You are on page 1of 24

decembrie 2007

anul XXXII
Preot paroh „IARTĂ-I, DOAMNE, CRĂCIUN 2007
Dr. Doru Costache CĂ NU ŞTIU CE FAC !”

MANCA-V-AR RAIU’! ŞTIRI DE LA


PATRIARHIA ROMÂNĂ
Eu aşa le spun la cei care vin la mine:
A fost ales şi întronizat
Să ai, smerenia vameşului, răbdarea lui Iov, blândeţea lui noul Patriarh al
David, că David o fost blând, dragostea, care niciodată nu Bisericii Ortodoxe Române,
cade, tacerea, nemânierea. Sa nu judeci pe nime, judecă Prea Fericitul Daniel.
numai lucrurile tale, faptele tale, da pe celelalte nu le
judeca, lasa-le lui Hristos, El să le judece, ca El Îi dat de
la Tatăl să facă judecată pe pământ, El s-o facă. Da noi
suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te
întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tau! Judecă pe-a tale întâi şi nu
trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, ca nu ştiu ce fac, dă-le
înţelepciune, Doamne, iartă-i Doamne, ca eu mai rău fac decât dânşii. Să nu te
gândeşti că tu faci mai bun decât acealălalt, să zici că el îi păcătos, dar tu eşti
mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decât dânsul. Iartă, Doamne, şi ajută să
pun început să nu le mai fac. Şi iacă cum. Să nu gândeşti că ai făcut ceava bun
pe pamânt, nica n-am făcut bun, Doamne, degeaba mai traiesc pe pamânt. Da-
mi, Doamne, ajutor să pun şi eu vreun început să nu le mai fac. Ce să faci?
Trebuie să te faci că eşti neputincios şi păcătos, aştepţi moartea sa vie.
Întotdeauna să te socoteşti că n-ai făcut nica, că eşti de nica, n-ai împlinit nica.
Aşa că, să ne rugăm lui Dumnezeu şi el ştie ce ne trebuieşte.
Părintele Ilie Cleopa
Urăm Prea Fericitului Părinte
Patriarh rod duhovnicesc în
CRĂCIUNUL, ORI CELEBRAREA SENSULUI lucrarea Sa arhipastorală.
MESIANIC AL AŞTEPTĂRII
Preot dr. Doru Costache
A fost înfiinţată, prin decizia
Mesajul comun duminicilor postului pare a fi, sugeram Sfântului Sinod al Bisericii
în altă parte, desprinderea inimii de cele trecătoare. În Ortodoxe Române, Episcopia
preajma Crăciunului, sensul acestui efort se luminează: Ortodoxă Română pentru
eliberarea de comoara pământească apare ca exerciţiu Australia şi Noua Zeelandă.
necesar pentru întinderea aripilor duhovniceşti spre îmbrăţişarea Celui de Sus
care coboară iubitor la cei de jos. În lumina sărbătorii, vremea postului îşi
lămureşte menirea de reiterare personală - şi comunitară (de vreme ce ne DIN CUPRINS
rugăm împreună şi împreună ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu în liturghie) - a
aşteptării vechiului Israel. Şi acum, poporul creştin al lui Dumnezeu, noul ■ POEZIA TATĂLUI ŞI A FIULUI
Israel, gustă amărăciunea peregrinării prin deşert (indicată aici de hrana de Pr. D. C. Iacşa şi Pr. C. Iacşa......pag. 8
post şi de limitările pe care le asumăm de bună-voie), spre Sinaiul întâlnirii cu ■ POVESTE DE CRĂCIUN
Dumnezeu. Numai că de această dată Sinaiul apare inversat, în chipul smerit al Cornelia Turlea-Chifu .................pag 9
peşterii, Domnul coborând până acolo unde îndepărtarea noastră de el ne-a ■ FILĂ DE SINAXAR
aruncat - aşadar, o imagine a mormântului, termen ultim al aroganţei noastre şi Alina Paraschiv..........................pag. 12
deopotrivă semn al iubirii lui Hristos faţă de noi. ■ “DARURI DE CRĂCIUN”(recenzie)
Continuare la pagina 9
Ligia Dima...................................pag. 17
pag. 2

rămâne al nostru) în manieră înnoită – prin jertfa de sine – după


Duminicile pozitivă, ca transformare a omului chipul lui Hristos cel răstignit.
acestui vechi – robit prin patimi morţii şi
păcatului – în omul înnoit după 11 noiembrie: Duminica a 25-a
noiembrie chipul lui Hristos. În cele ce
urmează, propun scurte meditaţii
după Rusalii (Efeseni 4:1-7; Luca
10:25-37)
asupra celor patru duminici ale
Preot dr. Doru Costache
acestui noiembrie, ca rezumat al Parabola atinge din nou chestiunea a
predicilor susţinute de mine în ceea ce posedăm şi cum ne raportăm
Interesant, ca exerciţiu cadrul sfintei liturghii. la toate acestea, într-o formă mai
contemplativ pentru şi în post, complexă de această dată. Textul
duminicile lui noiembrie vorbesc 4 noiembrie: Duminica a 22-a pune în evidenţă diverse grade ale
toate, într-un fel sau altul, cel puţin după Rusalii (Galateni 6:11-18; căderii. În primul rând, cărturarul
la nivelul textelor evanghelice din Luca 16: 19-31) care îl ispiteşte pe Hristos: pe de o
cadrul sfintei liturghii, despre parte, el nu întreabă pentru a ajunge
bogaţi şi maniera în care ei se Textul evanghelic prezintă două la un profit spiritual, ci pentru a-l
raportează la avuţie. Sunt convins tipuri de relaţii interumane, bogăţia „încuia” pe Domnul; pe de altă parte,
că nici unul din texte nu implică şi respectiv lipsa acesteia jucând un el este orbit de litera Legii Vechi,
însă ideea că bogăţia este păcat, rol secundar. Bogatul anonim din care nu îngăduie de fapt împlinirea
după cum nicăieri Scriptura nu parabolă are de toate, dar nu este poruncii iubirii, atâta vreme cât
preaslăveşte sărăcia ca virtute. Este om; orbit de puterea sa trecătoare, introduce ura între iudei şi
limpede că Evanghelia este mult îşi îngroapă talantul omeniei şi uită samariteni. În al doilea rând, tâlharii:
mai realistă decât atât, indicând de Lazăr, săracul marginalizat aceştia profită de solitudinea
faptul că există sfinţi bogaţi şi social. Altfel spus, bogatul nu călătorului, îl atacă, îl jefuiesc şi îl
bogaţi păcătoşi, precum şi, posteşte, nu se luptă cu sine, aşa lasă abia suflând; ei iau ceea ce nu le
respectiv, sfinţi săraci şi săraci încât se lasă înrobit de avuţie şi aparţine, prin aceasta dovedind pofta
păcătoşi. Ceea ce, cred eu, d e v in e n es i mţ i t , l i p s i t d e nestăvilită de a avea şi lipsa oricărui
comunică duminicile lui noiembrie, compasiune. Parabola nu se referă gând de a fi oameni. În al treilea
este faptul că singurul lucru care însă numai la cei literalmente rând, preotul şi slujitorul de la
contează – în acest context ideatic bogaţi. Lazăr, deşi sărac el însuşi, templu: ei sunt orbiţi de datoria faţă
– este maniera în care ne raportăm are inima plină de iubire pentru de templu şi nu „au timp” să se
la ceea ce avem (sau nu). În „câini”, un termen care poate fi luat oprească pentru a da ajutor celui
principiu, toate lecturile şi textual, dar care îi poate include aflat în nevoie; ei reprezintă
evanghelice ale lunii par a răspunde – în manieră simbolică – pe toţi cei încălcarea flagrantă – în numele unor
întrebării dacă suntem sau nu liberi marginalizaţi social (vameşi, precepte religioase – a sensului
faţă de ceea ce avem/posedăm. Or, păcătoşi, prostituate, leproşi, oricărei porunci şi al oricărei virtuţi,
această întrebare descoperă însăşi păgâni). Altfel spus, chiar dacă nu anume compasiunea faţă de semeni.
esenţa postirii, de vreme ce postul are bunuri de prisos, Lazăr este Cele trei cazuri de dezumanizare
nu constă în exerciţii de renunţare om, luând la piept şi mângâind pe sunt contrabalansate de chipul
de dragul exersării sau al cei aflaţi în diverse suferinţe; luminos al samarineanului. Şi el
renunţării, ci în construirea şi generozitatea cu care îi mângâie pe călătorea, probabil cu afaceri, aşadar
manifestarea libertăţii la care „câini” reprezintă desigur fructul avea; dar samariteanul era şi om;
suntem chemaţi, în Hristos Iisus, postirii sale, al luptei cu sine, plin de sensibilitate faţă de suferinţa
Domnul nostru. Altfel spus, toate desfăşurată spre atingerea nobleţii aproapelui necunoscut (marginalizat,
aceste texte îndrumă spre superioare a omului ajuns la de vreme ce era abandonat la
contemplarea postirii ca act asemănarea cu Dumnezeu. Nu este marginea drumului), el uită de ale
personal prin excelenţă, în care ne întâmplător că şi el este îmbrăţişat sale şi îi acordă omului asistenţă.
exersăm – prin harul Duhului Sfânt de Avraam (chip al Tatălui), în Discret, parabola nu ţinteşte doar
– deplin umanitatea, ca liberi şi timp ce bogatul dezumanizat spre neputinţele Legii Vechi, aşa
nobili, în chipul lui Hristos, cel pierde, odată cu numele, şi viaţa cum era înţeleasă şi trăită de
bogat care pentru noi a sărăcit, ca veşnică. Pericopa apostolică aduce cărturarul întrebător, de preot şi de
noi să devenim bogaţi (cf. Romani un plus de lumină în privinţa levit; scopul este în cele din urmă
9:23; 1 Corinteni 4:8; 2 Corinteni sensului postirii şi al oricărei lupte acela de a indica singura manieră în
8:9; Efeseni 1:7; Coloseni 3:16 etc. spirituale: nu aspectele exterioare care porunca iubirii de semeni poate
etc. etc.). Textele apostolice contează, nici falsa evlavie, nici fi împlinită – anume prin sacrifiul
î n so ţ it o are l ă mu r e s c t e ma , ceea ce posedăm sau construim în personal, aşadar în chipul lui Hristos
interpretând efortul spiritual al jurul nostru; ceea ce contează este şi în maniera exerciţiului postirii, a
detaşării de ceea ce avem (şi noua creaţie, făptura cea nouă,
Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 3

DUMINICILE ACESTUI
NOIEMBRIE
(Continuare din pagina 2)
Simbolic, el indică faptul că orice
bogat, orice demnitar şi orice
Duminca a 26-a
luptei cu egoismul, spre a face loc
cărturar (el fiind toate acestea
deopotrivă) se poate trezi
după Rusalii
celuilalt. Lectura apostolică duhovniceşte şi poate călători pe
Apostol: Efeseni5, 8-19
transpune acest mesaj în limbajul drumul vieţuirii virtuoase. Hristos
Evanghelie: Luca 12, 16-21
practic al vieţii eclesiale, indicând nu contestă virtuţile „sociale” ale
resorturile sacramen tale şi omului, mai ales că acesta Alina Paraschiv
interioare care fac posibilă sporirea răspunde pozitiv la chestionarul
dragostei şi a compasiunii între privind datoriile faţă de semeni, aşa
membrii comunităţii. cum sunt enunţate în Decalog. Textul evanghelic prezintă
Neîntâmplător, desigur, Hristos nu- îmbogăţirea în Dumnezeu ca vector
18 noiembrie: Duminica a 26-a l întreabă însă despre ultima pentru noi (Luca 12, 21). Pericopa
după Rusalii (Efeseni 5:8-19; Luca porunca a Decalogului, cea privind din Efeseni este un manual de
12:16-21) lupta cu gândurile şi poftele, mai practică pentru această îmbogăţire.
mult ca sigur pentru că omul nu Cei botezaţi sunt fii ai luminii; spre
Bogatul, şi de această dată anonim, începuse încă lupta cu sine. De deosebire de ei, bogatul, deşi avut în
atinge ultima treaptă a altfel, tocmai pentru că nu se lupta cele exterioare, trăieşte în întuneric
dezumanizării: el nu este doar lipsit cu sine – altfel zis, nu postea –, el sufletesc, e mort duhovniceşte; şi
de compasiune; orbit de patima nu putea împlini până la urmă chiar dacă ar fi vorba de roade ale
posesiunii, el interpretează cele mai poruncile. Robit avuţiei, chiar dacă pământurilor interioare ale
adânci nevoi ale sufletului în în el începuse a străluci omul, el nu sufletului, tot în întuneric stă, pentru
termeni trupeşti, de mâncare şi se poate încă desprinde. Mai mult, că vrea să le păstreze doar pentru
băutură; întreg orizontul său încă paralizat de încrederea în sine sine, ca şi cum nu le-ar fi primit în
personal e blocat, sufocat de sfera şi în propriile virtuţi, el nu ştie că a dar. Cugetarea bogatului nu este rod
lui a avea. Nu este întâmplător că se desprinde de omul învechit prin al luminii. Caracteristicile acesteia
el, fără gând de postire, lipsit de (şi în) păcat implică şi interacţiunea sunt: bunătatea, dreptatea şi
libertate spirituală, aude glasul cu Hristos, Domnul vieţii veşnice, adevărul; în calitate de fii ai luminii,
Judecătorului chiar mai înainte nu doar eforturile sale. În răspunsul ar trebui să cunoaştem conţinutul lor.
decât bogatul din pilda cu Lazăr. Domnului, e ca şi cum auzim o Ca să nu rămânem în întunericul
Există o limită a voinţei divine de parafrază la cuvintele sale din bogatului, trebuie să încercăm ce
mântuire, iar aceasta e impusă nu predica de pe munte: „acolo unde este bineplăcut Domnului, să nu ne
de Dumnezeu, ci de absenţa este comoara ta, acolo va fi şi lăsăm înşelaţi de cugetarea/faptele
oricărui fior duhovnicesc în fiii şi inima ta”. Ceea ce Hristos îi întunericului, să cunoaştem planul
fiicele trupului... Textul apostolic sugerează omului este în realitate diavolului. Iarăşi cunoaştere. Aşa ne
îndeamnă la discernământ, nu faptul că trebuie să renunţe la facem părtaşi luminii, căci tot ceea
indicând diferenţele fundamentale bogăţie (semn al binecuvântării de ce este descoperit, lumină este
dintre copiii întunericului şi copiii sus, potrivit Vechiului Testament), (Efeseni 5, 14). Sfântul Pavel
luminii, dintre cele două căi de ci la ataşamentul pătimaş faţă de recapitulează: pentru împlinirea
vieţuire – trupească (a patimilor ea. Amintind un cuvânt din acestui drum e nevoie de prevedere/
nestăvilite) şi duhovnicească (a liturghie – „sus să avem inimile!” – prudenţă, înţelegere şi acceptare a
postirii) – şi roadele acestora. , înţelegem că îndemnul voinţei lui Dumnezeu, să nu ne
Îndemnul la discernământ Mântuitorului trebuie citit, în cheia lăsăm îmbătaţi de alte tipuri de
duhovnicesc este evident în ascetică a postului, astfel: „chiar cugetare decât a Domnului, ca să ne
chemarea: „deşteaptă-te, tu, cel ce dacă aveţi şi comori pământeşti, umplem de Duhul Sfânt (Efeseni 5,
dormi, ridică-te din morţi şi Hristos duceţi lupta cea bună cu voi înşivă; 18). Semn al luminii este maniera de
te va lumina!”, în care lupta eliberaţi-vă de ceea ce aveţi; comunicare între fiii ei, o
spirituală apare, normal, ca o dezlipiţi inimile de avuţii – astfel comunicare cu infrastructură
consecinţă a iubirii mântuitoare a veţi avea comoară şi în ceruri!” duhovnicească, inima fiind izvorul
Domnului. Numai astfel, potrivit lecturii ei, altarul iubirii de Dumnezeu.
apostolice, cuvântul lui Hristos Este important de observat că prima
25 noiembrie: Duminica a 30-a poate locui în noi bogat, plin de duminică din post pune accent nu
după Rusalii (Coloseni 3:12-16; rodul înnoirii, care se mărturiseşte doar pe partea ascetică a postului –
Luca 18:18-27) în compasiune şi solidaritate. de ceea ce anume să ne lepădăm ca
fiii ai luminii –, cât mai ales pe ceea
Dregătorul bogat (în altă parte: ce trebuie să câştigăm de pe urma ei,
tânărul bogat) este preocupat de prin depăşirea slăbiciunilor prin
moştenirea vieţii veşnice. înţelepciunea vieţii în Hristos.

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 4

UN NOU SEMN DE “MĂRINIMIE” LA INTRAREA ÎN POST


Preot Dr. Doru Costache

iraţionale de a controla parohia – împotriva mea şi a


Îmi aduc aminte de o atenţionare făcută de primul meu Comitetului parohial s-au amplificat şi intensificat,
duhovnic, pe când eram elev la seminar: „ai grijă, pentru ameninţând stabilitatea parohiei. Nu putea dumnealui
că demonii mai ales în preajma postului îşi înteţesc suporta faptul că, în loc de cei douăzeci de simpatizanţi
năvala”… Şi într-adevăr, aşa este; câteodată, însă, până şi cu care a slujit în fiecare duminică liturghia, în ultimii
demonii sunt întrecuţi în răutate şi viclenie de ucenicii zece ani, biserica era acum din nou vie…
lor… Semnalam, în urmă cu mai bine de un an, faptul că, În cele ce urmează, nu mă voi mai referi la
la intrarea în marele post, fostul paroh tulbura din nou mărunţişurile reclamate (de genul scoaterii florilor din
apele printr-o scrisoare deschisă, trimisă în România şi pe curte şi al debarasării de vechituri inutile) şi nici la
aici, în care îmi aducea tot soiul de acuzaţii. Credeam că a calomniile formulate în privinţa organizării bisericii şi a
fost o întâmplare, dar se pare că acestui ins îi place să ritmurilor vieţii parohiale (de genul schimbării liturghiei,
recidiveze şi în această privinţă… al dansatoarelor de buric sau al transformării bisericii în
Am primit de curând, la intrarea în postul Crăciunului, birt), afirmaţii de toţi ştiute, relevând din incapacitatea
o broşură semnată de „Preot Prof. Dr. Gabriel Popescu”, fostului paroh (şi a cetei lui) de a accepta orice înnoire şi
un corn al abundenţei minciunilor şi răutăţii, primul de a se articula cu spiritul vieţii bisericeşti. Reaua-intenţie
neadevăr fiind chiar titlul pompos care precede numele dindărătul acestor acuzaţii este dovedită de lipsa oricărui
semnatarului. Realitatea este că autorul broşurii nu a fost cuvânt de apreciere pentru activitatea mea şi a
niciodată profesor, cel puţin nu în înţelesul universitar al Comitetului parohial, precum şi de distorsionarea
cuvântului. Lucrând în teologia de la vinovată a sensului activităţii parohiei
Bucureşti între 1971 şi 1975, fostul în ultimii trei ani. În schimb, mă voi
paroh a plecat spre Australia ca lector opri, cu succinte lămuriri, la calomniile
universitar, nu profesor; şi aici, în lansate de preotul pensionar împotriva
cadrul Colegiului Teologic „Sfântul mea, calomnii care pe de o parte au
Andrei”, a funcţionat ca lector (fără a afectat grav poziţia mea în parohie, iar
fi fost vreodată angajat). Nu a susţinut pe de alta au ruinat relaţia dintre mine
prelegeri de nivel academic la şi Departamentul Patriarhal pentru
conferinţe şi nu a publicat, cel puţin nu Comunităţile Externe. Comentariile
în ultimii douăzeci de ani, vreun mele urmează ordinea în care acuzaţiile
articol de această natură. Ei bine, acest apar în fiţuică.
„profesor” a publicat acum, ajuns la Fostul paroh afirmă că am predicat
vârsta de aur, opera sa capitală „filozofia new age” (indiferent ce va fi
(broşura sus-menţionată), cu titlul La însemnând aceasta pentru dumnealui)
Sydney, [virgula a fost uitată de autor; în biserică, aşa cum aş fi făcut şi în
am adăugat-o eu titlului, din dragoste România (p. 32). Datele la care se
pentru conservarea limbii române] o referă i-au fost furnizate de Dan
pagină de istorie bisericească Bădulescu, un individ interesat de
luminoasă şi o turnură tragică. compromiterea mea pentru simplul fapt
Broşura, având 38 de pagini, nu poartă că, la un moment dat, am candidat
inscripţia vreunei case de editură, amândoi pentru acelaşi post universitar.
beneficiind numai de o indicaţie de natură temporală, La originea poveştii se află interesul meu pentru
„2007”. Începând cu câteva pagini privind biografia comunicarea mesajului teologic către lumea ştiinţei, un
autorului şi circumstanţele sosirii sale la Sydney (pp. 7- demers legitim al teologiei misionare, ilustrat în
21), broşura continuă cu atacuri la adresa mea (pp. 21- antichitatea creştină de sfinţi precum Iustin Martirul,
38). Nu e nimic nou în ceea ce spune, cu excepţia faptului Clement Alexandrinul, Atanasie cel Mare, Vasile cel
că prin această broşură fostul paroh dezvăluie indirect Mare şi alţii, iar în timpurile recente de către teologi
implicarea sa în toate acţiunile de defăimare a mea la români precum Ioan Savin, Theodor Popescu, părintele
Sydney şi la Bucureşti. Mai mult, dezvăluie faptul că Dumitru Stăniloae, părintele Dumitru Popescu şi
îndărătul acţiunilor sale stă neputinţa de a accepta Patriarhul Daniel, precum şi de un număr tot mai
pensionarea şi înlocuirea sa la conducerea parohiei de impozant de tineri teologi. Ceea ce nu ştie fostul paroh e
către un reprezentant canonic al Patriarhiei Române. faptul că interesul meu pentru acest domeniu nu mai
Acuzaţiile înşirate acum de fostul paroh reiau vorbe reprezintă astăzi un angajament singular, chiar Patriarhia
lansate încă din august 2005, când, întorcându-se din Română fiind implicată oficial în susţinerea cercetării de
plimbările sale, dumnealui a început să îndepărteze acest tip, la diverse niveluri; este gata fostul paroh să
oamenii de mine, simultan apărând primele batjocuri la acuze şi Patriarhia Română de promovarea „filozofiei
adresa mea în revistele de scandal ale amicului său (ne- new age”? Pentru consistenţa discursului său, aceasta ar fi
ortodox) bine-cunoscut. Din păcate, acţiunile întreprinse urmarea naturală…
de fostul paroh – motivate exclusiv de ambiţiile sale Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 5

UN NOU SEMN DE “MĂRINIMIE”


Trebuie să precizez învăţăturile şi principiile canonice ale Bisericii
LA INTRAREA ÎN POST
continuare din pag. 4 însă că nu am Ortodoxe” (art. 1.2). Trebuie amintit aici că cel puţin alte
vorbit niciodată două parohii canonice româneşti din Australia (Brisbane şi
oamenilor în predică despre dialogul teologiei cu ştiinţa, Adelaide) au statut de organizaţii non-profit încorporate,
astfel încât „speculaţiile teologice” la care se referă fostul fiind acceptate ca atare de Patriarhia Română. Va extinde
paroh nu pot fi confundate cu „filozofia new age”, fostul paroh suspiciunile sale şi în privinţa acestor parohii,
ideologie care îmi este complet străină şi de care mă sau e vorba numai de o calomniere răutăcioasă a activităţii
delimitez fără echivoc. În realitate, deşi am fost unul din mele şi a Comitetului? Despre avantajele reînregistrării
pionierii domeniului în cercetarea românească, am fost parohiei ca organizaţie non-profit încorporată am scris de
treptat marginalizat de o parte din liderii dialogului dintre mai multe ori, în apariţiile anterioare ale revistei Viaţa
ştiinţă şi teologie, pe motiv că sunt prea tradiţionalist; parohială.
evidenţa faptelor indică superficialitatea şi răutatea La pp. 35-36, fostul paroh afirmă că am acţionat de unul
dindărătul acuzelor formulate contra mea de Bădulescu, singur, altfel spus în interes personal, spre înregistrarea
Popescu şi compania. Pe de altă parte, faptul că interpretez parohiei ca organizaţie non-profit încorporată şi spre
Scripturile citite în cadrul sfintei liturghii nu poate constitui trecerea proprietăţii sub numele parohiei. În realitate,
un act care să semene prea mult cu aşa-zisele „speculaţii pentru soluţionarea celor două grave probleme – lăsate
teologice” sugerate de „profesorul” nostru; însă, desigur, moştenire de fostul paroh – au fost organizate două
faţă de istorisirile pioase pe care dumnealui obişnuia să le Adunări Generale în anul 2006, cu convocarea statutară a
substituie omiliei duminicale, modestele mele predici membrilor care şi-au plătit cotizaţia şi şi-au manifestat
reprezintă teologie de factură înaltă… interesul, prin prezenţă şi sprijin, pentru activitatea
În continuarea celor de mai sus, fostul paroh mai afirmă parohiei. Deciziile în privinţa reînregistrării parohiei nu au
(pp. 32-33) că din cauza învăţăturilor mele „new age” eram fost luate nici de mine, nici de Comitetul parohial; au fost
pe punctul de a-mi căuta „o nouă poziţie”, când PS luate cu majoritate de voturi în cadrul celor două Adunări
Episcop Ambrozie a decis să mă trimită mai „departe”. Generale, fostul paroh şi clubul său de fani opunându-se
Adevărul este că vroiam să mă mut de la facultatea de vehement şi încercând să saboteze – cum îi stă bine unei
teologie din Bucureşti (unde am lucrat, ca asistent minorităţi gălăgioase – şedinţele. Minciunile fostului
universitar, între 1995 şi 2004), dintr-o cauză mai simplă, paroh, reluate în broşură, au afectat profund maniera în
dar mai dureroasă pentru mine: în cadrul facultăţii de la care intenţiile parohiei au fost şi sunt receptate în cadrul
Bucureşti se desfăşura, de ani de zile, un conflict aprig ce Departamentului Patriarhal pentru Comunităţile Externe.
angaja două grupuri, despre care au scris şi mai scriu încă Sfârşitul broşurii (pp. 36-38) sugerează, o dată mai mult,
ziarele bucureştene. Multe cadre didactice au trebuit să-şi implicarea fostului paroh în acţiunile de calomniere a mea
caute de drum spre şcoli mai liniştite; eu am fost doar una şi de îndepărtare a enoriaşilor de mine. Mai mult, la ultima
dintre victimele acestui conflict. Aflat sub cumplite pagină, el exprimă limpede faptul că, la data la care a dat
presiuni, am găsit înţelegere (ca şi alţi colegi) la spre publicare această operă majoră a vieţii sale, ştia de
conducerea facultăţii de teologie a Universităţii din hotărârea mea de a mă retrage de la conducerea parohiei.
Constanţa; din păcate, cererile mele de transfer au fost Întrebarea care adastă firesc: în aceste condiţii, ce rost mai
respinse, doi ani la rând, de Patriarhul Teoctist. Pentru a avea publicarea fiţuicii? Este vorba despre dorinţa fostului
scăpa din infern, atunci când PS Episcop Ambrozie m-a paroh de a lăsa posterităţii o scriere „duhovnicească”, sau
întrebat dacă sunt interesat să plec la Sydney, am acceptat de voinţa diabolică de a lovi mai departe în cel deja căzut,
fără preget – neştiind prin ce alte încercări trebuie să mai abia suflând, sub loviturile tâlharilor?
trec, de data aceasta expus tehnicilor ceauşiste ale unui fost Spre clarificarea motivelor pentru care am luat hotărârea
„preot misionar”. de a solicita Patriarhiei Române transferul sub jurisdicţia
Deşi nu se referă la mine personal, aş vrea să fac câteva Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Australiei, ataşez cele
observaţii privind afirmaţiile fostului paroh de la pp. 33-35. două scrisori trimise de mine Patriarhului Teoctist şi,
Dumnealui continuă să mintă cu neruşinare că terenul, respectiv, Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel.
biserica şi sala aparţin parohiei şi că „principalul” „actelor
de proprietate este însuşi Patriarhul”. În realitate, în 14 iunie 2007
documentele de carte funciară, nici Patriarhul şi nici Prea Fericitului Părinte Teoctist,
parohia nu figurează ca proprietari, ci domnii Vasile Nistor Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
şi Iulian Işfan; de altfel, în virtutea puterii cu care a fost
învestit de fostul paroh (prin schimbarea ilegală a Prea Fericite Părinte Patriarh,
constituţiei parohiale, fără acordul Adunării Generale), Dl. Binecuvântaţi!
Nistor se opune şi acum transcrierii proprietăţii sub numele Nădăjduiesc că scrisoarea mea Vă află sănătos, în pace.
parohiei. Tot acolo, fostul paroh afirmă că, prin Prea Fericirea Voastră, sunt convins că V-au fost aduse la
înregistrarea parohiei ca organizaţie non-profit încorporată, cunoştinţă în timp atât diverse aspecte ale activităţii mele,
a fost lezat statutul de parohie şi că Patriarhia Română nu cât şi multele dificultăţi cu care mă confrunt în parohie. Îi
mai are, prin noul statut, autoritate asupra parohiei noastre. mulţumesc lui Dumnezeu pentru darurile pe care,
În realitate, statutul parohiei prevede limpede apartenenţa nemeritat, mi le-a oferit în acest timp de restrişte pentru
la Patriarhia Română şi caracterul bisericesc al parohiei: mine şi familie.
„Organizaţia a fost constituită ca parohie sub autoritatea
spirituală a Patriarhiei Române şi operează în acord cu Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 6

UN NOU SEMN DE “MĂRINIMIE” Vă mărturisesc însă Vă să dispuneţi redactarea unei scrisori de eliberare a mea
LA INTRAREA ÎN POST
continuare din pag. 5
că nu am fost de sub jurisdicţia Patriarhiei Române. Am găsit înţelegere
pregătit să întâmpin pentru situaţia mea la Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a
atâta răutate îndreptată împotriva mea, nici atâta lipsă de Australiei, Eminenţa Sa Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop
sensibilitate duhovnicească şi nepăsare faţă de rânduielile Stylianos dându-Şi acordul de principiu pentru primirea
bisericeşti, cum am avut ocazia să văd la mulţi enoriaşi. mea sub omoforul Său canonic, cu condiţia de a prezenta
Vreme de mai bine de doi ani şi jumătate, am încercat, pe o scrisoare de eliberare din partea Prea Fericirii Voastre.
cât mi-a stat în putere, să ignor răutăţile revărsate neîncetat Vă rog respectuos, Prea Fericirea Voastră, să nu
asupra mea, sperând că prin mila Domnului şi activitate consideraţi cea de a doua solicitare a mea ca un afront.
susţinută se mai poate îndrepta ceva în viaţa acestei Rămân şi pe mai departe recunoscător Prea Fericirii
parohii. De fapt, simpatia arătată de majoritatea Voastre pentru părinteasca înţelepciune cu care m-aţi
enoriaşilor, timp de un an şi mai bine, mi-a întreţinut încurajat în diverse împrejurări, cum şi Bisericii Ortodoxe
speranţele şi m-a susţinut în efortul dureros de a sta Române pentru formarea mea pentru viaţa creştină şi
împotriva grupurilor de interese dinăuntrul şi dinafara slujirea preoţească. Cu mila Domnului şi binecuvântarea
parohiei, care nu au încetat să ameninţe stabilitatea şi Prea Fericirii Voastre, voi încerca să mă achit de datoriile
unitatea acesteia. Din nefericire, rezistenţa enoriaşilor faţă morale faţă de Biserica mamă prin continuarea colaborării
d e u n r i t m p a r o h i a l n o r ma l – c u s l u j b e , v i a ţ ă cu diversele reviste teologice din ţară care îmi vor solicita
duhovnicească şi alte activităţi de natură catehetică, contribuţia. Oricum, ataşamentul meu necondiţionat
educativă şi socială – a devenit din ce în ce mai evidentă în pentru sfânta Ortodoxie se va manifesta, prin harul
ultima vreme. Faţă de media de cca. 65 participanţi la o Mântuitorului Hristos şi generozitatea Primatului Bisericii
liturghie duminicală, la jumătatea anului trecut, anul acesta Ortodoxe Greceşti din Australia, prin asumarea şi pe mai
media a scăzut dramatic la cca. 35 participanţi (tinzând departe a slujirii preoţeşti şi deopotrivă prin continuarea
astfel aproape de media dinaintea sosirii mele, în ultimii activităţii didactice în cadrul Colegiului Teologic Grec
zece ani, situată la cca. 25 participanţi). Mulţi enoriaşi dau Ortodox Sfântul Andrei din Sydney.
semne de oboseală, refuzând să mai participe la slujbele Tot ce sper este ca eventuala amărăciune pe care
din timpul săptămânii, cu care nu au fost de altfel scrisoarea mea V-ar aduce-o să fie cu mult mai mică decât
obişnuiţi, fostul paroh neslujind decât duminica, timp de cea pe care o resimt eu în privinţa situaţiei descrisă mai
treizeci de ani; situaţia se prezintă asemănător şi în cazul sus pe scurt.
activităţilor de altă natură decât cea liturgică (cateheze, Cu filiale urări de bine, al Prea Fericirii Voastre, în
şcoala de duminică). Lipsa de conştiinţă creştină şi Hristos Domnul,
angajament eclesial a majorităţii reprezintă principala
cauză care m-a determinat să iau decizia despre care Preot Dr. Doru Costache
vorbesc ceva mai departe.
Mă simt obligat, Prea Fericirea Voastră, să amintesc ***
aici faptul că, la pustiul spiritual care caracterizează
parohia, se adaugă influenţa negativă a fostului paroh, care 5 noiembrie 2007
a reuşit să smulgă din mica noastră obşte un număr de cca. Prea Fericitului Părinte Daniel,
zece familii. Aceste familii s-au transformat rapid într-un Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
grup de presiune (sprijinit de revistele de scandal al unui
baptist din Sydney, care publică neîncetat calomnii la Prea Fericite Părinte Patriarh,
adresa mea şi a familiei), folosit de fostul paroh pentru a-i Binecuvântaţi!
determina pe credincioşi – în diverse moduri – să îşi
retragă sprijinul faţă de mine şi activitatea mea. Scăderea Primiţi felicitările mele cele mai sincere, cu ocazia
bruscă a numărului participanţilor la liturghie indică faptul alegerii şi întronizării Prea Fericirii Voastre ca Patriarh al
că această strategie funcţionează perfect. La toate acestea Bisericii Ortodoxe Române.
se adaugă faptul că, recent, şi mai mult ca sigur din partea Este posibil ca scrisoarea mea, Prea Fericite Părinte
aceluiaşi grup, familia mea a început să primească apeluri Patriarh, să Vă nedumerească. De aceea mă grăbesc să
telefonice proferând insulte şi ameninţări. precizez că misiva de faţă se înscrie în continuarea unui
Aceste fapte mă determină, Prea Fericirea Voastră, să proces început cu câteva luni în urmă, pe când Biserica
apelez la înţelegerea părintească pe care mi-aţi arătat-o şi era păstorită de predecesorul Prea Fericirii Voastre, proces
în trecut, rugându-Vă să mă eliberaţi din funcţia de paroh pe care l-am iniţiat – după serioasă cugetare – ca urmare a
al parohiei Sfânta Maria din Sydney. Nu am ajuns cu situaţiei dificile pe care o experimentez ca preot al
uşurinţă la această decizie, însă pe de o parte nu vreau să parohiei ortodoxe române Sfânta Maria din Sydney.
stau în calea fericirii enoriaşilor parohiei, iar pe de alta nu Din nefericire, relaţiile dintre mine şi diverse grupuri
pot îngădui ca familia mea să trăiască într-un asemenea din parohie şi din jurul acesteia au continuat să
climat tensionat. Sigur că gestul meu poate fi interpretat degenereze, pentru varii motive, menţionate în
ca un semn de slăbiciune, şi poate că până la un punct corespondenţele mele anterioare cu Patriarhia Română (în
chiar aşa şi este, însă dincolo de aceasta rămâne principiu, este vorba despre influenţa exercitată de fostul
sentimentul meu acut de responsabilitate atât faţă de paroh, Gabriel Popescu, şi de intrigile unui grup care
binele parohiei, cât şi al familiei mele. Apelez, de intenţionează aducerea la Sfânta Maria a unui alt preot
asemenea, la bunăvoinţa Prea Fericirii Voastre, rugându- român din Sydney).
Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 7

UN NOU SEMN DE “MĂRINIMIE” Cert este că aceste Mircea Uţă, în numele Patriarhului Teoctist (ca urmare a
LA INTRAREA ÎN POST
continuare din pag. 6
grupuri de presiune primului meu semnal de alarmă, lansat înainte de
au acţionat pe Sfintele Paşti ale anului 2005).
diverse căi spre afectarea imaginii mele publice, urmărind
izolarea mea faţă de Patriarhie şi de comunitatea locală. În 10 februarie 2007:
mare măsură, aceste stratageme au reuşit, în pofida Prea Sfinţitului Părinte Episcop Dr. Ciprian Câmpineanul
eforturilor mele şi ale familiei. În aceste circumstanţe, am
solicitat predecesorului Prea Fericirii Voastre să fiu […] am înţeles că Preasfinţia Voastră nu sunteţi informat
eliberat din funcţie şi să primesc permisiunea de a trece de subalterni în privinţa activităţilor mele şi ale parohiei.
sub omoforul canonic al Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti Am considerat, de aceea, că revista parohială ar putea oferi
a Australiei (am trimis Eminenţei Sale, Arhiepiscopul o imagine mai echilibrată, privind situaţia de aici, decât
Stylianos, solicitarea de a fi acceptat sub jurisdicţia Sa, în valurile de reclamaţii sosite la Bucureşti din partea micului
data de 10 iulie a.c.). La scrisoarea adresată Patriarhului grup de risipiţi condus de pr. G. Popescu. În acest plic se
Teoctist, expediată în data de 14 iunie a.c., am primit un află toate cele şase numere ale revistei Viaţa parohială
răspuns din partea Prea Sfinţitului Episcop Ciprian (ediţia română), pe anul 2006. [...] Sper că această informa-
Câmpineanul (în data de 12 iulie a.c.), prin care eram ţie, obiectivă, publică, va contribui la crearea unei imagini
avertizat în privinţa consecinţelor – nespecificate – ale mai exacte a anvergurii eforturilor parohiei în acest mo-
deciziei mele. Nu am răspuns acelei scrisori. Între timp, ment, de asemenea la înţelegerea exactă a insignifianţei
Comitetul parohial a trimis o serie de scrisori către (spre a nu mai vorbi de latura moral chestionabilă a
Patriarhia Română, solicitând un nou preot; din câte ştiu, acţiunilor) grupului lui Popescu. De acum înainte, Vă voi
la parohie nu a sosit vreun răspuns. Cert este că, după trimite regulat revista, în speranţa că interpretările
ultima scrisoare expediată de Comitet, la începutul lunii deformate ale activităţii parohiei (atât din partea grupului
octombrie, Prea Sfinţitul Episcop Ciprian mi-a telefonat, în lui Popescu cât şi a unor funcţionari ai Patriarhiei) vor afla
data de 15 octombrie a.c., spre a mă întreba dacă îmi astfel un termen de comparaţie oficial şi verificabil public.
menţin decizia de a mă muta sub omoforul canonic al […] Eforturile noastre au nevoie de susţinerea morală a
Arhiepiscopiei Greceşti a Australiei. Am confirmat, iar Patriarhiei Române, nu de suspiciuni şi tacite fraternizări cu
Prea Sfinţia Sa mi-a comunicat că îmi va fi eliberată cartea tendinţele dizolvante care ameninţă existenţa parohiei. […]
canonică dacă voi trimite la Patriarhia Română copia Preot Dr. Doru Costache
răspunsului pozitiv al Eminenţei Sale, Arhiepiscopul
Stylianos, faţă de solicitarea mea de a fi acceptat sub ***
omoforul Său canonic. În urma acestei convorbiri 27 martie 2007:
telefonice, trimiţând Eminenţei Sale o nouă solicitare (în Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
data de 18 octombrie a.c.), am primit răspunsul Său pozitiv Ortodoxe Române
în data de 31 octombrie a.c. Am alăturat acestei scrisori,
spre informarea Prea Fericirii Voastre, piesele care […] Demersurile întreprinse de Comitetul parohial în
alcătuiesc corespondenţa amintită anterior, inclusiv privinţa obţinerii de către parohie a statutului de organizaţie
răspunsul oficial al Eminenţei Sale, Arhiepiscopul încorporată – demersuri care se bucură de sprijinul
Stylianos. exprimat prin vot de Adunarea Generală şi despre care Prea
Supunând atenţiei Voastre cele de mai sus, înnoiesc Fericirea Voastră aţi fost informat la zi – se află în curs de
respectuos, Prea Fericite Părinte Patriarh, solicitarea de a fi finalizare. Obţinerea statutului de organizaţie încorporată
eliberat din funcţia de preot paroh al parohiei Sfânta Maria reprezintă o condiţie necesară (de care se bucură şi alte
din Sydney, rugându-Vă să dispuneţi, de asemenea, parohii româneşti din Australia, aflate sub jurisdicţia
redactarea şi transmiterea cărţii mele canonice. Rămân la Patriarhiei Române) pentru asigurarea stabilităţii şi
dispoziţia Prea Fericirii Voastre, atât cu detalii legate de transparenţei instituţionale a parohiei, deopotrivă şi pentru
situaţia reală din parohie (mă gândesc că noul paroh va o mai bună articulare cu organismele guvernamentale şi
avea nevoie de o informare mai corectă şi mai clară decât societatea în cadrul căreia ne desfăşurăm activitatea.
cea de care am beneficiat eu), cât şi în privinţa oricărei Sunt deplin conştient, Prea Fericirea Voastră, că grupul
forme de colaborare a mea cu lumea teologică românească. celor câteva familii desprinse de parohia noastră, urmărind
Cu mulţumiri anticipate şi bune urări, Vă încredinţez de înlăturarea mea şi readucerea în funcţie a fostului paroh,
respectul meu şi Vă sărut dreapta cu smerenie. încearcă să dezinformeze Patriarhia Română prin lansarea
Al Prea Fericirii Voastre, în Hristos Domnul, de afirmaţii potrivit cărora eu şi Comitetul parohial dorim
schimbarea destinaţiei bisericii şi ieşirea de sub jurisdicţia
Preot Dr. Doru Costache Prea Fericirii Voastre.
*** Ştiu de asemenea că anumiţi angajaţi ai Patriarhiei
La sfârşit, adaug fragmente din corespondenţele Române alimentează constant acest grup schismatic cu
purtate cu Patriarhia Română (anul 2007), semnalând informaţii confidenţiale, care ajung în presa de scandal a
problemele produse de intrigile fostului paroh şi de comunităţii româneşti din Sydney.
grupul din jurul său. Menţionez că la aceste scrisori, Conţinutul corespondenţei mele şi a Comitetului parohial
precum la cele expediate în anii anteriori, nu am primit cu Patriarhia Română şi chiar al convorbirilor telefonice pe
vreun răspuns de la Patriarhia Română, cu excepţia unui care le-am purtat în ultimul an cu diverşi responsabili
cuvânt de încurajare, semnat de consilierul patriarhal Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 8

UN NOU SEMN DE “MĂRINIMIE” campanii răuvoitoare i se alătură şi


POEZIE
LA INTRAREA ÎN POST angajaţi ai Patriarhiei Române, care
continuare din pag. 7
furnizează grupului schismatic
informaţii confidenţiale despre
din cadrul Patriarhiei Române, poate corespondenţa purtată de parohie cu
fi citit în detaliu, interpretat Preot Daniil Corneliu Iacşa
Patriarhia Română şi convorbirile
tendenţios, în revistele Mihai telefonice dintre mine şi Prea Sfinţia RUGĂCIUNE
Eminescu şi Căruţa cu poveşti, de la Voastră. Asemenea informaţii,
Sydney. Grupul respectiv publică te-am privit cum ai
cumplit distorsionate, au ajuns în îngenunchiat
neîncetat asemenea informaţii, paginile unor reviste de scandal de la
obţinute de la angajaţi ai Patriarhiei în pântecele maicii tale,
Sydney, publicate de un etnic sârb
Române, în revistele sus-menţionate, cum ai adus, în ochii tăi,
din Banat, baptist, care susţine de ani
editate de un baptist de origine sârbă, zâmbetele lor
de zile o campanie de denigrare a
reviste angajate de ani de zile într-o clericilor români din Australia, a şi lacrimile Mele –
campanie de denigrare a Prea Fericirii Părintelui Patriarh, a Sfântului Sinod valuri de singurătate spumantă,
Voastre şi a Bisericii Ortodoxe şi a Bisericii Ortodoxe Române în aspră şi sărată –
Române. Recent, precum şi în general. […] Ajung până aici, pe cum ai trimis departe, până la
decursul anului trecut, aceste reviste diverse canale (inclusiv prin revistele Mine,
au publicat ample materiale menţionate mai sus), ştiri despre doimi şoptite, optimi îndurerate
denigratoare la adresa Sfântului Sinod nemulţumirile Prea Sfinţiei Voastre miimi ale aceluiaşi suflet al tău
al Bisericii Ortodoxe Române, a privind activitatea mea şi a rupt între
preoţimii în general şi a clericilor Comitetului parohial. Intenţiile Uitare şi Iertare
români din Australia în special, un noastre, Prea Sfinţia Voastră, Vă fiicele timpului.
număr impresionant de pagini fiind încredinţez, […] sunt curate şi nu
afectat calomnierii mele […]. Foarte urmăresc decât consolidarea parohiei, acum, te rog,
interesant este că, în timp ce grav afectată de confuziile ascultă-Mi glasul!
Patriarhul, Sfântul Sinod, preoţimea instituţionale întreţinute de vechea
română din ţară şi străinătate, întreaga dă-Mi înapoi inima ta
administraţie şi de managementul nevindecată
Biserică Ortodoxă Română în cele din deficitar din ultimii zece ani.
urmă, sunt calomniaţi şi terfeliţi, ridurile-n mozaic şi vocea
Speranţa mea este că Prea Sfinţia spartă,
amintitele reviste exaltă calităţile Voastră veţi rezista avalanşei de
fostului paroh. […] buzele, limba cea uscată
acuze calomnioase care vin,
ridică-te şi te apropie,
Preot Doru Costache împotriva mea şi a Comitetului
înapoiază-Mi-le toate
parohial, din partea grupului
*** şi crede că-n acest eon
schismatic sus-amintit. Cât despre
mine şi Comitetul parohial, Vă stăm exist-un singur
27 martie 2007: la dispoziţie pentru orice informaţie Dumnezeu cu inima de om!
Prea Sfinţitului Episcop Dr. Ciprian sau detaliu pe care doriţi să îl aflaţi în
Câmpineanul privinţa activităţii noastre. Nu avem
nimic de ascuns, iar activitatea
Preot Corneliu Iacşa
[…] În prag de sărbători, cu parohiei este exact reflectată în DUMNEZEU ADIIND
bucurie, Vă aduc la cunoştinţă faptul revista parohială, care apare o dată la
că parohia Sfânta Maria din Sydney două luni. […] Cuvintele Domnului,
îşi desfăşoară activitatea cu pace, prin Candelă pentru sufletul tău
mila Mântuitorului. Nu lipsită de Preot Dr. Doru Costache Ascultarea,
încercări, venite atât din partea unui Miere cu care te îndulceşti
grup schismatic, susţinător al fostului Aşa cum se îndulcesc îngerii
paroh, cât şi dinspre enoriaşi care nu De zborurile lor.
înţeleg diferenţa dintre Biserica lui O, înţelepciunea celestă:
Hristos şi orice altă formă de COMPONENŢA NOULUI Pasăre singură pe acoperiş!
organizare socială, este tot mai COMITET PAROHIAL Unde ea îşi tăinuieşte cuibul
evidentă buna aşezare pe care o Cu ouăle de aur!
Preot Lect. Dr. Doru Costache, preşedinte
experimentează parohia noastră în Ec. Carol Cruceanu, vicepreşedinte Liniştească-se sufletul tău:
lucrarea ei curentă, de natură Dna. Mihaela Cruceanu, secretar În odăile inimii,
liturgică, pastorală, administrativă, Dna. Angela Kalafatis, casier
culturală şi comunitară. Faptele şi Ing. Laurian Octav Hrincu, epitrop Adie Dumnezeu.
realizările noastre, ale preotului, Dna. Maria Tiron, membră
Prof. Univ. Dr. Laurenţiu Păunescu, NOTĂ:
Comitetului şi credincioşilor, vorbesc Cei doi poeţi plini de har şi talent
membru
prin ele însele, dincolo de calomniile Dl. Ronald Ştefan Chant, membru sunt tată şi fiu, ambii preoţi.
care caută să învenineze relaţiile
dintre parohia noastră şi Patriarhia
Română. Din păcate, acestei POEZIE

Viaţa parohială |decembrie 2007 |


pag. 9

vremuri grele. Pe tronul împărăţiei s-a Gerilă, care împărţea daruri de la


urcat un împărat ciudat şi întunecat la împărăţie, ca toţi, de la mic la mare,
minte. El a alungat Adevărul cel bun şi să-l uite pe adevăratul Moş Crăciun şi
drept din ţară şi a ridicat Minciuna la să nu mai creadă în puterea
rangul de mare sfetnic. Încet, încet, Adevărului.
Minciuna a pus stăpânire pe toată Oamenii nu mai aveau nici o
împărăţia şi a trimis oşteni credincioşi speranţă. Doar colindele le mai
până la marginile cele mai îndepărtate rămăseseră, cântecele vechi ce
cu porunca de a le păzi cu străşnicie, povesteau despre miracolul zilei de
nu cumva Adevărul să pătrundă iarăşi Crăciun. Pe acestea, întunecatul
în ţară. împărat şi Minciuna nu au putut să le
Oamenii îşi ţineau capetele plecate scoată din mintea şi inimile lor. În
să nu mai vadă urâţenia Minciunii şi Seara de Crăciun, în casele lor, fară să-
păstrau lumina Adevărului în inimile i ştie nimeni, ei le cântau împreună cu
lor. Cel mai greu le era însă iarna, copiii, ca pe-o rugăciune ce purta
când în toată lumea se sărbătorea credinţa nestrămutată că până la urmă
sfânta Zi a Crăciunului ce aducea Adevărul va învinge şi se va întoarce
bucurie şi speranţă prin naşterea din nou în ţară.
Mântuitorului, Împăratul Adevărului şi Şi minunea s-a întâmplat! După
al Luminii, cel ce avea să învingă mulţi ani de suferinţă! Intr-o iarnă,
Cornelia TURLEA-CHIFU pentru totdeauna Minciuna şi chiar în Ziua de Crăciun când
Intunericul. Această credinţă pe care o colindele umpleau neştiute casele şi
aveau oamenii de la bunii şi străbunii inimile tuturor, împăratul a închis
POVESTE lor, nu era pe placul împăratului şi al
sfetnicilor lui de nădejde. Aşa că au
ochii pentru totdeauna, trădat chiar de
sfetnicul lui, Minciuna, şi s-a mutat în
ADEVĂRATĂ dat poruncă aspră ca nimeni să nu mai
sărbătorească Ziua de Crăciun, iar cel
împărăţia întunericului. Moş Crăciun
vine din nou să răsplătească Binele şi
ce va îndrăzni să facă altfel va putrezi Adevarul şi în seara de Ajun
în temniţele ascunse ale împărţiei. îndeplineşte câte o dorinţă fiecăruia
A fost odată ca niciodată o ţară Pentru a fi sigur că porunca-i va fi după credinţa lui, iar oamenii au
frumoasă, bogată si binecuvântată între ascultată, împăratul a hotărât ca învăţat să preţuiască această
toate ţările de pe pământ, căci era această zi să fie o zi de lucru obişnuită, sărbătoare, întorcându-se mereu acasă
locuită de oameni harnici, curajoşi, iar Moş Crăciun, moşul bun care unde cântă colindele sfinte de Crăciun.
drepţi şi cu frica lui Dumnezeu. Ei cobora din ceruri în Seara de Ajun Numai Adevărul mai are de luptat cu
trăiau în bună înţelegere unii cu alţii, pentru a-i răsplăti pe toţi cei care au vechii slujitori ce au rămas credincioşi
fiind totdeauna bucuroşi de oaspeţi şi făcut fapte bune şi au slujit tot anul Minciunii!
gata de a da o mână de ajutor celor în Adevărului, nu a mai avut voie să intre Timişoara, 22 Decembrie...
nevoie. în ţară. In locul lui, împăratul şi
Dar iată că asupra lor s-au abătut Minciuna trimiteau un alt moş, Moşul

CRĂCIUNUL, ORI CELEBRAREA Fiul Tatălui (cf. Ioan 1:12-13), ale consemnează numele celor ai lui
SENSULUI MESIANIC AL AŞTEPTĂRII
continuare din pag. 1 (coperta)
căror nume sunt scrise în Cartea Hristos.La întretăierea acestor
Mielului junghiat de la întemeierea secvenţe istorice, sau la „plinirea
Dincolo de acestea, ultimele două lumii (cf. Apocalipsa 13:8), cei pentru vremii” (cf. Galateni 4:4), se împlinesc
duminici ale postului descoperă faptul care Împărăţia a fost promisă de la toate aşteptările, ale celor de
că aşteptarea şi pregătirea au sens. Am întemeierea lumii (cf. Matei 25:34). „aproape” (iudeii, „cei de sub Lege”,
fost chemaţi să postim pentru a nu mai Sintetizând sensul tainei întâlnirii indicaţi de textul apostolic citit în ziua
rata participarea la cina Stăpânului (cf. dintre mişcarea ascendentă a sărbătorii; cf. Galateni 4:4-7) şi ale
Luca 14:16-24, textul evanghelic citit umanităţii către Dumnezeu şi mişcarea celor de „departe” (magii păgâni,
în duminica dedicată sfinţilor strămoşi descendentă a lui Dumnezeu către noi, indicaţi de textul evanghelic al
ai Mântuitorului), sau nunta Fiului de sfântul Maxim Mărturisitorul (cf. sărbătorii; cf. Matei 2:1-20). Aceasta
Împărat; prin eforturile noastre – în har Răspunsuri către Talasie 22) observă pentru că Cel ce a coborât din cer nu
–, cartea neamului lui Iisus se că istoria se împarte în două mari este un simplu om şi nu reprezintă un
împlineşte. Este limpede că Domnul secvenţe, anume veacurile umanizării efemer eveniment istoric – el este
nu a vrut doar un şir de strămoşi lui Dumnezeu şi veacurile Cuvântul întrupat (cf. Ioan 1.14),
trupeşti ai săi (cf. Matei 1:1-25, textul îndumnezeirii oamenilor. În lumina Domnul cerului şi al pământului, Cel
evanghelic citit în duminica dinaintea acestei scheme istorice se descifrează prin care şi pentru care toate au fost
Naşterii Domnului); intenţia lui se taina Crăciunului, ca încheiere a create (cf. Ioan 1:3; Coloseni 1:12-18
manifestă desăvârşit în urmaşii săi genealogiei strămoşilor cu însuşi – text citit în duminica sfinţilor
spirituali, renăscuţi ca fii ai lui Hristos şi împlinire a acesteia prin strămoşi), Cel în care şi prin care toate
Dumnezeu prin credinţa în Hristos, inaugurarea cărţii vieţii, care îşi găsesc pacea, în braţele Tatălui.

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 10

greşeala. Cunosc două categorii de o situaţie neplăcută sau alta, nu va face


oameni care pot face asta: oamenii decât să te irite şi mai mult şi să te
care au o atât de slabă imagine de sine încrânceneze şi mai mult, hrănind
şi care trăiesc într-o permanentă stare orgolii şi vanităţi care din start au
de culpă (cu rădăcini tot în perioada lucrat în detrimentul tău, ca individ şi
copilăriei), indusă de către un mediu ca partener într-un cuplu. Or, găsind în
parental dominator, acuzator, excesiv tine tăria de a spune “da, e vina mea”,
de critic, încât rezultatul este o poţi avea plăcuta surpriză de a-ţi vedea
nesfârşită acceptare a umilinţei (nu în partenerul dornic să-mpartă cu tine
sensul ei biblic) de către cel expus vina situaţiei neplăcute pe care o aveţi
unui astfel de tratament, pe termen în discuţie: “da, dar şi eu am greşit
lung. Evident, nu e de dorit să facem pentru că am spus/făcut cutare”
parte din această categorie (dar, oare, ş.a.m.d.
nu cumva mulţi dintre noi suntem Pe de alta parte, se face frecvent o
chiar de acolo?), pentru că am sfârşi greşeala considerabilă în relaţiile de
prin a ne asuma şi culpe care nu ne cuplu: se ţine cu dinţii de o singură
aparţin şi, deşi pare o soluţie pacifistă opinie – cea personală, anulându-se
şi constructivă, nu este; dimpotrivă. astfel şansa unui dialog, unei
Oamenii care au beneficiat, încă din comunicări reale între parteneri. Şi-n
copilărie, de un tratament corect, în plus, se vrea cu orice preţ un verdict
Pilula de psihologie mod special cel parental (vom detalia pentru problema pusă pe tapet: atunci,
ce înseamnă acest lucru, într-o ediţie imediat! Or, e ştiut că-n situaţii de
VIAŢA ÎN DOI viitoare), datorită căruia au învăţat ei
înşişi să trateze problemele, situaţiile,
stres intens, de tensiune, nu e bine să
tragi concluzii, să dai verdicte, să iei
oamenii corect. Adică, li s-au creat hotărâri fundamentale pentru viaţa ta
GREŞELI CARE NE APARŢIN (II) premisele unei vieţi corecte şi unei sau a altora care-ţi sunt în grijă.
bune imagini de sine. Iată de ce afirm Uneori, conflictul în sine, cearta,
Loredana TUDOR-TOMESCU că puterea de a-ţi recunoaşte greşeala discuţiile în contradictoriu, trebuie
nu e un semn de capacitate suspendate, pur şi simplu. Evident, nu
conciliativă, ci un semn de forţă rămânând mut, într-o muţenie
Unul dintre lucrurile cel mai greu de interioară, de echilibru interior, provocatoare, de fapt, în faţa celuilalt.
spus este “iartă-mă!”, cu multiplele lui rezultatul unei structuri normale a E mai nimerit să ieşi din casă, să faci
variaţiuni pe aceeaşi temă: “îmi pare personalităţii. câţiva paşi într-un parc, să te duci să
rău”, “n-ar fi trebuit să spun/fac asta”, În afară de faptul că ţine situaţia cumperi ceva (ceva care îţi trebuie
“e vina mea”, “ai avut dreptate” etc. conflictuală sub control, activându-şi oricum, ca să simţi gestul ca pe unul
etc. etc. şansele de rezolvare, asumarea util) şi să te întorci după ce te simţi
În spatele acestei poveri uriaşe, pe (recunoaşterea) greşelii mai e şi un mai relaxat, mai detensionat, mai
care mulţi, prea mulţi dintre noi nu o semn de apreciere a celuilalt, detaşat de atmosfera de conflict din
pot duce – asumarea greşelii, ingredient de bază în relaţiile de cuplu care ai plecat. Dacă simţi că
recunoaşterea ei cu voce tare – stă un şi, de altfel, in orice fel de relaţie. încordarea care te stăpânea la plecare a
mecanism foarte complex, la De asemenea, forţa de a-ţi recunoaşte scăzut şi simţi că ai puterea să reiei
construirea căruia s-a lucrat, din greşeala diminuează considerabil discuţia, pe un ton potrivit, decent,
păcate, cu mult zel, încă din copilărie, riscurile apariţiei unui nou conflict sau poate chiar prietenos, e momentul să
cu aportul fundamental al familiei şi al escaladării conflictului prezent. Un reintri în scenă. Vei avea surpriza de a
cercului social imediat – şcoala, rude fond conflictual permanentizat, vedea că însuşi conflictul îl poţi privi
apropiate, prieteni. Nu mă voi lansa în cronicizat, diminuează sau chiar dintr-un alt unghi, într-o altă lumină şi
explicarea straturilor profunde ale anulează şansele de a se mai construi poate chiar vei găsi o doză de empatie
acestui mecanism; mă voi limita la ceva într-un cuplu, întrucât situaţiile disponibilă în tine, ca să înţelegi prin
câteva aspecte, dar, cred eu, de conflict ascund sub o mare de ce trece şi celalalt, cum se simte vis-à-
semnificative. nervi, de iritare şi de reproşuri, vis de conflict, cum vede el lucrurile.
Înainte de orice altceva, trebuie afecţiunea, admiraţia, atracţia pe care Poate este greu de crezut dar, odată
înţeles că incapacitatea de a spune partenerii le-au simţit iniţial unul ajunşi la acest punct, cea mai grea
“îmi pare rău” (măcar atunci când pentru celalalt, la întemeierea cuplului. parte din rezolvarea unui conflict e
chiar îţi pare) şi/sau “e vina mea”, Apoi, puterea de a-ţi accepta/ făcută.
vine nu din tărie, ci din slăbiciune. E, recunoaşte greşeala te fereşte de Dorindu-va ca aceste rânduri să vă
într-adevăr, nevoie de o mare putere frustrări. Pentru că nu e suficient să fie cât mai de folos, vă invit să ne
de analiză şi de o conectare totală la spui/crezi “nu e vina mea”, ca faceţi cunoscut ce alte teme sau
realitatea faptelor, pentru a-ţi da seama lucrurile să se şi limpezească; problematici aţi dori să fie abordate pe
când/că greşeşti. De o şi mai mare dimpotrivă, vor degenera. Faptul că-n viitor, în spaţiul dedicat rubricii
putere, forţă interioară, de caracter, e celalalt nu vezi dorinţa de a-şi asuma “Pilula de psihologie”.
nevoie ca să-ţi asumi, cu voce tare, întreaga vina şi responsabilitate pentru

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 11

Tiberiu COSOVAN Ne luam la întrecere unii cu alţii, ne Turnul Roşu, iar noi, puştimea, îi
ciocneam şi ne răsturnam cu săniile, priveam de după gard sau, ca să ne
ne „bulgăream” şi ne îmbrânceam în îngăduie în preajmă, aduceam de acasă
RETRO- zăpadă, ne mai luam la sfadă şi la
bătaie, dar până la urmă ne împăcam şi
câte-o cană de borş de huşte ca să aibă
cu ce trage buhaiul.

NOSTALGII ne continuam joaca. O ţineam aşa


până pe-nserat, când cerul începea să Ne uitam cum rotesc harapnicele şi
ne privească prin ochiul rece al lunii, încercam şi noi să pocnim din
DE IARNĂ când obosiţi şi îmbujoraţi, dar
niciodată sătui de hârjoană, ne
biciuştile noastre, pe care le încropeam
din te miri ce, şi eram mândri nevoie-
îndreptam către casele noastre. Şi, mare atunci când ni se dădea voie să
(Fragmente din volumul de Doamne, ce bună era seara, lângă soba probăm harapnicul şi nu ne
amintiri retro-nostalgice, aflat în dogoritoare cu plită de tuci (pe care încolăceam în şfichiurile înnodate din
pregătire, cu titlul „Mistagogia mama făcea scrijele sărate din cartofi), piele. Cu buhaiul şi cu clopotele ne
penumbrei”). cana fierbinte de cicoare cu lapte şi descurcam, aşa că grupurile noastre de
felia de pâine cu gem sau cu ţânci erau alcătuite din 4, maximum 5
marmeladă, când ascultam „Povestea urători, doi la buhăieş şi restul cu
serii” la difuzorul din perete. clopote şi tălănci.
LA SĂNIUŞ
Porneam odată cu lăsatul serii şi
În zilele de iarnă (şi erau în anii eram dăscăliţi de părinţi şi bunici
’50 câteva luni bune de anotimp să ne întoarcem cât mai repede.
hibernal), când omătul acoperea Cum străzile mărginaşe ale
urbea cu o plapumă groasă, albă Sucevei din acea vreme nu erau
şi strălucitoare, pufoasă şi toate luminate, cel puţin unul
delicată în zilele blânde şi dintre noi (şi acesta era una din
însorite, dar aspră şi scârţâitoare condiţiile pentru a fi acceptat în
în cele geroase, ieşeam după- grupul de urători) trebuia să
amiază, cu toţii, îmbrăcaţi gros, aibă... lanternă. Când coboram în
cu căciulile trase peste urechi, cu mahalaua Hărbăriei, sau ne
fularele înnodate sub guler în abăteam pe uliţele mai
jurul gâtului şi cu mănuşi cu un lăturalnice, ne luminam drumul şi
deget împletite din lână, trăgând încercam să evităm întâlnirile cu
după noi săniile din lemn „bandele” gălăgioase de mascaţi,
„potcovite”, tălpuite cu şine care veneau din satele dimprejur.
metalice, şi ne împărţeam în Urăturile erau la vremea aceea
grupuri îndreptându-ne fie spre mult mai lungi decât cele de
buza Hărbăriei*, de unde drumul astăzi şi fiecare dintre noi îşi avea
cobora în pantă, cotind apoi pe secvenţa lui de interpretare.
uliţa îngustă şi şerpuitoare a
Şeptilicilor, fie spre strada Pentru că mergeam pe la megieşi,
Gheorghe Doroftei, mai largă şi cei mai mulţi dintre ei ne pofteau
mai puţin înclinată, dar care ne să intrăm în casă, lângă bradul
oferea un traseu liniar şi vizibil până la împodobit, unde ne primeam răsplata
capăt. şi eram trataţi cu dulciuri şi fructe.
LA URAT Unul dintre noi era investit cu funcţia
Într-o continuă hărmălaie căreia-i de casier şi avea grijă de toată
ţineau isonul toţi câinii mahalalei (pe Imediat după sărbătoarea Crăciunului agoniseala serii, pe care o împărţeam
care, mai cu voie, mai fără voie din se închegau grupurile de urători pentru apoi frăţeşte la despărţire. Prin viscol
partea părinţilor, îi dezlegam şi-i noaptea cumpenei dintre ani. De sau zloată, îngheţaţi sau uzi la
slobozeam de prin curţi ca să ne regulă, ne strângeam cam în aceleaşi picioare, croindu-ne câteodată vajnic
însoţească la săniuş, înhămându-i ca să formaţii, prieteni şi vecini, de vârste drumul printre nămeţi, pe unde ne mai
ne tragă săniile la deal, până sus, în apropiate şi, după ce căutam prin pierdeam uneori câte-o mănuşă, ne
capul derdeluşului) porneam într-un poduri şi prin cămări „recuzita” pentru reîntorceam la casele noastre, cu
iureş chiuitor, parte dintre noi strânşi urat, ne rostuiam rolurile şi începeam obrajii îmbujoraţi, bucuroşi pe de-o
unii într-alţii, aşezaţi pe spinarea repetiţiile. parte de micul câştig, pe care-l
săniilor, parte împingându-le, făcându- cheltuiam cu folos în zilele următoare,
le vânt, alergând şi aruncându-ne peste Cei mai mari se adunau cu două trei- dar şi de participarea la ritualul
ceilalţi, atunci când sania prindea zile înaintea ajunului Anului Nou, sărbătoririi noului an.
viteză şi cobora năvalnic făcându-şi mugindu-şi buhaiele şi plesnind din
loc printre celelalte. harapnice în cimitirul părăsit de la * Suburbie a oraşului Suceava

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 12

pe ochii orbului trimis la scăldătoarea după care s-au şi îndreptat de au


Siloamului (Ioan 9). mers la o peşteră, în care se vedea că
locuieşte om, că era îngrijită binişor.
Trei oarecare sfinţi bătrâni: Serghie, Şi intrând au aşteptat să vadă pe cel
Ighin şi Teofil, din Mânăstirea ce locuia acolo. Angajamentul şi
S f â n t u l u i A s c l i p i e c e a d i n răbdarea nu-i duce în ţara lui
Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, nicăieri… Sfârşitul drumului lor este
cu bună socoteală, se vorbiră într- întâlnirea unui alt om, dar nu cu unul
una din zile, şi puseră gând până în dintre aceia de care se îngroziseră…
sfârşit să umble, să înconjure Dimpotrivă, au fost atraşi irezistibil
(înconjoare) pământul; bine le este de aceste urme; încercaţi de drum, ei
fraţilor împreună... Trei sfinţi ajunşi s-au îndreptat de au mers la o
la o anume maturitate în vieţuirea peşteră. Drumul lor a început să
după Hristos, uniţi în cuget (I indice o finalitate: dacă fizic s-au
Corinteni 13,11), în unitatea credinţei deplasat spre peşteră, interior s-au
(Sfânta Liturghie), au găsit de simţ it revigo raţi, presimţ i n d
cuviinţă să-şi continue desăvârşirea frumuseţea darului ce avea să vină…
părăsind obştea şi angajându-se într- în concavitatea pântecelui peşterii.
un drum exterior ale cărui peripeţii
urma să le aducă un plus de …peste puţin, simţind un miros
Alina PARASCHIV experienţă. Probabil că scrutaseră frumos, au văzut o asemănare de
îndeajuns pământurile interioare ale om împodobit cu părul său. Şi
fiinţei lor, grădina lor interioară, iar acesta era Preacuviosul lui
Filă de Sinaxar iubirea Domnului îi chema spre noi Dumnezeu Macarie Romanul.
Pomenirea t ă r â mu ri, ma i d ep a rt e , sp r e Întâlnirea cu un om ce devenise cu
cunoaşterea altor oameni-împăraţi, adevărat împăratul grădinii-
Preacuviosului oameni-grădini de rai. Fericiţi cei împăraţie dinăuntrul său, stăpânind
blânzi, că aceia vor moşteni ca un grădinar înzestrat cu multă
părintelui nostru pământul (Matei 5,5). măiestrie peste pământescul
trupului şi duhului, din a cărui
Macarie Romanul …şi plecând întru acea cale, aveau coabitare cu harul lui Dumnezeu
23 octombrie [1] adesea groază şi din pricina emanau mirosuri paradisiace:
oamenilor şi din pricina fiarelor cu Nard[3], şofran, şi scorţişoară cu
scârba şi cu patima rea, câteodată trestie mirositoare, cu felurime de
Moto: Totdeauna L-am văzut pe Domnul lipsiţi chiar şi de hrana buruienilor copaci, ce tămâie lăcrimează, cu
înaintea mea, căci El este de-a dreapta sălbatice. Vedem aici tumultul mirt şi aloe şi cu arbuşti mirositori
mea, ca să nu mă clatin. De aceea s-a specific unei călătorii al cărei scop (Cântarea Cântărilor 4,14). O
bucurat inima mea şi s-a veselit limba este căutarea de sine prin căutarea lui asemănare de om: de fapt un om
mea; chiar şi trupul meu se va odihni Dumnezeu. Blânzii bătrâni se tânjitor după asemănarea cu
întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul îngrozeau deopotrivă de oamenii Dumnezeu, îmbrăcat cu puterea
meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al
stăpâniţi de patimi ca nişte fiare, dar voinţei de a-l urma şi de-al
Tău să vadă stricăciune. Mi-ai făcut
cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta şi de fiarele răzvrătite care nu mai cunoaşte. Părul lung ne aminteşte
mă vei umple de bucurie, şi la dreapta Ta ascultau de om; încercări din exterior. de o altă figură a Vechiului
de frumuseţi veşnice mă vei sătura. Ba, mai mult, erau încercaţi şi în cele Testament, Samson, cărui putere
(Psalmul 15,8-11 ) ale firii, din interior, neavând uneori era simbolizată de bogăţia podoabei
ca hrană nici măcar buruieni sale capilare (Cartea judecătorilor
sălbatice. Drumul e plin de obstacole, 16,13).
Ceea ce mi-a adus lectura sinaxarului dar sfinţii nu renunţă la gândul lor:
Venind acesta spre peşteră, i-a
a fost şi este introducerea în până la sfârşit să umble, să înconjure
simţit de departe şi, aruncându-se
experienţa şi ambianţa împărăţiei pământul. Să luăm aminte şi la hrana
bătrânul jos la pamânt, a făcut
cerurilor traite în acestă viaţă de către lor vegetală sărăcăcioasă, ca semn al
rugăciune şi, strigând cu glas
sfinţii lui Dumnezeu. După cum înaintării pe drumul despătimirii[2]:
mare, a zis: "De sunteţi de la
lumea basmelor ne deschide o mai mult face o mâncare de verdeţuri
Dumnezeu, iviţi-vă (veniţi) la mine,
fereastră spre o lume mitică, aşa şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat
iar de sunteţi de la diavolul, vă
vieţile sfintilor ridică ploapa ochiului şi cu ură (Pildele lui Solomon 15,17).
depărtaţi de la mine smeritul şi
nostru mort spre o viaţă a credinţei păcătosul". Cei trei îl simt de
mereu înnoite întru Sfânta Treime, …călătorind multe zile, au ajuns la
departe…
acţionând ca tina unsă de Mântuitorul un loc, unde se vedeau urme de om;
Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 13

POMENIREA PREACUVIOSULUI Dumnezeu, de creşterea duhului unul noaptea şi mi-a zis: "Nu te pune
MACARIE ROMANUL vieţii înnoite în Hristos. Poate pentru a ispiti pe Cel ce te-a zidit, că nu vei
continuare din pag. 12
un neofit, vederea Duhului Sfânt putea trece mai departe din locul
primit la botez ar fi o privelişte de acesta". Deci auzind ei acestea foarte
Pentru sfinţi, recunoaşterea neînţeles şi de îngrozire… Revenind se înfricoşară.
omologului transcende simţurile la îngrozirea prin care au trecut cei
obişnuite, distanţele fizice. Smerenia trei sfinţi peregrini la vederea Vă amintiţi povestea lui Harap-Alb?
Cuviosulu i Macarie se lasă oamenilor împătimiţi, oare să nu Tatăl se deghizează în urs, încercând
descoperită din cuvântul/atitudinea înţelegem care este adevărata să testeze destoinicia feciorilor.
sa; universul împărătesc al sfinţilor grozăvie: să rămâi rob patimilor şi Asemenea şi Stareţul, prin relatarea
este unul dialogal-rugător: declinarea chinurilor lor, să nu cunoşti odihna, sa, îi reaşează faţă de rădăcina
identităţii nu este un act al liniştea şi dragostea oferită de impulsului de a porni la drum. El
obscurităţii; nimeni nu se poate Părintele tău ceresc… foloseşte pedagogia trăită de el
ascunde de faţa Domnului; nu ne însuşi. Poate că ceea ce îşi
arată Evangheliile cum întreabă El Relaţia dintre drumeţi şi bătrân este propuseseră – ocolul pământului
demonii, identificându-i? Aşa şi tranşată din perspectiva maturităţii sufletului lor, era o premisă falsă, se
Cuviosul Macarie, sub pavăza duhovniceşti; pusnicul le este Stareţ născuse ca un gând de încredere în
credinţei, încearcă să deosebească celor trei, cel care le poate fi călăuză propria slavă şi nu din voinţa lui
interlocutorii, pentru a şti ce şi cât să şi le poate împărtăşi o experienţă mai Dumnezeu. Aveau să vadă dacă ceea
vorbească, după rostul şi bogată. "Binecuvântează-ne, robul ce aleseseră era binecuvântat de sus.
înţelepciunea fiecăruia. Este un act lui Dumnezeu, că suntem creştini şi Profetul Moise trăise această oprire a
propriu sfinţilor lui Domnului de a înainta în
Dumnezeu, o mărturisire de pământul făgăduinţei. Nu
sine pe care aveau să o facă era vorba de interdicţia unui
unii altora. stăpân, ci de o amplificare a
relaţiei iubitoare cu
Iar ei răspunseră, zicând: Părintele ceresc…El ştie
"Binecuvântează-ne robul lui mai bine ce se cuvine
Dumnezeu, că suntem fiecăruia… Şi apare o alta
creştini şi ne-am lepădat de înfricoşare, dar este o alta
diavolul". Atunci sculându-se decât până acum. Este
stareţul, a venit către dânşii aceea că ar fi putut greşi
şi desfăcându-şi părul de pe faţă de Tatăl, că s-au încris
obraz, i-a binecuvântat; pe o traiectorie existenţială
părul îi era alb ca zăpada, eronată, nerelevată; ei nu au
iar pielea trupului său era ca întrebat gândurile despre
ţesut de broască, şi de multă călătoriei precum Stareţul:
bătrâneţe îi erau lăsate „De sunteţi de la
sprâncenele pe ochi şi Dumnezeu, iviţi-vă (veniţi)
unghiile mâinilor şi ale la mine, iar de sunteţi de la
picioarelor sale mai lungi diavolul, vă depărtaţi de la
decât o palmă erau, iar mine smeritul şi păcătosul.”
barba ajungea până la
picioare. Regresul fizic, Şi fiind îndeseară (pe
bătrâneţea, nu este un impediment în ne-am lepădat de diavolul". Atunci, înserate), le zise: "Fiii mei, staţi
căutarea şi vieţuirea după Dumnezeu; sculându-se stareţul […] i-a puţintel înlături, căci am doi copii
neglijarea trupului trebuie văzută în binecuvântat. Şi a început a-i întreba: aicea, care vin în toată seara la mine,
contextul pustnicesc al vieţuirii "De unde sunteţi, fiii mei, şi pentru ca nu cumva văzându-vă străini să vă
cuviosului, retras de lume, trăind o ce aţi venit aici?" Iar ei îi spuseră vateme". Şi iată doi lei veneau din
simplitate izvorâtă din concentrarea toată întâmplarea şi gândul lor. pustie repede şi căzură la picioarele
exclusivă asupra vieţii interioare a Scopul călătoriei: până în sfârşit să lui răcnind; iar aceia de frică căzură
împărăţiei cerului sufletului său. umble, să înconjure pământul cu faţa la pământ. Cei trei se
Această imagine a omului aparent sufletului lor, ca şi cum desăvârşirea confruntă din nou cu frica faţă de
neîngrijit – şi să ne amintim de figura ar avea o limită... fiare, dar de această dată văd în
Sfântului Ioan Botezătorul, cu a lui Stareţul pe care-l întâlesc un om cu
haină din păr de cămilă şi cingătoare Şi el zise: "Fiii mei, nu se va afla om putere asupra fiarelor. Putem citi aici
din piele (Marcu 6, 1) – ne ca să poată pricepe puterea lui în dublul sens: al patimilor-fiare şi a
direcţionează atenţia asupra omului Dumnezeu; că eu nevrednicul m-am
preocupat numai de relaţia sa cu nevoit să fac aceasta, şi mi s-a arătat Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 14

POMENIREA PREACUVIOSULUI
MACARIE ROMANUL
(Luca 17, 21), iar pentru monah decât cea al părăsirii
continuare din pag. 13 descoperirea ei Domnul ne va trimite legământului fecioriei/loialităţii prin
întotdeauna mesageri potriviţi, unirea cu o femeie.
povăţuiri adecvate, ajutor conform
Stareţul vieţuia după chipul şi după căii pe care o avem de urmat; dar Şi dacă s-au împlinit doi ani am ieşit
asemănarea Creatorului (Facere numai atunci când gândul nostru este în al şaptelea ceas şi am şezut cu
1,26). Punând bătrânul mâinile peste sus, către cerurile fiinţei noastre, aceşti leişori, şi iată văzui o basma
fiare, le zise: "Fiii mei, din pamântul către faţa Tatălui ceresc. jos, foarte subţire şi frumoasă şi eu
omenesc au venit oarecare la mine, mă miram în cugetul meu şi ziceam:
dar sa nu le faceţi vreun rău". Şi …şi mă luai după dânsul, şi peste de unde să fie aceasta; iar a doua zi
îndată bătrânul întorcându-se către trei ani am ajuns aici împreună cu am găsit nişte papuci de mătase şi
monahi, le zise: "Veniţi, fraţilor, să dânsul. Trei ani, o călătorie m-am mirat şi de acelea. Şi căutând
facem Vecernia; şi dacă se sculară iniţiatică, o etapă necesară. Iar mai împrejur am văzut o femeie sezând
aceia înfricoşaţi, se repeziră leii la înainte cu puţine zile până a nu veni deasupra unei pietre, şi era
dânşii şi le lingeau picioarele. aici, dormind noi, cum mă deşteptai, împodobită cu haine de aur de mult
Ascultarea fiilor duhovniceşti, n-am mai văzut pe împreună- preţ şi frumoasă. Şi i-am zis: "De
ascultarea animalelor, maturitatea de călătorul meu şi am început a plânge unde ai venit şi ce este acest chip
preoţie împătească, neam sfânt, şi a mă întrista şi numaidecât mi se diavolesc?" Iar ea plângea cu amar
popor agonisit de Dumnezeu (I Petru arată, zicând: "Eu sunt Rafail zicând: "Eu, ticăloasa, sunt fiica
2,9). Era prea mult pentru o singură Arhanghelul; nu te speria, ci dă unui oarecare boier roman, şi m-au
zi! Abia în următoarea au putut slavă lui Dumnezeu, de vreme ce ai silit părinţii de m-au măritat fără
întreba pe bătrân despre felul în care trecut întunericul şi ai venit la voia mea. Şi fugind eu de la
a atins această stare îmbunătăţită în lumină". Însoţitorul este un trimis al împreunare neştiind nimeni dintr(e)-
sfinţenie. Povestea bătrânului stareţ Domnului... Arhanghelul Rafael, cel (d)înşii fuga mea, mă rătăcesc prin
se deschide ca a oricărui monah, cu care l-a însoţit şi îndrumat pe Tobit[5] munţi, prin peşteri şi pustietăţi; şi
părăsirea lumii, renunţarea la ritmul în drumul său spre găsirea unei soţii am nimerit aici, neştiind unde merg;
acesteia de viaţă, îmbrăţişarea celor potrivite, pe sine însuşi. Aici îl dar nu te scârbi de mine roaba ta, de
trei nevoinţe: fecioria, ascultarea, însoţeşte pe sfântul Macarie în vreme ce şi eu sunt zidirea lui
sărăcia. Iar când fu a doua zi, ziseră vederea creşterii sale spirituale şi a Dumnezeu". Şi ea era ispita
sfântului: "Spune-ne cinstite părinte, unirii cu Domnul. diavolească, şi-mi grăia cu
cum ai venit aici"; şi el răspunzând, meşteşug, şi eu nu ştiam. Deci zisei
zise: "Eu am fost fiul unui oarecare …iarăşi s-a făcut nevăzut de la ochii către dânsa: "Unde vrei să mergi, de
boier Ioan Romanul, singliticul[4] şi mei. Iar eu am plecat şi după cinci vreme ce nici eu nu te voi lăsa să te
m-au logodit părinţii mei ca să mă zile am ajuns aici şi am aflat în afli aici cu mine?" Iar ea zise:
însoare fără voia mea, şi s-a făcut această peşteră o leoaică moartă şi "Venit-am să locuiesc aici în pustiul
nunta, şi când au vrut să mă închidă puii amândoi ţipau neavând ce suge acesta". Şi luând-o de mână am dus-
la aşternut, jucând oamenii şi şi luându-i i-am hrănit cu mugur de o în peştera şi i-am dat să mănânce
umblând ei încoace şi încolo eu am prin copaci, ca pe nişte fii ai mei; iar mugur, de care mâncam şi eu. Şi
ieşit singur afară şi m-am ascuns pe leoaică am îngropat-o în pamânt. lacrimile îi curgeau ca un izvor,
într-o casă a unei femei văduve, Suntem călăuziţi până la un punct al încât îmi tremura şi mie sufletul; şi
şapte zile. Odată ce se hotărăşte să călătoriei noastre, apoi îngerul se dacă s-a înserat şi-mi făcui ruga
urmeze calea pusniciei, mâna lui retrage în invizibilitatea lumii Vecerniei, m-am culcat pe pământ să
Dumnezeu îi deschide calea. Pentru nevăzute, lăsându-ne să ne îngrijim mă odihnesc puţin, şi a început a mă
început, ca şi profetul Ilie îşi găseşte singuri de grădina noastră interioară. tulbura satana. Şi eu cel ce niciodată
scăparea în casa unei văduve. Stă Însoţit de înger şi trecând de la n-am poftit vreun păcat trupesc, am
acolo şapte zile, ca într-un cuptor întuneric la lumină, stareţul omorâse îndrăgit femeia; şi când am vrut să
unde se coace o nouă făptură; în ziua fiara-leoaică din sufletul său, omul mă împreun cu dânsa, îndată a pierit
a opta, în mijlocul întunericului pătimaş; puii ei stăteau ca semn al dinaintea mea. Să observăm nu atât
nopţii, învie în noua sa viaţă şi, luptei permanente pe care omul puterea ispitei - Multe duhuri sunt
pregătit fiind de drum, întâlneşte pe trebuia să o ducă cu vrăjmaşul său. mai puternice decât noi. Dar dacă
cineva ce avea să-i fie călăuză: Iar Lei sunt hrăniţi cu muguri de copaci suntem cu Hristos, vom ajunge să le
părinţii mei plângând şi căutându- şi îngrijiţi ca nişte fii; stareţul începe biruim[6], cât reacţia după ispită, a
mă, eu la miezul nopţii am ieşit la să trăiască în plenitudinea spirituală dorinţei revenirii la matca fiinţei în
drum şi am aflat un batrân şi l-am a sfinţeniei grădinii-împărăţie. sfinţenie conturate în pântecele
întrebat: "Unde mergi, părinte?" Iar Urmează o ispită dificilă, o nouă peşterii: Şi cunoscând că am greşit
el îmi răspunse: "Unde gândeşti tu, încercare, înainte unirii depline a înaintea lui Dumnezeu, am zis:
acolo merg şi eu". Împărăţia lui sufletului său cu mirele Hristos. Şi
Dumnezeu este înăuntrul vostru ispita nu putea fi alta pentru un Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 15

POMENIREA PREACUVIOSULUI Postul, ca asumare a firii căzute, a de ai învăţa; veritabila drumeţie este
MACARIE ROMANUL pocăinţei, a fiinţei înfometate după numai în împărăţia sufletului nostru,
continuare din pag. 14 Dumnezeu. Model îi este postul în sânul Sfinei Treimi. Să rămână la
Mântuitorului din pustie... mănăstirea lor, dar şi mai statornic
Greşit-am înaintea Ta, Doamne, pe drumul cel plin de toată roada cea
miluieşte-mă!" Domnul îl ajută să …sculându-mă am văzut că erau bună a Iubirii. Binecuvântaţi de
revină la înţelegerea spirituală lumini în peşteră la câte patru stareţul Macarie, au fost petrecuţi de
dinaintea căderii. Şi în sfârşit unghiuri, şi un om îmbrăcat în lei ca unii ce ascultaseră lecţia
venindu-mi în sine mi-am cunoscut porfiră, şi cu cunună de aur în cap de Învăţătorului lor, fiind preţuiţi ca şi
păcatul, că nici leii aceştia nu mai pietre scumpe, şi cânta o cântare stareţul. Vedeţi liniştea raiului? Leii
veneau la mine de zece zile, cum minunată şi glasul lui era ca de sărută urmele paşilor sfinţilor... iar
făceau mai înainte. Leişorii popor mult cântând. Şi dacă a sfârşit monahii călătorind câteva zile au
îmblânziţi îl părăsesc, căci prin cântarea s-a făcut miros prea sosit la un râu şi culcându-se să
greşala sa, stareţul însuşi i-a minunat şi îndată s-a făcut nevăzut doarmă puţintel au fost răpiţi de
îndepărtat lipsindu-i de grija dinaintea mea cel ce se arătase. dumnezeieştii îngeri şi au fost duşi
părintească; bătrânul pierduse din Eram atunci de 48 de ani… în Ierusalim. Monahii fuseseră făcuţi
haina slavei asemănării, nu mai era Împăratul grădinii, Hristos, îl părtaşi la Ierusalimul ceresc pe care-
desăvârşit în cele zece caracteristici primeşte pe Macarie; peştera, chilia l cunoscuse părintele Macarie;
ale sale[7]. Se gândeşte că i-ar fi de sufletului său s-a transformat dintr- îngerii îi conduc la cel pământesc.
folosul să se mute, găsind locul un loc al ispitelor, într-o biserică: Lecţia ia sfârşit.
primejdios şi pe sine prea slab să cea văzută, dar mai ales cea NOTE:
facă faţă asalturilor celui rău. nevăzută, cu Hristos Arhiereu şi
adunarea celor credincioşi prezentă [1] (sursa: http://www.calendar-
Şi am pus gând să mă mut de aici, ca prin glasul Lui care era ca de popor ortodox.ro/luna/octombrie/
nu cândva să mă amăgească iarăşi şi octombrie23.htm)
mult. El cunoaşte acum deplin cerul
să fiu lepădat de la faţa Domnului. Şi făgăduit celor ce vor să-l urmeze. [2] Vezi şi Daniel 1,1-16
sculându-mă am ieşit din această Iată acestea le-aţi auzit, fraţilor; de
peştera şi umblând cale de două zile veţi putea să suferiţi, rămâneţi cu [3] Nard = plantă cu rădăcină scurtă şi
groasă, fibroasă şi foarte aromată, cu frunze
mi s-a arătat îngerul Domnului, şi- noi; iar de nu, Domnul să vă moi şi flori roşii-purpurii
mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar îndrepteze. Şi slobozindu-i, le zise:
eu i-am zis: "Fug de faţa păcatelor "Mântuiţi-vă cu pace, duhovniceştii [4] Din grecescul Sygklêtikos, senator, un
mele!" Şi-mi zise îngerul: "O ispită oficial cu poziţie înaltă.
mei fii, şi rugaţi-vă şi pentru mine".
nu ai putut răbda? întoarce-te la Şi i-au petrecut leii trei zile; care, [5] Carte a Vechiului Testament.
chilie-ţi"; şi eu i-am zis: "Dar cine sărutând urmele picioarelor lor, se
eşti tu, Doamne?" Şi zise: "Eu sunt întoarseră către stareţul; aceasta era [6] Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi
Rafail, care te-am povăţuit la calea din duh, Ed. Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 33.
pilda ce o aveau de împlinit;
aceasta". Şi acestea zicând s-a făcut încercăm uneori să găsim scăpare, să [7] Sfântul Clement Alexandrinul
nevăzut de la mine. Îngerul îi sare în fugim din suferinţe; dar atribuie omului întreg, deplin, simbolul
ajutor, sfătuindu-l să se întoarcă suferinţele/ispitele prin care trecem numeric zece: cele cinci simţuri (5),
înapoi în chilia sa, să rămână în au logica lor divină. Prin răbdarea apoi graiul (6), organele seminale (7),
peştera pântece, să nu se grăbească voastră vă veţi dobândi sufletele al optulea: răsuflarea; al nouălea:
să se nască neunit deplin, cu Domnul voastre (Luca 21, 19). Gândul partea conducătoare a sufletului; al
inimii sale. Ascultător bătrânul s-a zecelea: însuşirea caracteristică a
drumeţiei celor trei monahi a primit
Duhului Sfânt, care vine în om prin
supus: şi întorcându-mă la chilia sfat dumnezeiesc prin exemplul credinţă (Stromata a VI-a, 134:2).
aceasta am îngenunchiat către Sfântului Macarie Romanul.
Domnul, petrecând patruzeci de zile Experienţa peregrinării s-a dovedit
şi patruzeci de nopţi nemâncat. benefică, prin bunăvoinţa Domnului

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 16

SFÎNTUL IOAN GURĂ DE AUR (HRISOSTOM)


13 NOIEMBRIE - 1600 DE ANI DE LA TRECEREA DE AICI
Ion Constantin Nedelcu

spune Virgil Gheorghiu, în sufletul, pronunţând aceste cuvinte:


cartea sa, Gură de Aur - "Slava lui Dumnezeu pentru toate".
atletul lui Hristos, Ioan „a Moaştele sale au fost aduse în
dus în casa Antuzei aceeaşi biserica Sfinţilor Apostoli din
viaţă cu cea pe care ar fi dus- Constantinopol.
o în deşert”. După moartea
mamei, a renunţat la tot ce În celebrul său Cuvânt pascal, Gură
avea şi a dat curs dorinţei de Aur ne îndeamnă: Nimeni sa nu
sale de a se retrage la fie trist pentru că este sărac, pentru
mănăstire, în munţii că împărăţia lui Dumnezeu ne-a fost
Antiohiei, ca mai apoi să dezvăluită! Să nu fie nimeni abătut
aleagă a petrece viaţa în din cauza păcatelor sale, pentru că
singurătate, într-o peşteră. iertarea ne-a venit din mormântul
Dar sănătatea şubredă l-a Domnului. Să nu fie nimeni
facut să se întoarcă în înfricoşat de moarte, pentru că
Antiohia, unde a redevenit moartea Mântuitorului ne-a eliberat!
lector şi mai apoi preot, în El a călcat pe moarte şi a învins-o.
386. Talentul său de orator l-
a facut repede cunoscut; se
spune că credincioşii luau
notiţe în timpul cuvântărilor
sale.

În urbea Antiohiei secolului al IV-lea După moartea arhiepiscopului


s-a născut Ioan. După cum afirmă Nectarie, în 397, Ioan a fost ales
unii biografi, Ioan Gură de Aur s-a arhiepiscop al Constantinopolului.
născut cu sigranţă între ani 345 şi Ca arhiepiscop, s-a ridicat contra
349, într-o familie înstărită. Tatăl corupţiei şi a vieţii duse în lux a
său, Secundus, era general (magister celor bogaţi, fapt care i-a atras multa
militium orientis) al cavaleriei din ură. El a criticat şi destituit preoţi
Siria a Imperiului roman; a murit la nedemni şi a luptat cu hotârâre
scurt timp după naşterea fiului său. împotriva ereticilor şi a păgânilor.
Astfel, Ioan a rămas împreună cu Atitudinea lui necruţătoare în faţa
sora sa în grija mamei lor, Antuza, în păcatelor i-a adus multă durere. În
vârsta doar de 20 de ani. 403, Ioan a fost acuzat de tot felul de
„făcături” şi a fost chemat în faţa
Putem spune că anul 367 a fost unul unui sinod organizat de Teofil,
de răscruce în viaţa lui Ioan, căci arhiepiscopul Alexandriei. Ioan Gură
după întâlnirea cu episcopul Meletie, de Aur nu s-a prezentat şi, ca urmare,
aproape de vârsta de 18 ani, a cerut a fost alungat. Totuşi, el a fost repus
să fie botezat. Ulterior, a abandonat în drepturi în urma unei răscoale a
studiile clasice în favoarea celor de poporului ce-şi dorea păstorul înapoi
teologie, fiind promovat în clerul şi din cauza unui cutremur considerat
inferior ca lector. ca semn divin. Din nefericire, după
două luni a fost din nou condamnat
Mai apoi, împreună cu un anume şi exilat la Cucuz, în Armenia. Din
Vasile, s-a hotărât să părăsească cauza legăturilor sale frecvente cu
lumea, cu gândul de a se retrage în prietenii de la Constantinopol şi
pustie. Rugat de mama sa să rămână Antiohia, autorităţile l-au deportat la
lângă ea, Ioan a înfăptuit acest pas Pityus, la Marea Neagră, unde nu a
important din viaţa lui numai după mai ajuns pentru că a murit pe drum,
moartea ei. chiar dacă a cedat la Comana (în Pont), în data de 14
rugăminţilor mamei sale, după cum septembrie 407. se spune că şi-a dat

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 17

căreia îi aparţinem şi noi ca popor şi Scrise într-un limbaj literar accesibil


educativă, care subliniază reguli de şi însoţite de ilustraţii reprezentative
comportament necesare pentru ca executate cu talent de trei dintre
Moş Crăciun să sosească încărcat cu autoarele volumului (Aura Carp,
daruri, copiii fiind sfătuiţi să fie Mariana Dumitriu şi Mariana
cuminţi, ascultători, buni, generoşi, Lungu), poeziile surprind cu sensi-
harnici, ordonaţi etc. bilitate şi naturaleţe frământările şi
emoţiile copiilor legate de mitul Mo-
Autoarele concentrează, în cele peste şului Crăciun, ca şi în poezia
o sută de poezii ale volumului, „Întrebări” scrisă de Floriţa Mitrofan:
informaţii despre împrejurările în Oare vine? O s-ajungă/ Moş Crăciun
care, în urmă cu două mii de ani s-a cu barba lungă?/ Oare daruri are-n
născut Isus Cristos: Dar noaptea- sac?/ Moşu-i bogat ori sărac?/ Sau
ncet, încet se lasă/ Ei bat umili din în cea scrisă de Aura Carp, „ Gând
casă-n casă/ Un adăpost să îşi pentru Moş Crăciun”: Moşule, m-am
găsească/ Maria să poată să tot gândit/ Cum ar fi mai potrivit:/ Să
nască//…// În iesle jos, pe fân uscat/ te-aştept afară-n stradă,/ Nimenea să
Ligia Dima Se naşte-al lumii împărat (Mihaela nu mă vadă?/ Sau să stau în hol
Ileana Bogdan, „Povestea lui Iisus” ), ascunsă?...
desluşesc pentru cei mici semnifica-
RECENZIE DE CARTE ţia Crăciunului : Cerul şi pământul Miracolul şi feeria ce învăluie
cântă/ Azi Maria, Maica Sfântă/ Pe sărbătorile de iarnă sunt prezente
„ DARURI DE cel fără de-nceput/ Într-o iesle L-a
născut/ L-a născut pe Domnul Sfânt/
pentru a crea o atmosferă de poveste
adecvată cu tematica aleasă. Pot fi
CRĂCIUN” Mântuire pe pământ/ Să aducă. Şi
iubire/ Pentru-ntreaga omenire
citate în acest sens poeziile „Noapte
albastră” şi „Tablou de iarnă”
(Nina Marinescu, „Hristos s-a aparţinând Corneliei Turlea Chifu:
născut” ) şi aduc în atenţie senti- Peste case, peste sat/ Noapte-
AUTOARE:
Doina Andronic, Mihaela Ileana
mente şi atitudini morale menite să albastră s-a lăsat/ Şi din cer au co-
Bogdan, Aura Carp, Cornelia Chifu, influenţeze pozitiv segmentul de citi- borât/ Mii de stele pe pământ / ; Sub
Mariana Dumitriu, Paraschiva tori căruia s-ar părea că se adresează nămeţii de zăpadă/ Tot oraşul s-a
Florescu, Rodica Kubik, Mariana în primul rând şi anume, copiii. Şi nu schimbat/ Parcă zâna din poveste/
Lungu, Nina Marinescu, Delia forţat. Dezinvoltura cu care se învârt Cu migală l-a pictat.
Mihoc, Floriţa Mitrofan, Sanda în universul acestora prin poezie este
Teodora Obeadă, Dorina Elena rezultatul profesiei pe care o practică Din aceste considerente, volumul de
Roman, Sofia Roz, Marinela Sturza, cu dăruire. Iată cum, printr-o antologie lirică „Daruri de Crăciun”
Stela Viorica Şimon trăsătură de condei, este sugerat com- ar putea ocupa în literatura de
portamentul generos: Dragă Moşule, specialitate locul unui îndrumător, al
să ştii/ Că am multe jucării/ Unele, unui material ajutător pentru cadrele
„Daruri de Crăciun”- un titlu inspirat tu le-ai adus/ Altele-s pe raft, în plus/ didactice din învăţământul preprimar
pentru un volum de lirică dedicat Mă gândesc să ţi le dau/ Să le-mparţi şi primar. Apariţia lui este salutară,
sărbătorilor de iarnă, ce vorbeşte de celor ce n-au ( Paraschiva Florescu, având în vedere penuria pe această
la sine despre generozitate, altruism, „Scrisoare pentru Moş Crăciun”); temă din literatura pentru copii.
bunătate, bucurie; noţiuni şi senti- sau cel înclinat spre fapte bune: Moş Poeziile redau momentele de
mente definind Marea Sărbătoare a Crăciun, de-acum sunt mare/ Deja pregătire în vederea sosirii lui Moş
Naşterii, dar şi intenţia la fel de gen- ştiu să scriu scrisoare/ Uite, aş dori Crăciun, de întâmpinare a
eroasă a celor ce s-au îngrijit de să-ţi spun/ Mereu fac un lucru bun/ misteriosului personaj.
apariţia lui. Dimineaţa la sculare/ Scutur aşter-
nutul tare/ În baie, cu mult săpun/ Rodica Kubik ne dezvăluie „În
Lucrarea este o antologie de poezie Dau pe corp. E-un lucru bun Ajun” cum se prepară cozonacii:
cuprinzând creaţiile lirice a 16 poete, (Mariana Lungu, „Scrisoare către Draga mea bunică bună/ Se trezeşte
educatoare din Timişoara, de factură Moş Crăciun”); şi chiar cel atât de de cu lună/ Şi frământă ne-ncetat/
tradiţională, prin care sunt imortali- greu de explicat, cel plin de respect Fraged, moale, alb-aluat. În poezia
zate obiceiuri şi datini strămoşeşti pentru credinţa strămoşească : Din „De Ajun”, Mariana Dumitriu
legate de sărbătorile de iarnă, de fac- marea-mi bucurie/ Aş vrea să dărui- aminteşte şi alte bunătăţi cu care este
tură religioasă, vorbind despre eveni- esc/ Celor ce din iubire/ Crăciunul îl aşteptat Moşul: E ziua de Ajun şi-n
mente din Istoria Creştinismului, cu cinstesc (Doina Andronic, „Farmec casă/ Îl aşteptăm pe Moş Crăciun/
elemente ce definesc această credinţă de lumini”).
Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 18

RECENZIE DE CARTE: Daruri multe să aduni/ În desagă,şi de sărbători”: Eu, mămica şi tăticul/
“DARURI DE CRĂCIUN” să vii/ Unde crezi şi unde ştii; şi Stăm cu buna şi bunicul/ În căsuţa
continuare din pag. 17 „Bradul de Crăciun” (Doina cu terasă/ Mare-i veselia-n casă/ Ne-
Andronic): Dulciuri, jucării, adunăm toţi împreună/ Povestim cu
Cu sacul plin la noi să vină/ Deci, mingiuţe/ Cărţi de poveşti şi hăinuţe/ voie bună/ În ajun de sărbători/
pregătim ce-avem mai bun/ Bunica Pentru cei buni şi cuminţi/ Care- Aşteptăm colindători... Farmecul
în bucătărie/ Pune piftie-n farfurie/ ascultă de părinţi. Iar pentru dărnicia tradiţiilor româneşti, frumuseţea şi
Bunicu-a pus un vin la fiert/ Ce lui, copiii sunt învăţaţi să unicitatea colindelor noastre,
clocoteşte pe „şpoiert”, iar valoroase tezaure populare
Stela Şimon în „Iarna sunt regăsite în poeziile
Copiilor” se opreşte asupra Mihaelei Bogdan „Colinde”
darurilor şi a colindelor şi „La colindat”: Răsună
nelipsite din recuzita serii de glas de veselie/ Pe uliţe şi
Ajun: Învăţăm din timp peste sat/ E semn că vin
colinde/ Pentru seara de colindătorii/ Cu gând şi cu
Ajun//…// Cu drag, daruri suflet curat/; Ascultaţi
minunate/ Pentru brad noi colinda noastră/ Şi-apoi ne
pregătim. Nu sunt uitate nici cinstiţi la masă/ C-am ajuns
scrisorile cu rugăminţi şi cu toţi Crăciunul/ Cum vru
dorinţe de împlinit, ca în Dumnezeu preabunul.
„Dorinţa de Crăciun” a
Marinelei Sturza: Te-aş ruga dac-ai mulţumească Moşului: Moş Crăciun, Ei, adulţii, care găsesc timp măcar o
putea/ Să-mplineşti dorinţa mea/ noi te iubim/ Şi de daruri mulţumim/ dată pe an să se mai joace „de-a
Vreau o trusă sanitară/ Ca şi a mea De-am cerut prea mult aici/ Iartă-ne, copilăria”, să fie alături de cei mici
surioară; sau în „Scrisoare pentru că suntem mici/ Înainte-ţi mulţumim/ în emoţia întâlnirii cu Moş Crăciun,
Moş Crăciun”, unde Sanda Teodora Că ne-aduci tot ce dorim/ („Sărut pot avea un ajutor de nădejde în
Obeadă spune: Robi vrea o bicicletă/ mâna, Moş Crăciun!”- Marinela această lucrare apărută sub egida
Vali vrea mingi şi-o rachetă/ Iar Sturza). revistei AGERO a Asociaţiei
Denisa vrea păpuşi/ Iulia vrea doar Germano-Române din Stuttgart, prin
mănuşi, dar nici urările de „bun Dincolo de caracterul didactic însă, grija cunoscutului promotor cultural
venit” adresate Moşului, după cum le orice adult poate regăsi între şi redactor al acestei reviste,
găsim formulate de Cornelia Turlea coperţile volumului nostalgia scriitorul George Roca din Sydney -
Chifu în poezia „Bine ai venit”: copilăriei, această vârstă a inocenţei Australia, editorul volumului
Bine-ai venit iarăşi la noi/ Moşneag la care am vrea mereu să ne putem antologic şi a doamnei Cornelia
din vremuri de demult//…// Bine-ai reîntoarce, după cum ne mărturiseşte Turlea-Chifu, coordonatoarea
venit moşneag pribeag/ Să nu ne uiţi, Dorina Elena Roman în poezia proiectului.
mereu să vii. „Speranţe de Crăciun”: Cărările
gândului albite uşor/ Te poartă spre- Prin conţinutul şi mesajul poeziilor
Multe poezii insistă asupra cerinţelor o lume de care ţi-e dor/ O lume cartea se recomandă ca o bucurie a
ce trebuie respectate pentru ca el să suavă, fără stele de gheaţă/ În care sărbătorilor de iarnă, un dar aparte al
fie darnic. Printre ele, „Scrisori părinţi şi bunici te răsfaţă, bucuria şi Crăciunului menit să aducă lumină şi
pentru Moş Crăciun” (Paraschiva spiritul Crăciunului, ca în viziunea căldură în casele şi în sufletele celor
Florescu) : Dacă afli că sunt buni/ Marianei Lungu din poezia „În Ajun ce îl vor răsfoi.

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 19

Limba, vorbită sau scrisă, este un instrument de comunicare pentru 10


care trebuie să avem un respect deosebit. Unii oameni tratează limba în
care se exprimă cu superficialitate, ajungând uneori să o deformeze
fără să îşi dea seama. Mulţi dintre conaţionalii noştri mutilează
cuvintele atât prin pronunţare cât şi prin scris, ajungând de râsul şi
critica celor cu care comunică. Iată câteva exemple: aboriginezi sau
arborigeni (în loc de aborigeni), crastaveţi (În loc de castraveţi),
muflatar (în loc de murfatlar), blaştină (în loc de mlaştină) ş.a.m.d.
Desigur, nimeni nu este perfect! Nici un vorbitor nu stăpâneşte la
perfecţiune limba pe care o vorbeşte. Există diferenţe de vorbire create
de perioade istorice (arhaisme şi neologisme), diferenţe regionale,
geografice, profesionale, stilistice, tehnice etc. Fondul de cuvinte al
limbii române este foarte vast şi nimeni nu poate să îl posede în
totalitate. Trebuie totuşi, să avem grija de limba noastră, făcând eforturi
pentru a ne exprima cât mai corect. De aceea, dacă nu suntem stăpâni
pe unele cuvinte, este recomandabil să apelăm la dicţionare. A încerca
să vorbeşti corect limba maternă este un act de respect pentru poporul
din care te tragi şi un bun exemplu de urmat pentru copiii noştri.

RUGĂ DE MAMĂ MĂ-NTORC ACASĂ DE CRĂCIUN


- DACĂ ŞI CU OARE S-AU
DUS SĂ SE-NSOARE, Doamne, mai fă o minune Mă-ntorc acasă de Crăciun
DACĂ DACĂ NU ERA La cele ce sunt pe lume Când iarna alb se cerne,
OARE OARE SE-NSURA ? Să-mi vină copiii-acasă Şi redevin copilul bun
La Crăciun, Din basmele eterne,
- NU MUŞCA DE UNDE Să-i pun la masă. Când Moşul drag din cer venea
MIŞTI, NU MIŞCA DE Dorinţe să-mplinească
UNDE MUŞTI ! Doamne, a mea rugăciune Şi prin troienele de nea
S-ajungă-n ceruri la Tine Colinde să pornească.
- SIRE ! La geamuri brazii-mpodobiţi
Şi din a Ta bunătate
„SIRENA SIRETULUI” Copiilor mei Luceau cu stele-o mie,
SUNĂ SIMBOLIC Împarte! În ochii de copil uimiţi
SÂMBĂTĂ SEARA ! Păreau o feerie!
În aer, zvon de clopoţei.
Doamne, Ţie-Ţi mulţumesc În case şi în tindă,
CONTRAZICÂND Că-mi dai zile să trăiesc, Covrigi şi nuci şi colăcei
COMENTARIILE Copiii să mi-i aştept Drept plată la colindă.
CUCOANELOR Să-i sărut, Aştept şi-acum să retrăiesc
CÂRCOTAŞE, CUPTORUL Să-i strâng la piept. Mirajul sărbătorii
CIUDANOVIŢENEI Ce an de an îl povestesc
CORNELIA, CONSOARTA Îi aştept, dar ei nu vin. Irozii şi păstorii.
CONULUI CHIFU, COACE
Poate-aşa-i al meu destin… Şi-l rog în gând pe Moş Crăciun
Doamne, dă-mi să mai trăiesc La drum când se aşterne,
COPIILOR CUMINŢI Să-i mai văd! Să redevin copilul bun
CORNULEŢE CU CIREŞE Îţi mulţumesc! Din basmele eterne.
CULESE CU
CONSIMŢĂMÂNTUL
CONSILIULUI COMUNAL. Doina Andronic Cornelia Turlea-Chifu
(Din volumul “Daruri de Crăciun”) (Din volumul “Daruri de Crăciun”)
- FOAIE VERDE DE DAINAI,
IA NU DA, SĂ VEZI CUM AI

Cu ocazia sărbătoriri naşterii PALINDROMUL


Mântuitorului Isus Hristos, este un cuvânt, sau o frază care
dorim tuturor cititorilor noştri citită din ambele sensuri îşi
Grafica: George Roca

un Crăciun minunat presărat pãstrează înţelesul.


cu surprize plăcute şi cadouri TU MATADOR?
frumoase, iar Noul An 2008 să OLE MARDARE MIHUT,
vă aducă bucurii, sănătate, TU HIMERA DRAMELOR...
prosperitate şi îndeplinirea ODATA MUT !
tuturor dorinţelor!
ANDOR ROTARU
LA MULŢI ANI ! - CURATOR -
Fam. George ROCA RODNA

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 20

Cornelia TURLEA - CHIFU piciorul de...” şi urmează alt nume. Nume cu rezonanţe
diferite, de etnii diferite. Numele unor oameni care nu
au îngenuncheat în faţa unui destin ce-ţi spune fără
VIAŢA menajamente că nu mai ai nici o şansă şi pe care am
ales să le trec sub tăcere dintr-un profund sentiment de
CA respect.

UN Mărturisesc că la început, entuziasmată, am intenţionat


să prezint totul ca ceva senzaţional, care să-i uimească
MIRACOL şi pe alţi semeni ai mei şi să le acorde atenţia cuvenită
acestor artişti de excepţie. Am încercat să obţin date
despre aceşti oameni deosebiţi, să îi cunosc mai bine.
Voiam să ştiu în primul rând dacă au pictat
În fiecare an, înaintea sărbătorilor de iarnă, primesc în dintotdeauna, dacă şi-au cultivat talentul sau totul se
dar de la o familie de români stabilită undeva, într-un bazează pe o intuiţie nativă, dacă e vorba de o terapie
colţ de lume şi pe care am avut norocul să o cunosc cu prin artă, dacă sunt constituiţi într-o asociaţie şi câţi
totul întâmplător, un calendar de birou ilustrat. membrii ar avea, dacă statul se implică în problemele
lor, dacă îşi expun tablourile în diferite expoziţii şi în
Confecţionat cu grijă dintr-un carton de calitate, ce măsură sunt recunoscuţi. Întrebările mele au rămas
prezintă imagini fotografiate a unor lucrări de artă însă fără răspuns. Am înţeles mesajul ca fiind cel al
plastică. Pur şi simplu picturi a căror armonie de forme unei adânci demnităţi umane, al respingerii unei
şi culori o percepi fără a avea nevoie de o cultură publicităţi ieftine. Am înţeles că nu îşi doresc să devină
specială: un vas de un albastru străveziu plin cu flori în „super-eroi” şi am început să mă întreb dacă am
nuanţe vii de mov şi galben-portocaliu, echilibrate de dreptul să aduc în discuţie condiţia acestor oameni.
pete de alb şi verde crud; îl privesc şi simt mirosul
specific al freziilor, iar primăvara îmi inundă odaia. Cu Câteodată cuvintele devin dezarmant de sărace. Eu nu
o filă înainte, un peisaj de iarnă. Albul şi albastrul le-aş găsi pe cele potrivite care să descrie întunericul şi
schiţează silueta munţior în zare. Cerul sticlos de disperarea din viaţa unui om rămas deodată fără mâini,
limpede şi strălucirea zăpezii îţi biciuiesc parcă porii lupta cumplită de acceptare şi împăcare cu sine, lupta
cu aerul proaspăt şi tare al înălţimilor. Brazii cu prejudecăţile şi compasiunea din jur, lupta de a
încremeniţi sub haina de omăt îţi induc starea de linişte învăţa să faci totul în alt mod decât cel obişnuit fără a
totală. Singurele patru pete în nuanţe de maro şi te autocompătimi, lupta cu teama de a nu deveni o
portocaliu ne spun că dincolo de pereţii de bârne ai povară, cu pericolul de a nu te lăsa copleşit de
căsuţelor de munte este căldură, este viaţă. neputinţă, ură şi revoltă. Ca să-ţi permiţi a vorbi de
astfel de sentimente trebuie să le fi trăit.
Şi aşa, rând pe rând, portrete de copii, natură statică,
peisaje, scene de viaţă, lucrate cu o mare atenţie pentru Aşadar aleg să punctez doar biruinţa spirituală pe care
amănunt, toate în aceeaşi notă de optimism, echilibru, am desprins-o din tablourile pictate undeva, într-un
căldură, bucurie. Din mijlocul fiecărei file ne îndeamnă colţ de lume, de oameni ce mânuiesc penelul cu gura
la meditaţie câte o cugetare din nesfârşita înţelepciune sau cu piciorul, dar nu vor să spună despre ei decât
a lumii. Nimic nu ar trăda dramele prin care trec, sau atât: suntem artişti şi pictăm frumuseţea şi măreţia
au trecut artiştii ce le-au conceput. Doar că, în partea vieţii, bunul cel mai de preţ lăsat de Dumnezeu pe
dreaptă, discret, sub imagine, se menţionează: „pictat pământ ; bucuraţi-vă de ea şi luptaţi pentru ea, trăiţi-o
cu gura de...” şi urmează un nume. Sau: „pictat cu ca şi când orice clipă ar fi un miracol!

În adierea domoală ce-nclină număra


POEZIE Firul de iarbă Pe toate.)
Dinspre cer spre pământ. Eşti cel ce este.
Anca Maria Ştefănescu Uneori te caut în inima mea
O dată, iar şi înc-o dată Şi mi te-arăţi
METANIE Metanii mute, nenumărate. într-o pală de vânt
ce mă întoarce adânc
Eşti cel ce este. (Sau poate spre pământ.
Uneori îţi simt prezenţa Acolo sus
În foşnetul frunzelor Vreun înger din oştirile tale Eşti cel ce este.
Sau Metaniile ierbii le ştie Nu ştiu eu ce sunt.

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 21

SEARA LUI MOŞ NICOLAE


În noaptea de 5/6 decem- de la darurile de ”Moş
brie se spune că Moş Nico- Neculai”şi până la
lae vine la geamuri şi vede obiceiurile şi legendele
copiii care dorm şi sunt diferenţiate de la sat la sat.
cuminţi, lăsându-le în ghete Născut în cetatea Patara
dulciuri şi alte daruri, însă din ţinutul Lichiei, din
tot el este acela care-i pe- Asia, Sf. Nicolae (în limba
depseşte pe cei leneşi şi greacă ”biruitor de popor”)
neascultători. În dimineaţa s-a dovedit de timpuriu
de Sf. Nicolae, copiii alesul Domnului, uimind
cuminţi găsesc daruri în de mic copil prin minunile
ghetuţe. E un obicei vechi, pe care le făcea. După ce i-
nu numai la români, de a au murit părinţii, Nicolae
face cadouri în această zi. şi-a împărţit averea
Spre deosebire de Moş săracilor şi a întemeiat
Crăciun, Moş Nicolae nu se mânăstirea Sionului de
arată niciodată. De altfel, lângă Mira, capitala
povestea darurilor împărţite Lichiei, călătorind ca
pe furiş în această noapte prelat la Ierusalim.
începe din vechime.
Creştinii acelor timpuri au
La noi, de Moş Nicolae, păstrat memoria
copiii cuminţi primesc, pe numeroaselor sale minuni
lângă dulciuri şi jucării, o legătură de nuieluşe frumos (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg,
colorate, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune
adevărată care să le amintească de o eventuală şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a
pedeapsă. vieţii s-a retras la mânăstirea ctitorită de el, a Sionului,
unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt
Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o
sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său.
noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir,
surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj,
vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. vindecându-se de boli incurabile.
Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat
pe bătrânul cu suflet negru. Încă şi până astăzi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui,
lucrează minuni şi cei ce-l roagă cu adevărată şi
Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se neindoită credinţă, nu numai mici binefaceri, ci şi
petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el minuni mari dobândesc. Din anul 1087, luna mai în 9
a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei zile, moaştele Sfântului Nicolae se află la Bari, în sudul
mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând.. Italiei, luate din Mira, ca să nu cadă în mâinile
musulmanilor. Acolo ele sunt în mare cinste din partea
La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora credincioşilor, care vin la el, cu credinţă, din toate
cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la părţile creştinătăţii.
casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare
noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului
copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată Nicolae se păstrează la Biserica Sfântu Gheorghe Nou
niciodată. din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului
voievod martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii
Cine e mos Nicolae? ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din
Ardeal au hramul Sfântului Nicolae.
Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-
Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în (Prelucrare de pe Internet)
Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor,

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 22

Bătrânul continuă: Căci ea este semnul iubiri de


Dumnezeu, precum însuşi Domnul arată în
Evanghelie: <Cel ce mă iubeşte pe Mine, [...] păzeşte
poruncile Mele> (Ioan 14, 15). Iar [...] porunca pe
care păzind-o îl vom iubi pe El, auzi de la El când
zice: <Aceasta este porunca Mea, să vă iubiţi unii pe
alţii> (Ioan 15,12). Vezi că iubirea întrolaltă
(reciprocă) întemeiază iubirea de Dumnezeu, care este
plinirea a toată porunca lui Dumnezeu?

Să iubim aşa cum iubeşte Domnul. Aceasta nu se


poate decât cunoscându-l. Iar cunoaşterea vine din
relaţia personală cu El. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă
faceţi ceea ce vă poruncesc (Ioan 15,14). Ascultarea
faptică, despre care ne vorbeşte şi apostolul Ioan: dacă
zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl
urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe
fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care
nu L-a văzut, nu poate să-L iubească (I Ioan 4,20). Nu
trăim doar pentru noi, trăim şi/cu pentru celălalt/
ceilalţi. A trăi comunional în Hristos. Viaţa în
Biserică. Cum să dăm consistenţă unui reflux al
egoismului împietrit? Cum să ne îndepărtăm de noi
înşine şi să intrăm în naosul unei fiinţe noi, unde
biruindu-se şi acoperindu-se tot ce-i însuşire
omenească, prin coborârea harului2 să privim de la
distanţa potrivită şi cu ochii înţelepciunii spre
adevărata noastră condiţie?

Bătrânul tradiţiei răspunde iar: De aceea


Alina PARASCHIV
porunceşte să nu se îngrijască de avuţii, ci să se
Cuvânt ascetic lepede de toate ale lui tot cel ce doreşte să-I fie ucenic.
Să nu ne dorim avuţiile convenţionale sau nu, pentru
Cuvânt ascetic al celui între sfinţi ele însele.Cum să descoperim în adâncul nostru,
Părintele nostru Maxim Mărturisitorul1 chipului lui Dumnezeu, fără să lăsăm să cadă plasa
patimilor, a ignoranţei, a autosuficienţei ce ne
înlănţuie, ne domină întratât încât întunericul din
Fratele şi bătrânul (4) conştiinţa lipsită de slava harului ni se pare firesc?

Moto: locul minţii este virtutea, cunoştinţa şi frica de Şi zise fratele: Fiindcă ai zis, Părinte, că trebuie să
Dumnezeu. […] cugetul trupului este moarte. punem iubirea faţă de tot omul mai presus decât toate
(Sfântul Maxim Mărturisitorul) cele văzute şi decât trupul nostru însuşi, cum pot să-l
iubesc pe cel ce mă urăşte pe mine şi se întoarce de la
mine? Şi cum pot să-l iubesc dacă mă pizmuieşte şi mă
Din numărul anterior: Dialogul dintre un ucenic – înţeapă cu ocări, şi îmi întinde vicleşuguri, şi îmi
aici un monah/călugăr şi Părintele duhovnic – Stareţul, pregăteşte curse? Mi se pare, Părinte, că acest lucru
înaintează în taina periplului spiritual al creştinului. este prin fire cu neputinţă, însăşi supărarea silindu-ne
Putere de sus pentru a participa la schimbarea sa în chip firesc să ocolim pe cel ce ne-a supărat…
interioară, la învierea într-o altă mentalitate şi
atitudine, primeşte cel care se angajează pe acest drum. Răspunse bătrânul: Târâtoarelor şi fiarelor purtate
Nu putem trăi libertatea de a primi darurile lui încolo şi încoace de fire le este într-adevăr cu
Dumnezeu, pe El însuşi, dacă rămânem slabi şi neputinţă să nu se ferească de cel ce le aduce durere.
trupeşti la înţelegere, cu mintea dominată de lucrurile Dar celor făcuţi după chipul lui Dumnezeu şi cârmuiţi
lumii, robită de ele. Sfântul Pavel ne este prezentat ca de raţiune, şi învredniciţi de cunoaşterea lui
un astfel de model. Pentru a păşi pe urmele sfinţilor, Dumnezeu, care au primi Legea de la El, le este cu
avem de urmat calea iubirii: Se cuvine [...] să punem putinţă să nu ocolească pe cei ce-i supără şi să-i
iubirea de orice om mai presus de cele văzute şi decât iubească pe cei ce-i urăsc.
însuşi trupul.
Continuare în pagina următoare

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


pag. 23

CUVÂNT ASCETIC: bogăţie şi frumuseţe nu se poate descoperi şi amplifica


De aceea şi Domnul
FRATELE ŞI BĂTRÂNUL (4)
spunând: “Iubiţi pe
continuare din pag. 22 decât în relaţia cu Ziditorul, Mântuitorul şi
vrăjmaşii voştri, Mângâietorul său.
faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi” şi celelalte, nu le-a Neputinţa împlinirii acestui model, vine tocmai din
poruncit ca pe nişte lucruri cu neputinţă, ci ca pe unele dispreţuirea poruncilor, începutul şi sfârşitul oricărei
cu putinţă. Căci altfel nu ar pedepsi pe cel ce calcă tentative de a ne desfunda canalele închise ale inimii,
această poruncă. Şi însuşi Domnul ne-a arată prin pentru ca sângele Legii celei noi să ne hrănească şi să
fapte, ca şi ucenicii Lui, care toţi s-au străduit prin ne schimbe. Trăirea Legii este ceea ce ne ajută să
iubirea aproapelui până la moarte şi s-au rugat cu devenim vase curate, capabile de noi forjări ale
căldură pentru cei ce i-au ucis pe ei. Cum să ne iubim Cuvântului: cunoaşterea scopului Domnului. Fără
vrăjmaşii… pe cei ce ne provoacă suferinţă? O cale de această percepţie, zădărnicim potenţialitatea chipului,
a ieşi din patimi şi de a încerca să fim altcineva, adevărata raţiune de care ar trebui să ne lăsăm călăuziţi.
altcumva… să rupem cercul obişnuinţelor care ne ţine
închişi în paralizia sufletului, în moarte… Iar [...] scopul Domnului, a fost ca, pe de o parte, să
Complexitatea răspunsului ne aşează în faţa propriei asculte de Tatăl până la moarte, ca un om, pentru noi,
noastre identităţi, pe care căzând din iubirea raiului am păzind porunca iubirii, iar pe de alta, să biruiască pe
uitat-o. Fără o anumită dispoziţie înţelegătoare a diavol, pătimind de la el, prin cărturarii şi fariseii puşi
sufletului dăruită celor conformi cu Raţiunea, şi la lucru de ei.
învredniciţi de cunoaşterea lui Dumnezeu, cuvintele
Cuvântului, pot părea doar un chimval răsunător (I Suntem din nou focalizaţi asupra luptei din nevăzut şi
Corinteni 13,1), un fuior de fum risipit de vânt pe lângă mai cu seamă asupra responsabilităţilor ce decurg din
urechile noastre, fie prea ocupate să asculte ritmul botez, pentru că nu putem să slujim la doi domni (Matei
dorinţelor individuale, fie înzăpezite de cine ştie ce 6,24; Luca 16,13), nu trebuie să rămânem moleşiţi,
evenimente exterioare ce încearcă să bruieze nebăgători de seamă şi uşurateci3, ci să ne străduim să
comunicarea cu Domnul Vieţii. urmăm porunca iubirii, pentru că neputând păşi pe
urmele lui Dumnezeu, nu putem cunoaşte nici scopul
Una din interogaţiile profilului uman creştin asupra Lui ca să primim puterea.4
omului desacralizat (sau botezat dar nepreocupat de Cine are urechi de auzit să audă (Matei 11,15).
consacrarea sa spirituală) este tocmai aceasta: cât eşti
dispus să renunţi la ceea ce te caracterizează, pentru a
deveni după chipul lui Dumnezeu. Apare teama, 1
îndoiala că nu vom fi capabili de acest drum. În Filocalia, vol. II, traducere din greceşte, introduceri şi
Inadecvarea, părăsirea luptei, chiar răzvrătirea… note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Bucureşti: Humanitas,
2005, p. 23-49.
2
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia: Cosmosul şi
Bătrânul reiterează puterea exemplului: Mântuitorul sufletul, chipuri ale Bisericii, Bucureşti: E.I.B.M.B.O.R.,
ne este prim model, apoi Apostolii şi toţi cei care i-au 2000, p. 35.
urmat, de la sfinţii cei mai cunoscuţi până la anonimii 3
Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Filocalia, vol. II,
din crăpăturile pământului. Ei au reuşit să se regăsească Bucureşti: Humanitas, 2005, p. 31.
4
pe ei înşişi întregi, nu doar ca indivizi cu necesităţi, ci Ibid., p. 27.
ca persoane – microuniversul om, a cărui adevărată
Icoană pe sticlă - (2006) Maria Oltean - Bistriţa, Romania

Pictură în ulei (2007) Cristina Oprea - Craiova, Romania

Viaţa parohială | decembrie 2007 |


Cronica evenimentelor PROGRAMUL BISERICII
SFÂNTA MARIA
05.08: După sfânta liturghie, a avut loc un parastas în memoria Patriarhului DIN SYDNEY
Teoctist. Prin contribuţia credincioşilor, a avut loc şi o masă comună, spre PE LUNA DECEMBRIE 2007
marcarea momentului.
15.08: Utrenia şi liturghia dedicate adormirii Maicii Domnului, hramul
bisericii. Duminică, 2 decembrie
19.08: După sfânta liturghie, a avut loc masa comună dedicată hramului 10:00-12:00 utrenie şi liturghie
bisericii. În paralel, Comitetul parohial s-a întrunit în şedinţă specială (au fost 12:15-13:00 spovedanie
aprobate demisiile domnului Carol Cruceanu şi doamnei Mihaela Cruceanu,
Joi, 6 decembrie
din funcţiile de vice-preşedinte şi respectiv secretar; spre ocuparea poziţiilor
Sfântul Nicolae
vacante. Au fost aleşi în această funcţie domnul prof. univ. Dr. Laurenţiu
10:00-12:00 utrenie şi liturghie
Păunescu şi respectiv doamna Denisa Tita. A fost decisă convocarea Adunării
12:15-13:00 spovedanie
Generale anuale a parohiei, pentru data de 16 septembrie).
25.08: A avut loc botezul domnului Matthew Manning, în urma unui program Duminică, 9 decembrie
de instruire catehetică în credinţa ortodoxă. 10:00-12:00 utrenie şi liturghie
26.08: După sfânta liturghie, maeştrii Doru şi Cristina Slădescu au executat, 12:15-13:00 spovedanie
gratuit, retuşuri la pictura bisericii.
Duminică, 16 decembrie
08.09: Sfânta liturghie dedicată naşterii Maicii Domnului. După slujbă a avut 10:00-11:40 liturghie
loc o masă comună. 11:40-12:15 vine Moş Crăciun
16.09: După sfânta liturghie, a avut loc şedinţa anuală a Adunării generale a (vom cânta colinde iar Moşul va
parohiei. A fost ales, pentru un mandat de un an, noul Comitet parohial. împărţi copiilor cadouri)
29.09: Şedinţa Comitetului parohial. Printre altele, au fost luate hotărâri legate Duminică, 23 decembrie
de: determinarea atribuţiilor membrilor Comitetului; continuarea demersurilor 10:00-12:00 utrenie şi liturghie
pe lângă Patriarhia Română, pentru trimiterea unui nou preot paroh; 12:15-13:00 spovedanie
continuarea demersurilor pentru înscrierea proprietăţii parohiale (teren,
biserică, sală) de sub numele foştilor epitropi sub numele parohiei; măsuri Luni, 24 decembrie
pentru organizarea eficientă a curăţeniei în biserică, sală şi curte; organizarea Ajunul Crăciunului
unui picnic, în data de 10 noiembrie. 18:30-19:30 vecernia sărbătorească
27.10: A avut loc dezinsecţia anuală (pest control)
Marţi, 25 decembrie
28.10: După sfânta liturghie, a avut loc o şedinţă a Comitetului parohial.
Naşterea Domnului
Printre cele discutate s-a aflat şi consemnarea situaţiei întreţinute de Dl. Vasile
10:00-12:00 utrenie şi liturghie
Nistor, fost epitrop, înscris ca proprietar al terenului, bisericii şi sălii în
documentele de carte funciară; Dl. Nistor refuză în continuare să cedeze
parohiei dreptul legitim asupra proprietăţii.
03.11: Sâmbăta morţilor. După liturghie şi parastas, a avut loc o masă comună. Între 1 decembrie şi 15 ianuarie,
parohia organizează duminical
10.11: Din cauza vremii schimbătoare, picnicul proiectat a fost transformat
colecte speciale, pentru completarea
într-o masă comună care a avut loc la sala adiacentă bisericii. Invitaţi de
stocului de lumânări şi alte
onoare au fost domnul Consul general Marius Dragolea şi soţia. Dl. Consul
cheltuieli. Pentru donaţiile care
general a donat bibliotecii parohiale cărţi româneşti şi DVD-uri cu piese de
depăşesc în valoare $20, pentru care
teatru româneşti.
doriţi chitanţă, vă rugăm să vă
23-24.11: Preotul paroh, lector dr. Doru Costache, a participat la conferinţa adresaţi în prealabil
Hermeneutics and the Authority of the Bible, organizată la Australian National dnei. Angela Kalafatis (casier).
University (Canberra) de către Australasian Theological Forum. A prezentat
prelegerea cu titlul ‘Reading the Scripture with Byzantine Eyes: The Herme-
neutical Significance of St Andrew of Crete’s Great Canon’ redacţia:
pr. dr. Doru Costache
concepţie grafică şi
tehnoredactare:
George Roca (Sydney)
Pentru slava lui Dumnezeu sfântului altar în perioada postului şi a
sărbătorilor Crăciunului.
* Prea Sfinţitul Dr. Damaschin Coravu,
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a donat * Familia Bunescu a donat o cantitate de Adresa bisericii:
şi anul acesta parohiei calendare bisericeşti becuri pentru uzul bisericii. 64 Linthorn Ave,
(în număr de cincizeci)
* Doamna Dumitra Popescu (Tanti Mica) Croydon Park,
* Familia Costea a donat o cantitate de a donat prescurile necesare pentru sfânta NSW 2133.
lumânări de ceară curată, pentru uzul împărtăşanie. phone: (02) 9642 02 60