metri pentru trecerea de la verticală la orizontală.10. este precisă în direcţie şi cu diametru normal. Forajul orizontal 10.10. 10. Fig.10. Aspecte generale legate de forajul orizontal Sondele a căror porţiune ce străbate stratul productiv este orizontală sunt denumite sonde orizontale. Aplicaţiile şi atuurile forajului orizontal Forajul orizontal este astăzi o tehnică la îndemâna specialiştilor din ingineria zăcămintelor de hidrocarburi care permite diminuarea costurilor de dezvoltare a 209 . porţiunea orizontală ajunge de la sute la mii de metri. precizia orientării este relativă. Profile de sonde orizontale.2. se foloseşte echipamentul standard de dirijare. porţiunea orizontală nu depăşeşte de regulă 100 m. iar diametrul găurii este mic.1. – sonde cu rază scurtă sau cu rază ultra-scurtă de curbură – necesită folosirea de echipamente speciale pentru atingerea direcţiei orizontale în câţiva metri.1.

peste sau sub această valoare de debit un fluid nedorit (apă/gaz) îşi măreşte raţia de producţie (rezervoare de gaz mărginite de un acvifer. Principalele aplicaţii ale forajului orizontal sunt: – în zăcăminte cu permeabilitate scăzută – pentru creşterea indicelui de productivitate o soluţie este fisurarea hidraulică a zonei din jurul unei sonde verticale. – pentru debite de curgere numite critice – anumite zăcăminte de petrol reclamă să fie operate la debite sub valoarea aşa-zisă critică. – la controlul viiturilor de nisip – în formaţiunile slab consolidate riscul producţiei cu nisip este greu de prevăzut (printre parametrii care provoacă instabilitatea nisipului se specifică forţele de vâscozitate în vecinătatea găurii de sondă – proporţionale cu viteza de curgere). 210 .Forajul orizontal exploatării şi de creştere a producţiei de petrol şi de gaze (în faza de proiectare avantajele sondelor orizontale reclamă o serioasă evaluare cu ajutorul tehnicilor de simulare numerică şi o bună cunoaştere a caracteristicilor rezervorului). – la exploatarea zăcămintelor de gaze – vitezele ridicate de curgere lângă pereţii sondei provoacă. aşa se motivează completarea într-un strat de nisip cu un simplu liner preperforat a unei drene orizontale în timp ce toate sondele verticale impun filtre sau împachetări (gravel packs). o conductivitate infinită (rezistenţă minimă la curgere) şi un bun control al geometriei. rezervor de petrol cu apă de talpă activă). turbulenţe ce duc la căderi de presiune suplimentare (proporţionale cu debitul de fluide). pentru o drenă orizontală lungă viteza de curgere este mult diminuată astfel că productivitatea sondelor orizontale este cu mult mai mare la sondele de gaze. în drenele orizontale de lungime L viteza de curgere se reduce cu raportul hp/L. – la formaţiunile a căror permeabilitate este alterată prin invazia filtratului (skin efectul): reducerea de presiune în sondele verticale este proporţională cu raportul Sc/hp (skin de colmataj/înălţime perforată). aceste fenomene fizice sunt cunoscute sub denumirea de coning (forţele gravitaţionale tind să menţină fluidele nedorite în loc în timp ce forţele de vâscozitate provoacă ridicarea apei/coborârea gazelor către intervalul perforat). Prin realizarea unei drene orizontale în lungul stratului se obţin: o creştere a lungimii de drenaj. rezervor de petrol cu cap de gaze. la sondele orizontale efectul de skin este invers proporţional cu lungimea drenei astfel că influenţa gradului de alterare asupra pierderilor suplimentare de presiune devine neglijabilă. în cazul sondelor verticale.

015 7 4 1/2 curbură 1/2 0. Coloana/ sculei. stratificate. Caracteristicile sondelor orizontale conform specificaţiilor EC.1 sunt prezentate specificaţiile firmei Eastman Christensen pentru profilele sondelor orizontale. subtraversări de conducte şi sonde orizontale (spre deosebire de primele sondele orizontale pornesc de la suprafaţă cu o fază verticală sau înclinată după care se curbează până la 90 înainte de începerea fazei orizontale). o Sondele forate orizontal au la bază mai multe concepte.Forajul orizontal – diminuarea costurilor suplimentare pentru operare în cazurile: canalizarea apei sau injecţia de apă. ** FJ – Flush Joint. efectul de adâncime. o diametrul găurii 2 in iar lungimea poate ajunge la peste 70 m. o 211 . creşterea factorului de recuperare.1. Ele diferă prin modul de trecere la faza orizontală după cum urmează: – rază de curbură ultra-scurtă (foraj cu jet hidraulic) R < 30 cm (DGL ≈ 3 /cm).0187 5/8 4 1/2 de 4 3/4 6 1/4-6 38-42 0. Tabelul 10.03-0. [in] [in] [ft] [0/100 ft] [in] [in] Rază3 3/4 4 1/2-4 19-25 0. traiectorii complexe).0155 7/8-6 0. Diametrul Diametrul Raza de Intensitatea Coloana min. iar una de 6 in are raza de curbură de 18…22 m – forajul unei astfel de sonde necesită rotaţia garniturii de foraj şi folosirea de prăjini grele articulate în secţiunea deviată (firma Eastman Christensen Co. sapei. În tabelul 10.014 Rază3 3/4 4 1/2-4 286 20 5 1/2 2 7/8 medie 4 3/4M1* 3/4 286-300 20 7 5 1/2-7FJ** de 6 3/4M1 6-8 1/2 716-400 8-20 9 5/8 7FJ-7 5/8 curbură 8 8 1/2-9 716-400 8-14 13 3/8 9 5/8 7/8 12 1/4 Rază4 3/4 6-8 1/2 19003-6 7 5 1/2-7FJ lungă de 6 3/4 8 1/2-9 1000 3-6 9 5/8 7FJ-7 5/8 curbură 7/8 19001000 * M1 – Mach1. Tipuri de foraje orizontale (termenul include diferite metode): galerii miniere.023 5 1/2 2 7/8 scurtă 4 3/4 3/4 32-38 0. Linerul max. de cunoaştere a heterogeneităţilor rezervoarelor (fracturate. curbură. a perfecţionat tehnica aceasta de foraj şi a reuşit să foreze drene orizontale de peste 300 m în gaură de 6 in şi cu o precizie de azimut de ± 20 ). de deviere verticală. – rază de curbură scurtă (în funcţie de diametrul drenei aceste profile au raze cuprinse între 6…20 m) – o gaură de 4 1/2 in are raza de curbură de 10…12 m.

faţă de profilul cu rază scurtă acest tip are multiple avantaje de oferit: foraj. o intensitate de deviere de maximum 3 /10 m). faza dirijată este scurtă şi rapid realizată. sunt folosite echipamente standard pentru rază lungă de curbură sau echipamente puţin modificate pentru sondele orizontale de tip rază medie de curbură. înţeparea rezervorului (landing) – indiferent de tipul de profil ales la apropierea de acoperişul stratului productiv se forează un interval rectiliniu înclinat cu lungime şi înclinare variabile (se constituie ca o marje de siguranţă în cazul unei înclinări insuficiente şi pentru identificarea la timp a reperului geologic care controlează poziţia relativă a ţintei – factor foarte important în stratele subţiri). posibil porţiunile rectilinii să se găsească în acelaşi plan vertical pentru a minimiza frecările (de regulă. Reguli rezultate din experienţa practică referitoare la: raza de curbură – alegerea metodelor convenţionale impune profilul cu rază lungă de curbură (nu mai puţin de 180 m. rază de acţiune limitată – punctul de iniţiere a devierii (KOP) este plasat cât mai jos posibil. adâncime. logging pentru toate domeniile de diametru. cea mai mare parte a garniturii de foraj se află în gaură verticală. la înclinări de 50…60 sonda trebuie să fie orientată către ţintă – în gaură de 212 o o .2.Forajul orizontal – rază de curbură lungă. carotaj. Profile ale traiectelor sondelor orizontale.10. corecţiile de azimut – pe cât Fig.2) fapt ce îi conferă unele avantaje (frecarea scade la minim. acţiune extinsă (extended reach) – în cazul când intrarea în zăcământ impune un control riguros şi o deplasare mare se adoptă profilul cu două secţiuni curbe între care se află un interval rectiliniu înclinat (lungimea şi înclinarea acestor intervale depind de deplasarea dorită). iar înclinarea creşte gradat (profil J – fig. curburi şi lungimi ale drenelor orizontale. lungimea secţiunii orizontale este maximă pentru o minimă deplasare (offset) la penetrarea rezervorului).10. respectiv medie – este vorba de forajul direcţional la care găurile de sondă au diametre convenţionale. tubaj.

destinat forajului orizontal – este plasat lângă sapă are lame scurte şi se roteşte cu viteză mare (permite realizarea unei găuri stabile. – folosirea forajului rotativ pentru creşterea înclinării după iniţierea devierii. păstrarea sapei curate. se realizează greu şi sunt însoţite de reduceri substanţiale ale înclinării. sub 60 azimutul rămâne stabil). E). corecţiile majore.3. motor pentru carotaj cu tub carotier stabilizat (fig. – forajul vertical şi faza de creştere a devierii (build up) să fie riguros controlate pentru evitarea erorilor de măsurare.3) întrebuinţate la înclinări mari (sunt foarte stabile. Ansambluri de fund (BHA). ansamblurile de creştere a înclinării realizează intensităţi mari. – forajul cu motor submersat pe porţiunea orizontală reclamă folosirea unei singure sape cu durată de funcţionare mare şi care necesită apăsare mică. viteze de avansare ridicate.3.10. D). când sunt strict necesare este de preferat să se realizeze în gaură de 8 1/2 in urmate de o lărgire).10. o Noi tipuri de echipamente/tehnici de foraj orizontal: stabilizator conducător motor (fig.3. Ansambluri de dirijare cu motor submersat (A…E) şi rotary (F…H). curburile excesive. Tehnicile de foraj. Este exemplificată aici arhitectura pentru câteva ansambluri de fund rigide (fig.10.Forajul orizontal 12 1/4 in înclinată sub 60 corecţiile de azimut sunt de evitat deoarece. măsurătorile sunt precise). tehnic. reducţia telepilot – cu acest echipament unghiul de dezaxare se modifică hidraulic (nu este necesară extragerea garniturii de foraj. protejarea motorului şi ajută la transmiterea apăsării pe sapă). traiectoria ideală – experienţa acumulată în domeniul forajului orizontal a impus profilul cu o curbură progresivă. în combinaţie cu MWD şi motor de fund se pot fora intervale drepte sau curbe. 213 . corespunzătoare poziţiei naturale a garniturii între instalaţia de foraj şi ţintă. – limitarea utilizării motoarelor cu elemente de dezaxare numai la iniţierea devierii şi la corecţiile de azimut. Fig.10. – pe intervalul rectiliniu puternic înclinat şi în porţiunea orizontală se recomandă un ansamblu de fund rigid cu motor submersat rotit cu viteză redusă de la suprafaţă. Pentru adaptarea tehnicilor forajului direcţional convenţional la forajul orizontal se impune respectarea a câteva reguli: – menţinerea pe cât posibil în mişcare de rotaţie a garniturii de foraj pentru o învingerea frecărilor şi limitarea lipirilor. – simplificarea ansamblurilor de fund şi limitarea numărului de marşuri (manevre).

ansamblul de creştere a înclinării încorporează un sistem fix (ce nu se poate roti). stabilizatorul inferior şi cel superior se înscriu pe un arc de cerc.6. .7 se prezintă un ansamblu de creştere a înclinării cu unghi fixat (configurat din doi stabilizatori.10. – profile cu rază medie de curbură – aplicate în practică de EC în anul 1985.10. fie cu un element de dezaxare (fig.4) – fie cu stabilizator excentric lângă sapă (K). Ansambluri de fund pentru forajul drenelor orizontale. motoare de tip Mach1 ce au în componenţă o cameră dublu dezaxată (DTU) situată în apropierea sapei căreia îi dă o deplasare laterală imperceptibilă. o intensitate de deviere de 2…5 /30 m. În figura 10. astfel poziţionate se obţine o rezervă de greutate care să împingă garnitura pe porţiunea orizontală.10. au o o intensităţi de deviere între 8…20 /30 m iar lungimea drenei orizontale depăşeşte 1000 m. Geometria ansamblurilor Eastman Christensen (EC). staţionar traiectul deviază după direcţia dezaxări de la partea inferioară a motorului. I. Ansamblurile de creştere a înclinării şi cele navigabile folosite de firma Eastman Christensen au la bază sistemul "în trei puncte" (fig. echipamentul este antrenat de un motor Navi-Drill Mach1 (viteză de rotaţie redusă.10. două reducţii flexoare şi o reducţie dezaxată conducătoare prevăzută cu patină pe corp) Fig. care permite. 214 Fig.4.Forajul orizontal ansambluri cu motoare navigabile (fig.5) – sapa. L).6) sunt sisteme navigabile cu Fig. garnitură de foraj inversată – prăjinile grele sunt mutate de deasupra sapei în porţiunea unde înclinarea este între 40…60 . sau în unele cazuri un sistem navigabil (NDS) de iniţiere/direcţionare a devierii sondei (dacă este necesar forajul unui interval tangent se poate folosi un ansamblu navigabil – "angle-build motor" sau un ansamblu standard DTU).5.4. Sistem de dirijare cu motor NorTrack. J. Sisteme şi echipamente de foraj orizontal tip EC (Eastman Christensen): – profile cu rază lungă de o curbură – NDS (navigation drilling system) (fig. prin rotirea acestor ansamble se forează un traiect rectiliniu. însă.10. iar masa lor inerţială asigură mici rotaţii şi o bună eficienţă a gealei superioare. moment de torsiune mare).10.10.

0 3. Motor Sonda min.9 0.5 3.9 3.2 0.41 11. max.60) 18.0 3.3. Diametrul exterior Offset Lungimea ansamblului Unghiul DTU la sapă (L1 + L2) Motor Sonda UBHS Mach1 Mach2 in in in m (ft) m (ft) (0) mm (in) 5 7/8 0.9) 0.0 4.4 1.6 (21. oper. de dif.3 1.64 12.3 3. Performanţele sistemelor NorTrack şi specificaţiile tehnice pentru motorul Mach1 sunt redate în tabelele 10.48 9.5 4.78 14. Geometria şi performanţele sistemelor NorTrack.8) 10.40) 9 7/8 0.8 (0.1 2.38 7. Diametrul Debitul Momentul Viteza Pres.8 12.25 4.44) 9 7/8 0.9 (0.9 (26.2 şi 10.0 (0.64 10.24) 8 … -1/8 9.9 (0.9 (0.0 2.74 (0.61 (0.39 5.76) * UBHS are diametrul sub dimensiunea găurii de sondă.9 (0.28) 8 3/8 0.1 (29.44) 17 1/2 0.0) 0.1 4.8 3.59 11.9 (0.0 5.52 6.8 (0.52) 14.5) (41.8 3.Forajul orizontal şi un ansamblu navigabil capabil să realizeze atât intervale curbe. Specificaţii tehnice pentru motorul Mach1.20) 6 3/4 … -1/8 7.30 5.8 (0.4 2.8 4.32) 9 1/2 … -1/8 9.3.8 Tabelul 10.7 (31.0 3.48) 10.2 2.3) 9.32 4.5 0.7) 7.9 (0.0 3.48) 26 (35.0 3.3 (30.60) 12 1/4 0.5 2.9 11 1/4 … -1/4 10.9 (0.2. rotaţie (oper ) in in l/min l/min rot/min bar Nm Nm 3 3/4 4 3/4 6 3/4 8 9 1/2 11 1/4 4 1/4-5 7/8 6-7 7/8 8 3/8-9 7/8 9 1/2-12 1/4 12 1/4-17 1/2 17 1/2-26 250 300 700 1200 1500 2000 700 900 1800 2600 2800 4300 120-340 100-300 100-260 85-190 100-190 80-170 55 50 50 40 55 45 1200 1600 3800 6100 9300 13200 1920 2560 6080 9760 14880 21120 Puterea kW 15-43 17-50 40-103 54-121 97-185 109235 Randa mentul max.6 3.5) 11.0 4. % 67 68 70 70 72 73 215 .7 (25.4) 0.8 4.8 4.0) 0.20) 7 7/8 0.3 5.9) (0.0 (0. max.9 12 1/4 (33. cât şi intervale drepte. Intensitatea de deviere Mach1 Mach2 0 /30 m 0/30 m 2.62) (0.0 2.16) 4 3/4 … -1/8* 6. Tabelul 10.9 (TKO) 17 1/2 (38.0 2.

89) 8 1/2-9 7/8 -1/8 8.0 (1.8) 73. DM in 4 3/4 6 3/4 Sistem navigabil cu reducţie dezaxată ajustabilă (AKO) UBHS L Secţ. ** UJHS – U-Joint Housing Stab.5 0 * BUR – build-up rate (intensitatea de creştere a înclinării).7 (1.8 (3.5) AKO** 0-1.10. inferior DS UJHS** L = L1 + L 2 Offset la sapă in in m (ft) mm (in) 4 1/2-4 3/4 -1/8 6.Forajul orizontal Fig.9 (22.34) 12 1/4 -1/8 10. Echipamente pentru forajul profilelor cu rază medie de curbură.4 (2.0 (32. Tabelul 10.2 (7/8) DS BUR cu/fără SS* (max) 0 /30 m 11.4. Echipamente de fund pentru realizarea profilului cu rază medie de curbură. 13-20 12.6 cu SS 12. 13-20 6-20.0 cu SS 10.89) BUR teoretică DGL /30 m 13-20 6-20.1 (26.62) 48.6 (17.57) 84.5 (28) AKO 0-1.0 (11/16) 8 1/2 -1/8 8. Specificaţiile tehnice pentru aceste tipuri de echipamente sunt prezentate în tabelul 10. ansamblului pentru BUR* max.7.64) 5 7/8-6 3/4 -1/8 7. Unghi Offset la articulat dezaxar sapă (max) ă e in in m (ft) (0) mm (in) 6 -1/8 7.5 fără SS 216 .5 19.2 (23.3 (5/8) 18.7 16.0 (3/4) 22.9 fără SS 9.63) 41. Diametrul motorului DM in 3 3/4 4 3/4 6 3/4 8 Sistem cu unghi fixat pentru profil cu rază medie Diametrul Jocul Lungimea Dezaxarea sapei sondei stab.4.

carcasa staţionară a ansamblului este curbată în poziţie netensionată.5…10 /m. în secţiunile curbe şi cea orizontală. confecţionate din oţel de grad superior – S-135 şi care au plasate echidistant pe corp 2…3 zone îngroşate.10.10. o Fig.8).1 (30) AKO 0-2. Prăjinile grele amagnetice folosite la realizarea profilelor cu rază medie de curbură au aceleaşi dimensiuni cu prăjinile de foraj compresibile. Echipament pentru realizarea unor intensităţi mari de deviere. Ansamblul de foraj al intervalului curb se compune din două părţi: prăjina flexibilă conducătoare care transmite mişcarea de rotaţie din secţiunea verticală în interiorul tubului de ghidare curbat şi mai departe la sapă. ** AKO – Adjustable Kickoff Sub (secţiune articulată a motorului). 32. intensitatea de deviere depăşeşte 15 /30 m.9). o prăjină de foraj flexibilă (articulată) care transmite momentul de rotaţie şi un ansamblu stabilizat (fig. un tub de foraj curb nerotativ.6 (1 5/8) 10 cu SS 12 fără SS În în cazul care Fig. iniţierea devierii cu un sistem de orientare ghidat este asemănătoare cu metoda de deviere cu pana. 217 . iar la interior se găseşte un arbore de transmisie flexibil care preia mişcarea de rotaţie şi o transmite la sapă prin intermediul a două reducţii rotitoare asamblate la capetele tubului de ghidare. Pentru intensităţi sub 15 /30 m se folosesc.10. Echipament pentru realizarea profilelor cu rază scurtă de curbură. rază de curbură de 6…13 m).8.10. în componenţa garniturii de foraj sunt incluse prăjini de foraj compresibile (fig.Forajul orizontal 8 12 1/4 -1/8 9.9. prăjini de foraj intermediare. sunt alcătuite din ansamblul de orientare.0 * SS – stabilizator superior.9 (1 5/16) 41. – profil cu rază scurtă de curbură – o o sistemele rotary sunt capabile să realizeze trecerea de la verticală la orizontală în 10…20 m (intensităţi de 4.

din interval vertical sau interval deviat. – logging – măsurătorile cu cablu (wire line) sunt limitate la sonde cu înclinări ce nu depăşesc 65…70 astfel că pentru sondele cu devieri mai mari şi cele orizontale s-au impus alte tehnici de investigare.10.Forajul orizontal Sistemele rotary pentru forajul profilelor cu rază scurtă de curbură sunt adaptabile la orice tip de aplicaţie: iniţierea devieri în gaură liberă sau gaură tubată. Fig. Probleme speciale la forajul sondelor orizontale. Echipament pentru realizarea profilului cu rază scurtă de curbură. – Simphor – sistem de investigare dezvoltat de firma Elf Aquitaine şi IFP este montat la capătul inferior al garniturii de foraj (fig. în plus este capabil să împingă dispozitivele de Fig. 218 . a). – tubing flexibil (coiled tubing) are toate avantajele cablului. însă procesul de construcţie ridică o serie de probleme specifice referitoare la: tipul de completare. cât şi cum pot fi folosite metodele convenţionale de lucru. modificările sau tehnicile noi necesare. Tehnicile de realizare a unor profile de sonde orizontale sunt numeroase. o sunt disponibile câteva dispozitive pentru evaluarea formaţiunilor traversate prin foraj: gamma ray (simplă/orientată). metodele şi mijloacele de lucru.10. – MWD – a fost prima metodă de obţinere a informaţiilor în timp real la foraj. termic şi de densitate.10. Ansamblul de fund pentru forajul porţiunilor drepte este configurat asemănător cu cel din figura 10. Sisteme de investigare a sondelor orizontale. carotajul de rezistivitate.10.10.11.11.

h1 = hKOP = HV − k1 [sin(I f ) − sin(I i )] . Cmin (10. Un profil tipic de sondă orizontală cu rază medie de curbură este alcătuit astfel: secţiunea verticală este forată până la punctul de iniţiere a devierii. Relaţiile de calcul pentru definirea proiecţiilor verticale şi ale celor Fig. Elementele geometrice ale unui profil orizontale sunt: cu rază medie de curbură. Cadm (10.1) Pe intervalele curbilinii se determină adâncimea pe verticală h.12. – sistem de împingere prin pompare – dispozitivele (cu diametre reduse) sunt pompate prin interiorul garniturii de foraj sau a tubingului (fig. secţiunea tangentă de înclinare constantă (Itg) se forează pentru corecţiile variaţiilor de curbură sau corecţiile legate de ţintă (HV). forţele ce apar sunt diferite ca valoare. După 1984 forajul profilelor cu rază medie de curbură a cunoscut cea mai puternică dezvoltare. Intensităţile de deviere mari obţinute la profilul cu rază medie de curbură elimină multe din problemele inerente profilului cu rază lungă.10. drena laterală (orizontală) se sapă până la atingerea ţintei. Problemele mecanice ce apar în procesul de foraj pot fi eliminate prin aplicarea principiilor şi conceptelor de compunere a echipamentelor de foraj/spalare a sondei dezvoltate la forajul profilelor cu rază lungă de curbură. urmează un interval de creştere a înclinării cu o intensitate (curbură C – BUR) de deviere constantă care defineşte un arc de cerc de rază R.Forajul orizontal măsură pe distanţe mari şi pe direcţie orizontală. un al doilea interval curbiliniu măreşte înclinarea la valoarea finală (If).11. principiile mecanice rămân valabile. însă. Pentru faza de proiectare se acceptă un arc de cerc de curbură minimă la trecerea de la secţiunea verticală la orizontală. c).10. lungimea forată L şi deplasarea orizontală d: h2 = h1 + k1 [sin(I 2 ) − sin(I1 )] . acest punc este referit sub numele de curbură finală (CF).2) 219 .

50 127 200 4.50 /10 m reduce HV cu 11 m).00 95. L3 = L2 + ∆L .57 L = MD = 90 10/DGL (0/10 m) m m 2.50 88 138.25 creştere a BUR la 3. o o o Un al doilea avantaj al curburilor mari îl constituie relativa variaţie a adâncimii pentru o variaţie dată a BUR (fig.: 360 m la 2.5) (10.5 164 5.: 0.5 m la 6.4) k1 [cos(I1 ) − cos(I 2 )] .25 92 144 6.5. Elementele caracteristice ale intervalului curbiliniu. Tabelul 10.75 100 156.7) În tabelul 10.25 109 171 5. 180 Cadm (10.25 creştere a BUR la 6. 0.5 /10 ). la prima sondă forată şi cu o curbură necunoscută se impune planificarea a una sau mai multe secţiuni tangente definite: h3 = h2 + ∆L cos(Itg ) . Cadm Pentru forajul orizontal într-o zonă cunoscută. Intensitatea de deviere Adâncimea pe verticală sau Intervalul forat sau raza de curbură lungimea arcului de cerc DGL (BUR) HV = TVD = R = L/1.5 /10 m faţă de 138.10.75 121 189. (10.25 /10 m reduce HV cu 4 m. dimpotrivă.50 229 360 3.5 6. Maximizarea acesteia duce la reducerea lungimii intervalului de gaură forate direcţional pentru a se atinge 90 (ex.5 este arătată importanţa mărimii intensităţii de deviere.5 Ipoteză: devierea începe la 0 şi se termină la 90 grade sexazecimale.Forajul orizontal L2 = L1 + d 2 = d1 + πk1 I 2 − I1 .5 5.6) (10.00 115 180 5.50 104.3) (10.5 150 6. d 3 = d 2 + ∆L sin(Itg ) .50 164 257 4.13) (ex. cu o ţintă şi cu un anumit set de instrumente bine definite secţiunea tangentă este eliminată. Echipamentele moderne alcătuite din motoare cu corp dezaxat sunt capabile să realizeze intensităţi mari de deviere şi fac posibil forajul orizontal în lungul 220 o o o o .

10.14 este prezentat modul de plasare a porţiunii orizontale la o aceiaşi adâncime fie folosind o intensitate de deviere de 5. Se observă că variaţia adâncimii pe verticală este cu atât mai mică cu cât înclinarea porţiunii tangente este mai mare (în general înclinarea se plasează între 45 …60 ).Forajul orizontal Fig.15). Variaţia de adâncime rămâne însemnată pentru lungimea o o o o o o Fig. fie de 6 /10 m împreună cu un interval tangent la 45 şi cu lungimea de 19 m (Ltg = ∆ HV/cos(Itg)). iar variaţiile BUR nu duc la variaţii sensibile ale HV care să impună marşuri suplimentare de corecţie. stratelor subţiri. numărul de marşuri cu sapa şi gradul de precizie al adâncimii la care se începe forajul pe orizontală vor influenţa înclinarea şi lungimea secţiunii tangente (fig.10. În figurile 10. factori ca reperele geologice. respectiv influenţa unghiului de înclinare a secţiunii tangente asupra acurateţii de menţinere în zona stratului productiv.10.14.13. Lungimea şi înclinarea secţiunii tangente sunt factori importanţi pentru forajul orizontal.14 şi 10. Ajustarea BUR cu ajutorul unei secţiuni tangente. 221 .15 sunt prezentate posibilităţile de corecţie ale variaţiilor BUR. Se reduce substanţial costul de dirijare prin reducerea lungimii intervalului curb. De asemenea. Între aceste limite au fost forate 70-86 % din secţiunile de trecere de la verticală la 90 . Influenţa intensităţii de deviere asupra adâncimii de penetrare a stratului.25 /10 m. În figura 10.

k1 – constantă care depinde de modul de exprimare a intensităţii de deviere: ⎧573 pentru BUR [ 0 / 10 m] ⎪ k1 = ⎨1719 pentru BUR [ 0 / 30 m] .8) şi (10. Cmin . curburii finale. secţiunii tangente forate fapt ce permite o bună încredere la alegerea intensităţii de deviere. acoperişului respectiv culcuşului stratului forat orizontal. HVa . Ii – înclinările pentru secţiunea tangentă. k1 (Cmax − Cmin ) ⎦ ⎣ ⎡ 1 1 ⎤ − HCF = H a + k1 ⎢ ⎥ sin(I f ) − sin(I tg ) . Dacă intensitatea maximă şi cea minimă au fost stabilite pentru o anumită unitate geologică. o o Itg.15. cât şi ca una de foraj 222 . If.9) în relaţiile (10.Forajul orizontal Fig. Alegerea profilului /Construcţia sondei. HV . ⎪5730 pentru BUR [ 0 / 100 ft ] ⎩ Ecuaţiile (10. Cadm – Intensităţile de creştere ale înclinării maxime. Forajul lateral în lungul stratului productiv este privit atât ca o operaţie de completare. Influenţa înclinării secţiunii tangente asupra controlului intrării în strat. ⎣Cadm Cmax ⎦ (10. unghiul optim al secţiunii tangente şi adâncimea la CF se pot determina pentru o grosime de strat şi o ţintă date: ⎡ C C (HVc − HVa ) ⎤ Itg = arcsin⎢sin(If ) − max min ⎥.1)…(10.9) s-au folosit următoarele notaţii: Cmax .8) [ ] (10. HVCF . hi – adâncimile pe verticală. HVc – adâncimile verticale la nivelul ţintei. minime şi admisibile. finală (90 ) şi iniţială (0 ).10. di – deplasările pe orizontală.9) sunt foarte utile în proiectarea forajului orizontal şi permit minimizarea lungimii forate şi a numărului de ansambluri de fund în acelaşi timp cu maximizarea gradului de certitudine în atingerea ţintei.

cât şi costurile legate de completarea sondei orizontale astfel ca în final proiectul să fie profitabil economic. Tubarea unei astfel de coloane este justificată economic dacă se consideră că: volumul şi pierderile de fluide scumpe de completare sunt minimizate. Criteriile de alegere a programului de tubare au în vedere atât minimizarea costului forajului. Factorii care influenţează programul de construcţie se pot manifesta deasupra sau sub zona punctului de deviere (KOP): zone cu pierderi de circulaţie. jocul radial se reduce iar optimizarea spălării 223 . Sondele cu probleme de viituri de nisip reclamă coloane largi pentru a permite introducerea dispozitivelor de control a producţiei de nisip. Oricare din aceşti factori impun tubarea unei coloane intermediare al cărui şiu poate fi deasupra sau sub zona KOP. pentru optimizarea completării orizontale se iau în considerare şi condiţiile din porţiunea superioară a sondei. roci vâsco-plastice (sare). La forajul vertical blocajele sunt eliminate prin stimulări în zona din vecinătatea sondei. formaţiuni care reclamă fluide de stimulare incompatibile cu fluidul de foraj. diverse mecanisme de afectare a productivităţii. fluide ce conţin produşi insolubili în fluidele din zăcământ sau în cele de stimulare. strate productive secundare. la efectuarea unor tratamente de fracturare cu volume mari de fluide se impune o coloană cu presiune de spargere şi diametru mari. Însă. zone cu strângeri de gaură sau cu îngenucheri care împiedică trecerea echipamentelor de foraj direcţional. Creşterea debitului sondelor şi a factorului de recuperare. Frecvent stratele productive sunt afectate la traversarea prin foraj cu fluide incompatibile cu roca sau cu fluidele cantonate în pori: formaţiuni sensibile în contact cu apa. Nu este întotdeauna posibil şi economic de efectuat operaţii de stimulare în sondele orizontale (controlul blocajului şi reducerea operaţiilor de stimulare sunt de preferat forajului sondei la un cost minim). Operaţiile de izolare (tubare şi cimentare) a drenelor laterale şi volumul ridicat de operaţii de stimulare pot duce la creşteri semnificative a costului faţă de situaţia controlului mecanismelor de blocaj în timpul forajului. formaţiuni sensibile la variaţiile de permeabilitate relativă şi a forţelor capilare.Forajul orizontal propriu-zis. Programul de completare poate reclama un diametru sau o presiune de lucru minime pentru coloana de exploatare. zone supra/sub presurizate. variabilitatea caracteristicilor rezervorului reprezintă câţiva din principalii factori care se iau în considerare. zone cu instabilitate ale pereţilor. interacţiunea cu fluidul de foraj. După stabilirea sistemului de fluid de foraj şi coloana de exploatare.

Traiectul sondei în porţiunea curbă şi secţiunea laterală vor fi influenţate de considerente geologice atât pe verticală. controlul solidelor este optim şi duce la diminuarea blocajelor. variaţiile de adâncime ale formaţiunii. prezenţa discontinuităţilor în rezervor (heterogeneitate laterală fără variaţie pe verticală. Acestea sunt legate de: repere de argilă continui.Forajul orizontal sondei se obţine la caracteristici reologice scăzute ale fluidului. variaţiile verticale şi laterale de facies afectate de istoricul geologic al sedimentării. cât şi pe orizontală: adâncimea verticală a ţintei (TVD) şi grosimea stratului. întâlnirea unei falii – reclamă cunoaşterea magnitudinii şi a direcţiei de deplasare). schimbarea poziţiei reperului faţă de ţintă prin prezenţa unei falii. Controlul adâncimii de foraj. variabilitate pe laterală şi pe verticală. 224 . repere al căror culcuş are înclinare diferită faţă de înclinarea ţintei. azimutul dorit al sondei. zonele reper geologic. repere discontinui de cărbune cu sau fără izopace constante. Pentru corectarea traiectului în timpul forajului zonei curbe sunt folosite mai multe tehnici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful