P. 1
28423144 Sfantul Vasile Cel Mare

28423144 Sfantul Vasile Cel Mare

|Views: 25|Likes:
Published by Maria Iftimi

More info:

Published by: Maria Iftimi on May 19, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/26/2013

pdf

text

original

Filantropia la Sfântul Vasile cel Mare

Date biografice

Sfântul Vasile cel Mare se trage dintr-o familie nobilă şi bogată din Pont. Tatal sfântului Vasile a fost profesor de retorică şi avocat, şi după cum îl caracterizează sfântul Grigore de Nazianz care spune că „Pontul îl recunoştea de profesor obştesc al virtuţilor” 1, iar mama sa Emilia era o tânără orfană, tatăl ei murise de moarte martirică în persecuţia lui Liciniu. Vasile şi Emilia au avut 10 copii. O familie ca aceasta, tatal „profesor obştesc de virtute”, iar mama fiică de mucenic, a dat Bisericii 4 sfinti : sfânta Macrina cea tanară, sfântul Vasile cel Mare, sfântul Grigore al Nissei şi sfântul Petru al Sebastiei. Sfântul Vasile cel Mare s-a nascut în 329 sau 330, şi este una din figurile cele mai strălucitoare ale sec. IV. „Pentru toti, spune Sfântul Grigore de Nazianz, a fost un fel de lege a virtuţii”2, „a fost un bărbat nobil şi mai presus de trup chiar înainte de a se muta din această viaţă”.3 Educaţia a primit-o în familie din partea bunicii sale Macrina şi a mamei sale Emilia, apoi a urmat învaţătura tatălui său, care i-a predat întreg ciclul ştiinţelor. După această bază a educaţiei sale în sânul familiei, sfântul Vasile şi-a urmat studiile la şcolile din Cezareea, Constantinopol, şi Atena, unde întâlneşte pe sfântul Grigore de Nazianz.

1

Cuv 43, MG, 36, 493-608, tradus în româneşte de Pr. Prof. N. Donos, în „sfântul Grigore de Nazianz, Apologia sau cuvântarea în care se arată motivele care l-au îndemnat să fugă de preoţie şi elogiul sfântului Vasile”, Huşi, 1921, pag. 118; 2 ibidem, 119; 3 ibidem, 120;

1

El cunoaşte cazuri în timpul acesta de foamete. Prin omilia despre lăcomie. pentru a fii hirotonit preot. A adunat la un loc pe cei bântuiţi de foame…. ci a lucrat cu toată fiinţa sa pentru alinarea suferinţelor celor în nevoi. Bucureşti. a strâns tot felul de alimente care pot ajuta la potolirea foamei… . Constantin Voicu. şi prin îndemnurile sale a realizat spusele Scripturii „a împărţit pâine celor flamânzi” (Is. Palestina şi Mesopotamia. Pr. 2004.R.. E. când părintele ameninţat să moară cu copiii. sfântul Vasile cel Mare redă imaginea tristă pe care o avea lumea secolului al patrulea. intră în monahism şi face o primă împărţire a averii sale.B. Eusebiu. 155-156. op. după care pleacă într-o lungă călătorie pentru cunoaşterea vieţii monahale. Patrologie. 58.7). La scurt timp după aceasta. Prof. tot aşa şi Vasile… îngrijea de trupurile care aveau nevoie. si sufletele celor flămânzi s-au umplut de bunătăţi… . Patru ani mai târziu. dar tot odată şi de sufletele lor5.4 Activitatea filantropică din timpul foametei Acest mare om al Bisericii nu s-a marginit să-şi împartă averile sale celor nevoiaşi. după ce a dat pentru pâinea lor tot ce a avut prin 4 5 Arhid. pag. Apoi a învăţat slujirea lui Hristos. 155 . i-a hranit în timp de foamete. Acum sfântul Vasile prin cuvântările sale a deschis hambarele celor avuţi. Dr. Siria. şi a i se încredinţa un rol important în pastoraţia eparhie.pe nenorociţii de orice vârstă.I. când populaţia din Cezareea Capadociei se confruntă cu o foamete cumplită.M. a săturat cu pâine pe cei săraci. Prof. face o a doua împărţire a averii sale către săraci. Univ.Este botezat în 357. Care încins cu un şorţ nu s-a sfiit să spele picioarele ucenicilor Săi.O. 2 . cit. în anul 368.B. N Donos. În anul 364 este chemat de episcopul său. în Egipt.

. nr. îl sâcâie şi-l jigneşte cu un preţ mic. de pr.casă. un spital. viaţa lui şi a celorlalţi. odată ce mi-am dobândit mâcarea de pe masă cu astfel de preţ”7 Scena povestită este tulburătoare şi mişcătoare: cu ochii plini de nenumărate lacrimi. care era primul ospiciu 6 7 Teodor M. ca să poată scăpa cu preţul lui. el a desăvârşit opera sa de ajutorare prin înfiinţarea unei întregi cetăţi a carităţii creştine. 41. Ajuns în acel loc bisericesc. silit de neomenia speculantului şi de spectrul morţii... Popescu. 1945. şi nu ştie pe care. D Fecioru. în B. Pe care din copiii sa-i sacrific?. avar şi hain. 1-3.cit.O. om sătul. Copilul acesta are întipărit pe figura sa cel mai bine chipurile părinţilor. ştiinţa sa teologică.6 Sfântul redă astfel frământările tatălui: „Pe care dintre copiii îl voi vinde mai întâi? Care dintre copiii mei va plăcea mai mult vânzătorului de grâu? Să-l duc pe cel mai mare? Dar respect vîrsta lui! Să-l duc pe cel mai tânăr? Dar mi-e milă de vârsta lui care n-a simţit încă necazurile vieţii. Sfântul Vasile cel Mare.nr. talentul său de predicator.R. la anul 370. 1945. Dar cumpărătorul. pag. 130. odată ce eu însumi m-am lipsit de copii? Cum mă voi aşeza la masă. 40. Caritatea creştină. trad. op. despre lăcomie. l-au ridicat pe sfântul Vasile pe scaunul Mitropoliei Cezareei Capadociei. pe copilul său cel mai iubit. 8 Teodor M.. Cum voi mai locui în casă. 4-5. Ea era aşezată lângă Cezareea şi cupridea: un azil pentru bătrâni. pag. geniul său de organizator al monahismului şi virtuţile sale de filantrop şi aşcet.8 Activitatea filantropică ca arhiepiscop al Cezareei Capadociei Bunătatea sufletească şi trăirea milosteniei. după moartea bătrânului Eusebiu. pag. se duce cu inima torturată de durere să vândă sclav pe unul. 3 .O.R. pe care nefericitul părinte va trebui totuşi să-l primească. o leprozerie. Popescu. în B. Celalalt copil este destoinic la învăţătură…. omul oferă ce are mai scump.

S.B. Faima şi importanţa ei a fost aşa de mare. o operă atât de mare nu putea trezi numai admiraţia şi zelul creştin. 271 . dependinţe erau şi pentru animale. Constantin Corniţescu şi Pr. Dr. ci invidia ereticilor sau păgânilor. pentru tine şi suita ta? Ce rău facem dacă ridicăm case pentru primirea călătorilor străini sau pentru îngrijirea bolnavilor. şi că ridică edificii care nu sunt de competenţa lui.B.”9 9 Sfântul Vasile cel Mare. E. Dr. avea locuinţe şi dependinţe necesare.Biserica. dacă zidim şi împodobim o biserică măreaţă în cinstea lui Dumnezeu. Vasiliada era o adevărată minune a iubirii evangelice. scrie guvernatorului arhiepiscopul într-o epistolă(94). 12.I. care ocrotea pe toate celelalte în numele lui Iisus Hristos. Prof. „Aş întreba pe cei care te supără şi abuzează de bună-credinţa ta. Scrieri-partea a III-a. pag. la loc de cinste. se înălţa instituţia sfântă. ce nedreptate facem statului. Sfântul Vasile a fost acuzat la guvernatorul provinciei că are ambiţia de a-i fi rival. vol. mulţi construind locuinţe lâgă ea. traducere de Pr. Grădini despărţeau aceste aşezăminte. încât oraşul s-a mutat cu timpul spre Vasiliada. dacă ridicăm lângă ea locuinţe pentru episcop. Teodor Bodogoae.M. bisericesc şi laic.pentru primirea leproşilor de când era lumea.O. şi cu ce ne atingem de interesele lui. Acestei cetăţi a iubirii creştine. căruia i se atribuie gloria. Arhiepiscopul însuşi avea acolo casa sa şi ridicase pentru guvernatorul provinciei un apartament special. 1988. diferite ateliere de lucru pentru nevoile atâtor aşezăminte. un orfelinat cu scoală de meserii pentru copiii crescuţi.B. chiar şi pentru lucruri de artă. Personalul numeros şi variat. 4 . Bucureşti. Prof. pentru ceilalţi slujitori ai altarului.. un xenodohion – casă de primire pentru călători.R.. poporul i-a dat numele sfântului Vasile: Vasiliada. în P. dacă adăugăm învăţarea meseriilor şi alte lucrări? Toate aceste clădiri împodobesc oraşul şi fac cinste guvernatorului însuşi. în mijlocul cărora. pe lângă aceasta.

toţi acei „mai mici”. la această lucrare uriaşă sfântul a căutat să trezească 10 11 Pr. a răspandit-o în tot cuprinsul eparhiei. Dar. Bunul lui prieten sfânt ul Grigore Teologul. prima dată când erau primiţi ca fraţi şi nu alungaţi cu oroare. de foarte bun neam. Nimic nu arată mai bine.. precum şi un mic spital pentru deservirea satelor dimprejur. Andre Baudrilliant. Întreţinerea asezămintelor acestora de asistenţă socială. Popescu. pe cei mai nenorociţi şi mai ocoliţi dintre oamenii bolnavi. de la resedinţa mitropolitană. 5 . cit.11 Opera de ajutorare a celor în nevoi. erau fraţii lui buni. Pe el îl mişca altceva decât amorul propriu: îl mişca dragostea faţă de aproapele. cit. Prof. Teodor M. şi de toţi nefericiţii. pag. spiritul Evangheliei a operei caritabile a sfântului Vasile. însă celor care îl învinuiau de aceasta . a înfiinţat şi o Casa a săracilor. op. Sf. 49. despre care vorbeşte Evanghelia. Acolo unde era un horepiscop sau protopop. decât această dragoste de om. zice că era o plăcere pentru sfântul Vasile să se ducă printre leproşi şi că rănile lor sângerânde şi dezgustătoare nu-l împiedicau de a săruta.Cinstea şi gloria marii sale opere de binefacere o acordă astfel sfântul Vasile altora. zice un istoric al carităţii. 181-187. adunaţi pentru a fii ajutaţi şi îngrijiţi în aşezămintele lui. N Donos. el arhiepiscopul Capadociei. Sfântul Vasile prin deosebitul respect faţă de cei bolnavi de a-i săruta ca pe nişte fraţi. op. a fost chiar învinuit de slavă deşartă. Vasile a facut-o din averile sale şi ale Bisericii. Sfântul Grigore de Nazianz li se adresează întrebându-i: „este oare cu putinţă oare ca cel ce sărută pe leproşi se umileşte atât de mult să dispreţuiască pe cei sănătoşi? ”10 Era prima dată. când aceste victime ale celei mai îngrozitoare boli vedeau întinzându-se spre ele braţe compătimitoare. prima dată când leproşii erau trataţi ca oameni şi nu ca un flagel al omenirii.

de la băi. dezbrăcaţi de egoism.B. este. zidurile Babilonului cele mari şi frumoase. Scrieri-partea întâi. 6 . piramidele.R. iar oamenii sunt numai administratorii lor întru ajutorarea semenilor lor. ce însemnătate mia poate avea Teba cu cele şapte porţi ale sale. care acum nu mai există. 17. 1986. creştineşti ale bogaţilor. pentru-că acolo sunt ferite de molii şi apărate de hoţi. în P. înteleg să trăiască Evanghelia iubirii şi nesiliţi de nimeni să le impartă săracilor şi suferinzilor. . un om nedrept şi lacom. Priveşte locaşul în care boala se suferă cu răbdare.. neatinse de pizmă şi scutite de stricare prin învechire. nenorocirile sunt adesea binecuvântate. care face nedreptate tuturor acelora a căror săracie ar putea să o aline. dar din îndemnul lui Vasile se depun în el chiar unele de neapărată trebuinţă. din pieţe. din mijlocul celor mai iubiţi ai lor. Însă Vasile este acela care ne-a convins pe toţi ca. în care se adună nu numai prisosurile bogaţilor. traducere de Pr. tezaurul comun tuturor. din cauză că erau alungaţi din oraşe. oamenii. Despre aceasta sfântul Grigore de Nazianz spune: « ieşi puţin afară din oraş şi priveşti la acel nou oraş. adică având multe din membrele corpului lor moarte.. covorul lui Mausol din Caria. Bogăţiile sunt în măsură să descuie porţile Cerurilor când. colosul din Rodos. Cine nu face asa. Dumitru Fecioru. un talhar public. care acum nu mai sunt.B. prin arătarea că.I. Prof. bieţi oameni cunoscuţi mai degrabă după nume decît după figură..B. Bucureşti. din case. ?12 Ochii noştrii sunt scum scutiţi de priveliştea tristă si induioşătoare a oamenilor morţi înainte de moarte. iar milostivirea se găseşte din belşug. şi să nu 12 Sfântul Vasile cel Mare.M.. fiind oameni să nu dispreţuim pe oamenii aceştia. vol. dupa sfântul Vasile.sentimentele alese.. sau Teba cea din Egipt. E.În comparaţie cu acest oraş.O. sau templele ce mari şi frumoase.. monumentul evlaviei. pag. bogăţiile sunt de la Dumnezeu. de lux şi de robia patimilor.S. 28 .

13 14 ibidem pag 29. dă măcar un pahar cu apă. omilia a III-a despre pocăinţă. că cel mai mult bine l-au făcut pe pământ o credinţă şi o virtute. a descoperit şi a umanizat pe om. cel gol. prin neomenia ce am arătat-o faţă de dânşii . El ne învaţăm că la judecată va socoti faptele noastre după ce-l vom fi făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici. să ne silim a plasa bine avuţiile noastre. de care vom avea şi noi nevoie cândva. Pentru-că răsplata nu se măsoară cu nevoia lui. prin dragostea ei creştină. al tuturor. Milostivul nu are nevoie să se apere la judecată. zice din apus celălalt apostol al carităţii creştine. faptele bune grăiesc. dă un ban.3-46). Nu ai nici atât? Atunci împărtăşeşte durerea celui apăsat şi vei avea răsplată. 7 . când vedem nenorociri străine. firesc în rânduiala lui divină. care au îndreptat gândurile şi viaţa omului spre cer. Este un paradox. « Mare lucru este milostenia zice sfântul Ioan Gură de Aur. dacă nu ai pâine. să împrumutăm lui Dumnezeu mila. bolnavul.necinstim pe Hristos. fericitul Augustin. ci cu bunăvoinţa. ba chiar mii de guri dau mărturie pentru el. iar sfântul Ambrozie o numeşte aproape al doilea botez.13 Filantropia în viziunea altor sfinţi Părinţi Religia milei. însetatul. dacă nu ai un ban. ci.14 Milostenia iară toate păcatele. singurul cap al nostru. după Matei 25. străinul sau întemniţatul(Ev. ea şterge păcatele şi ne scapă de osândă. care sunt flămândul. Dă deci după puterea ta pâine. Milostenia creştină am învăţato de la Iisus Hristos şi o facem pentru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur.

o garanţie sigură pentru mântuirea veşnică. deci. Ca tânăr a împărţit întreaga sa avere oropsiţilor soartei. câştigăm pe Hristos. o faptă de liberă hotărâre. Omul devine. şi ţine locul lui Dumnezeu. mai bine decât curăţă apa petele trupului. zice din nou fericitul Augustin. uşurarea suferinţelor celor bolnavi şi îmbunătăţirea vieţii celor mutilaţi din naştere şi din împrejurări nenorocite. Concluzii Grija pentru cei săraci. Sfântul Ciprian o numeşte o faptă dumnezeiască şi mântuitoare. devine un Dumnezeu. ajutorarea celor din nevoi. grea şi uşoară totodată. prin care merităm graţia dumnezeiască. „Cel ce hrăneşte pe fratele său. hrăneşte pe Hristos Însuşi”. ca preot a dat hrană celor flămânzi în timpul secetei si foametei cumplite a anului 368. Prin faptele carităţii omul devine „imitator a lui Dumnezeu”. o adevărată slujbă divină deplină. facem datornic pe Dumnezeu Însuşi. apărătoare a credinţei. Creştinul iubeşte în numele lui Dumnezeu şi face milostenie în numele lui Dumnezeu. 8 . pentru-că dă din cele ce a primit de la Dumnezeu. iar ca episcop şi lărgit acţiunile sale filantropice creând acel mare complex filantropic din jurul Capadociei care a primit ulterior numele de Vasiliada. glorioasă în timp de pace. a fost grija permanentă a întregii vieţi a sfântului Vasile. smulgere a păcatelor. asemenea lui Dumnezeu prin iubire. plină de cinste pentru cei tari.Sfântul Vasile cel Mare zice : Puterea milosteniei curăţă petele sufletului . necesară pentru cei slabi. o ancoră a nădejdii. o mare mângâiere pentru credincioşi. nepericuloasă în timp de persecuţie.

Prof. Dumitru Fecioru. de pr..nr. 4-5. vol. Prof. Bucureşti.B. 12. Bucureşti.B. Teodor Bodogoae. în „sfântul Grigore de Nazianz. 36. Prof.O. Scrieri-partea a III-a. MG.. în B..M. 1945. D Fecioru. nr.S. Prof. 1921. E.R. Prof.B. trad.. Constantin Voicu.M. despre lăcomie. Dr.O. • Sfântul Vasile cel Mare.Bibliografie • Sfântul Vasile cel Mare. în P. vol.. Dr. • Arhid. Patrologie. E. 1988 • • Teodor M.O.O.B.. 2004 . traducere de Pr. Apologia sau cuvântarea în care se arată motivele care l-au îndemnat să fugă de preoţie şi elogiul sfântului Vasile”. 1-3.I.I. 9 .R. 1986 . Popescu.B.R.R. Donos. Huşi. Constantin Corniţescu şi Pr. în B.R. tradus în româneşte de Pr. Cuv 43. • Sfântul Vasile cel Mare.B. N.M. Scrieri-partea întâi. Dr.O. Bucureşti.B. 17. traducere de Pr..B.I. Univ. 1945. 493-608. Caritatea creştină. E. în P.S.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->