UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

REFERAT: PAPAGALI MICI

1

CUPRINS: 1.Perusi....................................................................................................................... 5 2.Istoria numelui........................................................................................................5 3.Istoria perusului......................................................................................................6 4.Originea si anatomia perusilor...............................................................................7 5.Adapostirea perusilor.............................................................................................9 6.Hranirea perusilor.................................................................................................10 7.Determinarea sexului la perusi.............................................................................12 8.Imperecherea perusului - asigurarea conditiilor optime.......................................13 9.Imperecherea perusului – compirtamentul in perioada de reproductie................15 10.Imperecherea perusului – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor.........16 11.Imperecherea puilor – dezvoltarea puilor...........................................................18 12.Amenajarea unei colivii pentru perusi................................................................20 13.Cum sa dresam perusii........................................................................................24 14.Papagalul nimfa...................................................................................................25 15.Mutatii ale papagalului nimfa.............................................................................27 16.Determinarea varstei unui papagal nimfa............................................................35 17.Hranirea papagalului nimfa.................................................................................36 18.Determinarea sexului la papagalul nimfa............................................................38 19.Imperecherea papagalului nimfa – introducere in subiectului reproducerii........39 20.Imperecherea papagalului nimfa – asigurarea conditiilor optime.......................41 21.Imperecherea papagalului nimfa – comportamentul in perioada de reproducere...............................................................................................................44
2

22.Imperecherea papagalului nimfa – dezvoltarea puilor........................................45 23.Hranirea la mana a papagalului nimfa.................................................................48 24.Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa................................................52 25.Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca.............................................55 26.Papagalul Rosella................................................................................................58 27.Hranirea papagalului rosella...............................................................................59 28.Determinarea sexului la papagalul rosella..........................................................61 29.Imperecherea papagalului rosella – introducere in subiectul reproductiei.........62 30.Imperecherea papagalului rosella – asigurarea conditiilor optime.....................64 31.Imperecherea papagalului rosella – comportamentul in per de reproductie.......68 32.Imperecherea papagalului rosella – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor........................................................................................................................69 33.Imperecherea papagalului rosella – dezvoltarea puilor.......................................71 34.Papagalul baltat dominant...................................................................................73 35.Alti reprezentanti.................................................................................................73 36.Papagalul Micul Alexander.................................................................................74 37.Determinarea varstei unui papagal Micul Alexander..........................................76 38.Hranirea papagalului Micuș Alexander.............................................................77 39.Determinarea sexului la papagalul Micul Alexandrer.........................................78 40.Imperecherea la Micul Alexander – asigurarea conditiilor optime.....................79 41.Imperecherea la Micul Alexander – compotamentul in per de reproductie........81 42.Imperecherea la Micul Alexander – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor........................................................................................................................82 43.Imperecherea la Micul Alexander – dezvoltarea puilor......................................84 44.Cum putem invata un papagal Micul Alexander sa vorbeasca...........................87
3

45.Amenajarea unei colivii pentru papagalul Micul Alexander..............................89 46.Papagalul gri african Jako...................................................................................93 47.Hranirea la papagalul gri african Jako.................................................................94 48.Determinarea sexului la papagalul gri african Jako............................................96 49.Imperecherea papagalului gri african Jako – introducerea in subiectul reproducerii..............................................................................................................97 50.Imperecherea papagalului gri african Jako – asigurarea conditiilor optime.......98 51.Imperecherea papagalului gri african Jako – comportamentul in perioada de reproducerii............................................................................................................103 52.Imperecherea papagalului gri african Jako – depunerea oualor, clocitul si ecloziunea puilor....................................................................................................104 53.Imperecherea papagalul gri african Jako – dezvoltarea puilor..........................105 54.Amenajarea unei colivii pentru papagalul Jako................................................107 55.Boli si afectiuni curente.Semnele bolii.............................................................111 56.Intoxicatiile........................................................................................................11 2 57.Naparlirea anormala..........................................................................................112 58.Bolile aparatului digestiv..................................................................................114 59.Bolile aparatului respirator................................................................................116 60.Bolile aparatului circulator................................................................................117 61.Bolile aparatului urinar si de reproducere.........................................................118 62.Bolile organelor de simt....................................................................................120 63.Bolile scheletului si ale articulatiilor.................................................................121 64.Parazitii..............................................................................................................12 3 65.Boli infectioase..................................................................................................124
4

66.Zoonoze, boli cu transmitere la oameni............................................................131 67.Bibliografie........................................................................................................13 2

1. PERUSI FAMILIA: PSITTACIDAE SUBFAMILIA: PSITTACINAE TRIB: PLATYCERCINI GEN: MELOPSITTACUS SPECIA: MELOPSITTACUS UNDULATUS

Perusul (Melopsittacus undulatus) este un papagal de talie mica, ce apartine tribului de papagali cu coada lunga (Platycercini), cateodata considerat o subfamilie (Platycercinae). Este singura specie din genul de origine australiana Melopsittacus si uneori izolata in propriul trib, Melopsittacini, desi este probabil strans inrudita cu Pezoporus si Neophema. Perusul se gaseste prin partile uscate ale Australiei si a supravietuit timp de cinci milioane de ani in conditiile dure ale acelui continent.

MELOPSITTACUS UNDULATUS – Habitatul natural al perusilor.

♦ISTORIA NUMELUI
5

Termenul englezesc pentru perus este budgie, denumirea care deriva din aborigenul Betcherrygah, care inseamna bun de mancat (good meal), acest nume fiindu-i atribuit din cauza ca aceasta mica pasare era considerata de aborigeni o adevarata delicatesa. Alte denumiri sub care mai poate fi intalnit ar include: “pasarea australiana a iubirii ” , ” papagalul zigzag “. De regula numele pasarilor si animalelor au o denumire adicenta, in lb latina , care este de fapt denumirea stiintifica a respectivului exem. Acest sistem international de nomenclatura a pasarilor a fost realizat in lb latina in secolul al 18 lea de catre Karl Linne, naturalistul suedez. El se bazeaza in principal ca fiecare specie de planta sau de animal are un nume unic, alcatuit din doua parti (1. nume generic , 2 nume specific ), in cadrul fiecarui gen existand un numar de specii , individualizate de un nume propriu.In prezent nu mai pot aparea confuzii la denominare pentru ca sistemul a fost recunoscut la scara internationala. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus undulates si provine de la cuvintele melos (grec.) melodie, psittacus (grec.) papagal si undulates (lat.) ondulat. ♦ISTORIA PERUSULUI Din cercetarile paleontologilor reiese ca perusul de astazi are inaintasi preistorici, el evoluand din dinozauri, fiind urmasul comun al reptilelor si pasarilor. Motivul acestei concluzii este acela ca solzii la reptile si pene la pasari se formeaza subcutanat. Mai mult, atunci cand penele ies in intregime de sub piele sunt moarte si inceteaza sa mai creasca, dar amandoua (pene si solzi) raman prinse in foliculi sub piele. Se presupune ca urmasul comun al reptilelor si pasarilor este o creatura preistorica care a trait aproximativ acum 4 milioane de ani in urma si se numea Archaeopterix. Aceasta este prima fosila descoperita care prezinta atat solzi cat si pene, penele cresteau pe partea inferioara si pe coada iar picioarele din fata se asemanau cu niste aripi in formare. Archaeopterix nu zbura. Australia, Africa, America de Sud, India si Antarctica erau unite formand un singur continent. Aproximativ acum 100 milioane de ani acesta s-a rupt, continentele separandu-se si migrand spre actuala lor pozitie. Cu 15 milioane de ani in urma Australia era acoperita de paduri iar in interiorul ei existau mari interioare. In jurul acestei date clima a inceput sa se schimbe incet, padurile au murit lasand in urma lor desert iar marile interioare au secat, ramanand imense depresiuni. Aceste

6

date sunt oferite de Muzeul National Australian Sydney care a demonstrat ca perusul si papagalul de noapte, in urma testelor ADN, au stramori comuni. Perusul salbatic, inainte vreme era posibil sa fi fost mult mai mare decat este in prezent. S-ar putea sa fi avut resurse de hrana constante si abundente, nu trebuia sa zboare pe distante lungi pentru procurarea hranei asa cum o face in zilele noastre iar clima era mai temperata, cu temperaturi mai putin ostile si surse mai multe de apa. La sfarsitul secolului trecut s-a descoperit o pestera in sudul Australiei in care a trait o specie de lilieci carnivori care consumau un numar mare de perusi. Evident ca acesti lilieci isi aduceau hrana in pestera, unde isi hraneau puii. In tot acest proces, numeroase portiuni din corpul perusilor au cazut pe jos si s-au fosilizat. Perusii fosilizati dateaza de aproximativ 4 milioane de ani. Aceasta descoperire a aratat ca perusul salbatic a ramas aproape neschimbat in aceasta perioada. Perusul este un adevarat supravietuitor, fiind capabil sa zboare si sa paraseasca cuibul dupa 4 saptamani de viata. Din informatiile de mai sus despre perus, se observa ca evolutia acestuia a ramas aproape neschimbata pe parcursul ultimilor 4 milioane de ani. Toate exemplarele domesticite pastreaza gene originale de la perusul salbatic. Cand ai 4 milioane de ani de genatica stabila care lucreaza impotriva ta, este de inteles de ce la perusii de expozitii(concursuri de frumusete) este mai greu sa imbunatatesti anumite standarde. Indiferet cat de bun si experimentat este crescatorul, in fiecare sezon apar cateva exemplare care se aseamana izbitor cu rudele lor din salbaticie.

♦ORIGINEA SI ANATOMIA PERUSILOR

7

In habitatul natural, din Australia, acestia traiesc in grupuri mari, in carduri de cate 20 pana la 100 de indivizi. Dimineata si seara zboara catre sursele de apa si hrana, iar dupa-amiaza, cand atmosfera australiana se incinge din cauza caldurii insuportabile, ei se retrag la umbra arborilor specifici zonei. In scorburile acestor copaci isi fac perusii cuiburile. Femela depune intre 4-6 oua de culoare alba, pe care le ingrijeste impreuna cu masculul, atat in perioada de clozire, cat si dupa ierirea puilor din oua. Gruja lor deosebita fata de progenituri demonstreaza inca o data daca mai era nevoie, ca papagalii sunt pasari cu un puternic instinct social, comunicativ si inteligent. Perusii se simt foarte bine in copaci. Natura i-a inzestrat cu gheare rezistente si cioc puternic ,cu ajutorul carora se catara cu usurinta. Sunt singurele pasari care pot face miscari multilaterale cu picioarele. Primul deget si cel de-al patrulea sunt orientate porterior. Pielea care acopera degetele este prevazuta cu o multitudine de papile tactile, ceea ce-i permite perusului sa faca diferente fine intre diversele suprafete cu care vine in contact. Indiferent de culoare penajului, picioarele pasarii au culoare maroniu-cenusie. Ciocul perusului are forma de carlig si serveste atat la faramitarea semintelor cu care se hraneste pasarea, cat si la apucat diverse obiecte si la catarat. Partea de jos a ciocului este retezata si mult mai scurta decat partea de sus, denumita carlig. Culoarea ciocului este maronie la adulti si sidefie la pui.

8

Limba papagalului are o particularitate putin intalnita la alte pasari: este prevazita, la varf, cu o placa cornoasa, ca o unghie, a carei margine depaseste putin limba. El prinde semintele si le faramiteaza cu ciocul, dar se foloseste de limba ca sa le tina sau sa le impinga in gura. De asemenea, aceasta joaca un rol important in realizarea sunetelor asemanatoare cu vorbele oamenilor, pe care aceasta pasare le poate scoate. Narile perusului sunt protejate de doua umflaturi, situate de o parte si de alta a partii superioare a carligului. In functie de sexul si de varsta pasarii, umflaturile respective prezinta culori de diverse nuante, cele mai intalnite fiind bej, roz, bleu sau albastre. Ochii perusului sunt gri la adulti, cu pupila neagra, foarte mica, aidoma unui punct. La perusii tineri, atat irisul cat si pupila au culoare neagra, exceptie facand asa-numitele exemplare „albino”, care au ochii de culoare rosie. Penajul perusului salbatic este verde pe corp, galben pe fata si frunte, albastru sau violet pe obraji. In jurul gatului, ca o salba de margele ce-i arata varsta, se insiruie mici pete de culoare neagra. Pe cap si pe gat, penajul e brazdat de dungi intunecate, care , la exemplarele tinere, ajung pana apropape de cioc. Penajul de pe aripi e inspicat de linii negre si galbene. Cel al cozii prezinta nuante verde-albastrii. Tinerii au penajul mai inchis si mai vin colorat decat adultii. De-a lungul timpului, cercetatorii si crescatorii profesionisti au izbutit, prin selectii si hibridari succesive, sa obtina numeroase varietati de culoare a penajului perusilor. Astfel, pot fi intalniti acum papagali cu „vesminte” albastre, mov, violete, galbene, albe, pestrite, fiecare varietate de culoare avand diverse alte nuante, care mai de care mai incantatoare. Mai mult decat atat, s-au putut obtine si exemplare cu particularitati ale penajului cu totul deosebite:cu mot, cu barbita, cu pene lungi la baza ciocului. Adapostirea perusilor Perusii sunt pasari extrem de vioaie si active, avand nevoie de o colivie spatioasa. O colivie spatioasa trebuie sa prezinte dimensiuni de minim 35x20x40 cm (Lxlxh). Este esential ca in colivia perusului sa fie amplasate multe baghete pe care acesta sa se poata catara si odihni. Perusul are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn. Din colivia perusului nu trebuie sa lipseasca: un cuib de dimensiuni 14x18x25 cm sau chiar mai mare, care trebuie sa fie
9

prevazut cu o mica scobitura, astfel incat ouale sa poata sta toate la un loc. Aceasta adancitura nu trebuie plasata pe mijloc, in zona unde pasarea intra si iese din cuib, ci intr-o parte. Partea de sus sau o laterala a cuibului trebuie sa fie detasabila pentru curatenie. Se pare ca cel mai bine este ca amplasarea cuibului sa se faca la exteriorul coliviei, deoarece perusii au acelasi spatiu in colivie, nefiind deranjati de proprietari atunci cand acestia au acces si verifica ouale; - o tavita cu nisip pentru o mai buna digestie. Nisipul trebuie ars pentru a-l dezinfecta, eventual la ochiul de la aragaz. - un vas adanc de 4-5 cm cu apa pentru a-i facilita imbaierea pasarii; - recipiente separate (boluri) pentru diferitele sortimente de mancare; - un recipient special pentru apa, care de cele mai multe ori se ataseaza de una dintre laturile coliviei; - un os de sepie care va ajuta perusul sa-si mentina dimensiunea normala a ciocului; - diferite jucarioase astfel ca perusul sa nu se plictiseasca si eventual, o oglinda, mai ales daca perusul este singurul locatar al coliviei. Este de preferat ca baghetele sau cuibul sa nu fie din lemn de cires, intrucat acesta este toxic pentru pasari si in general, accesoriile din lemn pot intretine infestatiile cu paraziti si acarieni, motiv pentru care sunt agreate cele din plastic. Cand perusul doarme este bine sa acoperiti colivia cu o bucata de panza de culoare inchisa, pentru ca acesta sa se poata odihni in voie. Altfel, perusul se va trezi la prima raza de soare. Hranirea perusilor Nutritia echilibrata a perusilor este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor (de sanatate si comportamentale) pe care le pot dezvolta perusii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui perus trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale. In principal, alimentatia perusilor este alcatuita din seminte. Insa, in mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca si verdeata, fructe si mici nevertebrate. Astfel, in afara de mixurile speciale de seminte sau peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate oferiti perusului dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, broccoli, spanac, porumb, ardei gras, fasole, laptuca, seminte incoltite de iarba, patrunjel, mar, para, pepene galben, caisa, piersica. Inainte sa i se ofere legumele si fructele acestea trebuiesc spalate bine, taiate in bucatele mici si trebuie evitate vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust.
10

Cele mai intalnite tipuri de seminte din care este alcatuita dieta unui perus sunt: meiul, canepa, ovazul, floarea soarelui, falarisul, nautul. Semintele de mei si cele de falaris ar trebui sa fie majoritare in mixul de seminte oferit. Nautul trebuie folosit cu precautie intrucat este foarte bogat in grasimi. Semintele si peletele trebuie sa constituie aproximativ 50-60% din dieta unui perus. Restul va trebui acoperit de vegetale. Perusul trebuie obisnuit cu o dieta echilibrata. Perusii maturi pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Daca se doreste schimbarea dietei, acetia nu trebuie infometati, acest lucru este periculos pentru metabolismul lor. Trebuie avut multa rabdare si pot fi incercate diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni. Un perus adult mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu trebuie lasata la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Perusilor li se pot oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare. NU se foloseste in hrana perusilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, li se pot da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu li se poate oferi nici ciocolata si trebuie evitat avocado. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci intrezisa branza si iaurtul. Unii perusi s-ar putea sa se ingrase peste masura. Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Perusul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Apa din adapatoare trebuie schimbata zilnic si curatata frecvent adapatoarea si recipientul
11

pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul si care le furnizeaza calciul necasar), precum si sare si pietricele. Sarea previne caderea penelor si pietricelele ingerate ajuta la digestie. Acestea din urma vor trebui sa nu fie prea mici (pentru a deveni ineficiente), dar nici prea mari. In magazinele de specialitate veti gasi pietris special selectionat.

Determinarea sexului la perusi (Melopsittacus undulatus) Sexul unui perus este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-8 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt intotdeauna analiza ADN si metoda chirurgicala. Insa, in cazul perusilor adulti avem o diferentiere clara intre mascul si femela: ceroma (zona carnoasa din jurul narilor) masculilor este de culoare albastru-indigo, iar cea a femelelor este bej-maronie, rosiatica sau chiar albicioasa.

In perioada de imperechere culorile ceromelor se vor intensifica, masculul va prezenta o ceroma albastru intens, iar femela va prezenta o ceroma maro inchis, ingrosata si cu aspect de crusta. Unele femele vor avea ceroma de culoare maro
12

numai pe durata perioadei de imperechere, dupa trecerea acesteia ceroma modificandu-se. Uneori, femelele care nu se afla in perioada de imperechere sau cele care sunt bolnave prezinta o ceroma colorata in albastrui. In ceea ce priveste puii, determinarea sexului este dificila, intrucat ceromele masculilor si ale femelelor sunt similare la culoare (de regula albastrui). Totusi, ceroma masculului este oarecum translucida, pe cand cea a femelei este opaca si prezinta un inel alb in imediata apropiere a narilor. Masculii pot prezenta si ei un astfel de inel, insa este mult mai difuz si mai mic decat la femele. Daca la majoritatea varietatilor identificarea sexului exemplarelor mature se face totusi cu usurinta, nu acelasi lucru se intampla in cazul varietatilor Albino, Lutino, Recessive Pied sau Fallow. Masculii acestor varietati prezinta o ceroma de culoare roz. Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul perusului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii vocalizeaza mai mult, canta si sunt mai prietenosi fata de alti perusi; - femelele sunt mai agresive, mai nervoase si ciupesc mai tare; - masculii sunt cei care isi inclina capetele si tot ei hranesc femelele (comportamente de curtare). De asemenea, deseori, doi masculi tinuti impreuna se pot comporta uneori ca un cuplu, unul curtandu-l pe celalalt. Imperecherea perusilor - asigurarea conditiilor optime Sezonul de imperechere al perusilor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate perusii pot fi reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare. Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui oferita perusilor multa lumina puternica timp de circa 12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa se foloseasca o sursa de lumina suplimentara, cum ar fi o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) care sa fie introdusa in camera in care se afla colivia. Nu trebuie asezata de la inceput in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Intai trebuie asezata intr-un colt opus al camerei, si trebuie mutata in cateva zile din ce in ce mai aproape colivie. In
13

final se poate aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, astfel ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric. Mancarea si apa Dieta unui perus este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite trebuie avut mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce perusul, acesta sa primeasca o hrana diversificata, cu continut ridicat de proteine si vitamine: - mixuri de seminte de calitate (in special mei); - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute. - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale; - o data pe saptamana suplimente de vitamine dizolvate in apa de baut. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula perusii se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa se mentina in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Colivia trebuie sa fie cat mai mare (minim 60cm latime, 40cm lungime si inaltime), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi.
14

Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui ca numarul de masculi si femele sa fie egal in colonie sau sa se opteze pentru reproducerea unei singure perechi. Colivia/voliera trebuie sa permita prinderea cuibului asezat in exteriorul coliviei pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia. Cuibul Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton gros (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de papagali). Forma cuibului este de cub, prevazut pe o latura cu o gaura cu diametru de 5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Distanta de la acoperisul cuibului la gaura de intrare trebuie sa fie de circa 5cm. Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 15X15X18cm) pentru a putea gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10cm. Se poate folosi si cuiburi cu acoperis detasabil, in acest fel nu mai este nevoie de fereastra de vizitare. Intrarea in cuib trebuie prevazuta atat in exterior, cat si in interior cu o stinghie sau o alta structura pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib. Trebuie evitate cuiburile confectionate din sarma. Podeaua cuibului se acopera cu cateva straturi de talas, femela isi va aranja cuibul si va decide singura cantitatea de talas pe care o va accepta inauntru. Talasul trebuie sa fie netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa se gaseasca o solutie sa se aseze cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara, dar nu foarte aproape de acoperisul acesteia, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate. Stinghiile Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, trebuie sa existe minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, trebuie avut grija la asezarea stinghiilor in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu trebuie asezate jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.
15

Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati. Imperecherea perusilor - comportamentul in perioada de reproducere La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva zile) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, se va observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Comportamentul femelei Femela perus aflata in perioada de reproducere va cauta locuri potrivite pentru depunerea oualor, se va pozitiona pe stinghii cu coada ridicata in sus si aripile usor deschise. Pupilele sale se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea este posibil sa devina mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei. Comportamentul masculului Masculul pregatit pentru imperechere va face “reverente” cu capul in fata femelei si va “dansa” (se va plimba inainte si inapoi pe langa femela, umflandu-si penele de pe gat) pentru a-i atrage atentia. El va ciocani usor si rapid cu ciocul sau in ciocul femelei. Vocalizarile lui vor deveni mult mai frecvente si mai puternice decat de obicei. Pupilele masculului se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ. Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia. Imperecherea perusilor - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela perus va putea incepe sa depuna oua la circa 10-14 zile de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
16

- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important trebuie oferit femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, este necesar sa primeasca suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), our fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate. In general, femela perus va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 10). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile, dupa primul ou existand de obicei o pauza de 2 zile. Daca femela perus se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 8090% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta trebuie folosit o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Oul trebuie examinat intr-o camera intunecata, fundul acestuia fiind examinat la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va aparea imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei
17

retele. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Examinarea oualor trebuie sa fie cat mai scurta pentru a nu afecta embrionii. Ouale sunt manupilate cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu trebuiesc zgaltaiti ouale, si intoarse de pe o parte pe alta pentru ca embrionii pot muri! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa se verifice cuibul perusilor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a se vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca lei se deschide cuibul fara a fi prevenite si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa se ciocaneasca usor in cuib de fiecare data inainte de a fi deschis. Manipularea cuibului si oualor se face cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-20 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii pasarilor li se poate oferi mai multe alimente moi pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu se inlatura ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 20 de zile, mai trebuie asteptat pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Aceasta pozitie este perfect normala. Imperecherea perusilor - dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu trebuie incercat sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore se observa ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa fie incredintati unei alte familii de perusi cu pui sau sa fie hraniti cu mana pana cand parintii isi vor prelua
18

corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Hrana oferita trebuie sa fie moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu se intervina prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, perusii sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua-trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important ca femela sa fie oprita de a face oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult! De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai mare parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Trebuie verificat din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca se observa ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, este scos din cuib si hranit din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipularea lor trebuie facuta cu foarte mare atentie! Igiena este extrem de importanta! Inainte de a atinge puii mainile trebuiesc spalate bine si de asemenea trebuie manipulati cu grija, sunt foarte fragili! Puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! La varsta de 10 zile ochii puilor incep sa se deschida si penele sa strapunga pielea, penele de zbor aparand in jurul varstei de 21-22 zile. In jurul varstei de 610 zile, daca se doreste, pasarile pot fi inelate. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatat cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti
19

asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 35 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5-6 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 10 zile. Nu grabiti procesul! In general, puii de perus sunt complet independenti de parinti la varsta de 68 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii pregatirea urmatoarei serii de oua.

20

Amenajarea unei colivii pentru perusi (Melopsittacus undulatus) Colivia Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea papagalului precum si faptul ca o pasare are nevoie de cat mai mult spatiu pentru a se dezvolta sanatos. Din pacate, coliviile pentru perusi disponibile in magazinele de specialitate sunt intotdeauna mult prea mici. Pentru a se simti confortabil perusul (Melopsittacus undulatus) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 60cm latime, 45cm adancime si 45cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi perusi va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau, ceea ce este de preferat, o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”. Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1-1,2cm, pentru a preveni ranirea pasarii. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei. Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, perusul ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde! Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).
21

Retineti ca orice perus trebuie sa petreaca mult timp (minim 3-4 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru ai permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica. Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum. Accesoriile Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe pielea fragila de pe piciorusele papagalului! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de cires (este toxic), ideale sunt cele de: mar, paltin, artar, frasin, stejar, ulm, fag, salcie. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale. Pentru mancare si apa, folositi boluri confectionate din otel inoxidabil, plastic dur sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca. In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul. Perusului ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in
22

vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintro sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati perusul! Jucariile Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.). Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Daca ii procurati suficiente jucarii si ii asigurati modalitati interesante de petrecere a timpului va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti perusului jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate. Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat. Amplasarea coliviei Colivia perusului NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Perusul se plictiseste foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra podelei). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. C. Pe timpul°Temperatura ambientala ideala pentru perusi este de 20-25 verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.
23

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor. Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Clatiti cu apa din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea. Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat. Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie. Cum sa dresam perusii Perusii (Melopsittacus undulatus) pot fi niste animale foarte bune de companie atata timp cat le acorzi timp si afectiune. Ei sunt nativ sociabili, in salbaticie traind in grupuri de 20–40 de exemplare, ajungand uneori chiar pana un numar de 60 de exemplare. Prin urmare, perusilor nu le place sa stea singuri! Pentru a dresa, nu neaparat un perus, ci orice papagal, aveti nevoie de rabdare, afectiune, tandrete, devotament. Cu cat ii acordati mai mult timp, cu atat veti avea rezultate mai rapide. Inainte de a incerca primul pas de dresaj, va trebui sa acordati perusului sansa sa se acomodeze cu dumneavoastra. Ulterior, puteti incerca urmatorii pasi: 1. Invatarea perusului de a sta pe deget. Indroduceti degetul usor in colivie, mai sus de suportul pe care sta perusul, ideal ar fi la nivelul pieptului (deoarece ei au instinctul de a se sui si nu de a cobori). E posibil ca prima reactie a perusului sa fie aceea de a se feri (din instinct de aparare sau de frica). Daca nu vrea sa se suie pe degent miscati degetul putin pentru ca perusul sa vada ca nu reprezentati un pericol pentru el (miscati-l in jos, departati-l, apropiati-l, ridicati-l). Cand perusul este deja acomodat cu dumneavoastra este foarte posibil ca sa isi foloseasca ciocul pentru a se sui pe deget (deoarece perusii isi folosesc ciocul pentru sprijin). 2. Peste cateva zile cand perusul va sta pe deget, scoteti-l din colivie. La inceput va zbura haotic in camera dar nu va panicati deoarece este un lucru normal.
24

Asezati-va confortabil si lasati-l sa se calmeze. Dupa ce s-a calmat, apropiati-va usor de el si vedeti daca vi se va sui pe deget pentru a-l baga in cusca. Daca nu vrea sa se suie, nu va obositi sa-l prindeti, fiindca mai devreme sau mai tarziu i se va face foame. Daca totusi vreti neaparat sa-l prindeti (desi nu recomand acest lucru deoarece nu le place) ori va apropiati usor de el vorbindu-i incet ori stingeti lumina si acesta nu va mai zbura si atunci veti putea pune mana pe el cu usurinta. 3. Dupa ce s-a acomodat complet cu dumneavoastra si cu camera, iar frica si curiozitatea lui dispar, dresarea propriu-zisa poate incepe. Pentru a-l invata sa vorbeasca este foarte important sa stabiliti sa exersati zilnic, nu mai mult de doua sedinte, a cate 15 minute fiecare. Sedintele pot fi facute dimineata si seara (cand perusul este obosit si va asculta cu atentie tot ceea ce ii rostiti). Este extrem de important sa nu existe o alta sursa de zgomot imprejur, care sa-i poata distrage atentia (de exemplu: zgomote de masini, televizor, radio, aspirator, alte persoane, alte animale etc.) La inceput trebuie sa-l invatati cuvinte scurte, si treptat puteti sa-l invatati cuvinte lungi. Prima data va trebui sa-i repetati un singur cuvant clar si raspicat. Dupa primul cuvant, greul a trecut, urmatoarele cuvinte le va invata mai usor. 4. Dupa alte 12-15 cuvinte puteti trece la lucruri mai complicate: “Intrebari si raspunsuri”. Trebuie sa-i repetati mai intai intrebarea (exemplu: “Ce faci?”) apoi raspunsul (exemplu: “Bine!”). Odata ce perusul pronunta intrebarea dumneavoastra ii dati raspunsul; astfel el va realiza o legatura intre intrebare si raspuns. Cand dumeavoastra ii veti pune intrebarea “Ce faci?”, el va va raspunde “Bine!” 5. Daca doriti sa-l invatati sa faca aport e putin mai dificil. Trebuie sa-l invatati sa raspunda mai intai la semnalul de aport (pe care-l stabiliti dumneavoastra, de exemplu : “Vino aici”). Daca doriti sa-l invatati sa va aduca obiecte dintr-o parte a camerei, trebuie mai intai sa-l invatati sa faca acest lucru din mers, apoi din zbor. In primul rand bateti usor cu degetul in masa, langa el. Daca va va raspunde prin a da cu ciocul inseamna ca e receptiv si va invata repede. Daca bateti cu degetul in masa la cativa centimetri de el, iar acesta vine spre deget, ii puteti face un traseu, pe care sa mearga dupa bataile dumneavoastra din deget. Gasiti un obiect pe care-l poate ridica cu ciocul si oferiti-l sa se joace cu el. Dati-i obiectului un nume si spuneti-i sa va aduca obiectul. Ori de cate ori va va aduce obiectul va trebui sa-l rasplatiti spunandu-i “Bravo!” sau dandu-i ceva de mancare.

REPREZENTANTI. SPECII DE PERUSI

25

Papagalul nimfa - Nymphicus hollandicus

Papagalul nimfa – Nymphicus hollandicus – este probabil cel mai raspandit animal de companie din categoria pasarilor. Si pe buna dreptate caci temperamentul sau dulce, vesel, afectuos si sociabil il face foarte potrivit chiar si pentru familiile cu copii. Originara din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristica, a carei pozitie ne indica starea de spirit a pasarii. Penajul papagalului nimfa in salbaticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor. Fata masculului este de culoare galbena sau alba, pe cand a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au in obraji pete portocalii, insa coloritul petelor masculului este mai intens decat al femelelor. Picioarele sunt de culoare gri si ghearele negre. Papagalii nimfa ating lungimi de pana la 30cm, cantaresc aproximativ 85-110g si au o speranta de viata de 12-20 ani. In habitatul lor natural papagalii nimfa, traiesc in perechi sau in grupuri de indivizi si prefera padurile, zonele aride si semiaride sau regiunile cu tufisuri, facandu-si cuiburile intotdeauna langa apa. Semintele, grauntele, rasadurile, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfa este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Masculul este foarte protector si afectuos cu puii sai, fiind chiar capabil sa-i creasca singur daca femela nu este in stare. Diferentierea sexului unui papagal nimfa nu este dificila decat in cazul anumitor varietati de culoare. Informatii complete referitoare la sexarea papagalilor nimfa in functie de mutatie gasiti aici. Si stabilirea varstei unui papagal nimfa este dificila, mai ales daca acesta a trecut de primele 2 naparliri. Pentru informatii detaliate cu privire la determinarea varstei unui papagal nimfa dati click aici. Ca pasari de companie, papagalii nimfa sunt cautati pentru temperamentul lor placut si vesel, pentru blandetea si pentru inteligenta lor. Ei sunt pasari usor de imblanzit, foarte prietenoase si foarte afectuoase. Sunt pasari sperioase, care se panicheaza usor in special la zgomote puternice si pe timpul noptii. De aceea, ideal este sa lasati noaptea o lumina slaba aprinsa in camera in care tineti colivia nimfei. Masculul nimfa poate fi invatat sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete si chiar melodii (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali nimfa nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.
26

De-a lungul timpului s-au selectionat foarte multe varietati ale papagalului nimfa din care amintim: pied, cinnamon, grey, pearl, albino, lutino, whiteface, fallow, yellowcheeck etc. Papagalul nimfa nu poate fi gazduit in colivii sau voliere impreuna cu orice alta specie de papagali deoarece poate fi victima agresivitatii celorlalte pasari. Nici convietuirea nimfelor cu pasari mai mici decat ele nu este recomandata intrucat nimfele pot deveni si ele agresive si pot produce accidente si raniri. Desi s-au inregistrat cazuri de buna intelegere intre nimfe si amorezi, perusi, micul Alexander sau chiar alte specii, nu recomandam amestecarea acestora. Va trebui sa aveti mare grija la introducerea altor specii in spatiul nimfei si sa supravegheati cu atentie si timp indelungat reactiile si atitudinile pasarilor pentru a evita conflictele si ranirile. Pentru ca nimfa nu este un papagal solitar, ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Mutatii ale papagalului nimfa (Nymphicus hollandicus) Mutatia genetica este o schimbare care apare in materialul genetic (ADN) si ea se poate produce atat in natura, spontan, cat si in captivitate, controlat sau spontan. Mutatiile genetice pot fi: - favorabile (avand efecte pozitive, dand animalului avantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii), - nefavorabile (avand efecte negative sau chiar letale, dand animalului dezavantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii), - neutre (nici nu avantajeaza, nici nu dezavantajeaza animalul). Mutatiile coloristice pe care incearca sa le creeze crescatorii de papagali nimfa sunt mutatii care afecteaza numai coloritul penajului acestor pasari, prin modificarea nivelurilor de pigmenti (melanina si lipocrom). Melanina este pigmentul responsabil pentru culorile maro, gri si albastru, iar lipocromul este pigmentul responsabil pentru culorile galben si rosu. Mutatiile se produc rar si sunt greu de obtinut. Pentru a putea fi considerate mutatii, trebuie sa aiba caracter ereditar, fiind transmise la cel putin 2 generatii urmatoare de pui. In prezent se cunosc aproximativ 15 mutatii coloristice ale papagalului nimfa, grupate in 3 categorii: dominante (Normal Grey, Dominant Silver,
27

Dominant Yellowcheek), recesive (Fallow, ADMPied, Olive, Recessive Silver, Whiteface, Pastelface, Pastel Silver, Spangle) si sex-linkate (Cinnamon, Pearl, Lutino, Sex-linked Yellowcheek, Platinum). In afara de aceste mutatii se cunosc o multitudine de combinatii. Mutatiile au diferite nume, in functie de regiunile globului. De multe ori este dificil sa distingem corect mutatia unui papagal nimfa, avand in vedere si numeroasele combinatii posibile. Dezvoltarea mutatiilor este un procedeu dificil si trebuie lasat in seama specialistilor. In paginile care urmeaza va vom prezenta mutatiile coloristice ale papagalului nimfa, impreuna cu scurte descrieri si fotografii.

Normal Grey Normal rey Aceasta nu este o mutatie ci culoarea naturala a papagalului nimfa. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Femela are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie.

Cinnamon

28

Cinnamon Culoarea gri a penajului este inlocuita la Cinnamon cu un maroniuscortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. Ochii sunt inchisi la culoare, iar ciocul si picioarele sunt gri.

Bronze Fallow (Fallow)

Bronze Fallow (Fallow) Culoarea penajului este foarte asemanatoare cu cea a mutatiei Cinnamon (cu care este de multe ori confundata), dar ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz. De asemenea, penele maronii sunt mai pale decat la Cinnamon si au o tenta galbuie mai puternica.

ADMPied (Pied, Harlequin)
29

ADMPied (Pied, Harlequin) Portiuni din penajul gri sunt inlocuite cu penaj galben. Ochii sunt inchisi la culoare.

Pearl (Opaline) Pearl (Opaline) Femela are capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect gri perlat cu galben. Masculii isi pierd perlele dupa prima naparlire si arata exact la fel ca masculii Normal Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva "perle" ici-colo in penaj.

Lutino (SL Ino)

Lutino (SL Ino) Penaj alb cu zone galbui, fata galbena si obrajii portocalii. Ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz.

30

Olive (Emerald, Yellow-suffused)

Olive (Emerald, Yellow-suffused) Mutatie recenta si rara. Penaj gri "spalat" cu galben, dand impresia de verzuimasliniu, aspect usor perlat al penelor de pe spate.

Dominant Silver (Ashen Dilute)

31

Dominant Silver (Ashen Dilute) Penaj gri argintiu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis, crestetul capului (in spatele crestei) de culoare gri inchis.

Recessive Silver (Ashen Fallow) Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Recessive Silver (Ashen Fallow)

Whiteface Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Whiteface

Dominant Yellowcheek Petele din obrajii pasarilor sunt galbene sau galbui-portocalii.

Dominant Yellowcheek
32

Sex-linked Yellowcheek Obraji de culoarea lamaiei.

Sex-linked Yellowcheek

Pastelface (Paleface) Galbenul si portocaliul din penaj sunt mai pastelate.

Past elface (Paleface)

33

Pastel Silver (Dilute, East Coast Silver) Penaj gri-argintiu deschis, uniform.

Past el Silver (Dilute, East Coast Silver)

Platinum Penaj gri-argintiu-fumuriu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare bej pal.

Platinum

34

Spangle (Silver Spangle) Penaj deschis la culoare smaltuit cu gri. Ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis

Spang le (Silver Spangle)

Determinarea varstei unui papagal nimfa In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un inel de identificare. Acesta ar trebui sa aiba inscriptionat, pe langa alte informatii si anul nasterii pasarii. In cazul in care nimfa dumneavoastra nu poarta un astfel de inel, crescatorul sau petshopul de unde ati cumparat-o ar trebui sa va informeze asupra varstei. Daca nici acest lucru nu se intampla sau daca informatiile primite nu sunt credibile, va fi destul de greu sau chiar imposibil sa determinati varsta pasarii achizitionate. Este usor sa distingem puii foarte tineri de nimfele adulte, insa varsta unui papagal care a naparlit deja o data sau de doua ori este foarte greu de stabilit. In cele ce urmeaza va vom oferi cateva indicii ajutatoare, dar, din pacate, acestea nu sunt sigure si nici valabile in toate cazurile. Unii pui foarte tineri ar putea sa aiba pete maro inchis sau negre pe cioc. Aceste coloratii dispar dupa implinirea varstei de 2-4 luni insa nu reprezinta un indiciu cert intrucat la unii pui nu apar deloc. Prima naparlire la nimfe se produce in general la varsta de 6-9 luni si abia atunci putem spune ca incepe formarea penajului adult. Penajul puilor are un colorit mai putin intens decat al adultilor, masculii nimfe definindu-si obrajii portocalii aprins abia dupa 2-3 naparliri. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele masculului isi vor pierde
35

aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Puii de nimfa au creasta si coada mai scurte decat ale adultilor, o fizionomie extrem de dulce, conferita de ochii mari si pot fi asemanati cu niste mingi de puf. Pentru determinarea varstei papagalului nimfa va puteti orienta si in functie de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel chiar si degetele stapanilor. Puii de nimfa pot avea miscari si comportamente oarecum stangace. De asemenea, nimfele vor incepe sa emita primele “triluri” de obicei dupa implinirea varstei de 6-9 luni (dupa prima naparlire). Pe de alta parte, o nimfa “batrana” ar putea avea probleme de sanatate. Dintre cele mai frecvente amintim: musculatura deficienta, miscari limitate, puncte de depigmentare pe pielea picioarelor, penaj mat, obezitate sau scadere in greutate, cataracta sau alte modificari oftalmologice degenerative etc. Totusi, va trebui sa aveti in vedere ca bolile nu sunt numai apanajul batranetii ci ele pot aparea si la papagalii tineri. Hranirea papagalilor nimfa Nutritia echilibrata si variata a papagalilor nimfa (Nymphicus hollandicus) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta nimfele se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal nimfa trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale. Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei nimfe trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea nimfelor cu seminte numai in procentaj de 10-15%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti nimfei dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand

36

pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Nimfele mature pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni. O nimfa adulta mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate. NU oferiti nimfelor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata si evitati avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul. Unii papagali nimfa s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea si recipientul pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul). Desi multa vreme s-a crezut ca nimfele trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al nimfelor.

37

Determinarea sexului la papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus) Sexul unui papagal nimfa (Nymphicus hollandicus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-9 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Iata insa cateva indicii, in functie de varietatile de culoare, care sa va ajute sa determinati vizual sexul companionului dumneavoastra, fara a recurge la procedeele mentionate: a) Grey La varietatea Grey sexul se determina cu usurinta odata ce pasarea si-a dezvoltat penajul adult. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Ea are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. Totusi, indiciul referitor la modelul dungat al penelor din coada si punctat al penelor de pe aripi nu este intotdeauna valabil deci nu poate fi considerat sigur. b) Cinnamon Determinarea sexului la varietatea Cinnamon se face la fel ca pentru varietatea Grey. Singura diferenta este culoarea gri a penajului care la Cinnamon este inlocuita cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. c) Whiteface Determinarea sexului la varietatea Whiteface se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata alba, cu pete argintii in obraji. Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri. d) Pearl Varietatea Pearl ne ofera indicii mai clare de identificare a sexului pasarii. In acest caz, femela este mai atragatoare decat masculul, avand capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect perlat. Masculii arata exact la fel ca masculii varietatii Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva “perle” ici-colo in penaj. e) Yellowcheeck Determinarea sexului la varietatea Yellowcheeck se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata galben aprins, cu pete galben38

portocalii in obraji (uneori obrajii sunt complet galbeni si nu pot fi diferentiati coloristic de restul capului). Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri cu obrajii galbeni. f) Lutino si Pied In cazul acestor varietati sexul este imposibil de determinat vizual. Singurul indiciu care ar putea fi semnificativ este desenul dungat al penelor din coada (care caracterizeaza femelele) insa opiniile specialistilor si crescatorilor sunt foarte controversate si acest semn nu poate fi considerat valabil. Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul nimfei insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii vocalizeaza mai mult si chiar canta melodios iar femelele sunt mult mai tacute; - femelele sunt mai agresive, suiera si ciupesc; - masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie mai tantosi. De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca nimfa dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. Imperecherea papagalilor nimfa - introducere in subiectul reproducerii Orice detinator al unui papagal nimfa se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Nimfele se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.

39

Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea nimfelor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata nimfei/nimfelor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra. Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de nimfe viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intradevar o pereche, formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala foarte des intalnita, cu atat mai mult cu cat la unele varietati (pied, lutino) sexul este greu de determinat. Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul. NU imperecheati nimfe inrudite pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Femelele nu trebuie imperecheate la varste mai mici de 18 luni, acest lucru fiind periculos pentru sanatatea lor. Desi masculii pot si sunt dornici de imperechere chiar inainte de implinirea varstei de 1 an, nu este recomandat sa ii folositi la reproducere inainte de maturitate (18 luni). Imaginati-va o pereche de adolescenti dand nastere unui copil si veti intelege de ce acest lucru trebuie evitat. Foarte important este si sa nu permiteti nimfelor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. De exemplu, unii crescatori nu recomanda imperecherea unui lutino cu un alt lutino sau unui lutino cu un cinnamon, in special datorita culorilor nepotrivite ale puilor rezultati.
40

Daca nimfele dumneavoastra sunt recent achizitionate sau recent introduse in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a le reproduce. Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurativa ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o colivie mare (minim 50X50X120cm) si un cuib de minim 30X30cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detalii despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti nimfelor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E si calciu. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati nimfele, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. Imperecherea papagalilor nimfa - asigurarea conditiilor optime Daca aveti o pereche viabila de nimfe si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al nimfelor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate nimfele pot fi reproduse pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare. Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti nimfelor multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutando la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarea nu va putea atinge tubul sau cablul electric.

41

Mancarea si apa Dieta unei nimfe este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce nimfa, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicate de viatmina A si E: - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute. - mixuri de seminte de calitate; - seminte germinate; - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii nimfa se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie pentru ca umiditatea crescuta le va aduce aminte nimfelor de sezonul ploios in care se imperecheaza in habitatul lor natural. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Colivia trabuie sa fie cat mai mare (minim 50X50X120cm), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Orientati-va catre o colivie care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.
42

Cuibul Cuibul (o cutie in forma de cub cu o gaura de 6-7cm pe o latura pentru a permite pasarii sa intre) poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de nimfe). Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 30X30X30cm) pentru a putea gazdui 3-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului cu cateva straturi de servetele rupte sau iarba uscata, evitati talasul pentru ca poate fi ingerat de pui si cauza astfel probleme de sanatate. In cazul in care folositi totusi talas, alegeti unul netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul. Stinghiile Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.

43

Imperecherea papagalilor nimfa - comportamentul in perioada de reproducere Papagalii nimfa (in special masculii) au un comportament de curtare deosebit, mai romantic si mai dulce decat al multor alte pasari de companie. In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de nimfe compatibile, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes. La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva luni) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Comportamentul femelei Femela nimfa aflata in perioada de reproducere se poate masturba frecandu-si cloaca de stinghiile din colivie, de jucaria favorita sau chiar de degetele si mana stapanului. Un alt comportament caracteristic al femelelor, care transmit astfel partenerului ca doresc sa se imperecheze, este atarnatul de o stinghie cu capul in jos si aripile desfacute. O femela nimfa care este dispusa sa se imperecheze cu partenerul ei, va sta pe o stinghie in pozitie joasa, cu picioarele apropiate de corp si pieptul sprijinit de stinghie, cu coada ridicata in sus si va emite un ciripit usor. De asemenea, unele femele pot incerca sa-si hraneasca partenerul. Comportamentul masculului Masculul nimfa “indragostit” de “sotia” sa, va manifesta o combinatie de comportamente specifice de curtare: - va lovi cu ciocul gratiile coliviei, cuibul sau orice altceva care, facand zgomot, ar putea atrage atentia femelei. Sunetele sunt oarecum asemanatoare cu cele ale unei ciocanitori galagioase. - se va impauna, va sta tantos si va “dansa” in timp ce va fluiera, tipa, ciripi si va lovi cu ciocul diverse obiecte. Va topai, isi va inclina rapid capul (uneori lovind cu ciocul podeaua), va fluiera si apoi va repeta aceste figuri de la capat. Aceste manifestari sunt comice, dar ii pot deranja pe cei care nu sunt obisnuiti cu astfel de zgomote. - isi va ridica varfurile aripilor pentru a atrage atentia femelei. Priviti din spate papagalul atunci cand ia aceasta pozitie si veti observa ca aripile au forma unei inimi. Acest comportament este manifestat de obicei in combinatie cu alte comportamente specifice de curtare.
44

- va fluiera si va vocaliza in diferite feluri pentru a atrage femela. Fiecare mascul poate avea propriul sau cantec de chemare specific, “compus” de el insusi, pe care il va repeta continuu. - va inspecta si cerceta cuibul inaintea femelei, pentru a se asigura ca este potrivit. Va intra inauntru, va canta si va lovi cu ciocul peretii cuibului pentru a-si chema partenera. Va aduce eventual si mici modificari cuibului, muscand din marginile gaurii de acces pentru a o “personaliza”. Nu intotdeauna “dansul nuptial” este romantic si dulce. Uneori partenerii papagali se mai cearta, asa cum le sta bine indragostitilor si la fel cum se intampla si in cazul oamenilor. Totusi, daca certurile degenereaza in raniri, perechea trebuie despartita. Unii masculi obisnuiesc sa smulga penele de pe capul sau spatele femelelor. De obicei, masculii sunt mai doritori decat femelele si vor incerca sa le faca pe acestea sa intretina mai multe raporturi sexuale decat doresc ele. Astfel, literatura de specialitate a inregistrat chiar cazuri in care femelele au fost sechestrate in cuiburi de catre masculi, care nu le lasau nici sa iasa, nici sa manance sau sa bea apa. Ideal este sa aveti grija ca ghearele masculului sa nu fie prea lungi si ascutite pentru ca femela nu il va tolera daca o raneste. Cercetarile stiintifice au demonstrat ca papagalii nimfa, la fel ca si oamenii, tind sa-si aleaga un partener cu un temperament diferit de al lor insusi. Astfel, un mascul agresiv va prefera o femela docila si vice versa. Uniunile care se bazeaza pe acest aspect al “contrariilor care se atrag” sunt cele mai durabile si cele care inregistreaza evolutia cea mai lina. Uneori, chiar si parteneri de acelasi sex care impart colivia se pot comporta ca un cuplu, unul asumandu-si rolul femelei iar celalalt al masculului. Totusi, aceste cupluri nu se vor imperechea si, evident, nu vor putea produce pui. Imperecherea papagalilor nimfa - dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

45

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti.

Pui de nimfa. Imagine furnizata cu amabilitate de deyseby De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
46

Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe.

Pui de nimfa. Imagine furnizata cu amabilitate de deyseby Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. In general, puii de nimfa sunt complet “intarcati” la varsta de 8-10 saptamani. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 2 saptamani. Nu grabiti procesul!

47

Hranirea la mana a puilor de nimfa Desi rare, din nefericire exista totusi cazuri in care nimfele isi abandoneaza sau abuzeaza puii si acestia, pentru a putea supravietui, vor trebui hraniti la mana de catre stapani. De asemenea, se poate intampla uneori ca unul din parinti sau chiar amandoi sa moara, lasandu-si odraslele orfane. Hranirea la mana nu este deloc o sarcina usoara si este un proces indelungat, care poate dura pana la 10 saptamani. Puii sunt foarte fragili si sensibili si au nevoie de multe pregatiri si de foarte mare atentie si grija. Veti avea nevoie de mult timp, de rabdare si dedicatie. Va trebui sa va documentati cat puteti de mult pentru a va asigura ca indepliniti corect procedura si acordati astfel puiului sanse reale de supravietuire si dreptul la o viata sanatoasa. Puii sunt totalmente dependenti de dumneavoastra iar pierderea lor poate fi deosebit de dureroasa. Hranirea la mana in prima saptamana de viata a puilor este foarte dificila intrucat mancarea pe care le-o oferim noi, oamenii, nu poate inlocui cu succes mancarea oferita de parinti si sistemul imunitar al puilor ar putea avea de suferit. Multi pui hraniti la mana din prima lor saptamana de viata nu vor supravietui. Apelati la ajutorul unui crescator experimentat sau al unui veterinar! Prezentul articol va va prezenta doar linii de ghidaj general! Ustensile necesare - hrana special formulata - termometre - siringi sterile fara ac, pipete sau lingurite - cantar de bucatarie - incubator - prosop impaturit Hrana Cautati in magazinele de specialitate mancare special formulata pentru pui neintarcati. Ea se prezinta sub forma de praf care trebuie amestecat cu apa calduta si contine toti nutrientii care in mod normal sunt furnizati in mancarea regurgitata de parinti puilor. Alegeti sortimentul potrivit pentru papagalii nimfe. Temperatura hranei este cruciala si ea trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 41°C. Puii vor refuza mancarea mai rece sau mai calda de atat. Mancarea prea rece poate determina incetinirea digestiei si chiar moartea puilor! De asemenea, mancarea cu temperatura mai mare de 41°C poate arde gusa puilor si cauza dureri atroce sau
48

chiar moartea micutilor. Folositi un termometru alimentar pentru a masura temperatura alimentului. Hrana trebuie sa aiba consistenta unei supe-creme si nu trebuie sa contina cocoloase nedizolvate (in cazul puilor in varsta de cateva zile hrana trebuie sa fie lichida). Urmati cu atentie instructiunile de pe ambalajul produsului pentru a-l prepara in bune conditii. Pe masura ce puii cresc, puteti ingrosa treptat alimentul. Aruncati toata mancarea care ramane neconsumata! Nu o refolositi niciodata! In cazul in care nu aveti imediat la indemana hrana special formulata puteti folosi un amestec de cereale pentru copii (cu continut ridicat de proteine) cu legume si vegetale pasate. Nu recomandam folosirea acestui tip de hrana intrucat prepararea sa nu poate fi sterila si riscati sa imbolnaviti puii. Incubatorul Marimea incubatorului care va gazdui puii depinde de varsta si numarul lor. Puteti folosi in acest scop o cutie de plastic, o cutie de carton sau chiar un acvariu de dimensiuni reduse. Dezinfectati cu atentie incubatorul inainte de a-l folosi. Acoperiti fundul acestuia cu un strat de talas de pin sau brad de circa 4-5cm grosime si peste acesta asezati un alt strat de prosoape de hartie sau servetele moi. Incubatorul va trebui curatat cu regularitate si fecalele puilor indepartate. Puii nu-si pot regla si mentine singuri temperatura corporala asa ca incubatorul va trebui incalzit. Pentru aceasta folositi un “heat pad” pe care sa il asezati sub incubator. Acoperiti incubatorul cu un prosop mare, lasand totusi o parte libera pentru a permite circulatia aerului. Pentru controlarea temperaturii introduceti in incubator un termometru incasabil. Iata mai jos tabelul de temperaturi necesare puilor in incubator, in functie de varsta lor: Varsta (zile) 1-5 zile 6-9 zile 10-14 zile 15-21 zile 22-28 zile 29-35 zile 35-intarcare Temperatura (°C) 34,5-35,5 33,8-35 32,7-33,8 30-32,2 27,2-29,4 24,4-26,6 21,1-23,8

49

Suprafata de hranire Atunci cand hraniti puii asezati-i cu gentilete pe un prosop impaturit de mai multe ori pentru a le permite o oarecare stabilitate si a evita ranirea picioruselor. Plasati prosopul pe o masa stabila. Procedura de hranire Spalati-va cu atentie pe maini ori de cate ori manipulati sau hraniti puii! Dezinfectati de fiecare data toate ustensilele pe care le folositi, inclusiv bolul in care preparati mancarea! Ideal este sa folositi siringi sau lingurite diferite pentru fiecare pui in parte. Folositi siringi de dimensiuni diferite, in concordanta cu dimensiunile puilor. Cand hraniti puii pentru prima oara alegeti un moment in care gusa lor sa fie aproape goala. Daca sunt infometati vor accepta mai usor sa fie hraniti din mana. Va recomandam sa folositi pentru hranire o siringa sterila. Umpleti partial siringa cu mancare la temperatura potrivita (40-41°C). Asezati puiul pe prosopul impaturit, cu fata spre dumneavoastra. Tineti siringa in mana dreapta si cu mana stanga sustineti cu gentilete capul puiului, intre degetul mare si cel aratator. Pozitionati cu atentie varful siringii in gura puiului, orientand varful catre partea dreapta a ciocului puiului. Atentie! Partea dreapta a ciocului puiului este partea dumneavoastra stanga! Pozitionarea siringii cu varful spre dreapta ciocului puiului este extrem de importanta! O pozitie incorecta poate duce la aspirarea hranei in plamani si moartea puiului! Apasati foarte incet pistonul siringii pentru a acorda suficient timp puiului sa inghita alimentul. Nu fortati ciocul puilor si nu le introduceti cu putere siringa pe gat! Ii puteti rani sau chiar omori! Aveti nevoie de foarte multa delicatete! Pe masura ce vor creste puii vor inghiti mai usor si vor necesita cantitati mai mari de mancare. Dupa ce terminati “masa” curatati cu gentilete ciocul puiului pentru a nu permite intarirea mancarii pe pielea sau penele acestuia. Incercati sa nu lungiti foarte mult durata hranirii, pentru ca puilor sa nu li se faca frig. Cat de mult si cand sa hranim puii Este foarte important sa nu hraniti excesiv puii! Hranirea excesiva poate determina incetinirea digestiei si moartea puilor!

50

Gusa trebuie sa fie elastica chiar si atunci cand puii sunt satui, ea trebuie sa aibe la atingere consistenta unui balon moale umplut cu apa. La puii foarte tineri gusa este chiar transparenta, putandu-se observa, prin pielea subtire, mancarea. Iata mai jos un tabel orientativ care cuprinde orele de hranire (pe timpul zilei) si cantitatile recomandate in functie de varsta puilor. Nu va faceti griji in privinta noptii, nici parintii nu-si hranesc puii noaptea, asa ca acestia sunt obisnuiti sa reziste pana dimineata devreme. Este foarte important insa sa respectati intervalele la care trebuiesc hraniti puii! Varsta (zile) 1-4 zile 5-7 zile 8-14 zile 15-24 zile 25-34 zile 35-44 zile 45-intarcare Orele de hranire Cantitati (ml) O data la 2 ore 1-2 ml O data la 3 ore 2-3 ml 7:00; 11:00; 15:00; 19:00; 23:00 4-6 ml 7:00; 12:00; 17:00; 23:00 7-10 ml 7:00; 17:00; 23:00 11-15 ml 7:00; 19:00 11-15 ml 19:00 11-15 ml

Este ideal sa cantariti puii in fiecare zi si sa va notati gramajul. In acest fel le veti putea urmari evolutia si preveni eventualele probleme. Daca puii “tipa” dupa mancare, hraniti-i, inseamna ca le este foame. Mai jos gasiti un tabel cu greutatea ideala a puilor in functie de varsta: Varsta (zile) 7 zile 14 zile 21 zile 28 zile 35 zile 42 zile 49 zile 56 zile Greutate (g) 37g 50-65g 70-84g 85-99g 92-110g 90-105g* 88-100g* 95-120g

*In perioada in care puii isi incearca aptitudinile pentru zbor greutatea lor scade usor si este posibil sa fie nevoie sa-i hraniti mai mult sau mai des. Va reamintim ca hranirea la mana este o operatiune dificila. Cereti sfatul unui crescator experimentat sau unui veterinar!

51

Amenajarea unei colivii pentru papagalul nimfa Colivia Pentru a se simti confortabil o nimfa trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 55cm latime, 55cm adancime si 66-70cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doua sau mai multe nimfe va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”. Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care nu trebuie sa fie mai mare de 2cm, pentru a preveni blocarea capului nimfei intre ele. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei. Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, nimfa ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde! Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).

52

Retineti ca orice nimfa trebuie sa petreaca mult timp (minim 2 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru ai permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica. Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu un detergent fara parfum. Accesoriile Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale nimfei! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale. Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca. In colivia nimfei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul. Nimfelor le place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar au nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru nimfa, va
53

produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca nimfa dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati nimfa! Jucariile Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic. Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti nimfei jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate. Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat. Amplasarea coliviei Colivia nimfei NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Ea are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru o nimfa este de 21-26°C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui. Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

54

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea. Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat. Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie. Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori, chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci, beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii. Desi de multe ori sunt prezentati ca mari “vorbitori”, papagalii nimfa nu se numara printre speciile care vorbesc foarte bine sau care pot invata un vocabular bogat. Totusi, papagalii nimfa sunt foarte buni imitatori si fluiera foarte frumos, fiind capabili sa invete chiar fragmente de melodii. In general femelele se rezuma numai la un ciripit usor, masculii fiind mult mai vocali si reusind sa invete si cateva cuvinte sau combinatii de cuvinte (exista totusi si exceptii si s-au inregistrat cazuri de femele care vorbesc). Nimfele vor incepe sa vocalizeze dupa cateva luni de la nastere (4-8 luni) si tot de atunci puteti incerca sa le invatati sa vorbeasca sau sa fluiere diverse melodii. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede, cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si o nimfa neimblanzita poate
55

vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana. Unele nimfe vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altele vor avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute. Nimfele vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la ciripitul altor pasarele. Ele sunt atrase de sunetele mai deosebite, care ies in evidenta si nu fac parte din registrul obisnuit de zgomote: amuzante, emotionale etc. Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta injuraturile ocazionale ale stapanilor lor! :) Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati asemanatoare cu ale lor (in special femei). De multe ori, chiar daca vor invata sa reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea sa nu recunoasca deloc pronuntia. Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa vorbeasca: 1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare. 2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele. 3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”.

56

Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca nimfa sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l papagalului in timp ce-l denumiti. Purtati-va cu nimfa dumneavoastra asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca. 4. Nu incercati sa va invatati nimfa mai multe cuvinte odata, alegeti unul singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe primul ales. 5. Recompensati nimfa cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand este atenta si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta nimfa sa fie atenta in continuare. 6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete! 7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca! Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate sunt interesate in a imita limbajul uman. 8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau cuvintele pe care doriti ca nimfa sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes. 9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor, atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra. Nu va mirati daca nimfa dumneavoastra va incepe sa vorbeasca initial atunci cand nu veti fi prezent/a! S-ar putea ca papagalul sa vrea sa exerseze singur pana cand isi va imbunatati vorbirea pentru a va putea apoi demonstra noul lui talent. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra! Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si de interactiune!

57

Papagalul Rosella - Platycercus eximius Vestit pentru penajul sau de un colorit fascinant, papagalul Rosella – Platycercus eximius – este o pasare de companie des intalnita si indragita. Originara din Australia si Tazmania, Rosella se distinge prin capul si pieptul rosii, cu pete albe pe obraji. Penele de pe spate sunt negre marginite cu galben, abdomenul este galben, aripile si penele laterale din coada sunt albastre iar restul cozii este de culoare verde inchis. Ciocul este alb-gri. Papagalii Rosella ating dimensiuni de 25-38cm si traiesc aproximativ 15ani (uneori mai mult).

In habitatul lor natural papagalii Rosella, zburatori excelenti, traiesc in stoluri de 8-20 de indivizi si prefera spatiile deschise, campurile, lanurile si regiunile cu tufisuri. Semintele, mugurii, florile, nectarul, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul Rosella este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Diferentierea sexului unui Rosella este dificila. In general femelele au coloritul mai putin intens, ciocul si capul mai mici decat masculii si prezinta o dunga alba sub aripi. Totusi, aceste indicii nu sunt valabile in toate cazurile, singurele metode complet eficiente de determinare a sexului fiind metoda chirurgicala si analiza ADN. Si stabilirea varstei unui Rosella este dificila. In general, puii sunt asemanatori cu femelele si au ciocul galben sau orange. Ca pasari de companie, papagalii Rosella sunt cautati pentru penajul lor spectaculos, pentru trilurile melodioase si pentru inteligenta lor. Totusi, ei nu sunt pasari usor de imblanzit si daca nu au fost obisnuiti de mici cu omul le va fi greu sa se adapteze. Nu sunt pasari foarte afectuoase si pot manifesta comportamente agresive. Au o personalitate foarte puternica, iubesc sa zboare si sunt ideal de tinut in voliere, unde isi pot exersa aptitudinile fara a avea contacte umane foarte frecvente. Zborul lor este deosebit de frumos si fascinant de urmarit. Rosella scoate
58

triluri melodioase (in special masculul) si poate fi invatata sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Papagalul Rosella isi va pastra intotdeauna o latura putin salbatica insa, cu rabdare, dragoste si dresaj constant veti putea descoperi in el un animal de companie deosebit de inteligent si fascinant. Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali Rosella nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate. De-a lungul timpului s-au selectionat mai multe varietati ale papagalului Rosella: lutino (penaj galben), lutino-scortiosoara (penaj galben-scortisoara), rubino, pastel, albastru, galben, argintiu etc. Papagalul Rosella nu trebuie gazduit in colivii sau voliere impreuna cu alte specii de papagali deoarece este agresiv. Nu asezati colivia sa nici macar alaturi de colivia altei specii, Rosella va ciupi chiar si printre gratii. El poate deveni agresiv chiar si cu alte exemplare de Rosella. Ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera. Nu este recomandat sa imperecheati subspeciile si varietatile intre ele intrucat puii care rezulta pot fi neviabili sau pot dezvolta un colorit urat. Hranirea papagalilor Rosella

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor Rosella (Platycercus eximius) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Desi pasari foarte rezistente, majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta acestia se datoreaza unei alimentatii defectuoase. In habitatul lor natural, papagalii Rosella au o alimentatie constituita din: seminte, muguri, flori, nectar, fructe si mici insecte. In Australia si Tazmania aceste pasari sunt de multe ori considerate daunatoare de catre fermieri, intrucat se aduna in stoluri si “ataca” recoltele si livezile. Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Totusi, pentru a putea reproduce cat mai bine dieta naturala a Rosellei va fi necesar sa ii oferiti si vegetale (fructe si legume). Potrivite pentru Rosella sunt mixurile de seminte concepute pentru papagali si cele concepute pentru canari. Aceste tipuri de mixuri pot fi amestecate si oferite impreuna in acelasi bol sau separat. Puteti alege si varianta in care le oferiti, in
59

boluri separate diferite tipuri de seminte: mei, ovaz, floarea soarelui, sofranel, in etc. Puteti incerca sa le suplimentati dieta si cu peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de mixurile de seminte si de pelete, oferiti Rosellei si o varietate de fructe: mar, rodie, para, struguri, kiwi, mango, pepene, portocala, alune, banana, ananas, caisa etc. Dintre legume le puteti oferi: morcov, broccoli, sfecla, laptuca, napi, ardei gras, andive, telina, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete, boabe de porumb, mazare. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez brun fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate (foarte sanatoase si adorate de Roselle), fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU oferiti papagalilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si seminte de mar sau piersica. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul. Uniele Roselle (in special masculii) s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte cu continut ridicat de grasimi. Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti Rosellei o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare.

60

In colivia papagalului Rosella va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, le pot bloca chiar sistemul digestiv.

Determinarea sexului la papagalii Rosella (Platycercus eximius) Sexul unui papagal Rosella (Platycercus eximius) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. Singurele metode sigure care pot determina sexul papagalului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Exista insa si cateva indicii vizuale care ne pot ajuta sa ne dam seama ce sex are papagalul nostru. Aceste indicii sunt inca dezbatute de specialisti si nu prezinta siguranta de 100%. Ele sunt eficiente atunci cand aveti la dispozitie exemplare de ambele sexe pe care sa le puteti compara. Masculii Rosella (chiar si puii) au in general capul si ciocul mai late decat femelele (studii recente indica latimea ciocului de circa 12,9mm la masculi si circa 10,5mm la femele). Femelele au capul mai rotund, pe cand masculii il au usor aplatizat. De asemenea, coloritul femelei (in special rosul) este mai putin intens si vibrant decat al masculului. Aceste amanunte sunt dificil de cuantificat daca nu avem posibilitatea sa vizualizam ambele sexe. Mai mult decat atat, fiecare papagal are profilul sau specific si nu toti papagalii vor creste pana la dimensiunile
61

standard, asa ca de multe ori poate fi greu de stabilit vizual cu exactitate sexul unui Rosella. Un alt indiciu poate fi constituit de o dunga alba situata pe partea interioara a aripilor femelei mature. Insa, aceasta dunga nu este prezenta in cazul mutatiilor de culoare si nu poate fi, deci, un indicator valabil in toate cazurile. Puii de ambele sexe prezinta aceasta dunga, insa masculii o pierd odata cu formarea penajului adult. Puii au coloritul mai putin intens decat al parintilor. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. Imperecherea papagalilor Rosella – introducere in subiectul reproducerii Orice detinator al unui papagal Rosella se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Papagalii Rosella se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei. Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea papagalilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata Rosellelor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra. Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea,
62

ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de papagali Rosella viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul. Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela! Astfel, va trebui sa alegeti cu foarte mare atentie perechea si sa le faceti cunostinta treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. Daca masculul este prea agresiv ideal este sa nu-l folositi la reproducere. De asemenea, perechea de Rosella aflata in sezonul de imperechere trebuie gazduita singura intr-o voliera intrucat pasarile pot fi foarte agresive chiar si cu exemplare ale aceleiasi specii. NU imperecheati papagali Rosella inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. De asemenea, nu imperecheati specii si subspecii diferite de papagali Rosella, datoria noastra este sa pastram puritatea speciilor. Daca detineti hibrizi, nu-i folositi la imperechere. Papagalul Rosella isi atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 18 luni, insa cel mai bine este sa asteptati pana ce exemplarele implinesc varsta de 2 ani. Reproducerea inainte de implinirea acestei varste nu este indicata intrucat poate afecta serios sanatatea femelei. Papagalii Rosella se reproduc prolific pana in jurul varstei de 10 ani. Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. Rosella a dezvoltat de-a lungul timpului mai multe varietati. Nu este insa recomandata incrucisarea oricaror varietati intrucat puii rezultati pot prezenta malformatii. Documentati-va foarte bine asupra aspectelor genetice sau lasati crescatorii profesionisti sa se ocupe de incrucisarea diferitelor varietatilor. Daca papagalii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a-i reproduce.
63

Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurativa ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o voliera cat mai mare si un cuib de circa 20-25cmx20-25cmx40-60cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din voliera sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Pentru stimularea reproducerii oferiti papagalilor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina proteine, vitamina A, E si calciu. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati papagalii Rosella, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. Imperecherea papagalilor Rosella - asigurarea conditiilor optime Daca aveti o pereche viabila de papagali Rosella si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al papagalilor Rosella incepe primavara. Retineti ca, pentru o reproducere de succes, esential este sa aveti niste papagali sanatosi si in forma fizica cea mai buna! Acest aspect este extrem de important. NU imperecheati pasari bolnave, aflate in convalescenta sau care nu sunt in forma fizica buna. Consultati un medic veterinar pentru evaluarea starii de sanatate a papagalului . Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti papagalilor Rosella multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutando la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric.

64

Mancarea si apa Dieta unui papagal Rosella este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papagalului. Ideal este sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de calciu, vitamina A, E si proteine: - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, napi, morcovi, spanac, frunze de papadie, andive, mar, portocala, grapefruit etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; - mixuri de seminte si alune de calitate; - seminte germinate; - viermi de faina (ocazional); - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii Rosella se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Papagalii Rosella se vor reproduce cel mai bine intr-o voliera generoasa, care le ofera spatiu suficient pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Ei manifesta comportamente agresive (atat fata de alte specii cat si fata de exemplare din propria specie) si este obligatoriu sa gazduiti doar o singura pereche in colivie sau voliera in perioada de reproducere. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.

65

Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat, observandu-le si intervenind la cel mai mic semn de conflict. *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350°C timp de 45 de minute. Cuibul Daca aveti destul loc, puteti amplasa mai multe cuiburi artificiale in diferite zone ale coliviei, oferindu-le posibilitatea de a alege locul ideal pentru a se reproduce. Cuiburile ramase in plus pot fi scoase din colivie. Daca doriti sa le folositi pentru un alt cuplu, asigurati-va ca nu sunt contaminate cu acarieni, paraziti sau agenti patogeni. Odata ce perechea si-a ales cuibul acesta poate fi folosit ani dea randul, in natura papagalii Rosella revin mereu la cuiburile din anii precedenti. Nu va recomandam sa le folositi pentru un alt cuplu, intrucat sunt greu de sterilizat. Cuibul trebuie sa aiba forma unui paralelipiped si poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj gros, pentru a evita ca papagalii sa-l distruga cu ciocul lor puternic. Cuibul ar trebui sa aiba circa 20-25cm latime, 20-25cm adancime si 40-60cm inaltime, prevazut in partea de sus a unei laturi (la circa 10cm de acoperis) cu o gaura cu diametru de 6,5-7,5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Gaura de intrare poate sa fie rotunda sau patrata. Pentru a va stimula papagalii sa se imperecheze, construiti cuibul lasand o gaura de intrare mai mica decat necesar. Papagalii vor fi astfel incitati sa “decupeze” lemnul cu ciocul pentru a patrunde inauntru si depune oua. Cuibul va trebui deci sa fie suficient de mare pentru a putea gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10-12cm. Intrarea in cuib trebuie obligatoriu prevazuta in interior cu o scarita pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib si pentru a evita ca papagalii sa distruga ouale aterizand direct pe ele. Puteti acoperi podeaua cuibului cu un strat de cativa cm de talas. Cuibul va fi inspectat in special de femela si “imbunatatit” de aceasta conform propriilor dorinte, ceea ce poate insemna ca va incerca sa arunce talasului in afara cuibului. Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara a acesteia, dar nu foarte aproape de acoperis, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate.
66

Puteti face niste gauri de ventilatie in partea de sus a cuibului pentru imbunatatirea circulatiei aerului pentru a reduce cresterea excesiva a temperaturii in cuib. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib, nelasandu-va sa va apropiati. Retineti si faptul ca, o conditie obligatorie pentru succesul imperecherii, este plasarea coliviei de reproducere intr-un loc linistit, unde papagalii sa nu fie deranjati de zgomote sau persoane straine. Evitati cuiburile din plastic sau metal. Este indicat sa aveti intotdeauna la indemana un al doilea cuib, pentru a-l inlocui sau repara pe cel initial, daca este cazul. Stinghiile Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide (cu diametre diferite, de la 1,5 la 2,5cm), asezate la fiecare capat al coliviei, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii Rosella sunt deosebit de inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.

67

Imperecherea papagalilor Rosella - comportamentul in perioada de reproducere In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de papagali Rosella, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes. Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat, observandu-le si intervenind la cel mai mic semn de conflict. La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva saptamani) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Comportamentul femelei Femela Rosella aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod diferit, va scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii in modul caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea poate deveni mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei. Comportamentul masculului Masculul pregatit pentru imperechere se va aseza langa femela cu aripile arcuite si usor deschise. El se va inalta si va face “reverente” in fata femelei pentru a-i atrage atentia, isi va deschide si tremura aripile si isi va misca lateral coada, rasfirandu-si penele. Pupilele sale se vor dilata si contracta consecutiv cu repeziciune. Vocalizarile lui vor deveni mai melodioase si mult mai frecvente decat de obicei. Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia. Gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Rosella sunt agresivi si teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau chiar alte exemplare ale aceleiasi specii.

68

Imperecherea papagalilor Rosella – depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela Rosella va putea incepe sa depuna oua dupa circa 2-3 saptamani de la inceperea curtarii si imperecherii. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie: - femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate. In general, femela Rosella va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 9). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Rosella se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie cel mai probabil va incepe de la depunerea celui de-al doilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 8090% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii
69

prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa verificati cuibul Rosellelor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 20-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui mai bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detalii referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii puteti

70

Imperecherea papagalilor Rosella – dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi, sunt acoperiti de un puf moale si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare.

Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de Rosella cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit. Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, papagalii Rosella sunt de regula parinti excelenti. Totusi, unii crescatori raporteaza anumite cazuri in care papagalii Rosella isi abandoneaza puii. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele isi vor lasa insa partenerul sa se amestece in cresterea puilor chiar de la inceput. De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie
71

vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi perfect inlocuita cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 7 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele.
72

Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul! In general, puii de papagal Rosella sunt complet independenti de parinti la varsta de 7-8 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile (in special ale masculului).

PERUSUL BALTAT DOMINANT (Melopsittacus undulatus) Are un penaj foarte variat, combinatiile cele mai raspândite fiind verde si galben sau albastrusi alb. Baltatul dominant se împerecheaza usor, deoarece doar unul dintre membrii perechii trebuie sa fie baltat pentru a se obtine pui similari. Atunci când au o pata mare si colorata pe piept, perusii baltati sunt supranumiti "vargati". ALTI REPREZENTANTI: PERUSUL ALBASTRU, cu 3 categorii: Skyblue, Mauve, Cobalt. PERUSUL GALBEN, cu 3 categorii: galben, galben deschis si galben inchis. Exista si o varietate de perusi galbeni cu ochii intunecati, visinii. Acestia perusi pot trai intr-o voliera tot timpul anului, fiind foarte rezistenti. PERUSUL GRI-CENUSIU, reprezentat de perusul englez gri(culoarea este data de o gena recesiva) si perusul gri australian. Aceasta varietate a fost obtinuta in 1933. Se remarca prin coloratia gri a picioarelor. PERUSUL VERDE, intalnit ca perusul verde oliv, verde inchis si verde deschis. Aceasta este culoarea naturala a perusilor, cu deosebirea ca exemplarele salbatice sunt mai mici. PERUSUL CINNAMON (scortisoara), poate avea coloritul penajului de orice nuanta, ceea ce ii face unici este marcajul brun-scortisoara de pe aripi. PERUSUL PESTRIT, cu pete violet, ochii sunt de culoare rosu-rubiniu, este supranumit si BALTATUL DANEZ. Aceasta varietate este originala din
73

Scandinavia si a fost prezentata pentru prima oara in Danemarca, de unde si numele. PERUSUL MOTAT, exista in 3 variante de dezvoltare a crestei: circulara complet, semicirculara, sub forma de mot. Crestele pot avea culori diferite si pot fi modelate diferit. Traiesc 12-14 ani, cu un maxim de 30 de ani si un minim de 2 ani. Sunt zgomotosi , fac o galagie stridenta. Femelele sunt mai agresive decat masculii. PERUSUL CALUGAT, cunoscut sub numele stiintific MYIOPSITTA MONACHUS, este un perus mai mare, de 30 de ani. Cuibul sau are o forma deosebita, de glonte, construit din crengi, cu doau incaperi. In camera din spate, femela depune 4-8 oua, pe care le clocesc. Incubatia dureaza 26 de zile, iar puii parasesc cuibul dupa 6 saptamani. PERUSUL CANTATOR CU SPATELE ROSU. Psephotus haematonotus. Traieste in libertate in liniste, in lunci, zone cu arboret, in insulele din S-E Australiei, in stoluri de aproximativ 150 de pasari. Pasarile isi canta una alteia. Femela depune 4-7 oua, pe care le cloceste 25 de zile. Masculul si femela hranesc puii pana la o luna, cand acestia parasesc cuibul. In 1935, in Anglia, a fost creata varietatea de perus cantator cu spate galben. PERUSUL BARA BAND. Cunoscut printre oamenii de stiinta sub denumirea de Polytensis swainsinii, acest perus traieste in libertate in padurile din Australia, in grupuri mici. Isi face cuibul intr-un copac unde depune 3-6 oua. Incubatia dureaza 33-35 de zile, iar puii parasesc cuibul la 3 saptamani. Papagalul Micul Alexander - Psittacula krameri Vestit pentru inteligenta sa, dar si pentru capacitatea de imitare a limbajului uman, papagalul Micul Alexander – Psittacula krameri – este o pasare de companie des intalnita si indragita. Sunt cunoscute 4 subspecii intre care diferentele sunt foarte mici: Psittacula krameri krameri si Psittacula krameri parvirostris, ambele originare din Africa (Senegal, Uganda, Somalia, Sudan, Africa de Sud) si Psittacula krameri manillensis si Psittacula krameri borealis, ambele originare din Asia (India, Pakistan, Nepal). Micul Alexander se distinge prin aparenta sa impunatoare, ciocul incovoiat si masiv si coada lunga (care atinge lungimi de 1518cm), compusa din 12 pene. In salbaticie penajul sau este de culoare verde-mar, penele de pe interiorul aripilor si cozii sunt galbene, iar coada are doua dintre pene albastre. Ciocul este rosu si picioarele sunt gri. Papagalii Micul Alexander ating lungimi de 40cm (inclusiv coada), greutati de 120-140g si traiesc aproximativ 2030 de ani.

74

In habitatul lor natural papagalii Micul Alexander traiesc de obicei in grupuri mici, dar se pot aduna si in stoluri foarte mari daca au la dispozitie o sursa bogata de hrana. Ei prefera padurile, dar pot fi intalniti si in regiuni aride si chiar in zonele urbane. Semintele, mugurii, fructele, legumele si grauntele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul Micul Alexander nu este monogam ci “curtezan sezonier”, dar poate uneori forma legaturi stranse cu partenera sa, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare.

Diferentierea vizuala a sexului unui Mic Alexander este imposibila pana la implinirea varstei de 2-3 ani. Aceasta varsta marcheaza atingerea maturitatii sexuale si formarea penajului adult. Astfel, incepand cu aceasta varsta masculul va prezenta un “guler” colorat (in functie de subspecie). Femela este lipsita de acest guler sau gulerul sau este abia ghicit. Stabilirea varstei unui Mic Alexander este dificila sau chiar imposibila. In general, puii sunt asemanatori cu femelele, lipsindu-le gulerul colorat. Ca pasari de companie, papagalii Micul Alexander sunt cautati pentru inteligenta lor si pentru capacitatea de invatare a vorbirii. Totusi, ei nu sunt pasari foarte usor de imblanzit si daca nu au fost obisnuiti de mici cu omul le va fi poate greu sa se adapteze. Nu sunt pasari foarte afectuoase, sunt zgomotoase si pot manifesta comportamente agresive, mai ales in sezonul de imperechere. Micul Alexander poate fi invatat sa vorbeasca, sa imite diferite sunete sau sa faca diferite trucuri si giumbuslucuri (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali Micul Alexander nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate. De-a lungul timpului s-au selectionat multe varietati coloristice ale papagalului Micul Alexander, dintre care amintim: lutino, pied, albino, blue, turquoise etc. Papagalul Micul Alexander nu este indicat sa fie gazduit in colivii sau voliere impreuna cu alte specii de papagali deoarece este foarte teritorial si poate fi agresiv, in special in sezonul de imperechere. El poate deveni agresiv chiar si cu alte exemplare de Micul Alexander. Femelele sunt cele mai agresive si ciocul lor
75

puternic poate cauza rani grave sau chiar moartea altor specii de papagali care au temperamente mai submisive si nu sunt atat de bine inarmate (ex: nimfele). Ideal este sa aveti o pereche de “Mici Alexanderi” pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera. Determinarea varstei unui papagal Micul Alexander In mod normal, fiecare pasare pe care o achizitionati ar trebui sa poarte un inel de identificare. Acesta ar trebui sa aiba inscriptionat, pe langa alte informatii si anul nasterii pasarii. In cazul in care papagalul dumneavoastra nu poarta un astfel de inel, crescatorul sau petshopul de unde l-ati cumparat ar trebui sa va informeze asupra varstei. Daca nici acest lucru nu se intampla sau daca informatiile primite nu sunt credibile, va fi destul de greu sau chiar imposibil sa determinati varsta Micului Alexander. Este usor sa distingem puii foarte tineri de papagalii adulti, insa varsta unui papagal care si-a format deja penajul adult este foarte greu de stabilit. In cele ce urmeaza va vom oferi cateva indicii ajutatoare, dar, din pacate, acestea nu sunt sigure si nici valabile in toate cazurile. Puii tineri au coada mai scurta decat adultii, dar, dupa cateva luni de zile de viata ei au aceleasi dimensiuni ca femelele adulte. De asemenea, ciocul puilor tineri este mai rozaliu, varful ciocului este mai pal si irisul prezinta mai mult negru. Micul Alexander isi formeaza penajul adult abia in jurul varstei de 3 ani, moment de la care masculii prezinta un guler colorat (in functie de varietatea de culoare). In general puii au o fizionomie mai dragalasa decat a adultilor si un aspect mai dulce. Pentru determinarea varstei papagalului Micul Alexander va puteti orienta si in functie de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioada in care isi folosesc, precum bebelusii, ciocul pentru a explora mediul, muscand astfel chiar si degetele stapanilor. Ei devin usor agresivi si oarecum tafnosi. Puii de Micul Alexander pot avea miscari si comportamente oarecum stangace. Totusi, toate aceste indicii sunt greu de sesizat si cuantificat si nici nu sunt valabile in toate cazurile. Pe de alta parte, un Micul Alexander “batran” ar putea avea probleme de sanatate. Dintre cele mai frecvente amintim: musculatura deficienta, miscari limitate, puncte de depigmentare pe pielea picioarelor, penaj mat, obezitate sau scadere in greutate, cataracta sau alte modificari oftalmologice degenerative etc. Totusi, va trebui sa aveti in vedere ca bolile nu sunt numai apanajul batranetii ci ele pot aparea si la papagalii tineri.
76

Hranirea papagalului Micul Alexander Nutritia echilibrata si variata a papagalilor cu guler negru (Psittacula krameri) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta acestia se datoreaza unei alimentatii defectuoase. In habitatul lor natural, papagalii cu guler negru au o alimentatie constituita din: seminte, fructe, diverse boabe, flori, vegetale, muguri, nectar. In India si Pakistan aceste pasari sunt de multe ori considerate foarte daunatoare de catre fermieri, intrucat se aduna in stoluri foarte mari si “ataca” recoltele de orez, cafea si chiar livezile. Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea papagalului cu guler negru cu seminte numai in procentaj de maxim 30%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in grasimi. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti micului Alexandru si o varietate de fructe: mar, para, struguri, kiwi, mango, pepene, portocala, alune, banana, ananas, caisa etc. Dintre legume le puteti oferi: morcov, cartof, broccoli, sfecla, laptuca, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete, boabe de porumb, fasole, mazare. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Papagalii cu guler negru nu sunt dificil de obisnuit cu tipuri noi de mancare si nu vor refuza aproape nimic din ceea ce li se ofera, apetitul lor fiind destul de mare. Totusi, daca observati ca papagalul dumneavoastra refuza peletele in favoarea semintelor, incercati sa nu le oferiti in acelasi timp ambele tipuri de mancare. Oferiti-le cateva zile numai seminte, cateva zile numai pelete, rotind astfel alimentatia. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez brun fiert, grau, ovaz, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate, fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU
77

oferiti papagalilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si seminte de mar sau piersica. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul. Unii papagali s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti micului Alexander o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare. In colivia papagalului cu guler negru va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, le pot bloca chiar sistemul digestiv. Determinarea sexului la papagalul Micul Alexander (Psittacula krameri) Sexul unui papagal Micul Alexander (Psittacula krameri) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primii 2-3 ani de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea vizuala a sexului imposibila. Singurele metode care pot determina sexul papagalului in aceasta perioada sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). La implinirea varstei de 2-3 ani papagalul Micul Alexander isi atinge maturitatea sexuala si naparleste formandu-si astfel penajul adult. Astfel, incepand cu aceasta varsta masculul va prezenta un “guler” colorat (in functie de subspecie). Femela este lipsita de acest guler sau gulerul este abia ghicit. In cazul mutatiei Albino masculul, complet depigmentat, nu mai prezinta gulerul caracteristic speciei iar determinarea sexului nu poate fi facuta decat prin metodele ADN si chirurgicala (endoscopica).

78

Exista si cateva indicii comportamentale si vizuale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul micului Alexander insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii au ciocul mai mare si capul mai lat si mai patrat decat al femelelor; - femelele sunt mai indesate si au picioarele mai groase si ciocul mai putin proeminent; - masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie tantosi. Incercati sa plasati papagalul in fata unei oglinzi si, daca se va infoia, isi va deschide aripile in forma de inima si se va apleca ca intr-o reverenta, s-ar putea sa fie mascul. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. Imperecherea la Micul Alexander - asigurarea conditiilor optime Orice detinator al unui papagal micul Alexander se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Micii Alexanderi se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei. Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea papagalilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata Alexandrilor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra. Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De
79

asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de mici Alexandri viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul. Atentie! Femela este foarte agresiva in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide masculul! Astfel, va trebui sa alegeti cu foarte mare atentie perechea si sa le faceti cunostinta treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. De asemenea, perechea de mici Alexanderi aflati in sezonul de imperechere trebuie gazduita singura intr-o voliera intrucat pasarile pot fi foarte agresive chiar si cu exemplare ale aceleiasi specii. Detalii referitoare la comportamentul in perioada de deproducere gasiti aici. NU imperecheati mici Alexandri inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Micul Alexandru isi atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 18 luni, insa, de cele mai multe ori, exemplarele nu se vor imperechea inaintea varstei de minim 2 ani. Reproducerea inainte de implinirea acestei varste nu este indicata intrucat poate afecta serios sanatatea femelei. Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. Micul Alexander a dezvoltat de-a lungul timpului foarte multe varietati, fiind papagalul cu cele mai multe mutatii de culoare, dupa perus. Nu este insa recomandata incrucisarea oricaror varietati intrucat puii rezultati pot prezenta malformatii. Documentati-va foarte bine asupra aspectelor genetice sau lasati crescatorii profesionisti sa se ocupe de incrucisarea diferitelor varietatilor. Mai mult decat atat, daca doriti sa imperecheati, de exemplu, un lutino cu un blue, iar pasarile se vad pentru prima oara, s-ar putea sa nici nu se imperecheze datorita faptului ca nu se recunosc ca facand parte din aceeasi specie. Daca papagalii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a le reproduce.

80

Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurativa ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o voliera cat mai mare si un cuib de minim 30cmx30cmx45-60cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din voliera sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Pentru stimularea reproducerii oferiti papagalilor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E si calciu. Foarte important este si momentul inceperii sezonului de imperechere, care trebuie sa fie la inceputul primaverii, dar nu prea devreme. Daca temperatura ambientala este prea scazuta reproducerea va esua datorita faptului ca ouale nu vor putea fi clocite la temperatura necesara sau puii rezultati nu-si vor putea regla temperatura corporala. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati micii Alexanderi, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. Imperecherea la Marele Alexander - comportamentul in perioada de reproducere In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de papagali Marele Alexander, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes. Atentie! Femela este foarte agresiva in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide masculul! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva saptamani) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Comportamentul femelei Femela Marele Alexander aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod diferit, va scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii
81

in modul caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea va deveni mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei. Comportamentul masculului Masculul pregatit pentru imperechere se va aseza langa femela cu aripile arcuite si usor deschise. El se va inalta si va face “reverente” in fata femelei pentru a-i atrage atentia, isi va deschide si tremura aripile si isi va misca lateral coada si capul. Pupilele sale se vor dilata si contracta consecutiv cu repeziciune. Vocalizarile lui vor deveni mult mai frecvente decat de obicei. Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia. Gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Marele Alexander sunt agresivi si teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau chiar alte exemplare ale aceleiasi specii. Imperecherea la Micul Alexander – depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela Micul Alexander va putea incepe sa depuna oua dupa circa 3-4 saptamani de la inceperea curtarii si imperecherii. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie: - femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal).
82

Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate. In general, femela Micul Alexander va depune in medie circa 3-5 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 7). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Micul Alexander se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie poate incepe inca de la depunerea primului ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa verificati cuibul Micilor Alexanderi din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot
83

speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 21-24 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 24 de zile, mai asteptati pana se implinesc 29 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Cu 1-2 zile inainte de eclozare puiul va sapa o mica gaura in coaja oului, care ii va permite sa asimileze mai mult oxigen. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.

ou fertil Imperecherea la Micul Alexander – dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu
84

incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de Mici Alexanderi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit. Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, Micii Alexanderi sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre.

85

Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 28-33 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 9 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul! In general, puii de papagal Micul Alexander sunt complet independenti de parinti la varsta de 9 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile.
86

Cum putem invata un papagal Marele Alexander sa vorbeasca Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori, chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci, beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii. Papagalii Marele Alexander se numara printre speciile care vorbesc foarte bine si care pot invata un vocabular impresionant. Cel mai probabil, Marele Alexandru este prima specie de papagali vorbitori cu care europenii au luat contact, atunci cand au fost adusi din India de catre legiunile lui Alexandru cel Mare. Ei pot pronunta cuvinte cu claritate, sunt buni imitatori, sunt foarte inteligenti si pot invata chiar si diverse trucuri. De asemenea, Marii Alexanderi vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la ciripitul altor pasarele. Marii Alexanderi pot incepe sa vorbeasca in jurul varstei de 1 an sau chiar 7-8 luni. Atat masculul cat si femela pot fi antrenati sa vorbeasca, desi se pare ca masculul este mai “priceput”. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede, cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si un Mare Alexander neimblanzit poate vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana. Unii papagali vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altii vor avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute. Pentru a va invata papagalul sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati Marele Alexander sa vorbeasca:
87

1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare. Sedintele trebuie sa fie amuzante si suficient de stimulative pentru inteligenta ridicata a Marelui Alexander. 2. Scoateti papagalul din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele. 3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca Marele Alexander il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”. Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca papagalul sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l papagalului in timp ce-l denumiti. Marele Alexandru va invata usor sa faca asocieri intre cuvinte si obiecte sau cuvinte si diverse actiuni. Purtati-va cu papagalul dumneavoastra exact asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca. 4. Nu incercati sa va invatati companionul mai multe cuvinte odata, alegeti unul singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe primul ales. 5. Recompensati papagalul cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand este atent si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta Marele Alexander sa fie atent in continuare. 6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete! 7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca! Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate sunt interesate in a imita limbajul uman. 8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau cuvintele pe care doriti ca Marele Alexander sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes. Puteti lasa si radioul sau televizorul deschis atunci cand plecati de acasa. Totusi, Marele Alexander este un papagal prea inteligent si el va avea nevoie de interactiuni cu omul pentru a invata sa vorbeasca. 9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor, atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra.
88

Uneori papagalul va prefera sa vorbeasca intai cand nu sunteti prezent, pentru a-si perfectiona talentul inainte sa vi-l prezinte si dumneavoastra. Nu va mirati daca papagalul dumneavoastra va incepe sa pronunte diverse cuvinte pe care le va auzi dumneavoastra si in afara sesiunilor de “lucru”. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra! Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si de interactiune! Amenajarea unei colivii pentru papagalul Micul Alexander (Psittacula krameri) Colivia Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea papagalului precum si lungimea cozii sale (care poate atinge 15-16cm). Pentru a se simti confortabil Micul Alexander (Psittacula krameri) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 60cm latime, 55cm adancime si 100cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi “Mici Alexandri” va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”. Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1,25-1,87cm, pentru a preveni ranirea pasarii. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei. Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta.

89

O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, Micul Alexandru ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde! Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil). Retineti ca orice papagal Micul Alexandru trebuie sa petreaca mult timp (minim 2 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica. Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum. Accesoriile Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale papagalului! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.

90

Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca. In colivia Micului Alexandru va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul. Micului Alexandru ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati Micul Alexandru! Jucariile Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic. Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Micul Alexandru adora sa mestece cu ciocul sau impresionant si puternic, asa ca va trebui sa ii procurati diverse jucarii specifice, confectionate din lemn sau piele. In acest fel va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti Micului Alexandru jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

91

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat. Amplasarea coliviei Colivia Micului Alexandru NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Micul Alexandru se plictiseste foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru Micul Alexander este C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de°de 21-26 aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui. Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor. Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea. Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat. Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

92

Papagalul gri african (Jako) - Psittacus erithacus Vestit pentru inteligenta sa si pentru uimitoarea capacitate de imitare a limbajului uman, papagalul gri african – Psittacus erithacus – este o pasare de companie des intalnita si indragita, crescuta in captivitate inca de acum cateva mii de ani. Sunt cunoscute 2 subspecii intre care diferentele nu sunt foarte mari: Psittacus erithacus erithacus si Psittacus erithacus timneh, ambele originare din vestul si centrul Africii.

Psittacus erithacus erithacus, supranumit si Psittacus erithacus Congo, este mai des intalnit in captivitate decat Psittacus erithacus timneh si este originar din Kenia, Cote d’Ivoire, Tanzania, Congo, Angola. El are penajul de culoare gri mai deschis, coada de culoare rosie si ciocul negru. Jako Congo atinge lungimi de 33cm si greutati de pana la 500g, fiind usor mai mare si mai greu decat ruda sa apropiata Jako Timneh. Psittacus erithacus timneh este originar din Guineea, Guineea Bissau, Sierra Leone, Mali, Liberia si Code d’Ivoire. El are penajul de culoare gri mai inchis, coada de culoare maronie si ciocul colorat in maro pe mandibula superioara. Jako Timneh ajunge la lungimi de 30cm si greutati de pana la 400g. Ochii ambelor subspecii sunt de culoare galbena si sunt inconjurati de o zona circulara lipsita de pene, de culoare alb-gri. Picioarele cu degete lungi sunt de culoare gri. In habitatul lor natural papagalii gri africani, pasari foarte sociabile, traiesc in grupuri mici pe timpul zilei, dar se pot aduna si in stoluri de cateva sute de exemplare, mai ales la asfintitul soarelui, in perioada de imperechere sau atunci cand pornesc in cautarea hranei. Ei prefera padurile tropicale, malurile raurilor si lacurilor, mangrovele si savanele, evitand de obicei asezarile umane. Semintele, fructele, grauntele si nectarul alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc uneori sa “atace” lanurile de mei ale fermierilor, cauzand pagube
93

serioase. Papagalul Jako este monogam si formeaza legaturi stranse cu partenera sa, femela si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Diferentierea vizuala a sexului unui papagal gri african este imposibila pentru varietatea Jako Timneh. Pentru Jako Congo exista cateva indicii vizuale inca dezbatute, care pot fi valabile numai dupa implinirea varstei de 18 luni. Aceasta varsta marcheaza atingerea maturitatii sexuale si formarea penajului adult. In general, puii sunt asemanatori cu adultii, insa au irisul de culoare gri inchis sau negru. Ca pasari de companie, papagalii gri africani sunt cautati pentru inteligenta lor si pentru capacitatea de invatare a vorbirii. Papagalii Jako nu sunt insa pasari pentru oricine, ei au cerinte numeroase si specifice si nu sunt recomandati pentru incepatori. Perosnalitatea lor extrem de puternica trebuie stimulata suficient si au nevoie de foarte multa atentie pentru a nu dezvolta probleme comportamentale (smulsul penelor, tipatul, muscatul si agresivitatea). De obicei, un papagal gri african este timid cu strainii, nu este foarte afectuos si se va lega doar de un singur stapan, cel care il ingrijeste mai mult si isi petrece mai mult timp cu el. Papagalul Jako poate fi invatat sa vorbeasca (chiar si 500-900 de cuvinte!), sa imite alte pasari si diferite sunete sau sa faca diferite trucuri si giumbuslucuri. Totusi, aceste lucru nu sunt certitudini, realizarea lor depinde de fiecare pasare in parte, de dorintele si caracteristicile sale. Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali gri africani nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate. Papagalul Jako nu este indicat sa fie gazduit in colivii sau voliere impreuna cu alte specii de papagali deoarece este teritorial si poate fi agresiv, in special in sezonul de imperechere. El poate deveni agresiv chiar si cu alte exemplare de Jako. Ideal este sa aveti o pereche de papagali gri africani pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera. Hranirea papagalilor gri africani Nutritia echilibrata si variata a papagalilor gri africani (Psittacus erithacus) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta papagalii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal gri african trebuie sa contina vitamine, proteine, lipide si minerale. Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal gri african trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea africanilor cu seminte numai in procentaj de maxim 15%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in lipide. Restul dietei trebuie sa fie alcatuita din legume si vegetale: 35%, pelete: 40%, fructe: 10%.
94

In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti papagalului dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi, ardei gras, porumb, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas, banana. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Papagalii gri africani sunt predispusi la deficiente de calciu. Pentru a contracara aceasta problema oferiti-le alimente bogate in calciu: napi, spanac, branza tofu etc. Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Papagalii gri africani sunt renumiti pentru “sclifoseala” lor si pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat papagalul gri african este expert in a-si alege din el doar pe cele pe care le prefera, pe celelalte aruncandu-le pe podeaua coliviei. Incercati sa hraniti pasarea de doua ori pe zi, dimineata si dupa amiaza. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate, migdale, alune decojite si nesarate, patrunjel, . Din cand in cand ii puteti rasfata cu bucatele de carne de pui bine fiarta, ton, pastrav sau somon. NU le oferiti niciodata ciocolata, cartofi prajiti, chipsuri sau alte alimente prajite. Excludeti si produsele din carne procesata, avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Branza si iaurtul, desi contin calciu, vor trebui oferite in cantitati foarte mici. Unii papagali gri africani s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare.
95

Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati de fiecare data adapatoarea si recipientul pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. In colivia papagalului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul). Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii gri africani trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al papagalilor. Determinarea sexului la papagalul gri african (Psittacus erithacus) Sexul unui papagal gri african (Psittacus erithacus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Exista insa si cateva indicii vizuale care ne pot ajuta sa ne dam seama ce sex are papagalul nostru. Aceste indicii sunt inca dezbatute de specialisti si nu prezinta siguranta de 100%. Ele pot fi aplicate numai in cazul varietatii Psittacus erithacus Congo (cea cu coada de culoare rosie) si numai dupa ce papagalul a naparlit si si-a dezvoltat penajul adult, adica dupa implinirea varstei de 18 luni. Masculii Congo sunt cu circa 2-2,5cm mai mari decat femelele si au capul mai lat si plat. Femelele au gatul mai lung si mai subtire si capul mai rotund si mai mic decat masculii. Aceste amanunte sunt dificil de cuantificat daca nu avem posibilitatea sa vizualizam ambele sexe. Un alt indiciu pe care il putem folosi, dar mai greu de observant de ochi “profani”, este cel al coloritului penelor din coada. Astfel, femelele au penele de pe partea de dedesubt a cozii marcate la varfuri cu gri-argintiu in timp ce masculii nu prezinta acest desen. De asemenea, femelele au pe partea interioara a aripilor o banda de culoare alba, pe cand masculii prezinta un penaj gri inchis mult mai uniform. Acest amanunt se observa mai bine de la o distanta de 1,5-3m, atunci cand pasarea isi intinde aripile. Pentru varietatea Psittacus erithacus Timneh (cu penajul mai inchis la culoare si coada maronie) singurele metode de determinare a sexului sunt analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.
96

Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - introducere in subiectul reproducerii Orice detinator al unui papagal Jako se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Papagalii Jako se reproduc destul de greu in captivitate si veti avea nevoie de foarte multe eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Papagalii gri africani sunt pasari cu personalitati extraordinar de puternice si care au necesitati speciale, iar reproducerea lor ar trebui incercata numai de crescatori foarte experimentati. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriuzisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei. Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea papagalilor Jako, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata papagalilor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra. Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de Jako viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul, pentru ca altfel nu se vor imperechea. Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intr-adevar o pereche, formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala foarte des intalnita, cu atat mai mult cu cat sexul exemplarelor este greu de determinat.
97

Ideal este sa puteti verifica in detaliu istoricul pasarilor si sa aflati cat mai multe amanunte despre viata lor de dinainte de a ajunge la dumneavoastra. Asigurati-va ca veti gasi un veterinar care sa le poata face un control medical detaliat. Pentru succesul imperecherii cel mai bine este ca perechea sa se “cunoasca” si sa “locuiasca” impreuna de la varste cat mai mici. NU imperecheati papagali Jako inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Papagalii Jako nascuti in captivitate isi ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 5-6 ani. Papagalii Jako capturati din natura vor fi apti de imperechere mai tarziu, in jurul varstei de 7-8 ani. Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurativa ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Papagalii Jako se reproduce mai bine in colivii (1,2m latime, 1m adancime si 1,5m inaltime) decat in voliere. Pentru reproducere aveti nevoie si de un cuib in forma literei “L”, confectionat din placaj gros intarit cu stinghii de lemn. Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detaliile despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti papagalilor Jako multa lumina puternica (1012 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E, proteine si calciu. Conditiile necesare reproducerii pot fi gasite aici. Sezonul natural de imperechere al papagalilor Jako este primavara si toamna. Papagalii Jako pot fi foarte agresivi in sezonul de imperechere, chiar si cu stapanii lor si se recomanda gazduirea unei singure perechi intr-o colivie. De asemenea, extrem de important pentru succesul reproducerii este ca papagalii sa nu fie deranjati si sa se simta in siguranta in permanenta. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati papagalii, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - asigurarea conditiilor optime Daca aveti o pereche viabila de papagali Jako si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al papagalilor Jako incepe primavara sau toamna, iar papagalii prefera lunile mai reci. Retineti ca, pentru o reproducere de succes, esential este sa aveti niste papagali sanatosi si in forma fizica cea mai buna! Acest aspect este extrem de important. NU imperecheati pasari bolnave, aflate in convalescenta sau care nu sunt in forma buna. Consultati un medic veterinar pentru
98

evaluarea starii de sanatate a papagalului dumneavoastra! Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti papagalilor Jako multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutando la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric. Mancarea si apa Dieta unui papagal Jako este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papagalului. Ideal este sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de calciu, vitamina A, E si proteine: - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, napi, morcovi, spanac, frunze de papadie, andive etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru timp de 45 de°a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350 minute. - mixuri de seminte si alune de calitate; - seminte germinate; - viermi de faina; - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor.

99

Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii Jako se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Papagalii Jako se vor reproduce mai bine intr-o colivie decat intr-o voliera. Colivia ar trebui sa 1,2m latime, 1m adancime si 1,5m inaltime si trebuie plasata la inaltime pentru a oferi papagalilor un sentiment de confort si siguranta. Papagalii Jako manifesta comportamente agresive (atat fata de alte specii cat si fata de exemplare din propria specie) si este indicat sa gazduiti o singura pereche in colivie in perioada de reproducere. Papagalii Jako vor fi agresivi chiar si cu stapanii lor, atacandu-i. Cuibul Jako vor accepta mai multe tipuri de cuiburi desi se pare ca le prefera pe cele in forma literei “L”. Daca aveti destul loc, puteti amplasa mai multe cuiburi artificiale in diferite zone ale coliviei, oferindu-le posibilitatea de a alege locul ideal pentru a se reproduce. Cuiburile ramase in plus pot fi scoase din colivie. Odata ce perechea si-a ales cuibul acesta poate fi folositi ani de-a randul, in natura papagalii Jako revin mereu la cuiburile din anii precedenti. Nu va recomandam sa le folositi pentru un alt cuplu, intrucat sunt greu de sterilizat. Cuibul poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj gros sau sipci groase de lemn tare, eventual ramforsate cu benzi de metal.

Papagalii Jako au ciocuri foarte puternice, care pot strapunge si lemnul tare. Ramforsati peretele cuibului care da in afara coliviei cu plasa de sarma, in asa fel incat, chiar daca papagalii vor roade lemnul peretelui, sa nu existe riscul ca pasarile
100

sau puii sa evadeze. Cuibul ar trebui sa aiba circa 60cm latime, 30cm adancime si 60cm inaltime, prevazut in partea de sus a unei laturi cu o gaura cu diametru de 1213cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Gaura de intrare poate sa fie rotunda sau patrata. Pentru a va stimula papagalii sa se imperecheze, construiti cuibul lasand o gaura de intrare mai mica decat necesar. Papagalii vor fi astfel incitati sa “decupeze” lemnul cu ciocul pentru a patrunde inauntru si depune oua. Cuibul va trebui deci sa fie suficient de mare pentru a putea gazdui 1-3 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10-15cm. Intrarea in cuib trebuie obligatoriu prevazuta in interior cu o scarita pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib si pentru a evita ca papagalii sa distruga ouale aterizand direct pe ele. Scara trebuie sa fie confectionata dintr-un material care sa nu poata fi distrus de ciocul papagalilor (plasa de sarma groasa). Acoperiti podeaua cuibului cu un strat adanc de 15-20cm de talas. Mai puteti folosi si bucatele mici de lemn sau de coaja de pin, pe care papagalii sa si le “ajusteze” in functie de preferinte. In cazul in care folositi talas, alegeti unul netratat si taiat cat mai mare. Cuibul va fi inspectat in special de femela si “imbunatatit” de aceasta conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara a acesteia, dar nu foarte aproape de acoperis, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate. Multi papagali Jako prefera cuiburile asezate in partile mai intunecoase ale coliviei. Puteti face niste gauri de ventilatie in partea de sus a cuibului pentru imbunatatirea circulatiei aerului pentru a reduce cresterea excesiva a temperaturii in cuib. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib, nelasandu-va sa va apropiati. Retineti si faptul ca o conditie obligatorie pentru succesul imperecherii este plasarea coliviei de reproducere intr-un loc linistit, unde papagalii sa nu fie deranjati de zgomote sau persoane straine. Cuibul trebuie prins de colivie cu foarte mare grija pentru a va asigura ca poate suporta greutatea parintilor si oualor/puilor. Pentru evitarea oricaror accidente, ideal este sa il asezati pe o platforma solida si sa il agatati doar de peretele coliviei. Evitati cuiburile din plastic sau metal. Este indicat sa aveti intotdeauna la
101

indemana un al doilea cuib, pentru a-l inlocui sau repara pe cel initial, daca este cazul. Stinghiile Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide (cu diametre cuprinse intre si 2 si 7,5cm), asezate la fiecare capat al coliviei, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. De asemenea, pentru a ajuta femela sa se sustina pe durata copulatiei puteti aseza fata in fata doua stingii la o distanta de circa 10-13cm una de alta. Astfel, femela se va putea prinde cu ghearele de una dintre stinghii si cu ciocul de cealalta. De asemenea, va trebui obligatoriu sa asezati o stinghie in imediata apropiere a intrarii in cuib, la aceeasi inaltime cu aceasta. Masculul va folosi aceasta stinghie pentru a-si pazi cuibul. Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii gri africani sunt deosebit de inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati. De asemenea, cautati sa le oferiti multe articole de lemn pe care sa le poata roade, in timpul sezonului de imperechere papagalii gri africani isi vor exersa ciocul mult mai des decat de obicei.

Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - comportamentul in perioada de reproducere In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de papagali Jako compatibili, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati
102

seama in ce masura imperecherea are sanse de succes. Situatia ideala este aceea in care cele doua pasari impart aceeasi colivie sau voliera de la varste cat mai mici. Daca exemplarele sunt deja mature atunci cand se cunoasc, s-ar putea sa treaca luni sau chiar ani pana cand sa formeze o pereche si sa se reproduca. Mai mult decat atat, un papagal care a crescut fara compania semenilor sai va accepta greu un partener. La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva saptamani sau luni, alteori dupa cativa ani chiar) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche, pe viata. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza. Atat femela cat si masculul Jako vor deveni irascibili si agresivi in sezonul de imperechere. Ei nu vor ezita sa-si atace chiar si stapanii. De asemenea, papagalii Jako se vor imperechea mult mai usor daca se vor simti in siguranta, fara a fi deranjati de zgomote sau de vizite inoportune. Este posibil ca papagalii sa emita sunete si sa manifeste comportamente mai ciudate decat de obicei. Femela isi va petrece timp in cuib, amenajandu-l. Masculul va hrani femela si va “dansa” pentru ea, invartindu-se in cerc sau plimbandu-se in sus si in jos pe stinghii, cu aripile usor deschise. Unele femele se vor aseza langa mascul, il vor ciupi usor de degete adoptand pozitia de monta, pentru a-l incuraja sa le “incalece”. Copulatia se va petrece de cateva ori pe zi, in special dimineata si seara si poate dura chiar pana la 15-20 de minute. Ideal este sa lasati pasarile singure si sa le observati fara ca ele sa va poata vedea sau auzi. Ambele sexe au apetite crescute pentru ros si mestecat de-a lungul perioadei de imperechere, asa ca asigurati-le suficiente crengute naturale si bucati de lemn pentru a-si exersa ciocurile. In acest fel puteti evita si distrugerea cuibului. Masculul isi va pazi si proteja cu ardoare cuibul, femela si puii. Gazduiti o singura pereche in colivie! Papagalii Jako sunt agresivi si teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau chiar alte exemplare ale aceleiasi specii. Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela Jako va putea incepe sa depuna oua la circa 14-30 zile de la momentul observarii imperecherii efective. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
103

- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - daca femela isi petrece 2 nopti consecutive in cuib inseamna ca a depus un ou. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate si chiar viermi de faina. In general, femela Jako va depune in medie circa 1-3 oua albe. Ouale sunt depuse cate unul la trei-patru zile si intotdeauna femela va prefera coltul cel mai intunecat al cuibului pentru depunere. Daca femela Jako se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie poate incepe uneori dupa depunerea primului ou, sau abia dupa depunerea celui de-al doilea. Este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile. Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa NU verificati cuibul papagalilor Jako decat extrem de rar si numai daca este absolut necesar. Marea majoritate a papagalilor Jako vor tolera foarte greu sau chiar deloc inspectiile in cuib. Acestea trebuie facute cu foarte mare grija si numai atunci cand ambele pasari se afla afara din cuib. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua ori pot deveni chiar agresive. De asemenea, multi papagali care au fost deranjati de astfel de invadari ale teritoriului nu si-au mai ingrijit cum trebuie ouale. Pentru a evita acest lucru ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib, nelasandu-va sa va apropiati. Manipulati ouale cu mare grija, sunt foarte fragile! Cel mai bine este sa “uitati” faptul ca papagalii au oua si sa-i deranjati cat mai putin, lasandu-i sa se descurce singuri. Oricum, papagalii gri africani sunt de obicei
104

parinti excelenti. Eclozarea oualor va avea loc la circa 26-30 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 30 de zile, mai asteptati pana se implinesc 35 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Imperecherea papagalilor gri africani (Jako) - dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte si alune de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti deloc in cresterea puilor. Papagalii Jako sunt parinti foarte buni si se vor descurca excelent. Nu inspectati cuibul cu pui si nu deranjati pasarile decat daca este absolute necesar! La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unii crescatori isi hranesc puii exclusiv din mana inca de la varsta de 15-20 de zile, insa acest lucru nu este recomandabil. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana
105

oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 3-4 saptamani puii sunt deja acoperiti de puf gri si ochii sunt deschisi. In jurul varstei de 11-13 saptamani puii au penajul format si sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia.

In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Plasati in colivie si cateva jucarii pentru a obisnui puii cu prezenta obiectelor de tot felul si pentru a evita ca ei sa se sperie usor, ulterior in viata. Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! In jurul varstei de 18-25 de zile, daca doriti, puteti inela pasarile. La circa 56 luni puii vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul! In habitatul lor natural, puii de papagal Jako raman foarte mult timp alaturi de parintii lor. Astfel, este foarte bine sa respectam acest lucru si in captivitate intrucat puii vor invata cum sa se comporte privindu-si parintii. Chiar daca ii veti gazdui in voliere separate, aveti grija sa plasati volierele una in apropierea celeilalte, in asa fel incat pasarile sa se poata vedea si interactiona. Atentie! Papagalii Jako sunt fiinte cu personalitati extrem de complexe, iar reproducerea si cresterea lor nu este un lucru simplu! Orice greseala facuta poate
106

determina problem fizice sau psihice grave, care sa deterioreze intreaga viata a pasarii! Nu va lansati in operatiunea de reproducere daca nu sunteti siguri ca le puteti oferi puilor o viata sanatoasa si demna din toate punctele de vedere! Amenajarea unei colivii pentru papagalul Jako (Psittacus erithacus) Colivia Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea papagalului precum si faptul ca Jako are nevoie de o colivie cat mai mare, de fapt ideal fiind sa-i procurati o voliera. Pentru a se simti confortabil papagalul gri african (Psittacus erithacus) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 200cm latime, 120cm adancime si 120cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi Jako va trebui sa achizitionati o voliera si mai mare. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”. Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Barele coliviei vor trebui sa fie suficient de solide (2,5mm grosime) pentru ca papagalul gri african are un cioc foarte puternic. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 2-2,5cm, pentru a preveni ranirea pasarii. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei. Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, papagalul Jako ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde! Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.

107

Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil). Retineti ca orice papagal Jako trebuie sa petreaca mult timp (minim 4 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica. Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum. Accesoriile Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi (maxim 2,5cm) si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe pielea fragila de pe piciorusele papagalului! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag. Asigurativa ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale. Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din otel inoxidabil sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca.

108

In colivia papagalului gri african va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul. Papagalului Jako ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintro sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati papagalul gri african! Jucariile Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic. Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Papagalul gri african are un cioc puternic, asa ca va trebui sa ii procurati diverse jucarii specifice, confectionate din lemn sau piele. In acest fel va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente distructive.Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti papagalului Jako jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate. Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Amplasarea coliviei

109

Colivia papagalului Jako NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Papagalul Jako se plictiseste foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Personalitatea sa puternica trebuie intens stimulata si Jako doreste mereu sa fie in centrul atentiei! Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra podelei). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru papagalul gri african este de 21-26°C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui. Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor. Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea. Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat. Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Boli si afectiuni curente. Semnele bolii.
110

●atunci cand perusul are penele uscate, zbarlite si fara luciu, inseamna ca prezinta carente ale vitaminelor A,D si B; ●atunci cand ritmul de crestere este incetinit, inseamna ca exista carente in vitamine si Ca; ●atunci cand perusul prezinta contractii si convulsii pulmonare, inseamna ca are problem ci sistemul nervos; ●atunci cand prezinta instabilitate, dificultati de deplasare prin intepenirea degetelor cu orientare deschisa si nu mai poate apuca bara, inseamna ca are o carenta de vitamina B2.; ●atunci cand se intalnesc perturbari ale ouatului ori oua fara coaja, inseamna ca are lipsa de vitamina D si de Ca; ●de asemenea, tot o lipsa de vitamina D si de Ca este cauza rahitismului, deformarea oaselor sau sternul in forma de litera S; ●prezenta sternului ca o lama de secure si slabirea accentuate a organismului sunt semen grave de boala, moment in care perusal trebuie dus de urgenta la medical veterinar; ●atunci cand corpul perusului devine sferic, ca un balon, inseamna ca i-a patruns aer sub piele si trebuie dus de urgent la medical veterinar; ●penajul lipsit de luciu si neintretinut, ori penaj infoiat atunci cand este frig sunt semen de boli pulmonare; ●penele lipite intre ele si murdare de excremente sunt semen ca perusal este atins de diaree, boli parazitare sau infectioase; ●daca perusal se izoleaza si prefer spatiile intunecate inseamna ca este accidentat la cap; ●secretiile abundente in zona nasului, ciocului si a ochilor reprezinta afectiuni respiratorii ori chiar infectioase; ●cruste pe picioare si deasupra ciocului inseamna raie.

INTOXICATIILE Majoritatea otravurilor la pasari au loc prin inghitirea de substante toxice.
111

♦intoxicatia cu substante deparazitare, respiratia devine dificila, cu ciocul deschis, iar ochii perusului se tulbura; nu prea exista tratament; ♦intoxicatia cu sapun de troaleta sau cu deodorant, pasarile pot orbi temporar; ♦intoxicatia cu alcool, pasarile isi infoaie penele, se retrag intr-un colt al coliviei, isi pierd echilibru si vomita; ♦intoxicatia cu nicotina, luata din mucurile de tigara uitata in scrumiera, afecteaza sistemul nervos al pasarii, ducand la coma si in scurt timp la moarte; nu exista tratament; ♦intoxicatia cu plumb, de la ziare sau de la vopsele pe baza de plumb, sunt foarte grave:la trei zile de la consumare apare o diaree puternica, initial verzuie, apoi sangerie; sunt puternic afectati rinichii, maduva osoasa si sistemul nervos; ♦intoxicatia cu diverse plante apar diareea si late simptome digestive; ♦intoxicatia cu sare de bucatarie/sau cu alimente foarte sarate produc sete intensa, tremuraturi, agitatie si miscari necoordonate; ♦intoxicatia cu teflon duc la sufocarea perusuluisi la moartea lui in 30 de minute. NAPARLIREA ANORMALA Este reprezentata de acele schimbari de penaj care nu se incadreaza in perioada caracteristica specie privind durata si modul de acoperire corporala. NAPARLIREA MASIVA reprezinta o incetare sau incetinire a procesului de crestere a penelor. Animalele afectate arata, de cele mai multe ori, ca jumulite, iar penele sunt destramate si rupte. Pe cap se formeaza un invelis de tepi. Cauzele pot fi multiple, de la o deficienta alimentara – lipsa aminoacizilor, vitaminelor, mineralelor – la o intretinere necorespunzatoare – lumina si umiditate insuficienta-, o boala a ficatului, rinichilor, tumori sau chiar tulburari hormonale. NAPARLIRE FRANTUZEASCA, intalnita la papagali nimfo si amorezi, papagalii mari si perusii tuneri, se caracterizeaza prin cresterea si caderea continua a penelor, fara sa se ajunga la o acoperire totala a corpului. Se pare ca in etiologia acestor boli intervine si factorul ereditar, dar si hranirea puilor cu lapte sarac in proteina, datorita unei deficiente a gusei parintilor. La fel de importanta in aparitia acestei naparliri anormale este si incalzirea spatiului de locuit, parazitii, alergiile la aluminiu, deficiente alimentare.

112

Tratamentul duce la o amelioarare, iar pacientii care au supravietuit acestei boli sunt cei care au pene ondulate. Se foloseste un furaj suplimentar cu animoacizi cu sulf, metionina, saruri de calciu, de siliciu, expunerea la raze ultraviolete. Pasarile afectate nu mai pot zbura si de aceea se numesc „topaitoare”. PLESUVIREA se localizeaza la nivelul gatului, capului, cloacei si reprezinta lipsa totala sau partiala a penelor. Este mai intalnita la canari. Cauzele pot fi incrucisarile, umiditatea si insuficienta luminii, deficitul de aminoacizi. Tratamentul este reprezentat de tamponarea zonelor cu solutie Lugol, imbunatatirea ratiilor cu aminoacizi, vitamine si minerale. NAPARLIRA MOALE este o cadere permanenta sua partiala de pene, corpul avand un aspect rarit, iar penele ramase sunt zbarlite. Cauzele sunt modul de cazare neadecvat (fara lumina, fara loc de imbaiere, umiditate mare), deficienta alimentara. NAPARLIRE NEREGULATA este o naparlire in afara perioadei de naparlire fiziologica, iar cauzele pot fi schimbarea temperaturii, trasportul defectuos si indelung, spaima, agresivitate. Tratamentul consta in eliminarea cauzei, suplimentarea ratiei cu drojdie de bere si metionina, injectii cu testosteron sau progesteron, expunerea la razele solare, administrarea de ceai de ceapa timp de 12 zile. JUMULIREA apare mai ales la papagali si perusi. Astfel, pasarile isi smulg singure penele si se observa adesea locuri fara pene, mai ales pe piept, sub aripi si pe burta. Daca penele smulse sunt inca vii, pot aparea sangerarii masive. Cauzele sunt multiple, de la tulburarile de comportament (teama de separare, formarea nepotricita a perechilor, lipsa de somn, stresul, plictiseala, frustrarea sexuala), pana la tulburari functionale (infectii fungice – aspergiloza sau boli renale).

BOLILE APARATULUI DIGESTIV
113

BOLILE GURII cum ar fi glosita si stomatita, sunt inflamatii ale mucoasei limbii si a cavitatii bucale. Cauzele nespecifice ar fi: accidente survenite in urma consumarii de furaje cu asperitati, apa fierbinte sau apa in care se gasesc, in mod accidental, diferite substante iritative. Cauzele specifice sunt: introducerea in cavitatea bucala a unor furaje contaminate microbiologic. Simptomele : pasarea tine ciocul semideschis, putand prezenta sau nu hipersalivatie; prinderea si consumul furajelor se face cu dificultate; se observa dese scuturari al capului. Prevenire si tratament : indepartarea din camera a substantelor nocive, atunci cand pasarea este lasata sa zboare; tamponarea zonelor afectate cu o solutie de albastru de metilen, de 1-2 ori pe zi sau cu apa alcalinizata ci bicarbonat de sodiu. OBSTRUCTIA GUSII este aglomerarea si retinerea peste timpul normal de stationare a furajelor. Ea poate fi cauzata de supraincarcarea gusii cu alimente neadecvate sau nedigerabile. Simptome : pasarea este abatuta si prezinta apatit capricios. Gusa se umfla si este vizibil marita. Pentru prevenirea acestei afectiuni se cere evitarea administrarii de furaje greu digerabile. Tratamentul se poate face astfel : cu ajutorul de pipete, se va administra ulei de parafina si se va masa usor peretii gusii; in cazurile mai grave se recomanda incizarea gusii. VOMA poate fi fiziologica (la pasarile rapitoare) sau patologica. Ea poate fi cauzata de furaje iritante sau de sortimente de seminte neadecvate speciei. Ca simptome se observa cum pasarea face eforturi de a elimina continutl din gusa. Pentru prevenirea se recomanda administrarea unor furaje corespunzatoare si adecvate speciei. Pantru tratament se va da ceai de musetel cu vitamina A, in loc de apa. ENTERITA care reprezinta inflamatia mucoasei intestinale, provine de la calitatea necorespunzatoare a furajelor si a apei de la os erie de germeni virali (precum pseudopesta), microbieni (pasteurella) sau parazitari. Simptomele sunt urmatoarele: pasarea bea multa apa, iar fecalele au consistenta redusa, ceea ce atrage dupa sine adunarea penelor un jurul cloacei.

114

Prevenirea se face prin administrarea unor furaje de buna calitate si prin reprezentarea conditiilor de igiena. Tratamentul se face cu furazolidona, sticat de aluminiu, ceai de musetel sau de menta, zeama de orez sau zat de cafea. HEPATITA, procesul degenerativo-inflamator al ficatului, apare din cauza unui regim alimentar cu un continut prea mare in grasimi (excesul de seminte uleioase sau de carne), din cauza sedentarismului, a unor boli virotice, microbiene sau parazitare. Pasarea atinsa de hepatita va manifesta o stare de apatie si o slabire progresiva; mucoasele au o tenta galbuie, iar uneori se observa si tulburari de digestie (excremente pastoase, de culoare alb-murdar). Se recomanda, pentru prevenire, respectarea regimului de hrana corespunzator speciei si asigurarea unui spatiu suficient pentru miscare. Ca atare se va asigura un regim furajer sarac in grasimi si se vor administra ceaiuri hepatice. PANCREATITA reprezinta procesul inflamator ce se desfasoara la nivelul pancreasului. Aceasta boala apare din cauza unor agenti infectiosi, a unor traumatisme in zona pancreasului (pancreatita traumatica) ori a unor tumori. Pasarile afectate slabesc foarte mult, desi prezinta un apetit crescut. Excrementele au o consistenta moale si sfaramicioasa, fiind comparate cu orezul pufos. Pentru tratare, pasarile vor fi hranite cu alimente moi, iar cu un sfert de ora inainte de masa li se va administra o pulbere care contine enzime pancreatice. PROLAPSUL CLOACEI este iesirea cloacei in exterior. Aceasta se datoreaza unor tulburari de defecatie (diaree, constipatie din cauza ingrasarii), a ouatului dificil sau a unor tumori abdominale. Simptomele acestei boli sunt evidente: se costata iesirea cloacei in exterior, uneori insotita de hemoragii puternice. In astfel de situatii este indicata doar interventia medicului veterinar, care va proceda la repunerea cloacei. Acesta va unge, mai intai, peretele cloacei, dupa care va reintroduce partea iesita in afara, realizand dupa aceea o sutura speciala, „in punga de tutun”. INCHIDEREA CLOACEI reprezinta blocarea cavitatii cloacale. Ea se datoreaza acumularii fecalelor uscate, rezultate in urma unei boli diareice cronice. Pasarile atinse de boala adopta o pozitie cifozata. Se constata aglutinarea penelor din jurul cloacei si lipsa defecarii.
115

Pentru tratare se indeparteaza, mai intai, resturile uleioase din jurul orificiului cloacal, cu apa calda, dupa care se curata cloaca cu ser fiziologic si sare de bucatarie. Pe cale parenterala, se vor administra rehidfratante.

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR CORIZA si SINUZITA, inflamatii ale mucoasei nazale si sinuzale, apar datorita aerului viciat din incaperi unde traieste perusul ori din cauza temperaturii scazute a aerului. De asemenea, ele mai pot fi cauzate si de anumite boli virotice, micrfobiene ori de micoze. Simptomele prezentate de pasari sunt : starnut si o secretie sero-mucoasa la nivelul orificiilor nazale; se constata dificultate in respiratie si lacrimarea ochilor; tuse, stergerea ciocului de obiectele din jur. Se recomanda respectarea conditiilor de zooigiena, precum si mentinerea in spatiu de cazare a unei temperaturi adecvate. Se realizeaza spalaturi ale cailor nazale cu acid boric 3%, cu instilari de streptomicina sau cu pomezi de antibiotice cu vitamina A. Pasarile bolnave vor fi transferate intr-o colivie-izolator si se vor aseza in fata unui bec cu radiatii infrarosii. RAGUSEALA prezinta o afectiune inflamatorie a mucoasei laringelui si sirinxului. Este cauzata de diferentele de temperatura, de substante volatile iritante sau de apa rece. In astfel de cazuri, pasarea bolnava stranuta si scutura frecvent din cap, iar sunetul cantecului sau sunt elaborate cu mare dificultate. Se recomanda evitarea curentilor de aer. Pasarea afectata se va izola de erstul perusilor si se va aseza intr-o camera intunecoasa. I se va administra miere de albine, dizolvata in ceai de musetel, precum si zahar de matl, dizolvat in apa de baut. TRAHEO-BRONSITA este reprezentata de inflamatia mucoaselor traheei si bronhiilor. Cauzele nespecifice pot fi temperaturile scazute si aerul viciat, iar cele specifice bolii virptice si microbiene (micoplasmoza, pasteureloza, diftero-variola). Simptomale aratate de aceste pasari sunt respiratia zgomotoasa, suieratoare, intercalata cu stranuturi si scuturari din cap. In plus, se constata miscari respiratorii ample. Masuri de precautie care se pot lua sunt evitarea curentilor de aer si mentinerea conditiilor de igiena. In traheo-bronsita nespecifica se administreaza
116

ceaiuri de nalba si tei, in care se adauga antibiotice cu spectru larg: tetraciclina, spectam. In traheo-bronsita specifica se administreaza antibiotice in apa sau injectabil. Atat in cea speciala, cat si in cea nespecifica, pasarea bolnava va fi tranferata intr-o colivie-izolator, unde se va mentine o temperatura constanta de 2830 de grade. PNEUMONIA, reprezinta inflamatia tesutului pulmonar. Ea se datoreaza aerului viciat, temperaturi scazute a aerului, dar si agentilor unor boli infectocontagioase. Simptomele prezentate sunt: stari febrile, somnolenta, miscari respiratorii ample. Pasarea nu mai are stabilitate pe bare, ceea ce o face sa coboare pe podeaua coliviei, unde sta pe abdomen, tinand pieptul ridicat si aripile indepartate de corp. Se recomanda asigurarea unui climat cald, uscat si bine ventilat. Se va adminsitra pasarii bolnave, pe cale injectabila, antibiotice cu spectru larg: tetraciclina, cloramfenicol, spectam. Pasarea va fi mutata intr-o colivie-izolator, unde temperatura aerului va fi mentinuta la valori cuprinse intra 28-30 grade. Apa de baut, in aceasta perioada, va fi inlocuita cu ceai de tei sau de nalba.

BOLILE APARATULUI CIRCULATOR . INSUFICIENTA CARDIACA, reprezinta o perturbare a contractiilor cardiace, care se exteriorizeaza prin tulburari locomotorii si nervoase. Aceasta este cauzata de degenerscenta musculara si de scleroza vasculara. Simptomele prezentate in astfel de cazuri sunt: pasarile bolnave isi pierd echilibrul, cad jos, inconstiente, cu aripi desfacute, cu degetele si picioarele contractate. Corpul prezinta contractii musculare spasmodice, iar ciocul loveste podeaua. Se recomanda in timpul crizelor sa i se aplice pasarii pe craniu comprese reci, iar la picioare comprese calde. Dupa trecerea prin criza i se vor administra tonice cardiace, precum si polivitamine. PERICARDITA inseamna inflamatia pericardului. Este cauzata de boli infectioase contagioase, de depuneri excesive de acid uric in peretii pericardului, dar si de boli bacteriene, cum este colibaciloza. La pasarile atinse de aceasta afectiune se observa tulburari respiratorii si stari accentuate de oboseala. Toaletarea penajului este intotdeauna incompleta, pasarea zabovind mai mult asupra partii pectorale si a celei abdominale. Perusilor bolnavi de pericardita li se vor administra furaje bogate in glucide ( zahar) si
117

vitamine (morcov, verdeata, gel de aloe-vera). De asemenea, se recomanda administrarea in apa de baut a antibioticelor si a polivitaminelor. ATEROSCLEROZA, reprezinta ingrosarea peretilor vasculari ca urmare a depunerii de saruri de calciu si colesterol. Aceasta boala se manifesta la varste inaintate ori din cauza unui regim alimentar bogat in grasimiea Simptomele arata astfel: pasarea afectata este abatuta, prezinta miscari dezordonate si sationari indelungate. Se cere evitarea unui regim alimentar cu exces de glucide. Se va administra in apa de baut vitamina A si se va utiliza o furajare bogata in sortimente verzi.

BOLILE APARTULUI URINAR SI DE REPRODUCERE NEFRITA este o boala manifestata prin inflamatia tesutului renal. Ea este cauzata de boli virotice, microbiene si parazitare, de furaje alterate, necorespunatoare din punct de vedere al calitatii. Dupa contractarea bolii, pasarea este abatuta si prezinta apetit capricios. Din cauza durerilor din zona renala, pasarea stationeaza in pozitia culcat, cu picioarele asezate pe partile laterale ale corpului. Se constata tumefierea pleoapelor si edeme ale picioarelor. Pentru prevenire se recomanda respectarea regimului de hrana corespunzator speciei si alimentarea corecta a substantelor medicamentoase. In apa de baut se administreaza bicarbonat de sodiu, saruri de litiu cristal, asociate cu dezinfectante. Se recomanda, de asemenea, in dieta, branza de vaci, paine cu lapte si diverse sortimente verzi. Apa de baut se va inlocui cu ceai de musetel cu vitamina A. GUTA, reprezinta depunerea acidului uric in diferite tesuturi, in special la nivelul articulatiilor si pe seroasele interne. Ea se datoreaza, in special alimentarii cu furaje cu un continut excesiv de proteine, deficitare in vitamine.Exista doua tipuri de guta, cea viscerala, care se exteriorizeaza prin tulburari nespecifice, si cea articulara, care se exteriorizeaza la nivelul articulatiilor.Aici apar noduli albiciosi extrem de durerosi, care se pot sparge si pot elibera o masa albicioasa, sfaramicioasa.In acest caz, picioarele si ghearele sunt umflate, mai calde decat de obicei si colorate in rosu-violet.

118

Pentru tratare se recomanda administrarea unor doze mari de vitamina A si stimularea functiei renale, prin adaugarea de zaharoza in apa de baut. Nodulii gutosi pot fi eliminati chirurgigal atunci cand ajung la o marime considerabila. Retentia oului sau, cum este cunoscuta popular, imposibilatatea ouatului, reprezinta o tulburare de eliminare a oului, cu mentinerea acestuia in ovoduct sau la nivelul cloacei. Acesta se poate datora oscilatiilor mari de temperatura, imperecherii consangvine,varstei mici sau alimentatiei necorespunzatoare, printr-un aport insuficient de vitamine si calciu. In astfel de cazuri, femela paraseste adesea cuibul si se aseaza pe bara de sprijin. Zborul ei este nesigur si deseori cade pe podea. Ochii i se micsoreaza si sunt mai mereu inchisi. Pasrea face eforturi de eliminare a oului si adopta o pozitie de „pinguin”, cu miscari pendulare ale cozii. Se recomanda administrarea unor furaje bogate in vitamine si saruri minerale, inainte de perioada de ouat, iar in timpul acesteia se va adauga in apa de baut vitamina C si D. Cu ajutorul unei seringi, se va introduce in cloaca femelei ulei caldut de parafina sau, cu o pipeta de sticla, se va executa clisma cu untura de peste, realizandu-se, concomitent, un masaj usor al peretilor abdominali. In astfel de situatii, pasarea va fi asezata intr-o coliviei mai mica, in fata unei lampi cu radiatii infrarosii, amplasata la o distanta de 60 cm, ori in fata unei soboite nu foarte incinse. In maxim 2 ore pasarea va reusi sa elimine oul. Daca nu se petrece nimic, atunci clisma se va repeta din ora in ora, pana la eliminarea oului. PROLAPSUL OVODUCTULUI, reprezinta iesirea ovoductului in exterior, situatie care apare numai in perioada de depunere a oualor. Cauza prolapsului ovoductului o reprezinta ranile localizate la orificiul anal ori la nivelul mucoasei cloacale. O alta cauza ar fi si dificultatile la ouat. Stim ca pasarea are prolaps la oviduct atunci cand, la nivelul orificiului anal, se constata aparitia unei formatiuni alungite, de culoare rosie si consistenta moale. Initial, pasarea afectata nu prezinta modificari de comportament, dar, odata cu infectarea oviductului, se constata agravarea starii generale. Medicul veternar va repune oviductul in cavitatea abdiminala, dupa ce, in prealabil, il va spala cu ceai de musetel sau cu o solutie de permanganet de potasiu 1%. Repunerea se poate realiza cu ajutorul uni bat de chibrit, al carui capete se infasoara cu vata imbibata cu dezinfectant lichid. Dupa realizarea acestei manopere,
119

orificiul ana se badijoneaza cu xilina, iar pasarea va fi asezata intr-o colivieinfirmerie, unde temperatura va fi tot timpul mentinuta intre 28-30 grade C. INFLAMATIA OVIDUCTULUI se datoreaza, de cele mai multe ori, unor infectii ascendente de la nivelul cloacei. Alte cauze ar fi bolile parazitare ( precum Prosthogonimus), precum si leziunile determinate de manipularea de evacuare a oului retinut. Pasarea afectata este mai tot timpul abatuta si prezinta apetit scazut. La nivelul orificiului anal se constata eliminarea unei secretii mucilaginoase. Ca urmare a acestei afectiuni, ouale apar fara coaja sau, uneori, nu neregularitati de suprafata. Se recomanda spalaturi zilnice cu ceai de musetel a cloacei, dupa care intoducerea in interior a antibioticelor. In apa de baut se va administra tetraciclina, oxitetraciclina sau spectam, in combinatie cu vitamine.

BOLILE ORGANELOR DE SIMT BLEFARITA, reprezinta inflamatia pleoapelor. Ea se datoreaza unor boli virotice sau bacteriene (micoplasmoza, difteri-variola), precum si unor accidente sau traumatisme. Simptomatologia arata astfel: marginile pleoapelor apar ingrosate si inflamate. Se constata aparitia unei secretii oculare muco-purulente sau seroase. In aceasta perioada, deschiderea pleoapelor este redusa. Se recomanda spalaturi cu ser steril si aplicarea de pomezi cu antibiotice. CONJUNCTIVITA si CHERATITA. CONJUNCTIVITA reprezinta inflamatia mucoasei ce captuseste pleoapa pe partea interna. CHERATITA reprezinta inflamatia mucoasei corneene. Aceaste afectiuni sunt cauzate de diverse traumatisme, de boli virotice si microbiene ori de corpuri straine care ajung sub pleoape. La pasarile afectate se observa aparitia unei secretii seroase sau sero-purulente, la nivelul ocular, care determina lipirea pleoapelor. In acest caz, pasarea prezinta miscari de stargere a capului de corp sau scarpinari repetate cu ghearele. Pentru tratament se utilizeaza colire cu vitamina A, precum si spalari cu ser steril. Mai este bun, dupa toaletarea cu ser steril, ceaiul de musetel bine filtrat. CATARACTA, reprezinta opacifierea cristalinului. Ea este determinata de varsta inaintata, de imperecherile consangvine ori, secundar, apare ca urmare a altor
120

afectiuni oculare. Pasarile afectate de cataracta adopta o pozitie caracteristica: capul intins, cu clatinarea lui in directia zgomotelor din jur. Se constata, evident, tulburari serioase de vedere. Pentru tratament se recomanda aceleasi remedii utilizate in medicina umana. OFTALMIA, reprezinta inflamatia componentelor globului ocular. Aceasta afectiune se poate datora unor accidente, intepaturi, dar si unor conjunctivite ori cheratite netratate la timp. La pasarile atinse de oftalmie, corneea este mata, lipsita de luciu, acoperita de o secretie seroasa sau purulenta. Irisul si pupila apar deformate. In ulceratiile profunde, continutul globului se revarsa, iar globul ocular se atrofiaza. Se recomanda spalaturi cu ceai de musetel, precum si utilizarea unor colire cu vitamina A. OTITA reprezinta inflamatia mucoasei canalului auditiv. Ea se datoreaza unor ectoparaziti sau unor leziuni la nivelul pavilionului urechii interne. Pasarea care are otitatine capul aplecat catre gat si il scutura frecvent, vrand sa alnge astfel senzatia neplacuta, deseori dureroasa. Pentru tratare, zona se toaleteaza bine si se vor face picurari in conductul auditiv, cu glicerina boricata sau boramid, care se gaseste in farmacii, cate o picatura, de doua ori pe zi.

BOLILE SCHELETULUI SI ALE ARTICULATIILOR ENTORSE si LUXATII. Entorsele reprezinta indepartarea capetelor osoase din interiorul capsulei articulare. Luxatiile sunt mai grave si constau din deplasarea laterala, cu intinderea sau lazionarea tesutului si a ligamentelor din jur. Acestea se pot datora, in primul rand, prinderii si manipularii necorespunzatoare a pasarii de catre crescatorul amator, precum si a unor traumatisme, survenite in situatii diverse. Pasarile cu entorse si luxatii prezinta tulburari locomotorii vizibile. Articulatiile afectate sunt inflamate, dureroase, calde si marile ca volum. Pentru prevenirea acestor afectiuni extrem de stresante si dureroase pentru pasare, este recomandabila prinderea si manipularea ei cu mare atentie. In entorse, local, se aplica un pansament cu vata, imbibat in alcool sanitar, iar pasarea se va izola intr-o colivie mica, intr-un spatiu linistit si calduros. In luxatii, capetele osoase se vor repune in pozitia normala si se vor mentine astfel prin aplicarea unei benzi adezive in jurul articulatiilor. Sunt indicate, in astfel de cazuri, leucoplastele cu antibiotice sau cu dezinfectate.
121

In perioada de izolare se recomanda administrarea de sirop Romergan in apa de baut. FRACTURILE, reprezinta intreruperea integritatii osului, prin segmentare simpla sau multipla. Ca si la entorsa si luxatii, fracturile se datoreaza, in majoritatea cazurilor, prinderii si manipularii neadecvate a pasarii de catre crescator. Simptomatologia difera, in functie de zona afectata. In fracturile de la nivelul piciorului se constata ca pasarea schiopateaza, miscarile facandu-se mai mult sub forma de sarituri, piciorul afectat fiind tarat pe jos. In fracturile de la nivelul oaselor aripilor se remarca faptul ca aripa atarna, iar pasarea face eforturi de redresare a pozitiei corpului. In fracturile sternului se constata dificultati de folosire a aripilor. In fracturile de bazin se remarca paralizia aproape integrala a picioarelor. Terapia in astfel de cazuri este diversa. In fracturile localizate la nivelul oaselor lungi de la picioare si aripi se realizeaza urm interventii: local, se realizeaza infiltratii sau tamponari cu xilina. Se toaleteaza si se tamponeaza zona, in cazul fracturilor deschise, cu: apa oxigenata, rivanol, solutii de acid boric 1-3%. Se repune capetele osoase si se imobilizeaza zona afectata cu atele a caror lungime vor depasi zona fracturata cu cel putin 0,3-1m. Atelele se confectioneaza, in functie de marimea oaselor, din bete de chibrit, scobituri, fragmente de placaj laminat. Impiedicarea scoaterii bandajelui de fixare a atelelor de catre pasare se face prin atasarea in jurul capului pasarii a unui guler confectionat din carton usor sau din aluminiu avand griji sa nu ranim mai mult pasarea. ABCESUL ALPII, reprezinta formarea, pe calcai sau pe partea de jos a unui deget, a unei zone de presiune sporita, unde pielea se subtiaza foarte mult, pana cand devine o rana si, curand, se acopera de o crusta. Aceasta afectiune se datoreaza tulburarilor circulatorii ale picioarelor, miscarii insuficiente si avitaminozei A. Piciorul afectat se umfla si devine cald la palpare; se remarca durere. Ulterior se observa o leziune deschisa, din care curge un material purulent. Pentru tratarea acestei afectiuni se va inlatura chirurgical crusta, dupa care se va realiza o toaleta si o dezinfectare riguroasa a ranii. Pe piciorul afectat s eva aplica apoi un unguent cu vitamina A sau untura de peste. ARTRITELE reprezinta inflamatii ale articulatiilor, cu localizare frecventa la nivelul picioarelor. Aceastea se pot datora unor intepaturi, depunerilor de saruri in
122

tesuturile capsulei articulare ori unor infectii microbiene, localizate la nivelul articulatiilor. Simptomele vizibile sunt marirea in volum a articulatiei, motiv pentru care pasarea stationeaza mai mutl culcata pe abdomen. Tratamentul artritei difera in functie de etiologie. In artritele traumatice, se realizeaza pensulari cu glicerina iodata sau cu tinctura de iod. In artritele infectioase se administreaza, per os, antibiotice, iar local se fac pensulari zilnice cu betadina. In artrite purulente, dupa evacuarea continutului, se fac spalaturi cu apa oxigenata si se pudreaza apoi locul cu antibiotice.

PARAZITI TOXOPLASMOZA se manifesta prin febra, disfunctii respiratorii, diaree, pareze, paralizii si convulsii. Pentru tratare se procedeaza la deparazitare prin flambare apoi se vor administra sulfamide si antibiotice. Agentul de transmitere a parazitului este pisica. Tocmai de aceea, in astfel de cazuri, este indicat sa deparazitati si pisica. COCIDIOZA afecteaza tineretul cu varste cuprinse intre 10 zile si 3 luni. Pasarile prezinta diaree, care devine repede pastoasa de culoare rosie. Se recomanda flambarea coliviei, dupa care tratamentul cu antibiotice, sulfamide, vitamina K si un conplex de polivitamine, pentru refacerea pasarii afectate. HISTOMONOZA duce la tulburari ale mersului pasarii, prin inflamarea articulatiilor. Ea se manifesta prin aparitia unor excremente cretacee, de culoare galbena. Tratarea bolii sse face ci dimetridazol si polivitamine. Prothogonimoza are urmatoarele efecte: perturbari ale ouatului, oua cu coaja deformata sau fara coaja, mucus pe pene le din jurul anusului. Se recomanda administrarea, in interiorul cloacai, de tetracloruri de carbon, amestecata cu ulei de floarea soarelui. ASCARIDOZA afecteaza tinerii de3-4 luni, prin slabire accentuata, anemiere, hipovitaminoze si diaree urat mirositoare. Se recomanda flambarea spatiului de cazare. Hrana moale si cura cu albendazon. CAPILARIOZA duce la gusa tesita si la un apetit capricios. Dupa contractarea acestei afectiuni se recomanda hranirea perusilor cu hrana moale si administrarea de rombendazol 10%.

123

VIERMELE TRAHEEI provoaca problemele respiratorii, tuse alarmanta si obstructia cailor respiratorii. Se recomanda stropirea cu sulfat de cupru 10%, inhalati cu vapori de acid fenic. Tratamentul poate dura chiar si o jumatate de an. TENIOZA afecteaza tineretul dupa varsta de 20 de zile, prin slabirea accentuata si incetinirea ritmului de crestere a pasarilor. Pentru tratare se recomanda administrarea de sulfat de cupru precum si o cura de albendazol. Se evita consumul de insecte.

Boli infectioase 1. Psitacoza, boala perusilor (febra papagalilor): Psitacoza este o boala infectioasa grava, cunoscuta si sub alte denumiri: febra papagalilor, ornitoza sau clamidioza. Psitacoza afecteaza peste 150 de specii de pasari, printre care nu se numara numai papagalii, ci si porumbeii, gainile, curcanii, ratele, dar si pasarile salbatice. In general, termenul de “psitacoza” se foloseste in cazul papagalilor, iar cel de “ornitoza” in cazul altor specii de pasari. De asemenea, psitacoza poate fi transmisa de la pasari si omului, putand cauza pneumonii severe! Psitacoza este cauzata de bacteria Chlamydophila psittaci (Chlamydia psittaci) si poate fi acuta sau cronica, simptomatica sau asimptomatica. Astfel, unele pasari pot fi mult timp doar purtatoare ale infectiei, fara a manifesta simptome, iar boala propriu-zisa sa se declanseze doar in conditii de stres sau de imunitate scazuta. Bacteria C. psittaci se transmite foarte usor, in special prin contactul cu excrementele sau secretiile nazale ale altor pasari infectate, dar si prin ingerarea de mancare eventual infestata de la rozatoare sau prin contactul cu penele unei pasari purtatoare. Ea este o bacterie foarte rezistenta, care poate supravietui in fecale sau secretii pentru perioade lungi de timp (pana la cateva luni). De asemenea, psitacoza poate fi transmisa de mama la oua, cauzand moartea prematura a puilor in cuib. Atentie! Acest articol nu inlocuieste vizita la veterinar, el are doar un rol informativ! Simptome Simptomele psitacozei sunt numeroase si pot fi foarte variabile, depinzand de specia din care face parte pasarea si de gravitatea infectiei. Tocmai de aceea este deseori greu de pus diagnosticul de psitacoza. Exista si cateva teste de laborator care pot fi utilizate pentru stabilirea diagnosticului, dar acestea nu prezinta o siguranta de 100%. Printre speciile de papagali cele mai sensibile la psitacoza se
124

numara papagalii nimfa si papagalii Neophema. Iata cateva dintre cele mai des intalnite simptome: - conjunctivita, blefarita (ochi umflati si/sau care prezinta secretii) - dificultati de respiratie - diaree - urati de culoare verde - letargie - inapetenta (lipsa poftei de mancare) - slabiciune - penaj zburlit - secretii nazale - stranut Majoritatea acestor simptome sunt caracteristice si altor boli, singurul care poate da o indicatie relativ mai clara asupra psitacozei fiind prezenta secretiilor de la nivelul ochilor. Tocmai de aceea este indicat sa aveti in vedere o posibila psitacoza daca papagalul dumneavoastra prezinta astfel de manifestari. Tratament Cu cat boala este dignosticata mai curand cu atat exista mai multe sanse ca tratamentul sa functioneze corect. Este foarte important sa intelegem ca singurul care poate trata un papagal bolnav este veterinarul. Internetul sau prietenii ne pot oferi informatii, insa, daca avem suspiciuni cu privire la sanatatea pasarii noastre, prima persoana la care apelam trebuie sa fie veterinarul. El va sti cu siguranta cum sa abordeze problema si, daca e cazul, ce tratament sa prescrie. NU incercati sa tratati singuri papagalul! Nici un papagal nu trebuie diagnosticat decat in urma unui examen clinic. Psitacoza se trateaza cu antibiotice din gama tetraciclinelor, la care bacteria C. psittaci este sensibila. In ceea ce priveste dozarea si administrarea, ele vor fi stabilite de medicul veterinar. Tratamentul este unul de lunga durata intrucat cele administrate doar cateva zile pot produce o ameliorare a bolii, fara a elimina complet infectia. Boala nu da imunitate si o alta infectie poate fi contactata ulterior. Prevenire Este foarte important sa achizitionati pasari sanatoase, de la surse de incredere (crescatori), care au fost crescute si gazduite in medii curate si igienice. Astfel, limitati substantial posibilitatea unei infectari cu bacteria raspunzatoare de psitacoza.
125

Carantina exemplarelor de pasari noi introduse alaturi de pasarile din casa dumneavoastra este extrem de importanta si trebuie respectata pentru minim 30-45 de zile. De asemenea igiena mediului in care traieste pasarea este vitala, curatirea si dezinfectarea coliviilor si a tuturor accesoriilor fiind de extrema importanta. Transmitere la om Intrucat psitacoza este o zoonoza grava, va recomandam sa luati masuri de igiena suplimentare pentru protectia dumneavoastra! In cazul in care prezentati simptomele unei gripe sau ale unei infectii respiratorii, nu uitati sa specificati medicului care va trateaza ca detineti pasari de companie. 2. Ascaris lumbricoides (limbrici): Apare mai ales la papagalii care provin din Australia, dar si la celelalte specii de papagali, mai ales la cele care sunt tinute afara in voliere. Parazitul are o lungime de 15-35 mm, este galbui si sta in intestinele pasarilor. Simptomele sunt: diaree, slabire, lipsa de apetit si in stadiu mai avansat se pot observa viermisorii in excremente. Pentru o diagnoza exacta si sigura este indicat sa duceti excrementele la o facultate de medicina veterinara sau la un veterinar cu posibilitati de analiza pentru a analiza daca exista ouale acestor viermisiori in excremente. Daca duceti excrementul la laborator este important sa il duceti in stare umeda ci nu uscata. Daca credeti ca pasarea dumneavoastra este infectata cu aceasta boala, sau sunteti siguri, duceti-o la medical veterinar sau la facultate pentru a o trata. Niste indicatii ar fi sa administrati pasarilor Papaya si oregano. Se spune ca acestea ar impiedica formarea limbricilor. 3. Gripa aviara: Pana acuma este inca neclar daca papagali se pot infecta cu aceasta boala. 4. Diaree: Diareea nu este o boala. La pasarile sanatoase se poate observa in excremente ca partea neagra este separata de cea alba (partea urinara), la diaree aceastea sunt amestecate. Poate aparea din cauza virusilor, bacterilor, cipercilor intestinali, boli ale rinichilor, otravire etc. De obicei pasarile refuza mancarea cand au diaree. Pentru a cura aceasta trebuie sa le dati mei fiert, orez fiert, ceai de musetel. De obicei daca duceti papagalul la veterinar, le va administra medicamentele injectabil tocmai din cauza ca pasarile refuza mancarea.
126

5. Raceala:

Este una dintre cele mai intalnite boli la papagali, poate aparea la oricare specie. Va puteti da seama daca pasarea dumneavoastra este racita daca o vedeti ca e apatica, umflata in pene, stranuta (chiar si cu secretii), respira greu si se aud sunete ciudate de respiratie. Din pacate deseori, papagali iau raceala de la oameni, dar si din cauza schimbarilor bruste de temperaturi, daca stau in curent sau la aer prea rece. Cum se cureaza aceasta boala? Pai in primul rand trebuie sa izolati pasarea de celelalte pasari pentru a nu le infecta si pe ele, dar in principal pentru a oferi pasarii bolnave linistea necesara petru a se vindeca. Caldura prin lumina rosie iar administrarea de vitamine este in aceste cazuri foarte importanta (Propolisul este foarte indicat deoarece actioneaza antibiotic impotriva multor bacterii si antimicotic impotriva multor ciuperci). Umiditatea aerului este foarte importanta, ea trebuie sa fie permanent la 50-55%. Foarte mult ajuta si inhalatiile de ceai de musetel. Pentru aceasta faceti un ceai de musetel fierbinte, acoperiti colivia cu niste carpe umede si puneti ceaiul in asa fel in fata coliviei incat, aburii sa intre in colivie. Daca in urmatoarele 2-3 zile nu obeservati o imbunatatire a starii de sanatate mergeti neaparat cu pasarea la veterinar.

127

6.Syngamus trachea, viremele traheal:

Apare mai ales la perusi si nimfe, dar poate aparea la toate speciile de papagali. Simptomele acestei boli sunt vomitatul, chiar si vomitatul cu mucoasa, probleme cu respiratia, pasarea inghite greu, depuneri negre-gri pe cioc, miros urat ca de mucegai din cioc, diaree verzuie. De vina pentru aceste simptome este parazitul Trichomona gallinae, care se stabileste in gatul pasarii. Acestor paraziti le place umezeala, de aceea se gasesc de obicei in apa de baut si vanitele pasarilor, in schimb ei sunt foarte afectati de caldura peste 50 grade, uscare, si solutii de dezinfectie. In mare parte sunt afectate pasarile cu un sistem imunitar slabit, (Lipsa de vitamina A, stress si lipsa de igiena ). Daca credeti ca pasarea dumneavoastra arata aceste simptome , trebuie sa o duceti de urgenta la un medic veterinar pentru a-i administra medicamentatia necesara. Diagnosticarea se face in cateva minute sub un microscop. Boala este curabila, cu sanse bune de vindecare daca este depistata la timp. 7. Guta :

Guta este de doua feluri si anume guta de incheieturi si guta de intestine. Guta de incheieturi este mai usor depistabila deoarece se formeaza noduri galbui pe piciorusele pasarilor. Guta de intestine duce de o bicei la moartea pasarii deoarece se depisteaza deobicei doar la sectionarea pasarii sau atat de tarziu incat functionalitatea rinichilor este redusa deja incat nu se mai poate face nimic pentru pasare. Aceasta boala apare mai ales la perusi dar si la nimfe. La guta de incheieturi, simptomele sunt foarte vizibile, noduri la degete, miscare greoaie,
128

papagalul incearca sa se culce pe bete sau pe fundul coliviei pentru a evita greutatea pe picioare, picioarele sunt de obicei calde si umflate si violete. La guta de intestine sau rinichi nu apar de obicei simptome pana la moartea pasarii. Guta apare daca functiile de filtrare ale rinichilor numai sunt intacte, ceea ce duce la cresterea acidului uric in sange. Acestea se depun de obicei la incheieturi. Boala apare de obicei din cauza lipsei de vitamina A, mancare cu prea multe proteine, lipsa de apa. Cura pentru aceasta boala nu prea exista, in schimb se poate influenta decursul bolii. De exemplu visinele ajuta foarte mult, nu conteaza ca sunt proaspete, au fost inghetate sau este doar suc de visine. 8. Sindromul Going-Light (Makrohabdioza,Megabacterioza ) :

Poate aparea la toate speciile de papagali dar mai ales la perusi, nimfe si agapornisi. De vina pentru aceasta boala este o ciuperca pe numa Macrorhabdus ornithogaster care se stabileste in intestine si stomac. Simptomele sunt dupa cum spune si numele “Going-Light† slabirea pasarii, cu toate ca pasarea mananca bine, vomitatul de mucoasa gri, seminte nedigerate in excremente, diaree verzuie. Daca observati aceste simptome trebuie neaparat sa separati pasarea de celelalte pasari deoarece boala este contagioasa. Vindecatul de aceasta boala este relativa, de obicei boala duce la moartea pasarii, dar in unele cazuri s-a reusit vindecarea pasarilor. Cea mai eficienta substanta a fost Amphotericina B. 9. Knemidocoptes pilae :

Aceasta boala este una dintre cele mai des intalnite boli ectoparazitare la perusi. Aceasta boala este una din cele mai des intalnite boli la perusi. Cu toate
129

ca boala este specifica perusilor, nu este exclus sa apara si la nimfe si alte specii de papagali. Simptomele acestei boli sunt o depunere de o materie gri alba ca buretele pe fata, nas, mai ales la cioc, ochi si picioare. Pasarea se curata si se spala mai mult ca de obicei din cauza mancarimilor, neliniste, ciocul pasarii se poate deforma si sa creasca peste masuri, el devine foarte vulnerabil si se poate rupe. Pasarea va incerca sa se scarpine cu ghiarele in nas datorita mancarimilor mari pe care le are. Parazitii de ca. 0,4 x 0,3 mm intra in piele, ca de ex pielea nasului, unde isi depune ouale. Prin penetrarea produsa de parazit si din cauza metabolismului parazitiilor, se inflameaza pielea. Dupa inflamare se formeaza acele depuneri sub forma de bureti. Terapia cea mai buna este desigur la veterinar, cereti “Frontline pentru pasari , acesta contine substanta Fipronil, care omoara parazitii. Puteti face asta si acasa dar atunci trebuie sa specificati la veterinar ce specie de papagal aveti, cam cat cantareste si sa fiti sigur de boala pe care o are. Puneti Frontline pe un betisor de urechi si palpati locurile afectate. Alternativa la Frontline ar fi Ivomec care are ca substanta activa Ivermectina. Este important sa faceti aceasta de 2-3 ori, altfel omorati numai parazitul nu si ouale acestuia. In principiu daca nu aveti de unde sa luati aceste produse si nu vreti sa asteptati pana vi le aduce veterinarul sau nu poate sa faca rost de ele, puteti utiliza ulei de parafina sau vaselina. Se pune la fel pe betisor si se unge pe locurile afectate. Aceasta metoda se foloseste pentru a sufoca parazitii. Daca este totusi vorba de o pasare mai tare afectata sau observati depuneri in jurul ochilor, este totusi mai indicat sa folositi preparatele farmaceutice. 10. Candidoza:

Poate aparea la toate speciile de papagali. De vina pentru aceasta boala este ciuperca Candida albicans care afecteaza sistemul digestiv al pasarii. Papagalul arata palid, slabeste, in nari face niste depuneri albe, in excremente gasiti resturi de seminte nedigerate. Veterinarul ii va da pasarii pe cale orala medicamente (Antimycotice) impotriva ciupercii. In timpul terapiei este interzis sa le dati pasarilor amncaruri care contin zahar, cum ar fi betisoarele cu miere.

130

ZOONONE, BOLI CU TRANSMITERE LA OAMENI

ALERGII la puful si la penele pasarilor, se manifesta prin stranut, eruptii cutanate si chiar criza de astm. Exista persoane care fac sinuzite si conjunctivite alergice. Singurul remediu cunoscut, dupa stabilizarea situatiei prin apelarea la medic, este indepartarea cauzei produceri alergiei, adica...a pasarii. TUBERCULOZA, M Avium, afecteaza rar pasarile ornamentale. Acestea prezinta stare generala proasta, slabire pronuntata si noduli limfocentrici si pe organe. Din pacate, la pasari, aceasta boala nu se trateaza. Oamenii sanatosi nu pot contacta boala de la pasari, insa cei cu imunodeficienta(HIV,SIDA) se pot imbolnavi. ORNITOZA, PSITACOZA, CHLAMIDIOZA, CHLAMIDYA PSITTACI afecteaza mai ales papagalii. Pasarile care contacteaza aceste boli prezinta febra, somnolenta, probleme respiratorii si diaree. Tratamentul pasarilor se face prin administrarea de antibiotice, evident, la sfatul si sub supravegherea medicului veterinar. La om, aceste boli se transmit pe calea aerului. Simptomele sunt asemanatoare cu cele ale prigei, cu temperaturi de 40-41oC. Perioada de incubatie este de 10 zile. Ca si la pasari, tratamentul acestor boli se face prin administarea de naticiotice, sub supravegherea medicului. VIRUSI, ORTOMIXOVIRUSI, PARAMIXOVIRUSI. Acestia afecteaza toate pasarile. La ortomixovirusi, pasarile fac asa numita pesta pasarilor. La paramixovirusi. Boala se manifesta prin simptome nervoase. Tratamentul urmareste sustinerea functiilor vitale. Ortomixovirusii transmisi la om se manifesta prin simptomele gripei iar paramixovirusii provoaca conjunctivita usoara si semnele gripei. Tratamentul urmareste, la fel ca si in cazul pasarilor, sustinerea functiilor vitale. BACTERIOZE, SALMONELOZE, KLEBSIELLA, pot afecta toate pasarile. Acestea prezinta simptome digestive. Tratamentul la pasari, consta in administrarea de antibiotice, dar dupa ce s-au efectuat examenele de laborator, pentru identificare bacteriilor care au provocat boala. La om, contractarea vreunei boli se manifesta tot prin simptome digestive. La fel ca la pasari, se va trece la tratamentul cu antibiotice doar ce s-a efectuat examenul de laborator al probelor biologice, pentru identificarea agentului care a cauzat imbolnavirea.

131

BIBLIOGRAFIE 1.Dimitrie Radu – Mic atlas ornitologic; 2.Roberta tartaseanuj – Cresterea perusilor; 3.Dorina Stefanache – Crescatoria de papagali; 4.Carmen Ionita – Patologia pasarilor de colivie; 5.Ileana Cornelia Paunescu – Notiuni de patologie exotica 6.www.wikipedia.org; 7.www.animale.ro; 8.www.papagali.home.ro; 9.www.zooland.ro; 10.www.animalutze.com; 11.www.latifa.ro; 12.www.info-papagali.com; 13.www.papagali-perusi.ro;

132

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful