Nu tare demult, ba chiar in aceasta primavara, când muntele s-a îmbrăcat în hainute verzi şi câmpia a înflorit, Albinuţa Zita şi-a terminat

noua căsuţă. Aceasta arăta ca un stup, cu uşi şi ferestre, iar în jur avea o grădiniţă în care creşteau tot felul de flori: ghiocei, narcise, lalele; totul fiind înconjurat de un gărduleţ cu o poartă frumoasă. Lângă poartă se afla o floare de clopoţel, de care atârna o sforicică subţire. Când cineva venea în vizită, trebuia să tragă de sforicică şi atunci clopoţelul suna, iar Albiniţa mergea să-i deschidă. Totul era minunat de frumos.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful