P. 1
Limba Basca - Basque Language

Limba Basca - Basque Language

|Views: 23|Likes:
Published by Eurasians
Limba Basca - Basque Language
Limba Basca - Basque Language

More info:

Categories:Types, Research, Science
Published by: Eurasians on May 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/07/2013

pdf

text

original

This is a gift for the www.scribd.com community of the readers from www.

eastern-software-creative.ro. Enjoy it! Limbile Lumii - Marius Sala & Ioana Vintilă-Rădulescu 185 BASCĂ (ESKUARA, ESQUARA, (E)USCARA, EUSKARIEN, EUSKERA, HEUSKARA, ÜSKARA), l. izolată. Spania (NV), Franţa (SV), S.U.A., Uruguay, Argentina, Mexic; 700 000—1 mil. vorb. (surse diferite) — în general bilingvi. L. oficială în reg. B. în Spania. Singura l. vie ne-indo-europeană* din V Europei, eventuală rămăşiţă a unui gr. de l. mediteraneene pre-indo-europene. Nu a putut fi încadrată în nici una din fam. de l. cunoscute (apropiată neconvingător de l. afro-asiatice*, paleosiberiene*, uralice*, berberă*, japoneză*, algonkină* sau de unele l. dispărute, ca etrusca*, nubiana*). A fost socotită continuatoarea l. vechilor locuitori ai Pen. Iberice — iberi, acvitani, vasconi, ale căror i. sînt însă insuficient cunoscute, sau considerată l. preiberică (pirineică). Prezintă asemănări de ordin fie gramatical, fie lexical cu diferite gr. de l. caucaziene*, cu care s-ar putea înrudi în cadrul unei presupuse fam. euskarocaucaziene*. Sistem fonetic simplu (deosebire faţă de l. caucaziene): 5 vocale, 22 (23) consoane, 1 semiconsoană (y). Mare varietate de diftongi. L. în general aglutinantă, cu sintaxă polisintetică. Nu are distincţii de gen gramatical. Articol hotărît -a sufixat: gizon „bărbat’’, gizon-a „bărbatul’’. Distincţie sg.-pl. numai la forma cu articol hotărît: sufix de pl. -k (gizon-a-k „bărbaţii’’). Declinare (după unele păreri 12 cazuri) — toate substantivele şi adjectivele se declină la fel. Particule care marchează diferite funcţii sintactice (gizon-a-k-az „cu bărbaţii’’). Sistemul de conjugare mai complicat — număr mare de forme cu diferite desinenţe; majoritatea verbelor conjugate cu verbe auxiliare. Elementele pronominale care exprimă subiectul şi obiectul sînt încorporate în complexul verbal. Sistem de numeraţie vigesimal. Se încadrează în tipul de construcţii cu verb intranzitiv (pasiv), de ex. dituzte ikhusten ,,ei îi văd (pe ei)’’, lit. „ei sînt avuţi în vedere de ei’’. Caracterizată de asemenea prin construcţia ergativă (subiectul real la cazul ergativ, cu marca -k: aita-k untzia aurdiki-du „tatăl a aruncat vasul’’, lit. „tatăl vasul a aruncat’’). Conjugare „de politeţe’’ — desinenţe verbale diferite. în adresarea familiară şi în cea reverenţioasă (foste desinenţe de pl.). Sintaxă complexă — sufixe şi prefixe adăugate formelor verbale personale declinabile, pentru a marca subordonarea (atribute dezvoltate corespunzînd propoziţiilor din l. indo-europene). Topica: subiect-obiect-verb, substantiv-adjectiv. Formarea cuvintelor în special prin sufixare şi compunere. D.: navarrez de sus (alto navarro, haul-navarrais), ~ de jos (bas-navarrais), guipuzcoano, labourdin (laburtano), souletin, vizcaino (biscayen) — cel mai diferit. Nu are o formă literară supradialectală — literatură în diferite d. Folosită sporadic (facultativ) în şcoala elementară în reg. B. din Franţa. Cele mai vechi atestări — nume de persoane şi zeităţi în inscripţii romane din Aquitania începînd din sec. 8 şi glose medievale în documente latine* şi romanice* (cuvinte izolate; cel mai cuprinzător text: Codex Calistinus, mijlocul sec. 12); fraze

mai ample abia din sec. 15. Literatură populară medievală bogată şi variată (genuri comune cu literaturile romanice occidentale). Tradiţie literară din prima jumătate a sec. 16 (1545 Bernard Dechepau, Linguae Vasconum Primitiae — culegere de poezii religioase şi erotice). Unele trăsături fonetice şi elemente lexicale atribuite unui substrat preroman, în special cantabro-ligur; multe împrumuturi din latină, l. romanice — în funcţie de regiune din spaniolă* (d. castilian, navarro-aragonez), occitană* (d. gascon), franceză* (şi în fonetică — de ex. ü în d. souletin). Alfabet latin. Împrumuturi B. în spaniolă şi franceză; cuvîntul bizar, care a suferit schimbări semantice trecînd dintr-o l. romanică în alta, a ajuns si în română*.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->