CUPRINS

Capitolul I : INTRODUCERE Capitolul II : SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII Capitolul III : NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESFRE FIBROMUL UTERIN 1. Definiţie 2. Etimologie 3. Generalităţi 4. Etiopatogenie 5. Morfopatologie 6. Simptomatologie 7. Investigaţii clinice şi de laborator 8. Diagnosticul fibromului uterin 9. Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin 10. Complicaţiile fibromului uterin 11. Tratamentul fibromului uterin 12. Impactul psihologic al histerectomiei 13. Pregătirea preoperatorie 14. Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale 15. Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale 16. Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin Capitolul IV : METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU Capitolul V : PREZENTAREA CAZURILOR Capitolul VI : CONCLUZII Capitolul VII : BIBLIOGRAFIE

Capitolul I
INTRODUCERE
Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă instalată brusc sau insidios care-l duce intr-o situaţie critică ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi competenţă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine psihic, social, de echilibru, reprezintă o reacţie autonomă şi trăită în realitate. Este capacitatea de a se adapta la un mediu în continuă schimbare, capacitatea de a creşte, a îmbătrâni şi a-şi aştepta moartea în limişte. Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct de vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia afectată, pentru a recupera în timp util persoana bolnavă. Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, vocea pentru cel prea slab ca să vorbească. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitate şi profesionalism, dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta bolnavul cu tact, înţelegere, delicateţe şi atenţie. Am ales acest subiect, considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice, precum şi ocrotirea mamei şi copilului sunt cele mai importante. Am fost impresionată de numărul destul de mare de femei care suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea copii. De aici derivă sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale şi de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică ginecologia şi obstetrica. Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentei este de a pregăti pacienta preoperator şi de a preveni complicaţiile postoperatorii, prin supravegherea atentă a bolnavei şi îngrijirile acordate. Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe aceştia din urmă să depăşească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie şi societate.

Capitolul II
SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Trecand si eu prin experienta unei interventii chirurgicale de acest gen, inţeleg ce înseamnă suferinţa şi mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider problemele de îngrijire trebuie bine cunoscute şi stapânite deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde vindecarea bolnavilor şi evitarea sau prevenirea complicaţiilor. Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca femei cat şi din prisma problemelor pe care le ridică educaţia sanitară cât şi profilaxia. Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întalnite afecţiuni genitale feminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care afectează o categorie largă de femei. Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi despre afecţiunile aparatului genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât şi pentru aprofundarea cunoştinţlor dobândite anterior. Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă multitudinea îngrijirilor acordate bolnavelor operate de fibrom uterin. Medicul specialist nu poate să acţioneze singur în vederea obţinerii succesului scontat. Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrjirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în care cadrele medii au un rol important. Actul operator necesită o pregătire minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea atentă a stării de sănătate.

Capitolul III
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN
1.

Definiţie
Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şi

din ţesut conjunctiv.  este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;

 se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o componentă conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;  a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.
2.

Etimologie
Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură

3. • •

Generalităţi
Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi Istoric: fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca “pietre ale uterului”. Hipocrate descrie cazul unei femei de 60 de ani, care după ce a prezentat dureri abdominale a eliminate prin vagin o “piatră” (fibrom calcifiat)

Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au fibrom uterin cunoscut. Fibomul uterin este de trei ori mai frecvent la femeile negrese datorită unei predispoziţii genetice. Numarul fibroamelor este variabil, uneori se întâlneşte un singur nodul fibromatos în uter, dar pot fi şi mai mulţi nodule fibromatoşi (polifibromatoză)

Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară, dar de obicei nu produce simptome, până la 30-45 de ani. După menopauză fibroamele prezente involuează, iar altele nu mai cresc.

Antecedentele patologice şi bolile associate fibromului: asocierea fibromului cu tulburări cardiac, HTA este interpretată difeit. Pentru unii autori, asocierea este o simplă coincidenţă, din cauza răspândirii mare a bolilor cardiace şi fibromului la aceeaşi vârstă. Alţi autori atribuie fibromului uterin un rol în apariţia bolilor cardio-vasculare. De asemenea se discută existenţa triadei: fibrom uterin – HTA – obezitate, ca un sindrom bine individualizat. Creşterea în greutate este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea fibromului uterin.

4.

Etiopatogenia
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului, părerea diferă însă dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau din musculature pereţilor musculari.

-

Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a)

Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele muscular netede tinere însă incomplete diferenţiate, dar făcând parte din elementele normale ale muşchiului uterin.

b)

Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vasculare a fibromului uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom, în care aspectul histopatologic arată o dispunere ordonată a nucleelor sub efectul dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale în jurul vaselor.

-

Etiologia fibromului uterin Există mai multe teorii:

Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită tulburărilor hormonale; Nitherspoon emite teoria hiperfoliculinemiei, stabilind o legătură de cauzalitate între formarea chistelor ovariene cu secreţie crescută de estrogen şi hiperplazia de endometru cu care se asociază frecvent fibromul uterin. Fibromul uterin se dezvolta cu precădere în perioada de activitate ovarian, creşte în timpul sarcinii, după tratamente cu Clomifen, contraceptive şi regresează după menopauză.

Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse mutaţii ar duce la constituirea formaţiunii tumorale. Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a ţesutului muscular şi conjunctiv vascular Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca fiind consecinţa unor resturi embrionare localizate perivascular, care se multiplică formând aglomerari concentric de fibre musculare netede la periferia cărora proliferează ţesutul conjunctiv.

Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului utrin în cadrul unui proces de neurofibromatoză generalizată. Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între 30-45 de ani fiind foarte rar întâlnit înainte de 25 de ani. Nu apare niciodată înaite de pubertate sau după menopauză. În timpul sarcinii fibromul creşte în dimensiuni din cauza modificărilor hormonale.

5. -

Morfopatologia
Tipuri de localizări Fibromul uterin se prezinta ca o farmaţiune tumorală unică sau cel mai adesea multiplă, de dimensiuni variabile se distinge de ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea fibromului uterin este variată în raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:

Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul tumorii putând fi fundic, peretele anterior sau posterior uterin. Situaţia tumorii localizată pe peretele posterior antrenează o retroversie uterină fixă foarte dureroasă.

Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu fibromioamele corpului. Sediul poate fi supra vaginal, se situează anterior sub peritoneu comprimând vezica şi uretra, alteori posterior sau lateral între foiţele ligamentului larg realizănd fibroame uterine intraligamentare. Sediul intravaginal interesează mai ales buza anterioară a colului.

Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase) pot fi sesile modificând mai mult sau mai puţin conturul uterului, sau pediculate, când pot torsion sau chiar rupe.

Localizarea în plin miometru – intramural sau interstiţiale, când sunt de dimensiuni mici nu modifică conturul uterului, dar când cresc în volum produc o marire a uterului ce devine neregulat, nodular.

Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru, deşi este mai puţin frecvent are o mare importanţă clinic prin sângerările pe care le dertermină. Prin dispoziţia submucoasă deformează mai mult sau mai puţin cavitatea uterină, iar uneori dezvoltă un pedicul, devenind liber de cavitatea uterină, în această formă sub efectul contracţiilor uterine tinde să se elimine prin col realizând: fibromul submucos uterin pediculatîn stare născândă.

-

Numarul şi dimensiunile Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi microscopic sau de 1-2 mm; cei mari pot atinge dimensiuni variabile – gigantic care pot ajunge până la mărimea unui uter gravid la termen şi greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai mult. Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul corpului sau multiplii nodului tumorali.

-

Consistenţa fibromului Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată dupa gradul de vascularizare şi prezintă diverse modificări în caz de necrobioză sau alte degenerescenţe. Când nodulul este proaspăt secţionat se pot vedea benzile muscular ce se intersectează sau sunt sub forma unor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc fibromioame calcificate a căror duritate este ca si a osului.

-

Transformări structural ale fibromului uterin Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign ce survin ca urmare a unor modificări circulatorii sau după tratamentul cu doze crescute de progestative.

Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere, de culoare albă-sidefie. În zonele cu necrobioză se depune calciu şi nodulii devin devin duri şi grei ca nişte pietre; se întâlneşte numai după menopauză la intervaluri relativ mari

• •

Degenerescenţa osoasă: mecanismul de producer nu este bine cunoscut Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei venoase de întoarcere, este mai frecventă in sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc în volum, este mai moale, dar nu este dureros. Pe secţiune are zone gelatinoase, galben-verzui sau mixomatoase.

Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a tumorii. Clinic se manifestă prin alterarea stării generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal. Tumoarea creşte în vplum, devine mai moale şi sensibilă , iar pe secţiune este de culoare roşie închisă, vişinie.

Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări submucoase pediculate. La examenul vaginal, nodulul este de culoare brun-verzuienegricioasă cu zone facelate şi cu miros fetid. Este prezentă alterarea stării generale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.

Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se manifestă clinic prin creşterea şi înmuierea tumorii şi apariţia unor metroragii suggestive mai ales în postmenopauză.

Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă sau concomitant cu stadiile avansate ale distrofiei hialine, când vacuolele de grăsime apar în cellule sau alteori se prezintă ca un ţesut adipos cu celule rezultate din metoplazia celulelor muscular.

Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere, în timpul alăptării şi după instalarea menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor muscular miomatoase.

6.

Simptomatologie

Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea tumorilor.

-

Fibromul asimptomatic: Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen ginecologic de rutină sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a prlvisului.

-

Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la femeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia musculară pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenţei se întâlnesc :

-

Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi caracteristică formă de sângerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămână, sfârşind cu o serozitate rozacee.

- Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până la menstruaţia următoare. Se întâlnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri. - Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între menstruaţii, discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip fibros. Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări. Leucoreea se întâlneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierderede lichid clar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge până la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva câteodată un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom. Leucoreea:

- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia cervicală este filantă, translucidă sau murdară când se însoţeşte cu endocervicită şi/sau endometrită - în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de conţinut seropurulent, sangvinolent de tip vomică uterină. Fibroamele dureroase: Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decât un fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată. Durerile au caractere diferite :

- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci când fibromiomul constituie un obstacol în evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau veritabile dureri lombo-abdominale, însoţite de o sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri, care sfârşesc criza dureroasă; - dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vîrsături, subocluzie – survin în cazul fibroamelor intracapsulare; - dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane, leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos. Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului. Perceperea masei tumorale. În hipogastru sau abdomen de către bolnavă este posibilă atunci când tumoarea a depăşit micul bazin. Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor vecine, generând o serie de simptome „de împrumut”. Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.

• Tulburări vezicale:
- apar tulburări micţionale; - polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn; - retenţia de urină : se întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia aspect de retenţie acută.

• Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie mecanică. • Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare. Asocierea unei
infecţii latente în micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor spontane.

• Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter

- hidronefroză

7.

Investigaţii clinice şi de laborator
Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie. Investigaţii de laborator: • • • • Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare ( TQ, TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh. Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie. Examen de urină: urocultură, test de sarcină. Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.

-

Examinări complementare: histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau alteori pare scurtată prin noduli submucoşi intracavitari;

chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic; • • • • histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom submucos, se efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă; radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenuşii rotunjite; flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine, utilizând calea endouterină de injectare a substanţei de contrast; examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia tumorilor, excluzând o sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni asociate şi permite supravegherea tratamentului; • • • • • 8. examen colposcopic şi citologic; histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar; celioscopia; cistografia; clisma baritată.

Diagnosticul fibromului uterin
Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe cele ale examenului ginecologic.

-

Diagnosticul diferenţial De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesul de diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină marirea uterului:

sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos, contracţii); reacţiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;

• • • • • • •

sarcina extrauterină sau hematocelul; cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea este fără legătură cu menstruaţia neregulată; inflamaţiile şi tumorile anexiale; chist vegetant; chist dermoid; tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar; uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întâlneşte la femeile multipare (în apropierea menopauzei), manifestându-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de balonări şi dureri abdominale; la examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare, dar regulată;

• • •

adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12 săptămâni şi apare la femeile tinere; uterul malformat; pelviperitonita statică.

9.

Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin

Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani este momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operaţiile sunt mai frecvente în această perioadă a vieţii. Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces minim de involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros. Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi care involuează involuntar la menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii, prognosticul este mai rezervat.

Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai ales dacă există şi un risc operator crescut. 10. Complicaţiile fibromului uterin

Complicaţiile fibromului uterin se împart în patru categorii: • Complicaţii locale infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele ei caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte în volum şi devine mai moale; • • complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice; endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii uterine şi deformare, se manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree; • • necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri pelvine de tip exploziv, însoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere; hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom şi poate deveni şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decât prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente, necesitând o intervenţie chrurgicală de urgenţă; • • • complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale); complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este chirurgical); degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică, degenerare ficoza coloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci când fibroamele cresc rapid şi se însoţesc de metroragii. 11.2 Complicaţii generale • • aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale, datorită tumorilor voluminoase care ridică diafragmul; aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică, tahicardie, HTA, edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;

• • •

aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene datorate compresiunii prin dezvoltarea tumorii; obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un act chirurgical; tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla hemoragia) explică în parte pericolul trombogenozei fibroamelor.

11.3 Complicaţii obstetricale • • sterilitate; la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare, rectului ( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale, dureri lombo-sciatice) şi chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature, inserţii joase ale placentei 11.4 Complicaţii postoperatorii • • • • flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin embolie pulmonară; ocluzii postoperatorii; peritonite ; complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o fistulă uretrovaginală sau fistulă vezico- vaginală. 11. Tratamentul fibromului uterin • Tratamentul profilactic : se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop important este întreţinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale şi combaterea sindromului de congestie pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă în : • • • • la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii; combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine; atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor; stimularea natalităţii la vârstă tânără;

• • • •

depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a complicaţiilor prin medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă; evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală; prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia pelvină şi încărcăturile hormonale, vor fi combătute; pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgicale genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);

supravegherea tumorilor depistate şi tratate.

12.2 Tratamentul curativ • • • tratament farmacodinamic cu decongestionante; ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată a hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor; tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

12.3 Tratamentul medicamentos este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice deosebite, necomplicate , în preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la 12 ore. Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot administra şi per os, o fiolă la 6 ore. Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat în 20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m. Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi). Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă, trebuie înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc : 10 mg de progestativ în zilele 20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea tratamentului există pericolul de noi şi abundente hemoragii. Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al uterului. Antagoniştii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si simptomatologiei.

Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile : când bolnava refuză operaţia, când starea generală a bolnavei nu permite intervenţia chirurgicală şi ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi pregătirea preoperatorie. Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune în cazul : - fibromului mărit de volum; - miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie; - fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre; - polipi intracavitari cu risc de infecţie; - miomul compresiv sau dureros; - când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic; - când hemoragia persistă peste 3 luni; - când apar tulburări asociate secundare;

-

înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a trata

avorturile repetate;

- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectuează prin : miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să păstreze intacte sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi menstruală.  Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica organelor pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor sale. Avantaje : respectă endometrul, care este organ de recepţie hormonală prin care se asigură funcţionarea normală a ovarelor; păstrează funcţia menstruală şi de gestaţie. Este indicată în tratamentul chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicată în cazurile de preexistenţă a fibromului cu cancerul genital, în afecţiuni acute şi subacute pelvi-genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani şi în cazul afecţiunilor cardiace grave.  Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii uterine. Se extirpă nodulii tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de miometru cu deschiderea obligatorie a cavităţii uterine. Este indicată în polifibromatoza uterină.

 Histerectomia constă în îndepărtarea uterului odată cu tumora fibromatoasă. Avantajele sunt : prevenirea apariţiei cancerului genital, pierderea de sânge este mică şi complicaţiile sunt rare. Indicaţiile sunt la femei peste 45 de ani, la femei tinere când nu doresc sarcină şi nici să-şi păstreze menstruaţia şi în contraindicaţiile intervenţiei conservatoare. Histerectomia se împarte în subtotală ( se păstrează colul şi se efectuează la femeile tinere) şi totală ( se suprimă uterul în totalitate şi se evită persistenţa unui pelvis dureros şi riscul degenerării maligne).  Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje : evitarea tulburărilor castrării, atenuarea acestor tulburări la femei în pre- sau postmenopauză şi conservarea integrităţii fiziologice a femeii. Contraindicaţiile acestor tehnici şi limitele conservării ovarelo sunt : ovarele polichistice la femeile tinere, nu se lasă pe loc un ovar după 45 de ani, se evită concentrarea ovarelor fără trompe, asocierea unui cancer genital care presupune lărgirea histerectomiei cu anexectomie.

12. Impactul psihologic al histerectomiei Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele femei pierderea vitalităţii şi a încrederii de sine. Depresia e cel mai frecvent simptom psihiatric. Posibilitatea de a apărea probleme psihologice postoperatorii se colrelează cu o serie de factori în care se include indicaţia pentru histerectomie, starea de discomfort a femeii preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin, acomodarea şi comfortul marital după operaţie, ca şi dorinţa de a avea copii. Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de efectuarea unei histrerectomii totale sau subtotale. S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul de interveţie, el diminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele ovarectomizate; orgasmul este redus la grupul cu histerectomie totală şi a rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.

13. Pregătirea preoperatorie

Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la nevoie cu sprijinul medeicului cardiolog şi internist.

Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie depinde pe de o parte de condiţiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă parte de natura intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru operaţie să fie complete sunt necesare următoarele evaluări: • Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea dată de intervenţia chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate avea un impact psihic nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa de familie şi de societate. Este indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, a implicaţiilor asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va schimba după intervenţie, iar că suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare. În luarea unei decizii terapeutice contează opţiunea femeii pentru a avea copii, evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare. • Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de laborator, adaptate la fiecare caz. Se va stabili terenul pe care urmează sa se intervină, întrezarind eventualele dificultăţi de anestezie operatorii sau postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA, antecedentele flebitice, isuficienţa respiratorie, necesită informaţii suplimentare în cadrul examenelor de laborator funcţionale. • Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada ciclului menstrual. O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru histerectomie nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când leziunile sunt minime sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului. 14. Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului. - în seara precedentă operaţia directă a medicului; - în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital) ce va asigura un somn odihnitor şi fără vise; - pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o săptămână înaintea operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua zile preoperator, iar în seara dinaintea operaţiei o clismă evacuatoare; - pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului pubian, degresarea tegumentelor cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru histerectomie totală se face o spălătură vaginală cu o soluţie antiseptică şi se introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operaţie;

- nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.

15. Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât îngrijiri autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă echipă. Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a bolnavei. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi. Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul. Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgenţă. În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent, până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o cu atenţie. După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie. Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic. Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia. În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de dren, plaga şi se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitenţă şi se combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.

În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea ei, pentru a produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor inferioare. În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată, după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv. În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon. În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta medicul să scoată o parte din fire. În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă. În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor. Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.

16. Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea complicaţiilor, sechelelor postchirurgicale. Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic : - necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de creştere a fibromului; - sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un an în cazurile staţionare; - evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă; - evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual; - respectarea repausului în perioadele menstruale. Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea femeilor şi de aceea este nevoie de o pregătire psihologică şi educaţională corespunzătoare. În această pregătire trebuie insistat pe caracterul benign al tumorii, care are o evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi pentru care menopauza reprezintă o formă naturală a vindecării.

Supravegherea cazurilor tratate hormonal : - iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic, clinic şi general; - supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se evaluează eficienţa tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia; - tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora creşte şi se ramoleşte; - după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în câteva luni. Recuperarea bolnavei tratate chirurgical : - recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi a unor incidente survenite în procesul de vindecare, precum şi o reintegrare familială şi socio-profesională; - recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor pelviene este îndelungat, impune supraveghere medicală, este costisitor şi nu întotdeauna cu eficienţă deplină.

Capitolul IV
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU
În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generală şi evoluţia bolii acestora, comunicând medicului toate observaţiile. În această lucrare am prezentat 3 cazuri, 3 paciente internate în Clinica Obstetrică – Ginecologie I, Cluj-Napoca. Pentru întocmirea planului de îngrijire, am folosit ca sursă de informare pacientele, echipa de îngrijire, familiile şi foile de observaţie ale pacientelor. Metode de lucru : comunicarea prin conversaţii, pentru culegerea datelor necesare cunoaşterii problemelor pacientelor, a stării lor generale, a posibilităţilor şi imposibilităţilor satisfacerii nevoilor lor personale. M-am folosit de anamneză, de examenul fizic şi de datele de laborator, precum şi de diagnosticul medical. După ce am avut toate datele necesare, le-am analizat şi am reuşit să stabilesc problemele de sănătate ale pacientelor, atât sub aspect fizic, cât şi psihic. Aceasta mi-a permis elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat pacientele să se adapteze schimbărilor ce au intervenit în starea lor. Mijloace de lucru : am recoltat probele biologice ale pacientelor pentru analizele de laborator, am însoţit pacientele la examinările paraclinice şi le-am administrat medicaţia indicată de medic. În paralel, le-am pregătit psihic pentru operaţie şi le-am susţinut din punct de vedere moral pe tot parcursul internării.

Toate aceste metode şi mijloace de lucru se reflectă în capitolul următor, în care am prezentat studiul celor 3 cazuri.

Capitolul V

PREZENTAREA CAZURILOR

CAZUL I PACIENTA: M.D. VÂRSTA: 42 ani DOMICILIUL: Cluj-Napoca, Str. Dr. Louis Pasteur NAŢIONALITATE: română RELIGIA: ortodoxă OCUPAŢIA: profesoară STARE CIVILĂ: căsătorită DATA INTERNĂRII : 12.01.2012 DATA EXTERNĂRII : 19.01.2012 MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin Anamneza: ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE: - neagă
1.

2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE: - menarha la 16 ani;

- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux crescut in ultimele 6-7 luni; - sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0. 3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: -apendicectomie la 17 ani CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: - corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;
4. 5. 6.

COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.

ISTORICUL BOLII: Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din ce în ce mai abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de specialitate. Examenul ecografiac evidenţiază formaţiuni tumorale hipogastrice Se internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate. La internare s-au efectuat următoarele investigaţii: 1. EXAMEN CLINIC GENERAL : - G = 75 kg, Î = 160 cm; - tegumente şi mucoase: palide; - ţesut celular subcutanat: normal reprezentat; - sistemul ganglionar superficial : nu se palpează; - sistem muscular: normoton, normokinetic; - sistemul osteo-articular: integru, mobil; - aparat renal: micţiuni spontane; - aparat cardio-respirator: - torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii; - frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut; - puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut - TA = 120/80 mm Hg; EXAMEN DE SPECIALITATE : - abdomen sensibil la palpare, elastic
2.

- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării - tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic; - col în butaş, orientat spre dreapta; - formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp comun cu uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă; - anexele nu se palpează. - Examen Citologic -Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase, superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule de tip ganglionar; - Flora bacteriană: coci reduşi; - Examen secreţie vaginală: negetiv; - Examen sumar de urină: Acid ascorbic Bilirubina Corpi cetonici Glucoza pH Proteine Urobilinogen Nitriţi Densitate urinară - Examen de laborator: Valori normale 65 – 120 mg/dl 15,0 – 45,0 mg/dl 6 – 1,3 mg/dl 15 – 50 U/L 15 – 65 U/L 180 – 350 mg. % 26 – 36 ’’ 11,5 – 17 g% 35 – 74 % Negativ Negativ Negativ Negativ 6 Negativ Negativ Negativ 1010

Glucoză Uree Creatinină T.G.O. T.G.P. Fibrinogen APTT Hemoglobină Hematocrit

99 mg./dl. 26 mg/dl. 1,4 mg./dl. 25 U/L. 27 U/L. 356 mg. % 38,4 ’’ 11,7 g% 31,15 %

Leucocite Ts Tc VSH

6300/mm³ 2´40˝ 2´55˝ 12 mm/lh

4000-100000/mm³

INTERVENŢII CHIRURGICALE : 12.01.2007 - se face chiuretaj uterin; - asistenta pregăteşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu Xilină 1 %; - intervenţia a fost bine suportată; - se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă; - preoperator se indică Mialgin; - intraoperator se indică Fentomyl; - postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x 500ml, Ser fiziologic 500ml, Diazepam 1f.; - la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de făt, ovarul stâng chistic, cât o nucă; - se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă; - sutura bontului cervical cu fire separate de catgut; - se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei. Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpul operaţiei şi postoperator, deoarece se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii. PARAMETRII FIZIOLOGICI
Data T.A. R. P. Diureză Temperatura Observaţii

12.01.2007

130/70

18’

86’

1200ml

37 0C

-dureri postoperatorii -tub de dren: 200ml

13.01.2007

120/80

18’

84’

1500ml

36,5 0C

14.01.2007

120/80

18’

80’

2500ml

36 0C

-abdomen meteorizat -se suprimă sonda Foley -tub de dren: 150ml -tub de dren : 20ml

FOAIE DE TRATAMENT
Data 12.01.2007 Tratament - pansament gastric pentru stress; - regim hidric prin perfuzie; - Glucoză 10 %, 2 x 500ml; - Clexane s.c. – 20 mg; - controlul plăgii. - pansament gastric; - Glucoză 10 %, 2 x 500 ml; - Clexane; - regim hidric prin perfuzie; - controlul plăgii. - Clexane; - alimentaţie per os – lichide şi proteine; - mobilizare treptată.

13.01.2007

14.01.2007

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII : - monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie (frecvenţa respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de lichid exteriorizat pe tubul de dren; - se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml; antialgice, Clexane pentru profilaxia trombozelor; - se începe mobilizarea după 48 de ore; - după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal; - se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de vaci), se suprimă sonda vezicală; - se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi externată.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
1.

-

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările respiratorii; frecvenţa respiratorie datorită stării post narcotice este de 23 respiraţii/minut; ritmul respiraţiei este regulat; amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între respiraţii; ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi expiraţiei; tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul inspiraţiei; mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz; pacienta are puls de 78 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg; coloraţia tegumentelor este palidă.

2.

-

-

Nevoia de a bea şi a mânca pacienta are o greutate de 75 kg şi168 cm înălţime; cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie, mucoasă bucală umedă , de culoare roz, gingiile sunt aderente la dinţi; nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu gura închisă; reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă; ororul meselor era de trei mese principale şi două gustări preferă lactatele, alimentele de origine animală, brânzeturile, fructele; legumele, pastele făinoase; se hidratează normal, 2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă minerală, ciorbe, supe;

- după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării postoperatorii, având un uşor drad de dezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de sânge - pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cu glucoză 5%, în această perioadă având un regim hidric cu ceai amar; - după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţia cu supe strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţi suficiente, fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se treptat cu supă de zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă; - alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă. Nevoia de a elimina - eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o frecvenţă de şase micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h; - pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă cauză are tegumentele palide, uscate, pliu cutanat persistent, sete - eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa imediat după trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei brună.
3. 4.

-

Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă totală în mişcare, atât ca amplitudine, cât şi ca mobilitate articulară; din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită; postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând oboseală, ameţeli şi slăbiciune fizică; după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv pentru care a prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat; acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte, genunchii felctaţi cu o patură facută sul sub genunchi şi îsi schimbă singură poziţia; postoperator se indică mişcări pasive şi active. Nevoia de a dormi şi a se odihni înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului fiind de 7-8 ore pe noapte;

5. -

-

deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura; în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta adoarmind greu, iar somnul îi este întrerupt de dureri la nivelul plăgii operatorii.
6.

-

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă; acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.

Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale - bolnava a fost afebrilă; - după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după trei zile revine la 36,5 – 37 ºC.
7. 8.

-

Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate; mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere; pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi efectuează toaleta singură; după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4 zile, schimbat zilnic; după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate; în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

Nevoia de a evita pericolele - pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele; - acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, uneori plânge şi atunci devine pesimistă.
9.

10. Nevoia de a comunica - îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite; - acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge; - din partea familiei are multă înţelegere.
11. Nevoia

de a-şi practica religia

- pacienta este de relifie ortodoxă; - frecventează des slujbele religioase; - seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni. de a fi util, a se realiza - pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum; - acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor şi menajul; - se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie. de a se recreea - pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV; - îi place mult să citească romane de acţiune; - acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească obiceiurile recreative. de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea - nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare; - doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea pune multe întrebări. În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi alterate: - nevoia de odihnă; - nevoia de a evita pericolele; - nevoia de a comunica; - nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre; - nevoia de a se mişca; - nevoia de a învăţa.
14. Nevoia 13. Nevoia 12. Nevoia

PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.D.
Problema
Alterarea stării de confort, prin durere. Se manifestă prin fa – cies palid, ochi încercănaţi şi diaforeză.

Obiective
Pacienta va avea durere ameliorată peste 1h. Pacienta nu va mai avea dureri peste 2 zile.

Intervenţii autonome
I-am explicat pacientei să-şi caute poziţia cea mai bună, în care să nu prezinte durere. I-am recomandat pacientei dacă poate să facă plim – bări în timpul zilei. Am asigurat condiţii optime de microclimat. Am explicat pacientei importanţa păstrării tegumentului curat la nivelul plăgii şi protejarea ei.

Intervenţii delegate
Am adm. pacientei calmante ale durerii: Algocalmin 1f. de 2ml i.m. , 1 – 0 – 1 . I-am adm. Diazepam 1 tb/zi, de 10mg seara, Fenobarbital 1f./zi de 15 mg seara. Am făcut toaleta plăgii cu tinct. de iod şi cu benzină iodată. Am tamponat plaga cu apă oxigenată, tampoane uscate,apoi am pansat plaga. După 4 zile am scos tubul de dren. Am ajutat medicul la scoaterea firelor.

Evaluare
Peste 1 h, pacienta nu a mai prezentat dureri de intensitate mare la nivelul plăgii, iar după 2 zile nu a mai prezentat deloc. Pacienta se odihneşte noaptea şi are un somn liniştit. După 4 zile postoperator, pacienta prezintă tegumente integre, curate şi fără complicaţii.

Dificultăţi în a se odih- Srabilirea unui orar de ni, se manifestă prin somn : pacienta să insomnie. doarmă 7h pe noapte, fără treziri noaptea şi fără sedative. Alterarea tegumentului Pacienta nu va prezenta prin prezenţa plăgii complicaţii la nivelul operatorii. plăgii operatorii.

Diminuarea mobilită- Pacienta să aibă tonusul ţii, manifestata prin di- muscular normal şi forficultatea schimbării ţa musculară păstrată.

Am planificat un program de exerciţii, în funcţie de capacitatea paciantei. Am

Pacienta prezintă un tonus muscular normal şi forţa musculară este

de poziţie.

participat zilnic la mobilizarea pacientei postoperator, prin mişcări pasive şi apoi active. Perturbarea imaginii se Pacienta nu va mai fi I-am explicat pacientei nemanifestă prin anxieanxioasă peste 3 zile. cesitatea intervenţiei chitate, pierderea imaginii Pacienta va avea o ima- rurgicale şi eficacitatea ei, de sine. gine de sine pozitivă, în am încurajat-o cu privire decurs de 3 zile. la actul operator. Am discutat cu pacienta pentru înlăturarea ideii mutilante. Am rugat-o să evite frigul şi efortul. Deficit de cunoaştere Pacienta va înţelege toa- I-am explicat pacientei ne- Auto-administrarea de despre auto-îngrijire. te restricţiile privitoare cesitatea respectării unor calmante pentru conla dietă, controlul durerii restricţii,cum ar fi: regim trolul durerii. şi a efortului fizic, cât alimentar bogat în proteişi la limitarea activităţii ne, limitarea efortului fi – sexuale. zic la munci grele în gospodărie timp de 1 lună şi interdicţia raportului sexual timp de 2 luni.

păstrată.

Pacienta şi-a recăpătat echilibrul psihic după 3 zile. Pacienta s-a adaptat traumei chirurgicale.

Pacienta a luat la cunoştinţă despre auto-îngrijirea la domiciliu.

32

33

CAZUL II NUMELE : I. PRENUMELE : A. VÂRSTA : 53 de ani, sex feminin NAŢIONALITATE : română RELIGIA : ortodoxă OCUPAŢIA : muncitoare STARE CIVILĂ : căsătorită, mamă a doi copii DATA INTERNĂRII : 09.02.2007 DATA EXTERNĂRII : 16.02.2007 MOTIVELE INTERNĂRII : - menoragie de 5 – 6 luni; - apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice. DIAGNOSTIC LA INTERNARE : Polifibromatoză uterină, complicată cu hemoragie. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă. ANTECEDENTE PERSONALE : - apendicectomie la 16 ani; - HTA formă medie; - insuficienţă cardiacă – de la 43 de ani, tratată cu Atenolol, Digoxin, Captopril; - menarha la 18 ani; - ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux crescut de 5 – 6 luni; - sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ : corespunzătoare. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU : orientată temporo-spaţial.

32

ISTORICUL BOLII - boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai abundentă şi apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice; - se prezintă la Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate. EXAMEN CLINIC GENERAL - G = 78 kg; I = 165 cm; - tegumente şi mucoase : normal colorate; - ţesut celular subcutanat : normal reprezentat; - sistemul ganglionar superficial : nu se palpează; - sistem muscular : normoton, normokinetic; - sistemul osteo-articular : integru, mobil; - aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară; - aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80 mmHg; - aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ. EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE - abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros; - organe genitale externe de multipară; - la examenul cu valve : vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza posterioară o zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul examinării; - la tuşeu vaginal : vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat spre dreapta, formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun cu uterul, contur policiclic,consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă; - Anexele nu se palpează.

EXAMENE DE LABORATOR Glucoză 80 mg./dl. Uree 26 mg/dl. Creatinină 7,5 mg./dl. T.G.O. 17 U/L. T.G.P. 33 U/L. Fibrinogen 485mg. % APTT 40,1’’ Hemoglobină 9,7 g% Hematocrit 31,7 % Leucocite 6300/mm³ Ts 2´40˝ Tc 1´33˝ SUMAR DE URINĂ

Valori normale 65 – 120mg/dl 15,0 – 45,0mg/dl 6 – 1,3mg/dl 15 – 50U/L 15 – 65U/L 180 – 350 % 26 – 36 ’’ 11,5 – 17 g% 35 – 74 % 4000-100000/mm³

REZULTAT

Acid ascorbic Bilirubina Corpi cetonici Glucoza pH Proteine Urobilinogen Nitriţi Densitate urinară EXAMENUL SECREŢIEI VAGINALE EXAMEN CITOLOGIC

Negativ Negativ Negativ Negativ 6 Negativ Negativ Negativ 1015 Negativ - Babeş Papanicolau : frotiu de tip II – sunt prezente celule pavimentoase superficiale, intermediare, rare celule de tip ganglionar; - flora bacteriană – coci reduşi.

INTERVENŢII CHIRURGICALE : 10.02.2007 - se face chiuretaj uterin; - se practică anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f. şi anestezie locală cu Xilină 1 %; - intervenţie bine suportată; - în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu hemoragie, se practică histerectomie subtotală, cu enexectomie bilaterală; - postoperator se indică Mialgin fiole; - intraoperator se indică Fentomyl fiole; - sutura bontului cervical cu fire separate de catgut; - se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei. Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi postoperator, deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.

Data

T.A.

R.

P.

Diureză

Temperatura

Observaţii

10.02.2007

100/50 18’

78’

800ml

36,8 0C

11.02.2007

123/80 18’

70’

1000ml

37,7 0C

12.02.2007

120/80 18’

78’

2000ml

37 0C

-dureri postoperatorii -tub de dren: 100ml -abdomen meteorizat -se suprimă sonda Foley -tub de dren: 50ml -tub de dren : Ø

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII - pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare; - pacienta prezintă o stare bună; - pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început alimentaţia per os cu lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă; - a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă mişcări treptate, fără să obosească; - în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună; - postoperator se administrează : Glucoză 5 %, 2 x 500 ml; Ser fiziologic 2 x 500 ml; Mialgin 1 fiolă; Diazepam 1 fiolă; Algocalmin 1 fiolă.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

-

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările respiratorii; frecvenţa respiratorie, datorită stării postnarcotice, este de 23 respiraţii/min.; ritmul respirator este regulat; amplitudinea respiraţiei este superficială; pulsul = 80 pulsaţii/min., TA = 120 / 80 mmHg; tegumente palide.
1.

2. Nevoia de a bea şi a mânca pacienta are o greutate de 78 kg, la o înălţime de 165 cm, ştie că este supraponderală, dar nu o deranjează; cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie; orarul meselor era de 3 mese principale şi 2 gustări, de preferinţă paste făinoase, fripturi de carne de porc, legume, fructe; după intervenţia chirurgicală prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal ( care s-a reluat în a treia zi postoperator); setea este prezentă, având un grad uşor de deshidratare, datorită pierderii de sânge; după intervenţia chirurgicală, pacienta a fost alimentată parenteral trei zile, prin perfuzii de Glucoză 5 %; în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar; în a patra zi , i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de compot în cantităţi suficiente, fără a depăşi 1000 – 1500 ml/zi; alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar după primul scaun s-a introdus pâine prăjită, brânză de vaci, smântână, iaurt, carne fiartă; alimentaţia devine bogată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina - eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvenţă de 6 micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar; - diureza este cuprinsă între 1800 – 1900 ml / 24h;

- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din cauza căreia s-a manifestat prin sete, tegumente şi mucoase uscate, pliu cutanat persistent. 4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - aparat locomotor integru şi mobil; - îi permite pacientei o independenţă totală în ceea ce priveşte mişcarea, ca amplitudine şi mobilitate articulară; - acum capacitatea de mişcare este redusă şi prezintă oboseală, slăbiciune fizică; - postoperator, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors într-o parte; îşi schimbă singură poziţia în pat. 5. Nevoia de a dormi şi a se odihni - înainte de internare, pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului era de 7 – 8 ore pe noapte, obişnuia să doarmă şi în timpul zilei 1- 2 ore, după orele de program de la serviciu; - cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara adoarme greu, somnul îi este agitat şi se gândeşte mereu la consecinţele actului operator. 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca - pacienta se îmbracă adecvat cerinţelor şi circumstanţelor; - acum necesită ajutor, deoarece este slăbită după pierderile de sânge prin metroragie şi actul operator: 7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale - pacienta este afebrilă; - după intervenţia chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după două zile temperatura revine la limitele fiziologice. 8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele - pacientei îi place să fie tot timpul curată; - acum prezintă dificultăţi în a-şi efectua singură igiena, necesitând ajutor; - tegumentele sunt palide datorită metroragiei îndelungate; - după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea abdominală; - pacienta necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;

- în primele două zile postoperator, necesită toaleta organelor genitale externe la pat; - a treia zi, pacienta este capabilă să-şi realizeze singură îngrijirile igienice; - în fosa iliacă dreaptă prezintă un tub de dren adaptat la o pungă colectoare. 9. Nevoia de a evita pericolele - pacienta este prudentă, nu îi place să rişte prea mult, ştie să evite pe cât posibil pericolele; - este anxioasă, îi este teamă de complicaţii şi neoplasm. Nevoia de a comunica pacienta are o fire sociabilă; îi place să dicute cu celelate paciente din salon; întreţine bune relaţii cu soţul; şi-a exprimat sentimentele în legătură cu problema sa.
10.

11. Nevoia de a-şi practica religia - pacienta este de religie ortodoxă; - acordă o importanţă deosebită respectării intimităţii şi politeţii; - se roagă în fiecare seară pentru familie; - când are timp, merge la biserică.
12.

Nevoia de a fi util - pacienta este mulţumită de realizările sale, atât profesionale, cât şi familiale; - doreşte să se însănătoşească repede, pentru a se ocupa de îngrijirea soţului şi a copiilor; Nevoia de a se recreea - îi place să se plimbe, să tricoteze, citeşte şi este vizitată de prieteni, colegi şi rude. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

13.

14.

- pacienta este interesată să afle cât mai multe despre evoluţia postoperatorie şi despre ce ar putea şi ce nu ar putea să facă după externare.

În urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenţă – dependenţă cu remarcarea următoarelor nevoi alterate : - nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie; - nevoia de a bea; - nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI I.A.
Problema
Durere postoperatorie manifestată prin facies palid, diaforeză, stare generală alterată.

Obiective

Intervenţii autonome

Intervenţii delegate
Am adm. pacientei Algocalmin 1f. de 2ml , i.m. 1-0-1. La indicaţia medicului am adm. şi Fortral 1f. i.m.

Evaluare

Pacinta va avea durerile I-am asigurat pacientei o ameliorate peste 1h. poziţie bună, în care nu Pacienta nu va mai pre – va mai prezenta durere. zenta dureri peste 2 zile.

Risc de apariţie a com- Pacienta nu va prezenta plicaţiilor la nivelul complicaţii la nivelul plăgii operatorii. plăgii.

Am explicat pacientei cât este de importantă păstrarea tegumentelor curate la nivelul plăgii. Cât timp pacienta a fost în narcoză, am menţinut o igienă riguroasă la nivelul plăgii şi în jurul ei.

Deshidratare (alterarea stării generale prin deshidratare) şi perturbarea echilibrului hi –

Pacienta va avea tegu – Am făcut bilanţul lichidemente şi mucoase curate lor intrate şi eliminate; am în decurs de 6h. monitorizat funcţiile vitale Pacienta va fi echilibrată

Peste 1h pacienta nu mai prezintă dureri la nivelul plăgii. În 24h durerea a ce – dat în intensitate. După 2 zile pacienta nu mai prezintă du – rere. Am făcut toaleta plăgii După operaţie paciencu tinc.de iod şi benzi- ta va prezenta tegu – nă iodată,de 2 ori/zi, mente integre şi cu – după care am pansat-o rate, fără să apară cu pansament uscat complicaţii. protector. După 4 zile, i-am scos tubul de dren şi am izolat bine plaga. Am ajutat medicul să scoată firele. La indicaţia medicului După 12h pacienta am montat perfuzie cu este hidratată coresGlucoză 5%, 1500 ml, punzător; va avea te60 pic./min. gumentele şi mucoa-

dro-electrolitic. Alimentaţie inadecvată prin deficit, datorită intervenţiei chirurgicale, manifestată prin greaţă şi vărsături, datorită anesteziei.

hidro-electrolitic. La 4 zile de la operaţie La ieşirea din narcoză am pacienta se va putea ali- supravegheat vărsăturile, menta şi hidrata normal. am obs.aspectul, mirosul şi cantitatea. Am aşezat pacienta cu capul într-o parte, fără pernă pentru a împiedica aspirarea vărsăturilor.

sele curate. Până la iesirea din nar- După 2h pacienta nu coză i-am umezit buze- mai are vărsături. le cu ceai amar, apoi După 24h s-a hidratat am hidratat-o conform şi alimentat normal, indicaţiilor medicului, fără să prezinte semiar după 3 zile pacienta ne de deshidratare. a reluat treptat alimentaţia diversificată.

44

CAPITOLUL VI

CONCLUZII
În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor. Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea sănătăţii şi înlăturarea suferinţei. Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului, fac parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de considerente privind naţionalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social. Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea împreună cu alte persoane ce muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii. Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite pacientului, modificări care trebuie raportate medicului, notarea zilnică în foaia de observaţie a parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologice şi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno – dietetic. Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile, aerisirea zilnică a salonului, schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte ori este necesar, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea tratamentului indicat de medic. În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.

CAPITOLUL VII

BIBLIOGRAFIE
1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995 2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988 3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981 4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986 5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995 6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990 7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1995

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful