You are on page 1of 2

Inimile celor patru – Vladimir Sorokin Deşi am fugit mult timp de literatura rusă, din diferite motive, la un moment

dat, stând la o bere, mi-au fost recomandate câteva cărţi. Printre care şi cartea lui Sorokin. Şi având încredere în gusturile prietenului meu, am hotărât să o citesc. Nu în original, cu toate că sunt un bun cunoscător de rusă, dar în traducere. Limba română fiindu-mi mai aproape de inimă. VLADIMIR SOROKIN (născut în 1955 la Moscova) este cel mai popular, dar şi cel mai controversat scriitor rus contemporan. A fost publicat mai întâi în occident, în Rusia fiind editat după ce în Germania se scriseseră doua teze de doctorat despre literatura sa. După ce a absolvit Institutul de Petrol şi Gaze ,,Gubkin’’ din Moscova, a lucrat un an în redacţia revistei ,,Smena’’, de unde a fost demis pentru că a refuzat să intre în Comsomol. A participat la multe expoziţii de pictură şi a alcătuit şi ilustrat aproximativ 50 de cărţi. Primele scrieri literare ale lui Sorokin datează de la începutul anilor ’70. Ca scriitor s-a format în cercul pictorilor şi poeţilor underground din anii ’80. În 2002, a fost, alături de Viktor Pelevin şi Viktor Erofeev, ţinta unei campanii agresive iniţiată de organizaţia Calea Comună, aripa de tineret a Partidului Prezidenţial Rusia Unita (cunoscută drept şi ,,Tineretul lui Putin’’) prin care s-a solicitat arestarea scriitorului pentru pornografie şi arderea cărţilor sale în pieţele publice. În ciuda aspectelor sociale atinse de romanele sale, scriitorul neagă aspectul moral al acestora şi nu vede literatura decât ca pe o categorie strict estetică, pentru el viaţa şi literatura fiind două realităţi paralele. Cărţile lui au fost traduse în numeroase limbi. Printre care: engleză, franceză, germană, italiană, olandeză, finlandeză, suedeză, poloneză, română (traducerea efectuată de Mihai Vakulovski), japoneză, coreeană ş.a. Vladimir Sorokin spunea: ,, Încă trăim într-o ţară care a fost creata de Ivan cel Groaznic. Copil fiind, am perceput violenţa ca pe un fel de lege a firii. În Uniunea Sovietică totalitară, opresiunea ne unea pe toţi. Am trăit acest sentiment încă de la grădiniţă şi până am terminat şcoala. Mai târziu am încercat să înţeleg de ce oamenii nu se pot lipsi de violenţă. E un mister pe care nu l-am rezolvat nici până astăzi. Violenţa e tema mea principală.’’. Deci, din start putem înţelege că romanele acestui scriitor sunt pline de violenţă. Inimile celor patru este textul în care Vladimir Sorokin experimentează mai mult ca oricând, punând la încercare rezistenţa hârtiei, dar şi a personajelor, sângele lor înroşind complet atmosfera cărţii. Acest roman este poate cel mai sângeros roman realist pe timp de pace. Acest roman sfidează orice limită a conştiinţei umane. În el descoperi o lume în care totul e posibil şi admisibil: de la scene sângeroase până la ultraviolenţă şi pornografie. Acţiunea seamănă cu una din film, desfăşurându-se contra cronometru. Apar, însă, pe alocuri, şi scene nevinovate şi emoţionante care dau o speranţă că toată construcţia asta brutală, are ascuns pe undeva un sens larg pe care nu-l poţi descoperi încă. Ai impresia ca Sorokin te pune, ca cititor, la un test de supravieţuire. Un test prin care trec şi personajele sale. Cei patru – un bărbat, o femeie, un copil şi un bătrân – formează o grupare totalitară, o familie de ucigaşi care urmează, se pare, un scop bine definit. Miza pare a fi uriaşă, pentru că ei fac uz de toate mijloacele posibile, atât de crude, încât cititorul nu are altă alternativă decât să urmărească

în speranţa că va descoperi elementul ce-i împinge pe cei patru să săvârşească lucruri inumane. ducând cititorul. Totuşi pentru cei care aşteaptă un final plin de sensuri fixate bine pe un acoperiş larg. făcând loc multor interpretări. Romanul e construit ca un puzzle. Scriitorul nu dă nici o explicaţie. evident dacă nu ţi se face scârbă de el si-l arunci după ce ai lecturat câteva pagini. chiar în ultima pagină a romanului într-un subsol umed şi întunecat. Pentru ce sau săvârşit crimele şi sacrificiile la care au fost supuse personajele. având senzaţia că ştii răspunsul. dar şi eu ca cititor.firul narativ până la capăt. Nu-ţi rămâne decât să stai pe gânduri câteva zile. . Sorokin vine cu o surpriza.