UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI DEPARTAMENTUL DE CERCETARE SI PROIECTARE IN CONSTRUCTII Bd. Lacul Tei 124 * Sect.

2 * RO-020396 * Bucuresti - ROMANIA Tel.: +40-21-242.12.08, Tel./Fax: +40-21-242.07.81, www.utcb.ro Functionare conform HG nr. 223/2005, cod fiscal R13726642

Proiectarea structurilor din beton de înaltă rezistenţă în zone seismice
Faza 1: Documentare. Prezentare program experimental:

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Contract nr. 419/2009 (nr. ctr. UTCB 339/2009)

RESPONSABIL CONTRACT:

Prof dr. ing. Radu PASCU

Februarie 2010

Cuprins

Cap. 1: Introducere Cap. 2: Betonul de înaltă rezistenţă (BIR) – Proprietăţi 2.1. Compoziţie 2.2. Comportare 2.2.1 Rezistenţa la compresiune, ductilitate 2.2.2 Rezistenţa la întindere 2.2.3 Modulul de elasticitate 2.2.4 Contracţia 2.2.5 Curgerea lentă 2.2.6 Durabilitate 2.2.7 Confinare Cap. 3: Comportarea elementelor de beton armat de înaltă rezistenţă 3.1 Elemente liniare supuse la încovoiere cu sau fară forţă axială 3.1.1 Rezistenţa
3.1.1.1 Comportarea elementelor BIR la încovoiere, fără forţă axială 3.1.1.2 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune centrică 3.1.1.3 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune excentrică

1 4 4 10 10 13 14 15 16 16 17 18 18 18
19 19 24

3.1.2 Ductilitate
3.1.2.1 Ductilitatea grinzilor BIR 3.1.2.2 Ductilitatea stâlpilor BIR

31
31 35

3.2 Elemente liniare supuse la forţă tăietoare 3.3 Pereţi structurali Cap. 4: Calculul elementelor din beton armat de înaltă rezistenţă 4.1 Încovoiere cu sau fără forţă axială 4.1.1 Blocul rectangular 4.1.2 Efectul confinării 4.1.3 Evaluarea ductilităţii 4.2 Forţă tăietoare 4.2.1 Pentru elemente fără armătură transversală 4.2.2 Pentru elemente care necesită armătură transversală 4.2.3 Minimul de armătură transversală 4.3 Calculul pereţilor structurali Cap. 5: Aspecte economice Cap. 6: Exemple de clădiri cu structura din BIR 6.1 Clădirea Water Tower Place, Chicago 6.2 Clădirea 225 W. Wacker Drive, Chicago 6.3 Clădirea Scotia Plaza, Toronto 6.4 Trump International Hotel & Tower, Chicago 6.5 Central Plaza, Wanchai, Hong Kong 6.6 Burj Khalifa, Dubai Cap. 7: Concluzii Bibliografie Anexa: Program de cercetare experimentală

45 56 67 67 67 74 86 95 95 97 102 105 110 118 120 120 120 121 122 123 127 129 137

Capitolul 1
Introducere
Posibilitatea de a realiza betoane cu rezistenţe de câteva ori mai mari decât cele ale betoanelor obişnuite a deschis noi perspective pentru construcţii. Una din aplicaţiile tipice ale acestor betoane de înaltă rezistenţă este realizarea stâlpilor clădirilor etajate. Au putut astfel să fie realizate clădiri mult mai înalte cu structura din beton, în condiţii acceptabile funcţional şi interesante economic. Creşterea rezistenţei a fost însoţită şi de ameliorarea altor proprietăţi, în special a durabilităţii, dar şi de aspecte specifice de comportare, mai puţin dorite: o comportare mai fragilă la compresiune şi o cedare explozivă la acţiunea focului. Aceste aspecte au devinit foarte interesante în momentul de faţă pentru proiectanţii din România, şi în special din Bucureşti, când sunt cerute construcţii tot mai înalte într-o zonă cu seismicitate ridicată. Utilizarea Betonului de Înaltă Rezistenţă (denumit în continuare pe scurt BIR) în ţările dezvoltate a crescut în ultimele decenii, datorită faptului că poate fi obţinut in situ utilizând un raport apă/ciment scăzut prin adăugarea de aditivi superplastifianţi de înaltă calitate. Dezvoltarea treptată şi constantă a cunoştintelor despre BIR, tehnologiile de punere în operă şi lărgirea domeniilor de utilizarea a BIR din ultimiii 50 de ani, precum şi utilizarea frecventă îl scot de pe lista materialelor relativ noi, fapt ce ar trebui să ne atragă atenţia asupra calităţilor acestui material şi posibilitatea de a-l utiliza la construcţiile din ţara noastră, având în vedere amplasamentul într-o zonă seismică. Acest tip de beton e perceput ca un material diferit de betonul obişnuit, însă BIR este în primul rând beton, desigur cu exigenţele de rigoare în ceea ce priveşte producerea şi punerea lui in operă. Trebuie remarcată inconsistenţa termenului de Beton de Înalta Rezistenţă, deşi acesta e utilizat pentru a-l diferenţia de betonul obişnuit, prin prima caracteristică uşor de sesizat: rezistenţa la compresiune. Astfel, in aplicaţiile practice ale BIR, accentul se pune de multe ori pe alte proprietăţi ale materialului decât pe rezistenţa la compresiune: modul de elasticitate mare, compactitate ridicată, permeabilitate scazută si rezistenţă la diferiţi factori din medii agresive, motiv pentru care se foloseşte în ultimii ani termenui de „Beton de Înaltă Performanţă” (BIP). Totuşi, 1

Pentru utilizarea în zone seismice. Beneficiile utilizării acestui material sunt de mare valoare doar când pot fi exploatate. Sunt multe domeniile în care poate fi folosit. Noua Zeelandă şi Canada au demonstrat eficienţa oţelurilor cu limită de curgere ridicată (1000-1300 MPa). Formulele utilizate în prescripţiile de proiectare din diferite ţări (Poultre şi Mitchell. putem avea disponibil BIR. In ţara noastră. s-a folosit doar la clădiri înalte. poduri şi structuri în condiţii de expunere severă. 2003) dau rezultate diferite. Este posibil ca atât proiectantul cât şi producătorul de beton să fie reticenţi în a se îndepărta de familiarul beton obisnuit. comparativ cu un beton obişnuit. indisponibilitatea este reflexia unei lipse a cererii pe piaţă. având în vedere comportarea mai fragilă a betonului de înaltă rezistenţă la compresiune. o ductilitate de curbură între 10 şi 20. este de o importanţă primordială asigurarea unei ductilităţi suficiente. 2 . În acelaşi timp. Nici normele româneşti de proiectare (STAS 10107/0-90 şi P100-1/2006) nu conţin prevederi specifice privind betonul de înaltă rezistenţă. mai ales pentru forţe axiale care depăşesc forţa de balans (Ozbakkaloglu şi Saatcioglu. Până acum. sau.pentru simplificare. În domeniile in care proiectanţii doresc să folosească BIR. Cercetările efectuate în Japonia. Aceasta duce uneori la procente mari de armare şi o aglomerare excesivă de armături. dacă se folosesc oţeluri obişnuite. astfel. deci este necesară studierea ductilităţii elementelor de beton armat. O largă majoritate a structurilor sunt amplasate în zone seismice. Aceasta înseamnă o rotire de bară (deplasare relativă de nivel) de minimum 2-2. există întotdeauna unul sau doi producători care să furnizeze acest beton la parametrii doriţi.5 %. ceea ce modifică distribuţia de eforturi şi poziţia rezultantei în zona comprimată. fără a scăpa din vedere cele menţionate mai sus. cu atât diagrama σ – ε a betonului comprimat este mai liniară şi scăderea de rezistenţă după vârf este mai brutală. Acest fenomen trebuie luat în considerare la determinarea blocului rectangular echivalent. utilizarea termenului de Beton de Înalta Rezistenţă (BIR) este convenabilă. dar fără îndoială că în multe din acestea utilizarea e exclusă din cauza indisponibilităţii BIR. Cu cât rezistenţa betonului este mai mare. 2004). Realizarea acestei ductilităţi. utilizarea BIR este un subiect puţin abordat. exprimând ductilitatea la nivel secţional. impune măsuri mai severe de confinare prin armături transversale (etrieri).

3 . din punct de vedere funcţional. Scopul acestui raport este de a face un state-of-art al cunoştinţelor privind BIR. folosirea betoanelor de înaltă rezistenta permite micşorarea dimensiunilor elementelor structurale si permite un stil de abordare arhitectural modern. precum şi a unor recomandări de proiectare ar putea reduce reticenţa proiectanţilor şi a investitorilor din România privind utilizarae BIR. dar nu precizează nimic în ceea ce priveşte utilizarea în zone seismice (EN 1998-1). care trebuie să se reflecte la nivelul prevederilor din codurile şi ghidurile de proiectare. şi s-ar putea beneficia de avnatajele aduse de acesta.Normele europene prevăd anumite dispoziţii particulare pentru BIR în EN 1992-1-1. Cercetările experimentale arată totuşi existenţa unor particularităţi în comportare. Existenţa unor informaţii mai bogate. iar prin reducerea dimensiunilor elementelor scade implicit si costul structurii datorită folosirii unor cantităţi mai mici de materiale. În plus. creşte durata de viaţă a construcţiilor realizate cu betoane de înaltă rezistenţă deoarece acestea au o durabilitate crescută. cu accent pe comportarea la solicitări de tip seismic. Astfel.

cum ar fi zgura de furnal sau silicea ultrafină. ocazional si 120 MPa) sunt folosite în domeniul construcţiilor de clădiri înalte. această limită a crescut până la 40 MPa. Aceste betoane s-au realizat consecvent.Capitolul 2 Betonul de înaltă rezistenţă (BIR) – Proprietăţi 2. duce la creşterea căldurii de hidratare. în zilele noastre considerându-se a face parte din categoria BIR betonul cu rezistenţa la compresiune de minim 55 MPa. Analizând compoziţia betonului obişnuit şi cea a BIR. betonul cu o rezistenţă la compresiune de 34 MPa era considerat de înaltă rezistenţă. Utilizarea superplastifianţilor este absolut necesară pentru a reduce cantitatea de apă şi a menţine în acelaşi timp o lucrabilitate satisfăcătoare. agregate. apă si aditivi. combinaţia dintre o limită superioară a cantităţii de ciment şi una inferioară a cantităţii de apă inseamnă imposibilitatea de a reduce raportul apă/ciment sub valoarea de aproximativ 0. fiind nevoie de o cantitate scăzută de apă pentru 4 . sesizăm factorul care face diferenţa: ştiinta de a combina elementele care intra in compoziţia betonului. În ţările dezvoltate. Reducerea raportului a/c se poate face şi prin cresterea cantităţii de ciment. care stă la baza obţinerii BIR este un raport apă/ciment foarte scăzut asociat cu o lucrabilitate satisfăcătoare în timpul compactării. Factorul principal. În plus. ceea ce creează probleme. betoane de înaltă rezistenţă (90-100 MPa. În anii `70. În ultimii 20 de ani. BIR având rezistenţa la compresiune de peste 60 MPa este produs frecvent. poduri şi structuri în condiţii de expunere severă. Superplastifiantul împiedică tendinţa de coagulare a particulelor de ciment şi astfel se fluidizează amestecul. dar această soluţie. Fără superplastifiant.4. În ceea ce priveşte alte adaosuri. pe lângă faptul că măreşte costurile.1 Compoziţie În jurul anilor 1950. Know-how-ul necesar producerii BIR constă în a cunoaşte proprietăţile constituenţilor şi a interacţiunii dintre ei. acestea pot să apară sau nu în compoziţia ambelor tipuri de betoane. pe când betonul obişnuit doar în unele cazuri. Ambele tipuri de beton au aceleaşi „ingrediente”: ciment portland. iar producerea şi utilizarea lor au devenit aproape o rutină. BIR are întotdeauna în compoziţie aditivi de reducere a apei (superplastifianţi).

Fig. În consecinţă. agregate minerale din roci dure. să provină. Acesta ar fi pe scurt secretul BIR (Aïtcin & Neville. să nu fie fisurate şi să fie curate. Aceste valori corespund unei cantităţi de apă de 125-135 litri/mc de beton. Dintre tipurile de aditivi reducători de apă de preparare. faţă de 180-200 litri/mc la un beton normal. Reţetele de preparare ale betoanelor de înaltă performanţă conţin: cimenturi Portland fără adaosuri. de procedeele de fabricaţie. să nu aibă reacţii nefavorabile cu cimentul. Aceasta este dată de materiile prime utilizate. cu rezistenţe de 50-70 MPa. într-o anumită măsură. concasate. sarcinile electrice prezente la suprafaţa granulelor de ciment.asigurarea unei lucrabilităţi corespunzătoare. rugozitate bună a suprafeţelor.2-0. Calitatea cimentului reprezintă un factor important pentru obţinerea de betoane de înaltă performanţă. foarte fine sau ultrafine. superplastifianţii au importanţa cea mai mare la prepararea betoanelor de înaltă performanţă. adaosuri minerale fine. 1993). cu o tasare de 10-12 centimetri.1). de fineţea de măcinare şi de rezistenţa la compresiune a pietrei de ciment. 2009) 5 .3. capacitate de absorbţie a apei (acest lucru intensifică legătura matrice-agregat). din carierele ce exploatează roci masive de bună calitate şi din balastierele ce exploatează zăcăminte aluvionare omogene. de temperatura de ardere.1 Efectul superplastifianţilor şi al prafului de silice ultrafină (Olar. apă. superplastifianţi. de modul de răcire. e posibil să obţinem un amestec cu o tasare de 18-20 centimetri la un raport apă/ciment de 0. împiedicând astfel aglomerarea acestora şi reţinerea de apă în surplus (fig. Aceşti polimeri sintetici neutralizează. Agregatele trebuie să aibă următoarele calităţi: rezistenţă la compresiune mare.2. de preferinţă. 2. întârzietori de priză şi întărire. de compoziţia chimică.

nisipul cuarţos. O înlocuire parţială a cimentului cu adaosuri permite de asemenea o micşorare a dozajului de aditiv superplastifiant. 6 . Experienţa a dovedit că nu se poate garanta un anumit tip de ciment ca fiind ideal pentru BIR. performanţă silicea ultrafină (în procent de circa 10% din cantitatea de ciment) asigură reducerea porozităţii. îmbunătăţirea rezistenţei la coroziune datorită permeabilităţii reduse la apă. De asemenea.30 . care este componenta scumpă a BIR. cenuşile zburătoare. Silicea ultrafină este un subprodus din industria ferosiliciului colectat în electrofiltre. testele prevăzute în standarde nu menţionează care tip de ciment e cel mai potrivit în obţinerea BIR. în cazul BIR problema compatibilităţii dintre ciment şi aditiv este una foarte importantă. rezultând un raport A/(C+SUF) sub 0. scăderea necesarului de apă de preparare (numai în prezenţa superplastifianţilor). metacaolinitul şi pulberile metalice. În cele mai multe cazuri se obţin beneficii economice datorită diferenţei de preţuri dintre ciment şi ciment cu adaosuri. Utilizarea unor materiale suplimentare ca ados în compoziţia cimentului. creşterea rezistenţei betonului. din motive economice şi datorită avantajelor aduse de aceste materiale. Ştiind că nu orice tip de ciment e compatibil cu orice aditiv. este un lucru curent la betoanele obişnuite. în special zgura de furnal şi cenuşa de termocentrală. Mai mult. 2009). cimentul corespunzător pentru BIR ar fi: nu foarte fin măcinat şi cu un conţinut scăzut de C3A. şi asigură un comportament bun la îngheţ – dezgheţ (Olar. silicea de precipitare. coeziunea internă a amestecului în stare proaspătă (nu segregă şi nu separă apa de preparare). În compoziţia betoanelor de înaltă. Problema este că nu orice tip de ciment dezvoltă aceleaşi proprietăţi reologice în combinaţie cu un superplastifiant dat la un raport apă/ciment scăzut.Principalele categorii de pulberi utilizate în compoziţia betoanelor de înaltă performanţă sunt: silicea ultrafină. creşterea densităţii matricei. reactivitatea chimică a adaosurilor face ca inlocuirea cimentului cu acestea să fie benefică din punct de vedere al controlului asupra proprietatilor mecanice ale BIR. Din punct de vedere al unei bune comportări reologice.

În general se poate spune că cimentul se hidratează mai rapid decât adaosurile şi reţine o mare parte din apa de amestec. De asemenea. Odată cu creşterea utilizării acestor adaosuri se pune problema care dintre cele două rapoarte este concudent: apă/ciment sau apă/(ciment+adaos)? La această întrebare nu se poate da un răspuns general .2 câteva reţete utilizate în scop experimental. putem spune că densitatea matricii în prima fază de întărire depinde de raportul apă/ciment.1 prezintă amestecuri utilizate la structuri de beton executate. fără a mai ţine cont de celelalte particule. Dar observaţiile şi experimentele asupra BIR ne arată că acest punct de vedere este prea simplist. iar tabelul 2. Pentru exemplificare. în cele două tabele de mai jos putem observa compoziţia unor tipuri de BIR. De aceea este bine să facem referire la ambele raporturi în cazul adaosurilor din componenţa BIR (Aïtcin & Neville. De fapt. Tabelul 2. silicea ultrafină şi particulele fine de zgură şi cenuşă se hidratează înaintea particulelor mai mari de ciment. apa intră în reacţie diferit cu fiecare dintre componente şi în rapoarte diferite şi la diferite momente de timp. Datorită acestui lucru. În combinaţii de genul ciment-zgurăsilice ultrafină sau ciment-cenuşă-silice. particulele participă în mod diferit şi în cantităţi diferite în procesul de hidratare şi în crearea legăturilor ce determină rezistenţa finală a BIR. 1993). 7 .Trebuie subliniat că cenuşa de termocentrală şi zgura de furnal nu sunt inerte din punct de vedere chimic şi trebuie recunoscută contribuţia lor în creşterea rezistenţei BIR.

Two Union Square. Chicago 1975 2 .Scoţia Plaza. France 1989 3 . Seattle 1988 8 .25 0.7 0.27 93 107 4 145 315 --137 36 745 900 --5.37 80 87 3 135 500 ----30 1100 700 --1.9 0.Tabel 2.5 11.25 119 145 1130 1080 Aditiv reducător de apă (ml/m ) Aditiv intârzietor de priză (l/m3) Superplastifiant a/(c+adaos) fck la 28 zile fck la 91 zile (l/m ) 3 1 .Joigny Bridge.La Laurentienne Building. Toronto 1987 5 .35 (MPa) (MPa) 65 79 2 165 451 ------1030 745 --4. Montreal 1984 4 .31 83 93 5 130 513 ----43 685 ----15.Water Tower Place.1 Amestecuri tipice de BIR utilizat la diferite structuri de beton armat (Aïtcin & Neville.8 14 0. 1993) Nr amestec Apă Ciment Cenuşă Zgură Silice ultrafină Agregat Agregat fin (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) 3 3 3 3 3 3 3 3 1 195 505 60 ----1030 630 975 ----0.

3 131 228 45 --183 800 12 220 105 121 127 0.3 127 450 ------1100 815 15.3 129 365 --95 --1115 810 13 170 90 111 125 Zgură+silice ultrafină 0.3 110 99 109 119 1110 1100 Tasare după 45 min mm) Analizând cele menţionate mai sus apar următoarele întrebari: există un procent minim apă/ciment. 1993) in scopuri TIP BETON --a/(c+adaos) Apă Ciment Silice ultrafina Cenuşă Zgură Agregat Agregat fin Superplastifiant fck la 28 zile fck la 91 zile fck la 1 an (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (l/m ) (MPa) (MPa) (MPa) 3 3 3 3 3 3 3 3 Adaosuri Silice 0.25 128 168 54 --320 730 13 210 114 126 137 ultrafină vulcanică 0.3 128 425 45 ----1110 810 14 180 110 118 127 Cenuşă 0. Dar în combinaţie cu creşterea rezistenţei datorită creşterii compactităţii. Deasemenea şi rezistenţa agregatului influenţează rezistenţa BIR. rezistenţa BIR depinde de doi factori: raportul apă/ciment şi distanţa dintre particulele de ciment la începutul procesului de hidratare. Pentru cimentul portland şi superplastifianţii de pe piaţă. apare situaţia în care raportul apă/ciment influenţează rezistenţa doar peste o anumită valoare. este bine sa folosim o cantitate mai mare de ciment decat cea care poate fi hidratată sau există un procent optim apă/ciment pentru a obţine o rezistenţă la compresiune maximă? În concluzie.2 Amestecuri tipice de BIR utilizat experimentale (Aïtcin & Neville.Tabel 2. totuşi un amestec complet hidratat dintre 100 părţi de ciment şi 22 părţi de apă (aceasta fiind proporţia teoretică) nu poate fi obţinut. metodele uzuale de producere şi de punere 9 . Fiind binecunoscut faptul că rezistenţa la compresiune e invers proporţională cu raportul apă/ciment.

1 Rezistenţa la compresiune. Dacă silicea ultrafină este disponibilă şi economic utilizarea reprezintă un avantaj. unii producători de beton au avut experienţa folosirii unor superplastifianţi ce au conferit betonului o lucrabilitate foarte bună la un conţinut de apă foarte scăzut. în decursul unei jumătăţi de secol. Valori mai mici sunt nefaste deoarece nu poate fi obţinută o densitate adecvată a matricii materialului. În mod normal. silicea ultrafină este esenţială. Ulterior. dar aceasta pentru un scurt timp doar. deoarece ajută la producerea BIR şi uşurează atingerea unor rezistenţe la compresiune de de peste 60MPa.2 Comportare 2. Am descris mai sus cum putem obţine relativ uşor beton de înaltă rezistenţă. În trecut. Silicea ultrafină nu e o componentă esenţială a BIR. valorile rezistenţei au crescut de peste zece ori. 1993). În consecinţă. matricea de ciment e mai densă decât cea a betonului obişnuit. Pentru rezistenţe mai mari. În virtutea acestor lucruri. Porozitatea foarte scăzută a pastei de ciment hidratate astfel diferă de cea a betonului obişnuit.în operă. Se poate menţiona un caz în care pentru a creşte rezistenţa de la 90 MPa la 100 MPa a fost necesară o cantitate de silice în cuantum de 10% din cantitatea de ciment portland (500kg/mc). betonul s-a întărit încat nu s-a mai putut realiza o compactare adecvată. se obţine o rezistenţă la compresiune ridicată. silicea ultrafină costă de 10 ori mai mult decât cimentul portland. 10 . Acest succes e condiţionat total de deplina compactitate a BIR şi în primul rând de lucrabilitatea din momentul compactării. 2. În unele proiecte s-au obţinut betoane cu rezistenţe de 60MPa până la 80MPa fără introducerea acestui material în amestec.2. valoarea optimă pentru acest raport este de 0. Astfel. Istoricul evoluţiei acesteia arată că.22. Acest lucru afectează inevitabil costul betonului. astfel utilizarea ei a dublat costul betonului. ductilitate Rezistenţa la compresiune. nu ar trebui evitată folosirea. cea mai mare dificultate în producerea BIR este asigurarea unei bune lucrabilităţi pentru o perioadă de timp suficientă unei puneri în operă corespunzătoare. rezultă şi o distanţă redusă între particulele de ciment. prezintă creşterea cea mai semnificativă faţă de betoanele obişnuite. 90MPa (Aïtcin & Neville. Datorită reducerii drastice a cantităţii de apă. la care apa nelegată induce o reţea de pori deschişi care reduce densitatea matricii de ciment şi conduce către o rezistenţă la compresiune scăzută.

va incepe să se dezvolte o reţea de microfisuri. ducând la o cedarea betonului. Ca atare. Această diferenţă va rezulta din concentraţii de eforturi din zonele de contact dintre aceste două componente.2.2 Curba efort-deformaţie pentru: a) beton de rezistenţă normală (stânga) şi b) BIR (dreapta) (Bohigas.Totuşi. în BIR. Când tensiunile cresc. 2. pasta de ciment şi agregatele sunt materiale cu comportare liniară. Cum tendinţa de microfisurare este mai redusă. a) b) Fig 2. 2002) După cum se poate observa în figura 2. microfisurile vor asigura o redistribuire internă a tensiunilor. întâlnim ciment nehidratat în proporţie semnificativă. astfel încât la atingerea tensiunilor maxime. La un anumit nivel de intensitate a tensiunilor. Această proprietate aparent paradoxală poate reieşi din diferenţa de rigiditate dintre pasta de ciment si agregate. după întărire.2 b). Diferenţa de rigiditate dintre pasta de ciment şi agregate e mult mai mică la BIR decât la betonul obişnuit (fig. Putem adăuga că rezistenţa betonului e în funcţie de totalul golurilor din material. gradul de hidratare nu e important. curba σ-ε este aproape liniară. dar că legăturile de coeziune şi adeziune ale particulelor sunt suficient de puternice. Curba σ-ε va tinde să nu mai respecte traiectoria liniar-elastică. O reţea de microfisurare mai puţin 11 . o parte din energia aplicată va fi consumată prin dezvoltarea acestei reţele de microfisuri. Totuşi betonul are o comportare neliniară. cimentul nehidratat constituind un simplu ansamblu bine legat în amestecul de beton de compactitate ridicată.

4 Aspectul suprafeţei după rupere la o epruvetă din BIR (Olar.3).4). ruperea se produce prin piatra de ciment sau la interfaţa piatră de ciment-agregat. Se observă uşor că scăderea de rezistenţă după vârf este cu atât mai brutală cu cât rezistenţa este mai mare (fig 2. 2. în cazul betoanelor de înaltă performanţă aceasta are loc atât prin piatra de ciment cât şi prin agregat (la betoanele cu rezistenţe la compresiune de peste 80 MPa capacitatea portantă a agregatelor şi a pastei de ciment este aproximativ aceeaşi) (fig. Fig. 2. Dacă la betoanele obişnuite. 2009) 12 . Fig 2. deoarece capacitatea de redistribuire a tensiunilor este scăzută.dezvoltată conduce către un mod de cedare brusc.3 Curbe efort – deformaţie tipice pentru beton comprimat (Park. 1998) Un alt aspect îl constituie modul de rupere la încercarea de compresiune.

5 2 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 fck (MPa) Fig.L. 0.6). Remmel şi Kőnig. a structurilor de beton. Eurocodul 2 propune urmatoarele relaţii pentru determinarea rezistenţei la întindere în funcţie de rezistenţa caracteristică la compresiune (fck): fctm = 0.2.3 x fck(2/3) ≤ C50/60 fctm = 2.05 = 0. 2.12 x ln(1 + (fcm/10)) > C50/60 . Cercetările experimentale efectuate de Daerga. au stabilit corelaţia între rezistenţa la întindere directă şi rezistenţa la compresiune. Rezistenţa la întindere se măreşte odată cu creşterea rezistenţei la compresiune.7 x fctm În graficele de mai jos se poate urmări variaţia rezistenţei la întindere în funcţie de rezistenţa la compresiune pentru betoanele obişnuite (fig.5 a) şi pentru BIR (fig. Loland. se observă că rezistenţa la întindere creşte odată cu cea de compresiune. 2.U. 13 .2. calculul deformaţiilor şi evaluarea durabilităţii betonului.5 b) conform Eurocodului 2.5 3 fctk/fck BIR 4.2 Rezistenţa la întindere Deşi rezistenţa la întindere a betonului este neglijată în calculul la S. Astfel. Betoane obisnuite 3. 2.5 2 1. unde fcm = fck + 8(Mpa) fctk.5 4 fctk/fck 2.5 1 15 25 35 fck (MPa) 45 55 3. 2.5 Variaţia rezistenţei la întindere în funcţie de rezistenţa la compresiune pentru: a) beton de rezistenţă normală (stânga) şi b) BIR (dreapta) Un aspect particular care pune în evidenţă comportamentul la întindere al betoanelor de înaltă performanţă este dat de diagrama dintre efortul unitar de întindere şi mărimea deschiderii fisurilor (fig. ea reprezintă un important aspect în dezvoltarea microfisurilor. dar nu direct proporţional.5 3 2. Variaţia rezistenţei la întindere a betoanelor de înaltă performanţă este asemănătoare cu cea a betoanelor obişnuite. însă această creştere este mult mai lentă şi este diminuată pe măsură ce se ating valori mai mari ale rezistenţei la compresiune.

Diferenţa esenţială între betoanele de înaltă performanţă şi betoanele obişnuite din punct de vedere al încercării la întindere constă în aspectul suprafeţei de rupere. Eurocodul 2 propune următoarea relatie pentru determinarea modulului de elasticitate: Ecm = 22 x [(fcm)/10]0. Fig. 2. 2.2. 2009) Betoanele de înaltă performanţă au un comportament diferit la întindere în comparaţie cu betoanele obişnuite. însă pierderea de capacitate portantă prezintă o pantă foarte abruptă. acest lucru influenţând comportamentul betonului după atingerea efortului maxim de întindere. epruvetele încercate au prezentat o suprafaţă de rupere aproape plană. modulul de elasticitate al pastei de ciment.3 Modulul de elasticitate În general. modulul de elasticitate creşte odată cu rezistenţa la compresiune iar valoarea lui variază în funcţie de trei parametrii de bază ai compoziţiei betonului: volumul de agregate.Astfel. modulul de elasticitate al agregatului. Astfel. fisurile produse de solicitarea de întindere la rupere trec prin agregate şi nu pe lângă acestea. se constată că betoanelor de înaltă performanţă au o rezistenţă iniţială mai mare la întindere.4). Astfel.6 Relaţia dintre efortul unitar de întindere şi mărimea deschiderii fisurilor (Olar. (fcm în Mpa) 14 . care trece atât prin pasta de ciment cât şi prin agregate (fig. 2.3 .

Aceasta afectează atat schimbările în volumul betonului cât şi degajarea căldurii din procesul de hidratare. în consecinţă. Deformaţia datorată contracţiei endogene se dezvoltă în cursul întăririi betonului: ea se produce. Contracţia de uscare se datorează în principal pierderii apei absorbite din pori. Deformaţia datorată contracţiei de uscare evoluează lent. 2. Contracţia endogenă este funcţie liniară de rezistenţa betonului.2.7 Relaţia dintre modulul de elasticitate si rezistenţa la compresiune. căci este în funcţie de migrarea apei prin betonul întărit. Căldura de hidratare e degajată mai devreme şi în cantităţi mai mari la BIR.4 Contracţia Deformaţia totală de contracţie se compune din deformaţia datorată contracţiei de uscare şi din deformaţia datorată contracţiei endogene. Acesta are loc în pasta de ciment hidratată şi este strâns legată de porozitatea acesteia. în cea mai mare parte. Întâlnim o relaţie strânsă între cantitatea de căldură degajată şi creşterea rezistenţei. Contracţia este influenţată de viteza de migrare a apei către exterior.45 40 35 30 25 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 fcm (MPa) Fig. Deformaţia de contracţie se datorează în mare parte procesului de hidratare internă şi apare în acelaşi timp cu creşterea rezistenţei. În elementele de beton cu 15 Ecm (Gpa) . care are drept consecinţă reducerea distanţei dintre părţile solide. în cursul primelor zile de după turnare. Contracţia endogenă este produsă de absorbţia apei din porii capilari pentru hidratarea cimentului încă nehidratat şi este semnificativă numai la betoane de înaltă rezistenţă. 2. BIR ating niveluri mai scăzute de hidratare decât betoanele obişnuite. Datorită raportului apă/ciment scăzut.

contracţiei endogene şi contracţiei la uscare după decofrarea elementului de beton. Factorii importanţi din punctul de vedere al durabilităţii sunt: permeabilitatea la apă.2. carbonatarea. Fig. 16 . eforturile interne din BIR tânăr sunt cauzate de suprapunerea efectelor căldurii de hidratare (contracţie termică). Elementele din betoane de înaltă performanţă necesită o protecţie sporită împotriva evaporării apei.5 Curgerea lentă Cercetările şi studiile efectuate asupra curgerii lente au evidenţiat faptul că aceasta este de circa 2-3 ori mai redusă în cazul betoanelor de înaltă performanţă decât în cazul betoanelor obişnuite. la început. structurii şi proprietăţilor lor.2. 2. respectiv împotriva fisurării premature. betoanele de înaltă performanţă sunt betoane mai durabile în raport cu betoanele obişnuite datorită unui coeficient de capilaritate scăzut.8 Relaţia între curgerea lentă specifică şi rezistenţa la compresiune (Olar. permeabilitatea la gaz.6 Durabilitate Datorită compoziţiei. Prin urmare. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ repetat. penetrarea ionilor de clor.deformaţii împiedicate. BIR e predispus mai mult tendinţelor de microfisurare decât betoanele obişnuite. 2009) 2. 2.

În studiul lui Bing & Park (2004) se propun relaţii de determinare a cantităţii de armătură necesare asigurării confinării betonului din stâlpi în vederea ductilizării zonelor potenţial plastice. cercetările efectuate în ţările nordice au arătat că betoanele de înaltă performanţă sunt. 2009). Totuşi.Din punct de vedere al permeabilităţii la apă. nu sunt potrivite pentru elementele realizate din BIR. impermeabile la apă (Olar.7 Confinare Betoanelor de înaltă performanţă au. Un mod de a evita aglomerarea de bare este folosirea armăturilor cu limita de curgere ridicată. cum ar fi rezistenţa sporită la compresiune. Stâlpii din BIR necesită mari cantităţi de armătură transversală pentru a avea o comportare ductilă. Pentru a putea realiza elemente din beton armat . care au ca bază de pornire experimentele asupra betoanelor obişnuite armate cu armături cu rezistenţă la curgere normale. folosind BIR. În timpul primelor cercetări experimentale efectuate pe betoane de înaltă performanţă s-a observat o cedare explozivă la rupere. există şi câteva neajunsuri. indiscutabil. Cerinţele actuale de confinare. De aceea. ω= fy As × → coeficient mecanic de armare b × d fc Creştere a rezistenţei la compresiune a betonului implică şi o creştere proporţională a resistenţei la curgere a armăturii. 17 . durabilitate. care nu apare în cazul betoanelor obişnuite. 2. durată de exploatare mai lungă etc. pentru a menţine constant coeficientul mecanic de armare. calităţi superioare betoanelor obişnuite. Trebuie însă verificat dacă armătura transversală acoperă cerinţele la forţa tăietoare şi împiedică flambajul barelor longitudinale. 2003). este nevoie de un grad de confinare ridicat. printre care deformabilitatea mai scăzută pe măsura creşterii rezistenţei la compresiune şi caracterul mai casant.2. Armătura transversală necesară ductilizării zonelor plastice este proporţională cu coeficientul mecanic de armare (Saatcioglu. prin structura lor. în cazul utilizării BIR se impune şi folosirea de armături cu limită de curgere ridicată.

deasemenea. la nivelul interfaţei piatră de ciment – agregat.1 Ruperea epruvetei din beton de înaltă rezistenţă (Olar. diferit.1.1 Elemente liniare supuse la încovoiere cu sau fară forţă axială 3. ruperea datorată fisurilor interconectate este iminentă. 3. ruperea are loc prin agregate şi prin matricea de ciment. iar în jurul valorii de 90%.Capitolul 3 Comportarea elementelor de beton armat de înaltă rezistenţă 3. Astfel. 2009). microfisurarea nu apare decât după ce efortul depăşeşte 60 – 75% din cel de rupere. 3.2) (Olar. microfisurile încep să se dezvolte când solicitarea atinge 30 – 40% din valoarea ei la rupere. Aspectul zonei de rupere mai depinde şi de viteza de aplicare a încărcării (fig.1 Rezistenţa Rezistenţa la compresiune este cea mai importantă caracteristică a betonului de înaltă performanţă. fapt datorat rezistenţei mari a acestui beton.1). 3. iar când solicitarea atinge pragul de 90% fisurile apar încă izolat. la betoanele obişnuite. Modul de rupere este. în cazul betoanelor obişnuite. suprafaţa de rupere are un aspect rugos. BIR BIR BRN BRN Fig. în cazul BRN şi BIR (Olar. aceasta trecând prin interfaţa matrice de ciment – agregate. Încercările realizate pe epruvete din BIR au pus în evidenţă modul diferit de fisurare al acestuia faţă de betonul obişnuit. În cazul betoanelor de înaltă performanţă (fig. Astfel. 3.2 Aspectul ruperii în funcţie de viteza de deformare. 2009) Fig. În cazul betoanelor de înaltă performanţă. iar suprafaţa de rupere are un aspect relativ neted. 2009) 18 .

În general.2 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune centrică Datele experimentale arată că relaţiile efort-deformaţie ale BIR. Explicaţia ar fi că la secţiunile solicitate doar la moment încovoietor. În figura 3. a) Efectul expulzării stratului de acoperire.Cea mai frecventă aplicaţie a betonului de înaltă rezistenţă la clădiri este pentru realizarea stâlpilor la clădiri înalte.3 Schematizarea comportamentului stâlpilor BIR solicitaţi la compresiune centrică.1. 1996) Partea ascendentă a curbei se apropie de o linie dreaptă pe măsură ce creşte rezistenţa betonului. armaţi transversal cu o cantitate mică. zdrobirea stratului de acoperire cu beton se produce 19 . 3.1. 3. (1986) au arătat că prevederile din ACI318-89 estimează bine rezistenţa la încovoiere a grinzilor realizate din BIR. înălţimea zonei comprimate în stadiul ultim este mică şi forma blocului rectangular de compresiuni este mai puţin importantă. fără forţă axială Studiile efectuate de Shin et al.1.3 este schematizat răspunsul unui stâlp cu armătură transversală solicitat la compresiune printr-o relaţie forţă-deformaţie axială: Fig.1. medie şi mare de armătură transversală (ACI. acoperirea cu beton a armăturilor şi parametrii de confinare au cea mai mare influenţă asupra comportării stâlpilor realizaţi din BIR solicitaţi la compresiune centrică.1 Comportarea elementelor BIR la încovoiere. 3.

3. 20 (1) . conform părerii autorilor. La stâlpii realizaţi din beton obişnuit nu se observă o zdrobire a stratului de acoperire cu beton a armăturilor înainte de a se ajunge la forţa axială capabilă calculată cu relaţia (1). Comportarea elementului după acest prag depinde de raportul dintre aria miezului de beton confinat şi aria totală a secţiunii.4 b).3 arată pragul de încărcare la care se zdrobeşte stratul de acoperire cu beton al armăturilor.înainte ca stâlpul sa-şi atingă capacitatea portantă calculată cu relaţia de mai jos (PA< P0): P0 = 0.Ast) + Ast fy unde: P0 = forţa axială capabilă calculată conform ACI318-89. asa cum se vede în figura 3. aşa cum se poate vedea in figura 3. Prin combinarea acestor două efecte (figura 3. Ast = aria armăturii longitudinale. armătura longitudinală produce fisuri suplimentare. fy = rezistenţa armăturii longitudinale. Punctul A din figura 3. După acest prag. produce expulzarea betonului din stratul de acoperire înainte ca stâlpul sa-şi atingă capacitatea la compresiune centrică. conform studiilor efectuate de Bjerkeli et al.4 c)) se formează un plan fisurat care. (1993) este posibil ca forţa capabilă a stâlpului să crească până la 150% din cea calculată cu relaţia (1) şi să se obţină o ductilitate adecvată printr-o armare transversală adecvată. Ag = aria brută a secţiunii stâlpului. Acest lucru este evidenţiat tot in figura 3. precum şi de cantitatea de armatură transversală. forţa capabilă a stâlpului scade până la valoarea corespunzătoare punctului B din figura 3. (1990). cum se întâmplă la stâlpii realizati din BIR.3. Explicaţia dată de Collins et al. f ‘c = rezistenţa la compresiune a betonului. Mai mult. (1993 ) ar fi următoarea: permeabilitatea scăzută a BIR duce la apariţia unor deformaţii în stratul de acoperire datorate contracţiei de uscare în timp ce miezul rămâne relativ umed. După zdrobirea stratului de acoperire.85 f ‘c (Ag . Cusson & Paultre (1994) şi de Nishiyama et al. Acest lucru duce la apariţia unor eforturi de întindere în stratul de acoperire.4 a).

Expulzarea timpurie a stratului de acoperire cu beton poate fi ajutată şi de prezenţa unor etrieri dispusi la un pas mic prin separarea miezului de beton de stratul de acoperire. 1996) b) Efectul cantităţii de armătură transversală La fel ca şi în cazul betoanelor obişnuite. cresterea rezistenţei şi a ductilităţii nu este spectaculoasă. Hatanaka & Tanigawa (1992) şi Saatcioglu et al. generând flambajul stratului de acoperire cu beton supus la eforturi de compresiune mari.1% nu este suficient pentru a îmbunătăţi comportarea stâlpului. (Saatcioglu & Razvi. Aceştia sunt de părere ca se formează un plan de separare datorita unei carcase cu etrieri deşi. Acest lucru întârzie intrarea în lucru a armăturilor transversale. la fel ca la stâlpii realizaţi din beton obişnuit. 3. Unii cercetători sunt de părere ca acest lucru se datorează unei creşteri de volum relativ mici în urma apariţiei microfisurilor. Odată cu creşterea rezistenţei acest fenomen se accentuează. 21 .1% ii conferă o comportare ductilă. 1993. în timp ce un procent de 3. 1994) au observat acelaşi lucru în testele pe care le-au realizat.4 Factori care produc desprinderea stratului de acoperire cu beton (ACI. În cazul BIR. Cedarea stratului de acoperire s-a produs la eforturi de compresiune inferioare celor corespunzătoare zdrobirii betonului simplu. pentru un procent de armare transversal mic. Sugano et al. Saatcioglu şi Razvi (Saatcioglu & Razvi. Fig. Razvi & Saatcioglu. (1990). dar la o altă scară. Bjerkeli et al. (1990) a observat că un procent de armare de 1. 1994) au observat o corelaţie între coeficientul mecanic de armare ρs fyt / f’c şi ductilitatea axială a stâlpilor realizaţi din BIR solicitaţi la compresiune centrică. rezultând o expansiune laterală a sâmburelui de beton mai mică la BIR. mărirea cantităţii de armătură transversală duce la o creştere a rezistenţei şi a ductilităţii. 1993. Razvi & Saatcioglu.

iar ε85 reprezintă deformaţia specifică în miezul de beton asociat unei scăderi a forţei axiale capabile la 85% din valoarea maximă înregistrată. cu condiţia ca armătura transversală sa respecte anumite condiţii (o cantitate suficientă de armătură şi o dispunere adecvată).6 se poate urmări relaţia dintre coeficientul mecanic de armare.5 Stâlpi din betoane cu diferite rezistenţe la compresiune cu un raport al ductilităţilor asemănător (ACI.5 arată relaţia dintre acest parametru şi ductilitatea unor stâlpi turnaţi din betoane cu diferite rezistenţe la compresiune. şi raportul dintre valoarea forţei axiale capabile obţinută experimental şi valoarea forţei axiale capabile calculată conform relaţiei (1). ductilitatea este apropiată. Fig. unde ε01 este deformaţia specifică asociată valorii maxime a efortului unitar de compresiune pentru betonul simplu. 22 . 1996) Pentru fiecare pereche de stâlpi comparată dispunerea armăturilor a fost aceeaşi. 3. ’ ρs fyt / f c. După cum se poate vedea în figura de mai sus. Ductilitatea stâlpului este reprezentată de raportul ε85 / ε01.Figura 3. la stâlpii realizaţi din beton de rezistenţă diferită care au acelaşi coeficient mecanic de armare. În figura 3.

dar diferă rezistenţa etrierilor folosiţi. 4B. 1996) Din acest grafic se poate vedea că acei stâlpi care au o armare transversală slabă cedează înainte de a ajunge la forţa de compresiune centrică capabilă calculată cu relaţia (1). Forţa capabilă maximă la stâlpii puternic armaţi transversal se atinge în general după cedarea stratului de acoperire cu beton al armăturilor. Cu cât este exercitată o presiune mai mare asupra miezului de beton. 5B. c) Efectul rezistenţei armăturilor longitudinale şi transversale Rezistenţa oţelului care realizează confinarea determină presiunea maximă de confinare. 5C şi 5D este de aproximativ 700 Mpa.7 sunt desenate curbele forţă axială normalizată – deformaţii specifice pentru patru perechi de stâlpi. 4C şi 4D este de aproximativ 400 Mpa. iar cea a etrierilor folosiţi la specimenele 5A. creşterea rezistenţei armăturii transversale are ca efect o creştere a rezistenţei şi a ductilităţii 23 . Stâlpii din aceeaşi pereche sunt armaţi păstrând aceeaşi parametri. 3. Rezistenţa etrierilor folosiţi la specimenele 4A.6 Comparaţie între rezistenţa la compresiune centrică obtinută experimental şi calculată conform ACI318-89 (ACI.Fig. rezistenţa şi ductilitatea de ansamblu a elementului creşte. în timp ce stâlpii armaţi puternic transversal pot avea o rezistenţă superioară celei calculate cu aceeaşi relaţie. Acest lucru se datorează unei creşteri a rezistenţei miezului de beton confinat. În figura 3. La stâlpii cu un procent de armare transversală mare (C şi D).

7 Efectul rezistenţei armăturii transversale (ACI. în timp ce la stâlpii slab armaţi transversal eforturile din etrieri nu se apropie de valoarea de curgere nici la cedarea acestora. 1993 şi Razvi & Saatcioglu. 24 . la fel ca şi la betoanele obisnuite. (1988). Saatcioglu & Razvi.1. cu un procent mic de armare (A). La stâlpii armaţi transversal doar cu etrieri perimetrali.. Cusson & Paultre (1994) şi Saatcioglu & Razvi (1993) arată că la stâlpii armaţi puternic transversal. Dispunerea unei armături transversale sub formă de etrier perimetral (fără alţi etrieri interiori) are ca rezultat o rezistenţă şi o ductilitate foarte scăzută (Yong et al. confinează o zonă mai mare de beton exercitând totodată o presiune de confinare mai uniformă. 1994).3 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune excentrică Referitor la proiectarea stâlpilor din BIR se pun două probleme majore: dacă blocul rectangular de compresiuni specificat în codurile de proiectare este potrivit pentru calculul elementelor realizate din BIR şi dacă regulile de confinare prevăzute de aceste coduri sunt suficiente pentru a obţine o rezistenţă şi o ductilitate satisfăcătoare. d) Efectul conformării carcasei de armătură O armătură bine distribuită. 1996) Cercetările efectuate de Yong et al. creşterea rezistenţei şi a ductilităţii este neglijabilă. 3. 3. Fig.de ansamblu a elementului.1. Cusson & Paultre. 1988. Dispunerea armăturilor transversale precum şi prinderea laterală a armăturilor longitudinale influenţează major rezistenţa şi ductilitatea stâlpilor. 1994. etrierii se încarcă până la limita de curgere.

În urma unor teste similare. Acest bloc rectangular a fost propus folosind datele experimentale obţinute pe specimene realizate din beton fără armătură cu rezistenţa la compresiune de maxim 52. Teste similare au mai făcut Kaar et al. s-a constatat că produsul α1β1 duce la o estimare acoperitoare a forţei echivalente de compresiune. mai departe.85 şi β1 = 1. la o supraestimare a momentului încovoietor aferent acestei forţe. (1985) folosind beton cu rezistenţa între 58 şi 77 MPa. Blocul rectangular este definit de doi parametri: intensitatea eforturilor unitare de compresiune (α1) şi raportul dintre înălţimea blocului rectangular şi înălţimea reală a zonei comprimate (β1).1 Comparaţie între capacităţile la încovoiere cu forţă axială rezultate din calcul şi capacităţile obţinute experimental (Bing. Comparând datele experimetrale cu relaţia lui β1. a propus următoarele valori pentru aceşti coeficienţi: α1 = 0.5 Mpa. Nedderman a propus o limită inferioară de 0. limitând inferior valoarea acestuia.β1c/2. Mattock et al. (1961). Bing et al. Tabel 3.05(f’c / 6. folosind beton cu rezistenţa între 79 şi 98 Mpa. pentru calculul elementelor solicitate la compresiune excentrică este folosit un bloc rectangular de compresiuni derivat din cel propus de Mattock et al. O limitare inferioară a lui β1 duce la o supraestimare a acestei distanţe şi. (1978) folosind beton cu rezistenţa la compresiune între 24 şi 102 MPa şi Swartz et al.05-0. pentru care raportul e/h este mai mic de 0.În ACI318-89. unde h este înălţimea totală a secţiunii. Acestea au fost solicitate cu o pereche de încărcări M-N astfel încât axa neutră să fie la faţa elementului. pentru rezistenţe la compresiune mai mari de 55 Mpa.3 (e = excentricitatea forţei axiale şi h = înălţimea secţiunii stâlpului). Acest lucru pune probleme mai ales stâlpilor care cedează din compresiune. Această limită a fost introdusă în ACI318-77.65 pentru β1. 1991) 25 . Distanţa de la rezultanta forţei de compresiune la centrul de greutate al secţiunii este h/2 .9) în care f’c se introduce în Mpa.1. Park şi Tanaka. Rezultatele se pot vedea în tabelul 3. (1991) au făcut teste pe 5 stâlpi şi au comparat rezultatele obţinute din teste cu cele calculate în concordanţă cu standardul NZS 3101.

3.003. mai ales la stâlpii solicitaţi puternic axial..004(f’c-55)≥0. 1994) Datele experimentale indică o curbă tipică efort-deformaţie pentru compresiune caracterizată de o porţiune ascendentă aproape liniară cu o valoare maximă a rezistenţei obţinută la o deformaţie specifică între 0. În tabelul 3. Tabel 3. Stâlpii realizaţi din beton obişnuit au un moment capabil cu 10-25% mai mare decât cel rezultat din calcul. 1994).003.63 f’c în loc de 0. Pe măsură ce creşte rezistenţa la compresiune a betonului sau forţa axială din stâlp se observă o scădere a raportului dintre momentul încovoietor obţinut experimental şi cel calculat. 26 . Se constată o aproximare mai bună a rezultatelor obţinute în urma testelor.2 s-a făcut o comparaţie între momentul capabil obţinut experimental şi cel calculat conform ACI318-89 (Azizinamini et al. Bing & Park (1991) au propus un bloc rectangular cu o valoare a efortului mediu de compresiune α1f’c şi cu o înălţime β1c. Valorile calculate conform ACI 318-89 sunt satisfăcătoare pentru specimenele realizate din beton cu rezistenţa la compresiune de 51 şi 54 MPa.Se poate vedea o supraestimare a capacităţii de încovoiere. În tabelul 3. Dacă considerăm un bloc rectangular echivalent şi scriem ecuaţiile de echilibru pentru forţe şi momente încovoietoare.8). valoarea maximă a efortului unitar este de 0. acesta ajungând chiar sub valoarea de 1 pentru stâlpii solicitaţi axial cu o forţă de 30% din capacitatea stâlpului. iar autorii sunt de părere că ar fi normal să se folosească un bloc de compresiuni triunghiular atunci când rezistenţa la compresiune a betonului depăşeşte valoarea de 70 Mpa (fig. caracterul acoperitor este similar cu cel al stâlpilor realizaţi din beton obişnuit.1 se poate vedea şi raportul dintre valoarea momentului capabil obţinută experimental şi cea calculată conform blocului rectangular modificat. unde α1=0. valoarea efortului unitar maxim este de 0.2 Comparaţie între capacităţile la încovoiere cu forţă axială rezultate din calcul şi capacităţile obţinute experimental (Azizinamini et al.0024 şi 0. Pentru acest bloc triunghiular de compresiuni.85 f’c.85-0.85 pentru f’c≤55MPa şi α1=0.85 f’c la o deformaţie specifică de 0.75 pentru f’c>55Mpa.

0073(f’c-69)≥0.725 β1 = (0. drept urmare blocul rectangular definit de ACI trebuie revizuit. Tot din acest studiu autorii au observat că deformaţia specifică maximă a fost mai mare de 0. au constatat că pentru 55% dintre specimene rezistenţa aferentă componentei betonului a fost mai mică decât cea calculată conform ACI318-89. iar înălţimea blocului rectangular este de 0. S-a observat o tendinţă de scădere a raportului pe măsură ce rezistenţa la compresiune a betonului creştea.85-0.00125f’c)≥0. Fig.70 (f’c în Mpa) (f’c în Mpa) 27 . iar dimensionarea să se facă conform prevederilor din ACI318-89. Comparând rezultatele obţinute pe 21 specimene care au avut in componenţă betoane cu rezistenţe de până la 130 MPa. 1994) Până se for vace noi cercetări. autorii recomandă folosirea acestui bloc rectangular doar pentru determinarea momentului capabil pentru elemente realizate din beton cu rezistenţa la compresiune mai mare de 70 Mpa. O cercetare amplă asupra aplicabilităţii blocului rectangular specificat în ACI318-89 pentru BIR a fost făcută şi de Ibrahim et al. (1994).003 şi au tras următoarea concluzie: blocul rectangular prevăzut de ACI318-89 poate fi folosit dacă se modifică parametrii care definesc blocul rectangular astfel: α1=(0.95-0. Armarea transversală a specimenelor a fost relativ slabă pornind de la procentul minim de armare prevăzut pentru zonele fără seismicitate până la procentul de armare minim prevăzut de ACI318-89 pentru zone seismice.85-0.8 Blocul rectangular modificat (Azizinamini et al. 3.valoare prevăzută în ACI318-89.67 din înălţimea reală a zonei comprimate.6. unde α1=0..0025f’c) ≥0.

28 .Codul canadian de proiectare pentru structuri de beton armat (Canadian Standards Association. EC2-02 permite folosirea mai multor distribuţii echivalente de eforturi unitare.: α1= 0.0035 pentru deformaţia specifică ultimă şi permite folosirea acestor parametri pentru betoane cu rezistenţa la compresiune cuprinsă între 20 şi 80 MPa. sau se folosesc următorii parametri pentru blocul rectangular care au ca bază relaţiile lui Ibrahim et al. 1993) pe stâlpi solicitaţi la compresiune excentrică cu forţă axială mare (0.0025f’c ≥ 0. EC2-02 (Comité Européen de Normalisation (CEN).67 (f’c în Mpa) (f’c în Mpa) Codul canadian permite folosirea valorii de 0. EC2-02 foloseşte nişte valori reduse pentru dimensiunile blocului rectangular de compresiuni pentru valori ale rezistenţei la compresiune mai mari de 50 MPa. 2002). realizaţi din beton cu rezistenţa la compresiune cuprinsă între 30 şi 80 Mpa.10 sunt comparate curbele de interacţiune M-N pentru stâlpi care au un procent de armare longitudinal de 1% şi de 4%. valoarea momentului încovoietor capabil rezultată în urma aplicării acestui cod este acoperitoare şi poate fi folosită în proiectare. În figura 3. Blocul rectangular de compresiuni din diferite coduri de proiectare diferă semnificativ în ceea ce priveşte BIR. CSA A23.7 f’c Ag) realizaţi din beton cu rezistenţa între 50 şi 55 MPa arată că ACI318-89 dă o valoare acoperitoare pentru momentul capabil al stâlpilor.67 β1 = 0. Calculul se poate face pe baza curbelor efort – deformaţie cu o valoare maximă a efortului de cel mult 0. 1994).6 f’c Ag şi 0. O comparaţie între distribuţia simplificată a compresiunilor din beton prevăzută de diferite coduri de proiectare a fost făcută şi de Poultre & Mitchell (2003).85-0. 1995). tratează problema blocului rectangular de compresiuni în două moduri. 1994) şi NZS 310195 (Standards Association of New Zealand.3-94 (Canadian Standards Association. Prin urmare dacă se respectă condiţiile de confinare prevăzute în ACI318-89.9 sunt sintetizate prevederile următoarelor coduri de proiectare: ACI 318-02 (ACI Committee 318.3-94 şi NZS 3101-95 s-au indepărtat de blocul rectangular clasic prevăzut în ACI 318-02 în ceea ce priveşte coeficientul α1. cea preferată fiind distribuţia parabolă-dreptunghi.0015f’c ≥ 0.97-0.9f’c. 2002). CSA A23. Rezultatele testelor efectuate (Sheikh. În figura 3.

3. 2003) Se poate observa că cele patru coduri de proiectare dau rezultate asemănătoare pentru stâlpi realizaţi din beton cu rezistenţă mică. La rezistenţe de peste 50 Mpa calculul după ACI318-02 dă valori mai mari ale momentelor capabile comparativ cu celelalte 3 coduri de proiectare. 29 .Fig. în special pentru stâlpii care au procentul minim de armare longitudinala (1%) permis de coduri.9 Distribuţia simplificată a eforturilor unitare de compresiune pentru calculul unei secţiuni încovoiate cu forţă axială (Poultre & Mitchell.

2003) 30 .Fig.10 Comparaţie a curbelor limită de interacţiune M-N (Poultre & Mitchell. 3.

în timp ce aria cuprinsă sub curba F-Δ variază nesemnificativ (μ = ∆u / ∆y. compara ductilităţile grinzilor.1. 3 seturi de câte 12. iar această energie poate avea valori apropiate pentru indici de ductilitate destul de diferiţi. cantitatea de armătură longitudinală şi pasul etrierilor. au avut secţiunea dublu armată simetric. Rezultatele testelor au arătat că la grinzile cu aceeaşi cantitate de armătură longitudinală şi transversală. unde ∆u este săgeata ultimă.2. iar ∆y săgeata grinzii la curgere). Diferenţa între valorile ∆y influenţenţează semnificativ indicele de ductilitate. urmând apoi să scadă oarecum la grinzile realizate cu beton cu rezistenţa la compresiune de 103 MPa. variabilele principale fiind rezistenţa la compresiune a betonului (28.11 Curbele forţă-deplasare pentru diferite rezistenţa ale betonului (Shin et al. (1989). 3. Indicele de ductilitate a fost folosit pentru a Fig.. indicele de ductilitate creşte brusc la o creştere a rezistenţei la compresiune a betonului de la 28 la 83 MPa.1.1 Ductilitatea grinzilor BIR Un studiu asupra ductilităţii grinzilor a fost facut de Shin et al.2 Ductilitate 3. Acest lucru arată că ductilitatea grinzilor realizate din BIR nu este inferioară grinzilor realizate din beton obişnuit. 103 şi 83 MPa). Ductilitatea unei unui element se poate exprima şi prin cantitatea de energie pe care o poate disipa în articulaţia plastică. Grinzile. 1989) 31 .3. Această problema apare când săgeata grinzilor la curgere este puţin diferită iar săgeata ultimă egală.

probabil din cauză că pasul de 150 mm este suficient pentru a asigura o bună confinare a miezului de beton. indicele de ductilitate scade drastic odată cu cresterea procentului de armare longitudinală. Hegheş (2009) a făcut teste pe 6 grinzi simplu rezemate. 3. Fig. testele efectuate de Pendyala et al. Deasemenea.Cantitatea de armătură longitudinală a avut o influenţă majoră asupra ductilităţii.. (1996) confirmă concluziile la care au ajuns Shin et al. Grinzile au fost realizate din beton de înaltă rezistenţă de clasă C80/95. (1989): Grinzile realizate din beton de înaltă rezistenţă au o ductilitate adecvată.12 arată că pentru aceeaşi rezistenţă la compresiune a betonului. Figura 3. testele nu au arătat clar efectul benefic al micşorării pasului etrierilor de la 150 la 75 mm. solicitate la moment încovoietor. chiar în cazul armării simetrice. 32 .12 Variaţia indicelui de ductilitate în funcţie de procentul de armare longitudinal (Shin et al. 1989) În ceea ce priveste armătura transversală.

7 0. 1 0.14. Pentru armăturile longitudinale s-a folosit oţelul tip S500. Grinzile au fost testate cu ajutorul unei prese hidraulice universale şi încărcate cu două forţe concentrate. BH2-2.8 0. Fig. cu procentele longitudinale de armare de 1. Pentru armăturile transversale s-au folosit etrieri Ø6/300mm realizaţi din oţel OB37.86% şi 2.14 Relaţia M/Mu – Δ (Hegheş. BH2-1 p=2.5 0. 3. BH3-1.13). BH1-1.345%. 1.2 p=1.35%.310%. 3.31%.6 M/Mu 0.având o compresiune medie determinată pe cub cu latura de 150mm situată în intervalul 101-104MPa. BH1-2 0. asupra relaţiei M/Mu – Δ se poate vedea în figura 3. 2009) Influenţa procentului de armare p.860%. 2009) 33 . BH3-2 0.9 0.4 0.1 0 0 10 l /250 =12 20 30 l /100 40 50 60 l /50 70 80 90 Săgeata [mm] Fig. dispuşi doar în zona în care acţionează forţa tăietoare (figura 3.3 p=1.13 Schema de încărcare a grinzilor (Hegheş.

3.800 2.400 Fig.400 1.600 p[%] 1.50 μΔ 4. 5.15 Influenţa procentului de armare asupra ductilităţii (Hegheş.15.50 1.200 2.2 3.S-au definit două tipuri de ductilităţi de deplasare: ductilitatea de deplasare observată pe diagrama M – Δ (curgerea grinzii): μ Δ = Δexp u exp Δy şi ductilitatea de deplasare determinată pentru momentul intrării în curgere a armăturii: μ Δ 0 . 2009) Fig.200 1. 2 Influenţa procentului de armare p.16 Modul de fisurare şi cedare al grinzilor (Hegheş. 2 Δexp u = exp .000 1.000 2.50 1. asupra ductilităţilor de săgeată se prezintă în figura 3.50 μ 2.50 μΔ0. Δ y 0. 2009) 34 . 3.

85%-2.1. E necesar ca stâlpii să fie dimensionaţi şi armaţi astfel încât să fie capabili de deformaţii inelastice mari fără o pierdere majoră a capacităţii portante. Cercetările efectuate în Japonia.Se observă o creştere a ductilităţii de săgeată odată cu creşterea procentului de armare. Una din căile de a asigura ductilitatea în stâlpi este suplimentarea armăturii transversale din zonele potential plastice. fără a mări excesiv coeficientul de eficienţă. Ductilitatea stâlpilor poate fi crescută cu ajutorul armăturilor transversale cu limită de curgere ridicată. Aceasta înseamnă o rotire de bară (deplasare relativă de nivel) de minimum 2-2. impune măsuri mai severe de confinare prin armături transversale (etrieri).16. în pofida respectării conceptului de proiectare „stâlpi tari – grinzi slabe”. dacă se folosesc oţeluri obişnuite. Ecuaţiile folosite pentru determinarea cantităţii de armătură transversală de confinare sunt empirice şi bazate pe criterii de rezistenţă.2 Ductilitatea stâlpilor BIR Stâlpii cadrelor din beton armat din zone cu seismicitate ridicată trebuie proiectaţi pentru a dezvolta o relaţie moment-curbură adecvată.5 %.2. apar deteriorări la capetele stâlpilor. Modul de fisuare şi de cedare al grinzilor se prezintă în figura 3. care au arătat că. a) Efectul rezistenţei la compresiune şi al efortului axial asupra ductilităţii O creştere a rezistenţei betonului determină o scădere a ductilităţii.00%. Această necesitate s-a făcut simţită în urma observaţiilor asupra comportării stâlpilor în urma unor cutremure majore. Noua Zeelandă şi Canada au demonstrat eficienţa oţelurilor cu limită de curgere ridicată (1000-1300 MPa). comparativ cu un beton obişnuit. 3. Ductilitatea e influenţată negativ şi de cresterea nivelului de solicitare axială din stâlp. iar după această valoare ductilitatea de săgeată scade cu creşterea procentului de armare. Saatcioglu (2003) arată că ductilitatea stâlpului este proportională cu coeficientul mecanic de armare transversală şi invers proporţională cu coeficientul de eficienţă (raportul între aria efectiv confinată şi aria sâmburelui de beton) şi forţa axială relativă. Aceasta duce uneori la procente mari de armare si o aglomerare excesivă de armături. Deşi experimentele pe stâlpi din beton de rezistenţă obisnuită arată că armătura rezultată 35 . Comportarea mai fragilă a betonului de înaltă rezistenţă la compresiune. până în apropierea procentului de armare de 1.

3. Intr-o încercare a două tipuri de stâlpi. creşterea rezistenţei de la 54 MPa la 101 MPa a diminuat cu 25% driftul maxim al elementului. armaţi identic..din aceste ecuaţii asigură o bună ductilitate. dar din BIR de rezistenţe diferite. chiar dacă se bazează pe criterii de rezistenţă. distanţa etrierilor. După cum se vede in figură. tipul. Fig.17. aplicarea acestora la stâlpii din BIR e pusă la îndoială. au rezultat relaţiile forţă laterală–deplasare laterală din figura 3. Pentru ambele probe. Dovezi că stâlpii din BIR pot fi ductili sub forţe axiale de intensitate relativ mică (sub 20% din capacitatea portantă) sunt aduse de rezultatele testelor facute de 36 . la un efort axial de 20% din capacitate (Azizinamini et al. cantitatea şi rezistenţa la curgere au fost aceleaşi.17 Efectul rezistenţei la compresiune asupra ductilităţii. 1994) Ambii stâlpi au fost supuşi unei solicitări axiale constante egale cu 20% din capacitatea lor.

18 Ductilitate satisfăcătoare la un nivel de solicitare de sub 20% din capacitate (Azizinaminiet al. Stâlpii au fost supuşi la forţă axială constantă şi încărcări orizontale repetate. chiar cu o armare transversală uşor mai mică decât cerinţele seismice ale ACI 318/89 (figura 3. Azizinamini et al.Thomsen & Wallace (1992) pe stâlpi relativi mici (latura de 15 cm) din BIR cu rezistenţă de 83 MPa. Rezultatele arată că driftul unghiular a fost de 4% înainte de cedare. 1994) 37 . Fig.18). care s-a produs prin flambajul barelor longitudinale. Reducerea driftului odată cu creşterea rezistenţei la compresiune nu trebuie să ducă la interpretarea că BIR nu trebuie utilizat în zone cu seismicitate ridicată. Încărcarea axială a fost între 0 si 20% din capacitatea la compresiune centrică a stâlpilor.. aceştia au o ductilitate satisfăcătoare. 3. (1994) afirmă că atunci când nivelul forţei axiale e sub 20% din capacitatea stâlpului.

În general. e nevoie de armătură transversală cu rezistenţă la curgere ridicată. Stâlpii au fost supusi la un nivel de solicitare axială de 60% din capacitatea portantă. 1991) 38 . în cantitate conformă cu prevederile codului seismic ACI318-89 a fost cu totul nesatisfăcător (figura 3. Răspunsul probei armate cu AL-2. cu alcătuire similară. respectiv cu AH-2 (fy = 792 MPa). 3.19 Efectul rezistenţei la curgere a armăturii transversale asupra ductilităţii (Muguruma & Watanabe.3 ori mai mare decât cea prevăzută în ACI318-89.19). În experimentul făcut de Muguruma & Watanabe (1991) putem observa momentul încovoietor dat de forţele laterale şi deplasările laterale a două tipuri de stâlpi. e nevoie de mai multă armătură transversală decâ cea specificată în codurile de proiectare seismică. Probele au fost armate transversal cu AL-2 (fy = 328 MPa). Rezistenţa la compresiune a fost de 85 MPa. fy = 328 MPa fy = 792 MPa Fig. Cantitatea de armătură transversală AH-2 a fost de 2. Efectul rezistenţei la curgere a armăturii transversale asupra ductilităţii Utilizarea armăturii transversale cu rezistenţă la curgere de peste 800 MPa s-a arătat a fi avantajoasă la un nivel de solicitare axial de peste 40%. b). au fost identice la ambele tipuri. Rezultatele testelor arată că dacă nivelul de solicitare axială e ridicat. Toate detaliile armăturiilor transversale. Proba armată cu AH-2 a fost capabilă să dezvolte un drift unghiular de 4% până să cedeze. datorită cerinţelor ridicate de confinare. exceptând rezistenţa la curgere. când nivelul încărcării axiale depăşeşte 40% din capacitate şi rezistenţa la compresiune este în jur de 100 MPa.

. Folosirea armăturii transversale cu limită de curgere ridicată în stâlpii din BIR permite creşterea distanţei între etrieri.4 Tabel cu drifturi pentru stâlpi cu armătura transversală cu limită de curgere diferită.Când nivelul solicitării axiale este scăzut (mai puţin de 20%). comparând comportarea a două tipuri de stâlpi. Din tabelul 3. Deci. 1994) Drift Maxim % Specimen Pasul Etrierilor mm 39 . armătura transverasală cu limită de curgere ridicată nu are un efect semnificativ asupra imbunătăţirii ductilităţii. utilizarea armăturii transversale cu limită de curgere ridicată nu îmbunătăţeşte ductilitatea stâlpilor din BIR. Ambele probe au cedat cam în acelaşi moment.4. spaţiere diferită şi nivel de solicitare axială de 20% din capacitate (Azizinaminiet al. Tabel 3.3 se observă acest lucru. Găsim o explicaţie în tabelul 3. ţinând cont că au fost supuse la compresiune egală cu 20% din capacitate şi la forţe laterale repetate..3 Tabel cu drifturi pentru stâlpi cu armătura transversală cu limită de curgere diferită şi nivel de solicitare axială de 20% din capacitate (Azizinamini et al. de aceea e nevoie de multă atenţie în utilizarea armăturii cu rezistenţă ridicată la stâlpi cu forţe axiale scăzute. Tabel 3. 1994) Drift Maxim % Specimen Când nivelul solicitării axiale este scăzut mai trebuie luat în considerare un aspect. la solicitări axiale mici.

Dat fiind faptul că la nivel de solicitare axială mare. Deci. nivelul încărcărilor axiale şi rezistenţele la curgere ale armăturilor transversale pentru fiecare probă. Cantitatea acestuia din urma a fost 105% din prevederile codului ACI318-89. (1991). Aceştia au făcut teste pe 5 stâlpi de secţiune 350mm x 350 mm supuşi la forţă axială şi încărcări laterale repetate. si 5 ACI 318-89 impunea 0. pe când oţelul cu rezistenţă mai mică. fiind mai des. 4 si 5 a fost 133%. 30% sau 60% din capacitatea stâlpilor la compresiune.06 ori mai multă decât cea specificată în NZS 3101. 2.1 din subcapitolul anterior se găsesc rezistenţele la compresiune. 103%. În tabelul 3.Spaţierea etrierilor a fost 41mm pentru oţel cu rezistenţă la curgere de 414 MPa si 67 de mm pentru oţelul cu 828 MPa.62 din cantitatea de armatură necesară dupa NZS 3101. 4. 108%. 3. se poate trage concluzia că ACI 318-89 prevede armătură transversală insuficientă la solicitări axiale mari. Comportarea stâlpilor din BIR a fost pusă în evidenţă şi de Bing et al. si 92% din cerinţele codului neozelandez de proiectare antiseismică NZS 3101. Din tabel observăm că stâlpul cu armătură transversală puternică a cedat la un drift de 2. Pentru probele 1 si 2. armătura transversală puternică duce la spaţieri mai mari ale etrierilor. 131%. prevederile ACI 318-89 ar fi impus armătură transversală de 1. pe când cel cu armatură mai slabă a cedat la 4% drift. ACI 318-89 impune un necesar mai mic de armătură transversală decât cea specificată în NZS 3101. a fost în cantitate de doar 76% din necesarul de armătură conform codului antiseismic. Această diferenţă survine în urma faptului că NZS 3101 include efectul nivelului de incărcare axială în calculul armăturii transversale pentru stâlpi. autorii au ajuns la concluzia că ductilitatea stâlpilor din BIR proiectaţi după codul neozelandez nu este satisfăcătoare şi că ar fi nevoie de mai multă armătură transversală.8%. Armătura transversală pentru probele 1. Din aceste teste. 40 . Pentru probele 3. în special acolo unde nivelul de solicitare axială e ridicat. fapt ce favorizează un flambaj rapid al barelor longitudinale şi deci cedarea stâlpului. Nivelul de solicitare axială a fost destul de ridicat.

chiar la un nivel de solicitare axială de 60% din capacitate.. 41 .Fig. 3.20 Curbe hysteretice: încărcări laterale – deplasări laterale ale stâlpilor (Bing et al. 1991) Analizând datele prezentate mai sus se pot trage următoarele concluzii: Stâlpii cu rezistenţa la compresiune de sub 55 MPa au o capacitate bună de a se comporta ductil.

Momentul datorat excentricităţii forţei axiale la deplasări laterale mari (4-10cm) conduce la o reducere substanţială a forţei laterale măsurate în mod direct. În figurile 3.23. cu linie punctată. - Utilizarea oţelului cu rezistenţe înalte e benefică când nivelul de solicitare axială în stâlp e mare. - Stâlpii cu rezistenţa la compresiune de aproximativ 100 MPa si nivel de solicitare axială peste 30% necesită mai multă armătură transversală decât cea prevazută de ACI318-89. Programul conţine patru stâlpi de beton armat. Căderea de forţă este mai evidentă începând cu ciclurile de 2-3% şi se datorează efectelor de ordinul doi. adică peste 40% din capacitatea stâlpului. nivel de solicitare axială sub 20% şi care au fost proiectaţi după prevederile ACI 318-89 au arătat o ductilitate adecvată. Un program de încercări care a avut ca scop principal investigarea răspunsului unui sistem de îmbinare pentru stâlpi prefabricaţi de beton armat de înaltă rezistenţă a fost realizat de Coţofană et al. aplicate static. spaţierea prea mare a armăturilor transversale duce la flambajul prematur al barelor longitudinale şi la o ductilitate scăzută. Pentru a obţine valoarea reală a forţei la care a fost supus elementul trebuie să adunăm forţa măsurată în mod direct cu forţa datorată momentului produs de excentricitatea forţei axiale. sub forţă axială constantă. 0. Mai mult. nu e recomandată utilizarea oţelului cu rezistenţe înalte pentru armarea transversală. încercaţi în consolă. Curbele histeretice corectate în acest fel sunt prezentate cu linie continuă (figurile 3. în acest interval de solicitare axială. sunt prezentate curbele histeretice obţinute în timpul testului.22 şi 3. 3.21. Alcătuirea specimenelor este prezentată în fig. (2009).- Stâlpii cu rezistenţa la compresiune de aproximativ 100 MPa. Când nivelul de solicitare la forţă axială e scăzut. e necesară şi armătură cu limită de curgere ridicată.23). 42 . iar ceilalţi doi au fost turnaţi monolit (ERG1 şi ERG4). Elementele au fost supuse la încărcări laterale ciclice alternante. S-au utilizat două niveluri ale forţei axiale adimensionalizate. Deşi această practică îndeplineşte condiţiile prevăzute în codul de proiectare. Doi dintre stâlpi au fost realizaţi ca elemente prefabricate (ERG2 şi ERG3).22 şi 3. valori calculate utilizând rezistenţa de calcul a betonului la compresiune.2 respectiv 0.4.

21 Alcătuirea specimenelor (Coţofană et al. respectiv 10% cădere de forţă. ruperea acestora nu s-a realizat nici la o deplasare relativă de 5%. 2009) Din analiza curbelor histeretice se observă că stâlpii ERG1 şi ERG2 nu au prezentat degradări de rezistenţă până la 4% drift. Stâlpii s-au comportat ductil.5%).C5 C10 300 2000 300 C5/C10 C11/C20 C30 300 C25 C4 C9 2500 300 300 C4/C9 C12/C19 C29 300 C24 C3 C8 300 300 C3/C8 C13/C18 C28 300 C23 C2 C22 C7 16 300 300 166 150 C27 C26 C21 C1 C6 C1/C6 C15/C16 500 150 600 150 500 150 600 150 390 T1a 8D16 48 147 30 147 48 48 1A D25 75 30 240 75 48 65 82 82 65 48 75 75 240 48 147 390 T29a D8 147 T29a D8 T29c D8 48 147 147 48 30 30 30 T29c D8 30 30 30 48 147 390 147 48 T1a D16 48 65 82 82 65 48 a) element monolit b) element prefabricat Fig. În cazul stâlpilor ERG3 şi ERG4 se obsevă degradări minore de rezistenţă. 3. la 4% drift. Aceasta se datorează în principal degradării betonului comprimat la deplasări mari cauzată de dublarea efortului axial în comparaţie cu ERG1 şi ERG2. 43 166 150 C2/C7 C14/C17 16 300 300 300 .. valoare mult peste limita admisă de majoritatea codurilor de proiectare (2-2.

0 2. 3. 2009) 44 F (kN) 200 .0 -2.5 -100 0 0.0 2..5 -20 0..5 -100 0.F (kN) 200 100 100 F (kN) 200 0 -5.0 -120 -220 -200 a) ERG 4 b) ERG3 Fig.0 0 -5.0 -2. 2009) 180 F (kN) 100 80 d (%) -5.22 Relaţia forţă laterală–drift unghiular ERG1 şi ERG2 (Coţofană et al.5 5.0 2.23 Relaţia forţă laterală–drift unghiular ERG3 şi ERG4 (Coţofană et al.0 -2.0 -2.0 2.5 d (%) 5.5 -100 0.0 -200 -200 a) ERG 1 b) ERG2 Fig.5 d (%) 5.0 -5. 3.5 d (%) 5.

nu e suficient un minim de armătură transversală. ceea ce le reduce capacitatea la compresiune. trebuie asigurată o rezervă de rezistenţă la armătură transversală după fisurarea grinzilor de beton. Pentru a controla deschiderea fisurilor. Fig. 3. şi nu la suprafaţa dintre agregat şi piatra de ciment (figura 3. Deoarece unul din mecanismele de transfer la forţă tăietoare se face prin suprafaţa de contact a agregatelor. suprafeţele de cedare la forţă tăietoare sunt mai omogene în elementele din BIR decât în cele din beton normal.24 Fisură în BIR în inima fisurată a unei grinzi supuse la forţă tăietoare. cu fisuri care se propagă prin agregat. 45 .2 Elemente liniare supuse la forţă tăietoare În ceea ce priveşte rezistenţa la forţă tăietoare. Pentru a preveni o cedare fragilă. testele indică scăderea cu 35% a frecării la forfecare în BIR faţă de betonul obişnuit. ci trebuie de asemenea limitată distanţa între etrieri. Noile reguli trebuie să se bazeze pe un interval lărgit de rezistenţe şi să fie suficient de simple pentru a fi mai usor de asimilat de proiectanţi într-un timp cât mai scurt. acest mecanism trebuie re-examinat la elementele din BIR.24). porţiunile de beton dintre fisuri se comportă ca nişte biele comprimate supuse şi la întindere transversală.3. un minim de armătură la forţă tăietoare e necesar pentru a evita cedarea bruscă la formarea fisurii pentru diagonala întinsă şi pentru un control al fisurării din încărcările de serviciu. Duthinh (1996) face câteva remarci asupra BIR: actualele prevederi ale codurilor de proiectare la forţă tăietoare se bazează pe rezistenţe sub 40 MPa.

În continuare sunt prezentate câteva experimente care intenţionează să evalueze rezistenţa la forţă tăietoare a grinzilor din BIR fără armare transversală. Mphonde & Frantz (1984) au testat 3 serii de grinzi cu rezistenţa la compresiune între 21 si 103 MPa. Testele au indicat că pentru grinzi zvelte acurateţea ecuaţiilor la forţă tăietoare din ACI variază mult in funcţie de rezistenţa betonului. Mai mult, efectul rezistenţei betonului asupra capacitaţii la forţă tăietoare devine semnificativ pe măsură ce grinzile se scurtează. Ahmad et al., (1986) au testat 36 de grinzi din beton de 65 de MPa. Au concluzionat că prevederile curente ale ACI nu sunt tocmai corespunzătoare pentru betoane de înaltă rezistenţă cu procent de armare longitudinală scăzut. în Norvegia, Thorenfeldt & Drangsholt (1990) au testat 28 de grinzi fără armare transversală. Surprinzător, rezistenţa la forţă tăietoare a scăzut odată cu creşterea rezistenţei la compresiune peste 80 MPa, datorită creşterii fragilităţii betonului. Collins & Kuchma (1999) au publicat rezultatele unor teste prin care au evaluat parametrii care influenţează efectul înălţimii grinzilor în preluarea forţei tăietoare. S-a constatat că reducerea capacităţii la forţă tăietoare se datorează nu atât înălţimii elementului, ci distanţei maxime dintre barele longitudinale dispuse pe înălţime. Comportarea unei grinzi la forţă tăietoare este mai bună dacă grinda are bare longitudinale dispuse pe înălţime decât dacă mărim secţiunea ei. La elementele din BIR s-a observat mai pregnant această comportare decât la elementele din beton obişnuit. Majoritatea cercetărilor asupra forţei tăietoare în grinzi din BIR s-au ocupat de minimul de armătură transversală necesar. Numarul experimentelor legate de armătura transversală nu e aşa de mare ca numărul experimentelor asupra grinzilor fără armare transversală. Elzanaty (1986) a testat 3 grinzi cu armare transversală. Una dintre ele era din BIR. Utilizarea BIR tinde să prevină cedarea la tăietoare din compresiune şi asigură o cedare prin întindere, crescând aşadar aportul armăturii transversale. Efectul rezistenţei la compresiune şi minimul de etrieri asupra rezistenţei la forţă tăietoare a fost studiat de Angelakos (1999) în lucrarea sa de doctorat. Experimentele au indicat că şi elementele cu 16% mai multă armătură transversală decât minimul prevăzut de codul ACI au avut limite de siguranţă neadecvate.

46

Bohigas (2002) a încercat 18 grinzi de dimensiuni 200x400mm, cu deschidere de 2600mm; grinzile s-au impărţit in 4 serii: H50, H60 , H75 si H100. Armătura longitudinală avea rezistenţa la curgere de 500 MPa. Primul tip de grindă din fiecare serie nu a avut armătură pentru preluarea forţei tăietoare. Armătură longitudinala a fost 2F32. Al doilea tip de grindă din fiecare serie a avut armătură transversală prevazută de codul spaniol: Aw,min = ( fct,m x bw x s )/( 7.5 x fy ); fct,m = 0.58 x fck0.5. Armătură longitudinală a fost 2F32. Tabel 3.5 Caracteristici secţionale şi materiale pentru tipurile de grinzi din cele 4 serii de încercare (Bohigas, 2002)

47

Al treilea tip de grindă din fiecare serie a avut aceeaşi armătură transversală: etrieri F8/210mm. Armătură longitudinală a fost 2F32. Al patrulea tip de grindă din fiecare serie a avut aceeaşi armătură transversală: etrieri F8/210mm, dar armătura longitudinală a fost suplimentată cu 1F25. Armătură longitudinală a fost 2F32 + 1F25. Al cincilea tip de grindă din seriile H50 si H100 nu au avut etrieri, dar au fost prevăzute cu mici bare longitudinale de 8mm diametru distribuite pe înălţimea grinzilor. După mentiunea lui Collins, efectul înălţimii grinzii depinde şi de distanţa armăturilor longitudinale de pe inima grinzii. Armătură longitudinală a fost 2F32 + 1F25.

Fig. 3.25 Caracteristici secţionale şi materiale pentru tipurile de grinzi din cele 4 serii de încercare (Bohigas, 2002)

48

26 Moduri de rupere la grinzile fără armătură transversală (Bohigas.27. configuraţia fisurilor indică faptul că grinda H100/2 are mai multă armătură decât grinda H50/2. . cu cât rezistenţa la compresiune a fost mai mare.beton (b) Fisura în grinda H100/1. La grinzile din seria a 2-a armate la minimul necesar de armătură transversală cantitatea de armătură e corespunzatoare. care urmăreşte interfaţa agregat . În final. În general. deoarece grinda prezintă o rezervă semnificativă de rezistenţă după fisurare. betonul din zona comprimată s-a zdrobit şi a urmat cedarea elementului. iar suprafaţa de cedare a divizat grinda în 2 părţi. cu atât mai bruscă a fost cedarea. după cum se vede în figura 3. .Au fost observate următoarele moduri de cedare ale grinzilor fără armare transversală: . Mai mult. Fig. favorizând apariţia mai multor fisuri. care trece prin agregate şi despică grinda în două Pentru grinzile prevăzute cu armare transversală modurile de cedare ale grinzilor sunt arătate mai jos.grinzile fără armare transversală au cedat brusc prin apariţia unei singure fisuri. 3. 2002) (a) Fisura în grinda H50/1.grinda H100/1 a cedat brusc. .pentru grinda H75/1 nu a fost posibilă observarea unei fisuri din forţă tăietoare înainte de cedare. suprafaţa de cedare străbătând agregatele. 49 .pentru grinzile H50/1 si H60/1 s-a observat următorul comportament: prima fisură din forţă tăietoare în grindă a continuat să despice betonul in lungul armăturilor longitudinale.

Configuraţia fisurilor s-a modificat deasemenea.28). 2002) O cantitate de armătură mai mare îmbunătăţeşte răspunsul la forţă tăietoare şi asigură un răspuns mai ductil.28 Fisuri în grinzile cu armare transversală diferită (Bohigas. 2002) 50 .27 Fisuri în grinzile cu minim de armatură transversală (Bohigas.109 ρw = 0. 3.239 Fig. ρw = 0 ρw = 0. 3. iar in 50/3 se vad 3 fisuri (figura 3.Fig. in grinda 50/2 observăm 2 fisuri. Grinda 50/1 prezintă o singură fisură.

30. Mecanismul de cedare al grinzilor cu armătură distribuită pe înălţime a fost diferit faţă de grinzile cu sau fără etrieri. Grinzile cu armătură distribuită au avut mai mult de o fisură şi rezistenţa la tăietoare a fost cu 30% mai mare pentru H50/5 decât a grinzii H50/1 şi cu 19% mai mare pentru H100/5 decât H100/1.Fig. Aceştia au demonstrat că efectul creşterii înălţimii grinzii dispare la grinzile fără etrieri. H50/2 şi H50/3 (Bohigas.29 Influenţa armăturii transversale. Configuraţia fisurilor este arătată în figura 3. cedând întâi grinda cu betonul cu rezistenţă mai mare. 2002) În ceea ce priveşte influenţa armăturii longitudinale distribuite pe înălţimea grinzilor se pot face următoarele observaţii: grinzile H50/5 si H100/5 au fost proiectate pentru a verifica rezultatele testelor lui Collins & Kuchma (1999). 51 . Grinzile fără armare transversală H50/1 şi H100/1 au cedat brusc la apariţia primei fisuri. Deformaţia tangenţială la grinzile H50/1. dacă grinzile sunt prevăzute cu bare longitudinale distribuite pe înălţime. Ambele cedări au avut un caracter casant. 3.

32. Fig.31 Tipuri de grinzi cu raportul lungime/înălţimea secţiunii=4 (Xiao et al. grinzile armate cu etrieri au avut un răspuns mai puţin fragil. 1999) 52 . iar etrierii s-au dovedit mai eficienţi la grinzile din beton de rezistenţă mai mare.30 Configuraţia fisurilor la grinzile fără armătură transversală şi la grinzile cu armătură longitudinală distribuită pe înălţime (Bohigas. 3.Fig. influenţa armăturii transversale a variat odată cu rezistenţa la compresiune. Armarea grinzilor este dată in figura 3. Xiao et al. 3. 2002) În concluzie. (1999) au incercat 6 grinzi de dimensiuni 200x400 supuse unor cicluri de forfecare.31 şi 3..

3. În comparaţie cu grinzile armate cu etrieri.5 MPa si oţel cu rezistenţa de curgere de 469 MPa.34. În ciuda creşterii capacităţii la acţiuni laterale.0 si 3. ciupitura buclelor fiind mai mare la grinzile scurte. 53 . S-a observat că pentru grinzile cu raport deschidere/înălţime=3 fisurile s-au raspândit pe întreaga deschidere.Fig. Efectul raportului deschidere/înălţimea sectiunii se poate observa comparând formele curbelor histeretice din figura 3. în comparaţie cu 4.5 ale grinzilor HB410L-T65 respectiv HB3-10L-T50. grinzile cu armătură longitudinală distribuită au avut deplasări mai mari şi au suportat mai multe cicluri de încărcăre până la cedare. caracterizată prin ciupituri mai slabe a curbei histeretice şi un mai mare nivel de ductilitate decât grinzile armate convenţional.0.33 şi 3. la grinzile cu armătură longitudinală distribuită pe înălţime fisurile au fost mai fine şi distribuite constant pe deschidere.32 Tipuri de grinzi cu raportul lungime/înălţimea secţiunii=3 (Xiao et al.. 1999) Betonul utilizat a avut o rezistenţă la compresiune de 69. Modelele HB4-12L-T65 şi HB3-12L-T50 au dezvoltat un indice de ductilitate de 5. grinzile cu armătură longitudinală distribuită au avut o comportare bună la acţiuni repetate.5 şi 5.

Fig. Tabel 3. 1999) Grinzile cu etrierii la distanţa de 100 mm (maximul prevăzut de codul antiseismic este d/4) au avut rezistenţa mai mare decât cerinţa şi au avut un răspuns bun şi un indice de ductilitate de 6.34 Răspuns hysteretic la grinzile cu raportul lungime/înălţimea secţiunii = 3 (Xiao.6 Tabel centralizator cu rezultatele testelor asupra celor 6 grinzi (Xiao.0. 3. Grinzile scurte puternic armate au avut rezistenţa la tăietoare aproximativ egală cu cerinţa. Această tendinţă de reducere a ductilităţii odată cu creşterea armăturii longitudinale poate fi contracarată utilizând armătură longitudinala distribuită pe înălţimea sectiunii. indicând o ductilitate mai scăzută faţă de grinzile armate mai slab. 1999) Fig.33 Răspuns hysteretic la grinzile cu raportul lungime/înălţimea secţiunii = 4 (Xiao. 1999) Notaţii: Vmax – forţa tăietoare maximă înregistrată 54 . 3.

3. Comportarea la acţiuni seismice a grinzilor scurte armate puternic poate fi imbunătăţită crescând ductilitatea printr-o distribuire a armaturilor longitudinale pe înălţimea grinzii. (2008) La universitatea Curtin din Australia au fost încercaţi şapte pereţi din beton de înaltă rezistenţă. la forţă tăietaoare şi moment aplicate monoton crescător şi forţă axială constantă. ductilitatea grinzilor scurte scade odată cu creşterea armăturii pentru incovoiere.35). 55 .Vif – forţa tăietoare corespunzatoare armăturii longitudinale Du – deplasarea laterală ultimă L – deschiderea grinzii mD – indice de ductilitate ultim Ca o observaţie generală. la scara aproximativ 1/3 (Fig. Rezultatele sunt date în tabelul 3.7. ca o consecinţă a creşterii cerinţei la forţă tăietoare. Armătura longitudinală distribuită pe verticală menţine mecanismul de preluare a forţei tăietoare prin aderenţa dintre piatra de ciment şi agregat. 3. cu consecinţa de a întârzia apariţia cedării din lunecare datorită încărcărilor ciclice.3 Pereţi structurali Farvashany et al.

75 N (kN) 540 954 953 2364 955 550 952 V (kN) 735 845 625 866 801 745 800 δu (mm) 11.36). 3.62 13.26 1.47 0. (2008) Tabelul 3.26 1.75 ρv % 1.26 0.75 0.50 11.47 0.75 0.14 9.75 1.47 0.26 0. 2008) ID perete 1 2 3 4 5 6 7 fc (MPa) 104 93 86 91 84 90 102 ρh % 0.10 15.81 16. 3. 56 .75 0.7 Caractersticile betonului şi principalele rezultate (Farvashany et al. iar cele orizontale au fost îndoite datorită deplasării orizontale.18 Cedarea s-a produs printr-o fisură diagonală (fig.16 15.47 0. barele orizontale s-au rupt.35 Detaliile specimenelor încercate de Farvashany et al.Fig.

36 Specimen HSCW1: a) Specimeul la SLU. Testele s-au desfăşurat în cadrul unui program naţional de 5 ani „ New RC project”. În general. b) Relaţia forta-deplasare. 3. Încercările au arătat că: La încărcări axiale mai mari scade deplasarea orizontală. elementele au fost încărcate cu o forţă axială constantă şi cu o forţă orizontală ciclic alternantă. O parte din pereţi au fost încercaţi la încovoiere biaxială. între 19881993 pe pereţi din beton de înaltă rezistenţă (între 60 şi 120 MPa) armat cu armături de înaltă rezistenţă (între 700 şi 1200 MPa). Forţa tăietoare ultimă creşte puţin la creşterea cantităţii de armătură orizontală. adică s-a mai aplicat o forţă orizontală perpendicular pe planul peretelui.a) b) Fig. Deplasarea orizontală creşte cu cantitatea de armătură orizontală. 57 . Kabeyasawa & Hiraishi (1998) Sunt prezentate rezultatele a 21 de teste efectuate în Japonia. pe direcţie orizontală. efectuându-se câte 2 cicluri complete la fiecare nivel de deplasare orizontală. care a avut ca scop investigarea fezabilităţii de structuri de clădiri cu materiale cu foarte înaltă rezistenţă. controlul a fost în deplasări.

curgerea armăturii în bulbi. Elementele au fost proiectate. să cedeze din încovoiere sau din forţă tăietoare după curgerea armăturii verticale din bulbi. curgerea armăturii în inima peretelui. mărimea forţei axiale. 3.9 sunt sintetizate rezultatele: forţele tăietoare şi deplasările orizontale corespunzătoare în momentele semnificative (fisurare din incovoiere.37 Geometria tipică a specimenelor încercate Principalele caracteristici ale materialelor folosite. deschiderea de forţă tăietoare precum şi modul de armare sunt prezentate în tabelul 3. fisurare înclinată.8. cedare). în general. În tabelul 3. 58 .Fig.

8 Caracteristici principale ale specimenelor încercate 59 .Tabelul 3.

Tabelul 3. Rezistenţele şi deformaţiile din încovoiere pot fi evaluate utilizând teoria clasică pentru elemente de beton armat. Concluzia principală a cercetărilor a fost că se pot realiza pereţi cu comportare ductilă. care să cedeze din încovoiere. folosind beton de înaltă rezistenţă. 60 .9 Principalele rezultate ale elementelor încercate În figura 3.38 sunt date curbele histeretice forţă-deplasare pentru câteva din elementele încercate. cu indicarea modului şi punctului de cedare.

38 Relaţii histeretice pentru specimenele NW1.NW6 Relaţia de calcul din codul de proiectare japonez..Fig. cu anumiţi coeficienţi modificaţi pentru a ţine seama de caracteristicile betonului de înaltă rezistenţă.. 3. dă o 61 .

Capacitatea cumulată de deformaţie a fost clar legată de rezistenţa bielei de beton din mecanismul de rezistenţă la forţă tăietoare. Illinois.39 a) Dimensiuni generale ale specimenelor 62 . S-a urmărit în mod special cedarea prin compresiune înclinată ş corelarea rezistenţei bielei comprimate cu deformaţia din articulaţia plastică a peretelui. Pentru elementele la care cedarea se face fără curgerea barelor de pe inimă. Fig.39. Caracteristicle geometrice ale specimenelor sunt date in figura 3. 3.evaluare acceptabilă a rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor care cedează la forţă tăietoare cu curgerea barelor de pe inimă. codul japonez supraestimează rezistenţta la forţă tăietoare. (1984) În articol sunt discutate şi evaluate rezultatele unei serii de încercări pe pereţi izolaţi efectuate la Laboratorul PCA de la Skokie. între anii 1976-1980. Oesterle et al.

Specimenele notate cu „B” sunt de tip halteră (barbell). 63 . 3.Fig. 3.39 c) Detalii de armare În tabelul 3.10 sunt date: braţul de forţă tăietoare. forţa axială şi forţa axială normalizată şi forţa tăietoare maximă. rezistenţa betonului. iar cele notate cu „F” au tălpi (flanged).39 b) Tipuri de secţiuni transversale Fig.

39 2.39 2.00 0.05 Vmax (kN) 1075 1192 1175 1293 1545 1545 1545 1024 1142 1192 1243 1310 1394 655 Cedare s-a produs prin zdrobirea bielelor comprimate în apropierea zonei comprimate din bulb. Curgerea armăturii longitudinale din bulbi a avut loc înainte de cedarea prin zdrobirea betonului.82 49.78 42.Tabel 3.00 0.39 2. astfel încât s-au înregistrat deformaţii mari şi comportarea specimenelor a fost considerată ductilă.96 44.06 0.08 0.39 2.78 21.78 53.39 2.09 51. 64 .09 0.39 2. S-a constatat că unghiul de înclinare al bielei poate fi considerat 450 .33 41. autorii propun în final următoarea relaţie pentru determinarea rezistenţei bielei înclinate: vu = 0.00 0.58 27.39 2.10 Principalele caracteristici şi rezultate ID test B2 B5 B5R B6 B7 B8 B9 B9R B11 B11R B12 F1 F2 F3 M/Vlw 2.44 45.09 0.00 0.00 0.39 2.39 2.30 42.39 2.14fc + Nu/(2lwh) ≤ 0. Cum între această deformaţie şi driftul maxim există o legătură.13 0.39 fc (MPa) 53.58 41.39 2.68 38.39 2.07 0. că efortul mediu de forfecare ultim vu = Vu/(bwd) poate fi considerat proporţional cu rezistenţa la compresiune fc şi acest factor de proporţionalitate depinde de deformaţia în zona plastică.18fc în care lw este lungimea secţiunii şi h înălţimea peretelui. S-a constat de asemenea că limita de 0.92 N (kN) 0 0 0 862 1105 1105 1105 913 0 0 0 0 1190 546 n 0.00 0.00 0.39 2.61 45. şi considerând driftul maxim de 2%.83√fc din codul ACI 318 poate fi descoperitoare pentru pereţi cu rezistenţe la compresiune mai mici de 35 MPa şi forţe axiale mici.

iar cea a rezistenţei la încovoiere pe baza teoriei clasice. Dezvoltarea în adâncime a fisurilor de încovoiere ducând la reducerea contribuţiei zonei comprimate de beton la preluarea forţei tăietoare. Autorii consideră că modelul de calcul din EN 1992-1-1. pe măsură ce se deschid. Cedarea specimenelor experimental s-a produs conform previziunilor. Degradarea acţiunii de dorn a armăturii prin cicluri de forţă tăietoare şi datorită acumulării de deformaţii inelastice în armătura longitudinală. Fenomenul de degradare este mai pronunţat la elementele la care se produce mai întâi curgerea armăturilor longitudinale din încovoiere (formarea articulaţiei plastice) şi cedarea se poate produce din forţă tăietoare când capacitatea la forţă tăietoare scade sub valoarea asociată momentului de plastificare. Şapte din elemente au fost proiectate să cedeze la forţă tăietoare şi unul la încovoiere. Reducerea efectului de întrepătrundere a agregatelor în lungul fisurilor înclinate. factorii care intervin în relaţia de calcul sunt: 65 . Pentru pereţi la care rezistenţa la forţă tăietoare este controlată de rezistenţa bielei comprimate. (2004) Sunt discutate mecanismele care conduc la degradarea rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor de beton armat solicitate ciclic: Reducerea efectului de întrepătrundere a agregatelor în lungul fisurilor înclinate datorită „netezirii” interfeţei prin solicitare ciclică. Verificarea analitică a rezistenţei la forţă tăietoare a fost făcută pe baza teoriei câmpului de compresiuni a lui Vecchio şi Collins modificată de autori. datorită luncecării relative şi acumulării de deformaţii inelastice în armătura transversală. cu bielă de înclinare variabilă şi fără adăugarea contribuţiei betonului nu este adecvat solicitărilor de tip seismic şi optează pentru un model cu bielă înclinată la 45° şi adăugarea unei contribuţii a betonului.Gupta & Rangan (1998) Opt specimene de pereţi din beton de înaltă rezistenţă (fc între 60 şi 80 MPa) au fost încercate sub o forţă axială constantă şi o forţă orizontală monoton crescătoare. Biskinis et al. Scăderea rezistenţei bielei comprimate datorită acumulării de deformaţii transversale de întindere.

procentul total de armare longitudinală (efectul de dorn). forţa axială relativă. De notat că relaţia propusă este valabilă până la betoane cu rezistenţa la compresiune 100 MPa. braţul de forţă tăietoare normalizat Ls/h. rezistenţa betonului prin fc1/2. Modelele propuse au fost validate pe o bază de date compusă din 239 de teste. din care 44 pe pereţi structurali. 66 .- intensitatea incursiunilor în domeniul plastic (prin factorul de ductilitate μΔ).

Coeficienţii de transformare diferă însă de la o normă la alta (şi de la un autor la altul) aşa cum se va vedea în continuare.1).1. 4. 4.1 Încovoiere cu sau fără forţă axială Toate normele de proiectare pentru beton permit înlocuirea diagramei de eforturi unitare de compresiune în beton cu un bloc rectangular echivalent (fig.1 Blocul rectangular echivalent a) Eurocod 2 – EN 1992-1-1: Fig.1 Blocul de compresiune şi blocul rectangular echivalent pentru beton normal şi beton de înaltă rezistenţă (după EN1992-1-1) Fig. 4.Capitolul 4 Calculul elementelor din beton armat de înaltă rezistenţă 4. 4.2 Diagrama simplificată eforturi – deformaţii pentru beton (după EN1992-1-1) 67 .

3): sc=fcd x [1 – (1 – eC/ec2)n.1 Fig.1 Caracteristici de rezistenţă şi deformaţie pentru beton (EN1992-1-1) 68 . pentru eC2 ≤ ec≤ ecu2 unde: fcd.Notaţii: Ac – Aria de beton As – Aria de armatură d – înălţimea utilă a secţiunii x – înălţimea zonei comprimate l – factor ce defineşte înălţimea blocului rectangular echivalent l= 0. ec2.8 – (fck – 50)/400. pentru 50 ≤ fck ≤ 90 MPa Relaţia σ – ε a betonului confinat pentru calculul la SLU (figura 4. pentru fck ≤ 50 MPa h= 1 – (fck – 50)/200.3 Diagrama efort unitar – deformaţie specifică a betonului pentru calculul la SLU (STAS 10107/02-90.8. fcd= fck/gc fck – rezistenţa caracteristică pe cilindru la compresiune a betonului la 28 de zile ecu2 – deformaţia ultimă es – deformaţia specifică a armăturii ec2 – deformaţia atinsă la efortul maxim h – coeficient care defineşte rezistenţa efectivă h= 1. 4. pentru 50 ≤ fck ≤ 90 MPa Fc – rezultanta compresiunii în beton Fs – rezultanta întinderii în armătură fcd – rezistenţa de calcul la compresiune a betonului. pentru 0 ≤ eC ≤ ec2 sc=fcd . ecu2 conform tabel 4. EN1992-1-1) Tabel 4. n. pentru fck ≤ 50 MPa l= 0.

69 .

50 2.00 1.00 3.Curbe Caracteristice Beton (EC2) 95 90 85 80 75 70 65 60 Efort unitar N/mm2 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0 0.00 0.00 Deformatie (%) 2. 4.50 C12/15 C25/30 C50/60 C30/37 C55/67 C35/45 C60/75 C40/50 C70/85 C45/55 C80/95 C90/105 C16/20 C20/25 Fig.4 Diagrama de calcul efortur unitar – deformaţie specifică pentru diferite clase de beton (EN1992-1-1) 70 .50 3.50 1.

85 b1= 0. k4=g+(1 . 4. r = Ast/Ag Ast – aria totală a armăturii longitudinale Ag – aria totală a secţiunii de beton Ac – aria secţiunii de beton din interiorul etrierilor. a1= 0.5 Blocul de compresiune şi blocul rectangular echivalent (după ACI-318) Notaţii: c – poziţia axei neutre f’c – rezistenţa la compresiune pe cilindru f’co – rezistenţa la compresiune a betonului din element k3 – coeficient care face legătura între rezistenţa betonului din element şi cea a cilindrului de beton.95 g = 1.85 .65.007 f’c ≤ 0.1 – 0.g) Ac/Ag ≤ 0.b) ACI 318-05: Fig. f’c in MPa P0 – capacitatea stâlpului la compresiune centrică a1 – coeficient ce determină lăţimea blocului rectangular de tensiuni b1 – coeficient ce determină înălţimea blocului rectangular de tensiuni e0 – deformaţia specifică corespunzătoare rezistenţei f’c eu – deformaţia specifică ultimă r – coeficient de armare.95 .0. pentru f’c ≤ 30 MPa b1= 0. pentru f’c > 30 MPa εu = 0.003 71 .85.008 (f’c – 30) ≥ 0. k3=0.90 k4 – coeficient ce ţine seama de pierderea de rezistenţă datorită expulzării betonului de acoperire.

85.85.008 (f’c .003 f’c ≤ 70 (100) MPa pentru elemente din zone seismice (alte elemente) *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 e) Ozbakkaloglu & Saatcioglu (2004): a1= 0.004 (f’c .85. pentru f’c ≤ 28 MPa b1= 0. pentru f’c > 30 MPa 0.65 .0020 (f’c .85.c) CSA A23.85 – 0.007252 (f’c . pentru f’c ≤ 69 MPa a1= 0.72.003 *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 g) Teng-Hoi Tan & Nguyen (2005): a1= b1= 0.3-94: a1= 0.0029 (f’c .30) ≥ 0.(f’c .0015 f’c ≥ 0.9 – 0.002 f’c.85 – 0.85 – 0.65 .0036 ≤ εu = 0.75.30) 105 ≤ 0.85 – 0. pentru f’c ≤ 30 MPa a1= 0. pentru f’c > 69 MPa b1= 0.67 b1= 0.85.0036 .67 .0025 f’c ≥ 0.55) ≥ 0. pentru f’c > 28 MPa εu = 0.85 – 0.67 εu = 0.85 – 0.0014 (f’c .30) ≥ 0. pentru f’c > 30 MPa b1= 0.85 – 0.75. pentru f’c > 55 MPa b1= 0. Zia şi Mirmiran (2008): a1= 0. pentru f’c ≤ 30 MPa b1= 0.0035 *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 d) NZS 3101-1995: a1= 0.69) ≥ 0.97 – 0. pentru f’c ≤ 55 MPa a1= 0.30) ≥ 0. pentru f’c ≤ 30 MPa b1= 0. pentru f’c > 30 MPa εu = 0. pentru f’c ≤ 100 MPa 72 .28) ≥ 0. Rizkalla.0027 *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 f) Mertol.85.

a1= b1= 0,7, pentru f’c > 100 MPa *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 h) Ibrahim, Hisham şi MacGregor (1994): a1= 0.85 – 0.00125 f’c ≥ 0.725, pentru f’c ≤ 130 MPa b1= 0.95 – 0.0025 f’c ≥ 0.70, pentru f’c ≤ 130 MPa *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 În figura 4.6 sunt comparate forţele echivalente de compresiune ale blocului rectangular calculat conform specificaţiilor codurilor de proiectare şi ale autorilor mai sus menţionaţi. Pentru a putea face această comparaţie s-a folosit coeficientul adimensional: C / (b x fc) = a1b1, unde C reprezintă forţa echivalentă de compresiune, b este lăţimea elementului, x este înălţimea zonei comprimate, iar fc este rezistenţa la compresiune a betonului.
0.9 0.8 0.7 0.6 0.5 Eurocodul 2 ACI318-05 CSA A23.3-94 NZS 3101-1995 Ozbakkaloglu&Saatcioglu, 2004 Mertol et al., 2008 0.3 0.2 0.1 0.0 C50/60 C70/85 Clasa betonului C90/105 Teng Hoi Tan&Nguyen, 2008 Ibrahim et al., 1994

a1b1

0.4

Fig. 4.6 Comparaţie bloc rectangular echivalent – forţă de compresiune. În figura 4.7 sunt comparate momentele încovoietoare ale forţei de compresiune echivalente faţă de fibra cea mai comprimată prin coeficientul adimensional M / (0,5 b x2 fc) = a1b12.

73

0.7 0.6 0.5 0.4 Eurocodul 2 ACI318-05 CSA A23.3-94 NZS 3101-1995 Ozbakkaloglu&Saatcioglu, 2004 Mertol et al., 2008 Teng Hoi Tan&Nguyen, 2008 Ibrahim et al., 1994

a1b12

0.3 0.2 0.1 0.0 C50/60 C70/85 Clasa betonului C90/105

Fig. 4.7 Comparaţie bloc rectangular echivalent – moment incovoietor. 4.1.2 Efectul confinării Aşa cum arată studiile experimentale, rezistenţa şi ductilitatea betonului creşte atunci când acesta este supus la compresiune triaxială. În 1928, Richart, Brandzaeg şi Brown au determinat experimental relaţia de creştere a rezistenţei şi deformaţiei specifice a betonului în condiţii de compresiune triaxială:
' f cc = f c'0 + k1 f l

ε cc = ε c 0 ⎜1 + k 2 ⎜

fl ' f co

⎞ ⎟ ⎟ ⎠

unde:
' f cc - rezistenţa betonului supus la compresiune triaxială

f c'0 - rezistenţa betonului neconfinat

f l - presiunea laterală
' ε cc - deformaţia specifică a betonului confinat corespunzătore lui f cc

ε c 0 - deformaţia specifică a betonului neconfinat corespunzătore lui f c'0

k1=4.1 k2=5 k1
Alte teste realizate de Balmer în 1949 au demonstrat că valoarea coeficientului k1 se situează între valorile 4.1 şi 7, cu o medie de 5.6. Figura 4.8 arată 74

relaţiile efort unitar – deformaţie specifică obţinute de Richart folosind o presiune constantă a fluidului în timp ce efortul de compresiune a fost mărit până la curgere.

Fig. 4.8 Relaţia efort unitar – deformaţie specifică obţinută experimental de Richart et al. (1928) Pentru elementele de beton armat cu rezistenţe mici şi medii în literatura de specialitate sunt mentionate diverse modele iar în ceea ce urmează sunt prezentate cele mai des utilizate dintre acestea. Modelul Kent şi Park şi extinderea acestuia, modelul Kent si Park modificat, a fost dezvolatat iniţial pentru a ţine cont de creşterea deformaţiei specifice ultime, dar fără să ţină seama de creşterea rezistenţei. În firgura 4.9 sunt date legile constitutive pentru cele două modele, iar relaţiile de mai jos reprezintă expresiile matematice ale acestora.
2 ⎡ ε ⎛ε ⎞ ⎤ ⎢2 c − ⎜ c ⎟ ⎥, pentru 0 < ε c ≤ ε cc fc = f ⎜ ⎟ ⎢ ε cc ⎝ ε cc ⎠ ⎥ ⎦ ⎣ ' cc

ε ⎤ ' ⎡ f c = f cc ⎢1 − Z c ⎥, ε cc ⎦ ⎣ ' f c = 0.2 f cc
unde: εcc = K εc0

pentru ε cc < ε c ≤ ε c 2

pentru ε c > ε c 2

75

75 ρ s − 0.5 3 + 0. 4.Uzumeri (Sheikh & Uzmeri.ε c 2 = ε cc + 0.9 Z= în modelul Kent – Park modificat 0.9 Legile σ-ε pentru modelul Kent – Park si Kent-Park modificat Primul model de beton confinat care ţine cont de zona efectiv confinată (vezi fig.dimensiunea miezului de beton de la interiorul armăturii transversale s.002 K 145 f c 0 − 1000 s K = 1+ ρ s f yh f c0 fyh – rezistenţa la curgere a armăturii transversale b’.004 + 0. 4. 1980).10) a miezului de de beton este modelul Sheikh .distanţa între etrieri ρs – coeficientul volumetric al armăturii transversale a) Modelul Kent – Park b) Modelul Kent-Park modificat Fig.8 în modelul Kent – Park Z f yh 300 ε cu = 0. 76 .29 f c 0 b' + 0.

Zona descendentă este reprezentată de o linie dreaptă care continuă până la 30% din efortul unitar maxim şi este urmată de un palier constant. 4. este compusă din trei intervale. Intervalul ascendent OA este definit de o parabolă de ordinul 2 şi este urmat de o linie orizontală AB. Fig.10 Zonele de beton neconfinate presupuse în modelul Sheikh-Uzumeri (Sheikh & Uzmeri. 1980) Legea constitutivă pentru betonul confinat. determinată folosind rezultatele experimentale obţinute pe o serie de 24 de stâlpi cu diverse configuraţii pentru armătura transversalăşi longitudinală. aşa cum indică figura 4.11.a) Zona de beton neconfinată la nivelul etrierilor b) Zona de beton neconfinată între etrieri Fig. 4.85f’c 77 .11 Legile σ-ε pentru modelul Sheikh-Uzumeri (Sheikh & Uzmeri. 1980) Rezistenţa betonului confinat este dată în funcţie de un coeficient Ks care este determinat astfel încât să tină cont de zona efectiv confinată de beton: fcc=Ksfcp unde: fcp =0.

225 ρ s B + ε s2 s Mander et al.valoarea minimă a zonei de beton delimitată de axa teoretică a etrierului perimetral.0 + ⎡⎛ 1 nC 2 ⎜1 − ⎢ 140 Pocc ⎢⎜ 5.s2 = 1 + ⎢1 − 5. deformaţia specifică corespunzătoare unui efort unitar de 85% din rezistenţa betonului confinat este: ε s 85 = 0. 78 .0⎜ ⎟ ε oo C ⎢ ⎝B⎠ ⎣ 2 ⎤ ρ s f ' sh ⎥ ⎥ f 'c ⎦ unde: ε oo . Aco .numărul de arce. 85f’c (Aco-As) As .ε s1 = 80 K s f ' c ⋅10 −6 ε 248 ⎡ ⎛s⎞ .este aria de beton delimitată de axa teoretică a etrierului perimetral.deformaţia specifică corespunzătoare lui f’c pentru betonul neconfinat Pentru zona descendentă.5 B 2 ⎣⎝ ⎞⎛ s ⎞ ⎟⎜1 − ⎟ ⎟ ⎠⎝ 2 B ⎠ 2 ⎤ ⎥ ρ s f ' sh ⎥ ⎦ Pocc=0. ρs – coeficientul volumetric al armăturii transversale. C – distanţa interax a barelor longitudinale. B. n .este aria de armătură longitudinală. Valorile deformaţiilor specifice ε s1 şi ε s 2 care delimitează zona de efort unitar maxim sunt următoarele: . (1988) a propus un model de confinare grad mai mare de generalitate care se poate extinde şi la secţiuni rectangulare pentru care efectul de confinare este diferit pe cele două direcţii principale (figura 4. s –distanţa între etrieri.K s = 1. f’sh – efortul din etrieri corespunzător atingerii rezistenţei maxime în betonul confinat.12).

Fig.. a fost cea din modelul William-Wranke cu 5 parametri care. 1988) 79 . 4.. Fig.13. 4. a fost transpusă în curbe de interacţiune conform figurii 4.13 Determinarea rezistenţei betonului confinat în funcţie de presiunea laterală de confinare (Mander et al. 1988) Suprafaţa limită de rupere a betonului în condiţii de solicitare triaxială folosită de Mander et al. pentru uşurinţă.12 Zona de beton confinată (Mander et al.

Ke = ⎝ 1 − ρ cc ⎛ s' ⎜1 − ⎜ 2d s Ke = ⎝ 1 − ρ cc ⎞ ⎟ ⎟ ⎠.y fyh unde: ρx=Asx/(sdc) ρy=Asy/(sbc) n s' ⎡ ⎤⎛ 1 − ∑ Ci2 / (6bc d c )⎥⎜1 − ⎢ ⎜ 2b ⎣ i =1 ⎦⎝ c Ke = 1 − ρ cc ⎞⎛ s' ⎟⎜1 − ⎟⎜ 2b c ⎠⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ pentru sectiuni dreptunghiulare ⎛ s' ⎞ ⎜1 − ⎜ 2d ⎟ ⎟ s ⎠ .14. 2 pentru secţiuni circulare armate cu etriei pentru secţiuni circulare fretate Ae= aria de beton confinata eficient Acc= aria de beton confinata (Acc = Ac(1-ρcc) ) Ac = aria miezului de beton Relaţia care dă legea constitutivă pentru betonul confinat este urmăotarea: fc = f ' cc xr r −1+ xr unde: x=εc/εcc r=Ec/(Ec – Esec) E c = 5000 f ' co Esec = f’cc / εcc Reprezentarea grafică a legii constitutive pentru betonul confinat conform modelului Mander este dată în figura 4.y=Keρx.Eforturile efective de confinare se determină considerând ca etrierii ajung la curgere iar deformaţia specifică ultimă este asociată cu ruperea primului etrier. 80 . Rezistenţa betonului confinat se obţine din figura 4.13 folosind ca presiuni laterale eforturile efective de confinare date de următoarele formule: flx.

modelul de confinare cel mai cunoscut este modelul Cusson-Paultre (Cusson & Paultre. dar şi de tipul oţelului. Pornind de la ecuaţia de echilibru între presiunea laterală aplicată miezului confinat de beton şi forţele de confinare dezvoltate în armătura transversală. Watanabe şi Tanaka creşterea clasei betonului duce la o scădere a ductilităţii betonului. presiunea laterală nominală pentru stâlpii rectangulari se poate deduce cu relaţia: fl = unde: f hcc s ⎛ Ashx + Ashy ⎜ ⎜ c +c y ⎝ x ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ fhcc – efortul în armătura transversală atunci când efortul unitar maxim în betonul confinat este atins s. 1988) Folosirea modelelor de beton confinat prezentate mai sus pentru la betoane de înaltă rezistenţă nu este indicată deoarece aceste au fost calibrate folosind betoane obişnuite.distanţa între erieri cx. Pentru elementele realizate din beton de înaltă rezistenţă.14 Legea σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform modelului Mander (Mander et al. Pentru armăturile transversale s-a folosit oţel cu limita de curgere variind de la 400 la 1400MPa.dimensiunile miezului de beton pe cele două direcţii 81 . Modelul a fost calibrat folosind datele experimentale obţinute pe 50 de stâlpi cu rezistenţe de la 60 la 120 MPa. 4. Mai mult efectulul confinării în cazul betoanelor de înaltă rezistenţă depinde de nu doar de cantitatea de armătură transversală. 1994).. Aşa cum indică studiile efectuate de Muguruma.Fig.y .

Explicaţia constă în faptul că.Ashx. funcţie de factorul de confinare efectivă: - Clasa I . autorii au preluat de la modelul Mander indicele de eficienţă a confinării Ke. presiunea efectivă de confinare fiind: fle = Ke fl Deşi în mod constant la betoane obişnuite se foloseşte ca indicator al eficienţei confinării factorul de confinare ρh (fyh / f’c) . 82 . sau cei din clasa III. Pentru estimarea efortului maxim unitar în betonul confinat s-a folosit o relaţie asemănătoare celei propuse de Richart et al.7 Formula a fost dedusă printr-o regresie polinomială aplicată datelor experimentale şi incorporează caracterul neliniar al relaţiei dintre presiunea laterală şi creştrea rezistenţei betonului confinat. Stalpii de clasă II.0+2.Stalpi slab confinaţi (0% < fle / fco < 5%) Clasa II .Stalpi mediu confinaţi (5% < fle / fco < 20%) Clasa III . Reprezentarea grafică a legii constitutive pentru beton de înaltă rezistenţă confinat este dată în figura 4. în 1928: fcc / fco=1. deşi au acelaşi indice de confinare ρh (fyh / f’c).1(fle/fco)0. nu se recomandă folosirea lor în zone seismice sau ca structură principală pentru preluarea forţelor laterale induse de acţiunea cutremurelor de intensitate medie sau ridicată. cu creşteri semnificative ale rezistenţei şi ductilităţii se pot folosi în structurile aflate în zone seismice. Prin compararea rezultatelor obţinute pe un numar de 30 de stâlpi din beton de înaltă rezistenţă. Cusson şi Paultre au propus ca factor de confinare efectivă raportul între fle şi fco .Stalpi bine confinaţi ( fle / fco >20%) Deoarece stâlpii din prima clasă nu prezintă o creştere suficientă de rezistenţă şi ductilitate.15. funcţie de modul de dispunere al armăturii transversale în sectiune şi de pasul etrierilor stâlpii să se comporte diferit.y – ariile de armătură transversală pe cele două direcţii În modelul Cusson-Paultre. care prezintă creşteri moderate de rezistenţă şi o comportare ductilă a betonului confinat după atingerea rezistenţei maxime. Cusson şi Paultre au calsificat stâlpii supuşi la compresiune în trei clase.

5 2 ⎛ f ⎞ k 2 = 0.58 + 16⎜ le ⎟ ⎜f ⎟ ⎝ co ⎠ 1.15. 1994) Partea ascendentă a curbei (OA) este o relaţie σ-ε pentru beton propusă iniţial de Popovics (1973) şi se poate scrie sub forma: ⎡ r (ε c / ε cc ) ⎤ f c = f ' cc ⎢ .21⎜ le ⎟ ⎜f ⎟ ⎝ co ⎠ 1. deoarece la această deformaţie specifică a betonului şi armătura transversală intră în curgere. Legea σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform modelului CussonPaultre (Cusson & Paultre.004 La determinarea lui ε c50c se consideră fhcc =fyh.Fig.7 ε c 50c = ε c 50U ⎛ f ⎞ + 0. 1 ε c 50U =0. pentru εc ≥ εcc k [ ] unde: k1 = (ε c50c − ε cc )k ln 0. 4.15⎜ le ⎟ ⎜f ⎟ ⎝ co ⎠ 1. pentru εc ≤ εcc r ⎥ ⎢ r − 1 + (ε c / ε cc ) ⎥ ⎣ ⎦ Partea descendentă a curbei (OA) este o modificare a relaţiei propuse de Fafitis şi Shah pentru betoane de înaltă rezistenţă: f c = f ' cc ⋅ exp k1 (ε c − ε cc ) 2 . 83 .4 ε cc = ε co ⎛ f ⎞ + 0.

c = εc2 (fck.125+ 2. modelul Cusson-Paultre nu presupune în mod aprioric intrarea în curgere a armăturii transversale. şi deformaţia specifică care corespunde atingerii acesteia εcc. Determinare presiunii laterale se face în mod iterativ folosind următorii paşi: 1) Se determină presiunea laterală efectivă fle considerând consideră fhcc =fyh 2) Se detrmină rezistenţa betonului confinat. iar dacă aceasta este mai mică decât fyh se repetă paşii de la 2 la 5. aplicabil la secţiuni circulare sau pătrate şi indică doar creşterea rezistenţei şi deformaţei specifice a betonului confinat în raport cu cel neconfinat. Relaţiile de calcul folosite sunt preluate după Model Code (1990).5 εcc [1-( fle / fcc)] 4) Se determină fhcc folosind legea constitutivă a oţelului folosit pentru armătura transversală.16): fck.c = fck (1. 5) Se reevaluează presiunea efectivă de confinare fle .c = εcu2 + 0. norma europeană nu dă nici o indicaţie privind modul de calcul al 84 .00 + 5.Pentru determinarea rezistenţei betonului confinat. Modelul propus de EN 1992-1-1 este un model simplificat. fcc. 4.c/fck)2 εcu2. 4.presiunea laterală de confinare efectivă Fig.5 σ2/fck) pentru σ2 > 0. σ2.2 σ2/fck unde.05fck εc2. Folosind relaţia εhcc=0.05fck fck.c = fck (1. legea constitutivă indicată de EN 1992-1-1 pentru beton confinat fiind identică din punct de vedere al relaţiilor matematice cu cea folosită pentru beton simplu (vezi fig.16 Legea σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform EN 1992-1-1 Deşi este indicat că presiunea laterală efectivă. σ2 . 3) Se determină εcc.0 σ2/fck) pentru σ2 ≤ 0. trebuie asociată intrării în curgere a etrierilor.

având în vedere că EN 1992-1-1 se bazeză pe Model Code se poate folosi ca metodă de determinare a presiunii laterale efective metoda propusă de acesta.acesteia.2 Determinare a presiunii de confinare conform Model Code 1990 85 .2 este dat modul de calcul al presiunii de confinare pentru secţiuni circulare şi secţiuni dreptunghiulare. Totuşi. În tabelul 4. Tabelul 4.

Stâlpii din beton armat ai structurilor construite în zone seismice.3 (s bc fc’ / fyt) (Ag / Ach – 1) unde: Ash = aria totală a armăturii transversale pe o lungime s. elementele de beton trebuie să aibă ductilitate pentru a se putea produce o redistribuire a eforturilor şi pentru a se putea vedea semne ale cedării înainte ca aceasta să se producă. cantitatea de armătură transversală din stâlpi nu trebuie sa fie mai mică decât valoare calculată cu relaţia de mai jos: Ash ≥ 0. Ach = aria secţiunii de beton din interiorul etrierului. h” = este dimensiunea miezului de beton. m = fy / (0. confinarea elementelor realizate din BIR joacă un rol foarte important în comportarea acestora în timpul perioadei de viaţă a costrucţiei.U. Această cantitate de armătură este stabilită astfel încât stâlpii să aibă o ductilitate suficientă pentru a putea suporta deplasarea relativă de nivel specificată în coduri (2-2. stâlpii realizaţi din BIR sunt mult mai puţini ductili faţă de cei realizaţi din beton obişnuit. NZS 3101-95 ţine cont şi de influenţa forţei axiale la determinarea cantităţii minime de armătură transversală necesară confinării stâlpului: unde: ρg = coeficientul total de armare longitudinală.5%) păstrând un anumit grad de siguranţă. Conform ACI318-02. Datorită acestui lucru. bc = dimensiunea secţiunii miezului de beton măsurată din axul etrierilor.1. Ag = aria brută a secţiunii de beton. trebuie să fie capabili să suporte deplasări laterale repetate. măsurată perpendicular pe direcţia etrierilor. N* = forţa axială la S. Astfel.L. 86 . Cantitatea de armătură transversală prevăzută de codurile de proiectare a fost determinata în general pentru betoanele obişnuite şi nu este mereu suficientă în cazul BIR.85 fc’). Acest lucru se poate asigura printr-o confinare adecvată a miezului de beton. Rezistenţa şi ductilitatea betonului sunt invers proporţionale.3 Evaluarea ductilităţii În proiectarea construcţiilor. fyt = rezistenţa armăturii transversale.4.09 s bc fc’ / fyt ≥ 0.

În figura 4.17 sunt comparate cerintele minime ale cantităţii de armătură transversală prevăzută de cele două coduri (Poultre & Mitchell, 2003).

Fig. 4.17 Comparaţie între necesarul de armătură transversală prescris de ACI31802 şi NZS 3101-95 pentru stâlpi dreptunghiulari, în funcţie de fc’ (Poultre & Mitchell, 2003) Spre deosebire de ACI318-02, cantitatea minimă de armătură transversală calculată cu NZS 3101-95 este puternic influenţată de forţa axială. Pentru forţe axiale mici şi rezistenţe mici ale betonului la compresiune, codul neozeelandez prevede o cantitate mai mică de armătură, în timp ce pentru forţe axiale şi rezistenţe mari, cantitatea de armătură calculată dupa NZS 3101-95 este mai mare faţă de cea determinată folosind ecuaţiile din ACI318-02. Ecuaţiile prevăzute în ACI318-02 pentru calculul cantităţii de armătură de confinare necesară au fost determinate pe baza solicitărilor de tip centric, ceea ce nu este reprezentativ pentru comportarea elementului în zone seismice (Saatcioglu, 2003). Capacitatea la deplasare laterală e influenţată de factori precum cantitatea, rezistenţa şi distanţa între etrieri, rezistenţa la compresiune a betonului, valoarea forţei axiale, raportul ariilor secţiunilor de beton dintre miezul confinat şi secţiunea

87

brută, raportul între înălţimea grinzii si deschiderea acesteia şi procentul de armare longitudinal. Un raport între majoritatea parametrilor enumeraţi mai sus a fost propus (Saatcioglu, 2003) pentru a se reduce numărul variabilelor:

S-a arătat ca stâlpii care au acelaşi raport r au aproximativ aceeaşi capacitate de deplasare laterală dacă ceilalţi parametri (cei neincluşi în acest raport) rămân constanţi. In figura 4.18 şi 4.19 este arătată variaţia driftului capabil odată cu pentru diferite coeficientul r, pentru diferite intensităţi ale forţei axiale respectiv eficienţe ale confinării (kc):

Fig. 4.18 Variaţia driftului capabil odată cu coeficientul r, pentru stâlpi pătraţi (Saatcioglu, 2003)

Fig. 4.19 Variaţia driftului capabil odată cu coeficientului r, pentru stâlpi rotunzi (Saatcioglu, 2003)

88

Staacioglu a stabilit o relaţie cu care se poate determina cantitatea de armătură transversală necesară pentru a obţine un anumit drift capabil:

unde: ρc = coeficient de armare transversală; Ag = aria brută a secţiunii de beton; Ac = aria miezului de beton confinat din axul etrierului în axul etrierului; kc = coeficient de eficienţă al confinării,

bc = latura miezului confinat; s = distanţa între etrieri; sf = distanţa între barele longitudinale aflate la colţ de etrier; P = forţa axială din stâlp; P0 = forţa capabilă a stâlpului la compresiune centrică; δ = driftul unghiular (deplasarea orizontală împărţită la înălţimea etajului). O analiză pentru determinarea cantităţii de armătură de confinare a fost făcută şi de Bing & Park (2004). A fost luată în calcul o serie întreagă de parametri care influenţează semnificativ rezistenţa şi factorul de ductilitate din zonele plastice potenţiale în cazul unor deplasări ciclice. La fel ca Saatcioglu, Bing şi Park au propus nişte ecuaţii care determină cantitatea de armătură de confinare necesară pentru a se obţine un indice de ductilitate (øu / øy) ţintă: - pentru stâlpi rectangulari confinaţi cu etrieri din oţel normal

unde: λ = 117 pentru fc <70 MPa şi λ = 0,5 (fc’)2 – 9,54 fc’ + 539,4 pentru fc ≥70 MPa;

89

Studiile parametrice au arătat că ACI318-99 şi NZS 3101 ar trebui revizuite în anumite cazuri pentru BIR..5 dacă nu se arată că rezistenţa nucleului poate depăşi valoare de calcul la compresiune centrică.0 pentru fc ≥80 MPa .1 fc’ .pentru stâlpi rotunzi confinaţi cu fretă din oţel de înaltă rezistenţă În ecuaţiile de mai sus apar următoarele limitări: ρt m ≤ 0.pentru stâlpi rectangulari confinaţi cu etrieri din oţel de înaltă rezistenţă unde: λ = 91 – 0. Aceste ecuaţii au fost verificate cu datele experimentale existente şi au arătat o bună apreciere a necesarului de armătură de confinare. Ac / Ag ≤ 1. fyh ≤ 900 MPa.4 – coeficient total de armare longitudinală. 90 .pentru stâlpi rotunzi confinaţi cu fretă din oţel normal unde: α= 1.1 pentru fc <80 MPa şi α= 1.

cu sau fără forţa axială (grinzi. 1 – Evaluare): f yw fc θ um β ⎛ω' ⎞ = ν ⋅⎜ ⎟ 4 ⎜ω ⎟ ⎝ ⎠ 0.Fig. 4. 35 ⋅ 25 αρ x (2) 91 . fyh = 430MPa (Bing & Park. 4. stâlpi şi pereţi).21 Cantitatea de armătură necesară calculată cu diverse ecuaţii pentru stâlpi pătraţi din BIR.20 Cantitatea de armătură necesară calculată cu diverse ecuaţii pentru stâlpi pătraţi din BIR. fyh = 1318MPa (Bing & Park. Vol.3 ⋅f 0. 2004) Rotirea plastică maximă (diferenţa între rotirea ultimă şi cea de la iniţierea curgerii în armătură) pe care se poate conta în verificările la SLU în elementele solicitate la încovoiere. 2 c ⎛L ⎞ ⋅⎜ V ⎟ ⎝ h ⎠ 0 . 2004) Fig. în regim de încărcare ciclică se poate determina cu expresia (P100-3.

In cazul unor constructii noi. α factorul de eficienţă al confinării.8.unde: β h Lv = M/V N bhf c este coeficient cu valoarea 0. x x Expresia este valabilă în situaţia în care barele de armătură sunt profilate şi în zona critică nu există înnădiri.01. incluzând armătura din inimă. N forţa axială considerată pozitivă în cazul compresiunii ν = ω ' . 92 . la care executia corecta este asigurata printr-un control efiecient care valideaza calitatea betonului si a otelului pus in opera.1 se introduce valoarea 0. fc şi fyw rezistenţele betonului la compresiune şi ale oţelului din etrieri (MPa). stabilite prin împărţirea valorilor medii la factorii de încredere corespunzători nivelului de cunoaştere atins în investigaţii. In cazul în care valorile ω şi ω’ sunt sub 0. factorul de incredere poate fi luat egal cu 1.01 pentru stâlpi şi grinzi şi 0. masurate din axul etrierului bi − distanta intre barele longitudinale consecutive aflate la colt de etrier sau agrafa ρ s = As bw sh coeficientul de armare transversală paralelă cu direcţia x.007 pentru pereţi este înălţimea secţiunii transversale braţul de forfecare în secţiunea de capăt b lăţimea zonei comprimate a elementului. ho − dimensiunile samburelui de beton confinat. determinat cu relaţia ⎛ s ⎞⎛ s ⎞ α = ⎜1 − h ⎟⎜1 − h ⎟⎜1 − ∑ i ⎟ ⎜ 2b ⎟⎜ 2h ⎟⎜ 6h b ⎟ ⎛ b2 ⎞ ⎠ ⎝ o ⎠⎝ o ⎠⎝ o o s h − distanta intre etrieri bo .01. valorile obţinute din aplicarea relaţiei (2) se înmulţesc cu 0. respectiv întinse. în expresia A.ω coeficienţii de armare a zonei comprimate. În elementele la care nu sunt aplicate regulile de armare transversală ale zonelor critice. iar la realizarea armării sunt respectate regulile de alcătuire pentru zone seismice.

10. lo. 1 – Evaluare): pl θ um = 1 γ el (φ u ⎛ 0. în relaţia (2) coeficienţii de armare ω’ se multiplică cu 2. fără înnădiri în zonele critice. specific solicitării ciclice: Deformaţia ultimă a armăturii longitudinale.5. Rezistenţa betonului confinat se determină cu relaţia: 0 .5 pentru stalpi şi grinzi şi 1. în raport cu deformaţia specifică εc2 a betonului neconfinat se determină cu relaţia: ⎡ ⎣ ⎞⎤ ⎛ f cc − 1⎟⎥ ⎟ ⎠⎦ ⎝ f ε cc = ε c 2 ⎢1 + 5⎜ ⎜ iar deformaţia specifică ultimă la fibra extremă a zonei comprimate se obţine cu: 93 . Pentru evaluarea curburii ultime φu se poate folosi următorul model. εsu. În vederea evaluării rotirii plastice capabile poate fi utilizată alternativ expresia bazată pe ipoteze simplificatoare de distribuţie a curburilor la rupere (P100-3.85 ⎡ ⎛ αρ sx f yw ⎞ ⎤ ⎟ ⎥ f cc = f c ⎢1 + 3.8 pentru pereţi lungimea zonei plastice In calculul valorii φu se tine seama de sporul de rezistenţă şi de capacitate de deformaţie ca efect al confinării. este mai mică decât lungimea minimă de suprapunere prevăzută de EC2-02 pentru condiţii severe de solicitare.min valoarea capacităţii de rotire plastică dată de (2) se reduce în raportul lo/lo. se ia egală cu 0. valorile θ um date de relaţia (2) se înmulţesc cu 0. γel = 1. Vol. Dacă lungimea de petrecere efectivă lo.min.Dacă în zona critică se realizează şi înnădiri prin petrecere ale armăturilor longitudinale.7⎜ ⎜ f ⎟ ⎢ c ⎝ ⎠ ⎥ ⎦ ⎣ deformaţia specifică la care se atinge fcc. În cazul utilizării barelor netede.5 L pl − φ y )L pl ⎜1 − ⎜ Lv ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ unde: φu φy γel Lpl este curbura ultimă în secţiunea de capăt este curbura de curgere în aceeaşi secţiune coeficient de siguranţă care ţine seama de variabilitatea proprietăţilor fizico-mecanice.

5 unde: αρ sx f yw f cc α. pentru elemente fără înnădiri în această zonă se determină cu relaţia: L pl = d bl f y ( MPa) Lv + 0.ε cu = 0.004 + 0. Dimensiunea zonei plastice.2h + 0.15 30 f c ( MPa) unde: dbl h este diametrul (mediu) al armăturilor longitudinale este inaltimea sectiunii transversale 94 . fyw şi ρsx au definiţiile date la (2).

4.c k (100 ρl f ck )1/ 3 + k1σ cp bwd [ ] (3) cu o valoare minimă V Rd .c = v min + k1σ cp bw d ( ) expresii în care : fck este în MPa k = 1+ 200 ≤ 2. datorită încărcărilor exterioare aplicate şi/sau precomprimării (NEd>0 pentru compresiune).2. În general. Aceste formule incorporează totuşi factorii de care depinde rezistenţa la forţă tăietoare: .2 Forţă tăietoare Deşi nu sunt des întâlnite în practica curentă.rezistenţa la întindere a betonului .0 d cu d în mm ρl = Asl ≤ 0.forţa axială din element 4.1 Pentru elemente fără armătură transversală a) Eurocode 2 – EN 1992-1-1: Expresia forţei tăietoare capabile .procentul de armare longitudinală . Influenţa deformaţiilor impuse asupra NE poate fi neglijată 95 .V Rd.raportul între deschidere şi înălţimea secţiunii .2 fcd în MPa NEd este forţa axială acţionând pe secţiune.c. prelungite pe o lungime ≥ (lbd + + d) dincolo de secţiunea considerată bw este cea mai mică lăţime a secţiunii în zona întinsă. majoritatea codurilor au prevederi speciale pentru elementele fără armătură transversală. formulele propuse de coduri pentru evaluarea rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor fără armătură transverslă sunt formule determinate pe bază experimentală.02 bw d Asl este aria secţiunii armăturilor întinse. în mm σcp = NEd/Ac < 0.din EC2 este o modificare a relaţiei prezentate de Model Code 1990: VRd .c = CRd .

4: Vc = (0.5 = 0. Fig.5 + 17 rw Vud/M u) bw d ≤ 0.035 k3/2 ⋅ fck1/2 Analizarea rezultatelor experimentale duce la concluzia ca o valoare de 0. unde v Rd .c k 100 ρfck 3 .c = 0. 1999) b) După ACI 318-05: Codul american prezintă 2 metode de calcul a forţei tăietoare pentru grinzi fără armare transversală. este satisfăcătoare (Fig.46a) din EN 1992-1-1 este preluată din Model Code 1990.22 Validarea relaţiei (3) (FIB.12 k1 = 0. De aici rezultă valoarea coeficientului CRd. Metoda simplificată: Vc = ( (f’c)0. 4.5 /6) x bw x d.c bw d . 4.c = VRd .12 pentru raportul v Rd .18/γc = 0.29 (f’c)0.16(f’c)0.5 bw d 96 . Relaţia (10.18/1. cu adăugarea unui termen care să ţină cont de efectul favorabil al unui efort axial de compresiune.22).AC este aria secţiunii transversale a betonului. în mm2 CRd.15 vmin =0.c. A doua metodă e pentru elemente la care Deschiderea/Înălţimea secţiunii ≥ ≥1.

3 şi cea americană AASHTO folosesc teoria modificată a câmpurilor de compresiuni pentru estimarea rezistenţei la forţă tăietoare. pot fi reprezentate printr-o grinda cu zăbrele echivalentă (Fig. cu talpa superioară reprezentând zona comprimată de beton.69Mpa (100psi). Datorită lipsei de rezultate experimentale pentru betoane cu rezistenţă mai mare de 70Mpa. norme precum cea canadiană CSA A23.2 Pentru elemente care necesită armătură transversală Pentru calculul elementelor cu armătură transversală normele se bazează în general pe modelul de grindă cu zăbrele (ACI 318-99. în ultima vreme. 4. 97 . întinsă. diagonale comprimate din beton şi montanţi întinşi constituiţi din etrieri.23). Diverse încercări experimentale au demonstrat că relaţia propusă de ACI supraestimează rezistenţa betonului şi subestimează contribuţia procentului de armare şi a raportului între deschidere şi dimensiunea elementului.unde: f’c – rezistenţa betonului la compresiune rw – procentul de armare longitudinală bw – lăţimea grinzii d – înălţimea utilă Mu – Momentul în secţiunea de calcul Vu – forţa .2. a) Eurocod 2 – EN 1992-1-1: Modelul care stă la baza verificării elementelor de beton armat la forţă tăietore conform EN 1992-1-1 îl constitue modelul grinzii cu zăbrele plastic. valoarea lui (f’c)0. EN 1992-1-1 etc. cu betonul întins fisurat.) dar. Acest model. constituită din armăturile longitudinale.5 este limitată de ACI318-05 la 0. 4. Conform acestui model elementele cu armătură transversală. talpa inferioară.aietoare în secţiunea de calcul Raportul rw Vud/M u este limitat la valoarea 1 pentru elementele supuse doar la forţă tăietoare şi moment. de inginerul german Mörsch şi a fost perfecţionat de de Kupfer (1964) şi de Lampert şi Thürlimann (1971). a fost propus pentru prima dată în 1899 de inginerul elveţian Ritter şi în 1902. independent.

Grosimea diagonalelor este grosimea minimă a inimii. determinarea eforturilor în etrieri şi în biela comprimată se face în modul următor: Din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea A-A (Fig. rezultă: V = σcwbwzsinθcosθ 98 . cu armăturile principale b) Model de grindă cu zăbrele pentru o grindă de beton armat lungă Fig.5z V V cotθ z Ftd V = Aswσsw(zctgθ)/s Din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea B-B.24 Forţele din armături şi beton într-o secţiune înclinată A-A şi într-o secţiune normală B-B. şi acesta este şi unghiul de înclinare al diagonalelor. A z A z cotθ Fig. 4.24) rezultă: s B B O 0. Eforturile care se dezvoltă în acest model sunt arătate în figura 4.a) Grindă de beton armat lungă. 4. şi presupunând etrierii suficient de deşi pentru ca betonul să fie solicitat uniform.24. în care armătura de forţă taietoare este dispusă pependicular pe axa elementului.23 Modelul grinzii cu zăbrele plastice EC2 presupune că toate fisurile înclinate fac acelaşi unghi θ cu axa grinzii. 4. pe baza modelului de grindă cu zăbrele În cazul cel mai frecvent. bw.

s = Asw / s z f ywd cot θ Relaţia (4) reprezintă condiţia de rezistenţă pentru biela comprimată. În EC2 aceste valori sunt 21.8°.Din ecuaţia de moment faţă de punctul O rezultă: M = Ftz – (Vzcosθ)/2 Dacă notăm cu fcd2 rezistenţa la compresiune a betonului din bielele înclinate. VRd. cu fywd rezistenţa de calcul a etrierilor. cu Ftd = Asfyd rezistenţa armăturilor longitudinale şi cu VEd şi MEd forţa tăietoare de calcul.5.s.max) V Rd .5 Dacă din relaţia (5) rezultă o valoare ctgθ > 2. respectiv momentul încovoietor de calcul. inferior la o valoare care să permită transferul de forţă tăietoare prin fisură şi superior la o valoare care să permită curgerea etrierilor. Dacă în schimb ctgθ<1 trebuie redimensionată secţiunea de beton. Se observă că valoarea ctgθ= 2.5. înseamnă că rezistenţa bielei comprimate nu este critică. respectiv 45°. Din această condiţie rezultă unghiul minim de înclinare al bielei: sinθ cosθ ≥ VEd bw zfcd 2 sau θ ≥ arcsin⎜ ⎜ 1 2 ⎛ 2VEd ⎞ ⎟ ⎟ ⎝ bw zfcd 2 ⎠ (5) Unghiul de înclinare al bielei este însă limitat. adică: 1 ≤ ctgθ ≤ 2.max = α cwν 1bw f cd z / (cot θ + tan θ ) V Rd .5 minimizează cantitatea de etrieri necesară. condiţiile la SLU sunt următoarele: VEd ≤ fcd 2 (4) bw z sinθ cosθ VEd s ≤ f ywd σ sw = Asw zctgθ M V ctgθ Ftd ≥ Ed + Ed 2 z Punând condiţiile la limită capacitatea la forţă tăietoare a elementelor de beton armat σ cw = cu armătură transversal: unde: VRd=min(VRd. Se va alege o valoare ctgθ≤ 2. 99 .

25 Modelul de grindă plastică Capacitatea grinzii de a prelua forţă tăietoare. Vn = Vc + Vs Vs = Asw z fywd / s Expresia lui Vc este aceaşi cu cea de la elemente fără armătură transversală. Fig. codul american ignorând faptul că mecanismul de rupere poate să difere semnificativ. În cazul apariţiei unor fisuri mai înclinate aportul lui Vc se micşorează şi tinde spre zero când înclinarea fisurii se apropie de 30°.3-05 Norma Canadiană se bazează la calculul pentru forţă tăietoare pe teoria modificată a câmpurilor de compresiune şi propune doua metode de calcul: 1) Metoda generală Vrg ≥Vf unde: Vrg este capacitatea elementului 100 . iar presupunerea că o parte din forţa tăietoare este preluată de beton este valabilă pentru inclinări ale fisurii de până la 45°. b) CSA 23.b) ACI 318-99: Codul american prevede pentru elementele cu armătură transversală un model de grindă plastică la care diagonalele sunt înclinate la 45° (figura 4. este cuntificată ca sumă a două componente: forţa tăietoare preluată de beton Vc şi forţa tăietoare preluată de armătura transversală Vs. Vn. 4.25).

În ecuaţia de mai sus: Vcg – contribuţia betonului Vcg = 1.5(N f + V f cot θ ) + M f / d v E s As Nf – forţa axială în secţiunea de calcul Mf – momentul în secţiunea de calcul 101 . θ.Φs – factori de siguranţă pentru beton şi oţel Facorul β şi unghiul de înclinare al diagonalelor comprimate de beton.Vf este forţa tăietoare în secţiunea considerată Ca şi norma americană capacitatea la forţă tăietoare este compusă din forţa tăietoare preluată de beton şi forţa tăietoare preluată de armătură: Vrg = Vcg + Vsg ≤ 0.9d s – distanţa între etrieri f’c – rezistenţa betonului la compresiune fy – rezistenţa armătruii transversale β–factor care ţine cont de rezistenţa betonului la forţă tăietoare α – unghiul de înclinare al atrierilor în raport cu axa longitudinală a elementului λ – factor care ţine cont de densitatea betonului θ–unghiul de înclinare al diagonalelor comprimate de beton Φc .25Φcf’cbwdν Limitarea lui are ca scop prevenirea zdrobirii betonului în inima grinzii înainte de intrarea în curgere a armăturii transversale.εx şi distanţa între armăturile longitudinale dispuse pentru prevenirea fisurării. sz : εx = unde: 0. se deduc cu ajutorul tabelelor în funcţie de deformaţia specifică longitudinală maximă.3λφ c β f ' c bw d v Vsg – contribuţia armăturii V sg = unde: φ s Av f y d v (cot θ + cot α ) s Av – aria armăturii transversale bw – lăţimea grinzii d – înălţimea utilă dv – braţul de levier al forţelor interioare ≥0.

Es – modulul de elasticitate al armăturii As – armătura situată în zon întinsă Nf – forţa axială în secţiunea de calcul sz ≤2000mm este minimul între dv şi distanţa între barele longitudinale dispuse pentru prevenirea fisurării.5 bw s / fy (MPa.0625 (f’c)0.3 Minimul de armătură transversală a) Eurocod 2 – EN 1992-1-1: Av.2.8λφ c unde: Vc – contribuţia betonului a) Pentru elemente cu armătură transversală mai mare decât minimul prevăzut sau la care înălţimea efectiva nu depăşeşte 300mm f ' c bw d v Vc = 1.3-94: Av.33 bw s / fy (MPa. min = 0. 2) Metoda simplificată În metoda simplificată rezistenţa la forţă tăietoare se calculeaza în mod asemănător cu prevederile din ACI 318.5 bw s / fyk (MPa. min = 0.5 bw s / fy ≥ 0. min = 0. presupunându-se o înclinare a fisurii la 45°: Vr = Vc + Vs ≤ Vc + 0. mm) b) ACI 318-05: Av. mm) c) CSA A23.06 (f’c)0.08 (fck)0.3λφ c β f ' c bw d v / 6 b) Pentru elemente cu armătură transversale mai mică minimul prevăzut sau cu înălţime utilă mai mare de 300mm ⎛ 260 ⎞ Vc = ⎜ ⎟λφ c ⎝ 1000 + d ⎠ Vs – contribuţia armăturii f ' c bw d ≥ 0.10λφ c f ' c bw d Vsg = φ s Av f y d v s 4. mm) 102 .

2003) între ariile minime de armătură transversală prevăzute de ACI318-027. Aceeaşi comparaţie a fost făcută si de Ozbece et al. În timp ce EC2-02 spune că această cantitate minimă de armătură trebuie prevăzută pentru toate elementele care participă la rezistenţa şi stabilitatea totală a structurii. celelalte două coduri spun că armatura transversală minimă trebuie prevăzută doar dacă valoarea afectată a forţei tăietoare este mai mare decât jumătate din capacitatea afectată a betonului de a prelua forţă tăietoare. 2003) După cum se poate observa din grafic.26 se prezintă o comparaţie (Poultre & Mitchell. în timp ce EC2-02 prevede o cantitate mai mare de armătură. ACI318-02 şi CSA A23. dar considerând oarecum alte coduri de proiectare din acea perioadă (figura 4. mm) 103 . (1999). Fig. Aceştia au propus şi o ecuaţie pentru determinarea acestei cantităţi minime de armătură transversală în funcţie de capacitatea betonului de a prelua forţa tăietoare calculată conform ACI318-95 (Vc): Av / (s bw)min = 0.27).3 Vc / bw d fy (MPa. 4. CSA A23.3-94 şi de EC2-02.În figura 4.3-94 dau aproximativ aceeaşi valoare pentru cantitatea minimă de armătură transversală.26 Aria minimă de armătură transversală prescrisă de diferite coduri de proiectare (Poultre & Mitchell.

iar deschiderea fisurilor a fost peste limita acceptată. 1999) Comparând rezultatele aceştia au concluzionat că ACI318-83 nu prevede o cantitate suficientă de armare transversală pentru elementele realizate din BIR. 4. 11.27 Aria minimă de armătură transversală prescrisă de diferite coduri de proiectare (Ozbece et al. Ecuaţia propusă de aceştia prevede o cantitate de armătură cu 37% mai mică faţă de norma turcească şi menţine în acelaşi timp deschiderea fisurilor sub 0.2mm. Grinzile armate transversal conform ACI318-83 au avut o rezervă de rezistenţă mai mică comparativ cu celelalte grinzi.Fig.. Ecuaţia prevăzută în ACI318-95 (Eq. 104 .2) pentru determinarea capacităţii betonului la preluarea forţei tăietoare (Vc) trebuie folosită cu prudenţă.

1. După formarea articulaţiei plastice.2 (pentru efectul modurilor superioare şi al suprarezistenţei). la care pereţii structurali intră de regulă în categoria pereţilor “lungi”. metode care urmăresc realizarea comportării ductile prezentate mai sus.5bwlwfctd b) Verificarea la întindere în secţiuni înclinate V ≤ VC + 0. necesară în zone seismice.1 Codul de proiectare românesc CR 2. nu se detaliză calculul la forţă tăietoare al pereţilor scurţi.7fctd + 0. solicitaţi la acţiuni seimice.6 bwlwfctd VC = bwlw(0. impune curgerea armăaturilor longitudinale (adică formarea articulaţiei plastice) înainte de cedarea elementului. cedarea poate avea loc din încovoiere sau din forţă tăietoare. vor fi prezentate metodele de calcul la forţă tăietoare ale pereţilor lungi.3. 105 . 4. bazată pe ipoteza secţiunilor plane.2σ0) ≥ 0 în zona A în zona B Obs : Forţa tăietoare de calcul este asociată momentului capabil şi include şi un coeficient “de corecţie” kQ = 1. De asemenea.3 Calculul pereţilor structurali În acest capitol sunt prezentate metodele de calul adoptate în diverse coduri de proiectare. pentru este mai puţin interesant ca aplicaţie a BIR.8Ashfyd unde Ash este suma ariilor armăturilor orizontale intersectate de o fisură înclinată la 45º VC = 0. şi anume realizare de structuri pentru clădiri înalte. realizarea unei comportări ductile.3bwlwσ0 ≤ 0. datorită apariţiei prealabile a articulaţiei plastice.4. În ambele situaţii comportarea poate fi considerată ductilă.1 a) Verificarea la compresiune înclinată V ≤ 2. pentru că în toate codurile se utilizează metoda “clasică”. În această ultimă categorie. În consecinţă. Calculul la încovoiere cu forţă axială nu este detaliat.

0.în afara zonei critice: ca în EN 1992-1-1:2004. şi Vn ≤ Acw8 √fc′ pentru fiecare din ei Verificarea la întindere în secţiuni înclinate Vn = Acv(2 √fc′ + ρtfy) pentru hw/lw > 2 (pereţi lungi) Obs: Se recomandă să se calculeze cu forţa tăietoare asociată momentului de plastificare. verificarea se face ca în EN 1992-1-1.8lw .în the zona critică: 40% din valoarea calculată ca în afara zonei critice.3 Codul de proiectare american ACI 318-05 Verificarea la compresiune înclinată Vn ≤ Acv8 √fc′ pentru toţi pereţi care preiau o acceaşi forţă tăietoare.15 . în cazurile când se estimează plastificarea peretelui.3. cu αs = MEd/(VEd lw).0. Verificarea la întindere în secţiuni înclinate Pentru pereţi lungi.2 Codul de proiectare european EN 1998-1 a) DCM Verificarea la forţă tăietoare se face conform EN 1992-1-1. cu lungimea braţului de pârghie al eforturilor interne.15 dacă θpl ≥0.05 ≤ θpl ≤ 0.4. 4.10 dacă θpl ≤ 0. . cu tanθ =1.3.05 Pentru 0. b) DCH Verificarea la compresiune înclinată Valoarea lui VRd. z = 0. şi înclinarea bielei faţă de verticală tanθ =1.4 Codul canadian CSA A23.max se calculează: .15 = 0.3-04 Verificarea la compresiune înclinată Vr max = αf’cbwd În care α = 0. 4.3. α se determină prin interpolare liniară 106 .

2006) 107 . (b) factorul care dă contribuţia betonului β.Fig.28. 4. Sinteza prevederilor Codului canadian dinf 2004 pentru rezistenţa la forţă tăietoare din solicitări seismice a pereţilor lungi: (a) efortul unitar maxim de forfecare. şi (c) înclinarea bielei comprimate (fisura diagonală) faţă de axa verticală a peretelui (Adebar.

iar cele CAN min.1f’cAg Pentru 0. θ se determină prin interpolare liniară 4.4 Comparaţii între coduri şi cu datele experimentale În figura 4.05 ≤ θpl ≤ 0.00 7.2f’cAg.00 8. 10.00 5. valorile CAN max corespund pereţilor cu cerinţă de dutilitate înaltă.1f’cAg ≤ P ≤ 0.00 1.00 0 20 40 60 80 100 C R 2 .15. Valorile ACI corespund peretelui individual şi respectiv mediei pereţilor.Verificarea la întindere în secţiuni înclinate Vr = Vc + Vs ≤ Vr max Vc = φβ√f’cbwd Vs = Avfydvcotθ/s În care: β = 0 dacă θpl ≥0. 4.00 0.3.00 2.00 4.15 = 0.00 6.2f’cAg = 45° dacă P ≤ 0. Pentru codul canadian. exprimată ca effort de forfecare mediu.1‐1 A C I 1wall C A N min C A N max EC8 A C I av Fig. în diferite coduri de proiectare 108 .28 Comparaţie între rezistenţa la compresiune înclinată.00 9.18 dacă θpl ≤ 0.05 Pentru 0.28 sunt comparate valorile maxime ale efortului unitar de forfecare calculat după diverse coduri. β se determină prin interpolare liniară θ = 35° dacă P ≥ 0. pereţilor cu cerinţă de ductilitate scăzută.00 3.

20  4.43  3.30  42.06  0.60  35.1.33  1.81  3.99  2.83  1.12  0.00  0.39  2.  Kabeyasawa et al.61  1.38  4.  Oerstle et al.00  2.65  4. 2  No.20  65.16  0.54  2.42  4.30  0.10  0.43  1.71  4.32  1.18  3.13  0. în timp ce cele din EC 8 sunt foarte acoperitoare.31  3.66  3.68  38. 8  W08  W12  B2  B5  B5R  B6  B7  B8  B9  B9R  B11  B11R  B12  F1  F2  F3  B16R8‐1  B16R8‐2  B14HR8‐1  B14CD8‐1  SW9  SW31  SW32  SW33  n  0.3 Comparaţie între rezultaele testelor şi efortul mediu de forfecare calculat Sursa  Sittipunt et al.11  0.  Oerstle et al.51  3.12  1.00  1.97  3.05  0.05  0.  Kabeyasawa et al.  Massone*  Massone*  Massone*  Massone*  Zhang*  Lefas (b)*  Lefas (b)*  Lefas (b)*  An  2001  2001  2001  2001  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  2001  2001  2001  2001  2000  1990  1990  1990  ID test  W1  W2  W1  W2  NW2  NW3  NW4  NW5  NW6  No.79  3.67  0.79  2.00  0.58  27.  Oerstle et al.00  40.37  2.42  4.  Oerstle et al.08  0.  Oerstle et al.27  3.50  4.67  2.  Kabeyasawa et al.00  0.  Kabeyasawa et al.16  0.23  4.06  0.39  2.20  4.67  2.00  2.11  1.40  29.29 că relaţia din EC 8 este cea mai penalizantă pentru BIR. 5  No.00  fc   (MPa)  36.11  0.78  42.00  40.24  3.17  1.81  2.31  3.10  71.Tabelul 4.52  0.07  4.73  3.54  0.76  3.39  2.18  1.52  3.  Sittipunt et al.80  93.34  4.67  1.  Kabeyasawa et al.00  0.09  0.22  4.13  0.11  0.14  0.08  0.  Oerstle et al.  Oerstle et al.00  2.00  0.33  1.49  4.82  4.65  4.64  2.96  44.32  3.  Kabeyasawa et al.  Oerstle et al.  Oerstle et al.10  70.70  74.19  2.06  v/fct  0.00  1.09  51.11  0.39  2.72  0.39  2. 3  No.69  0.58  41.67  2. De altminteri.73  EC 8  3.00  0.86  1.07  0.49  4.43  1.12  0.30  65.00  0.49  4.09  0.14  0.83  3.80  76.  Oerstle et al.05  0. 6  No.80  1.13  3.14  0.00  35.12  0.82  fct   (MPa)  3.12  0.52  3.92  45.97  1.54  1.56  41.33  41.71  0.1 sunt descoperitoare.60  35.04  3.12  0.14  3.14  0.39  2. 7  No.21  2.00  0.80  2.  Oerstle et al.66  3. în special la BIR.33  4.17  0.12  0.07  0.09  0.28  1.39  2.09  0.89  3.00  M/Vlw  1.00  0.33  1.10  0.  Kabeyasawa et al.11  0. 109 .87  3.  Kabeyasawa et al.19  0.11  0.44  45.61  3.51  3.33  2.78  53.05  0.00  0.34  0.63  3.39  2.32  2.  Kabeyasawa et al.49  4.82  49.61  Vmax   (kN)  351  350  491  608  1468  717  784  900  1056  1101  1255  1379  1159  1412  1499  1639  1670  1719  1075  1192  1175  1293  1545  1545  1545  1024  1142  1192  1243  1310  1394  655  339  340  330  340  304  116  111  112  v/fc  0.13  0.33  1.61  45.52  3.00  0.36  4.50  3.52  1.23  2.12  0.  Kabeyasawa et al.  Kabeyasawa et al.74  4.62  * Nu s-a rupt prin biela comprimata Din tabelul de mai sus se constată că valorile din CR 2.17  3.62  3.87  1.50  76.99  1.11  4.00  2.12  0.80  71.  Sittipunt et al.09  0.24  2.26  5.00  40.00  0.29  5.15  0.15  0.51  3.13  0.00  2.39  2.63  4.40  1.00  0.77  1.43  1.75  5.18  0.51  3.06  0.49  4.39  2.37  1.30  137.92  40.78  21.  Sittipunt et al.11  0.33  0.00  2.05  0.83  2.12  0.80  36.39  2.09  0.73  1.17  4.50  53.52  3.54  0.50  4.  Kabeyasawa et al.08  0.60  55.  Kabeyasawa et al.25  1.39  2.39  2.32  3.12  0.  Kabeyasawa et al.24  0.77  4. 1  No.27  4.81  3.12  0.09  0.42  3. se observă şi în figura 4.50  54.00  1.10  0.61  3.00  2.10  103.43  1.39  2.00  2.96  2.14  0.13  0.  Oerstle et al.26  3.00  0.33  2.16  0.09  0.12  4.16  0.60  60.00  0.  Oerstle et al.95  0.74  4.25  2.  Oerstle et al.22  0.

1 Clădirea Central Plaza a) soluţia metalică. a) b) Fig.Capitolul 5 Aspecte economice Avantajele economice ale betonului de înaltă rezistenţă sunt mai evidente când acesta este folosit la stâlpii clădirilor înalte. În acest tip de aplicaţii se poate exploata la maximum avantajul rezistenţei sale mai mari la compresiune: reducerea dimensiunii stâlpului pentru a mări spaţiul utilizabil. Aceste avantaje compensează costurile mai mari cu controlul de calitate şi cu materiile prime. sau creşterea numărului de etaje. b) soluţia cu beton armat 110 . 5. sau reducerea cantităţii de oţel (când armătura rezultă din condiţii constructive.

1998) 111 . Această creştere a costurilor BIR faţă de betonul obisnuit trebuie evaluată şi comparată cu economia rezultată dintr-o secţiune mai mică a elementului.1 Comparaţie costuri realizate cu programul COLO (Moreno.2. Un exemplu cu costurile calculate de acest program pentru o clădire de 23 de etaje este dat în tabelul 5. Fig. 1998) care evaluează aceste costuri. 1998) În figura 5. Tabel 5.1. şi eventual din reducerea cantităţii de armătură. Deasemenea folosirea unor agregate cu proprietăţi superioare şi un control de calitate mai strict contribuie la creşterea preţului. Acest lucru se datorează folosirii unor ingrediente adiţionale pentru obţinerea acestei rezistenţe crescute. Acest program stabileşte secţiunea minimă a stâlpilor şi rezistenţa minimă a betonului pentru a obţine un procent de armare dat. procente de armare şi secţiuni ale stâlpului.Preţul betonului creşte odată cu rezistenţa lui. din folosirea unei cantităţi mai mici de cofraj. Există programe specializate (Moreno.2 Variaţia costului pentru stâlpi pătraţi de diferite dimensiuni şi diferite procente de armare longitudinală (Moreno. sunt reprezentate costurile rezultate pentru diferite rezistenţe. 5.

Au fost considerate trei dimensiuni de secţiuni (51. procent de armare. S-a realizat un program de calcul care analiza costul în funcţie de anumite variabile (secţiune. Pentru o clădire cu 45 de etaje care era deja în construcţie s-a făcut un studiu (Concrete Construction. dar cu diferite secţiuni. dar nu s-a făcut o evaluare a costurilor şi pentru stâlpii dintr-o clădire în cadre necontravântuite solicitată de încărcări laterale. Cel mai economic stâlp avea un procent de armare de aproximativ 1% combinat cu un beton cu cea mai mare rezistenţă la compresiune. procente de armare ş diferite rezistenţe la compresiune. “The Material Service Corporation of Chicago” a făcut un studiu în 1983 care a arătat că se obţine o economie semnificativă folosind BIR într-un stâlp de secţiune 102 x 102 cm încărcat cu o forţă de 4448 kN în care procentul de armare a fost redus şi rezistenţa betonului a crescut. 1984). etc. În condiţiile unor costuri mari în domeniul construcţiilor cu cât se scurtează perioada de 112 . Moreno & Zils (1985) au analizat factorii care determină costuri optime pentru o clădire înaltă. Toţii stâlpii au fost proiectaţi să suporte aceeaşi încărcare. Parametrii luaţi în considerare au fost: încărcările. 76 şi 102 cm). Costurile suplimentare rezultate în urma controlului de calitate mai strict atât pe şantier cât şi în staţiile de producere a betonului sunt minime comparativ cu economia rezultată în urma folosirii unei cantităţi mai mici de beton şi armătură şi a unei cantităţi mai mici de cofraj (Moreno.Se poate observa că cel mai economic este un stâlp care are cea mai mică secţiune şi cel mai mic procent de armare. ACI Comittee 439 (1973) a făcut o analiză sistematică a costurilor unor stâlpi din beton armat pentru a vedea avantajele folosirii BIR. geometria structurii.). Cercetări asupra avantajelor economice în cazul folosirii BIR au fost făcute şi de Smith & Rad (1989). Costului pe încărcare a scăzut cu cât a crescut rezistenţa betonului. S-a ajuns la concluzia că cel mai economic stâlp este cel care are un procent de armare minim (ACI Comittee 363. 1986) asupra economiilor ce rezultă în urma folosirii BIR pentru mai mult de 1700 de stâlpi. Rezultatele au fost următoarele: se poate obţine o economie mai mare în cazul folosirii BIR decât dacă se foloseşte beton cu rezistenţă normală. 1998). rezistenţa betonului. Preţul final scade cu cât este mai mare rezistenţa la compresiune a betonului. în ciuda creşterii preţului acestuia. rezistenţa la compresiune a betonului. costul cofrajelor şi al armăturii. iar procentul de armare a fost între 1 şi 8%. este mai economic să se folosească procente de armare mici cu excepţia cazului în care sunt folosite betoane obişnuite pentru stâlpi cu secţiune mică.

cu atât este mai bine pentru investitori.7% la o rezistenţă de 83 MPa. astfel scurtând timpul de execuţie. Tabel 5.2 Totalul costurilor aferente stâlpului (Smith & Rad. indiferent de încărcări.2. BIR vine în ajutorul acestora deoarece elementele se pot decofra mult mai repede. O analiză a costurilor pentru o clădire de 5 etaje şi pentru una de 15 etaje este prezentată în tabelul 5. S-a observat o scădere a cantităţii de armătură în toate situaţiile. Pentru un beton cu rezistenţa de 28 MPa procentul de armare a fost de 8% scăzând până la 4.la începutul construcţiei până la finalizarea sa. 1989) 113 .8% la o rezistenţă la compresiune a betonului de 55 MPa şi la 2.

5. 1989) Fig.4 arată relaţia dintre costul pe metru cub şi rezistenţa acestuia la compresiune. 5. Este evident că folosirea unui beton de 83 MPa în locul unuia de 28 MPa scade costul stâlpului cu o treime sau chiar la jumătate. din refolosirea cofrajelor se obţin economii importante.3 Relaţia cost – rezistenţă pentru o clădire cu 5 etaje (Smith & Rad.3 şi 5. Fig.4 Relaţia cost – rezistenţă pentru o clădire cu 15 etaje (Smith & Rad.Atâta timp cât folosirea BIR permite proiectanţilor să menţină constantă secţiunea stâlpului pe mai multe etaje. astfel costurile pe metrul pătrat au scăzut considerabil. Figurile 5. 1989) 114 .

au arătat că utilizarea betoanelor de performanţă superioară poate conduce. Un studiu efectuat pentru o clădire cu 62 de etaje (Moreno. decofrarea se poate face mai rapid.9 8. Inginerii William Schmidt şi Edward S. În sfârşit.3 16. 1998) a dat rezultatele sintetizate în tabelul 5. betonul de înaltă rezistenţă poate duce o forţă de compresiune la un cost mai scăzut decât un beton cu rezistenţa scăzută.02 cu un beton cu rezistenţa de 41 MPa. 1998) Rezistenţa 124 97 69 48 betonului (MPa) Dimensiunile 1016x1016 1118x1118 1219x1219 1372x1372 secţiunii (mm) Armătură (kg/m2) 4. comparativ cu folosirea betonului de 28 MPa. cu 40% în cazul folosirii betonului cu rezistenţa de 55 MPa şi cu 67% în cazul folosirii betonului cu rezistenţa de 83 MPa faţă de folosirea unui beton cu rezistenţa de 28 MPa.46 aria aferentă ($/m2) Cercetări anterioare.84 2 Cofraj (m ) 934 1130 1345 1702 Costul stâlpului pe 5. 115 .Concluziile acestor cercetări au fost următoarele: pentru o dimensiune fixă a laturii stâlpului. în primul rând. creşterea rezistenţei betonului folosit duce la o scădere importantă a cantităţii de armătură longitudinală. folosirea betonului de înaltă rezistenţă în stâlpi i-a permis arhitectului să mărească gradul de utilizare al parcajului subteran cu circa 30%. un alt avantaj al folosirii betonului de înaltă rezistenţă este faptul că. la reducerea volumului de beton. cu betoane de diferite rezistenţe şi armături PC52.65 cu betoane cu rezistenţele de 52 respectiv 62 MPa (preţuri pentru Chicago.14 6. La clădirea Richmond-Adelaide Center din Ontario. În principal. pe ansamblu. Canada. Cantitatea de armătură.03 6.6 18. premiţând creşterea ritmului de execuţie Tabelul 5. costul este de $5. 1989).3 Cantităţi şi costuri comparative pentru stâlpii exteriori (Moreno. 1975). datorită rezistenţelor iniţiale mari. datorită micşorării secţiunii elementelor. costurile generale de construcţie ale stâlpului au scăzut cu 26% în cazul betonului cu rezistenţa de 55 MPa şi cu 42% în cazul folosirii betonului cu rezistenţa de 83 MPa (Smith & Rad.3. folosind codul românesc de proiectare STAS 10107/0-90. Hoffman au calculat că pentru a suporta o sarcină de 445 kN.70 6. că rămâne constantă. $4. s-a constatat.21şi $3.

78 200.00 33.00 11.00 66. Part 1: General rules and rules for buildings.00 10.00 5.67 5. C50/60.00 500.50 50.Olar (Olar.00 60.33 4.00 434.97 2.04 44.20 2.10 37.00 434. pr EN 1992 – 1 – 1”. de formă regulată. Pentru elementele din beton de clasă C100/115 dimensionarea şi 116 .00 500. Structurile pentru care s-au efectuat calculele statice şi de rezistenţă sunt structuri multietajate.4 Caracteristicile betoanelor utilizate (Olar.20 2.60 29.00 E [kN/mm2] γs [daN/m3] εs [‰] 7850. Fiecare are două travee.60 Tabelul 5. Tabelul 5. Stabilirea secţiunilor elementelor structurale a urmărit reducerea dimensiunilor acestora până la valorile minime care să asigure rezistenţa şi ductilitatea necesare.00 7850.00 14.20 2.00 7850.20 Armarea grinzilor şi stâlpilor s-a făcut în conformitate cu normativul „Eurocode 2 – Design of concrete structures.5 Caracteristicile armăturii utilizate (Olar 2009).44 3.00 7850.50 90.78 200. C90/105 şi C100/115.00 17. Amplasamentul a fost ales în raza municipiului Cluj-Napoca. alcătuite din cadre de beton armat.67 1. 2009).78 200. şi armături S500H. S1 S2 S3 S4 S500H fyk fyd [N/mm2] [N/mm2] 500. cu destinaţie de birouri.00 434. S-au folosit betoane de clasă: C16/20.00 434.00 2. S1 S2 S3 S4 Structura Clasa de rezistenţă C16/ 20 C50/ 60 C90/ 105 C100/ 115 fck [N/mm2] fcd [N/mm2] fctm [N/mm2] Ecm [kN/mm2] G [kN/mm2] εcu3 [‰] 16.91 3.60 100.78 200.45 2.00m şi zece niveluri cu înălţimea etajului de 3. cinci deschideri de câte 6.00 17.23 45.00 500.90m. 2009) a făcut o analiză comparativă privind cantităţile de materiale folosite considerând o cladire în cadre.

75% mai mici la S3 faţă de S2 şi cu 18. la stâlpii interiori: cu 62. Structurile S3 şi S4 sunt cele mai avantajoase din punctul de vedere al economiei de materiale (fig. 117 .70% cea a structurii S4 faţă de greutatea structurii S3.5).71% mai mici la S4 faţă de S3. la stâlpii marginali: cu 60. reducerile secţiunilor la stâlpii celor patru structuri sunt date de următoarele valori procentuale: ▪ ▪ ▪ la stâlpii de colţ: cu 62.66% mai mici la S3 faţă de S2 şi cu 16. cu 35. 5. b) stâlpi. c) grinzi şi stâlpi (Olar. a) b) c) Fig 5. cea a structurii S3 cu 6. 2009).89% mai mici la structura S2 faţă de structura S1.45% mai mică decât cea a structurii S2 şi cu 2. greutatea structurii S2 este cu 13. cu 21.29% mai mică decât greutatea structurii S1. 2009) Aceste reduceri de material. cu 8. Ca urmare a scăderii secţiunilor transversale ale elementelor de rezistenţă au scăzut şi greutăţile totale ale structurilor.01% mai mici la structura S2 faţă de structura S1. adăugate la spaţiul util câştigat prin reducerea dimensiunilor elementelor de rezistenţă. Astfel.26% mai mici la S4 faţă de S3.5 Cantităţi totale de armătură pentru a) grinzi.98% mai mici la structura S2 faţă de structura S1.calculul elementelor de rezistenţă s-a făcut prin extinderea prevederilor existente pentru betoanele de clase cuprinse între C50/60 şi C90/105. O consecinţă directă a acestor scăderi ale greutăţii la structurile considerate este scăderea încărcării seismice aferente.23% mai mici la S4 faţă de S3. recomandă utilizarea acestor tipuri de betoane de înaltă rezistenţă şi performanţă la structurile etajate (Olar. Pe ansamblu.58% mai mici la S3 faţă de S2 şi cu 17.

şi care are de asemenea structura realizată integral din BIR (Baker et. din primele 10 clădiri de peste 200 m terminate în 2009 (tabelul 6.Capitolul 6 Exemple de clădiri cu structura din BIR Primele construcţii la care a fost utilizat betonul de înălţă rezistenţă au fost realizate în Chicago în anii ‘60. rezistenţa betonului folosit în mod obişnuit varia între 15 si 30 MPa. Structurile de beton au. În decurs de 2 decenii. HongKong.. 7 au structura din beton (CTBUH Journal no. odată cu dezvoltarea economică. deşi s-au făcut progrese spectaculoase în obţinerea betoanelor de înălţă rezistenţă. ceea ce duce la o comportare mai bună la acţiunea vântului. 2008). Burj . În acest clasament nu a intrat cea mai înaltă clădire din lume. Dacă la început utilizarea betonului de înaltă rezistenţă la clădiri înalte s-a limitat la continentul nord-american. terminată în ultimele zile ale anului trecut. care demonstrează posibilităţile de utilizare a betonului de înaltă rezistenţă la clădirile înalte. Taiwan) şi în Golf. În continuare sunt prezentate câteva din realizările mai vechi sau mai recente. precum şi un preţ de cost mai scăzut. când s-a utilizat beton cu rezistenţă de circa 135 MPa la structura clădirii “Two Union Square” şi în Seattle. s-au înregistrat realizări numeroase şi spectaculoase în Sud-Estul Asiei (în special China. al. Astfel. De la sfârşitul anilor ’80. avantajele rigidităţii şi masei sporite. rezistenţa betoanelor utilizate s-a triplat.1). Trebuie menţionat că în acea perioadă. În ultimii 10 ani. rezistenţa betoanelor nu a mai crescut spectaculos (nedepăşind 150 MPa). Trebuie menţionat că în ultimii ani BIR a fost preferat oţelului ca material structural. faţă de cele din oţel. de pe la mijlocul anilor ’80 el s-a răspândit pe toate continentele. 118 .Khalifa din Dubai. 1/2010).

Tabelul 6.1 Cele mai înalte 10 clădiri terminate în 2010 (CTBUH Jou., 1/2010)

119

6.1. Clădirea Water Tower Place, Chicago
Water Tower Place a fost cea mai înălţă clădire de beton armat din lume (262) m din 1975 pâna în 1990, când a fost depăşită în înălţime de 311 South Wacker Drive, aflată de asemenea în Chicago. Sistemul structural combina un tub perimetral perforat de beton armat, stâlpi interiori şi grinzi din otel şi placă de beton. Pentru stâlpii de beton s-a folosit la primele 13 etaje beton cu rezistenţă de 62 MPa. Apoi rezistenţa betonului a fost redusă progresiv, pastrându-se dimensiunile secţiunii stâlpilor şi facându-se astfel economii la cofraje. Trebuie menţionat că în acea perioadă nu erau disponibili decât reducători de apa pe bază de lignosulfonaţi. Pentru realizarea betonului de înălţă rezistenţă au fost încercate mai multe tipuri de cimenturi disponibile în zonă şi apoi compatibilitatea lor cu aditivii comercializaţi. Pentru a obţine o lucrabilitate suficientă şi a reduce în acelaşi timp cantitatea de apă necesară, 15% din ciment a fost înlocuit cu cenuşi zburătoare (Aïtcin, 2001).

6.2. Clădirea 225 W. Wacker Drive, Chicago
Clădirea, cu 30 de etaje si 132 m înălţime, are stâlpii realizaţi cu betoane de rezistenţă variind între 31 si 96 MPa. La primele 5 niveluri a fost folosit beton cu rezistenţă de 96 MPa, după care rezistenţa betonului utilizat a scăzut progresiv, astfel încât să se obţină procente de armare longitudinală apropiate de 1%. Aceasta a dus la soluţia cea mai economică (Moreno, 1990). Pentru a realiza rezistenţa cerută, betoanele cu rezistenţă mai mare de 69 MPa au continut SUF. Aceste betoane au o culoare mai închisa decât cele folosite la turnarea plăcilor. Pentru motive de ordin estetic, acolo unde sunt vizibili atât stâlpii cât şi placa (nivelurile de garaje), a fost utilizat un amestec fără SUF, care prin optimizare a dat un beton cu rezistenţă de 96 MPa.

6.3. Clădirea Scotia Plaza, Toronto
Cu 68 de etaje si 275 m înălţime, clădirea Scotia Plaza, situată în centrul oraşului Toronto, a constituit o etapă importantă a utilizării betonului de înălţă rezistenţă în Canada. S-a folosit un beton cu rezistenţă de 70 MPa, ceea ce constituia un record pentru Canada la acea epocă (Aïtcin, 2001). De fapt, rezistenţa

120

betonului a fost de 85 MPa, superioară valorii cerute de proiectant. O noutate a constituit-o folosirea zgurei de furnal fin măcinate în compoziţie (Tabelul 6.2). Tabelul 6.2 Compoziţia betonului utilizat pentru clădirea Scotia Plaza (Aïticn, 2001) Materiale cimentare Apă 145 Ciment 315 SUF 36 Zgură 135 Kg/m3 Agregat Mare 1130 Fin 745 Aditivi Reducător Superde apă plastifiant 0.835 6.0 3 l/m

Fig. 6.1 225 South Wacker Drive, Chicago, 1989 (fotografii Emporis)

Fig. 6.2 Scotia Plaza, Toronto, 1988 (fotografii Emporis)

6.4. Trump International Hotel & Tower, Chicago (Baker, 2006)
Când va fi terminată, în 2009, clădirea cu 92 de etaje si 345.6 m va fi cea mai înaltă clădire de beton armat din SUA. Clădirea va avea retrageri la nivelele 16, 29 si 51, care corespund înalţimii clădirilor vecine, pentru a da continuitate vizuală. Un 121

2 m grosime si 2. ceilalţi stâlpi sunt armaţi la procentul minim de armare prevazut de codul ACI. 6.7 m lungime. toţi stâlpii şi pereţii structurali sunt prevazuţi cu beton cu rezistenţă de 83 MPa la 90 de zile.3 Trump International Hotel &Tower. care a fost pompat şi turnat la peste 200 m înălţime. care leagă nucleul de stâlpii marginali la 3 din Fig. Riglele de cuplare situate deasupra intrării la lifturi au 1. cu intrarea şi spaţiile de circulaţie publice). cu inimi de 46 cm grosime si 12. Anumite zone din grinzile centuri necesită beton cu rezistenţă de 110 MPa. etajele tehnice duble ale clădirii Chicago (nivelurile 28-29. De regulă.4 m. Înalţimea de etaj (curent) este de 3. Datorită armăturilor foarte dese.2x0. corpul turnului (235 m înălţime.7 m este necesară o înălţime de etaj de 3.6-2.7 pâna la 6. Stâlpii sunt în general circulari cu diametrul de 1. Central Plaza.7 m lăţime şi 5. cu o înălţime totală de 378.6x1.sistem asigură acţiuni de nucleu laterale.2 m la partea superioară a clădirii. 6.9-4. de până la 1. pentru a realiza o înălţime liberă de 2. situat în centrul clădirii este format din pereţi în forma de I si C.3 m înălţime. ceea ce constituie o premieră. cuprinde un turn compus din baza turnului (de 30. Exceptând stâlpii care sunt situaţi deasupra şi dedesubtul grinzilor-centuri. 50-51 si 90-91).8 m la baza şi rectangulari cu dimensiunile 0. S-a estimat că s-au realizat astfel economii de circa 30 milioane 122 .5 m înălţime.8 m. care sunt foarte solicitaţi.5 m lungime şi tălpi de 1. Nucleul. realizând o înălţime liberă de 2. Hong Kong Clădirea. cu 57 etaje de birouri si 5 etaje tehnice) şi vârful turnului (6 etaje tehnice şi o antena de 102 m înălţime). Pâna la nivelul 51. stâlpii şi si grinzi-centuri rigiditatea la în Grinzile-centuri rezistenţa angajează perimetrali preluarea momentului de răsturnare. s-a folosit un beton autocompactant. realizată între 1991-1992.6 m.5. Ele servesc şi ca grinzi de transfer. Grinzile-centuri sunt grinzi pereţi masive.0 m. Wanchai.6 m.

6. Fig. Soluţia structurală structură iniţială metalică: prevedea un o tub contravântuit la exterior. Dubai (Baker et. tablă cutată şi placă de beton. Wanchai.HK$ pentru cele 58 etaje de birouri (circa 1 milion HK$ pentru fiecare metru înălţime economisit). Burj Khalifa. 6. depăşeşte cu mult următorul ca înălţime. Utilizarea eficientă a cofrajelor duce la Fig. beton de Soluţia înaltă rezistenţă: perimetral. planseu cu grinzi pricipale şi secundare.al. care preiau solicitările din vânt. realizată între 2005-2009.4 Central Plaza. cu numai 508 m..6 m interax şi legaţi cu grinzi de 1.7 Primele 10 clădiri înalte din lume (CTBUH Journal. Economiile estimate (faţă de soluţia cu structura metalică) au fost de 230 milioane HK$. nucleu cu structură metalică proiectat să preia numai finală încărcări utilizează verticale. 6.6.1 m înălţime şi nucleu de beton armat. Taipei 101. stâlpi amplasaţi la 4. Hong Kong o viteză de execuţie similară cu cea pentru o structură metalică. 2008) Clădirea. 1/2010) 123 . cu o înălţime totală de 818 m.

acceleraţiile produse de vânt la etajele superioare sunt sub limita impusa de standardul ISO fără să fie necesară folosirea de dispozitive ale suplimentare de amortizare.5 Burj Khalifa. „încurcând formarea vântul”. Betonul C67/80 pentru porţiunea inferioară a structurii are un modul Young de 43 800 N/mm2 la 90 de zile. aripile se retrag succesiv. vârtejurilor studiilor adică care împiedecând provoacă de oscilaţiile trensversale ale clădirii. de tip TMD. Dubai sarcini permanente să fie acelaşi în toate elementele. pe de altă parte. Datorită pe machete aprofundate comportare la vânt realizate în tunel de vânt aerelastice. Rezistenţele caracteristice betonului din pereţi sunt cuprinse între C67/80 şi C50/60 şi s-a utilizat o reţetă cu ciment Portland şi cenuşi zburătoare şi agregate locale. realizând pe de o parte efectul arhitectural de „spirală” şi. Structura de beton a fost proiectată conform Codului de proiectare ACI 318–02. Pe înălţime. 6.Forma în plan a clădirii este trilobată. care asigură o rezistenţă şi o rigiditate deosebită clădirii. Pentru a reduce efectele scurtării diferenţiate între stâlpii şi pereţii interiori datorită curgerii lente. În interior este realizată o structură de tip “nucleu cu contraforţi”. stâlpii au fost astfel dimensionaţi încât efortul unitar mediu din Fig. 124 . fiind inspirată de “floarea deşertului”.

Radierul este sprijinit pe 194 piloţi foraţi turnaţi in-situ. fiind mai mari chiar decât în apa de mare.6%. Amestecul a fost proiectat să fie autocompactant. asigurarea durabilităţii a fost un factor determinant la proiectare radierului şi piloţilor.5% şi sulfaţi până la 0. Radierul de beton armat are 3. Fig. Reţeta betonului C50/60 foloseşte un ciment compozit cu 25% cenuşi zburatoare. În consecinţă. şi să se reducă posibilitatea de apariţie a defectelor la turnare. şi un raport a/c de 0. Piloţii au diametrul de 1. cu cloruri în concentraţie de până la 4.7 m grosime şi a fost turnat folosind beton autocompactant C40/50.6 Vedere 3D a unui etaj tipic al Burj Khalifa. cu o capacitate de 3000 tone fiecare. Dubai Proiectarea betonului pentru elementele verticale a fost determinată de următoarele cerinţe: o rezistenţă la compresiune de 10 MPa la 10 ore pentru a asigura viteza de execuţie prevăzută. Pilotul testat a suportat peste 6000 de tone.32.Fundaţia turnului este alcătuită dintr-un radier aşezat pe piloţi. 6. utilizânt un aditiv superplastifiant astfel încât să se obţină o raspândire de 675 ± 75 mm. Apa subterană în zona infrastructurii este deosebit de agresivă. o rezistenţă finală de 80 MPa pe cub şi un 125 . 7% SUF.5 m şi circa 43 m lungime şi sunt din beton autocompactant C50/60.

şi a fost folosit până când presiunea de pompare a depăşit 200 bari. cu maxime depăşind uneori 50 °C. 126 . acest modul corespunde la un beton C90/105). Au fost dezvoltate 4 amestecuri diferite pentru a reduce presiunea de pompare pe măsură ce creşte înălţimea clădirii. cerinţele structurale sunt de numai 60 MPa rezistenţă la compresiune pe cub. Asigurarea pompabilităţi pentru aceste înăţimi record a fost cea mai dificilă problemă de proiectare. Amestecul curent conţine 13% cenuşi zburătoare şi 10% SUF cu dimensiunea maximă a agregatului de 20 mm. menţinând rezistenţa pe cub de 80 MPa. Pentru a ţine cont de vitezele diferite de dezvoltare a rezistenţei şi de pierdere a lucrabilităţii. Peste nivelul 127. Amestecul este autocompactant. dozajul de întârzietoreste ajustat pentru diferite sezoane. precum şi asigurarea unei pompabilităţi şi lucrabilităţi adecvate.modul de deformaţie de 44 GPa (în EC2. După aceasta a fost folosit un amestec cu dimensiunea maximă a agregatului de 14 mm şi 20% cenuşi zburătoare şi autocompactant. ţinând cont mai ales de temperaturile ridicate din timpul verii. Condiţiile de mediu din Dubai variază de la o iarnă răcoroasă la călduri extreme vara. cu o răspândire medie de circa 600 mm. şi s-a folosit un amestec cu dimensiunea maximă a agregatului de 10 mm.

în ultimul deceniu majoritatea clădirilor înalte având structura din beton sau mixtă oţel-beton. în special a durabilităţii. cu modificarea parametrilor blocului rectangular echivalent. în condiţii acceptabile funcţional şi interesante economic. Daca pentru betonul normal aceşti parametri sunt unanim acceptaţi. sau altfel spus. pentru BIR există încă diferenţe de opinii. care pot să ducă la rezultate diferite. în special în zone seismice. Aceasta din urmă se realizează mai greu decât pentru betonul de rezistenţă normală. În cazul stâlpilor. mai puţin dorite. cercetările experimentale au arătat că. care să satisfacă exigenţele de comportare din zone seismice. Creşterea rezistenţei a fost însoţită şi de ameliorarea altor proprietăţi. cum ar fi o comportare mai fragilă la compresiune. se pot realiza elemente structurale ductile din BIR. Aceasta a inversat tendinţa de realizare a structructurilor de clădiri înalte din oţel. dar şi de aspecte specifice de comportare. dar cu adoptarea unei diagrame σ−ε în betonul comprimat diferite de cea folosită pentru betonul normal. obţinerea unei comportări ductile implică limitarea efortului axial relativ şi o bună confinare a miezului de beton. în sensul că trebuie crescut procentul mecanic de armare şi utilizată armătură transversală cu limită de curgere ridicată. 127    . Aceasta a dus la o oarecare reticenţă din partea proiectanţilor privind folosirea BIR. şi dimensionată secţiunea de beton armat în consecinţă. De asemenea trebuie avută în vedere tendinţa mai accentuată a acoperirii de beton de a se desprinde la solicitări intense. Una din aplicaţiile tipice ale acestor betoane de înaltă rezistenţă este realizarea structurilor clădirilor etajate înalte.Capitolul 7 Concluzii Realizarea de betoane cu rezistenţe de câteva ori mai mari decât cele ale betoanelor obişnuite a deschis noi perspective pentru construcţii. Au putut astfel să fie realizate clădiri foarte înalte cu structura din beton. Calculul la încovoiere cu sau forţă axială se poate face pe baza regulilor clasice (ipoteza secţiunilor plane). în anumite condiţii. Totuşi.

fie cu rezistenţa la întindere. În cazul cedării prin întindere în secţiuni înclinate. există un relativ consens privind adoptarea unui unghi de înclinare a fisurii de 45°. este necesară realizarea unui program experimental. cu eventuale adaptări pentru a ţine cont de comportarea specifică a BIR. care să ofere date privind comportarea stâlpilor şi pereţilor din BIR.Dacă la încovoiere cu forţă axială există un relativ consens. În concluzie. acest lucru nu se reflectă în codurile de proiectare. 128    . precum şi a unei contribuţii a betonului comprimat care scade cu creşerea intensităţii incursiunilor postelastice. la solicitări ciclice. la calculul la forţă tăietoare sunt abordări destul de diferite. iar coeficientul de proporţionalitate diferă destul de mult între diverse coduri de proiectare. chiar în cazul betoanelor normale. drept care rezultă diferenţe notabile între rezultatele obţinute. Astfel. rezistenţă la compresiune a betonului în prezenţa fisurilor înclinate este luată fie proporţională cu rezistenţa la compresiune. Deşi cecetările experimentale arată că există diferenţe de comportare între betoanele normale şi BIR. şi dimensionaţi conform normelor româneşti de proiectare. armaţi cu oţelurile disponibile pe piaţa românească.

1R-73 Uses and Limitations of High Strength Steel Reinforcement. SP 128-54. (1991). p.. A. (1994). High-Performance concrete Demystified. F. p. 68-70. 48p. 1. 314-324. Baker.. Muguruma. 439. P. A. New Zealand. Kuska. 35-39.. R. Bing. Evaluation of Minimum Reinforcement Requirements for Higher Strength Concrete. ACI Structural Journal.345. ACI (1997). C. Li. ACI (1984). C. Moreno. 129 . Moreno. Doctoral Thesis – UPC Barcelona. Bohigas. 363R-84 State-of-the-Art Report on High-Strength Concrete. Seismic Behavior of Square High-Strength Concrete Columns. (2002).. p..94. (1991). H.H. H. K. 28 p. T. (1997). Concrete International. High-Performance Concrete: Economic Considerations. and Watanabe. A. Korista. 3. Rankin. Brungardt. Ibrahim and MacGregor. J. Confining Reinforcement for High-Strength Concrete Columns. ACI Structural Journal.. (1998). 13 p. and Tanaka. A. p. G.Bibliografie ACI (1996). D. 225 W. S. 361-369. Park. Can High-Strength Concrete Be Used in a Ductile Way?. and Hatfield E. ACI Structural Journal. (1990). P. No. Pennings. 48-51. Ersoy. Vol. p. 441R-96: High Strength Concrete Columns. Azizinamini. 28-32. 91. p. Aïtcin.. (1995). Park. ACI Structural Journal. 336 ... No. Trump International Hotel and Tower. Concrete International. Hisham. Concrete International. Modification of the ACI Rectangular Stress Block for High Strength Concrete. Wacker Drive. Shear Design Or Reinforced High Strength Concrete Beams.G. Tankut. R. Li. J. p. R. S.. H. Bing. (2006). 363R-92 reapproved 1997: State-of-the-Art Report on High-Strength Concrete. ACI (1973). Ductile Behavior of High-Strength Concrete Columns Confined by High-Strength Transverse Reinforcement. Aziznamini. U. W. (1993). Effect of Confinement on the Behavior of High-Strength Concrete Columns under Seismic Loading. Sinn. J. Ozbece. V. 55 p. p. Concrete International. (1999). Neville. ACI International. Concrete International. 21-26. Pacific Conference on Earthquake Engineering. (2004).

Nishiyama. ACI International. T. Fukushima. (1992). Concrete International. Bjerkeli.H. ACI Structural Journal. J. p. ACI SP-213: The Art and Science of Structural Concrete Design.. ACI Structural Journal ..F. Code Provisions for High-Strength Concrete – An International Perspective. M. Design of High-Strength Concrete Columns for Strength and Ductility. Axial Loading Tests on High-Strength Concrete Prisms Confined by Ordinary and HighStrength Steel. N. (2003). 83-102 Smith. Betonul de înaltă performanţă.. SP-121-12. Rizkalla.. Ghosh. 76-90. S. High-Strength Concrete Short Beams Subjected to Cyclic Shear.. and Mirmiram. 44-47. Saatcioglu. Park. P. (2005). P. p. (1986). Mitchell.. Lillehammer. 37-43. 626-633. Characteristics of Compressive Stress Distribution in High-Strength Concrete. Zia. p. 56-62. M. Burkart. ACI Structural Journal. (2008). Economic Advantages of High-Strength Concretes in Columns. Cygan.T. A. p. Design and Behaviour of RC Columns Incorporating High-Strength Materials.. Rad. Rectangular Stress Block for High-Strength Concrete. Concrete International. A. and Moreno. D. Shin. (2003). S. Concrete International. Concrete International. J. Flexural Behavior Including Ductility of Ultra-High-Strength Concrete Members. 3. Mertol. Symposium on Utilization of High-Strength Concrete. P. 322-329. Olar.Ozbakkaloglu. J. Esmaeily-Ghasemabadi. D.. 392-400. (2009).. No. F. Shin. Ph. p. ACI Structural Journal .102. T. R. M. 130 . High-Strength Concrete Columns Confined by Rectangular Ties.C. No. Cusson. ASCE Journal of Structural Engineering. V.J. I. Poultre. A. 475-483. and Jensen.. (1998). Norway. p. Deformation Properties and Ductility of High-Strength Concrete.. G. F. A. Flexural Behavior of Confined High Strength Concrete Columns. (1989). (1993). ACI Structural Journal. L. H... and Muguruma. and Wu. Tan. 215-238. L. W.. Vol. p. p. Flexural Ductility of Ultra-HighStrength Concrete Members. (1990). H. Saatcioglu. Dissertation – University of Illinois at Chicago.D. M. p. 783804.. 2.. S. (1994). Pistilli. S. Xiao. R. (2004). Tomaszewica. 120. (1999). (1989). pag. W. High-Strength Concrete – Second International Symposium. Watanabe.. Teză de doctorat – U. and Paultre. Concrete Supplier Fills. Y. K. Cluj-Napoca.N. H. Nguyen. p.B.

M.. Y. (1990). T. Sugano. Vol. and Saatcioglu. and Tanigawa. R. Saatcioglu. and MacGregor. and MacGregor. 199 pp. Nour. (1993). A. S. N. 678-687. No. (1961). Ontario. Farmington Hills. SP121-5. ASCE Journal of Structural Engineering.. Behavior of Confined High-Strength Concrete Columns.. Detroit. Toronto. Y.. Ibrahim. Rectangular Concrete Stress Distribution in Ultimate Strength Design. B. 346-353. D. Canadian Standards Association (1994). (1978). Behavior of Laterally Confined High-Strength Concrete under Axial Loads.. and Hognestad. Kaar. Detroit. 91. Kimura. 37-50. H. H. V. No. D. Tamura..3-94 Design of Concrete Structures. Nagashima.. T.. Proceedings of Third International Symposium on Utilization of High-Strength Concrete. H. N. Periyakaruppan. E. pp. Hisham. pp. SP-87. Mattock. Hatanaka. A23. Swartz.. (1993)... University of Alberta. A.. 61-87. Lillehammer. K. M. (1994). G. American Concrete Institute. (1994) Strength and Deformability of Confined HighStrength Concrete Columns. W. pp. ACI JOURNAL. Structural Engineering Report No. G. S. Proceedings of 10th World Conference on Earthquake Engineering. pp. 114. ACI Structural Journal.. Yong. A. 57. American Concrete Institute. Second International Symposium. 196. MI. 2603-2608. High-Strength Concrete. and Razvi. 27-34. M. 161-185. Edmonton. S. G. Structural Design Considerations for High-Strength Concrete. 147-178. Lateral Pressure Requirements for Compressive Concrete. pp. P. Narayan Babu. Razvi. American Concrete Institute... E. 2. J. Proceedings. p. Rexdale. Douglas McHenry International Symposium on Concrete and Concrete Structures. M. Hanson. 443 p. James G. Deformability of High-Strength Concrete Columns. and Ichikawa. A. pp. Proceedings of CPCA/CSCE Structural Concrete Conference. and Nawy. Concrete International:Design and Construction... 131 . and Refai. pp. and Capell. Structural Bending Properties of High-Strength Concrete. ACI International. ACI Committee 318 (2002). Spain. pp. 15(5). S. 875-928. Experimental Studies on Seismic Behavior of Reinforced Concrete Members of HighStrength Concrete. H. Vol. M. E. SP-55.. (1985). Flexural Behavior of HighStrength Concrete Columns. (1993)..Collins. Alberta. E. 332-351. Building Code Requirements for Structural Concrete (ACI 318-02) and Commentary (318R-02). H. pp. Kriz. (1992). Sheikh. A. Stress-Strain Characteristics of High-Strength Concrete.. (1988). Mitchell. P. 8. S. L. Nikaeen. T. S. Norway. Madrid.

K. Dubai. Kuchma. Pendyala. Elzanaty. NZS 3101:1995. Khaloo.. Novak L. Shear Tests of High. R. A. Proceeding. S. Shear Capacity of Reinforced Concrete Beams Using High-Strength Concrete. H. ACI 2nd International Symposioum on HSC. (1999).. D. (1992). and Commentary on the Concrete Design Standard.C. Angelakos.. CEB – FIP Model Code 1990 Buletin d’information No. ACI Journal. 132 . 2. 4. şi Patnaikuni. 437 pp. London. 2. Shear Capacity of Reinforced HighStrength Concrete Beams. CTBUH 8th World Congress.. S. Lightly Reinforced Concrete Beams.R şi Poveda. J.F. Full-Range Behaviour of HighStrength Concrete Flexural Members: Comparison of Ductility Parameters of High and Normal-Strength Members. 213/214. New Zealand. 30-35. Thomsen. Wellington. p. Part 1—General Rules and Rules for Buildings. Vol. ACI Structural Journal . Thorenfeldt. (1986). A. Eurocode 8: Design of structures for earthquake resistance. p. Nilson. Vol. Comité Européen de Normalisation (CEN) (2005). prEN 1992-1.H.O.Comité Européen de Normalisation (CEN) (2002). Thesis.D. How Safe Are Our Large.. şi Slate. (1989). (1999). ACI Spring Convention. Baker. şi Drangsholt. Open Paper Session. P. J. 482490. Vol.H. 1993. Flexural Ductility of Ultra-High-Strength Concrete Members. Engineering the World’s Tallest – Burj Dubai. July 2002) Comité Euro – International du Beton (1990). p. Shin. Part 3 — Assessment and retrofitting of buildings. W. (1984).. 211 p. p. şi Moreno J. Korista. Shear Capacity of Reinforced High Strength Concrete Beams. 350-357 Ahmad. M.8. The Influence of the Concrete Strength and Longitudinal Reinforcement Ratio on the Shear Strength of Large-Size Reinforced Concrete Beams with and without Transverse Reinforcement.and Low-Strength Concrete Beams without Stirrups. S. 83 No. ACI SP121. Mophonde. (2008). 129154. Collins. Ghosh. (1996). 83 No.A. 394-400. and Wallace. A.. 96 No. p. F. 181 p. Thomas Telford. 256 p. University of Toronto. Vol. M. 85 pp.G.H. ACI Journal. G. A. A. Part 1. ACI Structural Journal . 297-305. (1990). ACI Structural Journal. Eurocode 2: Design of Concrete Structures.. Concrete Design Standard. Part 2. Proceeding.. 290-296. Slabs and Footings?. (Final Draft. NZS 3101:1995. E. Standards Association of New Zealand (1995). şi Frantz G. W. D. Mendis. 81 No. I.C. (1986). p.Sc. 4. and 264 p. ACI Journal.P. prEN 1998-3. p. A Study of High-Strength Reinforced Concrete Columns Subjected to Lateral and Axial Loads. S.

Report No. Ductility in Earthquake Resisting Squat Shearwalls. 5. p. M. p. Struct. D. Engrg. R. ASCE. Calif. p. Deformabilitatea grinzilor realizate cu beton şi oţel de înaltă performanţă. (1977). W. Concrete Construction. Priestley. SP-97. Concrete confined by rectangular hoops and subjected to axial loads. P. Synge. R. ACI Structural Journal. 5. E. Stress – strain model for confined High-Strength Concrete . Vol. UCB/EERC-77/13. 397-406 Moreno.Hegheş.E. 114(8). Strength and ductility of tied concrete columns. Theoretical stress – strain model for confined concrete. A. J. 133 . V. and Uzumeri. 403-413.V. J. R. and Popov. (1994).New Zealand design Trends. Study of Aseismic Design of a 16 Story Coupled Wall Structure Using Inelastic Dynamic Analysis. J. (1980). M.G. 194-204. 257-269.J. ACI Structural Journal. Simpozionul Naţional „Noi reglementări pentru beton”. şi Zils. High-Strength Concrete (HSC) Structural Walls. Gupta.. N. (1988). Coţofană. p. Vol.... 1827-1849. (1982). 478-480 Cusson. Îmbinarea stâlpilor prefabricaţi de beton armat. Engrg. S. No. 4.. ASCE. Vol. Earthquake Engrg. Analysis and Design of High-Rise Buildings. R. and Paultre. Rangan. p. and Park.J. 1804-1826. p. p. Detroit. Priesteley. (1982). Res. (1998). 3. No. J. 162171. B. Berkeley. Bertero.. Pascu. T.. 25-92 Concrete Construction (1986). p. S.. J. Corley.. 80 No.. Observed stress-strain behavior of confined concrete. p.. 79 No. B. 106(5). ASCE. V. Vol.G. 77. (1983). Priestley. 1079-1102. Earhquake-Resisting Shearwalls . T. Fintel. and Park. 171-179. 121(3). ACI. A. Conspress. V şi Pascu. J. B. Paulay. V. p. Vol. (2009). 77-84.. University of California. ACI Structural Journal. 31. p. ACI Structural Journal. Utilizarea betoanelor de înaltă rezistenţă la clădiri înalte. R. M. Vol... CNIS 4. Struct. II. J.. ACI Structural Journal. M. Computer Cuts Column Costs. 95. M. Sheikh. Struct. S. 3. B. J.K. Optimization of High-Rise Concrete Buildings. Mander.. P. 486-477 Vallenas.N. N. (1985). D. (1988). A. Div. Ctr. No.J. J.. Behavior of Earthquake Resistant Structural Walls Before and After Repair.. Studiu experimental. ASCE. Bucureşti 2007. 114(8). p. Engrg. Fiorato. Struct. p. Ghosh. 2. Paulay. Popa. Oerstle. Simpozionul „Betoane de înaltă şi foarte înaltă rezistenţă”. (1980). 144-152. 79 No. A. (2009). Mander... J. (2007). p.

(1995). ACI Structural Journal.G. p... 306-315. and Failure Mechanism. 99-107. p. D.N.D.G. K.T.L. R. M. Pilakoutas. S.J. Lefas. C. T. Taylor. T. (1995). 92 No.C (1986). 180189. ACI Structural Journal. H. 23-31. p. Vol. 4. Wallace.. 495-501. 87 No.G..N. Z. Mau. I. Otani. 4. K.Oesterle. I. p.L. Vol. Vol. Kappos.D. 6. 716-726. 81 No. p. Y. and deformation Analysis. Vol. Sittipunt. ACI Structural Journal. 1.L. ACI Structural Journal. 745-756. Web Crushing of Reinforced Concrete Structural Walls. (1993). (1999). ACI Structural Journal. 6. Cyclic Load Behavior of Low-Slenderness Reinforced Concrete Walls: Design Basis and Test Results. ACI Structural Journal. Y.S. (1989). T. Penelis. Aoyama.. p. 1. Cote.. Behavior of Reinforced Concrete Structural Walls: Strength. 132-142. 86 No. 6. p. Kotsvos. ACI Structural Journal. p. N. 5.A. Vol. Arstizabal-Ochoa. J. A. Strength and Deformation Charactersitics of Reinforced Concrete Walls under Load Reversals. p. 642-645. S. Earthquake-Resistant Design of Shearwalls with One Opening.P. (1990). (2000).T.. Kato. ACI Structural Journal.A. 83 No. Design of Slender RC Walls with Openings. A. Corley. ACI Structural Journal. p. Penelis. Minimum Tensile Reinforcement Requirements in Walls. (1990). Wood. Seismic Behavior of Reinforced Concrete Shear Walls Subjected to High Axial Loading.. Ambraseys. 649-660. P.. Vol. 5.. G. I. Cyclic Load Behavior of Low-Slenderness Reinforced Concrete Walls: Failure Modes. Zhang. ACI Structural Journal. 739-750. Mo.D. 87 No. Tegos. Elnashai. Wood. Vol. 582-591. p. Strength. 95 No.D.. Salonikios. Analysis and Design of Low-Rise Structural Walls under Dynamically Applied Shear Forces.. Hsu. W. I. (1984). Deformation Charactersistics. ACI Structural Journal. 92 No. Kotsvos. Kappos.N.. ACI Structural Journal. ACI Structural Journal.J. 134 . Shiu. S. ACI Structural Journal. A. Lefas. 2.G... C. Wood.L. 85 No. 2. Interpretation of Testing Results for Reinforced Concrete Panels.. 14 p. (1990). M. T.. (1988). 1. Vol. Tegos. 4. Vol. Shear Design and Analysis of Low-Rise Structural Walls.. Wang.W.A. 87 No. 97 No. p. (2000). Salonikios. Kabeyasawa.. 96 No. Vol. Vol. G. (1998).D. Vol.N. J. Shear Strength of Low-Rise Reinforced Concrete Walls. and design Implications. 3. S. 231-241. 90 No. p.. Vol. Influence of Web Reinforcement on Cyclic Response of Structural Walls. S. 97 No. Vol..

(2008). ACI Structural Journal.. Behavior of Repaired Ciclically Loaded Shearwalls. Pattararattanakul. (2002).M. 99 No. p. M. 488-497. 105 No.. Peak Shear Strength of Squat RC Walls with Boundary Barbells or Flanges.W. Seismic Behavior and Ductility of Squat RC Shear Walls with Nonseismic Detailing.W. (2002)..K. M. A. B. 688-698. (2003). Wallace. 327334. K. 3. 324-334. Vol. Vol. Antoniades. F.. 368-377. p. L.K. Stojadinovic. K..P. Biskinis. 105 No. Palermo. Vol. S. Vol.. D. p. Bryson. Vol. (2004). Rangan. Palermo.. 100 No. ACI Structural Journal. Haro de la Pena. (2002).. (2007). Ghorbani-Renani. (2009). p. F. 1. Vol. Shear Strength of Squat Rectangular RC Walls. Vol... 4. p. Bucci. ACI Structural Journal. B. Modeling and Testing Influence of Scaling Effects on Inelastic Response of Shear Walls. Whittaker.. Flexural Modeling of Reinforced concrete Walls-Model Attributes. Palermo. ACI Structural Journal. Massone. Vol. ACI Structural Journal. p.J. A. Stojadinovic. P.J. R. J. 549-559. Orakal. P. 1. Vol.... C. K. N. p..A.. 101 No. 135 .. ACI Structural Journal. Test of High-Rise Core Wall: effective Stiffness for Seismic Analysis. O.. 6.K. Ibrahim. p. 99 No. ACI Structural Journal.W. Vol. Vol.N. 5. J.. 773-783.S. Vol. Tremblay.. p. 225-231. Leger.. P.Riva.. A. Y.S.L. 554-562. Wallace. Salonikios.. p. Massicotte. ACI Structural Journal. A. F. 106 No. 98 No. ACI Structural Journal.S.. Conte. Wood.J. C. (2008). Vol. 499-508. 4. p.N. J. ACI Structural Journal.M. (2004).. 98 No. V. Lukkunaprasit. p. Foster. ACI Structural Journal. D. 100 No. ACI Structural Journal. 3. p. 3. G. J. 358-367. (2001). Orakal. Vol. 3. 510-518. ACI Structural Journal. p. Cyclic Behavior of Reinforced Concrete structural Walls with Diagonal Web Reinforcement. Cyclic Tests on Seismically Damaged Reinforced concrete Walls Strengthened Using FRP Reinforcement. C. B. 104 No. Ho. 106 No. 21-29. (2004). Sittipunt. (2001). 1.. Behavior of Three-dimensional Reinforced Concrete Shear Walls. 99 No. Gulec. Vecchio. 101 No. D. F. A. Strength and Deformation of HigStrength Concrete Shearwalls. Wallace..E. Franchi. ACI Structural Journal. ACI 318-99 Provisions for Seismic Design of Structural Walls. J. Vol. Roupiakis. 4. S.. Vecchio. I. (2008). Adebar. T. Gulec. p. (2009). Whittaker. 105 No. P. 2. 103-113.K. 5. Farvashany.B. Kunag. Kappos. Degradation of Shear Strength of Reinforced Concrete Members with Inelastic Cyclic Displacements. Load-Deformation Responses of Slender Reinforced Concrete Walls.J.. Behavior of Reinforced Concrete Walls with Welded Wire Mesh subjected to Cyclic Loading. ACI Structural Journal. P.. D. Velev. 4.E. Fardis. 81-89.

L. J. Concrete International. SP 176-13. SP 236-8. 76 No. p. K. Fintel. A.. (2007).. 136 . Ghosh. (1991). Hiraiashi. Massone. ACI Structural Journal. 48-53. Iulie 1991. Concrete International. (1980).T. p. Concrete International. 34-36. Decembrie 2007. Orakal. Adebar.G. L. p. 100100. Corley. (2009). Rational Design of Structural Walls.B. Shearwalls . M. (2009). 464-655. P.M. p. Oesterle. Massone. A. ACI Structural Journal. 4.P. p. J. 106 No. p. Vol. 106 No. Malik. Shearwalls and Boundary Elements.. p. (1998). K. (2003). 455465. Concrete Q&A. Rangan. Concrete International. 281-310. Concrete International. 55-66.. Stiffness. J. 151-170. W. Drift Capacity of Walls Accounting for Shear: The 2004 Canadian Code Provisions. S. 8. Shear Strength of Ligthly Reinforced Wall Piers and Spandrels. Wallace.. 5. (2006). Reinforcement Details for Earthquake-Resistant Structural Walls. p. V. M.An Answer for Seismic Resistance. J.. Vol. ACI International. Strength. M.G.W. Tests and Analyses of High-Strength RC Shear Walls in Japan. (1979). Noiembrie 2003. 29-33. Modeling of Squat Structural Walls Controled by Shear. Derecho. Fintel. p. Decembrie 1980.K. 875-896..M. ACI International. H.W. ACI Structural Journal. Wallace. p. (1997). R.E. Noiembrie 1997. T. Vol.. Kabeyasawa. and Ductility Required in RC Structural Walls for Earthquake Resistance. Afiorato. Moehle.. Iqbal.Orakal..

stabilit pe baza valorilor de calcul ale rezistentei la este compresiune. Armărea longitudinală propusă este dată în tabelul A-1.1. Deplasarea relativă a stâlpilor limitata in P100-1/2006 la 2. Incercarile pe stapli au ca scop dtereminarea eficientei efectului de confinare asupra ductilitatii stalpului. νd =0.5% iar dimensionarea stâlpilor s-a realizat astfel încât să se obţină această deplasare relativă. νd =0.2.4 pentru ceilaţi doi. dupa formarea articulatiei plastice.4) Armare bare 8φ16 (mm ) 1624 2 STALP S3 (C90/105. νd =0. pentru un stâlp de clasă C50/90 şi unul de clasă C90/150.ANEXA PROGRAM EXPERIMENTAL Programul experimental va cuprinde încercări pe stâlpi şi pereţi din BIR.2) Armare bare 8φ14 (mm ) 1231 2 STALP S2 (C50/60. Armătura transversală de confinare s-a determinat astfel încât să se obţină cel puţin o confinare medie a secţiunii de beton confrom modelului Cusson Paultre descris în paragraful 4. Tabel A-1. νd =0. la solicitari ciclice. iar incercarile pe pereti determinarea rezistentei la forta taietoare. Incercari pe stalpi Se vor incerca patru stâlpi cu secţiune pătrată de 300x300 mm şi o înalţime liberă de 1500mm. Schema de încercare va fi cea de stâlp încastrat la bază şi cu încastrare glisantă la partea superioară.3. respectiv 0. Aşa cu se observă şi din tabelele de mai jos armătura de confinare care reiese dintr-un astfel de calcul este suficientă şi pentru preluarea forţei tăietoare. Armare longitudinala in stalpi STALP S1 (C50/60.2) Armare bare 8φ14 (mm ) 1231 2 STALP S4 (C90/105.4) Armare bare 8φ16 (mm2) 1624 137 . A. Materialele folosite în programul experimentat sunt următoarele: a) Pentru beton C50/60 (doi stâlpi) C90/105 (doi stâlpi) b) Pentru armătură Bst 500 (armătura longitudinală) Bst 500 (armătura transversală) Nivelul de forţă axială la care se vor solicita stâlpii este de 0.

fie cel corespunzator atingerii deformatiei specifice ultime in armatrua daca acest moment este superior valorii de85% din momentul maxim.5h. My. 138 . My φu . φy şi φu.lungimea libera a stalpului Δy . h=inaltimea sectiunii stalpului) l . Mu θp – rotirea in articulatia plastica lp .deplasarea elastica Δp . momentul ultim.curbura corespunzătoare momentului de curgere.1-4.Deplasările maxime estimate s-au derterminat folosind următorul procedeu: Δ = Δe + Δ p Δy = φyl 2 6 ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ lp ⎛ Δ p = θ p ⎜l − 2 ⎜ 2 ⎝ θ p = (φu − φ y )l p Δ= φyl 2 lp ⎛ + θ p ⎜l − 2 ⎜ 6 2 ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ unde φy .deplasarea totala Momentul de curgere. Momentul de curgere s-a considerat momentul la care armătura cea mai întinsă ajunge la curgere iar ca moment ultim s-a considereat fie momentul care corespunde unei valori de 85% din momentul maxim.lungimea articulatiei plastice (lp = 0.0. respectiv curburile asociate acestor momente. Mu. Folosind acest program s-au determinat curbele moment curbură pentru cei patru stâlpi. s-au determinat folosind programul de analiză secţională XTRACT 3. Curbele moment curbură sunt date în figurile A.curbura corespunzătoare momentului ultim.deplasarea plastica Δ .4.

1 – Relatia moment curbura pentru stalpul S1 Diagrama moment curbura .40E.6.1.00E-01 1.8.2 – Relatia moment curbura pentru stalpul S2 139 .Stalp S2 250 200 M (kNm) 150 100 50 0 0.50E-01 3.00E.00E00 02 02 02 02 01 01 01 01 01 01 φ (1/m) Figura A.1.00E+00 5.Stalp S1 140 120 100 M (kNm) 80 60 40 20 0 0.50E-01 φ (1/m) 2.00E+ 2.1.00E.00E-01 Figura A.00E.80E.20E.1.00E.4.Diagrama moment curbura .2.00E-01 2.1.00E.00E-02 1.60E.

50E-01 φ (1/m) 2.85 2.0191 37.3 – Relatia moment curbura pentru stalpul S3 Diagrama moment curbura .70 162. Tabel A-2.50E-01 2.0259 42.00E-01 Figura A.00E-01 φ (1/m) 1.50E-01 3.1932 93.53 254.02487 0.16 215.90 190.00E-01 2.00E-01 2.03238 My Mu Δ φu θp KNm 1/m KNm mm 97.00E+00 5.13 231.4 140 .69 0.1 0.60 3.6 0.80 Clasa 0.9 0.00E+00 5.00E-02 1.53 Mmax KNm 109.85 3.27 0.4 0.60 173. curburilor şi a forţelor tăietoare maxime sunt sintetizate în tabelul 2.4 – Relatia moment curbura pentru stalpul S4 Forţele tăietoare maxime estimate au fost cele asociate momentelor maxime rezultate din analiza secţională: Vmax=2Mmax/ l Valorile momentelor.0370 57.2675 165.00E-02 1.99 drift % 2.Stalp S3 200 180 160 140 M (kNm) 120 100 80 60 40 20 0 0.10 Vmax KN 146.60 254.02 143.0331 54.Stalp S4 300 250 200 M (kNm) 150 100 50 0 0.47 338. Valori caracteristice analiza sectionala N KN 600 C50/60 1200 1000 C90/105 2000 vd φy 1/m 0.2456 173.2 0.80 230.2 0.50E-01 Figura A.02104 0.00E-01 1.02072 0.5 0.Diagrama moment curbura .8 0.2 0.

5 Schita specimen – Stalp S1 141 .Schitele de cofraj şi armare pentru cei patru stalpi sunt date în figurile A.5-A8. Figura A.

6 Schita specimen – Stalp S2 142 .Figura A.

Figura A.7 Schita specimen – Stalp S3 143 .

8 Schita specimen – Stalp S4 144 .Figura A.

Momentul Mmax este calculat cu Vmax Tabel A-3.0 Asw/m (mm2/m) 603(2Φ6/90) 603(2Φ6/90) Mmax (kNm) 415.0 525.2 σ0 (MPa) 3.00 126. Beton C50/60: calcul la forţă tăietoare cf. distribuţi în două plase.0 435.VRd = 2.0 104.3.2 .1. Cofrajele şi armările sunt date în figurile A9 -A12 pentru cele 4 cazuri.1 6.5 362.67 Vc(kN) 90. În urma calculului la Mmax şi N au fost derminate armăturile longitudinale din bulbi.0 Ag 2 (mm ) 138000 138000 n 0.0 1656.33 6.5 N (kN) 828.0 Vmax (kN) 437.5 437. procentului minim de armare ρwv% = 0.Armătura orizontală a fost dimensionată la VRd .63 415.38 344. cu următoarele precizări: . adică 300 mm2/m. CR2.B.33 33.93 1.1 fcd (MPa) 60.00 60.0 920.5 N (kN) 460.63 Barele vericale pe inimă se dispun cf.1.00 126.00 fctd (MPa) 2. Beton C90/105: calcul la forţă tăietoare cf.1.Vmax = VRd/kQ = VRd/1.1 fcd (MPa) 33.0 0. Incercari pe pereţi Calculul la forţă tăietoare urmează metodologia din CR 2.33 2. CR2.0 Ag (mm2) 138000 138000 n σ0 Vc(kN) (MPa) 0.4 Asw/m 2 (mm /m) 522(2Φ6/100) 500(2Φ6/110) Mmax (kNm) 344.33 fctd (MPa) 1.33 VRd (kN) 525.0 Vmax (kN) 362.38 Tabel A-4.93 VRd (kN) 435.5bwlwfctd . 145 .1 0.2 12.1.

9 Schita specimen – Perete P1 146 .Figura A.

Figura A.10 Schita specimen – Perete P2 147 .

11 Schita specimen – Perete P3 148 .Figura A.

12 Schita specimen – Perete P4 149 .Figura A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful