CUPRINS I.

Informaţii generale Date de identificare a cursului Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Descrierea cursului

Organizarea temelor în cadrul cursului Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Materiale bibliografice obligatorii Calendarul cursului Politica de evaluare şi notare Elemente de deontologie academică Studenţi cu dizabilităţi Strategii de studiu recomandate II. Suportul de curs Capitolul I. Sesizarea organelor judiciare penale Capitolul II. Actele premergătoare Capitolul III . Urmărirea penală Capitolul IV. Judecata Capitolul V. Judecata în primă instanţă Capitolul VI. Judecata în căile de atac 2 I. Informaţii generale · Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs: Nume: GHEORGHITĂ MATEUT Birou: Cabinet 119, et. 1, Facultatea de Drept, Str. Avram Iancu nr. 11, Cluj-Napoca Telefon: 0264 595504 Fax: 0264 595504 E-mail: gmateut@law.ubbcluj.ro Date de identificare curs şi contact tutori: PROCEDURĂ PENALĂ II Anul III, Semestrul I Tipul cursului: obligatoriu Tutor: DIANA IONESCU E-mail: dionescu@law.ubbcluj.ro · Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Pentru această disciplină, nu există cursuri a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze înscrierea la cursul de faţă. Totuşi, li se recomandă cursanţilor o bună cunoaştere a disciplinelor Procedură penală I, Drept penal. Partea generală şi Drept penal. Partea specială. · Descrierea cursului Scopul cursului este transmiterea către studenţi şi acumularea de către aceştia a principalelor concepte ale procedurii penale partea specială. Vor fi astfel studiate: sesizarea organelor judiciare penale, actele premergătoare, urmărirea penală, judecata în primă instanţă şi judecata în căile de atac. Cursul se adresează viitorilor magistraţi şi avocaţi, procedura penală fiind o disciplină obligatorie pentru exercitarea acestor profesii juridice. · Organizarea temelor în cadrul cursului

Capitolul I. Sesizarea organelor judiciare penale Capitolul analizează definiţia mijloacelor de sesizare a organelor judiciare şi clasificarea acestora. În continuare sunt analizate detaliat mijlocele de sesizare a organelor de urmărire penală: mijloacele generale (plângere, denunţ, sesizare din oficiu) şi mijloacele speciale (sesizarea organului competent, autorizarea prevăzută de lege şi plângerea prealabilă). Capitolul se finalizează cu prezentarea mijloacelor de sesizare a instanţelor judecătoreşti. Capitolul II. Actele premergătoare Capitolul analizează noţiunea, conţinutul, limitele şi natura juridică a actelor premergătoare, o atenţie deosebită fiind acordată actelor premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire. Capitolul III . Urmărirea penală3 Capitolul prezintă o caracterizare generală a urmăririi penale, fiind analizate principiile urmăriririi penale şi formele acesteia. O atenţie deosebită este acordată desfăşurării urmăririi penale fiind prezentate: începerea urmăririi penale, efectuarea urmăririi penale faţă de învinuit, punerea în mişcare a aurmăririi penale, efectuarea urmăririi penale faţă de inculpat, suspendarea urmăririi penale, soluţii procesuale de neurmărire sau de netrimitere în judecată, prezentarea materialului de urmărire penală, trimiterea în judecată, reluarea urmăririi penale, plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală. Capitolul IV. Judecata Capitolul prezintă în parta de început caracterizarea generală a judecăţii cu referire la noţiune, caractere, obiect, grade de jurisdicţie. Partea ce mai amplă a capitolului este dedicată analizei regulilor comune privind judecata în cele trei grade de jurisdicţie: regulile comune privind pregătirea şedinţei de judecată, şedinţa de

judecată. Capitolul VI. soluţionarea laturii penale şi a laturii civile şi rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe. Un accent deosebit este pus pe structura judecăţii în primă instanţă. rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel. felurile hotărârilor judecătoreşti. Judecata în căile de atac Capitolul prezintă în partea de început consideraţii generale privind căile de atac: noţiune. condiţii de exercitare. Ultima parte este rezervată rezolvării cauzei: deliberarea. concluziile scrise. cercetarea judecătorească fiind detaliate incidentele ivite în cursul acestei etape. judecarea apelului. studentul are libertatea de a-şi organiza singur modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. revizuirea şi recursul în interesul legii. Aceeaşi analiză este dedicată şi recursului. Pe parcursul semestrului se organizează două lecţii de sinteză. clasificare. suspendarea judecăţii. Subcapitolul dedicat căilor ordinare de atac prezintă detaliat apelul şi recursul. motivarea apelului. ultimul cuvânt al inculpatului. Capitolul V. Apelul este analizat prin prisma principalelor trăsături. începutul şedinţei de judecată. soluţionarea apelului. luarea hotărârii. Subcapitolul dedicat căilor extraordinare de atac prezintă detaliat contestaţia în anulare. · Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Pentru această disciplină. Judecata în primă instanţă Capitolul abordează în partea de început chestiunile generale privind obiectul judecăţii şi participanţii la judecată. condiţiile de admisibilitate. soluţionarea cauzei. hotărârea instanţei de apel. efectele exercitării apelului. dezbaterile judiciare. find analizate măsurile premergătoare. Participarea la 4 .

III Paginile aferente materialelor indicate la secţiunea bibliografie obligatorie Pregătire curentă Tema Termen să .aeceste lecţii de sinteze nu este obligatorie. Tratat de drept procesual penal. Bucureşti. · Materiale bibliografice obligatorii 1) Grigore Theodoru. aceasta fiind o condiţie de admisibilitate la examen. Pe parcursul semestrului studenţii trebuie redacteze un referat. Ed. · Calendarul cursului Luna predare / Locaţia Capitole Bibliografie obligatorie februarie Capitolul I Paginile aferente materialelor indicate la secţiunea bibliografie obligatorie martie Capitolul II. Hamangiu. 2008.

V Paginile aferente materialelor indicate la secţiunea bibliografie obligatorie ma i Referat a cărui temă este aleasă din material urmăririi penale sau a judecăţii 15. Punctajul fiecărui subiect este indicat în mod vizibil pe foaia de examen.aprilie Capitolul IV. presupunând tratarea a patru subiecte teoretice şi rezolvarea unei speţe.05. Secretariat ID Capitolul VI Paginile aferente materialelor indicate la secţiunea bibliografie obligatorie · Politica de evaluare şi notare 5 La această disciplină. . examinarea constă în parcurgerea unei probe scrise.

după întocmirea unui proces verbal de constatare a fraudei. neputând fi recomandate anumite strategii de studiu. cât şi un temei legal de desfăşurare a activităţilor procesuale şi procedurale specifice. §2. În raport de categoria organului judiciar . Ulterior. ca şi recurgerea la mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata examinării sau prezentarea la examen a unei alte persoane în locul studentului constituie fraudă şi se sancţionează cu excluderea studentului din examen. Organele judiciare penale ce pot fi sesizate.1. · Strategii de studiu recomandate Fiecare student are libertatea de a-şi alege strategia de studiu optimă. · Studenţi cu dizabilităţi Studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale sunt invitaţi să contacteze titularul de curs la adresele menţionate anterior pentru a identifica eventuale soluţii în vederea oferirii de şanse egale acestora. Sesizarea înseamnă aducerea la cunoştinţa organelor judiciare penale competente a împrejurării săvârşirii unei infracţiuni.I. Ea reprezintă atât o modalitate de informare a organului judiciar. Procedura penală fiind însă o materie detaliat legiferată se recomandă studierea cu atenţie a Codului de procedură penală. exmatricularea studentului poate fi pusă în atenţia Consiliului profesoral al facultăţii putând atrage sancţiunea exmatriculării studentului.· Elemente de deontologie academică Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului. §1. Capitolul I. Sesizarea organelor judiciare penale Subcap. Definiţie. Noţiunea de sesizare.

modurile de sesizare pot fi: 1.2.atunci când cauza a fost anterior în competenţa altui organ de urmărire penală: ipoteza declinării de competenţă Secţ. plângere prealabilă 2.II. generale – sesizarea produce efectul de informare. sesizarea la cererea organului competent. sesizarea organului de urmărire penală 2.221-227. externe – sesizarea provine de la persoane fizice sau juridice din afara organelor de urmărire penală: plângere. Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală sunt prevăzute în art. autorizarea prevăzută de lege.I.sesizarea reprezintă o condiţie indispensabilă pentru începerea urmăririi penale şi pentru exercitarea acţiunii penale: plângere prealabilă. dar nu condiţionează acţiunea penală: plângere.I.atunci când informarea privind săvârşirea unei infracţiuni ajunge pentru prima dată în faţa unui organ de urmărire penală: plângere. modurile de sesizare pot fi: 1. primare . denunţ. Ele pot fi clasificate după mai multe criterii: a) în raport cu persoanele sau organele care fac sesizarea. speciale . interne . Moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală . modurile de sesizare pot fi: 1. sesizare din oficiu 2.penal sesizat. sesizarea este de două feluri: 1. Sesizarea organelor de urmărire penală6 Secţ. denunţ. sesizarea instanţei de judecată Subcap. plângerea prealabilă c) în raport de organul de urmărire sesizat. Moduri de sesizare. sesizare din oficiu 2. denunţ. complementare .sesizarea provine de la organul de urmărire penală: sesizarea din oficiu b) în raport de efectele pe care la produce.

Ea poate fi făcută personal sau prin mandatar.5 prevede că plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ. Titulari. 7 2. denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. semnătura.223. În egală măsură. Plângerea are ca titular persoana vătămată prin săvârşirea infracţiunii. plângerea se poate adresa organului de urmărire penală atât în formă scrisă. Plângerea §1. Mandatul trebuie să fie special. 3. descrierea faptei care formează obiectul plângerii. În privinţa condiţiilor de formă. sau de către copilul major pentru părinţi.222 alin. Denunţul §1. §3. În această ipoteză. prenumele. cât şi în formă verbală fiind urmată în acest din urmă caz de consemnarea plângerii într-un proces-verbal de către organul de urmărire penală. plângerea poate fi făcută şi de un substitut procesual. §2. Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu. calitatea şi domiciliul petiţionarului. 4. indicarea făptuitorului dacă este cunoscut. În privinţa conţinutului. indicarea mijloacelor de probă. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. plângerea se face de reprezentantul său legal. Definiţie.2 plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Definiţie. În baza art. În baza art.222 alin.1. 2. Astfel. plângerea trebuie să conţină următoarele elemente: 1. Condiţii. iar procura rămâne ataşată plângerii. numele. art. persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea. 5. .

ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme. instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune. organul de urmărire penală sesizat întocmeşte un proces-verbal.pen. este urmărit de persoana vătămată. Condiţii. Săvârşirea unei infracţiuni poate fi constatată fie de organele de urmărire penală.214. de martorii oculari sau de strigătul public. §3. 215).§2. Sursele sesizării din oficiu. prin orice mijloc. le conferă atribuţii de constatare (art. acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut. Definiţie. iar în cazul denunţului oral. că s-a săvârşit o infracţiune. Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor. 2) constatarea infracţiunilor. 3) zvonul public 4) mass-media . Este vorba de infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. 3. fie de alte organe cărora C. Sesizarea din oficiu §1. inclusiv de către făptuitor (autodenunţ). Denunţul poate fi formulat de orice persoană înafara persoanei vătămate prin infracţiune. §2. imediat după săvârşire. Titulari. Sesizarea din oficiu are un caracter intern şi constă în autosesizarea organelor de urmărire penală ori de câte ori iau cunoştinţă. Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător. în care consemnează cele constatate cu privire la fapta săvârşită. Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea. In această ipoteză.pr. Sesizarea din oficiu se realizează de regulă în următoarele situaţii: 1) infracţiunile flagrante.

În baza art. Noţiune.221 alin. §2. potrivit legii.III. spre exemplu: Ø sesizarea la cererea comandantului navei pentru infracţiunile la regimul navigaţiei maritime sau fluviale. Cazuri.225. Sesizarea la cererea organului competent §1..1 teza finală sesizarea din oficiu se consemnează într-un proces-verbal. Lipsa sesizării împiedică începerea urmăririi penale în baza art. săvârşite de militari. principiul oficialităţii fiind limitat. Sistemul român cunoaşte cazuri restrânse de sesizare la cererea organului competent.334. aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent. 2. Ø sesizarea organelor competente ale căilor ferate. Noţiune. Secţ. Moduri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală 1. În baza art. Ø sesizarea comandantului pentru infracţiunile prevăzute de Codul penal în art.221 alin. În baza art. Autorizarea prevăzută de lege §1. 348.2.5) cercetarea altor fapte de către organul de urmărire penală 6) activitatea serviciilor de informaţii §3. Condiţii. Ø sesizarea Consiliului Concurenţei pentru infracţiunea de concurenţă neloială. punerea în mişcare a acţiunii . 10 lit.f. 353 şi 354. atunci când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială. atunci când. 331 . 2. În actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 8 222 alin.

penale se face numai cu autorizarea organului prevăzut de lege. sistemul român cunoaşte cazuri limitate de autorizare prevăzută de lege. care îl poate exercita personal. Plângerea prealabilă §1. Ea reprezintă cea mai cuprinzătoare excepţie de la principiul oficialităţii. Caractere. Natura juridică. §2. fiind atât o instituţie de drept penal material. spre exemplu. §2. . 3. în sensul că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare/exercitată fără manifestarea de voinţă expresă a persoanei vătămate. La fel ca şi în ipoteza sesizării la cererea organului competent. 171 C. Plângerea prealabilă are următoarele caractere: a) caracter obligatoriu – lipsa/retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. b) caracter personal – dreptul de a formula plângere prealabilă aparţine doar persoanei vătămate. Cazuri. Ea reprezintă în acelaşi timp o condiţie de pedepsibilitate. Noţiune. §3. cât şi de drept procesual penal. sesizare ce reprezintă o condiţie indispensabilă exerciţiului acţiunii penale. urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora. c) caracter indivizibil – dacă fapta pentru care s-a făcut plângere prealabilă a cauzat o vătămare mai multor persoane. condiţia de procedibilitate este îndeplinită dacă plângerea s-a făcut sau se menţine doar de una dintre ele (indivizibilitate activă). cât şi o condiţie de procedibilitate. Plângerea prealabilă reprezintă sesizarea făcută de persoana vătămată privind săvârşirea unei infracţiuni. exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunilor prevăzute în art. prin reprezentant legal (ipoteza persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu) sau prin mandatar special.pen. Plângerea prealabilă are o natură juridică mixtă.

§5. . Ex. atunci când este cazul. Cazuri. indicarea persoanei responsabile civilmente. Plângerea prealabilă poate fi formulată doar de către persoana care a suferit o vătămare fizică.dreptul de a formula plângere prealabilă nu poate fi transmis altei pesoane. Potrivit art. Plângerea prealabilă nu poate fi introdusă prin substituţi procesuali. condiţia de procedibilitate a introducerii plângerii prealabile este îndeplinită dacă plângerea sa făcut sau se menţine numai cu privire la uenle dintre acestea (indivizibilitate pasivă)9 d) caracter netransmisibil . Ea poate fi introdusă şi prin mandatar cu condiţia ca mandatul să fie special sau de către reprezentantul legal în ipoteza persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu.: infracţiunea de loviri sau alte violenţe intră în competenţa organelor de cercetare penală. 283. materială sau morală prin infracţiune. Aceste infracţiuni sunt prevăzute în Codul penal sau în legi speciale şi intră în competenţa procurorului sau organului de cercetare penală în raport cu normele de competenţă materială sau personală incidente. Titulari. § semnătura. §4. § arătarea mijloacelor de probă. § precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi. 279 alin. §6. § indicarea adresei părţilor şi a martorilor. § indicarea autorului.2 plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului. Potrivit art. potrivit legii. Conţinut.dacă la săvârşirea faptei au participat mai multe persoane. plângerea prealabilă trebuie să cuprindă: § descrierea faptei. infracţiunea de vătămare corporală comisă de un senator este în competenţa parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.2 din Legea nr. persoana vătămată poate introduce plângere în acelaşi termen care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere. 67 alin. personal sau prin reprezentantul legal. §8. termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. Procedura medierii reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului de drept penal în ipoteza infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile. iar în ipoteza în care medierea nu se finalizează cu .Ca excepţie. Potrivit art. urmărirea penală/judecata se suspendă. nu depune plângere în termenul stabilit de lege. Termen de introducere. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Medierea penală. Ipoteza este aplicabilă doar atunci când persoana vătămată. 69 alin.5. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat. dispoziţiile acestei legi se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care. dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii.1 din Legea nr. potrivit legii. plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil. 131 alin. Potrivit art. potrivit art. Potrivit art. acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. partea vătămată are dreptul de a depune plângere prealabilă. în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă. În ipoteza în care procedura medierii se derulează înainte de sesizarea organelor de urmărire penală 10 şi nu se finalizează cu împăcarea părţilor. Atunci când procedura medierii se derulează după începerea procesului penal. 284. retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. §7.

III. secţ. infra. 10 lit. Sesizarea primei instanţe.împăcarea părţilor. Definiţie. Sesizarea instanţelor de judecată §1. originară – atunci când încunoştiinţarea despre săvârşirea unei infrcaţiuni a ajuns pentru prima dată în faţa instanţei (rechizitoriu) 2.4. a se vedea. Actele premergătoare sunt mijloace de investigaţie derulate de organele de urmărire penală în vederea strângerii datelor necesare începerii urmăririi penale. infra. cap. a se vedea.VIII. procesul penal se reia din oficiu. Noţiunea de acte premergătoare §1. III. procesul penal nu mai poate fi declanşat sau încetează în baza art.1. §3) 2) plângerea la instanţă împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată – reprezintă act de sesizare a instanţei cu judecarea fondului cauzei atunci când instanţa admite plângerea şi menţine cauza spre judecată (pentru detalii. subcap.I. Subcap. cap. §3).f. sesizarea instanţei de control judiciar §2. Dacă însă medierea se finalizează în sens pozitiv cu împăcarea părţilor. Actele premergătoare Subcap. .II. Sesizarea instanţelor de judecată poate fi : 1. sesizarea primei instanţe 4. complementară – cauza a trecut în faţa altei instanţe de judecată (sentinţa de declinare a competenţei în favoarea altei instanţe) 3. Sesizarea primei instanţe cu judecarea fondului cauzei se realizează prin două modalităţi : 1) rechizitoriu – act de sesizare ce constutuie regula (pentru detalii. Capitolul II.3. Moduri de sesizare. III.

Astfel.pen. Din acest considerent. nu conţine dispoziţii exprese privind conţinutul actelor premergătoare. ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Conţinut. precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. anume desemnaţi în acest scop. actele premergătoare se limitează numai la actele necesare începerii urmăririi penale. Natura juridică. razii. Limite. (cu excepţia celor pentru care este prevăzută expres condiţia începerii urmăririi penale – exemplu: percheziţia domiciliară ): înregistrări audio-video. 91 plus date privind conţinutul actelor premergătoare efectuate. Acest proces-verbal cuprinde informaţiile obţinute de organul de urmărire penală prin derularea actelor premergătoare şi se încheie în vederea începerii urmăririi penale. §2. potrivit legii. pentru fapte care constituie. Valoare probatorie. Subcap.1 prevede expres că în vederea începerii urmăririi penale. Procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare §1.pen. pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne.2.De asemenea. Toate actele premergătoare efectuate se consemnează într-un proces-verbal. Cuprins. în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale. 224 alin. supravegheri operative.pr. precum şi acte prevăzute în legi speciale (cum ar fi Legea nr. §4.224 alin. ele nemaiputând fi efectuate atunci când s-au strâns suficiente date care să fundamenteze o decizie de începere a urmăririi penale. organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. II.218/2003 privind organizarea şi funcţionarea 11 poliţiei): filaje. Art. §2.pr. final procesul-verbal prin care se constată . El cuprinde toate menţiunile prevăzute în art. actele premergătoare au o natură juridică extraprocesuală. C. În baza art. cercetări la faţa locului. §3. pot fi efectuate orice fel de acte prevăzute în C. legitimarea şi identificarea unor persoane necunoscute. Fiind derulate înainte de începerea urmăririi penale.

Condiţii. pe care le pune. 3. indiciile temeinice şi concrete trebuie să privească săvârşirea unei infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale. 2. precum şi infracţiuni de trafic de stupefiante şi de arme. falsificare de monede ori alte valori. spălare a banilor. Subcap. în totalitate. Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul Poliţiei Judiciare anume desemnaţi în acest scop şi pot fi folosiţi numai pe o perioadă determinată. Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul ori după terminarea acţiunii acestora. sau a unei infracţiuni prevăzute în Legea nr. trafic de persoane. Valorificarea procesuluiverbal de consemnare a actelor premergătoare nu poate avea loc decât în măsura în care se va începe urmărirea penală.3. 78/2000 pentru prevenirea. la dispoziţia procurorului. 224-2. Investigatorul sub acoperire efectuează acte premergătoare sub o altă identitate decât cea reală. să existe indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni. utilizarea investigatorilor sub acoperire să fie necesară. Ei culeg date şi informaţii în baza autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor prevăzute în art.2 şi 224 -3. acte de terorism. Actele premergătoare desfăşurate de investigatorii sub acoperire §1. ori a unei alte 12 infracţiuni grave care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace. Noţiune. 224 . Pentru desfăşurarea de acte premergătoare de către investigatorii sub acoperire trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: 1.II. cu respectarea secretului profesional. în condiţiile prevăzute în art. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. . Procurorul competent să autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoască adevărata identitate.efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. §2.

Autorizarea este dată prin ordonanţă motivată. c) persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune. În baza art.224-3. următoarele: a) indiciile temeinice şi concrete care justifică măsura şi motivele pentru care măsura este necesară. dacă sunt concludente şi utile. iar durata totală a autorizării. Subcap. e) perioada pentru care se dă autorizarea. În baza art.1 autorizarea activităţii investigatorilor sub acoperire este în competenţa procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.4. Aceste date vor fi înscrise în procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare. Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane. nu poate depăşi un an. 203. Valoare probatorie. b) activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire. datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizaţia emisă de procuror. Neînceperea urmăririi penale §1. Natura juridică. în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană.4. f) alte menţiuni prevăzute de lege. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile. utilizarea investigatorilor sub acoperire să fie autorizată. pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate. pe lângă menţiunile prevăzute la art. Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare . d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează să desfăşoare activităţile autorizate. §3. Datele obţinute de investigatorul sub acoperire sunt consemnate în rapoarte pe care acesta le înaintează procurorului.II. Ordonanţa procurorului prin care se autorizează folosirea investigatorului sub acoperire trebuie să cuprindă.224-2 alin.

2) întocmirea de către organul de cercetare penală a unui referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale pe care împreună cu dosarul îl înaintează procurorului. trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele soluţii: 1) să existe o sesizare şi. în etapa actelor premergătoare. b-1 sau i. Pentru dispunerea neînceperii urmăririi penale. 2) din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare să rezulte vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. cu excepţia celui de la lit. §3. să se fi efectuat acte premergătoare. Pentru dispunerea în condiţii de legalitate a neînceperii urmăririi penale. eventual.efectuate rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. . 4. 3) în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea. la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu. Condiţii. deoarece se situează înafara procesului penal. fie pentru începerea urmăririi penale. se impune respectarea următoarelor etape: 13 1) verificarea condiţiilor de către organul de cercetare penală. dispune neînceperea urmăririi penale. Procedura. b-1 sau i. 10. restituie actele organului de urmărire penală. cu excepţia celui de la lit. procurorul. 10. Dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale are valoarea unui act cu caracter extraprocesual şi nu reprezintă o soluţie procesuală. §2. fie pentru completarea actelor premergătoare. Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alin. dipune neînceperea urmăririi penale prin rezoluţie motivată.

trecerea dosarului în faza de judecată. 3) caracter preponderant scris. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor. Obiect. Sub aspectul obiectului.4) o copie de pe rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale se comunică persoanei care a făcut sesizarea. §4.200. făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. urmărirea penală se limitează la fapta şi persoana faţă de care s-a început urmărirea penală sau faţă de care s-a dispus extinderea cercetărilor penale.201. Urmărirea penală cunoaşte următoarele trăsături: 1) caracter nepublic. precum şi. Caractere. Capitolul III . §2. 2) caracter necontradictoriu. prin intermediul funcţiilor specifice. Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal. urmărirea . §5.III. Limite. Definiţie. la identificarea acestora. Organele competente să efectueze urmărirea penală. Urmărirea penală Subcap. Potrivit art.1. Sub aspectul desfăşurării în timp. În baza art. după caz persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. §3. urmărirea penală cunoaşte următoarele două limite : 1) limita iniţială: rezoluţia de începere a urmăririi penale 2) limita finală:soluţia procurorului de trimitere / netrimitere în judecată. Caracterizare generală a urmăririi penale §1. fază ce permite.

2. I.III. 209) şi de către organele de cercetare penală (organele de cercetare ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare speciale). activităţile de urmărire penală (în sens larg) se pot clasifica în două categorii: cercetările penale şi urmărirea penală. dar anumite acte (punerea în mişcare a acţiunii penale.3): în cazul infracţiunilor prevăzute la art. trimiterea / netrimiterea în judecată) sunt în competenţa exclusivă a procurorului. în sistemul român. Secţ. art. Noţiune. cercetarea penală aparţine organului de cercetare penală. 155 .II. cu excepţia celor date în competenţa exclusivă a procurorului ori efectuate personal de către procuror în calitate de titular al funcţiei de acuzare în procesul penale. Cercetarea penală înseamnă orice activitate de urmărire penală efectuată în mod nemijlocit de organele de cercetare penală. 209 procurorul efectuează personal acte de urmărire în două situaţii: 1) în cauzele pe care le supraveghează .177. Cercetările penale §1. În baza art.173. Urmărirea penală §1. §2. 209 alin. Activitatea de cercetare penală se desfăşoară sub supravegherea procurorului.penală se efectuează de către procurori (v. 174 . 2) în infracţiunile pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror (art. Urmărirea penală efectuată personal de către procuror. Subcap. cât şi exercitarea de către acesta a supravegherii asupra actelor de cercetare penală şi dispunerea actelor ce pun în valoare funcţia de acuzare. Urmărirea penală aparţine procurorului şi cuprinde atât ipotezele de urmărirea penală proprie a procurorului. Noţiune. art. Exemplu: într-o cauză ce are ca obiect săvârşirea unei infracţiuni de furt în formă simplă. 14 Secţ. Formele fundamentale ale activităţilor de urmărire penală Având în vedere competenţa de efectuare şi calitatea procurorului de a fi conducător al urmăririi penal şi titular al funcţiei de acuzare. .

art. art. art. art.276. Această supraveghere cunoaşte două modalităţi: . art. 1 lit. art. 27 pct. 212.268. art.6. b) şi art. art. 218 procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. 179. 1 lit.361 din C. 302 2 . §3. 280 1 . precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa. în cazul infracţiunilor arătate la art. art.pr. 3 . art. 253 1 -255. 1 din C. b) şi pct. Supravegherea exercitată de procuror asupra activităţii de cercetare penală..pen. 239-1. art.. art. 236 1 . 239.art. în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii. art. 189 alin. art. art. b) . 28 2 pct. art. art. 317. 257. 191. 190. art. 29 pct. 211 alin. 3. 273 .e). 356 .323 şi art. Potrivit art. 1 lit. 279 1 . 265.pen.5. 236. 28 1 pct. art. art. 280. art.

10.218 alin. Începerea urmăririi penale §1. 3. art. Noţiune.3) c) trecerea cauzei de la un organ la altul (art.217) d) autorizarea. b 1 . Ø dobândirea de către făptuitor a calităţii procesuale de învinuit (v.220) 2) Supravegherea la plângere – potrivit art.218 alin. Începerea urmăririi penale reprezintă momentul de declanşare al procesului penal şi produce următoarele efecte: Ø naşterea cadrului legal de exercitare al drepturilor şi obligaţiilor procesuale. §2. confirmarea. Pentru începerea urmăririi penale trebuie îndeplinite următoarele condiţii: 1) să existe date sau informaţii privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală 2) să nu existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. cu excepţia celui de la lit.229) Urmărirea penală poate fi începută fie numai in rem (cu privire la faptă).3) b) participare la efectuarea oricărui act de cercetare penală (art.I. 15 Subcap.1) Supravegherea din oficiu – procurorul supraveghează activitatea de cercetare penală prin următoarele forme : a) verificarea lucrărilor de cercetare penală (art.III. Desfăşurarea urmăririi penale Secţ. procurorul efectuează supravegherea asupra activităţii de cercetare penală cu ocazia rezolvării plângerii care se poate introduce împotriva actelor de cercetare penală în măsura în care prin acestea s-a adus o vătămare intereselor legitime ale persoanei.219) f) infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale (art.275. aprobarea sau avizarea unor acte e) dispoziţii obligatorii (art. Condiţii. fie in rem şi in personam (cu privire la faptă şi la persoana făptuitorului).

atunci când organul de cercetare penală dispune în cauzele de competenţă proprie începerea urmăririi penale. Pentru a fi valabilă.i (competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei). act ce trebuie să conţină data şi ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale şi care va fi înregistrată într-un registru special.b 1 . organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei. Procedura. rezoluţia se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală.228 alin. dispoziţia de începere a urmăririi penale. comunicarea dreptului la apărător şi a dreptului de a nu face declaraţii 4. 228 alin. Potrivit art. Art. Dispunerea începerii urmăririi penale parcurge următoarele etape: 1. comunicarea faptei în raport cu care s-a dispus începerea urmăririi penale.10 lit.(se dispune obligatoriu începerea urmăririi penale) şi lit. Începerea urmăririi penale se dispune de către organul de cercetare penală sau de către procuror personal. verificarea îndeplinirii condiţiilor 2. În baza art. Potrivit art. citarea învinuitului pentru a se prezenta în această calitate în faţa organului de urmărire penală. Caz special de începere a urmăririi penale. precum şi a încadrării juridice. începerea urmăririi penale trebuie dispusă de organul de urmărire penală competent. 3.230 atunci când . în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale. ascultarea persoanei în calitate de învinuit §4.1 dispoziţia organului de urmărire penală se consemnează într-o rezoluţie. §3.3 1 .

b 1 nu constituie un caz de blocare a începerii urmăririi penale. Infracţiunile de audienţă. 16 2) aplicarea unei sancţiuni administrative trebuie să fie consecinţa unei soluţii procesuale. Urmărirea penală faţă de învinuit se desfăşoară atunci când procurorul nu dispune în cursul urmăririi penale punerea în mişcare a acţiunii penale. Despre luarea acestei măsuri se face menţiune în încheierea de şedinţă. Efectuarea urmăririi penale faţă de învinuit §1. Caz special de începere a urmăririi penale. Cazul prevăzut la art.91 C. procurorul. ci din contră. 228 alin.pen. §5. iar procesul-verbal întocmit se trimite procurorului. Secţ. Instanţa. dacă este cazul. Acest proces-verbal are valoarea unui act de constatare. Potrivit art.fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. 2. persoana care a făcut sesizarea. Acesată reglementare se justifică prin : 1) necesitatea ca lipsa de pericol social să fie dovedită prin probe administrate în cursul unui proces penal. Noţiune. sesizat potrivit art. 299 dacă în cursul şedinţei de judecată se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. poate dispune arestarea preventivă a învinuitului. dispune prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală şi înştiinţează despre aceasta. încheierea de şedinţă are valoarea unui act de începere a urmăririi penale. când este cazul. iar preşedintele emite un mandat de arestare a acestuia. dispoziţia de începere este obligatorie urmată de dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni de natură administrativă prevăzută de art. 10 lit. În această ipoteză. preşedintele constată acea faptă şi identifică pe făptuitor.II. formularea acuzaţiei intervenind doar în momentul trimiterii în judecată prin rechizitoriu. .

3) dispunerea măsurilor asigurătorii de către procuror. urmărirea penală faţă de învinuit se efectuează fie de către organele de cercetare penală. §2. fie de către procuror.III. 2) să fie începută urmărirea penală in rem şi in personam. 10 cu excepţia lit. stabilirea condiţiilor de angajare a răspunderii penale.§2. 234. Arestarea preventivă a învinuitului este în competenţa exclusivă a judecătorului. dacă organul de cercetare penală consideră că sunt temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. vinovăţia învinuitului. 2) dispunerea măsurii reţinerii. Dacă nu este de acord cu propunerea organului de cercetare penală. Actele de urmărire penală faţă de învinuit constau în următoarele: 1) activităţi de strângere a probelor privind existenţa infracţiunii. face propuneri în acest sens. Procedura punerii în mişcare a acţiunii penale cunoaşte următoarele etape: 1. 4) să nu existe nici unul din cazurile prevăzute de art. Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) să existe probe temeinice privind existenţa infracţiunii şi vinovăţia făptuitorului. Secţ. Conţinut. Noţiune. Punerea în mişcare a acţiunii penale. 17 2. respectiv formularea oficială a acuzaţiei. procurorul dă o . Urmărirea penală faţă de inculpat se desfăşoară atunci când procurorul dispune în cursul urmăririi penale punerea în mişcare a acţiunii penale. 3) persoana învinuitului să fie cunoscută. pe care le înaintează procurorului. Propunerea este înscrisă într-un referat care se transmite împreună cu dosarul cauzei procurorului care supraveghează cercetările penale. Efectuarea urmăririi penale faţă de inculpat §1. reprezintă începutul procesului penal. Potrivit art. Momentul punerii în mişcare a acţiunii penale. În raport cu criteriile de stabilire a competenţei.i.

pune în mişcare acţiunea penală prin ordonanţă. 203. procurorul se pronunţă asupra continuării cercetărilor penale faţă de inculpat. stabilirea condiţiilor de angajare a răspunderii penale. În schimb. organul de cercetare penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate că este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal şi că are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă. În plus.rezoluţie prin care dispune continuarea cercetărilor penale fără acţiune penală pusă în mişcare. IV. În această ipoteză. vinovăţia învinuitului. §3. Dacă procurorul este de acord cu propunerea. Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale trebuie să cuprindă. 3) dispunerea măsurilor asigurătorii de către procuror. pe lângă menţiunile arătate în art. fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia. În mod obligatoriu. După punerea în mişcare a acţiunii penale. dispune prin rezoluţie continuarea cercetărilor penale. Dacă nu dispune continuarea cercetărilor penale. Conţinut. 3. în baza art. Arestarea preventivă a inculpatului este în competenţa exclusivă a judecătorului. îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. date cu privire la persoana inculpatului. când acesta este dispărut. Organul de cercetare penală va continua urmărirea şi fără a-l asculta pe inculpat. 237. urmărirea penală este finalizată. organul de cercetare penală îl va asculta pe inculpat. Actele de urmărire penală faţă de inculpat constau în următoarele: 1) activităţi de strângere a probelor privind existenţa infracţiunii. organul de cercetare penală îl cheamă pe inculpat. Suspendarea urmăririi penale . Secţ. se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în ţară. 2) dispunerea măsurii reţinerii. dacă este cazul.

2. Suspendarea urmăririi penale intervine în următoarele două ipoteze: I. §2. fapta de care este învinuit. Potrivit art.241. dosarul se restituie organului de cercetare penală. Ordonanţa trebuie să cuprindă. După comunicare. Potrivit art. pe lângă menţiunile arătate în art. În plus. organul de cercetare penală este obligat să se intereseze periodic dacă . 3. 18 datele privitoare la persoana învinuitului sau inculpatului. dispune suspendarea urmăririi penale prin ordonanţă. în copie.239. în timpul cât urmărirea este suspendată. organul de cercetare penală propune procurorului suspendarea urmării penale. Suspendarea urmării penale pe motiv de boală. În cazul derulării procedurii de mediere. Cazuri.§1. În caz de boală gravă a învinuitului/inculpatului II. organul de cercetare penală continuă să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia învinuitului sau inculpatului. Propunerea este înscrisă într-un referat care se transmite împreună cu dosarul cauzei procurorului care supraveghează cercetările penale. Ordonanţa de suspendare a urmăririi penale se comunică. Dacă procurorul este de acord cu propunerea. cauzele care au determinat suspendarea şi măsurile luate în vederea însănătoşirii învinuitului sau inculpatului. Această ipoteză de suspendare intervine când sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1) învinuitul/inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia parte la procesul penal 2) boala de care suferă învinuitul/inculpatul să fie constatată printr-o expertiză medico-legală Procedura de suspendare cunoaşte următoarele etape: 1. 203. atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale. învinuitului sau inculpatului şi persoanei vătămate.

2 suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de lege. Soluţii procesuale de neurmărire/netrimitere în judecată §1.h). Potrivit art.1. §3. 70 alin. dat nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. 10 lit. Soluţiile de neurmărire/netrimitere în judecată se caracterizează prin următoarele: 1) se dispun de către procuror în cursul urmăririi penale. Trăsături. Procedura încetării urmăririi penale cunoaşte următoarele etape: 1. f) .V. Suspendarea urmării penale în ipoteza medierii. încetarea urmăririi penale are loc când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. Secţ. Încetarea urmăririi penale. Această ipoteză de suspendare intervine în baza art. 242 alin. după începerea urmăririi penale. 2) nu determină o soluţionare a acţiunii penale decât în sens negativ. 70 alin. Potrivit art.1 din Legea nr. când constată existenţa vreunuia dintre cazurile . Categorii. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator atunci când. părţile prezintă contractul de mediere în cauzele ce pot fi supuse acestei modalităţi alternative de rezolvare a conflictului (infracţiunile pentru care legea prevede obligativitatea plângerii prealabile). §2. i 1 şi j) şi există învinuit sau inculpat în cauză. 3) au caracter relativ.mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale. Organul de cercetare penală. Soluţiile de neurmărire/netrimitere în judecată sunt următoarele: 1) încetarea urmăririi penale 2) scoaterea de sub urmărire penală 3) clasarea §3.

Dacă nu este de acord cu propunerea organului de cercetare penală.2 procurorul se pronunţă asupra încetării urmăririi penale prin ordonanţă. În cazul în care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală. Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat. dispunând potrivit art. Ø arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale. 203. potrivit art. 10 lit. trebuie să ceară de îndată instanţei revocarea măsurii arestării preventive. 1 lit. instanţa dispune. Potrivit art. Potrivit art. 245.prevăzute în art. înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a urmăririi penale.h). c). i 1 şi j). În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se menţionează cazul sau cazurile de încetare a urmăririi penale constatate. 243 alin. 2. împreună cu o copie a încheierii. Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale. 244 ordonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă: Ø menţiunile arătate în art. Ø datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea. Propunerea este înscrisă într-un referat care se transmite împreună cu dosarul cauzei procurorului care supraveghează cercetările penale. revocarea măsurii şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului. prin încheiere. în acelaşi termen. În plus. 11 pct. prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată . f) . încetarea urmăririi penale se pronunţă prin rezoluţie motivată. procurorul dispune continuarea cercetărilor penale. procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit 19 propunerea de încetare de la organul de cercetare penală.

asupra: a) revocării măsurilor asigurătorii luate în vederea executării pedepsei amenzii. 162. stabilind cuantumul acestora. copie de pe ordonanţa sau rezoluţia prin care procurorul dispune încetarea urmăririi penale se comunică persoanei care a făcut sesizarea. c) măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. pen. c 1 ) sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. sunt supuse confiscării speciale şi restituirii celorlalte. aceste măsuri se vor considera desfiinţate. 3. 246. Dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de probă este contestată. 118 din C. 243 alin. d) cheltuielilor judiciare. ele sunt păstrate de organul de cercetare penală până la hotărârea instanţei civile. b) confiscării lucrurilor care potrivit art. g) în cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat. potrivit art. dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale. cine trebuie să le suporte şi ordonând încasarea lor. Potrivit art. f) dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile de siguranţă arătate în art. se va face menţiune despre aceasta. învinuitului sau . 3. În cazul în care s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile. în ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la revocarea arestării preventive dispusă de instanţă. e) restituirii cauţiunii în cazurile prevăzute de lege .

a) . 3. Potrivit art. altor persoane interesate. Potrivit art. 3. . 246. b 1 procurorul se pronunţă întotdeauna prin ordonanţă. cu excepţia ipotezei în care este sesizat de organul de cercetare penală cu propunere de trimitere în judecată şi pentru unele fapte (ipoteză de conexitate) dispune clasarea. după caz. Procedura scoaterii de sub urmărire penală cunoaşte aceleaşi reguli ca în ipoteza încetării urmăririi penale.1 lit. instanţa înştiinţează prin adresă administraţia locului de deţinere. 249 alin. Potrivit art. Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. chiar dacă nu este pusă în mişcare acţiunea penală. 249 alin. Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a 20 amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin.a) clasarea se dispune dacă nu exisă învinuit în cauză şi este prezent unul din cazurile prevăzute de art. Scoaterea de sub urmărire penală.inculpatului şi. §5. 10 care acţionează in rem (ex. 10 lit.e) şi există învinuit sau inculpat în cauză. potrivit art.3 în cazul prevăzut în art. În acest caz procurorul se pronunţă prin ordonanţă. 243 alin. cu dispoziţia de a-l pune de îndată în libertate pe învinuit sau inculpat. după respingerea acesteia. 11 pct. b 1 se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înştiinţarea prevăzută în art. 10 lit. În cazul când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv. iar dacă s-a făcut plângere şi a fost respinsă. lit. §4. Procurorul dispune clasarea prin rezoluţie.: prescripţia răspunderii penale). 10 lit. Clasarea.1 scoaterea de sub urmărirea penală se dispune atunci când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art.

iar învinuitul/inculpatul urmează să fie trimis în judecată. Prezentarea materialului de urmărire penală constă în crearea de către organul de urmărire penală a posibilităţii efective de studiere de către învinuit/inculpat.Secţ. precum şi de către apărător a tuturor scriptelor dosarului atunci când au fost strânse toate probele necesare aflării adevărului. după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală. Condiţii. cât şi faţă de inculpat. Dacă învinuitul/inculpatul nu poate să citească. Prezentarea materialului de urmărire penală cunoaşte următoarele etape: 1. §2. Procedura. dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare 5. Prezentarea materialului de urmărire penală §1. arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite. organul de urmărire penală îl întreabă pe învinuit/inculpat. 3. chemarea învinuitului/inculpatului de către organul de urmărire penală prin citaţie 2. §3. dacă învinuitul/inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală. Noţiune. organul de urmărire penală îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. 4. organul de cercetare penală îi citeşte materialul. Pentru efectuarea prezentării materialului de urmărire penală trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) organul de urmărire penală să ajungă la concluzia că au fost administrate toate probele necesare . organul de . Prezentarea este obligatorie atât faţă de învinuit. organul de urmărire penală îi pune în vedere învinuitului/inculpatului că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală. VI. 2) organul de urmărire penală să aprecieze că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru trimiterea în judecată a învinuitului sau inculpatului.

sau dacă constată că trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei. 6. despre aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prevăzute în art. Acest proces-verbal constituie mijloc de probă. atunci când din declaraţiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării. 255-260.253 organul de urmărire penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului.urmărire penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţă admiterea sau respingerea lor. se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală. Neprezentarea materialului de urmărire penală poate atrage sancţiunea nulităţii relative în condiţiile art. în baza art. dacă învinuitul/inculpatul nu a formulat cereri noi/dacă acestea au fost respinse/cercetarea penală a fost completată organul de urmărire penală. Secţ. neprezentarea atrage sancţiunea nulităţii absolute. VII. Terminarea urmăririi penale §1.1.21 §4. În această ipoteză dacă până la înaintarea dosarului la procuror învinuitul/inculpatul se prezintă. în fapt este vorba de terminarea cercetărilor penale (activităţile de urmărire . În baza art. Ea poate lipsi doar atunci când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul este dispărut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de urmărire penală. dacă a efectuat noi acte de cercetare penală. utilizează ca terminologie noţiunea de terminare a urmăririi penale. Deşi art. 197 alin. cererile şi răspunsurile inculpatului. organul de urmărire penală întocmeşte proces-verbal. 250. Modalităţi. în care consemnează şi declaraţiile. este prins ori adus. cât şi a inculpatului. Sancţiunea neprezentării materialului de urmărire penală. Organul de urmărire dispune prin aceeaşi ordonanţă completarea cercetării penale. În cazul în care asistenţa juridică e obligatorie. Prezentarea materialului de urmărire penală reprezintă o procedură obligatorie atât în privinţa învinuitului.251.

cercetarea se consideră terminată.penală desfăşurate de organul de cercetare penală). 256. spre a se decide potrivit art. verificările efectuate de procuror Terminarea urmăririi penale cu acţiune penală pusă în mişcare cunoaşte următoarele etape: 1. 3. acesta dispune în mod direct soluţia procesuală ce se impune fără a fi necesară urmarea procedurii prevăzute de art. după completarea cercetării şi după îndeplinirea dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală. organul de cercetare înaintează dosarul procurorului cu un referat. cercetarea penală se consideră terminată. Referatul poartă denumirea de referat de terminare a urmăririi penale şi cuprinde două propuneri de esenţa acestuia: a) propunerea de punere în mişcare a urmăririi penale b) propunerea de trimitere în judecată. potrivit art. Procedura de terminare a urmăririi penale. organul de cercetare. 255-260. În ipoteza urmăririi penale desfăşurate de procuror. de îndată ce cercetarea penală este terminată. aducându-i la cunoştinţă învinuirea şi întrebându-l dacă are noi mijloace de apărare. Terminarea urmăririi penale cunoaşte două modalităţi în funcţie de punerea în mişcare a acţiunii penale: terminarea urmăririi penale în ipoteza lipsei punerii în mişcare a acţiunii penale şi terminarea urmăririi penale în ipoteza urmăririi penale cu acţiune penală pusă în mişcare. Dacă învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost găsită temeinică ori dacă cercetarea a fost completată potrivit propunerilor făcute. . dacă constată că împotriva învinuitului sunt suficiente probe. §2. potrivit art. 255. în care consemnează rezultatul cercetării. potrivit art. 2. 262. procedează la o nouă ascultare a învinuitului. Terminarea urmăririi penale fără acţiune penală pusă în mişcare cunoaşte următoarele etape: 1. 258.

procurorul dispune: 1) restituirea pentru refacerea cercetării penale. procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile să procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi să se pronunţe asupra acestora. Referatul cuprinde propunerea de trimitere în judecată a inculpatului. verificările efectuate de procuror Secţ. §2. primind dosarul de la organul de cercetare penală împreună cu referatul de terminare a urmăririi penale. 3.2. Verificările efectuate de procuror. Trimiterea în judecată 22 §1. Dispoziţia de restituire intervine atunci când în desfăşurararea cercetării penale nu au fost administrate toate probele necesare trimiterii în judecată. procurorul procedează la prezentarea materialului de urmărire penală dacă inculpatul se prezintă. Rezolvarea cauzelor în care sunt arestaţi se face de urgenţă şi cu precădere. este prins sau adus după înaintarea dosarului la parchet. . Atunci când constată că urmărirea penală nu este completă sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului. VIII. Potrivit art. 2) restituirea pentru completarea cercetării penale. În această ipoteză procurorul poate dispune trimiterea cauzei la un alt organ de cercetare penală pentru a completa actele de urmărire. organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului dosarul cauzei însoţit de referatul de terminare a urmăririi penale. În ipoteza în care nu s-a efectuat prezentarea materialului de urmărire penală deoarece inculpatul a fost dispărut sau s-a sustras. Soluţia procurorului.261. Dispoziţia de restituire intervine atunci când în desfăşurararea cercetării penale nu au fost respectate dispoziţiile legale. În această ipoteză procurorul poate dispune trimiterea cauzei la un alt organ de cercetare penală pentru a reface actele de urmărire nelegale.

a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale. întocmeşte rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată.a procurorul poate da dispoziţie de clasare. procurorul întocmeşte rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată. Întotdeauna. 262 pct. b) dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale. Ordonanţa de restituire sau de trimitere cuprinde. Rechizitoriul. Astfel. atunci când este sesizat cu referat de terminare a cercetării penale.2 lit. 203. că a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi că acesta răspunde penal. a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă ce urmează a fi folosite. procurorul dispune: 1) netrimiterea în judecată atunci când procurorul constată prezenţa vreuniuia din cazurile prevăzute de art. După această prezentare. 2) suspendarea urmăririi penale atunci când constată existenţa unei cauze de suspendare 3) trimiterea în judecată atunci când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există. Potrivit art. Potrivit art. procurorul prezintă materialul de urmărire penală învinuitului. Dispoziţia de trimitere intervine atunci când cercetarea penală a fost efectuată de un organ de cercetare penală necompetent. 264 rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de . Atunci când constată că urmărirea penală este completă şi că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului. indicarea actelor de cercetare penală ce trebuie efectuate ori refăcute. Potrivit art.i. 10 cu excepţia lit. procurorul se pronunţă prin ordonanţă. 23 §3.266 restituirea sau trimiterea cauzei în vederea refacerii sau completării cercetării penale se dispune de procuror prin ordonanţă. scoatere de sub urmăririe penală sau încetare a urmăririi penale. pe lângă menţiunile arătate în art.3) trimiterea cauzei la organul de cercetare penală competent.

rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de primprocurorul parchetului sau. rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie. data întocmirii. iar când urmărirea este făcută de acesta. după caz. Rechizitoriul are următorul cuprins: 1) partea introductivă – denumirea parchetului. În cauzele cu arestaţi. numărul dosarului. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. menţiuni privind măsurile luate în cursul urmăririi penale. de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. verificarea se face de procurorul ierarhic superior. atât în ipotezele de supraveghere a cercetării penale. 2) partea descriptivă – expunerea stării de fapt. 3) partea dispozitivă – dispoziţia de trimitere în judecată / dispoziţia de punere în . verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive. Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat. Totuşi.judecată şi marchează trecerea cauzei spre faza de judecată a procesului penal. numele procurorului. iar când urmărirea penală este efectuată de acesta. procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanţei competente. indicarea mijloacelor de probă. Sesizarea instanţei de judecată se face de către procurorul care a dat rechizitoriul. datele referitoare la persoana inculpatului şi infracţiunea care formează obiectul cauzei. 264. încadrarea juridică. Potrivit art. verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. Verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului se consemnează de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior printr-o menţiune expresă trecută pe rechizitoriu. cât şi în cazul urmăririi penale proprii rechizitoriul este supus confirmării conducătorului parchetului / procurorului ierarhic superior. împreună cu dosarul cauzei şi cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.

la întocmirea rechizitoriului. b) restituire a cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale. IX.271. adică . fie aceasta s-a finalizat cu o soluţie de netrimitere în judecată. Reluarea urmăririi penale presupune o reactivare a cursului urmăririi penale atunci când fie urmărirea penală a fost suspendată. 2) să nu fi intervenit unul din cazurile prevăzute în art. Secţ. rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului. Reluarea după suspendare.a. În plus. 10 3) să existe dispoziţia expresă de reluare a urmăririi penale de către organul judiciar competent: procurorul (art. Potrivit art. 24 c) redeschidere a urmăririi penale. 270 lit. Noţiune.b) §3. Reluarea urmăririi penale §1. înaintează instanţei. §2. în termen de 24 de ore. reluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată că a încetat cauza care a determinat suspendarea. c) şi instanţa (art. fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege.270: a) încetare a cauzei de suspendare. În acelaşi mod procedează procurorul şi în cazul în care este necesară luarea măsurilor de siguranţă a obligării la tratament medical sau internarea medicală. 270 lit. În cazul în care procurorul. consideră că este necesară arestarea inculpatului. În cazul în care procurorul consideră că se impune luarea măsurii obligării de a nu părări localitatea / ţara dispune aceasta prin rechizitoriu. dispozitivul va conţine şi menţiuni privind cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale. Condiţii. fie atunci când s-a dispus trimiterea în judecată.mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată. Pentru reluarea urmăririi penale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) să fie prezentă una din situaţiile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. precum şi dispoziţia procurorului de citare a părţilor şi a martorilor în faţa instanţei.

278 . a admis plângerea împotriva ordonanţei sau.332 restituirea în vederea refacerii urmăririi penale. după caz. iar procedura medierii nu s-a finalizat cu împăcarea părţilor. dacă apreciază la un anumit moment că a încetat cauza de suspendare înaintează procurorului referat cu propunere de reluare a urmăririi penale împreună cu dosarul cauzei. reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere intervine în următoarele ipoteze: 1) în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire. Potrivit art.învinuitul/inculpatul s-a însănătoşit sau i s-a ameliorat situaţia astfel încât el poate participa la proces. §5. 2) în cazul în care judecătorul potrivit art. reluarea urmăririi penale în caz de restituire intervine atunci când. În ipoteza infracţiunilor pentru care se legea prevede plângerea prealabilă. a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. Reluarea în caz de restituire. §4. 272. în cursul judecăţii. 278 1 . reluarea se dispune de către prima instanţă prin sentinţă. potrivit art. Organul de cercetare penală care are obligaţia să verifice periodic dacă mai subzistă cauza de suspendare. reluarea după suspendare poate interveni şi atunci când procedura medierii a fost declanşată după începerea urmăririi penale cu consecinţa suspendării acesteia. instanţa dispune în baza art. În această ipoteză. 273. În cazul în care instanţa. Reluarea în caz de redeschidere. Potrivit art. Reluarea se dispune de către procuror prin ordonanţă.

a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Subcap.275-278. Plângerea la organul de urmărire penală. Actele sau măsurile de urmărire penală pot fi supuse unui control de legalitate şi temeinicie prin intermediul plângerii introduse de orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin acel act sau măsură. Potrivit art. atunci când acestea sunt necesare. redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă. În ambele ipoteze. III. acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale.4. plângerea este de două feluri: 1) plângerea împotriva actelor şi măsurilor organului de cercetare penală. Titularul plângerii poate fi orice persoană fizică/juridică ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau măsură de urmărire penală. fie la organul de cercetare penală. Potrivit art. acesta dispune începerea urmăririi în condiţiile prevăzute de lege. Plângerea împotriva actelor/măsurilor de urmărire penală §1. Când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală. 275-278 1 . Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de . sunt reglementate două categorii de plângeri: 1) plângerea la organul de urmărire penală 2) plângerea la instanţa de judecată25 §2. Noţiune.1 . În această ipoteză plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta.

procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.275-277. 278 1 alin. după caz. ordonanţă sau rechizitoriu. persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie. de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori. Această procedură are un obiect limitat şi anume doar soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror: neînceperea urmăririi penale. În această ipoteză. soluţii dispuse. plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. al rezoluţiei de clasare. În cazul în care măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia. §3. Plângerea la instanţa de judecată. soluţionarea plângerii revine prim-procurorului parchetului sau. încetarea urmăririi penale şi clasarea. după caz. scoaterea de sub urmărire penală. Procedura de soluţionare a plângerilor este cea prevăzută în art. Plângerea la instanţă reprezintă o procedură specială de verificare a legalităţii şi temeiniciei actelor de urmărire penală întrucât competenţa revine instanţei de judecată care exercită astfel un control jurisdicţional. după caz prin rezoluţie. Potrivit art. 2) plângerea împotriva actelor efectuate şi măsurilor luate de procuror ori efectuate de organul de cercetare penală din dispoziţia procurorului.1 titularul plângerii este persoana vătămată prin .

în termene de 20 de zile de la comunicarea rezolvării plângerii în baza art. Procedura plângerii la instanţă cunoaşte următoarele etape: 1. b) şedinţa de judecată.infracţiune sau orice alte persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluţia procurorului. efectuarea unei adrese către parchet pentru înaintarea dosarului de urmărire penală. 278 conducătorului parchetului sau procurorului ierarhic superior. ci doar . Dacă procurorul superior admite plângerea persoana vătămată nu se poate adresa instanţei întrucât nu mai are interes. înştiinţarea procurorului cu privire la termenul de judecată. 2. Procedura de soluţionare de către judecător cunoaşte următoarea structură: a) măsuri pregătitoare. După înregistrarea plângerii. scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. după respingerea plângerii de către procurorul superior. termenul de 20 de zile prevăzut pentru adresarea plângerii judecătorului curge de la data expirării termenului de 20 de zile în care procurorul superior trebuia să soluţioneze plângerea iniţială. 26 3. soluţionarea plângerii de către judecător. citarea părţilor (persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Şedinţa nu cuprinde o cercetare judecătoreasca. se iau următoarele măsuri care asigură soluţionarea plângerii în cadrul unei şedinţe de judecată: fixarea termenului.171. asigurarea asistenţei juridice obligatorii dacă e prezent vreunul din cazurile prevăzute de art. În cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile. precum şi persoana care a făcut plângerea). pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. persoana vătămată sau orice altă persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluţia procurorului.278. adresarea plângerii în baza art. desemnarea judecătorului competent.

prin hotărâre definitivă. Sentinţa poate fi atacată cu recurs de către procuror. . Potrivit art.dezbaterile judiciare. a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală. 278 1 să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. ca nefondată. afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. Judecătorul este obligat în baza art. persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Astfel. persoana care a făcut plângerea. În această ipoteză persoana în privinţa căreia judecătorul. scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale. după caz. persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă. respinge plângerea. scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului. menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată. nu pot fi administrate mijloace de probă. precum şi de orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate. constând in punerea de concluzii cu privire la plângere. 278 1 alin.8 judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: I. ca tardivă sau inadmisibilă ori. 10. Ordinea în dezbateri este următoarea: judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea. c) deliberarea şi luarea hotărârii. ci este permisă doar prezentarea unor înscrisuri noi. prin sentinţă.

aplicându-se în mod corespunzător. §2. prin sentinţă.II.1. admite plângerea. judecata are în vedere următoarele aspecte: 1) verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de sesizare 2) rezolvarea acţiunii penale şi a acţiunii civile . Obiect. Noţiune. reţine cauza spre judecare în complet legal constituit. precum şi soluţionarea cu caracter definitiv a cauzei. Judecata are ca obiect aflarea adevărului cu privire la fapta şi persoana cu care a fost sesizată. Capitolul IV. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului. când probele existente la dosar sunt suficiente. după caz. admite plângerea. Ea se desfăşoară din momentul sesizării (cu rechizitoriu ca regulă generală sau cu plângerea persoanei împotriva soluţiei de netrimitere în judecată atunci când aceasta a fost admisă şi reţinută cauza spre judecată) şi până la soluţionarea definitivă a cauzei (inclusiv judecata în căile de atac). În această ipoteză. III. IV. desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi. prin încheiere. actul de sesizare a instanţei. Caracterizare generală a judecăţii §1. îl constituie plângerea persoanei împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată. dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac. Judecata reprezintă faza procesului penal care se derulează în faţa instanţelor penale şi care are ca obiect soluţionarea cauzei penale în mod definitiv. desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale. Judecata 27 Subcap. Astfel. indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.

recurs (ex. apel. 290 şedinţa de judecată este publică. instanţa. recurs 2) primă instanţă. ca fază distinctă a procesului penal. Grade de jurisdicţie. §4.3) verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate. Sunt etape de judecată: . Etapă de judecată. precum şi orice chestiune asupra căreia instanţa trebuie să se pronunţe se supune discuţiei în contradictoriu dintre procuror şi părţi. §3. Totuşi. Toate probele administrate nemijlocit în faţa instanţei. strămutarea) §5. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ) 3) primă instanţă (ex. Potrivit art. moralei. actele efectuate fiind consemnate în scris pentru a constitui dosarul de judecată.: infracţiunile pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile. infracţiunile judecată în primă instanţă de Curtea de Apel. există anumite excepţii de la această regulă: a) minorii sub 16 ani nu pot participa la şedinţa de judecată b) dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat. c) şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor nu este publică 2) contradictorialitatea. Prin grade de jurisdicţie se înţeleg treptele pe care le poate parcurge o judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. 3) oralitatea.: declinarea competenţei. pen. poate declara şedinţă nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. la cererea procurorului. de s. Caractere. a părţilor ori din oficiu. Există următoarele grade de jurisdicţie: 1) primă instanţă. Judecata. cunoaşte următoarele trăsături specifice: 1) publicitatea. Şedinţa de judecată se desfăşoară în formă verbală. demnităţii sau vieţii intime a unei persoane.

orice etapă de judecată parcurge trei stadii procesuale: 1) pregătirea şedinţei de judecată 2) şedinţa de judecată 3) deliberarea. îndeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege şi decide asupra cererilor formulate de părţi. Reguli comune privind şedinţa de judecată 1) conducerea şedinţei de judecată este în competenţa preşedintelui completului. 2) strigarea cauzei şi apelul celor citaţi. cauza a cărei judecare este la rând. În egală măsură. dispunând facerea apelului părţilor şi al celorlalte persoane citate. 297 alin. Stadii procesuale. Potrivit art. Reguli comune privind judecata. Stadiile procesuale reprezintă diviziuni ale fiecărei etape de judecată. dacă rezolvarea acestora nu este dată în căderea completului. luarea hotărârii şi pronunţarea Subcap. A.1 preşedintele anunţă. 1) fixarea termenului de judecată 2) desemnarea completului de judecată în mod aleatoriu prin sistem computerizat 3) citarea părţilor şi a celorlalte persoane chemate la judecată 4) asigurarea apărării în ipotezele de asistenţă juridică obligatorie 5) întocmirea şi afişarea listei cauzelor B. IV. putând lua măsurile necesare în acest scop. Reguli comune privind pregătirea şedinţei de judecată. 296 preşedintele conduce şedinţa.1) judecata în primă instanţă 2) judecata în căi de atac ordinare 3) judecata în căi de atac extraordinare 28 §6. şi . potrivit ordinii de pe lista de şedinţă. Potrivit art.2. preşedintele veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei. În principiu.

dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare. legalitatea şi temeinicia arestării preventive.300 1 după înregistrarea dosarului la instanţă. în vederea refacerii acestuia. 29 4) rezolvarea chestiunilor incidente. Acestea privesc: a) potrivit art. instanţa menţine. Instanţa se pronunţă . Instanţa este obligată să pună în discuţie cererile şi excepţiile ridicate de procuror sau de părţi sau excepţiile ridicate din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată.constată care din ele s-au prezentat. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest. b) potrivit art. Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate. prin încheiere motivată. iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop. dispune. 3) verificări prealabile efectuate de instanţă. prin încheiere. 300 instanţa este datoare să verifice din oficiu. la prima înfăţişare. revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. înainte de expirarea duratei arestării preventive. instanţa este datoare să verifice din oficiu. arestarea preventivă. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. în camera de consiliu. În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii. regularitatea actului de sesizare.

enunţarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta. precum şi ale celor care au lipsit. 305 desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere. După terminarea şedinţei de judecată. anul şi denumirea instanţei. numele şi prenumele părţilor. 5) note privind desfăşurarea procesului. luna.prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăţii. cu excepţia cazului în care hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut loc judecata când nu se mai întocmeşte încheiere separată. în cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. b) partea descriptivă: înscrisurile care s-au citit în şedinţă. menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică. cererile de orice . 6) încheierea de şedinţă. a notelor grefierului. acestea vor fi verificate şi. apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată. Potrivit art.Notele grefierului pot fi contestate până la termenul următor. În caz de contestare. Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului şi de grefier. la cerere. completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată. 304. câte o copie de pe notele grefierului. Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte. de către participanţii la proces. Potrivit art. cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii. numele şi prenumele judecătorilor. În plus. desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio. eventual. procurorului şi grefierului. participanţii la proces primesc. Încheierea de şedinţă are următoarea structură: a) partea introductivă: ziua.

Minuta este actul procedural care se întocmeşte imediat după luarea hotărârii si care conţine soluţia la care s-a ajuns în urma deliberării. La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. pen.natură formulate de procuror. cât şi latura civilă şi reprezintă un proces complex care se fundamentează pe dreptul de apreciere al judecătorului aplicat la întregul material al cauzei. de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces. Când unanimitatea nu poate fi întrunită. c) dispozitivul: măsurile luate în cursul şedinţei. 2) luarea hotărârii. Potrivit art. Pentru motive temeinice. deliberarea se face de îndată după încheierea dezbaterilor. hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor supuse deliberării. Reguli comune privind soluţionarea cauzei 1) deliberarea. judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa. a Înaltei Curţi judecă în primă instanţă în complet format din 3 judecători. 308. Ea . concluziile procurorului şi ale părţilor. judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă (completul de judecată se completează cu preşedintele sau vicepreşedintele instanţei). iar completul de judecată deliberează în secret. 3) întocmirea minutei. Deliberarea are ca obiect atât latura penală. deliberarea poate fi amânate cel mult 15 zile. Motivarea opiniei separate 30 este obligatorie. C. Dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri.: s. hotărârea se ia cu majoritate (ex. Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită. 306. Potrivit art. Hotărârea poate fi luată cu vot de 2:1).

Potrivit art. 303 alin. compunerea instanţei. c) dispozitivul (minuta) –solutia dată în latura penală şi/sau în latura civilă . iar celălalt se depune. minuta) se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată asistat de grefier. 310 hotărârea (de fapt.1 când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă.trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Potrivit art. Hotărârea in extenso cuprinde 3 părţi: a) partea introductiva (practicaua) – denumirea instanţei. Întocmirea minutei este obligatorie şi în cazurile în care judecătorul sau instanţa dispune asupra măsurilor preventive. b) partea descriptiva (considerentele hotărârii) –conţinutul actului de sesizare al instanţei. caracterul public/nepublic al şedinţei de judecată. care îl împiedică să participe la judecată. Suspendarea judecăţii cunoaşte următoarele forme: 1. instanţa dispune.1 teza finală. numele/prenumele/funcţia reprezentantului Ministerului Public. suspendarea pe motiv de boală a inculpatului. spre conservare. un comentariu asupra probelor prezentate. o prezentare a argumentelor de drept. Potrivit art. suspendarea . Suspendarea judecăţii. o prezentare a stării de fapt proprii. §1. Forme ale suspendării. 309 alin. minuta se semnează de membrii completului de judecată. 5) conţinutul hotărârii. dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei. IV. prin încheiere. la dosarul de minute al instanţei. 4) pronunţarea. soluţia în apel/recurs. Hotărârea se redactează in extenso în cel mult 20 de zile de la pronunţare.3. obiectul cauzei. Subcap. numărul dosarului. datele de identitate ale părţilor. Minuta se întocmeşte în două exemplare originale.

suspendarea în ipoteza medierii. Potrivit art. 4. şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate. aceasta se suspendă în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. se aplică în mod corespunzător prevederile art. Dacă inculpatul este arestat. se desfăşoară după începerea judecăţii.303 alin. 300 2 . 70 alin. prin încheiere motivată.procesului penal până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată. Recursul nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 3 zile. Suspendarea durează până când procedura medierii se închide.1 din Legea nr. art. iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara. 145 şi 145 1 . 2. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. în mod corespunzător. 303 . suspendarea în ipoteza invocării unei excepţii de neconstituţionalitate. Potrivit art. 6 instanţa suspendă judecata. 31 3.192/2006 în cazul în care medierea în cauzele ce au ca obiect infracţiuni pentru care legea impune condiţia plângerii prealabile. Potrivit art. se aplică. până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. suspendarea în caz de extrădare activă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Toate celelalte hotărâri date de instanţe în cursul judecăţii se numesc încheieri (încheiere de luare a măsurii arestării preventive. Sentinţa este hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată (sentinţe de condamnare. Tribunal. 311. 2) decizie. Subcap. potrivit legii. . încheiere de prelungire/menţinere a arestării preventive. recursului. Decizia este hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului. se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză penală. 3) încheieri. sentinţă de restituire pentru refacerea urmăririi penale). precum şi hotărârea pronunţată de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei. instanţa pe rolul căreia se află cauza poate dispune prin încheiere motivată suspendarea judecăţii până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare.4. Curtea de Apel sau Înalta Curte de Casaţie sau Justiţie în primă instanţă) sau prin care aceasta se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza (sentinţă de declinare a competenţei. instanţele judecătoreşti pot pronunţa trei feluri de hotărâri în materie penală: 1) sentinţă. încheiere de strămutare). în procedurile judiciare desfăşurate în faţa instanţei de executare (contestaţia la executare) sau în procedurile speciale (reabilitarea). Înafara acestor cazuri se mai dau sentinţe în căile extraordinare de atac (respingerea în principiu a cererii de revizuire). achitare sau încetare a procesului penal pronunţate de Judecătorie. recursului în interesul legii. Încheierea poate fi atacată cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.IV.1 în cazul în care. Felurile hotărârilor judecătoreşti Potrivit art. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

În vederea asigurării participării inculpatului la judecată. §2. şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. 315 alin. 313 alin.3 citaţia trebuie să fie înmânată acestuia cu cel puţin 5 zile înaintea termenului fixat. Chestiuni generale §1. 2) procurorul. Participanţii. Potrivit art. 3) părţile.2 procurorul participă obligatoriu la judecata în primă instanţă la tribunale. d) în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în secţie penală. V Judecata în primă instanţă Subcap. 32 Potrivit art. 317.1. a) inculpatul. b) în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare. procurorul participă când consideră necesar. Obiectul judecăţii. c) în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de detenţie. Potrivit art. 171 alin. 315 alin.1 procurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor: a) în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu. Inculpatul se poate prezenta personal sau poate fi .Cap. Pot judeca în primă instanţă oricare dintre instanţele judecătoreşti. potrivit art. obiectul judecăţii în primă instanţă constă în judecarea faptei şi persoanei arătată în actul de sesizare a instanţei. f) la şedinţele de judecată privind alte infracţiuni. 2. e) în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. iar în caz de extindere a procesului penal. curţi de apel şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. V. Sunt participanţi la faza de judecată: 1) instanţa de judecată.

Similar cu inculpatul şi celelalte părţi (partea vătămată. 174 părţile pot fi reprezentate.2. 5) martorii. Subcap. partea civilă. În plus. Măsuri premergătoare §1. precum şi de complexitatea cauzei. precum şi în cele de asistenţă juridică facultativă. Alături de părţi. Conţinut.2. 313 alin. Reguli speciale există în ipoteza cauzelor cu arestaţi preventiv (termen de până în 48 ore) şi în ipoteza procedurii speciale a infracţiunilor flagrante (termen de cel mult 5 zile). Apărătorul participă la judecata în primă instanţă în toate cazurile de asistenţă juridică obligatorie. Sunt măsuri premergătoare următoarele: 1) fixarea termenului de judecată. . interpreţi. §2. trebuie să se ţină seama de principiul celerităţii menţionat expres în art. I. dispune aducerea lui. Structura judecăţii în primă instanţă Secţ. 4) apărătorul. b) celelalte părţi. În vederea asigurării prezenţei lor la judecată este necesară citarea acestora. experţi sau interpreţi. experţii. Măsurile premergătoare sunt acele măsuri situate în timp între momentul sesizării instanţei şi începutul şedinţei de judecată efectuate pentru a pune dosarul în stare de judecată. Noţiune. potrivit art. V. pentru inculpat şi celelalte părţi. instanţa de judecată. când apreciază necesară prezenţa inculpatului. La fixarea termenului de judecată se ţine seama de ordinea intrării dosarului la instanţă. martori.reprezentat (art. În egală măsură. partea responsabilă civilmente) trebuie citate. În cazurile în care legea admite reprezentarea inculpatului. pot participa şi alte persoane. 174) cu excepţia cazurilor în care prezenţa sa este obligatorie (atunci când inculpatul se află în stare de deţinere chiar într-o altă cauză). la judecarea cauzelor în primă instanţă.

1 în vederea repartizării pe complete dosarele nou formate vor fi transmise după înregistrare la persoana desemnată cu 33 repartizarea aleatorie a cauzelor (în principiu. judecătorul cauzei.1 în cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie.2) desemnarea completului de judecată. Potrivit art. martorii. 313 alin. experţilor şi interpreţilor 5) asigurarea apărării. 3) citarea părţilor.II. I. experţii. Secţ.3 citaţia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puţin 5 zile înaintea termenului fixat. citarea trebuie să intervină în termenul de 48 de ore impus de art. După deschiderea şedinţei de judecată. Potrivit art. preşedintele completului dă dispoziţie grefierului să procedeze la strigarea cauzelor şi apoi apelul celor citaţi într-o anumită cauză (inculpatul. ia măsuri pentru desemnarea apărătorului. celelalte părţi. 2) strigarea cauzei şi apelul celor citaţi. dezbaterile judiciare şi ultimul cuvânt al inculpatului personal. şi ca excepţie. Lista cauzelor trebuie afişată pe uşa de la intrarea în sala de şedinţă cu cel puţin 24 de ore înainte de termen. Începutul şedinţei 1) deschiderea şedinţei de judecată. 304/2004. Potrivit Desemnarea completului se face în mod aleatoriu în baza art. cercetarea judecătorească. odată cu fixarea termenului de judecată.4. 313 alin. În cauzele în care inculpatul este arestat preventiv. Citarea celorlalte părţi nu cunoaşte reguli particulare. 4) citarea martorilor. . 11 din Legea nr. Potrivit art. 313 alin. 6) întocmirea şi afişarea listei cauzelor. sistemul ciclic). 294 alin. Procedura deschiderii şedinţei de judecată este în competenţa preşedintelui completului. sistem informatic. interpreţii). Şedinţa de judecată Şedinţa de judecată în primă instanţă are următoarea structură: începutul şedinţei.

instanţa este datoare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare şi legalitatea şi temeinicia arestării preventive. preşedintele se încredinţează dacă a primit în termenul prevăzut în art. preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă au de formulat excepţii (excepţii de nelegalitate a urmăririi penale. cereri. în ipoteza în care inculpatul este în stare de libertate. În principiu. 300 şi art. 319. De asemenea. dacă inculpatul cere. judecata se amână. Potrivit art. Când actul nu a fost comunicat. făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă. preşedintele completului explică persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă sau că poate participa ca parte vătămată în proces. 313 alin. 4 copia actului de sesizare a instanţei. 300 1 . 6) lămuriri. cereri (cerere de recuzare. în vederea înlăturării oricărei influenţe asupra obiectivitătii mărturiei. 4) unele verificări privind pe inculpat. În cazul când inculpatul se află în stare de deţinere. Potrivit art. preşedintele completului cere martorilor prezenţi să părăsească sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea sa. 318 după strigarea cauzei şi apelul părţilor. experţii şi interpreţii. iar preşedintele îi înmânează o copie de pe actul de sesizare a instanţei. după apelul martorilor. afară de cazul în care instanţa dispune altfel. În egală măsură.). 5) unele măsuri privind martorii. experţii rămân în sala de şedinţă. experţilor şi interpreţilor. 320. Potrivit art. excepţia de necompetenţă a instanţei.3) verificări prealabile din oficiu. excepţii. 34 . judecata se amână la cererea acestuia atunci când comunicarea s-a făcut cu mai puţin de 5 zile înaintea termenului de judecată. preşedintele completului verifică identitatea inculpatului. cerere de strămutare. Potrivit art.

mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe. ascultarea celorlalte părţi. §2. Potrivit art. schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia. Procurorul şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti. 2) administrarea oricăror altor probe. iar în ce priveşte martorii şi experţii. experţilor. identitatea şi adresa acestora. prezentarea mijloacelor materiale de probă. deşi absente. §3. Cercetarea judecătorească are drept obiect: 1) readministrarea probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale. când aceasta este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti.cerere de amânare) sau propun probe noi. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziţiile art. Atunci când inculpatul este prezent. ascultarea inculpatului. Orice cerere se pune în discuţia contradictorie a părţilor şi a procurorului. 322 – 330: citirea actului de sesizare şi explicarea obiectului învinuirii.2 instanţa poate dispune unele schimbări ale ordinii. trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite. II. preşedintele completului dispune . este îndeplinită procedura de citare şi nu există nici un impediment procesual). 1) citirea actului de sesizare. explicarea obiectului învinuirii şi comunicarea drepturilor procesuale. 312 alin. În cazul când se propun noi probe. Cercetarea judecătorească §1. Potrivit art. Ordinea cercetării judecătoreşti. locul unde se află aceste mijloace. Obiect. 322. Potrivit art. administrarea de probe noi. ascultarea martorilor. Momentul declanşării. 321 instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti atunci când cauza se află în stare de judecată (părţile sunt prezente sau.

Potrivit art. 4) ascultarea martorilor. se consemnează întocmai în condiţiile prevăzute de art. Ascultarea celorlalte părţi nu cunoaşte reguli particulare şi se desfăşoară potrivit dreptului comun. În vederea ascultării. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţă şi de procuror. martorii sunt chemaţi pe rând în sala de şedinţă. Dacă unul sau mai mulţi martori lipsesc. de partea vătămată. de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face. precum şi ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauză. apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri ai completului. de partea responsabilă civilmente. atunci când socoteşte că este necesar. atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte părţi.ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instanţei. de către procuror. 323 şi 325. 2) ascultarea inculpatului. experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti. Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei. Declaraţiile inculpaţilor. după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. Potrivit art. celorlalte părţi.35 3) ascultarea celorlalte părţi.4 inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar. Totodată. martorilor. 323 alin. precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor. . 323 alin.2 inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată. înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraţie. inclusiv întrebările adresate acestora de oricare dintre părţi sau de instanţa de judecată. care se aplică în mod corespunzător. 304. de partea civilă.

Incidentele sunt prevăzute în art. Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi adus cu mandat de aducere. 6) prezentarea mijloacelor materiale de probă. 7) efectuarea de procedee probatorii.332 –337 şi sunt de trei feluri: restituirea cauzei la procuror. Potrivit art. instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei. iar interpreţii cu privire la traducerile pe care le-au făcut. Potrivit art. §4. Deşi intervin tot în cursul cercetării judecătoreşti. dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi. dispune. instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare. 331. instanţa. Experţii sunt ascultaţi atunci când trebuie să dea lămuriri suplimentare faţă de raportul de expertiză. interpreţilor. când în cauza supusă judecăţii există mijloace materiale de probă. fie amânarea cauzei. 5) ascultarea experţilor. 330. din oficiu sau la cerere. reconstituirea. incidentele se deosebesc de celelalte acte care constau în esenţă în administrarea de probe deoarece determină fie o întrerupere. dacă este necesar. fie o modificare a cursului iniţial. În cursul cercetării judecătoreşti se pot efectua orice alte procedee probatorii: cercetarea la faţa locului.instanţa poate dispune motivat fie continuarea judecăţii. ridicarea de obiecte şi înscrisuri 8) administrarea de probe noi. percheziţia domiciliară. . Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă. Incidente ivite în cursul cercetării judecătoreşti. Instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare şi atunci când martorul face declaraţii care sunt în contrazicere cu cele date anterior. aducerea şi prezentarea acestora. fie amânarea ei.

: reţinerea unei circumstanţe agravante/atenuante. Restituirea cauzei la procuror. excepţii. schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare. Schimbarea încadrării juridice are în vedere starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instanţei. reţinerea . extinderea obiectului judecaţii. în urma cercetării judecătoreşti. b) nerespectarea dispoziţiilor legale se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă (fie în faza de lămuriri. 332. A. scopul restituirii fiind refacerea acesteia. cereri.schimbarea încadrării juridice. prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. Restituirea cauzei la procuror (redeschiderea fazei de urmărire penală) intervine atunci când urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale. Schimbarea încadrării juridice. şi priveşte atât normele din partea specială a dreptului penal (textele de incriminare). sesizarea instanţei. cât şi normele din partea generală (ex. iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre în 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţă sau de la comunicare pentru cei lipsă. B. Potrivit art. Restituirea pentru refacere se dispune prin sentinţă. Cauza nu se 36 restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa. fie în cursul cercetării judecătoreşti). restituirea pentru refacere intervine atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) în cursul urmăririi penale nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei.

317 şi constă în fapta şi persoana arătate în actul de sesizare. 334. Astfel. Se dispune atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (ipoteza infracţiunii continue. pentru a-şi pregăti apărarea.1. Schimbarea încadrării juridice se dispune prin încheiere sau prin sentinţă (atunci când a fost dispusă cu ocazia dezbaterilor judiciare urmate de pronunţare). b) să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii. El poate fi extins în cursul judecăţii în primă instanţă prin următoarele două modalităţi: extinderea acţiunii penale şi extinderea procesului penal. Obiectul judecăţii este arătat în art. Extinderea acţiunii penale. făcând aplicaţie în ce priveşte încadrarea juridică şi a . dar având în vedere că ea se pune în discuţia contradictorie a părţilor. potrivit art. continuate sau de obicei). Procedura de extindere cunoaşte următoarele etape: a) instanţa este obligată să pună în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea. C. instanţa are următoarele obligaţii: a) să pună în discuţie noua încadrare.stării de recidivă). Extinderea obiectului judecăţii. Schimbarea încadrării juridice se poate dispune în orice etapă a judecăţii în primă instanţă. C. în faza de deliberări instanţa va dispune redeschiderea fazei dezbaterilor pentru a fi îndeplinită condiţia contradictorialităţii. b) s-a efectuat cel puţin un act de cercetare judecătorească din care să rezulte necesitatea extinderii.

Cunoaşte următoarele două modalităţi: extinderea pentru alte fapte şi extinderea pentru alte persoane. atunci când găseşte cererea de extindere întemeiată.2. Se dispune atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală. Extinderea procesului penal pentru alte fapte. 37 C. b) instanţa dispune prin încheiere extinderea acţiunii penale. b) noua infracţiune are legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată. C. pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează hotărârea anterioară. Extinderea procesului penal.2.dispoziţiilor art. 334. c) s-a efectuat cel puţin un act de cercetare judecătorească din care să rezulte necesitatea extinderii. Dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă.1. instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă. după caz: 1. procedează la extinderea procesului penal şi la judecarea cauzei şi cu privire la fapta descoperită. dacă procurorul declară că pune în mişcare acţiune penală. . Procedura de extindere cunoaşte următoarele etape: a) procurorul cere instanţei să extindă procesul penal şi cu privire la noua infracţiune b) instanţa.

2. dacă procurorul declară că nu pune în mişcare acţiune penală, instanţa sesizează prin încheiere organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită. c) instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor şi a procurorului noile fapte descoperite. Dacă procurorul nu participă la judecată şi sunt întrunite condiţiile pentru extinderea pentru alte fapte, instanţa extinde din oficiu procesul penal şi procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită. C.2.2. Extinderea procesului penal pentru alte persoane. Se dispune atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) în cursul judecăţii se descoperă date cu privire la participarea unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pentru care inculpatul este trimis în judecată; sau se se descoperă date cu privire la săvârşire unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului; b) s-a efectuat cel puţin un act de cercetare judecătorească din care să rezulte necesitatea extinderii. Procedura de extindere este în esenţă aceeaşi ca şi în ipoteza extinderii procesului penal pentru alte fapte. Unica diferenţă constă în aceea că extinderea procesului penal pentru alte persoane poate fi cerută doar de procuror şi nu este posibilă atunci când procurorul lipseşte 38 §5. Terminarea cercetării judecătoreşti. Potrivit art. 339, înainte de a declara

terminată cercetarea judecătorească, preşedintele completului întreabă pe procuror şi pe părţi dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti. Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse, ori dacă s-au efectuat completările cerute, preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească şi se va trece la stadiul următor, respectiv dezbaterile judiciare. III. Dezbaterile judiciare §1. Noţiune. Dezbaterile judiciare reprezintă acea etapă a judecăţii în care procurorul şi părţile pun concluzii cu privire la chestiunile de fond ale cauzei (acţiunea penală şi acţiunea civilă).

§2. Ordinea dezbaterilor. Potrivit art. 340, se ia cuvântul în dezbateri în următoarea ordine: 1) procurorul – pune concluzii atât în latura penală, cât şi în latura civilă. Potrivit art. 316 alin.3 când cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art.10, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal. 2) partea vătămată – pune concluzii în latura penală. 3) partea civilă – pune concluzii în latura civilă. 4) partea responsabilă civilmente – pune concluzii în latura civilă. 5) inculpatul – pune concluzii atât în latura penală, cât şi în latura civilă. Preşedintele completului poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine. El nu are dreptul de a limita cuvântul participanţilor în dezbateri cu excepţia ipotezei în care susţinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judecă. Dezbaterile judiciare nu pot fi întrerupte. Ca excepţie, pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare

de 5 zile. IV. Ultimul cuvânt al inculpatului §1. Noţiune. Ultimul cuvânt al inculpatului se acordă după finalizarea pledoariilor, respectiv după închiderea dezbaterilor judiciare, şi marchează terminarea şedinţei de judecată.

§2. Particularităţi. Ultimul cuvânt al inculpatului prezintă următoarele particularităţi: 1) se acordă întotdeauna după epuizarea dezbaterilor judiciare, chiar dacă inculpatul a depus concluzii ultimul; 2) se exercită exclusiv în mod personal de către inculpat; 3) inculpatul nu poate fi întrerupt; 4) inculpatului nu i se pot da replici la ultimul cuvânt şi nu i se pot pretinde explicaţii în legătură cu cele relatate; 5) inculpatul poate exprima o poziţie de ansamblu asupra faptelor şi poate să spună tot ce doreşte; 6) dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, i8nstanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti. 39 V. Concluziile scrise

§1. Noţiune. Concluziile scrise reprezintă varianta redactată a concluziilor orale din timpul dezbaterilor, şi cuprind o detaliere a argumentelor aduse în cadrul acestora cu trimiteri explicite la probele administrate, jurisprudenţă şi doctrină. Potrivit art. 342, instanţa, când socoteşte necesar, poate cere părţilor, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise. Procurorul şi părţile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă. Secţ.III. Rezolvarea cauzei

completul va rezolva chestiunile de fapt (existenţa faptei. în aceeaşi ordine. Dacă lămurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea dezbaterilor şi discutarea contradictorie a unor chestiuni de drept. vinovăţia inculpatului) şi apoi chestiunile de drept (incriminarea penală a faptei. dacă în cursul deliberării instanţa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesară reluarea cercetării judecătoreşti şi administrarea unor probe noi. 2) Deliberarea asupra laturii civile a cauzei . 343. instanţa dispune prin încheiere reluarea dezbaterilor în aceeaşi şedinţă. în final. sau în altă şedinţă în continuare. 1) Deliberarea asupra laturii penale a cauzei a) situaţia în care instanţa constată că judecata nu este completă sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi drepturile procesuale ale părţilor Potrivit art. dacă este posibil. b) situaţia în care instanţa constată că judecata este completă şi că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi drepturile procesuale ale părţilor În această ipoteză. computarea reţinerii sau a arestării preventive). auxiliare şi complementare. 344. asupra chestiunilor auxiliare. încadrarea juridică a faptei.I. Deliberarea Potrivit art. apoi asupra laturii civile. chestiuni de fapt şi chestiuni de drept şi. îndeplinirea condiţiilor răspunderii penale. repune cauza pe rol şi dispune prin încheiere administrarea probelor necesare. completul deliberează mai întâi în latura penală a cauzei asupra chestiunilor de fapt şi asupra chestiunilor de drept. stabilirea pedepsei principale.

restituirea cauţiunii. Potrivit art.1. II. 345 alin. modalitatea de reparare a prejudiciului. § datele prevăzute în art. a) Condamnarea. 3) Deliberarea asupra chestiunilor auxiliare În final.În latura civilă. a. fapta constituie infracţiune.fapta există. în latura penală. menţinerea sau revocarea măsurilor de ocrotire sau de siguranţă. după caz.70 privitoare la persoana inculpatului .1. completul de judecată deliberează asupra următoarelor aspecte: existenţa vreunui prejudiciu. achitarea sau încetarea procesului penal. existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ce a constituit obiectul judecăţii. Luarea hotărârii 1) Soluţii în latura penală a cauzei Potrivit art.2 condamnarea se pronunţă dacă sunt întrunite următoarele condiţii : a.2. pronunţând. a. îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. completul de judecată deliberează asupra cheltuielilor judiciare. 345 alin. instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului. Potrivit art. condamnarea. fapta a fost săvârşită de inculpat. 40 menţinerea sau revocarea măsurilor arestării preventive sau orice altă problemă privind justa soluţionare a cauzei.3. cuantumul prejudiciului. 357. soluţia de condamnare cuprinde următoarele aspecte: § dispoziţia propriu-zisă de condamnare prin utilizarea cuvântului „condamnă”. luarea.

2 achitarea se pronunţă atunci când este incident unul din cazurile prevăzute de art. b) o pedeapsă cu închisoare. menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului şi asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia de a părăsi localitatea ori ţara. a-e. atunci când pronunţă: a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive. 345 alin. instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv. c) amenda. b¹. § deducerea reţinerii sau a arestării preventive § restituirea sumei depuse drept cauţiune. o dată cu achitarea face . să se pronunţe asupra luării. motivând soluţia pronunţată. Potrivit art. 350 instanţa are obligaţia ca. prin hotărâre. d) o măsură educativă. Când instanţa a constatat că există cazul prevăzut în art.§ încadrarea juridică a faptei pentru care se dispune condamnarea § pedeapsa principală § individualizarea executării pedepsei § pedeapsa complementară § pedeapsa accesorie § măsura de siguranţă § măsuri cu privire la starea de libertate. b) Achitarea. În ipoteza condamnării. cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă. Potrivit art. 10 lit. 10 lit.

Dacă instanţa a dispus înlocuirea răspunderii penale. 41 c) Încetarea procesului penal. 18 1 alin. sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi a.2 în caz de achitare instanţa dispune punerea de îndată în libertate a incupatului arestat preventiv. Potrivit art. 350 alin. b¹. Soluţiile ce se vor da acţiunii civile depind de cele date acţiunii penale referitor la existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului. i Potrivit art. o dată cu încetarea procesului penal face aplicarea art. 2) Soluţii în latura civilă a cauzei Potrivit art. e Ø încetarea procesului penal în baza art.1 atunci când admite acţiunea civilă instanţa se .şi aplicarea art.1.2. f-j. 10 g. 91 din C.2 în caz de încetare a procesului penal instanţa dispune punerea de îndată în libertate a incupatului arestat preventiv. 345 alin.1 în caz de condamnare. d. instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile. a) Admiterea acţiunii civile Instanţa admite acţiunea civilă atunci când: a. Potrivit art. Potrivit art. 10 lit. pen. achitare sau încetare a procesului penal. pen. 353 alin. instanţa a pronunţat în latura penală: Ø condamnarea Ø achitarea în baza art. 10 lit. 350 alin.2 încetarea procesului penale se pronunţă atunci când este incident unul din cazurile prevăzute de art. 346 alin. 3 din C.

nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sau b.pronunţă şi asupra luării măsurilor asiguratorii privind reparaţiile civile dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. c) Situaţiile în care instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă Instanţa nu soluţionează acţiunea civilă atunci când pronunţă în latura penală: Ø achitarea în baza art. măsurile asigurătorii se menţin. a. 10 lit. 358 alin. b) Respingerea acţiunii civile Instanţa admite acţiunea civilă atunci când: b. j.2. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. 353 alin. Pronunţarea În conformitate cu art. Potrivit art. c Când acţiunea civilă este respinsă măsurile asiguratorii luate în timpul procesului penal se revocă. b Ø încetarea procesului penal în baza art. 191 şi 193. 346 alin.1 ceea ce se pronunţă este dispozitivul hotărârii sau . 10 lit. instanţa a pronunţat în latura penală: Ø achitarea în baza art.3 atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile potrivit art. 42 III. 3) Soluţionarea chestiunilor privind cheltuielile judiciare Instanţa va stabili prin sentinţă cuantumul cheltuielilor judiciare precum şi persoanele care urmează să le suporte potrivit dispoziţiilor art. precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile.1. 10 f. ultim.

copia dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere. După redactarea hotărârii. fondată. cât şi la pronunţare li se comunică copii de pe dispozitivul hotărârii. În ipoteza în care părţile sunt prezente. Pronunţarea se efectuează de către preşedintele completului asistat de grefier. 4) este. . Particularităţi.minuta. în principiu. IV. 311. Potrivit art. preşedintele completului le explică faptul că pot declara apel sau recurs. §2. hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei poartă denumirea de sentinţă. nedefinitivă. În plus. părţilor care au lipsit atât la judecată.2 hotătârea in extenso se redactează în termen de 20 de zile de la pronunţare. 360. De asemenea. i se comunică copia dispozitivului hotărârii. de regulă.4 în cazul în care instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. 171 alin. 3) este. 360 alin. o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. Potrivit art. Sentinţa penală §1. care a lipsit de la pronunţarea hotărârii. Comunicarea hotărârii Potrivit art. 2. Secţ. Sentinţa prezintă următoarele particularităţi: 1) este actul procesual prin care se realizează pentru prima dată aplicarea legii penale persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni. inculpaţilor aflaţi în această categorie li se comunică şi copii de pe aceasta. Potrivit art. inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. IV. 310 alin. 2) se pronunţă în numele legii. La pronunţarea soluţiei părţile nu se citează. Definiţie. după caz.

305. precum şi numele şi prenumele membrilor completului de judecată. starea de recidivă. 356. . nu se mai întocmeşte o încheiere de şedinţă. Partea expozitivă (expunerea). Potrivit art. partea introductivă cuprinde menţiunile prevăzute în art. 43 B. timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia. expunerea trebuie să cuprindă: a) datele privind identitatea părţilor. precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare. circumstanţele agravante sau atenuante. cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită. A. Potrivit art.5) are caracter educativ. locul unde a fost judecată cauza. precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză. ale procurorului şi ale grefierului. 355. cât şi a celor care au fost înlăturate. motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei. data pronunţării hotărârii. o expunere şi dispozitivul. Partea introductivă (practicaua). §3. în consecinţă. 354 hotărârea prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei (sentinţa) trebuie să conţină o parte introductivă. Atunci când s-a întocmit încheiere de şedinţă deoarece s-a amânat pronunţarea. atunci când pronunţarea are loc în aceeaşi zi în care au avut loc dezbaterile şi. b) descrierea faptei ce face obiectul învinuirii. Potrivit art. expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului. Cuprins. forma şi gradul de vinovăţie. partea introductivă se limitează numai la următoarele menţiuni: denumirea instanţei care a judecat cauza. În caz de condamnare. c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei. făcându-se menţiune că celelalte date au fost trecute în încheierea de şedinţă.

hotărârile primei instanţe rămân definitive: 1. Secţ. la data expirării termenului de apel: a) când nu s-a declarat apel în termen sau b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului. 416. §4. la data retragerii apelului. 353 – dispoziţiile privind măsurile asiguratorii). d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză. e) executarea unor dispoziţii cuprinse în dispozitiv (ipotezele de strictă interpretare prevăzute în art. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă . precum şi rezolvarea chestiunilor auxiliare. 350 – dispoziţiile privind arestarea preventivă sau nobligarea de a nu părăsi localitatea/ţara şi în art. Efecte. după caz. 4. Din momentul pronunţării. d) primirea cererilor de apel sau de recurs şi înaintarea dosarului la instanţa de control judiciar. dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel.Dacă instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul învinuirii. 360). 2. când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului. Partea dispozitivă (dispozitivul). se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunţat condamnarea şi pentru care încetarea procesului penal sau achitarea. sentinţa penală produce următoarele efecte: a) dezinvesteşte instanţa de judecarea cauzei în primul grad în fond. la data pronunţării. Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe Potrivit art. V. 3. fie a hotărîrii in extenso protrivit dispoziţiilor art. c) curgerea termenelor de apel sau de recurs. b) comunicarea hotărârii (fie a dispozitivului. C. Conţinutul dispozitivului este identic cu minuta şi conţine soluţia în latura penală şi în latura civilă.

Noţiune. d) calea de atac să fie declarată în termenul legal. 4. Condiţii. 4. caracterul definitiv sau nedefinitiv al hotărârii atacate a) căi de atac ordinare: apelul. b) calea de atac să fie prevăzută de lege. 44 6. Clasificare. .apelul a fost respins: a) când nu s-a declarat recurs în termen sau b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului.VI. 311. Cap. Pentru exercitarea unei căi de atac este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe o hotărâre judecătorească în sensul dat de art. Căile de atac pot fi clasificate după următoarele criterii: 1. dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs. Ministerul public sau orice alte persoane îndreptăţite conform legii nu sunt mulţumite de soluţia primei instanţe şi se adresează instanţei superioare în vederea realizării unui control judecătoresc. §2. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. Judecata în căile de atac Subcap. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.1. Consideraţii generale §1. c) calea de atac să fie admisibilă având în vedere: Ø hotărârile ce pot fi supuse căilor de atac Ø regula omisso medio Ø titularii căilor de atac. 5. recursul. Judecata în căile de atac reprezintă a doua etapă a judecăţii care are loc atunci când părţile. VI. §3.

recursul (atunci când legea nu există calea de atac a apelului).2.I. recursul în interesul legii. Apelul reprezintă o cale de atac de reformare cu caracter suspensiv şi devolutiv utilizată în procesul penal împotriva hotărârilor nedefinitive pronunţate de prima instanţă. Noţiune. VI. §2. Judecata în căile ordinare de atac Secţ. recursul (atunci când legea nu există calea de atac a apelului) b) căi de atac de anulare: recursul. b) este o cale de atac ireverenţioasă. Apelul prezintă următoarele trăsături: a) este o cale de atac ordinară. b) căi de atac de drept: recursul. revizuirea. Caracterizare. recursul în interesul legii. Apelul determină o nouă judecată în fapt şi în drept a cauzei în al doilea grad de jurisdicţie şi se adresează instanţei superioare (tribunal. contestaţia în anulare c) căi de atac de retractare: revizuirea Subcap. consecinţele determinate de admiterea căii de atac a) căi de atac de reformare: apelul. revizuirea. contestaţia în anulare. natura chestiunilor asupra cărora poartă controlul judecătoresc a) căi de atac de fapt: apelul. 2. curtea de apel. tribunal militar teritorial. 4. curtea militară de apel). întinderea obiectului a) căi de atac comune: recursul b) căi de atac speciale: apelul. . revizuirea.b) căi de atac extraordinare: contestaţia în anulare. contestaţia în anulare. recursul în interesul legii. Apelul 45 §1. 3.

c) este o cale de atac de reformare; d) este o cale de atac de fapt şi de drept; e) declanşează o nouă judecată a cauzei în fond; f) pune în mişcare un control complet asupra hotărârii primei instanţe cu privire la orice lipsă de legalitate şi temeinicie; g) este o cale de atac accesibilă oricărei persoane interesate. §3. Condiţii. Pentru exercitarea căii de atac a apelului trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) apelul să fie admisibil a.1. hotărârea judecătorească să fie susceptibilă a fi atacată cu apel Pot fi atacate cu apel: Ø sentinţele. Se încadrează în această categorie atât sentinţele pronunţate pe fondul cauzei, cât şi cele pronunţate în căile de atac extraordinare ce cad în competenţa primei instanţe (sentinţa de admitere/respingere a cererii de revizuire, sentinţa pronunţată în contestaţia în anulare pe motivul autorităţii de lucru judecat). Ca excepţie, potrivit art. 361, nu pot fi atacate cu apel: a) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

e) sentinţele de dezinvestire; f) sentinţele pronunţate în material executării hotărârilor penale, precum şi cele privind reabilitarea. Ø încheierile. Ca regulă, art. 361 alin.2 dispune că încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul (ex.: încheierea prin care instanţa a dispus asupra administrării probelor, asupra unor cereri de amânare). De la această regulă există două categorii de excepţii: i. încheieri ce nu pot fi atacate cu apel. Nu au deloc cale de atac încheierile prin care s-a admis sau s-a respins cererea de abţinere sau prin care s-a admis recuzarea, încheierea prin care s-a admis sau s-a respins cerererea de strămutare. Nu pot fi atacate cu apel, 46 dar pot fi atacate cu recurs: încheierile pronunţate în materia măsurilor preventive, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii. ii. încheieri care pot fi atacate cu apel separat, dar care urmează a fi judecat numai după pronunţarea sentinţei: încheierile care au rezolvat cereri adiacente ale martorilor, experţilor, interpreţilor şi apărătorilor privind cheltuielile judiciare ce li se cuvin. Apelul poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţare, dar se judecă numai după pronunţarea sentinţei. a.2. apelul să fie introdus de unul din titularii prevăzuţi de lege. Potrivit art. 362, pot face apel: a) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. b) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Împotriva

sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal; c) partea vătămată, în ce priveşte latura penală; d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ce priveşte latura penală şi latura civilă; e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora. f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f) şi de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia (ipoteză de substituit procesual). b) apelul să fie declarat în termenul prevăzut de lege. Potrivit art. 363 alin.1, în principiu, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Ca excepţie este prevăzut un termen de apel de 3 zile în procedura specială de urmărire şi judecată a infracţiunilor flagrante (art. 477). Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanţa este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul

aceasta poate suspenda executarea hotărârii atacate. termenul curge pentru toţi titularii. 364. În mod excepţional. 365. apelul peste termen presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: a) partea care declară apelul a lipsit atât la toate termenele de judecată. afară de cazul când procesul a fost suspendat. în procedura specială de urmărire şi judecată a infracţiunilor flagrante. cât şi la pronunţare.curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. e). până la soluţionarea cererii de repunere. b) cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării . 47 Termenul de apel este un termen imperativ. astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din exerciţiul dreptului de a declara apel. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei. În cazul prevăzut în art. iar. calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. de la pronunţare. fără deosebire. 2. dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. apelul peste termen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen. Repunerea în termen se dispune de către instanţa de apel. b) cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. 364 alin. Potrivit art. potrivit art. De la această regulă a apelului în termen legea reglementează două excepţii: 1. 2. repunerea în termen. 362 lit. Potrivit art.

365 alin. Efecte. 2. nemotivarea apelului nu determină respingerea acestuia ca inadmisibil. efectul devolutiv. Declararea apelului. iar. §5. apelul produce următoarele efecte: efectul suspensiv. ori de funcţionarul desemnat de aceştia. deoarece cauza se devoluează ope legis în întregul ei. cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător. Pentru persoana care nu poate să semneze. §4. 370-373. 374. Procurorul şi oricare dintre părţile prezente la pronunţarea hotărârii pot declara apel şi în formă verbală în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Potrivit art. aceasta poate suspenda executarea hotărârii atacate. Motivele de apel se pot formula şi verbal în faţa instanţei de apel şi pot privi orice chestiuni de fapt şi de drept privitoare la judecata în primă instanţă. efectul extensiv. până la soluţionarea cererii. 366 apelul se declară prin cerere scrisă. §6. din localitatea unde domiciliază. precum şi Ministerul Public. Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei. Apelul peste termen se dispune de către instanţa de apel. 48 . declară apel printr-o adresă cu caracter oficial înaintată instanţei a cărei hotărâre se atacă. Potrivit art. potrivit art. motivele de apel pot fi însă formulate în scris prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat ce trebuie depus la instanţa de apel cel mai târziu în ziua judecăţii. Potrivit art.pedepsei sau a despăgubirilor civile. efectul neagravării situaţiei în propriul apel. iar cererea trebuie semnată de persoana care face declaraţia. Din acest considerent. Motivarea apelului. Instanţa ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal. Persoana juridică constituită parte civilă sau parte responsabilă civilmente. Cererea poate fi atestată şi de primarul sau secretarul consiliului local. Cererea de apel nu trebuie să cuprindă ca şi condiţie obligatorie motivele apelului.

soluţionând cauza. În situaţia în care există şi apelul unei părţi cu interese contrare sau apelul nerezervat al procurorului se poate agrava situaţia oricărei părţi. instanţa de apel examinează cauza prin . Efectul devolutiv înseamnă transmiterea cauzei de la prima instanţă la instanţa de gradul al doilea cu toate chestiunile de fapt şi de drept pe care le comportă spre o nouă judecată în fond. Efectul devolutiv. afară de cazul când legea dispune altfel (ipotezele în care sentinţa primei instanţe este executorie – dispoziţiile privitoare la măsurile preventive şi măsurile asiguratorii). regula este aplicabilă în următoarele două ipoteze: 1. De asemenea. În cadrul acestor limite. Totuşi.1. Potrivit art. 372. Efectul neagravării situaţiei în propriul apel. în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant. în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi.1 instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.3. Potrivit art. 6.4. potrivit art. 6. Efectul suspensiv. Efectul suspensiv înseamnă că hotărârea primei instanţe nu poate deveni definitivă şi nici nu poate fi executată în cursul termenului de apel şi în tot timpul cât apelul declarat este în curs de judecare. Efectul extensiv. Potrivit art. instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia. În consecinţă. atunci când există doar apelul procurorului declarat în mod expres în favoarea unei părţi.370 apelul declarat în termen este suspensiv de executare. 2. instanţa este obligată ca. 6. 373. instanţa de apel. 371 alin. atunci când există doar apelul unui singur titular. atât în ce priveşte latura penală.6. să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.2. cât şi latura civilă.

extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă. fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea. După declararea apelului. până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel. potrivit art. Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. Astfel. să existe un apel valabil declarat de către cel puţin una din părţile procesului penal. Renunţarea la apel. 2. Retragerea apelului.1. 7. Pentru a fi aplicabil efectul extensiv trebuie îndeplinite următoarele condiţii: 1. printr-o declaraţie atestată sau consemnată . §7. iar dacă partea se află în stare de deţinere. Renunţarea se poate face în scris sau verbal în şedinţa în care a avut loc pronunţarea hotărârii. putând hotărî şi în privinţa lor. cât şi de procuror. după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului. 3. cu excepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei (în latura civilă de la data renunţării hotărârea rămâne definitivă). Renunţarea la apel şi retragerea apelului. apelul declarat să fie de natură să creeze o situaţie mai bună părţilor cu privire la care se extinde apelul. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac. 368. titularii acestuia pot renunţa la controlul jurisdicţional al instanţei de apel prin două modalităţi: renunţarea la apel şi retragerea apelului. 49 Asupra renunţării. 7.2. oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. 369. părţile care au declarat apel şi părţile cu privire la care se extinde apelul să aibă aceeaşi calitate în proces. se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului. retragerea apelului presupune existenţa unui apel declarat şi poate fi făcută atât de părţi. Spre deosebire de renunţarea la apel. Potrivit art.

2. Măsuri premergătoare. Obiect. în judecarea apelului. Judecata în apel prezintă următoarea structură: măsuri premergătoare. a condiţiilor prevăzute de legea civilă.într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. 8. instanţa de apel are obligaţia de a constata dacă apelul este fondat. . la data retragerii apelului dacă acesta s-a produs după expirarea termenului de apel. apelul poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat. fie la instanţa de apel. Pentru aceasta. Retragerea apelului are ca şi efect rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe: 1. De asemenea. instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate. În ipoteza retragerii apelului de către procuror. A. Efectuând controlul. Reprezentanţii legali pot retrage apelul cu respectarea. fixarea termenului de judecată de către preşedintele instanţei de apel. §8. şedinţa de judecată. în faţa instanţei de apel. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal. la data expirării termenului de apel când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului 2. 378 obiectul judecăţii în apel constă în verificarea hotărârii primei instanţe pe baza lucrărilor admisnistrate şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror probe noi. Judecarea apelului 8. instanţa poate da o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe. pentru pregătirea şedinţei de judecată din apel se iau următoarele măsuri: 1. 376-376. Potrivit art. Potrivit art. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată. Structura de judecată. în ceea ce priveşte latura civilă. deliberarea şi darea hotărârii. Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.1.

se derulează următoarele etape: a) preşedintele completului dă cuvântul apelantului. 378 alin. Cercetarea judecătorească este prezentă în situaţia în care instanţa de apel administrează noi probe pe care le consideră necesare (probe ce nu au fost administrate nici în faza de urmărire. fără a administra şi alte probe. intimatului şi procurorului în legătură cu propunerea de probe noi. b) citarea părţilor. potrivit art. nici în faza de judecată). instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când: 1) inculpatul nu a fost ascultat la instanţa de fond. cereri de recuzare). 50 e) rezolvarea oricăror excepţii sau cereri (excepţii de necompetenţă. cu ocazia judecării apelului. B. Potrivit art. 2. citarea părţilor (apelant – partea care a declarat apel. . asigurarea prezenţei procurorului.2. 376 participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie. c) prezenţa apărătorului în cazurile de asistenţă juridică obligatorie.1¹. Totuşi. Şedinţa de judecată. cercetarea judecătorească.partea la care se referă apelul declarat) 3. În această ipoteză. verificările prealabile. 315 şi art. Şedinţa de judecată în apel cuprinde următoarele etape: 1. În apel. cercetarea judecătorească are caracter facultativ. Ea poate lipsi atunci când instanţa judecă apelul pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei. intimat. d) admisibilitatea apelului. Etapa verificărilor prealabile se referă la: a) regularitatea constituirii completului şi a compunerii instanţei de judecată. 2) instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

d) instanţa de apel se pronunţă asupra admiterii/respingerii propunerilor de probe noi. precum şi în combaterea acestora atunci când se apreciază că apelul este nefondat. administrarea se va efectua fie în aceeaşi şedinţă. atunci când este cazul. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului. 381. În deliberare instanţa examinează: 1. Deliberarea şi darea hotărârii. e) în ipoteza în care instanţa de apel încuviinţează administrarea de probe noi. În plus. efectul neagravării situaţiei în propriul apel şi efectul extensiv. 2. ordinea în care se dă cuvântul este următoarea: 1. instanţa de apel poate dispune reluarea . 4. 3. 3. trebuie să indice probele şi mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obţinute. c) după efectuarea propunerilor de porbe noi se dă cuvântul procurorului şi părţilor pentru a-şi exprima părerea cu privire la propuneri. conform art. Potrivit art. intimatul. Potrivit art. Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. temeinicia motivelor de apel formulate de apelant 2. primul cuvânt îl are acesta. 67 probele trebuie să fie concludente şi utile pentru a fi admisibile. cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept în limitele determinate de efectul devolutiv.1. ultimul cuvânt al inculpatului C. apelantul. 377 alin. fie la un nou termen.b) dacă procurorul sau părţile invocă necesitatea administrării de noi probe. dezbaterile judiciare. Dezbaterile judiciare constau în susţinerea motivelor de apel. procurorul.

Astfel. hotărârea atacată se desfiinţează în întregime. Admiterea apelului. efectul extensiv. Soluţionarea apelului. soluţia de admitere a apelului este însoţită întotdeauna de una din următoarele soluţii subsecvente: 1. Admiterea apelului înseamnă constatarea caracterului injust al hotărârii primei instanţe şi desfiinţarea acesteia. dar în limitele impuse de efectul devolutiv. În această ipoteză. Potrivit art. Respingerea apelului. Prin respingerea apelului se menţine sentinţa primei instanţe. instanţa de apel desfiinţează hotărârea primei instanţe şi o reformează prin admiterea apelului. soluţiile date apelului sunt respingerea apelului şi admiterea apelului. ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă. c) apelul este nefondat. hotărârea poate fi desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane. dacă aceasta nu împiedică justa soluţionare a cauzei. Desfiinţând hotărârea primei instanţe. 9. precum şi de efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac. 51 §9.2. 382 alin. instanţa de apel poate dispune şi reluarea/efectuarea cercetării judecătoreşti atunci când în dezbateri reiese necesitatea administrării unor probe şi rezolvarea unor chestiuni de fapt. Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută ce are conţinut identic cu dispozitivul deciziei. Instanţa respinge apelul în următoarele ipoteze: a) apelul este tardiv. Potrivit art. 379. .dezbaterilor judiciare şi punerea în discuţie a unor chestiuni de drept.1 în caz de admitere a apelului. pronunţarea unei noi hotărâri.1. Pentru aceasta procedează la o nouă judecată în fond potrivit normelor commune privind judecata în primă instanţă. În egală măsură. b) apelul este inadmisibil. 9.

2 lit. 197 alin. dispunerea rejudecării de către instanţa competentă. Potrivit art. În această ipoteză. b) reformare parţială .2 (ipoteze ce determină restituirea cauzei la procuror pe motiv de 52 . În această ipoteză. ci doar o infirmă pentru iregularităţi procedurale. 2. c) judecarea cauzei la prima instanţă s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute în art.instanţa de apel agravează sau atenuează pedeapsa. 379 pct. instanţa de apel desfiinţează hotărârea primei instanţe. Potrivit art. achitare sau de încetare a procesului penal în latura penală şi de admitere sau respingere a acţiunii civile în latura civilă. 380 dacă hotărârea este desfiinţată pentru că s-a constatat existenţa unuia din cazurile prevăzute în art.Reformarea poate avea două modalităţi: a) reformare totală – instanţa de apel pronunţă o decizie de condamnare. dar nu o reformează. 3.b) instanţa de apel dă această soluţie în următoarele cazuri: a) judecarea cauzei la prima instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citată. restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale. dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată. ci doar o infirmă pentru nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa materială sau personală şi dispune rejudecarea de către instanţa competentă. 332 alin. b)judecarea cauzei la prima instanţă a avut loc în lipsa unei părţi legal citată. instanţa de apel desfiinţează hotărârea primei instanţe. dar care a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. modifică cuantumul despăgubirilor sau schimbă încadrarea juridică a faptei. dar nu o reformează. 4.2 sub sancţiunea nulităţii absolute cu excepţia dispoziţiilor privind competenţa a căror încălcare determină rejudecarea de către instanţa competentă.

Decizia instanţei de apel are următoarea structură: 1. c) cheltuielile judiciare. 311. partea dispozitivă (dispozitivul). 9. Dispozitivul trebuie să cuprindă următoarele . partea introductivă (practicaua). Chestiuni complementare. partea expozitivă (expunerea).3. după caz. Conţinut. Expunerea trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: a) temeiurile de fapt şi de drept care au dus. 305. 2. hotărârea instanţei de apel se numeşte decizie. instanţa de apel dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.1. Hotărârea instanţei de apel. partea introductivă a deciziei cuprinde aceleaşi menţiuni ca şi sentinţa primei instanţe cu trimitere la dispoziţiile art. Potrivit art. instanţa. deliberând asupra apelului. §10. instanţa de apel verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării şi adaugă. 381. timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu apel e) orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului. Potrivit art. b) măsurile asigurătorii. d) computarea reţinerii şi/sau a arestării preventive. la respingerea sau admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate şi b) temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile adoptate în caz de admitere a apelului. Potrivit art. 10. 383. 3. Astfel.ilegalitate a urmăririi penale). se mai pronunţă şi asupra următoarelor chestiuni: a) repararea pagubei. dacă este cazul.

curgerea termenului de recurs 3. 2) în cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere. decizia instanţei de apel produce următoarele consecinţe: 1. b) ipoteza măsurilor asiguratorii prevăzute de art.3. 5) măsuri cu privire la starea de libertate potrivit art. 350. 2. 3) data pronunţării deciziei şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. 53 10. la data expirării termenului de recurs. . Excepţie de la această regulă fac deciziile prin care se ia act de retragere. 353. timpul care se deduce din pedeapsă.menţiuni: 1) soluţia dată de instanţa de apel. 4) când s-a dispus rejudecarea. la data retragerii recursului declarat împotriva deciziei prin care a fost admis apelul şi împotriva deciziei prin care apelul a fost respins. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel. dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs. executarea unor dispoziţii: a) ipoteza măsurilor privind starea de libertate prevăzute de art.2. 10. b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului. Efecte. decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul. a) când apelul a fost admis şi nu s-a declarat recurs în termen. Chiar nedefinitivă. 350. dezinvestirea instanţei de apel de judecarea cauzei 2. Hotărârile instanţei de apel rămân definitive: 1. decizia instanţei de apel nu este definitivă deoarece este supusă recursului. După pronunţare.

c) investirea instanţei de rejudecare. atunci când legea nu recunoaşte calea de atac a apelului. Recursul prezintă următoarele trăsături: a) este o cale de atac ordinară. Recursul §1.3. b) este o cale de atac ireverenţioasă. Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane. Noţiune. Secţ. parţial devolutivă în funcţie de motivele de recurs. 385 stabileşte care sunt limitele rejudecării de către instanţa a cărei hotărîre a fost desfiinţată sau de către instanţa competentă: a) conformitatea cu decizia instanţei de apel în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului. Potrivit art. ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă. . instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată.II. Dacă hotărârea a fost desfiinţată în apelul procurorului declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul părţii vătămate. Recursul este o cale de atac în principiu de anulare. Art. Ca excepţie. judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor privind judecata în general şi judecata în primă instanţă. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost admis apelul şi împotriva deciziei prin care apelul a fost respins. destinată a repara în principal erorile de drept comise de instanţele de fond. §11. §2. Instanţa de rejudecare se pronunţă prin sentinţă care poate fi atacată din nou cu apel. b) agravarea situaţiei inculpatului. 384. instanţa care rejudecă poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea. Caracterizare. recursul împrumută trăsăturile unui apel. în mod excepţional de anulare şi reformare. Rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate cu apel.

Ca excepţie. Pentru exercitarea căii de atac a recursului trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) recursul să fie admisibil a. recursul este o cale mixtă de anulare şi de reformare atunci când după infirmarea hotărârii instanţei de fond.c) este o cale de atac în principal de drept. f) este o cale de atac accesibilă oricărei persoane ale cărei interese au fost lezate prin hotărârea instanţelor de fond. ci numai chestiunile de drept sau de drept şi de fapt (ex. ci doar o verificare a hotărârii atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanţa de recurs. 385-1 pot fi atacate cu . d) este în principiu o cale de atac de anulare. instanţa de recurs este cea care pronunţă o soluţie pe fond. 54 e) nu pune în mişcare o nouă judecată în fond a cauzei. Sentinţele prin care se soluţionează cauza sunt de regulă supuse apelului.1. recursul este o cale de atac mixtă atunci când el este îndreptat împotriva hotărârilor nesusceptibile de a fi atacate cu apel.: cazul în care se formulează recurs pentru eroare gravă de fapt) şi pentru motive bine determinate. În egală măsură. Recursul determină anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de fond. §3. Ele pot fi atacate direct cu recurs doar în ipoteza în care legea nu recunoaşte calea de atac a apelului. Condiţii. atunci când recursul este îndreptat împotriva unor sentinţe ce nu pot fi atacate cu apel. Recursul repune în discuţie nu întreaga cauză. În mod excepţional. instanţa de recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept în aceleaşi condiţii ca o instanţă de apel. hotărârea judecătorească să fie susceptibilă a fi atacată cu recurs Pot fi atacate cu recurs: Ø sentinţele. Potrivit art.

332 alin. precum şi cele privind reabilitarea. c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel. . 385-1 alin.recurs: a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege. dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare. b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare.4).4 nu sunt supuse recursului: 1) sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 2) sentinţa de declinare a competenţei. d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel. f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale. Potrivit art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras. sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani. dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. d-1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. chiar dacă nu au folosit apelul. La acestea se adaugă sentinţa de restituie a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale (art. afară de cazul când legea prevede altfel.

Ca urmare recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor (ex. cât şi cele de admitere. Nu sunt supuse recursului: 1) deciziile prin care s-a luat act de retragerea apelului. încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare). 385-1 lit.2 regula este aceea că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată. 4) deciziile care au soluţionat contestaţiile în anulare de competenţa instanţei de recurs. 385-1 alin. Potrivit art.Ø deciziile.: încheieri prin care instanţa dispune asupra administrării probelor. § nu au deloc cale de atac încheierile prin care s-a admis sau s-a respins cererea de abţinere sau prin care s-a admis recuzarea. Potrivit art. încheierea prin care s-a admis sau s-a respins . de tribunale. curţi de apel şi Curtea Militară de Apel. Acestea sunt atât deciziile prin care se respinge apelul. De la această regulă există următoarele excepţii: a) încheieri care nu pot fi atacate cu recurs.e) pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate. tribunale militare teritoriale. chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii (închierea de înlăturare a unor omisiuni vădite sau de îndreptare a erorilor materiale). ca instanţe de apel. 5) deciziile prin care au fost soluţionate conflictele de competenţă. Ø încheierile. 2) deciziile instanţei de recurs. 3) deciziile instanţei de recurs în interesul legii. indiferent de soluţia 55 adiacentă pronunţată (reţinere spre judecare de către instanţa de apel sau trimitere spre rejudecare de către prima instanţă/instanţa competentă).

141). înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive (art. 140-3 alin. § încheierea prin care s-a admis sau s-a respins cererea de liberare provizorie § încheierea de suspendare a judecăţii (art. 303 alin.3). revocarea. § încheierea prin care judecătorul dispune în cursul urmăririi penale luarea unei măsuri preventive.1 partea finală). 140-3).1 partea finală). revocarea. în cursul urmăririi penale. înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive şi încheierea prin care se dispune menţinerea arestării preventive (art.cerererea de strămutare. revocarea. înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive (art. încheierea prin care judecătorul respinge. 141 alin. § nu pot fi atacte cu recurs încheierile date în cauzele penale în care s-au pronunţat sentinţe sau decizii nesusceptibile de a fi atacate cu recurs. 56 § încheierea privind soluţionarea plîngerii împotriva . înlocuirea sau încetarea de drept sau prelungirea măsurii arestării preventive şi încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă (art. încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare. b) încheieri care pot fi atacate cu recurs separat care se judecă imediat § încheierile prin care se dispune în primă instanţă sau în apel luarea unei măsuri preventive.

Potrivit art. a. iar pentru inculpat. 168 alin.2. art. în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal. e) martorul. 169). f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. interpretului sau apărătorului. expertului. în ce priveşte latura penală. şi de către soţul acestuia (ipoteză de substituit procesual).2. pot face recurs persoanele arătate în art. d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente. în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. 362 (text ce prevede titularii dreptului de apel): a) procurorul. interpretul şi apărătorul. c) partea vătămată. cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora. în ce priveşte latura penală şi latura civilă.f) şi de către reprezentantul legal. de către apărător. b) . b) inculpatul.măsurilor asiguratorii sau împotriva măsurii restituirii lucrurilor (art. inculpatul poate declara recurs şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal. dar care urmează a fi judecate numai după pronunţarea sentinţei sau deciziei recurate: încheierile prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare ce se cuvin martorului. 385-2. recursul să fie introdus de unul din titularii prevăzuţi de lege. b) recursul să fie declarat în termenul prevăzut de lege . c) încheieri care pot fi atacate cu recurs separat. expertul.

motivele de recurs trebuie formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat. se aplică în mod corespunzător. când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin.Potrivit art. 2) termen de recurs de 24 ore în materia măsurilor preventive (art. 3) termen de recurs de 24 ore în materia suspendării judecăţii. 4) termen de recurs de 24 ore în materia liberării provizorii. 385-6 alin. 3 (ipotezele în care legea nu recunoaşte raportat la o hotărâre calea de atac a apelului). 385-9 alin. dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. art. 385-9 alin.141). care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. 140-3. 3. c) recursul să fie motivat.57 Această condiţie a motivării nu se aplică în cazul prevăzut în art. Dispoziţiile art. 385-10 recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs sunt prevăzute în mod expres de art.1 şi pot fi clasificate în două categorii: I. 363 privind data de la care curge termenul. 477). motive formale (de procedură) . instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care. 1 şi 2. Drept condiţie obligatorie de admisibilitate. se iau în considerare din oficiu. 385-3 termenul de recurs este de 10 zile (termen general). Sunt termene speciale de recurs următoarele: 1) termen de recurs de 3 zile în procedura specială de urmărire şi judecată a infracţiunilor flagrante (art. potrivit art.

5. 1. Principiul continuităţii şi unicităţii impune cu titlu obligatoriu ca în deliberări să participe aceiaşi judecători care au luat parte la dezbateri. Ø existenţa unui caz de incompatibilitate. instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. Ø încălcarea principiului continuităţii şi unicităţii completului de judecată. Motive formale. potrivit legii. 3. 2. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate. Motivul de recurs are în vedere atât sesizarea primară (rechizitoriu). şedinţa de judecată nu a fost publică. casarea hotărârii în recurs cu trimitere. nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei. 4. când aceasta era obligatorie. declinarea de competenţă. instanţa nu a fost sesizată legal. cât şi cel funcţional al noţiunii de compunere. Ø greşita compunere a instanţei. 292 alin. extinderea procesului penal pentru alte fapte sau cu privire la alte persoane) şi sesizarea derivată (desfiinţarea hotărârii în apel cu trimitere. motive substanţiale I. Se are în vedere atît aspectul constitutiv.II. când prezenţa acestuia era obligatorie. 7. în afară de cazurile când legea prevede altfel. urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului. cât şi sesizarea complementară (extinderea acţiunii penale. strămutarea cauzei penale). 6. . judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului.

instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege: Ø nemotivarea hotărârii judecătoreşti Ø contradicţia între motivare şi dispozitivil hotărârii Ø neînţelegerea dispozitivului 10. . judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi. 1 şi 2 (ipoteza omorului deosebit de grav şi ipoteza în care organul judiciar are îndoială asupra stării prihice a învinuitului/inculpatului). când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului: Ø omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte imputate inculpatului prin actul de sesizare a instanţei. a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate. instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată. cereri privind înlăturarea unoe probe obţinute în mod ilegal) . 58 Ø omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cererei esenţiale ale părţilor (ex.: cereri privind administarea de probe. sau care. 11. legal citată. 12. 9. Ø omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor probe administrate.337. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 1.8. II. Motive substanţiale. 117 alin. 334 . instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv.

6. judecătorii de fond au comis un exces de putere. în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau. retragerea în termen util a mărturiei mincinoase. a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului. persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. 7.2. . 72 din C. 3. lipsa plângerii prealabile. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. cauze de impunitate prevăzute în raport cu anumite infracţiuni) Ø graţierea pedepsei Ø decesul inculpatului 5. în mod greşit. împăcarea părţilor) şi cauze speciale (desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului. 4. prescripţia. faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică. 9. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată. pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului: Ø încălcarea autorităţii de lucru judecat Ø existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală: cauze generale (amnistia. s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. 8. în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.

Potrivit art.8). afară de cazul când legea dispune altfel. Ca excepţie.3). cât şi latura civilă. 366 (declararea apelului). 2) recursul declarat împotriva încheierii prin care instanţa a dispus în timpul judecăţii în primă instanţă sau în apel luarea sau menţinerea unei măsuri preventive sau prin care a constatat încetarea de drept a acestei măsuri (art. Potrivit art. 141 alin. 385-9 pct. Totuşi.Aceste motive de recurs pot fi invocate atât cu privire la soluţionarea laturii penale. Declararea recursului. 15. 385-5. §5. în ipoteza în care nu sunt invocate motivele de recurs. 17 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Efecte 5.1.3. 385-4. Ele trebuie să fie invocate în scris prin cererea de recurs sau prin memoriu separat depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înainte de termen. 13. cât şi a laturii civile. 14. 11. recursul este suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală. iar lipsa motivării duce la inadmisibilitatea recursului şi respingerea acestuia. . 385-12 alin. recursul se declară în condiţiile prevăzute de art. 140-3 alin. 385-9 pct. 12. §4. Efectul suspensiv.1-7. recursul nu suspendă executarea hotărârii atacate în următoarele cazuri: 1) recursul declarat împotriva încheierii prin care judecătorul a dispus în cursul urmăririi penale luarea măsurii arestării preventive sau prin care a constatat încetarea de drept a acestei măsuri (art. 10. potrivit art. instanţa de recurs ia în considerare din oficiu unele din motivele în raport de următoarea distincţie: a) cazurile prevăzute de art. 19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu 59 b) cazurile prevăzute de art. Efectul suspensiv al recursului se produce ope legis atunci cînd acesta a fost declarat în termenul legal şi numai în raport cu dispoziţiile hotărârii faţă de care s-au invocat motive de recurs.

3) recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive (art. 159 alin.8) 4) recursul declarat împotriva încheierii prin care instanţa a suspendat cauza pe motiv de boală a inculpatului (art. 303 alin.3) 5) recursul declarat împotriva hotărârii prin care instanţa a confirmat măsura internării medicale; 6) recursul declarat împotriva hotărâre (sentinţă sau decizie) s-a pronunţat asupra luării, menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului şi asupra luării sau revocării obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau ţara (art. 350 alin.1 şi alin.4); 7) recursul declarat împotriva hotărârii instanţei prin care aceasta a soluţionat plângerea împotriva măsurilor asiguratorii (art. 168 alin.2). 5.2. Efectul devolutiv. Spre deosebire de apel, recursul nu poate avea efect devolutiv total, ci numai parţial. El devoluează cauza în faţa instanţei de recurs numai în drept. Potrivit art. 3866, efectul devolutiv al recursului prezintă anumite limite determinate de: a) persoana care l-a declarat; b) persoana la care se referă declaraţia de recurs; c) calitatea pe care recurentul o are în proces; d) motivele de recurs prevăzute expres de lege în art. 385-9. Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385-9, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. 5.3. Efectul neagravării situaţiei în propriul recurs. Potrivit art. 385-8, regula este incidentă atunci cînd :

1) există recursul unei singure părţi sau a mai multor părţi care formează un grup cu aceeaşi poziţie procesuală 2) există recursul procurorului declarat expres în favoarea unei părţi. 60 În consecinţă, regula nu este aplicabilă atunci când: 1) există şi recursul unei părţi cu interese contrare 2) există recursul procurorului fără rezerve 5.4. Efectul extensiv. Potrivit art. 385-7, instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea. De asemenea, procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen şi faţă de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situaţie mai grea. §6. Renunţarea la recurs şi retragerea recursului. Potrivit art. 385-4 alin.2, părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător (dispoziţiile privind renunţarea la apel şi retragarea apelului). §7. Judecarea recursului 7.1. Obiect. Potrivit art. 385-14, instanţa, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs. În egală măsură, instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror şi de părţi. 7.2. Structura de judecată A. Măsuri premergătoare. Potrivit art. 385-11 şi art. 385-12, pentru pregătirea şedinţei de judecată din recurs se iau următoarele măsuri: 1. fixarea termenului de judecată de către preşedintele instanţei de recurs;

2. citarea părţilor (recurent – partea care a declarat recurs, intimat- partea la care se referă recursul declarat). Potrivit art. 385-11 alin.2 judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Ca situaţii de excepţie în care învinuitul sau inculpatul arestat poate absenta este prevăzută următoarea ipoteză: în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care judecătorul în cursul urmăririi penale a dispus luarea măsurii arestării preventive, revocarea, înlocuirea sau prelungirea arestării preventive, învinuitul sau inculpatul aflat în stare de deţinere poate să nu fie adus atunci cînd (art. 140-3 alin.2): Ø învinuitul sau inculpatul se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului Ø din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate deplasarea învinuitului sau inculpatului nu este posibilă 3. asigurarea prezenţei procurorului. Potrivit art. 315 şi art. 385-11 alin.2 participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. 4. întocmirea unui raport scris asupra recursului. Potrivit art. 385-12, preşedintele instanţei de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului şi poate delega, totodată, unul din judecătorii care compun completul de judecată să facă un raport scris asupra recursului (raportul este facultativ). La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportul poate fi întocmit de un judecător sau un magistrat asistent. 61 Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, soluţiile pronunţate de instanţe şi faptele reţinute de ultima instanţă, în măsura în care sunt necesare soluţionării recursului. Raportul trebuie să mai conţină observaţii cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenţa internă, precum şi la jurisprudenţa Curţii

2. cu ocazia judecării recursului. Potrivit art. d) admisibilitatea recursului. instanţa de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi. Raportul asupra recursul se citeşte în ipotezele în care a fost întocmit din dispoziţia preşedintelui instanţei de recurs. cereri de recuzare). 3. 385-14 alin. 4. c) prezenţa apărătorului în cazurile de asistenţă juridică obligatorie. instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când: 1) inculpatul nu a fost ascultat la instanţele de fond şi de apel. Dacă între recursurile . 385-13 alin. Dezbaterile judiciare constau în susţinerea motivelor de recurs. ordinea în care se dă cuvântul este următoarea: 1. fără a administra noi probe. Şedinţa de judecată. recurentul. Şedinţa de judecată în recurs cuprinde următoarele etape: 1.1¹. procurorul. precum şi în combaterea acestora atunci când se apreciază că recursul este nefondat. Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. 385-9 alin. b) citarea părţilor. dezbaterile judiciare. fără a se arăta opinia raportorului.1. 3. e) rezolvarea oricăror excepţii sau cereri (excepţii de necompetenţă. 2) instanţele de fond şi de apel nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. cercetarea judecătorească. De esenţa recursului este lipsa oricărei cercetări judecătoreşti. potrivit art.În raport se semnalează din oficiu şi cazurile de casare arătate în art.Europene a Drepturilor Omului. 2. Etapa verificărilor prealabile se referă la: a) regularitatea constituirii completului şi a compunerii instanţei de judecată. intimatul. Totuşi. B. citirea raportului. 2. verificările prealabile.

Admiterea recursului înseamnă constatarea caracterului injust al hotărârii atacate şi casarea acesteia. Instanţa respinge recursul în următoarele ipoteze: a) apelul este tardiv. Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. menţine hotărârea primei instanţe. primul cuvânt îl are acesta. 8. §8.1. Prin respingerea recursului se menţine hotărârea atacată (sentinţa primei instanţe sau decizia instanţei de apel).are ca obiect doar anumite aspecte ale hotărârii atacate. În deliberare instanţa examinează: 1. temeinicia motivelor de recurs formulate de recurent 2. b) casare parţială . extensiv şi al neagravării situaţiei în propriul recurs. Admiterea recursului. ultimul cuvânt al inculpatului C. Deliberarea şi darea hotărârii. 62 b) apelul este inadmisibil. dar în limitele efectului devolutiv. Casarea poate fi: a) casare totală – are ca obiect întreaga hotărâre atacată. Casând hotărârea atacată. Soluţionarea recursului Potrivit art. Această soluţie se dispune atunci când apelul a . soluţiile date recursului sunt respingerea recursului şi respectiv admiterea recursului. 385-15. incidenţa motivelor de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută ce are conţinut identic cu dispozitivul deciziei. 5.2. soluţia de admitere a recursului este însoţită întotdeauna de una din următoarele soluţii subsecvente: 1. 8. Respingerea recursului. c) apelul este nefondat.declarate se află şi recursul procurorului.

legal citată. 3. sau care. Potrivit art. 1 şi 2 (ipoteza omorului deosebit de grav şi ipoteza în care organul judiciar are îndoială asupra stării prihice a învinuitului/inculpatului). dispune achitarea sau încetarea procesului penal. i) judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi. această soluţie se dispune atunci când: a) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. c) judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului. d) judecata a avut loc în absenţa apărătorului când prezenţa acestuia era obligatorie. 292 alin. e) judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. a fost inadmisibil sau a fost nefondat. dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.c). g) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege. Această soluţie se dispune atunci când instanţa de recurs constată că este prezent unul din cazurile prevăzute în art. f) când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 117 alin. când aceasta era obligatorie.10.fost greşit admis întrucât a fost tardiv introdus. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate. de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. potrivit legii. 38515 lit. a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre . 2. în afară de cazurile când legea prevede altfel. b) şedinţa de judecată nu a fost publică. h) instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. 63 5. În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel. instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe. j) instanţa de recurs este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este necesară administrarea de probe. pen. Această soluţie se dispune atunci când au fost încălcate dispoziţiile privind competenţa materială sau personală. dispune rejudecarea de către instanţa de recurs. cu excepţia cazurilor prevăzute în art. Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe. dispune rejudecarea de către instanţa competentă.337. c) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. e) persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 385-15 lit. 4. d) s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art.d).această imposibilitate. 72 din C. cât şi hotărârea instanţei de apel. 334 . această soluţie se dispune în următoarele cazuri: a) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv. şi la instanţa de apel când numai hotărârea acesteia a fost casată. în caz de admitere şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată. dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată. cauza se trimite la prima instanţă dacă ambele hotărâri au fost casate. pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului: f) în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu . Potrivit art. b) instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată.

380 (la care face trimitere art. se pronunţă prin decizie şi asupra probelor ce urmează a fi administrate. fixând termen pentru rejudecare. deliberând asupra recursului. Potrivit art. 6.2) dacă hotărârea este desfiinţată pentru că s-a constatat existenţa unuia din cazurile prevăzute în art. când instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare potrivit art. în mod greşit. d).3. în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat. instanţa de recurs dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale. 2 lit. restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale. s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată. 8. Potrivit art. 381 (la care face trimitere art. i) judecătorii de fond au comis un exces de putere. 385-16 alin. 385-16 alin. h) când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. 332 alin.2).este prevăzută de legea penală sau. j) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului. 385-16. instanţa.2 (ipoteze ce determină restituirea cauzei la procuror pe motiv de ilegalitate a urmăririi penale şi care se încadrează în motivele de recurs: încălcarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei. 385-15 pct. lipsa asistenţei apărătorului în cursul urmăririi penale cînd prezenţa acestuia era obligatorie). Chestiuni complementare. g) faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică. Rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs are loc deci în altă şedinţă decât cea în care s-a judecat recursul deoarece suntem în prezenţa unor stadii procesuale distincte. se mai pronunţă şi asupra următoarelor chestiuni: . Potrivit art.

a) repararea pagubei. partea introductivă a deciziei cuprinde aceleaşi menţiuni ca şi sentinţa primei instanţe cu trimitere la dispoziţiile art. Potrivit art. la respingerea sau admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate şi b) temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile adoptate în caz de admitere a recursului. Dispozitivul trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: a) soluţia dată de instanţa de recurs. Hotărârea instanţei de recurs.9. Potrivit art. instanţa de recurs verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă şi de către instanţa de apel a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării şi adaugă. partea dispozitivă (dispozitivul). timpul care se deduce din pedeapsă. Decizia instanţei de recurs are următoarea structură: 1. c) cheltuielile judiciare.3. . Conţinut. Astfel. dacă este cazul. timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu recurs. 385-17 alin. b) în cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere. partea introductivă (practicaua). 311. partea expozitivă (expunerea). hotărârea instanţei de recurs se numeşte decizie. după caz. 305. 64 §. Expunerea trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: a) temeiurile care au dus. 9.1. 2. e) orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a recursului. 3. b) măsurile asigurătorii. d) computarea reţinerii şi/sau a arestării preventive.

Hotărârea instanţei de recurs este definitivă. 385-19. trebuie respectate următoarele reguli: 1) rejudecarea se realizează de acelaşi complet care a judecat recursul. Efecte. În ipoteza în care recursul a fost respins şi a fost menţinută hotărârea atacată. hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când: a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs. după admiterea recursului. iar decizia rămâne de asemenea definitivă la data pronunţării acesteia. 9. instanţa de recurs b. b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs. Rejudecarea cauzei după casare se realizează de către: a. fără rejudecare. . Ea se bucură de autoritate de lucru judecat şi poate fi pusă în executare. 9.2.3. Rejudecarea cauzei după casare Potrivit art. d) când s-a dispus rejudecarea. Potrivit art. 350. §10. instanţa de trimitere (instanţa a cărei hotărâre a fost casată sau instanţa competentă). Atunci când rejudecarea se realizează de către instanţa de recurs. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recurs. decizia instanţei de recurs va conţine şi obligarea la cheltuielile judiciare.c) data pronunţării deciziei şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. 417. e) măsuri cu privire la starea de libertate potrivit art. decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul. rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor privind judecata în general şi judecata în primă instanţă.

VI. Aceasta deoarece ele aduc atingere regulii non bis in idem. instanţa care rejudecă poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea. Comparaţie între căile ordinare şi căile extraordinare de atac. Noţiune.3. Subcap. Când hotărârea este casată numai cu privire la unele fapte sau persoane. Ele reprezintă un compromis necesar între aplicarea principiului autorităţii de lucru judecat şi principiul legalităţii şi cel al aflării adevărului. 65 Art. Judecata în căile extraordinare de atac Secţ. 2. cu aplicare strictă în limitele unor condiţii bine determinate. 3) instanţa de recurs nu poate dispune în rejudecare extinderea acţiunii penale sau extinderea procesului penal. 385-18 stabileşte care sunt limitele rejudecării: 1) conformitatea cu decizia instanţei de recurs în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului. 2) lipsa agravării situaţiei inculpatului. Dacă hotărârea a fost casată în recursul procurorului declarat în defavoarea inculpatului sau în recursul părţii vătămate. în cadrul unor proceduri cu caracter extraordinar. Asemănări. instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată.1. 3) investirea instanţei de rejudecare. Consideraţii generale §1. I. Căile extraordinare de atac sunt remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti rămase definitive. dar în vederea realizării ultimelor două principii menţionate. §2. Hotărârea pronunţată de instanţa la care s-a trimis cauza după casare este o sentinţă împotriva căreia se pot exercita căile ordinare de atac. ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă. Între căile ordinare de atac şi cele extraordinare există următoarele .2) participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs după rejudecare este o decizie ce are caracter definitiv.

386 lit. 3) motivele ce pot justifica introducerea unei căi extraordinare de atac sunt cu mult mai restrânse decât în ipoteza apelului sau recursului (ex. Între căile ordinare de atac şi cele extraordinare există următoarele deosebiri: 1) căile ordinare de atac au ca obiect o hotărâre nedefinitivă. pentru 6 motive). 5) termenul de introducere a unei căi extraordinare de atac diferă de obicei de termenul general de 10 zile impus de lege în ipoteza apelului şi recursului.d.asemănări: 1) ambele sunt remedii procesuale care au ca scop verificarea legalităţii hotărârii supuse controlului. 66 6) introducerea unei căi ordinare de atac în termen are un efect suspensiv ope legis.: contestaţia în anulare poate fi introdusă doar pentru 5 motive. 2. având o durată mai mare (30 zile. fie de . în egală măsură motiv de apel sau de recurs. 1 an ) sau chiar o durată nedefinită. 2) căile ordinare de atac se înscriu în ciclul obişnuit al judecăţii.2. iar căile extraordinare. 7) căile ordinare de atac sunt căi ireverenţioase. iar căile extraordinare de atac pot avea un asemenea efect doar prin prisma dreptului de apreciere al instanţei competente. în sensul că se adresează unei instanţe ierarhic superioare. 2) motivele ce justifică exercitarea unei căi extraordinare de atac pot constitui. calea de atac extraordinară putând fi introdusă oricând (contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut de art. 4) sfera titularilor ce pot introduce o cale extraordinară de atac este mai restrânsă decât în ipoteza căilor ordinare. revizuirea în favoarea condamnatului). cu puţine excepţii. Deosebiri. hotărâri definitive. iar căile extraordinare sunt soluţionate de la caz la caz. căile extraordinare declanşează o judecată cu caracter excepţional. revizuirea.

Caracterizare. Pentru motivul prevăzut de art. recursul în interesul legii). b) este o cale de atac de anulare pentru motivele prevăzute în art. revizuirea 3. contestaţia în anulare 2. În actuala reglementare.instanţa de recurs (contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute de art. recursul în interesul legii Secţ.d calea de atac vizează o eroare ce afectează direct fondul cauzei şi anume. şi e). b şi e. în principal. fie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (revizuirea în cazul hotărârilor CEDO. Contestaţia în anulare prezintă următoarele trăsături: a) este o cale de atac extraordinară ce are ca obiect hotărâri penale definitive. §2.a-c. procedeu jurisdicţional menit să soluţioneze incidentele ivite odată cu punerea în executare a hotărârilor penale şi care nu are natura juridică a unei căi extraordinare de atac. Ea nu trebuie confundată cu contestaţia la executare (art. 386 lit.a-d). Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac ce are ca obiectiv înlăturarea unor vicii de procedură ce afectează o hotărâre definitivă. nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui caz de încetare a procesului penal. a instanţei de recurs. 386 lit. 461). 386 lit. contestaţia în anulare are ca obiectiv desfiinţarea hotărârii definitive a instanţei de recurs ca o consecinţă a îndeplinirii unor acte procedurale cu încălcarea legii (greşita citare a părţii. Categorii de căi extraordinare de atac. a. lipsa ascultării inculpatului de către instanţa de recurs) c) este o cale de atac de drept având ca motive erori procedurale. sistemul român cunoaşte următoarele căi extraordinare de atac: 1. 394 lit. §3. În aceste ipoteze. Noţiune. . Contestaţia în anulare §1. fie de instanţa care a judecat cauza în primă instanţă (revizuirea pentru motivele prevăzute de art.II.

contestaţia în anulare poate fi introdusă: 1) pentru motivele prevăzute la art. d) a.c şi d şi de către procuror. a – c şi e poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea. contestaţia în anulare să fie introdusă de unul din titularii prevăzuţi de lege Potrivit art. b) contestaţia în anulare să fie declarată în termenul prevăzut de lege. a-c. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri la care trebuie să se facă referire în . 386 lit. 386 lit.a-c. hotărârea judecătorească să fie susceptibilă a fi atacată cu contestaţie în anulare Pot fi atacate cu contestaţie în anulare: Ø decizii definitive ale instanţei de recurs (art.2. 386.d) §3.1. Condiţii Pentru exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) contestaţia în anulare să fie admisibilă a. 2) pentru motivele prevăzute la art. cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. 387 alin. contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. e) sau instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre (motivul prevăzut de art. 386 lit. Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând. de oricare dintre părţi.a-e. instanţa de recurs (motivele prevăzute de art.1. potrivit art. c) contestaţia în anulare să fie motivată În mod limitativ.d) în principiu se adresează aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea şi anume. Potrivit art. 386 lit. iar de către celelalte părţi în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere. 386 lit. 386 lit.388. e) 67 Ø sentinţe ale primei instanţe sau decizii ale instanţei de apel sau de recurs (art. 386 lit.

1.1. §4. e se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. e) când. la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs. 385-16 alin. 4.2. 386 lit. Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă . c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 386 lit. Judecarea contestaţiei în anulare 4. Potrivit art. Procedura de judecată a contestaţiei în anulare Procedura de judecată a contestaţiei în anulare se distinge în funcţie de motivele invocate: I.Instanţa competentă. Procedura de judecată a contestaţiei în anulare în cazurile prevăzute de art.cererea de contestaţie în anulare: a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. inculpatul prezent nu a fost ascultat. b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. d se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. cu privire la care existau probe în dosar. a. contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art.c şi lit. a-c şi e . 385-14 alin1-1 ori art. 1 lit. 386 lit. iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 10 alin. f) – i-1). 389.

Examinarea în principiu 68 Potrivit art.În aceste ipoteze. potrivit art. 390. instanţa sesizată. instanţa poate dispune: 1) admiterea contestaţiei în anulare. 2) respingerea în principiu a contestaţiei în anulare atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege. Admiterea se dispune prin încheiere. Respingerea se dispune prin decizie definitivă din momentul pronunţării. Ø invocarea unor dovezi aflate în dosarul cauzei Potrivit art. 392. Ø titulari. Atunci când condamnatul se află în stare de deţinere. act . până la soluţionarea contestaţiei în anulare. 391. judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa sa. Astfel. instanţa ascultă concluziile părţilor şi ale procurorului. În urma dezbaterilor. Admiterea se dispune prin decizie. 2. procedura de judecată a contestaţiei în anulare cunoaşte două etape: 1. examinarea în principiu a contestaţiei în anulare se realizează fără citarea părţilor şi are ca obiect verificarea respectării condiţiilor de admisibilitate: Ø termenul de introducere. ci doar faza dezbateri. act prin care instanţa stabileşte şi termenul pentru soluţionarea contestaţiei în anulare şi dispune citarea părţilor. instanţa poate dispune: 1) admiterea în principiu a contestaţiei în anulare atunci când sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege. Efectuând această examinare în principiu a admisibilităţii. 386. Ø motivarea contestaţiei cu trimitere la motivele strict prevăzute de art. poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere. luând concluziile procurorului. Judecata propriu-zisă a contestaţiei în anulare Judecata contestaţiei în anulare are loc după regulile de judecată ale recursului. Ea nu conţine o cercetare judecătorească.

ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat. §2. 2) respingerea contestaţiei în anulare. 2) respingerea contestaţiei. III. prin sentinţă. Revizuirea §1. Revizuirea prezintă următoarele trăsături: . În mod special. ascultând părţile şi concluziile procurorului. Instanţa. Caracterizare. Judecata nu cunoaşte etapa cercetării judecătoreşti. 386 lit. iar procedura de judecată cunoaşte doar etapa judecăţii propriu-zise a contestaţiei în anulare. Revizuirea este menită să înlăture o eroare ce decurge din inexacta stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de fond. 392 alin. Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului. după caz (în funcţie de instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre). Respingerea se dispune prin decizie.EDO. Potrivit art. iar decizia dată în apel este supusă recursului.prin care instanţa desfiinţează hotărârea atacată şi fixează termen pentru rejudecarea recursului sau pentru rejudecarea cauzei după casare. În această desfiinţează prin decizie sau. Revizuirea este o cale de atac extraordinară ce are ca obiectiv înlăturarea unor vicii de fond ce afectează o hotărâre definitivă. II.3. Noţiune. d În această ipoteză. lipseşte etapa examinării în principiu. 386 lit. judecarea contestaţiei prevăzute în art. poate dispune: 1) admiterea contestaţiei în anulare atunci cînd instanţa găseşte contestaţia întemeiată. 69 revizuirea în cazul hotărârilor CEDO are ca obiectiv alinierea sistemului român la cerinţele impuse de CEDO având în vederea constatarea de către această instanţă prin hotărâre definitivă a încălcării unui drept prevăzut de Conv. Secţ. d se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Procedura de judecată a contestaţiei în anulare în cazurile prevăzute de art.

2. c) este o cale de atac de retractare deoarece se adresează în principal instanţei care a pronunţat hotărârea. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii. În ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor CEDO. Ca excepţie. este o cale de atac ireverenţioasă adresându-se Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor CEDO. a. chiar şi după moartea acestuia.a) este o cale de atac extraordinară. potrivit art. atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. b) este o cale de atac în principal de fapt. hotărârea judecătorească să fie susceptibilă a fi atacată cu cerere de revizuire. c) procurorul poate din oficiu. 393. revizuirea în cazul hotărârilor CEDO poate avea ca obiect şi încheieri pronunţate în proceduri distincte de fond (ex. Potrivit art. 396.1. Ca excepţie. în limitele calităţii sale procesuale. 408-1 alin. cererea de revizuire să fie introdusă de unul din titularii prevăzuţi de lege. Condiţii Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) revizuirea să fie admisibilă a. Potrivit art. Având în vedere natura juridică a revizuirii rezultă că pot fi supuse acestei căi de atac doar hotărârile judecătoreşti care rezolvă fondul cauzei. pot cere revizuirea: a) oricare parte din proces.2 pot cere revizuirea: . b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului. §3.: încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă).

c) procurorul. b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului. 70 Ø în cazurile prevăzute în art. de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea. 394 lit. revizuirea în favoarea condamnatului – cererea se poate face oricând. c) şi d). c) şi d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă. revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la . cererea de revizuire se face în scris. potrivit art. 398 distinge între: 1. a). În mod limitativ. 394 lit. cererea de revizuire se poate face în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii CEDO. art. de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea. b) revizuirea să fie declarată în termenul prevăzut de lege Raportat la termenul de introducere. revizuirea în defavoarea condamnatului. 394. potrivit art. a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal – cererea se face în termen de 1 an care curge: Ø în cazul prevăzut în art.4. b). chiar după executarea pedepsei sau după moartea condamnatului 2. 408-1 alin. dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă. precum şi în cazurile prevăzute la lit. chiar şi după moartea acestuia. b). cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia. c) revizuirea să fie motivată Potrivit art. 397. În ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor CEDO.a) persoana al cărei drept a fost încălcat.

Judecarea cererii de revizuire . 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei. un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. b) un martor. c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals.soluţionarea cauzei. În această ipoteză toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii. 394 lit.b. Această ipoteză constituie motiv de revizuire dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Este valabilă condiţia de la pct. În ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor CEDO. situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. d) un membru al completului de judecată. de încetare a procesului penal ori de condamnare. Potrivit art. dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare. Este valabilă condiţia de la pct. Când organele arătate în alin. procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. situaţiile menţionate se constată în procedura de revizuire. dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.b. Această ipoteză constituie motiv de revizuire. cererea trebuie să arate : 1) hotărârea definitivă prin care CEDO a constatat încălcarea unui drept prevăzut de ConvEDO şi 2) faptul că gravele consecinţe ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate §4. 395. b. c şi d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului.

Procedura de judecată a revizuirii în cazurile prevăzute de art. 394 În ipotezele prevăzute de art. tribunal. procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente. cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. După efectuarea cercetărilor. cererea de revizuire se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie în complet de 9 judecători.2. 2 (arătarea motivelor de revizuire şi a cazurilor pe care se întemeiază). dosarul cauzei. Totodată. În urma examinării. în cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire. procurorul dispune aceasta prin ordonanţă. dacă este necesar. Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia. Procedura de judecată a revizuirii71 Procedura de judecată a revizuirii se distinge în funcţie de motivele invocate: I. competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. procedura în faţa procurorului Potrivit art. curte de apel. 397. dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în art. În ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor CEDO. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). Potrivit art. procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia. 397 alin.4. Instanţa competentă.399. indiferent de gradul acesteia (judecătorie. 401. 35 (competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate). .1. procurorul cere. procedura cunoaşte două etape: 1. Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire. 4. Potrivit art. 394.

părţile şi procurorul punând concluzii raportat la cererea de revizuire. soluţionarea cererii de revizuire cunoaşte două etape: a) măsuri premergătoare. 403 teza finală. Potrivit art. Ø cunoaşte în principiu doar faza dezbaterilor. 402. preşedintele instanţei: Ø fixează termen de judecată pentru examinarea cererii de revizuire. Ø dispune citarea părţilor interesate. dispune încunoştinţarea acestei persoane despre termen şi ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Totuşi. Examinarea în principiu a cererii de revizuire se caracterizează prin următoarele: Ø spre deosebire de examinarea în principiu a contestaţiei în anulare are loc în prezenţa părţilor. Ø instanţa verifică dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea î principiu. În mod obligatoriu. b) examinarea în principiu. persoana arestată este adusă la judecată. instanţa poate să administreze probe noi. potrivit art. chiar într-o altă cauză. Ø când persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare de deţinere. la primirea lucrărilor trimise de procuror.2. în vederea admiterii în principiu. procedura în faţa instanţei În faţa instanţei. .

Soluţia de admitere determină rejudecarea cauzei. 404 alin. Instanţa poate de asemenea lua oricare dintre măsurile preventive. instanţa poate dispune: a) admiterea în principiu a cererii de revizuire. în tot sau în parte. executarea hotărârii supuse revizuirii. b) respingerea în principiu a cererii de revizuire. Instanţa anulează hotărârea în . dacă găseşte necesar. 72 Potrivit art. cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se reunesc în vederea rejudecării. După rejudecare.După examinare. 405.1 sentinţa poate fi supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea. instanţa poate dispune: a) admiterea cererii de revizuire. În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia.1 odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanţa poate suspenda motivat. c) rejudecarea cauzei Potrivit art. Potrivit art. 407 alin. instanţa. dacă sunt întrunite condiţiile legale. Admiterea se dispune prin încheiere. administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăţi sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire. Respingerea se dispune prin sentinţă. În plus. cunoscând astfel toate etapele acesteia. rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

În egală măsură. dacă este cazul. potrivit art. 407. Potrivit art. instanţa dispune. Înalta Curte poate dispune din oficiu. Procedura de judecată a revizuirii în cazurile prevăzute de art. restituirea cotei făcută venit la bugetul de stat şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei executate.3. condamnare. II.5. restituirea amenzii plătite şi a averii confiscate. iar pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă. 408-1 alin. 406 alin. necunoscând faza cercetării judecătoreşti.măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre potrivit dispoziţiilor art. lipseşte etapa examinării în principiu. 408-1 În ipoteza revizuirii în cazul hotărârilor CEDO. Instanţa se pronunţă prin sentinţă care nu are cale de atac. Instanţa ascultă concluziile părţilor şi a . Persoana arestată este adusă la judecata cererii de revizuire. 73 Procedura de judecată a cererii de revizuire este similară celei a recursului. precum şi a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia sa admis revizuirea nu era ţinut să le suporte. 345 – 353 (o sentinţă de achitare. Potrivit art. încetare a procesului penal). suspendarea executării hotărârii atacate. b) respingerea cererii de revizuire. După depunerea cererii de revizuire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dispune citarea părţilor şi se asigură prezenţa procurorului la termenul de judecată. la propunerea procurorului sau la cererea părţii. sentinţa poate fi supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

procurorului şi examinează cererea în baza actelor dosarului. ci mai multe hotărâri pronunţate în cauze diferite ce pun în valoare o lipsă de interpretare unitară din partea instanţelor . desfiinţează hotărârea şi. Recursul în interesul legii prezintă următoarele trăsături: a) nu reprezintă o cale de atac extraordinară în sensul propriu al termenului întrucât nu are ca obiect o anumită hotărâre definitivă. Această cale de atac nu se îndreaptă împotriva unei anume hotărâri. Secţ. După judecarea cererii de revizuire. în parte. Instanţa se pronunţă prin decizie şi ca soluţii adiacente: 1. dispune rejudecarea de către instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului. rejudecând cauza. §2. Caracterizare.IV . Noţiune. cu aplicarea dispoziţiilor privind judecata în recurs înlătură consecinţele încălcării dreptului 2. Recursul în interesul legii §1. Soluţia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. când este necesară administrarea de probe. Recursul în interesul legii este o cale de atac extraordinară ce are ca obiectiv interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul ţării. hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi. ci are ca premisă o soluţionare diferită a chestiunilor de drept de către instanţele judecătoreşti. b) respingerea cererii. Instanţa pronunţă prin decizie respingerea atunci când: Ø cererea este tardivă Ø cererea este inadmisibilă Ø cererea este nefondată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie nu este supusă nici unei căi de atac. desfiinţează. instanţa poate dispune: a) admiterea cererii.

. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe. 414-2 aceşti titulari au obligaţia sesizării Înaltei Curţi în vederea asigurării unei interpretări unitare a legilor penale şi de procedură penală. §3. al României Partea I. prin intermediul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie c) Colegiile de conducere ale curţilor de apel şi ale parchetelor de pe lângă aceste instanţe Potrivit art. b) este o cale de atac ireverenţioasă întrucât se soluţionează întotdeauna de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite. c) este o cale de atac de drept întrucât soluţionează doar chestiuni de interpretare a legii. Astfel. Condiţii. Art.a legii penale sau procesual penale. §4. Judecarea recursului în interesul legii 74 Instanţa competentă este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite. Of. Aceasta se pronunţă prin decizie ce se publică în M. aceştia pot fi: a) Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie b) Ministrul Justiţiei. precum şi pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se aduce la cunoştinţa instanţelor şi prin intermediul Ministerului Justiţiei. 414-2 prevede doar condiţii de admisibilitate raportat la titularii recursului în interesul legii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful