P. 1
Curs Anatomie

Curs Anatomie

|Views: 88|Likes:
Published by Zolly Zollyk

More info:

Published by: Zolly Zollyk on May 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/26/2015

pdf

text

original

1 Curs 1. Curs introductiv: definitia anatomiei, diviziuni, terminologie anatomica uzuala Tesuturi: definitie, clasificare, notiuni de ontogeneza.

pg 2 Curs 2. Introducere in osteologie pg 8 Curs 3. Introducere in artrologie pg 11 Curs 4. Introducere in miologie pg 14 Curs 5. Introducere in studiul sistemului nervos: neuroni; sistem nervos periferic; sistem nervos central; maduva spinarii nervi spinali, plexuri nervoase pg 22 Curs 6. Trunchiul cerebral. Nervi cranieni pg 31 Curs 7. Cerebel, diencefal, scoarta cerebrala pg 37 Curs 8. Capul, gatul si trunchiul: regiuni topografice, factori ososi, musculari, articulari, nervosi, vasculari pg 43 Curs 9. Membrul superior: regiuni topografice, factori ososi, musculari, articulari, nervosi, vasculari pg 54 Curs 10. Membrul inferior: regiuni topografice, factori ososi, musculari, articulari, nervosi, vasculari pg 67 Curs 11. Cavitatea toracica. Sistemul respirator pg 85 Curs 12. Sistemul cardiovascular pg 91 Curs 13. Cavitatea abdominala. Sistemul digestiv pg 98 Curs 14. Sistemul uro-genital pg 109 Curs15. Cresterea si dezvoltarea: definitie, baze anatomice, factori de influenta pg 116 2 CURS 1. Curs introductiv: definitia anatomiei, diviziuni, terminologie anatomica uzuala. Tesuturi: definitie, clasificare, notiuni de ontogeneza ANATOMIA este stiinŃa care se ocupă cu studiul formei si structurilor corpului omenesc viu 絜 dinamica ontogenetică si funcŃională. Obiectul de studiu al anatomiei este omul viu, ca sistem biologic concret senzorial. Descrierea analitică (forma, mărimea, consistenŃa, culoarea, poziŃia, modul de fixare) a părŃilor componente ale subsistemelor corpului uman reprezentintă conŃinutul anatomiei descriptive sau anatomiei sistematice. Pe baza datelor descriptiv-analitice s-a dezvoltat studiul descriptiv-sintetic de care se ocupă anatomia topografică. Ea studiază raporturile dintre elementele si structurile subsistemelor, descriindu-le 絜 planuri succesive, de la suprafaŃă 絜 profunzime, fără a lua 絜 considerare subsistemul de care aparŃine structura 絜t稷nită. Studiul suprafeŃelor regiunilor corpului se realizeaza 絜 cadrul anatomiei clinice sau anatomiei pe viu.

EvoluŃia si diversitatea morfologiei omului 絜 timp si spaŃiu sunt studiate de o ramură a anatomiei numită antropologia fizică sau anatomia generală Artistii plasticieni au fost dintotdeauna interesaŃi de cunoasterea morfologiei corpului uman si prin eforturile lor s-a dezvoltat o nouă ramură a anatomiei numiră anatomia artistică. Forma corpului uman si a subsistemelor componente precum si raporturile dintre elemente, structuri si subsisteme, suferă modificări 絜 ontogeneză. Studiul cresterii si diferenŃierii, ca latură cantitativă, respectiv calitativă a procesului de dezvoltare a corpului uman se efectuează 絜 cadrul anatomiei dezvoltării. Legile generale de organizare a lumii animale ce rezultă din corelarea tuturor cunostinŃelor asupra formei si structurilor subsistemelor organismelor alcătuiesc obiectul de studiu al anatomiei filozofice. ホ n funcŃie de metode deosebim anatomia macro - de cea microscopică. Anatomia macroscopică este de fapt anatomia propriu-zisă 絜 sensul larg si 絜rădăcinat al cuv穗tului. Ea cuprinde studiul corpului omenesc considerat ca un 絜treg, a formei organelor si raporturilor dintre ele. Anatomia microscopică studiază elementele si structurile subsistemelor corpului uman cu ajutorul microscopului. Pătrunderea anatomistului 絜 micro- si inframicrostructură este determinată de necesitatea obiectivă a interpretării organizării macrostructurilor 絜 dinamica lor funcŃională si ontogenetică. Fiziologia este stiinŃa care se ocupă cu studiul diverselor funcŃii ale corpului uman si reglarea acestora. ホ ntre formă, structură si funcŃie există o str穗să legătură anatomic, impun穗du-se o cercetare interdisciplinară (conceptul complementarităŃii). 3 NIVELE DE ORGANIZARE ホ N CORPUL UMAN. Pentru a putea 絜Ńelege funcŃionarea corpului uman ca 絜treg trebuie să evidenŃiem nivelele structurale implicate pornind de la cel mai simplu p穗ă la cel mai complex. La nivel infrastructural corpul omenesc este format din structuri chimice: atomi, ioni, molecule. Moleculele formează organitele celulare din interiorul celulelor.

Grupe de celule similare formează Ńesuturi si acestea la r穗dul lor formează organe. Organele se grupează 絜 sisteme prin 絜sumarea cărora rezultă organismul ca 絜treg. Celula este unitatea de bază a materiei vii; la nivel celular se desfăsoară toate funcŃiile necesare menŃinerii vieŃii. Fiecare celulă prezintă o membrană care o separă de mediul 絜conjurător si o citoplasmă 絜 care se găsesc organite celulare comune si specifice, incluziuni, unul sau mai mulŃi nuclei. Există si celule anucleate (hematia adultă). Desi organismul uman se dezvoltă dintr-o singură celulă el va conŃine 75 trilioane de celule incluz穗d 200 de tipuri diferite. ホ n timpul dezvoltării embrionare celulele se divid si apoi se diferenŃiază din punct de vedere structural si funcŃional. Un Ńesut reprezintă un grup de celule asemănătoare, specializate 絜 realizarea unor funcŃii specifice. ホ n organismul uman există 4 tipuri de Ńesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos; acestea vor fi descrise pe scurt 絜 finalul capitolului. ConcepŃia clasică a organizării corpului omenesc include trei categorii de noŃiuni: organ, aparat si sistem. Se 絜Ńelege prin noŃiunea de organ o asociere a unor Ńesuturi diferenŃiate 絜 vederea 絜deplinirii anumitor funcŃii. NoŃiunea de aparat era folosită pentru a indica o reuniune de organe cu structură diferită, dar cu funcŃie principală comună (exemplu aparatul digestiv, aparatul respirator, aparatul de reproducere etc.). Organele includ un grup de Ńesuturi cu rol diferit; prin 絜sumarea acestor roluri rezultă funcŃia organului. De exemplu, stomacul care este un organ cu rol 絜 digestie are 絜 structura peretelui său Ńesut epitelial (mucoasă de tip cilindric unistratificat), Ńesut muscular (fibre musculare netede cu dispoziŃie longitudinală si circulară), Ńesut conjunctiv de suport, Ńesut nervos (plexuri nervoase vegetative 絜 tunica submucoasă si musculară). Un grup de organe integrate ca structură si funcŃie formează un sistem. Sistemele corpului uman funcŃionează 絜 str穗să corelaŃie pentru a asigura procesele bazale ale vieŃii: protecŃie, miscare, suport, excitabilitate, transport, respiraŃie,

grupa aparatelor de reproducere (aparatul genital masculin. conceptul de sistem răm穗e nemodificat. Ulterior. dar fiecare Ńară are libertatea de a-i traduce 絜 propria-i limbă 絜 raport de necesităŃile 絜văŃăm穗tului. 2. excreŃie. ホ n concepŃia lui Delmas (1974) aparatul reprezintă o sumă de sisteme. termenii anatomici trebuie să aibă o valoare informaŃională sau descriptivă. 3. sistemul muscular. 2. aparatul excretor) . 絜 care un rol central este deŃinut de timus (după Drăgoi. II. Anatomia systematica ce conŃine 15 subcapitole: 1. Ulterior schema de alcătuire a corpului omenesc a fost completată cu sistemul glandelor endocrine care participă la reglarea hormonală a funcŃiilor celorlalte aparate si sisteme. adică formate 絜 mod predominant dintr-un anumit Ńesut (exemplu: sistemul osos. aparatul 4 genital feminin). fiecare termen din lista oficială trebuie să fie 絜 limba latină. sistemul nervos). aparatul respirator. Mai nou. 3. Plana.ingestie. Musculi. .grupa aparatelor vieŃii de relaŃie (aparatul locomotor. 4. reproducere si integrare (coordonarea tuturor activităŃilor menŃionate). Anatomia Generalis sub絈părŃită 絜 trei sectoare: 1. Ossa. aparatul circular. TERMINOLOGIA ANATOMICĂ INTERNAłIONALĂ Principiile adoptate 絜 Nomina anatomica sunt: 1. sistemul nervos). nu se recomandă folosirea numelor proprii Denumirile elementelor si structurilor din Terminologia Anatomică InternaŃională sunt grupate 絜 două mari capitole: I. 絜 opoziŃie cu principiul anatomic clasic si o ierarhizare a structurilor. 2003). s-a conturat morfologic si funcŃional sistemul de apărare. Se descriu clasic trei grupe de aparate care alcătuiesc corpul omenesc: . aparatul reprezent穗d un suprasistem. Asa cum s-a arătat sistemul este definit ca o sumă de organe cu aceeasi structură. Nomina generalia. fiecare structură este desemnată printr-un singur termen. Juncturae Systema Articulare. linea et regiones. Systema skeletale. 絜cerc穗du-se 絜 acest fel o grupare funcŃională a organelor. 2. Partes corporis humani. Systema . dar se remarcă o redefinire a noŃiunii de aparat. 3.grupa aparatelor de nutriŃie (aparatul digestiv. digestie.

5 -Lateralis. termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului (sau mai exact planul medio-sagital) pe care 精 絈parte 絜 două jumătăŃi. . 9. 絜 regiunea membrelor acest plan este perpendicular pe axa longitudinală a regiunii.musculare. 7. termen folosit 絜 descrierile anatomice pentru a arăta poziŃia unei formaŃiuni mai aproape de planul median. termen utilizat pentru a indica poziŃia mijlocie a unei formaŃiuni. -Transversalis. -Medialis. dreaptă si st穗gă. 10.pentru denumirea unor nervi (N. termen rezervat pentru denumirea unui plan paralel cu planul median sau pentru raportarea formaŃiunilor anatomice 絜 acest plan (lat. TERMENI PENTRU INDICAREA POZIłIEI SI ORIENTĂRII PĂRłILOR SI STRUCTURILOR CORPULUI UMAN Pentru marcarea punctelor si trasarea axelor si planelor de orientare a părŃilor corpului omenesc se folosesc următorii termeni: -Verticalis. intermedius) sau unor . -Horizontalis. termen utilizat pentru a indica direcŃia perpendiculară pe un plan orizontal a unei formaŃiuni anatomice. unui plan sau pentru a indica direcŃia unei formaŃiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau mai exact cu suprafaŃa unui lichid 絜 repaus . Systema nervosum. Systema lymphoideum. -Sagitalis. Integumentum commune. 4. Systema digestorium. -Intermedius. -Frontalis. Glandulae endocrinae. Systema cardiovasculare. 12. termen folosit pentru denumirea unei axe. Cavitas thoracica. termen utilizat pentru a indica poziŃia unei formaŃiuni anatomice. termen rezervat pentru denumirea planului frontal care este perpendicular pe planul median si pe planul orizontal. 6. Organa sensuum. Cavitas abdominis et pelvis. mai 絜depărtată de planul median. a unei formaŃiuni anatomice.Medianus. Se mai foloseste pentru a indica poziŃia formaŃiunilor anatomice 絜 mijlocul unei regiuni. 5. 13. 15. .Coronalis. termen rezervat pentru denumirea planului transversal sau orizontal care este perpendicular pe planurile median si frontal. =絜 formă de săgeată). Systema respiratorium. iar 絜 anatomia dezvoltării are sensul de frontal. 11. 14. termen folosit pentru a indica traiectoria 絜 formă de coroană. Systema urinarium. sau denumirea unei linii care 絈parte o regiune 絜 două părŃi egale. 8. Systema genitalia.

Dexter. -Externus. indic穗d că o formaŃiune se află 絜 interiorul unei structuri. . termen folosit pentru a indica direcŃia unei formaŃiuni de-a curmezisul unei regiuni. se consideră că toate formaŃiunile situate 絜apoia planului sunt posterioare. Profundus. termeni rar folosiŃi 絜 anatomia omului. Inferior. termeni utilizaŃi pentru a indica poziŃia unei formaŃiuni anatomice ladrreapta sau la st穗ga planului median.Superior. radix ventralis nervi spinalis. el nu trebuie folosit 絜 sens de lateral. m稱nii si piciorului.Dorsalis. -Ventralis. termenul se aplică 絜 egală măsură si suprafeŃelor corespunzătoare ale capului (convexitatea craniului). au sensul de superior si inferior. termen sinonim cu *profund*. termen folosit pentru a arăta că o formaŃiune se află 絜 faŃa alteia. -Transversus. . . termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului sau direcŃia unei formaŃiuni 絜 lungul unei regiuni a corpului omenesc. termeni utilizaŃi pentru a indica poziŃia unor formaŃiuni de-a lungul axei longitudinale a corpului sau membrelor sau 絜 planurile sagitale. se folosesc mai frecvent 絜 anatomia dezvoltării unde termenul de cranial are sens de rostral. termen folosit pentru a arăta că o formaŃiune se află 絜apoia alteia. . -Superficiale. termen utilizat penntru părŃile posterioare ale trunchiului si g穰ului.proeminenŃe osoase (Crista sacralis intermedia).Anterior.Caudal.Posterior. Pentru orientarea si descrierea topografică a formaŃiunilor anatomice de la nivelul membrelor se vor utiliza următorii termeni: -Proximalis et Distalis. termen foarte rar folosit 絜 anatomia omului fiind 絜locuit cu termenul de anterior.Longitudinalis. excepŃii se 絜t稷nesc la nivelul sistemului nervos. pentru orientarea falangelor (acesti termeni nu se vor folosi 絜 sens de superior si inferior la nivelul membrelor). . el nu trebuie folosit 絜 sens medial. . -Internus. termen sinonim cu *superficial* si utilizat pentru a arăta că o formaŃiune se află situată 絜tr-un plan superficial alteia. nucleul ventral al talamusului. toate formaŃiunile situate 絜aintea planului frontal sunt anterioare. . Sinister. termeni utilizaŃi pentru a arăta poziŃia si direcŃia unei formaŃiuni anatomice la suprafaŃa unei regiuni (superficiale) sau 絜 ad穗cimea unei regiuni (profundus). .

cilindrice. acesti termeni au avantajul că nu Ńin seama de orientarea spaŃială a m稱nii c穗d descriem o formaŃiune anatomică. gastrice) si glande vizibile cu ochiul liber (glande anatomice). secretorii. După mărimea lor glandele se 絈part 絜 glande vizibile la microscop (glande microscopice: intestinale. SCURTA CARACTERIZARE Asa cum s-a arătat anterior. Pot avea funcŃii de acoperire. Epiteliile de acoperire formeaza epiderma la suprafata corpului sau capusesc cavitati. Ńesutul reprezintă o grupare de celule cu aceeasi organizare structurală si diferenŃiere funcŃională. cubice.-Radialis et Ulnaris. prismatice. receptoare. pentru descrierea formaŃiunilor situate 絜 zona feŃei inferioare a piciorului (Planta) 6 łESUTURI . După funcŃie deosebim trei tipuri de glande: exocrine (secreŃiile sunt eliminate pe o suprafaŃă acoperită cu epiteliu. Glanda este o structură epitelială complexă adaptată funcŃiei de secreŃie si alcătuită din epiteliu glandular. pentru descrierea formaŃiunilor anatomice localizate la nivelul antebraŃului si m稱nii au sensul de lateral (radialis) si medial (ulnaris). cu canal de excreŃie). pentru descrierea formaŃiunilor anatomice localizate la nivelul gambei si piciorului. endocrine (produsul de secreŃie numit horman este eliminat direct 絜 s穗ge.Plantaris.Palmaris. După forma fundului de sac glandular glandele se pot clasifica 絜 glande . vase si nervi. ficat).DEFINIłIE. După numărul unităŃilor secretorii descriem glande unicelulare (ex. de resorbŃie. celulele epiteliale pot fi pavimentoase. După formă. Acestea se clasifică 絜 raport cu forma si funcŃiile pe care le 絜deplinesc 絜 cadrul structurilor.: celulele caliciforme) si pluricelulare. -Tibialis et Fibularis. pentru descrierea formaŃiunilor din regiunea anterioară a m稱nii (Palma manus) . CLASIFICARE. Ńesut conjunctiv. nu au canale de excreŃie) si glandele mixte sau amficrine (pancreas. . łESUTUL EPITELIAL Are ca elemente structurale celulele epiteliale. av穗d sensul de medial (tibialis) si lateral (fibularis).

plasmocitul. condroblastele.acinoase (alveolare). łesuturi conjunctive moi (propriu-zis) C. mastocitul. Toate aceste glande pot fi simple sau compuse.. sunt incluse 絜 cavităŃi numite condroplaste. fibre conjunctive si substanŃă fundamentală. Acest turnover durează de obicei luni sau chiar ani. 絜 general diversele tipuri sunt denumite 絜 funcŃie de tipul si aranjamentul substanŃei fundamentale (matrix). glande în formă de tub (tubulare) drept sau 絜colăcit si glande tubuloacinoase. fibrocitul. Celulele epiteliale senzoriale sunt specializate 絜 vederea recepŃionării unor excitanŃi transform穗d energia mecanică. Ńesutul cartilaginos conŃine celule. Elementele conjunctive care participă la structuralizarea sistemelor se grupează 絜 trei clase: celule conjunctive. celulele pigmentare si pericitele. ホ n condrocite există enzime implicate 絜 sinteza si degradarea proteoglicanilor. acid hialuronic si condroitin sulfat. histiocitul. osteocitele si osteoclastele. adipocitul. łesut cartilaginos D. chimică 絜 influx nervos. Chiar 絜 urma accelerării turnoverului cartilajul se reface lent datorită . osteoblastele. łESUTUL CONJUNCTIV Clasificarea Ńesuturilor conjunctive poate fi făcută după mai multe criterii. condrocitele. creste moderat 絜 urma acŃiunii agenŃilor traumatizanŃi interni sau externi. Principalele tipuri de Ńesut conjunctiv sunt: A. Principalele categorii de celule 絜t稷nite 絜 Ńesutul conjunctiv sunt: fibroblastul. łesut vascular (s穗ge).łesut conjunctiv embrionar B. fibre si substanŃă fundamentală. Cartilajul este lipsit de vase de s穗ge si se hrăneste prin difuziune de la Ńesuturile 絜conjurătoare. Celulele tinere se numesc condroblaste si sunt responsabile de elaborarea substanŃei fundamentale si a fibrelor care le 絜conjoară treptat. łesut osos E. 7 Celulele adulte se numesc condrocite. łesutul cartilaginos Ca si celelalte Ńesuturi conjunctive. SubstanŃa fundamentală conŃine proteoglicani 絜 structura cărora se găsesc proteine.

Se găseste 絜 pavilionul urechii. dotat cu o bogată vascularizaŃie si o importantă activitate metabolică. La nivelul tractului gastrointestinal este implicat 絜 realizarea miscărilor peristaltice. laringiene. elastic si fibros. łesutul osos reprezintă cel mai rezistent tip de Ńesut conjunctiv. Cartilajul elastic are o culoare gălbuie. asigur穗d componenta mecanică a digestiei. la nivelul acestui cartilaj predomină fibrele elastice.Se mai 絜t稷neste si 絜 pereŃii arteriali. Elementele componente ale acestui Ńesut. Este derivat din mezoderm. Cartilajul fibros reprezintă forma cea mai rezistentă. łESUTUL MUSCULAR Acest tip de Ńesut este responsabil de miscarea diverselor părŃi ale corpului si a corpului ca 絜treg. fiind unic prin proprietatea sa de a se contracta ca răspuns la acŃiunea unui stimul. la nivelul trompei lui Eustachio. cardiac si striat. ca si tipurile de Ńesut osos vor fi discutate 絜 cadrul capitolului următor. urinare si ale aparatului reproducător. simfiza pubiană. ホ n funcŃie de natura si aranjamentul fibrelor distingem trei tipuri de cartilaje: hialin. Cartilajele articulare sunt un tip particular de cartilaj hialin conŃin穗d fibre de colagen cu rezistenŃă crescută. exist穗d 3 tipuri de Ńesut muscular: neted. ai căilor respiratorii. Se 絜t稷neste la nivelul cartilajelor costale. conŃin穗d numeroase fibre de colagen si o cantitate mai redusă de substanŃă fundamentală. nazale. Cartilajul hialin are culoare alb-albăstruie pe preparatele proaspete. Dintre cele 3 tipuri de cartilaj prrezintă cea mai scăzută rezistenŃă dar cea mai mare răsp穗dire 絜 corpul uman. . łesutul muscular neted este prezent 絜 principal 絜 pereŃii organelor interne.aportului indirect de substanŃe nutriente (difuziune). epiglotei. Se 絜t稷neste 絜 zone supuse unor solicitări de presiune cum sunt discurile intervertebrale. condrocitele se pot vizualiza 絜 condroplaste dar substanŃa fundamentală si fibrele de colagen care sunt subŃiri si reduse ca număr se pot vedera numai prin colorare cu tehnici speciale. traheale si bronsice.

Oasele membrelor sunt perechi dar nesimetrice pentru că cele două jumătăŃi ale lor nu sunt identic conformate. 8 CURS 2 Introducere in osteologie SCHELETUL constituie suportul rigid al corpului. fără striaŃii.ContracŃia acestui tip de Ńesut este sub control vegetativ (involuntar) si va fi discutată pe larg 絜 cadrul capitolului 6. dreaptă si st穗gă. uninucleate. El este format din 208 oase din care 34 alcătuiesc coloana vertebrală.Fibrele musculare sunt ramificate. Oasele situate pe linia mediană a corpului ca sternul si sacrul sunt neperechi. plane care nu sunt 絜să opuse unul altuia. Torace osos . al treilea plan fiind necesar pentru determinarea osului din dreapta sau din st穗ga. Reprezintă o armătură mobilă 絜 care piesele (oasele) servesc ca p穩ghii pentru tracŃiunea musculară. Pentru orientarea oaselor pereche sunt necesare trei elemente anatomice asezate 絜 trei plane ce nu se opun. Ca si fibra musculară scheletică prezintă striaŃii. la fel conformate. Ele se consideră a fi oase simetrice formate din două jumătăŃi. Pentru orientarea unui os nepereche sunt necesare două elemente anatomice pa care le punem 絜 raport cu două plane ale corpului. Fibra musculară netedă este o celulă alungită. Coloana vertebrală 2. Pentru ca un os să poată fi studiat si descris izolat 絜 afara organismului el trebuie orientat 絜 asa fel 絜c穰 poziŃia lui să fie aceeasi cu cea pe care o are 絜 organism. fiind atasat scheletului. łesutul muscular de tip cardiac formează miocardul din structura pereŃilor cordului. Orientarea se face cu ajutorul celor mai caracteristice elemente anatomice pe care le prezintă osul respectiv. Scheletul corpului uman se 絈parte 絜 4 părŃi: 1. dar spre deosebire de aceasta realizează contracŃii involuntare ritmice (automatism). łesutul muscular striat (scheletic) este responsabil de miscările voluntare ale corpului uman. unite prin discuri intercalare. uninucleată. iar restul de 174 se grupează 絜 jurul acesteia.

Partea anatomiei descriptive care se ocupă cu studiul formei si structurii oaselor poartă numele de OSTEOLOGIE. capul humeral.ex. 9 Elemente descriptive ale oaselor.oase scurte . modelate 絜 raport cu suprafaŃa articulară opusă lor si acoperite de un strat de cartilaj care le favorizează alunecarea 絜 timpul miscărilor. condilii occipitali .lungimea aproape egală cu lăŃimea.ex. oasele cutiei craniene .oase pneumatice conŃin cavităŃi pline cu aer .se dezvoltă 絜 vecinătatea unor articulaŃii sau 絜 tendoanele unor muschi .inconstante. ex. Oasele suferă influenŃa organelor 絜vecinate: tracŃiunea muschilor. lăŃime.au rol de p穩ghii de viteză.se găsesc 絜 regiuni unde este necesară o mare soliditate si unde există miscări variate cu amplitudine mică . se dezvoltă la nivelul suturilor craniului (fontanele). ex. ProeminenŃele pot fi de două feluri: .predomină lungimea .ex. Oasele membrelor.oase sesamoide . Totalitatea proeminenŃelor si depresiunilor formează relieful oaselor. . Folosind si alte criterii de clasificare se mai adaugă sI alte trei tipuri de oase: .3.oase late/plane .segment de cilindru (condil).acest tip de oase se găseste la nivelul membrelor .au formă aproape cubică .oase suturale . astragalul . Oasele capului 4. ex. grosime) există trei tipuri principale de oase: . canale. cavităŃi. radius/cubitus . feŃele. cum ar fi: marginile.oase lungi . maxila .sferică (cap articular). dar depăsesc grosimea . scapula.cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale .formează cavităŃi de protecŃie (craniul) . patela . presiunea unor organe. trochlea humerală .scripete (trochlee).dau inserŃie unui număr mare de muschi (scapula). După formă si dimensiuni (lungime. pulsaŃiile arterelor si acŃiunea forŃei de gravitaŃie. De aceea. găuri. ex. Pot 絈brăca mai multe forme: . capul femural . ex. Acestea cuprind la r穗dul lor alte detalii morfologice: proeminenŃe. suprafaŃa lor exterioară poate fi descompusă 絜tr-un număr de elemente morfologice. Clasificarea oaselor. unghiurile.articulare.

絜 special oasele membrelor inferioare. 3. Periostul este bogat 絜 vase sanguine si nervi. suprafaŃă mai netedă (eminenŃe) . străbătute de formaŃiuni anatomice.絜 perioada osteogenezei participă la formarea de Ńesut osos . bine conturate) de forme variate: . In cadrul acestor proeminenŃe distingem: . corespunz穗d unor proeminenŃe invers conformate.rol 絜 nutriŃia osului .nearticulare. Găurile si canalele pot fi: . Oasele sunt supuse la solicitări diverse si repetate. foarte variate put穗d servi ca inserŃii pentru tendoan si ligamente sau ca adăpost si protejarea unor elemente anatomice (tendoane. 2. Solicitări 絜 flexiune : . CavităŃile sunt determinate de forŃe de presiune si pot fi la r穗dul lor: . Asa cum s-a arătat 絜 prima parte Ńesutul osos este un Ńesut conjunctiv dur. 絜 transportul obiectelor grele.nearticulare. nervi).tuberozităŃi (neregulate. tăioase).la adult . ex. vase. Solicitări 絜 tracŃiune. adaptat la maxim functiilor de susŃinere si rezistenŃă.formarea calusului 絜 fracturi/repararea unor pierderi limitate de substanŃă osoasă. nedetasate de suprafaŃa osului).spine (proeminenŃă ascuŃită).de trecere. .creste (liniare.susŃin greutatea corpului . Acestea pot avea dimensiuni mari si formă paralelipipedică sau conică (trohanter) sau dimensiuni mai mici (tuberculi). Pot fi si plane (feŃele auriculare ale sacrului si osului iliac din articulaŃia sacroiliacă) . . 10 ConfiguraŃia internă a oaselor. determinate de tracŃiunea exercitată de un muschi.articulare.procese/apofize (puternice.. cu excepŃia suprafeŃelor acoperite de cartilaj articular si a unor inserŃii musculare. Rol: . Periostul este o membrană fibroasă care 絜veleste osul pe toată suprafaŃă sa exterioară.nutritive (pentru vasele sanguine) de la ordinul I situate la nivelul diafizei oaselor lungi si p穗ă la ordinul II. In acest caz mărimea proeminenŃei va fi proporŃională cu forŃa muschilor ce se inseră la acel nivel.Solicitări de presiune : . 1. Osul matur este compus din 2 .servesc de braŃ de p穩ghie pentru tracŃiuni musculare.

os compact. hematopoietică sau galbenă. celălalt const穗d dintr-o reŃea de trabecule 絜tre care se delimitează numeroase cavităŃi. Osul trabecular SubstanŃa spongioasă este formată din lame sau trabecule osoase orientate 絜 sensuri diferite. Osul compact se găseste 絜todeauna la exterior. 絜 principal fibre de colagen si 絜 rest din săruri anorganice bogate 絜 calciu si fosfor. 絜conjur穗d osul spongios. depozitarea si mineralizarea matricei). Din punct de vedere histologic. Osul compact Osul adult uman constă aproape 絜 絜tregime din matricea mineralizată si fibre de colagen aranjate 絜 lamele 絜 care sunt incluse osteocitele. Ele se deosebesc numai prin dispoziŃia felurită a lamelelor care le compun. Matricea este compusă 絜 proporŃie de 40% din materii organice. Măduva poate fi rosie. deci structura substanŃei osoase si compacte este aceeasi.tipuri de Ńesut . Scheletul osos adult este format aproape 絜 totalitate din os lamelar dar aranjamentul precis al lamelelor variază larg 絜tre corticala compactă a osului si structura trabeculară interioară. ConŃinutul cavităŃilor este reprezentat de măduva osoasă. -osteocite (incluse 絜 matrice). ca si alte Ńesuturi conective. . 絜tretăindu-se 絜 diferite puncte si delimit穗d astfel o serie de cavităŃi de mărimi diferite 絜 care se găseste măduvă osoasă. Cea mai mare proporŃie sunt aranjate 絜 cilindri concentrici 絜 jurul canalelor neurovasculare (canale Havers) form穗d unitatea de bază a structurii osoase si anume sistemul haversian sau osteonul.unul dens ca structură . cavităŃile comunic穗d liber cu cavitatea medulară centrală a diafizelor. este format din matricea intercelulară si celule incluse în această matrice. Osul. -osteoblaste (responsabile de sinteza. Celulele constau dintr-un anumit număr de tipuri ce includ: -celule osteoprogenitoare ce dau nastere la variate celule osoase (celule stem). denumit os spongios sau trabecular.remanierea osoasă). -osteoclaste (cu rol 絜 erodarea activă .

La nivelul suprafeŃelor articulare este acoperit de cartilaj articular. variind cu v穩sta si localizarea. 2. ExtremităŃile sau epifizele sunt formate dintr-o pătură de substanŃă osoasă compactă. Au ca varietăŃi următoarele tipuri: 1.articulaŃii semimobile. SUTURI care se 絜t稷nesc numai la craniu.adipoasă. SINDESMOZA 絜 care legătura se face printr-un ligament interosos ex: ligament coracoacromial. . sinoviale sau diatroze A. fibroase sau sinartroze . cartilaginoase sau amfiartroze .articulaŃii fixe. Acestea reprezintă totalitatea elementelor prin care oasele se unesc 絜tre ele. Corpul osului lung este format dintr-un cilindru de Ńesut osos compact străbătut de un canal central (cavitatea medulară). ArticulaŃiile fixe sunt articulaŃiile 絜 care oasele sunt str穗s unite 絜tre ele prin Ńesut fibros dens. Oasele scurte prezintă o conformaŃie asemănătoare cu cea a epifizelor oselor lungi: la exterior se află o lamelă compactă ce 絜veleste la interior o masă de substanŃă spongioasă. ホ n funcŃie de acest criteriu articulaŃiile se 絈part 絜: . cealaltă const穗d dintro reŃea de trabecule 絜tre care se delimitează numeroase cavităŃi (substanŃă osoasă spongioasă). 11 CURS 3 Introducere in artrologie. In cazul oaselor plane ale boltii craniene lamele de Ńesut compact se numesc table iar substanŃa osoasă dintre acestea diploe. Clasificarea articulaŃiilor Criteriul principal de clasificare al articulaŃiilor este miscarea pe care o permit. ce 絈bracă o masă de substanŃă spongioasă. La suprafaŃă este acoperit de o membrană vasculo-conjunctivă (periost ). Legătura dintre oase se face prin articulaŃii. In concluzie osul matur este compus din 2 tipuri de substanŃă osoasă una densă ca structură (substanŃă osoasă compactă).articulaŃii mobile. la periferie. La nivelul marginilor osului lamele de substanŃă compactă fuzionează astfel 絜c穰 絜velesc din toate părŃile substanŃa spongioasă. Oasele plane sunt formate din două lame de substanŃă osoasă compactă care cuprind 絜tre ele un strat de substanŃă osoasă spongioasă. 絜 interior.

sinoviale sunt articulaŃiile la nivelul cărora se produc miscări multiple si variate. Aceste suprafeŃe pot fi comparate cu sisteme mecanice simple. după numărul oaselor participante pot fi: . permit miscări de flexie . după numărul axelor 絜 jurul cărora se execută miscarea pot fi: . ArticulaŃiile mobile.articulaŃiile condiliene au ca suprafaŃă articulară două segmente de cilindru plin pentru un os si două depresiuni corespunzătoare la osul opus. ex: sold .3. SINCONDROZE 絜 care legătura se face prin cartilaj hialin ex: osul coxal 2.articulaŃia trohleară sau ginglimul. ex: articulaŃia dintre oasele carpului sau tarsului 12 . 3. Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii: 1.articulaŃiile plane au suprafeŃele articulare plane. GOMFOZA care este articulaŃia dintre o extremitate osoasă conică sI o cavitate alveolară.triaxiale ce permit miscări 絜 toate planele (cu trei grade de libertate) ex: articulaŃii sferoidale (articulaŃia glenohumerală).extensie ex: articulaŃia humeroulnară . 2.simple (două oase).extensie ex: articulaŃia genunchiului .biaxiale ce permit miscări 絜 două plane (cu două grade de libertate) ex: articulaŃii elipsoidale (articulaŃia radiocarpiană) . permit miscări de flexie . permit numai miscări de alunecare. ex: articulaŃia cotului. ArticulaŃiile semimobile sunt articulaŃiile 絜 care legătura dintre oase se face prin cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Astfel se disting sapte grupe de articulaŃii sinoviale: . ex: implantarea dinŃilor 絜 cavitatea dentară B. Pot fi de două tipuri: 1.compuse (trei oase). SuprafeŃele articulare sunt formate de o trohlee la unul din oase sI de două pov穩nisuri laterale sI o creastă la osul opus. după forma suprafeŃelor articulare.uniaxiale ce permit miscări opuse 絜tr-un singur plan (cu un grad de libertate) ex: ginglimul (articulaŃia humeroulnară) trohoide (articuŃia radioulnară) . SIMFIZE 絜 care legătura dintre oase se face prin Ńesut fibrocartilaginos ex: simfiza pubiană articulaŃiile dintre corpurile vertebrale C.

mai elastică (cartilaj hialin). circumducŃie ex: articulaŃia carpometacarpiană a policelui . este ceea ce numim luxaŃie.articulaŃiile sferoidale (enartroze) au suprafeŃele articulare opozite formate dintr-un segment de sferă (cap) ce pătrunde 絜tr-o cavitate.suprafeŃele articulare acoperite de cartilajul articular .mijloace de unire cum sunt: capsula articulară. discuri.articulaŃia 絜 sa are suprafeŃele articulare opozite convexe 絜tr-un sens sI concave 絜 celălalt. permite miscări de flexie .cartilajul articular.extensie. abducŃie adducŃie. 5060 % apă. Uneori cele două suprafeŃe articulare 罇i pierd parŃial sau total contactul normal. ligamentele . Aceasta reprezintă ceea ce numim ォ congruenŃăォ . De exemplu. circumducŃie ex: articulaŃia radiocarpiană .(ex: luxaŃia cotului) SuprafeŃele sunt acoperite de o suprafaŃă albă.formaŃiunile de asigurare a concordanŃei articulare ca: fibrocartilaje de mărire. corespunz穗d cavităŃii articulare.extensie. Prezintă două feŃe.articulaŃiile trohoide au suprafeŃele formate dintr-un cilindru osos conŃinut 絜tr-un inel fibros. abducŃie adducŃie. strălucitoare . Rolul său este de a proteja osul situat sub el. permit miscări de flexie . Deshidratarea sa duce la micsorarea elasticităŃii sI constituie una dintre cauzele artrozelor senile. umărul are o congruenŃă facilă 絜 timp ce soldul are o congruenŃă mult mai puternică.. permit miscări de rotaŃie ex: articulaŃia radioulnară proximală si distală . Acesta are o compoziŃie apropiată de cea a osului dar mai hidratată. meniscuri CorespondenŃa dintre suprafeŃele articulare ale oaselor participante este mai mult sau mai puŃin completă. juc穗d rolul unui amortizor. permit toate tipurile de miscări ex: articulaŃiile umărului si soldului Elementele componente ale unei articulaŃii sinoviale ArticulaŃiile sinoviale prezintă următoarele elemente componente: . una aderentă de suprafaŃa osoasă si alta liberă. Are grosime variabilă (1-12 mm) 絜 raport cu presiunea ce se exercită pe suprafeŃele articulare ホ n timpul miscărilor cartilajul este supus la două tipuri de solicitări: .articulaŃiile elipsoidale au ca suprafeŃe articulare un segment de elipsoid sI depresiunea sa corespunzătoare.

13 La exterior există un fel de manson fibros care menŃine suprafeŃele articulare 絜 contact si care este denumit capsulă. Rolul lichidului sinovial este dublu: unge suprafeŃele amelior穗d alunecarea 絜 timpul miscărilor si hrăneste cartilajul. Este 絜tărită acolo unde miscările trebuiesc 絈piedicate. Prin extensie ea formează repliuri anterior de genunchi. Cartilajul este conceput pentru a rezista la aceste solicitări fiind 絜 acelasi timp relativ elastic si form穗d o suprafaŃă foarte netedă. Aceasta căptuseste toată faŃa profundă a capsulei form穗d un repliu la nivelul inserŃiilor capsulare. solicitări de fricŃiune. solicitări de presiune (mai ales la articulaŃiile membrului inferior) 2. O astfel de capsulă laxă poate fi prinsă uneori 絜tre suprafeŃele articulare sI traumatizată. FuncŃia sa principală este aceea de a secreta lichidul sinovial care umple cavitatea articulară. ホ n condiŃii normale există fascicule musculare cu inserŃie capsulară. reprezent穗d o continuare a periostului (ex: articulaŃia soldului). SuprafeŃele articulare pot aluneca unele pe altele 絜 timpul miscărilor datorită cartilajului. Ea se atasează pe fiecare os 絜 apropierea suprafeŃelor articulare. Capsula prezintă de asemeni zone laxe si repliuri 絜 sensul miscărilor permise (ex: capsula genunchiului este laxă anterior pentru a permite flexia). Aceste 絜tăriri iau uneori aspectul unor veritabile fascicule de fibre.1. Un ligament este o bandă de Ńesut fibros care uneste două oase ce se articulează 絜tre ele. provenite din muschi periarticulari si denumite tensori ai capsulei articulare. De exemplu genunchiul nu permite 絜 plan sagital dec穰 miscări de flexie. Rolul capsulei constă 絜 protejarea articulaŃiilor de procesele patologice periarticulare si 絈piedicarea răsp穗dirii revărsatelor articulare 絜 Ńesuturile din jur. Capsula este foarte 絜tărită posterior pentru a 絈piedica miscările de extensie. sinoviala. Capsula transformă articulaŃia 絜tr-o cameră etansă. Acestea sunt ligamentele capsulare (ex: ligamentele anterioare ale articulaŃiei soldului). contribuind la menŃinerea contactului dintre suprafeŃele . Capsula este tapetată 絜 interior de o membrană care o dublează.

絜 cursul unor miscări excesive 絜 articulaŃii se pot produce 絜tinderi ligamentare ce pot merge p穗ă la rupere ligamentară. Ligamentele sunt foarte bogate 絜 receptori nervosi senzitivi care percep viteza. Exemplu: ligamentul lateral extern al genunchiului este 絜tins 絜 extensie si relaxat 絜 flexie. 14 CURS 5 Introducere in miologie. ca si activitatea biomecanică a acestora 絜 cadrul aparatului locomotor poartă numele de miologie generală. Din acest punct de vedere sunt inextensibile. Ca si capsula. Pot fi puse 絜 tensiune de anumite poziŃii articulare si relaxate de altele. Acesta este un rol pasiv ele neav穗d posibilitate de contracŃie ca muschii. Fibrocartilajele interarticulare aderă de una din suprafeŃele articulare.articulare. Cel mai frecvent este o prelungire a capsulei dar se poate găsi si la interior sau exterior. ホ n ciuda acestui dispozitiv. Ei transmit 絜 permanenŃă aceste informaŃii la scoarŃa cerebrală care transmite răspunsuri motorii muschilor. asa cum se va arăta 絜 cadrul capitolului următor. ホ n cadrul aparatului locomotor se studiază numai muschii scheletici (muschii striaŃi care se fixează pe schelet). Exemplu: ligamentele sacro-iliace 絜 afara articulaŃiei sacroiliacă. miscarea.buretele de fibrocartilaj -meniscuri interarticulare între corpurile (labrum) articulaŃia genunchiului vertebrale = articulaŃia soldului. cu excepŃia ligamentelor galbene. de obicei de cea mobilă si o 絜soŃesc 絜 toate miscările (ex: la articulaŃia genunchiului aderă de tibie). poziŃia articulaŃiei si eventualele dureri.fibrocartilaje . Miologia specială descrie sistematic fiecare muschi 絜 parte. 絜 ordinea grupării lor pe segmente corporale. discurile articulare articulaŃia umărului Rolul lor constă 絜 protecŃie suplimentară sI ameliorarea congruenŃei articulare. Miscările corpului si segmentelor sale se realizează prin jocul muschilor. Partea anatomiei care are ca obiect de studiu muschii si anexele lor. ligamentele au un rol mecanic de consolidare a articulaŃiei. . Alte formaŃiuni pe care le găsim 絜 articulaŃie sunt: .

prismatici) .muschi cu fibre paralele 絜tre ele si cu axa longitudinală a muschiului .două corpuri (biventer/bigastric) .două capete .muschi cu fibre dispuse oblic de o parte si de alta a tendonului (muschi bipenaŃi) . dispuse 絜 evantai. cauda): CORP .patru capete . Ex: .romboizi .digastric .muschi orbiculari b) criteriul numărului de corpuri sI inserŃii musculare (caput. Criterii de clasificare ale muschilor Muschii sunt organe foarte variabile ca mărime si aspect exterior. maseteri. ホ n funcŃie de orientarea fibrelor si de dispoziŃia inserŃiilor muschii acŃionează 絜 una sau mai multe direcŃii.m. sunt muschi cinematici.muschi scurŃi (cubici.Muschii sunt formaŃi din corpul muscular (venter sau gaster) care reprezintă porŃiunea principală.muschi cu fibre paralele 絜tre ele dispuse oblic de o parte a tendonului (muschi unipenaŃi) . Prin intermediul tendoanelor forŃa muschiului se transmite oaselor.două cozi (bicaudat) . flexori ai degetelor c) criteriul distribuŃiei spaŃiale a fasciculelor de fibre musculare 絜 muschi: . . astfel 絜c穰 se pot clasifica după mai multe criterii: a) criteriul formei (criteriul geometric. membrelor .muschi formaŃi din plane de fibre musculare alternate cu plane de Ńesut conjunctiv (muschi multipenaŃi .mai multe corpuri (poligastric) . triceps brahial . El realizează flexia.m. soleari) .mai multe cozi (policaudat) .m. AcŃiunea sa este de flexie a trunchiului pe membrul inferior : oblicul extern are fibre oblice. pătrat pronator .m. biceps brahial .m. 絜clinarea laterală si rotaŃia trunchiului.m.muschi plaŃi – m.m. contractilă si două extremităŃi (caput si cauda). La acestea se adaugă anexele muschilor care sunt formaŃiuni auxiliare ce ajută la activitatea musculară.trei capete . Muschii lungi sunt responsabili de miscări importante. biometric) 絈parte muschii 絜: .muschi cu fibre dispuse 絜 evantai . m.m.m. trapezi.dreptul abdominal are fibrele orientate 絜tr-o singură direcŃie.m. cvadriceps femural COADA . drept abdominal CAP .muschi lungi : .

Ex: 絜 flexia coapsei m.muschi antagonisti C穗d vorbim de o miscare (ex: flexia coapsei) muschiul care realizează miscarea se numeste agonist.Muschii scurŃi. fesierul mare. iar celălalt o 絜depărtează de coloana vertebrală) pot conlucra 絜 fixarea scapulei. 絜 general situaŃi 絜 profunzime.muschi sinergici . tibial anterior).muschi superficiali .muschi ai capului .muschi fixatori ai miscării . extensor.muschii membrelor f) criteriul biochimic . e) criteriul topografic .extensor propriu al halucelui. El este flexor al coapsei si extensor al genunchiului. flexor. Dacă un muschi de la origine la terminare trece peste o articulaŃie el se numeste monoarticular.dreptul femural trece peste articulaŃia soldului si genunchiului. cel care efectuează miscarea inversă se numeste antagonist. 15 d) criteriul numărului de articulaŃii peste care trec muschii.muschii g穰ului . este agonist.muschi determinanŃi ai miscării . Va fi 絜tins 絜tr-o miscare dublă: extensia coapsei si flexia gambei. El mobilizează deci mai multe articulaŃii si va fi 絜tins 絜 diversele miscări ce implică aceste articulaŃii. .muschi profunzi .muschi rosii g) criteriul miocinematic .muschii trunchiului . AcŃiunea sa este de mobilizare a acelei articulaŃii. C穗d mai mulŃi muschi efectuează 絈preună aceeasi acŃiune se numesc sinergici. Dacă un muschi pe traseul său trece peste mai multe articulaŃii se numeste poliarticular. psoas. intervin mai mult 絜 miscări de precizie. extensor comun al degetelor.muschi albi . Muschii cu fibre oblice sunt muschi de forŃă si viteză. stabiliza un os. Ex: 絜 flexia dorsală a piciorului conlucrează sinergic trei muschi . Muschii antagonisti pot lucra sinergic pentru a fixa. Ex: . este antagonist. Ex: dinŃatul mare sI trapezul (fasciculul mijlociu) desi au acŃiuni opuse (primul aproprie scapula.

de cordon cilindric sau turtit pentru muschii lungi . tensiunea muschilor ce se opun flexiei (antagonisti. greutatea antebraŃului (gravitaŃia) 2. extensori). simultan cu acŃiunile lor principale Fixatorii acŃionează involuntar si au rolul de a fixa acŃiunea agonistilor. Tot ceea ce se opune la această apropiere se numeste forŃă rezistentă. Ex: flexia antebraŃului pe braŃ se realizează prin acŃiunea muschilor flexori cărora li se opun mai multe tipuri de forŃe rezistente: 1. o greutate suplimentară (obiect) 3. Agonistii si antagonistii desemnează o miscare concretă. dar se fixează prin extremităŃi cu ajutorul unui tendon. Fixarea nu se realizează continuu. dar acŃiunea lor se poate inversa 絜 funcŃie de grupul muscular considerat. rolul lor izometric este pentru perioade foarte scurte.muschi scheletici -muschi ai viscerelor 16 Modul de fixare al muschilor – tendonul Un muschi este liber prin corpul său. forŃa unui partener 4. dar si pe piele (muschi pielosi).C穗d un muschi se contractă el are tendinŃa de a apropia punctele sale de inserŃie. ea put穗d 絈brăca diverse aspecte: . deoarece ei se contactă izotonic. Sinergistii conferă si ei precizie miscării. InserŃia sa se poate face pe os determin穗d proeminenŃe osoase. pe 絜treaga cursă de miscare a unui muschi. alter穗d schemele de miscare 絜 scopul desfăsurării gradate a acesteia . pe membrane fibroase (membrana fibroasă de la antebraŃ si gambă). pe alte tendoane (muschii lombricali). pe septuri intermusculare. Prin contracŃia sinergistilor acŃiunea agonistilor devine mai puternică. Forma tendonului este variabilă 絜 funcŃie de cea a corpului muscular. prevenind apariŃia miscărilor adiŃionale. pe porŃiuni 絜grosate aponevrotic ale fasciilor de 絜velis regionale. secundare pe care agonistii au tendinŃa să le producă. fixatorii av穗d rol mai cur穗d dinamic. antagonistilor si sinergistilor. Desi activitatea lor constituie circa 75 % din activitatea musculară zilnică normală. InteracŃiunea dintre agonisti si antagonisti măreste precizia miscării. ca si sinergistii.

Dacă iliacul este considerat punct fix muschiul realizează abducŃia femurului. Fasciile muschilor sunt formaŃiuni conjunctive ce 絜velesc un muschi individual.dacă rezistenŃele la cele două capete sunt egale. Structura tendonului este reprezentată de fibre de colagen. . delimit穗d o cavitate capilară 絜 care se află un strat de lichid de alunecare. Această acŃiune este considerată 絜 lanŃ deschis. bazinul realiz穗d o 絜clinare laterală faŃă de femur (lanŃ 絜chis). Frecvent se 絜t穃plă 絜să si acŃiunea inversă: 絜 ortostatism femurul devine punct fix si iliacul punct mobil.membrană de protecŃie (se opun deplasării muschilor 絜 timpul contracŃiei) . iar celălalt mobil.de lamă lăŃită (aponevroză) pentru muschii laŃi (abdomen) . iar celălalt ォ inserŃie terminalăォ (distal). un grup muscular sau totalitatea muschilor unui segment corporal.de arcade tendinoase (formaŃiuni fibroase dispuse ca arcuri 絜tre două inserŃii determin穗d un orificiu). contracŃia va fi statică . Regiunea unde fibrele tendinoase se unesc cu cele musculare reprezintă o structură specializată numită joncŃiune miotendinoasă. Rol: . muschiul se scurtează prin ambele capete. 1. Teoretic un muschi exercită tracŃiune asupra ambelor oase pe care se inseră. Ex: fesierul mijlociu se 絜tinde de la osul iliac la femur. La nivelul falangelor tecile sinoviale ale flexorilor sunt 絜tărite la suprafaŃă de o teacă fibroasă care se inseră pe os si 絈preună cu acesta formează un canal osteofibros Dintre cele două capete de fixare ale muschilor unul este convenŃional considerat ォ origine サ (proximal).. cele două oase se apropie unul de altul .dacă rezistenŃele sunt inegale atunci capătul la care rezistenŃa este mai mare devine fix. Unele tendoane care străbat canale osteofibroase se 絜velesc 絜 teci sinoviale formate dintr-o foiŃă viscerală pe tendon si una parietală 絜 canalul osteofibros. Anexele muschilor Sunt formaŃiuni auxiliare cu rol de protecŃie si de usurare a funcŃiei musculare.suprafaŃă de inserŃie musculară 絜gros穗du-se aponevrotic (fascia .dacă ambele capete sunt fixate. iar efectul contractil este variabil astfel: . deci are două capete mobile. iar celălalt os mobil (ォ punct mobil サ ). Cel mai frecvent unul dintre oase este considerat fix (ォ punct fix サ ).

ConfiguraŃia internă a muschiului ホ n structura muschiului intră fibre musculare striate. nervi si formaŃiuni receptoare. Microscopie musculară . .絜 patologie delimitează colecŃiile purulente sau hemoragiile sau permit propagarea lor 絜tr-o anumită direcŃie. Ńesut conjuctiv. 絈preună cu el pătrund capilarele sI fibrele nervoase. Trohleele musculare sunt inele fibroase complete sau incomplete prin care trec anumite tendoane schimb穗du-si direcŃia (hipomohlion). Mai multe fascicule primare sunt unite 絜 fascicule secundare sI acestea 絜 fascicule terŃiare printr-un sistem de fibre conjunctive dispus după acelasi principiu arhitectonic. vase. lucios. . submusculare.gambieră 絜 porŃiunea superioară si anterioară) . Cea mai mică grupare de fibre musculare (10-30) se numeste fascicul primar iar Ńesutul conjunctiv care uneste aceste fibre musculare poartă numele de endomisium. muschiul sau pielea lunecă pe un plan dur subjacent). 3. Pot fi subcutanate. .menŃinerea calibrului unor vene si favorizarea circulaŃiei venoase. 4. Retinaculele reprezintă 絜grosări fibroase sub formă de panglică ale fasciilor 絜 scopul menŃinerii tendoanelor 絜 locurile unde acestea 罇i schimbă direcŃia (g穰ul m稱nii si al piciorului). Lungimea fibrelor musculare variază 絜tre 1-60 . 17 2. Fascia de 絜velis a muschiului poate fi identică cu perimisiumul extern sau poate fi o diferenŃiere independentă a acestuia c穗d se poate interpune si un Ńesut conjunctiv lax de alunecare (paramisium).alunecarea muschiului 絜 contracŃie . Bursele sinoviale sunt saci conjunctivi dezvoltaŃi la nivelul tendoanelor sau al muschilor 絜 locurile unde acestia sunt expusi unor presiuni (acolo unde tendonul. Totalitatea Ńesutului conjunctiv dispus 絜 jurul fasciculelor primare sI secundare se numeste perimisium iar componenta care 絜veleste suprafaŃa 絜tregului muschi se numeste epimisium. subtendinoase. Au un aspect neted. Secundar pot comunica cu o cavitate articulară apropiată. Transformă sanŃurile osoase 絜 canale de conducere osteotendinoase. conŃin穗d o mică cantitate de lichid care 精 face să funcŃioneze ca ォ perne cu apăォ cu rol 絜 distribuŃia presiunilor. subfasciale.

Miofilamentele de actina sunt mai subŃiri. Prin alinierea miofilamentelor muschiul se scurtează. unitatea morfofuncŃională a muschiului striat. Fiecare muschi este compus din mai multe fibre musculare. Huxley a arătat că fiecare miofibrilă este alcătuită din microfilamente de miozină si actină. Mitocondriile sunt organitele la nivelul cărora se 18 realizează procesele de oxidare din care rezultă energia ce se acumulează 絜 legăturile ATP-ului. Privită la microscopul electronic fiecare fibră musculară apare inclusă 絜tro membrană cu structura lipoproteică. la mijlocul discului clar se găseste membrana Z. Discurile sunt situate la acelasi nivel pentru toate miofibrilele fibrei musculare. In interiorul fibrei 60-70% din volumul total este ocupat de aparatul contractil al muschiului (miofibrilele). Totalitatea structurilor cuprinse 絜tre două membrane Z succesive formează un sarcomer. de unde rezultă aspectul striat al acesteia. ce 絜conjoară si fasciculul.01-01 mm). Miofilamentele de miozină sunt scurte si groase. Pentru comparaŃie grosimea unui fir de păr uman este de aproximativ 50 micrometri. reticulul endoplasmatic. Este alcătuită dintr-o succesiune de discuri clare si 絜tunecate.mm. Ele se inseră cu un capăt pe membrana Z iar celălalt alunecă printre miofilamentele de miozină. legate 絜tre ele prin Ńesut conjunctiv. iar la mijlocul discului 絜tunecat banda H luminoasă. grăsimi. ribozomi liberi. La menŃinerea la acelasi nivel al discurilor contribuie membrana Z care se prelungeste de la o miofibrilă la alta si se inseră pe faŃa internă a sarcolemei (membrana fibrei musculare). mioglobină. grupate 絜 fascicule. mai numeroase. Unele mitocondrii sunt situate imediat sub membrana celulară . Sarcoplasma care 絜conjoară miofilamentele conŃine si alte structuri cu rol important 絜 contracŃie: mitocondriile. O miofibrilă are lungimea egală cu cea a fibrei musculare si diametrul de 1 micron. incluziuni de glicogen. mai lungi.iar grosimea 絜tre 10-100 micrometri (0. Un fascicul conŃine aproximativ 1000 de fibre.

ホ n acest caz cantitatea de energie nu este mare dar trebuie generată continuu o perioadă bună de timp. . La om nu există muschi rosii si muschi albi.pentru a avea acces la oxigenul ce ajunge la nivel celular. de scurtă durată. SoluŃia energetică optimă este cea a oxidării aerobe a glucozei cu implicarea citocromilor. de lungă durată si obosesc greu. Reticulul endoplasmatic are un rol important 絜 eliberarea si recaptarea calciului necesar pentru contracŃia si relaxarea musculară. In interiorul său concentraŃia 絜 ionii de calciu este de 10000 ori mai mare dec穰 la exterior. Pigmentul rosu . iar 絜 altele este 絜 cantitate mică. muschii gemeni si sternocleidomastoidian conŃin multe fibre sărace 絜 sarcoplasmă iar solearul conŃine numeroase fibre musculare bogate 絜 sarcoplasmă. Mioglobina este asemănătoare cu hemoglobina din hematie si are rolul de a 絜magazina oxigenul care este folosit de muschi 絜 condiŃii de hipoxie. dar 絜 formarea unui muschi participă fibre mai sărace 絜 sarcoplasmă (muschi flexori). Dintre muschii scheletici. Prin practicarea eforturilor de lungă durată se dezvoltă fibrele musculare rosii care produc o contracŃie lentă. deoarece conŃin 絜 cantităŃi mai mari at穰 substanŃe energetice c穰 si mioglobină. In sarcoplasmă se mai găseste o reŃea de canalicule longitudinale sau transversale prin membranele cărora se transmite influxul nervos de la sarcolemă la miofibrile.mioglobina este cel care determină coloraŃia sarcoplasmei. Eforturile dinamice. Fibrele musculare rosii fiind bogate 絜 sarcoplasmă asigură condiŃii favorabile contracŃiilor musculare prelungite. vor dezvolta 絜 principal fibrele albe care produc contracŃii rapide si obosesc repede. ホ n unele fibre musculare mioglobina este abundentă si de aceea se numesc fibre musculare rosii. iar 絜 alŃii fibre mai bogate 絜 sarcoplasmă (muschii extensori). La animale si păsări aceste fibre sunt foarte bine diferenŃiate. Această reŃea 絜conjoară miofibrilele. aceste fibre fiind denumite fibre musculare albe.

Fibrele sunt lungi. senzitive si vegetative. O singură fibră nervoasă se ramifică si inervează mai multe fibre musculare. contracŃia este rapidă si obosesc repede. se contractă rapid si au capacitatea mixtă aerobă si anaerobă. Un muschi este inervat de regulă de o singură ramură nervoasă ce pătrunde 絈preună cu vasele la nivelul hilului neurovascular Nervii muschilor sunt micsti conŃin穗d fibre motoare. fibre rapide oxidative si fibre rapide glicolitice. Majoritatea muschilor sunt compusi din 100 -700 unităŃi motorii. Fibrele motorii sunt cele mai bine reprezentate. Majoritatea lor aparŃin categoriei A alfa cu origine 絜 motoneuronii coarnelor anterioare ale măduvei sau nucleii motori ai trunchiului cerebral. 19 Numărul de fibre musculare aparŃin穗d unei unităŃi motorii constituie coeficientul de inervaŃie. energia necesară contracŃiei este generată prin mecanisme aerobe. ホ ntr-o unitate motorie toate fibrele sunt de acelasi tip. Pentru muschii de mare precizie (muschii extrinseci ai globului ocular) unitatea motorie conŃine 3-15 fibre musculare 絜 timp ce pentru muschii cu acŃiune mai puŃin fină (m. Cercetăti recente au arătat că de fapt muschiul uman conŃine cel puŃin trei tipuri de fibre : fibre lente.Energia necesară unor astfel de contracŃii se obŃine prin metabolismul anaerob al glucozei Fibrele musculare rosii sunt deci responsabile de anduranŃă. Fibrele rapide oxidative sunt intermediare celor două tipuri enunŃate. Fibrele lente sunt mai numeroase 絜 muschii rosii. InervaŃia muschiului. se contractă relativ lent si sunt rezistente la oboseală. 絜 timp ce fibrele albe sunt responsabile de viteză. gastrocnemian) numărul de fibre dintr-o unitate motorie variază 絜tre sute p穗ă la peste 1000 de fibre musculare. Fibrele rapide glicolitice se găsesc predominant 絜 muschii albi si generează energie prin mecanisme anaerobe. A. . groase si realizează o placă motoare (sinapsă neuromusculară) cu fibra musculară striată. constituind o unitate motorie.

Numărul de unităŃi motorii activate determină forŃa de contracŃie a muschiului. stare pe care o retransmit motoneuronului alfa. La nivelul muschiului se termină 絜 organe receptoare speciale (fus neuromuscular) sau sub forme mai simple la nivelul fibrelor musculare. Fibrele motorii A gama constituie 30% din totalitatea fibrelor motoare sI au origine 絜 motoneuronii gama din coarnele anterioare medulare. tendon. Fiecare muschi conŃine un număr variabil de fusuri neuromusculare. stimularea terminaŃiilor nervoase . Conexiunile corn anterior medular . datorită faptului că au un prag de excitabilitate redus motoneuronii gama sunt 絜 permanenŃă susceptibili să primească impulsuri de la toŃi centrii. dependent de gradul de automatism al muschiului. Nu fac parte din unităŃile motorii dar pot iniŃia contracŃia musculară 絜 mod indirect prin reflexul de 絜tindere (stretching) sI intervin 絜 reglarea tonusului muscular. B. Fibrele senzitive 罇i au originea 絜 ganglionii senzitivi (spinali si cranieni). tendoane si anexele lor. Acesti receptori asigură 絈preună cu fibrele senzitive sensibilitatea propioceptivă reacŃion穗d la variaŃiile de presiune si tensiune care iau nastere 絜 timpul contracŃiei musculare 絜 muschi.axonul său -fibra musculară intrafusală-terminaŃii senzitive primare (spiralate) -fibre senzitive -protoneuronul senzitiv spinal . Ea este formată din motoneuronul gama . Orice semnal trimis de la centrii supraspinali către motoneuronul alfa excită simultan si motoneuronul gama ceea ce va determina contracŃia fibrelor musculare extra si intrafusale. 絜 cadrul căruia « bucla gama サ este cea mai bine cunoscută. Se termină printr-o placă motorie la nivelul fibrelor intrafusale ale fusurilor neuromusculare.motoneuronul alfa tonic. Rolul principal al buclei gama este de a menŃine tonusul muscular deoarece influxul pornit de la motoneuronul gama determină o stare de contracŃie a fibrelor intrafusale cu 絜tinderea zonei centrale a fusului. perimisium. De altfel. Motoneuronii gama primesc 絜 permanenŃă impulsuri de la centrii superiori care le modulează starea de excitabilitate.muschi formează un sistem funcŃional foarte bine autoreglat.

descris de Renshaw care reglează nivelul de descărcare a motoneuronului alfa.primare si transmiterea impulsului prin fibrele senzitive la motoneuronul alfa medular av穗d ca efect contracŃia fibrelor extrafusale si deci cresterea tonusului muscular.tonus muscular de susŃinere cu rol 絜 contracŃiile statice si de forŃă. la această v穩stă copiii 罇i schimbă des poziŃia sau se reazemă. Există si un mecanism inhibitor de autofr穗are. ca apoi 絜 adolescenŃă să se dezvolte complet.tonus muscular de repaus cu rol 絜 menŃinerea segmentelor osoase unite prin articulaŃii 絜 poziŃie 20 . Reprezintă o contracŃie tetanică slabă realizată printr-un reflex proprioceptiv segmentar cu activarea unui număr mic de unităŃi motorii. acest mecanism nu este influenŃat de centrii supraspinali si nici de bucla gama. dar cel de postură este redus. Dar 絜 poziŃie ortostatică nu dreptul abdominal realizează flexia ci greutatea trunchiului (gravitaŃia). ホ n poziŃie clinostatică dreptul abdominal realizează această flexie si greutatea trunchiului este forŃa care se opune miscării. Copilul p穗ă la 7-8 ani are un tonus de repaus bun. opun穗du-se gravitaŃiei (muschii cefei si ai sanŃurilor vertebrale si muschii abdominali 絜 menŃinerea poziŃiei ortostatice) . Ex: dreptul abdominal realizează flexia trunchiului (apropie sternul de pube). Tonicitatea este o proprietate fundamentală a muschiului cu inervaŃie păstrată. Trunchiul «cade« spre anterior. Se disting mai multe tipuri. Bucla gama pregăteste deci si ajustează mereu starea de tonus muscular necesar miscărilor active. La pubertate (14-17 ani) tonusul de susŃinere si de atitudine scad. dar nu este neapărat el cel care realizează miscarea respectivă. Tonusul muscular este menŃinut pe seama fibrelor musculare rosii . Forme de contracŃie musculară Muschiul poate antrena o miscare. De acea. C穗d o miscare se realizează de către muschiul responsabil pentru . După 9-10 ani se dezvoltă tonusul de postură si cel de susŃinere.tonus muscular de postură sau de atitudine cu rol 絜 menŃinerea poziŃiei corpului. 1.lente. si anume: .

judo. Există. Ex: plec穗d din poziŃia precedentă se efectuează extensia gambei. există contracŃie statică a flexorilor coapsei + contracŃie concentrică a extensorilor gambei. concomitent cu o crestere progresivă a tensiunii interne. se produce îndepărtarea inserŃiilor musculare. Fără nici un fel de travaliu muscular această flexie ar fi o サ cădere サ spre anterior. Fără acest rol de frenare acŃiunea s-ar derula foarte rapid. Se realizează apropierea inserŃiilor musculare. 絜 poziŃie ortostatică flexia este realizată de acŃiunea forŃei gravitaŃionale. 2. Aceste moduri diferite de contracŃie 絜 realitate se combină frecvent 絜 timpul miscărilor. Ex: flexia coapsei (contracŃia concentrică a flexorilor coapsei). C穗d o miscare este efectuată de un muschi prin cedarea progresivă a stării sale de contracŃie contracŃia acestui muschi se numeste contracŃie excentrică. InserŃiile musculare nu se deplasează. de asemeni. Relu穗d exemplul flexiei trunchiului. ホ n afara contracŃiilor izometrice si izotonice se descriu si contracŃii auxotonice care reprezintă de fapt cea mai frecventă formă de contracŃie musculară 絜t稷nită 絜 activitatea sportivă. (ex: flexia trunchiului din clinostatism reprezintă o contracŃie concentrică a dreptului abdominal). Ele se realizează pe baza modificării lungimii at穰 a elementelor contractile. C穗d o atitudine este fixată printr-o contracŃie musculară spunem că această contracŃie este statică (izometrică). ホ n practica sportivă au loc atunci c穗d forŃa musculară 絜vinge o forŃă externă 絜 crestere (haltere. Pentru o flexie lentă este necesară o contracŃie a muschilor extensori ai trunchiului care frenează. .această miscare contracŃia se numeste concentrică. Există cazuri 絜 care un muschi lucrează desi acŃiunea ce se desfăsoară nu este a sa. cazuri c穗d un muschi se contractă fără ca o miscare să aibă loc. rolul său este de a fr穗a acŃiunea respectivă. 絜cetinesc această flexie. c穰 si a celor elastice cu producerea unei scurtări limitate. lupte ). 3. apoi menŃinerea coapsei 絜 această poziŃie (contracŃia flexorilor pentru menŃinerea poziŃiei fără existenŃa vreunei miscări).

Miscările corespunzătoare ale degetelor sunt raportate la axul m稱nii sI al piciorului. adductorul lung este adductor. c穰e una 絜 raport cu fiecare ax articular. CircumducŃia este o combinaŃie succesivă 絜tre mai multe miscări fundamentale. PronaŃia si supinaŃia sunt miscări de rotaŃie particulare care se petrec la nivelul antebraŃului sipiciorului. denumirea miscărilor este puŃin diferită. Dintre acestea una este principală. ホ n afara celor trei perechi de miscări fundamentale principale mai există si miscări speciale: dilatare . Un singur muschi acŃion穗d la nivelul aceleasi articulaŃii care are mai multe axe de miscare poate să aibă mai multe acŃiuni. Planul miscării este 絜totdeauna perpendicular pe axul miscării (axul biomecanic. iar celelalte sunt secundare. miscările se realizează 絜 jurul unui ax sagital. circumducŃiei 靖 corespund ォ rotările de trunchi サ .ab 21 DirecŃia de miscare Asa cum s-a arătat la 絜ceputul capitolului. De exemplu. punere 絜 tensiune. pentru membre se numesc abducŃie si adducŃie. dar si flexor si rotator extern al coapsei. iar pentru trunchi si g穰 miscări de 絜clinare laterală. ホ n acelasi plan si 絜 jurul aceluiasi ax se pot efectua 絜totdeauna două miscări de sens opus pentru realizarea cărora există două grupe musculare (muschi) deosebite. ホ n gimnastică. sensul (direcŃia) unei miscări este 絜 funcŃie de asezarea muschiului faŃă de axele articulaŃiei. miscările se realizează 絜 jurul unui ax transversal si sunt flexia si extensia (pentru unele segmente se numesc ante si retroproiecŃie. ホ n plan transversal. . ホ n plan frontal. axul articular).constricŃie. ridicare .cobor穩e. ホ n plan sagital. iar rotaŃiei denumirea de ォ răsuciri de trunchi サ . miscările se realizează 絜 jurul unui ax longitudinal si se numesc miscări de rotaŃie internă sau externă. ex: miscările 絜 plan sagital ale umărului). astfel.

Descompunerea 絜 unităŃi mecanice se 絜t稷neste la muschii voluminosi sau laŃi alcătuiŃi din porŃiuni cu orientare diferită. gluteul mare 絜 raport cu axul sagital al articulaŃiei coxo-femurale este alcătuit dintr-o porŃiune superioară (abductoare) si una inferioară (adductoare). De exemplu. Totalitatea fasciculelor alcătuind o porŃiune funcŃională deosebită. paralizie. ホ n realizarea miscărilor intervine hotăr穰or si gravitaŃia. ホ n condiŃiile staŃiunii verticale anumite grupe musculare realizează preponderent o acŃiune antigravitaŃională (muschii profunzi ai spatelui. Poate acŃiona 絜 acelasi sens cu miscarea considerată sau 絜 sens opus. se numeste ォ unitate mecanicăォ . 22 CURS 5 . muschii plantei).Avantajele constau 絜 economia de volum muscular si 絜 posibilitatea de 絜locuire a unui muschi 絜 leziuni. deltoidul 絜 raport cu axul transversal al articulaŃiei scapulo-humerale se descompune 絜tr-o porŃiune posterioară (extensoare) si una anterioară (flexoare). acŃion穗d 絜 acelasi sens. Nu 絜totdeauna poziŃia anatomică utilizată ca punct de plecare al unei miscări permite muschiului acŃiune optimă. ForŃa de gravitaŃie se aplică 絜 centrul de greutate al segmentului respectiv. Muschii care la un moment dat trebuie să contrabalanseze forŃa gravitaŃiei pentru menŃinerea unei poziŃii au acŃiune antigravitaŃională. extensorii membrului inferior. De exemplu. cu toate că anatomic se prezintă ca o unitate. gluteul mare ca extensor al coapsei are eficacitate optimă din poziŃia de flexie a acesteia (ォ av穗tul サ din săritura de pe loc). Există muschi care 絜 raport cu un anumit ax de miscare si fără să-si schimbe poziŃia faŃă de acesta se descompun 絜 porŃiuni funcŃionale diferite (絜 funcŃie de asezarea faŃă de ax). oboseală prin muschii de rezervă. ホ n cursul unei miscări un muschi 罇i poate modifica asezarea faŃă de ax (migrarea peste axul miscării) invers穗du-se acŃiunea lui. UnităŃile mecanice din cadrul unui muschi au acŃiune opusă 絜tre ele.

Neuronii pot fi clasificaŃi după forma pericarionului (piramidali. dendrite foarte ramificate si un axon care este foarte lung. Axonul (cilindraxul sau neuritul) este o prelungire unică. 絜conjurător. unipolari. la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronale.corpusculii Nissl si neurofibrilele. iar prelungirile 絜 nervii periferici). vegetativi). ce conŃine organite citoplasmatice si un nucleu obisnuit. plexuri nervoase. maduva spinarii nervi spinali. Din punct de vedere al localizării neuronii pot fi centrali (絜 creier) sau periferici (corpul celular 絜 măduvă. put穗d atinge aproape un metru. au rol 絜 transportul substanŃelor si de susŃinere. Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul. CELULE GLIALE Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos. Celulel tesutului nervos sunt reprezentate de neuroni si celule nevroglice. iar altele sunt specifice neuronului . NEURON. are citoplasmă (neuroplasmă). cu unul sau mai mulŃi nucleoli. 2. lungă (atinge chiar 1 m). 絜 care se găsesc . sistem nervos central. ganglioni. 1. Sistemul nervos prin componentele sale reprezintă suportul mecanismului prin care toate formele de viaŃă reacŃionează la stimuli din mediul. ホ n plus sistemul nervos este cel care realizează controlul activităŃii celorlalte sisteme ale corpului permiŃ穗d cooperarea armonioasă dintre acestea. complexul Golgi. pseudounipolari) sau după funcŃie (senzitivi. central. Unele organite celulare (mitocondrii. Ele conduc influxul nervos centripet (aferent). Neurofibrilele apar ca o reŃea omogenă de fibre care traversează 絜treaga neuroplasmă. Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate conŃin穗d neurofibrile si corpusculi Nissl spre baza lor. ovalari). neurilema. El este delimitat de o membrană lipoproteică. alcătuit din axoplasmă (continuarea neuroplasmei). trunchi cerebral. lizozomi) sunt prezente si 絜 alte celule. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt constituiŃi din mase dense de reticul endoplasmatic rugos. motori. după numărul prelungirilor (multipolari. stelaŃi. de asociaŃie. sistem nervos periferic. Corpul celular formează substanŃa cenusie din nevrax si ganglionii somatici si vegetativi extranevraxiali. piriformi. bipolari. reticul endoplasmatic.Introducere in studiul sistemului nervos: neuroni.

secretată de celulele nevroglice Schwann si depusă sub formă de lamele lipoproteice concentrice. Fibrele vegetative postganglionare si unele din fibrele sistemului somatic au viteză lentă de conducere si sunt amielinice. Axonul se ramifică 絜 porŃiunea terminală. din fibre de colagen si reticulină. ホ ntre două celule Schwann succesive se află strangulaŃii Ranvier (regiune nodală). Neuronul periferic motor se deosebeste de cel senzitiv at穰 din punct de vedere funcŃional c穰 si morfologic. Astfel de celule se găsesc 絜 cornul anterior al măduvei spinării si 絜 nucleii motori ai . 絜 afară de neurofibrile. Axonii conduc impulsul nervos centrifug (eferent). Neuronul motor periferic. ultimele ramificaŃii fiind butonate (butoni terminali). c穰 si 絜 asigurarea nutriŃiei axonului. care 絜conjură axonii. at穰 絜 protecŃia si izolarea fibrei nervoase de fibrele 絜vecinate. Fibra axonică este acoperiă de mai multe teci: .teaca Schwann este formată din celule gliale. precum si vezicule 絜 care este stocată o substanŃă (mediator chimic). Această teacă conjunctivă are rol nutritiv si de protecŃie. care 絜soŃeste ramificaŃiile axonice p穗ă la terminarea lor. albe. Rolul tecii de mielină constă. 23 . Acestia conŃin. Celulele neuronului motor periferic au formă stelată cu diametrul de 80 100 microni. mitocondrii si lizozomi. fiind 絜conjurate numai de celule Schwann.neurofibrile. numeroase mitocondrii. 絜 jurul fibrei axonice (axoni mielinizaŃi). orientate 絜tr-o reŃea fină care acoperă celulele Schwann pe care le separă de Ńesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase.teaca Henle este o teacă continuă. care au elaborat o cantitate minimă de mielină. axolema. cu 5-8 prelungiri si poartă denumirea de celulă nervoasă multipolară. continuarea neurilemei. si este delimitat de o membrană. Majoritatea axonilor prezintă o teacă de mielină. constituită din celule de tip conjunctiv.

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi 絈părŃit 絜: -sistem nervos central (SNC) . troficitate. TerminaŃia acestui neuron se face 絜 muschiul striat sub forma plăcii motorii. cu diametrul de 150 microni. făc穗d legătura dintre neuroni si capilare. Fibrele nervoase pot fi centrale (localizate 絜 sistemul nervos central) sau periferice. cu prelungiri scurte. Intervin 絜 reŃinerea unor substanŃe din s穗ge pentru a nu pătrunde 絜 SNC (bariera hematoencefalică). tractul nervos si nervul. fasciculul de fibre nervoase. 絜 refacerea defectelor 絜 caz de leziune a substanŃei nervoase (cicatrice glială). Din punct de vedere funcŃional sistemul nervos reprezintă o reŃea de neuroni . cuprinz穗d encefalul si măduva spinării -sistemul nervos periferic. Nivelele de organizare ale căilor nervoase aferente si eferente sunt deci : fibra nervoasă. Celulele gliale (nevrogliile) sunt de 10 ori mai numeroase dec穰 neuronii si sunt celule metabolic active ce se pot divide. aferente sau eferente. 絜 general multipolari. Fibra nervoasă este formată dintr-un axon sau o dendrită (protoneuronii din ganglionul spinal) si cele trei teci periaxonale (peridendritice). pe care 靖 găsim 絜 toate formaŃiunile cenusii ale nevraxului. Au rol 絜 susŃinere. ce include componenta somatică (nervii spinali si cranieni) si componenta vegetativă (SNV . motorii. Neuronul senzitiv periferic. Celulele nu se găsesc 絜 sistemul nervos central. sinteza mielinei. Neuronii de asociaŃie sunt neuroni de mărime mică. ci 絜 ganglionii spinali si 絜 ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni. mielinice cu sau fără teacă Schwann si amielinice cu sau fără teacă Schwann. Dendritele si axonii constituie căile de conducere intranevraxiale (de la măduva spinării p穗ă la scoarŃa emisferelor cerebrale si invers) si nervi extranevraxiali. fagocitoza resturilor neuronale. Prezintă o prelungire unică care după un traiect oarecare se divide 絜 formă de V (celule ganglionare bipolare sau pseudounipolare). Corpul celular al acestor neuroni are formă sferică. senzitive sau vegetative.simpatic si parasimpatic).trunchiului cerebral.

fibra nervoasă care transmite influxuri de la o terminaŃie senzitivă se numeste fibră senzitivă (aferentă). rezistente la tracŃiune. Septuri conjunctive pornite din epinerv izolează 絜 interiorul nervului fascicule de fibre nervoase. Tesutul conjunctiv care 絜conjoară fasciculele formează perinervul. Structura nervului. SuprafaŃa internă a perinervului este netedă si alcătuită dintr-un strat de celule mezoteliale aplatizate. păstr穗d legătura cu organele periferice prin intermediul arcurilor reflexe. desi ele ar trebui denumite fibre efectoare viscerale. Unele ramuri nervoase foarte mici pot fi alcătuite dintr-un singur fascicul. glandulare si mucoase. Fibrele care activează glandele si muschii netezi sunt considerate tot fibre motoare.intercontectaŃi. articulari. |esutul conjunctiv din alcătuirea nervului 靖 asigură structura de rezistenŃă si conŃine elementele vasculare. NERVUL Legătura dintre SNC si restul Ńesuturilor si organelor se face prin sistemul nervos periferic. Fibrele nervoase pot fi clasificate după structurile pe care le inervează (funcŃie). După organele pe care le inervează descriem: nervi cutanaŃi. suple. Fiecare fibră nervoasă este 絜conjurată de o teacă de Ńesut conjunctiv numită endonerv. vasculari. un sistem de procesare a acestora si un sistem 絜 care sunt afisate rezultatele obŃinute. Nervii (cranieni sau spinali) leagă sistemul cerebrospinal de organe si invers 絜 funcŃie de polarizarea influxului nervos. 24 SISTEMUL NERVOS PERIFERIC. datorită faptului că ambele prezintă un sistem de introducere a datelor. Această legătură este asigurată de nervi care sunt cordoane albe. ramuri musculare. Fibra nervoasă care stimulează muschiul scheletic se numeste fibră motoare (eferentă). sistemul nervos central completează unitatea structurală si funcŃională a sistemului nervos 絜 ansamblu. asemănător cu structura unui computer. . al căror calibru variază de la origine p穗ă la terminaŃiile lor ca urmare a desprinderii de ramuri sau ramificaŃii colaterale. Alături de sistemul nervos periferic. Nervul este 絜conjurat de o teacă de Ńesut conjunctiv numită epinerv.

絜tre fibrele senzitive somatice si cele vegetative este greu de făcut o diferenŃă morfologică.componentă care reprezintă 25 SISTEMUL NERVOS SOMATIC. . Prin origine aparentă se 絜Ńelege locul de pătrundere (nervi senzitivi) sau de iesire (nervi motori) din SNC. legat prin cei 12 nervi cranieni si 31 nervi spinali. Definirea sistemului nervos a Ńinut seama de cele două roluri pe care acesta le are: posibilitatea de a reacŃiona la stimuli externi . ToŃi nervii somatici si vegetativi au o origine aparentă si una reală.Nervii spinali si cranieni conŃin patru tipuri de fibre nervoase: aferente somatice. Pentru nervii senzitivi originea reală este 絜 ganglionii spinali 絜 cazul nervilor rahidieni si 絜 ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni. SISTEMUL NERVOS CENTRAL Encefalul si măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central sau nevraxul. pentru nervii motori originea reală se află 絜 neuronii din coarnele ventrale ale măduvei spinării sau neuronii din nucleii motori ai trunchiului cerebral. Astfel. Separat de aceste perechi de nervi somatici există si nervi vegetativi conŃin穗d fibre viscero-senzitive si viscero-motoare. Prin origine reală se 絜Ńelege nucleul (nucleii) nervos de unde pornesc fibrele care dau nastere la nervi. Fibrele motoare somatice sunt 絜velite cu o teacă de mielină. si componenta ce guvernează activitatea celorlalte organe si anume SISTEMUL NERVOS VISCERA L (VEGETATIV). pe c穗d fibrele vegetative nu au mielină (amielinice). eferente somatice si eferente viscerale. denumit astfel pentru că se găseste 絜 axa centrală a corpului. aferente viscerale. transmitere si efect prezent la nivelul aparatului locomotor. Sistemul nervos somatic reprezinta legătura dintre recepŃie. Din sistemul nervos central pornesc 31 de perechi de nervi rahidieni (spinali) care 罇i au originea 絜 măduva spinării si 12 perechi de nervi cranieni care 罇i au originea 絜 encefal. de restul corpului. Structural sistemul nervos somatic are la bază arcul reflex somatic cu o componentă aferentă si o componentă eferentă.

PorŃiunea cuprinsă 絜tre acest reper si fisura mediană anterioară reprezintă cordonul alb anterior. este porŃiunea ce controlează activitatea organelor interne. chiar dacă aceasta este extrem de simplă Sistemul nervos visceral sau splahnic. SanŃul antero-lateral este reprezentat de locul cel mai lateral prin care ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali. NERVUL SPINAL. Prezinta feŃe anterioare. posterioare si laterale. pentru că acestea ies sub forma unor fascicule -mănunchiuri. si delimitează cu sanŃul posterior. Pe faŃa anterioară se găseste fisura mediană anterioară. care la r穗dul său este subimpartit 絜 regiunea cervicală 絜 două fascicule -gracilis si cuneat ( GOLL si BURDACH). ARCUL REFLEX. Acestea corespud fixării marilor nervi care asigura inervaŃia membrului superior. brăzdate de fisuri sau sanŃuri.Aceste structuri reprezintă elementele ce aparŃin sensibilităŃii exteroceptive si proprioceptive. ホ ntre cordonul alb anterior si cordonul alb . Este adăpostită 絜 canalul vertebral. prin activităŃile lor. componentele de bază ale vieŃii constiente. 絜 substanŃa albă a măduvei. se 絜tinde de la prima vertebră cervicală -atlasul. TIPURI DE REFLEXE Măduva spinării reprezintă primul etaj al nevraxului. Configuratie externa. PLEXURI NERVOASE. posterioară si feŃele laterale se găsesc sanŃurile antero-laterale respectiv postero-laterale. Superior se continuă cu encefalul iar inferior se continuă cu filum terminale p穗ă la nivelul coccisului. a vaselor de s穗ge si are ca si cel somatic. Cele două sisteme sunt. iar pe faŃa posterioară se află sanŃul median posterior. respectiv membrului inferior. MADUVA SPINARII. o componentă aferentă si una eferentă. SaŃurile postero-laterale reprezintă locul patrunderii rădăcinii posterioare a nervului spinal.p穗ă la a doua vertebră lombară. Măduva spinării are forma unui cilindru turtit anteroposterior. aflata 絜 legătură cu modificările musculare necesare 絜 permanenta 絜 producerea unei miscări. cordonul alb posterior. ホ ntre feŃele anterioară. care prezintă la nivel cervical si lombar două umflături denumite intumescenŃe.

asigur穗d totodată si tonusul muscular.se găseste 絜 interior sub forma unei coloane. Neuronii cornului posterior sunt neuroni senzitivi care primesc impulsuri nervoase de la receptorii periferici prin rădăcina posterioară a nervului spinal (somatosenzitivi) Celule radiculare anterioare axonul rădăcinile anterioare ale nervului spinal Celule radiculare posterioare axonul rădăcinile posterioare ale nervului spinal B. atunci c穗d sunt puse 絜 legătură cu celulele cornului posterior.se găseste 絜 jurul substanŃei cenusii. Iesiea de sub controlul celulelor corticale determină degenerarea musculară cu atrofie musculară. SubstanŃa cenusie . SubstanŃa albă. 絜 ambele afl穗du-se o reŃea de celule gliale. Aceleasi celule sunt integrate 絜tr-o serie de reflexe. si este formată din fibre nervoase mielinice. Este 絈părŃită 絜 cornul anterior. celule gliale si fibre nervoase. care pe secŃiune transversală are aspectul literei H. organizate sub forma de cordoane: anterior. Cornul anterior prezintă neuroni motori. care primesc multiple impulsuri nervoase de la nivel cortical.IV sacrale. realiz穗du-se controlul idiomotor asupra musculaturii.posterior se află cordonul alb lateral. Structural substanŃa cenusie este formată din celule nervoase. A.III. posterior si lateral. ホ n porŃiunea sacrală alcătuiesc nervii splahnici form穗d parasimpaticul sacral. Cornul posterior este format din celule de dimensiuni mijlocii si axonii lor trec 絜 partea periferică a cordonului lateral si apoi urcă form穗d fascicule 絜 substanŃa albă. Structura internă a măduvei spinării este reprezentată de substanŃa albă si substanŃă cenusie. (neuroni somatomotori alfa si gama) 26 Cornul lateral cuprinde neuroni vegetativi de la nivel toracal la primul segment lombar si reaparitie la segmentele II. lateral si . ホ n regiunea cervicală axonii acestor neuroni ies prin rădăcinile anterioare ale nervului spinal si se opresc 絜 lanŃul ganglionar simpatic distribuindu-se glandelor si cordului. Configuratie interna. pe care le transmit efectorilor .

Al doilea fascicul descendent cu originea 絜 nuclei vestibulari. b) Cordonul lateral.au origine 絜 nucleul rosu din mezencefal.conŃine fibre motorii care aparŃin motilităŃii voluntare si involuntare. serveste controlul echilibrului.este format din : . traiect ascendent sau descendent.posterior. Aceste fascicule se numesc fascicule cerebro-spinale anterioare (piramidale directe). Fasciculele componente ale acestor cordoane au traiect transversal. ce 罇i au originea 絜 celulele motorii ale emisferei cerebrale. care trec pe măsură ce coboară. . termin穗du-se 絜 neuronii motori din cornul anterior opus emisferei din care au originea fibrele. cobor穗d apoi prin cordonul lateral medular si se termină 絜 substanŃa cenusie a cornului anterior.fascicule ascendente reprezentate de fasciculele spinotalamice anterioare.fibre intersegmentare sau de asociaŃie.Tracturile rubro-spinale. la nivelul comisurii albe. care deservesc sensibilitatea tactilă grosieră.fascicule descendente. au origine 絜 neuronii cornului posterior. a) Cordonul anterior.Tracturile cerebrospinale laterale sau piramidal 絜crucisat au originea 絜 emisfera cerebrală. primul intervenind 絜 controlul sinergic iar nuclei bazali 絜 realizarea cordonării. . traiect cuprins 絜tre diferite segmente ale măduvei spinării . axonii acestor neuroni urcă apoi două sau trei segmente medulare prin cordonul posterior.Tracturile tecto-spinal are originea 絜 coliculii cvadrigemeni superiori de partea opusă si se termină 絜 cornul anterior. Fascicule descendente : . pe partea opusă. traversează comisura albă anterioară si trec 絜 cordonul anterior de partea opusă. traiect descendent prin cordonul lateral si fac sinapsă cu neuronii motori din cornul anterior. . Astfel acesti neuroni se află sub controlul cerebelului si a nucleilor bazali. form穗d fibrele comisurale. Participă la realizarea reflexelor . iar la nivelul bulbului trec 絜 cordonul lateral opus emisferei de la care au plecat. dar cu traiect prin corodonul anterior este fasciculul vestibulo-spinal .

ajung穗d la nivelul punŃii.vizuale. particip穗d la realizarea reflexelor spino-vizuale.Tracturile spinotalamice laterale sunt formate din axonii neuronilor din coarnele posterioare. cu originea 絜 apropierea nucleului olivar din bulb. Fasciculele ascendente Sunt reprezentate de fasciculele Goll si Burdach despărŃite de septul intermediar posterior. apoi prin pedunculuii cerebelosi superiori la cerebel.Tracturile spinocerebeloase anterioare pornesc din cornul posterior al măduvei lombare si au traiect ascendent prin cordonul lateral. . 27 . Tracturile spinocerebeloase reprezintă o legătură importantă 絜tre măduva spinării si cerebel. ホ n afara acestor tracturi ascendente 絜 cordonul lateral mai există tracturile spino-tectale care se opresc 絜 mezencefal la nivelul coliculilor cvadrigemeni superiori. considerate din punct de vedere funcŃional ca o cale accesorie de transmitere a sensibilităŃii exteroceptive cu posibilitatea utilizarii 絜 recuperarea sensibilităŃii. prin care se asigură aferenŃele prin care se realizează tonusul muscular si controlul sinergic 絜 miscările voluntare.Tracturile olivo-spinale se mai numesc tracturi bulbo-spinale. Are originea 絜 neuronii din cornul posterior al măduvei lombare si are traiect ascendent ajung穗d la cerebel prin intermediul pedunculilor cerebelosi inferiori. tracturile postero-laterale de importanŃă minimă 絜 transmiterea sensibilităŃii dureroase si termice. Fibrele care intră 絜 alcătuirea fasciculului Goll provin din rădăcinile . tracturile intersegmentare care fac legătura dintre diferite segmente ale măduvei spinării. Rolul lor nu este 絜că bine precizat. c)Cordonul posterior este format din tracturi ascendente care deservesc sensibilitatea si tracturi descendente care apar sub forma unor fascicule scurte intersegmentare. Fascicule ascendente : . care asigură miscarea capului si ochilor 絜 direcŃia stimulului. care trec 絜 cordonul lateral opus si au traseu ascendent ajung穗d la cortexul cerebral după ce fac sinapsă 絜 talamus. .Tracturile spinocerebeloase posterioare se numesc astfel pentru că se află 絜 porŃiunea posterioară a cordonului posterior.

elemente osteoarticulare (SCLEROTOM). părŃi ale muschiului (MIOTOM). o porŃiune de tegument (DERMATOM). sacrale si coccigiene. Aceste elemente nervoase leagă 絜tre ele. 5 perechi sacrate si o pereche coccigiană. Ambele fascicule se opresc 絜 nuclei bulbari Goll si Burdach. Să ne reamintim schema arcului nervos reflex medular. 5 perechi lombare. NERVUL SPINAL Cele 31 de perechi de nervi spinali (rahidieni) au o dispoziŃie metamerică. de fiecare parte a măduvei. . 絜 cordonul posterior al măduvei spinării există fascicule descendente care conŃin fibre situate la diverse nivele. care intră 絜 măduvă prin sanŃul postero-lateral si apoi au traseu ascendent prin cordonul posterior al măduvei. si conduc sensibilitatea tactilă epicritică si sensibilitatea proprioceptivă constientă. ale nervilor spinali-rădăcinile posterioare ale acestora. elemente vasculare (ANGIOTOM) sI elemente viscerale (VISCEROTOM). 28 Dermatomul este regiunea tegumentului inervată de fibre senzitive de la o singură rădăcină dorsală. apar pe nivele scurte sub forma unor fascicule scurte care alcătuiesc tracturi 絜 regiunea toracală. Fasciculul Burdach are fibre cu originea 絜 segmentele toracale superioare si cervicale. O excitaŃie la suprafaŃa corpului este transformată 絜 influx nervos si ajunge prin intermediul fibrelor senzitive (dendritele neuronului din ganglionul spinal) 絜 ganglionii spinali si. fiind situaŃi de o parte si de alta a măduvei spinării si distribuindu-se teritoriilor somatice succesive corespunzătoare metameric.posterioare ale nervilor spinali din segmentele lombare. Fasciculele descendente Desi mai puŃin cunoscute. Se 絈part 絜 8 perechi cervicale. si apoi urcă prin cordonul posterior medular. 12 perechi toracale. Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului 絜 care se găseste un centru nervos (din măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină ventrală (motorie) si o rădăcină dorsală (senzitivă) pe traseul căreia se găseste ganglionul spinal.

Revenind la nervul spinal. iar pe de altă parte la localizarea 絜 măduvă a segmentelor sensibilităŃii viscerale. Rădăcina posterioară este senzitivă. trunchiurile simpatice vertebrolaterale si o reŃea de interneuroni nevraxici foarte bogată.fibre mielinice subŃiri reprezentate de fibrele vegetative preganglionare cu origine 絜 coarnele intermediare.) care acompaniază diferitele afecŃiuni viscerale. trunchi si ramuri terminale. faptul dator穗du-se conexiunilor centrale care există 絜tre nervii senzitivi cutanaŃi sI cei viscerali. Aceasta explică fenomenele senzitive cutanate (durere. arsuri. merge direct sau prin neuronii intercalari la neuronii motori din cornul anterior. Se explică astfel de ce o stimulare cutanată. etc. prin rădăcina posterioară a nervului rahidian (axonii aceluiasi neuron). Rădăcina anterioară este motorie si este formată din 3 tipuri de fibre eferente: . osteoarticulară.fibre mielinice mijlocii care sunt axonii motoneuronilor gama . reamintiŃi-vă componentele acestuia: rădăcini. Pe cale axonilor neuronilor motori radiculari prin intermediul rădăcinilor anterioare si ramurilor nervilor spinali se va produce contracŃia musculară.de aici. Există. de asemeni. fie despre o stimulare există 絜totdeauna decalaje 絜tre originea si terminarea arcului reflex. . Fie că este vorba de un semn. Datorită acestui fapt topografia zonelor hiperalgice poate servi pe de o parte pentru a aprecia semnele obiective ale unei afecŃiuni viscerale 絜 clinică.fibre mielinice groase care reprezintă axonii motoneuronilor alfa . musculară. vasculară sau viscerală va determina apariŃia unui semn sau va avea un efect terapeutic la nivelul oricărui element al acestui metamer prin circuite nervoase spino-spinale. si o organizare longitudinală prin legături intermetamerice care cuprind colateralele fibrelor radiculare aferente. Arcul reflex medular stă deci la baza organizării reflexe transversale (metamerice) descrise anterior. spino-autonome sau autonomo-spinale. prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal si este formată din fibre aferente mielinice si amielinice Ea asigură 絜 cea mai mare parte sensibilitatea tegumentului (teritoriul cutanat superficial). iar un grup profund mai mic se distribuie viscerelor (teritoriul profund visceral).

Trunchiul se desface apoi 絜 două ramuri terminale.plexul cervical. emite si ramuri comunicante si meningeale. articulaŃii. formează plexuri nervoase. senzitive si vegetative. constituit din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi lombari (L1-L4) si filete nervoase din T12 .plexul lombar. nivel de la care nervul spinal reprezintă un nerv mixt (fibre motorii. format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali (C1-C4) . Asigură sensibilitatea regiunii dorsale a trunchiului pe un c穃p median de la vertex la coccige. alcătuit din ramurile anterioare ale ultimilor 4 nervi cervicali (C5-C8) si ale primului toracal (T1) .plexul coccigian la formarea căruia participă prin ramurile lor anterioare ultimii 2 nervi sacraŃi (S3-S4) si nervul coccigian. preganglionare si postganglionare). muschilor autohtoni ai sanŃurilor vertebrale din regiunea toracală.plexul brahial.ramura anterioară si posterioară. Imediat după iesirea lui din foramenul de conjugare se desprinde o ramură recurentă (ramura spinovertebrală Luschka) care repătrunde 絜 canal. Aceste ramuri nu se anastomozează pentru a forma plexuri. cu excepŃia nervului suboccipital si a unor ramuri ale lui C2 si C3 ce realizează plexul cervical posterior (Cruveilhier). lombară. trunchiului si extremităŃilor. Ramurile posterioare (dorsale) 罇i păstrează dispoziŃia segmentară si se distribuie muschilor posteriori ai capului si g穰ului. sacrală. ConsecinŃa acestei distribuŃii constă 絜 faptul că diferite 29 formaŃiuni (muschi. de asemeni mixte .Prin unirea celor două rădăcini se formează trunchiul nervului spinal. Se delimitează astfel 5 plexuri: . oase. Se pare că aceasta ar fi consecinŃa unor schimbări de poziŃie ce se petrec 絜 diferite regiuni si organe 絜 timpul dezvoltării. cu excepŃia celor din regiunea toracală. Ramurile anterioare (ventrale). . Ramurile anterioare se distribuie la muschii si tegumentul regiunilor antero-laterale ale g穰ului. viscere) sunt inervate 絜 acelasi timp de ramuri provenind din mai mulŃi nervi spinali.plexul sacrat format din ramurile anterioare ale celui de-al cincilea lombar (L5) si a primilor 4 nervi sacraŃi (S1-S4) .

. cutanate . nervul cutanat brahial medial si cutanat antebrahial medial.nervii supraclaviculari pentru regiunea supraclaviculară. C7 formează trunchiul mijlociu (truncus medius).muschiul marele drept anterior si lung al g穰ului . Includ: . Ramurile profunde inervează următorii muschi: .nervul transvers al g穰ului pentru regiunea antero-laterală a g穰ului -nervul auricular mare pentru regiunea parotidiană. Fiecare trunchi primar se divide 絜tr-un ram anterior si unul posterior. Aceste ramuri se reunesc la 1/2 a marginii posterioare a sternocleidomastoidianului (punctul nervos al g穰ului al lui Erb) si de aici diverg spre teritoriile cutanate respective. nervul median (rădăcina medială).nervul occipital mic pentru regiunea cefei . facial si ganglionii cervicali simpatici superior si mijlociu. Ramurile anterioare ale trunchiului inferior formează fasciculul medial cu ramuri terminale nervul ulnar.muschiul drept lateral si micul drept anterior .PLEXUL BRAHIAL (plexus brachialis) Este constituit din ramurile anterioare C5-C8 sI T1. Ramurile superficiale asigură sensibilitatea teritoriilor cutanate ale g穰ului. Cu excepŃia primului.muschiul diafragma prin nervul frenic (C3-C4). vag. nervii cervicali se divid 絜 două ramuri (superioară si inferioară) ce se anastomozează 絜tre ele form穗d trei anse prevertebrale din care vor pleca diverse ramuri. 2.muschiul ridicător al scapulei. mastoidiană si partea posterioară a pavilionului urechii . muschii romboizi . motorii. Plexul este situat profund 絜apoia marginii posterioare a muschiului sternocleidomastoidian.profunde. El dă ramuri anastomotice la hipoglos. C5-C6 se reunesc pentru a forma trunchiul primar superior (truncus superior). C8-T1 formează trunchiul primar inferior (truncus inferior). ramurile anterioare ale trunchiurilor superior si mijlociu se unesc form穗d fasciculul 30 lateral av穗d ca ramuri terminale nervul musculocutanat si nervul median (rădăcina laterală).superficiale. PLEXUL CERVICAL (plexus cervicalis) Se formează prin unirea ramurilor anterioare C1-C4. care dă numai un ram descendent. Ramurile plexului sunt: .contribuie la inervaŃia muschilor sternocleidomastoidian si trapez .Ramurile anterioare ale nervilor toracali (cu excepŃia primului) nu formează plexuri 1.

. Dă ramuri colaterale si terminale care la r穗dul lor sunt scurte si lungi. Plexul are raporturi importante cu muschii scaleni. ilioinghinal.nervul suprascapular pentru muschii supra si infraspinos. . fiind reprezentate de nervul musculocutanat.nervii pectorali pentru muschiul pectoral mare si muschiul pectoral mic. cutan brahial. radial. Ramurile terminale se distribuie musculaturii membrului superior. hematom. Ramurile colaterale se distribuie la muschii scaleni si majoritatea muschilor centurii scapulare dupa cum urmeaza: . artera subclavie.nervul subclavicular pentru muschii subclavicular. de o tumoră. median. Ramurile terminale sunt nervul obturator si nervul femural cu teritoriu motor muschii coapsei si senzitiv tegumentele coapsei si gambei (antero-medial). 4. Este situat 絜 partea posterioară a muschiului psoas mare. Ramurile plexului brahial pot fi grupate 絜 ramuri colaterale si terminale. De asemeni. subclaviculară (fasciculele) si axilară (nervii). Ramurile colaterale sunt reprezentate de nervul iliohipogastric. axilar. deci poate fi afectat 絜 fracturi ale rahisului. El poate fi lezat printr-un traumatism sau comprimat de un calus osos.nervul subscapular pentru muschiul subscapular si rotund mare. regiune pubiana si coapsa (antero-lateral). 精 regăsim 絜 regiunea supraclaviculară (trunchiurile primare). plăgi penetrante. .nervul toracal lung pentru muschiul dintat mare. .nervul dorsal al scapulei pentru muschii romboizi. PLEXUL LOMBAR (plexus lumbalis) Este constituit prin unirea ramurilor L1-L3 cu participarea unor filete nervoase din T12 si L4. 絜aintea apofizelor transverse lombare. ulnar (cubital). genitofemural cu teritoriu motor reprezentat de muschii abdomenului si senzitiv de tegumentele fesei. PLEXUL SACRAL (plexus sacralis) . poate fi elongat printr-o tracŃiune brutală efectuată pe membrul superior. femurocutan. . cutan antebrahial. de un bloc fibros cicatriceal. 3.Toate ramurile posterioare se unesc pentru a forma fasciculul posterior cu ramuri terminale nervul axilar si nervul radial.

S4 -plexus pudendohaemorhoidalis) din care pornesc nervii ce merg la perineu. Nervi cranieni. Nervul sciatic mare se divide in 2 ramuri terminale: nervul tibial (sciatic popliteu intern) si nervul fibular comun (sciatic popliteu extern). Bulbul prelungeste măduva spinării 絜tinz穗du-se de prima vertebră cervicală la punte. mai primeste un ram de la S4 ce se anastomozează cu S5. Prezintă ramuri colaterale si un ram terminal (nervul ischiadic sau sciatic mare). Limita dintre bulb si măduva spinării este decusaŃia piramidală. Trunchiul cerebral este o unitate morfofuncŃională alcătuită din trei componente: bulb. ochilor si trunchului. FaŃa posterioară a trunchiului este acoperită de cerebel. A. 31 CURS 6 Trunchiul cerebral. organele genitale externe si viscerele pelvine unde se anastomozează cu plexul hipogastric.Este constituit prin fuziunea trunchiului lombosacrat (L4-L5) cu primele trei rădăcini sacrate. AlŃi nuclei reprezinta centrii care controlează diferite funcŃii-cardiacă. respiratorie. Trunchiul cerebral primeste si integrează semnalele de la nivelul măduvei spinării si trimite semnale spre cerebel si talamus. Are o lungime medie de 28-30cm. gluteal superior si inferior. prezentand o faŃă anterolaterală si o faŃă posterioară. nervul cutan posterior al coapsei. de care este legat prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi. talamus. ホ n plus. Ramurile colaterale includ nervi pentru muschiul sfincter ani si levator ani. muschii bazinului. S3. Intervine 絜 realizarea reflexelor capului. Măduva preungită ( măduva oblongata-bulbul rahidian) ConŃine nuclei care primesc semnale de la tracturile medulare. integrează informaŃiile si trimite rezultate spre cerebel. Unii autori 絈part plexul 絜 două părŃi: plexul sacral propriu-zis (plexus ischiadicus) ce cuprinde nervii ce se distribuie membrului inferior si bazinului si plexul rusinos (S2. La nivelul faŃei anterolaterale se descriu elemente topografice care reprezintă . punte si mezencefal. cortex si cerebel. Toate aceste componente 絈preună cu cerebelul formează creierul posterior sau rombencefalul.Se găseste la intersecŃia semnalelor de la măduvă.

Tot traseu descendent au si tracturile ce aparŃin sistemului moto extrapiramidal. Tracturile ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll si Burdach. Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale. Tracturilor Goll si Burdach li se adaugă tracturile spinotalamice si spinocerebeloase care au traseu prin cordoanele anterioare si laterale. 絜 drumul lor spre talamus. iar lateral sanŃurile antero-laterale. delimitate asa cum am prezentat anterior. Cordoanele posterioare medulare continuate la nivelul bulbului se depărtează form穗d pedunculii cerebelosi inferiori prin care trec tracturile spinocerebeloase. Lateral de sanŃurile antero-laterale. reprezent穗d o continuare a celor de la măduvă. bulbul are 絜 structura sa substanŃă alba si substanŃă cenusie. fără a se opri 絜 bulb. de la nivel măduvei spinării. cu origine la nivelul cortexului cerebral. cu . ce se 絜crucisează la acest nivel. SubstanŃa albă. Se găsesc 絜 cordonul posterior.o continuare a celor de la nivelul măduvei.este organizată sub formă de cordoane. vestibulocerebeloase si cerebelovestibulare. Structura internă a bulbului rahidian Ca si măduva spinării . Ele au trseu prin bulb fără a se opri la acest nivel cu excepŃia celor 絜crucisate care la nivelul decusaŃiei piramidale trec 絜 partea opusă. care continuă tracturile Goll si Burdach de la nivelul măduvei spinării. si alcătuite din tracturi ascendente si descendente. mai exact 絜tre acestea si sanŃurile postero-laterale se găseste regiunea laterală a bulbului importantă prin prezenŃa olivelor bulbare care conŃin nucleul olivar. Acestea delimitează cu fisura mediană anterioară cordoanele anterioare ce prezintă 絜 partea superioară piramidele bulbare prin care trec tracturile descendente -piramidale. 絜tre care se formează tracturile Goll si Burdach. De asemenea la acest nivel se continuă cordoanele laterale medulare. Median se află fisura mediană anterioară. FaŃa posterioară La acest nivel se continuă sanŃul median posterior si sanŃurile posterolaterale.

vestibular B.echivalenŃi ai neuronilor vegetative din coarnele laterale. Tot de la acest nucleu pornesc fibre descendente care se continuă cu fascicule intersegmentare de lanivelul măduvei spinării.IX somatosenzitivi : conŃin al doilea neuron pentru fibrele senzitiv ale nervului trigemen -V visceromotori : originea fibrelor vegetative motorii ale nervilor cranieni IX (nucleul salivator inferior) si X (nucleul dorsal al vagului) viscerosenzitivi : conŃin al doilea neuron pentru fibrele senzitive ale nervilor VII.X (nucleul tractului solitar) proprii : gracilis. dar nu este compactă datorită fragmentării de către tracturile care urcă si coboară.IX. nucleul vestibular care este considerat al doilea neuron pe traseul căii vestibulare. Nucleul olivar reprezintă originea tracturilor olivocerebeloase. NUCLEI BULBARI somatomotori: originea fibrelor nervilor cranieni XII. tectospinal.32 originea 絜 nuclei trunchiului cerebral: fasciculele rubrospinal. SubstanŃa cenusie – păstrează oarecum asezarea la interior.care conŃin al doilea neuron al tracturilor Goll si Burdach.X. XI. cuneat.echivalenŃi ai neuronilor din coarnele anterioare si origine a fibrelor motorii din structura nervilor cranieni.echivalenŃi ai neuronilor din coarnele posterioare. Nu se cunoaste cu exactitate modul 絜 care acest nucleu intervine 絜 activitatea motorie. astfel că apare sub forma unor nuclei. reprezintă originea fibrelor visceromotorii din componenŃa nervilor cranieni. vestibulospinal. Puntea lui Varolio -protuberanta Se numeste asa pentru că reprezintă un loc de trecere pentru marea majoritatea a fibrelor care trec dinspre spre măduva spinării si cortex. olivar. av穗d proiecŃie 絜 paleocerebel. si staŃie pe traseul căilor sensitive care transmit sensibilitatea generală a capului nuclei visceromotori si viscerosenzitivi . care se 絈part 絜: nuclei somatomotori . din bulb. prin intermediul pedunculilor cerebelosi inferiori. exist穗d autori care susŃin că ar exista aferenŃe de la nivel medular spre acest nucleu. dar si fibrele care fac legătura 絜tre nuclei hipotalamici si nucleul dorsal al vagului . nuclei proprii gracilis si cuneat . sau sunt staŃii pe traseul fibrelor viscerosenzitive ale nervilor cranieni. . si de aici spre cerebel. nuclei somatosenzitivi .

ambele căi motorii voluntare. Fibrele transversale care intră 絜 alcătuirea punŃii se adună de o parte si de alta a feŃei anterioară si formează pedunculii cerebelosi mijlocii prin care puntea este legată de cerebel. spinobulbare si spinocerebeloase. Structura internă a punŃii SubstanŃa albă este alcătuită din fascicule transversale sI fascicule longitudinale. Aceste fibre se impart 絜: căi de asociaŃie cerebelo-cerebeloase care unesc emisferele cerebeloase sub forma unei lungi comisuri. căi pontocerebeloase care fac parte din căile motorii secundare cortico-ponto-cerebeloase. Fibrele longitudinale aparŃin căilor senzitive sau motorii fiind reprezentate de fascicule ascendente si descendente.forrmează podisul venticulului IV si este mărginită lateral de pedunculii cerebelosi superiori. particip穗d la realizarea unor reflexe acustice. ca si cei ai bulbului. Fibre transversale cu origine acustică sunt fibre cu originea 絜 nucleul cohlear pontin .este voluminousă si brăzdată de un sanŃ prin care trece artera basilară.sunt formate din pedunculii cerebelosi mijlocii. Din motive didactice le vom prezenta separat din punctul de vedere al configuraŃiei exterioare.trec prin pedunculii cerebelosi mijlocii form穗d fascicule 33 groase si se dispun 絜 trei straturi : superficial. neuroilor medulari. FeŃele laterale . Fasciculele descendente aparŃin căilor motorii piramidale si căilor corticopontine. La acestia se adaugă nuclei proprii. profund si intermediar. Descrierea acestora se poate . Fasciculele ascendente includ fascicule spinotalamice. care trece prin punte si prin pedunculii cerebelosi mijlocii. FaŃa posterioară. FaŃa anterioară. Acest sanŃ este median si lateral de el se găsesc piramidele pontine prin care trec piramidele pontine.Ca si bulbul prezinta o faŃă antero-laterală si o faŃă posterioară. si care se termină 絜 corpul geniculat medial din metatalamus. care au traseu ascendent spre cortex. Fibrele transversale. SubstanŃa cenusie este formată din nuclei echivalenŃi. după ce dau colaterale spre coliculul cvadrigemen superior.

cuprinde pedunculii cerebrali si fasciculele care trec prin acestia *mijlociu. FaŃa anterioară -este reprezentată de pedunculii cerebrali. 34 *nucleul rosu. Este delimitat inferior de sanŃul pontopeduncular. motori. substanŃa neagră formată dintr-o masă de celule nervoase ce au legătură cu nucleii bazali fiind si constituent important al sistemului extrapiramidal. FaŃa posterioară . raportat la nervii cranieni. dar si după rolul lor 絜 senzitii. alcătuiŃi din două fascicule de substanŃă albă ce conŃin căile piramidale 絈preună cu tracturile corticopontine.format din substanŃa reticulată . respiratori.face 絜 funcŃie de poziŃia lor 絜 punte. substanŃa albă prin care trec tracturile rubrospinal.V somatosenzitivi : nucleul principal senzitiv al nervului V . primeste aferenŃe de la cortex . NUCLEI PONTINI somatomotori : originea fibrelor motorii ale nervilor cranieni VII. tectospinal.reprezentat de o masă de substanŃă cenusie 絜 centru. Mezencefalul Este etajul sperior al trunchiului cerebral. Structura internă a mezencefalului Observat 絜 secŃine transversală se constată existenŃa trei etaje. iar superior se continuă cu tracturile optice. si reprezintă locul de unde vor pleca fibre spre corpii geniculaŃi laterali din metatalams. oliva superioară C. cardiaci. fiind . 絜tre care plonjează glanda epifiză.cuprinsă 絜tre pednculii cerebelosi superiori si epitalamus este formată din colinulii cvadrigemeni(superiori si inferiori). vegetative si proprii. FeŃele laterale. nucleul lacrimal proprii : nucleii substanŃei reticulate. ホ n coliculii cvadrigemeni superiori se 絜chid reflexele auditive. mai exact 絜 substanŃa reticulară.VI.sunt reprezentate de sanŃuri laterale care separă pedunculii cerebrali.format din pedunculii cerebrali. al doilea neuron al căii acustice-nucleul cohlear vegetativi : nucleul salivator superior. coliculii cvadrigemeni si anexele acestora. *posterior-cuprinde coliculii cvadrigemeni *anterior.

Nervul optic (perechea II) 罇i are originea 絜 retină. nucleul rosu. coliculii cvadrigemeni Nervii cranieni sunt in numar de 12 perechi. Originea reală a nervilor motori este 絜 nucleii motori ai trunchiului cerebral. *nucleii motori ai nervilor cranieni III si IV. IX. trohlearul sau pateticul (perechea IV). X. II. Nervul olfactiv (perechea I) 罇i are originea 絜 mucoasa pituitară unde se găseste primul neuron olfactiv. ホ n alcătuirea nervilor cranieni 絜t稷nim diferite tipuri funcŃionale de fibre nervoase. axonii acestui neuron străbat lama ciuruită a osului etmoid si pătrund 絜 bulbul olfactiv. cu originea aparentă si reală 絜 encefal. VI. Trimite eferenŃe spre măduva spinării prin fasciculul rubrospinal. unde fac sinapsă cu celulele mitrale (al II-lea neuron olfactiv). restul nervilor cranieni 罇i au originea aparentă 絜 trunchiul cerebral. oculomotor comun (perechea III). si de la cerebel. spre deosebire de nervii spinali unii nervi cranieni conŃin numai un tip de fibră nervoasă. VIII. accesorul (perechea XI).IV) vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III) proprii: substanŃa neagră. opticul (perechea II). XI si XII si micsti:V. Se grupează 絜 nervi senzitivi: I. trohlear (III. VII. axonii acestora din urmă. Originea aparentă este la diferite nivele ale trunchiului cerebral. unde se găsesc primii doi neuroni: celulele bipolare si celulele multipolare. acusticovestibularul (perechea VIII). abductus sau oculomotor extern (perechea VI). . facialul (perechea VII). hipoglosul (perechea XII). Cele două tipuri de nervi se mai deosebesc si prin dezvoltarea ontogenetică. Nuclei mezencefalici somatomotori: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V) somatosenzitivi: nucleii nervilor cranieni – oculomotor. pneumogastricul sau vagul (perechea X). Except穗d nervul olfactiv si optic. prin raporturile cu organele de simŃ si prin faptul că nervii cranieni inervează structurile derivate din regiunea viscero-brahială. iar pentru nervii senzitivi 絜 ganglionii omologi celor spinali. IV. ホ ncep穗d din partea ventrală a encefalului. gloso-faringianul (perechea IX). motori: III. nervii cranieni sunt următorii: olfactivul (perechea I). trigemenul (perechea V).pe traseul căilor extrapiramidale.

Fibrele vegetative. iar fibrele vegetative parasimpatice. după care pătrunde 絜 orbită. a irisului. Nervul oculomotor comun (perechea III) 罇i are originea reală 絜 pedunculii cerebrali.părăsind globii oculari. care se 絜crucisează form穗d chiasma optică. dreptul intern. Nervul trigemen (perechea V) este mixt. Fibrele senzitive 罇i au originea 絜 ganglionul lui Gassel. Leziunile sale au drept consecinŃă devierea laterală a globului ocular (strabismul extern). originea reală se află 絜tr-un 35 nucleu din calota pedunculară. care inervează muschii netezi constrictori si irisul 罇i au originea 絜 nucleul lui Eddinger-Westphal din mezencefal. Originea aparentă este pe faŃa ventrală a protuberanŃei si cea reală 絜 nucleul masticator al punŃii. axonii acestor celule pătrund din punte alături de nervul masticator si fac sinapsă 絜 nucelul senzitiv al trigemenului din punte. . ホ n continuare. inervează parasimpatic muschii intrinseci ai globului ocular: muschii ciliar si sfinterul pupilei. nervul maxilar si nervul mandibular. Inervează motor muschiul ridicător al pleoapei superioare. după ce au făcut un releu 絜 corpii geniculaŃi laterali. apoi părund 絜 cavitatea orbitară si inervează muschiul marele oblic al globului ocular. precum si oblicul mic al globului ocular. care inervează muschii motori ai mandibulei. tracturile optice. Nervul oftalmic culege sensibilitatea din regiunea mucoasei nazale. Nervul trohlear (perechea IV) 罇i are originea aparentă pe faŃa dorsală a mezencefalului imediat sub tuberculul cvadrigemen. formează nervii optici. Dendritele neuronilor din ganglionul lui Gassel culeg sensibilitatea dintr-o vastă regiune a craniului visceral. conduc excitaŃiile optice către scoarŃă. Aparent. dreptul superior si inferior. Fibrele celor doi nervi se 絜crucisează. nervul 罇i are originea 絜 fosa interpedunculară de pe faŃa ventrală a mezencefalului. Fibrele motorii alcătuiesc nervul masticator. o parte din muschii deglutiŃiei si muschiul tensor al timpanului. av穗d o componentă motorie si una senzitivă. form穗d trei ramuri nervoase: nervul oftalmic.

Nervul mandibular după ce iese din craniu prin gaura ovală. senzitive si vegetative. buzei superioare. pentru cea vegetativă 絜 nucleul salivar superior. Ramurile motorii inervează muschii mimicii. ambii 絜 punte. Originea aparentă este 絜 sanŃul bulbopontin. crează posibilitatea lezării sale 絜 afecŃiunile urechii. Originea aparentă este 絜 sanŃul bulbopontin. iar cea reală 絜 trunchiul cerebral la nivelul ventriculului IV. a conjunctivei ochilor si de la tegumentele regiunii frontale si glandei lacrimale. Cele senzitive constituie căi aferente gustative pentru cele două treimi anterioare ale mucoasei linguale. Nervul facial (perechea VII) conŃine fibre motorii. primeste c穰eva fibre de la ganglionul vegetativ optic si se angajează 絜 canalul mandibular. Vecinătatea acestui nerv la nivelul st穗cii temporalului cu urechea mijlocie si celulele mastoidiene. O ramificaŃie a nervului mandibular este nervul lingual care culege sensibilitatea de la mucoasa limbii (cele două treimi anterioare). iar pentru fibrele senzitive 絜 ganglionul geniculat situat pe traiectul nervului. Nervul abducens (perechea VI) este motor si inervează muschiul drept lateral al globului ocular. iesind din craniu la baza apofizei stiloide. expunerea prelungită la . pentru partea motorie 絜 nucleul motor al facialului.a corneii. prin gaura stilomastoidiană. bărbie si de la dinŃii maxilarului inferior. iar cea reală. precum si dinŃilor maxilarului superior. precum si canalul str穃t si cotit intraosos. după ce iese din craniu prin gaura rotundă. foselor nazale. pătrunde 絜 fosa pterigo-palatină si se distribuie tegumentelor regiunii temporale. pavilionul urechii. Culege sensibilitatea de la glanda parotidă. Nervul facial străbate printr-n canal str穃t si cotit st穗ca temporalului. Nervul maxilar. sublinguală si amigdala palatină. malare. pleoapei inferioare. leziunile sale dau strabismul intern (axul sagital al ochiului este deviat medial). de asemenea. iar fibrele vegetative asigură inervaŃia parasimpatică a glandelor sublinguale si submaxilare. glanda submaxilară. muschiul stilohioidian si muschiul scăriŃei.

Originea reală pentru nervul acustic este 絜 ganglionul lui Corti din melc. Fibrele motorii 罇i au originea reală 絜 nucleul . Leziunile facialului se manifestă prin paralizia muschilor mimicii cu asimetria facială. ele vor fi descrise 絜 capitolul despre analizatori. iar axonii transmit informaŃiile nucleilor cohleari. Fibrele senzitive 罇i au originea reală 絜 ganglionul pietros situat pe st穗ca temporalului. ventrali si dorsali din bulb. cele acustice sunt căi auditive. Nervul acustico-vestibular (perechea VIII) este compus din două categorii de fibre: acustice si vestibulare. 絜 vecinătatea nervului facial.frig poate produce leziuni ale trunchiului facialului 絜 conductul intraosos. coboară la baza limbii si dă ramuri motorii pentru musculatura faringelui. a fluieratului. iar axonii le transmit nucleilor vestibulari. situaŃi 絜 planseul ventricolului IV. iar cele vestibulare căi ale echilibrului corpului. suptului si uneori a vorbirii. Originea reală a fibrelor motorii este nucleul ambiguu din bulb. Nervul vestibular 罇i are originea reală 絜 ganglionul lui Scarpa situat 絜 conductul auditiv intern din st穗ca temporalului. Fibrele vegetative 罇i au originea 絜 nucleul salivar inferior din bulb. După ce iese din craniu prin orificiul venei jugulare. 36 Nervul gloso-faringian (perechea X) are originea aparentă 絜 sanŃul antero-lateral al bulbului. 絜apoia olivei. dendritele neuronilor săi culeg excitaŃiile de la celulele receptoare ale canalelor semicirculare. dendritele neuronilor din acest ganglion culeg excitaŃiile acustice de la celulele senzoriale ale organului lui Corti din urechea internă. greutate sau imposibilitatea 絜chiderii pleoapelor. Originea aparentă este 絜 sanŃul bulbopontin. Nervul pneumogastric (vag). (perechea X) este compus din fibre motorii senzitive si vegetative parasimpatice. 絜 nucleul solitar din bulb. axonii neuronilor acestui ganglion conduc excitaŃiile primite de la limbă. căile vestibulare si acustice au un drum deosebit. De la nucleii bulbari. utriculei si saculei. ramuri senzitive pentru treimea posterioare a mucoasei linguale si ramuri vegetative pentru glanda parotidă.

hepatice. splinei. diencefal. ficatului. 37 CURS 7 Cerebel. toracelui si abdomenului. esofagului. Nervul accesor sau spinal (perechea XI) este un nerv motor cu originea reală 絜 nucleul ambiguu din bulb. iese din craniu prin orificiul venei jugulare. plăm穗ilor. ホ n abdomen dă ramuri gastrice. splenice. Inervează motor muschii trapez si sternocleidomastoidian. esofagiene si pericardice. iar altele din bulb. scoarta cerebrala . care asigură inervaŃia senzitivă a mucoasei laringelui si inervează motor muschii corzilor vocale. sub nervul vag. Iese din craniu printr-un orificiu situat l穗gă condilii occipitalului si inervează muschii limbii si o parte din muschii hioidieni. pentru musculatura limbii. ramuri pulmonare. Originea sa aparentă este 絜 sanŃul retroolivar al bulbului. traheii. fibrele vegetative 罇i au originea 絜 nucleul dorsal al vagului din bulb. străbate regiunea cervicală. de unde axonii neuronilor acestui ganglion le conduc la nucleul solitar din bulb. trimite ramificaŃii la nivelul g穰ului. Principalele ramuri ale nervului vag sunt: nervii laringeu superior si inferior. cele senzitive 絜tr-un ganglion situat sub orificiul jugular pe traiectul nervului vag.ambiguu din bulb. iar cea aparentă 絜 sanŃul preolivar al bulbului. Nervul vag este cel mai lung nerv cranian. Nervul hipoglos (perechea XII) este un nerv exclusiv motor. inimii. toracică si după ce pătrunde 絜 abdomen se termină aparent 絜 ganglionii semilunari ai plexului solar. esofag. jejunoileale si colice. stomacului. aparat respirator si inimă. Fibrele vegetative ale vagului asigură inervaŃia parasimpatică a laringelui. laringe. pancreatice. care 絈preună cu ramuri din simpatic formează plexul cardiac. nervii cardiaci. intestinului subŃire si o parte din intestinul gros. pancreasului. senzitiv el culege sensibilitatea de la pavilionul urechii. bronhiilor. Are originea reală 絜 bulb. Vagul inervează motor vălul palatin. stomac. o parte din muschii faringelui si laringele. Aparent el are o serie de ramuri care ies din măduva cervicală.

dar si sub forma unei mase independente situată 絜 interior.este alcătutită din fibre mielinizate. pătura ganglionară formată din celule nervoase Purkinje. vertij. ajunse la nucleul globos apoi la nucleul rosu si 絜 final la cortex. SubstanŃa albă. Masa independentă de substanŃă cenusie este formată din patru nuclei: nucleul dinŃat de la care pornesc fibrele cerebeloolivare. form穗d cortexul cerebelos. o faŃă anterioară si una posterioară. Structura internă a cerebelului Se observă substanŃa cenusie . Prezinta o faŃă superioară. mijlocii si inferiori. Legătura cerebelului cu trunchiul cerebral se realizează prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi . Cortexul cerebelos are aspect foliat cu structură uniformă av穗d trei pături celulare: pătura moleculară alcătuit din fibre nervoase amielinice si celule nervoase. Paleocerebelul controlează muschii antigravitaŃionali ai corpului. SubstanŃa albă se 絈parte 絜 fibre proprii si fibre de proiecŃie. caracteristice cerebelului.superiori. nucleul globos si nucleul emboliform. muschii de susŃinere. nucleul fastigial reprezintă conexiunea fasciculului vestibulocerebelos cu cerebelovestibular. de la care pleacă impulsurile venite prin fascicule spinocerebeloase. Filogenetic cerebelul are trei porŃiuni: arhicerebelul cu rol 絜 orientarea spaŃială. care se găseste la suprafaŃă. astazie. .Reprezinta porŃiunea cea mai mare a creierului posterior. axoni ai celulelor nervoase din substanŃa cenusie dar si alte fascicule aferente si eferente. Are aspectul unei benzi mediane numită vermis de care se prind cele două emisfere cerebeloase. absenŃa răspunsului la miscări de rotaŃie sau la stimularea termică a labirintului. Leziunea sa determină mersul ebrios. iar porŃiunea sa mediană reprezintă peretele ventriculului patru pe care 精 delimitează 絈prenă cu trunchiul cerebral. Este situat posterior faŃă de trunchiul cerebral. o faŃă inferioară. Acesti pedunculi conŃin fibre ce aparŃin substanŃei albe si prin care cerebelul primeste aferenŃele si trimite eferenŃele. pătura granulară alcătuită din celule nervoase mici si foarte multe fibre nervoase care intră 絜 substanŃa albă.

Neocerebelul. funcŃion穗d ca o staŃie pentru calea sensorială spre cortex. constituindu-se ca un element de protectie a motoneuronilor in raport cu eferentele provenite de la centrii superiori. Desi primeste multiple aferente. 3) ca ''aparat coordonator'' . al cărui rol este acela de corelaŃie a impulsurilor senzoriale. Stimulii exteroceptivi impreuna cu informatiile culese de receptorii analizatorului vestibular ajung la cerebel. Caudal de talamus se găsesc două părŃi laterale care formează corpii geniculaŃi laterali si mediali (metatalamusul). Protectia se realizeaza prin blocarea impulsurilor senzitivosenzoriale care activeaza substanta reticulata.care sta la baza obtinerii abilitatilor si prin care miscarile articulare se integreaza in lanturile cinematice. Rothwell realizeaza o schema a functiei cerebelului astfel: 1) ca '' aparat de timp'' . ホ n regiunea subtalamică se află hipotalamusul alcătuit din structuri nervoase .in care cerebelul isi perfectioneaza sinapsele. Plec穗d de la anatomia cerebelului si legăturile anatomice ale acestuia cu celelalte structuri ale nevraxului. 38 ceea ce permite invatarea miscarii.este porŃiunea cea mai t穗ără care acŃionează ca o fr穗ă asupra miscărilor voluntare. g`ndita si comandata de cortex. observăm că cerebelul se găseste at穰 pe căile senzitive c穰 si pe căile motorii. cerebelul nu reprezinta sediul nici unei eferente spre motoneuronii medulari. 絜 special asupra celor care cer o activitate de control si oprire cum ar fi miscările fine executate de m穗ă. 2) ca ''aparat de invatare'' . La extremitatea posterioară 絜 porŃiunile 絜vecinate părŃilor laterale se găseste epitalamusul alcătuit din mai multe formaŃiuni nerovase si de glanda epifiză. astfel inc`t eferentele ce urmeaza a fi declansate au nevoie de un numar mai mic de aferente.in care cerebelul intervine oprind miscarea . DIENCEFALUL Componenta cea mai importantă este talamusul alcătuit din două mase nucleare mari. in momentul si locul dorit. datorita repetarii in timp a aferentelor si eferentelor in care acesta este implicat.

care deŃin legături cu tracturile optice si cu sistemul limbic, reprezentand centrul de integrare al activităŃii vegetative. Talamusul reprezintă structura esenŃială pentru perceperea unor senzaŃii. Prezinta mai multe feŃe convexa - medială; laterală; superioară, la nivelul căreia se găsesc plexurile coroide cu rol 絜 secreŃia lichidului cefalorahidian; inferioară ; anterioară ; posterioară. Structura internă a talamusului . In structura acestuia predomină substanŃa cenusie dar suprafaŃa este acoperită cu substanŃă albă, ca si faŃa laterală. Prin intermediul unei lame de substanŃă albă, substanŃa cenusie este fragmentată 絜 aproximativ 60 de nuclei, asezaŃi 絜 următoarele grupe : Conexiunile talamusului se realizează prin aferenŃe si eferenŃele sale cu toate structurile nevraxului. Astfel datorita legaturilor cu cu hipotalamusul, trunchiul cerebral si aproape toate părŃile cortexului cerebral, primeste aferenŃe ale tuturor sensibilităŃilor exteroceptive, proprioceptive, viscerală. Din punct de vedere funcŃional talamusul este cea mai importantă zonă de integrare a nevraxului pentru că aici vin toate informaŃiile de la receptorii somatici, splahnici, de la aparatul vizual. La acest nivel toate aceste informaŃii sunt puse 絜 legătură unele cu celelalte, corelaŃia fiind simplă dar cu posibilitatea de a se constientiza, mai ales pentru sensibilităŃile banale cum este durerea, aceasta răm穗穗d activa chiar si 絜 absenŃa legăturii talamusului cu cortexul. De asemenea prin legăturile nucleului medial cu hipotalamusul ajung la cortex informaŃiile viscerale si astfel activitatea viscerală ajunge să fie controlată de la nivel cortical ; controlul se exercita asupra reacŃiilor emoŃionale si instinctive generate de aferenŃele viscerale. Metatalamusul este o structură importantă prin corpii geniculaŃi ce contin al treilea neuron pentru căile auditive si vizuale. Corpul geniculat medial conŃine al treilea neuron al căii auditive si este locul de la care pleacă fibre spre cortexul

temporal, iar corpul geniculat lateral primeste fibre din tractul optic, are legături cu coliculii cvadrigemeni superiori si trimite fibre la cortexul occipital. Epitalamusul este alcătuit din nuclei, comisura albă si glanda pineală . Hipotalamusul reprezinta sediul mecanismelor integrative cu rol 絜 reglarea funcŃiilor vitale ale organismului. Este alcătuit din patru grupuri de nuclei: grupul anterior grupul medial-ventromedial si dorsomedial grupul lateral grupul posterior Grupul anterior si posterior conŃin centrii termoreglării -cel anterior centrul termolizei, iar cel posterior centrul termogenezei. 39 Nucleii hipotalamici de integrare parasimpatica secreta neurohormoni (ADH /vasopresina si ocitocina) care se depoziteaza in hipofiza posterioara prin intermediul tractului hipotalamohipofizar. Nucleii hipotalamici de integrare simpatica secreta hormoni numiti factori de eliberare/inhibare pentru secretia adenohipofizei. Acesti hormoni ajung la adenohipofiza prin intermediul sistemului circulator port hipotalamohipofizar PopaFielding. Tractul hipotalamo-hipofizar impreuna cu sistemul port formeaza tija pituitara. Hipotalamusul prin conexiunile sale reprezintă centrul homeostaziei, primind informaŃii de la organele interne si talamus, venite pe calea sistemului nervos autonom. Situat 絜tre sistemul endocrin si sistemul nervos hipotalamusul primeste si transmite informaŃii către sistemul endocrin, control穗du-l. Ceea ce este sigur este faptul că hipotalamusul, prin centrii săi, asigură prin mecanisme de feedback negativ reglarea temperaturii corpului, reglarea presiunii osmotice, aportul alimentar si hidric (senzatii de foame, sete), a functiilor respiratorii, cardiovasculare, sexuale . Prin legăturile sale cu sistemul endocrin, hipotalamusul participă la reglarea activităŃii endocrine, reglarea metabolismului intermediar si hidric. ホ mpreună cu sistemul limbic participă la integrarea funcŃiilor vegetative, la generarea răspunsului fiziologic emoŃional care 絜soŃeste manifestările vegetative, intervenind astfel in starile emotionale, de comportament si de stres.

NUCLEII BAZALI SituaŃi 絜 interiorul sau la baza emisferelor cerebrale,asa cum consideră unii autori, sunt două perechi de nuclei, cunoscuŃi si sub numele de corpi striaŃi. Marea majoritate a neuroanatomistilor 琇 consideră alcătuiŃi din nucleul caudat putamen, amigadaloid, globus pallidus si consideră că sunt conectaŃi cu nuclei subtalamici, cum sunt substanŃa neagră si nucleul rosu. Conexiunile corpilor striaŃi se realizează prin care fibre aferente si eferente. Fibrele aferente ajung la nucleii bazali venind de la talamus, aceasta fiind probabil calea prin care ajung informaŃiile de la cortex. Fibrele eferente ies din nuclei bazali si ajung la talamus, hipotalamus si nucleul rosu. FuncŃional nucleii bazali se interpun pe căile olfactive, iar prin fibrele eferente stabilesc legături cu centrii motori din trunchiul cerebral si măduva spinării. Legătura cu căile olfactive are importanŃă , mai ales la animale 絜 realizarea miscării. Rolul său 絜 controlul tonusului muscular, datorită legăturii cu nucleul rosu, a fost dovedit experimental, prin extirpare, ceea ce a dus la rigiditate hipertonie si tremor. Acestea pledează pentru rolul corpului striat 絜 activitatea motorie. EMISFERELE CEREBRALE Emisferele cerebrale ca parte a encefalului reprezintă segmentul sistemului nervos central care menŃine starea de constienŃă. Alături de talamus, care participă la integrarea sensibilităŃii specifice, emisferele cerebrale sunt cele care iniŃiază miscarea, fiind procesorul central. Fiecare emisferă cerebrală are patru lobi - frontal, parietal, occipital si temporal, situate 絜 dreptul masivelor osoase corespunzătoare, fără 絜să a exista o 絜tindere at穰 de precisă, 絈părŃirea fiind mai mult conveŃională. Fiecare lob este o unitatea funcŃională, care primeste semnale si trimite semnale spre diverse alte etaje ale sistemului nervos central. Cele două emisfere cerebrale sunt legate 絜tre ele prin structuri de substanŃă albă-corpul calos si comisura albă. Fiecare emisferă are : 40

sanŃul central (Rolando) . dar si circumvoluŃia postcentrală care găzduieste centrii superiori ai sensibilităŃii somatice. Prezintă pe suprafaŃa sa două sanŃuri care delimitează astfel lobul parietal superior si inferior.formează limita posterioară a lobului frontal. Lobul parietal.desparte lobul parietal de lobul occipital sanŃul corpului calos se găseste pe faŃa mediană a emisferelor cerebrale. cu rol de a separa lobii si ariile corticale. unele mai ad穗ci altele mai puŃin ad穗ci. FaŃa laterală a emisferelor cerebrale. El este brăzdat de mai multe sanŃuri si este zona de proiecŃie a aferenŃelor vizuale. Lobul occipital – este situat 絜tre sanŃul parietooccipital si incizura preoccipitală. SuprafaŃa neregulată a emisferelor cerebrale se datorează cresterii inegale a unor teritorii din scoarŃa cerebrală si disproporŃionalităŃii dintre dezvoltarea funcŃională si capacitatea cutiei craniene. fiind cuprinsă 絜tre fisura longitudinală si fisura cerebrală laterală sanŃul parietooccipital . Descriem 絜 continuare cele mai importante sanŃuri de pe suprafaŃa emisferelor cerebrale: fisura cerebrală laterală ( sanŃul Sylvius).o faŃă laterală.desparte lobul frontal de cel temporal. cea superioară găzduieste centrii auditivi. . FaŃa medială a emisferelor cerebrale.este cuprins 絜tre sanŃul central si sanŃul parietooccipital.temporal superior si temporal inferior. paralel cu corpul calos sanŃul calcarin se află pe faŃa mediană 絜tre polul posterior al emisferei cerebrale si sanŃul parietooccipital Lobul temporal-se află sub sanŃul Sylvius si este 絈părŃit 絜 trei circumvoluŃii prin intermediul a două sanŃuri . care vine 絜 raport cu calota craniană o faŃă mediană situată sagital o faŃa inferioară care este 絜 raport cu baza craniului Emisferele prezinta un pol anterior (frontal) si unul posterior (occipital). inferioară si mijlocie. iar pe suprafaŃa lor exista numeroase scizuri. Cele trei circumvoluŃii sunt: circumvoluŃia temporală superioară.

un trunchi si o extremitate posterioară.Cel mai important si vizibil element de pe această faŃă este corpul calos sau comisura mare.este format din celule piramidale gigante Betz. FaŃa inferioară este brăzdată de numeroase sanŃuri care delimitează circumvoluŃii cerebrale. destinate legăturii cu nucleul anterior al talamusului prin căi aferente si eferente.iar dendritele ajung spre suprafaŃa scoarŃei. Stratul piramidal intern (ganglionar) . spre stratul molecular. forma.conectate prin dendrite la celulele stratului molecular. SubstanŃa cenusie formeaza scoarŃa cerebrală. la care straturile se 絜trepătrund.este alcătuit din celule mici stelate care au eventuale conexiuni cu celulele stratului piramidal. FaŃa inferioară a emisferei cerebrale Prezintă o porŃiune anterioară ce corespunde regiunii orbitare si o porŃiune posterioară care formează asa numitul lob temporo-occipital. Stratul multiform (polimorf) .are celule granulare de tipul nucleilor de asociaŃie. modul de 41 comportare a axonilor si dendritelor.este compus din celule fusiforme ai căror axoni ajung 絜 substanŃa albă a emisferelor cerebrale.iar axonii intră 絜 substanŃa albă.conŃine celule piramidale distanŃate 絜tre ele. Celulele nervoase ale scoarŃei cerebrale au o marie varietate 絜 ceea ce priveste mărimea. Stratul piramidal extern . ホ n funcŃie de dispoziŃia straturilor apar trei tipuri de structuri corticale: Paleocortexul. care are o extremitate anterioară. celule nerovase mici cu axoni scurŃi si număr variabil de dendrite. Stratul granular extern . Pe toată 絜tinderea ei scoarŃa cerebrală este alcătuită din mai multe straturi de celule Stratul molecular este format din fibre mielinice paralele cu suprafaŃa. Stratul granular intern . Partea posterioară a feŃei mediale prezintăo zonă periferică si una centrală. reprezintă sectorul olfactiv al . Structura emisferelor cerebrale este asemanatoare cu a celorlalte etaje ale nevraxului fiind alcătuite din substanŃă cenusie asezată la exterior si substanŃă albă asezată la interior.

De la acest nivel pornesc din celulele Betz căile piramidale . girusul dintat.reprezintă o asociere de zone motorii cu zone de recepŃie pentru integrarea sensibilităŃii. invatarea.expresii ale vietii sociale. memoria) nivelul 3.starea de alerta asupra mediului extern si intern nivelul 2. Neocortexul . termoreglarea. cea mai veche formatiune filogenetica a emisferelor cerebrale.corticobulbare si . Aceste zone primesc aferenŃe de la paleocortex. tracturi olfactive care au un traiect sinuos si formează bulbii olfactivi.neocortexul motor . timp. alcătuiŃi din mai multe pături de celule si fibre nervoase. avand numai trei straturi. mai correct. Axonii acestor celule alcătuiesc tracturile olfactive care ajung la nivelul arhicortexului. coordonarea miscarii ca intensitate.concepte abstracte verbale sau ale entitatilor cantitative nivelul 4. formată din celule piramidale Betz. corpul amigdaloid. zone psiho-motorii. Aceste zone se numesc zone motorii sau.cuprind circumvoluŃia precentrală din lobul parietal. aria septala. personalitate. girusul cingulae.scoarŃei cerebrale si cuprinde formaŃiuni situate pe faŃa orbitară a lobului frontal. Hipocampul este cea mai primitivă structură.celulele mitrale.instinctele inascute ( foamea. Sistemul limbic include cortexul orbitofrontal. explic穗du-se astfel apariŃia.este alcătuit din formaŃiuni inelare situate 絜 jurul fiecărei emisfere. pe cale reflexă a unor manifestări generale vegetative in cazul stimulării zonelor olfactive. I. setea. stil de viata. EferenŃele pornite de la acest nivel ajung la hipotalamus. opinii Legat de activitatea motorie sistemul limbic intervine in programarea si strategia miscarii. Arhicortexul . El are influenta asupra celor patru nivele de ierarhizare ale comportamentului: nivelul 1. Aceste doua formatiuni formeaza sistemul limbic. neocortex si hipotalamus. hipotalamusul. Zonele motorii . hipocampul. unii nuclei din talamus. ホ n porŃiunea posterioară a zonei precentrale este destinată miscărilor voluntare individuale. Experimental s-a demonstrat că această zonă controlează miscările voluntare ale hemicorpului opus.sau hipocampul. secventialitate. girusul parahipocampic. La nivelul bulbilor olfactivi se găseste al doilea neuron al căii olfactive .

Respect穗d aceste criterii m穗a. o reprezintă a suprafaŃa care corespunde suprafeŃei corpului si 絜 care fiecare segment al corpului are o reprezentare 絜 ordine inversă. membrele superioare.este zona sensibilităŃii. stereognozie. Zonele de recepŃie . prin intermediul cărora se modifică activitatea măduvei si astfel descărcările de la măduva spinării spre periferie sunt stimulate sau inhibate. limba au reprezentarea cea mai mare. Lobul parietal este o zonă de corelaŃii a informaŃiilor senzoriale legate de sensibilitatea somatică. trunchiul. astfel că reprezentarea cea mai largă o au segmentele care prezintă posibilităŃii mari de miscare.42 corticospinale. Este ceea ce se numeste. Suprafetele corespunzatoare regiunilor motorii nu sunt corespunzătoare mărimii segmentului. occipital si temporal. Fibrele care pleacă din aceste zone se alătură celor care 罇i au originea 絜 trunchiul cerebral. ExplicaŃia acestei asezări este dată de considerente de ordin embriologic. Fibrele extrapiramidale care pleacă de la nivel cortical 絜soŃesc fibrele piramidale. capul spre sanŃul Sylvius. II. mai ales miscări de fineŃe. ProiecŃia la acest nivel a zonei de la care pornesc aceste căi. 絜 neurologie. element care face parte din obiectivele recuperării prin mijloace kinetice. Zona postcentrală din lobul parietal are o porŃiune anterioară care primeste aferenŃe de la talamus primind astfel toate fibrele sensibilităŃii somatice-exteroceptivă si . cu centrii situaŃi 絜 cortexul parietal. importantă fiind valoarea funcŃională a regiunii respective. Reprezentarea se numeste homunculus motor. Regiunile motilităŃii involuntare corespund ariilor extrapiramidale.neocortexul receptor . auditivă si vizuală. se opresc 絜 substanŃa reticulată din punte sau din bulb.membrele inferioare. care se găseste 絜 girul postcentral din lobul parietal. faŃa. Prin activitatea sa se obŃine si se reŃine recunoasterea precisă a obiectelor odată cu stabilirea 絜semnătăŃii lor.

nervosi. Lezarea sa determină agrafia.proprioceptivă. 43 CURS 8 Capul. lezarea sa determina cecitatea verbală. Lezarea sa determină anartrie. acelasi gir este destinat 絜Ńelegerii vorbirii. vasculari. zona centrală a substanŃei albe apare ca o zonă ovală 絜 jurul căreia se află o margine sinuousă reprezentată de substanŃa cenusie. SubstanŃa albă a emisferelor cerebrale.interpretarea vocii si zgomotelor).pentru recepŃia vorbirii (vocii) . care se pot 絈părŃi . SubstanŃa albă este alcătuită din fibre cu mielină de diferite mărimi. C穃purile corticale ale limbajului. pe faŃa internă a emisferelor cerebrale si o arie a sensibilit ăŃii segmentare. fibre comisurale.Pe secŃiune. musculari. la care se adaugă auzul . după direcŃie si după legăturile lor 絜 trei sisteme: 1. factori ososi. Acestea sunt dispuse in 4 etaje : cel inferior este etajul .factori topografici Reprezinta segmentul cel mai inalt al corpului uman. ce unesc diverse zone corticale ale aceleasi emisfere 3. girul al treilea frontal-pentru vorbire. Limbajul presupune intrarea 絜 acŃiune a unor mecanisme de emitere (miscări manifestate sub forma sunetelor) si mecanism de recepŃie (vederea-interpretarea formelor imaginilor scrisului. fibre de asociaŃie. El se sprijina prin intermediul gatului pe trunchi. Aria somatosenzitivă a corpului este divizată 絜tr-o arie a sensibilităŃii generale corpului. Are o importanta deosebita datorita formatiunilor si organelor pe care le contine. fibre de proiecŃie care fac legătura cortexului cerebral cu trunchiul cerebral si cu măduva spinării. care fac legătura dintre cele două emisfere 2. articulari. ProiecŃia zonelor sensibilităŃii somatice se face sub forma homunculusului senzitiv reprezentarea respect穗d aceleasi criterii pe care le respectă si reprezentarea motorie. Zonele de expresie verbală sunt: girul al doilea frontal-pentru scris. gatul si trunchiul: regiuni topografice. CAPUL. primul gir tempora l. Partea posterioară acestei zone este cea care raportează aferenŃele primite la vechea experienŃă si 絜 acest fel este posibilă evaluarea si discriminarea aferenŃelor.lezarea determinaă surditatea verbală.

actiunea durei mater : factori biologice de adaptare la mediu : ortostatismul. Raportul dintre inaltimea capului fata de cea a corpului se modifica in cursul dezvoltarii ontogenetice : in luna a 3-a a vietii intrauterine raportul este de 1. Neurocraniul are forma unui ovoid cu axul mare anter-posterior si cu extremitatea mai voluminoasa orientata posterior. care contine encefalul. occipital) si baza craniului (zigomatic. in luna a 5-a de viata este de 1/3. trece prin baza procesului mastoidian si urmează linia nuchală superioară p穗ă la protuberanŃa occipitală externă. Esenta acestui proces a constat in dezvoltarea ampla si rotunjirea neurocraniului. la nou-nascut este de 1. 2 parietale. Umanizarea a fost conditionata de dezvoltarea puterica a encefalului. Forma capului uman este mult diferita de cea a celorlalte mamifere datorita procesului de umanizare. La randul sau este format din 2 regiuni : calvaria sau bolta craniana (frontal. locomotia mai lenta. 2 lacrimale. actiunea muschilor cefei si a celor masticatori. etajul superior. iar la adult ajunge la 1/8. factori mecanici : gravitatia. Scheletul capului (craniul) este alcatuit din neurocraniu – ce adaposteste encefalul – si viscerocraniul – ce adaposteste organele de simt si segmentele initiale ale aparatului digestiv si pulmonar. Limita inferioara. 2 cornete inferioare .digestiv-gustativ. precum si asezarea sa deasupra viscerocraniului. etajul organelor de simt (stato-acustic si visual). este reprezentată de linia ce urmează marginea inferioară a corpului mandibulei si continuă cu orizontala convenŃională dusă p穗ă la marginea anterioară a muschiului sternocleidomastoidian. 2 nazale. 2 temporale. involutia aparatului dentomaxilar. care il desparte de gat. sfenoid. etmoid. urmeaza cel respirator-olfactiv (ambele strans legate si de vorbire). neural. concentrarea principalelor organelor de simt la limita dintre etajul neural si cel visceral. urcă apoi de-a lungul acestei margini.

muschii . Muschii masticatori se aseamana cu restul muschilor scheletici. Etajul neural al capului este situat in partea superiaora si posterioara a capului. Oasele componente sunt grupate astfel incat formeaza maxilarul inferior. trece pe sub porul acustic extern si ajunge la marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian. maseterul si cei 2 pterigoidieni medial si lateral) care au aproape exclusiv numai acest rol mobilizator al mandibulei si alti muschi cu rol ajutator in masticatie : muschii pielosi orofaciali. alcatuit de singurul os mobil al scheletului capului. zigomaticul). Muchii capului se impart in muschi masticatori si muschi ai mimicii (pielosi). contribuind la delimitarea cavitatii craniene. mandibula.mandibulara (sinoviala. urmeaza marginea supraorbitara a frontalului. Viscerocraniul are forma unei prisme cu 5 fete. avand 2 insertii osoase dintre care una pe mandibula. muschii limbii. Ei sunt muschi motori ai mandibulei. articulatia temporo. si maxilarul superior alcatuit din alte 3 oase perechi (maxila. 44 Etajul facial al capului (portiunea viscerala sau faciala) este situata in partea anteriaora si inferiaora a acestuia. palatinul. Din punct de vedere topografic capul se subdivide in etajul neural si etajul facial. condiliana). proiectie anterioara (protractie) si posterioara (retractie). prin cea superioara fixanduse pe exobaza craniului. fiind constituit din cutia osoasa a neurocraniului acoperia de o serie de planuri moi. miscari de lateralitate. Delimitarea se realizeaza prin linia care porneste de la glabela. Articulatiile oaselui capului sunt de tip suturi cu o singura exceptie. Fata cuprinde atat regiuni superficiale (somatice) cat si regiuni profunde (somatice si viscerale). Ambele regiuni prezinta o fata exocraniana si una endocraniana. In masticatie participa pe langa cei 4 muschi masticatori propriu-zisi (temporalul.si vomerul). realizand miscari de ridicare si coborare. Adaposteste encefalul invelit de meninge. arcul zigomatic.

m. m. m. m. m. Posterior limita este reprezentată de linia convenŃională transversală care uneste cele două articulaŃii acromioclaviculare. Limita superioară este reprezentată de limita inferioara a capului. au volum si forta redusa. Regiunile somatice ale g穰ului sunt 絜 număr de 4. profund se găseăte regiunea prevertebrală. coborator al buzei inferioare. m. mental). unele somatice si altele viscerale. orbicular al ochiului. ridicator al buzei superioare. m. Se descrie o regiune mediană (regiunea anterioară a g穰ului). occipitofrontal. Topografic g穰ul se 絈parte 絜 două mari porŃiuni: una posterioară care se studiază odată cu regiunea rahidiană si alta anterioară sub絈părŃită 絜tr-o serie de regiuni topografice. Muschii pleoapelor (m. m. buccinator. m. zigomatic mare. faŃa superioară a articulaŃiei sternoclaviculare si a claviculei p穗ă la articulaŃia acromioclaviculară. ridicator al unghiului gurii. m. Muschii mimicii sunt dispusi in jurul orificiilor fetei. ridicator al buzei superioare si al aripii nasului. orbicular al gurii. Se impart in : A. una din insertii fiind obligatoriu cutanata. depresor al sprancenei. m. 絜cadrată de o parte si de alta de cele 2 regiuni sternocleidomastoidiene. m. zigomatic mic. m. Muschii nasului (m. m. Gatul si trunchiul . La r穗dul ei regiunea anterioară a g穰ului este sub絈părŃită 絜tr-o regiune infrahioidiană si una suprahiodiană. Onto si filogenetic cei 4 masticatori deriva din arcul mandibular si sunt deci inervati din nervul mandibular. depresor al sprancenei.Factori topografici G穰ul (cervix-collum) reprezintă segmentul care face legătura dintre cap si trunchi. temporoparietal) B. nazal. Muschii regiunii gurii (m. corugator al sprancenei. m. rizorius. Limita inferioară se trasează de la nivelul incizurii jugulare a sternului. coborator al unghiului gurii – triunghiularul buzelor. trec穗d prin procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre cervicale. depresor al septului) D.suprahioidieni si muschii craniomotori (muschii cefei). m. lateral de acestea sunt situate regiunile laterale ale g穰ului. descrisa anterior. C. sunt lipsiti de fascie si se misca odata cu pielea. Muschi ai boltii craniene (m. procerus. Trunchiul (truncus) reprezintă segmentul corpului situat sub g穰 si pe care .

Dacă descompunem teoretic măduva 絜 segmentele corespunzătoare fiecărei perechi de nervi spinali. ImportanŃa regiunii rahidiene constă 絜 primul r穗d 絜 prezenŃa măduvei spinării care imprimă afecŃiunilor coloanei si 絜 special traumatismelor regiunii un caracter de o deosebită gravitate. porneste de la incizura jugulară a sternului. din motive didactice studiul pelvisului va fi realizat 絜 cadrul membrului inferior. a claviculei si a articulaŃiei acromioclaviculare. numite mielomere. Raportul dintre mielomere si perechea de nervi . abdomenul. ホ n cadrul trunchiului vor fi studiate regiunea rahidiană. Este format din trei segmente: toracele. se continuă cu creasta iliacă si ajunge la linia ce uneste spina iliacă posterosuperioară cu v穩ful coccigelui. ligamentul inghinal (plica inghinală). trece prin marginea superioară a pubelui. putem spune că ea este formată din succesiunea a 31 de segmente. toracele. ホ n jos. urmează faŃa superioară a articulaŃiei sternoclaviculare. Fiecare din acestea include 絜tre pereŃi c穰e o cavitate cu un conŃinut visceral deosebit de important.se prind rădăcinile membrelor. Regiunea rahidiană se 絜tinde 絜 partea posterioară a g穰ului si a trunchiului cuprinz穗d coloana vertebrală 絈preună cu conŃinutul canalului vertebral precum si totalitatea părŃilor moi situate dorsal de ea. si apoi linia convenŃională transversală dusă p穗ă la procesul spinos al vertebrei C7. trunchiul este limitat faŃă de membrele inferioare prin linia care porneste 絜tr-o parte si 絜 cealaltă de la simfiza pubiană. faŃa superioară a coastei 絜t稱a si marginea superioară a manubriului sternal.planul oblic orientat 絜 jos si 絜ainte care trece prin discul 45 intervertebral C7-T1. Limitele trunchiului sunt următoarele: la suprafaŃă. ホ n substanŃa cenusie a măduvei spinării se găseste originea reală a fibrelor motorii si terminaŃia reală a fibrelor senzitive ale nervilor spinali. ホ n profunzime . limita superioară carel separă de g穰. abdomenul si pelvisul.

Aceste elemente nervoase leagă 絜tre le. variabil 絜 funcŃie de regiunea considerată a coloanei. Pentru stabilirea numărului de ordine a mielomerului sau a rădăcinilor unei anumite perechi de nervi spinali trebuie determinate prin palpare procesele spinoase ale vertebrelor.絜tre procesul spinos ale vertebrei T12 si cel al vertebrei L2.la nivelul proceselor spinoase ale vertebrelor T6-T10. părŃi ale muschiului (miotom). masajului reflex sau acupuncturii 絜 diminuarea durerii sau chiar tratarea leziunilor viscerale.絜 regiunea toracică superioară (T1-T5). corespondenŃa este ca mielomerele sacrate si cu cel coccigian. arsuri) care acompaniază diferite afecŃiuni viscerale.spinali care le corespund pe de o parte si vertebre pe de alta reprezintă topografia vertebro-medulară (vertebro-radiculară). El conŃine cavitatea toracică 絜 care sunt situate cea mai mare parte a organelor aparatului respirator (plăm穗i.procesului spinos T11 si spaŃiului interspinos subajacent 靖 corespund mielomerele lombare 3-5 .絜 regiunea cervicală formula este N+1 . formula este N+3 . Toracele constituie porŃiunea superioară a trunchiului. dar si influenŃa pozitivă a anesteziei cutanate segmentare. ホ n continuare se va utiliza formula lui Chipault si anume la numărul (N) al procesului spinos se adaugă un coeficient numeric. Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului 絜 care se găseste un centru nervos (絜 măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină ventrală (motorie) si una dorsală (senzitivă) pe traseul căreia se găseste ganglionul spinal. de fiecare parte a măduvei o porŃiune de tegument (dermatom). trahee. Astfel: . elemente osteoarticulare (sclerotom). unui proces spinos 靖 corespunde mielomerul N+2 . elemente vasculare (angiotom) si elemente viscerale (viscerotom). Are forma unui trunchi de con usor turtit anteroposterior. bronhii). Astfel se explică fenomenele senzitive cutanate (durere. o .

Organele sunt protejate relativ de cutia toracică fiind posibile leziuni ale organelor interne 絜 cazul unor traumatisme puternice. ホ n profunzime limita superioară este reprezentată de planul oblic 絜 jos si 絜ainte care trece prin discul intervertebral C7-T1. cu convexitatea superioară a acesteia. trece de o parte si de cealaltă de-a lungul claviculelor p穗ă la articulaŃiile acromioclaviculare. noduri limfatice.linia mediosternală . Forma boltită.este verticala ce coboară prin marginea anterioară a sanŃului axilar. p穗ă la marginea superioară a manubriului sternal.verticala cobor穰ă din v穩ful axilei . determină o pătrundere a organelor din cavitatea abdominală spre torace.este linia mediană anterioară . arcul costal p穗ă la coasta a X-a.linia medioclaviculară . Această limită nu corespunde 絜să peretelui inferior al cavităŃii toracice care este format de diafragmă. Limitele toracelui sunt următoarele: 絜 partea superioară. astfel 絜c穰 toracele este mai 絜alt 絜 partea sa posterioară.este linia verticală ce trece prin mijlocul claviculei . c穗d braŃul este 絜 abducŃie sau ridicat vertical.linia axilară anterioară .parte a tubului digestiv (esofagul). v穩ful coastelor XI si XII. marginea inferioară a acesteia din urmă si discul intervertebral T12-L1. de-a lungul feŃei superioare a primei coaste. marile colectoare limfatice si nervi importanŃi. corespunde marginii anterioare a muschiului pectoral mare . ホ n anatomia topografică se folosesc la torace următoarele linii convenŃionale de orientare: .descinde de-a lungul marginii sternului . Diafragma este situată 絜tr-un plan oblic 絜 jos si 絜apoi ce pleacă de la baza procesului xifoid pentru a ajunge la discul intervertebral T12-L1. organul central al aparatului circulator si vasele mari din imediata sa apropiere.linia medioaxilară . Limita inferioară trece la suprafaŃă prin baza procesului xifoid. limita de suprafaŃă porneste de la incizura jugulară a sternului.linia parasternală . se continuă apoi prin linia orizontală ce trece prin 46 procesul spinos C7.

. 絜 timp ce inferior cavitatea abdominală răm穗e larg deschisă. Toracele este 絈părŃit 絜 regiuni parietale si viscerale. vase si noduri limfatice. vase sanguine importante. care 精 separă de celelalte 2 segmente ale trunchiului. Regiunile parietale sunt: regiunea sternală. suprapusă celei costale. continu穗du-se cu cavitatea pelviană 絈preună cu care formează cavitatea abdominală pelviană. ホ n ortostatism. El conŃine cavitatea abdominală 絜 care sunt situate cea mai mare parte a aparatului digestiv.linia axilară posterioară . turtită anteroposterior. corespunde marginii laterale a muschiului latissim . Abdomenul este partea trunchiului interpusă 絜tre torace si pelvis. costală. urmează creasta iliacă si ajunge la orizontala care trece prin discul intervertebral L5-S1. astfel 絜c穰 din punct de vvedere topografic pelvisul mare face parte din abdomen. fiind situat 絜aintea porŃiunii lombare a regiunii rahidiene.verticala ce descinde prin marginea posterioară a sanŃului axilar. Limitele la suprafaŃă ale abdomenului sunt reprezentate de două linii circulare neregulate. cavitatea abdominală este 絜chisă de bolta diafragmatică. merg穗d de la baza procesului xifoid p穗ă la discul intervertebral T12-L1 trece prin arcul costal p穗ă la coasta a X-a. diafragmatică si rahidiană toracică.verticala ce coboară prin v穩ful proceselor transverse.verticala cobor穰ă prin unghiul inferior al scapulei linia paravertebrală . Superior. o parte a aparatului urinar. ansele jejun-ileonului coboară si determină bombarea sa subombilicală. La indivizii normoponderali abdomenul are o formă cilindrică. Datorită importanŃei sale anatomo-clinice. se mai individualizează si regiunea mamară. Din punct de vedere topografic se descriu regiuni parietale abdominale si . v穩ful coastelor XI si XII si marginea inferioară a acesteia din urmă. 絜 decubit dorsal peretele anterior al abdomenului se aplatizează sau devine chiar excavat. nervi. Limita inferioară porneste de la marginea superioară a simfizei pubiene urcă de-a lungul plicii inghinale. una superioară si alta inferioară. ConvenŃional limita inferioară a cavităŃii abdominale este reprezentată de planul str穃torii superioare a pelvisului osos. Limita superioară.linia scapulară .

fiecare cu 3 cadrane: a) ホ n etajul superior: .scheletul coloanei vertebrale format din 7 vertebre cervicale.hipocondrul st穗g corespunde unei porŃiuni a stomacului si splinei b) ホ n etajul mijlociu: . alta inferioară ce trece prin punctul cel mai 絜alt al crestelor iliace. duodenul si pancreasul .fosa iliacă st穗gă răspunde primei porŃiuni a colonului sigmoidian.zona ombilicală este cadranul mijlociu 絜 care se proiectează ansele intestinului subŃire si colonul transvers .prezintă ca mijloace de unire discurile intervertebrale si ligamentele vertebrale longitudinale anterior si posterior 2) ArticulaŃiile proceselor articulare -sunt plane 絜 regiunile cervicală si toracală . Dintre acestea două sunt verticale.ArticulaŃile coloanei vertebrale includ: 1) ArticulaŃiile corpurilor vertebrale (simfize) .flancul st穗g răspunde colonului descendent c) ホ n etajul inferior: .cavitatea abdominală. 12 vertebre toracale. Aceste diviziuni nu corespund 絈părŃirii topografice a pereŃilor abdominali bazată pe criteriile morfologice ale acestora. Se obŃin astfel 3 etaje. colonul sigmoid si vezica urinară 絜 stare de plenitudine .cadranul mijlociu 絜 care se proiectează ansele ileale. alta 絜 st穗ga. ホ n clinică se utilizează o diviziune tradiŃională clinicotopografică a pereŃilor anterolaterali ai abdomenului. una 絜 dreapta. Ńin穗du-se seama de viscerele 47 abdominale care răspund pereŃilor. Factori ososi La nivelul g穰ului si trunchiului se descriu: .sternul . 1 sacru si 1 coccige . 5 vertebre lombare. Această subdivizare se face cu ajutorul unor linii convenŃionale.epigastrul este cadranul mijlociu 絜 care se proiectează lobul st穗g al ficatului. ridicate prin mijlocul plicilor inghinale si două orizontale: una superioară prin extremitatea anterioară a coastelor. o parte a stomacului.coastele Factori articulari A.hipocondrul drept răspunde lobului drept al ficatului si căilor biliare .hipogastrul .fosa iliacă dreaptă răspunde primei porŃiuni a colonului sigmoidian. .flancul drept corespunde colonului ascendent .

Nucleul pulpos tinde să redirecŃioneze această presiune 絜 . ligamentele interspinoase si ligamentele galbene.permite miscări de flexieextensie (ォ DA-DA サ ) 7) ArticulaŃia atlantoaxoidiană mediană (trohoidă). de a reduce solicitările sunt discurile intervertebrale ce funcŃionează ca amortizoare fibro-hidraulice. La nivelul coloanei lombare si cervicale proiecŃia centrului de greutate este posterioară coloanei. Pentru redresare intervin ligamentele vertebrale posterioare. ForŃele ce se opun solicitărilor raŃionale sunt ligamentele. fiind supuse solicitărilor de presiune. 48 Datorită articulaŃiilor coloanei proiecŃia centrului de greutate al diferitelor segmente nu se găseste pe linia proiecŃiei centrului de greutate al corpului. forŃele ce se opun prăbusirii sunt ligamentele vertebrale anterioare.realizează mobilizarea pasivă 絜apoi a v穩fului coccigelui 絜 timpul nasterii. Alte elemente ce au rolul de a absorbi. AcŃiunea gravităŃii produce de la vertebră la vertebră solicitări rotaŃionale care tind să accentueze curburile si trebuie neutralizate. Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale acŃionează mai 絜t稱 asupra discului.permite miscări de rotaŃie (ォ NU-NU サ ) 8) ArticulaŃia lombosacrată 9) ArticulaŃia sacrococcigiană (simfiză).si trohoide 絜 regiunea lombară 3) ArticulaŃiile lamelor vertebrale-fac parte din categoria sinelastozelor si se realizează prin ligamentele galbene (elastice) 4) ArticulaŃiile proceselor spinoase-se realizează prin ligamente interspinoase si ligamentul supraspinos 5) ArticulaŃiile proceselor transversale-se realizează prin ligamentele intertransversale 6) ArticulaŃia atlantooccipitală (condiliană). La nivelul coloanei dorsale proiecŃia centrului de greutate al corpului trece 絜aintea coloanei favoriz穗d prăbusirea anterioară. astfel coloana s-ar prăbusi.

10 sunt articulate prin extremităŃile lor anterioare form穗d rebordul costal. Factori musculari A. B. ホ n plus. la formarea lor participă tuberculul costal si procesul transvers al vertebrei dorsale corespunzătoare. 3) ArticulaŃiile costocondrale (sincondroze).Muschii g穰ului se 絈part 絜 muschi ai regiunii anterolaterale ce includ muschi ai regiunii laterale sI muschi ai regiunii mediane a g穰ului. Ca mijloace de unire există o capsulă si 2 ligamente: ligamentul radiat al capului coastei si ligamentul intraarticular al capului. Ca mijloace de unire se descriu o capsulă si ligamente ce leagă colul coastei de procesele transverse ale vertebrei corespunzătoare si ale vertebrei supraajacente. 5) ArticulaŃiile intercondrale. cartilajele 6. Fibrele inelului fibros sunt astfel puse 絜 tensiune suport穗d astfel si presiuni orizontale si verticale. Cartilajele 8. 8 si 9 sunt unite 絜tre ele si prin partea lor mijlocie. cea inferioară 絜 jurul v穩stei de 50-60 ani. 6) ArticulaŃiile sternului includ o articulaŃie superioară 絜tre corp si manubriu (simfiză) si una inferioară 絜tre corp si procesul xifoid printr-un ligament interosos. 9. lombocostal). ArticulaŃiile toracelui sunt reprezentate de: 1) ArticulaŃiile costovertebrale (plane) realizate 絜tre capul coastei si unghiul diedru format prin suprapunerea corpurilor a 2 vertebre toracale alăturate. Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-un ligament intraarticular (sternocostal) si o capsulă fibroasă 絜tărită de 2 ligamente radiate (anterior si posterior). 4) ArticulaŃiile condrosternale (plane) se realizează 絜tre cartilajul costal si scobiturile costale de pe stern. inferior. cea superioară ceva mai t穩ziu. Ambele articulaŃii se osifică. Ca mijloace de unire se descriu 2 membrane intercostale situate 絜 planul muschilor intercostali.toate direcŃiile spaŃiului. . muschi ai regiunii posterioare (nuchale) ce vor studiaŃi o dată cu muschii regiunii posterioare a trunchiului. 2) ArticulaŃiile costotransversare. fix穗d astfel coasta (ligamentul costo-transversar superior. 7.

C穗d osul hioid este fixat ridică cartilajul tiroid si o dată cu el laringele (deglutiŃie). Au rol 絜 masticaŃie prin cobor穩ea mandibulei si 絜 deglutiŃie prin ridicarea osului hioid. iar cel de-al III-lea plan.muschi intrinseci. Muschii regiunii mediane se grupează 絜 muschi suprahioidieni si muschi infrahioidieni. iau parte la alcătuirea planseului bucal.muschiul drept lateral al capului. care leagă membrul superior de torace (muschiul latissim. V).muschi extrinseci. Sunt 絜 număr de trei: muschiul lung al g穰ului. stilohioidian. pectoral mare si pectoral mic) .muschiul sternocleidomastoidian . Din punct de vedere al formei si situaŃiei lor muschii regiunii spatelui sunt de două feluri: . este reprezentat de . situaŃi pe acelasi plan cu scheletul costal al toracelui. Muschii intrinseci sunt formaŃi din materialul muscular propriu. Muschii trunchiului se 絈part 絜 muschi ai regiunii posterioare a trunchiului (spatelui) si muschi ai regiunii anterioare.muschi superficiali care leagă membrul superior de coloana vertebrală (planul I si II) . Au rol 絜 cobor穩ea osului hioid pe care 精 fixează permiŃ穗d jocul muschilor suprahioidieni si miscarea limbii.muschiul platisma . dinŃat anterior. 49 Muschii suprahioidieni sunt 絜 număr de patru: digastric.muschii scaleni .Muschii regiunii laterale cuprind: . Muschii subhioidieni sunt reprezentaŃi de muschii sternohiodian. IV. proprii ai coloanei vertebrale (planul III. milohiodian si geniohioidian. Muschii toracelui (peretelui antero-lateral) sunt reprezentaŃi de două categorii de muschi: . muschii intercostali interni ce formează planul mijlociu. Muschii prevertebrali ocupă planul cel mai profund al g穰ului fiind aplicaŃi direct pe coloana vertebrală. profund. Coboară cartilajul tiroid. B. muschiul lung al capului si dreptul anterior al capului. Includ muschii intercostali externi ce formează planul extern. ToŃi acesti muschi sunt inervaŃi din ramuri profunde ale plexului cervical. InervaŃia este asigurată de nervii facial si glosofaringian. C. omohiodian.muschi profunzi. sternotiroidian si tirohioidian.

care nu vor fi studiaŃi aici.muschi ai regiunii superioare – diafragma . Sunt inervaŃi de nervii intercostali. muschii subcostali si muschiul transvers al toracelui.muschii intercostali intimi. trunchiul este răsturnat 絜apoi si menŃinut prin contracŃia muschilor abdominali. c穗d tonicitatea si forŃa musculară a muschilor scade. D.muschi ai regiunii anterolaterale . Muschii ridicători ai coastelor (supracostali) se 絜tind 絜tre procesele transverse si coaste. Diafragma este o formaŃiune musculoaponevrotică boltită care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. Muschii subcostali unesc feŃele interne ale coastelor. Intercostalii externi ridică coastele (inspiratori) intercostalii interni coboară coastele (expiratori). c穗d muschii spinali sunt paralizaŃi.muschi ai regiunii perineale. . Structural are două porŃiuni: una centrală.participă la menŃinerea rectitudinii coloanei vertebrale si la realizarea tuturor miscărilor acesteia 絜 afară de extensie. PriviŃi 絜 ansamblu muschii abdomenului au două categorii mari de acŃiuni: 50 . valoarea lor funcŃională dinamică si rezistenŃa peretelui abdominal se micsorează. pentru cei interni orientarea fibrelor musculare este inversă. Muschi intercostali (interni si externi) se inseră pe marginile a 2 coaste vecine. Sunt muschi inspiratori.realizează presa abdominală ce intervine 絜 actele fiziologice. ultimii muschi sunt rudimentari cu rol redus 絜 respiraŃie. Muschiul transvers al toracelui este format din 5 fascicule musculare unite pe faŃa posterioară a sternului. . Pentru cei externi fasciculele musculare sunt orientate oblic de sus 絜 jos si dinapoi 絜ainte.muschi ai regiunii posterioare (lomboiliace) . De muschi sunt legate o serie de aponevroze abdominale si formaŃiuni dependente de ele cu importanŃă anatomică si medicală. Muschii abdomenului se pot grupa Ńin穗d seama de dispoziŃia lor topografică 絜: . de aici ele converg si se inseră pe cartilajele costale IIIV. C穗d sunt paralizaŃi bazinul tinde să fie proiectat 絜ainte pentru ca greutatea corpului să fie suportată de muschii spinali valizi.

aortic. Ele se realizează prin cumularea usoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale precum si la nivelul articulaŃiilor. Amplitudinea acestor miscări nu este aceeasi pentru toate etajele vertebrale datorită mai multor factori variabili 絜 funcŃie de nivel: . venele lombare). defecaŃia. voma. se mai găsesc si o serie de orificii mari (esofagian. Flexia CV prezintă amplitudine maximă la nivelul regiunii cervicale si .絜 plan frontal: 絜clinaŃii laterale de o parte si de alta . de forma unui trifoi si o componentă periferică.絜ălŃimea discurilor raportată la cea a corpurilor . Se disting 3 porŃiuni: lombară. A. Factori motori Datorită mobilităŃii coloanei vertebrale trunchiul poate efectua miscări 絜 toate cele 3 plane. căscat si creste presa abdominală favoriz穗d micŃiunea. De asemeni. Intervine 絜 acte fiziologice ca r龝.tipul de articulaŃie pentru procesele articulare (plane.aponevrotică. costală si sternală. ホ ntre diferitele porŃiuni musculare pot exista o serie de hiaturi reprezent穗d puncte slabe prin care se pot realiza hernieri ale organelor din abdomen spre torace.絜 plan transversal: rotaŃii.prezenŃa coastelor 絜 regiunea dorsală cu limitarea mobilităŃii. musculară av穗d originea pe circumferinŃa interioară a toracelui de unde fibrele musculare converg spre centrul tendinos. transversal si sagital).forma vertebrelor . sughiŃ. si anume: . InervaŃia este dată de nervii frenici si ultimii 6-7 nervi intercostali. nervii splanhnici. al venei cave) si mici (trunchiul simpaticului. Diafragma este principalul muschi inspirator prin contracŃia căruia se măresc cele 3 diametre ale toracelui (vertical. trohoide) . indiferent de amplitudinea lor.絜 plan sagital: flexie spre anterior si extensie spre posterior . pivot穗d 絜 jurul ei 絜sesi. Miscările coloanei. sunt miscări complexe 絜 care intervin mai multe segmente vertebrale. Aceste miscări sunt limitate de rezistenŃa ligamentelor si articulaŃiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a Ńesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

interspinosii. ligamentele de aceeasi parte sunt relaxate. spleniusul. D. Miscarea este controlată apoi de grupul anterior. Ligamentul vertebral comun posterior. sternocleidomastoidianul. Ei sunt ajutaŃi de sistemul spino-transvers al muschilor sanŃurilor vertebrale. Miscarea de rotaŃie este maximă 絜 regiunea cervicală. iar 絜 regiunea lombară miscarea se execută c穗d aceasta este 絜 extensie. amplitudinea creste c穗d miscarea se asociază si cu rotaŃie (vezi regiunea cervicală pentru care procesele articulare sunt 絜clinate la 45o). iar ligamentele posterioare sunt relaxate. ホ n poziŃie ortostatică muschii care iniŃiază miscarea de flexie sunt dreptul abdominal. ホ n regiunea toracală rotaŃia este minimă si 絜soŃită de 絜clinare laterală.lombare (ultimele două vertebre dorsale si vertebrele lombare). ホ n această miscare se comprimă porŃiunea anterioară a discurilor intervertebrale. RotaŃia (răsucirea din gimnastică) se execută prin oblicii abdominali si intercostali care acŃionează folosind coastele drept p穩ghii. Discul intervertebral este turtit de partea 絜clinării. lungul gâtului. spleniusul capului si gâtului. scalenii. iliopsoasul. Miscarea de 絜clinaŃie laterală are maximum de amplitudine 絜 segmentul dorsal. strenocleidomastoidian. ホ n ultimă fază miscarea este blocată de intrarea 絜 contact a apofizelor spinoase. RotaŃia de aceeasi parte se datorează muschilor: oblic intern. grupul antagonist al extensiilor coloanei intră 絜 acŃiune si gradează flexia trunchiului 絜ving穗d forŃele gravitaŃionale. trapezul. multifizii. Muschii care iniŃiază miscarea sunt muschii sanŃurilor vertebrale: errector spinae. ligamentul vertebral anterior comun este tensionat. . ligamentele galbene. 51 B. cele de partea opusă sunt tensionate. C. Odată miscarea iniŃiată. Muschii care realizează miscarea sunt: pătratul lombelor. Extensia CV ホ n această miscare se comprimă porŃiunile posterioare ale discurilor intervertebrale. ligamentele interspinoase si supraspinos ca si muschii spatelui sunt puse sub tensiune. ridicător al scapulei. semispinalul. oblicul intern si extern. scalenii. lungul gâtului. ligamentul anterior vertebral se relaxează. intertransversarii.

trunchiul costocervical. ansele plexului cervical (pe faŃa anterioară a scalenului mijlociu).nervii cardiaci. oblic extern. dinŃatul posteroinferior. pătrunde 絜 glanda parotidă. . iliopsoas. artera linguală (regiunea suprahioidiană).artera subclavie. .mănunchiul vasculo-nervos al g穰ului: artera carotidă comună continuată de carotida internă. 絜depărtare laterală si rotaŃie pentru fiecare coastă. pectoral mic. lungul gâtului. . hipoglos.ramuri nervoase din plexul cervical. scalenii. digastric si omohioidian. supracostalii. Carotida comună pătrunde 絜 regiune la nivelul articulaŃiei sternoclaviculare. . De partea opusă intervin muschii spinotransvers. dinŃatul anterior (fascicul superior si inferior). sternocleidomastoidianul. pectoralul mare. .artera carotidă externă . se bifurcă 絜 dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid 絜 triunghiul carotidian delimitat de sternocleidomastoidian ( marginea anterioară ). Muschii care ridică coastele (inspiratori) sunt: diafragmul. urcă vertical. jugulara anterioară si ductul limfatic drept. dinŃatul posterosuperior. respectiv ductul toracic (st穗ga). . La nivelul toracelui se realizează miscări de ridicare. . .artera toracică internă descinde 絜apoia claviculei si pătrunde 絜 torace. emite 6 ramuri colaterale. proiecŃie anterioară.artera si vena facială. .vena subclavie care confluează cu vena jugulară internă form穗d un unghi drept deschis 絜 sus. n.artera vertebrală urcă spre regiunea prevertebrală. . dinŃat anterior (fascicul mijlociu).ramuri nervoase din nervul facial. vag. oblic extern. oblic intern. transversul abdomenului. nervul vag. intercostalii externi. . dorsal mare. trapez. vena jugulară internă.sinusul carotidian ( 絜 triunghiul carotidian ). situată iniŃial anterior si medial de carotida internă.noduri limfatice (submandibulare. Muschii care coboară coastele (expiratori) sunt: drept abdominal. La v穩ful acestui unghi se varsă vena jugulară externă. . cervicale laterale). trigemen. . semispinalul.splenius. 52 . Factori vasculari si nervosi Regiunea g穰ului prezintă următoarele elemente vasculare si nervoase: .trunchiul tireocervical. sternocleidomastoidian.

Ea cuprinde formaŃiuni vasculo-nervoase importante mai ales 絜 porŃiunea inferioară a zonei. . . Regiunea laterală a g穰ului este importantă datorită conŃinutului său si comunicărilor pe care le are.. SeparaŃia de exterior se face printr-un strat relativ subŃire de părŃi moi astfel 絜c穰 elementele conŃinute sunt destul de superficiale pentru a fi lezate 絜 cursul unor accidente.nervii frenici.artera toracică laterală (ram din artera axilară).arterele frenice superioare si inferioare. .lanŃul simpatic cervical (3 ganglioni). .mănunchiurile vasculo-nervoase intercostale (arteră. sediul frecvent al unor adenite.nervul frenic coboară din plexul cervical. . 靖 絜conjoară marginea medială 絜tr-un punct ce răspunde triunghiului supraclavicular mic (punctul dureros al nevralgiei frenice) si pătrunde 絜 torace.trunchiurile plexului brahial( pe faŃa anterioară a scalenului mijlociu). numeroasele noduri limfatice prezente pot constitui punct de plecare pentru procese supurative sau sediul unor metastaze. venă. La nivelul regiunilor parietale ale toracelui 絜t稷nim: . ajung穗d la extremitatea inferioară a acestuia.artera toracică internă (mamară internă) descinde de la orificiul superior al toracelui p穗ă la coasta a VI-a. . Este situată la o distanŃă ce creste progresiv de la 1 la 2 cm de marginile sternului. . nerv) la nivelul spaŃiilor intercostale. . De asemeni. vertical pe faŃa anterioară a scalenului anterior. Pentru regiunea sternocleidomastoidiană importanŃa practică rezidă 絜 prezenŃa mănunchiului vasculo-nervos al g穰ului si 絜 special a vaselor mari care 精 alcătuiesc si asupra cărora se poate interveni pentru hemostază sau ligatură.nervii toracic lung si toracodorsal (plex brahial). ImportanŃa practică a regiunii anterioare a g穰ului constă 絜 prezenŃa la acest nivel a glandei submandibulare si a limfonodurilor omonimi. trec穗d 絜tre artera si vena subclavie.La nivelul coastei a VI-a se bifurcă 絜 artera musculofrenică si epigastrică superioară.

Fascii si aponevroze Fasciile g穰ului se dispun sub forma a 3 planuri conjunctive concentrice legate de 3 pături musculare. Ligamentul inghinal (arcada femurală) este o bandă fibroasă ce separă . Astfel o laparatomie 絜 2/3 superioare 絜t稷neste numai planuri aponevrotice.ホ n unele cazuri 絜 practica medicală este necesară puncŃionarea cavităŃii pleurale (toracocenteza) 絜 scop evacuator sau terapeutic. de obicei 絜 al VIII-lea. PuncŃiile se practică 絜 spaŃiile intercostale. 53 La nivelul regiunii antero-laterale a toracelui toŃi muschii sunt acoperiŃi de c穰e o fascie. median si vertical ce umple spaŃiul dintre cei doi drepŃi. 絜tins de la procesul xifoid la simfiza pubiană. cărora fascia anexată le formează c穰e o teacă.pe un plan superficial. lama superficială a g穰ului anexată muschilor sternocleidomastoidieni si trapezi .planul mijlociu este format de lama pretraheală anexată muschilor infrahioidieni . acul se introduce pe linia axilară posterioară razant la marginea superioară a coastei ce delimitează spaŃiul respectiv 絜 jos pentru a nu leza mănunchiul vasculo-nervos. Acest rafeu este membranos 絜 cele 2/3 superioare si destul de larg (15-25 mm) 絜 timp ce 絜 1/3 inferioară se reduce practic la o linie. Aponevroza posterioară a oblicului intern se continuă cu cea a muschiului latissim intr穗d 絜 final 絜 constituŃia fasciei toracolombare.planul profund este reprezentat de lama prevertebrală anexată muschilor prevertebrali. De la periferie spre profunzime se dispun: . Prezintă o serie de orificii (cel mai important este inelul ombilical) prin care se pot produce hernii. pe c穗d laparatomia subombilicală vor avea de o parte si alta a inciziei marginea medială a muschilor drepŃi. Linia albă reprezintă un rafeu fibros. Aponevrozele anterioare participă la formarea liniei albe si a tecii muschiului drept abdominal . La nivelul abdomenului se disting lame aponevrotice terminale cu valoarea unor tendoane de inserŃie. Dependent de aponevrozele abdominale există o serie de formaŃiuni pe care le vom trata pe scurt 絜 continuare.

la acest nivel trec vasele femurale. imediat sub g穰. I se descriu 4 pereŃi si 2 orificii. Ligamentul are conexiuni importante. musculari. transvers si fascia transversalis. nervosi. Reprezintă marginea inferioară a aponevrozei oblicului extern. numitǎ centura membrului si o porŃiune care o continuǎ pe cea precedentǎ numitǎ membrul liber. gros. pe el se inseră muschii oblic intern. PorŃiunea cea mai medială poartă numele de inel femural. 54 Curs 9. Membrele superioare sau toracice se desprind din pǎrŃile supero-laterale ale toracelui. Ligamentul lacunar Gimbernat este o formaŃiune fibroasă provenită prin reflectarea aponevrozei oblicului extern ce merge să se prindă pe creasta pectineală. Inelul inghinal superficial este delimitat de fibre ale aponevrozei muschiului oblic extern. Membrul superior: regiuni topografice. vasculari Membrele sau extremitǎŃile sunt douǎ perechi de apendice mobile destinate diferitelor miscǎri.regiunea abdominală de cea femurală. Pielea aderă de ligament determin穗d formarea plicii inghinale. Hiperextensia 精 絜gustează. Ligamentul inghinal trec穗d ca o punte peste marginea anterioară a osului iliac formează 絈preună cu aceasta două orificii separate prin arcul iliopectineu (o porŃiune din fascia muschiului iliopsoas). Prezintǎ o porŃiune care le leagǎ de trunchi. . articulari. Inelul are un diametru de aproximativ 2 cm si permite pătrunderea indexului. 絜tinsă de la spina iliacă anterosuperioară la tuberculul pubian. Lacuna musculară este orificiul lateral prin care trece muschiul iliopasoas 絜soŃit de nervul femural. 絜tins de la tuberculul pubian la eminenŃa iliopubiană. Ligamentul pectineal Cooper reprezintă un cordon fibros rezistent. Deschiderea orificiului variază cu starea de tonus a peretelui abdominal si cu poziŃia corpului. Lacuna vesculară este situată medial. factori ososi. Sunt grupate 絜 membre inferioare si membre superioare. prin el se produc herniile femurale. Canalul inghinal este situat 絜 porŃiunea inferomedială a peretelui abdominal si este străbătut de funiculul spermatic la bărbat si ligamentul rotund al uterului la femeie. flexia trunchiului 精 lărgeste.

legat de torace pe de o parte prin claviculǎ si pe de altǎ parte atasat pe faŃa posterioarǎ a acestuia.sindesmoza coracoclavicularǎ .umǎrul .centura scapularǎ . ceea ce determinǎ apariŃia unor articulaŃii suplimentare. In mod frecvent prin umǎr se 絜Ńelege articulaŃia care uneste humerusul cu scapula -articulaŃia glenohumeralǎ.braŃ .art.articulaŃia sternoclavicularǎ .permite mobilizarea complexǎ. de mare amplitudine a braŃului.cotul .pǎrŃi articulate ale umǎrului .Din punct de vedere al criteriului osteologic.planul de alunecare scapulotoracic ( falsǎ.antebraŃ .membrul superior propriu-zis Din punct de vedere descriptiv membrul superior prezintǎ: . la care se adaugǎ .umǎr . asociatǎ.Ansamblul scapulohumeral Acest ansamblu asigurǎ o dublǎ funcŃie: .antebraŃul . .articulaŃia degetelor Din punct de vedere topografic membrul toracic se 絈parte 絜 6 segmente care 絜 sens proximo-distal sunt urmǎtoarele: . Dar scapula este un os plat. asociatǎ) .cotul . radiocarpianǎ (pumnul anatomistilor) . membrele superioare sunt formate din: .Ansamblul scapulotoracic B.articulaŃia m稱nii .g穰ul m稱nii .articulaŃia acromioclavicularǎ ( adevǎratǎ.m穗ǎ . principalǎ) Umǎrul comportǎ deci 5 articulaŃii distincte ce definesc douǎ regiuni cu funcŃii diferite: A. Aceasta reprezintǎ o articulaŃie adevǎratǎ la care se adaugǎ si o articulaŃie falsǎ. articulaŃia subdeltoidianǎ.braŃul .m穗a Scheletul umarului este rerezentat de scapula si clavicula.degete Conform criteriului articular distingem: .

biaxialǎ. Limitele miscǎrilor sunt de 8-10 cm pentru ridicare si 3 cm pentru cobor穩e. ce uneste extremitatea sternalǎ a claviculei cu sternul si primul cartilaj costal.ligamente: . Sunt limitate de ligamentele sternoclaviculare. Componente: . concave 絜 celǎlalt.costoclavicular La nivelul acestei articulaŃii se pot realiza miscǎri ale claviculei. In miscarea de ridicare extremitatea acromialǎ a claviculei se ridicǎ.interclavicular . C穗d extremitatea acromialǎ este dusǎ anterior cea sternalǎ se deplaseazǎ posterior (proiecŃie anterioarǎ). selarǎ.mijloace de unire: . 絜 plan orizontal 絜 jurul unui ax vertical ce trece prin extremitatea sternalǎ a claviculei.suprafeŃele articulare convexe 絜tr-un sens. 2. Miscarea de ridicare este limitatǎ de ligamentul costoclavicular.sternoclavicular posterior . Miscǎri de ridicare si cobor穩e 絜 plan frontal 絜 jurul unui ax sagital care trece prin ligamentul costoclavicular si prin extremitatea sternalǎ a claviculei.mijloace de unire: . Componente: .capsula articularǎ . manevrarea obiectelor grele). ArticulaŃia acromioclavicularǎ Este o articulaŃie sinovialǎ. ArticulaŃia sternoclavicularǎ Este o articulaŃie sinovialǎ.permite o bunǎ stabilitate 絜 cazul 絜 care membrul superior are nevoie de o forŃǎ crescutǎ (prize puternice.sternoclavicular anterior . iar cea de cobor穩e de coasta I. 55 1. B. 絜tre care se gǎseste in fibrocartilaj . A.suprafeŃe articulare concave 絜tr-un sens si convexe 絜 celǎlalt sens 絜tre care se gǎseste un fibrocartilaj . planǎ. DistanŃa dintre punctele extreme ale miscǎrii este de 7-10 cm. Miscǎri de proiecŃie anterioarǎ si posterioarǎ ( antepulsie si retropulsie). In miscarea de cobor穩e se petrece un fenomen invers. ligamentul sternoclavicular si interclavicular.cea a cotului si g穰ului m稱nii permiŃ穗d astfel miscǎri 絜tr-un spaŃiu foarte larg . iar cea sternalǎ coboarǎ.capsula articularǎ .ligament acromioclavicular .

triaxialǎ.ligamente . AnteproiecŃia progreseazǎ de la 0 la 180. Componente: . sferoidalǎ. ArticulaŃia glenohumeralǎ Este o articulaŃie sinovialǎ.capsula articularǎ . au rolul de a limita miscǎrile dintre scapulǎ si claviculǎ. Miscarea de anteproiecŃie este limitatǎ de ligamentul coracohumeral si a pǎrŃii posterioare a capsulei.coracohumeral . antepulsie ) si retroproiecŃie (extensie.glenohumeral 56 La acestea se adaugǎ labrumul glenoidal care este un inel fibrocartilaginos ce asigurǎ o mai bunǎ concordanŃǎ 絜tre suprafeŃele articulare. Sindesmoza coracoclavicularǎ Este o articulaŃie fibroasǎ.Permite realizarea miscǎrilor 絜 toate cele 3 plane anatomice. Scapula urmeazǎ deplasǎrile claviculei. pentru urmǎtoarele 60intervine articulaŃia scapulo-toracicǎ. 絜 care suprafeŃele articulare sunt unite printrun ligament interosos (coracoclavicular) format din douǎ porŃiuni: ligamentul trapezoid si ligamentul conoid. dar rǎm穗e alipitǎ de torace. anteducŃie.laxǎ .cavitatea glenoidǎ a scapulei acoperitǎ de cartilaj hialin. retroducŃie.suprafeŃe articulare . iar pentru ultimele 30 . 3. A. iar cea de retroproiecŃie de 絜tinderea pǎrŃii anterioare a capsulei si contracŃia muschiului scapular.capul humeral acoperit de cartilaj hialin cu grosime uniformǎ (2 mm) . mai gros la periferie . retropulsie) se realizeazǎ 絜 plan sagital 絜 jurul unui ax transversal ce trece prin centrul tuberculului mare si centrul cavitǎŃii glenoide. De asemeni. Miscǎrile de anteproiecŃie ( flexie. Datoritǎ faptului cǎ aceste ligamente unesc clavicula cu procesul coracoid ele fac ca greutatea membrului superior sǎ fie suportatǎ 絜 mai mare mǎsurǎ de claviculǎ si 絜 mai micǎ mǎsurǎ de acromion. 4.mijloace de unire: . Numai pe parcursul primelor 90se realizeazǎ 絜 articulaŃia glenohumeralǎ.In aceastǎ articulaŃie se produc miscǎri de alunecare.

m. coracobrahial. artera toracoacromialǎ.care mobilizeazǎ scapula si clavicula faŃǎ de torace : m.artera axilarǎ care continuǎ artera subclavie. . supraspinos. m. C穗d miscarea este efectuatǎ de un singur membru se produce 絜clinarea lateralǎ a coloanei dorsolombare. m.Muschii umǎrului-scapulo (claviculo) toracici. m. m. infraspinos.La origine 絜cruciseazǎ mijlocul claviculei. m. RetroproiecŃia progreseazǎ de la 0 la 50-60. B.Muschii umǎrului-scapulo humerali : m. m.vena axilarǎ ( antero-medial de arterǎ ) . pectoral mic. se numeste elevaŃie si se realizeazǎ cu translarea scapulei. m. puŃin 絜ǎuntrul g穰ului anatomic. m. sternocleidomastoidian. subclavicular. AbducŃia constǎ 絜 depǎrtarea braŃului de corp. B. iar c穗d se executǎ cu ambele membre se accentueazǎ lordoza lombarǎ. m. m. progres穗d de la 0 la 180. c穗d se realizeazǎ activ. Peste amplitudinea de 90. unde 罇i schimbǎ numele 絜 artera brahialǎ. Muschii umǎrului. pasiv poate ajunge si chiar depǎsi 90. subscapular.Dǎ ramuri colaterale ( artera toracicǎ superioarǎ. deltoid. Elementele vasculare si nervoase ale regiunii umǎrului sunt reprezentate de: . pectoral mare. AdducŃia este miscarea de apropiere a braŃului de linia medianǎ a corpului. biceps brachial. p穗ǎ c穗d acesta atinge urechea. trapez . unde poate fi comprimatǎ pentru realizarea hemostazei provizorii la nivelul membrului superior. dorsal mare. ridicator al scapulei. Miscǎrile de abducŃie si adducŃie se realizeazǎ 絜 plan frontal 絜 jurul unui ax sagital ce trece prin partea intero-externǎ a capului humeral.hiperlordoza lombarǎ. rotund mare. de la claviculǎ p穗ǎ la marginea inferioarǎ a pectoralului mare. dintat anterior. m.plexul brahial este prezent 絜 axilǎ prin fasciculele sale si prin ramuri colaterale . Miscǎrile de rotaŃie internǎ si externǎ se realizeazǎ 絜 plan transversal 絜 jurul unui ax vertical ce trece prin capul humerusului si se continuǎ cu axa antomicǎ longitudinalǎ a humerusului. C. m. Se pot 絈pǎrŃi 絜 2 mari categorii: A. m. artera subscapularǎ si cele douǎ artere circumflexe humerale. rotund mic. artera toracicǎ lateralǎ.

. La subiecŃii musculosi 絜 regiunea anterioarǎ a braŃului proeminǎ relieful muschiului biceps brahial. La indivizii slabi si musculosi.regiunea posterioarǎ: . Limitele braŃului sunt reprezentate dupǎ cum urmeazǎ: . nervul toracic lung.legate 絜tre ele printr-o reŃea de vase limfatice form穗d plexul limfatic axilar.artera brahialǎ cu cele douǎ vene comitante si nervul median pentru regiunea anterioarǎ. nervii subscapulari. nervul toracodorsal). femei si subiecŃii adiposi are formǎ aproape cilindricǎ. prin piele se poate observa reŃeaua venoasǎ subcutanatǎ. flancat de douǎ sanŃuri bicipitale. satelitul arterei brahiale: nervul . Dintre 57 acestea sanŃul bicipital medial este 絜tins din axilǎ p穗ǎ la plica cotului. BraŃul este sub絈pǎrŃit 絜tr-o regiune anterioarǎ si una posterioarǎ. Aceste elemente sunt situate imediat subfascial 絜 sanŃul bicipital medial.regiunea anterioarǎ: .planul transversal ce trece la douǎ lǎŃimi de deget deasupra epicondililor humerali. La copii.muschiul triceps brahial Cele douǎ regiuni sunt separate 絜tre ele prin septe intermusculare ce provin din fascia braŃului. cobor穗d de-a lungul marginii mediale a bicepsului. Principalele elemente vasculare si nervoase ale braŃului sunt: . BraŃul este segmentul situat 絜tre umǎr si cot. mai puŃin evident este 絜tins de la tuberozitatea deltoidianǎ tot p穗ǎ la plica cotului.muschiul brahial . iar sanŃul bicipital lateral.noduri limfatice axilare (20-30) repartizate 絜 grupe superficiale si profunde.(nervii pectorali laterali si mediali. Muschii braŃului sunt repartizaŃi 絜 douǎ regiuni: . Miscǎrile braŃului se realizeazǎ 絜 articulaŃia glenohumeralǎ si au fost descrise anterior.muschiul coracobrahial .muschiul biceps brahial .distal .linia circularǎ care trece prin marginea inferioarǎ a pectoralului mare . Scheletul braŃului este reprezentat de humerus.proximal .

Regiunea cubitalǎ posterioarǎ este denumitǎ si regiunea olecranianǎ. aici se fac puncŃiile venoase 絜 scopul recoltǎrii s穗gelui sau injecŃiile intravenoase. In regiunea posterioarǎ nervul radial coboarǎ 絜tre cele douǎ capete scurte ala tricepsului. 58 Olecranul poate fi frecvent sediul unor fracturi sau se pot produce luxaŃii ale articulaŃiilor cotului 絜 urma cǎderilor pe cot cu lezarea nervului ulnar. intermediarǎ 絜tre braŃ si antebraŃ.distal . direct pe planul osos.La acestea se adaugǎ nervul ulnar care 絜 1 distalǎ a braŃului perforeazǎ septul intermuscular medial si trece 絜 regiunea posterioarǎ. C穗d antebraŃul este 絜 extensie olecranul si epicondilii humerali sunt dispuse pe aceeasi linie orizontalǎ. Ea constituie zona de tranziŃie de la forma cilindricǎ a braŃului la cea turtitǎ anteroposterior a antebraŃului. cel medial fiind mai ad穗c.planul transversal care trece la 2 lǎŃimi de deget deasupra condililor humerali .median este situat iniŃial lateral de arterǎ. In flexie olecranul descinde astfel 絜c穰 cele 3 proeminenŃe delimiteazǎ un triunghi cu v穩ful 絜 jos. Limitele regiunii sunt: . 絈preunǎ cu vasele brahiale profunde Cotul sau regiunea cotului.planul transversal dus la douǎ degete sub cei 2 epicondili humerali. apoi 絜cruciseazǎ anterior vasele 絜 treimea mijlocie a braŃului si coboarǎ medial de arterǎ. nervul musculocutanat. nervul radial care vine din regiunea posterioarǎ si intrǎ 絜 regiune 絜 1/3 mijlocie a braŃului. Regiunea cubitalǎ anterioarǎ are o importanŃǎ deosebitǎ deoarece la acest nivel se gǎsesc venele superficiale cefalicǎ si bazilicǎ. corespunde articulaŃiei cotului.proximal . usor vizibile si put穗d fi mai bine evidenŃiate cu ajutorul stazei venoase realizatǎ prin aplicarea unui garou pe braŃ. ulna si . La formarea articulaŃiei cotului participǎ 3 oase: humerusul. Intre ele se formeazǎ 2 sanŃuri verticale. Cotul se 絈parte 絜 douǎ regiuni prin planul frontal ce trece prin epicondilii humerali.

trohlea si capitulul humerusului + sanŃ intermediar .incizura trohlearǎ (ulna) . Mijloace de unire: . V穩furile olecranului si procesului coronoidian se gǎsesc 絜 interiorul capsulei. Pe antebraŃ linia de inserŃie se gǎseste 絜 jurul colului radial iar la ulnǎ pe ambele margini ale incizurii trohleare. Dintre acestea cea mai importantǎ pentru miscǎrile de flexie-extensie este cea humeroulnarǎ.radiusul.suprafeŃele articulare:. în balama.humeroradialǎ .capsula articularǎ cu 2 straturi (extern-fibros. -ligamente: . uniaxialǎ) permite miscǎri de flexie-extensie. Deoarece considerentele funcŃionale au predominat asupra celor anatomice s-a convenit sǎ se recunoascǎ douǎ articulaŃii componente ale cotului: 1) articulaŃia humerusului cu oasele antebraŃului (HUMEROANTEBRAHIAL{) ce include articulaŃia humeroulnarǎ (în balama) si articulaŃia humeroradialǎ (elipsoidalǎ). Componente: . posterior la periferia fosei olecraniene.5 mm. intern sinovial) Stratul fibros se inserǎ de-a lungul unei linii care trece anterior deasupra fosei coronoide si radiale.ligamentul colateral ulnar se 絜tinde de la epicondilul medial la marginea incizurii trohleare a ulnei . A. ArticulaŃia humeroantebrahialǎ (sinovalǎ. Din punct de vedere funcŃional 絜sǎ se descriu douǎ articulaŃii diferite: una 絜 raport cu miscǎrile de flexie-extensie si una 絜 raport cu miscǎrile de pronaŃiesupinaŃie. deci fracturile sau smulgerile vor interesa si capsula .humeroulnarǎ . pe incizura radialǎ. lateral si medial pe partea inferioarǎ a celor doi epicondili humerali (cei 2 epicondili rǎm穗 liberi). Teoretic la acest nivel se pot descrie 3 articulaŃii: .foseta capului radial (radius) Toate suprafeŃele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu grosimea de 1.radioulnarǎ proximalǎ Dacǎ luǎm 絜 considerare faptul cǎ pentru toate aceste articulaŃii existǎ o singurǎ capsulǎ putem considera cǎ existǎ o singurǎ articulaŃie. 2) articulaŃia radioulnarǎ proximalǎ responsabilǎ de miscarea de pronaŃie-supinaŃie. olecran si procesul coronoidian.

at穰 絜 flexie c穰 si 絜 extensie. ArticulaŃia radioulnarǎ proximalǎ (sinovialǎ. ArticulaŃia distalǎ radioulnarǎ este tot o trohoidǎ. 絜 jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul trohleei si al capitulului humeral. uniaxialǎ) permite miscǎri de supinaŃie-pronaŃie.segment cilindric gol . dinainte 絜apoi si de sus 絜 jos.anterior . iar 絜 extensie cele douǎ segmente formeazǎ un unghi deschis 絜 afarǎ. Intre flexia si extensia maximǎ miscarea atinge o valoare de 140o.. Deoarece acest ax nu este perfect transversal.capsula articularǎ . -pǎtrat 絜tre marginea inferioarǎ a incizurii radiale si faŃa medialǎ a colului radial C. cele douǎ oase fiind unite si la nivelul diafizelor printr-o sindesmozǎ.capul radiusului -segment cilindric plin Mijloace de unire :.capsula articularǎ 59 -ligamente : -inelar . Componente: . Ele alcǎtuiesc astfel o unitate funcŃionalǎ cu rol 絜 miscǎrile de pronaŃie-supinaŃie.ligamentul colateral radial porneste de la epicondilul lateral si se 絈parte 絜 2 fascicule care trec anterior si posterior de capul radial si se fixeazǎ fiecare la extremitatea respectivǎ a incizurii radiale a ulnei.feŃisoare articulare ( capul ulnei) .posterior . Ambele ligamente sunt foarte rezistente si pot determina smulgeri ale epicondililor 絜 traumatisme. trohoidǎ. Limitarea flexiei se realizeazǎ prin 絜tinderea pǎrŃii posterioare a . plec穗d de la extremitatea anterioarǎ a incizurii radiale. Astfel 絜 miscarea de flexie antebraŃul ajunge puŃin medial faŃǎ de braŃ.suprafeŃe articulare: . Miscǎri de flexie--extensie Flexia antebraŃului pe braŃ se realizeazǎ 絜 plan sagital.incizura radialǎ (ulna) .絜conjoarǎ capul radial. Componente: .suprafeŃe articulare: . B.ligamente radioulnare: . braŃul si antebraŃul nu se vor comporta unul faŃǎ de altul ca ramurile unui compas. ceea ce ne determinǎ sǎ descriem tot aici si aceastǎ articulaŃie. ci orientat din afarǎ 絜ǎuntru.incizura ulnarǎ a radiusului Mijloace de unire: .discul articular Miscǎrile 絜 articulaŃia cotului 1.

muschii principali fiind reprezentaŃi de: muschiul rotund pronator. extensor al degetului mic 2. de cǎtre muschiul triceps si de pǎtrunderea procesului coronoid 絜 fosa corespunzǎtoare.m. 絜 jurul unui ax vertical. Pot fi miscǎri pure . deoarece 絜 aceastǎ poziŃie el dispune de o p穩ghie virtualǎ si de un moment al muschiului maxime. Brahioradialul este pronator c穗d se porneste din . Miscǎrile obisnuite de pronaŃie si supinaŃie se produc la nivelul celor douǎ articulaŃii radioulnare si sunt 絜soŃite si de miscǎri 絜 articulaŃia scapulohumeralǎ (912o) si la nivelul m稱nii (lanŃ articular).m.m. iar c穗d miscarea se executǎ cu cotul flectat 絜 unghi drept muschiul principal devine bicepsul brahial.m.capsulei. Extensia e limitatǎ de v穩ful olecranului si de ligamentul anterior al cotului. Miscǎri de pronaŃie-supinaŃie Au loc 絜 plan transversal. PronaŃia atinge amplitudini de 125o/135o (la femei). iar muschii accesori de: muschiul palmar mare. axul trece prin capul radiusului si al ulnei. 60 SupinaŃia atinge amplitudini de 180o (190o la femei) muschii principali fiind reprezentaŃi de: muschiul biceps radial si supinator. palmar scurt . biceps brahial . a ligamentului posterior. Muschi principali Muschi accesori Muschii flexori sunt: .m. triceps brahial .m. Se produc extrem de rar 絜 activitatea obisnuitǎ. extensor ulnar al carp . flexor ulnar al carpului .m. C穗d antebraŃul este extins pe braŃ muschiul principal este supinatorul.m flexor comun profund al degetelor .m. iar cei accesori de: muschiul brahioradial.絜 care ulna este imobilǎ si singurul os care se miscǎ este radiusul. brahioradial . brahial . muschiul brahioradial si muschiul anconeu.m.m.m. anconeu . extensor comun al degetelor . muschiul pǎtrat pronator si muschiul flexor radial al carpului. muschiul extensor al indexului si muschiul lung extensor al policelui. plamar lung Muschii extensori sunt:.

cu baza mare spre cot. Pentru primele douǎ planuri toŃi muschii iau nastere pe epicondilul medial (epitrohleeni). flexor ulnar al carpului. Limitarea pronaŃiei si supinaŃiei se realizeazǎ prin 絜crucisarea radiusului pe cubitus. c) planul al treilea este format de muschii flexor profund al degetelor si flexor lung al policelui.distal .poziŃia de supinaŃie maximǎ si supinator c穗d se porneste din poziŃia de pronaŃie maximǎ. Scheletul antebraŃului este format din radius si ulnǎ. Aceastǎ formǎ se datoreste concentrǎrii maselor musculare 絜 partea proximalǎ a segmentului. Muschii antebraŃului sunt grupaŃi 絜 3 regiuni: anterioarǎ. ligamentul pǎtrat (superior) si ligamentul triunghiular (inferior) AntebraŃul are forma unui trunchi de con alungit. Din punct de vedere topografic este subdivizat printr-un plan frontal 絜tr-o regiune anterioarǎ si una posterioarǎ. d) planul al patrulea este format de muschiul pǎtrat pronator. extensorul ulnar al carpului. Pentru urmǎtoarele douǎ planuri muschii au originea pe diafizele oaselor antebraŃului. Regiunea posterioarǎ este formatǎ din 8 muschi dispusi pe 2 planuri: a) planul I (superficial) conŃine muschii: extensorul degetelor.planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian al ulnei. Regiunea anterioarǎ cuprinde 8 muschi dispusi 絜 4 planuri: a) primul plan prezintǎ dinspre lateral spre medial muschii rotund pronator. de unde corpurile musculare se subŃiazǎ treptat pentru a se continua spre partea distalǎ cu tendoanele. flexor radial al carpului.proximal . La femei si la copii. Limitele sunt: . Muschii regiunii au porŃiunile lor musculare la nivelul pǎrŃii proximale a antebraŃului si tendoanele spre partea distalǎ. A. lateralǎ si posterioarǎ.planul transversal ce trece la douǎ lǎŃimi de deget dedesubtul condililor humerali . scurtul . din cauza dezvoltǎrii mai reduse a musculaturii si a unui panicul adipos mai bogat antebraŃul are o formǎ mai cilindricǎ. palmar lung. usor turtit anteroposterior av穗d pe secŃiune transversalǎ forma unui oval. B. anconeul. b) planul al doilea (profund) conŃine muschii: lungul abductor al policelui. extensorul degetului mic. b) planul al doilea este format de flexorul superficial al degetelor.

Regiunea lateralǎ cuprinde 4 muschi asezaŃi pe douǎ planuri: a) planul superficial cu muschii brahioradial. . Limitele sunt reprezentate de planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian si distal de planul dus imediat sub pisiform si sub tuberculul scafoidului.extensor al policelui. G穰ul m稱nii este un segment scurt. aplicat pe faŃa profundǎ a flexorului superficial al degetelor. C. cele douǎ fascicule laterale ale flexorului profund al degetelor si muschiul pǎtrat pronator. extensorul indexului. Nervul pǎrǎseste vasele si trece pe sub tendonul brahioradialului pentru a a ajunge pe faŃa dorsalǎ a m稱nii. venele si nervul ulnar care dǎ ramuri pentru muschiul flexor ulnar al carpului si pentru cele douǎ fascicule mediale ale flexorului profund al degetelor. In traiectul sǎu emite ramuri pentru muschii primelor douǎ straturi ale grupului anterior (cu excepŃia flexorului ulnar) si nervul interosos. 61 -mǎnunchiul vasculonervos radial constituit din artera si venele radiale si ramura superficialǎ a nervului radial. -mǎnunchiul vasculonervos interosos anterior cuprinde artera interosoasǎ anterioarǎ (ramura din artera ulnarǎ) 絈preunǎ cu venele comitante si nervul interosos anterior (ramura din nervul median) care dǎ ramuri pentru flexorul lung al policelui . lungul extensor al policelui. lungul extensor al carpului. Ramura profundǎ a nervului radial se gǎseste pe faŃa posterioarǎ a antebraŃului si inerveazǎ muschii planului superficial. de legǎturǎ 絜tre antebraŃ si m穗ǎ. Elementele vasculare si nervoase ale regiunii sunt reprezentate de: -nervul median care descinde 絜 axul antebraŃului 絜tre cel de-al doilea si al treilea strat muscular.mǎnunchiul vasculonervos ulnar este alcǎtuit din artera. Venele trec prin sanŃul pulsului delimitat lateral de tendonul brahioradialului (muschi satelit al arterei ulnare) si medial de flexorul radial al carpului. este situat la 絜ceput profund. dar 絜 1 distalǎ devine superficial. b) planul profund ce conŃine muschiul supinator. scurt extensor radial al carpului. Prezintǎ o regiune anterioarǎ si una posterioarǎ. . ea emite nervul interosos posterior care inerveazǎ muschii stratului profund al regiunii.

respectiv a degetului mic. Retinaculul extensorilor trece ca o punte peste sanŃurile si crestele extremitǎŃilor distale ale oaselor antebraŃului si le transformǎ 絜 sase culise osteofibroase prin care trec tendoanele extensorilor. Este sediul frecvent al unor traumatisme sau al unor procese supurative. M穗a propriu-zisǎ se sub絈parte 絜tr-o regiune palmarǎ si una dorsalǎ. VascularizaŃia regiunii este reprezentatǎ de reŃeaua palmarǎ arterialǎ a carpului si reŃeaua arterialǎ dorsalǎ a carpului realizate prin anastomoza ramurilor provenite din arterele radialǎ si ulnarǎ. Inaintea retinaculului trece tendonul muschiului palmar lung. La om are caracteristici aparte privind mobilitatea si sensibilitatea. 絜 dreptul cǎrora se pot dezvolta clavusuri la sportivi. M穗a reprezintǎ segmentul terminal al membrului superior si este turtitǎ dorsopalmar av穗d forma unei palete. flexor radial al carpului si flexorul ulnar al carpului. Se pot pune 絜 evidenŃǎ si tendoanele muschiului brahioradial. Si la nivelul regiunii posterioare se poate observa o reŃea venoasǎ superficialǎ. Profund se gǎseste o panglicǎ fibroasǎ transversalǎ (retinaculul flexorilor) care delimiteazǎ cu planul osteoarticular canalul carpian. 2-3 ramuri nervoase din ramura superficialǎ a radialului si ramura dorsalǎ a nervului ulnar.m穗a propriu-zisǎ ce corespunde scheletului metacarpian si distalǎ reprezentǎ de cele 5 degete corespunzǎtoare scheletului falangian. Distal prezintǎ trei proeminenŃe rotunjite situate 絜 dreptul degetelor mediu si inelar. 62 . Poate fi 絈pǎrŃitǎ 絜 douǎ porŃiuni: proximalǎ . ramurile palmare din nervul median (絜 cele 2/3 laterale) si ramura cutanatǎ palmarǎ din nervul ulnar (絜 1/3 medialǎ). Regiunea palmarǎ are o formǎ concavǎ cu o depresiune centralǎ delimitatǎ 絜tre eminenŃa tenarǎ (lateral) si cea hipotenarǎ (medial) ambele date de masa muscularǎ a policelui. Tecile sinoviale ale tendoanelor flexorilor si extensorilor g穰ului m稱nii pot fi sediul frecvent al unor chisturi sinoviale sau al unor tenosinovite traumatice sau inflamatorii.La nivelul regiunii anterioare se observǎ o reŃea venoasǎ superficialǎ.

. mijlocii si distale. flexorul scurt al degetului mic. piramidalul. 絜 flexia degetelor proeminǎ puternic capetele oaselor metacarpiene separate 絜tre ele prin depresiuni.metacarpul (scheletul palmei) este format din 5 metacarpiene. B. pisiformul. de muschii lombricali si de muschii interososi. Cei 19 muschi ai palmei sunt grupaŃi 絜 3 regiuni: A. semilunar. 絜 r穗dul al doilea se gǎsesc trapezul. ArticulaŃiile m稱nii includ: 1. 絜 primul r穗d (proximal) dinspre police spre degetul mic se gǎsesc scafoidul. Scheletul m稱nii este format din 27 de oase dispuse 絜 3 grupe: .cavitatea de recepŃie a radiusului -proeminenŃa formatǎ din scafoid. Muschii regiunii palmare mijlocii.carpul format din opt oase dispuse pe trei r穗duri.Regiunea dorsalǎ a m稱nii este usor convexǎ 絜 sens transversal. c穗d acestea sunt extinse la baza degetelor apar niste depresiuni 絜 care proeminǎ tendoanele extensorilor. elipsoidalǎ. Componente: . prezent穗d 絜 partea dorsalǎ aspecte variate 絜 funcŃie de poziŃia degetelor. Muschii eminenŃei tenare (lateral) includ muschi ce deservesc degetul mare si anume: scurt abductor al policelui. opozantul degetului mic. semilunarul. opozant al policelui. InervaŃia se realizeazǎ prin ramuri din nervul ulnar. scurt flexor. capitatul si osul cu cârlig. ToŃi muschii sunt inervaŃi de ramuri ale nervului ulnar. faŃa dorsalǎ conŃine tendoanele muschilor posteriori ai antebraŃului. primul interosos este des inervat de nervul median. biaxialǎ. trapezoidul. Muschii eminenŃei hipotenare (medial) sunt muschi ce deservesc degetul mic si includ muschii palmar scurt. oasele degetelor (falangele) 絜 numnǎr de 14 se 絈part 絜 falange proximale. Muschii m稱nii se gǎsesc numai pe faŃa palmarǎ si spaŃiile interosoase. piramidal .ArticulaŃia radiocarpianǎ Este o articulaŃie sinovialǎ. InervaŃia se realizeazǎ prin ramuri din nervul median pentru primii 3 muschi si nervul ulnar pentru adductor. C. abductorul degetului mic. adductor al policelui.suprafeŃe articulare:. Regiunea este formatǎ de tendoanele muschilor flexori.

ligamente . capitat.capsula articularǎ laxǎ. ArticulaŃiile carpometacarpiene a) ArticulaŃia carpometacarpianǎ a policelui este o articulaŃie sinovialǎ. capitat.2 ligamente palmare . c) ArticulaŃia mediocarpianǎ uneste r穗dul proximal (except穗d pisiformul) cu r穗dul distal al carpului. 63 2. . selarǎ. Componente: .metacarpianul V cu osul cu c穩lig .. . cu trapezoidul si osul capitat .ligament colateral ulnar al carpului 絜tre procesul stiloid al ulnei si piramidal. pe faŃa palmarǎ 絜tre capitat.ligament colateral radial al carpului 絜tre v穩ful procesului stiloid al radiusului si scafoid . 3.metacarpianul III se articuleazǎ cu osul capitat . pisiform. Mijloacele de unire sunt similare celor anterioare. plane.metacarpianul IV cu osul capitat si osul cu c穩lig .2 ligamente interosoase . Mijloacele de unire sunt: . Componente: . piramidal. ArticulaŃii intercarpiene a) ArticulaŃiile primul r穗d de oase ale carpului sunt articulaŃii plane. Linia articularǎ are forma unui S orizontal.suprafeŃele articulare ale trapezului si primului metacarpian . b) ArticulaŃiile carpometacarpiene ale celorlalte degete sunt sinoviale. b) ArticulaŃiile r穗dului al doilea sunt tot articulaŃii plane.ligament radiocarpian dorsal 絜tre radius si piramidal (posterior) .metacarpianul II se articuleazǎ cu trapezul.mijloace de unire .capsula articularǎ .ligament radiocarpian palmar 絜tre radius si osul semilunar. acoperite de cartilaj hialin. scafoid si piramidal.suprafeŃe articulare: . piramidal. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: -capsula articularǎ laxǎ -ligamentul radial al carpului (forma literei V).ligament ulnocarpian palmar 絜tre ulnǎ si osul semilunar.mijloace de unire: . -ligamentul dorsal al carpului (slab dezvoltat).2 ligamente dorsale.

3 ligamente palmare .ArticulaŃiile degetelor a) ArticulaŃiile metacarpofalangiene sunt articulaŃii sinoviale.capetele metacarpienelor .ligament palmar .2 ligamente colaterale. ArticulaŃiile intermetacarpiene Cu excepŃia primului metacarpian care este independent.ligamente palmare .ligamente colaterale (formǎ de evantai).ligamentul interosos (forma litereiV) .ligamentele carpometacarpiene dorsale 4. . iar la extremitǎŃile lor distale printr-un ligament.suprafeŃe articulare: .cavitǎŃile bazei falangelor . 64 b) ArticulaŃiile interfalangiene Degetele m稱nii prezintǎ c穰e 2 articulaŃii: una proximalǎ si alta distalǎ (cu excepŃia policelui). Toate aceste articulaŃii sunt sinoviale. 絜 balama. fiecare 絜 parte permite miscǎri de aluncare de micǎ amplitudine. Componente: .trohlee pentru extremitǎŃile distale ale primei si II falangǎ .mijloace de unire: . toate celelalte metacarpiene sunt unite 絜tre ele la extremitǎŃile lor proximale prin articulaŃii plane.capsula articularǎ .3 ligamente interosoase.ligamentele carpometacarpiene palmare . Miscǎrile se produc simultan 絜 articulaŃia radiocarpianǎ c穰 si 絜 cea mediocarpianǎ printr-o deplasare 絜 etaja segmentelor regiunii: al doilea r穗d carpian se deplaseazǎ pe primul..capsula articularǎ . 2 pentru fiecare articulaŃie -ligamentul metacarpian transvers profund.capsula articularǎ .suprafeŃe articulare: . elipsoidale.2 cavitǎŃi despǎŃite printr-un sanŃ pentru extremitǎŃile proximale ale celei de a II-a si a III-a falangǎ.mijloace de unire: . iar acesta pe antebraŃ.proximal . Mijloacele de unire sunt reprezentate de: .mijloace de unire: .distal . Componente: . 5. Acest complex articular permite miscǎri de flexieextensie.3 ligamente dorsale . . Datoritǎ faptului cǎ articulaŃiile deschise anterior sunt 絜 general articulaŃii plane.

extensorii radiali ai carpului (scurt si lung) . Flexia (flexia palmarǎ) este miscarea prin care palma se apropie de faŃa anterioarǎ a antebraŃului.flexor ulnar al carpului . extensie.muschi abductori: . adducŃie sau invers. AdducŃia este miscarea prin care marginea ulnarǎ a m稱nii se 絜clinǎ cǎtre marginea ulnarǎ a antebraŃului. Limitarea miscǎrilor e realizatǎ de ligamentele palmare si dorsale si de tendoanele muschilor flexori si extensori ai degetelor.adducŃie-abducŃie si circumducŃie.extensorul policelui 65 . CircumducŃia este o miscare complexǎ care rezultǎ 絜 urma executǎrii succesive a miscǎrilor de flexie.flexor superficial al degetelor . Miscǎrile se realizeazǎ 絜 jurul unui ax sagital care trece prin osul capitat. astfel.flexor radial .muschi flexori: .flexor lung al policelui . Miscarea se realizeazǎ 絜 jurul unui ax transversal care trece prin osul semilunar. extensia( dorsiflexia) este miscarea prin care dosul m稱nii se apropie de faŃa posterioarǎ a antebraŃului.lung abductor al policelui .lung extensor radial al carpului . Ea nu reproduce un cerc perfect ci o elipsǎ.extensor ulnar al carpului . deoarece flexia si extensia sunt mai ample dec穰 絜clinarea lateralǎ. 絜clinarea radialǎ atrage cu sine o usoarǎ pronaŃie.flexor profund al degetelor .flexor superficial al degetelor. abducŃie. faŃǎ de adducŃie pentru care valorile sunt cuprinse 絜tre 0-45. amplitudinea este cuprinsǎ 絜tre 0-20. iar cea ulnarǎ o usoarǎ supinaŃie. Muschii motori sunt: .extensorul degetelor . miscǎrile sunt 絜soŃite de miscǎri reduse de rotaŃie.muschi extensori: .muschi adductori: . De asemeni. Miscǎrile policelui sunt de adducŃie-abducŃie 絜 jurul unui ax anteroposterior .palmar lung .extensorul lung al policelui .extensor ulnar al carpului .Valorile extreme ale miscǎrilor sunt de 0-85. Limitarea abducŃiei se face de cǎtre ligamentele laterale.flexor radial al carpului . abducŃia reprezintǎ miscarea inversǎ.

絜 toate cele 3 articulaŃii ale degetelor. progreseazǎ de la 0la 80-90si se poate 絜soŃi de extensie. Flexia primei falange pe metacarpianul corespunzǎtor se realizeazǎ prin contracŃia muschilor lombricali si interososi. AdducŃia este miscarea prin care falangele se deplaseazǎ 絜 sens ulnar iar . este realizatǎ de muschiul adductor al policelui .ce trece prin baza metacarpianului si de opoziŃie-repoziŃie 絜 jurul unui ax radioulnar ce trece prin trapez. Miscarea de opoziŃie-repoziŃie este o miscare complexǎ. Flexia falangei a II-a pe prima prin acŃiunea muschilor flexori superficiali iar flexia celei de a II-a falange prin contracŃia flexorului profund. ajung穗d spre baza ultimelor degete. In flexie prima falangǎ se 絜clinǎ pe palmǎ ca 絜 絜chiderea pumnului iar 絜 extensie ea se 絜depǎrteazǎ de aceasta. Extensia este miscarea paralelǎ cu faŃa dorsalǎ a m稱nii si constǎ 絜 orientarea policelui posterior de index. Flexia este miscarea paralelǎ cu palma. Amplitudinea este variabilǎ si progreseazǎ de la 0la 90絜 caz de laxitate. AbducŃia este miscarea inversǎ realizat de muschiul lung abductor al policelui. care are ca rezultat apropierea si 絜depǎrtarea 絜tregii coloane osoase a policelui de celelalte 4 degete (pensǎ). Miscarea activǎ are amplitudinea de 90si creste de la degetul II spre degetul V. Are amplitudinea de 10-15 din articulaŃia trapezoidometacarpianǎ. c穗d sunt flectate concomitent toate cele patru degete. Extensia degetelor este produsǎ prin acŃiunea muschiului extensor al degetelor. AdducŃia este miscarea prin care policele se apropie de degetul al II-lea. La aceste miscǎri participǎ coloana policeluicare include pe l穗gǎ falangele policelui si metacarpianul I. 絜 jurul unui ax radioulnar ce trece prin capul metacarpienilor. La aceasta se mai adaugǎ si contracŃia extensorului degetului mic si a extensorului indexului. la care se adaugǎ 70-75din articulaŃiile metacarpofalangiene. Poate ajunge p穗ǎ la 100. trapezul. 絜c穰 v穩ful policelui sǎ atingǎ baza degetului V. specificǎ omului. Aceste miscǎri se pot produce izolat sau simultan. 絜 care policele traverseazǎ transversal palma.si scafoidul. Miscǎrile celorlalte degete sunt miscǎri de flexie si extensie.

amplitudinea progreseazǎ 絜tre 0-20. fiind mai amplǎ la degetele IV si V. indexul av穗d cea mai mare mobilitate. Ambele spaŃii pot fi sediul unor flegmoane palmare subaponevrotice. etc. Prin 絜sumarea tuturor acestor miscǎri m穗a intervine 絜: . c穩lig . delimitat 絜tre aponevrozǎ si tendoane. Intre tendoanele flexorilor si urmǎtorul strat al planului profund al palmei se gǎseste un al II-lea spaŃiu adipos. Aceste elemente sunt cuprinse 絜tr-un spaŃiu adipos superficial.abducŃia este miscarea prin care falangele se deplaseazǎ 絜 sens radial. Din convexitatea ei pornesc 4 artere digitale palmare comune pentru degetele II-V.apucarea prin str穗gere. miscarea se realizeazǎ 絜 jurul unui ax dorsopalmar ce trece prin capul metacarpienilor. Profund se aflǎ nervii digitali palmari comuni. Aceste miscǎri sunt posibile numai cu degetele 絜 extensie. 絜 articulaŃiile proximale poate ajunge la 100. In articulaŃiile interfalangiene se produc miscǎri de flexie si extensie. Flexia este miscarea prin care degetele se apropie de palmǎ. 66 Extensia este miscarea inversǎ prin care degetele se depǎrteazǎ de palmǎ.Arcada arterialǎ palmarǎ superficialǎ realizatǎ prin anastomoza ramurilor arterelor radiarǎ si ulnarǎ.prehensiune . Este posibilǎ 絜 interfalangienele proximale si numai la anumite persoane 絜 cele distale. ramuri terminale ale medianului (I-III) si ulnarului (IV-V).Amplitudinea acestor miscǎri variazǎ individual si de la un deget la altul. In articulaŃiile distale nu depǎseste 90. si mai redusǎ la degetele II si III. media este de 15-20. Apropierea si 絜depǎrtarea de axul m稱nii sunt realizate de muschii interososi (interososii dorsali realizeazǎ apropierea iar cei palmari 絜depǎrteazǎ). care se pot propaga . Elementele vasculo-nervoase ale regiunii sunt reprezentate de: . CircumducŃia rezultǎ din executarea succesivǎ a miscǎrilor descrise anterior. de obicei complicaŃii ale panariŃiilor.realizare de instrumente speciale: pense.

proximal prin canalul carpian, 絜 spaŃiile corespunzǎtoare ale antebraŃului si distal, spre degete. Imediat profund faŃǎ de arcadele vasculare se aflǎ nervii digitali palmari comuni, ramuri terminale ale medianului (primele trei) si ulnarului (ultimele douǎ). - Arcada palmarǎ profundǎ se formeazǎ prin anostomoza ramurii terminale a arterei radiale cu ramura palmarǎ profundǎ a ulnarei. Din convexitatea arcadei pornesc 4 artere metacarpiene palmare care realizeazǎ 絜 partea lor distalǎ anostomoze cu arterele digitale. - Ramura terminalǎ a nervului ulnar, care asigurǎ inervaŃia muschilor eminenŃei tenare, ultimii 2 lombricali, toŃi interososii si adductorul policelui. - La nivelul regiunii dorsale a m稱nii se gǎsesc arterele metacarpiene dorsale. Toate aceste artere sunt 絜soŃite de vene satelite. Anexele muschilor membrului superior Muschii membrului superior sunt 絜veliŃi de o teacǎ fibroasǎ (fascie) care se continuǎ 絜 sus cu fascia muschilor umǎrului si ai peretelui toracic, iar 絜 jos se terminǎ la nivelul degetelor. La nivelul m稱nii capǎtǎ aspect de aponevrozǎ palmarǎ. - Retinaculul flexorilor este o panglicǎ fibroasǎ patrulaterǎ 絜tinsǎ transversal 絜tre cele douǎ margini ale canalului carpului; prezintǎ o lamǎ despǎrŃitoare care determinǎ douǎ culise osteofibroase: una lateralǎ prin care trece muschiul flexor radial al carpului si alta medialǎ prin care trec tendoanele flexorilor si nervul median. - Retinaculul extensorilor este o bandǎ de formǎ patrulaterǎ ce se inserǎ medial pe ulnǎ, piramidal si pisiform, iar lateral pe radius. De pe faŃa profundǎ pornesc o serie de despǎrŃitori ce se prind pe crestele osoase ale extremitǎŃilor distale ale ulnei si radiusului. Se formeazǎ astfel sase culise oasteofibroase denumite dupǎ tendoanele care trec prin ele. - Tendoanele flexorilor si extensorilor sunt prevǎzute cu teci sinoviale.

InflamaŃia tecii conjunctive a tendonului poartǎ numele de tenosinovitǎ si poate fi rezultatul propagǎrii unor infecŃii de la nivelul m稱nii. Sindromul de tunel carpian reprezintǎ un ansamblu de manifestǎri clinice cauzate de compresiunea nervului median 絜 trecerea sa prin tunelul carpian. Apare la persoane care realizeazǎ frecvent miscǎri de prehensiune si rotaŃie ale m稱nii; acestia acuzǎ dureri la nivelul palmei si degetelor (cu excepŃia degetului mic), agravate de miscǎri de tipul bǎtutului la masinǎ. 67 Curs 10. Membrul inferior: regiuni topografice, factori ososi, musculari, articulari, nervosi, vasculari Membrele inferioare sau pelvine sunt segmente corporale care se desprind din pǎrŃile infero-laterale ale trunchiului. Sunt adaptate 絜 primul r穗d pentru staŃiunea bipedǎ si locomoŃie. Limita care separǎ membrul inferior de trunchi este reprezentatǎ de o linie circularǎ, care 絜cepe 絜 partea anterioarǎ de la tuberculul pubelui, se continuǎ prin plica inghinalǎ, creasta iliacǎ si sanŃul intergluteal, p穗ǎ la v穩ful coccigelui, trece apoi prin sanŃul genito-femural si ajunge p穗ǎ la tuberculul pubian. Din punct de vedere al criteriului osteologic, membrul inferior este format din: - centura pelvianǎ (pelvisul osos) - membrul inferior propriu-zis. Din punct de vedere al criteriului articular este format din: - pǎrŃi articulate ale bazinului - articulaŃia coxofemuralǎ - articulaŃia genunchiului - articulaŃiile piciorului u Din punct de vedere topografic, membrului inferior i se descriu 6 segmente: - regiunea glutealǎ (fesierǎ) - coapsa - genunchiul - gamba - g穰ul piciorului - piciorul Regiunea glutealǎ constituie segmentul supero-posterior al membrului inferior, prin care acesta se prinde de pelvis. Prin muschii puternici pe care 靖 cuprinde ea serveste la locomoŃie, ortostatism si poziŃia sez穗dǎ. Datoritǎ dezvoltǎrii puternice a muschilor pelvitrohanterieni si mai ales a

gluteului mare, precum si abundenŃei grǎsimii, regiunea glutealǎ are o formǎ rotunjitǎ, emisfericǎ, caracteristicǎ omului. Limitele regiunii sunt: - 絜 sus: creasta iliacǎ - medial: o linie convenŃionalǎ care uneste spina iliacǎ posterosuperioarǎ cu v穩ful coccigelui - lateral: o linie convenŃionalǎ arcuitǎ de la spina iliacǎ antrerosuperioarǎ, care trece peste trohanterul mare si atinge extremitatea lateralǎ a sanŃului gluteal - 絜 jos: sanŃul gluteal - profund: faŃa lateralǎ a coxalului si articulaŃia soldului. Factori ososi Scheletul bazinului este format din cele 2 oase coxale, sacrul si coccigele. Scheletul membrului inferior propriu-zis este format din: - scheletul coapsei: - femur, patelǎ; - scheletul gambei: - tibie, fibulǎ; scheletul piciorului: - tarsul (7); metatarsul (5); falange (14) 68 Factori articulari ArticulaŃiile membrului inferior pot fi 絈pǎrŃite ca si cele ale membrului superior 絜 2 grupe: articulaŃiile centurii membrului inferior si articulaŃiile membrului inferior propriu-zis. ArticulaŃiile centurii membrului inferior realizeazǎ o unitate osteofibroasǎ care asigurǎ o dublǎ funcŃie: - asigurǎ rezistenŃa necesarǎ echilibrǎrii bazinului - asigurǎ elasticitatea necesarǎ atenuǎrii socurilor produse 絜 mers, fugǎ, salt. Aceastǎ unitate este realizatǎ: - anterior si median prin simfiza pubianǎ - posterior si median prin articulaŃiile sacroiliace - prin ligamentele iliolombare care fixeazǎ oasele coxale de coloana lombarǎ - prin ligamentele sacroischiadice care fixeazǎ oasele coxale de pǎrŃile laterale ale sacrului si coccigelui - prin membrana obturatoare care acoperǎ gaura obturatǎ. ArticulaŃia sacroiliacǎ( sinovialǎ, planǎ). Componente: 1) SuprafeŃe articulare :- feŃele auriculare ale sacrului si osului coxal acoperite cu cartilaj hialin. 2) Mijloace de unire: -capsula articularǎ, 絜locuitǎ posterior prin ligamente sacroiliace interosoase -ligamente:- sacroiliace ventrale 絜tre aripioara/faŃa pelvianǎ a osului sacru si vecinǎtatea liniei arcuate - sacroiliace dorsale 絜tre spina iliacǎ posterosuperioarǎ. si creasta sacralǎ

ConŃine fibre transversale si oblice. greutatea se transmite prin intermediul coloanei vertebrale spre baza sacrului).ligamentul sacrospinos este situat anterior de precedentul.sacroiliac interosos care uneste tuberozitatea iliacǎ cu cea sacratǎ. Aceste ligamente completeazǎ peretele lateral al pelvisului osos.ligamente periferice : .ligamentul sacrotuberal -are formǎ dreptunghiularǎ cu baza pe sacru si v穩ful pe tuberozitatea ischiadicǎ . Marginea inferioarǎ formeazǎ o arcadǎ pubianǎ. Componente: 1) SuprafeŃe articulare: ovalare. sub unghiul pubelui. Ligamentele sacroischiadice . sprijinit pe o bancǎ. la nivelul osului pubian. L5 si creasta iliacǎ. conŃin fibre scurte si lungi.iliolombar 絜tre procesele transverse L4. Sunt mai puŃin ample la nivelul bazei si mai ample la nivelul v穩fului.ligamentul pubian superior 絜tre cei doi tuberculi pubieni.discul interpubian (fibrocartilaginos) care umple spaŃiul dintre cele 2 suprafeŃe articulare. In miscarea de contranutaŃie baza sacrului se 絜dreaptǎ 絜apoi si 絜 sus. . Simfiza pubianǎ ( cartilaginoasǎ. 2) Mijloace de unire: . In nastere reduce diametrul anteroposterior al str穃torii superioare si mǎreste diametrul omonim al str穃torii inferioare. Miscarea de nutaŃie duce baza sacrului 絜ainte si 絜 jos si v穩ful sus si 絜apoi. Exemplu: repaosul unei persoane pe regiunea lombarǎ. acoperite de cartilaj hialin. . cu importanŃǎ majorǎ 絜 nastere deoarece permit modificarea diametrelor bazinului. este limitatǎ de ligamentele sacroischiadice (exemplu: susŃinerea unei greutǎŃi pe umeri. semimobilǎ). 絜 miscarea de hiperextensie a trunchiului sau 絜 poziŃia culcat. Ambele miscǎri sunt miscǎri de basculare ale bazinului 絜 jurul unui ax transversal care trec prin ligamentele sacroiliace dorsale sau prin cel interosos. Se inserǎ pe marginile laterale ale sacrului si coccigelui si prin v穩f pe spina ischiadicǎ . 69 . -ligamentul pubian arcuat ce aderǎ la ramurile descendente pubiene si discul interpubian. este foarte puternic. Muschii bazinului Sunt asezaŃi cu corpul muscular la nivelul bazinului si se 絜tind de aici la .lateralǎ. Miscǎrile sunt reduse ( nutaŃie si contranutaŃie).

alcǎtuind un adevǎrat con muscular 絜 jurul articulaŃiei coxofemurale. trece prin plica inghinalǎ.muschiul iliopsoas . gemen superior si inferior. gluteu mijlociu. 絜clinaŃia este mai accentuatǎ la femei din cauzǎ cǎ diametrul transversal al pelvisului este mai mare. coboarǎ peste trohanterul mare. Acesti muschi sunt reprezentati de: m. circularǎ care 絜cepe de la tuberculul pubian. patratul lombelor. sanŃul genitofemural si ajunge din nou la tuberculul pubian. Grupul posterior sau exterior cuprinde 10 muschi asezaŃi pe suprafaŃa externǎ a pelvisului. m. PoziŃia sa nu este verticalǎ. obturator extern. gluteu mare.o linie accidentatǎ. Are contururi rotunjite la femei si copii (datoritǎ paniculului adipos mai bogat) si formǎ prismatic triunghiularǎ la subiecŃii musculosi. Coapsa este segmentul cuprins 絜tre regiunea glutealǎ si peretele abdominal anterior pe de o parte si genunchi pe de altǎ parte. m. gluteu mic. tensor al fasciei lata. obturator intern. ci usor 絜clinatǎ de sus 絜 jos si latero-medial.o linie circularǎ dusǎ la douǎ lǎŃimi de deget deasupra bazei patelei. m. B. m. m. Muschii bazinului acŃioneazǎ asupra articulaŃiei coxofemurale 絈preunǎ cu numerosi muschi ai coapsei. Grupul anterior sau interior format din: . Sunt muschi relativ scurŃi. m. suprapusi 絜 2-3 plane pe faŃa postero-lateralǎ a bazinului si form穗d 絜 totalitate fesa. . voluminosi si puternici (muschi de forŃǎ). strǎbate sanŃul gluteal. piriform. Limitele regiunii sunt: . m.muschiul psoas mic (inconstant) Acesti muschi intrǎ 絈preunǎ cu pǎtratul lombelor si 絜 constituŃia peretelui abdominal posterior. spina iliacǎ anterosuperioarǎ. Scheletul coapsei este format de osul femur. Ea poate fi asemǎnatǎ cu un trunchi de con cu baza mare 絜 sus.proximal . Se 絈part 絜 douǎ grupe: A. Topografic se subdivide 絜 douǎ regiuni: una anterioarǎ si una posterioarǎ. m. 70 Legǎtura dintre bazin si coapsǎ se realizeazǎ prin articulaŃia coxofemuralǎ .distal . Datoritǎ originii lor care ocupǎ suprafeŃe 絜tinse 絜 interiorul si la exteriorul bazinului si terminaŃiei la nivelul celor doi trohanteri si regiunile femurale 絜vecinate se mai numesc si pelvitrohanterieni.extremitatea superioarǎ a femurului.

fie c龝tigate 絜 urma unor traumatisme. sferoidalǎ. muschii periarticulari si presiunea atmosfericǎ In articulaŃia coxofemuralǎ sunt relativ frecvente luxaŃiile. -ligamentul ischiofemural (posterior). . Grupul medial cu muschii adductori: . La acŃiunea de unire mai participǎ: labrul acetabular.capsula articularǎ care la nivelul femurului se inserǎ la distanŃǎ de suprafaŃa articularǎ (la nivelul colului). In staŃiune verticalǎ contribuie la menŃinerea capului 絜 acetabul -ligamentul pubofemural (anterior). Mijloacele de unire includ: . B.croitor. Pentru explorarea articulaŃiei 絜 caz de luxaŃie se utilizeazǎ linia Nelaton-Roser. scurt. fiind formatǎ din fibre longitudinale (superficiale) si circulare (profunde). SuprafeŃele articulare sunt: . Se 絜tinde 絜tre spina iliacǎ anteroinferioarǎ si linia intertrohanterianǎ. Se 絜tinde 絜tre ischion (posterior si sub acetabul) si baza trohanterului mare. Grupul anterior cu muschii extensori: . Este cel mai puternic ligament. Limiteazǎ rotaŃia internǎ si adducŃia. -ligamentul capului femural (ligamentul rotund) se 絜tinde 絜tre acetabul si capul femural.bicepsfemural . 絜 evantai). 絜 luxaŃiile superioare trohanterul se ridicǎ deasupra acestei linii. suportǎ greutǎŃi 絜tre 350-500 kg. ConŃine vase nutritive pentru capul femural. Se inserǎ pe eminenŃa iliopubianǎ si ramura superioarǎ a pubelui.(sinovialǎ. fie congenitale.adductor mare.ligamentul iliofemural (anterior. rotaŃia externǎ. . Este foarte rezistentǎ. fibrele fix穗du-se 絜 final 絜aintea trohanterului mic. aceasta uneste spina iliacǎ anterosuperioarǎ cu tuberozitatea ischiadicǎ.ligamentele articulare: .pectineu. Se 絈part 絜 3 grupe: A. Muschii coapsei sunt grupaŃi 絜 jurul femurului astfel 絜c穰 acesta mai prezintǎ ca reper palpatoriu numai trohanterul mare si cei doi condili. In flexia moderatǎ (45) trohanterul mare atinge mijlocul liniei. lung .gracilis . Limiteazǎ extensia. C. triaxialǎ). adducŃia.cvadriceps. acoperǎ 絜 絜tregime faŃa anterioarǎ si 2/3 mediale ale feŃei posterioare.acetabulul. Grupul posterior cu muschii flexori (muschii ischiogambieri): . Limiteazǎ abducŃia si rotaŃia externǎ.capul femural (2/3 sferǎ) .

Nervul principal al flexiei este nervul femural care asigurǎ 3 din randamentul total posibil al grupului. Av穗d punctul fix situat distal (pe coapsa fixatǎ) muschii asigurǎ miscǎrile trunchiului sau balansarea pelvisului cu pǎstrarea rectitudinii trunchiului (prin 71 contracŃia dinamicǎ). 絜 timp ce componenta iliacǎ este cea de forŃǎ. datoritǎ componentei lungi (psoas) ridicǎ coapsa peste orizontalǎ. Flexorii secundari sunt gluteul mijlociu. prin extensie ea se 絜depǎrteazǎ. dar nu pot fi valorificate pe deplin din cauza dispoziŃiei aparatului ligamentar. pasiv 140-150) si extensie (20.semitendinos . 絜 jurul unui ax transversal care trece prin v穩ful trohanterului mare. Iliopsoasul este cel mai important. coapsa se apropie de peretele anterior al abdomenului. adductorii. In flexie partea anterioarǎ a capsului si ligamentul iliofemural se relaxeazǎ iar limitarea miscǎrii se face de cǎtre muschii posteriori ai coapsei. Miscǎrile coapsei sunt: Flexie (120. In momentul 絜 care coapsa este usor flexatǎ intervine si tensorul fasciei lata. fiind indispensabil pentru lungimea pasului. .. deosebit de puternic care asigurǎ rectitudinea corpului. Croitorul este al 4-lea muschi 絜 ordinea forŃei. Av穗d punctul fix pe pelvis muschii ce acŃioneazǎ asupra articulaŃiei coxofemurale se contractǎ dinamic mobiliz穗d coapsa 絜 locomoŃie si alte miscǎri complexe nelocomotorii. Amplitudinea maximǎ a flexiei se realizeazǎ cu genunchiul flectat (130o). Prin miscarea de flexie. PosibilitǎŃile de miscare pe care le oferǎ articulaŃia coxofemuralǎ ca articulaŃie sferoidalǎ ar fi foarte largi.130. nervul gluteal superior realizeazǎ abia 1/5-1/4 iar nervul obturator 1/10.semimembranos. cu genunchiul extins flexia este de 90o. pasiv 30) 絜 plan sagital. fie stabilizarea oricǎrei poziŃii a bazinului pe membrul fixat (prin contracŃie staticǎ). Flexorii principali sunt iliopsoasul si dreptul femural. gluteul mic.

Este posibilǎ si executarea unei extensii forŃate. 絜 jurul unui ax sagital care trece prin centrul capului femural. limit穗d miscarea. miscarea se petrece si la nivelul coloanei vertebrale. gracilisul. antigravitaŃional. ischiogambieri si adductori din care cei mai importanŃi sunt gluteul mare ce realizeazǎ o forŃǎ egalǎ aproape cu 1 din totalul muschilor. obturatorul extern. Se grupeazǎ 絜 3 grupe principale: glutei. de susŃinere a pelvisului si trunchiului pe membrul de sprijin. gemenii. Muschii extensori au 絜 primul r穗d un rol static. adductor mare si ischiogambierii care fiind muschi biarticulari au si o acŃiune mai complexǎ solidariz穗d miscǎrile coapsei cu ale gambei. adductorul mic. propulsia corpului 絜 locomoŃie. Participǎ si la realizarea lanŃului triplei extensii 絈preunǎ cu extensorii celorlalte douǎ articulaŃii principale ale membrului inferior intervenind 絜 urcatul pe scǎri si teren ascendent. ceea ce are ca urmare si o aplecare a trunchiului spre anterior. obturatorul intern.In extensie partea anterioarǎ a capsulei si ligamentul iliofemural se 絜tind. In acŃiune sinergicǎ cu dreptul abdominal ei realizeazǎ bascularea posterioarǎ a pelvisului si reduc lordoza lombarǎ. AbducŃia (40o) si adducŃia (30o) se realizeazǎ 絜 plan frontal. accentu穗du-se curbura lombarǎ. Numerosi alŃi muschi mai au o componentǎ constantǎ sau ocazionalǎ de extensie funcŃion穗d ca extensori secundari: piriformul. C穗d se executǎ cu genunchiul extins amplitudinea este de 15-20 . ridicarea din poziŃie sez穗dǎ. ca 絜 miscǎrile din balet sau patinaj c穗d valoarea maximǎ a miscǎrii nu se obŃine 絜 articulaŃia soldului respectiv. C穗d coapsele sunt extinse amplitudinea maximǎ a abducŃiei este de 60o iar 絜 flexie atinge 70o. ci printr-o miscare de flexie executatǎ 絜 articulaŃia soldului de partea opusǎ (a membrului fixat). cu genunchiul flectat mǎsoarǎ 10. Abductorii si adductorii au ca rol principal balansarea pelvisului 絜 plan frontal . InervaŃia extensorilor este realizatǎ 絜 primul r穗d de cei doi nervi gluteali (3/5) restul de 2/5 din forŃa totalǎ este controlatǎ de nervul ischiadic si nervul obturator.

Muschii abductori principali sunt muschii glutei. RotaŃia internǎ si externǎ se realizeazǎ 絜 plan transversal. indispensabilǎ 絜 mers si staŃiune asimetricǎ. contrabalans穗d greutatea corporalǎ. Adductorii apropie prin contracŃie dinamicǎ coapsele 絈potriva unui obstacol (絜ot. patinaj. Nervul principal al miscǎrii este nervul obturator (2/3) la care se adaugǎ nervul ischiadic si nervul gluteal inferior. croitorul. gluteul mare prin porŃiunea profundǎ. cea a rotaŃiei interne (medialǎ) este de 35o. Adductori secundari sunt obturatorul extern. Rol secundar au piriformul si croitorul. In mers 絈piedicǎ 絜clinaŃia pelvisului spre partea membrului nesprijinit 絜 faza sprijinului unilateral. iar c穗d acestea se 絜cruciseazǎ de ligamentul pretrohanterian si ligamentul capului femural. Prin contracŃie unilateralǎ intervin 絜 diferite miscǎri coregrafice. iar prin contracŃie staticǎ 絈piedicǎ depǎrtarea exageratǎ a membrului inferior 絜 絜tregime. obturatorul intern si cei doi gemeni. ischiogambierii si iliopsoasul. 72 Muschii adductori sunt mai puternici dec穰 cei abductori si sunt reprezentaŃi de: adductor mare. 絜 jurul unui ax vertical care trece prin capul femural. Amplitudinea maximǎ a rotaŃiei externe (lateralǎ) este de 20o. cǎlǎrie). Prin contracŃia dinamicǎ si bilateralǎ a abductorilor se realizeazǎ 絜depǎrtarea membrelor inferioare 絜 staŃiune si 絜 anumite forme de salturi. pectineu. gimnasticǎ. scurt. urmat de nervul gluteal inferior si nervul femural. In cazul 絜 care coapsa se aflǎ 絜 poziŃie de flexie si abducŃie (cu ligamentele relaxate) amplitudinea totalǎ a rotaŃiei atinge valori de . InervaŃia abductorilor e asiguratǎ 絜 principal de nervul gluteal superior. Miscarea de adducŃie este limitatǎ de 絜t稷nirea coapselor.pe un singur membru de sprijin. tensorul fasciei late si dreptul femural. gracilis. At穰 amplitudinea abducŃiei c穰 si cea a adducŃiei poate fi mǎritǎ prin miscǎri complementare ale bazinului si coloanei lombare. lung.

100o. Rotatorii, av穗d punctul fix pe bazin, acŃioneazǎ asupra membrului inferior liber; prin interacŃiunea celor douǎ grupe antagoniste se asigurǎ pǎstrarea planului sagital 絜 timpul pendulǎrii membrului inferior. In timpul mersului prin succesiunea alternativǎ si bilateralǎ a miscǎrii de rotaŃie medialǎ rezultǎ legǎnatul soldului. Principalii muschi care realizeazǎ rotaŃia medialǎ sunt: gluteul mijlociu, mic si adductorul mare, tensorul fasciei lata. AcŃiune secundarǎ au dreptul femural, lunga porŃiune a bicepsului, semimembranosul, gracilisul. RotaŃia medialǎ este cea mai slabǎ miscare 絜 articulaŃia coxofemuralǎ, fiind completatǎ si de alte forŃe, gravitaŃia, inerŃia; acŃiunea este mai puternicǎ c穗d coapsa este flectatǎ. Este limitatǎ de ligamentul ischiofemural. Rotatorii externi sunt mai numerosi si mai puternici faŃǎ de grupul antagonist. Muschii principali sunt: gluteul mare, gluteul mijlociu si mic, obturatorul intern, gemenii, iliopsoasul, pǎtratul femural. Muschii secundari sunt: piriformul, obturatorul extern, adductorii, lunga porŃiune a bicepsului, dreptul femural. Miscarea este limitatǎ de ligamentul iliofemural, ligamentul rotund si pubofemural. Nervul principal al rotaŃiei laterale este nervul gluteal inferior, urmat de nervul gluteal superior si secundar nervul femural. Miscǎrile de extensie, adducŃie si rotaŃie lateralǎ au amplitudine mai micǎ faŃǎ de miscǎrile lor complementare (flexie, abducŃie si rotaŃie internǎ) dar se executǎ 絜 schimb prin grupe musculare mai puternice. Aceastǎ forŃǎ muscularǎ mare se poate valorifica dacǎ miscarea se executǎ nu din poziŃie intermediarǎ ci din cea opusǎ, extremǎ, impusǎ de gravitaŃie sau de acŃiunea muschilor antagonisti. Genunchiul este o regiune intermediarǎ 絜tre coapsǎ si gambǎ care cuprinde totalitatea pǎrŃilor moi situate 絜 jurul articulaŃiei genunchiului. 73 Limitele regiunii sunt: - proximal - linia circularǎ dusǎ la douǎ lǎŃimi de deget deasupra bazei patelei - distal - planul orizontal care trece prin tuberozitatea tibiei (douǎ lǎŃimi de deget sub v穩ful patelei)

Topografic este sub絈pǎrŃitǎ 絜tr-o regiune anterioarǎ (patelarǎ, rotunjitǎ) si una posterioarǎ (poplitee). Gamba este cuprinsǎ 絜tre genunchi si g穰ul piciorului; are forma unui trunchi de con cu baza mare proximal. Este frecvent expusǎ traumatismelor. Limitele regiunii sunt: - proximal - planul orizontal dus prin tuberozitatea tibiei - distal - planul transversal care trece prin baza celor douǎ maleole. Topografic este sub絈pǎrŃitǎ 絜tr-o regiune anterioarǎ si una posterioarǎ. Scheletul gambei este realizat de tibie si fibulǎ. Oasele gambei sunt unite prin epifizele lor: superior printr-o articulaŃie sinovialǎ planǎ (articulaŃia tibiofibularǎ), inferior printr-o sindesmozǎ. Legǎtura dintre gambǎ si coapsǎ se realizeazǎ prin articulaŃia genunchiului. Aceasta este cea mai mare articulaŃie a corpului omenesc, dar si cea mai puŃin protejatǎ de pǎrŃi moi, ceea ce explicǎ frecventele traumatisme. De asemeni este foarte solicitatǎ 絜 staticǎ si locomoŃie, ceea ce grǎbeste uzura elementelor componente. Este o articulaŃie sinovialǎ, condilianǎ, uniaxialǎ. SuprafeŃele articulare sunt reprezentate de condilii femurali, platoul tibial si faŃa posterioarǎ a patelei. Cei doi condili sunt orientaŃi oblic de sus 絜 jos si dinspre posterior spre anterior; raza lor de curburǎ descreste dinainte-絜apoi (絜 partea anterioarǎ are 45 mm, 絜 cea posterioarǎ 16 mm); de asemeni ei diverg dinainte-絜apoi astfel 絜c穰 diametrul transversal al extremitǎŃii inferioare femurale este mai mare posterior dec穰 anterior. Sunt acoperiŃi de cartilaj hialin cu grosime de 2-3 mm. Condilul medial este mai proeminent dec穰 cel lateral si se aflǎ pe un plan inferior faŃǎ de acesta. Platoul tibial prezintǎ douǎ fose articulare (cavitǎŃi glenoide) separate prin spina tibiei. Cartilajul care acoperǎ fosele articulare este mai subŃire la periferie si mai gros central (6-7 mm). Este foarte elastic si are rolul de a atenua presiunile si traumatismele produse de miscǎrile ce se efectueazǎ 絜 mers, fugǎ, sǎriturǎ. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsulǎ si ligamente.

Capsula se inserǎ pe cele 3 oase, lǎs穗d extracapsular epicondilii femurali si articulaŃia tibiofibularǎ. Aderǎ la baza meniscurilor (circumferinŃa externǎ). Este mai slabǎ anterior si lateral si 絜tǎritǎ pe partea posterioarǎ. Ligamentele articulare sunt: - ligamentul patelei (rotulian) - o formaŃiune fibroasǎ, puternicǎ lungǎ de 56 cm, latǎ de 2-3 cm, situatǎ anterior, consideratǎ ca tendon terminal al cvadricepsului. Se poate palpa sub piele 絜 semiflexie. - ligamentele posterioare formeazǎ un plan fibros asezat ca o punte peste scobitura intercondilianǎ. Includ: - ligamentul popliteu oblic 絜tre tendonul muschiului semimembranos si condilul lateral (tendonul recurent al muschiului - ligamentul popliteu arcuat 74 - ligamentul colateral fibular 絜tre epicondilul lateral femural si capul fibulei; este relaxat 絜 flexie - ligamentul colateral tibial 絜tre epicondilul medial femural si faŃa medialǎ a tibiei. FaŃa lui superficialǎ este acoperitǎ de fascia femuralǎ si tendoanele ce formeazǎ complexul laba g龝tii. Aceste douǎ ligamente asigurǎ stabilitatea articularǎ 絜 extensia genunchiului - ligamentele 絜crucisate, ce se gǎsesc 絜tre feŃele intercondiliene ale femurului si ariile intercondiliene ale tibiei. Sunt 絜 afara membranei sinoviale. Dupǎ situaŃia lor si inserŃia tibialǎ au fost denumite unul anterior si unul posterior. Ligamentul anterior este anterior prin inserŃia tibialǎ si lateral prin cea femuralǎ. Ambele sunt formaŃiuni extraarticulare ce prezintǎ o dublǎ 絜crucisare. Datoritǎ faptului cǎ 絜 aceastǎ articulaŃie nu existǎ o concordaŃǎ perfectǎ 絜tre suprafeŃele oaselor s-au dezvoltat douǎ fibrocartilaje semilunare denumite meniscuri intraarticulare. De asemeni la soliditatea articulaŃiei contribuie si muschii si ligamentele. Meniscurile se inserǎ pe platoul tibial prin douǎ extremitǎŃi numite coarne si alunecǎ pe acesta 絜 timpul miscǎrilor. Sunt aderente de capsula articularǎ. Meniscul lateral are forma unui cerc 絜 timp ce meniscul medial are forma unei semilune. Sunt unite 絜 partea anterioarǎ printr-o bandeletǎ transversalǎ. La 絜tǎrirea capsulei mai participǎ si formaŃiuni aponevrotice: fascia genunchiului 絜tǎritǎ lateral de tractul iliotibial; expansiunea cvadricipitalǎ care se

Grupul lateral cuprinde lungul si scurtul peronier. conŃine douǎ planuri : 75 . Grupul posterior (flexori) este cel mai voluminos si puternic. astfel 絜c穰 faŃa medialǎ. flexor lung al degetelor si popliteul. B. Corpul adipos anterior se poate palpa 絜 extensie. situate 絜 loji speciale. douǎ superficiale si una profundǎ. 絜tre marginile patelei si faŃa cutanatǎ a condilului femural respectiv. flexor lung al halucelui. Au ca nerv motor nervul tibial (L5-S1. fibulǎ. extensor lung al halucelui. La nivelul articulaŃiei genunchiului se gǎsesc o serie de burse seroase: . Muschii gambei sunt grupaŃi asimetric 絜 jurul celor douǎ oase. Acest aparat facial si aponevrotic 絜 porŃiunea proximalǎ serveste ca suprafaŃǎ de inserŃie. Muschii sunt inervaŃi de nervul peronier profund (L4-S1). Muschii se 絈part 絜 3 grupe. 絜gros穗du-se la nivelul g穰ului piciorului sub forma retinaculelor. extensor lung al degetelor si peronierul al treilea. Nervul motor este nervul peronier superficial. Grupul anterior (extensori) cuprinde muschii: tibial anterior.desprinde din tendonul cvadricepsului si trece anterior de articulaŃia genunchiului si aripioarele patelei. form穗d douǎ perniŃe de fiecare parte a tendonului patelei. membranǎ interosoasǎ) si prin 2 septuri intermusculare 絜tinse 絜tre marginea anterioarǎ respectiv posterioarǎ a fibulei si fascia gambierǎ. 絜tre acesta si femur.burse pretibiale 絜 numǎr de 3. marginea anterioarǎ a tibiei si cele douǎ maleole rǎm穗 neacoperite de muschi. despǎrŃite prin peretele osteofibros (tibie.2) . A. una anterioarǎ 絜tre condilii femurali si platoul tibial si una posterioarǎ. ceea ce determinǎ forma caracteristicǎ a gambei. complet穗d-o pe cea oasoasǎ iar 絜 porŃiunea distalǎ are rol de 絜velis si susŃinere.burse prepatelare: 絜 numǎr de 3 . Corpurile musculare sunt asezate proximal si se continuǎ cu tendoane. favoriz穗d alunecarea tendonului . C.planul profund format din tibialul posterior.bursa suprapatelarǎ . De asemeni mai existǎ si douǎ mase adipoase.de con trunchiat cu baza 絜 sus.o prelungire pe care sinoviala genunchiului o trimite sub muschiul cvadriceps.

Se apreciazǎ cǎ miscǎrile de flexie p穗ǎ la 70o sunt miscǎri pure. mecanismul de stabilizare 絜 staŃiune e realizat prin aparatul ligamentar al articulaŃiei genunchiului.. ArticulaŃia genunchiului este o articulaŃie sinovialǎ. condilianǎ.prin flexia gambei. dintre ei . necesarǎ susŃinerii greutǎŃii corporale 絜 ortostatism si 絜 mers. uniaxialǎ. Peste 70o aceste miscǎri se combinǎ cu o miscare de rotaŃie internǎ a gambei (p穗ǎ la 20o). membrul inferior funcŃioneazǎ ca o coloanǎ rigidǎ. Se realizeazǎ 絜 jurul unui ax transversal care trece prin condilii femurali. Biomecanica articulaŃiei genunchiului ArticulaŃia genunchiului formatǎ 絜tre cele 2 segmente principale ale membrului inferior realizeazǎ douǎ mecanisme prin care aceasta poate sǎ 絜deplineascǎ alternativ douǎ funcŃii: . Flexia este miscarea prin care gamba se apropie de faŃa posterioarǎ a coapsei. Cu punctul fix pe gambǎ menŃin 絜 mod activ bolta plantarǎ alǎturi de muschii piciorului. Flexia gambei atinge un unghi de 130o. Muschii gambei intervin dinamic 絜 locomoŃie si miscǎri nelocomotorii. necombinate cu altǎ miscare. iar pasiv gamba poate fi flectatǎ si mai mult (150o). ancoreazǎ gamba.planul superficial format din tricepsul sural (gastrocuemianul si solearul) si muschiul plantar. Are ca nerv motor nervul tibial (L4-S2).prin stabilizarea genunchiului 絜 extensie. prezent穗d douǎ miscǎri principale: flexia si extensia. Pe l穗gǎ acestea mai sunt posibile si miscǎri secundare de rotaŃie medialǎ si lateralǎ ca si de 絜clinare lateralǎ si medialǎ. Muschii principali ai flexiei sunt cei 3 muschi ischiocrurali. Lu穗d punctul fix pe piciorul sprijinit pe sol. Rolul lor 絜 staticǎ este foarte important. Tricepsul sural împreunǎ cu gluteul mare si cvadricepsul formeazǎ lanŃul triplei extensii a membrului inferior cu acŃiune anti-gravitaŃionalǎ si importanŃǎ majorǎ 絜 menŃinerea poziŃiei verticale si locomoŃie. foarte reduse. menŃin穗d rectitudinea acesteia 絜 staŃiune verticalǎ. membrul inferior are rol 絜 locomoŃie si susŃinerea elasticǎ a greutǎŃii trunchiului .

Cu genunchiul 絜 extensie membrul 絜 絜tregime poate face miscǎri doar din articulaŃia coxofemuralǎ. at穰 絜 miscarea de flexie c穰 si 絜 cea de extensie. cel colateral tibial se relaxeazǎ puŃin iar ligamentul 絜crucisat posterior este 絜tins. forŃa gravitaŃiei activeazǎ 絜 acelasi sens cu flexia. RotaŃiile gambei . ea fiind asociatǎ asa cum am arǎtat flexiei si extensiei. Pentru rotaŃie nu existǎ muschi speciali. Limitarea flexiei se realizeazǎ de 絜t稷nirea feŃei posterioare a gambei cu cea a coapsei. Miscarea de extensie este miscarea prin care faŃa posterioarǎ a gambei se 絜depǎrteazǎ de cea a coapsei. Se 絜soŃeste de o miscare de rotaŃie externǎ. Ligamentul colateral fibular se relaxeazǎ total. Pentru a 絈piedica o prǎbusire bruscǎ a genunchiului sau pentru a-l stabiliza 絜 orice poziŃie intermediarǎ de flexie este necesarǎ contracŃia antigravitaŃionalǎ a cvadricepsului. Secundar intervin si gracilisul si croitorul. adicǎ tinde sǎ 絜doaie genunchiul. acestea au rol de adaptare grosolanǎ. In acest moment muschiul cvadriceps femural se aflǎ 絜tins la maximum si el poate fi considerat ca un factor frenator activ al miscǎrii de flexie. In limitarea extensiei intervin ligamentele posterioare ale genunchiului si ligamentul 絜crucisat anterior. ajut穗d la stabilizarea genunchiului 絜 plan frontal si 絈piedic穗d apariŃia unui genu varum. Rolul miscǎrilor de rotaŃie constǎ 絜 adaptarea piciorului la un teren accidentat si gǎsirea celei mai potrivite poziŃii pentru susŃinerea greutǎŃii corporale.semimembranosul fiind cel mai puternic. Extensia se poate executa numai dintr-o flexie prealabilǎ si se opreste la 180o. Acesta din urmǎ este important 絜 biomecanica genunchiului. ArticulaŃia femurotibialǎ lucreazǎ dupǎ principiul unei p穩ghii de gradul III. 76 Muschii extensori principali sunt muschiul cvadriceps ajutat de tensorul fasciei lata. In poziŃiile de flexie 絜 care centrul de greutate cade 絜apoia axului transversal al genunchiului.

hematoamele pot imobiliza articulaŃiile. In afara acestor miscǎri.posterior . fracturile.lateral si medial . lateral si medial la 1 cm sub v穩ful maleolelor inferior prin tuberozitatea calcaneanǎ .5 cm).acelasi plan oblic care trece la c穰e 1 cm sub v穩ful maleolelor.planul oblic 絜 jos si 絜apoi care trece 絜 partea superioarǎ la 3 cm sub plica de flexie talocruralǎ. . pot apare urmǎtoarele miscǎri: -de sertar.se depisteazǎ cu genunchiul 絜 semiflexie.proximal . cǎŃǎrare. Piciorul este segmentul terminal al membrului inferior. -de lateralitate. de amplitudine redusǎ (2-2. Limitele sunt reprezentate de: . iar posterior prin tuberozitatea calcaneanǎ G穰ul piciorului este sub絈pǎrŃit printr-un plan frontal 絜tr-o regiune anterioarǎ si una posterioarǎ.distal planul oblic 絜 jos si posterior care trece anterior la 3 cm sub plica de flexie talocruralǎ .planul transversal care trece prin baza celor douǎ maleole . 絜 mod pasiv se pot realiza si miscǎri de 絜clinare lateralǎ si medialǎ. Fiind un segment 絜gust. luxaŃiile. Din aceastǎ poziŃie se imprimǎ gambei miscǎri oscilatorii de pendulare.din poziŃia de flexie a genunchiului oferǎ 絜 schimb posibilitatea ca piciorul sǎ caute 絜 mod activ suprafaŃa de sprijin cea mai potrivitǎ 絜 mers pe teren dificil. la nivelul sǎu se concentreazǎ numeroase formaŃiuni: tendoane. deschis anterior. Patologic. piciorul formeazǎ cu gamba un unghi drept.se depisteazǎ cu genunchiul 絜 extensie completǎ si evidenŃiazǎ laxitatea ligamentelor colaterale. G穰ul piciorului este regiunea de trecere a elementelor anatomice de la gambǎ la picior. vase si nervi. Aceste particularitǎŃi 靖 conferǎ o deosebitǎ importanŃǎ clinicǎ deoarece entorsele. at穰 絜 sens medial c穰 si 絜 sens lateral. pantǎ ascendentǎ. Limitele regiunii sunt: . Pentru realizarea lor se fixeazǎ coapsa iar gamba este dusǎ 絜 semiflexie. reprezintǎ alunecǎri anteroposterioare ale tibiei faŃǎ de condilii femurali si sunt consecinŃa laxitǎŃii ligamentelor 絜crucisate.linia curbǎ cu concavitatea postero-medialǎ care trece prin v穩ful degetelor In ortostatism. Sunt limitate de ligamentele colaterale si 絜crucisate.anterior .

trei cuneiforme. equin etc. divizatǎ 絜 mai multe articulaŃii secundare (talotarsalǎ). metatarsul si oasele degetelor.posterior: talusul (astragalul) si calcaneul . Scheletul piciorului este alcǎtuit din 26 de oase dispuse 絜 3 grupe: tarsul.). La nivelul ei au loc miscǎri de flexie dorsalǎ si plantarǎ.Fiind turtit de sus 絜 jos el prezintǎ douǎ feŃe: una liberǎ privind 絜 sus (faŃa dorsalǎ) si alta 絜 contact cu solul (faŃa plantarǎ). Axul sǎu antero-posterior (care trece prin degetul al doilea) se gǎseste 絜 acelasi plan sagital cu axul anteroposterior al gambei. ArticulaŃiile piciorului. articulaŃia talotarsalǎ este responsabilǎ de miscarea de pronaŃie supinaŃie a piciorului. reprezentatǎ de cele cinci degete. Tarsul este format din 7 oase dispuse 絜 douǎ r穗duri: . SuprafeŃele articulare aparŃin tibiei si fibulei (superior) si faŃa superioarǎ a talusului (inferior) si sunt acoperite de cartilaj hialin. Piciorul propriu-zis se sub絈parte la r穗dul sǎu 絜tr-o regiune dorsalǎ si una plantarǎ prin planul transversal care trece prin marginile medialǎ si lateralǎ. 1. laxǎ. cuboidul.anterior: navicularul.capsula articularǎ. Mijloacele de unire sunt: . corespunzǎtoare scheletului falangian. Metatarsul conŃine cele 5 metatarsiene iar oasele degetelor sunt reprezentate de 14 falange. La picior ca si la m穗ǎ putem distinge douǎ mari grupe articulare: o articulaŃie superioarǎ (talocruralǎ) si una inferioarǎ. 77 Datoritǎ unor tulburǎri 絜 dezvoltare sau a unor deficienŃe la nivelul muschilor gambei se poate 絜t穃pla ca orientarea piciorului 絜 raport cu cea a gambei sǎ sufere modificǎri mai mult sau mai puŃin importante cunoscute sub denumirea genericǎ de  picior str穃b(varus. In ansamblu piciorul poate fi 絈pǎrŃit 絜 douǎ porŃiuni: una proximalǎ (piciorul propriu-zis) ce corespunde scheletului tarsometatarsian si o porŃiune distalǎ. ArticulaŃia talocruralǎ (g穰ul piciorului) este o articulaŃie sinovialǎ. valgus. La nivelul articulaŃiei talocrurale au loc miscǎrile de flexie dorsalǎ si plantarǎ. uniaxialǎ. subŃire . în balama.

2. Muschi plantei se divid 絜 trei grupe: A. ArticulaŃiile intertarsiene includ articulaŃiile: . Sunt articulaŃii plane.articulaŃia cuboideonavicularǎ .ligamentul colateral lateral (de la maleola lateralǎ la oasele tarsiene 絜vecinate) . 3. Sunt articulaŃii plane.selarǎ . . mai existǎ si doi muschi ai dosului piciorului: extensorul scurt al degetelor si extensorul scurt al halucelui. 78 5.planǎ.ArticulaŃiile intermetatarsiene unesc bazele metatarsienilor.elipsoidalǎ.articulaŃia subtalarǎ (talocalcaneeanǎ posterioarǎ) . lombricalii.articulaŃia cuneonavicularǎ . Grupul medial cuprinde trei muschi destinaŃi halucelui: abductorul halucelui.articulaŃia cuneocuboidianǎ . B. 4. . pǎtratul plantar. Grupul lateral este format din doi muschi destinaŃi degetului mic: abductorul degetului mic si flexorul scurt al degetului mic. Interlinia articularǎ are o formǎ neregulatǎ. la picior. Muschii piciorului Spre deosebire de m穗ǎ unde toŃi muschii sunt asezaŃi. pe l穗gǎ majoritatea muschilor situaŃi la plantǎ.ArticulaŃiile degetelor includ articulaŃiile metatarsofalangiene (elipsoidale).. flexorul scurt al halucelui si adductorul halucelui.sferoidalǎ . exclusiv palmar. Principalul ligament este cel bifurcat (絜 ysau cheia articulaŃiei lui Chopart).planǎ . muschii interososi (trei plantari si patru dorsali).articulaŃia talocalcaneonavicularǎ .planǎ .articulaŃii intercuneene . dorsale si plantare. prezintǎ o capsulǎ si 4 ligamente. Se mai descrie si articulaŃia transversalǎ a tarsului (mediotarsianǎ a lui Chopart) ce reuneste complexul talo-navicular si articulaŃia calcaneocuboidianǎ. realizate 絜tre capul metatarsului si baza falangelor proximale si 絜tǎrite de douǎ ligamente laterale.ArticulaŃiile tarsometatarsiene reunesc cuboidul si cele trei cuneiforme cu oasele metatarsului. cunoscute 絈preunǎ sub numele de  articulaŃia Lisfranc. capetele acestora sunt unite printr-un ligament transversal. SuprafeŃele articulare sunt menŃinute 絜 contact de o serie de ligamente interosoase. de formǎ triunghiularǎ). Grupul mijlociu cuprinde muschi asezaŃi pe mai multe planuri: flexorul scurt al degetelor. C.articulaŃia calcaneocuboidalǎ .ligamentul colateral medial (puternic. si articulaŃiile falangiene (în balama).

abducŃia (35-40) este miscarea prin care el se depǎrteazǎ de acest plan. dorsiflexia) este miscarea prin care faŃa dorsalǎ a piciorului se apropie de faŃa anterioarǎ a gambei. ajut穗d muschii respectivi. adducŃia. Biomecanica piciorului Miscǎrile dintre gambǎ si picior c穰 si stabilizarea poziŃiei 絜tre ele sunt realizate de cǎtre muschii gambei (cu excepŃia popliteului si plantarului). Flexia dorsalǎ (flexia. supinaŃia. flexia plantarǎ (extensia) este miscarea opusǎ prin care faŃa dorsalǎ a piciorului se depǎrteazǎ de gambǎ. Cei doi muschi ai dosului piciorului sunt inervaŃi din nervul peronier profund (L5-S1). dar si indirect prin intermediul aponevrozei dorsale a degetelor. iar inserŃiile sunt complicate. tendoanele flexorului lung al degetelor.Dupǎ forma lor. . Ea tinde sǎ 絜cline gamba 絜ainte pe piciorul sprijinit si sǎ turteascǎ bolta la nivelul marginii mediale. In miscǎrile piciorului participǎ 絜totdeauna toŃi muschii. Au origine pe oasele tarsului si metatarsului. iar pronaŃia este miscarea inversǎ prin care marginea lateralǎ se ridicǎ de pe sol. Sensul miscǎrii rezultǎ din asezarea tendoanelor terminale la nivelul g穰ului piciorului faŃǎ de cele douǎ axe de miscare ale articulaŃiei talusului. Diferitele grupe musculare sunt dezvoltate inegal 絜 volum si forŃǎ 絜 raport cu importanŃa miscǎrii si 絜 funcŃie de condiŃiile biomecanice 絜 sensul flexiei dorsale si a eversiunii. muschii plantei sunt alungiŃi (cu excepŃia flexorului scurt al degetelor si al pǎtratului plantar care are formǎ turtitǎ) si puŃin voluminosi. DirecŃia lor este preponderent sagitalǎ. Miscǎrile piciorului sunt: flexia dorsalǎ. abducŃia. unele ligamente plantare. dar si pe aponevroza plantarǎ. iar muschii plantei sunt inervaŃi din cei doi nervi plantari. AdducŃia (35-40) este miscarea prin care v穩ful halucelui se apropie de planul mediosagital al corpului. fie ca sinergisti fie ca antagonisti. SupinaŃia (25-30) este miscarea prin care marginea medialǎ a piciorului este ridicatǎ de pe sol. flexia plantarǎ. pronaŃia si circumducŃia. InserŃia lor terminalǎ se face 絜 cea mai mare parte direct pe falange.

La nivelul membrului mobil flexia dorsalǎ este necesarǎ scurtǎrii membrului pentru a-i permite pendularea liberǎ. extensor propriu al halucelui. Principalii muschi care realizeazǎ flexia dorsalǎ sunt: tibialul anterior. . Principalii muschi care realizeazǎ flexia plantarǎ sunt: tricepsul sural. 79 Flexia dorsalǎ (20-25) si plantarǎ (45-50) au loc 絜 articulaŃia talocruralǎ 絜 plan sagital. Aceste miscǎri nu se produc 絜 mod egal si simultan 絜 toate articulaŃiile piciorului. La nivelul membrului de sprijin participǎ la menŃinerea rectitudinii gambei.CircumducŃia este miscarea prin care v穩ful halucelui descrie un cerc. Flexorii plantari sunt superiori ca volum si forŃǎ grupului antagonist. flexorul lung al degetelor. In caz de paralizie a grupului anterior. nepermiŃ穗d 絜clinarea ei 絜apoi. datoritǎ rolului lor antigravitaŃional. Flexorii dorsali apropie gamba si dosul piciorului. peronierul scurt. Miscarea este limitatǎ de 絜tinderea fasciculelor posterioare ale ligamentelor colaterale si a tendonului lui Achile. ea rezultǎ din executarea alternativǎ a miscǎrilor precedente (cu excepŃia pronaŃiei si supinaŃiei). stabiliz穗d articulaŃia talocruralǎ. precum si de 絜t稷nirea colului talusului cu marginea anterioarǎ a scoabei gambiere. fiind ajutaŃi de gravitaŃie. extensorul comun al degetelor. piciorul cade 絜 flexie plantarǎ datoritǎ greutǎŃii lui proprii si a predominanŃei antagonistilor. In mers ei aplicǎ cu forŃǎ planta pe sol si apoi o dezlipesc 絜cep穗d cu cǎlc稱ul p穗ǎ la capetele metatarsienilor. In contracŃie staticǎ 絈piedicǎ 絜clinarea 絜ainte a gambei pe piciorul fixat si astfel participǎ la menŃinerea 絜 rectitudine a coloanei membrului de sprijin. este necesarǎ o flexie compensatoare exageratǎ 絜 articulaŃiile genunchiului si coxofemuralǎ pentru a realiza scurtarea necesarǎ mersului (mers stepat). Nervul motor principal este exclusiv nervul peronier profund. 絜 jurul unui ax transversal care trece prin v穩ful celor douǎ maleole. ridic穗d astfel toatǎ greutatea corpului (lanŃul triplei extensii).

Muschii principali sunt cei doi peronieri si extensorul lung al degetelor.InervaŃia miscǎrii de flexie plantarǎ este asiguratǎ aproape exclusiv de nervul tibial. 絜 rest de nervul peronier profund. cei doi flexori lungi si extensorul lung al halucelui. av穗d ca rezultat miscǎri complexe. Muschii care realizeazǎ miscarea au o forŃǎ aproape dublǎ faŃǎ de antagonistii lor (muschi antigravitaŃionali). Inversiunea este compusǎ din adducŃie. Ele se realizeazǎ la nivelul articulaŃiilor formate 絜tre oasele tarsului posterior (talocalcaneonavicularǎ). Aceste articulaŃii sunt independente din punct de vedere anatomic. Miscarea de eversiune include abducŃie. InervaŃia miscǎrii este asiguratǎ preponderent de nervul tibial. Limitarea se realizeazǎ prin 絜tinderea fasciculelor anterioare ale ligamentelor colaterale si se opreste prin 絜t稷nirea procesului posterior al talusului cu marginea posterioarǎ a scoabei tibiotarsiene. sau cu oasele gambei (絜 abducŃie. adducŃie. MenŃionǎm cǎ miscǎrile de flexie plantarǎ si dorsalǎ pot fi adiŃionate sau sustrase celor din articulaŃiile tarsului posterior. supinaŃie si flexie plantarǎ. Muschii principali sunt tricepsul sural si tibialul posterior. InervaŃia este asiguratǎ 絜 cea mai mare parte de nervul peronier superficial si. tibialul anterior si extensorul lung al halucelui sunt auxiliari. Miscǎrile de inversiune si eversiune sunt miscǎri 絜 staŃiune si locomoŃie prin care se realizeazǎ adaptarea membrului de sprijin la terenuri neregulate si 絜clinate . Nu putem trece la un alt grup de miscǎri 絜ainte de a sublinia rolul talusului care se poate solidariza cu oasele tarsului (絜 flexie plantarǎ si dorsalǎ) si miscǎrile se petrec 絜tre el si gambǎ. secundar intervine si nervul peronier profund. supinaŃie si pronaŃie) si miscǎrile se realizeazǎ 絜tre el si celelalte oase ale piciorului. ca auxiliari intervin tibialul anterior. pronaŃie si flexia dorsalǎ a piciorului. dar solidare din punct de vedere funcŃional. cu combinarea miscǎrilor individuale. Aceste miscǎri menŃionate anterior se asociazǎ realiz穗d miscǎri complexe de inversiune si eversiune.

ele continuǎ de fapt miscǎrile tarsului posterior. Extensia degetelor este realizatǎ de cei doi extensori lungi ajutaŃi de cei doi extensori scurŃi. In ultima fazǎ a desprinderii membrului de sprijin intervine flexia activǎ a degetelor care sunt presate cu forŃǎ contra solului. In desprindere un rol major 精 are halucele care 絜 faza finalǎ susŃine singur toatǎ greutatea corpului. Miscǎrile active si voluntare de lateralitate sunt foarte reduse.80 lateral sau se face posibilǎ 絜clinarea lateralǎ a membrului inferior faŃǎ de piciorul fixat pe un plan orizontal. extensia degetelor si acŃiunea interososilor dorsali este 絜soŃitǎ de abducŃie (divergenŃǎ). Ele sunt realizate de trei muschi: adductorul si abductorul halucelui si abductorul degetului mic. . flexorul scurt al degetelor. Rolul cel mai important al acestor articulaŃii este de a asigura elasticitatea tarsului 絜 diferite 絈prejurǎri fiziologice si de a-l proteja 絈potriva traumatismelor.pentru degetele II-V: flexorul lung al degetelor. Muschii care realizeazǎ flexia sunt: . Muschii motori sunt aceeasi flexori si extensori care realizeazǎ si miscǎrile 絜 articulaŃiile metatarsofalangiene. flexorul scurt al degetului mic. ajut穗d ca niste arcuri elastice la desprindere si propulsie. si anume flexia degetelor si acŃiunea interososilor plantari este 絜soŃitǎ de adducŃie (convergenŃǎ).pentru haluce: flexorul lung al halucelui si flexorul scurt al halucelui. Extensia se face mai mult pasiv 絜 timpul mersului c穗d piciorul se desprinde de pe sol si se ridicǎ p穗ǎ la capetele metatarsienilor. Flexia celei de a doua falange pe cea . La nivelul articulaŃiilor metatarsofalangiene au loc miscǎri de flexie si extensie ale degetelor si miscǎri de lateralitate. Existǎ si miscǎri 絜soŃitoare. dar slabe si incomplete la nivelul degetelor II-V si mai bine individualizate la nivelul halucelui. La nivelul articulaŃiilor interfalangiene au loc exclusiv miscǎri de flexie si extensie. La nivelul articulaŃiior tarsului anterior (plane) nu sunt posibile dec穰 miscǎri reduse de alunecare. degetele rǎm穗穗d 絜cǎ fixate.

limfonodurile inghinale superficiale situate 絜 aria triunghiului femural Scarpa (delimitat 絜tre tensorul fasciei lata. pediosul. . La nivelul regiunii gluteale 絜t稷nim: .ramuri cutanate ale nervului femural . injecŃiile se fac 絜 cadrul supero-lateral. . Factori vasculari si nervosi ai membrului inferior. Flexia falangei distale pe falanga mijlocie se realizeazǎ de cǎtre flexorul lung al degetelor.nervul cutanat femural posterior si nervul ischiadic ce coboarǎ vertical spre coapsǎ. plica inghinalǎ). adductorul lung. La nivelul . Pentru aceasta se 絈parte regiunea glutealǎ 絜 4 cadrane printr-o orizontalǎ ce uneste marginea superioarǎ a trohanterului mare cu sanŃul intergluteal intersectatǎ la mijlocul ei de o linie verticalǎ.vena safenǎ mare si afluenŃii sǎi . . nervul femural ce dǎ ramuri pentru croitor si cvadriceps si ramuri cutanate .nervul safen). venele aferente.mǎnunchiul vasculo-nervos femural (artera femuralǎ si ramurile ei: circumflexa lateralǎ. 81 B.mǎnunchiul vasculo-nervos rusinos intern. lombricali. .proximalǎ o realizeazǎ flexorul scurt plantar pentru degetele II-V si flexorul lung al halucelui. Regiunea glutealǎ reprezintǎ zona de elecŃie pentru injecŃiile intramusculare care se realizeazǎ 絜 masa muscularǎ a gluteilor mijlociu si mic. Extensia falangei distale si a celei mijlocii este realizatǎ de extensorii degetelor.nervul obturator ce inerveazǎ muschii regiunii mediale a coapsei. delimitat de muschii piriform si gluteu mijlociu. circumflexa medialǎ si 3 artere perforante.mǎnunchiul vasculo-nervos gluteal inferior format de vasele gluteale inferioare ce coboarǎ prin spaŃiul infrapiriform p穗ǎ 絜 regiunea posterioarǎ a coapsei si nervul gluteu inferior (pentru muschiul gluteu mare). .mǎnunchiul vasculo-nervos gluteal superior format din vasele gluteale superioare si nervul gluteal superior ce inerveazǎ muschii gluteu mic si mijlociu ce trece prin spaŃiul suprapiriform. A. La nivelul regiunii coapsei principalele elemente vasculo-nervoase sunt: . . . interososi. 絜crucis穗d muschii sratului mijlociu.

regiunii posterioare a coapsei nu existǎ un trunchi arterial propriu, ci o reŃea arterialǎ realizatǎ prin anastomozarea mai multor artere provenite din regiunile vecine: glutealǎ inferioarǎ si ramuri din artera femuralǎ. Prin aceastǎ reŃea se poate restabili circulaŃia arterialǎ 絜 cazul ligaturii sau obstruǎrii arterei femurale. Nervul ischiadic este elementul cel mai important al regiunii. El descinde aproape vertical din regiunea glutealǎ si dǎ ramuri pentru muschii ischiogambieri si adductorul mare. ImportanŃa practicǎ a regiunii constǎ 絜 prezenŃa celor 2 zone herniare (canalul femural si canalul obturator). De asemeni, nodurile limfatice superficiale sunt destul de frecvent sediul adenitelor inghinale ca rezultat al unui proces inflamator localizat la nivelul membrului inferior (grupul inferior), la nivelul regiunii gluteale sau a zonei subombilicale a peretelui abdominal (grupul superolateral) sau la nivelul organelor genitale externe (grupul superomedial). Muschiul cvadriceps reprezintǎ datoritǎ volumului sǎu mare al doilea loc de elecŃie pentru injecŃiile intramusculare. In sf穩sit, artera femuralǎ este situatǎ relativ superficial 絜 lacuna vascularǎ si repauzeazǎ pe planul osos al marginii anterioare a coxalului; aici se poate lua pulsul arterial sau se poate comprima vasul pentru hemostazǎ provizorie. C. La nivelul regiunii genunchiului se gǎseste reŃeaua arterialǎ patelarǎ realizatǎ prin anastomoza ramurilor din artera poplitee, femuralǎ si tibialǎ anterioarǎ. Aceste anastomoze sunt 絜sǎ precoce si insuficiente pentru refacerea circulaŃiei 絜 caz de ligaturǎ sau obstacol pe artera poplitee. Posterior, conŃinutul fosei poplitee (delimitatǎ 絜tre cele 2 capete ale gastrocnemianului si porŃiunile terminale ale muschilor ischiocrurali) este reprezentat de elemente vasculo-nervoase asezate 絜tro atmosferǎ de grǎsime. Nervul ischiadic se bifurcǎ la acest nivel 絜 ramurile sale terminale: nervul fibular comun (sciatic popliteu extern) si nervul tibial (sciatic popliteu intern). Artera poplitee continuǎ femurala si emite 絜 fosa poplitee 5 ramuri articulare

ale genunchiului si arterele surale destinate gastrocnemianului. Este 絜soŃitǎ de vena poplitee. Cele 3 elemente formeazǎ mǎnunchiul vasculo-nervos popliteu .D. La nivelul gambei, principalele elemente vasculo-nervoase sunt: - mǎnunchiul vasculo-nervos tibial anterior format din artera tibialǎ anterioarǎ, 2 vene omonime si nervul fibular profund; - mınunchiul vasculo-nervos tibial posterior format din artera tibialı posterioarı, nervul tibial si vene omonime E. La nivelul g穰ului piciorului se descriu ramuri maleolare din artera tibialǎ, care iau parte la formarea reŃelelor maleolare medialǎ si lateralǎ, nervul fibular superficial si profund. 82 Numeroasele teci sinoviale ale tendoanelor de la nivelul g穰ului piciorului pot fi frecvent sediul tenosinovitelor, ca urmare a unor eforturi intense si 絜delungate, mai ales la nivelul tendoanelor flexorilor care au raporturi mai intime cu planul osteoarticular. F. La nivelul piciorului 絜t稷nim: - artera dorsalǎ a piciorului care ulterior 罇i schimbǎ denumirea 絜 arterǎ plantarǎ profundǎ. Ea emite o serie de colaterale (artere tarsiene) care prin anastomoze dau nastere reŃelei arteriale dorsale a piciorului. Din aceasta se desprinde artera arcuatǎ, din convexitatea cǎreia pornesc 4 artere metatarsiene dorsale ce se bifurcǎ fiecare 絜 c穰e 2 artere dorsale ale degetelor; - nervul fibular profund care inverseazǎ muschii extensori scurŃi si participǎ la inervaŃia senzitivǎ a primelor degete; - ramuri cutanate din nervul fibular superficial; - artera plantarǎ medialǎ si lateralǎ, nervii plantari mediali si laterali. Din artera plantarǎ lateralǎ se formeazǎ arcada plantarǎ de la nivelul cǎreia pornesc arterele metatarsiene plantare, fiecare bifurc穗du-se 絜 artere digitale proprii. Metatarsienele dorsale se anastomozeazǎ cu cele plantare prin ramurile perforante, c穰e douǎ pentru fiecare spaŃiu interosos. Trebuie menŃionat si faptul cǎ la nivelul regiunii dorsale a piciorului planul subcutanat este format din Ńesut lax cu puŃinǎ grǎsime; este astfel usor infiltrabil cu lichid patologic (edeme, flegmoane difuze). Statica piciorului

Saltul calitativ care a avut loc 絜 evoluŃia animalǎ prin trecerea de la staŃiunea patrupedǎ la cea bipedǎ a fǎcut ca piciorul omului sǎ sufere importante modificǎri morfofuncŃionale. Bolta plantarǎ are trei st稷pi de sprijin reprezentaŃi de: - tuberozitatea calcaneului (posterior) - capul metatarsienilor I, II, III (anteromedial) - capul metatarsienilor IV, V (anterolateral). St稷pii sunt uniŃi prin douǎ arcuri longitudinale: - arcul lateral format din calcaneu, cuboid si metatarsienii IV si V. - arcul medial format de calcaneu, talus, navicular, cele 3 cuneiforme si primii 3 metatarsieni. Calcaneul reprezintǎ, deci, st稷pul posterior, comun, pentru cele douǎ arcuri, 絜 timp ce anterior arcurile diverg spre ceilalŃi doi st稷pi. Arcul longitudinal medial este mai 絜alt si nu intrǎ 絜 contact cu suprafaŃa de sprijin a plantei; este arcul de miscare. Arcul longitudinal lateral, mai puŃin boltit, atinge suprafaŃa de sprijin; este arcul de sprijin. Arcurile longitudinale sunt unite prin arcuri transversale, mai 絜alte posterior si mai turtite anterior. Asamblarea oaselor tarsului contribuie la alcǎtuirea scobiturii formate de bolta plantarǎ. FeŃele dorsale ale oaselor tarsului sunt, 絜 general, mai largi ca cele plantare. De asemeni, trabeculele osoase din substanŃa spongioasǎ a tarsului si a metatarsului sunt dispuse paralel cu arcurile bolŃii plantare, 絜tǎrind arhitectural bolta. Trohleea talusului conŃine trabecule verticale, care exprimǎ liniile de forŃǎ transmise de la oasele gambei. De aici trabeculele se grupeazǎ 絜 douǎ grupe principale: a) unul se 絜dreaptǎ posteroinferior si se continuǎ 絜 calcaneu cu trabeculele terminate la nivelul tuberozitǎŃii calcaneului; 83 b) altul se 絜dreaptǎ anteroinferior si se continuǎ cu sistemul trabecular al navicularului, al cuneiformului medial si al metatarsianului I. Aceste douǎ grupe trabeculare se sprijinǎ pe doi din cei 3 st稷pi ai bolŃii: st稷pul posterior si anteromedial. Din calcaneu porneste al treilea grup de trabecule care se continuǎ cu

asezate pe mai multe planuri: o parte din aparatul ligamentar al plantei si aponevroza plantarǎ constituie elementele pasive. pentru menŃinerea arcului longitudinal al bolŃii plantare. tendoanele unor muschi ai gambei care funcŃioneazǎ ca niste cordoane elastice. Piciorul a fost astfel contruit de naturǎ 絜c穰 sǎ suporte 絜 cele mai bune condiŃii tensiunile de presiune atunci c穗d axa lui lungǎ este perpendicularǎ pe axa gambei. Bolta plantarǎ este menŃinutǎ de ligamente. metatarsianul IV si V. st稷pul anterolateral al bolŃii. ci chiar se scurteazǎ c穗d este supus unei 絜cǎrcǎturi (greutate). Ei acŃioneazǎ deci ca muschi tensori asupra arcului piciorului si de aceea un picior bine antrenat nu se turteste. alergǎri. Aceste forŃe cu acŃiune antigravitaŃionalǎ sunt asezate sub formǎ de corzi anteroposterioare. care se opun turtirii acesteia sub acŃiunea greutǎŃii corporale. acŃiunea este mai eficientǎ asupra arcului longitudinal 絜 絜tregime. Muschii mai scurŃi si cu asezare distalǎ si profundǎ (interososii) sau oblicǎ (adductorul halucelui) acŃion穗d de pe degetele fixate asupra metatarsului. sǎrituri) au atras 絜sǎ o . Asupra arcului transversal acŃioneazǎ mai mult adductorul degetului mare. ViaŃa sedentarǎ si lipsa exerciŃiului (mers. schimbǎ si potrivesc poziŃia razelor metatarsienilor 絜 raport cu direcŃia si cu mǎrimea greutǎŃii ce acŃioneazǎ asupra piciorului. Cu c穰 sunt asezaŃi mai superficial. muschi si tendoane. acest grup se terminǎ 絜 al treilea st稷p. cu lungimi si eficienŃǎ diferite. Sunt reprezentate de o serie de formaŃiuni anatomice active si pasive. 絜 asa fel 絜c穰 asigurǎ o adaptare optimǎ la conformaŃia solului si pǎstrarea echilibrului. reglabile activ si muschii plantei reprezintǎ forŃele active. deci mai lungi si orietanŃi mai sagital. Sub aceastǎ incidenŃǎ presiunea se repartizeazǎ 絜 mod egal la tarsul posterior si la tarsul anterior.cel din cuboid. Modul 絜 care se transmit presiunile la nivelul piciorului este legat si de forma 絜cǎlŃǎmintei.

Fasciile si aponevrozele membrului inferior Muschii membrului inferior sunt 絜veliŃi de o teacǎ fibroasǎ. de formǎ cilindricǎ. Ligamentul inelar anterior (cruciform) este asezat 絜 regiunea anterioarǎ a g穰ului piciorului si are forma literei yculcatǎ orizontal. InǎlŃimea excesivǎ a tocului atrage 絜sǎ grave tulburǎri 絜 repartizarea tensiunilor de presiune si calcaneul nu mai ajunge sǎ primeascǎ dec穰 2/5 din greutatea corpului. dedublǎri (teacǎ pentru tendonul lui Ahile).fascia iliacǎ ce acoperǎ muschiul iliopsoas. SuprafaŃa exterioarǎ este despǎrŃitǎ de piele prin Ńesut conjuctiv grǎsos subcutanat 絜 care merg vasele si 84 nervii superficiali. Retinaculul flexorilor este situat pe partea medialǎ a g穰ului piciorului. iar 絜 jos se terminǎ la nivelul degetelor.fascia glutealǎ ce acoperǎ muschii gluteali. Prezintǎ prelungiri 絜 profunzime (septuri intermusculare). 絜tre foiŃa mijlocie si cea profundǎ existǎ un Ńesut celular foarte dezvoltat care comunicǎ si cu bazinul si cu Ńesutul celular al coapsei. permiŃ穗d propagarea unei colecŃii purulente. . . la 絜cǎlŃǎminte s-a adǎugat un toc de 2 cm 絜ǎlŃime. . Impreunǎ cu muschiul abductor al halucelui delimiteazǎ canalul calcanean. dedublǎri (teci pentru vasele femurale si muschi).fascia cruralǎ (gambierǎ) 絜veleste muschii gambei. care 絜 partea superioarǎ se continuǎ cu fasciile trunchiului. Distingem astfel: .prǎbusire a bolŃii plantare. Mai este numit si retinaculul inferior al extensorilor. care are rolul de a accentua bolta plantarǎ si deci de a reconstitui sistemul arhitectural normal al piciorului. . prezintǎ 絜grosǎri 絜 partea lateralǎ (tractul iliotibial). 絜grosǎri ce formeazǎ retinaculele g穰ului piciorului sau ligamentele inelare. La nivelul muschiului gleteu mare se 絈parte 絜 trei foiŃe. Cu toate cǎ aceastǎ fascie de 絜velis este unicǎ ea se descrie separat pentru diferitele segmente ale membrului inferior. restul transmiŃ穗du-se antepiciorului. prelungiri 絜 profunzime (septuri intermusculare).fascia lata este fascia de 絜velis a coapsei. De aceea.

. . noduri . fascia plantarǎ profundǎ . Formatiunile continute sunt dispuse pe 4 planuri. 85 Curs 11. intr-un etaj superior si unul inferior. Cavitatea toracica. El contine organe importante inconjurate de o atmosfera conjunctivo-grasoasa care le solidarizeaza. Mediastinul superior raspunde anterior manubriului sternal iar posterior primelor 4 vertebre toracice. Sistemul respirator Cavitatea toracică imprumuta forma toracelui osos. timusul.Retinaculul peronierilor se 絜tinde de la maleola lateralǎ spre faŃa lateralǎ a calcaneului (superior) sau se inserǎ cu ambele capete pe faŃa lateralǎ a calcaneului (inferior). usor deplasata spre stanga. cordul. fascia dorsalǎ a piciorului. Mediastinul este divizat printr-un plan oblic dinainte inapoi si de sus in jos care uneste unghiul sternal cu marginea inferioara a vertebrei T4. respectiv: timusul. incadrata de precedentele (regiunea mediastinala). Forma boltita cu convexitatea superioara a acesteia determina o patrundere a organelor din cavitatea abdominala spre torace. Este limitat : . Alte formaŃiuni sunt reprezentate de aponevroza plantarǎ.in jos de fata superioara a diafragmei . venele brahiocefalice.anterior de fata posterioara a sternului. . esofagul.lateral de cele 2 pleure mediastinale. Mediastinul este regiunea topografica mediana.in sus de planul conventional oblic al orificiului superior al toracelui . cuprinse in 3 regiuni topografice viscerale : 2 regiuni laterale (regiunile pleuropulmonare) si o regiune mediana. ConŃine organe de importanŃă vitală: plăm穗ii. situata intre cele doua regiuni pleuropulmonare. vena cava superioara. raporturile si continutul ei si intra in relatii topografice importante cu peretii cavitatii toracice. fiind delimitată de abdomen prin diafragm (peretele inferior al cavitatiii toracice). vasele mari de s穗ge.posterior de corpurile vertebrelor toracice. nervii frenici. Fiecare din aceste regiuni isi are limitele. .

vase limfatice si limfonodulii bronhopulmonari.pericardul cu inima. Mediastinul anterior este un compartiment ingust. noduri limfatice prevertebrale. Mediastinul mijlociu este compartmentul cel mai mare.nervii frenici.tesut conjunctiv lax si adipos. . .noduri limfatice frenice superioare si peripericardice . si vena bronsica. ductul toracic . . mijlociu si posterior. . a. turtit anteroposterior. Ocupant al extremităŃii cefalice si al cavităŃii toracice. esofagul.portiunea inferioara a venei cave superioare. Notiuni introductive.aorta acendenta. vene pulmonare.ligamente sternopericardice . sistemul respirator este format dintotalitatea organelor ce servesc la efectuarea respiraŃiei pulmonare prin care se elimină CO2 din s穗ge si se utilizează O2 din areul ambiant. Mediastinul inferior prezinta 3 compartimente: anterior. noduri limfatice (paratraheale. .trunchiul pulmonar. . ductul toracic. plexuri nervoase pulmonar anterior si posterior). intins intre planul prepericardic si cel pretraheal.extremitatea inferioara a timusului (copil) si tesut conjunctiv adipos de inlocuire (adult) .aorta toracica. traheobronsice superioare). portiunea toracica a traheei.limfatice mediastinale. arcul aortic si ramurile sale. . Contine: . faŃă de care . lanturi simpatice toracice. căi respiratorii reprezentate de nasul extern si cavitatea nazală.vena hemiazygos.ramuri ale arterei toracice interne.plexul cardiac. vena azygos. Contine: . SISTEMUL RESPIRATOR I. artera pulmonara. 86 .esofagul si nervii vagi. interus intre fata posterioara a muschiului transvers al toracelui si fata anterioara a pericardului. . Contine : . Mediastinul posterior este compartimentul cuprins intre planul pretraheal si coloana vertebrala.pediculii pulmonari (bronhii principale. Aparatul respirator este alcătuit din: 1. . . nervii splanhnici. vase intercostale posterioare.

Nasul extern. deschiderea spre exterior realiz穗du-se prin orificiile nărilor. organe respiratorii : plamanii II. Cavitatea nazală comunică cu sinusurile paranazale. Peretele inferior desparte cavitatea nazală de cavitatea bucală si este format din componente al osului maxilar. trahee. Cornetele nazale sunt componente ale peretelui lateral al fosei nazale. . avand menirea de a separa cavitatea craniană de fosele nazale.zisă Vestibulul nazal este un conduct vertical lung de 15 mm limitat anterior de nară. comunică cu exteriorul prin orificiile nărilor. Se 絈part 絜 cornet nazal superior. Cavitatea nazală se află 絜 centrul maxilarului superior p穗ă la porŃiunea nazală a faringelui. Acestea se ramifica in bronhii de dimensiuni din ce in ce mai mici. Segementul inferior al cavităŃii se numeste vestibul nazal. av穗d aspectul unor lame osoase. Structura mucoasei nazale = tunica pituitară are două regiuni corespunzătoare cornetului superior-regiunea mucoasei olfactorii si regiunea inferioară corespunzătoare celorlalte două cornete-regiunea mucoasei respiratorii. cu care comunică. Peretele lateral al cavităŃii nazale corespunde aripii nasului. iar peretele medial este reprezentat de septul nazal. Sinusurile paranazale sunt cavitaŃi pneumatice atasate foselor nazale. Peretele superior se mai numeste aracadă a foselor nazale. formand arborele bronsic situat intrapulmonar. are formă de piramidă triunghiulară si este alcătuit din rădăcină.fosa nazală propriu. Fosele nazale se află 絜 mijlocul masivului facial. Fosa nazală are un perete medial format de septul nazal care este osos.laringe. bronhii principale. III. Fosa nazală are două regiuni: -vestibulul nazal .de o parte si de alta se află sinusurile paranazale. 2. Peretele lateral al fosei nazale este format din mai multe oase dispuse antero – posterior . care separă fosele nazale. pe el se prind cornetele nazale. separate prin septul nazal median. cartilaginus si membranos. cornet nazal mijlociu si cornet nazal inferior. dosul nasului cu două feŃe laterale si aripile nasului. iar lateral cu sinusurile paranazale.

cartilajele corniculate FeŃele laringelui sunt: -antero . laringele are un schelet cartilaginos. ConformaŃia exterioară . ConformaŃia interioară . IV. 3)Sinusul sfenoidal situat 絜 jumătatea laterală a osului sfenoid. ligamente. iar de la acest nivel p穗ă la cartilajul cricoid. 絜aintea porŃiunii laringiene a faringelui. se află porŃiunea inferioară . care reprezintă limita inferioară a cavităŃii laringelui. vase si nervi. Aditusul laringelui este delimitat: . membrana tirohidiană si cartilajul cricoid . Baza mică reprezintă v穩ful laringelui care se continuă cu traheea si este formată de cartilajul cricoid.posterior de cartilajul aritenoid . 4)Sinusul maxilar este o cavitate osoasă situată 絜 st穗ca osului maxilar. plin cu aer 絜 condiŃii normale.delimitat de aditusul laringian si plicele ventriculare. 絜 dreptul ultimelor patru vertebre cervicale. sub osul hioid. Laringele este situat 絜 regiunea antero-mediană a g穰ului. prin care 絜 inspiraŃie intră aer din faringe 絜 laringe. 絜 care se adăposteste glanda hipofiză. Baza mare comunică cu faringele si poartă numele de aditusul laringelui. PorŃiunea mijlocie a laringelui (ventriculul laringelui) se 絜tinde de la plicele ventriculare la plicele vocale.proemină 絜 faringe.1)Sinusul etmoidal este format din celulele etmoidale 絜 număr de 8-10 situate 絜 grosimea osului etmoid. iar 絜 expiraŃie iese aerul din laringe spre faringe.laterale reprezentate de cartilajul tiroidian. muschi motori. 87 2)Sinusul frontal este un sinus de formă piramidală.fiind organ cavitar. care se dezvoltă 絜 copilărie si este 絜 raport cu orbita Ńi cu osul etmoid. articulaŃii. si se deschide 絜 porŃiunea superioară a foselor nazale. este 絜 raport cu saua turcească.posterioară . Laringele este un organ cu dublu rol : in respiratie si in fonatie. cu care delimitează recesul piriform al faringelui.anterior de epiglota . de formă si dimensiuni variabile. Cavitatea laringelui are aspectul a două p稷nii unite prin v穩f si prezintă o porŃiune superioară -vestibulul laringian.laringele are forma unei piramide triunghiulară trunchiată cu baza mare sus si baza mică jos. posterior de tiroidă si se continuă cu traheea.

denumite si false coarde vocale.muschiul tiroaritenoidian .palatofaringiane .muschiul aritenoidian oblic .muschiul tiroepiglotic .(cavitatea infraglotica). vestibulare (sus) si v穩f reprezintă sediul apartului de fonaŃie si respiraŃie (glota). Prezinta un schelet alacatuit din cartilaje si ligamente .dilatatori ai fantei glotice (abductori ai plicelor vocale): muschiul cricoaritenoidian posterior .grupati in grupe funcŃionale: . comunică cu glota. Ventriculii laringelui. Plicele vocale se află inferior de plicele ventriculare.dreaptă si st穗gă 絜tre care se delimitează fanta glotică. a) scheletul cartilaginos este format din trei cartilaje neperechi (tiroid.muschiul aritenoidian transvers . ele reprezent穗d aparatul vocal propriu-zis.. ホ n fonaŃie plicele vocale se ating medial. 88 b) muschii laringelui: *muschi extrinseci cu inserŃie pe laringe . Plicele ventriculare sunt cute orizontale ale mucoasei . Plicelor vocale li se atasează ligamentul vocal si muschiul vocal.tirohiodianul . ホ n inspirul profund .muschiul cricoaritenoidian .longitudinal superior al limbii .constrictorul inferior al faringelui . epiglotic) si opt cartilaje perechi (aritenoide. Epiglota contribuie la inchiderea orificiului laringian.. Segmentul laringian cuprins 絜tre plicele vocale (jos) .plicele vocale se depărtează.constrictori ai fant ei glotice (adductori ai plicelor vocale): . delimitează 絜tre ele ventriculul laringian. sesamoide).stilofaringiane . cuprinsi anterior si posterior 絜tre plicele vocale si plicele ventriculare. iar fanta glotică este 絜chisă. Structura laringelui. in interior ese tapetat de o mucoasa. si se prind pe cartilajul si cartilajele aritenoide.muschii subhioidieni *muschii intrinseci sunt 絜 număr de cincisprezece. dirijand astfel lichidele si bolul alimentar spre faringe si esofag.fanta glotică este deschisă.. cricoid.. corniculate.. la nivelul cartilajelor se insera muschi . Plicele vocale se mai numesc si coardele vocale. cuneiforme.muschiul ariepiglotic .

Prezinta două porŃiuni: cervicală si toracică. prin ligamentul stilohioidian si muschii limbii se fixeaza de baza craniului. formand plici.. . c) aparatul ligamentar Partile anterioare ale osului hioid. ligamentele glosoepiglotice. se bifurcă 絜 cele două bronhii principale. V. Exista 2 perechi de ariculatii sinoviale (diartroze): articulatia cricoaritenoidiana si cricotiroidiana. Acesta. ホ n porŃiunea posterioară unde cartilajele sunt incomplete. faringoepiglotice. scheletul cartilaginos este format de un perete membranos. hioepiglotica.lateral vine 絜 raport cu pleura Structura traheei corespunde unui schelet fibrocartilaginos la care se adaugă adventice sI mucoasă. tiroepiglotic si ligamentul sau membrana cricotraheala. iar lateral de ea se găsesc lobii tiroidei PorŃiunea toracică se găseste 絜 torace . lungime de situata posterior de glanda tiroidă. ceea ce le permite sa se miste liber in cursul fonatiei.posterior de arcul aortic .adipos. ligamentele si muschii laringelui. b)Adventicea este situată superficial si este alcătuită din Ńesut conjunctivo.20 de arcuri cartilaginoase elastice. PorŃiunea cervicală se află anterior de esofag.tensori ai plicelor vocale .muschiul vocal care pune sub tensiune ligamentul vocal: muschiul cricotiroidian. Aparatul ligamentar care leaga laringele de organele vecine este format de: membrana hiotiroidiana. d) articulatiile laringelui Unele cartilaje se srticuleaza liber.anterior de esofag . e) mucoasa laringelui Acopera scheletul cartilaginos. ale cartilajelor tiroid si cricoid sunt unite prin membrane care suspenda scheletul laringelui de osul hioid. a) Scheletul este alcătuit din 15 . incomplete 絜 partea posterioară. Traheea este un organ tubular aflat 絜 continuarea laringelui. Cartilajele sunt unite 絜tre ele prin inele fibroelastice. Are formă de tub cilindric cu peretele posterior turtit.

artere bronhice. la nivelul hilului pulmonar: bronhii principale. artera pulmonară.o margine inferioară . ホ mparte plăm穗ul st穗g 絜 doi lobi: .separă faŃa costală de cea medială . conŃinuŃi 絜 cele două seroase pleurale. in raport cu mediastinul.c) Mucoasa căptuseste cavitatea traheei.un v穩f . vene bronhice. două vene pulmonare. 絜 jos si anterior intersectează marginea inferioară si ajunge pe faŃa medială. iar capacitatea pulmonară totală este de 4500. conŃine hilul pulmonar pe unde trec elementele pediculului pulmonar .urmează curba descrisă de coastă .cel mai mare Pediculul pulmonar cuprinde elementele anatomice care vin sau pleacă de la plăm穗. VII. situaŃi 絜 cavitatea toracică.componenta bronhială . Structura : Bronhia st穗gă este alcătuită din 9 . Greutatea plăm穗ului este de aproximativ 1200 g.85 grade. Bronhia dreaptă este mai scurtă si mai voluminoasă.5000 cm 3. Prezinta: . form穗duse 絜tre cele două bronhii principale un unghi de 75 . In hilul pulmonar si se ramifică intrapulmonar.o margine anterioară . Plămânul stâng prezintă fisura oblică care porneste de pe faŃa medială . Au o consistenŃa moale. 89 VI. iar bronhia dreaptă din 6-7inele cartilaginoase.circumscrie baza plăm穗ului Pe feŃele plăm穗ilor există fisuri sau scizuri care 絈part plăm穗ul 絜 lobi. Este impartit 絜 trei lobi: -superior -mijlociu -inferior .merge sus si posterior apoi trece pe faŃa costală .superior . Structura plăm穗ilor include: . merge medial spre marginea anterioară apoi spre faŃa medială sI se termină 絜 hil.inferior Plămânul drept prezintă fisura oblică si fisura orizontală .apex ce depăseste cu 2-3 cm orificiul superior al toracelui .care are originea pe faŃa costală la jumătatea celei oblice.o faŃa medială .faŃa diafragmatică care se mulează pe diafragm . dreaptă si st穗gă.12 inele cartilaginoase.o faŃa costală convexa . Plamanii sunt organele principale ale respiraŃiei. ConformaŃia exterioară . Bronhiile principale sunt două. sI este formată din epiteliu cu cili (au rolul de a elimina secreŃia). plexul nervos pulmonar. De aici se 絜dreaptă lateral 絜 jos. rezultă din bifurcarea traheei la nivelul vertebrei toracale T4.o bază . spongioasă si foarte elastică.絜tre cei doi plăm穗i.

Dinspre cavitatea alveolară spre capilarul sanguin acest complex este alcătuit din . Pentru plăm穗ul drept sunt zece bronhii segmentare pentru zece segmente bronhopulmonare.vase si nervi Componenta bronhială formează ramificaŃii intrapulmonare.. cu ducte alveolare sI cu alveolele pulmonare formează acinii pulmonari. bronhiolele lobulare au pereŃi fibroelastici si fibre musculare netede care dispar la bronhiolele respiratorii. pedicul arterial propriu. 90 Bronhiola respiratorie 絈preună cu ramificaŃiile lor.capilar. care aparŃin stromei sI din capilare rezult穗d complexul alveolo . Bronhiile segmentare se divid 絜 bronhiole lobulare sau terminale care deservesc unitaŃile morfologice ale plăm穗ilor reprezentate de lobulii pulmonari.epiteliu alveolar unistratificat . Bronhiile mari sunt formate din arcuri cartilaginoase. stromă. Peretele alveolar este delimitat de septuri conjunctive. care se distribuie lobilor pulmonari. Totalitatea aciniilor pulmonari formează parenchimul pulmonar (componenta parenchimatoasă). iar pentru plăm穗ul st穗g sunt opt bronhii segmentare. nervi care alcătuiesc teritoriul bronhopulmonar. vase. iar in ductele alveolare găsim membrana fibroelastică si epiteliu respirator unistratificat. La intrarea 絜 plăm穗 bronhia principală se ramifică 絜 trei bronhii lobare (絜 dreapta) si două bronhii lobare (絜 st穗ga).stroma .componenta parenchimatoasă . stroma. Bronhiile intrapulmonare grupează 絜 jurul lor: parenchimul. Alveolele prezintă un epiteliu alveolar asezat pe o membrană bazală. care reprezintă unitatea morfologică a plăm穗ului. Bronhiile lobulare se continuă cu bronhiolele respiratorii care se ramifică 絜 ducte alveolare terminate prin dilataŃii denumite săculeŃi alveolari compartimentaŃi 絜 alveole pulmonare. Bronhiile lobare se continuă cu bronhii segmentare care deservesc teritoriile bronhopulmonare numite segmente brohhopulmonare care au aeratie proprie.

Cavitatea pleurală este virtuală.funcŃională sI nutritivă. b) vascularizatia nutritivă Este asigurată de arterele bronhice.membrana bazală a capilarului . VascularizaŃia plămânilor este dublă . a) vascularizatia funcŃională (mica circulatie/ circulatia pulmonara) Are originea 絜 ventriculul drept de unde pleacă artera pulmonară cu s穗ge sărac 絜 oxigen. cu traseu prin pereŃii bronhiilor. Fiecare pleură are două lame sau foiŃe : viscerală si parietală care delimitează 絜tre ele cavitatea pleurală. ホ ntre cele două foiŃe se găseste o peliculă de lichid pleural care asigură adeziunea celor două foiŃe si mobilitatea plăm穗ilor.surfactantul . VIII. De la acest nivel pornesc capilare venoase care se colectează 絜 venele pulmonare ce se deschid 絜 atriul st穗g. Pleura plăm穗ului st穗g nu comunică cu pleura plăm穗ului drept fiind separate prin mediastin. ramuri ale aortei toracice. FoiŃa parietală este unică si 絈părŃită 絜 : .endoteliu capilar (endoteliu) Stroma este formată din Ńesutul conjunctiv elastic care 絜soŃeste arborizaŃiile bronhiilor 絜 interiorul plăm穗ului..formează limita laterală a mediastinului . unde are loc schimbul de gaze. FoiŃa viscerală este fixată la suprafaŃa plăm穗ului iar cea parietală căptuseste peretele toracic. aceasta se distribuie la nivel pulmonar urmărind ramificaŃiile arborelui bronhic. Pleura Este o seroasă formată din două membrane (foite) care 絜velesc plăm穗ii.pleura mediastinală . aici 罇i are originea sistemul venos bronhic care se deschide 絜 sistemul venos cav superior.membrana bazală a epiteliului . FoiŃa viscerală . devenind reală numai c穗d 絜 ea apare aerul sau unele revărsate patologice. permitand aportul s穗gelui oxigenat la nivelul parenchimului pulmonar. p穗ă la nivel alveolar.pătrunde prin fisurile pulmonare tapet穗d feŃele interlobare ale plăm穗ilor.

Are axul mare orientat oblic anterior si 絜 jos (aproape orizontal) la brevilini si aproape vertical la longilini si o greutate de 270 g. sanŃul interventricular.anterioară 絜 raport cu sternul sI coastele . in principal.inferioară 絜 raport cu diafragmul . II. artere. o bază si un v穩f. care este situată mai anterior. capilare) si limfa (vase limfatice.partea st穗gă a cordului Inima fiind situată asimetric. vene. 91 Curs 12. din a caror elemente centrale se diferentiaza hematiile primitive. ConfiguraŃia externă.cupola pleurală (domul pleural). Cordul (cor) este un organ cavitar cu două atrii si două ventricule. deci mediul intern al organismului. venele pulmonare. trei margini. sanŃul atrioventricular..acoperă vârful plămânului. vene. capilare. Acest sistem integrator al organismului are. Este format dintr-un organ central numit cord si unsistem de vase prin care circula sangele (artere. de la stern.sternocostală . si o inimă st穗gă sau arterială situată mai posterior. av穗d formă de trunchi de con cu baza situată posterior si v穩ful anterior. din acest motiv se poate vorbi de o inimă dreaptă sau venoasă. rolul de a aduce oxigenul si substantele nutritive la nivelul tesuturilor si de a duce dioxidul de carbon si produsii de dezasimilatie (metaboliti) la nivelul organelor unde se realizeaza eliminarea acestora.vena cavă superioară. Cordul are trei feŃe. vena cavă inferioară.acoperă faŃa superioară a diafragmei . Sistemul cardiovascular (circulator) mentine constant calitativ si cantitativ „lichidul tisular”. b) Baza: este reprezentată de faŃa posterioară a atriilor si de vene .laterală . a) FeŃele: . Notiuni introductive. . reprezentat printr-un epiteliu simplu pavimentos. Pe faŃa exterioară există sanŃuri care limitează cele patru cavităŃi si anume: sanŃul interatrial. cea mai mare parte a sa se găseste 絜 partea dreaptă a liniei mediane a corpului.pleura diafragmatică .pleura costală . coaste p穗ă la coloana vertebrală . provenit din celulele periferice ale insulelor lui WolffPander (insulele sanguine). Structura comuna si esentiala a intregului sistem – inima.diafragmatică . Sistemul cardiovascular I.căptuseste peretele interior al toracelui . inclusiv vase limfatice – este endoteliul.

orificiul de deschidere a venei cave superioare . Ventriculul stâng .orificiul arterei aorte prevazut cu valvule sigmoide.un perete anterior alcătuit din miocard atrial .orificiul atrioventricular tricuspid .are formă de triunghi cu v穩ful 絜 jos si baza sus care se continuă cu septul interatrial . Prezinta: .este mai subŃire. Atriul si ventriculul comunică 絜tre ele prin orificiile atrioventriculare care posedă aparat valvular alcătuit din valve atrioventriculare . 92 . Fata sa dreapta corespunde atriului drept si prezinta.inferior . Atriul drept are: .anterior . Ventriculul drept .orificiul arterei pulmonare cu trei valvule sigmoide. din ventriculul drept arterele pulmonare iar din ventriculul st穗g artera aortă. c) Atriile . Baza sa prezintă: . o depresiune: fosa ovala (orificiul Botallo). in partea sa posteroinferoara.cordul vine 絜 raport cu plastronul sternocostal prin faŃa sternocostală . ConfiguraŃia interioară a inimii Inima este compartimentată 絜 cele patru cavităŃi două atrii si două ventricule separate 絜tre ele prin septurile interventriculare si interatriale.orificiul venei cave inferioare .septul interatrial . b) Ventriculele – sunt cavităŃi piramidale.inferior . membranos.cu diafragma de care este fixată prin ligamente.vin 絜 raport cu pleura mediastinală. mai grosi dec穰 ventriculul drept.orificiul atrioventricular bicuspid prevazut cu două valve mitrale .medial .au forma cuboidală.are doi pereŃi alcătuiŃi din coloane musculare.septul interatrial . si sunt separate prin septul interatrial. .orificiul atrioventricular tricuspid prevazut cu trei valve articulate spre cei trei pereŃi.anterior .septul ventricular . a) Septurile . Au pereŃii mai grosi dec穰 atriile. Din fiecare ventricul porneste c穰e o arteră mare.tricuspidă 絜 dreapta sI bicuspidă 絜 st穗ga. 絜 dreapta corespunde orificiilor tricuspid si pulmonar.superior .are trei pereŃi care au 絜 structura lor trabecule musculare sub forma unor coloane si trei muschi papilari.corespunde orificiului mitral si aortic 絜 st穗ga. FeŃele dreaptă si st穗gă .Raporturile inimii . separă cele două atrii. comunicare ventriculelor cu arterele corespunzătoare se realizează printr-un orificiu arterial prevăzut cu trei valvule (valvulele sigmoide).

valvula lui . b) Endocardul căptuseste cavitatea inimii si se continuă cu endoteliul arterelor. Cele 2 atrii au 2 zone numite auricule (urechiuse).prezintă pe peretele anterior orificiul mitral. 5. b) Vascularizatia venoasa . Peretele posterior are patru orificii de deschidere a venelor pulmonare. VascularizaŃia inimii a) Vascularizatia arteriala.Atriul stâng .tunica musculară groasă. care asigură generarea impulsului de contracŃie intermitent si si transmiterea lui din atrii si ventricule. De aici excitaŃia porneste si se difuzează 絜 musculatura atriului drept.se caracterizează prin existenŃa unui imens sistem colector care drenează majoritatea venelor. ホ ncepe cu nodulul sinoatrial situat la locul de vărsare al venei cave superioare 絜 atriul drept.internă = endocardul a) Miocardul . apoi prin fasciculul Hiss care străbateseptul interventricular si se 絈parte 絜 două ramuri: drept pentru ventriculul drept si st穗g pentru ventriculul st穗g. reprezentat de sinusul coronar in care se deschide marea venă coronară. alcătuită din fibre musculare striate proprii pentru fiecare cavitate sau unitare celor două ventricule.externă = epicardul . coboară prin sanŃul interventricular si ajunge la v穩ful inimii pe care 精 絜conjoară. st穗g spre nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara. Structural cordul prezinta trei tunici: . c) Sistemul excitoconductor ( cardionector) sau miocardul embrionar este un dispozitiv neuromuscular . in atriul drept. Valvula lui Vieussens si alta la varsarea sa. Artera coronară dreaptă ia nastere 絜 dreptul valvei sigmoidiale drepte ajunge 絜 sanŃul arterei valvei st穗gi apoi 絜 septul interventricular si se anastomozează cu artera coronară st穗gă.mijlocie = miocardul . Artera coronară st穗gă ia nastere din aortă deasupra valvulei sigmoide. Sinusul este prevazut cu 2 valvule: una la 93 originea sa.pericardul visceral . Aceste fibre se inseră pe scheletul inimii care este un aparat fibros asezat la baza inimii si alcătuit din patru inele fibroase care formează conturul celor patru orificii ale inimii.

. Arbore arterial Arterele reprezinta totalitatea vaselor sanguine care pleacă de la inimă. cu două componente una externă .Thebessius.are o foiŃă viscerală . Cele două foiŃe sunt 絜 continuitate una cu cealalta.pericard fibros .epicard care 絈bracă inima si o forŃă parietală care căptuseste pericardul fibros. InervaŃia cordului este asigurată de ramuri din plexul cardiac cu ramuri ale simpaticului provenite din cei trei ganglioni cervicali si ramuri parasimpatice reprezentate de nervul vag. Epicardul 絈bracă inima si vasele sale.externă . . Plexul cardiac resultă din anastomoza acestor ramuri 絜 jurul vaselor mari si este format din plexul cardiac anterior si plexul cardiac posterior.capilare. Se formează astfel trei tunici: . fibre de reticulină. 6.ligamente sterno pericardice. Este legat de organele vecine prin ligamente: . b) Pericardul seros . 7. . in structura lor intra cele trei tunici. a) Pericardul fibros are forma unui trunchi de con cu baza inferioară prinsă pe centrul tendinos al diafragmei si v穩ful 絜 sus. apoi urcă pe feŃele anterioare ale arterelor mari p穗ă la locul de inserŃie a pericardului fibros unde se răsfr穗ge pe faŃa profundă a acesteia. c) Vascularizatia limfatica este asigurata de o retea subpericardica. elemente de rezistenŃă si fibre elastice. ホ ntre ele se delimitează cavitatea pericardică 絜 care există o cantitate mică de lichid.internă din fibre de colagen. Artere. internă . Pericardul este sac fibros si seros care 絈bracă inima si vasele sale. de la v穩f spre bază. care primeste limfaticele retelelor miocardului si endocardului prin colectoare periaarteriale. vene si vase limfatice. fibre elastice.ligamente vertebro-pericardice. III. .adventice din fibre de colagen si elastice IV. Structural componentele sistemului vascular sunt alcătuite din endoteliu 絜 jurul căruia se găsesc fibre de colagen si reticulină. Celule musculare netede alcătuiesc tunica musculară si reprezintă elemente active. Sistemul vascular este alcătuit din artere .medie -musculară din fibre musculare .ligamente freno pericardice (legate de nervul frenic).pericard seros.

.După predominanŃa Ńesutului elastic sau muscular arterele se 絈part 絜 : . Arborele arterial.artere de tip muscular sau mediu care asigură circulaŃia adecvată stării de funcŃionalitate a diferitelor Ńesuturi si organe.artera subclaviculară stângă b) Aorta toracică descendentă . . acesta se bifurcă . . Artera iliacă externă devine apoi artera femurală din care se desprind ramurile arteriale ce vascularizează membrul inferior. esofag si ramuri parietale pentru spaŃiile intercostale.Aorta abdominală . Artera iliacă internă reprezinta principala arteră ale cărei ramuri irigă organele din pelvis. structural predomină tunica medie si fibre elastice.se 絜tinde de la vertebra toracală T 12 la vertebra lombară L 4 unde se trifurcă 絜 arterele iliace comune si artera sacrală. 2. prin artera carotida comuna 絜 jumătatea st穗gă (direct) sau prin trunchiul brahiocefalic 絜 jumătatea dreaptă (indirect). de la acest nivel se desprind arterele coronare si cele trei trunchiuri arteriale mari: . Dă ramuri viscerale pentru bronhii. Au un perete gros si un lumen foarte str穃t. Arterele extremitaŃii cefalice Provin din arcul aortic. cobor穗d paralel cu coloana vertebrală. el trebuie distribuit la o presiune mai mică pentru a intra 絜 capilare. menŃin raportul 絜tre debitul sanguin si necesităŃile organului.罇i are originea 絜 ventriculul st穗g si se 絈parte 絜 două segmente: aorta toracică si aorta abdominală.trunchiul arterial brahiocefalic . care merg oblic 絜 jos si 絜 dreptul articulaŃiei sacroiliace se 絈part 絜: artera iliacă internă si artera iliacă externă. 94 Aorta toracică are două porŃiuni: -crosa aortică este porŃiunea iniŃială de la orificiul de origine al aortei p穗ă 絜 dreptul vertebrei toracale T4.artera carotidă stângă . 1. Artera iliacă comună se bifurcă 絜tr-o ramură dreaptă si una st穗gă.continuă crosa aortică. a) Crosa aortică . pornesc direct de la inimă.a doua porŃiune este aorta toracică descendentă de la vertebra toracală T4 la hiatul diafragmatic 絜 dreptul vertebrei toracale T12. .după emergenŃa din ventriculul st穗g descrie un arc de cerc si are două segmente: un segment ascendent si unul orizontal Segmentul ascendent se alătură trunchiului arterei pulmonare. Aorta .artere de tip elastic mari care permit evacuarea ritmică a s穗gelui de la inimă.arteriole prin care s穗gele circulă sub o presiune mare dar.

arterele genitale si renale. peretele toracic. 絜 artera carotidă externă si artera carotidă internă. si prin artera axilară cu ramurile sale irigă membrul superior. intestinul subtire si colonul drept. diafragmatice superioare. 2. care iriga pancreasul. Din portiunea toracica a aortei se desprind artere esofagiene. Arterele carotide comune se bifurcă 絜 dreptul cartilajului tiroid. bronsice. arterele lombare si diafragmatice inferioare. pericardice. regiunea inferioară a g穰ului. 絜 raport cu clavicula. retro si infraclaviculară. Artera carotidă internă participă la vascularizaŃia creierului. c) VascularizaŃia arterială a regiunilor palmare si digitale La nivelul m稱nii se formează: . din care pornesc arterele splenica. Arterele membrelor superioare Se desprind din arcul aortic prin artera subclaviculară st穗gă direct sau indirect prin trunchiul branhiocefalic arterial drept din care se desprinde artera subclaviculară dreaptă.arcada palmară superficială care provine din artera ulnară si radială . -supra. iar la plica cotului se bifurcă in două ramuri terminale: artera ulnară si artera radială care se distribuie regiunilor antebraŃului. a) Artera sublaviculară se 絜tinde p穗ă la marginea exterioară a primei coaste si are trei porŃiuni. hepatica si gastrica stanga.絜 artera carotidă comună si artera subclaviculară. craniului visceral. calvariei. Artera carotidă externă dă sapte colaterale si două ramuri terminale. In partea abdominala iau nastere trunchiul celiac. Mai jos se desprind artera mezenterica superioara.arcada palmară profundă 3. La nivelul abdomenului si a viscerelor toraco abdomino-pelviene se distribuie ramurile aortei abdominale si aortei toracice. b) Artera brahială continuă artera axilară. artera mezenterica inferioara pentru restul colonului si rect. intercostale. Dă ramuri pentru encefal. Arterele pereŃilor trunchiului si viscerelor 95 Sunt artere ce provin din artera subclaviculară. care se distribuie structurilor anatomice de la nivelul g穰ului.Arterele membrelor inferioare . 4. regiunii radiocarpiene si m稱nii.

Se distribuie regiunii inferioare a coapsei. regiunilor maleolare. 5. Artera femurală . IV. inferioare. Artera poplitee continuă artera femurală si se bifurcă 絜 dreptul interliniei articulare a genunchiului 絜 artera tibială anterioară si trunchiul tibiofibular. genunchiului si 絜 regiunea maleolara laterală si medială. 1. .stăbate triunghiul Scarpa si trece 絜 spaŃiul delimitat de muschiul croitor (lateral). Artera tibială posterioară . importante sunt: arterele fesiere superioare. regiunea iferioară a abdomenului. 3. din care se vor separa ramuri viscerale si parietale pentru organele din bazin si pereŃii bazinului si coapsă. artera obturatorie Artera iliacă externă este sursa principală de irigaŃie a membrului inferior. regiunea coapsei (anterioară si posterioară a coapsei) si se continuă cu artera poplitee. Prin ramurile sale terminale formează arcadele plantare din care se desprind ramuri digitale. Venele -sunt vasele care colectează s穗gele de la nivel capilar si 精 transportă la inimă. Ramul cel mai gros este artera femurală profundă din care se desprind arterele circumflexe pentru muschii flexori ai coapsei. a) Artera iliacă internă dă două trunchiuri: anterior si posterior. Arbore venos. Irigă articulaŃia coxofemulară . 4. Artera pedioasă continuă artera tibială anterioară pe faŃa dorsală a piciorului 絜tre tendoanele lungului extensor al halucelui. pentru că se continuă cu artera femurală de la nivelul ligamentului inghinal p穗ă 絜 treimea inferioară a coapsei.continuă direcŃia arterei poplitee si se distribuie mushilor peronieri.Din aorta abdominală se desprind cele două artere iliace comune care se divid. fiecare din ele in artera iliacă interna (sau hipogastrică) si artera atera iliaca externă. Din această arteră se formează reŃeaua arterială periarticulară a genunchiului. Vene. Pentru membrul inferior. muschiul adductor lung (medial) iar 絜 profunzime muschiul iliopsoaps si muschiul pectineu. 2.la 絜ceput este situată 絜 partea posterioară a gambei si apoi trece pe faŃa anterioară. Artera tibială anterioară .

voluminoasă si superficială culege s穗gele din regiunea feŃei.vena vertebrală Venele membrelor superioare se 絈part 絜 vene superficiale si vene profunde: 1. Venele superficiale sunt : . g穰ului .peretele este mult mai subŃire . Vena azigos are originea 絜 cavitatea toracică. supradiafragmatică a corpului.sistemul venos cav superior(VCS) .prezintă valvele venoase. B.vena jugulară posterioară . Venele extremitaŃii cefalice sunt: .Sunt alcătuite din trei tunici dar au următoarele caracteristici: . vene tiroidiene. structuri membranoase ale intimei prezente mai ales la membrele inferioare cu rol de a fragmenta coloana de s穗ge 絈piedic穗d refluxul acesteia.vena jugulară externă .Acestea drenează s穗gele din venele digitale dorsale si palmare.vena jugulară internă . Sistemul venos cav superior Drenează s穗gele venos din porŃiunea superioară. Venele profunde . merge .絜 care drenează vena facială.vena jugulară anterioară . micul bazin si abdomen.vena brahiocefalică.vena cefalică. vena axilară si vena subclaviculară care se uneste cu vena jugulară internă form穗d. 2.din regiunea anterioară a g穰ului . dreaptă si st穗gă. fiind satelit aortei.din regiunea posteriară a g穰ului . Drenajul venos se realizează prin cele două sisteme cave: 96 .fibre musculare si elastice 絜 procent mic . Are originea la unirea celor două vene iliace primitive.lumenul mai larg .provin din arcadele palmare superficială si profundă si se continuă cu venele profunde ale antebraŃului . vene faringiene . venele membrelor superioare si vena azigos. Sistemul cav inferior Culege s穗gele venos de la membrele inferioare.sistemul venos cav inferior(VCI) A. vena branhiale. vena bazilică si vena antebranhială mediană. la acest nivel se varsa venele extremitaŃii cefalice.predomină adventicea .

arteriovenoase -sanguine adevărate care formează reŃele cunoscute sub numele de pat capilar. ホ n vena cavă inferioară se deschid: vene diafragmatice. apoi pe faŃa posterioară a ficatului. Clasificarea capilarelor: . pericardul si se deschide 絜 aorta st穗gă. sI este format din vase cu diametru mic.capilare sinusoidale prezente 絜 organele activ metabolice cu o circulaŃie lentă ce favorizează schimburile dintre s穗ge si Ńesuturi (ficat. vene genitale.formate din reŃele venoase plantară si dorsală la nivelul piciorului care confluează 絜 cele două vene marginale: . Se găsesc 絜 toate organele si Ńesuturile. pancreas. apoi vena poplitee care se continuă cu vena femurală care se varsă 絜 vena iliacă externă. spatiu subendotelial. Venele membrului inferior 1. Urcă 絜 hilul hepatic unde se bifurcă 絜tr-o ramură dreaptă si o ramură st穗gă.medială sau vena safenă (cea mai lungă venă din organism) .capilare sanguine . Venele superficiale . Sunt alcătuite din endoteliu. Are trei rădăcini principale: . Ńesutul conjunctiv pericapilar. form穗d reŃele.vena splenică Toate aceste vene drenează s穗gele venos de la viscerele din etajul superior abdominal (splină. continuate cu vase venoase tibiale (anterioare si posterioare).vena mezenterică inferioară .pe faŃa medială a gambei 2.laterală .vena mezenterică superioară . Vena portă care străbate ficatul drenează prin vase venoase suprahepatice 絜 vena cavă inferioară. măduvă osoasă) . 97 V. . intestin subŃire.paralel cu coloana vertebrală lombară. Venele profunde marg paralel cu arterele si pornesc de la vasele digitale plantare (arcada venoasă plantară profundă). colon st穗g). vene suprahepatice. Capilarele Sistemul capilar este interpus 絜tre artere si vene. vene lombare.pe faŃa laterală a gambei. străbate diafragma. membrana bazală. . splină.

Cavitatea abdominala. cu axul mare orientat vertical.jumătatea st穗gă cap si g穰 . In cavitatea abdominala se gasesc insa si viscere asezate la distanta de peretii excavatiei. Intre acesta si planurile musculare ale peretilor se gaseste spatiul extraperitoneal. care le inveleste.membrele superioare . de forma ovoidala.jumătatea inferioară trunchiului La nivelul coloanei vertebrale cervicale. Cavitatea abdominala este captusita de peritoneul parietal. Sistemul vascular limfatic Este ansamblul de vase prin care circulă limfa de la Ńesuturi si organe spre inimă. care reprezinta planul profund al regiunilor parietale. ce face parte integranta din regiunile parietale.ductul limfatic drept care colecteză limfa din jumătatea dreaptă a capului si g穰ului.VI. descrie o c穩jă sau crosă si se varsă la locul de unire dintre vena jugulară internă st穗gă cu vena subclaviculară st穗gă. glandele suprarenale. care comunica cu exteriorul numai la femeie. se numesc organe retroperitoneale. vasele sangvine mari. prin . care. rinichii si ureterele. In spatiul retroperitoneal al cavitatii abdominale sunt situate: duodenul si pancreasul. jumătatea dreaptă a toracelui si membrul superior drept . vase limfatice si ganglioni limfatici. alcătuit din capilare limfatice.membrul superior st穗g . nodui limfatice si nervi. Capilarele formează reŃele din care vor rezulta vasele limfatice reprezentate de: . nefiind invelite de peritoneu. segmentele asendent si descendent ale colonului. In dreptul lor peritoneul parietal se desprinde de pe pereti pentru a forma peritoneul visceral.canalul toracic 絜cepe printr-o dilataŃie numită Cisterna Chili (Pecquet) care drenează limfa de la: . ocupat de fascia extraperitoneala. Intre cele 2 lame – parietala si viscerala a peritoneului se delimiteaza cavitatea peritoneala. La nivelul peretelui posterior al cavitatii abdominale unde apatiul extraperitoneal (retroperitoneal) are o adancime mai mare decat la nivelul celorlalti pereti sunt dispuse cateva organe. 98 Curs 13. Sistemul digestiv Este o cavitate viscerala. Depaseste la ambele extremitati limitele superficiale ale abdomenului. Intre pereti si organele respective se formeaza astfel mezouri sau ligamente peritoneale.

ficat.o rădăcină.intermediul tractului genital. esofagul. 絜aintea faringelui. papile si foliculi limfatici. muschi intrinseci si mucoasa linguală. stomacul. Cavitatea bucală Se găseste 絜 partea inferioară a feŃei. Este format din toate organele care participă la funcŃia de digestie si absorbŃie a alimentelor. care prin conŃinutul enzimatic participă la procesele de digestie (glande salivare. cu rol de secreŃie a sucurilor digestive. un Ńesut muscular cu muschi extrinseci. Prezintă: . corpul limbii. Este 絈părŃită prin intermediul arcadelor dentare 絜: vestibulul bucal si cavitatea bucală propriu-zisă.superior si inferior. Se descriu următoarele grupe de papile: . II. cavitatea abdominală si bazinul. situată spre faringe. 1) Vestibulul bucal . bolta palatină si limbă. Organele invelite de peritoneul visceral se numesc organe intraperitoneale. Are un perete exterior musculo-cutanat si unul interior-osos reprezentat de arcadele dentare fixate pe mandicbulă si maxilarul superior. La locul de 絜t稷nire al celor doi pereŃi se formează sanŃurile gingivolabiale . 2. faringele-orofaringele. Limba este un organ musculo-membranos. ホ n structura corpului intră un schelet osteo-fibros. 2) Cavitatea bucală propriu-zisă Este cuprinsă 絜tre arcadele dentare. 99 Mucoasa linguală prezintă glande. prin care se fixează de mandibulă si osul hioid.Se compune din: 1. ホ n vestibulul bucal se deschide canalul Stenon al glandei parotide. pancreas). SISTEMUL DIGESTIV I. intestinul subŃire.intestinul gros. Tubul digestiv sau tractul digestiv care comunică cu mediul exterior si 絜cepe cu cavitatea bucală apoi celelalte segmente străbat cavitatea toracică. Anexele tubului digestiv sunt reprezentate de glandele satelite tubului digestiv. Componentele tubului digestiv sunt: cavitatea bucală. Notiuni introductive.este mărginit de arcadele dentare si buze. sub fosele nazale. este organ al gustului (la nivelul căreia se găsesc receptorii analizatorului gustativ). separat de rădăcină prin sanŃul terminal sub forma literei V. Papilele sunt proeminenŃe. 絜 care se găsesc mugurii gustativi.

III. cabalul Bartholin si canalul Walther.glanda sublinguală situată 絜 loja sublinguală.glanda parotidă -glandă cu secreŃie exocrină. DentiŃia permanentă: 32 dinŃi (16 x2) pentru fiecare arcadă c穰e 16 dinŃi: incisivi 2/2. interlobulare care se deshid 絜 canalul principal al glandei.foliate . . Faringele .fungiforme . 絜tre cavitatea bucală propriu-zisă si vestibulul bucal.pe faŃa dorsală a limbii. imediat 絜apoia simfizei mentoniere. . Sunt implantaŃi vertical. direcŃie de la care pot exista deviaŃii-絜clinaŃii. c) Glandele salivare . implantaŃi 絜 alveolele maxilarelor cu rol 絜 masticaŃie si 絜 vorbire..12 絜 vălul lingual. Fixarea dinŃilor 絜 alveolele dentare se face cu ajutorul ligamentelor alveolo-dentare. La acestea se adaugă canalele extraglandulare. 絜tre dinte si alveoliă fiind o adevărată articulaŃie de tipul sinartroze. b) DinŃii sunt organe dure. canini 1/1. . . molari 2/2 .filiforme . molari 3/3 DinŃii sunt implantaŃi 絜 alveolele dentare la nivelul maxilarelor. Glandele linguale sunt de tip seros si mucos.glanda submandibulară ( submaxilara) situată 絜 planseul bucal 絜 loja submandibulară. premolari 2/2. Prima alcătuită din 20 de dinŃi : 10 pe arcada superioară si 10 pe arcada inferioară: incisivi 2/2 . acoperă arcadele dentare si alveolele dentare.cu cei mai mulŃi muguri gustativi. ホ nclinarea accentuată spre anterior dă nastere prognatismului alveolodentar. Aparatul excretor al glandei este reprezentat de canale intralobulare. Cavitatea bucală este căptusită de mucoasa bucală cu epiteliu de tip pavimentos stratificat necheratinzat. canalul Warthon. .valate . care se deschid 絜 canalul excretor Stenon. ホ n ceea ce priveste numărul : există două dentiŃii. inerlobulare. canini 1/1.pe faŃa dorsală a limbii. cea mai voluminoasă glandă salivară situată 絜apoia madibulei.7 . alveole care pot fi uniloculare sau multiloculare (絜 cazul dinŃilor cu mai multe rădăcini). Anexele cavităŃii bucale: a) Gingiile sunt structuri care aparŃin mucoasei bucale. Aparatul excretor al glandei este format din canale intralobulare.

Se continuă cu laringele si porŃiunea superioară a esofagului. Comunică cu urechea medie prin trompa Eustachio. In structura faringelui se intalnesc 4 straturi: a. ConfiguraŃia externă Se 絈parte 絜 exofaringe (suprafaŃa externa) si endofaringe (suprafata interna). Endofaringele are trei porŃiuni: a) nazofaringele sau rinofaringe cuprins 絜tre baza craniului si vălul palatin. se numeste laringofaringe. ce corespunde 100 corpurilor vertebrelor cervicale C3-C6. b) orofaringele cuprins 絜tre vălul palatin si osul hioid. Comunică anterior cu fosele nazale. porŃiunea care comunică cu cavitatea bucală. dar sI cu lanŃul ganglionilor limfatici jugulari. la nivelul căruia se intersectează calea respiratorie cu cea digestivă. Are forma unei p稷nii musculo-membranoase. Diviziunea faringelui cuprinde trei porŃiuni:porŃiunea care comunică cu fosele nazale se numeste nazofaringe. Pentru sistemul respirator prezintă interes. se numeste orofaringe. tunica fibroasă . nervul cranian X (絜 treimea superioară a faringelui). Pe pereŃii laterali ai nazofaringelui se găsesc orificiile tubei auditive. artera carotidă primitivă.Reprezinta a doua porŃiune a tubului digestiv si este un conduct musculomembranos. b) laringo-faringele cuprins 絜tre osul hioid si cartilajul cricoid.serveste ca schelet pe care se inseră la exterior . Laringo-faringele este segmental de tranziŃie spre laringe. iar pereŃii laterali se găsesc orificiile tubelor auditive. Treimea superioară a faringelui este separateă de ramurile posterioare ale maxilarului inferior printr-un spaŃiu maxilo-faringian. La acest nivel pe pereŃii laterali se găsesc foliculi limfatici care alcătuiesc inelul limfatic Waldeyer. situată anterior de coloana vertebrală cervicală. lobii glandei tiroide. ホ n treimea medie faringele are raporturi cu arterele carotide externă sI internă. comunică anterior cu fosele nazale. nazofaringele sI laringofaringele Nazofaringele este componenta bolŃii faringelui. vena jugulară internă. ConfiguraŃia internă. SuprafaŃa externă ( exofaringele) are raporturi cu elemente anatomice importante. prin care faringele comunică cu urechea medie. porŃiunea care se continuă cu laringele.

Reprezinta segmental tubului digestiv unde are loc timpul esofagian al deglutiŃiei. Muschii constrictori ai faringelui 罇I au originea pe osul hiod.superiori . tuba auditivă. mucoasa faringelui: al cărei aspect depinde de zona căreia aparŃine. numeroase repliuri peritoneale. Muschii ridicători au originea pe procesul stiloid al osului temporal.muschi constrictori: .palatofaringian Acestia ridică faringele cu rol de deglutiŃie. ConfiguraŃia externă. Dacă privim esofagul 絜 plan frontal anatomic vorbim despre două curburi: o curbură superioară. limbă. situaŃi posterior de fosele nazale. iar inserŃiile pe aponevrozele faringelui.tonsila (amigdala) faringiană alcătuită din folicului limfatici. Esogagul străbate regiunea g穰ului . Astfel la nivelul nazofaringelui .mucoasa este asemănătoare mucoasei nazale. Esofagul are ca mijloace de susŃinere: superior . modific穗d calibrul faringelui antero-posterior si transversal. toracică. tunica musculară . d. diafragmatică. pe suprafaŃa cărora există numeroase depresiuni cripte tonsilare . 絜 regiunea abdominală. diafragma av穗d patru porŃiuni: cervicală. cu 101 concavitatea 絜dreptată spre dreapta si o curbură inferioară. cu traiect longitudinal.faringele. Este o structură flexibilă si prezintă multiple inflexiuni 絜 sens longitudinal si transversal.inferiori Rolul lor este de a apropia pereŃii faringelui. Esofagul Este un conduct musculo-membranos. care transmite alimentele dinspre faringe spre stomac. palat.mijlocii . iar inserŃiile pe aponevrozele faringelui. IV. b. .muschii. toracelui. si Ńesut conjunctiv organizat sub formă de fascii. cu concavitatea 絜dreptată spre st穗ga.stilofaringian . adventicea . . iar la nivelul esofaringelui asemănătoare cu mucoasa bucală.muschi ridicători: . abdominală. ホ n mucoasa faringelui se găsesc: . c.alcătuită din Ńesut conjunctiv subŃire.inelul limfatic Waldeyer (amigdala faringiană) alcătuită din sase foliculi dispusi spre vestibulul faringian.

tunica musculară . În porŃiunea cervicală: vine 絜 raport cu glanda tiroidă. impuse de v穩stă. fiind unul din viscerele abdominale cele mai mobile. În porŃiunea toracală: vine 絜 raport cu traheea la locul de bifurcare a acesteia 絜 cele două bronhii principale. si sunt formate de mucoasă si submucoasă. ホ n peretele esofagian se găsesc glande esofagiene.suprafaŃa externă corespunde celor patru porŃiuni ale esofagului. rezultand chimul gastric. la acest nivel.esofagul străbate diafragma prin hiatul esofagian. . . care se atenuează sau se accentuează odată cu trecerea alimentelor.mucoasă . Stomacul se găseste 絜 cavitatea abdominală.alcătuită din epiteliul pavimentos. anatomic se consideră că esofagul are două suprafeŃe: una externă si una internă. si glande cardiale . circulare . sub diafragm. Forma reală a stomacului este cea a literei J cu o porŃiune verticală si una . aorta abdominală.submucoasă .Ca si faringele.fibre longitudinale. In structura esofagului intra 4 tunici: . duodenul) are totusi o mobilitate ridicată.este usor dilatat. Configuratia interna.seroasă Esofagul prezintă plici longitudinale. din punct de vedere biologic. Este locul 絜 care alimentele suferă modificări importante. mănunchiul vasculonervos al g穰ului. conŃine glande esofagiene si glande cardice ce secretă mucus .suprafaŃa internă-prezintă numeroase pliuri longitudinale. tip constituŃional si perioadă funcŃională. In porŃiunea abdominală . In porŃiunea diafragmatică . coloana cervicală. vine 絜 raport cu ficatul. 絜 epigastru. Desi prezintă numeroase mijloace de fixare (repliuri peritoneale. .foarte laxă asigură mobilitatea mucoasei. esofagul vine 絜 raport cu coloana vertebrală toracală . esofagul. de care este separat prin muschii prevertebrali. fornixul stomacului. Posterior. av穗d astfel un segment suprabronhic si un segment subbronhic. V. Stomacul Reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv cu formă si dimensiuni variabile de la individ la individ.

Acesta conŃine sfincterul piloric. duodenul. anterior. In structura stomacului se gasesc urmatoarele tunicI: . unele sunt orientate invers de la curbura mică spre curbura mare. ConfiguraŃia interioară a) Pliurile mucoasei . iar 絜 porŃiunea inferioară vine 絜 raport cu unghiul colic st穗g. are la r穗dul ei următoarele părŃi: .prevăzut cu un sfincter format prin 絜grosarea fibrelor circulare ale musculaturii gastrice. Curbura mare formează cu marginea esofagului un unghi. Extremitatea superioară (esofagiană-cardia). Pliurile mucoasei sunt orientate paralel cu axul lung al stomacului. reprezintă 2/3 din stomac.o porŃiune orizontală sau porŃiunea pilorică care cuprinde antrul piloric si canalul piloric terminat cu pilorul. 102 Extremitatea inferioară (duodenală-pilor). In porŃiunea superioară se află sub cupola diafragmatică. porŃiune dilatată. capul pancreasului. continuă marginea esofagului . Diviziunea stomacului se face 絜: .pe suprafaŃa internă a stomacului există plice ale mucoasei. Curbura mică. Se continuă cu antrul piloric. are raporturi anatomice cu vena portă. De asemenea pe suprafaŃa internă se găsesc orificiile de deschidere ale glandelor gastrice. Aceste plici se desfac pe măsură ce stomacul se umple. corespunde vertebrei toracale 7. si cartilajului costal 7. c) Orificiul piloric .corpul stomacului . care circumscrie orificiul piloric. si are două porŃiuni una verticală. considerată de unii anatomisti ca fiind faŃă inferioară. care permit distensia stomacului. b) Orificiul cardia: . numit incizura cardică (unghiul His). peritoneu. două curburi.prezintă o plică a mucoasei care delimitează orificiul. FaŃa posterioară.fornixul. pancreas. cu spaŃiile intercostale 7. ConfiguraŃia exterioară. vine 絜 str穗să legătură cu colonul tranvers. dilatată. rinichi. Stomacul are două feŃe. una orizontală usor ascendentă . posterior. unele transversale altele oblice.8. Limitele de separaŃie cu esofagul si cu duodenul sunt: orificiul cardia si respectiv orificiul piloric. două extremităŃi. plină cu aer .partea cardică sau orificiul cardic si prezintă glandele cardice .orizontală.cuprinsă 絜tre unghiul colic si incizura unghiulară . FaŃa anterioară este 絜 raport cu peretele abdominal anterior.o porŃiune verticală.

Este fixat de peretele abdominal ceea ce 精 deosebeste de jejun si ileon. care prin direcŃia si poziŃia sa merită o descriere aparte. Are forma unei potcoave cu concavitatea orientată spre st穗ga. Pornind de la nivelul pilorului are pe traiectul său p穗ă la jejun. 絜tre ultimele două porŃiuni nu este clară limita. 絜 jurul capului pancreasului si apoi deasupra rinichiului drept . 絜 care pătrunde capul pancreasului. Este menŃinut 絜 cavitatea abdominală prin presa abdominală.planul superficial format din fibre musculare longitudinale de-alungul stomacului. care continuă pilorul si descrie o curbă care ajunge 絜 dreptul vertebrei lombare L2. jejunul.reprezintă principala componentă morfologică a stomacului. formată din peritoneu. care la nivelul stomacului dă nastere ligamentelor peritoneale cu fixarea stomacului de organele vecine (splină.planul mijlociu din fibre circulare .formată din Ńesut conjunctiv lax. trei flexuri: la nivelul vezicii biliare.Duodenul Reprezinta porŃiunea fixă a intestinului subŃire. ileonul. realizată de muschii abdominali. VI. glande cardiale. 103 A. care conŃin glandele gastrice: care secretă HCl. serotonina. . amestecarea alimentelor cu sucul gastric. asigură golirea lentă a chimului gastric 絜 duoden. devine de formă cilindrică atunci c穗d este plin. enteroglucagon. e) Tunica mucoasă . d) Tunica submucoasă . glande cu secreŃie internă – secreta gastrina. Intestinul subtire Este un conduct musculo-membranos cu aspect aplatizat c穗d este gol. formeaază sfincterul piloric . Are trei porŃiuni.a) Tunica seroasă. colon). Reprezintă sediul digestiei intestinale 絜 care conŃinutul alimentar este supus acŃiunii sucului pancreatic. factor intrinsec.planul profund din fibre oblice Rolul tunicii musculare: reprezintă aparatul motor al stomacului prin care se asigură depozitarea alimentelor. a căror delimitare netă este greu de realizat: duodenul. pepsină. b) Stratul subseros alcătuit din Ńesut conjunctiv subŃire. . c) Tunica musculară cu trei planuri: . pilorice. intestinal si biliar. ConformaŃia exterioară.

VascularizaŃia arterială se realizeaza prin artera mezenterică superioară care dă ramuri jejunale si ileale care la r穗dul lor se ramifică form穗d arcade vasculare.de amestecare .asigură progesiuneaconŃinutului . .tunica mucoasă .favorizează contactul dintre vilozităŃi si chim. B. ホ n structura mucoasei intra enterocite. In structura duodenului se intalnes : .prezintă plicele si vilozităŃile. VilozităŃile sunt proeminenŃe cilindrice ce acoperă suprafaŃa mucoasei. duodenul are 4 porŃiuni 1) superioară . ホ n interiorul duodenului există plici circulare si vilozităŃi intestinale. regiunile ombilicală si hipogastrică.(絜 dreptul vertebrei lombare L 2 L3). mai numeroase 絜 duoden si jejun. prezente si la nivelul jejunului si ileonului. cu multe anse si mobilitate mare. care continuă .realizate de sus 絜 jos .peristaltice . 104 VII. ultima flexură este 絜 dreptul L4 de unde se continuă cu jejunul.tonice . au un număr mare de curburi. Sunt legate de peretele abdominal posterior prin mezenter.care urcă p穗ă 絜 dreptul vertebrei lombare L2 ConformaŃia interioară.bulbul duodenal.de pendulare . sub care se găseste un strat de Ńesut conjunctiv lax . 2) descendentă . celule endocrine si foliculi limfatici. 3) orizontală .segmentare . 4) ascendentă . Ocupă cavitatea abdominală. Plicile circulare sunt cute transversale ale mucoasei. ConfiguraŃia externă.VilozităŃile intestinului au rolul de a realiza funcŃia de absorbŃie a intestinului subŃire.intern . Intestinul gros Segmentul terminal al tubului digestiv este intestinul gros.strat subseros.peritoneul.tunica submucoasă este formată din Ńesut conjunctiv elastic . fibre longitudinale . vertebrală 絜 dreptul vertebrei lombare L4 .p穗ă la rinichiul drept. Jejun si ileon Sunt componente a intestinului subŃire 絜tinse de la flexura duodenojejunală la valvula ileocecală.traversează coloana.extern subŃire. Datorită acestor flexuri.fibre circulare Tunica musculară asigură miscări: . .tunica musculară alcătuită din două straturi musculare netede: . Au rolul de a mări suprafaŃa de absorbŃie. ConfiguraŃia internă si structura sunt aceleasi ca ale duodenului.(inferioară) .tunica seroasă .

Situat 絜 fosa iliacă dreaptă 絈preună cu cecul. Are forma unui sac. cecul prezintă benzi musculare longitudinale.la nivelul cecului.alcătuită din două straturi musculare (extern . Această musculatură asigură motilitatea intestinului gros prin miscări lente . Intestinul gros este mai scurt.caracterizată la nivelul apendicelui printr-un număr mare de foliculi limfatici. Structural.care 絜chide intestinul subŃire si orificiul apendicelui vermiform situat sub valva ileocecală.tunica musculară . intern . zona de demarcaŃie fiind valvula ileo-cecală.tunica submucoasă .circular).peristaltice .fibre longitudinale grupate 絜 cele trei tenii. colon si rect.conŃine vase sanguine . iar pe faŃă medială se inseră apendicele vermiform.intestinul subŃire. Cecul si apendicele prezintă 絜 structura lor: . Colonul are următoarele subdiviziuni: ascendent.tunica musculară .tunica seroasă . 絜 partea inferioară.5 cm. Peretele intestinului gros este alcătuit din patru tunici : .situat deasupra unui plan tranversal. mai gros dec穰 intestinul subŃire si prezintă teniile musculare. Conformatie interioara.strat submucos . 絜tre care se găsesc boseluri. descendent.cu fibre longitudinale si circulare . poate fi liber sau fixat. care se continuă la nivelul celorlalte segmente ale colonului. Pe peretele medial se găsesc orificiile de deschidere ale ileonului si apendicelui orificiul ileoccal prevazut cu valva ileocecală . Se 絈parte 絜: cec. transversal. Teniile sunt benzi musculare late de 0. separate 絜tre ele prin plici semilunare ale colonului. datorate unor inele de contracŃie a musculaturii circulare. Haustrele colonului sunt porŃiuni bombate ale intestinului gros către exterior. ConformaŃia exterioară. din peretele intestinal. ce dau aspectul de sac. la exterior se deschide prin orificiul anal. Apendicele vermiform este un segment rudimentar al intestinului gros transformat 絜 organ limfoid. . formaŃiuni ale mucoasei si foliculi limfatici. colonului ascendent si porŃiunea iniŃială a rectului. sigmoidian. .tunica mucoasă . care trece prin valva ileo-cecală. Cecul este prima porŃiune a intestinului gros.

canal anal de evacuare ConformaŃia exterioară . .C穗d este gol are un aspect tubular mai larg ln porŃiunea ampulară. p穗ă la nivelul coastei VIII.tunica musculară . Limita superioară corespunde vertebrei sacrale S3 iar limita inferioară este linia de joncŃiune dintre tegumentul anal si pielea perineului. .ampula rectală . un calibru mai uniform si o lungime de 45 cm cu două porŃiuni: iliacă .prezintă plice existente atunci c穗d rectul este gol. . Are forma literei S.are o direcŃie transversală usor oblic ascendentă de la ficat spre splină. iar la nivelul colonului transvers si sigmoid formează mezou. Se mai numeste si colon ilio-pelvin.sinusuri anale delimitate 絜tre valvule si peretele . al căror traiect este paralel cu axul lung al colonului si 罇i schimbă direcŃia 絜 funcŃie de traiectul colonului. de la nivelul valvei ileocecale la nivelul vertebrei sacrale S3. Pe suprafaŃa exterioară lipsesc tunicile musculare si haustrele. .tunica seroasă .fixă si scurtă si pelvină care este mobilă. In structura colonului se gasesc: .. Prezinta două porŃiuni: .tunica seroasă (peritoneul) .絜tre valva ileocecală . ホ n distensie media are aspect ovoidal.prezintă coloane alcătuite din fibre musculare longitudinale. 105 d) Flexura colică st穗gă sau unghiul splenic. e) Colonul descendent – coboară p穗ă la creasta iliacă st穗gă. Coboară prin pelvis si se deschide la exterior prin anus.acoperă colonul ascemdent si descendent. este situată mai sus si mai 絜 profunzime faŃă de unghiul hepatic.reprezentată prin fibre longitudinale. ConformaŃia interioară .絜gustă . c) Colonul transvers . – tunica submucoasă si mucoasă Rectul este ultima porŃiune a intestinului gros.valvule situate la bazele coloanelor (pe care le uneste) .si coboară 絜 bazin.pelvină largă .ampulă cu rol de rezervor.si faŃa viscerală a ficatului. Se imparte in: a) Colonul ascendent .canalul anal . b) Flexura colică dreaptă sau unghiul hepatic.perineală . este mai fix si mai profund f) Colonul sigmoidian – de la creasta iliacă st穗gă trece prin fosa iliacă st穗gă -sigmoidiană.care aderă de cele două organe Colonul este cuprins 絜tre cec si rect.

iar posterior sanŃul venei cave inferioare. cea mai mare parte este 絜 jumătatea dreaptă a abdomenului si restul 絜 jumătatea st穗gă. Proiectia se realizeaz in hipocondrul drept si epigastru. Glandele salivare au fost descrise anterior.anal. st穗g. 絜 profunzimea sanŃului interfesier. . separate prin marginea inferioară si două extremităŃi. Se studiază 絜 cadrul aparatului digestiv pentru că provine din aceleasi structuri embrionare ca si acesta iar căile biliare extrahepatice 罇i varsă produsul de secreŃie 絜 duoden.tunica musculară . Culoarea este rosie-brună iar consistenŃa dură. ConformaŃia exterioară. . Aceste santuri sunt legate 絜tre ele. . ceea ce realizează aspectul literei H. .tunica mucoasă . Anusul este orificiul de deschidere al rectului la exterior. care conŃine ligamentul rotund si canalul venos. Ca localizare este un organ asimetric. care 精 leagă de organele vecine si datorită venei cave inferioare si venei ombilicale. SanŃul sagital st穗g are o parte anterioară si o parte posterioară. Ficatul se fixează 絜 abdomen. sub diafragm.conŃine reŃele vasculare si mai ales plexuri venoase. La exterior apare format din doi lobi: drept. separati prin ligamentul falciform care este asezat 絜 planul mediosagital. Ficatul are două feŃe: inferioară viscerală si superioară diafragmatică. datorită presei abdominale. 絜 rest este 絜locuit de Ńesutul conjunctiv lax. asezate "paralel" cu tubul digestive. FaŃa viscerală.este formată din fibre longitudinale si circulare .formată din epiteliu. In structura rectului se descriu: . 106 Ficatul este cel mai voluminos viscer: un segment glandular cu funcŃii multiple. SanŃul sagital drept are tot două segmente: fosa vezicii biliare anterior. este friabil.peritoneu . datorită ligamentelor. Glandele anexe ale tubului digestiv Tubul digestiv este 絜soŃit de glandele anexe.tunica externă .acoperă jumătate din suprafaŃa ampulei. inferioară cuprinde: hilul si are trei sanŃuri cu direcŃie antero-posterioară: sanŃul sagital drept si st穗g si santul transversal. puŃin elastic.strat submucos . VIII. Este un organ foarte vascularizat cu greutate de 1900-2000 g. produsul lor de secreŃie descărc穗du-se 絜 segmente ale tubului digestive.

絜 interior se găseste parenchim hepatic Invelisurile hepatice. De la acest nivel se desprind septuri conjunctive ce separă lobulii hepatici. dreaptă si st穗gă) si zona mijloci. FaŃa diafragmatică. Sub peritoneu se gaseste tunica fibroasă numită capsula Glisson. 絜tre lobuli se delimitează spaŃiul port 絜 care se găsesc ramificaŃii ale venei porte si un duct biliar. Cele trei sanŃuri 絈part faŃa viscerală 絜 trei zone: .SanŃul transversal conŃine hilul ficatului. din care pleacă prelungiri conjunctive 絜 parenchim form穗d stroma conjunctivo-vasculară. Canaliculele biliare se adună 絜 canale colectoare care .2 zone laterale (zone marginale.corespunde lobului drept si este 絜 raport cu colonul. 絜tre două celule hepatice (hepatocite) se delimitează canaliculele biliare. Structura ficatului. are raporturi de vecinătate cu baza plăm穗ului drept si cu ultimele coaste. Marginea posterioară-este neregulată sI foarte aproape de elemente anatomice care vin din torace sau se duc 絜 torace. pentru că leagă ficatul de diafragmIn acest mod ficatul. glandele suprarenalele. convexă este acoperită de peritoneu 絜 cea mai mare parte si se găseste sub cupola diafragmului. Parenchimul hepatic Unitatea morfofuncŃională a ficatului este reprezentat de lobulul hepatic format din parenchimul tributar unei vene centrale (vena centrolobulară). Lobulul hepatic are formă prismatică triunghiulară. demarcaŃie realizată prin ligamentul falciform numit si suspensor. cu dispozitie radiala. prin lobul drept. duodenul si zona marginii st穗gi corespunde lobului st穗g si are raport cu stomacul. Pe această faŃă se observă limita dintre lobul drept hepatic si lobul st穗g. Marginea anterioară este oblică de jos 絜 sus si are două scobituri ce corespund ligamentului rotund si incizurii cistice. Ficatul este 絜velit la exterior de două membrane (peritoneul si tunica fibroasă).Marginea anterioară a lobului hepatic st穗g vine 絜 raport cu coastele VI si VII. superioară. 107 ホ n cadrul lobulului celulele sunt asezate sub forma unor lame legate 絜tre ele. La randul sau aceasta se imparte in zona marginii drepte . ホ n grosimea unei lame. Peritoneul visceral formează tunica seroasă. rinichiul.

format din artera hepatică si vena portă. . Căile biliare extrahepatic sunt situate sub ficat. CirculaŃia funcŃională se face prin vena portă care aduce s穗gele cu substanŃe nutritive. artera interlobulară si canaliculul biliar interlobular. se unesc cu ductul cistic si . Aceste substanŃe vor fi prelucrate si depozitate la nivelul ficatului. interlobulare. drenand 絜 vena cavă inferioară. 2) Căile biliare extrahepatice Cuprind calea biliară principală cu o lungime de 8-9 cm formată din unirea canalelor hepatice provenite de la cei doi lobi hepatici. se adună 絜 cele două ducte hepatice drept si st穗g.intralobulare perilobulare. se găsesc 絜 pediculul (hilul) hepatic 絜aintea venei porte. vena mijlocie. continuat de ductul coledoc . care drenează astfel bila de la nivelul ficatului. La locul de 絜t稷nire a mai multor lobuli se delimitează spaŃiul interlobular care conŃine vena interlobulară. Se 絈part 絜 căi biliare intrahepatice (絜 interiorul ficatului) si căi biliare extrahepatice.pediculul eferent (superior) format de venele hepatice Venele hepatice se 絈part 絜: vena dreaptă. S穗gele.converg radiar spre vena situată 絜 centrul lobulului. nervi. VascularizaŃia ficatului este dubla: nutritiva si functionala. vena st穗gă. InervaŃia . ramură din trunchiul celiac.pedicul aferent (inferior) al circulaŃiei de aport.provine din nervul vag si plexul celiac. Caile biliare. CirculaŃia nutritivă asigură aportul de s穗ge bogat 絜 oxigen prin artera hepatică. la care se adaugă vase limfatice. canalul hepatic drept si canalul hepatic st穗g. se varsă 絜 venele hepatice. . De aici s穗gele este condus tot prin venele hepatice apoi 絜 vena portă. ductul hepatic. Hepatocitul are aspect poligonal. Se formeaza astfel canalul hepatic comun. acestea părăsesc ficatul pe la polul superior. . biliforme. 1) Căile biliare intrahepatice 絜cep cu canaliculele biliare . răspund epigastrului. Aceste trei elemente formează triada Glisson. Ficatul are un sistem vascular alcătuit din doi pediculi. prezentand un pol vascular ce vine 絜 contact cu capilarele sinusoide (ramificaŃii ale venei porte) si un pol biliar ce vine 絜 raport cu canaliculele biliare. absorbite la nivelul organelor digestive abdominale. după ce a asigurat nutriŃia ficatului.

Coada pancreasului este parte a extremităŃii st穗gi. lungimea de 15 .la extremitatea anterioară. Ductul coledoc .20 cm. ホ n interior vezica biliară. capul pancreasului. Este situat pe faŃa viscerală a ficatului 絜 fosa vezicii biliare. are o capacitate de 5-60 cm3. de excreŃie.. b) corpul . 絜 care se acumulează bila 絜 intervalul dintre mese. Este un organ retroperitoneal. Extremitatea st穗ga este oblică. cu o extremitate dreaptă . cu două feŃe si două margini. adăpostit de potcoava duodenală. Prin acest canal. anexată duodenului. se numeste corp. Extremitatea dreaptă. elastică. ConsistenŃa este fermă. prezintă porŃiuni dilatate altern穗d cu porŃiuni 絜gustate. prezintă o mucoasă cu numeroase cute numite plicele tunicii mucoase. bila ajunge 絜 vezica biliară si apoi se scurge 絜 coledoc 絜apoi 絜 timpul meselor. asezat transversal. Este liber si nu aderă de ficat. Pentru că prezintă analogii cu glandele salivare a fost numit si glandă salivară abdominală. este legat de duoden prin Ńesut conjunctiv. fiind greu de delimitat .partea aderentă de faŃa viscerală a ficatului se 絜gustează spre col c) colul este extremitatea profundă a vezicii biliare situat 絜 st穗ga corpului vezicii. fiind alungit 絜 sens transversal.formează ductul (canalul) coledoc.voluminoasă si o porŃiune st穗gă ascuŃită. cu o greutate de aproximativ70grame ConformaŃia exterioară. ホ ntre capul pancreasului sI corp se află istmul pancreatic sau colul pancreatic. av穗d trei porŃiuni: retropancreatică. formă de pară si i se descriu trei porŃiuni: 108 a) fundul . are un contur neregulat. intraparietală (locul de deschidere 絜 peretele duodenal) Ductul cistic leagă vezica biliară de calea biliară principală. Se proiectează pe peretele abdomenului anterior de coasta a X a. Vezica biliară-colecistul este un rezervor anexat căilor biliare. retroduodenală. care dispar atunci c穗d este plină. este 絜velit de peritoneu. si se varsă 絜 duoden. cea mai mare numindu-se bazinet. 絜 perioada dintre mese.continuă ca traiect ductul hepatic comun. 3) Aparatul diverticular este format din vezicula biliară si ductul (canalul) cistic. prezintă neregularităŃi pe suprafaŃa externă. terminat prin coadă. Pancreasul este o glandă voluminoasă cu dublă secreŃie: exocrină si endocrină. goală. Forma pancreasului este neregulată.

b) Pancreasul endocrin reprezintă 3% din volumul glandei si este alcătuit din insulele Langerhans.amificrină . Din acini ia nastere si un sistem canalicular excretor care formează ducte colectoare.precursoare ale celulelor A c) Canalele execretoare. printr-un sfincter prezentat mai sus. care au un perete propriu. Conformatie interioara.de corpul pancreasului. Canalul pancreatic accesor ia nastere din canalul principal. 109 Curs 14. ce este transportată prin sistemul de tuburi. care se termină 絜 ductul principal Wirsung si 絜 canalul pancreatic secundar. . Rolul de filtru 絜 joacă rinichiul. Notiuni introductive. Canalul Wirsung străbate pancreasul de la coadă spre cap. unde se alătură canalului coledoc si se deschid 絈preună prin ampula lui Vater 絜 duoden. ホ n structura glandei pancreatice se disting două părŃi componente: .C . und participă la procesele de digestie chimică (acini pancreatici).secretă insulina . care prin filtrarea s穗gelui dă naŃtere urinei. si apoi prin uretere la nivelul vezcii urinare. Sistemul uro-genital I. ホ n prezenta lucrare .B (beta) .masa principală cu funcŃie exocrină.mai numeroase . secretă sucul pancreatic ce se varsă 絜 duoden.o parte mai mică cu funcŃie endocrină alcătuită din grămezi de celule ce formează insulele Langerhans care secretă insulina si glucagonul a) Pancreasul exocrin reprezintă 97 % din masa glandei. un epiteliu secretor si o cavitate. ホ n general studierea aparatului urinar si genital se face 絈preună pentru că există numeroase legături anatomice 絜tre organele urinare si genitale. Pancreasul este o glanda mixtă . sfincterul Oddi.cu secreŃie .Ambele se deschid 絜 duoden prin orficiul prevăzut cu sfincterul Oddi. La periferie prezintă o capsulă conjunctivă ce se continuă 絜 interior prin stromă formată din septuri conjunctivo-vasculare care separă lobi si lobuli. Structural pancreasul exocrin este format din acinii pancreatici. glucagon . străbate capul pancreasului si se deschide 絜 duoden. Sistemul urinar este sistemul corpului responsabil cu formarea si excreŃia urinei.exo si endocrină. formate din cordoane celulare de două tipuri: -A (alfa) -) secretă insulina. al rinichiului.

SpaŃiile 絜 care sunt adăpostiŃi rinichii se numesc loje renale. mai exact acele segmente genitale care participă la transportul urinei de la vezica urinară spre exterior. Rinichiul drept este deobicei mai coborat dec穰 rinichiul st穗g.ureterele Vezica urinară are rol de rezervor.L3). Ca localizare rinichii sunt situaŃi 絜 regiunea posterioară a abdomenului.un sistem de canale excretoare care transportă urina produsă de rinichi spre vezica urinară si apoi spre exterior format din: . 絜 care se acumulează urina temporar.pelvisul renal . . exist穗d insa situaŃii 絜 care nu exista dec穰 un rinichi sau mai mulŃi rinichi. L1. Organele urinare cuprind: 1. Cei doi rinichi sunt separaŃi. Rinichiul prezintă: .caliciile mici .două feŃe : anterioră si posterioară . Uretra reprezintă un conduct prin care urina este transportată din vezica urinară la exterior.caliciile mari .L2. fiind indispenabili vieŃii.două extremitaŃi : superioară si inferioară . Aparatul urogenital este alcătuit din: organele urinare. Se poate vorbi astfel de sistem urogenital. acestea reprezent穗d anomalii congenitale. Configuratie exterioara. organele genitale masculine si organele genitale feminine. Sunt in numar de 2. Reprezintă partea fundamentală a aparatului urinar. Forma rinichilor este asemănătoare bobului de fasole.T12. de o parte si de alta a coloanei vertebrale dorsolombare (T11. FaŃa anterioară este străbătută de mezocolonul transvers. retroperitoneal 絜 fosa lombo-diafragmatică . Rinichii produc urina.ne vom referi la segmentele commune sistemului urinar si genital. dar sub aspectul raporturilor acestea sunt diferite 絜 st穗ga si 絜 dreapta. dar pot fi si fuzionaŃi prin una sau prin ambele extremitaŃi.două margini : laterală si medială Rinichii sunt 絜veliŃi de capsula renală.cu rol 絜 producerea urinei 2. II.un sistem de organe secretoare reprezentat de cei doi rinichi .

tubii contorŃi si vase sanguine. 絜 care se deschid 10-20 de orificii papilare. Piramidele renale Malpighi au formă conică cu o bază. lobuli si tubi uriniferi. situată 絜tre piramidele Ferrein si 絜 care se găsesc corpusculii renali. Piramidele Ferrein sau zona radiata. De la exterior spre interior 絜 structura rinichiului descriem: 110 -capsula fibroasă -parenchimul renal alcătuită la periferie dintr-o substanŃă numită corticală iar 絜 profunzime medulară. Papila renală se continuă cu un calice mic. Corticala 絜veleste piramidele renale si se insinuează printre acestea (coloanele Bertin).medulara renală Medulara rinichiului se găseste 絜 profunzime fiind alcătuită din mai multe fragmente . 絜 porŃiunea toracică. un v穩f-papilă renală. Piramidele au consistenŃă fermă si sunt separate 絜tre ele prin coloane de substanŃă corticală numite coloane renale Bertin. av穗d aspectul unui imens c穃p de formă triunghiulară. care se desprind din baza piramidelor renale si sunt 絜 număr de 400-500 radiaŃii pentru fiecare piramidă Malpighi. Rinichiul este divizat 絜 lobi renali. Sunt 絜 număr de 7-14 piramide pentru fiecare rinichi. Lobul renal este format dintr-o piramidă renală 絈preună cu piramidele Ferrein corespunzătoare si corticala. Pe marginea medială se găseste hilul rinichiului 絜 care găsim elementele pedicului renal si care se continuă 絜 profunzime cu sinusul renal. Lobii se 絈part 絜 lobi corticali alcatuiŃi dintro piramidă . formează zona convulută. iar 絜 porŃiunea lombară vine 絜 raport cu planurile regiunii lombare. Corticala rinichiului este de culoare brună-gălbuie sau cenusie cu aspect granulat dat de prezenŃa glomerulilor renali si o consistenŃă mai redusă. cuprinz穗d 50100 tubi renali Labirintul renal.corticala renală .piramidele renale . Parenchimul renal are două componenete: . Configuratia interioara.FaŃa posterioară-vine 絜 raport cu coasta a XII-a.絜conjurate de corticală. Corticala renală se 絜tinde de la baza piramidelor spre capsulă si se compune din două ordine de structură: piramidele Ferrein si labirintul renal.

b) Tubul renal .aferentă ( din artera renală). iar cele situate 絜 medulară tubi renali drepŃi. Cei doi rinichi conŃin 2. 111 ホ ncepe de la nivelul corpusculului renal. spaŃiu care se continuă cu lumenul tubului renal.5 milioane nefroni. Nefronul este unitatea morfofuncŃională a rinichiului. situaŃi 絜 corticală. si arteriola aferenta. Nefronii sunt asezaŃi 絜 corticală si au rol secretor. Nefronul are două porŃiuni: . fiecare dintre acestia funcŃionează independent fiind asimilat cu un mic rinichi. Lobulul renal are o parte centrală 絜 medulară si o parte periferică. Glomerulul renal este alcătuit dintr-un ghem de anse capilare arteriale interpus 絜tre două arteriole . alcătuiŃi din glomerulul renal si capsulele glomerulilor. Tubii uriniferi intră 絜 alcătuirea lobulilor renali. Se re穗toarce apoi 絜 corpusculul renal corespunzător si se deschide 絜tr-un tub colector. 絜 corticală 絜 jurul piramidelor Ferrein. Regiunile tubilor renali situaŃi 絜 corticală se numesc tubi renali contorŃi. Lobulii renali sunt 絜 medie 絜 număr de 400-500 pentru fiecare lob.este important din punct de vedere funcŃional deoarece la acest nivel filtratul glomerular este transformat calitativ si cantitativ. Glomerulul este conŃinut 絜tr-o capsulă numită capsula Bowman. Pentru că există particularitaŃi morfologice si funcŃionale tubii renali au trei porŃiuni: .segment proximal . La pătrunderea arteriolei aferente 絜 glomerul se găseste aparatul juxtoglomerular format din celule epiteliale care au rolul de a regla fluxul sanguin 絜 glomerul. Desi parenchimul renal apare ca fiind compact si dens el este alcătuit dintr-un sistem de tubi format din două segmente nefronii si ductele colectoare. care se 絈parte 絜 3-6 ramuri. cu două foiŃe (viscerală si parietală).segment intermediar .Ferrein si substanŃa labirintului renal din jur. 絜tre ele se formează spaŃiul Bowman unde se varsă filtratul glomerular. după care pătrunde 絜 medulară. deschiz穗du-se 絜 tubii colectori. prin piramida renală spre papilă unde formează ansa Henle cu două braŃe ascendent si descendent.corpusculul renal si tubul renal a) Corpusculii renali Malpighi sunt segmentele iniŃiale ale nefronilor.

arterele arcuate se adună si formează arterele eferente. ele se continua cu arterele segmentare. Aceste artere se numesc artere lobare. Toate structurile descrise mai sus: alcătuiesc Ńesutul renal propriu-zis. la nivelul corpusculului renal. ureter si ajunge 絜 vezica urinară. situat 絜tr-o structură de Ńesut conjunctiv (stroma rinichiului). continuate cu venele interlobulare care se deschid 絜 venele interlobare care ajunse 絜 sinusul renal se unesc si formează venele renale care se varsă 絜 vena cavă inferioară. III. pelvisul renal. si apoi dau nastere unei bogate reŃele arteriale. Arterele eferente după ce părăsesc corpusculul renal. av穗d funcŃie de colectare si excreŃie a urinei. care 絜făsoară tubii uriniferi. Căile excretoare ale urinei Urina eliminată prin orificiile papilare trece 絜 calicele mici apoi 絜 calicele mari. Din arterele segmentare se desprind arterele interlobare care la baza piramidelor se inflectează rezult穗d arterele arcuate continuate cu arterele interlobulare din care se desprind vasele aferente din care se va forma glomerulul renal. Stroma are 絜 structura sa elemente conjunctive si fibre musculare. VascularizaŃia venoasă Venele formează un arc venos . din care apoi se desprind numerose ramuri. se găsesc 絜 majoritate 絜 medulară. InervaŃia rinichiului provine din plexul solar si nervii splahnici. merg spre tubii contorŃi.segment distal Tubii colectori nu aparŃin nefronilor. După o remarcabilă inflexiune la nivel renal. 絜 vecinătatea hilului result穗d cinci ramuri terminale pentru cele cinci segmente renale ( lobi renali).venele arcuate la nivelul parenchimului renal. iar cealaltă extremitate se uneste cu celelalte calice . 1) Calicele mici sunt tuburi musculo-membranoase situate 絜 sinusul renal.. inserate cu un capăt 絜 papilele renale. VascularizaŃia arterială Arterele provin din aorta abdominală (artere renale). Primele ramuri ale arterei renale sunt anterioară si posterioară.

epiteliu stratificat de tip special IV. la nivelul liniei marginale a pelvisului osos si 絜 pelvis. Are o lungime de 2-3 cm iar transversal 1-2 cm . ce rezultă din unirea celor 6-12 calice mici. ホ n porŃiunea vezicală prezinta o porŃiune intravezicală si una extravezicală. Se unesc 絜tre ele form穗d pelvisul renal. Sunt 絜 număr de 6-12. străbate cavitatea abdominală si cea pelviană. iar la nivelul uretrului prin contracŃii ritmice peristaltice 絈pinge urina sub formă de jeturi (1-4/min) 絜 vezică. lungi de 10 mm. Extremitatea superioară corespunde papilei renale de care aderă str穗s. este situat extraperitoneal. Extremitatea inferioară are aspectul unui trunchi de con si participă la formarea calicelor mari. Are o 112 lungime 25-30 cm.fibre musculare netede cu rol de colectare a urinei din papilele renale 絜 calicele superioare.intrarenală si extrarenală. capacitatea 5-7 ml. 3) Pelvisul renal sau bazinetul este o structură musculo-membranoasă dilatată 絜 formă de p稷nie turtită dinainte 絜apoi. la exterior este alcătuită din Ńesut conjunctiv elastic. se continuă 絜 sus cu capsula fibroasă a rinichiului. 2 )Calicele mari sunt două sau trei p稷nii musculo-membranoase situate 絜 sinusul renal. c) tunica mucoasă . două porŃiuni .. 4) Ureterul este un conduct urinar lung de la pelvisul renal la vezica urinară.mici result穗d calicele mari.abdominală si pelviană si trei curburi (flexuri): la rinichi. Au o suprafaŃă exterioară in raport cu ramificaŃiile arterei si venei renale si o suprafaŃa interioară ce continuă papilele renale si se deschide spre calicele mari. Structura căilor excretoare include: a) tunica externă – adventicea. El traversează oblic tunica musculară a vezicii urinare si se deschide printrun orificiu ovalar. Prezinta două porŃiuni: . Vezica urinară Este un rezervor musculo-membranos 絜 care urina se acumulează 絜 intervalul . iar 絜 jos cu peretele vezicii urinare b) tunica musculară .

V. Are o formă piramidală. Uretra masculină incepe de la orificiul uretral al vezicii . ultimul segement al sistemului urinar.orificiul extern. In structura vezicii intra 3 straturi: tunica seroară. este considerat punctul cel mai decliv al vezicii urinare. . Prin reproducere se asigura perperuarea speciei umane. este situată 絜 partea inferioară a bazinului si prezinta trei porŃiuni: porŃiunea prostatică. Baza propriu-zisă a vezicii urinare este de forma unei depresiuni elipsoidale dirijată transversal. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele genitale masculin si feminin. porŃiunea membranoasă (diafragmatică). Este organ pelvin situat extraperitoneal. posterioară.meat urinar . Uretra este canalul prin care urina este expulzată din vezica urinară este uretra. tunica musculară si tunica mucoasă. Orificiile ureterale se prezintă ca niste fante dirijate oblic dinapoi 絜ainte. care are traiect si raporturi diferite la bărbat si femeie. si apoi este expulzată prin uretră 絜 exterior. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre 2 celule sexuate numite gameti. porŃiunea spongioasă. Sistemul reproducator. Fiinta noua rezulta prin dezvoltarea ontogenetica a zigotului. inferioară. Uretra feminină are o lungime de 4 cm si diametru de 7-8 mm. Capacitatea fiziologică maximă a vezicii urinare este de 300-350grame. Vezica plină are un aspect ovoid cu feŃe laterale. anterioară . Orificiul uretral are forma unei fante transversale. ConformaŃia interioară. Străbate diafragma urogenitală si are două orificii : intern situat 絜apoia simfizei pubiene si extern.dintre micŃiuni. Baza vezicii urinare prezintă două o suprafaŃă triunghiulară denumită trigon vezical Lieutaud delimitat de orificiile ureterale si orificiul uretral. 絜 jurul cărora unii autori descriu muschii ureterali. PereŃii vezicii urinare prezintă o hieprtrofie neregulată ceea ce le conferă aspectul areolat.

ramura a aortei abdominale. Tubii seminiferi se unesc formand uncanal unic care. producatori de sperma. distribuirea stratului adipos) si au efect anabolic asupra proteinelor. inapoia vezicii urinare. Cea mai importanta este artera testiculara.Sistemul genital masculin este alcatuit din organele genitale interne si externe. conductele excretoare si glandele anexe. dezvoltarea musculaturii si a scheletului. care se uneste cu canalul de excretie al vezicului seminale. producator de hormoni masculini. si se continua cu canalul ejaculator. Spermatogeneza incepe la 14 –16 ani. Aceasta trimite spre interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi. Sunt situate in scrot si acoperite de o membrana fibroasa (albugineea). Organele genitale interne sunt testiculele. gonadele masculine. Inervatia testiculului este vegetativa. avand pe marginea posterioara epididimul. Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare (anumite particularitati somatice. Ambele functii sunt controlate de hipofiza anterioara prin hormonii gonadotropi. Stimuleaza crestera si dezvoltarea gonadelor masculine. vocea. si tesut interstitial. care merg paralel cu venele. pilozitatea. Principalul hormon androgen este testosteronul. sintetizat din colesterol. Canalele deferente patrund in bazin. Testicului indeplineste doua functii: producerea de spermatoizi si secretia de hormoni androgeni. strabate prostata si se deschide in uretra. 113 Testiculele. sunt organe pereche de forma ovoida. Procesul este permanent si este o succesiune de diviziuni celulare in urma carora se matureaza spermatozoizii. simpatica si parasimpatica. . devine canal deferent. Sangele venos este colectat de vene omonime. la iesirea din epididim. care contine canalul de excretie al spermei. Limfa este colectata de vase limfatice.

au marginile franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din foliculul matur. cu uterul si cu trompele uterine. situat intre vezica urinara si rect are forma de para. In timpul vietii sexuale a femeii se maturizeaz circa 400 de foliculi. organ musculos cavitar. alcatuit din 2 corpi cavernosi si corpul spongios careacoprea complet uretra. Organul genital extern este penisul. in care se gasesc vase sangvine si nervi. Prostata. nepereche. Uterul. Trompele uterine. Prezinta un invelis conjunctiv sub care se disting 2 zone: zona corticala. Acestia se maturizeaza cate unul pe luna si expulzeaza ovulul impreuna cu lichidul folicular. gonadele feminine. sunt organe pereche situate in pelvis. organul copulator masculin. Are o musculatura neteda cu fibre longitudinale. conducte pereche intre ovare si uter. si zona medulara. tesut conjunctiv lax. in care se afla foliculii ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza ovulele Sistemul genital feminin este alcatuit din organe genitale interne si externe. sunt organe pereche situate in pelvis . El este si organ al mictiunii. Au forma ovoida si sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului.Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator. Cavitatea uterului prezinta o mucoasa (endometrul) care sufera modificari ciclice sub influenta hormonilor ovarieni . Au forma ovoida si sunt legate prin ligamente de peretele bazinului. glanda tubuloacinoasa situata in jurul portiunii initiale a uretrei. Este format dintr-un corp si colul uterin. Ovarele. In ovar se gasesc foliculi in diferite stadii de dezvoltare. Au un invelis conjunctiv sub care se disting 2 zone: zona corticala in care se afla foliculii ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul). care proemina in vagin. radialre si spiralate. uterul si vaginul. uter. Organele genitale interne sunt: ovarul. servind ca transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatoizi. in forma de palnie. secreta un lichid laptos care intra in compozitia spermei. Ovarele. trompe uterine. trompa uterina. gonadele feminine.

controlează dezvoltarea ovulului 絜 ovar. ホ n cazul unui contact sexual 絜 perioada de ovulaŃie va avea loc fertilizarea. in cazul cand nu a avut loc fecundarea ovulului. Acesti hormoni. intre a 4-a si a 14-a zi. Cuprinde 3 faze: a) faza menstruala. cei doi hormoni sexuali feminini. dar graviditatea va apare numai dacă ovulul fertilizat este implantat la nivelul mucoasei uterine. doi dintre hormoni (LH . Timpul este esenŃial 絜 reconstrucŃie deoarece endometrul regenerat trebuie să fie gata pentru ovulul următor 絜 cazul 絜 care acesta va fi fertilizat. ovulaŃia (eliberarea ovulului din ovar) si secreŃia ovariană de estrogen si progesteron. care se deschide in exterior in regiunea vulvei.114 Vaginul se gaseste in continuarea uterului.hormonul luteinizant si FSH hormonul foliculinizant) sunt eliberaŃi de glanda hipofiză (lobul anterior) situată 絜 apropierea creierului si influenŃată direct de hipotalamus. Este un organ cavitar. caracterizata prin ingrosarea mucoasei uterine. Hormonii sunt substanŃe chimice elaborate de un anumit organ (glanda) si eliberaŃi 絜 fluxul sanguin ce 靖 conduce spre un organ "Ńintă" asupra căruia acŃionează. 115 . urmate de o fază intensă de reconstrucŃie. ホ n vederea realizării acestei implantări mucoasa uterină (endometrul) este 絜locuită lunar. Această balanŃă a pierderilor si refacerilor este echilibrată de patru hormoni. cu durata de 2-3 zile. Fazele ciclului menstrual ホ n timpul perioadei reproductive femeia produce un ovul la fiecare 28 de zile. Ciclul menstrual normal are o durata de 28 de zile. ホ n cazul nostru. c) faza secretorie care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu. odată cu 絜locuirea av穗d loc si pierderi minore de s穗ge (menstruaŃia). in care stratul superficial al mucoasei uterine distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange b) faza proliferativa. cunoscuŃi si sub denumirea de gonadotropine. incepe la pubertate (11-15 ani) si inceteaza in jurul varstei de 50 de ani.

Dacă fecundaŃia nu are loc. ホ n timpul acestei călătorii poate avea loc fecundaŃia. corpul luteal 絜cepe să degenereze 絜 ziua a 24-a a ciclului. Imediat după ovulaŃie. urmată de prima diviziune celulară cu formarea blastocistului ce se va implanta ulterior 絜 mucoasa uterină pentru a-si continua dezvoltarea 絜 embrion. corpul luteal nu mai degenerează si va continua să secrete . dar diferită total prin efectele lor. depăsindu-i pe ceilalŃi.Hormonii sexuali feminini sunt de natură steroidică. ajutat de miscările cililor celulelor tubare. La 絜ceputul unui ciclu menstrual cŃ稱va din acesti foliculi 罇i măresc volumul dezvolt穗d o cavitate plină cu lichid ce 絜conjoară ovulul. Hormonii steroizi controlează resinteza endometrului si influenŃează glanda hipofiză prin mecanisme de feed-back negativ control穗d astfel secreŃia gonadotropinelor La primele zile ale vieŃii fiecare din cele două ovare ale femeii conŃin aproximativ 1 milion de ovule. celulele foliculului de Graaf se multiplică rapid si se dezvoltă 絜 corpul luteal ce secretă cantităŃi mari din al II-lea hormon steroid. similară din punct de vedere chimic cu cea a hormonilor masculini (testosteronul) si cu cea a hormonilor anabolizanŃi de care abuzează unii atleŃi. Acest folicul produs de obicei alternativ 絜 fiecare lună 絜 unul din cele 2 ovare se transformă 絜 foliculul de Graaf. fiecare 絜conjurat de celule ce formează foliculul ovarian. Dezvoltarea acestui folicul este iniŃiată de o crestere a FSH-ului 絜 primele zile ale ciclului iar 絜 jurul zilei a 14-a cresteri ale LH si FSH determină ovulaŃia. Ovulul este preluat de trompa uterină si 罇i 絜cepe călătoria spre uter. celulele sale secretă estrogeni si acest hormon steroidian joacă un rol major in ovulaŃie. ホ n timpul dezvoltării foliculului de Graaf. astfel 絜c穰 hormonii steroidieni nu se mai produc si rata lor de secreŃie scade. 絜 ziua a 6-a unul din foliculi 絜cepe să se dezvolte mai rapid. ホ n consecinŃă se va produce menstruaŃia si re絜ceperea ulterioară a unui alt ciclu. progesteronul. Dacă fecundaŃia are loc.

asigur穗d condiŃii optime pentru supravieŃuirea spermatozoizilor si implantarea blastocistului. Cresterea si dezvoltarea: definitie. Dacă aceasta nu se produce. Privind durata normală a acestor etape menŃionăm faptul că perioada de crestere si dezvoltare acoperă 22-23 ani. că durata totală a vieŃii. . 116 Curs 15. atunci endometrul este 絜locuit si aceasta are ca rezultat menstruaŃia. Predomină descresterea gradată si celulele endometrului lipsite de oxigen mor.are o irigaŃie sanguină foarte bogată pentru a asigura hrănirea embrionului. Datorită 絜să unor . 絜 mod normal. recunoaste trei perioade importante: . prin cercetări efectuate asupra unor multitudini de specii din lumea animală.endometrul .perioada de crestere si dezvoltare. 絈preună cu s穗gele din capilarele alterate. menŃin穗d concentraŃii ridicate ale hormonilor steroizi 絜 s穗ge si 絈piedic穗d astfel menstruaŃia si iniŃierea unui nou ciclu. estrogenul stimulează multiplicarea celulelor epiteliale si dezvoltarea intensă a capilarelor. respectiv viabilitatea din momentul concepŃiei p穗ă la exit. pentru om. łesutul se distruge si este eliminat prin menstruaŃie. Se dezvoltă de asemeni si glandele uterine ce secretă un lichid 絜 interiorul uterului. Aceasta va atrage leucocitele care eliberează o enzimă ce distruge proteinele ce leagă celulele 絜tre ele. deci. dacă se produce fertilizarea. ホ n timpul perioadei de mijloc a ciclului menstrual. factori de influenta Ontogeneza organismului uman. Scăderea concentraŃiei estrogenului si progesteronului 絜 s穗ge odată cu degenerarea corpului luteal determină cresteri si descresteri alternative ale fluxului sanguin endometrial. baze anatomice.perioada de involuŃie (senescenŃa . .perioada de maturitate si reproducere.estrogen si progesteron. Mucoasa uterină . trebuie să fie de 5 ori mai mare dec穰 perioada de crestere si dezvolare. după scoala americană s-a demonstrat.termenul de senilitate indică o involuŃie timpurie). Acest s穗ge formează 50-75% din fluxul menstrual. 絜 jurul a 120-125 ani.

sedentarismul. această durată medie a vieŃii a scăzut considerabil.factori artificiali ai mediului 絜conjurător. pentru a creste o generaŃie . Progresele rapide ale geneticii. a biotipului. bazate pe interdependenŃa dintre acizii nucleici si proteine. nasului. cu caractere proprii. care 精 deosebeste esenŃial de alte persoane. sub influenŃa condiŃiilor mediului fizic. factori 絜 bună măsură creaŃi voit sau fortuit de fiinŃa umană. forma capului. Factorul genetic Se consideră astăzi că 絜susirile morfologice si funcŃionale ale individului se formează 絜 decursul evoluŃiei lui si a speciei. aruncători. permit 絜Ńelegerea unor fenomene. altele suferă unele modificări moderate (dezvoltarea centurii scapulare la canotaj). stresul nervos. efect pe care 精 urmărim prin practicarea sportului. copilul este fiinŃă diferită de ei. pentru că. specifică 絜 relaŃiile sale cu mediul ambiant. desi produs ereditar al celei doi părinŃi. individul posedă o reactivitate particulară. Factorii ce influenŃează cresterea si dezvoltarea fizică se prezintă 絜 continuare. a materiei vii a ecosistemului. rezultate din unirea 絜 proporŃii variate a celor două si foarte complexe patrimonii ereditare. a materiei nevii si a biocenozei. unele caractere se 絜tăresc si se transmit ereditar. Printre acesti factori nocivi menŃionăm alimentaŃia excesivă (mai ales după 45 de ani. Recunosc穗d acŃiunea activă a condiŃiilor mediului asupra organismului. Unele 絜susiri au un caracter puternic dominant si nu se schimbă 絜 cursul vieŃii unui individ (culoarea ochilor. se poate obŃine o 絜tărire sau slăbire si transformare a 絜susirilor mostenite 絜 sensul dorit. pomeŃilor). Prin repetarea acelorasi condiŃii.altele sepot modifica puternic (hipertrofia musculară la halterofili. c穗d metabolismul scade la 70% din valoarea lui iniŃială). care aduc o adevărată explozie informaŃională privind mecanismele ereditare. ホ n funcŃie de aceste proprietăŃi c龝tigate si ereditare. situaŃi pe prim plan. a părului. capacitatea funcŃională aerobă prin antrenamentul de rezistenŃă).

Ereditatea influenŃează nu numai forma corpului. care realizează forma si funcŃia Ńesuturilor si organelor. Organismul trece de la faza de brahitipie si megalosplachnie. si un caracter diferenŃiat. se deschid nebănuite orizonturi pentru cercetarea fundamentală 絜 domeniul eredităŃii. participă la reglarea circulaŃiei periferice si a funcŃiilor musculare. care stimulează cresterea ponderală. SubstanŃa medulară a suprarenalei. dar si structura intimă a Ńesuturilor. apar caracterele sexuale secundare. cu perioade anabolice determinate de acŃiunea vagului. intră 絜 funcŃie hormonii gonadali. ingineria genetică. dominate de sistemul simpatic. deci potenŃialul biologic al individului. cu imprimarea unor caractere constituŃionale. la cea de longitipie cu microsplachnie. Timusul participă 絜 procesele de crestere si dezvoltare din primele luni. Factori patologici ホ n primul r穗d trebuie subliniat deficitul statural 絜 anomaliile cromozomiale. Hipofiza 罇i exercită rolul direct asupra cresterii prin hormonul somatotrop (STH). . participă la metabolismul bazal. cresterea somatică are un caracter global.puternică si sănătoasă. al apei si sărurilor minerale. al glucidelor. Odată cu dezvoltarea noului domeniu al geneticii. metabolismul si funcŃiile organice. alternate cu perioade catabolice. 117 Hormonii tiroidieni au o acŃiune puternică asupra osteogenezei si joacă un rol 絜 metabolismul proteic si mineral. care duce la sporirea masei. Suprarenalele. iar anabolismul proteic este stimulat si urmat de dezvoltarea sistemului muscular si a forŃei. sinergică cu sistemul nervos simpatic. Sub acŃiune neuroendocrină complexă. Factorii endocrini Rolul factorilor hormonali asupra proceselor de crestere este foarte important. prin componenta corticală. precum si 絜 cadrul unor sindroame malformative. activitatea lor fiind coordonată de sistemul hipotalamo-hipofizar. 絜 selecŃia sportului de performanŃă. ホ ncep穗d din perioada pubertară.

S-a constatat că pentru procesul de crestere este necesar un plus de 10-22% din valoarea raŃiei calorice. căldura unt foarte activi.3% pentru fete. cu 12. pentru dezvoltarea masei musculare. deficienŃe fizice ca urmare a hipotoniei sistemului neuro-musculoligamentar.8-2. starea de sănătate a mamei. După nastere.Toate afecŃiunile cronice cu evoluŃie prelungită pot opri sau 絜cetini procesele normale de dezvoltare (digestive. exprimat pe kilocorp. plus 1. cardiopatiile. nevoile energetice si plastice sunt deosebit de mari. 絜 copilărie si adolescenŃă. metabolice. 絜că din primele zile de viaŃă si p穗ă la ad穗ci bătr穗eŃe. . unele aspecte negative: sănătatea mai precară. dintre care apa. ca si toate bolile infecŃioase cronice .2 calorii. stressul psihic deosebit fac să apară. mediul urban oferă condiŃii pentru o mai bună dezvoltare.TBC etc. aglomerarea si expunerea la afecŃiuni epidemice si infecŃioase. tendinŃa la obezitate si diabet. cresterea este influenŃată permanent de factorii de mediu. Factorul alimentar ホ n perioada de crestere.5 ori mai mare la copiii 絜tre 1 si 3 ani dec穰 la adult. Comitetul F.).O. hepatopatiile. micro si macroclimatul. soarele. cheltuiala minimă de energie este cu 30-60% mai mare dec穰 la adult. sistemul de alimentare. gradul de poluare. stările de oboseală sau de stress. o parte este utilizată 絜 reacŃiile anabolice. 絜 continuare.5 calorii cheltuite pentru formarea lui. Fiecare gram adăugat reprezintă 1. recomandă pentru tineri să se calculeze raŃii calorice sporite faŃă de adulŃi. utilizarea băuturilor alcoolice sau a medicaŃiei teratogene pot influenŃa evoluŃia fătului. la ora actuală. La adolescenŃi. care stau la baza procesului de crestere. aerul. din energia eliberată. metabolismul bazal este de 2-2. ホ n afară de faptul că această perioadă este caracterizată prin exces de miscare.A. Factori externi ホ n perioada de viaŃă intrauterină. 罇i spun de asemenea cuv穗tul. Dacă din punct de vedere social si economic. CondiŃiile de igienă permanentă.4% pentru băieŃi si cu 9. hemopatiile. si apoi. Aceasta se datoreste faptului că.

diferenŃierea. Excesul ponderal prin exces de Ńesut adipos nu trebuie admis. Aportul calorigen provenit din glucide si lipide se reglează după proporŃia de Ńesut adipos de rezervă si după viteza curbei de crestere 絜 raport cu v穩sta. acesta put穗d fi redus p穗ă la 9% din greutatea corporală. care să reprezinte 14-15% din raŃia calorică. el creste 絜 proporŃii si se diferenŃiază 絜 structură si funcŃii. Ele nu sunt independente si se petrec 絜tr-o dinamică armonioasă. uman si p穗ă la maturitate imprim穗d particularităŃi pregnante prin care copilul se deosebeste de adult. Organismul uman 絜 această perioadă de viaŃă este supus unor continui modificări de ordin morfofuncŃional. pentru că stagnează procesele de crestere 絜 defavoarea sănătăŃii si performanŃei.Copii si tinerii care practică sportul cheltuiesc la 絜ceput un surplus de energie pentru miscările 絜că neautomatizate si fac multe miscări inutile 絜 cadrul antrenamentului. Procesele cresterii si dezvoltării se desfăsoară 絜 mod dinamic din momentul concepŃiei produs. fapt care necesită o pregătire timpurie. care reprezintă un proces biologic complex. permit 絈părŃirea copilăriei 絜 mai multe perioade: . av穗d o semnificaŃie evidentă de desprindere a organismului uman de o serie de factori de care el este dependent. cu volum si intensitate de efort foarte mari. Dacă copilul practică un sport 絜 care performanŃa este favorizată de o greutate corporală redusă. dar 絜 acelasi timp se si dezvoltă. evoluŃia proceselor de crestere trebuie atent urmărită. Copilul creste. psihointelectual care se diferenŃiază 絜 acel timp de el 絜săsi 絜 decursul 絜tregii lui copilării. Aceste modificări cu caracter particular. p穗ă la 2-3g/kilocorp. 118 Important astăzi este nivelul ridicat al performanŃei. Una din cele mai caracteristice fenomene ale copilăriei 精 constituie cresterea si dezvoltarea. Este interzisă 絜să cura de slăbire sistematică. La sportivi este necesar un aport proteic crescut. RaŃia calorică se realizează prin aport echilibrat de trofine. Cresterea A.

perioada pubertară (matutizare sexuală): .14-16 ani d) AdolescenŃa propriu zisă (adolescenŃă juvenilă) .13-15 ani . 2.perioada sugar 1-12l.) .Fete .BăieŃi .perioada neonatală 0-1l. pubertatea. Criteriile de apreciere ale cresterii includ: 1. b) A doua copilărie (3-6 ani) = perioada prescolară c) A treia copilărie (6-16 ani) = scolară: .elemente morfologice parŃiale (perimetre diametrale 絜 segm. . ApariŃia nucleelor de osificare si evoluŃia procesului de maturizare osoasă (semnul Riesser) 3. intensitatea si succesiunea fenomenului de crestere si dezvoltare se diferenŃiază de la o perioadă la alta de v穩stă. Există astfel perioade. ca de pildă primii ani din viaŃa si pubertatea.perioada scolar mic: . Cresterea 絜 greutate este influenŃată de alimentaŃia deficitară sau 絜 exces.perioada prepubertară -11-13/14 ani (cu puseu de crestere 絜 Talie si Greutate) . . aparat sau organ la altul. De asemenea.Fete .perioada copil mic 1-3 ani.6-11/13 ani .rapoarte dintre lungime. sistemul nervos se dezvoltă rapid mai ales 絜 primii ani. Prima copilărie (0-3 ani) .6-10/11 ani .BăieŃi .a).elemente morfologice globale (greutate. adolescenŃa si tinereŃea formează v穩sta de tranziŃie 絜tre copilăria propriu-zisă si maturitate. iar organele genitale 絜deosebi la pubertate. de la un sist. Determinări directe somatometrice: 119 . talie) . de factori patologici si de aici constituŃionali (ereditari). . greutate si unele perimetre. 4. e) TinereŃea -17-18 ani -> 22-23 ani Se consideră că prepubertatea. ErupŃie dentară. de practici si obisnuinŃe din mediul familial. Unele constante biologice. 絜 care dezvoltarea se face cu pasi rapizi si care sunt extrem de bogate 絜 schimbării morfofuncŃionale. Ritmul. diferenŃieri ce se petrec at穰 絜 forma c穰 si-n structura lor.16-17/18 ani.

se observă o crestere ceva mai accentuată a membrelor. Aparatul locomotor: . . astfel 絜c穰 anvergura care era mai mică dec穰 talia devine egală cu aceasta. 絜otul. . schiul alpin) se disting următoarele perioade: Prescolari mari ( 5-6 ani) Caracteristic 絜 această perioadă sunt: .Muschii sunt putin dezvoltaŃi. . Această crestere nu interesează 絜 mod egal toate segmentele corpului pe 絜treg parcursul copilăriei. ca volum este aproape ca la adulŃi.trunchiul creste 絜tr-un ritm mai lent.Oasele se pot deforma usor 絜 urma unor mari solicitări si 絜delungate. Aspecte practice: copiii invaŃă repede miscări noi. .Sistemul al II-lea de semnalizare (vorbirea) are incă rol redus 絜 activitate si comportament. ceea . Sistem nervos : . . orientarea 絜 timp si 絜 spaŃiu sunt slabe din cauza dezvoltării incomplete a analizatorului kinestezic. ホ ncep穗d cu v穩sta prescolară. are mare mobilitate si iradiere. patinajul artistic. forŃa flexorilor predomină asupra extensorilor. peste necesar. 絜 general.valorile medii ale ambelor sexe sunt aproximativ egale. Coordonarea miscărilor. . Cresterea 絜 lungime se realizează pe seama cresterii si maturizării scheletului. talia la băieŃi este mai mare cu 10-15 cm dec穰 a fetelor. angren穗d mari grupe musculare. Aspecte practice: Se va evita efortul static si se vor corecta permanent poziŃia si eventualele atitudini vicioase.Creierul.ExcitaŃia este mai puternică dec穰 inhibiŃia. le execută 絜să imprecis. Rata lunară si anuală de crestere 絜 greutate este mare 絜 primii ani de viaŃă si 絜 timpul puberŃăŃii. iar obezitatea la adulŃi se 絜scrie 絜că din perioada macii copilării.Copii obezi se recrutează de obicei din familii de gurmanzi.ritm de crestere 絜cetinit. v穩stă de la care se poate 絜cepe iniŃierea 絜 anumite sporturi (gimnastica sportivă sI ritmică. 絜să aria motrică este departe de maturizare.

. La fete se 絜registrează dezvoltarea 絜tregului organism. accentu穗du-se 絜 acelasi timp diferenŃele de sex. 6-12 ani băieŃi.tesutul elastic este mai putin dezvoltat. Deja din acest moment se observă acŃiunea cresterii accelerate. La fete 絜cepe o accelerare a cresterii datorită apariŃiei pubertăŃii. 絜 procesul educaŃiei fizice se va pune accentul pe grupele extensoare si pe exerciŃiile de corectare prin miscare a deficienŃelor posturale. Cresterea inimii drepte ramane in urma inimii stangi. P穗ă la 10 ani. Ea se face mai ales pe seama alungirii membrelor inferioare. Fenomenul principal care acŃionează 絜 această perioadă este accelerarea ritmului de crestere 絜 絜ălŃime p穗ă la 13 ani sI 絜 greutate p穗ă la 14 ani. -tesutul pulmonar este mai bine dezvoltat. 絜văŃarea 絜otului este cea mai 絜dicată.Partea atriala este mai lata.Aparatul cardio-vascular este incomplet dezvoltat. iar rezistenŃa este cel mai slabexprimată dintre calităŃile motrice. viteza si forŃa sunt puŃin dezvoltate. V穩sta scolară mică (antepubertară) = 6-11 ani fete.ce poate conduce la deformaŃii ale coloanei vertebrale. mult mai pregnant la fete. acceler穗du-se spre sf穩situl perioadei. -amplitudinea excursiilor respiratorii este mica. Cresterea este 絜 general uniformă. 絜 jocurile dinamice. oboseala apare rapid. pubertatea cobor穗d faŃă de secolul trecut cu 1-2 ani. Este singura perioadă 絜 care valorile somatice ale fetelor sunt mai mari dec穰 ale băieŃilor. Aspecte practice: Această v穩stă permite iniŃierea copiilor 絜 practicarea unui număr mare de discipline sportive.mai bogat vascularizat decat la adult. . La fete cresterea . diferenŃele 絜tre sexe nu sunt mari.Dintre calităŃile motrice. Aspecte practice: Nu se vor folosi exerciŃii cu efort static. Se recomandă ca jocurile dinamice să aibă pauze lungi.comparativ cu cea ventriculara. ci numai efort dinamic. 120 .Aparatul respirator are urmatoarele particularitati: -plamanii sunt mai mari decat cutia toracica. curba cresterii fetelor depăsind-o pe cea a băieŃilor cu 3-4 ani. Aspecte practice: Din acest motiv.

pentru ca ulterior. insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa .membrelor inferioare se opreste 絜ainte de pubertate. aria motrica corticala se apropie de maturatie fiind complet dezvoltata abia la 13-14 ani.C. Analizatorul kinestezic . ceea ce favorizeaza efectuarea mai ampla a miscarilor in . ceea ce va conduce la cresterea rezistenŃei la tracŃiune. . La inceputul perioadei (6-7 ani) ritmul de crestere este mai rapid . trunchiul devenind mai scurt. ulterior (811 ani) acesta se incetineste mai ales in sfera somatica (cresterea taliei). intre 9 si 11 ani la fete si 11 si 12 ani la baieti sa fie o etapa de proliferare activa care duce la aparitia apofizelor.Timpul si spaŃiul sunt apreciate mai just. a oaselor sesamoide si la definitivarea cavitatilor medulare . deci trunchiul devine mai lung. Intre 7 si 9 ani . scade ritmul de osificare si de crestere fara de etapa precedenta . remarcandu-se o predominanta a excitatiei . deci anvergura creste. In aceasta etapa nu mai apar centri noi de osificare.Activitatea S. dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuneaza sau face dificila fixarea stabila a notiunilor noi . Creierul este aproape ca la adult ca greutate. la fete si 7 si 11 ani la baieti . La băieŃi cresterea membrelor inferioare continuă p穗ă la 15 ani. . creste si tonusul muscular ceea ce va conduce la 絈bunătăŃitea staticii posturale.Aparatul locomotor . In aceasta perioada fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre procesele corticale fundamentale. Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate deosebita.N. Activitatea nervoasa superioara se perfectioneaza in sensul ca se dezvolta capacitatea de inhibitie corticala. se perfecŃionează. presiune si răsucire. Inhibitia de diferentiere este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a elementelor nou receptionate . coordonarea si miscarile devin mai precise iar contractiile inutile se exclud treptat .Musculatura cunoaste o bună dezvoltare. fara insa a echilibra excitatia . vestibular si vizual se perectioneaza . Membrele inferioare cresc mult la 12 ani. Tonusul muscular este 絜să 絜că mai scazut fata de adult .creste rezistenŃa sI duritatea oaselor.

nemaifiind atat de orizontalizate. dar ingreuneaza realizarea unor miscari fine. .ritmul de crestere al fetelor se 絜cetineste progresiv. sternocleidomastoidienii) . AplicaŃii practice: Se insistă asupra unei Ńinute corecte. insa fara prea multa eficienta . mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7 ani . efortul dinamic este favorizat de gradul mai mare al forŃei. dar volumul este mic . 12-14 ani la baieti Caracteristicile acestei perioade sunt: . . nu insa si ca dimensiuni . dar neeconomic la efort.Aparatul cardio-vascular . . insuficient dezvoltati. Capacitatea de efort creste. diferentiate .Aparatul respirator .Toracele devine asemanator cu cel al adultului ca forma.continuă să fie intensă p穗ă după pubertate. . de precizie .eforturile de forŃă si de rezistenŃă nu sunt recomandate. fiind mai adecvate la solicitarile usoare . scalenii. Vârsta scolară mijlocie (pubertară) = 11-13 ani la fete .curba greutăŃii . pectoralii .rezistenŃa la efort static este mică. Plamanii incep sa se asemene ca structura ca plamanii de adult inca de la 7 ani. caracteristice sexului. . mai ales la fete. amplitudinea miscarilor respiratorii fiind din aceasta cauza relativ mica .cordul reacŃionează puternic. . Muschii respiratori accesorii (abdominali. datorita acestui fapt . 絜susirea unui ritm corect al miscării.絜ălŃimea .articulatii . capacitatea de efort creste .se recomandă atenŃie la dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui si g穰ului. . irigatia coronariana este bogata. marele dintat. pe c穗d la băieŃi se 絜registrează o crestere compensatorie. 絜să este departe de a atinge valorile maxime. 121 Vitezele de reactie si de executie sunt mai bune . diametrul transversal si cel anteroposterior sunt mai mari ca la adult. prin depuneri de Ńesut adipos 絜 exces. insa forta este slaba din cauza masei musculare inca reduse . nu pot asigura marirea corespunzatoare a volumului toracelui in efort. Coastele iau o directie descendenta.

funcŃiile motrice devin mai active. apare graŃia feminină. bustul marc穗d la r穗dul său o crestere. ceea ce determina aparitia caracterelor sexuale secundare .. Se produce sexualizarea corpului. lăŃimea umerilor (diametrul biacromial) la băieŃi. iar 122 la baieti prin aparitia ejacularii . . se instalează definitiv diferenŃele 絜tre sexe: fetele au talia mai mică. băieŃii depăsesc fetele ca talie. Ńesut adipos 絜 exces ce conferă corpului rotunjimile caracteristice. Asa cum am arătat fenomenul central al acestei perioade este pubertatea sI maturizarea sexuală. produsa de fluxul crescut al hormonilor sexuali. dupa aceasta varsta sistemul endocrin se caracterizeaza printr-o intensa activitate secretorie a ovarului respectiv a testiculului. Apar caracterele sexuale primare. determina modificari morfologice si functionale ale organismului . care. Ńesutul osos mai gracil. umerii fetelor răm穗穗d mai 絜gusti . concomitent cu profunde modificari somato-vegetative si psihice. . segmentel osoase cresc穗d mai puŃin 絜 lungime sI mai mult 絜 grosime. . anvergura depăsind cu 2-4cm 絜ălŃimea. sistemul osos fiind mai puternic.se stabilesc definitiv proporŃiile corpului.cresc dimensiunile toracelui.paralel cu membrele inferioare cresc sI membrele superioare. care constau in maturizarea si dezvoltarea organelor . . .cresc volumul sI forŃa musculară.aparatul locomotor gracil 絜 perioada pubertară devine mai viguros. greutate (pe seama masei active) sI a dezvoltării dimensiunilor laterale. fenomenele de maturizare sexuala impletindu-se cu acelea de maturizare neuro-psihica. prin hormonii sexuali. Evenimentul este marcat la fete prin aparitia primei menstruatii . La sf穩situl acestei perioade de mare furtună endocrină. Daca pana la varsta de 11 ani secretiile endocrine abundau in hormoni de crestere. . Ńesutul muscular sI forŃa mai slabe.se schimbă ritmul cresterii segmentare.

la parametrii mult mai inalti a generatiei actuale . Pubertatea este marcata de doua fenomene importante: acceleratia si neotenia. . tractiune si rasucire in detrimentul elasticitatii lor anterioare . Fenomenul de neotenie prezinta avantaje cat si dezavantaje . Avantajul major este marea plasticitate a sistemului nervos . dezvoltarea glandelor mamare.genitale ce capata forma anatomica de la adult . respectiv la baieti dezvoltarea laringelui si schimbarea vocii. aparitia pilozitatii axiale si pubiene (de tip rombic). Ele devin mai rezistente la actiunea factorilor mecanici de presiune. aparitia pilozitatii axilare si pubiene (de tip triunghiular). devenind in acelasi timp functionale . Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizarii somatosexuale si intarzierea maturizarii psiho-intelectuale. cresterea masei musculare . urbanizarea si factorii genetici . depunerea caracteristica a paniculului adipos. Consecinta negativa este crearea unui conflict biologic intre nivelul de maturizare psiho-intelectuala si maturizarea sexuala incheiata timpuriu .Aparatul locomotor: . iar la fete. acesta fiind adaptat pentru parturitie. Fenomenele sexuale secundare conduc la profunde modificări somatice.Oasele se dezvolta la aceasta varsta mai ales pe seama cresterii lor in grosime . de unde decurge capacitatea psiho-intelectuala . Explicatia acestui fenomen consta in implicarea a trei factori : alimentatia calitativ superioara. prin depunerea de saruri minerale (calciu si fosfor) si prin consolidarea structurii functionale intime. La femei diametrele bazinului sunt mai mari. mai bogata in proteine . urmare a cresterii perioadelor de scolarizare. Acceleratia este fenomenul biologic conform caruia generatia actuala comparativ cu cele trecute inregistreaza un spor in inaltime si in greutate. legat de sporirea volumului informational necesar specializarii in diferite domenii). odata cu intarzierea maturizarii sociale (integrarea socio-profesionala mai tardiva. Odata cu pubertatea se evidentiaza caracterele sexuale secundare . .

mecanismele de reglare a circulatiei sunt frecvent tulburate (predominanta simpatica. creste capacitatea vitala si de . ischion si pubis). cu toracele ingust . dupa care urmeaza o dezvoltare mai accentuata .Muschii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor. predispunand la deformari ale coloanei vertebrale . intre 12 si 16 ani la fete si 13 si 18 la baieti . Cordul este voluminos comparativ cu toracele . Cresterea in lungime a oaselor si alungirea muschilor dau aspectul caracteristic al puberului: inalt si slab. . aparitia sau accentuarea piciorului plat . Creste amplitudinea miscarilor respiratorii. la 13 ani se termina procesul de sinostozare al pediculilor corpurilor vertebrale . care se exagereaza la efort) Se 絜t稷nesc frecvent sufluri cardiace. intre 13 si 15 ani are loc inchiderea canalului sacrat. Capul humeral se sudeaza de restul epifizei intre 13 si 16 ani la fete si 14/17 ani la baieti . răsucire. Cresc procesele de inhibiŃie.SN se dezvoltă rapid. cu precizie redusă. nu si 絜 grosime. 123 . plamanii cu volum mic. ceea ce explică valorile 絜că mici ale forŃei musculare.La nivelul coloanei vertebrale.Aparatul respirator . Miscările au 絜că un caracter brusc. FuncŃia celui de al II-lea sistem de semnalizare domină asupra primului. Se dezvolta intens in perioada pubertara. . Viteza de reacŃie si de repetiŃie sunt dezvoltate 絜să rezistenŃa nu atinge 絜că valorile adultului.Aparatul cardiovascular. tonus muscular scazut. aritmii si crize de HTA.ArticulaŃiile sunt slab dezvoltate iar ligamentele nu asigură 絜 suficientă măsură rezistenŃa la tracŃiune. La osul coxal remarcam sudarea celor trei oase componente (ilion . . . Desi aparatul circulator si respirator sunt mult solicitate din cauza cresterii masei corporale. Dezvoltarea toracelui in prima parte a varstei pubertare esre lenta . creste frecventa respiratorie. efortul fizic nu este contraindicat dec穰 絜 cadrul unor leziuni organice.

. tendinŃa spre jocurile competiŃionale zgomotoase. Osificarea scheletului continua de-a lungul perioadei postpubertare. lucru ce se manifestă prin miscări nesigure. Prin prisma varstei cronologice. irascibilitate. In etapa postpubertara se constata o incetinire a ritmului dezvoltarii somatice. V穩sta scolară mare (post pubertară) = 16-19 ani Odata pubertatea incheiata. la varsta de 18-19 ani unii indici ai dezvoltarii fizice. AplicaŃii practice . .asemenea respiratia tisulara (apreciata dupa consumul maxim de oxigen pe minut).La v穩sta pubertară exerciŃiile trebuie alese 絜 funcŃie de natura efortului si de solicitările specifice fiecărei ramuri. săriturile. ca inaltimea. . atat din punct de vedere al dezvoltarii morfofunctionale cat si al capacitatii de efort si caracteristicilor psihice .Modificările endocrine. alternate cu pauze de odihnă mai lungi. st穗gace. intre 1518 ani. la fete si 23-25 ani. emotivitate. tulburări neuro-vegetative vasomotorii. copilul s-a transformat in tanar care. .sunt contraindicate eforturile maximă cu solicitări mari ale aparatului locomotor. La nivelul coloanei vertebrale are loc inchiderea canalului sacral. tulburări 絜 coordonarea miscărilor. Oasele membrelor prezinta un ritm lent de crestere si definitivare a procesului de osificare. 絜otul. la baieti. jocurile sportive.greutatea si perimetrul toracic ating aproape complet nivelul indicilor morfologici similari ai adultilor. Studiile au aratat ca. gimnastica. etapa postpubertara se intinde pana la 20-22 ani. aruncările cu materiale sportive corespunzătoare.la această v穩stă este suficient dezvoltat substratul nervos si locomotor necesar 絜văŃării motrice complexe si se pot efectua eforturi de viteză pe distanŃe scurte. nervoase si neuro-psihice accentuează discrepanŃa dintre dezvoltarea fizică si capacitatea funcŃională reală a organismului. .sunt indicate exerciŃiile fizice cu structuri diferite ale miscării si cu caracter variat al efortului neuromuscular.se apropie tot mai mult de adult.

ceea ce permite folosirea explicaŃiei ca metodă de predare. Al II-lea sistem de semnalizare este dezvoltat. frecventa respiratorie scade.Pe l穗gă eforturile bazate pe exerciŃii de viteză se poate include treptat si efortul de rezistenŃă si de forŃă. .Sistemul cardio-vascular se caracterizează prin echilibrarea 絜 dezvoltare a organelor centrale si periferice. ParticularităŃi psihice . Oasele se apropie de structura si rezistenta osului adult. răm穗 絜 urmă viteza. atinge nivelul de dezvoltare al adulŃilor. cu condiŃia ca efortul să fie corespunzător dozat iar subiecŃii să fie supusi periodic controlului medical.Muschii cresc 絜 volum. antrenorul sau kinetoterapeutul trebuie să individualizeze efortul 絜 raport cu dezvoltarea psihică a copilului. . consumul maxim de oxigen creste considerabil .profesorul de educaŃie fizică. Aparatul respirator . se apropie de situatia de la adult dar functional este inca departe si isi continua dezvoltarea. Cunoasterea si respectarea particularităŃilor de v穩stă constituie o necesitate . Volumul si greutatea miocardului cresc . mai ales cordul stang. Creste tonusul muscular si capacitatea de rezistenŃă la efortul static. capacitatea vitala sporeste. cartilagiile de crestere se subtiaza. De asemenea. AplicaŃii practice . coordonarea.sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari are loc mai tarziu (intre 20 si 25 de ani) . In aceasta perioada are loc stabilizarea secretiei interne si a reglarilor vegetative simpatice si parasimpatice .N. . Aparatul cardiovascular isi accelereaza vascularizarea. in timp ce amplitudinea miscarilor respiratorii creste. morfologic .S. ceea ce conduce la cresterea forŃei. Arterele si venele mari ating aproape dimensiunile de la adult Creste economia funcŃiilor de efort si adaptarea la efort. marcand inceputul osificarii lor si a incetarii cresterii in inaltime . In aceasta perioada se 124 constata dezvoltarea laringelui precum si sporirea numarului de fibre elastice pulmonare.

dar cu intensitate sporită 絜 copilărie sI adolescenŃă. sărituri 絜 apă. iar dintre calităŃile motrice forŃa sI rezistenŃa. Caracterele ereditare stabile sunt dimensiunile longitudinale ale corpului sI segmentelor. al orientării corpului 絜 spaŃiu. care determină selectarea si folosirea metodelor si mijloacelor de pregătire 絜 raport cu posibilităŃile si particularităŃile dezvoltării copiilor. schi alpin). La selecŃie se impune o foarte mare exigenŃă faŃă de această calitate. care se maturizează la 12-14 ani. deci o maturizare precoce care asigură realizarea performanŃelor 絜 sporturile de 絜dem穗are (gimnastica sportivă sI ritmică. . cum ar fi: simŃul echilibrului. ホ ndem穗area generală fiind o calitate 絜născută stă la baza 絜dem穗ării speciale care se dezvoltă numai 絜 condiŃii speciale ale sportului respectiv. av穗d ca substrat morfofuncŃional scoarŃa cerebrală care se maturizează la 14 ani.pedagogică. Se prezintă 絜 continuare o scară de regresie a dezvoltării vitezei: BăieŃi Fete 12 ani 83% 94% 13 ani 86% 97% 14 ani 89% 98% 15 ani 95% 99% 16 ani 97% 100% 17 ani 100% 100% Îndemânarea are substratul biologic situat 絜 aria motrică a scoarŃei cerebrbale sI a analizatorului kinestezic. se maturizează la v穩ste diferite. Este o calitate complexă care este rezultante mai multor factori. Motricitatea Motricitatea este condiŃionată de factori interni sI externi care acŃionează toată viaŃa. EvoluŃia ontogenetică a calităŃilor motrice Viteza reprezintă un caracter ereditar stabil. care după cum s-a văzut. iar dintre calităŃile motrice. greutatea. acestea fiind mai greu influenŃabile de efortul fizic. viteza sI 絜dem穗area. ceea ce 絜seamnă că selecŃia finală av穗d 絜 vedere această calitate se face 絜 jurul v穩stei menŃionate. Factorii interni sunt reprezentaŃi de caracterele ereditare (stabile sI labile). Caracterele ereditare labile sunt perimetrele corpului. Nivelul performanŃelor este direct proporŃional cu gradul de maturizare al substratului morfofuncŃional respectiv.

deci solicitările mari la v穩ste mici găsesc un aparat vestibular bine dezvoltat.echilibrul dinamic se 絈bunătăŃeste rapid sI timpuriu. diferenŃierea sI reproducerea direcŃiei. Se stie că fetele la 14 ani sI băieŃii la 16 ani posedă un volum cardiac de 80% din cel al adultului. ForŃa este calitatea care depinde de dezvoltarea Ńesutului muscular. EvoluŃia sI perfecŃionarea acestor simŃuri are loc astfel: . pentru că efortul fizic produce modificări calitative ca efect al acŃiunii factorilor interni (interoceptivi) sI externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale. deci se impune ca antrenarea ei să aibă loc 琮aintea pubertăŃii (la grădiniŃă sI scoala elementară). rezultat din jocul contracŃiei sI relaxării musculare. a vitezei sI amplitudinii miscării.orientarea corpului 絜 spaŃiu este mai bună la 12-14 ani chiar 絜 comparaŃie cu adultul.2% 14-16 ani 68% 81. . Din cele expuse mai sus se poate desprinde concluzia conform căreia dezvoltarea 絜dem穗ării trebuie să se facă timpuriu.2% 16-18 ani 80% 87. Volumul maxim al cordului sI consumul maxim de oxigen se maturizează după v穩sta de 19 ani. al diferenŃierii sI reproducerii intensităŃii contracŃiilor musculare. ホ n timpul pubertăŃii această calitate 絜registrează un regres.simŃul ritmului se dezvoltă usor de la 7-8 ani. . 125 . .coordonarea membrelor sI a marilor grupe musculare. fetele devans穗du-i pe băieŃi. .5% 18-20 ani 92% 93.echilibrul static deplin evoluat la 6 ani. acesta din urmă cresc穗d liniar de la 12 la 20 de ani (Astrand).RezistenŃa musculară locală sI generală depind foarte mult de forŃă. el influenŃ穗d favorabil calitatea sI economia miscării. .diferenŃierea sI reproducerile amplitudinii sI intensităŃii contracŃiei musculare sunt deplin evoluate la 14 ani.7% 20-30 ani 100% 100% RezistenŃa generală are ca substrat biologic capacitatea sistemului cardiorespirator. Se prezintă alăturat nivelul de dezvoltare a forŃei 絜 copilărie: BăieŃi Fete 10-14 ani 56% 56.

capacitatea de 絜văŃare 絜registrează un nivel foarte ridicat. Valoarea ei maximă se găseste la 15-16 ani sI se obŃine foarte usor 絜 copilărie (11-14 ani). ceea ce este foarte important pentru selecŃie. . Perioada prescolară (4-6 ani) 絜 care organismul dispune de deprinderile elementare necesare principalelor forme de miscare.cresc 絜dem穗area..către sf穩sit aproape toŃi indicii motricităŃii sunt 絜 crestere. Dezvoltarea psihică.絜cepe maturizarea sexuală 絜 prima parte. Mobilitatea articulară depinde de elasticitatea muschilor sI ligamentelor.atenŃie la exerciŃiile deforŃă sI la rezistenŃa anaerobă (rezistenŃa 絜 regim de viteză). c穰 sI deficienŃe de postură. 126 . Aceasta este perioada cea mai indicată pentru 絜văŃarea sI perfecŃionarea deprinderilor sportive. deoarece: . depinz穗d de numărul sI viteza de angrenare a unităŃilor neuromusculare. . put穗d fi modificată de factori interni sI externi (temperatura ambiantă. ca sI celelalte calităŃi menŃionate anterior. Perioada pubertară se caracterizează prin următoarea evoluŃie: . capacitatea de efort. precum sI rezistenŃa generală. deci travaliul exploziv. . se dezvoltă . de viteză. 絜 special viteza sI 絜dem穗area. . patinaj artistic.motricitatea atinge un randament remarcabil. Dezvoltarea excesivă a mobilităŃii articulare produce efecte negative at穰 pentru perfecŃionarea celorlalte calităŃi motrice.Detenta (forŃa/viteză) este expresia puterii musculare maxime 絜 minimum de timp. gradul de antrenament etc. schi alpin). 絜ot. Această calitate combinată 絜registrează dezvoltarea maximă la 14-16 ani. .). oboseala.se formează sI se consolidează forme noi de miscare. dar totusi este posibilă sI chiar indicată pregătirea sportivă (gimnastică.se perfecŃionează miscările de bază din perioada anterioară.progrese mari sI rapide ale motricităŃii. Perioada copilăriei scolare (6-10 ani) se caracterizează prin: . Se vor prezenta 絜 continuare c穰eva aspecte caracteristice ale motricităŃii raportat la diferite perioade biologice de crestere. 絜 această perioadă 絜registr穗du-se rezultate sportive foarte bune. nivelul calităŃilor motrice este scăzut.

ホ n acest moment. de 絜Ńelegere. are putere de 絜văŃare a tehnicii. Climatul de lucru trebuie să fie optimist sI să domnească buna dispoziŃie. perseverenŃei. deoarece atenŃia se fixează mai greu. ceea ce impune o reconsiderare a atitudinii psihopedagogice faŃă de acestia. atractive. multilaterale. apare seriozitatea. 3. pregătirea psihologică trebuie să 絈brace virtuŃi specializate sI individualizate. c穰 sI 絜 procesul de antrenament. la metoda demonstraŃiei adăug穗du-se cu bune rezultate sI cea a explicaŃiei. La v穩sta scolară mică copilul se caracterizează prin exces de miscare. Miscările trebuie 絜văŃate corect. de vivacitate. de sinceritate sI chiar de prietenie. iniŃiativei. copii obosesc sI nu mai pot acumula corect tehnica. Copilul posedă o mai mare capacitate de g穗dire. Datorită fenomenului de accelerare 絜 această perioadă se obŃin rezultate sportive foarte bune. Se cere formarea sI educarea hotăr穩ii. aceasta fiind v穩sta la care se poate realiza perfecŃionarea tehnicii. Adolescentul prezintă crize de timiditate destul de frecvent. . deci se va Ńine seama de stadiul de dezvoltare psihică at穰 la selecŃie. dar pentru obŃinerea rezultatelor bune 絜 pregătire antrenamentele trebuie să fie simple. curajului. de 絜credere. este anxios 絜 ceea ce priveste corectitudinea exerciŃiilor. 2. De aceea antrenorul trebuie să dea dovadă 絜 comportament de mult tact. se dezvoltă stăp穗irea de sine sI faŃă de alŃii.絜 etape. are o teamă de ridicol. ホ n postpubertate (adolescenŃă) conduita este plină de dinamism. 1. tenacităŃii. Pubertatea ridică alte probleme. constient.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->