You are on page 1of 10

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI PATRIMONIU

” NICOLAE LUPU”

Biserica Albă (Hramul Sf. Gheorghe) Baia – Suceava Monografie
Haralambie Tiurean
Conservare-restaurare Anul I

SIBIU 2012

1

Biserica Sfantul Gheorghe - Baia
Biserica Albă (denumirea populară)

Nr.crt.196 CodLMI(Jud.Suceava)

2004SV-II-m-A-054891

Sec.XV,XX

Atestarea documentară
Prima capitală a primului stat moldovenesc, localitatea Baia, cunoscut din documente ca Civitas Moldaviae şi prin actele cancelariei lui Ludovic de Anjou, acest fost târg are o poveste şi un destin oarecum tragic. Se pare că datează chiar dinainte de marea invazie a tătarilor (1241), deci din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Numele localităţii Baia apare şi în actele legate de înscăunarea lui Dragoş, ca domn al Moldovei în anul 1359 acelaşi statut avându-l şi pe perioada domniei lui Bogdan I. Oraşul Baia era cel mai mare târg de la est de Carpaţi, ajunsese să aibă până la 20 000 de locuitori, în perioada de maximă înflorire economică. Tot în această perioadă, trei domnitori ctitoresc trei biserici impresionante prin arhitectura şi dimensiunea lor. Prima a rămas în picioare, dar actualmente se afla în ruină. Este vorba despre catedrala romano-catolică, cu hramul Sfânta Maria ctitorie a lui Alexandru cel Bun, ridicată între 1417-1420. Ctitoria se datoreşte de fapt soţiei lui Alexandru cel Bun care era poloneză de religie catolică, şi care a ridicat-o în cinstea înfiinţării episcopiei romano-catolice de Baia, la 1413. La vremea ei era cea mai mare dintre toate câte erau în Țara Moldovei2. Se ştie însă ca aceasta biserică nu este cea mai veche de pe teritoriul oraşului medieval Baia. A mai existat o mânăstire
1

Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 ,aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004 2 R. Rosetti , Despre ungurii şi episcopiile catolice din Moldova, Analele Academiei Române, 1905, p. 303
2

franciscană, ctitorită de Muşata, mama lui Petru Voievod în 1377. Celelalte două biserici au rezistat până astăzi şi reprezintă mândria micii comune. Ceva mai în centrul satului, se află biserica ctitorită de Petru Rareş în 1532 cu hramul Adormirea Maicii Domnului care se impune prin frumuseţea sa arhitecturală tipic moldovenească. Este construită din piatră şi cărămidă, în plan rectangular, fără turlă. Pictura interioară şi exterioară, deşi înnegrită de fum şi de vreme, dăinuieşte încă din vremea lui Petru Rareş. Concentrând toate elementele funcţionale sub acelaşi acoperiş: pridvor, clopotniţă, sanctuar propriu-zis, biserica adoptă soluţii tipice arhitecturii moldoveneşti: etajul pridvorului deschis prin patru arcade în arc frânt, la care se adaugã vesmântul somptuos al picturii exterioare, constituind un exemplar de factură clasică târzie. Picturile murale ale bisericii Adormirea Maicii Domnului sunt contemporane cu cele de la mănăstirea Humor. Pe peretele dinspre miazăzi se mai văd încă, palide, imagini din Asediul Constantinopolului sau imaginile ce ilustrează Imnul Acatist. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareş împreună cu doamna Elena şi un fiu, probabil Iliaş.

Al treilea edificiu, Biserica Albă din Baia, după tradiţie, este ctitoria lui Ştefan cel Mare, după bătălia victorioasă din 14 – 15 decembrie 1467, împotriva oştilor invadatoare ungare conduse de regele Matei Corvin. Aceasta se află în marginea nord-vestică a satului.

Contextul istoric
Polonia și Ungaria aveau interese proprii în Moldova. În acest context internațional extrem de complicat, Ștefan cel Mare, domnul Moldovei a reușit să mențină echilibrul și să asigure țării sale o existență politică autonomă. În anul 1467 Ștefan cel Mare îl învinge pe Matei Corvin (regele Ungariei), în lupta de la Baia. Prin această victorie sunt respinse pretențiile de suzeranitate ale maghiarilor. Matei Corvin venise cu o oaste de 40.000 de cavaleri. Anticipând următoarea mișcare a ungurilor, la 15 decembrie 1467, Ștefan cel Mare, alături de 12.000 de oșteni, asediază Romanul, locul de campare al armatei ungare, după ce incendiase orașul din toate părțile. Luptele de la Baia sunt extrem de violente, cu multe victime de ambele părți. În zorii zilei, panicați, ungurii încep să se retragă în dezordine. Legenda spune că Ştefan cel Mare a dat foc la localitate, mare parte din trupele maghiare găsindu-şi sfârşitul aici. Chiar Matei Corvin, se zice că ar fi fost rănit în luptă în partea dorsală de o săgeată cu trei vârfuri şi din învălmăşeala care s-a creat, a putut fugi călăuzit de un trădător moldovean care l-a trecut munţii în Ardeal. Se pare că trădătorul nu a scăpat şi, prins fiind, a fost închis într-o mină părăsită din apropierea localităţii Bogată (sat din actuala comună Baia) cunoscută sub denumirea de Groapa lui Hârjap. Cheia cu care a fost încuiată uşa de la gura minei, zice legenda, a fost aşezată pentru vecie sub altarul Bisericii Albe.

3

Arhitectura
Dacă nu se poate afirma că biserica din Rădăuţi a fost un monument absolut izolat, rămâne totuşi un fapt stabilit că bazilica nu a jucat un rol în evoluţia arhitecturii moldoveneşti. O răspândire ceva mai mare a cunoscut-o biserica sală boltită cilindric pe dublouri3. Asemenea clădiri derivă din arhitectura de lemn, cu inerente adaptări. Biserica Sfântul Gheorghe din Baia reprezintă în acest context un tip de biserică de târg, cu plan dreptunghiular şi acoperiş unitar, construită din piatra brută şi cioplită (Fig.3), cu zidurile foarte groase de 1,8 până la 2 m şi cu sistemul de boltire caracteristic epocii sale. După unele opinii, biserica reprezintă refacerea unei ctitorii mai vechi, distrusă în timpul devastării oraşului care a avut loc cu ocazia bătăliei cu regele Ungariei, Matei Corvin. Este concepută după stilul moldovenesc, adică aşezată pe cele patru arcuri principale care formează centrul naosului, prin intermediul altor patru arcuri diagonale, rezemate pe bazele celor dintâi. Pornindu-se de la principiul tradiţional bizantin al celor patru arce mari, deasupra cărora, prin intermediul a patru pandantivi se trece la deschiderea circulară a turlei, meşterii moldoveni au imaginat un sistem îmbunătăţit, introducând în interiorul părţii inferioare tamburului încă patru arce dispuse diagonal, deasupra cărora, prin intermediul altor patru pandantivi, se realizează suportul necesar pentru o turlă cu diametrul mai mic, deci mai uşoară şi mai puţin angajată, pentru rezistenţa edificiului. Odată cu îmbunătăţirea de ordin structiv se obţine o elansare pe verticală a întregului edificiu care câştiga astfel în eleganţă.4 Deasupra naosului se înalţă un turn sub formă de prismă cu opt laturi pe un postament stelat. Intrarea în biserică se face printr-o uşă amplasată pe peretele vestic. Portalul de intrare este dreptunghiular şi cu chenare deviate. Între pronaos şi naos se află un perete despărţitor în care se află o deschizătură de trecere. Naosul are două abside mici şi e terminat prin altarul semicircular. Absidele laterale, semicirculare, care se află în dreptul naosului, se înscriu în grosimea zidurilor, locul lor fiind exprimat în faţade exclusiv prin rezalite. Această variant se încearcă pentru prima oară la biserica Adormirii Maicii Domnului din Borzeşti (1493) şi îşi găseşte rezolvarea mai complexă la biserica Sf. Ioan din Piatra-Neamţ (1497). În absidele laterale se află câte o fereastră terminată în acoladă la partea superioară. Absida altarului este semicirculară şi uor decroşată faţă de restul construcţiei, formându-se astfel cele două nişe (proscomidiarul şi diaconiconul). Sub fereastra altarului, în ax, se află un picior de contrafort. Sub cornişă se află un rând de ocniţe care se întind pe întreg perimetrul bisericii. Bineînţeles acestea fiind aplicate la reconstruirea majoră între anii 1907-1914 şi care urmau să conţină elemente pictate (busturi de sfinţi). Ferestrele sunt de mici dimensiuni terminate în partea superioară în formă de acoladă (formă ogivală). Turla şi bolţile au fost refăcute din cărămidă în timpul domniei regelui Carol I5. Turla are patru ferestre (în cele patru puncte cardinale) şi este sprijinită de patru contraforturi mici aşezate în diagonală. Ea se înalţă pe două baze: prima pătrată iar a doua stelată (cu 12 colţuri). Virgil Vătăşianu , Istoria artei europene. Epoca medie, Vol. I, Bucureşti, 1967, p.546 Vasile Drăguţ , Artă românească, preistorie, antichitate, ev mediu, renaştere, baroc, Bucureşti 1982,p.159 5 Mitropolia Moldovei și Sucevei , "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 151
3 4

4

Deasupra ferestrelor şi pe ambele baze se află firide încheiate în semicerc la partea superioară. Acoperişul, deosebit de important pentru expresia arhitectonică a edificiului, nu este compartimentat ci este unul unitar, având o singură învelitoare. Văzută din exterior structura bisericii este una zveltă şi echilibrată iar planul este aproape identic cu cel al unei alte biserici ctitorită de Ştefan cel Mare Tăierea capului Sfântul Ioan Botezătorul de la Arbore (Fig.2). De asemeni în Bacău, există Biserica Precista (Fig.4), cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită tot în vremea lui Ştefan cel Mare, dar de fiul său, Alexandru (1491), care are un plan aproape identic, cu singura diferenţă că absidele laterale se profilează în exterior dând formă treflată clasică şi nu se înscriu în grosimea zidului ca la Biserica Albă. Alături de formele tradiţionale ale arhitecturii din lemn, în secolul al XV lea sunt de urmărit rodnice eforturi de sinteză locală, care fie că beneficiază de exemplul monumentelor din secolul anterior la care au fost fructificate modelele bizantino-balcanice, fie că pornesc de la modelele arhitecturii gotice, reuşesc în cele din urmă să realizeze prelucrări locale de certă originalitate. Încununând aceste eforturi şi reuşind să ajungă la o admirabilă sinteză stilistică, arhitectura epocii lui Ştefan cel Mare a reuşit să elaboreze tipuri de monumente care se prevalează de programul funcţional al arhitecturii bizantine, şi totodată, de mijloacele tehnicodecorative ale arhitecturii gotice, totul implantat într-o concepţie spaţială de o indubitabilă expresie autohtonă.6

Pictura, sculptură şi decoraţia
Structura bisericilor moldoveneşti apare ca ceva foarte specific şi particular, dovedind o dezvoltare consecventă a şantierelor locale. Prin relaţie cu Ţara Românească se explică tehnica zidăriei din piatră brută şi adaptarea arcadelor oarbe, modificate în firide zvelte moldoveneşti, cărora li se adaugă şi ocniţele ca element decorativ în partea exterioară a zidului. Turla pare să fie elementul arhitectural cel mai decorat. Este vorba despre o decorare aproape structurală bazată pe ritmarea arcadelor oarbe din cărămidă aparentă care sunt grupate câte trei în partea superioară formănd aşazisele ocniţe moldoveneşti, şi câte două suprapuse în al doilea registru, în care sunt încadrate ferestrele lanternă ale turlei. Sculptura este slab reprezentata la Biserica Albă. Singurele exponente sunt reliefurile plate de la chenarele ancadramentelor în retragere ale portalului de vest (Fig.6) şi trecerea din peretele despărţitor dintre pronaos şi naos (care seamănă cu crucile celtice Fig.8) şi arcadele sub formă de acoladă de la ferestrele absidelor laterale si ale altarului (Fig.9), cioplite in piatră in stil gotic.

6

Vasile Drăguţ , Idem, p.153
5

Starea actuală
Pentru a salva Biserica Albă din Baia de la dispariţia totală, Comisiunea Monumentelor Istorice a restaurat-o între anii 1907-1914, cu banii marchizei Luxiţa Palade de Bedmar, obţinuţi prin executarea dispoziţiilor testamentului său. S-au refăcut din cărămidă bolţile şi turla (grav deteriorate). După finalizarea lucrărilor, lăcaşul de cult a fost resfinţit la 26 aprilie 1915 de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei şi Sucevei. Pe peretele vestic, în dreapta intrării, se află o placă de piatră cu următoarea pisanie: “Această sfântă şi dumnezeească biserică cu hramul marelui mucenic Gheorghie zidită de fericitul întru pomenire Io Ştefan Voievod cel Mare domn al Ţerii Moldovei stricându-se în cursul vremilor s’au prenoit în glorioasa şi binecuvântata domnie a Maiestăţii sale Carol I rege şi domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei şi Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxiţa marchiză de Bedmar născută Paladi în anii 1907-1914″. În timpul celui de-al doilea război mondial, biserica a fost din nou grav afectată şi s-au făcut mari eforturi financiare pentru restaurarea să, lăcaşul de cult fiind resfinţit la 15 aprilie 1945. În anul 1953 acoperişul a fost din nou refăcut din cauză că acesta fusese reparat provizoriu. Timp de sute de ani, Biserica “Sf. Gheorghe” din Baia era recunoscută pentru faptul că nu avea pictură, nici în interior şi nici în exterior la fel ca şi biserica Mănăstirii Putna de altfel. În anul 2002, s-au reparat zidurile exterioare şi acoperişul şi s-a decapat tencuiala interioară în vederea executării picturii. Primindu-se aprobări din partea comisiei speciale a Patriarhiei Române, biserica a fost pictată de către prof. Univ. Dr. Nicolae Sava. Pictura a fost finalizată în august 2009, prin aceasta fiind afectată grav nota să de unicitate ca “biserică albă”, adică fără pictură. În Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale elaborat în septembrie 2009 sub patronajul Administraţiei Prezidențiale se precizează că “s-a produs un grav abuz asupra coerenţei artistice şi istorice a corpului plastic al monumentului, afectându-i unitatea: prin pictarea pereţilor interiori i s-a aplicat monumentului un element străin bisericii originare”7. Mai ales ca după părerea mai multor specialişti actuala pictura nu se ridică nicidecum la nivelul cerinţelor unei ctitorii domneşti.

7

Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale septembrie 2009

6

BIBLIOGRAFIE

R. Rosetti - Despre ungurii şi episcopiile catolice din Moldova, Analele Academiei Române, 1905, p. 303; C. Auner. - Episcopia de Baia, Revista catolică, IV, 1915, p. 89-127; A. Horvath - Strămoşii catolicilor din Moldova, documente istorice, 1227-1702, Sf. Gheorghe, 1994, anexa ÎI, p. 132.21franciscană (1337), Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale, Septembrie 2009 G. Balş - Bisericile moldoveneşti şi veacurile XVI-XVIII, vol. 3 Vasile Drăguţ - Artă românească, preistorie, antichitate, ev mediu, renaştere, baroc, Bucureşti 1982 Virgil Vătăşianu - Istoria artei europene. Epoca medie, Vol. I, Bucureşti, 1967 Florea Vasile – Istoria artei româneşti, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2007

7

Anexa

Fig.1 Biserica Alba - Baia

Fig.2 Biserica Taierea capului Sf.Ioan Botezătorul -Arbore

8

Fig.3 Biserica Alba-Baia

Fig.4 Biserica Precista-Bacău

Fig.5 Biserica Alba-Baia

9

Fig.6 Biserica Albă (Portal)

Fig.7 Biserica Albă (Turla)

Fig.8 Cruce celtică

Fig.9 Biserica Albă (ancadrament fereastră)

10