Comunicare şi relaţii publice Lecţii de sinteză Frecvenţă Redusă Conf. Univ. dr.

Mihaela Prună

Prelegerea 1 Perspective de definire a procesului de comunicare Obiective: - identificarea sensurilor acordare conceptului de comunicare - prezentarea caracteristicilor procesului comunicaţional prin raportare la structura acestuia - prezentarea modelelor de interpretare şi explicare a procesului de comunicare Concepte cheie: - comunicare - capacitate-abilitate - interes - informaţie - comunicare eficientă Abilităţi şi deprinderi: - familiarizarea cu terminologia specifică ştiinţelor comunicării - înţelegerea sensului comunicării şi a beneficiilor pentr viaţa soci-profesională a unei comunicări eficiente - dezvoltarea unui comportament social eficient prin utilizarea unor mijloace optime de comunicare Bibliografie: Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Alex Muchielli, Arta de a comunica, Ed. Polirom, 2005, Iaşi A. Maslow, Motivation and Personality, New- York, Harper and Brothers, 1954 Duck, Steve, Relaţiile interpersonale, Ed. Polirom, Bucureşti, 2000 Tematică: I. Paradoxul comunicării umane Considerată cea mai uzuală activitate a omului, necesitate şi constrângere în acelaşi timp, comunicarea răspunde nevoii de relaţie şi spiritului gregar al indivizilor. Percepţia subiectivă asupra acestei activităţi relevă o stăpânire şi folosire corectă a ei.

Paradoxul comunicării constă în: - faptul că oamenii, în ciuda importanţei pe care o are comunicarea dintre ei, reflectează din ce în ce mai puţin asupra modului cum ar trebui să decurgă aceasta. Atenţie: Comunicarea umană respectă în mod natural filosofia existenţei individului şi tendinţa lui de a-şi promova interesul personal. Dar ea nu respectă, la fel de natural, filosofia existenţei comune a indivizilor, a înţelegerii şi armoniei, condiţie fundamentală a unei ordini sociale. - faptul că omul, fiinţă socială, vede comunicarea doar ca o formă de manifestare a personalităţii sale şi nu a socialităţii sale. El foloseşte comunicarea doar pentru a-şi atinge el interesele, fără a urmări acelaşi lucru şi pentru ceilalţi.

Atenţie: Comunicarea, dacă este un instrument de relaţie, nu trebuie să rupă indivizii unii de alţii ci să unească indivizii unii cu alţii.

II. Definirea comunicării Cele mai multe definiţii ale comunicării se leagă de interesul personal; interesul este considerat fundamental în definirea comunicării. In sens larg, comunicarea reprezintă un proces prin care un emiţător doreşte să-si facă acceptat mesajul de către un receptor . In conţinut mesajul este divers, el reflectând dorinţa de a prezenta, a indica, a demonstra sau a opina ceva din partea emiţătorului. Extinzând sensul compcetului de comunicare, putem înţelege prin acesta: - un schimb de informaţii, - o relaţie generată de interes, - o acţiune umană, - un factor de putere - un proces de gestionare şi control al informaţiei Toate definiţiile date comunicării gravitează în jurul conceptelor de interes şi informaţie. Remarcăm: O analiză comparativă asupra acestor definiţii scoate în evidenţă faptul că proiecţia unei definiţii a comunicării se poate face în două feluri. În primul rând vorbim de construcţii instrumentale – care descriu comunicare prin componentele sale, aşa cum se produce aceasta. În al doilea rând vorbim de construcţii analitic-investigative – care încearcă să observe comunicarea dincolo de activitatea strictă de transmitere-receptare.

Atenţie: În acest curs vom opera cu următoarea definiţie operaţională: Procesul de comunicare reprezintă capacitatea şi abilitatea unei persoane de a schimba informaţii în vederea atingerii propriilor sale interese. Definiţia se bazează pe trei concepte cheie: a. Capacitate/abilitate. Achiziţionarea comunicării este un fapt social, Capacitatea sau abilitatea scoate în evidenţă faptul că există diferenţe notabile între oameni, în ceea ce înseamnă eficienţa în comunicare. Unii oamenii comunică mai eficient decât alţii. Oamenii pot să-şi perfecţioneze strategiile de comunicare pentru a-şi atinge mai uşor obiectivele. b. Informaţiile. Procesul de comunicare operează cu informaţii. Prin informaţie înţelegem orice date care aduc un plus de cunoaştere privind procesul comunicării şi aduc elemente de noutate necesare pentru atingerea intereselor. c. Interesul. Interesul este „ceva” care direcţionează comportamentul şi conduita oamenilor. Orice comportament este determinat de un interes (paradigma interesului). Corolarul acestei paradigme ne atenţionează că oamenii îşi ierarhizează comportamentele în funcţie de ierarhia unor interese şi va trebui să analizăm întotdeauna comportamentul celorlalţi plecând de la modul cum ierarhizează propriile interese. Aplicaţie: Interpretaţi un act de comunicare plecând de la la analiza Piramidei lui Maslow III. O definire a comunicării eficiente Atenţie: O comunicare în care individul îşi atinge doar interesele personale poate să nu fie eficientă dacă ne referim la viaţa în comun. Strategia pur individualistă prin care omul înţelege să comunice, pe termen mediu sau lung, poate fi dăunătoare. De reţinut: O comunicare este eficientă atunci când toate persoanele incluse într-un proces de comunicare îşi ating interesele prin relaţionare.

IV. Tipuri de comunicare

1. Comunicare interioară De reţinut: Comunicarea interioară ajută la dezvoltarea personalităţii Psihanaliza face apel la conceptele de Sine, Eu şi Supraeu pentru explicarea formării personalităţii pe două niveluri: - intim: Personalitatea intimă defineşte ceea ce gândim şi simţim - de relaţie: Personalitatea de relaţie defineşte ceea ce noi facem, este expresia comportamentului Atenţie: Pentru comunicarea convenţională importantă este personalitatea de relaţie 2. Comunicarea interpersonală În general comunicarea interpersonală este comunicarea directă, faţă în faţă cu o altă persoană, fiind considerată cea mai uzuală formă de comunicare. Comunicarea interpersonală structurează relaţiile interpersonale. Relaţii interpersonale pot fi: - de putere - de influenţare - afective - relaţii cu ceilalţi Atenţie: Prin celălalt înţelegem: - cei apropiaţi, care formează universul imediat şi cel mediat - cei îndepărtaţi, cu care dezvoltăm relaţii de profunzime sau de suprafaţă De reţinut: Această împărţire a celorlalţi este importantă pentru că individul dezvoltă strategii comunicaţionale în funcţie de aceste împărţiri, iar implicarea lui în comunicare depinde, de asemenea, de modul de structurare a celorlalţi. În

Ed.identificarea şi comentarea sturcturii comunicării . Polirom. radioul. mai nou. Harper and Brothers. Arta de a comunica. În al doilea rând. ci realităţi concrete. Ed.viziunea noastră ceilalţi nu sunt o categorie abstractă. tiparul. indirectă. Polirom. Motivation and Personality. la o manieră impersonală.York.dezvoltarea unor mecanisme de înţelegere şi explicare a atitudinilor şi comportamentelor celorlalţi . cu alte cuvinte ele se adresează unei audienţe nedefinite. Comunicarea prin mass media În general. Mills. foarte puţini oameni pot comunica cu un număr mare de oameni 2. 3.relaţie interpersonală Bibliografie: Fabrice Lacombe. De reţinut: Comunicarea mass-media are cel puţin două caracteristici. 2002. Din această cauză comunicarea massmedia este o comunicare într-un singur sens. Polirom. Iaşi A. 1954 . În primul rând. Maslow. în funcţie de interesele sale. publicul nu are mijloace efective de a răspunde. mass-media sunt definite drept organizaţii care folosesc anumite mijloace de comunicare – în speţă.promovarea unor conduite eficiente în comunicarea interpersonală Cuvinte cheie: . Rezolvarea dificultăţilor de comunicare. Bucureşti Ion-Ovidiu Pânişoară. Comunicarea eficientă. New. televiziunea şi.explicarea sensului comunicării eficiente Abilităţi şi deprinderi: . 2005 Alex Mucchielli.comunicare interpersonală . ierarhizate de individul care comunică. 2004. spune W. internetul – pentru a comunica cu un număr mare de oameni. Ed. în “The Elite Power” 1. Prelegerea 2 Comunicarea interpersonală Obiective: .explicarea sensului comunicării interpersonale .prezentarea celor mai relevante puncte de vedere teoretice privind mecanismele comunicării interpersonale .

Atenţie: A trăi într-o relaţie înseamnă deci.relaţii în comparaţie cu altul (concurenţă. Relaţiile interumane sunt asimetrice şi promovează asimetria. iubitul. Relaţiile interpersonale: definiţie. Tipuri de relaţii: . Atât gradul de interes cât şi capacitatea de a oferi celuilalt. La un nivel general. promovarea unei relaţii interpersonale vizează două categorii de aptitudini: aptitudini de radiografiere a celuilalt. de recunoaştere din partea celuilalt. trăsături Comunicarea interpersonală este “tot ceea ce se întâmplă în relaţia cu celălalt” . 2.relaţii îndreptate spre altul (apropiere. prin reciprocitate. promovând un alt tip de comunicare. Ed. Atenţie: Competenţa socială a oamenilor de a intra în relaţii de comunicare nu determină strict construirea unor relaţii de comunicare pozitive. Este importantă această analiză deoarece prin ea putem descifra mai uşor atitudinile şi comportamentele noastre într-un anume context. chiar şi atunci când este vorba de relaţii cu persoane foarte apropriate de noi. . opoziţie. . Fie că este vorba despre o relaţie interumană de comunicare pozitivă sau de una negativă. şi să comunice cu el într-un anume mod. adaptare. Relaţiile interpersonale sunt un tip de relaţii sociale caracterizate prin faptul că sunt stabilite numai între persoane şi sunt regizate în măsură semnificativă de logica necesităţilor umane. cooperare). De reţinut: 1. de etichetare precum şi aptitudini de poziţionare faţă de el. 2005) Analizăm relaţia interpersonală ca ca modalitate de conversaţie cu părintele. cele două categorii de aptitudini sunt prezente şi determină comunicarea. Polirom. colegul sau cu un trecător oarecare. agresiune). Rezolvarea dificultăţilor de comunicare. în acelaşi timp.I. a trăi cu explicarea sau interpretarea continuă şi secvenţială a posibilităţilor schimbătoare. de manifestare a propriului interes. sunt diferite la cei doi parteneri. Relaţiile interpersonale sunt intersubiective dar nu şi obligatoriu identice. (Fabrice Lacombe.relaţii împotriva altuia (distrugere. diferenţă) . a nu trăi cu finalităţi şi certitudini neschimbătoare pe care unii oameni se ambiţionează să le găsească. violenţă. şeful. B însă îl poate respinge sau poate să nu aibă aceeaşi atracţie. tipologie. A poate să-l atragă pe B. Astfel.

au prejudecăţi? dacă da. care? . De reţinut: Analiza receptorului poate include întrebări de genul: . Atenţie: Oamenii nu sunt atât de atenţi la ceea ce li se spune.vor fi receptorii pro sau contra mesajului? .este persoana care transmite mesajul.II. căreia i se adresează mesajul.crearea unei relaţii de afectivitate .ce ştiu ei deja despre acest subiect? . ci mai ales la cum li se spune şi cine le spune! Canalele de comunicare sunt traseele pe care circulă mesajele. De reţinut. Elementele procesului de comunicare Indiferent de complexitatea actului de comunicare şi de modalitatea de transmitere (verbală. în cadrul fiecărui proces următoarele elemente: Emiţătorul .la cine vreau să ajungă mesajul? . „Ţintele” strategice ale comunicării interpersonale Comunicarea are ca obiective: .transmitrea informaţiei . Receptorul . nonverbală) putem distinge.exercitarea rolului social . scrisă.ce motive ar avea să mă asculte sau să nu mă asculte? Mesajul . componenta asupra căreia se concentrează întregul act de comunicare. reprezentat de toate elementele interne şi externe ale actului de comunicare care pot îmbunătăţii sau înrăutăţi comunicarea. Exerciţiu – care element al comunicării este cel mai important? .reciprocitatea III.influenţarea .este persoana care primeşte.este unul din cele mai importante elemente ale procesului de comunicare. Comunicarea este influenţată de Context. După gradul de formalizare acestea pot fi formale şi informale.

Ed. Polirom.disponibilităţi reduse de a folosi feedback-ul în timpul formulării unui răspuns. De reţinut: Principalele semnale pe care le primesc persoanele care comunică şi care ar trebui imediat remediate.obstacol în comunicare . 2000 Tematică: I. iniţiat de emiţător sau receptor.bruiaj comunicational . . Consecinţa imediată a apariţiei obstacolelor o constituie blocarea comunicării. Relaţiile interpersonale. .stare de iritare sau agresivitate nejustificată din partea celor care comunică. Ed.blocaj comunicaţional Deprinderi şi abilităţi: . Iaşi Duck. Comunicarea eficientă. sunt: .imposibilitatea de a stabili un cod comun între cel care lansează mesajul şi cel care îl primeşte.dialogul se transformă în monolog. Polirom. 2005 Ion-Ovidiu Pânişoară. instaurarea unei incertitudini comunicaţionale. Semnale care indică prezenţa unor obstacole în comunicare În viaţa de zi cu zi. atitudini de iritare sau o sporire a agresivităţii persoanelor care comunică.aprofundarea structurii comunicării cu aplicabilitate asupra rolului pe care fiecare element component al procesului îl are în eficientizarea comunicării Cuvinte cheie: . Bucureşti. Polirom. Steve.Prelegerea 3 Obstacole în comunicarea interpersonală Obiective: . semnele unei comunicări ineficiente sunt destul de uşor de observat. Ed. Rezolvarea dificultăţilor de comunicare. . . .comunicarea are loc într-un climat de suspiciune. în special datorită efectelor pe care le produc.dezvoltarea de abilităţi de radiografiere a obstacolelor în comunicare Bibliografie: Fabrice Lacombe. 2004.explicarea sensului de obstacol în comunicare .identificarea semnalelor care indică abstacole în comunicare .

receptor) sau legat de contextul comunicării la nivelul canalului de comunicare (deficienţele de transmisie şi recepţionare a informaţiei. . II. 1992. Ovidiu Pânişoară îi citează pe Richard şi Patricia Schmuck. orice comunicare cuprinde şi o dimensiune afectivă B.în al doilea rând. transformăm ascultarea activă într-o simplă auzire. alegerea mijloacelor de comunicare. vorbim de latura acţional-emoţională a activităţilor de comunicare. . Baron şi Byrne.bariere în trimiterea mesajului.bariere ce ţin de sistem – la nivelul agenţilor comunicaţionali(emiţător.barierele acţiunii. consideră că există mai multe posibile surse ale construirii stereotipurilor ca bariere într-o comunicare eficientă: .- gesturi inutile care nu sunt întărite verbal. Torrington şi Hall. concepţii total diferite despre lume şi viaţă. fără a o integra într-un context. 1991. este vorba de intenţiile manifeste şi ascunse ale partenerilor comunicaţionali. cantonarea pe poziţii care nu permit negocieri ulterioare. conceptualizarea mesajului în funcţie de situaţie şi scop. identifică în cercetările lor cinci bariere comunicaţionale considerate cele mai importante: . cu cât diferenţa dintre ce comunicatorii afirmă în interiorul relaţiei lor de comunicare şi ce urmăresc într-adevăr este mai mare.în al treilea rând.avem tendinţa de a ignora situaţia şi a aprecia acţiunea în sine a unei persoane. este vorba de mesajul adus în atenţie de către comunicarea verbală şi nonverbală. dintre care trei sunt importante pentru comunicarea interpersonală. cu atât comunicare va deveni mai puţin eficientă . Perspective de interpretare a obstacolelor în comunicare Reţinem: A.bariere de înţelegere .efectul de blamare . 1987.bariere ce ţin de proces – rezultatul interacţiunii din interiorul comunicării.bariere de acceptare .în primul rând. atunci când cele două nu concordă .bariere la nivelul receptării .. la nivelul emiţătorului . Sunt autori care împart obstacolele în: . schimbarea subiectelor de discuţie fără vreo logică anume. la nivelul căreia se manifestă asemenea bariere: .prejudecata autoservită C. distingând patru nivele de comunicare. statutul social al comunicatorilor. limbajul şi normele grupului) .

Atenţie: Oamenii îşi urmăresc în comunicare în primul rând propriul interes şi sunt interesaţi mai puţin de trebuinţele celorlalţi. .bruiaje. există cinci bariere importante care pot fi cercetate în cadrul procesului de comunicare. incompetenţi. instinctiv.sincronizarea .prima impresie deformează judecăţile ulterioare transformându-le în prejudecăţi. convinşi că adevărul şi dreptatea ne aparţin. De reţinut: Oamenii au tendinţa de a ierta multe lucruri.omisiunea .simpatia noastră faţă de alţii creşte sau scade în măsură în care descoperim sau nu trăsături. răi. noi folosim propriile repere şi concepţii în judecarea altora. Potrivit lui Steers. etc. De reţinut! . . . 1988. obstacole ale individului Bruiajele şi deficienţele omeneşti în comunicare În mod natural.există tendinţa de a-i îngrădi pe cei din jurul nostru în categorii stereotipe: buni.supraîncărcarea . obstacole ale tuturor indivizilor. Bruiaje şi blocaje în comunicarea interpersonală Obstacolele din comunicare pot fi împărţite în două categorii: . Bruiajele în comunicare pot fi indentificate prin: . Acestea sunt: . chiar nejustificat. deştepţi.distorsiunea .blocaje.D. . persoanelor considerate simpatice.acceptanţa III.suntem tentaţi să presupunem că oamenii se vor comporta asemănător în situaţii asemănătoare. preferinţe comune. oamenii nu sunt predispuşi spre o comunicare eficientă.

rol social .explicarea sensului şi structurii comunicării verbale . Blocaje în comunicare şi atitudini individuale Principalele blocaje care intervin în comunicare sunt: . Vă rămâne vouă sarcina de a identifica cele mai importante obstacole care apar în propriile procese de comunicare şi de a vă forma abilităţi şi deprinderi adecvate pentru depăşirea lor.descoperirea calităţilor personale care pot facilita o comunicare verbală optimă Bibliografie .prezentarea implicaţiilor personalităţii asupra dinamicii comunicării verbale Cuvinte cheie: .personalitate Deprinderi şi abilităţi: .comunicare verbală .lipsa de cunoaştere . Prelegerea 4 Comunicarea verbală Obiective: .modalitatea de percepţie . listarea obstacolelor. trebuinţe . Ele nu sunt văzute de oameni ca fiind neapărat rele. ineficiente. înţelegerea lor şi a limitelor pe care ele le conţin este oportună pentru a eficientiza în mod direct actul de comunicare.motive. Se constituie în obstacole prin implicaţiile pe care le au în procesul de comunicare.concluziile grăbite .imaginea despre interlocutor Atenţie: Din perspective practiv-aplicativă a acestui curs.Bruiajele sunt obstacole ce ţin de existenţa umană.lipsa de interes .determinarea potenţialului personal nativ privind folosirea eficientă a comunicării .

ca rezultat al percepţiei noastre.a doua grupă vizează dimensiunile care sunt învăţate. atitudinilor Principalele dimensiuni ale sistemului de personalitate sunt: Extroversiunea/ Introversiunea – reprezintă gradul în care cineva este sociabil în opoziţie cu cel care este timid. şi de reacţiile fiziologice aferente. Simpatizarea – măsura în care o persoană reuşeşte să fie în ochii celorlalţi prietenoasă şi abordabilă. 2005 Alex Mucchielli. 2002. în timpul vieţii prin relaţionarea cotidiană dintre indivizi. Deschiderea la nou – măsura în care o persoană gândeşte flexibil şi este receptivă la idei noi. în care fiecare dintre noi reacţionează în contact cu lumea. Steve. Stabilitatea emoţională – este măsura în care o persoană are un nivel corespunzător de control emoţional. Ne referim la extroversiune şi stabilitatea emoţională. excitaţia şi inhibiţia. al experienţelor. Ed. 2004. corecţia lor în timpul vieţii fiind nesemnificativă. Polirom. Ambele sunt legate de procesele metabolice fundamentale. II. Conştiinciozitatea – gradul în care o persoană este responsabilă şi ghidată de o anumită etică/morală. Polirom. Reţineţi: Psihologii împart cele cinci dimensiuni în două mari grupe: . prin socializare. Particularităţile comunicării verbale Comunicarea verbală este comunicarea care se realizează prin limbaj. Ed. Ed. motivaţiei. Comunicarea eficientă. Relaţiile interpersonale. Polirom.principalele caracteristici ale acesteia necesare comunicării Personalitatea este modul unic. Reţineţi: Analizarea comunicării verbale implică capacităţile generale de vorbire. 2000 Tematică: I.Fabrice Lacombe. Polirom. . Bucureşti Ion-Ovidiu Pânişoară. Bucureşti. Arta de a comunica. Iaşi Duck. Convingerile stau la baza comportamentului. în care sunt incluse dimensiunile şi caracteristicile personalităţii precum şi calităţile vocale.o primă grupă cuprinde acele dimensiuni care sunt date prin naştere. Rezolvarea dificultăţilor de comunicare. . Dimensiunile şi convingerile personalităţii . Ed.

au darul de a limpezii şi a face mai clar mesajul.înălţimea şi intensitatea vocii. III.pauza. este esenţială pentru a se stabili un ritm al dialogului.interpretarea eficientă a unui text scris Abilităţi şi deprinderi: . sau de către individ. care determină comportamentul cotidian al unui individ. ne dă răgazul să ne regăsim respiratia iar auditoriul sa ne culeaga ideile. Atenţie: Modul în care dimensiunile personalităţii şi convingerile associate lor se structurează. trebuie corelat cu contextul şi spaţiul în care are loc dialogul. cu scopul de a le influenţa comportamentul şi a-i determina să se conformeze. Încrederea în propria persoană.Reţineţi : Convingerile sunt anumite „adevăruri” subiective. . fiind în acelaşi timp difuzate către ceilalţi. are un impact deosebit de mare pentru ascultător. determină anumite caracteristici ale propriei noastre personalităţi care sunt importante pentru comunicare.explicarea rolului şi importanţei comunicării scrise . .dicţia şi accentul. .volumul vocii. Problema calităţilor vocale se referă la: . Ea reprezintă gradul în care o persoană se autoevaluează pozitiv.viteza de vorbire.dezvoltarea capacităţilor de comunicare în scris . Adaptabilitatea – măsura în care oamenii observă şi îşi reglează comportamentul în cadrul relaţiilor cu alţii. control direct. Calităţile vocale. Prelegerea 5 Comunicarea scrisă Obiective: . autocontrol. Cele mai importante convingeri: Controlul comportamentului – se realizează de ceilalţi. . sub forma percepţiilor.

10% vizează două persoane şi doar 6% sunt destinate unui număr de trei sau mai multe persoane. Reţineţi: Problemele majore cu care ne confruntăm în scriere sunt legate de claritatea.asiguraţi ghidarea cititorului pe parcursul textului prin prezenţa unui schelet logic al textului sau prin cuvinte semnal. Limbajul să fie simplu şi nepretenţios. Cuvintele semnal sunt: de încetinire. dar. Atenţie: .avertizează că se va . Bucureşti. Paragrafele să nu fie mai lungi de 4-5 propoziţii. Ed. . de continuare. fiecare dintre ele conţinând o singură idee. de altfel. 2005. Studii efectuate arată că 75% din documentele care circulă într-o organizaţie sunt adresate unei singure persoane. concizia şi completitudinea materialului scris. Plasaţi propoziţia subiect la începutul paragrafului. . Iaşi Nicki Stanton. Particularităţi Comunicarea scrisă.avertizează cititorul că trebuie să încetinească lectura deoarece se schimbă ideea . încă. Mesajul scris trebuie să fie uşor de citit. folosiţi jargonul profesional numai dacă cititorul lucrează în acelaşi domeniu cu dumneavoastră.asimilarea unor metode eficiente de lectură Cuvinte cheie: . . sintaxa) trebuie să sprijine mesajul în ceea ce priveşte gradul de complexitate şi de abstractizare a materialului.regresie Bibliografie: Andra Şerbănescu.comunicarea scrisă ..totuşi. Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA.divizaţi pagina în paragrafe. Comunicarea. cu toate acestea. este utilizată în proporţie ridicată mai ales în cadrul organizaţiei Specialişti vorbesc despre aşa-numitul “mit al hârtiei”.Lectura eficientă . mai de grabă. Cum se scrie un text. în pofida faptului ca.câmp de recunoaştere . Polirom.construcţia propoziţiilor (lungime.limbajul şi formularea trebuie să respecte nivelul cititorului din punctul de vedere al profesiunii şi ca grad de familiaritate cu subiectul. 1996 Tematică: I.

dar nu prea multe pentru a nu consuma inutil timpul şefului. . dacă acestea nu v-au fost solicitate. mai mult decât atât. Gestionarea cititului – deprinderi de citire eficientă Perfectionarea vitezei de citire este dată. În procesul de citire ochii se opresc pentru a cuprinde câte un cuvânt sau câte o frază.semnalizează un sumar sau o concluzie . Raportarea la un text scris – cum citim? În medie. Opiniile trebuie să rezulte din cercetare şi fapte. . regula de bază a comunicării scrise eficiente este: ”spuneţi cititorului. Fiţi precauţi cu recomandările pe care le faceţi. Multe persoane citesc ineficient din cauza mişcărilor oculare greşite. cum a fost. care reuşea să atingă performanţa de 1000 cv/m. mai mult. Corpul de literă greu de citit. de teamă în faţa puterii. şi. pur şi simplu. trebuie făcută în aşa fel încât să fie foarte clar unde se termină faptele şi unde încep opiniile. fapt de care nici nu sunt conştiente. dar există persoane care ajung la 600 cv/m sau. o coloană de revistă tiparită comasat. Aşezarea în pagină dificilă sau defectuoasă (de exemplu. de asemenea. de frică pot conduce la un ton de nesiguranţă sau de exagerare.tact.atitudinile de servilism. II. tonul . .F. Şi cel mai rapid cititor poate fi influenţat de factori cum ar fi: o o o o o Complexitatea materialului. Cuvinte sau expresii necunoscute sau nefamiliare. în principal de creşterea medie a vitezei de citire folosită. de recapitulare. argumentaţia. III. J.tot astfel.exprimarea unor opinii. care oboseşte ochiul). de exemplu. . mai des. în mod similar. nu să fie doar afirmate. un adult citeşte cu o viteză de 200-300 cuvinte pe minut (cv/m). Aceste opriri sunt denumite "fixaţii".Kenedy. aglomerat. -nivelul de detaliu se referă la nevoia de a furniza suficiente detalii pentru acoperirea subiectului şi justificarea concluziilor. în general şeful preferă să tragă propriile concluzii.continua în acelaşi mod . sau. după care se vor mişca mai departe.atitudinea adoptată . asemănător. conştientizarea poziţiei ierarhice şi adoptarea tonului potrivit în ceea ce priveşte politeţea. De obicei comunicările delicate trebuie iniţiate printr-o comunicare orală. clar şi simplu. în plus. Reţineţi: Ca o concluzie. ceea ce vrea să ştie”.cum să-i spun şefului/profesorului/chiar şi părintelui că nu are dreptate şi greşeşte. de apărare. Stilul autorului. înghesuit.

un gen de citire rapidă "par excellence" în care parcurgi totul în cea mai mare viteză posibilă.25-1. . Citiţi prima frază – doar prima – din fiecare subsecvenţă a paragrafurilor 3.scanare.alunecare. când sunt luate la rând. Tehnici eficiente de lectură Vă propunem spre analiză trei modalităţi prin care textul poate fi “pregătit”: . Numărul de cuvinte pe care un individ le poate focaliza sau le poate reţine este denumit "câmp de recunoaştere". fiecare primă frază a unor paragrafe consecutive. Alunecarea este o tehnică a lecturii. creierul este foarte uşor de atras să alunece spre ceea ce numim "reverie" sau "gânditul la altceva". astfel încât să-i poţi aprecia valoarea şi să-ţi faci o idee pentru ca atunci când îl citeşti să ştii ce efort va trebui să depui. Regresia este tendinţa de "întoarcere înapoi" în timpul cititului.5 secunde(intervalul de timp este foarte diferit de la un cercetător la altul.S-a ajuns la concluzia că fiecare fixaţie durează între 0. Citiţi primul paragraf al capitolului 2. Cu alte cuvinte. de aceea am optat pentru limita minimă şi cea maximă). Cititorii lenţi au tendinţa de a utiliza un mare număr de fixaţii întrucât au un câmp de recunoaştere redus.apreciere . În mod natural. Scanarea este o metoda de lectură care oferă o imagine de ansamblu asupra materialului înainte de a-l citi cu atenţie. cei care au obiceiul de a se focaliza pe fiecare cuvânt întâmpină mari greutăţi în ceea ce priveşte reţinerea înţelesului frazei. vor trebui să urmeze logic. IV. Aprecierea permite determinarea importanţei materialului şi introducerea lui într-una din următoarele categorii:    esenţial – trebuie citit cu maximă atenţie. una alteia. La fiecare fixaţie ochiul citeşte câte un cuvânt sau poate mai multe. Cititorii lenţi. obţinând un fel de "rezumat lărgit" şi ignorând detaliile. irelevant – în acest caz materialul nu prezintă interes pentru manager. . folositor – trebuie citit în momentul când dispuneţi de timp. Totodată au şi alte obiceiuri asociate mişcărilor oculare ce influenţează activitatea cerebrală din timpul cititului. Dacă nu se intampla aşa. după ce aţi citit materialele esenţiale. Reţineţi : Reguli ale "alunecării": 1.

este mai bine să citiţi totul de două ori în mod rapid. Întrebati (Question) . Reprezintă ceea ce caut?. Prelegerea 6 Comunicarea nonverbală Obiective: . decât o singură dată şi încet. Citiţi (Read) – când aţi început lectura veţi căuta să vă confirmaţi ideile principale găsite în fiecare secţiune sau paragraf. dacă nu merge.încercaţi cu ultima frază a paragrafului care-l parcurgeţi. atunci n-o să vă ia prea mult timp. Nimic nu limpezeşte mintea ca un test. Probabil veţi sfârşi prin a copia citate interminabile.când citiţi. în schimb o să vi se pară uşor. dar încă nu luaţi notiţe. La prima lectură nu luaţi notiţe – vă va rupe continuitatea în gţndire şi vă va strica antrenamentul. citiţi ultimele două-trei paragrafe complet. se scanează cuprinsul sau indexul pentru a găsi referinţele specifice subiectului interesante pentru individ. dacă a-ţi căpătat răspunsuri la toate întrebările. Dacă. Dacă ceea ce citiţi este destul de complex. La a doua lectură puteţi sublinia ideile principale sau demonstrabile – dacă doriţi şi bineînţeles. pentru a fi mai atent şi mai profund. Sunt de acord cu ele? etc. La ce pot să mă aştept?. Întrebaţi-vă singuri despre cele citite. dacă sunteţi în stare să vă amintiţi şi relata cele mai importante idei sau demonstraţii. Dacă reţinerea a ceea ce a-ţi citit este o problemă pentru dvs. dacă este cartea dumneavoastră. şansa de a verifica dacă a-ţi omis ceva important. este bine să vă gandiţi tot timpul la ceea ce citiţi – concentrându-vă asupra textului (pentru a nu fi asemenea unui "burete" care "trage" informaţiile într-un mod pasiv). fără să omiteţi ceva. Verificaţi (Review) – etapa finală. Veţi căuta acum demonstraţiile. asemenea chestionării unui partener de dialog: (Despre ce este vorba?. cu o viteză mai redusă Aplicaţie: Lectura eficientă prin metoda SQ3R Metoda de lectura SQ3R este organizată pe cinci etape: Selectaţi (select) – dacă trebuie citită doar o anumită secţiune a documentului.). atunci este bine să stiţi că este cea mai importantă problemă – nu vă puteţi permite să treceţi peste ea. Reamintiţi-vă (Recall) – Vă puteţi lua notite. Dacă trebuie citit tot materialul se poate selecta folosindu-se metoda alunecării. mergeţi la prima frază din paragraful următor 4.explicarea rolului comunicării nonverbale în eficientizarea comportamentului de relaţie . ilustrările pe care le-aţi ignorat pe timpul selecţiei. Aproape de final. exemplele. dar nu prin copiere.. O astfel de participare activă în procesul citirii vă va ajuta să înţelegeţi şi să reţineţi ceea ce citiţi. Trebuie să vă străduiţi încercând o împrospătare a celor citite.

utilizarea eficientă a comunicării nonverbale Cuvinte cheie: . gesturile noastre.mişcarea corpului (gesturi). Ed. Bucureştim.1999 Milton Cameron. .dezvoltarea de abilităţi de radiografiere a elementelor de comunicare nonverbală . Gemmapres.aspectul general şi comunicarea tactilă. de aceea. ce scapă controlului conştient.expresia feţei. fiind în mare măsură involuntară şi. . Limbajul corpului pentru manageri. De remarcat: Cei care au studiat limbajul nonverbal au demonstrat ca doar 7 % din comunicare are loc prin cuvinte restul fiind comunicare nonverbală (38% paralimbaj . Limbajul corpului contribuie la comunicare prin: . Comunicarea prin gesturi şi atitudini. Iaşi Vera Birkenbihl. . Ed. Ed. gesturile şi postura corpului.expresia fetei. 2005.limbajul trupului Bibliografie: Horst Ruckle.comunicare nonverbală . Bucureşti Tematică: I. greu de ascuns sau “falsificat”. Generalităţi despre comunicarea nonverbală Expresia feţei. Ea este generată de anumite reacţii fiziologice din organism. Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înţelege1998. . Polirom. Tehnică. postura şi hainele transmit mesaje cu mult înainte ca noi să vorbim.forma şi poziţia corpului.intonaţia şi inflexiunile vocii şi 55% alte elemente nonverbale .- prezentarea ţi definirea elementelor prin care înţelegem sensul comunicării nonverbale asimilarea unor tehnici de identificare şi acordarea a unui sens corect elementelor de comunicare nonverbală Deprinderi şi abilităţi: . Comunicarea nonverbală este cea pprin limbajul trupului. Reţineţi: Comunicarea nonverbală scapă controlului conştient.

care indică o depreciere a argumentelor interlocutorului. care astfel arată dezinteres şi ignoranţă. .ignorarea mâinii întinse pentru salut. a unei persoane ca răspuns la o problemă generată de un stimul.derâderea. Distanţa şi comunicarea nonverbală Observaţiile conform cărora omul păstrează o anumită distanţă faţă de ceilalţi. .râsul artificial sau forţat. . Principalele zone descrise de teoria distanţelor zonale sunt: Zona intimă – 15-46 cm (distanţele sunt relative. . râsul cu o jumătate a gurii care indică intenţia de a-l şicana pe interlocutor.un mod de comportare abia schiţat. am optat pentru cele care sunt promovate de cei mai mulţi teoreticieni) . .comportament manifestat prin laude şi complimente verbale şi nonverbale care jigneşte interlocutorul pentru că emiţătorul acestor semnale îşi imaginează că cel căruia îi sunt adresate nu observă artificialitatea lor. . invadarea acesteia generând anumite manifestări psihocomportamentale a condus la elaborarea legii distanţelor zonale.a bate cu degetele de la mâini. .nimeni nu poate pătrunde fără autorizare din partea persoanei Zona personală – 46-122 cm. În categoria largă a manifestărilor comportamentale. . III. .II. Următoarele manifestări comportamentale sunt incluse în categoria comportamentelor care rănesc: . ceea ce indică nerăbdare.semnale rare de confirmare şi o evitare a privirii interlocutorului care duc la o tăiere a contactului cu ceălalt. psihologică şi relaţională. semn clar al dorinţei de a întrerupe discuţia. ridicarea nasului şi o privire de sus în jos.ducerea capului pe spate.mişcarea repetată a piciorelor. ceea ce indică intenţia de a pleca. specialiştii disting aşanumitul comportament care răneşte ce are implicaţii directe asupra comunicării în general şi a comunicării nonverbale în special. Comportament şi comunicare nonverbală Comportamentul este reacţia totală: fiziologică. însoţită de alte semnale de respingere care indică că declaraţiile celuilalt sunt ridicole şi dăunătoare.privirea repetată a ceasului. care indică plictiseală şi dezinteres pentru partenerul de discuţie. .

Râsul. Zâmbetul. Principalele modalităţi de comunicare nonverbală şi ce anume indică ele? Analizăm semnificaţia urmtoarelor elemente pentru comunicare: Faţa.adaptarea comportamentului individual la contextul şi caratceristicile comunicării Cuvinte cheie: .distanţa care se păstrează faţă de grupuri şi mulţimi IV. oamenii care oferă servicii etc Zona publică peste 360 cm . Iaşi Ion-Ovidiu Pânişoară.distanţa pe care o păstrăm faţă de necunoscuţi.ascultare activă . Iaşi Andre de Peretti. întâlniri prieteneşti spaţiul care se cuvine să îl lăsăm între noi şi ceilalţi atunci când ne aflăm în societate în acest spaţiu intră oamenii cu care împărţim câte un pic din viaţa de zi cu zi chiar şi faţă de persoanele foarte apropriate.utilizarea metodelor standardizate de eficientizare în comunicare . Iaşi . Ed. 2002 Rezolvarea dificultăţilor de comunicare. Polirom. 2001. Ed. Ed. Privirea. când ne aflăm în societate trebuie să păstrăm această distanţă Zona socială 122-360 cm . cerfemonii. Polirom.- este distanţa pe care o marcăm faţă de alţii la întâlniri oficiale. vânzători. 2004.explicarea sensurilor sintagmei comunicare eficientă . Polirom. Capul Prelegerea 7 Modalităţi de eficientizare a comunicării Obiective: . Ochii. Jean Andre Legrand. Jean Boniface.feedback Bibliografie: Fabrice Lacombe.comunicare eficientă .prezentarea celor mai relevante şi utilizate metode de eficientizare a comunicării Deprinderi şi abilităţi: . Comunicarea eficientă. Tehnici de comunicare.agresivitate .

conţine informaţiile care nu dorim să le cunoască alţii. II. deschiderea faţă de ceilalţi. Modelul lui Johari Unii specialişti consideră că orice persoană construieşte mental mai multe zone în care adună informaţie despre sine şi lumea din jur. reacţii comportamentale care apar doar în situaţii critice. Acestea sunt: . tot ceea ce am discutat împreună. . cele mai importante sunt: .2. Ascultarea eficientă Ascultarea se traduce prin ceea ce facem cu ceea ce auzim. Reţineţi: Fabrice Lacombe consideră că un comunicator trebuie să îşi dezvolte anumite abilităţi şi capacităţi pentru a fi în stare să comunice eficient. . . ca de exemplu. . bazate pe respect şi consideraţie. deosebite.zona necunoscută . Exemple: . Construirea unei relaţii pozitive.Tematică: I.1. talente şi potenţiale complet necunoscute. Dintre aceste abilităţi. .autorecunoaştere şi recunoaştere pozitivă.anticiparea a ceea ce vorbitorul vrea să spună şi terminarea propoziţiilor în locul lui. nu admitem că simţim sau suntem aşa.înţelegerea mesajelor altora şi a propriilor mesaje.conţine sentimente şi trăsături pe care nu le recunoaştem ca fiind ale noastre. ea este dificilă şi cere o participare activă. .dezvoltarea unei atitudini deschise. nu le considerăm ca făcând parte din noi. Generalităţi Comunicarea eficientă este acel tip de comunicare în care toate persoanele care comunică îşi ating interesele aşa cum vor ele.autolimitarea puterii. .zona deschisă .fixarea clară a unor obiective.flexibilitatea comportamentală.zona oarbă .conţine informaţiile pe care le împărtăşim în comun cu interlocutorul. Cum putem comunica mai bine? 2. cunoştinţele şi ideile comune.zona ascunsă . amintirile comune. tendinţe şi impulsuri puternic reprimate. solidaritatea cu ei sunt mecanisme care îi pot ajuta să-şi rezolve şi ei interesele. . 2. . Reţinem: Adesea remarcăm cum unele “obiceiuri” pe care oamenii le dobândesc involuntar afectează ascultarea.conţine sentimente.

. . dar. .mimarea atenţiei pe fondul unei detaşări totale.. . feedback-ul trebuie verificat cu privire la ceea ce receptorului i se pare a fi valid. . nu uitaţi că trebuie să ascultaţi eficient. fedback-ul trebuie să fie mai degrabă specific decât general. direct şi clar. 2.poziţia necorespunzătoare (excesiv de relaxată. deoarece dacă emiţătorul explică ceva receptorului şi acesta nu îl înţelege sau îl înţelege greşit. minimalizarea sau chiar suprimarea fizică a celorlalţi.trebuie să ia în considerare nevoile celor doi comunicatori şi să fie exprimat în termeni relevanţi pentru cel care îl primeşte .4. Folosirea feedback-ului Feedback-ul se referă la reacţia pe care o are receptorul la un mesaj şi pe care o transmite emiţătorului.intervenţii verbale necorelate sau doar tangenţiale mesajului.) sau monologul interior. - Caracteristicile unui feedback pozitiv: . orientat spre umilirea. Vă trebuie ceva timp şi ambiţie. .utilitatea maximă apare atunci când este solicitat.). Atenţie: feedback-ul ar trebui să se bazeze pe încrederea dintre emiţător şi receptor. aşezarea laterală faţă de vorbitor etc. atunci vina este a emiţătorului. 2. el trebuie oferit la momentul oportun. . Reţinem: . la obiecte.3. la îmbrăcămintea vorbitorului etc. privirea în altă parte (pe fereastră.întreruperea repetată şi nejustificată a vorbitorului. feedback-ul lămureşte şi nu creează o altă confuzie. mişcări necontrolate. . pentru a comunica verbal sau nonverbal eficient.) sau alte preocupări. atunci când receptorul pare pregătit să-l primescă.feedback-ul trebuie să fie descriptiv şi nu evaluativ. în tavan. Gestionarea agresivităţii în comunicare Agresivitatea este tendinţa de a ataca. Definit din latinescul agresio.feedback-ul trebuie să fie concret.comportamente nonverbale denotând nerăbdare sau plictiseală (ticuri nervoase.feedback-ul trebuie să redea adevăratele sentimente sau judecăţi referitoare la comportamentele în discuţie. termenul desemnează un comportament verbal sau acţional prin excelenţă ofensiv. verificarea ceasului etc. Feedback-ul este un mecanism prin care emiţătorul cunoaşte modul în care a fost transmis mesajul. . Abilitatea de a asculta eficient nu este un dar înnăscut ci o deprindere.trebuie furnizat la momentul oportun. feedback-ul trebuie să includă acele lucruri pe care receptorul le poate face sau înţelege.

comunicarea organizaţională .comunicare managerială Bibliografie: Rodica şi Dan Cândea.Agresivitatea este determinată. în primul rând. 2. . Ed. Tratat de psihologie organizaţional-managerială. prezentarea specificului comunicării în organizaţii Deprinderi şi abilităţi: . de promovarea relaţiilor interpersonale negative. Iaşi .identificarea rolului organizaţiei în viaţa individului .analiza gradului de implicare a auditoriului .agresivitate pozitivă sau socialmente necesară .folosirea metodelor adecvate de comunicare în spaţiul organizaţional . Expert. care permit manifestarea ei.identificarea stilurilor manageriale Cuvinte cheie: .folosirea emoţiilor Prelegerea 8 Comunicarea organizaţională Obiective: . sunt bune şi pentru el şi este gata să le folosească din proprie iniţiativă.repetare şi accentuare. Obţinea acordului prin convingere Convingerea este o cale persuasivă prin care interlocutorul recunoaşte că argumentele şi soluţiile dvs. ia în considerare: .explicarea termenului de organizaţie .eficientizarea comportamentului organizaţional .relaţie socială formală . Tpuri de agresivitate în comunicare: .5.agresivitate negativă sau de surplus.folosirea credibilităţii . Arta de a convinge. Bucureşti Mielu Zlate.organizaţie .promovarea unei conduite adecvate în relaţiile sociale formale .construirea unei baze comune .Ed.comportament organizaţional . Polirom. Comunicarea managerială. 1996. 2004.

organizaţia include persoane care relaţionează în vederea realizării unui scop sau obiectiv comun( ex.Remarcat faptul că o mare parte din viaţa noastră este petrecută în organizaţii. explicite. II. Psihosociologia organizaţiei şi conducerii. Paideia. -este o structură de interacţiunii reglementate de reguli formale şi informale ce generează acţiuni colective centrate pe scopurile propus . activităţile. relaţiile. Polirom. . . coordonate conştient (Chester Barnard)”. făcând apel la cunoaşterea ştiinţifică etc). . “Coordonarea planificată a activităţilor unui număr de oameni pentru realizarea unor scopuri sau ţeluri comune. “Organizaţia este o invenţie socială destinată realizării unor scopuri comune prin efort de grup”(G.Mihaela Vlăsceanu. Iaşi Mihaela Vlăsceanu. promovând strategiile organizaţionale – bazate pe eficienţă şi profit. Ed.Organizaţia devine un mijlocitor între individ şi societate . Amintim câteva: “Un sistem de activităţi sau forţe a două sau mai multe persoane.structura unei organizaţii descrie rolurile.Organizaţia construieşte omul organizaţional. construite şi reconstruite în mod intenţionat pentru a urmări obiective specifice (Amitai Etzioni). Ed. De ce sunt importante organizaţiile pentru indivizi? Motivaţie: . Jonhs) Reţinem: Toate definiţiile date organizaţiei au anumite elemente comune: . H. 1993 Tematică: I. 2003. Schein)”.relaţiile dintre oameni por fi ordonate într-o anumită structură. Apoximativ 8 ore dintr-o zi de viaţă le trăim în interiorul unei organizaţii. Caracteristicile organizaţiei: -organizaţia este întotdeauna specializată -diferenţierea misiunilor se asociază cu specializarea “tehnică”. în facultate profesorii urmăresc ca studenţii să-şi însuşească şi aprofundeze cunoştinţele teoretice şi un mod de gândire şi analiză ştiinţific. Cum putem defini organizaţia? Există multe definiţii date organizaţiei . ierarhia de autoritate şi responsabilitate. sufiecient pentru a înţelege că propriile noastre individualităţi sunt limitate de ale altora care au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi noi. prin diviziunea muncii şi printr-o ierarhie de autoritate şi responsabilitate (E. Organizaţii şi comportament organizaţional. “Organizaţiile sunt unităţi sociale (sau grupări umane).

IV.stilul de tip „proactiv” Aceste stiluri sunt radiografiate de Maier după o serie de itemi : .stilul de tip „acuzator” . Limitarea libertăţii de mişcare În comunicarea nonorganizaţională sau extraprofesională. libertatea de mişcare este aproape zero. la comunicarea şef-subordonat.la baza fiecărei organizaţii există o manieră concretă de comunicare.rezultatele obţinute în urma folosirii unei comunicării anume Stilul de tip “acuzator” . este aproximativ egală. Reţinem: Înţelegem prin libertate de mişcare posibilitatea ca individul să întrerupă procesul de comunicare atunci când nu îi mai convine.stilul de comportament în comunicare . 1989. III. De reţinut: Particularităţile comunicării manageriale sunt generate de scopul. În organizaţie. Stiluri de comunicare organizaţională Se referă la modalităţile în care o organizaţie consideră că trebuie să îşi structureze procesele de comunicare şi să promoveze un anume stil de comunicare.stilul de tip „influenţare” . se concentrează pe patru mari stiluri de comunicare folosite în organizaţii: . Atenţie: Procesul de comunicare cu şeful este cel mai complex şi cel mai mare consumator de energie psihonervoasă. Individul care reuşeşte să gestioneze în favoarea sa această relaţie de comunicare va avea cel mai mult de câştigat. comunicarea organizaţională se referă la comunicarea managerială.stilul de tip „dirijist” . cu mici excepţii.. ce derivă din finalitatea organizaţiei. de cadrul şi structura organizaţională precum şi de climatul existent în organizaţie. obiectivele şi rolurile acestei comunicări.motivaţia acceptării comportamentului .scopul principal al comunicării . libertatea de mişcare a persoanelor care comunică. Maier. Din acest punct de vedere. Specificul comunicării organizaţionale.gestionarea sentimentelor .

în special în cazul victoriilor şi al rezultatelor bune. -supervizare şi instruire profesională . Reţinem: Lipsa iniţiativelor sărăceşte orice organizaţie.Ţinta acestui stil de comunicare este de a găsi “ţapul ispăşitor”. conduce la o răcire a comunicării şi la o stare de pasivitate care oboseşte încetul cu încetul. se generează ostilitate. Comunicarea în organizaţii – între formal şi informal Comunicarea formală se desfăşoară în funcţie de modul cum este structurată fişa postului pentru fiecare angajat în parte. Cea mai importantă comunicare formală în organizaţie este comunicarea şef-subordonat. pregăteşte terenul pentru un nou stil de comunicare. Stilul de tip “dirijist” Finalitatea acestui stil este informarea excesivă. . De ce comunică managerii (şefii)? . Reţinem: Comunicarea nu se mai opreşte la nivelul sarcinilor profesionale. iar când acest lucru este urmărit în mod voit.modalităţi prin care managerii asigură ca oamenii şi compartimentele să acţioneze continuu în direcţia obiectivelor organizaţiei. ascultarea. în felul acesta afectivitatea este acceptatată şi promovată în mod deschis. Cel mai tare va domina. Reţinem: Acest stil poate apropria afectiv şefii şi subordonaţii. Stilul de tip “proactiv” Dezvoltarea stilului participativ de conducere promovează acest stil de comunicare. cel mai raţional este urmat. Stilul de tip “influenţare” Prin acest stil se urmăreşte dominarea. ea poate continua şi la nivelul problemelor personale. indirect. Alianţa se cimentează prin rezultate şi. IV. tensiune sau teamă. Reţinem: La nivelul afectivităţii. prin raportarea poziţiilor.pentru a se informa şi a cunoaşte atât în ceea ce priveşte activitatea internă cât şi prin realizarea unor întâlniri cu alte instituţii. Rămâne un stil de comunicare eficient dacă subordonaţii îl promovează iar cultura organizaţională l-a acceptat deja ca pe un comportament de rutină. cel mai informat este ascultat.

utilizarea unui ton ridicat şi marcat de iritabilitate.este centrată pe nevoile personale ale angajaţilor. se referă la păstrarea organizaţiei în stare operaţională prin cursivitate informaţională. . tipic pentru organizaţiile înalt formalizate de tip militar. ceea ce poate duce la intimidarea partenerului. Reţinem: Organizaţiile se raportează diferit la acest tip de comunicare – de la al respinge şi denigra. Obstacole în comunicarea organizaţională .explicarea sensului conflictului în raport cu comunicarea interpersonală . ori de încredere în partener sau în punctul de vedere exprimat de acesta. fie din lipsa de timp.pentru a menţine echilibrul şi stabilitatea. . V.utilizarea unui limbaj neadecvat persoanei care recepţionează mesajul.dezvoltarea de abilităţi de utilizare a conflictului în comunicare cu scopul promovării şi atingerii intereselor . Comunicarea informală: .este lipsită de norme sau reguli instituţionale .insuficienta documentare.metode de gestionare a conflictelor Deprinderi şi abilităţi: .pentru a influenţa şi convinge . .crearea de premise pentru identificarea relaţiilor şi mediilor conflictuale .promovarea unui comportament eficient în situaţii de conflict .rezistenţa faţă de introducerea unei idei noi. .descrierea rolului diferitelor tipuri de conflicte în comunicare . s-a acreditat ideea ca şeful nu are timp . La nivelul oricărei organizaţii. tipic organizaţiilor paternaliste. . Comunicarea informală – desfiinţarea barierelor de statut Caracteristica principală a comunicării informale este că nu ţine cont de statutul sau rolul social al celor care comunică.deficienţe în capacitatea de ascultare.este mult mai aproape de sufletul angajaţilor. Prelegerea 9 Comunicarea interpersonală şi rezolvarea conflictelor Obiective: . până la al promova şi susţine. se structurează anumite relaţii de putere..aceasta activitate vine mai degrabă. VI. . .este cunoscută drept comunicarea de la om la om.tendinţa de a transforma dialogul în monolog.lipsa de respect faţă de persoana interlocutorului . pe linie informală.

interese între oameni sau grupuri de oameni. ruptură. Conflictele pot fi atât negative cât şi pozitive. Pentru a le rezolva. perceput ca ciocnire.diferenţele de comportament şi caracter între oamenii. este o greşeală să le eviţi .conflict distructiv . face parte din arsenalul psihicului uman. fie că vrem sau nu. care determină comportamentul fiecărei persoane. Gândirea comunicaţională. II. suntem asediaţi de conflicte.conflictele sunt inevitabile.comportamentele dificile ale unor persoane . oamenii intră în relaţii. Riscuri şi crize de comunicare. Cartea românească. Definirea conflictelor şi interpretarea acestora Conflictul. Fie că ne place sau nu. Ed. uneori încordate. De reţinut! .Cuvinte cheie: . O definiţie operaţională a conflictului ar fi: ciocnire de opinii. Shoshana Faire.agresivitate Bibliografie: Helena Cornelius. Ştiinţa rezolvării conflictelor. Interesul propriu. . Surse ale conflictului la nivelul grupurilor . Consecinţe ale conflictelor între grupurile de muncă Principalele consecinţe ce apar în cadrul conflictelor între grupuri şi care au implicaţii negative asupra întregii organizaţii sunt: .conflict constructiv . ne transformăm în urma acţiunii lor.conflictul este cotidian – face parte din viaţa noastră de zi cu zi .incompatibilitatea psihologică.conflictele nu trebuiesc ignorate. Bucureşti Tematică: I. Editura Multimedia Publishing. Ed. Ştiinţă şi Tehnică. face ca acesta să reacţioneze în funcţie de trebuinţe şi motivaţii personale. Conflictul este o cale de a satisface trebuinţele. . 1998.conflict . Bucureşti Barry McLonglin.ambiguităţile III. 1996. 1996 Bernard Miege. cu alţii. luptă. distructive cât şi constructive. .comunicarea defectuoasă .

Scala intensităţii. Abandonarea De reţinut! . Incidentele sunt un indiciu că starea de disconfort a scăpat de sub control. care nu sunt pe placul individului. fără ca acestea să fie încă sesizate. Neînţelegerea reprezintă anumite percepţii sub forma convingerilor despre o situaţie sau persoană. Acumularea situaţiilor conflictuale (ca etapă a conflictului) duce la generarea unor conflicte violente.În principal un conflict parcurge cinci etape importante: .când problema nu te priveşte este chiar înţelept să faci asta.înrăutăţirea comunicaţiilor IV.accentuarea stării conflictuale – constă în acumularea stării tensionale. Reţinem: Caracteristicile conflictelor distructive şi constructive V. în care există toate condiţiile necesare declanşării conflictelor. Etapele unui conflict. care sunt îndreptate împotriva altei persoane Criza se referă la răbufnirea conflictului în formele lui cele mai violente şi agresive VI. .abandonul este o strategie ce implică retragerea fizică şi emoţională din conflict. în fapt o acumulare treptată a stărilor tensionale. chiar dacă nu poţi spune cu exactitate ce.percepţiile eronate .declanşarea conflictului – în acest stadiu conflictul este vizibil chiar şi pentru cei neimplicaţi direct în el. ..starea tensionată. Reţinem: Conflictele mari şi importante încep cu cele mici şi neimportante. constituie a doua etapă în derularea unui conflict. Tensiunea este o stare emoţională puternică bazată pe convingeri „verificate”. Principalele modalităţi de manifestare a conflictelor în funcţie de intensitatea lor: Disconfortul – sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine. Modalităţi de rezolvare a conflictelor interpersonale a. Conflicte constructive şi conflicte distructive Semnalele apariţiei conflictului merg mână în mână cu evoluţia acestuia.polarizarea atitudinilor şi valorilor .recunoaşterea stării conflictuale. . Incidentul este un dezechilibru emoţional care apare în urma stărilor de disconfort generalizate. . determinând centrarea pe trebuinţa de securitate. de către cei implicaţi în conflict sau de către alte persoane din afara grupului sau persoanelor implicate. Modalităţi de manifestare a conflictelor interpersonale. .

Compromisul De reţinut! . e.managerul care foloseşte această strategie.reprimarea este o strategie ce constă în refuzul de a lua act de existenta conflictului. .ea presupune confruntarea de forţe. neimplicare. d. nu se stabilesc termenii definitiv. nu vă aplecaţi doar asupra soluţiilor pe care în acel moment le consideraţi bune..reprimarea se face atunci când dorim pace(linişte sufleteasca) cu orice preţ. superficialitate. . . După ce le-aţi listat începeţi judecarea lor! Etapele negocierii: Pregătirea Interacţiunea Încheierea Prelegerea 10 Comunicarea interpersonală şi gestionarea stresului . Negocierea (strategia victorie/victorie) De reţinut! Căutarea de soluţii începe cu listarea tuturor posibilităţilor care vă trec prin cap. unul pierde. dă impresia de slăbiciune.reprimarea are dezavantaje şi avantaje. . listaţi soluţii de la cele mai credibile până la cele imposibil de pus în practică. . .prin abandon conflictul poate creşte nemăsurat. .confruntarea (strategia victorie/înfrângere) este cea mai răspândită în viaţa de zi cu zi. .compromisul reclamă anumite aptitudini de negociator.“totul de dragul păcii” poate deveni o manieră de lucru periculoasă.compromisul rezolvă conflictul pe moment.este periculoasă datorită resentimentelor celui învins – fereşte-te de cel învins!. unul câştigă. . b.se poate folosi abandonul pentru a forţa mâna cuiva.strategia presupune ca fiecare parte să lase de la ea până se ajunge la consens.speranţa că problema se va rezolva de la sine dacă o abandonezi este falsă. -reprimarea ia în calcul aspectele neimportante ale unui conflict.este preferată atunci când iniţiatorii au autoritate faţă de ceilalţi. vă veţi îngusta mult aria de căutare. . .este însoţită de constrângere. Reprimarea De reţinut! . ignorându-le pe celelalte. Confruntarea De reţinut! . c. .

Consideraţii generale despre stres Termenul stres provine din cuvântul omonim englez "stress". atât direct.explicarea sensului termenului de stres şi a influenţelor asupra comunicării . cu efecte benefice. Caracteristicile stresului Stresul este desemnat de starea ce rezultă în momentul perceperii unui dezechilibru între solicitările exercitate asupra noastră şi capacitatea de care dispunem pentru a le face faţă . iar pentru situaţiile în care aceste reacţii lipsesc. pentru condiţiile în care.Obiective: . care în limba de origine. Campania de relatii publice. Iasi. solicitare. are un puternic efect dezorganizator. Editura Polirom.eustres Bibliografie: Bernard Dagenais. Acţiunea stresului poate fi îndreptată într-un sens funcţional sau dimpotrivă într-unul disfuncţional. de dezaprobare.gestionarea individuală a stresului . Distresul. de a le satisface. II.folosirea eustresului pentru eficientizarea comportamentului comunicaţional Cuvinte cheie: .stres . Reţineţi Într-o serie de accepţiuni.distres . forţă. la contactul cu factorii de stres se generează reacţii negative. cât şi mediat. înseamnă constrângere. se utilizează noţiunea de distres (sau simplu stres). asupra integrităţii psihofizice a unei persoane Eustresul este un tip de stres cu acţiune tonică. de stimulare. mobilizatoare. noţiunea de eustres.prezentarea modalităţilro de gestionare a stresului prin comunicare Deprinderi şi abilităţi: . 2003 Tematică: I. cu sensul de stres pozitiv. pozitive de capacitare a resurselor individului .

provocaţi de abuzul de cafea sau tutun. Reţinem: Există patru factori motivanţi de bază care afectează munca oamenilor : .Stadiul de rezistenţă. etc. în care apar fenomenele de apărare ale organismului .biologici. alimentaţie proastă. personalitatea.Atenţie: Elementul fundamental în gestionarea stresului stă în răspunsul la întrebarea: cum poate fi transformat distresul în eustres? III. vârsta. cuprinde reacţii sistemice ale organismului provocate de o expunere prelungită la factorii stresori. fiecare având caracteristici diferite. uneori excesiv de mult. boală. Factorii motivanţi sunt acele forţe interne care îi determină pe oameni să ceară tot mai mult de la ei înşişi. Identificarea agenţilor stresori În general .Reacţia de alarmă.perfecţionismul – ne împinge să depăşim chiar şi cele mai înalte standarde . frustrare. plictiseală. . corpul uman se apără prin iniţierea sindromului general de adaptare. Mecanismele stresului La apariţia unui factor stresor. Atenţie: Stresul devine patogen în condiţiile în care nu sunt mobilizate suficiente posibilităţi individuale de răspuns. cum sunt: ereditatea. frig sau căldură în exces.Proprii factori motivanţi . . factorii stresori îşi au originea în: 1. .fizici. De reţinut La toate aceste se adaugă alţi factori de stres. foame.Stadiul de epuizare. griji. determinaţi de surmenaj. lumină intensă. . etc. capacitatea de rezistenţă fizică. modificarea programului obişnuit. adică modificări fiziologice complexe grupate în 3 stadii . cu o fază de şoc şi o fază de contraşoc. prezenţa substanţelor toxice. care depind de individ. se dezvoltă în condiţiile în care adaptarea organismului la acţiunea factorilor de stres nu se mai poate menţine Factori de stres Factorii de stres pot fi grupaţi în trei mari categorii: . . zgomot.urgenţa – ne constrânge să facem mai multe lucruri în puţin timp . Aceste caracteristici individuale explică faptul că nu reacţionăm toţi la fel în prezenţa aceluiaşi tip de stres. IV.cognitivi (psiho-emoţionali). exces sau lipsă de vitamine etc . induşi de teamă.

. Reacţia generală la stres Cea mai vizibilă reacţie la stres este cea fizică. -prea multe de făcut şi prea puţin timp la dispoziţie. toate transformările fizice despre care am vorbit au un efect dezastruos asupra procesului de gândire: .munca din greu . V. a unui individ înarmat ) şi o mică neplăcere cum ar fi un conflict cu colegul de birou Din păcate.evenimentele importante. când imprevizibilul de repetă frecvent..îmbătrânirea. la câţiva paşi de tine. IV.micile necazuri de zi cu zi . Particularităţile stresului organizaţional Indivizii reacţionează diferit în faţa aceloraşi stimuli stresanţi.munca în condiţii de continuă schimbare. 3. . Reţinem : . Gestionând stresul diferenţiat şi nuanţat.Cele mai comune cauze ale presiunii la locul de muncă sunt: .Presiunile de la locul de muncă .vrem să fim pe placul tuturor şi încercăm să anticipăm nevoile oamenilor. care au fost fixate cu termene limită absolut nerealiste. noaptea.apar foarte mari greutăţi de concentrare . . înseamnă fie că termenele – limită au fost prost fixate.depunem eforturi enorme în încercarea de a ne achita cum trebuie de toate sarcinile şi de a obţine rezultate foarte bune 2.comportamentul uman devine radical. . liderul poate ajuta subordonaţii să-şi schimbe percepţia asupra sarcinii şi să o adapteze conform capacităţilor lor. fie că nu se organizează cum trebuie sau că nu se stabilesc corect priorităţile. datorită perceperii diferite a naturii lor precum şi a capacităţii diferite de a le face faţă.dorinţa de a fi pe placul celor din jur . cu ajutorul unor strategii adecvate diferitelor niveluri/forme de stres.scade considerabil capacitatea de a gândi clar . va determina performanţe scăzute şi apariţia sentimentului de frustrare . furnizându-le acele lucruri pe care ne-am imaginat că şi le doresc. vor determina luarea cu dificultate a deciziilor şi scăderea capacităţii de concentrare.munca în echipă cu o persoană care este profund antipatică .standarde mult prea ridicate . Evenimentele din viaţa personală.prea multe responsabilităţi. . . De reţinut! Problema este următoarea: creierul nu poate face diferenţa între o situaţie care efectiv îţi periclitează viaţa (cum ar fi apariţia.

faţă de propria reacţie la stres.Îmbunătăţirea condiţiilor de la locul de muncă .prezentarea conţinutului conceptului de relaţii publice Deprinderi şi abilităţi: .Reţinem: Abordarea evaluării se poate face în două moduri: fie prin înregistrarea relatărilor subordonaţilor referitoare la acest aspect.dezvoltarea de abilităţi privind gestionarea relaţiilor publice ca insturment de promovare a imaginii unei organizaţii .relaţii publice .ordinea de pe birou . printr-o cunoaştere reală.prezentarea principalelor teorii privind relaţiile publice şi aplicabilitatea lor în spaţiul organizaţional modern . Relaţii publice. în ceea ce priveşte stresul. este că se poate acţiona cu succes din orice moment pentru a-l controla. de către fiecare persoană . Dintre posibilele metode de eliminare a stresului profesional menţionăm: .explicarea semnificaţiei şi sensurilor relaţiilor publice .Mişcarea fizică .abilităţi de utilizare a tehnicilor de lucru specifice relaţiilor publice Concepte cheie: .Editura Academiei Române. Reţinem: Latura pozitivă.organizarea muncii Prelegerea 11 Relaţiile publice – gestionarea imaginii organizaţiei Obiective: . Bucureşti. Succes şi credibilitate. Psihologia publicităţii şi a propagandei. în primul rând. 1997 Roger Muchielli. 1985 .responsabilitatea socială . Prevenirea consecinţelor nefaste ale stresului profesional se realizează.schimbarea atmosferei din jur .imagine socială Bibliografie: Viorel Stancu. fie prin observarea răspunsurilor. Bucureşti. Editura Concept. a realizărilor şi rezultatelor . .

2005 Tematică: I. II. 4. rezultatul acţiunilor de relaţii publice trebuie să fie mutual benefic atât pentru organizaţie cât şi pentru diversele categorii de public cărora i se adresează. finalitatea şi specificul lor îndeplinesc trei mari categorii de obiective: .este o activitate făcută cu intenţia de a influenţa.I. Ed. Reţinem: Relaţiile publice gestionează imaginea organizaţiei. Comunicare reciprocă . 2. a unui prestigiu la nivelul societăţii sau în raport cu alte organizaţii. Publicitate şi relaţii publice.atingerea obiectivelor. a genera înţelegere. 1994.o filosofie şi o politică care ajută sistemul de management . . Câteva exemple interesante ar fi: . lnteres reciproc .o funcţie a reconcilierii . Universităţii “A. Comunicarea.un sistem de prevenire din mers . 3.un sistem de avertizare când organizaţia are probleme . Psihologia socială sau maşina de fabricat zei. rezolvarea misiunilor şi sarcinilor crearea unui climat de muncă adecvat pentru membrii organizaţiei crearea unei imaginii.o funcţia a managementului care stabileşte relaţii între organizaţie şi public Concepte cheie în relaţiile publice Din definiţiile date relaţiilor publice se evidenţiază câteva concepte ce ne pot ajuta să înţelegem mai bine relaţiile publice: 1 . informaţii. Obiective organizaţionale şi necesitatea relaţiilor publice Organizaţiile. dincolo de mărimea.Cuza”. Polirom. Definirea relaţiilor publice Unul dintre pionierii educaţiei în relaţii publice. Ed. Planificat . îngreunează foarte mult acest demers.este esenţial ca procesul de comunicare să fie în ambele direcţii şi activităţile de relaţii publice să nu se rezume doar la transmiterea de informaţii către public ci şi la recepţionarea feedback-ului.sunt activităţi planificate ce se bazează pe o cercetare şi analiză riguroasă. Iaşi Michele Jouve. Rex Harlow a strâns în jur de 500 de definiţii de la cele mai simple până la cele mai complexe.în mod ideal. reacţii.un agent catalizator . Intenţionat .Moscovici Serge.

stau comandamente de ordin moral.specialiştii în relaţii publice ajută la stimularea conştiinţei sociale a unei instituţii.activităţile de promovare .relaţiile cu minorităţile . Acestea sunt: .relaţiile comunitare .relaţiile .managementul problemelor . încurajând adaptări reciproce în interesul societăţii. III.relaţiile cu presa IV.relaţiile cu industria . Responsabilitatea socială a organizaţiei şi valorile relaţiilor publice Problema protejării mediului înconjurător. cele mai des întâlnite. discriminările etnice sau rasiale de pe piaţa muncii. ajutând oamenii să fie informaţi asupra diferitelor aspecte ale vieţii lor. Astfel: . ele trebuie să ţină cont de aspectele obiective şi nu de ceea ce doreşte un sistem managerial sau altul. comunicarea organizaţie – comunitate. sunt aspecte care reclamă acţiuni responsabile social. .activităţile agentului de presă .afacerile publice . 6.informarea publică .relaţiile publice ajută la stabilirea unor legături mai bune între instituţii şi societate. responsabilitatea acţiunilor trebuie să fie o cerinţă obligatorie.relaţiile publice oferă modalităţi de depăşire prin cooperare a neînţelegerilor astfel încât să nu fie nevoie de acţiuni coercitive sau arbitrare. Reţinem: În spatele principiilor de bază.publicitatea . Ce conţin relaţiile publice? Societatea relaţiilor publice din SUA a definit paisprezece activităţi. Funcţie a managementului .relaţiile publice sunt eficiente atunci când sunt parte integrantă a sistemului de management şi mult mai puţin eficiente atunci când doar difuzează anumite informaţii transmise de management.relaţiile publice financiare . Responsabilitatea – relaţiile publice sunt responsabile. asociate cu relaţiile publice. printre care şi responsabilitatea socială şi profesionalismul celui care lucrează în acest domeniu. iar când apar deosebiri de opinie.comunicarea .relaţiile publice asigură informaţii pentru sistemele de comunicare. . . care călăuzesc activitatea practică a relaţiilor publice.5. . Responsabilitatea unor activităţi şi obţinerea profesionalismului depind şi de valorile care sunt promovate prin aceste acţiuni.

teoriei sistemelor. politologiei. V. VII. de cooperare sau de afecţiune din partea celorlalţi. sociologiei organizaţiilor.clienţi . Procesualitatea relaţiilor publice În esenţă.cum vom spune publicului aceste lucruri?  Evaluarea . relaţiile publice au patru elemente cheie:  Cercetarea sau analiza situaţiei . adică de nevoia de acceptare. Teorii ale relaţiilor publice Relaţiile publice se află însă la intersecţia mai multor domenii şi de aici şi teoriile care le fundamentează îşi regăsesc uneori rădăcinile nu numai în zona comunicării dar şi în cea a sociologiei opiniei publice. să le susţină şi să le capaciteze.instituţii financiare .media . psihologiei etc. relaţiile publice pot ajuta managementul să formuleze obiective mai bune. .publicul general .care este problema? Cum radiografiem realitatea?  Planificarea .- - relaţiile publice se regăsesc în toate aspectele vieţii.grupurile de influenţă .am atins publicul ţintă? Care a fost rezultatul? VI.publicul intern . Zawawi (2000) consideră că teoriile cu aplicabilitate în domeniul relaţiilor publice pot forma patru clase distincte: . adică o serie de acţiuni sau schimbări ce au un anumit rezultat. Johnston şi C.ce vom face în acest sens? Cum vom implementa soluţiile ?  Comunicarea . Schematic. . relaţiile publice sunt un proces. Tipurile de public: .publicul local .parteneri Prelegerea 11 . pentru că principiile lor sunt legate de impulsurile umane de bază. J.teorii ale organizaţiilor .teorii ale comunicării.teorii specifice relaţiilor publice.teorii ale motivaţiei(interesului).

de la interes la curiozitat. indivizii care formează categoria de public se confruntă cu o situaţie similară. Iasi. Campania de relatii publice. Prentice Hall. 2003 Werner Severin. Ed. O perspectivă teoretică şi practică Orice organizaţie. înţelegând prin acest termen orice grup uman. în sensul că ei se raportează la o situaţie particulară.prezentarea campaniilor publice ca mijloace de comunicare externă a organizaţiei Deprinderi şi abilităţi: . 2. Spirala tăcerii. Tipuri de public: Un prim element ce poate fi folosit în procesul de segmentare a publicului este . Ed. poziţionarea geografică. Polirom. 2004 Cristina Coman. comună tuturor. are un anumit public. Bucureşti Bernard Dagenais. care poate îmbrăca forme diferite. James Tankard. 2000. format din indivizi aflaţi la distanţă unii de alţii. a unui interes sau măcar curiozitatea care îi aproprie de o anumită organizaţie. se declanşează procesul de soluţionare a acestei probleme. concretă. Polirom. 3.Relaţiile publice – modalitate de comunicare externă a organizaţiei Obiective: .. care se caracterizează prin atitudini şi opinii comune şi prin continuitatea ideilor şi valorilor sociale (G. domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Comunicare ro. Gurvich) În opinia lui John Dewey (1927) structurarea unui anumit public are loc numai dacă sunt îndeplinite trei condiţii: 1. Practice of Public Relations. Ed. Perspective asupra teoriilor de masă.definirea şi proiectarea unei campanii publice Concepte cheie: . Relaţiile publice: principii şi strategii. Iaşi Tematică: I.explicarea sensului termenului de public prin raportare la înţelegerea relaţiilor publice ca modalitate externă de comunicare a organizaţiei . 2004.public . Ce sunt publicurile.folosirea tehnicilor de radiografiere a publicurilor . politicile pe care le promovează etc. aceşti indivizi recunosc existenţa problemei. 2003 Elisabeth Noelle-Neumann. Editura Polirom.campanie publică Bibliografie: Fraser Seitel. Opinia publică – învelişul nostrum social. în funcţie de dimensiunea sa.

4. Campania de relaţii publice Campania de relaţii publice reprezintă totalitatea operaţiilor coordonate de comunicare derulate într-o perioadă de timp determinată. secundar şi marginal. Intern şi extern. oponenţi şi neutri II.criteriul referenţial . Tradiţional şi viitor. Procesul de cunoaştere a publicurilor Două mari sarcini sunt implicate în cunoaşterea publicurilor-ţintă : . pentru îndeplinirea unor scopuri şi obiective ale organizaţiilor în raport cu anumite ţinte ale comunicării. nu în ultimă instanţă. „Poziţionarea reprezintă actul proiectării ofertei şi imaginii unei firme în aşa fel încât consumatorii vizaţi să înţeleagă şi să aprecieze ceea ce reprezintă firma în raport cu concurenţii săi Reţinem: O campanie de poziţionare este acel tip de campanie PR care comunică maniera în care organizaţia se diferenţiază faţă de concurenţă şi.acela al poziţionării spaţiale a indivizilor în raport cu organizaţia.recunoaşterea problemei .recunoaşterea constrângerilor . într-un anumit areal. pe ce loc se . Sprijinitori. . Primar. Campania de poziţionare.Interpretarea comportamentelor publicului Reţinem: Comportamentele pot fi anticipate şi definite în funcţie de patru variabile : . 2. Seitel (2003) identificarea publicurilor unei organizaţii se poate face combinând simultan mai multe categorii: 1. 3.Identificarea publicului prioritar pentru problema respectivă . Campania de relaţii publice este un efort susţinut al unei organizaţii pentru a construi relaţii sociale demne de încredere.nivelul perceptibil de implicare III. De aici şi distincţia între: • publicul intern • publicul extern Pentru Fraser P. Tipuri de campanii publice A.

În cealaltă variantă..). Strategia pro-activă de relaţii publice promovează idea că în dezvoltarea proactivă a campaniei de relaţii publice. etc. . Campaniile de educare a publicului . Campanii de modificare a comportamentului. C. opinii. o imagine indusă în spaţiul opiniei publice care. D..află pe piaţă: B. Campanii de modificare sau consolidare a reprezentării ( imaginii ) ţintelor comunicării faţă de organizaţia / instituţia / personalitatea / fenomenul de interes imagologic. susţinătorilor organizaţiei şi de aceea modalitatea de acţiune PR va viza doar reamintirea valorilor comune. Acest tip de campanie se referă la faptul că o persoană( adult. Campania de informare publică. Atenţie: Campaniile de relaţii publice pot fi pro-active şi reactive . copil) poate procesa suficiente cunoştinţe( informaţii. încât să-l aplice zilnic sau ori de câte ori este nevoie. G. şi le încorporează în propriul sistem de referinţă( atitudinal şi emoţional). atitudini. de tipul celor prin care îi vom determina pe oameni să nu conducă sub influenţa alcoolului.Transmiterea de date de interes public cu scop informativ. într-un fel sau altul. E. Campaniile de întărire a atitudinilor şi comportamentelor. reactivă. Sunt campanii dificile. în special. Campania de conştientizare Este acel tip de campanie prin care se urmăreşte să-i facem pe oameni conştienţi de ceva. o organizaţie conştientizează oportunităţile de a folosi efortul de relaţii publice pentru a realiza „ceva” pozitiv. organizaţia reacţionează la o temă. să nu mai fumeze sau să renunţe la agresivitate în relaţiile interumane. F. o afectează. Aceste campanii sunt destinate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful