Vitoria Lipan - personaj principal şi figură reprezentativă de erou popular, întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară

, în care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a datinilor "ea nu e o individualitate, ci un exponent al speţei" (George Călinescu). Ea este, aşadar, un personaj mitic şi un personaj-simbol pentru ţăranul român. Portretul moral reiese în mod indirect, din gândurile, faptele şi vorbele eroinei, naratorul conturând, Ia început, trăsăturile din exterior spre interior. Gândindu-se la soţul său, plecat la Dorna să cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, întreaga sa viaţă devenind lăuntrică, "acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute", ceea ce sugerează o autoizolare de lumea din jur. Neliniştea femeii este cauzata de întârzierea "peste obicei", de 73 de zile, a Iui Nechifor Lipan şi ea încearcă să intuiască ce s-ar fi putut întâmpla cu bărbatul ei: "în singurătatea ei femeia cerca să pătrundă până la el. Nu putea să-i vadă chipul". Eroina se ghidează în presupunerile ei după ştiinţa semnelorşi după experienţa sa morală, intuitivăşi acţionează în funcţie de acestea. Primele semne rău-prevestitoare sunt visele: unul care a "împuns-o în inimă", i-1 arată "pe Nechifor Lipan călare cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape", iar altă dată 1-a visat rău, "trecând călare o apă neagră... era cu faţa încolo". Alt semn este glasul lui Lipanvenit din memoria ei afectivă (procedeu artistic), dar "nu putea să-i vadă chipul". Neliniştea devine bănuială, "un vierme neadormit" o roade permanent şi pentru ea "timpul stătu" (timpul mitic). Vitoria nu măsoară vremea după calendar, ci se conduce după semnele naturii pe care le înţelege: vântul dă semne "şuşuind prin crengile subţiri ale mestecenilor", pădurea de brad "clipi din cetini şi dădu şi ea zvon", brazii erau "mai negri decât de obicei", dar mai ales "nourul către Ceahlău e cu bucluc". Venirea iernii sugerează aşadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin din timpuri mitice: "cucoşul se întoarse cu secera cozii spre focul din horn şi cu pliscul spre poartă [...] dă semn de plecare", deci Lipan nu va veni acasă, ci va trebui să plece ea Ia drum. Când bănuiala devine certitudine, Vitoria porneşte în căutarea soţului, zbuciumul şi căutările dinlăuntrul Vitoriei fiind labirintul interior, pe care-l parcurge din întunericulneştiinţei la luminacertitudinii. înaintea călătoriei simte nevoia unei purificări sufleteşti, ţine post negru în toate

"Gheorghiţă era un flăcău sprâncenat". din han în han despre omul cu căciulă brumărie şi călare pe un cal ţintat. alături de mama lui. fără apă. Cu o deducţie uimitoare de detectiv dovedeşte. în frunte". cu mustăcioara abia mijită. împlinind dreptatea: "feciorul mortului simţi în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă decât a ucigaşului. Eu n-am alt sprijin şi am nevoie de braţul tău". când se simte înfricoşat. ia urma oilor şi a ciobanilor. Portretul fizic sugerează trăsăturile morale ale tânărului. relatând în amănunt.. Datina înmormântării şi pedepsirea ucigaşilor vin dintr-o credinţă străveche a poporului şi sunt împlinite după legi nescrise. parcurge. el îşi cunoaşte bine mama. "deacu trebuie să te arăţi bărbat. emana timiditate şi un farmec deosebit care stârnea admiraţia mamei. Desăvârşirea formării lui Gheorghiţă ca bărbat se produce în scena finală. Gheorghiţă: .. Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a osemintelor tatălui său. concentrează în jurul său toate acţiunile şi întreg zbuciumul . înfăptuind un act justiţiar ca pe un prim pas către maturitate. înfăptuirea crimei şi-i demască pe vinovaţi. Hotărâtă să afle adevărul şi să răzbune moartea bărbatului ei. inteligenţă. Tenace. dar când "întorcea un zâmbet frumos ca de fată". dârză şi aprigă. Vitoria dovedeşte spirit justiţiar. un drum al iniţierii către formarea lui ca bărbat. luciditate.] fără hrană.. pentru că "cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". cu ochi adânci ca ai Vitoriei şi nu prea vorbăreţ. aflat la începutul romanului la vârsta adolescenţei. se amestecă printre oameni întrebând cu discreţie şi inteligenţă din loc în loc. punând cap la cap cele aflate cu o logică impecabilă. deşi sfios şi supus. Odată împlinită datoria şi înfăptuită dreptatea.] Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului.. "ne-om întoarce iar Ia Măgura ca să luăm de coadă toate câte le-am lăsat". devotament şi neclintire în împlinirea tradiţiilor şi datinilor străvechi. stăpânire de sine. Inteligent."vinerele negre [. cu broboada cernită peste gură". fără cuvânt. în acţiunea sa. Vitoria reconstituie cu luciditate drumul făcut de Nechifor . observă toate schimbările care se petrec cu dânsa şi. când îl loveşte pe ucigaşul tatălui său cu baltagul.labirintul exterior-. viaţa reintră în normal. Personaj absent. Gheorghiţă îşi îndeplineşte astfel datoria de fiu.fiul Iui Nechifor şi al Vitoriei Lipan. [. el îi ghiceşte toate gândurile. Nechifor Lipan: soţul Vitoriei Lipan.

Vitoria şi Nechifor Lipan formează o pereche de iniţiaţi. plătindu-şi datoriile şi iubitor de animale: "ş-a hrănit el cu mâna lui un câne pe care-l avea". care-şi aminteşte că avea "mustaţa groasă. "cu toporul ori cu caţa". pentru că-şi întemeiase o stână de oi la munte. fiind un stăpân autoritar. dar corect şi prompt în plata simbriilor. numai să aibă toate după gustul lui". în proză. ci mai ales dincolo de moarte. în strădania de a afla adevărul despre omul ei şi de a împlini actul justiţiar al pedepsirii vinovaţilor. sunt angrenate în conflicte puternice. era "meşter la vorbă". Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soţi. Nechifor Lipan era oier din Măgura Tarcăului şi îşi câştiga existenţa ca toţi muntenii. Nechifor îşi rânduise bine stânele. ci îl alcătuieşte din memoria afectivă a Vitoriei. Harnic şi priceput. puternic individualizate. Personaje le. sprâncenele lăsate şi statura "îndesată şi spătoasă". oier cinstit şi mândru. adusă a oală". ea se bazează pe "dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani".   . " om vrednic şi fudul". Principalul mod de expunere este naraţiunea. ciobanii îi ascultau întocmai poruncile. Naratorul nu face în mod direct un portret fizic. prietenos şi sociabil. ceea ce a făcut ca să fie considerat un roman de dragoste. "nu se uita la parale. care comunică nu numai în timpul vieţii. ca de un muntean "cinstit. Legătura spirituală dintre cei doi soţi este solidă şi eternă. deoarece "Lumea asta-i mare şi plină de răutăţi". Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este o specie a genului epic. In romanul "Baltagul". un cuplu ce simbolizează triumful iubirii asupra dramei existenţiale a omului şi asupra răului din sufletul omenesc. din propriile fapte. cu ajutorul dialogului şi al monologului interior. cu acţiune concentrată şi cu o intrigă bine evidenţiată.interior al femeii. iar personajele se conturează direct prin descriere şi indirect. de mare întindere. el fiind dintre "cei mai vrednici". în toate locurile pe unde a întrebat de el. gânduri şi vorbe. Trăsăturile morale ale lui Nechifor se conturează şi din relatările celor care-l cunoscuseră ca pe un om generos. iar structura narativă conturează o imagine profundă a sufletului ţărănesc şi a vieţii patriarhale. oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu căciulă brumărie şi călare pe un cal ţintat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful