Dreptul de proprietate intelectuală și industrială și libera circulație a mărfurilor în UE

Cuprins Introducere...........................................................................................................3 Capitolul 1. Aspecte introductive privind dreptul de proprietate intelectuală.......5 1.1 Definirea dreptului de proprietate intelectuală................................................6 1.2 Obiectul dreptului de proprietate intelectuală.................................................7 1.3 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală....................................8 1.4 Principiile dreptului de proprietate intelectuală..............................................9 Capitolul 2. Dreptul de autor...............................................................................11 2.1 Subiectul dreptului de autor...........................................................................11 2.2 Obiectul dreptului de autor............................................................................13 2.3 Conținutul dreptului de autor.........................................................................16 2.4 Dreptul de autor și dezvoltare........................................................................19 Capitolul 3. Formele proprietății industriale.......................................................21 3.1 Mărcile...........................................................................................................21 3.2 Brevetele de invenții......................................................................................28 3.3 Indicațiile geografice și numele comercial....................................................31 3.4 Modelele de utilitate, desenele și modelele industriale.................................33 3.5 Importanța proprietății industriale în dezvoltare...........................................35 Capitolul 4. Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale – agenție internațională care reglementează domeniul proprietății intelectuale.................38 Capitolul 5. Libera circulație a mărfurilor în spațiul european. Rolul proprietății intelectuale in comertul intra UE.........................................................................42 5.1 Locul Uniunii Europene în contextul globalizării și comerțului mondial.....42 5.2 Libera circulație a mărfurilor în spațiul european........................................43 5.3 Rolul proprietății intelectuale în comerțul intra UE......................................46 Concluzii..............................................................................................................51 Bibliografie..........................................................................................................52

2

Introducere
Proprietatea intelectuală poate fi definită ca un produs al creativității umane, care se poate transpune într-o formă materială cu o valoare pe piață. Titularul dreptului de proprietate intelectuală este persoana care realizează o creație intelectuală. Proprietatea intelectuală este o formă a proprietății deosebit de importantă, atât pentru membrii societății, cât și pentru organele legislative. Tema acestei lucrări „Dreptul de proprietate intelectuală și industrială și libera circulație a mărfurilor” prezintă un interes deosebit, în primul rând datorită actualității sale, dar și din prisma complexității conținutului acestui drept. În alegerea temei, am fost ghidată de propriul interes de a cerceta acest domeniu și de a cunoaște implicațiile dreptului de proprietate intelectuală în societate. Planul lucrării se deschide cu un scurt istoric al dreptului de proprietate intelectuală și continuă cu definirea acestui drept, stabilirea obiectului și naturii juridice, precum și a principiilor care guvernează dreptul titularilor de proprietate intelectuală. Capitolul 2 al lucrării analizează dreptul de autor, parte componentă a proprietății intelectuale, din perspectiva subiectului acestui drept, obiectului și conținutului și nu în ultimul rând, al importanței acestuia în dezvoltarea societății. Capitolul 3 este dedicat celei de-a doua componentă a proprietății intelectuale și anume, proprietății industriale, prezentând formele acesteia: mărcile, brevetele de invenții, indicațiile geografice și numele comercial, modelele de utilitate, desenele și modelele industriale. Acest capitol surprinde și rolul proprietății industriale în dezvoltare. Capitolul 4 vizează descrierea Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, agenție internațională care reglementează domeniul proprietății intelectuale. Capitolul 5 se concentrează asupra liberei circulație a mărfurilor în spațiul european și rolul proprietății intelectuale în comerțul intra UE, analizând locul Uniunii Europene în contextul globalizării și comerțului mondial. Proprietatea intelectuală este formată din două ramuri, dreptul de autor și proprietatea industrială. Dreptul de autor are ca obiect relațiile sociale născute din crearea, publicarea și utilizarea operelor științifice, literale și artistice, iar proprietatea industrială cuprinde drepturile și obligațiile născute în urma aplicării industriale a creațiilor intelectuale. Proprietatea intelectuală este consacrată printr-o serie de legi, pentru a susține protecția acesteia, din considerente care au legatură cu importanța acestui domeniu. Organele legislative au în vedere protecția drepturilor creatorilor, dar și protecția consumatorilor, cărora li se oferă acces la creații intelectuale. Legiferarea proprietății intelectuale are în vedere și
3

dorința de a promova activitatea intelectuală, pentru a susține și accelera progresul economic și social. Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale este una dintre agențiile specializate ale Organizației Națiunilor Unite, care are rolul de a menţine protecția proprietății intelectuale în întreaga lume, în stimularea progresului industrial şi cultural. Orice stat membru al unei uniuni şi orice stat care nu este membru al nici unei uniuni, dar este membru al Naţiunilor Unite poate fi membru al OMPI. Legile adoptate la nivel international și înființarea unei instituții pentru a supraveghea respectarea acestora este imperativă, deoarece proprietatea intelectuală deține un rol important în dezvoltarea unei societăți aflată în plină expansiune a fenomenului de globalizare. În contextul globalizării, comerțul și implicit libera circulație a mărfurilor, necesită o supraveghere legală permanentă, motiv pentru care proprietatea intelectuală este protejată împotriva acțiunilor ilicite și a practicilor neloiale. Prin această protecție se urmărește asigurarea unui cadru legal favorabil unui comerț echitabil, care să susțină dezvoltarea țărilor implicate, Uniunea Europeană, ca entitate economică, având rolul principal de coordonator al politicilor comerciale și protector al proprietății intelectuale.

4

Capitolul 1. Aspecte introductive privind dreptul de proprietate intelectuală
Principalul factor al progresului umanității îl constituie activitatea creatoare a omului. Formele de manifestare ale acestei activități trebuiesc simultan, să fie exploatate dar și protejate, pentru binele general al societății, motiv pentru care drepturile de proprietate intelectuală au fost încadrate în sistemul juridic al țărilor dezvoltate. Astfel, dreptul de creație intelectuală se definește ca fiind ansambul normelor de drept ce reglementează relațiile sociale patrimoniale și personal patrimoniale care se nasc odată cu crearea, transformarea și valorificarea bunurilor intelectuale.1 Analizând evoluția istorică, recunoașterea drepturilor realizatorilor de creații intelectuale în exploatarea acestora a apărut relativ târziu. Grecii și romanii nu au beneficiat de protecția creațiilor intelectuale.2 Dar în perioada latină au apărut reacții, drept încercări de afirmare a recunoașterii dreptului de autor. Primele reacții au fost ale lui Marțial, care specifică in Epigrame faptul ca poemele sale au fost preluate de diverși autori iar Vitruve a condamnat în tratatul său de arhitectură pe plagiatori. Cel din urmă, a demascat poeții care au participat la un concurs de poezie organizat în Grecia Antică, aceștia fiind condamnați pentru furt.3 Drept concluzie, în antichitate a existat recunoașterea morală a dreptului de autor, dar fără a exista un cadru legislativ. În secolele al X-lea și al XI-lea cărțile apăreau în mediul religios, fiind multiplicate prin copiere manuală și păstrate în mănăstiri. Se poate afirma cu certitudine că două descoperiri au dus la influențarea creațiilor intelectuale. Descoperirea hârtiei de catre Tsai Lun în China, în sec. al II-lea D.C a constituit primul pas în impulsionarea acestui proces complex. O adevărată revelație a societății a fost inventarea tiparului cu litere metalice de către Gutenberg, în 1438.4 Această invenție a avut un efect răsunator și imediat, fiind tipărite cărți în mii de exemplare. Inițial, doar suveranii aveau dreptul de acordare a monopolului temporar de exploatare a unei opere librarilor și companiilor teatrale, până când Moliere a sesizat faptul că autorii nu obțineau beneficii, iar suveranii au fost nevoiți să cedeze o parte din monopol și autorilor. O
1 2

Dănilă Ligia, Drept de autor și drept de proprietate industrială, Editura C.H.Beck, București, 2008, p.5 Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, București, 1994, p.16 3 Edmond Gabriel Olteanu,”Evoluția conceptului de creație intelectuală protejată prin dreptul de autor”, Revista de Stiințe Juridice, nr.3, 2006, p.25, apud Frederich Pollaud-Dulian, Le droit d’auteur, Editura Economică, Paris, 2005, p.2-3 4 In 1445 Gutenberg tipărește Biblia în limba latină

5

s-a semnat Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale. Conventia de la Paris a fost supusă unor revizuiri periodice. ştiinţific. La conferința diplomatică de la Stockholm. De-a lungul timpului s-au conturat idei despre protecția creațiilor intelectuale din ce în ce mai moderne. revoluționare. s-a încheiat Convenţia de la Berna. Convenţia de la Berna a fost adoptată de 9 state. Convenția de la Paris a fost adoptată la data de 1883. De un prestigiu aparte. unitatea statelor. modul de folosință a repertoriului după decesul autorului piesei. 1. mărcile de serviciu. în luna iulie-august 1777. mărcile de fabrică sau de comerţ. literar şi artistic. sub forme tot mai dure. 27 6 . precum şi semnele distinctive ale activităţii de comerţ.5 Ideea generală este că regele nu mai are dreptul să acorde exclusivitate asupra unei opere decât în cazul în care el însuși este autorul operei iar odată cu dezvoltarea tiparului au apărut noi reactii. op. drepturile punerii în scenă a unei opere și libertatea accesului la reprezentările pieselor de teatru pentru autorii acestora.1 Definirea dreptului de proprietate intelectuală Proprietatea intelectuală este definita ca ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind protecţia creaţiei intelectuale în domeniile industrial. cit. pentru protecţia operelor literare şi artistice. statele au adoptat reglementări naționale pentru protecția proprietății intelectuale iar din motive evidente precum dezvoltarea. 5 Edmond Gabriel Olteanu. din 14 iulie 1967. cu statut de instituție specializată. impuse de autori renumiți. desenele sau modelele industriale. La data de 9 septembrie 1886. numele comercial. Odată cu trecerea timpului.altă încercare de protecție a dreptului de autor a fost organizarea creatorilor în corporații. indicaţiile de provenienţă şi denumirile de origine. al XVI-lea au apărut reguli stricte și numeroase obstacole în calea dezvoltării artelor. Aceste forme de organizare au fost benefice inițial. împotriva plagiatorilor.. propune în discuție. modelele de utilitate. p. organizație interguvernamentală. Beaumarchais. s-au adoptat și reglementări pe plan internațional. în calitate de membre fondatoare. „La declaration de droits des auteur” care avea drept obiective: interesul financiar al autorilor. având ca obiect brevetele de invenţie. însă la sfârșitul sec.

științifice și muzicale. se înţelege ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale născute din crearea. Invenţia. proprietatea intelectuală poate fi definită ca fiind orice produs unic al inteligenței umane și care are o valoare pe piață. 1982. desenele și modelele industriale. ca instituție juridică. 19 7 . originea în vechiile privilegii regale. chiar dacă forma exterioară este vizibilă sau materială. Între cele două ramuri există un fond comun. I.7 Prin drept de autor. dreptul intelectual are în vedere creația imaterială. literare. pe baza căruia au fost reunite în cadrul unei diviziuni a dreptului civil. publicarea şi utilizarea operelor literare. Mircea Mureşan. dreptul de proprietate industrială și dreptul de autor. legătura dintre autor și opera de creație intelectuală. De asemenea. Bucureşti. Bucureşti. deși se realizează cu ajutorul anumitor materiale și unelte. Editura Academiei. titularul are dreptul de a exploata obiectul proprietății intelectuale ce-i aparține și dreptul de a interzice altor persoane folosința bunului fără acordul său. în cazul unei sculpturi care. Editura Universul Juridic.2 Obiectul dreptului de proprietate intelectuală Dreptul de proprietate intelectuală este împărțit în două mari ramuri. și anume6: fondul comun de principii fundamentale.72 şi p. artistice sau ştiinţifice. modelele de utilitate. p. Creaţii noi.8 Obiectul dreptului de autor îl constituie operele originale de creație intelectuală. 2002. p. Produsul intelectual este intangibil. Dreptul de autor. Unul dintre acestea este pentru a conferi o expresie statutară drepturilor morale şi economice ale creatorilor asupra creațiilor lor şi drepturilor publicului de 6 Yolanda Eminescu. De exemplu. Proprietatea industrială are în vedere la rândul ei. pentru a susține protecția acesteia.Proprietatea intelectuală este un produs al mintii și poate fi detinută. indicațiile geografice și numele geografice. 1. 1969. . Proprietatea intelectuală este legiferată printr-o serie de legi. Tratat de proprietate industrială . brevetele de invenții.15 7 Lucian Mihai. din mai multe motive. Astfel. p. ca instituţie juridică. o serie de creații ale minții umane. și anume: mărcile. Editura Academiei.73 8 Aurelian Ionaşcu. Proprietatea industrială. reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare la creațiile intelectuale aplicabile în industrie și la semnele distinctive ale acestei activități. vol. Nicolae Comşa. Bucureşti. nu suportul folosit pentru a da o formă acestei manifestării de creație.

9 Dănilă Ligia. fără a exista un primat al unora asupra celorlalte. în sensul că ele reacționează imediat la impactul cuceririlor științei și tehnicii pe plan mondial. Această asociere a fost contestată deoarece nu face referire și la conținutul dreptului de proprietate industrială. cit. un drept asupra unor bunuri imateriale. caracterizat prin monopolul exclusiv de exploatare. prin politica guvernamentală. Una dintre teorii susține imposibilitatea disocierii personalității autorului de opera sa iar alta consideră faptul că drepturile morale și drepturile patrimoniale sunt distincte.a avea acces la aceste creații. Un alt motiv este dorința de a promova. un drept de clientelă. dreptul de proprietate intelectuală cuprinde atribute patrimoniale și nepatrimoniale. cu un regim juridic propriu. dreptul de proprietate industrială a fost consacrat în legislație ca drept de proprietate incorporală. op. de unde reiese complexitatea acestui drept. În literatura de specialitate franceză. acesta a fost considerat inițial un drept de proprietate. În cele din urmă. În ceea ce privește natura juridică a acestui drept s-au elaborat două teorii. Într-o primă opinie. teorie desființată din cauza caracterului imaterial care nu se pliază cu caracteristicile dreptului de proprietate.. dreptul de proprietate industrială a fost considerat un drept de clientelă. creativitatea. ceea ce ar contribui la dezvoltarea economică şi socială. În ceea ce privește natura juridică a dreptului de proprietate industrială.9 1. drept pentru care majoritatea țărilor europene au adoptat această ultimă teorie. propagarea şi aplicarea rezultatelor acesteia şi încurajarea unui comerț corect. ci doar la funcția lui de a atrage clientela. dreptul de proprietate intelectuală este un drept nepatrimonial. care dă naștere la drepturi patrimoniale. legate între ele.5 8 . p.3 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală reprezintă un domeniu controversat. O altă opinie este cea conform căreia. În literatura de specialitate dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială au un destin comun. Dreptul de autor a fost considerat inițial un drept de proprietate.

2. oricare ar fi soarta ulterioară a cererii. 10 11 Convenția de la Paris. Dreptul de prioritate poate fi transmis unui cesionar. lit. cu ajutorul căruia resortisanții Uniunii beneficiază de totalitatea drepturilor conferite de Convenția de la Paris. în intervalul de prioritate sunt considerate nule. lit. independența brevetelor și independența mărcilor. care îndeplinește condițiile prevăzute de legislația națională a fiecărei țări membre sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate între țările Uniunii. Prioritățile multiple presupun cazul în care cererea ulterioară este cuprinsă în mai multe cereri anterioare.2 9 .1. de avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda în viitor naționalilor. Convenția de la Paris instituie și tratamentul unionist. lit. Dreptul de prioritate este acordat persoanei care a efectuat un depozit într-una din țările Uniunii și dorește să depună cereri cu același obiect în celelalte țări. Nici o țară a Uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul că depunătorul revendică priorițăti multiple.4. chiar dacă ele provin din țări diferite. alin. fără a prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta Convenție.4 Principiile dreptului de proprietate intelectuală Principiile fundamentale ale dreptului de proprietate intelectuală sunt următoarele: tratamentul național. pentru o altă țară. A. Pentru a beneficia de acest drept de prioritate depozitul trebuie să aibă valoarea unui depozit național reglementar.3 depozitul național reprezintă orice depozit care este suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea în țara respectivă. transmiterea fiind acceptată dacă beneficiarul are calitatea de resortisant al Uniunii. Cetățenii fiecărei țări a Uniunii se vor bucura în toate celelalte țări ale Uniunii. Tratamentul național constă în egalitatea drepturilor dintre resortisanții Uniunii de la Paris și ai Uniunii de la Berna în celelalte state membre și naționali.A.10 Totodată. 4. Cererile depuse de alte persoane pentru același obiect. art.11 Conform art.4. conform art. art.F. alin. cu condiția să existe o unitate a invenției în sensul legii țării respective. dreptul de prioritate. Aceste termene încep să curgă de la data depozitului primei cereri. alin. 1 Idem. Termenele de prioritate sunt de 12 luni pentru brevetele de invenție și modelele de utilitate și de 6 luni pentru desenele sau modelele industriale și pentru mărcile de fabrică sau comerț. fără ca ziua depozitului să fie luată în calcul. în ceea ce privește protecția proprietății industriale.

Conform art. Brevetele cerute în cursul termenului de prioritate sunt independente atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate și de decădere. pentru produsele care vor figura la expozițiile internationale oficiale sau oficial recunoscute. de cetățeni ai Uniunii. modelelor de utilitate. după înregistrarea într-o țară a Uniunii de la Paris. desenelor sau modelelor industriale.11. vor fi independente de brevetele obținute pentru aceeași inventie în celelalte țări. cât și din punct de vedere al duratei lor normale. Independența mărcilor este principiul conform căruia. precum și mărcilor de fabrică sau de comerț.4bis. protecție temporară invențiilor brevetabile.1-5 ale art.Convenția de la Paris include și o prioritate de expoziție. brevetele cerute în diferitele țări ale Uniunii. în conformitate cu legislația lor internă.1 10 . Tările Uniunii vor acorda.12 Independența brevetelor Prin acest principiu se întelege faptul că cererile de brevete pentru aceeași invenție depuse în țări diferite ale Uniunii de la Paris nu depind unele de altele. membre sau nu ale Uniunii. marca nu mai depinde de marca de origine sau de mărcile înregistrate în celelalte țări ale Uniunii. organizate pe teritoriul uneia dintre ele. 12 Conventia de la Paris. alin. art.

valoarea și destinația lor sau modul și forma de exprimare a acestora. alin. pot beneficia de protecţia acordată autorului și alte persoane juridice şi fizice decât autorul. și anume protecția “adevăraților creatori care nu sunt industriile ci autorii”14.3 al Legii nr. 2. Persoana care a creat opera dobândește din momentul creației de calitatea de autor. deoarece legea nu impune condiții legate de capacitatea de exercițiu și de folosință a creatorului. motiv pentru care în sec. în cazurile în care drepturile patrimoniale ale autorului revin unității angajatoare. indiferent de modul în care au fost create. Singura condiție este ca opera să reflecte capacitatea creatoare a autorului său. Bucureşti.1 Subiectul dreptului de autor Calitatea de autor aparține persoanelor fizice. 8 11 . drepturile patrimoniale fiind exercitate pe o durată limitată. Nu era suficient doar ca autorilor să le fie recunoscute drepturile pe plan național.8/1996 este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera dar în conformitate cu art. 1994. 14 Yolanda Eminescu. în epoca modernă.3. aceasta fiind revizuită de mai multe ori și urmată de alte tratate13 cu același subiect. 2. care pot exercita unele drepturi morale de autor. al XIX-lea s-a adoptat Convenția de la Berna. 13 În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) şi în mai Tratatul OMPI pentru Interpretare şi Fonograme (WPPT). Aceste persoane sunt următorele: a) succesorii în drepturi ai autorilor. Editura Lumina Lex.Capitolul 2. când dimensiunea culturală a societății a luat amploare. În art. b) cesionarii legali ai drepturilor de autor. tinând cont de procesul continuu de dezvoltare a societății și relațiilor dintre state. deoarece ele pot desfășura o activitate de creație care să reflecte personalitatea autorului și care să constituie rezultatul forței sale creatoare. Dreptul de autor. Principiul adevăratului creator al operei. Dreptul de autor Recunoașterea dreptul de autor a fost facută târziu. Drept urmare. s-a ajuns la concluzia că autorii creațiilor intelectuale trebuie să-și protejeze operele originale. p. în cazurile expres prevăzute de lege. indiferent de discernământul pe care îl are.

care dobândesc drepturile patrimoniale în urma unui contract de cesiune. alin. Bazându-se pe o activitate creatoare comună. sub îndrumarea unei persoane. Conform alin. în cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă. Pluralitatea de autori. luând în considerare natura operei.1 12 . art.5. însă în lipsa unei convenții. cu condiția să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalți coautori iar lipsa unei convenții determină împărțirea remunerației proporțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în mod egal. Acestea pot exercita drepturile patrimoniale de autor. legea face distinctie între opera comună și opera colectivă. În privința remunerației. Este suficient ca unul dintre aceștia să nu-și ofere acordul pentru a încheia o convenție. în limitele și pe durata stabilită de cedent. alin. persoana fizică sau juridică din inițiativa.5.8/1996. care formează un tot unitar. organismele de gestiune colectivă. devenind subiecte ale dreptului de autor. în condițiile în care o persoană aduce la cunoștiința publică opera sub formă anonimă sau sub pseudonim. nici unul dintre coautori nu pot folosi opera decât dacă cad de comun acord. în condițiile prezentei legi15. exercitând drepturile de autor în lipsa cunoșterii identității creatorului operei. Opera colectivă este opera creată prin contribuțiile personale ale coautorilor. art. însă refuzul său trebuie să fie întemeiat.c) cesionarii convenționali.1 si 2 Idem. sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată opera.4 și 5 ale art. fără a fi posibil. legea a stabilit faptul că se cuvine coautorilor în proporțiile pe care aceștia le-au convenit. opera poate fi utilizată separat. daca acestea nu se pot stabili. Obiectivul unitar al operei comune poate fi divizibil în cazul în care se poate determina contribuția fiecărui autor în crearea acesteia. Opera comună este opera realizată de două sau mai multe persoane în colaborare.16 15 16 Legea nr. să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. între care unul poate fi autorul principal. drept urmare dreptul de autor aparține coautorilor acesteia. opera comună este prin definiție o operă unitară.6. în cazul operelor colective. persoana fizică sau juridică ce face publică opera. În acest caz. În unele cazuri o operă este rezultatul forței creatoare a mai d) e) f) multor autori. inclusiv unele drepturi morale.

1994. potrivit prevederilor legii dreptului de autor şi drepturilor conexe. analizând drepturile exclusive a dreptului de autor. Luând în considerare acest exemplu se consideră opera colectivă o opera complexă. Dacă unul dintre autori este împotriva convenției trebuie să prezinte coautorilor un motiv justificat pentru poziția adoptată. 2. deoarece reunește mai multe elemente de natură diferite.18 Folosirea ideilor dintr-o operă preexistentă este legală deoarece. autorul unei opere derivate trebuie să ceară autorizarea folosirii operei preexistente de la autorul ei. obiectul dreptului de autor îl constituie operele originale de creație intelectuală în domeniul literar. autorul dialogului.Ca și exemplu de operă colectivă putem menționa opera audiovizuală. Legea stabilește că autorii acestei opere sunt regizorul. însă dacă preluarea se extinde şi la forma în care este îmbrăcată ideea. autorul adaptării. Editura Lumina Lex. scenariul acesteia. Ca urmare a celor prezentate mai sus. O a doua regulă este menționarea autorului a cărui operă îi este preluată. regia operei. Dreptul de autor.8/1996. de unde reiese o altă trăsătură a operei colective și anume.90 Idem. aceasta împărțindu-se în mod proporțional cu părțile de contribuție ale acestora sau în mod egal dacă contribuția fiecăruia nu poate fi determinată. autorul dialogului și bineînțeles. ideile nu sunt protejate. în lipsa unui acord. contribuția fiecăruia fiind semnificativă în conturarea operei. fiecare poate să-și exercite drepturile personale nepatrimoniale asupra părtii sale fără a aduce atingere intereselor celorlalți. dacă vor să beneficieze de drepturile personal patrimoniale și nepatrimoniale. p.17 Remunerația este acordată coautorilor în proporțiilor asupra cărora au convenit. este obligatoriu consimţământul autorului. p. artistic sau științific. autorul scenariului. iar contribuția fiecărui autor poate fi valorificată separat. faptul că fiecare persoană participantă la conturarea operei este subiectul distinct al unui drept de autor asupra unui obiect determinat. Bineînțeles. precum compoziția muzicală. situație în care coautorii trebuie să fie de comun acord pentru împărțirea remunerației.7 al Legii nr. Dacă opera este divizibilă.2 Obiectul dreptului de autor Potrivit art.95 13 . autorul muzicii create special pentru operă. citându-l în opera în cauza. Fiecare autor al operei colective execută o parte distinctă a acesteia. există și cazul în care o operă este imposibil de divizat. autorul grafic. 17 18 Yolanda Eminescu. Bucureşti.

conferințele. p. Revista juridica. Astfel. p. cum ar fi: comunicările. pledoariile. schiţă. Revista juridica. operele științifice. cit. reprezentare sau orice alt mijloc. operele dramatice.21 În final. un rezultat al activității de creație intelectuală. opera este originală. proiectele și documentațiile științifice. distribuire. a compara. Condiţia ca opera să îmbrace o formă concretă de exprimare înseamnă că dreptul de autor se naşte din momentul în care opera îmbracă forma de manuscris. a analiza. într-un cuvânt. predicile. “Condiţii cerute pentru protecţia operelor în cadrul dreptului de autor”.19 În opinia altor autori „a face un act original înseamnă a alege.32 21 Dănilă Ligia. scrise sau orale. a ezita.88.Conform dispozițiilor legale. manualele școlare. Vera Ştefan. apud Constantin Tufan. a crea într-un mod personal”20 iar in opinia altora opera originală este opera care a fost concepută fără a se folosi de o creație preexistentă. atâta timp cât asemanarea este întâmplătoare și nu un rezultat al copierii. inteligenţă. ori altă formă de exprimare perceptibilă simţurilor oamenilor. studiile. în sistemul de copyright. p. conform legii. sunt:     19 scrierile literare și publicistice. Editura Cartea Universitară. 2005. dramatico-muzicale. precum și programele pentru calculator. Bucureşti. partitură. Drepturile de autor şi drepturile conexe. p. pe când în dreptul continental. trebuie să fie susceptibilă de aducere la cunoștința publică. operele coregrafice si pantomimele.46 14 . dar este recunoscută şi protejată independent de aducerea ei la cunoştinţa publică. Opera trebuie să îmbrace și o formă de exprimare concretă. a face apel la toate resursele de gust. sensibilitate. prelegerile și orice alte opere scrise sau orale.. nu în ultimul rând. Categoriile de opere protejate în cadrul dreptului de autor. În primul rând opera trebuie să fie originală. Ciprian Raul Romiţa. op. o operă se consideră a fi originală dacă nu are la bază o operă anterioară. Originalitatea operei este un atribut esențial pentru a determina încadrarea acesteia în protecția dreptului de autor.87 20 Ciprian Raul Romiţa. tablou. de aceea a dat naștere la numeroase controverse în ceea ce privește sensul termenului. pentru a putea fi perceptibilă simțurilor și. opera trebuie să poarte amprenta personalității autorului pentru a fi originală. “Condiţii cerute pentru protecţia operelor în cadrul dreptului de autor”. O operă este susceptibilă de aducere la cunoştinţa publică prin reproducere. compozițiile muzicale cu sau fără text. jurisprudența a stabilit că originalitatea unei opere nu constă în noutatea acesteia și indiferent că conținutul ei se asemănă cu cu cel al altor opere. cursurile universitare. specialiștii au stabilit trei condiții esențiale de care depinde dreptul de autor pentru a fi protejate.

insigna. adnotările. machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură. teoriile. administrativă. nu pot beneficia de protecție legală ideile. inclusiv planșele. conţinute într-o operă. cum ar fi: operele de sculptură. simbolurile oficiale ale statului. şi anume: traducerile.   operele cinematografice. precum și operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice. emblema. scenografie. care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie.8 din Legea nr. adaptările. blazonul. inclusiv bazele de date care. metodele de funcţionare sau conceptele matematice22 ca atare şi invenţiile.9 din lege. pictură. operele fotografice. ci numai reproducerea formei în care această idee sau temă este exprimată. ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor. artistice sau ştiinţifice. drapelul. plastica sticlei și a metalului. 8/1996. artistice sau ştiinţifice. constituie obiect al dreptului de autor. cum ar fi: stema. Textele oficiale de natură politică. Culegerile de opere literare. procedeele. ecusonul şi 22 Copyright-ul asupra unei lucrări de ştiinţe matematice nu poate da autorului un drept exclusiv asupra metodei şi soluţiei propuse. lucrările documentare. litografie. lucrările plastice. 15 . Potrivit art. descoperirile ştiinţifice. fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale și operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente. artă monumentală. judiciară şi traducerile oficiale ale acestora. Reluarea unei idei sau a unei teme nu constituie un act de încălcare a dreptului de autor.   operele de arhitectură. precum și orice alte opere audiovizuale. hârtile și desenele din domeniul topografiei. grafică. prin alegerea sau dispunerea materialului. geografiei și științei în general. tapiserie. legislativă. precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. ceramică. protejate ori nu. sigiliul. aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare. conceptele. cum ar fi: enciclopediile şi antologiile. colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date. gravură. Conform art. constituie creaţii intelectuale sunt protejate de legea dreptului dreptului de autor. operele de artă plastică.

precum și oricărei atingeri aduse operei. Autorul are posibilitatea de a aduce opera la cunoștința publică sub forma pe care o alege și în momentul în care își dorește să facă acest lucru. Dacă autorul decide să dea operei numele său. utilizarea lor nu reprezintă o încalcare a legii dreptului de autor. Bineînțeles. după care. Dreptul la paternitatea operei. Acest drept este o recunoaștere a originalității și meritelor autorului în cauză. Această listă este completată de mijloacele de plată. autorul are dreptul de a decide daca opera va purta numele său. acesta trebuie să fie scris pe coperta cărții în forma ceruta de autor. legislația a făcut o disociere clară între drepturile nepatrimoniale și patrimoniale ale autorului. influențând apariția drepturilor patrimoniale. Dreptul de a aduce opera la cunoștința publicului aparține exclusiv autorului. dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa. devin drepturi propriu-zise.113 16 . un pseudonim sau va fi anonimă. p. 2001. 24 Viorel Roş. Drepturile personale nepatrimoniale de autor Conform art.24. dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștința publică. Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul la paternitatea operei are un conținut dublu. cel din urmă are dreptul de a recunoaște paternitatea operei sale.medalia. dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei.3 Conținutul dreptului de autor Ținând cont de complexitatea naturii juridice a dreptului de autor. 23 Știirile unei agentii de informative aparțin acesteia doar până în momentul în care ele intră în domeniul public. Autorul se poate opune oricărei modificări. dreptul de a pretinde respectarea integrității operei. simplele date şi fapte. ştirile23 şi informaţiile de presă. autorul unei opere are următoarele drepturi morale: dreptul de a aduce opera la cunoștința publică. Din moment ce opera este rezultatul de creație intelectuală al unui autor. care prin exercitarea acestuia. sunt și ele excluse de sub protecția legală. Editura Global Lex. dreptul de a retracta opera. conținutul pozitiv constând în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea sa de autor iar conținutul negativ face referire la dreptul autorului de a se opune oricărui act de uzurpare.10 din Legea dreptului de autor. București. Dreptul la integritatea operei vizează protejarea operei. 2.

 comunicarea publică.punerea la dispoziție spre utilizare.realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere. desenului. pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect a operei. de asemenea. ci ca o consecinţă a exercitării unor prerogative personale nepatrimoniale. Drepturile morale sunt menite să protejeze pe autor împotriva oricărei atingeri aduse operei.  închirierea operei . astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales.vânzarea sau orice alt mod de transmitere. înregistrării cinematografice. precum şi oferirea publică a acestora. Conform legii. direct sau indirect a operei prin orice mijloace. 128 Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneratie echitabilă. precum stenografia sau scrierea Braille25 reprezintă.punerea la dispoziție spre utilizare. pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct sau indirect. Art.  distribuirea operei . a unei opere prin intermediul unei instituții care permite accesul publicului în acest scop. autorul are dreptul de a decide dacă. Editura Lumina Lex. Acest drept are un caracter exclusiv deoarece autorul are libertatea totală de retragere a operei sale. indiferent de motivul pe care îl are. în ce mod și când va utiliza opera sa. p. Bucureşti. mulajului. fotocopierii. cu ajutorul tiparului. dreptul de a consimți la utilizarea operei de către terți și dreptul de suită. cu titlul oneros ori gratuit. Semnele convenționale. în mod individual de către public. inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere. microfilmului. mijloace de reproducere a unei opere. 13 din Legea dreptului de autor consacră drepturile sale distincte și exclusive de a autoriza și de a interzice:  reproducerea operei .. 1994. inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului.  împrumutul operei26. a originalului sau a copiilor unei opere. gravurii. Dreptul de autor. a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport. Drepturile patrimoniale de autor Drepturile patrimoniale de autor nu apar ca drepturi de sine stătătoare. fotografiei.  importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate după operă introducerea pe piata internă. 17 . cu scopul comercializării. 25 26 Yolanda Eminescu.Dreptul de retractare constă în posibilitatea recunoscută de lege autorului de a-și retrage opera publicată.

p. datorită naturii acestora. radiodifuzarea operei . ulterioară primei înstrăinări de către autor. constituie obiect al dreptului de autor operele de artă grafică sau plastică. tapiseria. Dreptul de suită a fost introdus de Convenția de la Berna. scenografia. în condițiile în care pentru o sumă modestă. precum și alte opere de arta aplicată produselor destinate unei utilizări practice. picturile.  retransmiterea prin cablu a operei. sunetelor sau imaginilor.21 din lege.27 Conform art. Drepturile conexe dreptului de autor și drepturile sui-generis Operele ajung uneori. Dreptul de suită are la bază o idee de echitate. titularii acestor drepturi sunt: artiștii interpreți sau executanți. inspirate de Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți. arta monumentala. ceramica. Editura Lumina Lex. inclusiv prin satelit.comunicarea unei opere de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune. Potrivit art. în scopul recepționării de către public. Dreptul de autor. publicarea în culegeri. precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente. adaptarea. Aceste persoane pot beneficia de drepturi morale și patrimoniale în limita legii. prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnalelor. plastica sticlei și metalului. 1994. ori a reprezentării digitale a acestora.traducerea. se desesizează de opera sa.7 lit. În consecință. desenele. deoarece exercițiul acestui drept permite autorului să primească o parte din sporul de vânzare pe care îl dobândește ulterior. 27 Yolanda Eminescu. Acest articolul include și dreptul autorului de a fi informat în legătură cu locul unde se află opera sa. precum și cele ale fabricanților bazelor de date. dacă aceasta constituie creație intelectuală.  realizarea de opere derivate . litografia. care a lăsat la atitudinea statelor admiterea acestuia la nivel național. design-ul. încheiată la Roma în 1961. la alte persoane decât autorul. producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audio-vizuale. autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice poate încasa o cota din prețul de vânzare obținut la orice revânzare a operei. fiind numite drepturile conexe dreptului de autor și drepturile sui-generis. organismele de radiodifuziune și servicii de programe de televiziune. o regizează. Bucureşti. 131 18 . precum: sculpturile. o dirijează sau o înregistrează. cele care interpretează opera.g. gravurile.

teatrul. ele au fost consacrate prin lege. Adrian Budală. În primul rând.2. p. Există mai multe motive care fac ca protecția drepturilor de autor să fie imperativă. Societatea trebuie să-și acorde sprijinul acestor subiecți pentru a le conferi siguranța protecției creației. Evoluția umanității s-a bazat întotdeauna pe un efort de creație. promovarea tehnologiei și dezvoltarea culturală. Braşov. toate acestea contribuind la îmbunătățirea calității vieții. s-au adoptat și la nivel internațional Convenții menite să acorde protecția necesară acestor drepturi. Drept urmare a gradului de importanță a acestor drepturi. care reprezintă motorul progresului umanității în mai multe industrii precum industria cinematografică. progresul și prosperitatea umanității depind de creativitatea ei în domeniile tehnnic și cultural. Prin aceste drepturi se încearcă a încuraja un anumit comportament al posibililor subiecți ai acestor drepturi. legi care au ca obiect drepturile de autor și deoarece spațiul european este prin definiție un spațiu unitar. în general. limitele exercitării lor și s-au pus bazele protecției acestora. dansul. tehnologie.4 Dreptul de autor și dezvoltare Baza realizării unei opere. Editura Lux Libris. activitatea editorială. oamenii asociază creativitatea cu artele. literatura.28 Consecințele vizibile stimulării creșterii economice prin promovarea acestor drepturi sunt crearea unor noi ramuri de activitate. creativitatea este la fel de fundamentală și pentru progresele în știință. Drepturile de autor recompensează creativitatea și efortul uman. muzica. Fenomenul globalizării nu ar fi existat și nu ar fi avut o asemenea amploare. fără de care nu s-ar fi putut crea un sistem de protecție intelectuală eficient și echitabil. eligibilitate în acest domeniu și recunoașterea dreptului natural care îl au autorii asupra produsului muncii lor. acesta fiind un instrument puternic de dezvoltare economică și progres social și cultural. sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi. industria înregistrărilor audio și video și industria software-ului. fiecare stat a adoptat în sistemul lor juridic. dacă interdependența țărilor din întreaga lume nu ar fi crescut prin inovație.3 19 . care generează automat crearea unor noi locuri de muncă. care să beneficieze de drepturile de autor este creativitatea. matematică. conținutul lor. 2008. Deși. 28 Dan Săvescu. motiv pentru care dreptul de autor deține un rol special în contextul dezvoltării. Proprietatea intelectuală în România şi unele ţări din UE. S-a delimitat obiectul acestor drepturi. Un sistem de proprietate intelectuală corect și bine pus la punct este de ajutor tuturor țărilor în exploatarea potențialului drepturilor de autor. Astfel.

Cunoștiințele tehnologice și ideile revoluționare sunt protejate atât la nivel național. Omul a ajuns să aibă ușor acces la toate bunurile culturale. drepturile de autor sunt indispensabile pentru dezvoltare. mijloacele de mass-media contribuind la promovarea lor. deoarece aplicarea lor reprezintă modernizare. se acordă o deosebită atenție artelor. reviste. producție. utilajele moderne permit producția și distribuirea unei game imense de creații intelectuale. 20 . În primul rând se pune un mare accent pe dezvoltarea culturilor naționale. Bineînțeles. baza acestor noi creații o constituie creațiile clasice. Adevărata explozie culturală este în distribuție. cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională. distribuție și consum. ziare. în scopul utilizării la maxim a resurselor de care se dispune pentru a îndruma comunitatea spre consumul cat mai ridicat de bunuri culturale. se difuzează un număr impresionant de programe radio și TV. anual fiind publicate un număr considerabil de cărți. Diversitatea care există între culturile naționale și schimburile culturale nu fac decât să ridice valoarea culturii mondiale. agriculturii și comerțului. motiv pentru care se încurajează manifestarea autorilor autohtoni atât în limba naţionala. cât și la nivel internațional. pentru a-l stimula să-şi dedice în întregime timpul şi atenţia necesare producerii unei opere. Evoluția progresului economic își are baza în educarea maselor. Astăzi asistam la o dezvoltare fără precedent a culturii în toate domeniile. transformare si ridicarea standarului in ceea ce priveste calitatea vietii. ținând cont de faptul că informațiile tehnologice sunt utilizate în scopul dezvoltării industriilor. unde drepturile de autor joacă un rol important. Internetul. Acest fenomen reprezintă o explozie culturală. implicit progres. rezultând un consum cu tendințe de creștere majoră.Dezvoltarea creativităţii nu poate fi pusă în mişcare fără garanţii date autorului cu privire la remunerarea sa adecvată pentru efortul depus. Ca o concluzie generala. o cerere ridicată stimulând și dorința autorilor de a se afirma pe acest plan. însă este incombatibil faptul că această explozie culturală este rezultatul introducerii drepturilor de autor în sistemul juridic. Dezvoltarea economică implică și dezvoltarea tehnologiei.

Potrivit art. Sloganurile și titlurile de publicații pot reprezenta o marca cu condiția să fie arbitrare sau de fantezie. Ca și condiţie.29 3. de a folosi. atât numele. cantitatea. legea prevede în mod expres cuvintele. precum şi reprimarea concurenței neloiale. reviste şi cărţi sunt protejate fie ca mărci. destinaţia. originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului. mărcile de fabrică sau de comerț. Editura Junimea.3 lit. 29 30 Ioan Macovei. Daca o denumire se identifica cu produsul. desenele sau modelele industriale. Iaşi.1 Mărcile Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică. având ca obiect brevetele. mărcile de serviciu. dar care să nu aducă atingere memoriei unei personalităţi dispărute.84 din 1998 21 . Pot fi folosite ca mărci denumirile simbolice. calitatea. Cuvintele adoptate ca marcă se pot transforma în unele cazuri într-o denumire generică. o creaţie intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activităţi industriale.a din lege30 formele mărcii sunt următoarele : cuvinte. valoarea. Titlurile de ziare. cifre.Capitolul 3. numele comercial şi indicatiile de proveniență sau denumirile de origine. desene. Între semnele care pot constitui o marcă. precum şi denumirile care sugerează calităţile produsului în mod indirect şi fantezist. precum şi orice combinaţie a acestor semne. cât şi denumirile. sau alte caracteristici ale acestora. Dreptul proprietății industriale este o componentă a dreptului proprietății intelectuale.13 Legea nr. elemente figurative. în mod exclusiv. combinaţii de culori. denumirile geografice trebuie să nu fie apelaţiuni de origine sau indicaţii de provenienţă. marca se degenerează. care are rolul de a deosebi produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane. ca de exemplu apa de colonie. Protecția creației industriale. p. fie ca obiect al dreptului de autor. Formele proprietății industriale Dreptul subiectiv de proprietate industrială este dreptul titularului. Denumirile descriptive pot desemna specia. Pentru constituirea unei mărci se poate folosi şi un nume istoric. forme tridimensionale și forma produsului sau a ambalajului său. 1984. Marca poate fi alcătuită şi dintr-un nume imaginar. litere.

liziere. semnele necesare sau banale devin particulare. peceţi. Elementele figurative se regăsesc sub o varietate de forme: embleme. Deoarece cifrele nu sunt distinctive. Prin combinarea elementelor. precum sticlele de Coca-Cola. calitatea sau natura produsului. motiv pentru care o singură culoare nu poate constitui o marcă. Legea prevede și faptul că sunt excluse de la protecție mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. Acestea trebuie să poată să fie pronunţate. literele şi cifrele trebuie să aibă o formă grafică distinctă. viniete. deoarece sunt condiționate de caracterul distinctiv. Drept urmare. ele nu pot fi protejate. În cazul în care beneficiază de protecţia dreptului de autor. fără a fi necesară asocierea cu elemente grafice speciale. Combinaţiile de culori ale produsului sau ambalajului pot forma mărci dacă prezintă un aspect caracteristic. Pentru ca un semn să constituie o marca el trebuie să fie disponibil. un aranjament propriu. Mărcile sub forma produselor sunt limitate. cu privire la originea geografică. reliefuri. Distinctivitatea mărcii constă în forța pe care semnul o are pentru a individualiza produsul. fotografii. etichete. marca trebuie să prezinte o formă distinctivă. să nu fi fost anterior apropriat de o altă persoană. formând un cuvânt fără semnificaţie cunoscută. flaconul parfumului Nina Ricci. disponibilitatea și liceitatea. ea nu trebuie să induca publicul în eroare. portrete. amprente. Particularităţile mărcilor combinate permit alegerea celor mai adecvate mijloace de publicitate comercială. Desenul este un semn care poate fi folosit ca marcă. sigilii. 22 . Dacă mărcile sunt exclusiv formate din cifre. admisibilitatea acestuia ca marcă fiind condiţionată de caracterul distinctiv pe care îl are. Pentru a beneficia de protecția legii. mărcile trebuie să îndeplinească trei condiții: distinctivitatea. desene. putându-se folosi ca mărci. cu rolul de a individualiza o societate comercială sau industrială. desenul nu trebuie să aducă atingere drepturilor autorului. Pentru ca marca să îndeplinească condiția de liceitate.Pentru a constitui o marcă. semnul nu poate fi banal sau generic. deoarece trebuie să confere consumatorilor posibilitatea să identifice un anumit produs ce prezintă calități deosebite față de celelalte produse din aceeași categorie. peisaje. Literele folosite ca marcă pot fi iniţialele unor nume sau a unor cuvinte. blazoane. Este admisibilă forma produsului ca marcă dacă nu este de natură să producă un rezultat industrial si dacă are caracter distinctiv.

2008 . Marca este o forma complexă a proprietății industriale. Având în vedere titularul dreptului.  Mărcile facultative şi mărcile obligatorii Ţinând cont de natura normelor care le reglementează. deoarece titularul nu are obligația de a marca produsele sau serviciile sale oferite publicului. Marca de comerţ arată că distribuirea produselor se face de o societate comercială și este utilizată de comerciant sau distribuitor. 1. mărcile de serviciu au rolul de a deosebi serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele prestate de către alte persoane. pentru a-și diferenţia produsele sale de alte produse similare. Dreptul la marcă are un caracter individual. aceasta beneficiază de facultativitate. mărcile individuale aparţin şi se utilizează de o anumită persoană fizică sau juridică iar mărcile colective se folosesc în comun de mai multe persoane juridice. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerţ.18-22 23 . Mărcile individuale şi mărcile colective. mărcile se împart în mărci facultative şi mărci obligatorii. 3. Nicoleta Rodica Dominte. meşteşugăreşti şi artizanale. Marcile de produse cuprind mărcile de fabrică și de comerț. deoarece aparține unei singure persoane fizice sau juridice. înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. Dreptul titularului de a-și valorifica produsele sau serviciile fără a le atribui o marcă nu îi este îngrădit în nici un mod. ceea ce nu exclude însă coproprietatea.31 Caracterul independenței mărcii față de produsul sau serviciul marcat constă în faptul că natura produsului pe care trebuie să fie aplicată marca de fabrică sau de comerţ nu poate în să fie un obstacol la înregistrarea mărcii. în domeniul activităţii industriale. În cazul mărcii facultative. Mărcile de produse şi mărcile de servicii. p.În ceea ce privesc caracterele mărcii. precum şi 31 Conform art. utilizarea acesteia.suport de curs. Marca de fabrică se foloseşte de producător sau fabricant. “Dreptul proprietății intelectuale”.84 din 1998.32 Deci. pe când. 32 Conform art. care au ca rol identificarea anumitor produse pe piață.14 al Legii nr. motiv pentru care se diferențiază mai multe categorii33ale acesteia. individualitatea și independență faţă de produsul sau serviciul marcat. prin aplicarea ei pe produsele pe care le vinde. agricole.7 al Conveniei de la Paris 33 Ioan Macovei. interdicţia fabricării unui anumit produs sau a comercializării sale la un anumit moment şi într-o anumită ţară nu afectează validitatea mărcii. Marca este facultativă. 2. Această categorie cuprinde la rândul ei alte subcategorii.

mărcile vizuale şi mărcile intelectuale După efectul sau impresia produsă asupra cumpărătorilor. Marca compusă este constituită din semne diferite. McDonald’s. marca de rezervă. forma produsului sau forma ambalajului reprezintă o marcă tridimensională. Conţinutul intelectual al mărcii presupune detaşarea semnului distinctiv de ideea preconizată. figurative sau sonore. În sistemul mărcii obligatorii. Mărcile figurative se împart în mărci bidimensionale. marca telle quelle şi marca naţională. pe când mărcile combinate sunt alcătuite dintr-un număr de semne diferite. marcarea fiind un mijloc de control administrativ.produsele pe care se aplică semnul distinctiv.  Mărcile auditive. o literă. 34 De exemplu. Mărcile sonore sunt compuse din sunete. marca agentului. se hotărăşte de producător sau comerciant. De obicei. Mărcile simple sunt formate dintr-un singur semn. Mărcile verbale sunt formate din semne scrise și mărcile figurative sunt alcătuite din reprezentări grafice. Astfel. o denumire.  Mărcile simple şi mărcile combinate Această categorie are în vedere numărului semnelor utilizate în constituirea mărcii. sau plastice.  Mărcile verbale. dintre care numai unele au caracter distinctiv iar marca complexă este alcătuită din semne diferite. La rândul lor. un singur nume. anumite produse trebuie să fie marcate.34 Notorietătea este determinată în funcție de vechimea mărcii. Marca notorie se caracterizează printr-un renume deosebit. Mărcile vizuale au scopul de a pune în evidenţă un aspect sau o imagine. Mărcile auditive sunt destinate să atragă atenţia prin intermediul unui sunet. identificarea cu întreprinderea sau ideea de calitate. Nike. sau plane. marcarea se aplică produselor executate din metale preţioase şi produselor a căror fabricare constituie monopol de stat. care au caracter distinctiv prin ele însele. mărci notorii cunoscute sunt Coca-cola. vizuale şi intelectuale.  Mărcile speciale Această categorie o formează marca notorie. Adidas. mărcile combinate se împart în mărci compuse şi mărci complexe. verbale sau figurative. mărcile se divid în auditive. şi mărci tridimensionale. de exemplu. având o valoare internaţională. 24 . Mărcile intelectuale sugerează o anumită idee și sunt formate din semne verbale. marca defensivă. cu condiția ca notele sau sunetele să producă un efect sonor caracteristic. intensitatea publicităţii. ele fiind verbale sau sonore. mărcile figurative şi mărcile sonore Această clasificare este realizată în funcţie de natura mărcilor.

Octavia Spineanu-Matei. Marca de rezervă se depune cu intenţia de a fi folosită în viitor pentru anumite produse sau servicii. Funcţia de concurenţă. Prin intermediul mărcii se asigură individualizarea produselor existente pe piaţă. Marca naţională este o marcă oficială a statului. 2003. Importanţa mărcii este conferită de complexitatea funcţiilor pe care aceasta le îndeplineşte. Funcţiile mărcii. p. care dacă nu este menținută pe toata durata existenței produsului pe piață. Fără a fi folosită.35 Marca defensivă sau de obstrucţie este dependentă de o altă marcă. însă au fost amplu analizate în doctrină. Editura All Beck.6 din Convenţia de la Paris. Marca este mijlocul prin care se individualizează produsele unui producator și un mijloc important de atragere a clientelei. împiedicând înregistrarea de către terţi a unor mărci asemănătoare.36 Funcția de diferențiere se schimbă în momentul integrării sale în economia de piață deoarece se pune accent pe diferențierea produselor comercianților.Marca agentului este marca folosită sau înregistrată de distribuitorul unor produse importate şi expediate cu marca producătorului. O reclamă 35 36 Art. Viorel Roș. Marca naţională individualizează produsele care provin dintr-o anumită ţară. Mărcile și indicațiile geografice. consumatorul își orientează preferințele spre produsele unui alt producător. Dragoș Bogdan. care se orientează spre produsele cu o imagine bine promovată pe piață. Marca reprezintă pentru consumatori un corespondent al unei înalte calități. iar producătorul este apărat de actele de concurenţă neloială. 35 25 .34. existenţa mărcii de rezervă nu este condiţionată de o marcă principală. Marca este mijlocul prin care clientul își recunoaște produsele preferate. constituind o garanţie de calitate şi provenienţă. marca defensivă asigură protecţia mărcii principale. menite să aducă succesul comercial dorit de producător. Ele nu sunt expres consacrate în lege. Funcţia de garanţie a calităţii. Ea trebuie să atragă atenția consumatorului. București. Spre deosebire de marca defensivă. faţă de care se deosebeşte prin unele schimbări de amănunt. Funcţia de reclamă. Marca telle quelle se caracterizează prin faptul că în alte state este protejată în forma înregistrată în ţara de origine. motiv pentru care se promovează prin diverse reclame.

prin reglarea raportului pe piaţă dintre cerere şi ofertă pentru un anumit produs. Funcţia de organizare a pieţii este asigurată de marcă. motiv pentru care doctrina afirmă faptul că „marca se vinde singură”. anumite semne enumerate de lege. p. precizia ori alte caracteristici. Continuțul dreptului la marcă Conform art. de producători. Regimul juridic al mărcilor. în baza căruia el poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească în activitatea lor comercială. nu natura produsului comercializat. Bucureşti. abilitate de lege să ia decizii cu privire la calitatea. asupra mărcii. 1996. situaţie care poate fi apreciată de fapt ca o indiviziune.35 din lege. modul de fabricaţie a produselor sau prestarea serviciilor.2 din Legea nr. un comerț sau prestează un serviciu. Dreptul la marca de certificare îl deține persoanele juridice.84/1998 Yolanda Eminescu. de comercianţi. Subiectul dreptului la marcă Dreptul la marcă poate fi dobândit de orice persoană fizică sau juridică. de prestatori de servicii. Dreptul la marca individuală poate aparţine unei singure persoane fizice sau juridice. Nici un coproprietar nu poate dispune în parte. contribuind astfel în prognozarea cererii de bunuri şi servicii pentru anumite categorii de consumatori. ceea ce face ca marca să devină un instrument al marketingului. dar autorizează aplicarea acestor mărci. fără consimţământul său.38 Persoanele autorizate să folosească marca colectivă sunt asociaţiile de fabricanţi. Dreptul de proprietate comună asupra mărcilor poate rezulta din convenţia părţilor ori prin modalitățile de transmisiune.37Dreptul la marca colectivă aparține persoanelor juridice care nu desfăşoară direct o activitate comercială sau industrială.57 alin. materialul. care exercită o investiție. 9 si 14 din Legea nr.39 Dreptul la marcă poate aparţine în comun mai multor persoane care exercită un comerţ sau o industrie. în timpul indiviziunii. Aceste semne sunt următoarele: un semn identic cu acela al unei mărci 37 38 Art. care poate lua sfârşit oricând prin înţelegerea părţilor. Editura Lumina Lex.84/1998 26 . alături de marca individuală. dacă sunt respectate condiţiile de calitate prestabilite.76 39 Art.3.promovează în mod special marca. înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. care exercită controlul produselor sau al serviciilor.

un semn identic sau asemănător cu o marcă înregistrată. persoanele care exercită o industrie identică sau similară. p. Legea specifică care sunt actele interzise pentru terțe persoane care nu dețin dreptul la marcă şi anume: a) aplicarea semnului pe produse sau ambalaje. Teoria epuizării dreptului ca limitare a dreptului la marcă are la bază următoarele considerente42: una din funcţiile mărcii este aceea de a garanta autenticitatea produsului pe care îl desemnează.a.înregistrate. Aceste prerogative sunt dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă și dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alţii. Caracterul accesoriu constă în legătura puternică a dreptului la marcă cu întreprinderea sau cu fondul de comerţ. Regimul juridic al mărcilor. exceptie facand cazurile in care starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerţ. care induce publicul într-o stare de confuzie. c) importul sau exportul produselor sub acest semn. dar şi principalele prerogative care alcătuiesc dreptul la marcă. cu scopul de a profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau orice semn care produce titularului mărcii un prejudiciu. 146 42 Viorel Roş.. s. d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Dreptul exclusiv asupra mărcii se exercită în limitele legii.37 din lege prevede că titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane. Editura All Beck. prin riscul de asociere a mărcii cu semnul. 1996. Bucureşti.osim. Caracterul teritorial semnifică faptul că protecţia acestora este recunoscută pe întregul teritoriu naţional al ţării în care a fost înregistrată. Dreptul la marcă are caracter absolut în raport cu concurenţii. sub acest semn. p. dreptul asupra mărcii nu conferă un drept de suită asupra produselor 40 41 http://www. un semn identic sau asemănător cu o marcă înregistrată renumită. București. 2003. Doctrina41a cercetat trăsăturile caracteristice ale dreptului la marcă. pentru produsele care au fost puse în comerţ de titular sau cu consimţământul acestuia. Mărcile și indicațiile geografice. dar cu posibilitatea de reînnoire a mărcii. Editura Lumina Lex. fiind prevăzută în afară de limita teritorială și temporară și limita epuizării.ro/marci/ghidmarc. deţinerea.145.40 Un element specific care intră în conţinutul dreptului la marcă. Art.htm Yolanda Eminescu. este dreptul de prioritate. Acest drept are caracter temporar. oferirea sau prestarea serviciilor.312 27 . după caz. oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă. b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau. deoarece este limitat la durata de 10 ani de protecţie.

care prezintă noutate şi progres față de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale. Conform art. Iaşi. reprezintă o soluție tehnică şi poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie. natura produsului și alte caracteristici ale acestora și marca. Astfel. Invenția este creația ştiintifică sau tehnică. originea geografică. iar când provine de la un terț se numeşte anterioritate. 43 Inventiile se împart în două categorii: invenții brevetabile și inventii nebrevetabile. indicații cu referire la calitatea. Pentru a aprecia noutatea invenţiei se ia in calcul stadiul tehnicii mondiale și stabilirea ei se efectuează în funcţie de conţinutul revendicărilor şi al domeniului de aplicare precizat în descriere. Editura Academiei. o 43 44 Yolanda Eminescu. vol. Tratat de proprietate industrială.63 28 . 1984. Pentru ca o invenție să fie brevetabilă trebuie să îndeplinească anumite conditii: să fie nouă. Editura Junimea. O invenție este nouă în cazul în care nu a mai fost brevetată sau adusă la cunoștința publicului. să reprezinte o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială. apărarea națională sau în orice alt domeniu al vieții economice şi sociale.2 Brevetele de invenție Documentul care descrie o invenție și creează o situație legală în care invenția brevetată poate fi exploatată cu autorizarea titularului brevetului. titularul mărcii nu poate interzice unui terţ să foloseasca în activitatea sa comercială numele/denumirea mărcii. p.44 O invenţie este considerată ca activitate inventivă dacă o persoană de specialitate este de părere că ea nu reprezintă rezultatul aplicării doar a cunoştinţelor deja existente în domeniul tehnicii. valoarea. Invenţia propusă spre brevetare trebuie să se deosebească de alte soluţii tehnice cunoscute. de către un oficiu guvernamental. Anterioritatea este formată din acte sau fapte care fac obiectul constatării că solutia examinată nu este nouă. ocrotirea sănătății. Condiţia de noutate a soluţiei propuse se apreciază prin intermediul efectelor tehnice produse în urma aplicării în practică a invenției. ştiință. emis pe baza unei cereri. Dacă publicitatea invenției apare din vina autorul acesteia se numeşte divulgare.1. se numește brevet. 40 Ioan Macovei. 1982. 3. daca este folosită cu scopul de a indica destinația serviciului sau a produsului. Protecția creației industriale. aprecierea activității inventive este făcută de un profesionist. marca nu conferă titularului monopolul desfacerii produselor sale până la consumatorul final. Bucureşti. p.vândute.3 din lege.

aplicarea şi rezultatul invenţiei.3 din lege. creațiile estetice.64 din 11 octombrie 1991 47 Ada Petrescu. Clasificarea invențiilor. distingem invențiile principale. O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi utilizat cel puţin în unul dintre domeniile industriale. Este acordat de autoritatea de stat competentă.46 dreptul la brevetul de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi. în raport cu problema pe care o rezolvă invenţia şi cu soluţia revendicată. Lucian Mihai.6 29 . fără de care nu pot exista. procedee sau metode. teoriile științifice și metodele matematice. inclusiv în agricultură. principiile și metodele în exercitarea de activități mentale. planurile. 1987. inventia trece în domeniul public. După obiectul invenției distingem invenții care au ca obiect un produs. aplicațiile într-o formă nouă a mijloacelor cunoscute și invenții care au ca obiect combinația de mijloace cunoscute. Literatura juridică face distincție între subiectele primare şi subiectele derivate ale protecţiei. După încetarea protecției. care îmbunătățesc o invenție anterioară. Protecția instituită este limitată în spațiu și în timp45. Astfel. Drept de proprietate industrială . Invențiile se clasifică și în funcție de gradul de independență față de alte invenții.47Subiectele primare sunt persoanele titulare directe ale 45 46 Durata de protecție a unui brevet este de 20 de ani. programele de calculator și prezentările de informații. Universitatea din Bucureşti. Brevetul de invenție se caracterizează prin următoarele apecte: Reprezintă un titlu care atestă protecția unei invenții.persoană competentă într-un anumit domeniu industrial. p. În funcție de complexitatea obiectului se disting inventiile simple care au ca obiect doar un singur produs. Invenţia este industrială prin rezultatul său. Subiectele dreptului de proprietate asupra invenției Conform art. mijloc sau metoda iar invențiile complexe reprezintă folosirea simultană a mai multor elemente sau mijloace. Legea nr. care au o existență de sine stătătoare și invențiile complementare. Nu reprezintă invenții brevetabile descoperirile. dacă produce efecte industriale. Condiţia aplicabilităţii industriale face referire la obiectul. începând cu data de depozit. în materie de jocuri sau în domeniul activităților economice.

reglementat în art. persoana căreia inventatorul i-a transmis acest drept.49 Dreptul de exploatare exclusivă a invenției reprezintă posibilitatea juridică recunoscută titularului brevetului de a exploata în mod exclusiv invenția. Bucureşti. Dreptul de a 48 49 Conform art. cât și externe. temporar și teritorial. drepturile inventatorului care nu este titular de brevet şi drepturile unităţii care nu este titulară de brevet. În această categorie intră și moştenitorii autorului.5. Funcțiile brevetului de invenție sunt atât interne. Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă aparține solicitantul titlului de protecție până la data eliberării brevetului. p.64/1991 Lucian Mihai. Invenţia poate fi realizată de un inventator individual sau de mai mulţi inventatori.4 din lege. Editura Universul Juridic.brevetului. 3) de stimulare a spiritului creator.48Persoanele care dobândesc brevetul prin transmiterea acestuia de la un titular anterior sunt considerate subiecte derivate. În această ultimă situaţie suntem în prezenţa coautorului. Conținutul dreptului asupra invenției Drepturile care se nasc odată cu invenţia se împart în trei categorii şi anume: drepturile titularului de brevet. precum și funcția de stimulare a domeniului tehnologic. transmisibil. acest drept fiind patrimonial. . lit.22. Invenţia. 2002. 23 30 . însă exercitarea acestui drept este supusă unor condiții legale: cererii de brevet să i se fi acordat data de depozit și să fi fost publicată. 2) de recunoaștere publică a cunoștințelor tehnice care fac obiectul invenției. care precizează că fiecare dintre aceştia au calitatea de coautor al invenţiei. un inventator salariat. Funcțiile interne sunt: 1) de protecție juridică a invenției față de terțe persoane. 5) de raspândire a informațiilor prin comunicarea publică a acestora. absolut. iar dreptul aparţine în comun acestora. 4) de încurajare a invențiilor industriale. a din Legea nr. Brevetul de invenție are funcția externă de protecție a comerțului internațional și a cooperării tehnico-științifice. 6) de prevenire a dublei brevetări.

3. Indicaţiile geografice care nu sunt conforme dispoziţiilor prevăzute de lege. conform art. Inventatorii care nu sunt titulari ai brevetului beneficiază şi de drepturi personale nepatrimoniale precum: dreptul la calitatea de autor al invenţiei şi de a i se menţiona numele şi calitatea în brevetul eliberat. Orice denumire geografică poate constitui o indicație de proveniență. ce deține dreptul de preferinţă la încheierea unui contract privind invenţia realizată de salariat şi brevetată pe numele salariatului.3 Indicațiile geografice și numele comerciale Indicația geografică reprezintă exprimarea scrisă directă sau indirectă a originii unui produs. au dreptul la o remunerație suplimentară. Ea poate fi sub forma unui nume geografic dar și ca o reprezentare grafică tipică pentru spațiul geografic menționat. precum și redevențe. induc publicul în eroare asupra naturii. Inventatorii salariați. independenți sau salariați au dreptul să li se elibereze un duplicat al brevetului de invenție. inventatorul salariat. Art.36 din lege și să li se stabilească drepturile patrimoniale pe bază de contract în sumă fixă sau proporțional cu veniturile obținute din exploatarea invenției. regională sau locală. dreptul de a decide asupra publicităţii invenţiei. reprezintă denumiri generice ale produselor. cu condiția ca cel care o utilizează să aibă întreprinderea în locul indicat. stabilită independent de salariul de încadrare și li se cuvin drepturi bănești rezultate din aplicarea invenției.primi daune este dreptul titularului de a i se oferi daune materiale în cazul în care i se încalcă dreptul exclusiv de exploatare. originii. renunţă să exploateze personal invenţia sa şi decide să transmită dreptul său altei persoane prin contract de cesiune sau contract de licenţă. Inventatorii netitulari de brevet. Rolul indicației de proveniență este de a identifica produsele după originea lor națională. Indicațiile de proveniență nu reprezintă o garanție de calitate și pot fi folosite pentru orice categorie de produse. De fapt. titular de brevet. ele au rolul de a evita inducerea în eroare a consumatorilor și să apere pe comercianți împotriva concurenței neloiale.5 include și unitatea care nu este titulară de brevet. dreptul de a solicita eliberarea unui titlu de protecţie şi dreptul de prioritate. netitulari de brevet. modului de 31 . Textul legal consemnează cazul în care.

36 32 .35 din lege.33 52 Idem. funcţia de raliere a clientului.32. 31. Liceitatea înseamnă că o firmă nu se poate înregistra dacă încalcă o dispoziţie a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri. art. funcţia de semnare a angajamentelor. alin.70 al Legii nr. 84 din 1998 Legea nr. O firmă poate fi înregistrată în registrul comerţului dacă este disponibilă. Numele comercial este semnătura comercială a firmei. contravin bunelor moravuri sau ordinii publice.51 Conform art. un prenume. pentru acelaşi obiect social şi aceeaşi arie teritorială de activitate. sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. datorate mediului de proveniență și condițiilor de fabricație. firma unei societăţi de capitaluri se compune dintr-o denumire proprie.52 În relaţiile comerciale. cu mențiunea scrisă în întregime a formei juridice a societății. Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie. 26 din 1990. numele unui terț sau o denumire fantezistă. la care se adaugă numele unuia sau mai multor asociaţi şi este însoţită de o menţiune privind forma juridică a societăţii. El poate fi alcătuit din propriul nume. sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate. distinctivă şi licită. 50 51 Art. art. Aprecierea noutăţii este relativă și are în vedere numai firmele concurente. fără de care produsul nu ar fi mai special decât celelalte care fac parte din aceeași categorie. O firmă este disponibilă atunci când nu aparţine unei alte persoane.26 din 1990. numele acestuia este numele comercial. funcţia de credit. prin înregistrarea ei anterioară în registrul comerţului.50 În schimb. 1 din Legea nr. Firma unei societăți de persoane se compune cel putin din numele unuia dintre asociați. şi anume: funcţia de identificare a comerciantului.obţinere şi calităţii produselor. Potrivit art. Prin distinctivitate se cere ca denumirea firmei să nu fie necesară sau generică. Dreptul la nume comercial se obține prin prioritate de folosire. uzuală şi nici identică sau similară cu alte firme înregistrate anterior. dacă firma aparține unei singure persoane fizice. pentru a o deosebi de firma altor societăţi şi implica o menţiune referitoare la forma juridică a societăţii. firma îndeplineşte mai multe funcţii. Denumirea de origine este rezervată produselor ce prezintă calităţi şi caractere specifice datorate factorilor naturali şi umani. Această condiţie presupune și că firma trebuie să respecte limitele concurenţei loiale. denumirea de origine desemnează originea unui produs care prezintă caractere specifice.

3.4 Modelele de utilitate. Protecţia desenelor şi modelelor industriale. textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine. contururi.2 Yolanda Eminescu .3. Un desen sau model industrial este considerat că are un caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra utilizatorului de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare. prin destinaţie şi modul de creație. Se consideră că modelul de utilitate este o categorie intermediară între invențiiile propriu zise și creațiile ornamentale. Editura Lumina Lex.55 53 54 Legea nr. aparţin drepturilor de autor.54 Modelul de utilitate este definit de doctrină ca fiind un model nou care conferă unei mașini. Aceste caracteristici pot aparține produsului în sine sau ornamentaţiei acestuia. 1993. unor instrumente sau obiecte uzuale o eficacitate particulară. Noutatea desenelor şi modelelor industriale decurge din originalitatea combinaţiei unor elemente cunoscute. configurare sau combinare nouă a părților componente. culori. unei părți dintr-o mașină. formă. rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici. îndeosebi linii. p. anterior celui în cauza. desenele și modelele industriale Legea53 defineşte desenul sau modelul ca fiind aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia. Condițiile care trebuie să le îndeplinească modelele sau desenele pentru a beneficia de protecție sunt caracterul industrial. Caracterul industrial constă în faptul că desenul sau modelul trebuie să servească pentru fabricarea pe scară industrială a produsului industrial. 33 . Sunt excluse de la protecție modelele sau desenele industriale ale căror destinaţie şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri si desenul sau modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică. redat în două sau trei dimensiuni. art. noutatea și caracterul individual. astfel ca fiecare dintre cele două produse să-și poată îndeplini funcția. 55 Care trebuie reprodus în forma și la dimensiunile exacte pentru a permite ca produsul în care este încorporat să fie amplasat în jurul unui alt produs. Bucureşti.129 din 29 decembrie 1992. aparţin drepturilor de proprietate industrială. o cerere de înregistrare.4. ameliorând modul lor de întrebuințare sau exploatare printr-o dispoziție. pe când prin natura efortului creator. Un model sau desen industrial este nou dacă nu s-a depus pentru un altul identic. Desenele şi modelele industriale. comercial sau artizanal.

dreptul de a decide aducerea creaţiei la cunoştinţa publicului. acestea putând fi transmisibile. acesta beneficiind de dreptul la calitatea de autor. Potrivit art. Drepturile patrimoniale ale autorul sunt dreptul exclusiv de exploatare şi dreptul la despăgubiri. în contextul atribuțiilor sale de serviciu.Titularii dreptului la protecție sunt:  Autorul desenului sau modelului industrial. Drepturile personal nepatrimoniale aparțin autorului. pe baza unui contract care cuprinde clauza conform căreia creatorul deține titlul de protecție. fără să existe o altă prevedere contractuală.  Unitatea angajatoare. în cadrul atribuţiilor de serviciu. în perioada de valabilitate a certificatului de înregistrare. Desenul sau modelul industrial poate fi exploatat de către titularul certificatului de înregistrare. el având dreptul de a interzice terţilor să efectueze anumite acte. În cazul în care o terță persoană încalcă acest drept.129 din 1992.  Cesionarilor dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial. care și-a desfășurat activitatea de creație în cadrul unei întreprinderi. dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie. fără consimțământul lui. dreptul la prioritate. dacă desenul sau modelul industrial a fost realizat de un salariat. titularul detine un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial.  Autorul salariat.  Persoana care a comandat realizarea desenului sau modelului industrial ca urmare a unui contract cu misiune inventivă. care se naşte în momentul eliberării certificatului de înregistrare. Conținutul dreptului de proprietate industrială asupra modelelor sau desenelor industriale. autor individual sau autori în comun.  Succesorului în drepturi a autorului. dreptul la nume. titularul are dreptul de a cere despăgubiri. 33 al Legii nr. Înregistrarea desenului sau modelului industrial asigură titularului recunoaşterea şi protecţia dreptului său. 34 .

inovarea și transferul tehnologic sunt soluțiile necesare pentru rezolvarea problemelor economice și pentru reinoirea permanentă a tehnologiilor necesare raportării sistemului economic la cerințele și presiunile unei piețe libere. cucerirea de noi piețe. ameliorarea calității produselor. Pentru ca cunoștințele să fie sistematice. Protecția drepturilor industriale este benefică atât pentru autorii creațiilor industriale.57 Inovația vizează aplicarea comercializabilă în practică a unei invenții. inovarea și tehnologia sunt domenii care generează continuu progres tehnologic. în continuă expansiune. Aceste cunoștințe pot lua forma unei invenții. Știința. 56 57 http://ro. servicii de calitate superioară. În același timp. asigurând durabilitatea dezvoltării și competivității economice.org/wiki/Inova%C8%9Bie 35 . agricultură sau comerț. Prin transfer tehnologic se întelege un proces activ prin care tehnologia este transmisă între două sau mai multe entități. Tehnologia a fost definită ca reprezentând cunoștințele sistematice de fabricare a unui produs sau acordarea unui serviciu în industrie. invențiile sunt rezultatele combinației efectelor necesităților și cunoștințelor. în vederea comercializării sub forma unor produse sau servicii noi. lărgirea gamei de produse. cu scopul ca descoperirile științifice și tehnologice să fie accesibile unui domeniu mai larg de utilizatori. Inovația este un fenomen strâns legat de creativitate. reducerea impactului negativ asupra mediului. deoarece fără creativitate nu se pot găsi soluții la problemele ce apar în procesul de inovare. model utilitar. Drept urmare. desen sau model industrial. în agricultură sau comerț.org/wiki/Transfer_de_tehnologie http://ro.wikipedia.5 Importanța proprietății industriale în dezvoltare Proprietatea intelectuală reprezintă una dintre pârghiile de bază ale dezvoltării economice. Întreprinderile și organizațiilor au ca obiective în procesul de inovare creșterea cotei de piață.wikipedia. Dezvoltarea economică și progresul social sunt stimulate constant de activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare. procese de producție noi și eficiente. cât și pentru consumatorii produselor și serviciilor care beneficiază de acestă protecție. trebuie să poată fi comunicate publicului într-o anumită modalitate și sub o anumită formă și să reprezinte soluția unei probleme sau a unei necesități dintr-un sector al industriei. Prin punerea în practică a inovațiilor se pot obține produse cu caracteristici îmbunătățite.3.56 Componenta principală a procesului de creștere economică este considerată inovația. sociale și culturale ale unei țări.

adică unități de ieșire per unități de intrare. resursele care se economisesc pot fi folosite în alte scopuri productive. Procesele și produsele noi sunt importante pentru regenerarea sau înlocuirea industriilor aflate în declin și pentru utilizarea la maxim a sectoarelor productive ale economiei. Progresul economic este măsurat cu ajutorul productivității. a capitalului și resurselor naturale. Nu doar întreprinderile mari sunt încurajate spre creativitate și inventivitate. precum promovarea activităților industriale. În acest caz. dezvoltarea regională. Acest sistem protejează inventatorii împotriva concurenței neloiale din partea oricărei persoane care vrea să profite de pe urma exploatării invenției. invenția intră în domeniul public și este liberă pentru a fi utilizată de orice persoană. În concluzie. pentru a obține profit de pe urma aplicării invenției și să-și recupereze investitia în cercetare-dezvoltare. brevetul având o contribuție considerabilă la îmbogățirea patrimoniului tehnologic al societății. Politicile guvernamentale direcționale sunt implementate pentru atingerea unor obiective economicosociale mai largi. Guvernele adoptă și politici guvernamentale care au ca scop crearea unui mediu favorabil inovației. inovația poate fi definită drept succesul comercial al invențiilor.Proogresul economic se bazează pe un flux continuu de idei și produse inovatoare pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și eficientizarea producției. în scopul de a sprijini această activitate. în scopul de a-i stimula activitatea inovatoare. motiv pentru care ele adoptă politici și măsuri specifice. Luând în considerare rolul inovației în perfecționarea productivității se întelege necesitatea și importanța promovării activităților inventive. producând astfel extinderea generală și creșterea economică. Legea oferă inventatorilor o protecție specială. pe întreaga durată a procesului. Inovația a devenit un obiectiv prioritar al politicilor de dezvoltare. 36 . Autoritățile guvernamentale din majoritatea țărilor conștientizează importanța promovării activității de inovare. cu scopul ca întreprinderile să producă aceeași cantitate de unități de ieșire cu mai puține unități de intrare. După ce termenul de brevetare expiră. ci și inventatorii individuali și IMM-urile. motiv pentru care inovația tehnologică poate conduce la o utilizare mai eficientă a forței de muncă. Sistemul de brevetare acordă inventatorilor posibilitatea de a exploata o invenție pe o perioadă limitată de timp. și recunoașterea publică și recompensarea acestora. dezvoltarea comerțului. prin sprinirea financiară și tehnică a inventatorilor. Sistemul de brevete este util societății în general. de la cercetare-dezvoltare până la aplicarea industrială și comercializare. care nu depune efort intelectual sau o contribuție materială la realizarea acesteia. deoarece obligă inventatorii să-și dezvăluie invențiile.

Titularii acestor drepturi se poate opune oricărei comercializări a unor copii sau imitații neautorizate de ei ale desenului sau modelului industrial care-i aparține.Marca constituie un instrument de cucerire a piețelor datorită dezvoltării mijloacelor de publicitate. O marcă furnizează protecție titularului. în condiții echitabile. pe când o denumire comercială identifică întreaga activitate a unei societăţi comerciale. facilitând astfel comerțul internațional. Beneficiarii sistemului de protecție a mărcilor sunt și consumatorii. deoarece ei sunt protejați împotriva înșelăciunii. care se pot transpune în creaţii interesante şi unice de artizanat local şi de design textil. deoarece nimeni nu are dreptul de a utiliza marca unui întreprinzător fără acordul său. încurajând exportul produselor naționale. fiind un avantaj important pe piață al întreprinderii și o sursă folositoare de informaţie pentru consumatori. 37 . Drepturilor proprietății industriale sunt de o importanță majoră deoarece vizează societatea în ansamblu. Protecția desenelor și modelelor industriale nu contribuie doar la promovarea creativității în domeniul industrial. alegerii unui produs de o calitate inferioară comercializat sub o marcă copiată. fără să se facă neaparat referire la bunurile şi serviciile pe care aceasta le pune pe piaţă. Ea este singurul instrument care permite consumatorilor să distingă un produs de alte produse similare. Aşadar. Multe ţări au o artă tradiţională şi un folclor bogat. benefice de ambele părți. Mărcile de fabrică sau de comerţ identifică doar bunurile sau serviciile comercializate de o întreprindere. Denumirea comercială simbolizează renumele întregii activităţi a întreprinderii. oferind titularilor de mărci recunoaștere și profit financiar. ci și în domeniul artistic și al meștesugurilor tradiționale. Protectia desenelor și modelelor industriale favorizează și promovează produse mai atractive sub aspect estetic. fără de care procesul de dezvoltare economică și socială ar prezenta disfuncțiuni la nivel național și internațional. Sistemul permite întreprinzătorilor să-și comercializeze produsele sub semn propriu. deoarece legea îi oferă dreptul exclusiv de utilizare al acesteia pentru a-și marca produsele sau serviciile pe care le comercializează. producând efecte directe asupra autorilor acestor drepturi și efecte indirecte asupra publicului larg. Mărcile încurajează inițiativa și spiritul întreprinzător. este atât în interesul întreprinzătorilor cât şi în cel al consumatorilor ca să se adopte reglementări juridice menite să împiedice folosirea denumirilor comerciale în moduri ce ar conduce la confuzii şi la inducerea în eroare a consumatorilor. drepturile asupra desenelor și modelelor industriale urmărind încurajarea şi obţinerea unui beneficiu maxim din aceste creaţii specifice.

care a intrat în vigoare la 17 decembrie 1974. cu sediul la New York.Capitolul 4. inițial existând cate un secretariat pentru ambele componente ale proprietății intelectuale: proprietatea industrială și dreptul de autor. a devenit agenţie specializată a Naţiunilor Unite prin semnarea acordului în acest sens între Naţiunile Unite şi OMPI. Știință și Cultură). pentru a accelera progresul economic. care are misiunea de a asigura pacea mondială. Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale – agenție internațională care reglementează domeniul proprietății intelectuale Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale face parte din cele 16 agenții specializate ale ONU58. Conferința Diplomatică de la Stockholm din 1967 a avut ca obiect revizuirea prevederilor tratatelor administrate de BIRPI cu scopul de a transforma această instituție întruna din organizațiile interguvernamentale ale Națiunilor Unite. OMPI este o instituție independentă deoarece are proprii ei membri. social și cultural în țările membre. promovarea și susținerea activității intelectuale. cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional. din 1967. Deși aparține Națiunilor Unite. cele două secretariate s-au unit. OIM (Organizația Internațională a Muncii). La semnarea acestui tratat. respectarea drepturilor omului. cu același statut ca și celelalte agenții specializate precum. Statele membre ale Națiunilor Unite au dreptul de a deveni membre ale OMPI și nu numai. când a fost adoptată Convenția de la Paris. Ambele convenții prevedeau înființarea unor secretariate internaționale. OMS (Organizația Mondială a Sănătății). În 1893. ca de exemplu Elveția. sub denumirea BIRPI (Birourile Internaționale Reunite pentru protecția Proprietății Intelectuale) și în 1960 și-au mutat sediul la Geneva. când s-a adoptat Convenția de la Berna. Această instituție a fost înființată prin încheierea Convenției de la Stockholm. respectiv în 1886. cu sediul la Berna. să fie responsabilă cu activitățile domeniului ei de activitate. UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație. care a intrat în vigoare în 1970. pentru care a fost înființată și anume. succesorul BIRPI. 58 ONU este cea mai importantă organizație internațională din lume. pentru că și un stat care nu este membru poate face parte din OMPI. OMPI s-a angajat să se supună competențelor ONU și organelor acesteia. OMPI. Istoria acestei organizații începe de fapt cu anul 1883. 38 .

Acordul de la Lisabona. Acest grup este format din Acordul de la Strasbourg pentru clasificarea internaţională a brevetelor de invenţie (IPC). Convenția de la Paris. Editura Fundația România de mâine. Printre atribuții se numără și adoptarea regulilor financiare ale OMPI şi a bugetului bienal de cheltuieli comun Uniunilor. Bucureşti. Din acest grup de tratate fac parte.wipo. la propunerea Comitetului de Coordonare. Tratatul de cooperare în materie de brevele de invenţie. deoarece face parte din primul şi din cel deal doilea grup de tratate. stabilirea limbilor de lucru ale secretariatului luând în considerare practica 59 60 http://www. Acordul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor. Numele fiecărei uniuni este dat de locul unde tratatul a fost adoptat inițial. Acordul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor. Acordul de la Viena pentru instituirea unei clasificări internaţionale a elementelor figurative ale mărcilor şi Acordul de la Locarno pentru instituirea unei clasificări internaţionale a desenelor şi modelelor industriale. revizuirea și aprobarea rapoartelor și activităților exercitate de Comitetul de Coordonare și de Directorul General.38 39 . Al doilea grup de tratate cuprind șase tratate care facilitează protecția internațională și anume. Dreptul proprietății intelectuale. Atribuțiile acestei componente organizatorice sunt numirea Direcorului General. Tratatele pot fi împărțite în trei grupuri59: Primul grup de tratate stabilește protecția internațională a proprietății intelectuale. Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii în materie de brevete şi Acordul de la Haga privind depozitul internaţional de desene și modele industriale. 2003. Acordul de la Madrid pentru împiedicarea folosirii indicațiilor de proveniență false sau înșelătoare pe produse și Acordul de la Lisabona pentru protecția denumirilor de origine și a înregistrării lor internaționale. care prevede completarea unei cereri internaţionale de brevete de invenţie. Atribuțiile se extind la aprobarea măsurile propuse de Directorul General privind administrarea acordurilor internaţionale destinate să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale. p. Cel de-al treilea grup cuprinde tratatele care stabilesc sisteme de clasificare și proceduri pentru îmbunătățirea și actualizarea lor permanentă. Structura organizatorică a OMPI este formată din Adunarea Generală.60 Organul suprem al acestei agenții specializate este Adunarea Generală. uniunea fiind formată din toate statele care au semnat un anumit tratat.Uniunile administrate de OMPI s-au înființat în baza unor tratate. Comitetul de Coordonare și Biroul Internațional al OMPI-ului sau Secretariatul.int/treaties/en/ Florea Bujorel. Adunarea Generală este formată din statele membre ale OMPI şi de asemenea membre ale oricărei uniuni. Conferința.

El este organul executiv al Adunării Generale și al Conferinței. de promovare a cooperării interguvernamentale în administrarea proprietăţii intelectuale şi activităţi programate. cu precădere legate de bugetul comun de cheltuieli al uniunilor. de a 61 Florea Bujorel. Conferința Diplomatică de la Stockholm menționează că Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale permite accesul oricărui stat membru al unei uniuni şi oricărui stat care nu este membru al nici unei uniuni. dar și organul de consultanță în probleme de interes general. Secretariatul este organul de conducere al OMPI. al oricărei agenţii specializate ONU sau al Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice. 2006. care depun un instrument de ratificare sau aderare la Direcorul General. dar este membru al Naţiunilor Unite. Activităţile OMPI sunt de trei tipuri: de înregistrare. Consiliul de Coordonare pregăteşte proiectul ordinii de zi a Adunării Generale şi a Conferinţei. p. Conferința. proiectul de program şi bugetul Conferinţei. De asemenea. include toate statele membre ale OMPI. Editura Fundația România de mâine. de substanţă. care cuprinde aproximativ 450 de persoane din 60 de țări. numai statele pot fi membri ai OMPI. Principalele atribuții ale Conferinței sunt: asigurarea schimbului de vederi între statele membre ale OMPI în materia proprietății intelectuale. stabilirea programul bienal de cooperare pentru dezvoltare destinat țărilor în curs de dezvoltare și adoptarea bugetul destinat în acest scop. indiferent dacă sunt membre sau nu ale unei uniuni.37 40 . Dreptul proprietății intelectuale. De asemenea. Urmaătoarea structură a OMPI-ului.Naţiunilor Unite. În momentul de față OMPI are 185 de state membre. alese în conformitate cu principiul distribuției geografice echilibrate. Prin urmare. Bucureşti. Responsabilitatea Comitetului de Coordonare constă în a oferi consultanţă diferitelor organe ale uniunilor şi ale OMPI în probleme de interes comun a două sau mai multe uniuni. desemnarea statele membre ale OMPI şi organizaţiile interguvernamentale şi non-guvernamentale internaţionale care vor fi admise la reuniunile sale ca observatori.61 Acestea sunt exercitate în scopul îndeplinirii obiectivelor generale ale OMPI. această structură aprobă amendamentele la Convenția privind înființarea OMPI și desemnează statele care vor fi admise să participe la lucrări în calitate de observatori. condus de Directorul General. respectiv a două sau mai multe uniuni şi OMPI. Comitetul de coordonare cuprinde membri ai Comitetului Executiv al Uniunii de la Paris și de la Berna. Comitetul de coordonare are o dublă identitate. oricărui stat ce este parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie ori este invitat de Adunarea Generală a OMPI să devină membru.

s-au adoptat legi și la nivel internațional. Aceste activităţi se concretizeaza in primirea şi procesarea cererilor internaţionale de inregistrare a brevetelor de invenţie sau a mărcilor ori pentru depozitarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale. 41 . Conduita indivizilor unei societăți este controlată cu ajutorul legilor. motiv pentru care proprietatea intelectuală dispunde de propriul sistem de legi. Principalele activităţi în domeniul cooperării interguvernamentale pentru administrarea proprietăţii intelectuale sunt legate de administrarea colecţiilor de documente privind brevetele de invenţie folosite pentru cercetare şi comparaţii. dar din motivul binecunoscut. Activităţile de înregistrare ale OMPI privesc direct solicitanţii sau deţinătorii de proprietate industrială. standarde şi practici comune. contribuția lor reprezentând trei sferturi din bugetul OMPI. întreţinerea şi actualizarea sistemelor de clasificare internaţionale. i-au fost stabilite atribuțiile și rolul de intensificare și sustinere a colaborării interstatale. care pune accent pe libera circulație a mărfurilor. Fiecare țară a adoptat propriile legi în ceea ce privește acest tip de proprietate. Importanța OMPI. Din acest motiv a fost înființată Organizația Mondială a Proprietății Industriale. dacă este necesar încheierea de noi tratate şi participarea la activităţile de cooperare pentru dezvoltare.menţine protectia proprietatii intelectuale în întreaga lume. al expansiunii unei piețe unice. OMPI trebuie să se asigure că drepturile titularilor de proprietate intelectuală sunt respectate. în stimularea progresului industrial şi cultural. Activităţile de substanţă sau programate ale OMPI sunt importante deoarece își propun promovarea acceptării mai largi a tratatelor existente. Bineînteles. actualizarea tratatelor prin revizuiri. supravegherea regională a administrării proprietăţii industriale şi a dreptului de autor. atât de dorita și necesară. deoarece acțiunile unei persoane trebuie să fie limitate atunci când se răsfrang asupra unei altei persoane. Aceasta organizație “conduce” o „uniune" de state care acceptă să acorde resortisanţilor celorlalte state ale uniunii aceeaşi protecţie pe care o oferă propriilor lor resortisanţi şi sa respecte reglementări. precum şi găsirea mijloacelor pentru facilitarea accesului la informaţiile pe care le conţin. pentru a crea cadrul proprice dezvoltării economice și sociale. Aceste activităţi sunt de obicei finanţate din taxele solicitanţilor. cineva trebuia să vegheze asupra respectării acestor legi și să le promoveze.

5. piață muncii având de suferit. Competivitatea autohtonă crește datorită accesului la materii prime și materiale mai ieftine. Orice fenomen care nu e controlat poate degenera și drept urmare. comerţul a devenit global. Rolul proprietății intelectuale în comerțul intra UE. Drept urmare. Societatea beneficiază de pe urma acestui proces. Libera circulație a mărfurilor în spațiul european. dar și față de celelalte ţări ale lumii. Aceastei poziţii îi revin şi responsabilităţi faţă de statele membre. Controlul acestui aspect negativ se poate face prin implementarea politicilor economice şi sociale adecvate. dar și inovarea care conduce la creşterea productivităţii muncii şi la sporirea competitivităţii la nivel mondial. cu diferite niveluri de dezvoltare.Capitolul 5.wikipedia. Din acest motiv. http://www. sectorul privat poate fi forţat de concurenţa importurilor să se restructureze. Uniunea Europeană. are misiunea de a asigura cadrul favorabil pentru dezvoltarea comerţului mondial. poate produce efecte negative. deoarece multe ţări. fenomenele economice globale au nevoie de soluţii globale care necesită a fi implementate de o guvernanţă globală. dar şi efecte negative. prin educaţie. În context economic globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială.pdf 42 . mai ales la nivelul intreprinderilor mici şi mijlocii.1 Locul Uniunii Europene în contextul globalizării și comerțului mondial Globalizarea este un fenomen născut în urma progresului.ier. se implică in relaţii economice mondiale. De exemplu. 62 În prezent. Aceste politici trebuie să stimuleze atât spiritul antreprenorial. creștere economică și la crearea de noi locuri de muncă. care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. prin intermediul regulilor şi instituţiilor multilaterale. tehnologie performantă și o piață largă de desfacere.ro/documente/formare/Comert_si_dezvoltare. Uniunea Europeană participă la negocierile din cadrul 62 63 http://ro.org/wiki/Globalizare Politica privind comerțul și dezvoltarea. preţului produselor scade in urma creşterii concurenţei.63 Uniunea Europeană este un actor important în comerțul mondial datorită politicii comerciale comune a celor 27 de țări membre. deoarece comerţul internaţional are ca scop diversificarea ofertei de bunuri şi servicii. perfecţionare și cercetare-dezvoltare. in calitate de actor pe piață economică mondială. Globalizarea generează oportunităţi pentru comerţ şi implicit dezvoltare. conducând la mărirea ratei de investiții.

modificat prin Tratatul de la Amsterdam. prin stabilirea 64 În anul1992. acţionând în favoarea unui comerţ echitabil şi corect.ro/upload/lucrari/820063/17. 5. Barierele netarifare utilizate în cadrul politicilor comerciale includ reglementările cantitative. Protecţia tarifară se realizează prin intermediul taxelor vamale. precum şi alte măsuri netarifare. Principalele instrumente de politică comercială pot fi65: . http://www.pdf 66 Dumpingul se produce atunci când producători din ţări care nu sunt membre ale Uniunii Europene vând mărfuri in Uniunea Europeană sub preţul de vânzare de pe pieţele din ţările de origine sau chiar sub costul de producţie. precum şi pentru valorificarea oportunităţilor rezultate în urma globalizării. . politica comercială comună este bazată pe reguli uniforme.2 Libera circulație a mărfurilor în spatiul european Tratatul de la Roma a constituit cadrul legal al politicii comerciale comună ca instrument principal de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă regională unică64. În viziunea Comunității Europeane. eficienţei şi competitivităţii economice. Comerţul este primul domeniu în care ţările membre ale Uniunii Europene au delegat o parte din suveranitate şi au transferat Comisiei Europene responsabilitatea de a decide în domeniul relaţiilor comerciale. Măsurile de politică comercială promoţională şi de stimulare au drept scop să impulsioneze exporturile globale ale unei ţării.oeconomica. cu scopul accelerării creşterii economice. Uniunea Europeană a lansat conceptul de „Piaţă Unică”. articolele 131 şi 133 pun bazele politicii comerciale comune faţă de ţările terţe. 65 43 . ideea unei politici comerciale comună are la bază faptul că libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici comerciale naţionale diferite. Uniunea Europeană sprijină ţările în curs de dezvoltare acordându-le asistență pentru a participa intensiv la schimburile internaţionale. Cadrul legal actual al politicii comerciale comune a UE este cel stabilit prin Tratatul de la Maastricht.de natură promoţională şi de stimulare. Astfel.de natură tarifară. Aspecte privind politica comercială a Uniunii Europene. Potrivit articolului 131. .Organizaţiei Mondiale a Comerţului. măsurile antidumping66. precum și în momentele în care acestea întâmpină dificultăţi.uab. În consecinţă.de natură netarifară.

ceea ce presupune că în materie de acorduri comerciale internaţionale sau de măsuri comerciale faţă de terţi trebuie să se realizeze o centralizare a deciziilor la nivel comunitar. Curtea Europeană de Justiţie a subliniat că instituţiile comunitare şi statele naţionale trebuie să colaboreze strâns în negocierea şi semnarea acordurilor comerciale internaţionale. . Domeniile vizate de formularea politicii comerciale comune67 sunt: . statele membre urmăresc să contribuie.pdf 44 . realizarea unei economii de piaţă deschise. cultura. precum audiovizualul. acest articol include şi prevederi speciale privind anumite domenii. Articolul 133 prevede că politica comercială comună se referă la comerţul cu mărfuri. măsuri de protejare a comerţului şi măsuri de întărire a cooperării vamale între statele membre.modificările nivelului taxelor vamale. se poate stabili că obiectivele acestei politici sunt promovarea comerţului cu alte state şi a liberului schimb si creşterea forţei competitive a societăţilor comunitare. serviciile sociale şi de sănătate.oeconomica. Cu toate acestea. Acest articol prevede și faptul că prin eliminarea drepturilor între statele membre se urmăreşte o incidenţă favorabilă asupra creşterii forţei concurenţiale a întreprinderilor din aceste state.uab. Această instituție a stabilit și că anumite servicii nu intră sub incidenţa politicii comerciale comune. 67 Aspecte privind politica comerciala a Uniunii Europene.uniformizarea măsurilor de liberalizare.ro/upload/lucrari/820063/17. al acordurilor comerciale. în interesul comun. al liberalizării comerciale. în care concurenţa este liberă. la eliminarea progresivă a restricţiilor din comerţul internaţional şi la reducerea barierelor tarifare. având în vedere şi existenţa principiului subsidiarităţii. Articolul 3a al Tratatului privind Uniunea Europeană stabileşte principiul de bază al politicii comerciale comună al UE și anume. .încheierea acordurilor vamale şi comerciale. la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. http://www. De asemenea.uniunii vamale între ele. servicii şi aspecte legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală. Conform acestor prevederi. . iar în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală competenţele sunt partajate între cele două părţi.politica exportului. Tratatul prevede că politica comercială trebuie construită pe principii uniforme în domeniul tarifar. educaţia.

care are drept scop promovarea regulilor privind accesul la pieţe în contextul asigurării unei guvernanţe globale efective. când pătrunde în una din ţările membre ale Uniunii.măsurile anti-subvenţie şi compensatorii. Principalul pilon al politicii comerciale comune a UE este tariful extern comun. cu scopul de a combate subvenţiile acordate producătorilor de către autorităţile publice. care a fost realizat încă din anul 1968. ale căror rol este de a contracara practicile de dumping. care recunosc dreptul membrilor organizaţiei de a se apăra faţă de practici comerciale neloiale.Politica comercială comună a Uniunii Europene are trei dimensiuni: a) dimensiunea multilaterală. . cele mai dese practici de distorsionare a comerţului. care constă în adoptarea şi implementarea de către Uniunea Europeană a unor măsuri68 unilaterale drept instrumente suplimentare de politică comercială în scopul asigurării dezvoltării şi/sau stabilităţii politice corespunzător priorităţilor politice ale Uniunii. c) dimensiunea unilaterală. 68 Aceste măsuri au forma concesiilor comerciale acordate de Uniunea Europeană ţărilor terţe pe baza unui interes economic pentru accelerarea comerţului cu o anumită regiune şi creşterea avantajelor economice pentru ambele părţi. Instrumentele de politică comercială utilizate în prezent de Uniunea Europeană pot fi împărţite în două categorii: instrumente defensive si instrumente ofensive. şi a cărui aplicare presupune că un bun sau serviciu dintr-o ţară terţă nu este taxat decât o singură dată. b) dimensiunea bilaterală/regională face referire la acordurile bilaterale negociate şi încheiate de Uniunea Europeană în afara negocierilor multilaterale din cadrul OMC şi prin adoptarea unor măsuri specifice cu ţări terţe sau cu asociaţii regionale. subvenţii care distorsionează comerţul în situaţia în care ajută la reducerea în mod artificial a costurilor de producţie sau a preţurilor de export către Uniunea Europeană. Instrumentele defensive asigură comerţul echitabil şi apără interesele societăţilor europene. realizată în cea mai mare parte în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. 45 .măsurile anti-dumping. concomitent cu eliminarea taxelor vamale între ţările membre. fiind concepute în conformitate cu prevederile Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Principalele instrumente defensive sunt: .

iar în cazul în care rezultatul evaluării este afirmativ se poate apela la mecanismul prevăzut de OMC pentru rezolvarea disputelor.regulamentul privind obstacolele în calea comerţului. atât pe plan național. dacă producţia internă a acelui produs este afectată în mod serios sau ameninţată de înregistrarea unor prejudicii datorită creşterii bruşte a importurilor. care determină efecte comerciale negative. Se poate considera proprietatea intelectuală ca un liant între țările membre. Acest tip de măsuri pot fi luate de orice membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. o industrializare dezechilibrată. urmărirea sistematică de către Comisia Europeană a reclamaţiilor firmelor din ţările membre privind barierele în calea comerţului din ţările nemembre. Aceste reglementări pot fi utilizate şi pentru evaluarea situaţiei de nerespectare a regulilor comerciale internaţionale. cât și pe plan internațional. care colaborează în 69 Baza de date este astfel un instrument de suport şi fundamentare a măsurilor şi iniţiativelor pe care Uniunea Europeană le poate lua faţă de acei parteneri comerciali care crează dificultăţi de natură comercială firmelor comunitare. al dezvoltării.baza de date privind accesul pe pieţe a firmelor din Uniunea Europeană69 care folosește la:    obţinerea de informaţii despre condiţiile privind accesul pe piaţă ţărilor ne-membre ale Uniunii Europene . Ce ar fi o economie națională fără import și export? Răspunsul: o economie seacă. care permite societăţilor din Uniunea Europeană să depună o plângere la Comisia Europeană în situaţia în care întâlnesc bariere comerciale care le restricţionează accesul pe piaţa unor ţări terţe. care presupun restricţionarea suplimentară temporară a importurilor unui produs. Proprietatea intelectuală este un factor al creșterii economice.3 Rolul proprietății intelectuale în comerțul intra UE Proprietatea intelectuală în comerțul intra UE ocupă un rol major. Principalele instrumente ofensive sunt reprezentate de: .. asigurarea respectării de către partenerii comerciali ai Uniunii Europene a obligaţiilor asumate prin acorduri internaţionale.măsuri de salvgardare. 5. prin intermediul comerțului. cu o ofertă de produse limitată și o cerere scăzută. bilaterale şi unilaterale. motiv pentru care i se acordă o deosebită importanță. Scopul instrumentelor ofensive este dat de deschiderea pieţelor şi eliminarea obstacolelor din calea comerţului prin acţiuni multilaterale. . 46 .

Proprietatea intelectuală are rolul de a asigura un comerț echitabil între statele membre. Diferențele între legislațiile naționale în ceea ce privește proprietatea intelectuală pot reprezenta bariere protecționiste pentru libera circulație a mărfurilor și a serviciilor. În capitolele anterioare s-a evidențiat rolul proprietății intelectuale în dezvoltare. OMC joaca un rol important în protejarea proprietății intelectuale și întreține relații strânse cu OMPI. trebuie să realizeze activitatea de comerț în conformitate cu aceste legi. Organizația Mondiala pentru Proprietate Intelectuală (OMPI) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC) sunt instituțiile responsabile pentru implementarea acestor convenții și tratate internaționale. Măsurile adoptate au avut în vedere creația unei mărci europeane și.piatainterna.70În consecință. Protecția proprietății intelectuale este guvernată de numeroasele convenții internationale la care Uniunea Europeană este semnatară. de a realiza un cadru favorabil pentru toate țările participante.ro/Docs/PiataInterna/GhidPiataInterna. inițial atenția s-a concentrat pe mărcile comerciale. dar pot distorsiona și buna funcționare a pieței interne. suportând consecințele. armonizarea mărcilor comerciale naționale.ccina. comerțul fiind considerat un schimb de informații. Convenția de la Paris și numeroasele convenții și tratate care au fost semnate ulterior. http://www. de cultură. motiv pentru care s-a unificat legislația la nivel internațional. pe de altă parte. în caz contrar.vederea asigurării prosperității. a producătorilor de fonograme și a organizațiilor de difuzare (Convenția de la Roma). Importanța protejării proprieății intelectuale în domeniul comercial este întărita prin Acordul asupra Aspectelor Comerciale ale Drepturilor de Proprietate Intelectuală (Acordul TRIPS) la care a ajuns OMC cu ocazia Rundei Uruguay. Primul instrument a privit armonizarea 70 Piața internă a Uniunii Europene. Aceaste reglementări nu sunt suficiente pentru definitivarea pieței interne. motiv pentru care Comisia Europeană a decis să stimuleze armonizarea legislațiilor naționale din diferitele sectoare și protejarea mai intensivă a proprietății intelectuale la nivel global. cum ar fi protecția operelor literare și de artă (Convenția de la Berna). în care proprietatea intelectuală ocupă un loc consacrat. Prima conventie. printre altele. În ceea ce privește protecția proprietății industriale. de tehnologie. Acest acord acoperă unele aspecte comerciale. UE își propune ca entitate economică să susțină dezvoltarea țărilor membre și propulsarea lor pe o piață mondială exigentă și inovatoare. produsele farmaceutice. acoperă diverse aspecte ale protecției proprietății intelectuale. în particular acordarea de brevete pentru. toate statele membre participante la comerțul internațional.pdf 47 . protecția artiștilor.

ccina.drepturilor naționale și a făcut subiectul Directivei asupra Armonizării Condițiilor de Înregistrare a unei Mărci Naționale și a drepturilor conferite de o astfel de marcă. Europa va putea să profite în totalitate de rezultatele cercetării și de noile cunoștințe. Ulterior. Cartea descrie situatia în domeniul protejării inovațiilor prin sistemul brevetelor și examinează posibilitatea unor acțiuni noi în acest domeniu. Cea de a doua convenție. În Cartea Verde a modelelor industriale. În octombrie 1998. adoptata în 1998. Prima. a permis obținerea de brevete europene.piatainterna. consacră dreptul posesorului unei mărci comunitare să își promoveze produsul oriunde în spațiul comunitar și să beneficieze de un set unic de reguli de protecție. 71 72 Adoptat de Consiliul European din 20 decembrie 1993 Piața internă a Uniunii Europene.72 În completarea acestei reglementări intervin normele de implementare care stabilesc taxele care trebuie platite și procedura prin care se abordează Comitetul de Apel din cadrul Oficiului pentru Armonizarea în Piața Internă. În domeniul brevetelor s-au adoptat două convenții. Comisia a adoptat Cartea Verde asupra brevetului european și un sistem de brevete în Europa. Reglementarea asupra Mărcii Comerciale Comunitare71. Comisia a prezentat faptul că sistemele de protecție a modelelor industriale diferă mult între Statele Membre. Convenția de la Munchen asupra Brevetului European. În baza acestei Cărti Verzi. Asigurând o securitate juridică adecvată și un brevet unic pentru întreaga Comunitate. Comisia a prezentat în 1997 o propunere de Directivă care să aproximeze sistemele juridice relevante din Statele Membre. În ceea ce privește desenele și modelele.pdf 48 . Comunitatea a adoptat o directivă de aproximare a legislațiilor naționale asupra desenelor și modelelor comunitare. s-a aplicat o abordare similară. s-a adoptat o reglementare care a creat “Desenul Comunitar” (2001). Convenția de la Luxemburg. împiedicând libera circulație a bunurilor. a fost semnată în 1975 și uniformizează efectele brevetelor europene pentru teritoriul Uniunii Europene. http://www. printr-o cerere unică făcută către Oficiul European pentru Brevete. Cel de al doilea instrument. în august 2000. Modelele industriale oferă. În momentul de față toate Statele Membre sunt semnatare ale acestei Convenții. În 1997. cum ar fi directiva asupra protecției legale a invențiilor biotehnologice. de asemenea.ro/Docs/PiataInterna/GhidPiataInterna. o protecție exclusivă invențiilor tehnice. Pentru a rezolva această problemă. s-a adoptat o propunere de reglementare cu scopul de a crea “Brevetul European” care să coexiste cu sistemele naționale de brevete și cu sistemul impus de Convenția de la Munchen. semnată în 1973 de anumite state membre și state ne-membre. Comisia a mai propus și alte directive.

cu scopul de a facilita adaptarea la apariția noilor tehnologii. în anumite state. Prin asigurarea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor de autor în toate Statele Membre. pe drepturile la închiriere și de dare în locație. În 1996. S-au înregistrat pierderi majore pe piața economică a 49 . care au devenit probleme internaționale. precum și transpunerea la nivel comunitar a două noi tratate adoptate de Organizația Mondială pentru Proprietate Intelectuală (Tratatul asupra drepturilor de autor și Tratatul asupra interpretării și executării de fonograme). prima directivă adoptată a fost în decembrie 1986 și a privit protecția legală a topografiilor produselor din semi-conductori. pe alte drepturi conexe. a programelor de difuzare prin satelit și prin cablu. Comisia Europeană a adoptat o Comunicare asupra drepturilor de autor și drepturilor conexe în societatea informațională. în mod special. Ca o consecință. Această Comunicare prezintă rezultatele unui proces de consultare a grupurilor interesate și propune. Aceste acțiuni iau forma contrafacerii și pirateriei. cu consecințe importante pe plan economic și social. inițiativele necesare pe plan legislativ pentru instalarea unui regim echitabil prin raport cu drepturile de autor. Urmare a acestei Cărti Verzi. a societății informaționale. Piața economică ar fi mult mai productivă și stabilă dacă nu ar exista actori economici care să dorească să obțină un câștig usor. Proprietatea intelectuală reprezintă o soluție financiară la nivel individual. național și mondial. Această Comunicare a avut ca și consecință adoptarea unei directive asupra drepturilor de autor și a drepturilor conexe în societatea informațională. ca urmare a unei Cărți Verzi dedicate acestui subiect. În Cartea Verde asupra drepturilor de autor în contextul provocărilor tehnologiei (1988). de pe urma altora. a fost adoptată Comunicarea asupra planului de acțiuni care trebuie întreprinse în legătură cu respectiva carte. Eforturile s-au centrat în mod special pe protecția juridică a programelor de calculatoare și a bazelor de date. precum și pe durata de valabilitate a protecție. în același timp exploatarea acestor drepturi devenind mai ușoară în toată Europa. Comisia Europeană a examinat cele mai urgente probleme de rezolvat la nivel comunitar. această armonizare a creat un climat propice inovației și creativității. Comunitatea a adoptat o legislație armonizată care se concentrează asupra cazurilor în care disparitățile dintre Statele Membre sau inacuratețile juridice devin factori descurajanți în exercitarea drepturilor. Directiva are ca scop adaptarea legislației privitoare la drepturile de autor și drepturile conexe la evoluția tehnologiei și. În noiembrie 1996. Comisia a prezentat o propunere de directivă care avea ca scop armonizarea legislațiilor naționale privind drepturile de vânzare ulterioară a unei opere de artă originală care a fost modificată.În domeniul drepturilor de autor și a drepturilor conexe. în special.

în sensul legii.73Legile privind proprietatea industrială includ o serie de norme cu privire la condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru ca mărcile. Astfel. 1 si 2 din Legii dreptului de autor si a drepturilor conexe Politica privind comerțul și dezvoltarea.ier.pdf 50 .ro/documente/formare/Comert_si_dezvoltare. se înțelege utilizarea oricărei tehnologii. pentru a le asigura o ofertă diversificată de bunuri și pentru a le respecta preferințele de consum. în cadrul funcționării sale normale. Prin măsuri tehnice. autorul unei opere. este destinat să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege. producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale.multor țări din cauza acestor acțiuni ilicite. dar şi creşterea oportunităţilor de a identifica noi pieţe. Comerţul echitabil are drept scop să ofere producătorilor din ţările in curs de dezvoltare venituri mai mari pentru produsele lor. brevetele. se dorește un comerț echitabil și în favoarea consumatorilor. http://www. 73 74 Art 138^5 al. artistul interpret sau executant. Proprietatea intelectuală împreună cu sistemul de protecție al acesteia. a unui dispozitiv sau a unei componente care. drepturile derivate și beneficiile rezultate reprezintă un stimulent al comerțului intra UE. Sistemul de proprietate intelectuală este considerat o formă de protecționism al comerțului. În modificările aduse Legii dreptului de autor și a drepturilor conexe au fost introduse norme privind măsurile tehnice de protecție privind regimul drepturilor.74 De asemenea. organismul de radiodifuziune sau de televiziune și fabricantul de baze de date pot să instituie măsuri tehnice de protecție a drepturilor recunoscute prin lege. indicațiile geografice și desenele și modelele industriale să beneficieze de protecție.

Libera circulație a mărfurilor facilitează acest schimb și crează cadrul proprice de impulsionare economică a statelor. Aceste acțiuni ilegale au luat amploare și au afectat economiile multor țări. spre diversificare și inovare. cu scopul ca societatea să se bucure de beneficiile acestora. 51 . dar și prin protecția consumatorilor. cât și reglementările internaționale vin în sprijinul acestor persoane. Din acest motiv. în prezent. se consideră absolut necesară cooperarea dintre state nu doar la nivelul promovării proprietății intelectuale ci și la nivelul combaterii oricăror măsuri care pot dauna acestui domeniu. Orice societate tinde spre bunăstare. Per ansamblu se poate concluzia faptul că complexitatea dreptului de proprietate intelectuală stă la baza definirii rolului acestuia în societate. Reglementarea legislativă a proprietății intelectuale a avut în vedere în primul rând motivarea autorilor de creații intelectuale în a-și găsi o continuitate în activitatea lor cu o recompensare pe măsură. Se dorește a asigura bunăstarea cetățenilor.Concluzii Pe parcursul acestei lucrări am analizat conținutul proprietății intelectuale și rolul acesteia în comerțul intra UE. Orice sistem prezintă și disfuncționalități. obiective care nu și-ar găsi finalizarea fără un sistem eficient de protecție a proprietății intelectuale. Proprietatea intelectuală este fără îndoiala un domeniu de actualitate și care prezintă cu siguranță continuitate. pentru a-și transpune creațiile în formă materială și pentru a le aduce la cunoștința publică. deoarece societatea va cauta continuu căi și mijloace de progres. Acest sistem produce o dublă protecție asupra membrilor societății. motiv pentru care se acordă o atenție specială acestei forme de proprietate. cu scopul de a le aduce la același nivel de dezvoltare. Legislațiile naționale. acestea luând forma pirateriei și contrafacerii. dar fără a aduce atingere drepturilor celor care se remarcă dintre aceștia prin actul de creație intelectuală. Trebuie recunoscut rolul Uniunii Europene în promovarea proprietății internationale pe o piață unică și liberă. Comerțul este forma prin care se face schimb cultural. prin apărarea drepturilor autorilor de creații intelectuale. în cazul proprietății intelectuale. societatea se află într-un proces de inovare și dezvoltare continuă. tehnologic și informațional între diferite țări. Proprietatea intelectuală face parte din sistemul care stă la baza progresului tehnologic și economic al socieății în ansamblu.

Petrescu Ada. Drept de autor și drept de proprietate industrială. Yolanda Eminescu. Macovei Ioan.3. Protecţia desenelor şi modelelor industriale.Beck. 2008. 2001. Universitatea din Bucureşti. Editura Global Lex. București. 4. Proprietatea intelectuală în România şi unele ţări din UE. Ionaşcu Aurelian. Adrian Budală. Yolanda Eminescu . 1982. 1984. Editura Academiei. Bucureşti. Yolanda Eminescu.”Evoluția conceptului de creație intelectuală protejată prin dreptul de autor”. 7. Revista de Stiințe Juridice. 6. Editura Lumina Lex. Olteanu Edmond Gabriel. 10. 2006. 2006. 13. 11. 2008. 14. Protecția creației industriale. 12. Bucureşti. Mircea Mureşan. Roş Viorel. Dreptul proprietății intelectuale. I. Ros Viorel. Regimul juridic al mărcilor. Octavian Spineanu-Matei. Iaşi. Editura All Beck. 5. 9. Bucureşti. Yolanda Eminescu. 1987. Marcile si indicatiile geografice. 1996. Bujorel Florea.H. Dreptul proprietatii intelectuale. Bucuresti. Bucureşti. Dragos Bogdan. Tratat de proprietate industrială . Săvescu Dan. 2003. 1994. vol.. 52 . Bucureşti. Editura Lux Libris. Editura Lumina Lex. Editura Junimea. București. Mihai Lucian. 1993. Editura C. Invenţia. Bucureşti. nr. Editura Universul Juridic. Dreptul de autor. Dreptul de autor. Dănilă Ligia. București. Editura Lumina Lex. 2002. Nicolae Comşa. 2. Drept de proprietate industrială .Bibliografie 1. 1969. Editura Academiei. 8. Braşov. 3. Editura Fundatia România de mâine. Lucian Mihai.

int. 84 din 1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. 17.ro. “Condiţii cerute pentru protecţia operelor în cadrul dreptului de autor”. http://www. Legea nr.ro/upload/lucrari/820063/17. 23.pdf. 26.ro/Docs/PiataInterna/GhidPiataInterna. Legea nr. 24. 26 din 1990 privind registrul comertului. 22. http://www. 16.osim. Aspecte privind politica comerciala a Uniunii Europene. 53 .pdf. Romiţa Ciprian Raul. Legea nr. http://www.wikipedia.ccina. 19. 25. 27. Convenția de la Paris.uab.1.piatainterna.org/wiki.oeconomica.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie. 18.wipo.129 din 29 decembrie 1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.ro/documente/formare/Comert_si_dezvoltare. Piata interna a Uniunii Europene.ier. 2007.15. http://ro. nr. 21.pdf. Legii nr. http://www. http://www. Legea nr. Revista juridica.8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. 20. Politica privind comertul si dezvoltarea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful