5.3.

Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici, prin care se apreciază sub formă relativă situaţia profitabilităţii sau a capacităţii întreprinderii de a produce profit. Ratele rentabilităţii sunt printre cei mai importanţi indicatori prin care se apreciază eficienţa generală a activităţii unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obţinute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi desfacere. Rata rentabilităţii, ca indicator de performanţă, poate avea mai multe forme de exprimare, în funcţie de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate obţinute (profitul, EBE sau alţi indicatori parţiali ai rentabilităţii) la un indicator de flux global al activităţii (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adăugată) sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obţinerea rezultatului respectiv (ca indicatori de efort). De aceea, putem clasifica ratele de rentabilitate în funcţie de mai multe criterii, cele mai importante fiind criteriul bazei de raportare şi criteriul funcţional. În afara acestora, mai pot exista criterii referitoare la interesele urmărite în exprimarea acestor rate (interesele managerilor, acţionarilor, creditorilor, etc.) sau la tipul de rezultat ce se află la numărătorul ratelor. După criteriul funcţional, ratele rentabilităţii se pot clasifica în: - rate ale rentabilităţii economice; - rate ale rentabilităţii financiare; - rate ale rentabilităţii resurselor consumate; - rate ale rentabilităţii veniturilor.

5.3.1. Rata rentabilităţii economice
Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele totale ale activităţii unei firme, independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal. Această rată se poate exprima sub mai multe forme, în funcţie de modul de exprimare a indicatorului de efort. Întâlnim astfel: - rata rentabilităţii economice a activelor, când indicatorul de efort este reprezentat de activele totale sau cele de exploatare; - rata rentabilităţii economice a capitalului investit, când indicatorul de efort este reprezentat de capitalul investit. a) Rata rentabilităţii economice a activelor, se calculează ca raport între rezultatul total al exerciţiului sau profitul brut total (Pb) şi activul total (At), format din activele imobilizate (Ai) şi activele circulante (Ac): Ra = Pb Pe + Pf + Pex ⋅ 100 = ⋅ 100. At Ai + Ac

Nivelul său prezintă interes, în primul rând pentru managerii întreprinderii, care apreciază astfel, eficienţa cu care sunt utilizate activele disponibile. ∆At ∆Pb ∆Ai ∆Ac

∆Ra

∆Pe ∆Pf ∆Pex

1. ∆Ra = (
At

Pb0 − Pb0 ) ⋅100 At1 At 0

1

Pb0 − Pb0 ) ⋅ 100 Ai1 + Ac0 Ai0 + Ac0 Pb0 − Pb0 ) ⋅100 Ac 1.2.∆Ra = ( Ai1 + Ac1 Ai1 + Ac0 Pb1 − Pb0 ) ⋅100 Pb 2. ∆ Ra = ( At1 At1 Pe1 − Pe0 ⋅100 Pe 2.1. ∆Ra = At1 Pf 1 − Pf 0 ⋅100 Pf 2.2. ∆ Ra = At1 Pex1 − Pex 0 ⋅100 Pex 2.3. ∆ Ra = At1
1.1. ∆ Ai = ( Ra Un alt model de analiză factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor se prezintă astfel: Ra = ( Vt Pb × ) × 100 At Vt

Pb - profitul mediu la 1 leu venituri totale; Vt Vt - eficienţa utilizării activelor totale; At Influenţele factorilor se calculează cu metoda substituirilor în lanţ. O altă formă de exprimare a ratei rentabilităţii economice a activelor ţine seama de profitul aferent cifrei de afaceri, şi de activele totale ale firmei, astfel: Pr ∑ qp − ∑ qc ⋅ 100 Ra = ⋅ 100 = , sau At AI + AC ∑ qp 1 − ∑ qc  ⋅ 100 = E (1 − C   Ra = At / 1 leu CA ) At  ∑ qp    Potrivit acestui model, rata rentabilităţii economice a activului este influenţată de doi factori direcţi: eficienţa activelor totale şi cheltuielile la 1 leu cifră de afaceri, ale căror influenţe se determină cu metoda substituirilor în lanţ. Pentru creşterea nivelului său se poate acţiona prin creşterea eficienţei utilizării activelor totale şi prin reducerea cheltuielilor ce revin la 1 leu cifră de afaceri. unde: b) Rata rentabilităţii economice a capitalului investit se determină ca raport între rezultatul total al exerciţiului sau rezultatul din exploatare şi capitalul investit: Pb; Pe Re = ⋅ 100 Kinv De nivelul acestei rate sunt interesaţi, în primul rând investitorii actuali şi cei potenţiali (acţionarii şi băncile), care o compară cu rentabilitatea unor alte forme de plasament (dobânzile la depozitele bancare, câştigul din plasarea capitalului la alte întreprinderi etc.), dar şi managerii, pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifică o gestiune eficientă a capitalurilor investite. În acest sens ei compară rata rentabilităţii economice cu rata medie a costului capitalului (Rci), putându-se întâlni următoarele situaţii: - când Re > Rci înseamnă că activitatea desfăşurată degajă o rentabilitate economică superioară costului capitalului, înregistrându-se o valoare adăugată economică pozitivă care va spori valoarea de piaţă a întreprinderii; - când Re < Rci înseamnă că rentabilitatea obţinută nu poate acoperii solicitările furnizorilor de capital, înregistrându-se o valoare adăugată economică negativă şi o reducere a capitalurilor proprii.

2

5.3.2. Rata rentabilităţii financiare
Rata rentabilităţii financiare (Rf) exprimă eficienţa utilizării capitalului propriu al firmei. Din acest considerent, rata rentabilităţii financiare prezintă o importanţă deosebită, în primul rând, pentru acţionari, care apreciază, în funcţie de nivelul acesteia, dacă investiţia lor este justificată şi dacă vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunţarea, pentru o perioadă limitată, la o parte din dividendele cuvenite. Managerii, la rândul lor, vor fi interesaţi să păstreze un nivel corespunzător al acestei rate, pentru a-şi putea păstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţă ale firmei. Rata rentabilităţii financiare este influenţată, în mod esenţial, de existenţa a doi factori, şi anume: - folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat; - deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) şi existenţa efectului de “scut de impozit”. În plus, este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară costului capitalului împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficientă. Rata rentabilităţii financiare se poate calcula prin raportarea profitului net (Pn) la mărimea capitalului propriu, astfel: Pn Rf = × 100. Kpr Pentru a elimina influenţa elementelor extraordinare, cu caracter aleatoriu care pot avea uneori o pondere semnificativă, în cadrul profitului net, este necesar ca în locul rezultatului net al exerciţiului după impozitare (profitului net) să operăm cu rezultatul curent al exerciţiului. În vederea folosirii valorilor nete, putem deduce mărimea teoretică a impozitului pe profit aferent acestui rezultat curent. Din relaţia de calcul a acestei rate rezultă că pentru creşterea nivelului său este necesar ca profitul net să crească într-un ritm superior creşterii capitalului propriu. 1. ∆ Kpr = Pn 0 × 100 - Pn 0 × 100 Rf

Kpr1

Kpr 0

2. ∆Pn = Pn1 × 100 - Pn 0 × 100 Rf

Kpr1

Kpr1

Pentru o analiză mai detaliată a acestei rate se impune descompunerea sa într-un produs de două sau mai multe rate. Un astfel de model ţine seama de eficienţa utilizării capitalului propriu (Ekpr) şi de rata rentabilităţii vânzărilor (Rv), astfel: CA Pn Rf = Ekpr × Rv = × × 100, Kpr CA unde: CA – cifra de afaceri. Pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare, se mai poate utiliza un model care ia în considerare multiplicatorul capitalului propriu (Mkpr), eficienţa utilizării activelor totale (Eat) şi rata rentabilităţii vânzărilor (Rv): At CA Pn Rf = Mkpr × Eat × Rv = × × × 100, Kpr At CA unde: At – activul total. În cadrul analizei, se poate studia şi legătura dintre rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii, prin intermediul gradului de îndatorare sau a pârghiei financiară şi a cotei de impozit pe profit. Fiecare dintre aceste categorii de rate exprimă modul de finanţare a unei forme de capital. Astfel, dacă rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării capitalurilor investite, rata rentabilităţii financiare şi rata dobânzii exprimă modul de remunerare a celor două componente ale acestuia (capitalul propriu şi capitalul împrumutat). În condiţiile unei rate a rentabilităţii economice date, orice modificare a raportului dintre capitalul propriu şi capitalul împrumutat conduce la modificarea ratei rentabilităţii financiare.

3

Pentru a exprima legătura dintre aceste trei rate se foloseşte relaţia: D Ci Rf = [Re+ (Re- Rd) × ](1 ), Kpr 100 unde: Rd – rata dobânzii pentru creditele luate de la bănci; D – datoriile purtătoare de dobânzi; Ci – cota de impozit pe profit; D - levierul sau pârghia financiară; Kpr ( Re− Rd) D - efectul de levier financiar. Kpr Din această relaţie, observăm că în funcţie de raportul care există între rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii, efectul de levier financiar va fi pozitiv sau negativ, adică apelarea la credite bancare va conduce la creşterea sau la scăderea rentabilităţii financiare. Astfel: a) Dacă Re > Rd apelarea la capitaluri împrumutate va conduce la creşterea rentabilităţii financiare, deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv şi va reveni acţionarilor (Rf > Re). În acest caz, întreprinderea va avea interesul să folosească cât mai multe împrumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar, însă până la limita riscului de insolvabilitate. b) Dacă Re = Rd apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilităţii financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilităţii economice (Rf = Re). c) Dacă Re < Rd contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilităţii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. În acest caz, activitatea firmei respective se caracterizează prin ineficienţă şi va conduce treptat la decapitalizarea sa. Deci efectul de levier financiar este pozitiv decât în măsura în care rata rentabilităţii economice este superioară ratei dobânzii. Problema fundamentală este de a şti dacă eventualele condiţii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilităţii economice astfel încât să provoace un efect de levier financiar negativ.

5.3.3. Rata rentabilităţii resurselor consumate
Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) se exprimă ca raport între un anumit rezultat economic şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestuia. Prezintă interes pentru managerii întreprinderii, care trebuie să asigure o utilizare eficientă a resurselor disponibile. Putem calcula astfel următoarele rate: a) Rata rentabilităţii cheltuielilor de exploatare (Rce), cu două exprimări: EBE Pe Rce= ×100 şi Rce= ×100; Ce − A − Cpe Ce în care: Ce - cheltuielile de exploatare; A - cheltuielile cu amortizarea; Cpe - cheltuielile cu provizioanele de exploatare; b) Rata rentabilităţii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc), calculată ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) şi costul producţiei vândute: q s)p − ( q(s)c P r × × R =0 = c 10 10 0 q× c q(s)c Rezultă că modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate se explică în mod direct prin modificarea structurii producţiei vândute (s), a costurilor pe produse (c) şi a preţurilor de vânzare fără TVA pe categorii de produse (p). Schema factorilor cu influenţă directă se prezintă astfel:

∑ ∑ ∑ ∑

∆s

∆Rc

∆c

4

∆p Modificarea volumului fizic al producţiei vândute pe sortimente (q) nu influenţează în mod direct asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate deoarece apare şi la numărător şi la numitor, pe ansamblu influenţa sa fiind nulă. În ceea ce priveşte modificarea structurii producţiei, deşi şi aceasta apare atât la numărător cât şi la numitor, influenţa acesteia nu este nulă, deoarece la numărător avem structura producţiei vândute exprimată cu ajutorul preţului şi a costului, în timp ce la numitor avem structura producţiei vândute exprimată numai cu ajutorul costului, ori raportul cost/preţ nu este constant pentru toate produsele şi deci şi cele două posibilităţi de exprimare a structurii sunt diferite. Influenţele celor trei factori cu acţiune directă se determină astfel: a) influenţa modificării structurii producţiei vândute:
q1(s1)p0 − q1(s )c q0(s0)p0 q0(s0 )c 0 s = 1 0 × −= 10 − 0 1 0 R *− 0 R0 ∆ × R c q1(s1)c0 q0(s0 )c 0

b) influenţa modificării costurilor unitare:
∆c = Rc

∑∑ ∑ ∑ ∑ ∑

c) influenţa modificării preţurilor de vânzare:
∆p = Rc

∑q1(s1)p0 − ∑q1(s1)c1×100− ∑q1(s1)p0 − ∑q1(s1)c0 ×100=R ** −R * = ∑q1(s1)c1 ∑q1(s1)c0 ∑q1(s1)p1− ∑q1(s1)c1 ×100− ∑q1(s1)p0 − ∑q1(s1)c1 ×100=R1−R ** = ∑q1(s1)c1 ∑q1(s1)c1

Creşterea ratei rentabilităţii resurselor consumate poate avea loc prin: - îmbunătăţirea structurii produselor vândute prin creşterea ponderii produselor a căror rată a rentabilităţii resurselor consumate este superioară ratei medii pe întreprindere (r > r ); - reducerea costurilor pe unitatea de produs (c1 < c0); - creşterea preţurilor de vânzare, care poate avea loc numai prin creşterea calităţii produselor şi în corelaţie cu evoluţia raportului dintre cererea şi oferta pentru bunurile respective (p1 > p0).

5.3.4. Rata rentabilităţii veniturilor
Rata rentabilităţii veniturilor (Rv), exprimă profitul total ce revine la 100 lei venituri. Nivelul său se determină cu relaţia: Pt Rv = ⋅ 100 Vt Prin acest model, urmărim corelaţia dintre dinamica profitului şi dinamica veniturilor. Pentru a evidenţia influenţele factorilor se foloseşte metoda substituirilor în lanţ. 1. Influenţa veniturilor totale: Pt Pt ∆Vt = 0 ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 Rv Vt 1 Vt 0 2. Influenţa profitului total: Pt Pt ∆Pt = 1 ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 Rv Vt 1 Vt 1 O situaţie favorabilă se înregistrează atunci când profitul creşte într-un ritm superior creşterii veniturilor totale. Pentru analiza factorială mai poate fi utilizat următorul model: ∑ gi ⋅ ri Rv = 100 unde: gi – structura veniturilor totale pe categorii; Ve; Vf ; Vex gi = ⋅ 100 Vt ri – rata rentabilităţii pe categorii de venituri;

5

Pe Pf Pex ; ; ⋅ 100 Ve Vf Vex Influenţele celor doi factori se determină astfel: ri = 1. Influenţa structurii veniturilor totale: ∑ gi1ri 0 ∑ gi0 ri 0 ∆gi = − Rv 100 100 2. Influenţa ratei rentabilităţii pe categorii de venituri: ∑ gi1ri1 ∑ gi1ri 0 ∆ri = − Rv 100 100 Potrivit acestui model, pentru creşterea ratei rentabilităţii veniturilor se poate acţiona prin modificarea structurii veniturilor totale în favoarea celor cu o rentabilitate mai mare, dar mai ales prin creşterea rentabilităţii diferitelor categorii de venituri. O variantă a ratei rentabilităţii veniturilor, circumscrisă activităţii de exploatare este rata rentabilităţii comerciale (Rcom). Această rată exprimă eficienţa activităţii de comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor şi mai ales al politicii de preţuri adoptate de întreprindere. Rata rentabilităţii vânzărilor se poate determina sub una din următoarele forme: EE ( E B R) EE ( E B R) × × 10 . 0 Ro = = cm 10 0 qp C A ∑

În cadrul acestui model apar ca factori de influenţă cifra de afaceri, drept factor cantitativ, determinată la rândul său de volumul producţiei vândute şi de preţul de vânzare fără TVA şi respectiv excedentul brut de exploatare sau rezultatul brut de exploatare, ca factori calitativi. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care nu au o forţă de piaţă deosebită sau care se află pe pieţe puternic concurenţiale, creşterea rentabilităţii vânzărilor se poate obţine mai ales prin sporirea EBE sau a RE, ca rezultat al reducerii costurilor de producţie, deoarece cifra de afaceri nu poate înregistra creşteri foarte însemnate. Dacă ne vom referi strict la activitatea de producţie şi comercializare, adică la profitul aferent cifrei de afaceri, deoarece rezultatul de exploatare poate conţine influenţa altor elemente, care nu au legătură directă cu cifra de afaceri, rata rentabilităţii comerciale sau a vânzărilor poate fi exprimată astfel: q(s)p − q(s)c P r × × R com = 10 = 0 10 0 C A q(s)p Acest model cuprinde aceiaşi factori de influenţă ca şi rata rentabilităţii resurselor consumate, situaţi în aceeaşi ordine de condiţionare: s, c, p. Calculul şi interpretarea influenţelor acestor factori se face în mod asemănător ca şi în cazul ratei rentabilităţii resurselor consumate, prin aplicarea metodei substituţiei în lanţ.

∑ ∑ ∑

6

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.