<coperta 1> <titlu> FAUST </titlu> </coperta 1> Johanne Wolfgang Goethe <titlu> Faust </titlu> tragedie În româneşte de Lucian Blaga

Prefaţă de Tudor Vianu Editura de Stat pentru literatură şi artă Bucureşti 1955 Responsabil de carte: S. Gredinger Tehnoredactor: S. Alexandrescu-Toscani Corector: P. Stoica Dat la cules 27.03.1955. Bun de tipar 08.07.1955. Tiraj 25.100 exemplare. Hârtie semivelină satinată de 65 gr./m.p. Ft. 840X1080/32. Coli ed. 23.42. Coli de tipas 17. Ediţia I. Comanda 965. Planşe tiefdruck 17. A. Nr. 06509. pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 83-21 = R. Tiparul executat sub com. nr. 1266 la Combinatul Poligraful Casa Scânteii „I.V.Stalin”, Bucureşti – R.P.R.

Pagina 5 <titlu> PREFAŢĂ Poemul dramatic Faust de Goethe este una din operele cele, mai reprezentative ale epocii care a pregătit prăbuşirea feudalităţii şi absolutismului, a trăit marea revoluţie din Franţa şi a văzut, limpezindu-se din încercările acelui timp, zorile unei lumi în care se lămureşte un alt sens al existenţei omeneşti, adică a epocii întinse peste ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea şi peste cele dinţii ale secolului următor, întocmai ca Orestia lui Eschil, ca Divina Comedie & lui Dante sau ca dramele lui Shakespeare, opere deopotrivă ale unei mari răscruci, când crugul lumii se întoarce şi înţelesuri noi se încheagă, Faust al lui Goethe

concentrează în sine experienţele cruciale şi concluziile unei perioade din istoria lumii. Această semni ficaţie a poemului său, Goethe a obţinut-o aducând în scenă oameni vii şi întâmplări mişcătoare sau zguduitoare, apoi o întreagă lume de alegorii şi simboluri, capabile să încline fruntea cea mai gânditoare. Multele reflecţii trezite de poemul numit de Goethe „o tragedie" se desprind dintr-o expunere dramatică în care meditaţia se amestecă cu dialogul realist, lirismul cu umorul, frumosul clasic cu fantasticul şi cu grotescul medieval. Puţine sunt operele literaturii care să fi introdus în ţesătura lor un tezaur mai mare de motive, de tonuri, o figuraţie mai numeroasă, ritmuri atât de variate, o limbă la fel de bogată, atâtea imagini şi atâtea idei, mai multă artă şi mai multă ştiinţă. Poemul lui Goethe înlănţuie şi târăşte pe cititorii lui, alcătuieşte pentru fiecare din aceştia o experienţă esenţială a vieţii, îl robeşte cât timp îl parcurge şi produce neîncetata dorinţă de a-1 relua şi de a-1 gândi din nou. Marea complexitate a acestui poem şi rolul pe care-l poate juca în viaţa intelectuală a oricui cer o călăuză. Paginile de faţă, dorind să se facă utile cititorilor, îşi propun să grupeze din nou rezultatele mai de seamă ale cercetării mai vechi, dar să şi adauge lămurirea acelor semnificaţii devenite mai clare omului de azi. Faust este drama unui învăţat din epoca reformei lui Luther, căruia ştiinţa vremii nemaifiindu-i îndestulătoare, încearcă practicile zadarnice ale magiei şi încheie, în cele din urmă, un pact cu spiritul răului, cu Mefistofel, legându-se cu preţul sufletului său pentru a obţine fericirea ca voluptate, ştiinţă şi putere. Faust este deci un rebel împotriva ordinii morale existente. Tema este străveche şi trebuie urmărită, pentru a o înţelege în întruparea dată de Goethe, de-a lungul întregului trecut al omenirii. Pentru că au existat totdeauna antagonisme sociale, lupte de clasă, prăbuşiri ale câte unei orânduiri, forme noi ale societăţii omeneşti, înlocuind cu violenţă pe cele anterioare, motivul rebeliunii este unul din cele mai vechi ale literaturii. Comentatorii îl fac să înceapă cu lupta giganţilor şi a titanilor împotriva feluritelor dinastii zeieşti. Unuia din titani, lui Prometeu, îi consacră Goethe un poem, rămas de altfel neter minat, tocmai în epoca în care se situează şi începutul compunerii lui Faust. Acesta este însă un rebel asociat cu spiritul răului, cu diavolul, ceea ce ne duce la altă tradiţie. Noul motiv nu putea apărea în antichitatea elină, unde deosebirea dintre

spiritul binelui şi al răului nu era cunoscută, unde puterile supranaturale nu erau grupate în jurul celor doi poli ai valorificării morale. Vechile popoare ale Orientului şi-au reprezentat întâi un spirit al răului, egiptenii pe Typhon, indienii pe Civa, perşii pe Ahriman (opus lui Ormuz). Evreii primesc această reprezentare în timpul exilului babilonic, când încep săşi închipuie existenţa unor spirite rele, conduse de Asmodeu. O veche legendă evreiască, reprodusă de scrierea intitulată Predicatorul Solomon, îl arată pe acesta furând diavolului Adramelech „piatra înţelepţilor". Adramelech îl adoarme însă pe Solomon, îl duce în pustiu şi, după ce azvârle piatra înţelep ţilor în mare, guvernează în numele lui. Dar vrăjitorii vor să-şi procure din nou piatra înţelepţilor; ei îl invocă pe diavol şi fac cu el un pact, semnat cu propriul lor sânge. Astfel apare în istoria literaturii motivul pactului cu diavolul. Acest motiv a revenit adeseori de atunci în legendele creştinismului antic şi medieval. Una din ele stă în legătură cu personalitatea lui Simon Magul, a cărui nefericită reputaţie transmisă prin Faptele apostolilor (capitolele 8 9,24), provenea din încercarea nesăbuită de a cumpăra cu bani pe apostoli, în focul luptelor duse la Roma în sânul primelor comunităţi crestele, între creştinii petriniani şi cei pauliani, adică adepţii sfinţilor Petru si Pavel, Simon Magul devine un simbol al acestora din urmă, văzut din unghiul celor dintâi, în aşa-zisele „Clementine", legendele atribuite romanului Clemens din secolul al II-lea al erei noastre, prin Simon, autorul vrea să figureze pe Paul, acuzat de pro-petrinieni de impostura de a se fi introdus în comunitatea creştinilor, simulând o viziune a lui Isus şi uzurpând demnitatea de apostol cu scopul ascuns de a reintroduce păgânismul. Legenda povesteşte cum prin vrăjitoriile lui, învăţate de la spiritul răului, Simon ajunge la Roma şi încearcă să se înalţe la cer în faţa lui Nero, dar un singur cuvânt al lui Petru îl prăbuşeşte. Figura lui Simon Magul apare mai apoi şi în ciclul de legende gnostice, numite „Recognitiones", unde, printre altele, ni se povesteşte de însoţirea lui Simon cu Elena, regina Spartei, cauza războiului dintre greci şi troieni şi despre naşterea unui copil din această unire: episoade care vor reveni în Faust al lui Goethe, deşi nu pe calea unei influenţe directe, ci prin intermediul cărţilor germane poporane, despre care ne vom ocupa în curând. Până a ajunge la acestea, se cuvine însă a mai aminti alte câteva figuri legendare ale unor rebeli aliaţi cu diavolul, apăruta în

creştinismul antic. Unul din ei este Cyprian din Antiohia, a cărui legendă este consemnată într-un manuscris grec din a II-a jumătate a secolului al IV-lea, prelucrată şi versificată apoi de împărăteasa bizantină Eudokia. Aceeaşi legendă apare, în fine, în renumita colecţie a Vieţii Sfinţilor, în Legenda aurea. După acest din urmă izvor, Cyprian râvneşte pe fecioara creştină Justina şi, în acest scop, se aliază cu de monii, dar virtutea credinţii anulează puterea demonilor şi, faţă de aceste dovezi, Cyprian se converteşte, devine episcop şi suferă martiriul în timpul împăratului Decius. Este deci o povestire edificatoare, cu scop propagandistic. Şi-a adus aminte de ea şi a folosit-o într-o epocă de recrudescenţă obscurantistă, în epoca contrareformei, poetul spaniol Calderon, în drama sa: Magul făcător de minuni (1637). O altă figură a unui rebel aliat cu demonul este Theophilus din Adana, eroul unei legende din veacul al Vl-lea, adesea prelucrată în evul mediu, în care eroul, fostul econom al bisericii din Adana, în Cilicia, semnează un pact cu diavolul, în schimbul făgăduinţii de a-l repune în vechiul său loc, dar este cuprins de remuşcări şi izbuteşte până la urmă să anuleze pactul criminal. Figuri de oameni însoţiţi cu demonul sau demonizaţi au apărut mereu în epocile de credinţă obscurantistă. Numărul lor s-a înmulţit în evul mediu. Vom aminti dintre aceştia pe Merlin, vrăjitorul din romanele ciclului breton, sau pe Robert Dracul (Robert le Diable) dintr-o povestire din secolul al XIII-lea, a cărui legendă a readus-o în actualitatea literară, acum un secol şi mai bine, textul lui Scribe şi muzica de operă a lui Meyerbeer. Au trecut apoi în evul mediu drept vrăjitori, aliaţi cu dracul, papii Silvestru al II-lea şi Paul al II-lea ca şi filozoful scolastic Albertus Magnus sau chiar Roger Bacon. Resentimentul popular, neluminat încă de raţiune, atribuia deci unei alianţe demonice originea puterii care-i uimea pe contemporani sau care-i făcea să sufere. * Chiar într-o epocă bogată prin atâtea progrese ale raţiunii, cum a fost aceea a Renaşterii şi a Reformei, credinţele superstiţioase, de felul celor de mai sus, nu dispăruseră cu totul. Existau încă vrăjitori în secolul al XVI-lea german şi credinţa în demoni era atât de răspândită, încât nici Martin Luther, iniţiatorul Reformei, nu era liber de ea. Chiar învăţaţi ai vremii, ca Paracelsus şi Agrippa von Nettesheim, practicau magia şi susţineau că datoresc acesteia succesele lor ca medici, în această atmosferă se constituie legenda lui Faust, consemnată

în mai multe cărţi poporane. Deşi nu se poate stabili o legătură directă între autorii cărţilor poporane despre Faust şi vechile legende ale lui Simon, Cyprian şi Theophilus, se poate totuşi spune că aceştia sunt precursorii lui Faust. În circulaţia mondială a motivelor literare un fenomen de care ştiinţa folclorului trebuie să ţină seama motivul rebeliunii şi acel al dobândirii cunoaşterii şi puterii pe alte căi decât cele naturale este dintre cele mai vechi şi a revenit în toate epocile de obscurantism şi superstiţie. Legenda lui Faust se situează pe linia de dezvoltare a acestui motiv. Pe de altă parte, prin efectul acelor contaminări, de asemeni recunoscute şi descrise adeseori de ştiinţa folclorului, amănunte ale fabulaţiei aparţinând vechilor legende, transmise prin tradiţie orală seculară, au putut apărea în legenda mai nouă a docto rului Faust. Dar pentru a ne explica modul în care s-a format această legendă, trebuie să ţinem seama, în primul rând, de amintirile contemporanilor care, 1-au văzut pe Faust în carne şi oase, căci eroul cărţilor poporane şi al tragediei lui Goethe corespunde unei personalităţi istorice; el a trăit cu adevărat în Germania, la sfârşitul veacului al XV-lea şi primele decenii ale veacului al XVIlea, între 1480 şi 1540. Se crede chiar că se poate preciza locul naşterii sale la Knittlingen (în Saxonia) şi al morţii, la Staufen în Breisgau. Un cercetător german, Alexander Tille, a publicat în 1900 un volum forte, cuprinzând, toate izvoarele memorialistice şi legendare ale mitului faustic, Die Faustsplitter in der Literatur des sechzehnten bis achtzehnten Jahrhundert nach den ältesten Büchern herausgegeben von Alexander Tille, Berlin, 1900. (Motivul faustic în literatura secolelor şaisprezece-optsprezece, după cele mai Vechi izvoare, de Alexander Tille Berlin, 1900). Cercetătorii care au dorit să explice geneza legendei faustice au găsit în această vastă publicaţie a izvoarelor aproape tot ce era necesar lucrării lor. Unul dintre aceştia, Kuno Fischer, autorul unuia din cele mai cunoscute comentarii faustice (Goethes Faust, 4 voi. 1902), a stabilit patru centre prin care s-au transmis ştirile despre doctorul Faust, vrăjitorul atât de uimitor pentru toţi contemporanii lui. Unul dintre aceste centre este chiar Wittenberg, capitala Reformei. Astfel, într-un catalog al Universităţii din Wittenberg este trecut, sub data de 18 ianuarie 1518, numele unui Johannes Faust (din Mühlberg). Melanchton, unul din capii Reformei, pare să-1 fi cunoscut, căci povestirea lui, trans misă de Johannes Manlius (Mennel), autorul unei culegeri de

anecdote, Locorum communium collectanea, 1562, vorbeşte despre un aventurier, Johannes Faust, care apare la un moment dat în Wittenberg şi se laudă cu unele isprăvi vrăjitoreşti, de pildă cu aceea de a fi determinat victoria trupelor imperiale în Italia sau de a fi zburat la Veneţia şi de a se fi prăbuşit apoi. Din acest izvor se inspiră şi alte povestiri ulterioare până la începutul secolului al XVII-lea. Alt centru al difuzării ştirilor despre Faust îl constituie localităţile Rinului de sus. Printre acestea, este semnalat la Basel, unde Johann Gast pare a fi prânzit cu el, după cum povesteşte în Sermones convivales, 1548. Oaspetele dăduse bucătarului să-i prepare nişte păsări ciudate şi se aşezase la masă cu un câine, care la un moment dat a luat figură omenească. Povestirea lui Gast conţine deci şi elemente legendare şi nu poate fi considerată ca un pur izvor memorialistic. Elemente legendare conţine şi tradiţia din Lipsea, unde în renumita „pivniţă Auerbach", păstrată până în zilele noastre, se văd două picturi, datate din 1525, care îl reprezintă pe Faust petrecând cu studenţii şi călărind pe un butoi cu vin, precum şi versurile care însoţesc tabloul: „Doktor Faust zu dieser Frist Aus Auerbachs Keller geritten ist Auf einem Fass mit Wein geschwind, Welches gesehen viei Mutterkind. Solches durch seine subtile Kraft gethan Und des Teufels Lohn empfangen davon." # (Doctor Faust în această vreme A călărit ieşind din pivniţa Auerbach Pe un butoi plin cu vin, Faptă văzută de mulţi inşi. A făcut aceasta prin forţa lui subtilă Şi a binemeritat de la dracu.) După cum s-a putut stabili, circiuma Auerbach a fost clădită însă în 1530, aşa încât datarea din 1525 s-a făcut ulterior de către un pictor care figura o legendă şi mai este nevoie s-o spunem? nu de cineva care asistase la eveniment. Mai vrednice de crezare sunt deci ştirile provenind din Erfurt şi Würzburg. In primul din aceste două oraşe 1-a văzut, în septembrie 1513, umanistul Conradus Mutianus (Mudt), care într-o scrisoare către Heinrich Urbanus vorbeşte cu dispreţ despre aventurierul lăudăros, întâlnit într-o circiumă, vrednic să fie pedepsit, desigur pentru absurdele superstiţii răspândite în popor. Cu aceeaşi

mânie vorbeşte clericul Johannes Trithemius (Tritheim) din Würzburg într-una din scrisorile, adunate în Epistolae familiares, 1507, adresate matematicianului Virdung, care întrebase de un vrăjitor şi expert în multe ştiinţe, aşteptat cu nerăbdare să apară în Hasfurt. Trithemius povesteşte cum, cu un an mai înainte, pe când trecea prin Gelnhausen i se vorbise de un vrăjitor, prezent atunci în localitate. Acesta auzind însă că Trithemius doreşte să-1 vadă, se grăbise să dispară. Clericul nu putu afla decât că vrăjitorul se lăuda a cunoaşte atât de bine operele lui Plato şi Aristoteles, încât dacă acestea ar fi dispărut, el le-ar fi putut reconstitui în întregime. La Würzburg se lăudase că poate să săvârşească toate minunile lui Isus, că este cel mai desăvârşit dintre alchimişti şi că poate satisface orice dorinţă omenească. Trithemius văzuse şi un fel de carte de vizită a vrăjitorului, cu următorul cuprins: Magister Georgius Sabellicus, Faustus junior, fons necromanticorum, astrologus, magus secundus, chiromanticus, aeromanticus, pyromanticus, in hydra arte secundus. Acest document care zugrăveşte bine personajul: un impostor are nevoie de unele explicaţii, încercate de istoricii literari. Nu vom insista, în această rapidă schiţă, asupra lor. Ne interesează mai degrabă concluzia scrisorii lui Trithemius: „Aceasta este scrie el ceea ce îţi pot spune cu deplină siguranţă despre omul pe care îl aştepţi cu atâta curiozitate; nu vei găsi în el un filozof, ci pe un nebun vanitos şi insolent. Acest palavragiu şi înşelător ar trebui să primească o pedeapsă corporală, pentru a face să înceteze odată lăudăroşeniile lui criminale şi duşmane bisericii". Deşi calitatea morală a personajului nu putea provoca îndoieli, epoca era în unele privinţe atât de înapoiată, încât, în 1536, eruditul Joachim Camerarius îl întreabă pe consilierul Daniel Stiber din Würzburg ce gândeşte Faust despre situaţia politică la începutul războiului dintre Carol al V-lea şi Francisc I al Franţei. Tot astfel, Philipp von Hutten, plecând spre Venezuela pentru a căuta aur, îi cere lui Faust o consultaţie relativă la succesul probabil al expediţiei lui şi, într-o scrisoare din 1540, confirmă fratelui său adevărul prezicerilor lui Faust. * Am citat, folosind rezultatele cercetărilor mai vechi, numai câteva din izvoarele contemporane cu Faust; deştul totuşi pentru a vedea cu ce trăsături a fost transmisă figura acestuia cărţilor poporane care încep să apară încă de la sfârşitul vea-

cului al XVI-Iea. Cea dinţii dintre acestea, publicată în 1587 la Frankfurt pe Main, este o tipăritură a librarului Johann Spiess. Lungul ei titlu ne asigură că scrierea a fost alcătuită pentru a servi ca exemplu teribil tuturor orgolioşilor şi ambi ţioşilor abătuţi de la dreapta credinţă. Cartea a avut mai multe ediţii, a fost prelucrată în versuri şi tradusă în limbile olandeză, engleză şi franceză, în 1593 i-a urmat o a doua parte, atribuită unui Christoph Wagner. Publicaţia aceasta alcătuieşte materialul brut al poemului lui Goethe. Johann Faust ne este înfăţişat ca un fiu de ţărani din Roda, lingă Weknar, trimis pentru învăţătură înaltă Ia Wittenberg. Cum avea „o minte capabilă să înveţe iute, cu aptitudini şi înclinări pentru studii'1, devine doctor în teologie, împrietenindu-se cu tot soiul de oameni uită scripturile şi porneşte la Cracovia, pentru a studia magia. Este indicată pasiunea cunoaşterii, foarte puternică în sufletul lui Faust: „a dobândit aripi de Wiltur, şi a vrut să cerceteze toate temeiurile cerului şi ale pământului". Înapoiat la Wittenberg, el invocă pe diavol, pe Mephostophiles1 care-i apare îmbrăcat ca un călugăr: accent anticatolic, caracteristic pentru epoca Reformei, în care ne găsim. Faust încheie un pact cu Mephostophiles, pe o durată de douăzeci şi patru de ani, prin care cel dintâi se leagă să abjure credinţa şi să-şi cedeze sufletul, iar cel de-al doilea să-i ofere lui Faust toate puterile spiritului şi împlinirea tuturor dorinţelor sale, Autorul cărţii poporane este conştient că ne aflăm în faţa unui caz de rebeliune titanică: „Această lepădare de credinţă nu este altceva decât trufie, deznădejde, blestem şi lipsă de măsură, ca aceea a uriaşilor, despre care au povestit poeţii: cum au îngrămădit munţii unul peste altul şi au pornit război împotriva Domnului, sau ca a îngerului rău, care s-a opus Domnului şi a fost prăvălit din pricina răutăţii şi a trufiei lui. Deci cine vrea să se înalţe prea sus, acela se prăbuşeşte adânc". Totuşi, trufia lui Faust este mai mult intelectuală. Ca om al Renaşterii, pasiunea cunoaşterii <nota> Numele de Mepliostophilcs, devenit mai târziu Mefistofeles pare a veni de la grecescul mephotophiles = acel care nu iubeşte lumina sau după o altă ipoteză, de la mephaustophiles = acel care nu-l iubeşte pe Faust. </nota> este puternică în Sufletul lui Faust. În momentul semnării

pactului, el spune: „Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită". Opt ani rămâne Faust la Wit tenberg, în tovărăşia lui Wagner, discipolul lui, şi a lui Mephostophiles, care îi împlineşte toate dorinţele şi-l face să audă o muzică minunată, ori de câte ori îl încearcă vreo remuşcare. Faust doreşte să se căsătorească, dar diavolul îi refuză căsătoria, făgăduindu-i însă alte şi cele mai frumoase femei, „aşa încât inima îi tremură de bucurie", în convorbirile sale cu Mephostophiles, Faust află tainele în legătură cu cerul şi iadul, şi despre căderea lui Lucifer. În soarta acestuia, Faust recunoaşte pe a sa şi plânsul căinţii îl podideşte. Află apoi secretele despre originea şi orânduirea lumii, despre mersul planetelor, despre chipul cum se produc anotimpurile, despre însuşirile elementelor. Ştiinţa cosmologică a lui Mephostophiles este însă aceea a antichităţii, a sferelor cereşti; noile descoperiri ale lui Copernic nu o îmbogăţiseră cu nimic. Prin toate aceste învăţături, Faust devine totuşi un mare mate matician, capabil să prezică fenomenele astronomice şi meteo rologice şi să calculeze datele calendaristice. Atunci începe călătoria lui Faust, sub conducerea lui Mephostophiles. La Roma, eroul admiră strălucirea palatului papal şi rămâne trei zile şi trei nopţi acolo, făcându-i papei tot felul de farse, „spre înveselirea poporului luteran", după cum observă unul dintre comentatori. La Constantinopol, cei doi călători se înfăţişează sultanului, Mephostophiles îmbrăcând, în această împrejurare, costumul şi podoabele papei. Ajung astfel la curtea împăratului (Carol al V-lea). Împăratul doreşte să vadă un alt stăpânitor al lumii deopotrivă cu el şi Mephostophiles îl vrăjeşte pe Alexandru cel mare şi pe soţia lui. Înainte de a părăsi curtea împăratului, Mephostophiles săvârşeşte o farsă, făcând să-i crească unui curtean, care dormea, o pereche de coarne. Ajung astfel la curtea contelui de Anhalt, căruia i se înalţă, prin vrăjitorie, un castel pe o înălţime din preajmă. O grădină feerică răsare în jurul castelului, asemănătoare aceleia pe care, după legendă, Albertus Magnus o făcuse să apară la Colonia cu prilejul unei vizite regale. Focuri de artificii ţâşnesc din toate părţile. Butuci de viţă, încărcaţi cu struguri, cresc dintr-o masă. Dacă autorul cărţii poporane alege aceste etape ale călătoriei lui Faust şi

şi aceasta. sultanul un duşman al creştinătăţii. unde vrăjitoriile lor se execută cu umor împotriva gazdelor. Nu mai avea de trăit decât o lună. care în curând va dispărea împreună cu mama sa. Un bătrân şi evlavios medic încearcă să-l aducă în drumul drept pe eroul rătăcit. Faust îmbătrânise acum. împrejurarea provine din resentimentele luteranului. fără ca semnificaţia adâncă a povestirii să se schimbe. a lui Widman. unul dintre studenţi îşi exprimă dorinţa s-o vadă pe Elena. la Frankfurt şi Lipsea. În 1802. de data aceasta numai lui Faust. urmează alte versiuni. cu ediţii succesive până în 1726. Faust şi Mephostophiles se înapoiază la Wittenberg. Studenţii sunt covârşiţi de farmecul iubirii. Justus Faustus.Mephostophiles. O ultimă prelucrare apare sub pseudonimul „em christlich Meinender" (un creştin). prin vrăjitoriile lui Faust. împăratul (Carol al V-lea) conducătorul detestat al contrareformei. în 1674. îşi ia rămas bun de la prieteni şi de la discipoli. iar contele de Anhalt un calvinist. care îi rezistă. în legătură cu această semnificaţie se va produce însă fapta creatoare a lui Goethe. Aceasta este versiunea pe care a cunoscut-o Goethe încă din. Elementele naturii par a fi intrat în răscoală şi. în 1725. Din însoţirea lor se naşte un copil minunat. la fel de rău văzut în cercurile luterane. Goethe împrumută de la biblioteca din Weimar povestirea lui Pfitzer. dar intervine Mephostophiles care obţine o întărire a pactului. printre fulgere şi tunete. este necesar să stabilim câteva din etapele cele mai de seamă ale dezvoltării legendei în creaţia cultă şi scenică. remuşcarea îl cuprinde şi. apare în adevăr. Călătoria durase şaisprezece ani. pentru care papa era un adevărat anticrist. Elena apare încă o dată. La un banchet studenţesc. După cartea poporană din 1587-1590. după cum ne informează scriitorul în Poezie şi adevăr. De altfel. plin de durerea crimelor sale. la Hamburg în 1599. un medic din Nürnberg. Versiunea lui Pfitzer conţine episodul iubirii Iui Faust pentru o frumoasă fată din popor. pe care o ţine mai multe luni la sine. publicată la . adică într-un moment înaintat al redactării poemului. Copilăria lui. Până a ajunge s-o precizăm. fiecare dintre prelucrările succesive ale legendei primitive posedă caracteristicile ei tematice. a lui Pfitzer. dar într-una din nopţile următoare. * O traducere engleză a cărnii faustice poporane. Faust coboară în iad.

deşi acesta pare a nu fi luat cunoştinţă de tragedia lui Marlowe. făcându-i farse unuia din ei. Elena i se arată încă o dată lui Faust şi un farmec nespus îl covârşeşte: „îmi dai cu sărutarea ta eternitatea". Monologul iniţial aminteşte pe acel al eroului lui Goethe. supunându-le cu violenţă exploatării lor. în zadar o voce internă îl îndeamnă: „întoarce-te către Domnul". ca şi eroul cărţii poporane. Mefistofel îi dăruieşte o carte. Un bătrân încearcă să-1 aducă la dreapta credinţă. La început. unde se amestecă în conflictul dintre papă şi antipapă. prin îndrăzneala şi intensitatea pasiunilor. şi sfârşită printr-o moarte violentă. în scurta lui carieră. a ducelui de Guise. Această traducere este probabil izvorul tragediei lui Cristopher Marlowe (1564 1593). Faust. îi vrăjeşte pe Alexandru şi pe Dariu. cu unele interpolaţii. exterminatorul hughenoţilor în noaptea de pomină a Sfântului Bartolomeu. Tragica history of life and death of doctor Faustus (Istoria tragică a vieţii şi morţii doctorului Faustus). într-o călătorie prin lumea largă. a elementelor şi a demonilor. ale cărei semne au proprietatea să-l înzestreze cu putere asupra aurului. să coboare în adâncimile pământului. reprezentată în 1594 şi publicată. Titanismul lui Marlowe este o expresie a epocii reginei Elisabeta. Faust este prezentat ca un savant dezgustat de ştiinţa vremii şi care cere lumini şi putere nouă magiei. să se învăluiască în nori. care l-ar fi putut duce la rug. a lui Faust. când aventurierii englezi străbat mările şi continentele îndepărtate. Faust vrea să oprească timpul în loc. cuceritorul mongol. răspunsul lui Faust este al trufiei: „Nu! Domnul nu te iubeşte. La un banchet studenţesc o face să apară pe Elena. În faţa împăratului. Mefistofel intervine pentru a întări din nou pactul. înto vărăşită de o reputaţie de ateism. reprezintă un caracter admirat în vremea lui. Cristopher Marlowe este unul din cei mai înzestraţi contemporani ai lui Shakespeare şi acela care-1 aminteşte mai de aproape prin patosul lui tragic. să se ascundă sub dealuri. titanul lui Marlowe. Domnul tău este propria-ţi voinţă". Când ceasul din urmă îl ajunge. Marlowe a dotat scena engleză cu mai multe caractere titanice: a lui Tamerlan. Mersul acţiunii în tragedia lui Marlowe aminteşte până la un punct pe acel al cărţii poporane germane.şi munţi. ca şi ceilalţi titani ai lui Marlowe. adică după moartea autorului. în 1604.Frankfurt. vrăjitorul german. să . ajunge la Roma. Fără a avea o legătură directă cu aceste împre jurări. apare în 1592. care îi propune un pact pentru o durată de douăzeci şi patru de ani. Este invocat Mefistofel.

ca şi cartea poporană germană. Trupele germane de actori rătăcitori o introduc în repertoriul lor şi o reprezintă în tot decursul secolului al XVII-lea şi al XVIII-lea. Reprezentaţia are loc şi la Frankfurt. Faust este pierdut. O reprezentaţie a tragediei lui Marlowe este semnalată la Dresda. Dorinţe zadarnice! Orologiul bate ceasul ineluctabil. Pierdut e Faust. Rolul epocal al lui Lessing în istoria literaturii germane este. arată simpatie titanului ahtiat de cunoaş tere. creşterii menită. menind pe eroul sau pierderii şi damnaţiunii. oameni iscusiţi: Să nu râvniţi la cele ce-s oprite. Corul intonează: # „Mlădiţa. s-a răpus Şi laurii lui Apoloh pe fruntea Cea înţeleaptă-i pârjoleşte focul. în 1626. în versiunea lui Marlowe. dar este sigur că acel care a supus-o unei evoluţii hotărâtoare şi i-a dat o semnificaţie cu totul deosebită de aceea a cărţilor poporane şi a lui Marlowe. în 1741 şi 1742. la o reprezentaţie a tragediei lui Faust pe scena teatrului de păpuşi. a fost Lessing. Cugetaţi căderea-i Ce ne învaţă. când Goethe nu se născuse. acela de a o fi eliberat de influenţa clasicismului francez. el face totuşi o concesiune eticii religioase a vremii. Pe cel adânc. îl duce adâncimea Să creadă că mai mult e-n stare-a face Decât ce e îngăduit de Domnul. Şi cu toate că poetul englez. pe la începutul secolului al XVII-lea. într-o vreme .se piardă în ocean. între Faust al lui Marlowe şi cel al lui Goethe. vrea să aibă deci un sens moralizator. adeseori înfăţişată în diferite centre culturale ale Germaniei. pentru care se alcătuise o nouă versiune. Actori englezi duc legenda în Anglia şi o readuc în Germania." Tragedia lui Marlowe. ca expresie a absolutismului. Tema faustică a ispitit pe mai mulţi scriitori ai secolului al XVIIIlea. printre altele. după credinţa metempsihozei. după înapoierea de la Frankfurt. ca om al Renaşterii. unul din cei mai de seamă îndrumători ai literaturii germane în epoca luminilor. să emigreze cu sufletul. când era student la Lipsea. în trupul unui animal. Motivul faustic s-a transmis în Vremea aceasta prin menţinerea lui pe scenă. trec două sute de ani. iadul îl înghite. Este sigur însă că Goethe a asistat. şi în 1767.

îl susţineau teoretic şi îl propuneau ca exemplu. a dat armare înclinaţiei şi pasiunii de a cunoaşte. Când se înapoiază la . În ultima clipă a vieţii lui Faust. Manuscrisele definitive s-au pierdut însă. o adevărată temă shakespeariană. faţă de toţi predecesorii lui. din 1759. adâncind însă mai departe semnificaţia vechii legende şi punând-o de acord cu unele din aspiraţiile capitale ale omenirii. încă de pe când era copil. a trebuit ca puterea eticii . deci anul 1769. în frunte cu Gottsched. după cum mărturiseşte într-o scrisoare din 1767. divinitatea n-a dăruit omului cel mai nobil dintre instinctele sale. ci mântuirii. Lessing este cel dintâi care nu mai meneşte pe Faust damnaţiunii. Lessing s-a dedicat acestei lucrări în două răstimpuri ale carierii sale. actuale şi astăzi. trebuie să constatăm că. Faust este deci mântuit pentru că. Faust al lui Lessing este deci unul din roadele iluminismului german şi temelia pe care Goethe va clădi. în a 17-a scrisoare asupra literaturii (Litteraturbriefe). dar o voce cerească răspunde: „Nu triumfa! N-ai învins umanitatea şi ştiinţa. într-unul din articolele sale de critică literară. în toate rătăcirile şi greşelile sale. opera a fost terminată cu câteva luni înainte de moartea autorului. Tânărul care citise. diavolul strigă: „Este al meu".religioase să slăbească. suficiente totuşi pentru a aprecia inovaţia lui Lessing în istoria. * Faust de Goethe este rezultatul uneia din cele mai lungi elaboraţii pe care le cunoaşte istoria literară. când a fost publicată şi a doua ei parte. pe aceea engleză a lui Shakespeare. a cărţii poporane faustice. Pentru a găsi această nouă soluţie vechii legende. începută în anii primei tinereţi. Goethe indică drept an al începutului lungii compuneri al douăzecilea al vieţii: sale. după cum o dovedeşte legenda lui Faust. el opune influenţei franceze. în 1758 şi în 1767-68. către prietenul său Behrisch. Era pe atunci student la Lipsca. Trecând peste amănuntele chipului în care acţiunea se dezvoltă. seculară a motivului.în care alţi scriitori. şi cercetătorul actual nu mai are la dispoziţie decât câteva fragmente postume. pentru a-1 face nenorocit în eternitate". mai apropiată de spiritul german. Scriitorul aminteşte propria lui încercare de a dramatiza această temă. în 1832. versiunea din 1728. Uneori întârzie în circiuma Auerbach. se gândeşte să-i folosească tema într-un poem dramatic. o dată cu ascensiunea burgheziei raţionaliste a vremii.

scena plimbării până la apariţia lui Mefistofel şi alte episoade mai mici. în 1808. După mai bine de doisprezece ani. Este vremea aşa-zisei Sturm-und-Drangperiode. Această operă va . îşi formează un laborator prevăzut cu toate aparatele şi unel tele necesare unui alchimist şi încearcă să producă liquor silicum. unde pornise pentru continuarea studiilor. poate să apară prima parte. modificată în forma ei şi îmbogăţită. o pietistă. când librarul Cotta îi cere o nouă ediţie a operelor sale. Citeşte pe medicii şi magicienii Renaşterii germane. face descoperirea evului mediu germanic în marea catedrală a oraşului. într-o copie străină. este reluată şi dusă la sfârşit în 1825-1832. pierdut în manuscrisul lui original şi regăsit.Frankfurt cade sub înrâurirea domnişoarei von Klettenberg. A doua parte a poemului. trecută în forma unui început de realizare în 1799. Se încheagă atunci prima versiune a lui Faust". după ce compusese romanul Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister. Se poate spune că Goethe a meditat şi a realizat poemul Faust. Când ajunge la Strassburg. dea lungul întregii sale existenţe literare. opera este reluată. Astfel se formează în 1788-1790 aşa-zisul Fragment. Ossian şi Shakespeare. pe Paracelsus şi pe Agrippa von Nettesheim. a lui Homer. Ideea de a compune un Faust este rodul aceleiaşi epoci. al doilea monolog al lui Faust. abia în 1887. în care poetul se consacră multor alte lucrări. un Mahomet. care-l publică. Aici se produce întâlnirea hotărâtoare cu Herder. schiţată încă din 1797. Din lumea acestora se ridică figura lui Gotz von Berlichingen şi din nou a lui Faust. este apoi părăsită şi după o lungă epocă. Au avut-o şi alţi tineri scriitori ai vremii. Goethe se consacră marelui său poem în anii 1773-1775. poetul îşi îmbogăţeşte opera cu Dedicaţie. apărut în al şaptelea volum al Operelor publicate de editorul Goschen. poetul îşi revede şi completează manuscrisul şi astfel. Prologul în teatru. licoarea capabilă să transforme toate metalele în aur. epocă în care literatura germană dobândeşte o nouă conştiinţă a specificităţii ei naţionale şi întreţine cultul originalităţii şi al titanilor. care-i aduce revelaţia poeziei Orientului. prieteni de-ai lui Goethe. un Prometeu. a tragediei în al optulea volum al Operelor. şi împreună studiază cărţi de alchimie. cu scene noi. un Klinger. După 1804. un Müller. de Erich Schimidt. dar mai cu seamă a poeziei populare şi a vechilor legende. opera capitală a vieţii lui. un Ahasverus. Din această vreme datează poemele realizate parţial. publicate de Cotta. aşa-zisul Urfaust. Prologul în cer. în timpul călătoriei în Italia. între 1797 şi 1801. un Lenz.

a unei prinsori făcute în cer. O plimbare. Wagner. care nu cunoaşte pasiunea nimicitoare a maestrului său. în tovărăşia lui Wagner. ci prin extinderea succesivă a experienţei i se pot. Dumnezeu a autorizat prezenţa diavolului. Tragedia lui Faust va fi deci realizarea pe pământ. campaniile napoleoniene. în condiţiile unei existenţe omeneşti. Dumnezeu e înconjurat de îngeri. menită să dovedească nobleţea aspiraţiei fundamen tale a omului în ciuda ispitirilor care-1 pot încerca. aşterne o alinare peste zbuciumul lui. Faust este un învăţat bătrân. Poemul lui Goethe nu se referă direct la aceste evenimente. bucuroşi de zilele de sărbătoare. pe care eroul îl reprezintă. se angajează o prinsoare între creator şi spiritul negaţiei. Deznădejdea lui Faust este atât de adâncă. caracteristic pentru spiritul Renaşterii. Este invocat deci spiritul pământului. când clopotele învierii opresc mâna sinucigaşului. dezvoltarea tehnicii şi revoluţia industrială. într-un elan spre universalitate. sădită în fiecare suflet omenesc. dar linia lor de dezvoltare a fost decisivă pentru formarea concepţiei poetului. aşa cum rezultă din soluţia dată vechiului motiv folcloric. încât se pregăteşte să-şi pună capăt vieţii.conţine deci rodul tuturor experienţelor sale ca om şi artist şi o icoană a întregii dezvoltări a societăţii moderne. Este ales Faust ca obiect al prinsoarei. drama propriu-zisă începe cu „prologul în cer". Mefistofel îşi râde de osteneala şi agitaţia zadarnică a oamenilor. Ştiinţa vremii nu i-a adus decât dezamăgiri. încrezător în năzuinţa spre adevăr. adresată martorilor trecuţi ai vieţii poetului şi după „prologul în teatru". semeţia lui Faust se prăbuşeşte. a spiritului negaţiei. dar şi cea mai largă îmbrăţişare a întregii naturi şi vieţi. ca un stimulent al acţiunii lor. Aspiraţiile învăţatului se completează cu acele ale omului. în care publicul este prevenit că nu se găseşte în faţa unei piese în sensul concepţiei teatrale a vremii. După o dedicaţie lirică. printre oamenii simpli. tipul învăţatului mediocru. pe lângă oameni. destăinui omului sensurile şi bucuriile cele mai înalte ale naturii şi vieţii în contrast cu Faust apare şcolarul lui. care proslăvesc frumuseţea creaţiei. ca un semn că nu prin practice magice şi dintr-o dată. apariţia socialismului utopic. Cerul e reprezentat în sensul credinţelor medie vale. dar în faţa teribilei lui arătări. Înapoiat în . Magia îi va deschide poate drumul către cunoaşterea secretelor lumii Faust nu doreşte însă numai cunoaşterea. în epoca în care s-au succedat revoluţia franceză.

Dar pentru că în dragostea care se naşte între ei. dar eroul priveşte cu repulsie către ele. Dimpotrivă. Faust descinde în regiunea „mumelor". Îi sunt oferite mai întâi lui Faust josnicele plăceri ale beţiei în pivniţa Auerbach. până în pragul împlinirii pactului încheiat. noi aspiraţii şi doruri au luat naştere. Când se trezeşte. iubirea i se înfăţişează lui Faust în arătarea graţioasă şi inocentă a Margaretei. reflexul inconsistent al Elenei se risipeşte. Este Mefistofel. incapabil să răspundă gravelor probleme ale statului asaltat de o criză financiară. noi năzuinţe. splendoarea creaţiei aprinde din nou în el dorinţa de viaţă. îndoita aspiraţie a lui Faust către cunoaştere şi viaţă. egoismul lui e învins. se afirmă o aspi raţie mai înaltă a sufletului. a cărui figură repetă pe plan umoristic. încât clipa va fi rugată să se oprească. Refugiaţi la vrăjitoare. Faust îşi pierde . încercând s-o cuprindă. al lui Valentin. un câine se strecoară alături de el. întreruptă de apariţia unui tânăr discipol. dar o găseşte în închisoare. Pactul prevedea luarea în stăpânire a sufletului lui Faust de către Mefistofel. cu mintea rătăcită. Se găsea în apropiere curtea împăratului indicat fără o altă determinare. acuzată de crima de pruncucidere. Ariei îi cântă. Dar ceea ce obţine Faust nu este decât reflexul Elenei. Urmează scena pactului. pentru a recunoaşte pe aceea a unui suveran absolutist. Experienţa plăcerii n-a învins sufletul lui Faust. Ca un alt Law. Sufletul lui se încinge însă de dorinţa posesiunii aceleia care întrupa armonia perfectă dintre spirit şi materie a lumii greceşti. făcând din Faust ucigaşul fratelui Margaretei. pentru a o aduce pe Elena. acolo unde se găsesc tiparele eterne ale realităţii. El aleargă să-şi ajute iubita. Mefistofel o retează. împăratul doreşte s-o vadă pe Elena. în noaptea Sfintei Valpurgia. Mefistofel se propune să găsească mijloacele de a birui greaua încercare a statului. lacom de plăcere. în momentul în care acesta îi va procura eroului o fericire atât de mare. înconjurat de bufoni. Dar când imaginea Margaretei i se arată din nou. Faust a fugit departe de locul în care a luat sfârşit tragedia Margaretei. trăindu-şi ultimele clipe. regina Spartei) cea mai frumoasă femeie care a trăit vreodată.camera de studiu. Este ca un ecou întârziat al dificultăţilor în care s-a zbătut Franţa în epoca minorităţii lui Ludovic al XV-lea şi a regenţei. eroul se lasă stăpânit de voluptate. dar destul de expresiv. în natura lui fecundă. Este cufundat într-un somn adânc şi regenerator Spiritele îl mângâie. Întinerit în bucătăria vrăjitoarelor.

Dar Faust o caută mereu pe Elena. într-o nouă noapte valpurgică. Veşmintele Elenei. Nu aspiră nici către glorie. pe Manto. Faust a ajuns la punctul cel mai înalt al înnobilării firii sale. unde regina greacă ar putea găsi linişte şi siguranţă. menit morţii timpurii. Euphorion. care. pe care Faust şi Mefistofel îl ajută să-1 învingă pe contra-împăratul . în Germania. care-l conduce în imperiul umbrelor. Elena se refugiază la Faust. din care ia naştere un copil minunat. când Euphorion prăbuşindu-se în zborul lui. întruparea splendorii corporale. pe înţeleptul centaur Chiron. Faust se trezeşte la atingerea pământului binecuvântat al Greciei. Dar cum Phorkias înspăimântă pe Elena şi pe însoţitoarele ei cu ameninţarea că Menelas se pregăteşte să le ucidă. împăratul. dacă acesta nu va fi îndrumat către însoţirea cu Elena. în aşteptarea soţului ei. ca altădată Orfeu pe Euridice. Homunculus deţine o ştiinţă întinsă şi el este acela care arată ca dorul îl va ucide pe Faust. întreabă de ea pe Sfinx.conştiinţa şi Mefistofel îl readuce în vechea lui cameră de lucru. unde demonii antichităţii s-au adunat pe pajiştele Tessaliei. Când se arată frumoasa Galateea. Faust doreşte să-1 răpească furiei elementelor. Dar înţeleptul Thales îl previne că viaţa nu poate lua forme statornice decât dezvoltându-se succesiv din elementul primar. cum îi propune Mefistofel. un homunculus (aşa cum i se atribuise altădată şi lui Paracelsus). un om de mici dimensiuni. ca un alt Ikar. Elena apare la Sparta. prin procedeele alchimiei şi ajutat de Mefistofel. Dar idila antică a iubirii cu Elena se sfârşeşte tragic. Atunci se produce însoţirea lui Faust cu Elena. fiica lui Esculap. exprimate şi în scrierile naturalistice ale poetului. El nu vrea să devină un stăpânitor de ţară. inspiră acest pasaj al poemului său. Homunculus doreşte să dobândească existenţă în lumea exterioară. care îi este prezentat ca un stăpânitor din nord. Eroul este deci transportat vrăjitoreşte în Grecia. Ideile transformismului. care trebuia să vie de la Troia. Mefistofel a luat hidoasa înfăţişare a lui Phorkias. pe o înălţime de munte. transformate în nori. a lui Menelas. Prin unirea cu Elena. oferindu-le ca jertfă zeilor. creează într-o fiolă o fiinţă vie. Găseşte aici pe Wagner devenit un reputat savant. din apa mării. ci către faptă. în zare se lămureşte un ţinut mereu inundat de apele mării. pentru a o răpi de acolo. Elena dispare în acelaşi moment. în stare să-şi satisfacă orice dorinţă. fiola lui Homunculus se sparge de carul ei şi creaţia artificială a lui Wagner se risipeşte în mare. îl transportă pe Faust în zbor. unde au apărut mai întâi germenii vieţii.

dispare cu totul la Goethe. Cu drept cuvânt putea spune Friedrich Engels. strecurându-se pe gaura cheii. patru femei bătrâne în veşminte cernite: Lipsa. Goethe a pus în el psihologia mai multor secole". se înalţă palatul lui. Mai întâi. al cărţilor poporane este un vrăjitor cu totul comun. Sub suflarea Grijii. a cărui dezvoltare am schiţat-o mai sus în liniile ei cele mai generale. Din adîncimea nopţii lui. pentru năzuinţa lui neostenită. se impun mai multe constatări. pornit cu armele împotriva lui. prin munca îndârjită a multor mii de oameni. liber şi fericit care va trăi odată pe pământul smuls de el furiei. Dar Mefistofel dă foc casei şi bătrânii îşi găsesc acolo moartea. teribila doamnă Grijă i se alătură din nou. bătrânul orbeşte. valurilor. destul de dezvoltată în cărţile poporane. lemurele îl aşează în groapa pregătită mai dinainte. Bătrânul s-a prăbuşit. şi tema aşa cum a fost primită din cărţile poporane şi creaţia cultă anterioară. Dar fericirea n-a fost pentru Faust recompensarea unei posesiuni. dar doamna Grijă îl urmează. că în timp ce „Faust. Faust rosteşte cuvântul rezolutoriu al pactului încheiat altădată cu Mefistofel. Sufletul lui Faust urcă în glorie cerească. ţărmul inundabil a mării. ci a unei năzuinţe menite să se continue în viitor. . Faust a găsit acum un teren propice pentru setea lui de acţiune. Acum. Corul final proslăveşte puterea îndurării. Faust le închide uşa. gustă delectarea unei clipe supreme şi cere clipei să se oprească. latura grotescă a personajului. într-o scrisoare din 1839 către Friederich Graber. În viziunea poporului activ. o ţară înfloritoare. Nevoia şi Grija. printr-o lume de simboluri.(Gegenkaiser). este însoţitoarea oricărei activităţi omeneşti. * Dacă facem comparaţie între poemul lui Goethe. O mâhnire adâncă îl apasă pe Faust. Atunci îi apar patru arătări. construit pe locul mlaştinilor de altădată. Dar zarea îi este închisă de o colină pe care se găseşte bordeiul bunilor bătrâni Philemon şi Baucis (figuri şi nume împrumutate Metamorfozelor lui Ovid). Din vechea paragină a creat. Îi porunceşte deci lui Mefistofel să-i mute pe bătrâni. el îndeamnă pe muncitori să-şi sfârşească mai repede lucrarea. a „eternului feminin" a iubirii care l-a mântuit pe Faust. în acţiunea pusă în slujba oamenilor. Vina. Mefistofel a pierdut prinsoarea. La capătul unui canal. când eroul a recunoscut că valoarea vieţii stă în faptă. îi dă ca feud. A ajuns acum moşneag centenar.

Mefistofel crede că-l va putea câştiga pe Faust. dobândeşte de asemeni o altă semnificaţie la Goethe. Goethe l-a îmbogăţit cu trăsăturile curteanului. fără de iluzii. dar şi de o năzuinţă atotcuprinzătoare. oferindu-i plăcerea şi puterea. animat nu numai de pasiunea cunoaşterii. observă Engels odată (în arti colul despre cartea lui Karl Grün asupra lui Goethe). Dar în cadrul acestei esenţe generale a personajului. In general. iscusinţa şi ingeniozitatea lui sunt neîntrecute. nu prin instantaneitatea magiei. Tocmai pentru că este reprezentantul vechilor clase conducătoare. prezent în cărţile poporane şi la Marlowe. în economia generală a piesei. Prin gura lui Mefistofel. cu o judecată sigură şi clară. Acest episod întrupează un moment de seamă în dezvoltarea societăţii germane la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului următor. a lui Hyeronimus Bosch.Faust este aici un caracter dintre cele mai nobile. . poetul a revărsat batjocura lui cea mai amară asupra societăţii germane a timpului său. capabilă să pătrundă până la cele mai ascunse determinări egoiste ale acţiunilor omeneşti: umorul. Toate aceste trăsături ale caracterului lui Mefistofel lipsesc din creaţia faustică anterioară. Mefistofel mi poate înţelege elanul lui Faust. Episodul Elenei. concluziile lui morale se adună şi sensul existenţei omeneşti i se dezvăluie. satisfăcută în cele din urmă prin acţiunea folositoare societăţii. deoarece îi lipsesc elementele de înţelegere şi apreciere a omului consacrat creaţiei sociale. Diavolul nu mai este acum figura care concentrează în sine toate spaimele şi repulsiile omului medieval. ci prin acumularea experienţelor. întruparea negaţiei. adică al omului creator. ci cu un curtean în costumul spaniol al absolutismului. Unei adânci transformări a fost supusă şi figura lui Mefistofel. toate figurile pe care Goethe le-a împrumutat tradiţiei legendare se înfăţişează eu o abundenţă a notelor constitutive. Faust este poemul experienţei omeneşti. Conştiinţa lui se îmbogă ţeşte treptat în cursul desfăşurării acţiunii. dar se înşeală. cu gheare. Nu mai avem d e-a face aici cu figura subumană. un personaj plin de experienţă. faţă de care toate creaţiile trecutului pe aceleaşi teme apar sărace şi schematice. cu o adâncire a semnificaţiei lor tipice şi cu o îmbogăţire a individualizării lor. coadă şi coarne. format în condiţiile ascensiunii burgheze. aşa cum le-au produs secolele feudalismului şi ale absolutismului. Mefistofel este spiritul răului. forţa din care se degajă îndrumarea bună şi folositoare oamenilor.

şi acţiunea poemului. Hölderlin. omul german ar putea dobândi pierduta lui unitate cu lumea şi natura. susţinute de . pentru a cânta frumuseţea senină a antichităţii sau pentru a o propune poporului german al timpului lor. Aceşti scriitori credeau că prin simpla înviere a idealului grec. Pentru că burghezia germană n-atinsese încă acelaşi grad de dezvoltare. Goethe a ţinut să ne arate că singura însuşire a idealurilor de armonie ale antichităţii nu este ţelul la care se pot opri popoarele moderne. Pentru a obţine o astfel de aşezare şi în urma unei lungi epoci de critică a vechilor instituţii. burghezia franceză săvârşeşte revoluţia ei. după părerea comentatorilor. către înfrângerea egoismului. dar prin desfăşurarea mai departe a acţiunii lui. se dovedeşte inapt să trăiască. Început ca un poem dominat de figura unui rebel şi a unui titan. o figură carp. De unde în cărţile poporane.Era o vreme când faţă de numeroasele contradicţii şi conflicte care se aglomeraseră în orânduirea sociala a vremii. a unei noi împăcări a omului cu lumea şi cu societatea. Faust a continuat deci. sinteza geniului nordic cu cel sudic. a depăşit şi acest stadiu. atât de semnificativ pentru un anumit moment al dezvoltării societăţii şi culturii germane. societatea germană ar putea înlătura conflictele care o zbuciumau. reproduce pe aceea atât de uimitoare pentru contemporani a lui Byron. s-a înălţat cu o treaptă mai sus. Noile posibilităţi ale tehnicii. însoţirea lui Faust cu Elena este simbolul aceleiaşi aspiraţii. că prin armonie estetică. Schiller. Elenă este dorită de către Faust numai pentru frumuseţea ei fără asemănare. Dar deşi Faust s-a înnobilat prin unirea cu Elena. Voss şi atâţia alţii înstrunează o liră greacă. Este vremea în care Schiller propune educaţia estetică a omenirii. Faust al lui Goethe aspiră către ea ca spre idealul armoniei perfecte. Este vremea în care Winckelmann proslăveşte idealul grec. naţiunile contemporane năzuiau către eliminarea acelor contradicţii. în urma muncii de cultură a iluminismului. De aceea Euphorion. însuşindu-şi idealul de armonie al vechilor greci. aceea în care Goethe. pentru că poziţiile feudalismului rămăseseră puternice în dreapta Rinului. continuă peste pragul acestei idile antice. Prin finalul său. poemul lui Goethe este reprezentativ pentru noile căi ale omenirii. de un poem neoumanistic. către înţelegerea sensurilor altruiste ale vieţii. existau scriitori care credeau că pot obţine râvnita unitate şi împăcare a omului cu lumea şi societatea. drumul de viaţă al eroului. copilul născut din însoţirea lui Faust cu Elena. inspirat adică de antichitatea greacă. către stabilirea unei noi unităţi.

au deschis omenirii perspective nelimitate în direcţia stăpânirii naturii şi a înălţării condiţiei umane. rezultate incalculabile pentru întreaga omenire civilizată şi necivilizată. Ni s-ar părea ciudat ca Statele Unite că lase să le scape din mâini o astfel de operă. organul saint-simoniştilor. mare cititor al revistei Le Globe. Prin tehnica şi munca modernă. Acestea sunt însă rezervate viitorului. şi alte propuneri. Aş mai dori însă ceva. cu o mare cunoştinţă a lucrurilor. graţie cărora întrebuinţarea unora dintre curenţii aflători în golful Mexic ar putea duce la rezultate şi mai folositoare.. Humboldt — spunea Goethe — a făcut. Ideea transformării planetei prin noile mijloace ale tehnicii ştiinţifice la preocupat adânc pe Goethe. Este de prevăzut apoi că pe întreaga coastă a ocea nului Pacific. încât mă îndoiesc de realizarea ei în actualele împrejurări ale Germaniei. notează Eckermann. a cărui lucrare despre Cuba şi Columbia a început. şi anume un canal care să unească Dunărea cu Rinul. planeta noastră putea lua o altă înfăţişare. să apară treptat foarte importante oraşe comerciale în scopul schimbului dintre China.rezultatele ştiinţelor fizico-matematice. „La Goethe. în mare progres de la Renaştere încoace. A vorbit mult şi cu admiraţie despre Alexander von Humboldt. la data de 21 februarie 1827. la masă. a cărui tendinţă de expansiune spre vest este vizibilă. Indiile Orientale şi Statele Unite. dar lucrul nu mi-ar îi cu putinţă în timpul vieţii mele. Există în această privinţă în convorbirile poetului cu Eckermann. va lua în posesiune şi va popula peste treizeci sau patruzeci de ani şi întinsele regiuni de dincolo de Munţii Stâncoşi. cu cit el provine din răstimpul în care Goethe lucra 1-a partea finală a poemului său. El exprima astfel de idei încă de la începutul veacului al XIX-lea şi ideile lui n-au rămas străine de Goethe. s-ar obţine ca navele de orice mărime şi de orice încărcături să poată trece din golful Mexic în oceanul Pacific şi. Dar această întreprindere este şi ea atât de uriaşă. Aş dori să văd toate acestea. Este de presupus că acest stat tânăr. un pasaj de o însemnătate cu atât mai mare. o dată cu aceasta. aş . par a avea pentru el im interes cu totul deosebit. În sfârşit. mai bine adaptată nevoilor omeneşti. SaintSimon arată că muncii moderne îi este rezervată conducerea societăţii viitorului. unde natură a şi format cele mai largi şi sigure porturi. în legătură cu proiectul străpungerii istmului Panama. Sigur este însă că dacă s-ar izbuti străpungerea de care s-a vorbit. să o citească şi ale cărui vederi..

Su prema clipă a fericirii. în ciuda rătăcirilor sale se orientase totuşi după instinctul si pasiunea cunoaşterii. ci un poem. Faust nu este totuşi o scriere teoretică. al căror preţ nu-l pol simţi cu adevărat decât aceia care trebuie să şi le apere în fiecare zi. Faust al lui Goethe . * Ne-am ocupat de „semnificaţia" lui Faust. după cum ne vesteşte Goethe. sensul suprem al vieţii devine pentru Faust creaţia. În această idee culminează şi gândirea. Cititorul ia cunoştinţă de ele. Mi-ar plăcea să fiu martor al acestor trei evenimente. în contrast cu damnaţiunea care-l atingea pe eroii în toate prelucrările anterioare ale aceluiaşi motiv. adică al epocii de cultură pentru care valorile umane cele mai înalte decurgeau din raţiunea teoretică. de dragul cărora ar fi vrednic de osteneală să mai trăiesc vreo cincizeci de ani". Ideea transformării naturii a stăpânit deci cu putere spiritul lui Goethe în perioada bătrâneţii lui. Goethe valorifică legenda faustică din unghiul noii civilizaţii a muncii. nu numai deprinderile de activitate ale unei societăţi.mai vrea să văd un canal al Suezului. Într-o astfel de operă se formează. munca productivă pusă în serviciul oamenilor şi executată de ei cu eroism. care. proiectată de altfel în perspectivele viitorului. ci prin acelaşi act al spiritului prin care cuprinde unele întruchipări ale fanteziei poetice. Am arătat că i se datoreşte lui Lessing ideea mântuirii lui Faust. activitatea şi creaţia. Faust al lui Lessing era mântuit pentru că. nu ca din expunerea unei dizertaţii. Ideile amintite nu sunt decât latura tipică şi generală a unor imagini particulare şi concrete. de ideile lui. de felul în care răsfrânge anumite procese ale societăţii germane din vremea lui si ale întregii culturi ulterioare.este însă mântuit pentru că descoperă. Legenda lui Faust era valorificată deci de Lessing din unghiul iluminismului. Astfel. ca valoare supremă a vieţii. Faust îşi merită mântuirea atunci când îşi lămureşte deplin această semnificaţie a vieţii. dar şi acea iubire a libertăţii şi a vieţii. poate recunoaşte în el un precursor. Apărându-se împotriva înţelegerii unilaterale a operei sale. îi este adusă eroului lui Goethe de viziunea poporului trăind pe ţărmurile cucerite de el printr-o operă de trans formare a naturii. Goethe a protestat odată împotriva acelora care căutau în Faust o simplă concepţie . ca şi lungul drum al experienţelor lui Faust.

de rătăcirile.abstractă a minţii. de misterele şi moralităţile evului mediu. atunci când aud sau citesc ceea ce le înfăţişez eu. pline de viaţă. ca poet. poetul îi spunea lui Eckermann: „N-a fost intenţia mea. prin aspiraţia către ceva mai bun şi mai înalt. Prima parte a poemului sa putut numi deci tragedia Margaretei şi această parte a fabulei faustice s-a bucurat de râs-pândirea cea mai largă. conţinutul uman al poemului nu este mai puţin bogat şi răscolitor. variate. sfârşeşte cu eşecul tragic al idilei cu Margareta. Ca poet n-aveam altceva de făcut decât să le rotunjesc şi să le dezvolt în mine. deşi n-a pornit de la o abstracţiune. mai ales după ce libretiştii francezi Carre şi Bărbier au compus textul pentru care Gounod a scris muzica lui de operă. marile monologuri ale lui Faust. . Goethe îi lămurea lui Eckermann că. de relaţiile lui cu alte fiinţe şi de conflictele apărute în aceste împrejurări. când puterea şi înaltul ei înţeles stau tocmai în adevărul şi căldura imaginilor sale. Faust trebuie citit ca o dramă. îl înrudeşte cu această formă dramatică prezenţa elementului supranatural şi a celui alegoric. şi deloc impresii vii. dar şi ca o compoziţie aparţinând altor genuri literare. Am primit în interiorul meu impresii. să tind către întruparea unei abstracţiuni. aşa cum o imaginaţie vie mi le oferea. mulţimea figuraţiei şi a episoadelor. printr-o vie înfăţişare a lor şi să fac ca şi alţii să primească aceleaşi impresii. Poemul lui Goethe se apropie. Faust reprezintă totuşi cazul unui om care a putut fi mântuit graţie neîncetatei lui strădanii de a depăşi gravele lui rătăciri. Semnificaţia generală a poemului lui Goethe nu rezultă cu toată forţa decât pentru cititorul sau spectatorul care se lasă mişcat de luptele lui Faust. Faust este înfăţişarea dramatică a unei vieţi omeneşti. si anume impresii sensibile. ca formă dramatică. de sute de feluri. Este limpede însă că prezentarea fragmentară a lui Faust prilejuieşte nu numai o înţelegere incompletă dar şi eronată a poemului. Chiar acolo unde figuraţia dramatică la forme simbolice. începutul călătoriei şi noaptea Valpurgiei. împrumutate lumii antice sau creştine. Partea întâi a tragediei. după prologul din cer. Nar fi ieşit nimic de seamă — a adăugat Goethe — dacă aş fi înşirat o viaţă atât de bogată şi felurită pe subţirele fir al unei singure ideii" Cititorul trebuie să se ferească deci de înţelegerea schematică şi rece a operei lui Goethe. La 6 mai 1827. atrăgătoare. apărute imaginaţiei." În aceeaşi convorbire. de multele sentimente care trec prin sufletul lui. reducând-o la câteva idei generale. pactul cu Mefistofel. căderile şi înălţările sale.

pretutindeni cu o preferinţă acordată acelei exprimări concise şi lapidare. şi în atâtea alte împrejurări. Această varietate. aceeaşi forţă de expansiune a genialităţii poetice în multiplicitatea manifestărilor ei. astfel. Marii extensiuni şi bogăţii a acţiunii îi răspunde şi neobişnuita varietate a debitului poetic. Faust este deci nu numai o dramă. şi luminate deplin prin experienţele următoare. corurile care însoţesc ascensiunea cerească a lui Faust şi atâtea altele. cântecul Margaretei la vârtelniţă. de la vorbirea patetică la aceea realistă. cântecul lui Ariei. eu multe forme ale exprimării populare şi familiare. Nici o altă operă literară a popoarelor moderne. în timp ce în proza lui. dar şi o epopee. până la cucerirea sensurilor ei supreme. această multiplicitate corespund acţiunii atât de întinse a poemului. n-atinge aceeaşi varietate. Faptul că poemul se încheagă dintr-o succesiune de episoade îi adaugă şi un alt caracter. de la sublimul tragic la ironia muşcătoare şi umorul cuminte. de pildă în scena cu şcolarul lui Faust. completat. Faust le întruneşte pe toate. fiind de fapt o mare operă dramatică. fac parte dintre realizările cele mai de seamă ale liricii moderne. Momentele lirice sunt de asemeni foarte numeroase în Faust. poate cu excepţia Divinei Comedii a lui Dante. care a trans format atâtea din versurile lui Faust în maxime de mare circulaţie. ca şi intervenţiile satirice ale lui Mefistofel. balada regelui din Thule. Ideea genurilor literare şi norma clasică a purităţii lor era o prejudecată perimată în epoca în care Goethe îşi scria poemul şi. cât mai ales de dinamismul lui moral. ca al lui Achile în Iliada şi al lui Ulise în Odiseia. scriitorul foloseşte cu mare abundenţă pronumele şi conjuncţiile ca termeni de legătură între propoziţii. una singură dintre experienţele eroului. Sfârşitul poemului nu este atât soluţionarea unui conflict. Desfăşurarea acţiunii nu este determinată atât de conflictele eroului. poetul recurge adeseori acum la construcţiile infinitivale şi . epică. Din punctul de vedere al genurilor literare. sub masca lui Phorkias. care conduce înfăţişarea unui destin omenesc prin toate marile experienţe ale vieţii. Am spus că Faust este un poem dramatic. Idila Margaretei şi a Elenei completează tabloul liric al poemului.Tragedia Margaretei este un simplu episod. cântecul alternat al lui Faust şi Mefistofel în timpul zborului lor prin văzduh. de luptele lui. cât împlinirea unui destin. balada puricelui la curtea împăratului. lirică şi satirică. Şi el este şi un poem epic. al paznicului Lynceus. în convorbirea cu Marta Schwerdtlein. în cârciuma Auerbach. Corul spiritelor.

adăstaţi prin preajmă. Marea varietate a expresiei goetheene se vădeşte şi în bogăţia de forme a versificaţiei lui. Forma poemului devine astfel modalitatea în care îi apare cititorului marca bogăţie şi viaţa atât de intensă a poemului.participiale. Ei bine. în stanţe. .acum . care uneori îngreuiază înţelegerea poemului. în ciuda acestor greutăţi. De adierea vrăjii ce vă însoţeşte. Versul se lungeşte sau se scurtează după natura ideii exprimate. se poate spune totuşi că exprimarea lui Goethe nu este niciodată obscură în sensul că ideea astfel comunicată n-ar fi riguros gândită.putea-voi oare? Mai este sufletul visării aplecat? Vă îmbulziţi. După tălmăcirile lui Al. Cari ochiului de timpuriu s-au arătat. sau scurtul vers popular. Soricu şi Laura Dragomirescu. însoţit de un refren. în scenele antice. cuvintele compuse. Uneori întâmpinăm hexametrul. T. tinereşte. traducerea poemului lui Goethe este menită să-şi găsească alţi mulţi cititori. TUDOR VIANU Pagina 31 <titlu> Închinare V-apropiaţi din nou. una din operele cele mai reprezentative ale geniului poetic modern. Ion Gorun (partea întâi). Sub noul veşmânt. Citirea poemului lui Goethe cere numai atenţie sporită şi reflecţie şi răsplata acestei aplicaţii apare întotdeauna în forma cuprinderii unui adevăr limpede şi adânc. Tălmăcirea lui Faust a fost o problemă care a ispitit de mai multe ori pe poeţii români. bucuroşi desigur să afle. grupate în monologuri întinse. în strofa lirică de patru versuri sau succedându-se cu sprinteneală ca replice ale dialogului dramatic. figuri şovăitoare. Adânc mişcat se simte pieptu-mi. Omisiunea articolului. Să-ncerc a vă reţine . derivaţiile neobişnuite şi unele formaţii personale sunt alte caracteristici ale stilului lui Goethe. Aşa cum răsăriţi din negură deodat'. Lucian Blaga dă acum o nouă versiune. preferate pentru conciziunea lor superioară. predomină însă pentametrul iambic cu rime împerecheate sau încrucişate. transpusă în limba noastră. Macedonski (începutul poemului).U.

Să-mi spuneţi ce nădejdi legaţi De-ncumetarea noastră. # Cei duşi nu mai aud cântările din urmă. Azi neştiută e mulţimea ce aude Durerea. şi-n nehotărâte tonuri. Ce-i de făcut prin ţările acestea. vede-se ca-n depărtare. Prin faţă-mi trec atâtea umbre dragi şi vii. Şi pomeneşte de cei buni. Rătăcitori ei sunt. cari de norocuri Crunt înşelaţi. Pe rând ecoul cel dintâi s-a destrămat. cântecul ce-ncerc a spune. lacrimi printre gânduri. Pagina 32 Cei ce cândva de stihul meu se bucurară. Durerea-nvie. Daţi-mi sfat. şi lacrimi. de mai trăiesc pe lume. Ce e de faţă. aievea e ca o izbândă. Pagina 33 <titlu> PROLOG ÎN TEATRU Directorul. # Uitat de mult. Poetul teatrului. în neajuns Şi la necaz alăturea mi-aţi stat. Severa inimă devine moale. 'naintea mea s-au stins de zor. Actorul comic <titlu> Directorul Voi doi. blândă. întâiele. mă prinde-un dor din cale-afară De-acel tăcut şi grav tărâm. care de-atâtea ori. Fiori mă iau. . tânguirea mai repetă Al vieţii labirintic mers rătăcitor. Ei cari. S-a risipit înghesuiala prietenească. Asemeni harfei lui Eol. unde s-adună Înalte duhuri. Şi ce-a pierit.# Icoane-aduceţi voi din zile fericite. cântarea-mi sună. pierduţi le-au ascultat. Asemeni unei vechi legende-aproape stinse Apar întâile iubiri şi prietenii.

Cum o aducem. prietenia. Şi fiecare-o sărbătoare speră. de poţi. Pagina 34 E-nvederat că-mi face mare bucurie Să văd că încă-n plină zi. te rog. Acolo unde bucuria pură înfloreşte. Şi că se-ncaieră pentru-un bilet pe mine Ca-n timp de foamete pentru o pâne. înghesuindu-se şi dând din coate Să-ţi taie drum prin poarta-ngustă. dar să şi placă? E-nvederat că-mi face mare bucurie Să văd mulţimea cum o ia către baracă. e scena gata. Ţăruşii-s puşi. nu-mi vorbi de-acea mulţime ! Privind la ea. la ora patru. de a vedea învălmăşeală Ce fără voie ne atrage în vârtej! Mă du. Mă apără. Ce pare-a izbândi.Mulţimei vrem pe plac să-i fim. Ce buza doar sfios şi-a murmurat. ca-n poveste. De forţa ei sălbatică şi mare. Ah. Mulţimea-şi face loc spre casierie. ceea ce din profunzimi de piept răsare. Unde iubirea. Dar a citit grozav de multe. plin de tâlc. Şi-ades. Un rod dau inimii. Cu gloata pestriţă aşa de-a dreptul Face minuni numai poetul. Ştiu ce-ar dori norodul să asculte: Perplex ca astăzi însă n-am fost niciodat'! Cu bunătăţi norodul n-a fost răsfăţat. Cu nerăbdare un spectacol aşteptând. e înghiţit de-o clipă. spre treptele celeste. îndeosebi fiindcă ea trăieşte Şi în acelaşi timp ne lasă să trăim Şi noi. mă prinde doar sfială. doar după ce-a răzbit prin ani. Iată-i pe toţi acuma din sprâncene ridicând. dumnezeieşte. <titlu> Poetul O. Un rod desăvârşit se vede. ca mai nou oleacă Să pară totul. .

Cine atunci celor de faţă le-ar mai face haz? Cred că o veselă persoană. în ciudă. şi le-o dai în seamă. rogu-mă. Din toate îşi alege fiecare. asta îţi sporeşte vaza Şi repede devii un om iubit. pasiuni sălbatice. Cei care vin. Pot să însemne. destule întâmplări. Un mucalit doreşte-un mare cerc Spre-a-1 zgudui cu-atât mai cert. raţiune. Ale norodului capricii nu te-or supăra. Dacă se ţes.Ce străluceşte e sortit să ţină-o clipă. Dar adevărul niciodată nu se pierde. încă nu-i gata. Pagina 35 Ale ei coruri. Glumind dacă te-arăţi pe undeva. Un astfel de ghiveci. Aşa e bine. <titlu> Actorul comic Posteritatea ! Vai. Fiţi bravi şi oameni cumsecade. Şi fiecare pleacă mulţumit acasă. sub ochi. Încât norodul năucit Să caşte gura. dă-o-n piese. ţi-1 destramă? <titlu> Poetul Nu bănuiţi ce proastă e atare meserie. Daţi drumul fanteziei. vin ca să vadă. Să fie auzite! însă. . ori şi cum. negreşit. Când publicul. Nu fără-ntorsături. ce-i convine. La ce folos să le prezinţi un tot. un băiat de treabă. pe voie iese. Cine dă mult. zănatice! <titlu> Directorul Fă-ndeosebi să se întâmple multe. Când dai o piesă. Căci masa o convingi numai prin masă. la ea-ţi stă gândul? Să presupunem că şi mie azi Posteritatea mi-ar umbla prin cap. şi ei ceva. dă multora ceva.

mai jos! Oare poetul trebuie să-şi piardă înaltul drept al său. Numai de dragul vostru. Îşi va alege şi unealta cea mai bună. Priviţi odat' cu gânduri treze Cine sunt cei pentru cari scrieţi. undeva. De ce mai canoniţi suava muză? Vă spun: daţi mult. agale. măreţ. Pagina 36 La noi s-adună toţi ca la un bal mascat. şi toţi o să v-asculte. de pe tronul tău? Cine-ţi aduce-n casă veselie. Cătaţi a ameţi pe oameni. e o maximă. frumos. pentru un scop ce nu v-amuză. pe jumătate grosolani. Ne vin atâţi din cei care-şi găsesc Deplina desfătare rumegând jurnale. Pe care firea i 1-a dat. dreptul de om. dacă-l recunoaşteţi. gologani? Priviţi-vă patronii mai de-aproape. pasionat şi cu temei. La ce visezi.Cât de nedemnă de-un artist adevărat? La dumneavoastră. cum se cere. Iar altu-o noapte de orgie cu femei. ceea ce e trist din cale-afară. Nebunilor. Contribuie la joc fără de leafă. împodobite până-n ceafă. ca un păcătos? . Cucoanele. Ce vă încearcă? încântare sau durere? <titlu> Poetul Cătaţi-vă o altă slugă. De la ospeţe alţii vin sătui. Pe jumătate-s reci. Să dai întreaga trudă. Viseaz-acolo unul. peste cap. Un om. ce vrea cu trecere să fie. <titlu> Directorul Mustrarea nu mă stinghereşte. şi tot mai multe! C-atunci nu rătăciţi. Un joc de cărţi. Şi. poete. Căci anevoie o să-i mulţumiţi. Curiozitatea doar i-a-naripat. precum văd. Dacă acesta e mânat de plictiseală.

jertfă bucuriei? Cine-mpleteşte frunze fără-nsemnătate Să facă o cunună vredniciei? Cine asigură Olimpul. ce din piept răzbate Şi-n inimă absoarbe zările de sus? Când Firea.Prin ce stârneşte el în inimi bucurie? Prin ce învinge el orice stihie? Nu prin suprema armonie. şi simţi şi stai. Erori . <titlu> Actorul comic De ce atunci n-aţi face uz De mândrele puteri. Pe toate căile iubirii. Când prinzi de veste.. ce vi s-au dat? De ce să nu le puneţi în mişcare Precum o aventură de iubire câteodat'. Să dăm şi noi asemenea spectacol! Luaţi din plin viul uman! Toţi îl trăiesc. îngrămădite le fiinţe Confuz răsună ca într-un pustiu.. Cine-1 închipuie pe câmp trecând? Cine împrăştie corole.duium şi-un strop de adevăr Alcătuiesc o băutură. te trezeşti cu un roman. Când lucruri.pe stingher Să se unească cu obştescul cer Spre a cânta-n sublime-acorduri? Cine furtuna o preschimbă-n patimi? Amurgul.? Te întâlneşti cu cineva. puţini îl ştiu. după care Cu sete publicul se bate. şi cu el potrivnicia. Ca să pulseze ritmic. Te vezi apoi pe-ncetul îndemnat. Oriunde-1 prinzi. Dar mai putină claritate. răsucind nepăsătoare. primăveri. viu? Cine-i acela care cheamă. revelată în poet. Cine atunci împarte curgătorul şir. cu tâlc grav arzând. Multe tablouri pestriţe-n mişcare. Sileşte nesfârşirea firului pe fus. S-adun-atuncea tinerii uimiţi . veşnica dreptate? Cine uneşte zeii. Norocul creşte. cu cuvânt încet? A omului putere. şi ursuz. e-nteresant.

Dar să-ncercaţi ştiuta strună Cu graţie şi cu-ndrăzneală. să iei răsplată. Să rătăciţi după o ţintă în dulce vrajă. Mulţumitor e tânărul. căci el devine. Cu tinereţea laolalt'! <titlu> Actorul comic De tinereţe.S-asculte revelaţia. Li se stârneşte-n inimi una-alta. Plăceri găseam în amăgire. prietene. Când după dansuri în vârtej Mai stai la chefuri câteodată. N-aveam nimic şi totuşi multe. Porniri spre adevăr înalt. Şi inimi gingaşe vor bea O hrană melancolică din ea. chinul. gata-a râde. Pagina 38 <titlu> Poetul Redă-mi atunci acele timpuri Când însumi mai eram în devenire. Redă-mi iubirea. O datorie este. Ei mai cinstesc avântul şi-amăgirea. tu ai nevoie. Şi vede fiecare cum îl poartă firea. nesfială. domnii mei. Pentru atâţia. de iubire. Când un izvor năştea fără-ncetare Cântări atâtea. pentru cei . Cel matur tot nemulţumit rămâne. ce-o dăruiţi. Când o cunună te îmbie S-alergi spre ea. Redă-mi adânca fericire. Când flori rupeam prin văi o mie Şi le-azvârleam după lăstuni. Când cu putere fetele iubite Te mai dezmiardă câte-o leacă. ura. Când negura-nvălea tărâmul Şi-un mugur promitea minuni. Sunt gata-a plânge. Neapărat. când duşmani te atacă.

Să istoviţi pe scena-ngustă Creaţiunea-ntreagă. focul. sforărie. Maşini. Pagina 41 <titlu> PROLOG ÎN CER Domnul. cred destulă vorbă. Ce nu faci azi. Dar zilele nu-s de pierdut.Ce-s mai în vârstă! Vă cinstim. nu ai să faci nici mâne. Atunci nici el n-adastă mut. ea nu-i apare. Ci ne găseşte numai tot copii. Vreţi atmosferă sufletească? Şovăitorului. . Pagina 39 Schimbarăţi multe complimente. cum vă ţineţi. fiecare. <titlu> Directorul Făcurăţi. Nu ne lipsesc nici apa. crugul mare. C-avem prisos bogat de stele. Luaţi-l numai cu-ndrăzneală. Avem la îndemână toate cele: Sunt stânci aci. Prilejul prindeţi-1 de chică. Ce dorim? Am vrea să bem o băutură tare. Vreau ceva de folos. Apoi Mefistofel. Să văd aş vrea-n sfârşit şi fapte. începeţi. Aştept s-o faceţi. Cei trei arhangheli vin în faţă. E noapte. fiare. Nu le cruţaţi! Fiţi cu răbdare Şi folosiţi din plin luminile cereşti. prospecte. fierbeţi-mi-o în căldare. Poeţi de sunteţi. ce se poate. Pe scenele acestea de prin ţară Încearcă. şi păsări. Şi arătaţi cum drumurile cad Din cer prin lume până-n iad. Căci vârstă nu ne dă-n copilării. Cetele cereşti.

Dar solii tăi cinstesc. <titlu> Tustrei Arhanghelii-şi sporesc puterea. făcând schimbul. Şi se urmează.). Ea corespunde mai mult concep ţiei lui Philolaus din şcoala pitagoreică (secolul al V-lea în e. pe rând. </Notă> Pagina 42 <titlu> Mihail Furtuni aleargă-n mare vuiet Când pe uscat şi când pe ape. Arhanghelii-şi sporesc puterea Cum stau la toate a privi. <Notă> Viziunea astronomică ce se desfăşoară aici nu este nici ptolemeică.n. pustiirea Deschide trăsnetului cale. Cu furie stârnind efecte Ce preajma nu le mai încape. soare. şi le-ascunde. Zbătându-se-nspumată marea Pe stânci se-nalţă cu putere. sună-ntr-una. pământul Şi-le arată.<titlu> Rafael Prin zvon de sfere înfrăţite1 Planete. S-aude ca un mers de tunet Cutreierul din totdeauna. Lumini de rai şi nopţi profunde. Ţâşnind în flăcări. Şi stânci şi mare sunt răpite În veşnice rotiri de sfere. Domolul mers al zilei tale. o Doamne. Şi toate faptele-s înalte. nici copernicană. Adâncu-ţi nu-l pot iscodi Şi toate faptele-ţi înalte Măreţe sunt ca-n prima zi! . Măreţe sunt ca-n prima zi! <titlu> Gavril Splendorile.

cum te-apropii înc-o dată Şi ne întrebi pe cei de-aci cum ne găsim. N-aş şti să-ţi spun despre planete. nu mă pricep la vorbe-nalte. în orice băligar îşi bagă nasul. Mă ierţi. Pe care raţiune s-o numească el mai ţine. Piticul zeu al lumii din tipar nu-şi iese. vreo poveste. <titlu> Domnul Nici astăzi tu n-ai altceva a-mi spune? Mereu vii numai să cârteşti anume? Nu-ţi este pe pământ nimic pe plac? <titlu> Mefistofel Nu. De oameni mi se face milă. nu mă-ndur prin ani Să-i pun şi eu la chin pe-acei sărmani. E rău acolo şi nu tac. Şi ca în prima zi . Dacă de râs de mult nu te-ai fi dezvăţat. Iată-m-acuma şi pe mine Amestecat în marea ta servitorime. El seamănă. dacă-mi îngăduiţi cuvântul. Dar nu. Văd doar că oamenii-s cuprinşi de chiri şi cazne.ciudat din cale-afară este. Cum bucuros de obicei tu mă vedeai şi altă dată. <titlu> Domnul . El zilele neîndoios şi le-ar trăi mai bine De nu l-ai fi-nzestrat cu-acea lumină-amăgi re. Dar căreia folos îi trage numai spre a fi Mai bestial ca orice bestie-n pustii. Şi de-al meu patos tu ai râde. Doamne. Cântându-şi iar în iarbă vechiul cântec. Chiar dac-aş fi de cercul ăsta defăimat. nu. lume. Cu una din gângăniile-acele cu prelungi picioare Pagina43 Ce zboară-ntr-una şi tot cad pe pântec.<titlu>Mefistofel O. Şi cel puţin dacă în iarbă şi-ar lungi popasul. Doamne.

. Nu-s pământeşti nici hrana şi nici băutura. ce după fire Le va purta un pom care-nverzeşte. De-mi daţi înalta învoire Să-1 duc pe drumul meu încetinel. <titlu> Mefistofel Vă mulţumesc: deoarece cu morţii Nu-mi fac de lucru bucuros. plini. Pentru un hoit nu ies în faţa porţii. Şi cerului el cele mai frumoase stele-i cere. Apropiere nu-i şi nici o depărtare Să-i mulţumească pieptul ars de frământare. eu Nu-ţi pun oprelişte în nici un fel. pe care-ardorile tot mai departe Îl mână. <titlu> Domnul Dacă acum el numai tulbure-mi slujeşte. îşi dă el însuşi seama. îmi merge ca motanului c-un şoarec. Că-i nebun. Pagina 44 Cunoaşte grădinarul florile. <titlu> Domnul Cât va trăi acolo pe tărâmuri. Ăstui scrântit. cât timp cu zel se străduieşte. Curând l-oi îndruma spre lămurire. Căci rătăceşte orice om. Mai mult Decât orice iubesc obrajii proaspeţi.Cunoşti pe Faust? <titlu> Mefistofel Pe doctorul? <titlu> Domnul Pe sluga mea ! <titlu> Mefistofel Într-adevăr! Vă este slugă el în chip aparte. ultima plăcere. Pământului suprema. <titlu> Mefistofel Faceţi prinsoare? Pe-acesta o să-1 pierdeţi.

Dar ruşinat să stai. După vrerea ta să fie! Abate acest duh de la izvorul său de obârşie Şi du-l de vei putea. când îţi va fi să recunoşti. îşi dă de drumul drept prea bine seama. Nu am urât fiinţele de seama ta. . Pagina 45 <titlu> Domnul Să nu te-mpiedice nimic de-a fi şi-atuncea liber. pe drumul ce-1 cunoşti. ce lucrează ca etern să dăinuiască. Pe drumul tău în jos. De-aceea bucuros îi dau părtaş pe unul care-aţâţă. în gândiri-tipare! (Cerul se închide. Că omul bun. voi fii de zei1. şarpele vestit. chiar adumbrit de patimi. cu plăcere chiar. arhanghelii se risipesc. Odihna el prea grabnic şi-o doreşte. Şi printre duhurile care neagă Cel mai uşor eşti tu de suportat. Activitatea omului atât de lesne lâncezeşte. cum te pricepi. deşi diavol. Precum străbunu-mi.) <titlu> Mefistofel Din când în când eu pe bătrânul bucuros îl văd Şi mă feresc s-o rup cu dânsul duşmăneşte. vreodat'.<titlu> Domnul Ei bine. Să vă înlănţuie-n suavă dragoste cerească ! Şi ceea ce şovăitor pluteşte-n arătare Voi să-ntăriţi durabil. Voi bucuraţi-vă ! Bogatele frumseţi din plin vă ospăteze Şi devenirea. În faţa rămăşagului nu mă cuprinde teama. <titlu> Mefistofel De-ar fi aşa ! dar nu durează prea-ndelung. Dar voi. adevăraţii. Dacă dorita ţintă îmi ajung Să nu-mi precupeţiţi triumful împlinit! Ţărână să mănânce. Pe unul care. E prea drăguţ din partea unui mare domn Cu dracul însuşi să vorbeasc-atât de omeneşte. nevoit e să creeze.

medicina. </Notă> <titlu> Partea întâi a tragediei Pagina 49 <titlu> Noapte O încăpere înaltă. neliniştit. ah. Un câne n-ar putea să mai trăiasc-aşa. nici argint. mai breaz şi mai deştept Decât acei magiştri. filozofia Din scoarţă-n scoarţă. În faţa semenilor sunt magistru sau chiar doctor. C-aş şti ceva deplin eu nu-mi închipui Şi nu mă amăgesc că aş putea Pagina 50 Să-ndrum pe alţii sau să-nvăţ pe cineva. ceea ce arată cât de liber utilizează Goethe motivele mitologiei creştine. Nu am nici bunuri. Amărăciunea-mi arde inima în piept. Şi văd că nu putem să ştim nimic. <titlu> Faust Am studiat cu râvnă. pe-ndelete . ce-i drept. Şi nici de iad' şi nici de dracul teamă nu mi-e. Arzând de zel.<Notă> Domnul se adresează aci îngerilor într-un fel „păgân”. Cuminte ca şi mai-nainte. dreptul. Sunt. Din astă pricină m-am închinat magiei. stă pe scaun la masa de scris. Faust. De-atâţia ani înţelepciunea o încerc. grămătici şi popi Toţi împreună: scrupule şi îndoieli În cuget nu mi se adună. eu. Şi iată-mă acum un biet nebun. cu înfăţişare gotică. boltită. Nici cinste şi nici slavă pe pământ. În schimb nici bucurie n-am pe lume. Şi din păcate chiar teologia. Îmi port de nas discipolii De-a curmezişul sau în cerc. doctori.

de teancuri învechite. Să nu mai fiu silit. Să văd puterile. # De m-ai vedea tu. De-atâtea ori plivind la tainicul tău foc Vegheat-am. Peste hârtii şi cărţi. O. când mă-ntreabă fiecare. # O. Să spun ce nu ştiu. cu prietenie Îmi apăreai în noaptea mea târzie. de-aş putea pe plaiu înalt În rouă firii să mă scald! # Dar vai! Mai sunt în închisoare încă? În astă gaură de zid. În chinul meu ultima oară. zbuciumându-mă-n acelaşi loc. Seminţele1 a toate să le ştiu. </Notă> Pagina 51 Această încăpere afumată Încinsă cu hârtie pân' la bolta ei înaltă. Prin geamuri zugrăvite ea străpunge. <Notă> Prin „seminţe" Faust înţelege „cauzele" lucrurilor. cu fruntea în sudoare. dacă m-aş putea plimba Pe măguri în lumina ta. Lună plină. Naturalistul magician Paracelsus (secolul al XVI-lea) vorbea despre semina rerum (seminţele lucrurilor). Roase de molii şi de praf acoperite. Durerea-mi nu ţi-a fost străină. Să nu-mi încurc printre cuvinte mersul.Nădăjduit-am prin a duhului putere şi cuvânt Să mi se dezvălească vreunul din secrete. . De fumul. pe care alchimiştii le vedeau sub forma unor „seminţe". Cu duhurile prin livezi Pe lângă peşterile verzi! Eliberat de chinurile minţii. de funinginea ştiinţei. ca de osândă? În care chiar lumina cerului doar tulbure ajunge. Lăuntric să cunosc prin ce se ţine universul. Împresurat de tomuri sunt.

unde stai Împrejmuit de sticle şi retorte. Puterea sufletului se deşteaptă. Iar cina natura te îndreaptă.De instrumente plină.1566). astrolog francez. Pe tine te-mpresoară-n mucegaiuri Schelete doar. Zadarnic o gândire seacă Aici sacrele semne-ţi lămureşte. golindu-se de sânge Şi-umplându-se de teamă? Şi de ce Durerea. încercându-te. ah. Prin semnul macrocosmului Faust înţelege o schiţă schematică a universului. o stavilă îţi e? În locul veşnicei naturi. de unelte Gospodăreşti aduse din străbuni anume. de dobitoace şi de om. . A fost un zeu cel ce a scris astfel de semne. prin toate dintr-o dată! O fericire tânără şi sfântă simt Suind cu foc prin nervii mei. scrisă. pe lângă mine când plutiţi. Nostradamus. Înţelegând cum duhul altui duh vorbeşte. Voi. # Ce voluptate din ce văd îmi vine Prin simţuri. prin vine. Aceas-ta-i lumea ta! Asta se cheamă lume! # Şi mai întrebi cum inima se strânge În pieptul tău. </Notă> Ce-mi ogoiesc tumultul dinăuntru. Michel de Nôtredame (1503. care a publicat în 1555 o cărţulie: Les vrayes centuries et propheties. 2. <Notă> 1. în care Ne puse Dumnezeu ca sub un verde pom. Nu-ţi este îndeajuns o îndrumare? Ai să pricepi din ea al stelei mers în zare. # Ridică-te şi fugi! Afară-n larga zare! Această carte plină de secrete De Nostradam1. el însuşi. de-ar fi să m-auziţi! (Deschide cartea la întâmplare şi vede semnul macrocosmului2). Răspundeţi-mi. spirite.

# Spectacol făr-asemănare! Vai. dar numai un Spectacol pentru dorul meu amarnic ! Unde te prind. 3) <Notă> 1. De care-atârnă ceruri şi pământ. ca şi în antichitate. discipole. Înţeleptul la care se referă Faust ar putea să fie Nostradamus. Şi pământului i se atribuia un suflet. voi sâni? Izvoare-ale Vieţii. Ce-mi dezvălesc în tâlcuri tainice şi demne Jur împrejur puterile naturii1? Sunt eu un zeu? Lumină mi se face mie. în silă. Natură infinită? Unde. au existat o seamă de filozofi care credeau că corpurile cereşti ar avea. În epoca feudală. cum se-aleg! Puterile cereşti. Din ceruri se perindă la pământ Cu aripi binecuvântare-mprăştiind Şi armonie-n lume răspândind. tot coborând şi iar suind. Spre care pieptul năzuieşte însetat şi frânt. Ridică-te. care a scris o carte intitulată Aurora.) # Cum toate se-ntreţes spre un întreg Şi lucrurile. astfel.Ce-mi umplu inima de bucurie. Prin „natură" Faust înţelege aci puterea ascunsă a naturii. În trăsăturile acestea pure Natura însăşi în puterea ei se dă pe faţă. Paracelsus . dar s-ar putea ca Goethe să se refere şi la naturalistul mistic Jacob Bohme. 3. Acu de-abia pricep a înţeleptului 2 povaţă: „A duhurilor lume nu-i ascunsă. 2. şi vede semnul duhului pământului. ceea ce alchimistul van Helmont (secolul al XVII-lea) numea anima mundi (sufletul universal). fiecare. fără mâhnire Şi scaldă-ţi pieptul în aurorele deschise!" (El priveşte semnul îndelung. Voi izvorâţi şi adăpaţi! De-sete să tânjesc zadarnic? (Întoarce foile. unu-ntr-altul. Găleţi de aur una alteia-şi întind. Doar mintea ta şi inima-s închise. un suflet.

Zvâcneşte o flacără roşiatică. Jeratic vinul nou în mine iscă. neîntrerupt. </Notă> Pagina 53 Cu totul altfel acest semn mă mişcă. şi în scrâşnirea Naufragiului să nu mă clatin. Deasupra-mi cerul se-nnorează — Şi luna luciul şi-l ascunde — Se stinge lampa fumurie. Cu inima.) <titlu> Duhul Cine mă cheamă? <titlu> Faust (întorcându-se) îngrozitoare faţă ! <titlu> Duhul Puternic m-ai atras. La sfera mea prelung ai supt Şi-acum? . Te simt în preajma mea. tu-mi eşti mult mai aproape. mă dau ţie! Să mi te-arăţi! Chiar dacă-n preţ ai cere viaţa! (El cuprinde cartea şi rosteşte tainic semnul Duhului. Spre noi trăiri în ceaţa Acestei nopţi simţirile mi se aprind. duh implorat. Puterile în mine mai înalte cresc.vorbeşte despre un archeus terrae. Văd ca un abur. Să-nfrunt furtunile. Duh al pământului. Arată-te! Simt cum din inimă-mi se rupe o fâşie. Simt îndrăzneală să m-avânt în lume. şi adie Din bolţi ca un fior Ce mă pătrunde. Roşii raze dintr-o dat' Zvâcnesc în jurul frunţii mele. Durerea ei s-o port şi fericirea. Duhul apare în flacără. şi chiar Giordano Bruno admitea o anima terrae. întreagă.

Pretutindeni în toate lucrez. te-a cuprins? Unde-i chemarea? Unde pieptul. Mă ridic şi cobor. </Notă> <titlu> Faust Tu care lumea largă o cutreieri. să mă depărtez Din faţa ta? Eu sunt. de flăcări. al cui e glasul ce m-ajunse? Şi care pân' la mine cu puterea lui pătrunse? Tu eşti acela. . supraomul. semenul tău ! <titlu> Duhul În valul vieţii şi-al faptei durez. obrazul să mi-1 vezi doreai! Înduplecat de dorul tău nestins — Aicea sunt! Ce jalnic tremur Pe tine. şi care c-un cutremur Asemeni spiritelor năzuia să fie? Faust. vai! Nu-i de-ndurat! <titlu> Duhul Cu sufletul la gură m-ai rugat S-apar. Naştere sunt şi mormânt. eu Faust. Viată în toate arzând Pe pământ şi-n văzduh La războiul în freamăt al vremii. Dumnezeirei îi ţes un veşmînt. Mereu schimbătoare lucrare. ce-n dureri şi bucurie O lume şi-a creat. O veşnică mare.1 <Notă> Natura vizibilă a fost chiar şi spre sfârşitul antichităţii privită adeseori ca un veşmânt al divinităţii unice.Pagina 54 <titlu> Faust Vai. unde eşti. ce împresurat de adierea-mi. Te zvârcoleşti de teamă-acum Mai jalnic decât viermele în drum? <titlu> Faust Alcătuire tu.

în halat de noapte. şi numai de departe. Nu ştii de unde un profit mai iese. Pagina 56 <titlu> Wagner Ah. În arta-aceasta-aş vrea poveţe. de nu mă-nşel. vreo tragedie greacă.) <titlu> Faust (prăbuşindu-se) Nu ţie? Atunci cui? Eu cel ce după chipul şi asemănarea Divinităţii sunt. În arta-aceasta sunt un ignorant. dacă popa însuşi este un comediant. Citeaţi.) O. nici măcar ţie? (Bate cineva la uşă. De tine cât de-aproape eu mă simt! <titlu> Duhul Tu semeni duhului ce-1 înţelegi. Această secătură. Faust îşi întoarce faţa. ţinând în mână un felinar. Nu mie! (Dispare. Am auzit spunându-se adese: Comediantul poate şi pe-un popă să-l înveţe. acesta-i el. Tocmai acum îmi tulbură belşugul de vedenii! (Wagner cu tichie pe cap.Tu harnic duh. mă întreb Cum poate fi condusă prin oratorie 1? . cu capul plin de şiretenii. Moarte! Ştiu. Cum lumea doar duminica o mai zăresc Ca prin ochean. învăţăcelul! Cel mai frumos noroc al meu se nimiceşte. Cum uneori se-ntâmplă.) <titlu> Wagner Scuzaţi! V-am auzit cu sârguinţă declamând. Căci este foarte preţuită astăzi. ţintuit cum stau la masă în chilie. <titlu> Faust Desigur.

<Notă> În timpul lui Goethe. De ce ai vrea să fii nebun cu clopoţei? Îşi desfăşoară mintea cu puţină artă Îndemnul ca şi tâlcurile ei. <titlu> Wagner Norocul oratorului îl face dicţiunea. Că-n urmă am rămas. <titlu> Faust Caute fiecare o dobândă.<titlu> Faust Cuvintele. rămân seci. poţi să scoţi firave flăcări. Din suflet vorbele să crească. mai mulţi autori au exagerat importanţa oratoriei în formarea intelectuală a tineretului. Să-nduplece pe-ascultători îndestulându-i cu putere. Dacă din inimă pornirea nu îţi vine. o ştiu prea bine. Doamne. </Notă> Pagina 57 Sunt ca vârtejurile nefolositoare Ce toamna dau prin frunze şi livezi. <titlu> Wagner Ah. jubilând În grămăjoara ta de scrum suflând. Şi dacă ţii într-adevăr să spui ceva De ce după cuvinte-ai alerga? Discursurile voastre-atât de lucitoare. Cu-atâta însă tu vei cuceri Doar admiraţia unor maimuţe şi copii. Nu vei răzbate pân' la inimi. de nu-s simţite. în care omenirii îi gătiţi scoverzi. Un ghiveci Pentru o masă E lesne să combini din ceea ce îţi cade De la banchetele străine. dar cinstită. cât de lungă-i arta Şi cât de scurtă viaţa ! . Desigur.

bune. să vezi apoi Ce minunat departe am ajuns şi noi. după uşi. Îi spuneţi duh! Cât e de slut! Fug oamenii din faţa voastră. <titlu> Wagner . cu maxime pragmatice Pentru prilejuri diferite . <titlu> Faust E oare pergamentul o fântână sfântă. cumpăneşte ! # Împrospătarea n-o găseşti. am multe griji. Şi încă n-a făcut pe jumătate drumul. Ce voi numiţi al vremurilor duh E numai duhul dumneavoastră In care vremurile se-oglindesc. timpurile din trecut Sunt pentru noi o carte ferecată cu peceţi. În duhul lor. Mă copleşeşte ceaţa. O ladă cu gunoaie e. Când bietul om dispare. departe pân' la stele! Nu glumesc! Amice. Ici-colo cu vreo acţiune De stat. Pagina 58 S-ascund să nu vă vadă. Cât de-anevoie se găseşte calea Ce duce la izvoare.Lucid cum sunt. Menite a fi spuse de păpuşi. dacă Din tine însuţi ea nu izvorăşte. Să te transpui în alte vremuri. Dar mi se pare O bucurie făr-asemănare. Din care-un strop te-astâmpără pe veci? Ah. <titlu> Faust O da. moare. <titlu> Wagner Iertaţi. o cameră cu vechituri. să vezi cum a gândit Cutare înţelept.

Au fost sau răstigniţi sau arşi de vii. dar aş voi pe toate să le ştiu (Iese. <titlu> Wagner Ce bucuros aş fi vegheat. Să întrerupem pentru astăzi convorbirea. Cunosc ce-i drept atâtea. <titlu> Faust Să le cunoască? Să le dea de rost? Cunoaşterea ! Ce nume poartă Ăst prunc şi unde mi-i? Puţinii care-au cunoscut ceva şi-au fost Destul de deşucheaţi ca să o spună. de astă dată-ţi sunt mulţumitor. e cam târziu. <Notă> Goethe face aluzie la Isus şi la Giordano Bruno. Putea să mai vorbească-aici astfel de glas. În casa unde duhurile fac popas? Totuşi. Cu mâna sapă căutând comori de veacuri. zelul viu. studiilor.Dar lumea. Biet pământean. Descoperindu-şi gândul şi simţirea. Mi-am închinat ştiinţei. inima şi spiritul Oricine ar dori să le cunoască. să fie ars pe rug. ca să discut Despre savante lucruri neîntrerupt Cu dumneavoastră.) <titlu> Faust Ciudat că numai capul Speranţa nu şi-o pierde. rogu-te. # Şi-i fericit când râme în gunoi găseşte. în 1600. filozofi pe care biserica catolică l-a condamnat. </Notă> Pagina 59 Aleargă după găunoase fleacuri. pe rând. Mâne ziua-ntâi de Paşti fiind. M-ai smuls din desperarea ce era . ce-atâtea-ndrugă.1 Amice. Îmi veţi permite-o seamă de-ntrebări.

Mai binele se cheamă nebunie. O. . Şi-acum ce crunt o ispăşesc. prin înalta. Când binele în lume îl ajungem omeneşte. # Măreţelor frumuseţi. Pagina 60 Înaltele simţiri. ce inima le întâlneşte. arătarea-a fost atât de uriaşă. C-un spaţiu mic se mulţumeşte Când fericirile pier una după alta. la fel cu suferinţa. argila aruncân d-o de pe mine. # Închipuirea. în clipa-aceea fericită Aşa de mic. Că m-am simţit ca un pitic aproape. Li se amestecă materie străină pretutindeni. ce în zboruri îndrăzneţe Prin veşnicie se lărgeşte. înseşi faptele. aşa de mare mă simţii. am îndrăznit Viaţa unui zeu s-o gust nepotolit. Ea tulbură plăceri şi tihnă. Eu. amorţesc În valvârtejul pământesc. nu mi-e îngăduit asemenea să-ţi fiu. Cine mă-ndrumă? Şi de care-ndemn să-ascult? Ce să evit pe drumurile ceţii? Ah. Cu ce cruzime aruncatu-m-ai În soarta mea nesigură de om. # Nu pot. care Oglindă-aproape mă credeam eternităţii. De-avui puterea să te-atrag. Secrete suferinţi acolo pricinuind. Nu am puterea să te ţiu. De un cuvânt de tunet nimicit. chip asemenea divinităţii. Zădărnicesc liberul umblet al vieţii. Şi care-n propria-mi cerească claritate Mă desfătam. Mai mult decât un heruvim. Adânc în inimă se cuibăreşte grija. şi-amăgire. ca-ntr-un pustiu. prilejuri de viaţă. # Eu. cu natura dimpreună-având aceleaşi vine.Pe cale simţurile să-mi distrugă.

fierărie: La poartă am ajuns. curte. ce-n pulbere trăieşte. Unelte vechi. Decât cu ea în cârcă să asud aci! Ce-ai moştenit de la părinţi Trudind s-agoniseşti din nou. voi vă înnegriţi Cât timp această lampă vă afumă. # Nu-i pulbere tot ce din rafturi negre Mă strâmtorează-ntre pereţi? Nu-s pulbere. rămase din părinţi. Nu-i smulgi cu pârghii şi şuruburi niciodată. de femeie şi copil apare.Îmbracă măşti. Sub chip de casă. instrumente. Silit eşti să te temi de ceea ce nu va lovi. aceste vechituri Pline de molii. ca apă şi otravă de temut. ca foc. voi trebuia să-mi fiţi o cheie. Taina păstrându-şi-o în plină zi. mă priviţi cu ironie. fără odihnă. Mai bine-agoniseala s-o fi risipit. # Nu sunt ca zeii. vălătuce. dar n-aţi desferecat zăvorul. aste pergamente. să fie-al tău. Cu roţi şi creste. A cărui foame de pământ Cu talpa călătorul o striveşte. Ca un pumnal. de ce priveşti rânjind? Au pentru că lumina căutând cândva De dorul adevărului purtat în frunte Prin cine ştie ce amurg ai rătăcit? Voi. pe care nu le-am folosit. . Pagina 61 Fireşte revelându-se duhului tău. craniu gol. şi ceea ce ea nu-şi arată. sfere? Aici afla-voi ce-mi lipseşte? Sau poate că din mii de cărţi citi-voi Că oamenii de-a pururi pretutindenea s-au chinuit. Cât de dureros o simt. Voi staţi aci. Ce vrednice-mi păreaţi. Un vierme sunt. Natura nu se lasă despoiată De vălul ei. Abia aici şi colo dac-a fost şi-un fericit? Tu. Cilindre. tot altele. Şi să deplângi ce niciodată n-ai pierdut.

balast e numai Din cale-afară greu. ! E timpul. natură. pe lângă care Atât de bucuros se furişează fiecare. Spre noi limanuri sunt chemat. Mareea duhului. şi nu evită trecătoarea Cu gura-ncinsă de tot focul infernal. tu unică fiolă. Pe care cu evlavie o iau şi cu ardoare. Spre-a mă lua. În tine eu cinstesc umana artă şi inteligenţă. Dovadă fă stăpânului de-a ta favoare! Te văd. Că-i pământean şi el! Şi îndrăzneşte Pagina 62 Să dai în lături porţile. Să mă ridic şi să străbat eterul Spre-o ţintă nouă de activitate pură. Te iau. Dar ceea ce nu foloseşte. s-a-ntins. Pe marea-naltă iată-mă împins. vierme încă adineauri. ce divină voluptate! Tu. Unde închipuirea singură la chin Condamnă-se. Ce-naltă viaţă. # De ce privirea spre-acel loc se-ndreaptă? Sticluţa-aceea-i pentru ochi magnet. # Un car de foc pluteşte. tu. să dovedeşti cu fapte Că bărbăteasca demnitate Nu-i mai prejos de măreţia cea zeiască. De ce acuma mi se luminează-ncet Precum se face când într-o pădure neagră Neaşteptat apare luna-ntreagă? Salut. cu hotărâre. Oglinda apei străluceşte-n lung şi lat. Întoarce-i grabnic al tău spate. se linişteşte suferinţa. poate folosi. Tu. meritate Îţi sunt acestea? Soarelui. cu aripi uşoare.Ce clipa născoceşte. Nu-tremură în pragul tenebroasei peşteri. scăzând. Sunt gata. se domoleşte străduinţa. în sfârşit. a suavelor adormitoare seve chintesenţă! Extract plăcut al tuturor puterilor omorâtoare. .

dimineaţă.În stare e ăst pas să-l săvîrşească Chiar dac-ar fi să cadă în neant. ţi-o închin! (Duce cupa la gură. E mult de-atunci şi chiar mai ieri Înveseleai pe oaspeţii severi. eu l-am ales cu cugetul deplin. ce sunet lin Îmi smulge cu putere cupa de venin? Voi clopote înalte. ce repede îmbată. să primeşti licoarea. Această cupă. cupă pură de cristal. Ce a sunat din guri de îngeri la mormânt O veste bună aducând? <titlu> Corul femeilor Cu mirodenii . N-am să te-ntind acum vreunui amic Şi versuri despre tine nu voi zice.! Pagina 63 <titlu> Faust Ce murmur cunoscut. Salut înalt. Pe care păcatele Moştenitele. Tu străluceai la părinteşti serbări de bucurie. pe pământ Vestiţi de Paşti întâiul ceas? Voi coruri. şi să soarbă băutura dintr-o dată. furişatele. Iată un suc. C-o brună revărsare-ţi umple golul. Eu 1-am gătit. ziceţi voi mângâietorul cânt. Dintru firidă. Îmi amintesc ale juneţii nopţi. Greu 1-au încins. Splendoarea multelor icoane ce le porţi Şi datoria celui care bea să le explice În rime. # Te iau tu. eu ţie.) <titlu> Corul îngerilor Hristos a-nviat! Bucurie celui De moarte învins.) (Dangăt de clopote şi cîntare de cor. cea din urmă.

Şi o dorinţă neînţeleasă mă mâna Să merg pe câmpuri şi-n dumbravă. senine. Minunea-i al credinţei prunc Cel mai iubit. Simţeam din lacrimi cum se închega O lume-n mine şi o slavă. Fericit iubitorul Care-a trecut Prin marea-ncercare Mântuitoare! <titlu> Faust De ce mă căutaţi.L-am uns. Voi sunete cereşti. Pe Hristos în mormânt Nu-l mai găsirăm. l-am încins. Obişnuit din tinereţe cu-acest sunet. Nu îndrăznesc s-arunc Privirea către sferele. în praful meu. Copilăreasca amintire şi simţire . Cântarea-aceasta îmi vestea Serbarea primăverii şi norocul tinereţii. <titlu> Corul îngerilor Hristos a-nviat Din groapa de lut. Rugăciunea Avea ardori pe-atunci ca pasiunea. Pagina 64 El şi acum mă cheamă la viaţă. Dar din credinţă nu-mi rămase mult. Suna îmbelşugat un clopot. Cădea sărutul cerului cândva Pe fruntea-mi aplecată sâmbăta. # Cu inuri şi pânze Trup învălirăm. puternice şi line? Voi sunteţi pentru suflete domoale. Ce bucuros solia bună o ascult. Noi credincioasele În mormânt l-am întins. de unde Suava veste-auzul îmi pătrunde.

Voi cari îl slăviţi. Voi cari îl vestiţi Pagina 65 Pe pământ şi pe ape. Voi cari îl hrăniţi.Azi mă opresc la marginile cetii. În faţa porţii oraşului Trecători ies din cetate la plimbare. Avânt creator Spre ceruri îl mină. rupeţi Cătuşele sorţii. Tânjim după tine. Sublim înviatul Măreţ s-a-nălţat. aici Noi stăm însetaţi. Măiestre. lungiţi-vă-n ecou! Răsare lacrima. Cereşti cântări. Rupeţi voi. În urmă lăsaţi. Ah. Voi cari îl iubiţi. <titlu> Corul îngerilor Hristos a-nviat Din pânzele morţii. <titlu> Întâii . Vouă Măiestrul Vă este aproape. sunt al pământului din nou) <titlu> Corul învăţăceilor Înmormântatul De jos ridicat. <titlu> Câteva calfe de meseriaşi Chiar într-acolo vă e placul? <titlu> Alţii La casa vânătorilor ne ducem. în durere Noi stăm în ţărână.

bere. ce foc Te ia. <titlu> O slujnică Nu. Pagina 66 <titlu> Al cincilea Ce vesel eşti. <titlu> Întâia Aceasta pentru mine n-ar fi un noroc.Noi o luăm spre moară-n jos. Acolo ne aşteaptă cele mai frumoase fete. mi-e teamă de-acel loc. a treia oară să te-ncaieri? Nu viu. <titlu> Al treilea Tu încotro o iei? <titlu> Altul Cu ceilalţi dacă vrei. Aşa spunea. <titlu> Al patrulea Să mergem la Burgdorf. <titlu> Un ucenic Băieţi. la curtea unde-i lacul! <titlu> Al doilea Dar drumul pân-acolo nu-i frumos. nu! Eu în oraş mă-ntorc. El ţie ţi se va alătura. <titlu> Un elev . Şi răfuieli de cea mai bună calitate. Cu tine numai va dansa. Din toate-acestea eu ce voi avea? <titlu> Alta Unde mai pui că astăzi fi-va Cu el şi fata cea cu părul creţ. <titlu> Altele Îl vom găsi desigur lângă plopi. Tovarăşe. că nu-i departe.

Dar fiecare dup-o slujnică se ţine. iată-mi-i băieţii ăştia cumsecade! Într-adevăr e o ruşine! Ce splendidă societate ar putea să aibă. în urmă alte două vin. berea şi tutunul. De când a fost ales. Cu una dintre ele sunt vecin. Poate le prindem la taifas. Şi treburile nu merg bine. Vedeţi-mi. Vezi dumneata. Ce domol S-apropie fetiţele la pas. e totul în zadar. Om fericit e doar cel darnic. coconaşi. A voastră-i bucuria. <titlu> Un cetăţean Nu-mi place nicidecum noul primar. Cu sârg! Vânatul să nu-l pierdem. frumoase doamne. e tot mai fără de ruşine. Voi. Nu mă lăsaţi să cânt zadarnic. Ne-aruncă-n spate tot mai grele biruri. alinaţi-mi suferinţa. <titlu> Întâiul elev Amice. Duminica nimic nu mângâie ca mâna Ce-a măturat prin casă toată săptămâna.Ei drace. Sunt adorabil îmbrăcate. a mea e umilinţa. Mă prăpădesc de dragu-i. Priviţi-mă cu îndurare. <titlu> Un cerşetor (cântă) Bunii mei domni. ce-mi ziceţi? Bune poame! Nu sunteţi de părere c-ar fi bine Să le-nsoţim? Mi-ar fi pe plac. nu! Eu unul nu mă ruşinez. <titlu> Al doilea elev Nu te grăbi. O zi pe care-o preaslăveşte fiecine . cum se fâţâie aceste fetişcane. <titlu> O domnişoară Ei. Necazurile vin în şiruri. Eu unul Iubesc femeia.

precum se face. lovind cu-nverşunare. <titlu> O domnişoară Să ne grăbim. în noaptea Sfântului Andrei Ea-mi arătă pe unul dintre peţitorii mei. Numai la noi acasă. Agato! Mă feresc C-o vrăjitoare ca aceasta-n public să vorbesc Ce-i drept. când departe-n Turcia cea mare Popoarele se-ncaieră.Zi de cules să fie pentru mine. Dar în zadar Mă-ntorc acum să-1 văd ca ieri. încurce-se claie-grămadă. . Iar seara când te culci. în forma lor străveche şadă. cu alţi viteji. nicăieri. sânge tânăr şi plăcut! Cine la voi nu s-ar uita pierdut! Ei las'! Dar aşa mândre nu mai fiţi! Eu lesne vă fac rost de ceea ce doriţi. Şi să priveşti pe râu vântrelele-n plecare. <titlu> Alta Şi mie mi l-a arătat în apa de cleştar. Să binecuvântezi un veac de pace. păhărelul să ţi-1 bei. <titlu> Soldaţi Cetăţi cu falnice Înalte zidiri. pe uliţi. Ca un ostaş era. <titlu> O bătrână (către domnişoare) Ce curăţele-mi sunteţi. <titlu> Alt cetăţean Nu ştiu alt lucru mai plăcut duminica Şi-n sărbători decât o convorbire Pagina 68 Despre războaie. Spargă-şi alţii capetele cum le place. <titlu> Al treilea cetăţean Aşa e. toate după rânduială. Să stai lingă fereastră. Nu-1 întâlnesc pe câmp.

lua Cetăţi şi fete. <titlu> Faust Năvalnic s-a desprins din gheaţă râul. Faust şi Wagner ieşind pe poartă. Cetăţi şi fete Se vor preda. Pe câmpuri încă nu e nici o floare. Gata sunt. Domnească răsplata! # Trâmbiţa sune.Fete cu aspre Mândre simţiri. Soldatul e gata. Şi din gerar ce mai rămase În munţii aspri se retrase. gata. Recruţii s-adune Pentru plăcere. Prin poartă iese-n mare-nvălmăşeală Pagina 70 . Vitează e truda. Vitează e truda. De-acolo iarna mai trimite-n goană Fiori de grindină pe-ogoare. Se mişcă-n germeni străduinţa Şi-nvie totul prin culoare. din înălţimi să vezi Oraşul revărsându-se-n livezi. Întoarce-te. Pentru durere. Dacă n-ai vrea femei şi oameni Cu florile frumoase să-i asameni. Nădejdea fericită înverzeşte-n vale. Ce dragă viaţa! Lua-vom. Dar soarele ia albul la prigoană. Ce iureş e-acesta. Domnească răsplata. Sunt gata să cuceresc. În primăvară mâl şi piatră se prăvale. Iată-ne-n cete.

Ei urlă parcă ar avea pe dracu-n pântec. În mic şi-n mare. Din străzi cu bolţi. „învierea” înseamnă întinerire şi desprimăvărare. Parcă aud şi zvonul satului. vezi cum pâlcuri-pâlcuri îşi taie cale prin livezi şi prin grădină. Ce mulţumire-n pieptul viu! Şi strigă-n chiot fiecare: Aici sunt om. Aici mi-e-ngăduit să fiu ! <Titlu> Wagner Plimbările cu dumneavoastră-n zile rare O cinste sunt şi o dobândă totdeauna. Spunând că asta e petrecere şi cântec. Din pravila simţită-ii oase. Vezi numai. Soarele nu-nşeală. al celor mulţi. scoşi în lumină. Dar singur nu m-aş rătăci pe-aici. Şi grea. Chiar colo sus pe crestele de dealuri Lucesc culori de pestriţe veşminte. De sub povara coperişelor de case.1 Din case joase. să se scufunde-aproape Corabia pitică înălţând catarg. Aceste ţipete şi jocul de-a popiei.Pestriţ norodul. </Notă> Pagina 71 . <Notă> Pentru Faust ca şi pentru Goethe. învierea nu mai are o semnificaţie religioasă. Aici e-adevăratul cer. din a bisericilor noapte. Din truda meseriilor. în valuri. din chilii cu var surpat. Au fost cu toţii scoşi. Căci sunt potrivnic bucuriilor vulgare. Urăsc din inimă tumultul. cetera. Pe râu întrezăreşti departe-n larg Ici-colo câte-o luntre veselă şi plină. ce-atâta grijă cere. Cu toţii jubilează-n înviere Cu învierea Domnului deodat'.

Aceasta vă urăm. Ce vârtejuri la un loc! E-he-hei! E-he-hei! # Ciobănaşul se lovi Pe la spate. mare cărturar. Zise fata: Ce prostii! E-he-hei! E-he-hei! # Dară jocul se porni. Amestecându-vă-n norodul cel de jos. Jumătate sânul gol Se vedea în salt sub ii. dans şi cântare) Ciobănaş veni la joc. cu vorbe Stângace poate. ce frumos Din partea dumneavoastră. Câţi stropi cuprinde . Luaţi în schimb acest urcior de lut Pe care proaspăt l-am umplut.atâtea zile Mai fie-vă din ceruri numărate! <titlu> Faust Primesc împrospătarea mulţumindu-vă Din suflet! Pagina 72 . mai în jos. prin partea noastră. De un spate mai frumos. Cu brâu lat pe la mijloc Şi în inimă cu foc. dar din inimă-nălţate. Pe-aici să daţi. Să închinăm. Şi de-o fată pe sub tei. Dar şi alte bucurii Se mai iscă pe sub tei! E-he-hei! E-he-hei! <Titlu> Un ţăran bătrân Domnule doctor.<Titlu> Ţărani (sub tei. Să nu vă stingă numai setea. Nebuneşte în ocol. Se juca în toi sub tei.

) <titlu> Wagner Ce simţământ te-ncearcă dintr-o dată. Ca să mai poată îndelung s-ajute! <titlu> Faust Să v-aplecaţi în faţa Celuia de Sus. teafăr ca o stâncă. Dar dumneavoastră. Aţi biruit amarnica-ncercare. zboară. dansatorii contenesc. cu privire trează. Atâţia morţi scoteau prin porţi. Şi-atunci.) <titlu> Ţăranul Cu adevărat frumos Din cale-afară e că-n zi de bucurie Veniţi. Care ne-nvaţă s-ajutăm Şi ajutor trimite-ne nespus! (Se duce mai departe cu Wagner. în cale-ţi ies. Atâţia sunt încă în preajmă Din cei pe care tatăl dumneavoastră I-a mântuit de friguri blestemate. Căciulile în slavă. Tu treci. Când cinste-atâta ţi se-arată? Prea fericit e-un mare om. căci după cum se ştie Ne-aţi fost alăturea şi-n zile de urgie.(Norodul se adună în preajmă. . V-aţi dus prin casele-nciumate. Celui ce ajuta i-a ajutat De sus îndurătorul mare. <titlu> Toţi Urări de sănătate celui vrednic! Multe. şi fiecare-aleargă şi întreabă. una după alta. cu toate că aşa de tânăr încă. în şiruri toţi s-aşează. Pagina 73 Vioara amuţeşte. ce după darurile sale Asemenea dobândă poate să culeagă! Părinţii şi copiii. Când a curmat bolejniţa în ţara noastră.

Se închidea. Arcane. 4. în alchimie retortă. cu credinţă. Batjocură îmi par aplauzele cu care unii Mă-ntâmpină. Oamenii mureau. în alchimie taine ale naturii. silnic. însă cam apucat. O. dar într-un fel ciudat. în alchimie acid clorhidric. <titlu> Faust Încă vreo câţiva paşi până la piatră. Crinul alb. 3. Cu grele osteneli. de-ai vedea în mine! Ai înţelege-atunci cât de puţine Sunt meritele tatălui şi ale mele. dar întunecat. cu-ceata lui de-adepţi. Cu lacrimi. nu necinstit. Unea contrarii. am crezut să pot obţine De la cerescul Domn sfârşitul ciumii. de vrei. Medicamentul era gata. mai fioros. 2. Dedatu-m-am aci şi postului şi rugăciunii.Văzut-ai cum din toate părţile i-aduni? Puţin lipseşte şi-ar îngenunchea Ca-n faţa unei venerabile procesiuni. Aci ne odihnim. zilnic. Dar nimeni nu-ntreba: se face vreunul sănătos? Astfel cu infernalele tertipuri Prăpăd făcurăm prin aceste văi. Când într-un joc de aprige culori Crăiasa tânără se alegea în zori. unde-n atâtea rânduri Am poposit muncit de gânduri. </Notă> Pagina 74 . Om onorabil a fost tata. Un roşu-leu2 cu crinul alb3 se logodea în blândă şi domoală baie. Alcov. Roşu-leu. după lungi reţete. <Notă> 1. Asupra firii şi a sfintelor arcane 1 Gândea. în neagra lui bucătărie şi gătea pe îndelete. Plin de nădejde. cu suspine. Apoi. în alchimie oxid roşu de mercur. împerecheaţi în flacără. cei doi Trecuţi erau dintr-un alcov4 în altul.

Din astă mare-a rătăcirilor să ieşi. S-apleacă ziua. Soarele se duce să stârnească În alt ţinut viaţa. Putea-va fiul tău s-ajungă. cum suntem ridicaţi în slavă. Noi. Ştiinţa lui cu bucurie-o moşteneşti. Şi râuri de argint curgând în fluviul de aur. De ceea ce nu ştim. Toţi s-au stins. Iar dacă mai târziu. ştiinţa însuţi o sporeşti. să beau eterna lui lumină.Decât făcuse ciuma. Pagina 75 . Să nu ne înnegrim însă cu jale Această oră ce ne iese-n cale. Însumi dat-am din otravă La mii de oameni. unde tu nu ai ajuns <titlu> Faust Eşti fericit că ai încă nădejdea. Când tânăr eşti şi tatăl ţi-l cinsteşti. Dar zeul parc-ar vrea să asfinţească. În spate noaptea. noi netrebnicii şi ucigaşii! <titlu> Wagner De ce v-aţi tulbura-ntr-atât că-i ruşinos? Eu cred că omul face îndeajuns Când se deprinde conştiincios În arta ce i-o lasă-naintaşii. lăsând în urmă ceaţa? În veşnica lumină a-nserării Eu lumea calmă aş vedea-o la picioare. Şi iarăşi se trezeşte-n mine-ndemnul Să zbor din nou. Ce calde golfuri marea îmi deschide În faţa ochilor miraţi să strălucească. Ceea ce ştim. înainte ziua. De ce de pe tărâm o aripă nu mă ridică Pe urma lui să plec. Incendiate culmile deasupra văilor domoale. doar anevoie ne va folosi. Nu mi-ar zădărnici zeiasca fugă Nici muntele şi nici sălbaticul coclaur. Priveşte cum în jerăgaiul soarelui de-apus Lucesc colibele pe creste sus. printre-aleşi. Şi-acum văzuşi. noi am avea nevoie.

De n-ai cunoaşte niciodat' pe celălalt! Ah! două suflete-s în mine! Cum se zbat În piept. Când peste-ntinsuri. Dar fiecăruia din naştere i-e dat Să zboare cu simţirea-n lung şi-n lat. celălalt puternic Către cereşti limanuri mă îndrumă. O. <titlu> Wagner Avui şi eu momente de ciudate-avânturi. Găsesc. Frumos e visul. să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ţine. Pagina76 Şi dacă-n ţări străine m-ar purta. Dar niciodat-asemenea îndemn Eu n-am simţit. Când sus. dacă-mi îngădui. Îşi deapănă răsunătorul cântec ciocârlia. <titlu> Faust Tu-ţi ştii doar unul din îndemnuri. încleştat Cu voluptate. îmi place să mă plimb pe câmpul Dar păsări anevoie aş putea să pizmuiesc. O. pierdută-n spaţiul vânăt. peste lacuri. Iar când Un pergament îţi cade-n mână Te simţi în cer întreaga săptămână. Cocorii-o ţin spre patriile lor. duhuri dac-ar fi în aer Din cele ce domină între ceruri şi pământ La mine le-aş chema din auriul vânt. Când peste înălţimi şi brazi de veacuri Pluteşte vulturul făcând ocol. mult mai demn Prin cărţi să răsfoieşti cu bucurie. Spre-o nouă viaţă să mă ducă Cu împliniri ce nu înşală. Ce-nălţătoare nopţile de iarnă sunt Când filă după filă-ntorci.Deasupra cerul. iar sub mine unda lină. dac-o mantie de vrajă-ar fi a mea. O cât de greu la aripa neobositului meu duh O aripă trupească i se-adaugă prin văzduh. Soarele apune însă. .

ca să ne tragă-n cursă. Să mergem însă. potrivit celor patru puncte cardinale ale orizontului. Din asfinţit o ceată-ntâi ne-mprospătează. cum se alintă. meleaguri pustiind Spre-a ne-nşela. Vezi? Ce crezi că e? <Notă> Wagner îşi expune aici credinţa sa deşartă în existenţa unor „spirite" ale celor patru regiuni ale lumii. Din răsărit alt cârd ne dă ocol Să se hrănească cu plămânii noştri. Ceaţa cade ca mătasa. Ne aşteaptă casa. Ca să ne-nece-apoi. omului Mii de primejdii îi prepară.Nu aş schimba-o pentru-o mantie regală.aşa se-nfăţişează. Nu i-am dat vrei-nsemnătate. înserează. Ascultă bucuros. Dar ce staţi astfel. Din miazănoapte1 spirite în stol Vin peste noi cu limbi-săgeţi. <titlu> Faust Observă-1 numai. Ce revărsându-se prin aburii de seară. Din cer că sunt trimise . Vorbesc ca îngerii. din deşert venind. cu nelinişte Privind departe? <titlu> Faust Nu vezi un câne alergând prin mirişte? <titlu> Wagner I-am prins de veste. care-n felul său aparte . <titlu> Wagner Nu invoca ştiuta ceată. Se răcoreşte. ca să ne mintă. La curmături şi la răspântii. Cărarea ne-o aţin pe la amiază Şi alte duhuri. </Notă> Pagina 77 <titlu> Wagner Un pudel.

Iată-l lângă noi. Ridică-n grabă ce din mână-ţi scapă.restul. <titlu> Faust Poate că ai dreptate. vino! Pagina 78 <titlu> Wagner E-un pudel nebunatic. Nu duh. Nu te tulbura. Că nu e domnul său. se-opreşte şi el. Şi ar sări după baston în apă. <titlu> Wagner Ei. Şi de-i vorbeşti. O amăgire a vederii . <titlu> Faust Şi totuşi. parcă ar întinde magice capcane în jurul nostru pentru-a ne lega. se-nalţă-n două labe. Nu-i găsesc nici eu . Din coadă dă. <titlu> Wagner Nesigur sare şi-l cuprinde teama Aci în faţa noastră luând seama. <titlu> Wagner Un pudel negru-i tot ce văd. haide. Sfios încearcă-a mârâi. <titlu> Faust Nu vezi cum face Prejuru-ne spirale? Vine mai încoace. Şi dacă nu mă-nşel. şi socoate. vezi? Un câne e aci. De stai. Apucături de câne-n toate! <titlu> Faust Vino cu noi! Ei. <titlu> Faust Se îngustează cercul. o dâră de văpaie El lasă pe întortocheata-i cale.Adulmecă o urmă. ci doi necunoscuţi.

ne-ai veselit. Sălbaticele-ndemnuri. Şi ogoiat e zbuciumul nestăvilit. pe care bezna grea se lasă. când e bine educat. Şi zi se face-n inima ce se frământă. . El. Câştigă şi favoarea unui înţelept. Atenţia o merită-ntru totul. aceea numită de Spinoza amor dei intellectualis: o revărsare. <titlu> Wagner Un câne. </Notă> Pagina 79 Aşază-te mai bine după sobă. Primeşte-acum din parte-mi îngrijirea Ca oaspete binevenit. Ne-ai înciudat. lampa scundă.1 # Stai mulcom. E-un dobitoc dresat. prieteneşte. Un suflet au trezit în noi mai bun. câne! Nu fugi încoaci şi-ncolo. Lumina vrea în suflet să pătrundă. Iubirea omenească ne cuprinde. Ce-adulmeci mirosind pe lingă prag? <Notă> Iubirea de sens panteist.Vreun semn de spirit. sărbătorescul drum. Dumnezeiasca dragoste s-aprinde. cu sărituri şi cu târcoale. Îţi dau şi-o pernă pentru colţul drag. al studenţilor şcolar deştept. <titlu> Odaia de studiu. iată-le c-au aţipit. a sufletului în întregul univers. <titlu> Faust (intrând cu cânele) Venind din câmp. Plimbarea-n larg. # Când în chilia noastră strimtă S-aprinde. Intrăm acuma doi în casă. Pe deal. plină de dragoste.

străvechiul text Cu inima curată să-1 privesc. De ce. Dar cântăreşte bine-ntâiul rând. Vrea cânele să se încrunte ca şi ei? # Ce repede în mine s-a curmat Izvorul mulţumirii. E obiceiul lor nătâng În faţa frumuseţii şi a binelui ales Să mârâie. Pagina 79 (Deschide un volum şi încearcă să traducă. Oamenii se strâng Şi mâna-şi dau spre a cârti mişei. ce-nfăptuieşte şi creează totul? Ar trebui să scriu: La început a fost Puterea. Mă şi opresc. cum e-acesta. Când nu pricep ceva. Vom preţui mai mult cerescul element Şi revelaţia ce nicăieri nu arde Mai viu ea-n Noul Testament. Sacrul izvod În graiul meu iubit să-l tălmăcesc. Mă-ndeamnă nu ştiu ce. Ca pana să nu fugă. Dar iată că scriind sunt îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? . fluviul aşa de grabnic seacă.Înţelepciunea-ncepe să grăiască. slove goale aşternând. . Ideea e.)1 Stă scris: La început a fost Cuvântul. Stă scris: La început a fost Ideea. anevoie Se potriveşte.Nu pot să-1 preţuiesc aşa de mult! Altfel va trebui să-1 tălmăcesc Dacă de spirit eu ascult. Nădejdea prinde a-nflori. Te-apucă dor de revărsările vieţii Şi de-ale vieţii obârşii. vai. când nu le este pe-nţeles. nu mârâi! Cu muzica cea sfântă Un animalic sunet. # Câne. Lăsându-mă pe ţărmuri însetat? Dezamăgirea de la mine treacă! Lipsiţi de ceea ce adapă.

Nu-ncape nici o îndoială. Te ştiu. # De vrei cu tine.Din ce adâncuri vine şoapta? M-ajută duhul şi-mi dă sfat. Staţi prin preajmă şi-n ocol . nu confesională şi dogmatică. Staţi afară şi nici unul Nu mai intre. Faust va încerca o traducere liberă. Cu ochi de foc şi groaznici colţi. Să plutiţi în sus şi-n jos Ca să-i fie de folos. Uşa-i deschisă. La început voi pune Fapta. Unul din doi Va trebui să iasă. Tu-mi eşti aicea pe sub bolţi! Pentru asemenea prăsilă infernală Cheia lui Solomon e bună. </Notă> Pagina 81 <titlu> Spirite (pe coridor) Înăuntru prins e unul. să-mi împart chilia. <Notă> 1. urletul cu care scurmi Şi stânjeneşti tovărăşia. Aşa e legea printre noi. De câne nu mai are-nfăţişare. Te rog atunci să-ţi curmi Lătratul. Însă voi luaţi aminte. Slobodă-i plecarea! Dar ce sunt nevoit să văd? E umbră sau aievea e? De speriat. mar e. Cum creşte cânele în lung şi-n lat! Puternic se ridică. Stă în cursă Vulpea iadului şi nu se Va putea din fier desprinde. câne. Adusu-mi-am în casă o fantomă! Hipopotam. s-ar zice.

Undină. în alchimie simbol al focului. Undină! <Notă> 1. Stăpân peste duhuri. amice? . Silfida3 să se risipească. Mult pe poftă ne-a făcut. Cobold. # Să piei în flăcări. vrei un descântec Şi mai puternic? Ce eşti. Prins e. afară.1 # Nici unul din patru Nu este în fiară. Meteorică silfidă Ajută la vatră. Undina2 să se facă joc. dar nu pentru mult. </Notă> Aprinde-te-n lumină. văzduhuri. Ea sta liniştită. Incubus. Nu e măiestru. 2. în alchimie simbol al apei. <titlu> Faust Din patru unul dacă este. Nu pare atinsă la pântec Mai dinadins. # Cine nu ştie Puteri şi stihie Din ape. Nevoie am de-o vrajă din poveste: # Dispară salamandra1-n foc. rânjeşte cu colţii. O. Coboldul4 să se ostenească. în alchimie simbol al pământului. Salamandra. Silfida. în alchimie simbol al aerului.Daţi din aripi ca un stol. Salamandră! Topeşte-te-n murmur. Incubus. 3. 4.

îmbrăcat ca un scolast călător1. Priveşte aici! Se umflă acum cu ţepi de arici! # Lepădătură de blestem ce-eşti! îl poţi citi? Îl dibuieşti? E semnul celui ce n-are izvor. Te dovedesc cu sfânta sfintelor văpaie. Nu aştepta arzânda. Incubus. Al Celui sub coaste străpuns. „Semnul" despre care vorbeşte Faust e crucifixul. alt simbol al pământului. Prin întreita lumină. # Ce duh îl paşte. 3. de după sobă) Porunca este-a voastră. </Notă> Pagina 83 <titlu> Mefistofel (apare.Din iad evadat? Priveşte-atunci semnul2 Acesta. Gata-s să servesc. 2. cum îl cheamă. De ce atâta larmă şi necaz? <titlu> Faust Acesta fost-a aşadar ascunsul sâmbure Al cânelui! Un călător scolast? Rizibil caz! . la care s-apleacă Şi cetele negre. în timp ce ceaţa se destramă. De creşte ca un elefant Şi umple spaţiul întreg Şi ca o ceaţă se destramă? Nu te sui până la grindă în odaie! Întinde-mi-te la picioare! Ştiu să leg Şi să dezleg! Vezi doar că nu ameninţ în zadar. întreita lumină!3 Nu aştepta Să-mi pun în joc arta deplină! <Notă> 1. Faust înţelege trinitatea. Al Celui prin lume din cer revărsat. Al Celui Nespus.

dat fiind că tot ce naşte şi devine E vrednic să se prăpădească. mereu! <titlu> Faust La dumneavoastră. cine eşti? <titlu> Mefistofel O parte sunt dintru acea putere <Notă> 1. </Notă> Pagina 84 Ce numai răul îl voieşte. Nimic să nu mai ia fiinţă-ar fi mai bine. Un mincinos. Dascăl de scolastică.<titlu> Mefistofel Salut pe învăţatul domn Ce mă făcu s-asud din greu. de pildă. <titlu> Fast Cum te numeşti? <titlu> Mefistofel Neînsemnată mi se pare-această întrebare Din partea unuia ce-atât dispreţ arată Pentru cuvânt şi care mai presus De aparenţele amăgitoare Se străduieşte numai spre esenţe şi-adâncimi. . <titlu> Faust Ce vrei cu-asemeni ghicitori să spui? <titlu> Mefistofel Sunt spiritul ce totul neagă. Şi cu dreptate. Însă mereu creează numai bine. spune-mi numai. Şi-aceasta foarte lămurit s-arată Când cineva un zeu al muştelor. vă numeşte. esenţa De obicei din nume se citeşte. un coruptor. Ei bine. domnii mei.

Astfel cam tot ce voi numiţi păcat. cu furtuni. Deodat' cu corpurile va pieri. Ce liniştită pân' la urmă stă întreaga Fire. Distrugere şi rău E însuşi elementul meu. bat-o vina! Un lucru ştiu. Iar oameni. parte sunt din noaptea Ce şi-a născut lumina. rămâne-n neclintire. Ce se opune marelui Nimic. ce mai zic. Prăsila de blestem n-o vatemi cu nimic. <titlu> Faust O parte te numeşti. Un corp o poate-n drum opri. Încerci cu mărunţişul şi în mic. Din corpuri vine şi înfrumuseţează corpuri. Pagina 85 Nu poţi să nimiceşti nimic în mare. dobitoace. o. Mândra lumină. incendii. care mumei nopţi Vrea să-i răpească-ntâietatea. Se crede-obişnuit un tot. <titlu> Mefistofel E-nvederat că asta nu-i ispravă. Aşa nădăjduiesc. această lume fără slavă. Acest ceva. Cu valuri încercai s-o clatin. strâns legată e de corpuri. simplu de priceput. care la-nceput A fost chiar totul. Orice aş fi-nceput. E drept că omul. oricum s-ar strădui Lumina nu va izbuti. bicisnicul netot. . <titlu> Faust Îţi bănuiesc acum îndatorirea de pitic. Eu însă sunt parte din partea. că mult nu va mai dăinui. Căci. Şi câţi am îngropat şi pân-acum! Dar veşnic un nou sânge-şi face drum. dar stai întreg în faţă-mi! <titlu> Mefistofel Un adevăr ţi-am spus.

în cald şi-n rece.Şi nu mai conteneşte. În prag un semn e scris. <titlu> Faust O pentagramă. mai viu. colo uşa. <titlu> Mefistofel S-o spun pe faţă? N-aş putea să plec. Din aer. să apere de nu ştiu cine.. Aci-i fereastra. pe unde-i dat să trec. de-i simţi nevoia. Pot oare-acuma să mă depărtez? <titlu> Faust Nu văd de ce-ai mai întreba. Altfel şi-n ea viaţa ar spori mereu. cu miile. fiu al iadului. Cum ai adus-o.ţi face griji? Nu-i şagă? Dar spune-mi. în plină-amiază În faţă îi ridici un pumn drăcesc. de-ai intrat? Un duh de teapa ta cum s-a-nşelat? <titlu> Mefistofel . Şi-un horn de-asemenea. Noroc că flacăra e patrimoniul meu. Tu straniu al Haosului fiu! <titlu> Mefistofel Voi căuta să mă gândesc. Puterii ce creează Din veac în veac. o. precum ţi-e voia. E-o mică piedică.. Dar despre-aceasta altă dată. se-nalţă-n vânturi. Nebunia te cuprinde. Ne cunoscurăm în sfârşit. da – Pagina 86 Poţi să mai vii. Dacă aceasta e o vrajă ce te leagă. Încearcă altceva să-ncepi. Ce în zadar cu viclenie se-ncleştează. apă şi pământuri Seminţele. <titlu> Faust Şi astfel tu. În umed şi uscat.

Va trebui să stăm de vorbă pe-ndelete. <titlu> Mefistofel Din ceea ce făgăduiesc. pe-acolo trebuie să iasă. pe fereastră? <titlu> Mefistofel Aşa e pravila. puţin deschis <titlu> Faust A-ntors-o întâmplarea bine.Priviţi-l. care dă-n afară. precum vezi. . Ispravă ca de vis! <titlu> Mefistofel Venind de-afară. precum am spus. . cu alt cuvânt. Nu e tras cum se cuvine. <titlu> Mefistofel Să mă lăsaţi acum. Acuma însă rogu-vă supus Drumul să-mi daţi. Pe scurt aceasta însă nu se poate formula. Unul din unghiuri. Acuma chestia se vede altfel: Şi diavolul nu poate să mai iasă. dracilor: Pe unde au intrat. De-acum prizonier îmi eşti. în curând. nimic nu se precupeţeşte îngăduit îţi e să-ţi stâmperi dor şi sete. căci s-ar putea atunci pe sigure Temeiuri încheia un pact cu dumneavoastră. <titlu> Faust Mai stai puţin. semnul. să întregeşti povestea bună Cu care începuşi să-mi cânţi în strună. E. aşa s-ar zice. <titlu> Faust Dar cum se face că nu-ncerci din casă Să ieşi pe-acolo. cânele nu a băgat Nimic de seamă când sări în casă. <titlu> Faust Îţi are deci şi iadul legile şi dreptul? Ne-am bizui. E bine-aşa.Mă-ntorc eu iarăşi. pe rânduiala vracilor. a duhurilor.

Eşti liber să începi. Căci nu-1 va prinde-aşa uşor a doua oară. Prin ceasul de seară Arate-se cerul. gol. Simţirea ta se va-ncânta. Începeţi dar. sorii Lucească nespus. Icoanele. Cu meşteşugurile unui drac umblat. Cel ce a prins odat' pe dracul.Atunci putea-vei să-ţi destăinui poftă. sunt gata să rămân. Şi cerul gurii va simţi plăcere. timpul. Destrame-se norii. Privească de sus Albastru eterul. <titlu> Faust Nu eu sunt cel ce după tine-am alergat. Tovărăşie să vă ţin. Pagina 88 <titlu> Mefistofel Amice. Nu sunt numai un joc de vrajă. Îngăduiţi-mi să v-alung urâtul. gând. Stelele. Îţi vor cânta duhuri subtile. O pregătire jocul meu nu cere. <titlu> Spiritele Negrele bolţi Să dispară. sunt gata. Da. se va desfăta. dar condiţionat. el însuşi. bucuros privesc. pentru simţurile tale Vei dobândi în ora-aceasta Mai mult decât în ani de zile. . <titlu> Mefistofel De vreţi. să şi-l ţină. ce le-i vedea. Mirosul tău. Tu însuţi ai căzut în cursişoară. suntem cu toţii în ocol. frumoase-n stol. <titlu> Faust Arată-ţi arta-n care te pricepi.

Frumuseţe bogată Plutească deasupra În sfera curată. Unde sub viţă. Ţinându-se-n braţe Iubiţii îşi spun Un cuvânt pe viaţă. . Trec printre pietre Şi prin curate Vechi nestemate. Panglici fluturând Veşmintele lor Pe ţări s-au lăsat Şi peste-un pridvor. Ţinându-se-n gând.# Fiii tăriei. Strugurii cadă-n Teascuri şi-n cadă. lângă chioşc. Pagina 89 Lujerii-mbracă Chioşc. Pe urmele lor Străbate un dor. Râuri spumoase Vinuri revarsă. Lasă în urmă Arsele vetre.

luaţi aminte. # Vârtejuri de hore: Unele-n loc pe sub ulmi. de undeva. Care pe valuri Se leagănă. Pentru acest concert vă sunt îndatorat. Toate-n extaz. Pagina 90 Să-1 desfătaţi cu dulci imagini. al broaştelor. Toate spre stele. păduchilor. Altele-n aer plutesc. visuri. Să-1 cufundaţi în amăgiri de paradisuri. Altele trec peste culmi. # Păsări întâmpină Soarele. <titlu> Mefistofel L-aţi copleşit. un rozător docil. . Hore sub brazi. Se şi apropie tiptil Din colţ.Lacuri se fac Sub plaiuri. # Al şobolanilor şi al şoarecilor domn. aerienii mei copii.să-l ţii pe diavolul legat. insule Unde pe maluri Coruri ghicim. ce tac. Tu încă nu eşti omul . Nu-mi trebuie descântec lung. Am grabnică nevoie de un dinte De şobolan. Stăpânul muştelor. Toate c-un chiot Spre focul ceresc. Zboară spre clarele Insule-n ape. Unde pe câmpuri Hore zărim. A adormit. precum i-aţi descântat. Îţi porunceşte să apari de zor. marele. Dar pentru-a despica vraja din prag.

Să rozi ce e de ros în prag. . Să fie-adevărat Că visul m-a minţit c-un diavol. Fauste. La treabă deci. cu tiv de aur. intră! <titlu> Mefistofel Vezi. Să-ţi iau la goană gărgăunii. Pagina 91 <titlu> Faust Intră! <titlu> Mefistofel S-o spui şi-a treia oară! <titlu> Faust Ei bine. Iată că vii. De asta am venit. sărind din noapte în vileag. sper. Şi cum stăpânul unge pragul cu ulei.S-a făcut! Aşa! De-acum. e chiar la margine. aşa îmi placi. până ce ne-om revedea! (Iese. C-o manteluţă de mătase străvezie. Ne-om nărăvi unul cu altul. degrabă! Unghiul ce m-a ţintuit Pe loc. visează.Intră! Cine la cazne mă va pune iară? <titlu> Mefistofel Eu sunt. eu junele boier. Şi că un pudel mi-a scăpat? <titlu> Odaia de studiu <titlu> Faust Bate la uşă? .) <titlu> Faust (deşteptându-se) Sunt iarăşi eu cel înşelat? Aşa dispar strigoii şi vedenia. L-ai dovedit? O muşcătură încă! . În haină roşie.

În stare nu-i să pună ceva în mişcare. Să te îmbraci şi tu la fel Ca toată lumea să ne vadă. să-nduri prisosul din pustie! Acesta-i cântecul. ascuţită spadă. Cu groază numai. Sunt prea bătrân. Creaţiunea inimii zădărnicită e de mii De fete-ale vieţii urâţite de necaz. care-n mersul ei Nici-o dorinţă niciodată nu-mplineşte. Dorită moartea. Divinitatea. viaţa un blestem. eternul cântec Ce sună fiecăruia-n auz. de joacă să mă ţiu. Şi astfel existenţa mi-e povară. Odihnă nici atunci nu ai: sălbatice Vin visuri să ne biciuiască. Chiar presimţirea vreunei bucurii Scăzută e de cugetul prea treaz. Ce fiecăruia ni-1 cântă De-a lungul zilelor un glas ursuz. Prea tânăr sunt. Divinitatea. Ce are lumea să-mi îmbie? Lipsă să duci. În stare e pe dinăuntru să mă răscolească. <titlu> Mefistofel . C-o lungă.C-o pană de cocoş la pălărie. Pe scurt acesta-mi este sfatul Descătuşat şi liber să descoperi Ce e viaţa! Iată largul! <titlu> Faust În orice haină.râu mă podideşte Pagina 92 În pragul zilei. dimineaţa mă deştept Cu-amare lacrimi . fără dorinţi să fiu. Când noaptea ar putea să fie scut Te-ntinzi înfricoşat în aşternut. ce tronează sus şi-o chem. c-un suspin Simţi-voi pământeanul chin. care-n pieptu-mi locuieşte.

ce simţul proprietăţii linguşeşte. nu ţi-e neplăcut. pe care după valvârtejul unui dans La pieptul unei fete îl găseşte. căruia ea-i împleteşte Pe frunte-nsângeraţii lauri.Şi totuşi moartea niciodată Nu e un oaspete de tot binevenit. fie blestemată! Să fie blestemat ce-n vis ne minte Şi amăgirea gloriei şi-aducem aminte! Şi blestemat. <titlu> Faust Dacă atunci din groaznicul tumult M-a scos un dulce sunet cunoscut Şi mi-a-nşelat cu amintirea unui timp senin Un rest de simţământ astăzi străin. puternicului Duh Aş fi căzut extatic. Femeie şi copil. neînsufleţit! <titlu> Mefistofel Şi totuşi cineva nu a băut În noaptea-aceea negrul suc. dacă-n fata marelui. fericit acela. O. Acum voi blestema tot ce cu amăgiri Şi cu ispite sufletul îmbrobodeşte – Şi tot ce-n astă peşteră de jale1 Îl leagă cu puteri de vrajă orbitoare. <titlu> Faust O. <titlu> Faust Să spionezi. dar multe ştiu. care bate La poarta simţurilor. se pare. Pagina 93 <titlu> Mefistofel Atoateştiutor nu sunt. când cu comori La fapte îndrăzneţe ne incită Şi când pentru plăceri trândave . fericit Acel. Să fie blestemată mai întâi părerea-naltă Cu care spiritul de sine însuşi se îmbată ! Lucirea aparentă. şi plug şi servitori! Să fie blestemat Mamòn2.

În Evanghelie. fiul avântului. Deplângem în tristeţe Pierduta frumuseţe. o denumire dată diavolului. Blestem pe mustul strugurilor cadă Şi-asupra paroxismului iubirii! Blestem nădejdilor! Blestem credinţei. în pieptul tău Clădeşte-o din hău. Începe tu O nouă viaţă Cu cuget senin. <titlu> Mefistofel Aceştia-s cei mai mici Dintre amici. cu care Platon aseamănă „corpul" (în lucrarea despre „Stat". Mamon. Noi ducem în neant ruinile. 2. închinării! Şi blestem mai ales răbdării! <titlu> Corul spiritelor (nevăzut) Vai! Vai! Tu ai distrus <Notă> 1. începutul cărţii a VII-a). </Notă> Pagina 94 Frumoasa lume Cu pumn puternic. Tu cel mai puternic Din fiii pământului Clădeşte-o încă o dată! Tu. zeu al bogăţiilor la sirieni. Ea cade fără nume. Ascultă-i numai ce sfătoşi Spre fapte şi plăceri . Un semizeu a nimicit luminile. O nouă cântare Să-ţi fie povaţă.Ne potriveşte pernele întru ispită. Aluzie la imaginea „peşterii".

cu mine. ai timp. nu. s-o văd cum iasă. Nu-s eu chiar dintre cei mai mari. şi-aşa. dorinţele-mplinindu-ţi. De nicăieri. De-ar fi însă şi dincolo să ne-ntâlnim. <titlu> Faust Nu. Însoţitor ţi-aş fi prin timp Şi. Sunt sluga ta şi toate ţi le fac. te trag. ce nu s-a sfârşit. Rosteşte-ţi clar Condiţia. Dar dacă vrei. dacă m-ai găsi pe plac. genunchii Numaidecât prin pleava cea de rând. Căci diavolul nu face doar De dragul Celuia de Sus Ce-aduce altuia folos. Asta Nu-nseamnă să-ţi amesteci coatele. Să faci la fel. Tovărăşia. chiar şi cea mai rea ‘ţi îngăduie Să simţi că om eşti printre oameni. paşi şi gând Pe drumuri. din clipa-aceasta chiar. în dar. În lumea. Sunt gata să ascult. Din singurătatea În care seve şi visări s-au istovit Te cheamă în larg! Dar încetează să te joci cu-amărăciunea Ce-ţi mistuie ca pajura rărunchii. suflarea ostenindu.Te-mping. <titlu> Mefistofel Mă leg să te slujesc aici. . Astfel de slugi aduc prăpăd în casă. să nu cunosc Popas. Pagina 95 Să fiu al tău.ţi. prin viaţă. să ţi-i porţi. <titlu> Faust Şi ce aştepţi să-ţi împlinesc în schimb <titlu> Mefistofel Ai încă pentru-aceasta timp.

De voi putea să mă despart de lumea-aceasta.<titlu> Faust Ce-i dincolo . fără odihnă. Iţi dau. Dacă şi-n celelalte sfere Exist-un 'nalt şi un adânc ca-n astă Fire. Întâmple-se atunci orice. care-n braţe stându. Divina bucurie a onoarei Care dispare. O fată. seninul. ce-mi luminează suferinţa. Fă legământ Şi câte zile-avea-vei pe pământ Te-i bucura de meşteşugurile mele. ce. vreodată De tine priceput în năzuinţa sa înaltă? O hrană ce nu satură tu ai. ce-nainte de-a-1 culege. ce nici un om nu a văzut sub stele. despicând. cred că-i timpul Să ne gândim şi la un praznic liniştit.nu-mi pricinuieşte griji. . Un joc tu ai.ţi Te şi trădează cu vecinul. Din mână scapă ca argintul viu. ce vrei tu să-mi dai? A fost vreun duh. Pot să-ţi servesc asemenea comori la nesfârşit. Cealaltă poate să se nască după mine. urmeze nefiinţa. Şi-acesta-i soarele. la care nimeni nu câştigă. putrezeşte. Tu ai Şi roşu aur. Şi pomul. Arată-mi fructul. Pagina 96 <titlu> Mefistofel Atunci poţi să-ndrăzneşti. Dar. ştiu. În fiecare zi-nverzeşte! <titlu> Mefistofel Nu mă-nspăimântă-atare-nsărcinare. al unui om. <titlu> Faust Sărmane diavol. Nu voi să mai aud nimic Dacă şi dincolo e ură şi iubire. Din ăst pământ îmi izvorăşte bucuria. precum un meteor. ce din nou. bune prieten. De sfarmi această lume în ruine.

Asta-i prinsoarea ce ţi-o-mbiu. Un lucru însă! Rogu-te un rând sau două. <titlu> Faust E dreptul tău. Atuncea ornicul să stea. pedant ce eşti! N-ai cunoscut încă nici un bărbat. nu-mi pasă! <titlu> Mefistofel Chiar astăzi la doctoricescul praznic Ca servitor mi-oi face datoria.ziua mea din urmă. sunt rob! Al tău. De poţi cu vreo plăcere să mă-nşeli.<titlu> Faust Îndestulat. Pagina 97 <titlu> Mefistofel Să fie! <titlu> Faust Dă mâna şi loveşte! Clipei de-i voi zice: Rămâi. De poţi să m-amăgeşti cu linguşire De mine însumi mulţumit să fiu. al altuia. De-ndată ce statornicesc. Să fie ziua ceea . Oprit să fie timpul pentru mine! <titlu> Mefistofel Ai cântărit ce spui? Nu voi uita-o. După cuvânt să iasă! Nu ai de-a face c-un semeţ neghiob. de m-oi întinde-n trândăvie Vreodat'. cum se cuvine. Să am şi scrisă mărturia. Nici un cuvânt dat de-un bărbat? Nu e de-ajuns că vorba mea rostită . <titlu> Faust Şi slove vrei. că eşti atâta de frumoasă! Îngăduit îţi e atunci în lanţuri să mă fereci. Atuncea moartea bată-n turn din acioaia zgomotos Atunci scăpat de slujbă eşti. aceasta să mă coste capul. arătătorul cadă.

M-am căţărat puţin prea sus.Mă leagă pentru totdeauna pe pământ? Când lumea curge-n vuiet Cu toate fluviile ei.moare. să-ţi fiu în stimă? Vrei bronz sau marmură. tu spirit rău. pieile1 domină! Ce-mi ceri. Dar pergamentul. Pe mine să mă ţină-n loc un jurământ? Pagina 98 Ne zace-n inimă această nebunie.porţile mi le-a închis în faţă! Firul gândirii-i rupt. Să se ştie! Acum pecetea. Cine de ea s-ar libera cu bucurie? E fericit cel ce credinţa-n piept o poartă. Ce durere! Marele duh . ceara. c-un stilet. <titlu> Mefistofel E sângele un suc de tot aparte. Cu fleacul ăsta facem pace. Cuvântu-i spus. impregnat şi scris. Cuvântul încă-n pană . Pe toţi cu-nfiorare-i ia. Prin rangul tău mi-e locul. . în ceaţă. <titlu> Faust Dacă atâta doar te satisface. un pergament? Hârtie? Să scriu c-o daltă. <titlu> Faust Nu-ţi fie teamă c-o să rup această învoială. De nici o jertfă rău nu i-a părea. Şi iscăleşti c-un strop de sânge. Se-ndreaptă-ntreaga-mi străduinţă cu putere Tocmai spre ceea ce promit.dispreţ cules-am de la el! Natura . c-o pană? Eşti liber să alegi precum îţi place! <titlu> Mefistofel Cum poţi această vorbărie Numaidecât s-o umfli? Totul în puţin se strânge Orice foiţă e de-ajuns.

călcând cu dreptul sau cu stângul. să mă zbat şi să veghez. îndrăgostitei uri. Adevăratul om nu stă degeaba. cum soarta vine. plăcerii dureroase. Ce-i este omenirii hărăzit să simtă.<Notă> Prin „piei". <titlu> Mefistofel Nu-ţi este pusă nici o ţintă. toate patimile firii. Să simt şi eu. mestecând ce mi s-a dat. Să ne zvârlim în timp. oricât fiinţa mea ar fi de strâmtă. Şi dacă pretutindeni e să guşti vreo picătură. de bucurie nu mai este vorba azi. la urmă. din învelişul lor de vraje. Vreau pieptul să mi-1 dau de-acuma suferinţei. de mii de ani eu însumi Încerc mâncarea. în freamătu-i. Minunile să le desfacem.! Să se perinde. Arzânde. drage. cu dor. Durere şi plăceri. Eu .poftă bună-ţi zic. Să potolim prin văile simţirii. În rostogolul întâmplărilor. amărăciunii ce împrospătează: Sunt vindecat de setea cunoştinţei. Faust înţelege pergamentele. Întinde mâna. şi nu-mi face pe nătângul! <titlu> Faust Ţi-am spus. Mă dau vârtejului. </Notă> Pagina 99 Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă. cum se poate. crede-mă. Înaltul să-1 cuprind în mine şi adâncul ca-ntr-un caier. Succese şi căderi. Dar între leagăne şi dric nu-i unul . Şi rând pe rând. Să-adun în mine tot ce-i rază. sau măsură. însumi să naufragiez. Să mă lărgesc ca omenirea. de toate. tot ce-i vaier. <titlu> Mefistofel O. Din goană să apuci ceva. Asemeni ei.

Cu gândul să colinde el prin lume. ăst tot ce-1 vezi. aluat. Italic sânge înfocat . Iar vouă vă prieşte numai zi şi noapte. De pildă un poet să te înveţe. Pe noi în beznă ne-a trimis. sub toate.Pagina 100 Să mistuie bătrânul. 2 <titlu> Faust Eu însă vreau! <titlu> Mefistofel Nu-s împotrivă! Până una-alta Mi-e teamă doar de-un singur lucru: Timpul e scurt şi lungă arta! Gândesc c-ai accepta poveţe. Îngăduie-i pe creştetul de cinste să-ţi adune Tot ce e nobilă şi rară calitate: A leului putere.1 O. acrul. A cerbului mişcare şi iuţeală. Ce stă în veşnică lumină sus. ăst univers Făcut e numai pentr-un Dumnezeu nespus. crede-mă. îndrăzneală.

Să te îndrăgostească dup-un plan. <titlu> Mefistofel Stimate — aceste lucruri tu le vezi. dacă Coroana omenirii-n stare nu-s s-o cuceresc. dar totodat' viclean. . taina. spirite intermediare.Şi nordică temeinicie. alta-ţi va fi haina. în cele de pe urmă. Să caute el cărarea. Când. Cum lucrurile-n genere se văd: S-o-ntoarcem mai cu iscusinţă. Ce naiba! Sigur e că mâni. 2. Un domn ca ăsta de-aş găsi. june. Cât ţine încă bucuria. urmărind ideea lui Mefistofel. pe care nici el însuşi nu-l poate cuprinde. Mefistofel înţelege universul. Oamenii sunt. De mă opresc. picioare. Ştiu că zadarnic bogăţiile Umanei minţi în mine eu le-am strâns. Prin aluat. Să fie generos. asimila. Dar cu nimic de infinit nu-s mai aproape. Spre care simţurile toate năzuiesc? <Note> 1. </Note> Pagina 101 <titlu> Mefistofel Ce mai întrebi? Tu eşti ceea ce eşti! Peruci cu bucle — milioane poţi să pui. Să umbli poţi pe cataligi. <titlu> Faust Ce sunt. sunt o făptură de deplâns: Nici o putere-n inimă nu s-a aprins. înainte de prăpăd. Eu domnul Microcosmos l-aş numi. Mai sus sunt poate cu vreo două şchioape. între spiritele întunericului şi cele ale luminii. Tu-n veci rămâi ceea ce eşti! <titlu> Faust O ştiu. hai-hui.

Se şi apropie pe coridor un june. Jur împrejur în larguri i se-arată. haina — Cu masca asta-s dascăl mare — (Se travesteşte. şi tot Ce folosesc. <titlu> Faust Cu neputinţă-mi este să-1 ascult! <titlu> Mefistofel Bietul băiat aşteaptă cam de mult. <titlu> Faust De unde să începem? Pagina 102 <titlu> Mefistofel Nimic mai simplu. rogu-te. Dă-mi. ce-n speculaţie se pierde. nu-ţi vine silă? De altfel lucrul cel mai bun. Nu e puterea lor şi-a mea? Alerg şi sunt un zdravăn om Cu douăzeci şi patru de picioare la şosea. e mai puţin al meu? De pot vreo şase armăsari să mi-i plătesc. Că-i loc acesta de tortură! Ce chip de viaţă e să-ţi plictiseşti şcolarii? Nu-şi are şi urâtul o măsură? O treabă e aceasta pentru domn Chiorilă. tu lasă-ţi gândul trălălău. In timp ce o păşune mândră. scufia. Înviorat. E ca un dobitoc pe pajişte uscată Purtat în cerc de-un demon rău. Neconsolat să nu ne plece. E pricină această îndestulă să socot Că ceea ce eu gust. La paie goale să-mblăteşti. nu-mi trebuie mai mult. Şi-aşa nu ţi-e permis unor copii a-l spune. verde.) Să-1 iau cu gluma şi cu spirit rece! Un sfert de ceas. Iacă plecăm.Şi cap şi dos sunt ale tale. ce-1 ştii. Şi ia-o aţă-n plină lume! Bicisnicul. .

Tu pregăteşte-te pentru plecare. să se zvârcolească. C-atunci te dovedesc şi eşti al meu.) <titlu> Mefistofel (în haina lungă a lui Faust) Dispreţuieşte numai raţiune şi ştiinţă. şi pe loc Să se-nvârtească—nesătulului în faţă Mâncări şi băutură să-i plutească. bucurii terestre. nici o apă Să nu-i aline setea-foc! El va pieri. De-asemeni şi un pic de-avere. O să-1 târăsc prin plinele. <titlu> Mefistofel Curtoazia voastră mă încântă. Chiar dacă dracului el nu s-ar fi vândut. Să jinduiască. În prea grăbita-i năzuinţă sare peste Măruntele. sălbaticele văi Pagina 103 Ale vieţii şi prin seacă neînsemnătate. (Faust iese. Cum spiritul minciunii ţi-o impune şi ţi-o cere. îl văd pierdut. Sunt tânăr. Cea mai înaltă-a omului putere! Te lasă-nduplecat de vrăji şi artificii. La alte uşi aţi mai bătut? <titlu> Şcolarul La dumneavoastră caut scut. dar calde. Nestăvilit el veşnic înainte bate. drepte gânduri am şi bună vrere. Să văd un învăţat pe care Cu toţii-1 ştiu din mare nume. Şi vin cu multă plecăciune. Vedeţi un om cum sunt atâţia.) <titlu> Şcolarul Mă port pe-aci de scurtă vreme. Printre străini îmi dete drumul mama . fârtate! C-un spirit soarta l-a-nzestrat. (Un şcolar intră.

Nu prea îmi vine să petrec. Între pereţii-aceştia. <titlu> Mefistofel Atârnă totul de obişnuinţă. <titlu> Mefistofel Aţi nimerit chiar locul potrivit. La fel o să vă meargă. <titlu> Şcolarul Simt totuşi un îndemn. pe sub bolţi. de lăudat. <titlu> Mefistofel Sunteţi pe bunul drum. Vă rog să ţineţi seama De toate astea. Nici pruncul nu ia sânul mamei Cu voie la-nceput. şi că vreau să-nvăţ ceva cinstit. şi pe zi ce trece. Doresc ce-i pe tărâmuri să cuprind Şi tot ce-n ceruri este şi-n natură.Numai cu greu. pe la noi. Puţin însă cam risipit. În mine vreau ştiinţa s-o aprind. Îmi piere piuitul şi gândirea. Să-mi spuneţi numai cum ajung la ea! <titlu> Mefistofel Aş vrea să ştiu ce facultate Alegeţi. <titlu> Şcolarul De gâtul ei vreau să m-agăţ cu voluptate. <titlu> Şcolarul Aş vrea s-ajung de-a binelea-nvăţat. nici un pom nu-mprejmuie clădirea. La sânii-nţelepciunii o să beţi cât zece. de-atâta umbră laolalt'. cât doi. În săli. Pagina 104 Nici o verdeaţă. pe bănci. dar repede apoi Cu poftă şi plăcere bea. din nou să plec. . şi vă dau apoi şi replica. E un spaţiu strimt aici şi-ntunecat.

Deocamdată cam un an sau jumătate Vă ţineţi strâns de buna rânduială. da! Va trebui să abordaţi şi metafizica. Ce-ii creierul uman nu intră nicidecum. Ea râde singură de sine şi n-o ştie. nici peste-o săptămână.<titlu> Şcolarul Sunt pentru treabă cu tot sufletul. oricum. <titlu> Şcolarul. <titlu> Mefistofel Pe urmă nu uitaţi un lucru. <titlu> Şcolarul Mă-ncearcă toate astea-acum. Din când în când câte-o frumoasă zi. la-ntâiul clopot care bate. Să fiţi prezent. Un lucitor cuvânt avem oricând la îndemână. Pagina 105 Lipsa Pagina 106 Secretul în chimie. Cu sârguinţă după ce veţi fi-nvăţat Metoda de clasificat. <titlu> Mefistofel Mai bine veţi pricepe altă dat'. Să căutaţi a înţelege mai adânc. Aflaţi că pentru ceea ce nu înţelegem Nici azi. Cinci ceasuri zilnic cad în socoteală. Parcă o moară mi-ar umbla prin cap. Fireşte însă că mi-ar conveni Şi-un pic de libertate şi puţin amuzament. Nu prea pricep ce spuneţi şi ce e. .

E vai de capul tău când eşti nepot! De dreptul ce cu noi deodat' se naşte. mi-o mai sporiţi Şi dumneavoastră. Şi paragraf ii să-i cam ştiţi în mare parte. <titlu> Şcolarul Aversiunea. din loc În loc. Se moşteneşte pravila şi legea La fel c-o boală fără leac: Din generaţie în generaţie.Să preparaţi cu sârguinţă tema. binefacerea o plagă Ce pretutindenea ne paşte. pe care-1 sfătuiţi! Să studiez teologia poftă aş avea! <titlu> Mefistofel Nu aş dori să vă îndrum greşit — . Ce-i negru scris pe albă foaie Rămâne veşnic de folos. Ca să vedeţi mai bine-apoi. Cam ştiu ce preţ această-nvăţătură are. Fericit. note să luaţi. <titlu> Şcolarul Ştiinţa dreptului nu prea mă ispiteşte. Nonsens devine raţiunea. <titlu> Şcolarul Hârtiile le-oi duce-acasă Pagina 107 Şi le-oi păstra frumos. <titlu> Mefistofel Să vă alegeţi îns-o facultate. Totuşi. ce-o simţeam. închipuindu-vă că însuşi sfântul duh dictează. <titlu> Mefistofel De-aceasta nu mă prinde vreo mirare. ele se mută. păstraţi-vă-ncordarea trează. niciodată vorba. că profesorul Vă spune doar ce stă la carte. din păcate. Nu este. trec prin veac. Siliţi-vă să scrieţi.

<titlu> Mefistofel (pentru sine) M-am săturat de tonul sec. De ti se dă o mică îndrumare. La rolul meu de diavol am să trec. N-aţi vrea să-mi spuneţi un cuvânt Cuprinzător şi-n ce priveşte medicina? Trei ani înseamnă o durată scurtă. Iertaţi-mi vina. C-o poţi asemăna aproape c-un medicament. Poţi din cuvinte un sistem să făureşti. <titlu> Şcolarul Scuzaţi că vă reţin cu-atâtea întrebări. în ea Să ocoleşti cărarea falsă e aşa De greu. <titlu> Şcolarul Dar un concept ar fi să se găsească Pe lângă orişice cuvânt. ştiinţa-aceasta — o. Poţi cu cuvinte admirabil să te cerţi. în cuvinte poţi cu fanatism să crezi. S-ascunde-n ea otravă multă. De cuvinte! Astfel veţi păşi de-a dreptul În templul certitudinii depline. la dorinţă. Cuvântului o iotă nu poţi să-i răpeşti. Apuci mai sigur prin ţinuturile vagi. Se-nfiinţează. un cuvânt. În genere — ţineţi-vă. (Tare. O. Domeniile însă sunt aşa de largi. dar bine. Vedeţi.Urechea voastră mă asculta. Cel mai cuminte lucru e să audiaţi Şi-aici pe unul singur — Pagina 108 Şi pe cuvântul spus de maistru să juraţi. <titlu> Mefistofel De ce vă oţărâţi? Ei bine — aflaţi că tocmai Unde conceptele se-ntâmplă să lipsească. Sunt totuşi nevoit.) .

Şi în curând pereche n-ai în măiestrie. Îmi sunteţi arătos. şi după câte înţeleg Aveţi şi cutezanţă. amice. <titlu> Mefistofel Ce seacă e. nu face. cât de aurie! <titlu> Şcolarul Vă jur. seminţia slabă. Şi dacă sunteţi măcar semionorabil Le-aduni pe toate-n pălărie.Al medicini spirit lesne-i de cuprins. Cu chiţibuşuri într-un ceas puteţi obţine. ce pot. zău. Şi dacă una v-ar cădea în braţe-nvinsă. Îmi veţi permite să mai viu şi altă dată? E greu s-adun atâta-nţelepciune dintr-o dată. <titlu> Mefistofel Îngădui bucuros. Va trebui să vă pricepeţi mai vârtos la puls. Cuprindeţi-o pe după coapse Ca să vedeţi cât e de strâns încinsă. mi se dovedeşte om întreg. Un titlu-ţi face pârtie spre ele. C-atunci şi ceilalţi v-o arată. Dar cel ce prinde clipa. din parte-mi. <titlu> Şcolarul 7Aşa mai zic şi eu. cum le vezi. Spre a lăsa la urmă într-adins Pagina 109 Să meargă totul cum lui Dumnezeu îi place. A hoinări s-aduni ştiinţă. mă simt ca-n vis cu întâmplar ea. Să-nvăţaţi În special femeia s-o conduceţi. Învaţă fiecare-atât cât poate. De la un cap la altul studiezi Înalta lume. Ce alţi n-ar izbuti în ani de zile. . orice teorie. Dar cât de verde viaţa. Tot ah-ul ei şi orice vaiet Se lecuieşte dintr-un singur punct. Se luminează zarea. mica lume. degrabă. Mai presus de toate S-aveţi încredere-n voi înşivă.

Vedea-vom mica şi-apoi marea lume.Pagina 110 <titlu> Şcolarul Mi-ar fi cu neputinţă să pornesc la drum. Pagina 111 N-oi izbuti. cu câtă bucurie. încotro o vom lua? <titlu> Mefistofel Unde doreşti. scientes bonum et malum.1 (închide albumul. (Scrie şi-i dă albumul.) <titlu> Mefistofel Urmează numai sfatului Ce-l dete şarpele.) <titlu> Şcolarul (citeşte) Eritis sicut Deus. gratuit anume! <titlu> Faust Cu barba asta lung-a mea Uşoarei vieţi cum m-oi deda? <Note> 1. Şi te-i înspăimânta cândva De-asemănarea ta cu Dumnezeu. Făr'de-a solicita favoarea De-a-mi scrie câteva cuvinte în album. Cu ce folos. <titlu> Mefistofel Prea bine. respectuos şi pleacă. străbunul meu. <titlu> Faust (intră) Ei. Urma-vei cursul. Veţi fi ca Dumnezeu şi veţi cunoaşte binele şi răul (în limba latină în original). căci niciodat' .

Prin lume eu nu m-am purtat. Cu alţii mă simt tare mic, Voi fi mereu intimidat. <titlu> Mefistofel Amice, las', căci totul vine de la sine Te vei pricepe la viaţă, Vei şti să o priveşti în faţă, De-ndată ce te-ncrezi în tine. <titlu> Faust Cum vom pleca, ieşind din ca Unde ţi-s caii şi trăsura? <titlu> Mefistofel Mantaua mea o vom întinde, Ne-a duce ea prin aer de mătasă. Grijeşte numai să nu iei Desagi prea grei, prea mari, de-acasă. Văzduhul cald, ce-l pregătesc, Ne-a ridica de jos în grabă, Pentru viaţa nouă, ce-o începi, Îţi spun noroc! Şi-acum în slavă! Pivniţa lui Auerbach, la Lipsca. Chef de camarazi veseli <titlu> Frosch Nimeni nu bea? Nimeni nu râde? Ce feţe-s astea? Nici un chiot nu s-aude? O flacără-mi eraţi de obicei, fârtaţilor! Azi focul arde-n paie ude. Pagina 112 <titlu> Brander Numai a ta e vina, că nu vii Ca altă dată cu năzbâtii, cu prostii! <titlu> Frosch (îi toarnă un pahar de vin în creştet) Uite, de toate!

<titlu> Brander Porc, cum altul nu mai ştiu! <titlu> Frosch S-ar spune că doreai să fiu! <titlu> Siebel De vă certaţi, pe-aci e uşa! Cântaţi cu piept lărgit! Beţi şi urlaţi! Începeţi dar, ce aştepta- ţi? <titlu> Altmayer Vai mie, ce mă fac? Îmi spargi urechile. Daţi-mi bumbac! <titlu> Siebel De-abia când bolta sus răsună Puterea basului o simţi în strună. <titlu> Frosch Nu-i locul tău aici, de ţi-a Sări muştarul. Tra-la ! La-la ! la ! <titlu> Altmayer Oh, tra-la! La-la! La! <titlu> Frosch Cântaţi subţire şi înalt! Pagina 113 (Cântă.) Sfântul imperiu roman Cum se mai ţine laolalt'? <titlu> Brander Urât e cântecul! Şi e politic! Şi avan! Ce cântec mizerabil! Mulţumiţi Lui Dumnezeu că de imperiul roman Nu trebuie cu dinadinsul să-ngrijiţi. Că-mi sunteţi deocamdat' scutiţi de-acest amar. Eu, cel puţin, socot ca o dobândă Că nu sunt împărat sau cancelar.

Cu cale-i însă să avem şi noi un căpitan. Ce-aţi spune, dintre noi un papă să ne-alegem? Voi ştiţi ce însuşire hotărăşte, care calitate Înalţă pe bărbat în demnitate.1 <titlu> Frosch Avântă-te în sus, privighetoare dulce, Şi cântă mândrei mele să se culce. <titlu> Siebel Nici un salut iubitei! Vreau să uit. <titlu> Frosch În ciuda ta, mândruţei un sărut! (Cântă.) Zăvor s-aude, şi e noapte, Zăvor s-aude şi-apoi şoapte, Zăvor se-nchide-n dimineaţă, Iubitul iese iar în ceaţă. <Note> 1. Desigur mai mult calitatea de băutor, decât însuşirile erotice. </Note> <titlu> Siebel Tu, cântă numai, preaslăveşte-o noaptea-ntreagă ! Voi râde eu la rândul meu. Pe mine m-a-nşelat, pe tine te mai leagă! Din parte-mi îi urez iubit un spiriduş, Cu ea să-ţi facă şagă după uşi. Şi-un ţap bătrân, leliţă-fă, leliţă-lele, În prag să-ţi facă temenele. Un tânăr zdravăn, ce mai spun, E pentru poama-aceea mult prea bun. N-am să-i mai dau târcoale pe la vetre, Prefer să-i sparg ferestrele cu pietre. <titlu> Brander (lovind cu pumnul în masă) Atenţie! Şi ascultaţi! Veţi recunoaşte Că mă pricep cam la de toate, domnii mei. Îndrăgostiţii stau aci, tăcerea-i paşte. Acestora, precum o cere cuviinţa

Vreau să le cânt pe poftă. Luaţi tonul! Atenţie! Un cântec pe măsură nouă! Şi să cântaţi refrenul, murmurând isonul! (Cântă.) A fost odat' un şobolan, Trăia numai din unt şi slană. Ca doctor Luther el făcu O ceafă groasă, năzdrăvană. Bucătăreasa îi găti Otravă — locul strimt îi deveni Ca de aleanul dragostii. <titlu> Corul (chiotind) Ca de aleanul dragostii. <titlu> Brander Şi şobolanul se-nvârti Pagina 115 Şi din băltoace când bău, El casa toată-o scormoni, Dar furia nu-i folosi. Sărea încolo-ncoaci sări! Şi în curând se osteni Ca de aleanul dragostii. <titlu> Corul Ca de aleanul dragostii. <titlu> Brander Şi-apoi veni în plină zi Şi lângă vatră el căzu, Se zvârcolea şi gâfâia. Bucătăreasa râse: „Ce-a mai fi? Că şobolanul fluieră, ha-ha, Şi ortul popii şi l-a da, Ca de aleanul dragostii." Ca de aleanul dragostii. <titlu> Siebel Se bucură flăcăii de-o nimica toată.

Dar spuneţi-mi e asta o ispravă, Să dai la şobolani otravă? <titlu> Brander Amicul nostru-o face lată. <titlu> Altmayer Borţosul cu chelia lui rotundă! Cât de domestic e la nenoroc! Îşi vede chipul şi asemănarea În şobolanul mistuit de foc ! <titlu> Mefistofel Mai înainte de-orice — un loc de veselie Ţi-arăt. La ăst norod te-aduc Să vezi cât de uşor ştiu unii să trăiască. O sărbătoare-i pentru ei aproape orice zi. Cu haz puţin, cu mulţumire din belşug, Se-nvârt în cercul lor îngust nerozii Ca tinerii pisoi în jurul cozii. Cât timp dureri de cap nu au, Cât timp crâşmaru-i gata să-mprumute, Ei toţi înveseliţi din fleanca dau. <titlu> Brander Aşti oaspeţi vin dintr-o călătorie. Se vede după felul lor aparte Că au sosit tocmai acu, şi de departe. <titlu> Frosch Într-adevăr! Trăiască Lipsea noastră ! E-un mic Paris, şi îşi cultivă cetăţenii! <titlu> Siebel Ce- crezi, străinii ce-ar putea să fie? <titlu> Frosch Îi dibuiesc eu. Daţi-mi-i în grije. La un pahar de vin precum se ştie, Le smulg secretul, lesne, cum un dinte De lapte scoţi unui copil, fără să strige. Din casă boierească parcă vin. Sunt mândri, par dezamăgiţi puţin.

<titlu>Brander Sunt şarlatani de iarmaroc, prinsoare fac! Pagina 117 <titlu> Altmayer Se poate. <titlu> Frosch Las', că-i iscodesc eu, după plac. <titlu> Mefistofel (către Faust) Nu bănuiesc ăştia pe dracu, Nici când sunt daţi de-a berbeleacu, <titlu> Faust Salutul nostru, domnii mei! <titlu> Siebel Şi-al nostru-n schimb ! (încât, privirii la Mefistofel dintr-o parte.) Dintr-un picior de ce-o fi şchiopătând? <titlu> Mefistofel Îngăduiţi, să ne aşezăm şi noi la masă? În loc de bune băuturi, de care nu găsim în casă, Să ne încânte mai curând tovărăşia! <titlu> Altmayer Păreţi un om din cale-afară răsfăţat. <titlu> Frosch Aţi mânecat îmi pare cam târziu din sat? Cu Terchea-berchea aţi cinat? <titlu> Mefistofel Trecurăm tocmai astăzi pe Ia el. Pagina 118 Am stat de vorbă-ndelungat.

Ne-a povestit atâtea despre verii lui. La despărţire zise: Fiecăruia salut să-i spui. (Se-nclină spre Frosch.) <titlu> Altmayer (încet) Avuşi nevoie de aceasta? <titlu> Siebel Şiret patron! <titlu> Frosch L-oi dovedi eu, în alt ton. <titlu> Mefistofel Voci încercate-am auzit cântând, De n-a fost amăgire în ureche. Desigur, cântecul sub aste bolţi Are-un ecou fără pereche. <titlu> Frosch Nu cumva sunteţi un măiestru virtuoz? <titlu> Mefistofel O, nu! puterea-i slabă, numai pofta-i mare. <titlu> Altmayer N-aţi vrea să ziceţi o cântare? <titlu> Mefistofel Dacă doriţi, câte voiţi! Pagina 119 <titlu> Siebel Dar printre altele şi una nouă ! <titlu> Mefistofel Din Spania ne-ntoarserăm în astă-seară, Din a cântărilor şi-a vinurilor ţară. (Cântă.) A fost odat-un rege, Ce-avu un mare purec —

<titlu> Frosch Un purec! Auziţi? L-aţi aşteptat? Un purec! Vai, ce oaspete curat! <titlu> Mefistofel A fost odat-un rege, Ce-avu un mare purec.1 A fost odat', atâta ştiu, Şi regele, aceasta se-nţelege, L-a îndrăgit ca pe un fiu. Un croitor la sine cheamă. Iată, ţi-l dau în scamă, Să iei boierului măsură De pantaloni şi haină. <titlu> Brander Dar croitorului să-i spuneţi C-aşa o vrea satrapul, Să facă potrivit măsura, Că orice cută-n pantaloni O va plăti cu capul. <titlu> Mefistofel Şi purecele-n catifea Umbla acum la curte. <Note> 1. Cântecul purecelui, o batjocură a burgheziei la adresa nobilimii de la curte. </Note> Pagina 120 Purta pe haină cât'e-o stea Şi panglici lungi şi scurte. Iar când ministru deveni, Precum era de prevăzut Şi fraţii lui şi rudele Domni mari la curte s-au făcut. # Dar domni şi doamne la palat Ce cazne-aveau să-ndure.

Regina însăşi, fetele din casă Erau muşcate sub mătasă. Dar n-aveau voie să înjure, Nici să se scarpine-ndesat. Doar noi ne scărpinam când mişcă, Şi purecii-i strivim când pişcă. <titlu> Corul (urlând) Doar noi ne scărpinam când mişcă, Şi purecii-i strivim când pişcă. <titlu> Frosch Bravo, bravo ! încă o dată! <titlu> Siebel Toţi purecii aşa să pată! <titlu> Brander Cu degetele prindeţi-i, că-i pleaşcă! <titlu> Altmayer Trăiască libertatea! Vinul să trăiască! <titlu> Mefistofel Aş bea şi eu, ca libertatea s-o cinstesc, Dar vinurile voastre nu mă ispitesc. Pagina 121 <titlu> Siebel Să n-o mai repetaţi, că-i supărare. <titlu> Mefistofel Mi-e teamă de crâşmar, de vorbe grele, Altfel v-aş îmbia ca unor oaspeţi Un strop ales din pivniţele mele. <titlu> Siebel Dă-ncoa! Răspunderea-i a mea deplină! <titlu> Frosch De faceţi rost de-un bun pahar, v-aducem laude

<titlu> Brander Doar n-aveţi buţile chiar la intrare? <titlu> Altmayer Acolo-n colţ e coşul cu unelte. vreau Perla de la Rin. Nevoie am de-o-nghiţitură bună! <titlu> Altmayer Din ţara Rinului veniţi se pare. Către Frosch. asta-i numai — să scuzaţi — scamatorie ! <titlu> Mefistofel . ce e. <titlu> Mefistofel (în timp ce sfredeleşte în masă o gaură) Aduceţi ceară şi-astupaţi cu dopuri! <titlu> Altmayer Oh. <titlu> Frosch De-i vorba să aleg. <titlu> Altmayer Aha ! Ai şi-nceput pe buze să te lingi.) Spune-mi mata. Aveţi mai multe? <titlu> Mefistofel Îngăduit e fiecăruia s-aleagă. <titlu> Mefistofel Să-mi faceţi rost de-un sfredel lung şi mare. <titlu> Mefistofel (ia sfredelul. Căci dacă e să preţuiesc ce nu-i. ce băutură-ţi este dragă? Pagina 122 <titlu> Frosch Nu vă pricep. Căci patria ne dăruieşte cel mai splendid vin.Numai prea mici să nu vă fie mostrele.

) <titlu> Brander Se ocoleşte anevoie ce-i străin şi ce desparte! Ce-i bun — de multe ori ne e departe. Dar vinurile lor le bea cu sete. precum vezi <titlu> Siebel (în timp ce Mefistofel s-apropie de locul său) Mărturisesc că vinuri acre tocmai Gâtlejul nu pofteşte.Şi dumneata cam ce doreşti? <titlu> Brander Şampanie să fie! Să dea în clocot. Daţi-mi unul dulce. Ce vinuri inima vă cere? <titlu> Altmayer De toate! Ce mai întrebaţi? (După ce găurile au fost sfredelite şi astupate. Pagina 123 Un neamţ adevărat urăşte pe francezi. nu sunteţi de părere? Dar grăbiţi-vă! pe faţă-mi spuneţi. unul a făcut în răstimp dopurile şi astupă găurile. <titlu> Mefistofel Să curg-aici vin vechi de. Coarne poartă ţapul. ca şi cum un jar ar stinge! (Mefistofel sfredeleşte. Tokai. <titlu> Altmayer Nu. . domnul meu! În faţă mă priviţi! Vă ştiu intenţia! Ne păcăliţi! <titlu> Mefistofel Cu oaspeţi nobili ca aceştia Ar fi primejdios.) <titlu> Mefistofel (cu gesturi ciudate) Struguri face viţa.

Acum deschideţi şi vă desfătaţi <titlu> Toţi (în timp ce scot dopurile şi fiecăruia îi curge în pahar vinul dorit) Cum curgeţi. Viţa lemn se cheamă. <titlu> Mefistofel Ia seama numai şi-i vedea Cât de magnific bestialitatea se va revela. <titlu> Siebel (bea neprecaut. Vinul e zeamă. vinul curge pe jos şi se preface în flacără) Foc! Ajutor! Iadul arde! Pagina 125 .Scutur eu şuviţa. Masa de lemn Pagina 124 Poate şi ea Vin să dea. izvoare minunate <titlu> Mefistofel Păzea! Pe jos un strop să nu-mi vărsaţi! (Ei beau repetat. Minune şi semn. ah. Cinci mii de porci n-o duc mai bine! <titlu> Mefistofel (către Faust) Sunt liberi. Mi se-nclină capul. vezi-i cum petrec! <titlu> Faust Eu poftă aş avea să plec.) <titlu> Toţi Ne merge ca la canibali. cum se cuvine. Cuvântul e-ndemn.

elementul meu. foc îi sare în faţă) Ard! Ard! Pagina 126 <titlu> Siebel Dedatu-s-a scamatoriei. vrăjii.) <titlu> Mefistofel (cu atitudine gravă) . Loviţi! El nu mai e sub scutul legii! (Ei scot cuţitele şi tăbărăsc spre Mefistofel. să plece. tu! Ia-o mai domol! (către ceată) Deocamdat-a fost numai un strop de purgator. de vrei! <titlu> Altmayer (scoate un dop din masă. bute puturoasă! <titlu> Siebel Coadă de mătură! Pe cine beşteleşti? Drept ce ne iei? <titlu> Brander Bătăi cădea-vor. grindină. <titlu> Siebel Credea-ndrăzneţul că aici Cu hocuspocus se petrece! <titlu> Mefistofel Taci.<titlu> Mefistofel (descântând flacăra) Foc. <titlu> Siebel Ce-nseamnă astea? Aşteaptă numai! Scump vei plăti! Nu ne cunoşti! <titlu> Frosch Ne crede dumnealui şi beţi şi proşti! <titlu> Altmayer Gândesc să-1 invităm domol.

ce trecu prin mădulare. cad de pe picioare. unde sunt? Frumoasă ţară! <titlu> Frosch Podgorii! Văd eu bine oare? <titlu> Siebel Şi struguri. . Şi vă fie de noroc! (Ceilalţi se opresc miraţi şi se privesc îndelung. (Îi prinde pe Siebel de nas. Toţi fac la fel. Fiţi aici şi fiţi acolo.) <titlu> Altmayer Ah. fireşte! Şi ţineţi minte voi. ce viţă verde! Şi-un strugure! Oh. Daţi-mi un scaun. cum diavolul glumeşte! (Dispare cu Faust. legătura ia-o de pe ochi.Închipuire şi cuvânt Schimbă sens şi loc. mâna să-1 dezmierde.) <titlu> Siebel Ce noutate? Pagina 127 <titlu> Altmayer Cum? <titlu> Frosch Era acesta nasul tău? <titlu> Brander (către Siebel) Pe-al tău îl ţin în mână eu! <titlu> Altmayer A fost un trăsnet. struguri! <titlu> Brander Aici lingă pridvor. Ceilalţi se depărtează unul de altul.) <titlu> Mefistofel Tu amăgire. unul împotriva celuilalt şi ridică cuţitele.

<titlu> Altmayer Pe uşa pivniţei eu îl văzui ieşind. <titlu> Faust. zău! Răspundeţi ce mi s-a-ntâmplat? <titlu> Siebel O. blestematul. A doua oară nu-mi mai scapă viu. 'nşelăciune şi nălucă totul! <titlu> Frosch Credeam că beau. mestecă şi grijeşte să nu dea în foc. Pereţii şi grinzile sunt împodobite cu cele mai ciudate unelte vrăjitoreşti. O maimuţă stă lingă căldare. unde-i? Vreau să ştiu. Maimuţoiul cu puii stau alături şi se încălzesc.<titlu> Frosch Nu. (Se-ntoarce spre masă. se ivesc felurite arătări. Mefistofel <titlu> Faust Nebune vrăji. mi-aş şterge încă botul. Pagina 128 <titlu> Brander Dar cum a fost cu strugurii povestea? <titlu> Altmayer Şi-apoi să nu crezi în minuni! Dar altora să nu mai spuneţi vestea ! Bucătărie vrăjitorească Pe o vatră joasă o căldare fierbe la foc.) <titlu> Siebel Fu amăgire. Pe-o bute mare-ncălecând — Simt ca un plumb prin glezne şi-n picioare. În aburii ce se ridică. ce silă mi-e de ele! Mă porţi pe-aci ca să mă vindeci oare? În volburarea asta de scrinteală? De sfaturi de la babe am nevoie cu tocmeală? Mi-or ajuta asemenea fierturi murdare .

de-a ajunge teafăr Până la ani optzeci. fără gust. Nu socoti c-ar fi ruşine însuţi tu să gunoieşti Ogorul de pe care seceri. ară! Păstrează-ţi rostul într-un cerc îngust. Un mijloc ai. <titlu> Mefistofel Ei. vezi că vrăjitoarea trebuie atrasă-n joc? <titlu> Faust De ce numaidecât afurisita babă Cu buruieni şi ierbi? Nu poţi tu însuţi băutura să mi-o fierbi? <titlu> Mefistofel . Dar despre-acesta se vorbeşte-n altă carte. ce isteţ te-amesteci iar în treabă. şi să rămâi luceafăr. şi sapă. fără de bani şi fără vrăji. Viaţa-ngustă nu mă prinde chiar de loc. <titlu> Faust Atari isprăvi nu-mi sunt la îndemână Şi n-aş putea să iau hârleţu-n mână. Te du pe câmp numaidecât. N-a născocit încă natura sau vreun spirit Un alt balsam mai izbutit? <titlu> Mefistofel Amice. dacă nu cunoşti un leac mai bun! Nădejdile mi-au şi pierit. Într-un capitol mai aparte.Treizeci de ani să lapăd de pe mine-acum? Vai mie. Trăieşte între dobitoace ca un dobitoc. Hrăneşte-te cu hrană simplă. Există pentru-ntinerire şi un mijloc mai firesc. <titlu> Faust Destăinuieşte-mi-1 degrabă! Pagina 129 <titlu> Mefistofel N-am să mă feresc. Iată un mijloc De-a te menţine tânăr.

Dar dracul însuşi nu-i în stare să o facă. Şi-apoi unde mai pui Acele meşteşuguri multe. <titlu> Mefistofel (către Faust) Cum le găseşti. Ci şi răbdare care-aşteaptă. (Văzând animalele. <titlu> Mefistofel Cât mă priveşte. spuneţi-mi.Frumoasă pierdere de vreme-ar fi. Lucrarea cere nu numai ştiinţă. rând Pagina 130 Pe rând şi câte-o leacă.) Se pare că stăpâna nu-i acasă? <titlu> Animalele La praznic dumneaei s-a dus Pe horn în sus. Un spirit liniştit ani mulţi de ea să ţină seama Căci timpul doar desăvârşeşte zeama. afurisite animale.) Ei. zău.) Vezi ce prăsilă cu lăbuţe! Pe lângă foc ce slugi drăguţe! (Către animale. Spre-a nimeri în cap un cui? E drept că dracul a-nvăţat-o. aceste animale? <titlu> Faust Mi-e scârbă şi mi-e jale. nimic nu-mi este mai plăcut. <titlu> Mefistofel Cât timp obişnuieşte ca să-mi zboare? <titlu> Animalele Cât timp ne încălzim pe la picioare. (Către animale. Decât cu animale să discut. minunate. artă. În timp ce mu de poduri aş clădi. .

vei muri. sunt viu. Sunt viu. Cât e de mare Se-nvârte şi umblă Fără-ncetare. Dragul meu fiu. Faceţi zeamă. Ca sticla sună. La loterie dacă ar putea să joace! (între timp puii au luat o sferă mare. Ea e de lut.) <titlu> Maimuţoiul Aceasta e lumea. Vei muri. rostogolind-o în faţă. Cioburi vor fi. Să uit amarul. Ţine-te tu Departe de ea.Ce mestecaţi acolo în căldare? Pagina 131 <titlu> Animalele Pentru săraci o ciorbă lungă. Fă să câştig. să ajungă! <titlu> Maimuţoiul (se apropie şi se linguşeşte pe lângă Mefistofel) <titlu> Aruncă zarul. S-a sparge-n curând. <titlu> Mefistofel Aveţi o clientelă mare. Pagina 132 . E goală-năuntru. vânt. Mi-e gol buzunarul. Şi suflă prin ea Vânt. Bani de-aş avea — Ar fi lumea mea! <titlu> Mefistofel Ce fericit s-ar socoti un maimuţoi cu floace.

Şi nu ai voie să-1 numeşti? <titlu> Mefistofel Şi oala aceasta ce-i? <titlu> Maimuţoiul şi maimuţa Bicisnicul n-o ştie. Aluzie la folosirea superstiţioasă a sitei ca mijloc de a dezvălui fapte tăinuite. <titlu> Mefistofel Dobitoc ce eşti! Fără curtoazie! <titlu> Maimuţoiul Ia pămătufu-n mână ca să vezi! Pe scaun şezi! (Îl sileşte pe Mefistofel să se aşeze. El nu cunoaşte Nici oală. împrumută-mi tu aripa Cea mai grăbită.) Priveşte prin sită! Pe hoţ îl dibuieşti. </Note> S-alege în oglindă ca-n bulboană? Iubire. apropiindu-se sau depărtându-se de ea) Ce văd? Cerească icoană <Note> 1. . cât bate clipa. Numaidecât Te-aş dovedi! (Se duce la maimuţă şi o îndeamnă să privească prin sită.<titlu> Mefistofel Ce vrea să fie sita1-aceea? <titlu> Maimuţoiul (o ia din cui) Hoţ dac-ai fi. ca s-ajung Pe-al ei meleag.) <titlu> Faust (care în răstimp a stat în faţa unei oglinzi. nici tipsie.

ce-n privire mi s-abate. lipseşte doar coroana. <titlu> Faust (privind în oglindă) . apoi sar prin bucătărie cu părţile. se joacă cu pămătuful de pene şi continuă a vorbi. Mefistofel întinzându-se în scaun. Un sceptru-n mână ţiu.) Pagina 134 Pentru tine. Lipeşte coroana Cu sudoare. Şi află că aş şti să-ti dibuiesc O mândră ca aceasta. Dacă Dumnezeu întâi Vreo şase zile se căzneşte frământând o nefiinţă. Chip prea frumos ! Cel mai frumos din câte sunt! E cu putinţă? O femeie într-atâta de frumoasă? întrezăresc în trupul. Ca să aplaude la sfârşit el însuşi. de-astă dată.) Aicea stă pe tron regala mea persoană. o coroană lui Mefistofel) Fii tu aşa de bun Puterea ţi-o strânge. O chintesenţă-a cerurilor toate? Există-asemenea făptură pe pământ? <titlu> Mefistofel Desigur. Noi vorbim Şi facem rime. cu sânge! (Umblă stângaci cu coroana. pe unde mă-nvârtesc. De îndrăznesc să mă apropiu. Şi fericită soartă are cel ce-acasă O va conduce ca mireasă! (Faust priveşte necurmat în oglindă. încât aceasta se sparge în două. <titlu> Animalele (făcând mişcări din cele mai ciudate. îi aduc cu strigăte. pân'te saturi. N-o mai zăresc decât prin ceaţă. Pentru mine. E limpede c-asemenea isprăvi sunt cu putinţă! Priveşte.De nu stau ţintuit pe locul unde sunt.

(Căldarea. Sunt idei. Animalele schelălăiesc. scroafă blestemată.) <titlu> Vrăjitoarea Au. Vrăjitoarea coboară prin flacără cu strigăte îngrozitoare.) Ce se petrece-aici? Ce vreţi prin aste locuri joase? Şi cine-mi sunteţi? V-aţi furişat. sunt idei! <titlu> Faust Mă arde-n piept. Mefistofel şi animale. de care maimuţa n-a avut grijă. Mai repede. au! Tu. <titlu> Animalele Şi dacă izbutim Mai cu temei. de sar flăcări spre Faust. în larg de-acum! <titlu> Mefistofel Să recunoaştem. Că sunt poeţi de mari carate. rămâne scrum. ce te iau! Căldării nu-i porţi grijă! Şi mă arzi! Afurisit necaz! (Zărindu-i pe Faust şi pe Mefistofel. aşa! În cioburi totul! Am să vă-ntind pe labe botul. ce-1 ţine în mână izbeşte între sticle şi oale) Aşa. O glumă e. Se produce o mare flacără ce iese prin horn. prin ce gârlici? Intra-v-ar chinul focului în oase! (Mestecă cu lingura mare prin căldare. tu spurcăciune. dă în foc. au. . cel puţin din astea toate. au.Vai mie! Înnebunesc de-a bine! <titlu> Mefistofel (arătând spre animale) Prin cap acuma şi pe mine Cu ameţeli mă ia.) <titlu> Mefistofel (întorcând pămătuful de pene.

Şi tactul ce se cere La melodia ta anume. Văzând aici pe domn Satana! <titlu> Mefistofel Ăst nume nu-1 rosti! îţi interzic! <titlu> Vrăjitoarea De ce? Doar nu e nume de nimic! . Şi unde sunt însoţitorii. coarne. de minteanul meu cel roş? Ascunsu-mi-am obrazul. Pagina 136 Fantoma nu mai are nordic nimb. ridic cana. ca să mint? Sau poate-aştepţi să mă prezint? <titlu> Vrăjitoarea Stăpâne Doamne. ca atâţia dintre tinerii cuconi Mă folosesc de pulpe false printre vii. după Scriptură. Te sfarm. au ieşit din modă. Nici gheare. Căci e cam mult de când nu ne-am văzut. # (Vrăjitoarea se dă înapoi cu furie şi groază. deşi ochii mei nu-s orbi. Stau altfel însă cu piciorul De care nu mă pot lipsi! Multe neajunsuri printre oameni mi-ar prilejui.) Nu mă cunoşti? Stârpitură! Nu-ţi mai cunoşti maistrul şi stăpânul? O dată dacă mai lovesc. Şi-i drept că de cultură în răstimp Şi dracul s-a contaminat. De-aceea. coadă. Nu văd copita. cu toţi strigoii de maimuţe! Unde-i respectul. <titlu> Vrăjitoarea (dănţuind) Mă pierd cu firea. cei doi corbi? <titlu> Mefistofel Îmi scapi cu-atât de astădat'. să iertaţi primirea.

(Face un gest obscen. Nu mai miroase sticla neplăcut. O ştiţi. dar răii au rămas. de ăsta au scăpat. Dar oamenii mai buni nu s-au făcut. Cel Rău. cum o-ntoarceţi. Şiret.'nvaţă pe de rost Pagina 137 C-acesta-i felul cuviincios De-a te purta cu vrăjitoarele frumos! <titlu> Vrăjitoarea Şi-acuma spuneţi. Priveşte-ncoa. c-atunci e bine. domnii ce doresc? <titlu> Mefistofel Din cunoscuta băutură — un pahar. <titlu> Mefistofel E un prieten bun.<titlu> Mefistofel De mult e-n cartea basmelor trecut. minte ţine! Am sânge nobil. Să mă numeşti baron. şi s-a făcut. Un cavaler sunt ca şi alţii. sunt boier. Deci fă ce ştii cu-a ta bucătărie! . Vă dau un păhărel. (încet. ăsta-i blazonul care-1 port. cum totdeaun-aţi fost! <titlu> Mefistofel Amice.) <titlu> Vrăjitoarea (râde peste măsură) Ha-ha! E încă-n felul vostru. nu-s de pripas. Vreau de folos să-i fie. Aicea am un must Din care şi eu câteodat' mai gust. <titlu> Vrăjitoarea Prea bucuros. nu mai trăieşte nici un ceas. Căci anii sucurilor nu trec în zadar.) Dar dacă cineva nepregătit pe gât 1-a tras.

iscându-se o muzică. Şi totul s-a copt. Şi nouă e unul Şi zece nimic. spun şi eu. nu fi aşa de-nchis! O drege şi ea. ce vreţi cu toate aste? Ţicnelile acestea şi zănaticile semne. Din băutură dă-i o cupă plină! (Vrăjitoarea face cu gesturi stranii un cerc şi adună lucruri ciudate în el. Din cinci şi şase. aşa cum stau cu spatele. Înşelăciunea asta demodată. În stare nu-s să mă îndemne. (îl sileşte pe Faust să intre în cerc. Fă dintr-o dată trei. şi să-i ţină făcliile. Astfel îţi zic. Vrăjitoarea aduce apoi o carte mare şi aşează maimuţele în cerc. în acest timp se aude clinchet de pahare şi căldările încep să sune. drept pupitru.1 <titlu> Faust . Scoate pe doi. dup-o pravilă vrăcească. Pe patru fă-1 uitat. E tabla-nmulţirii Deasupra firii. doar de râs! Severule. îi face semn lui Faust să se apropie. Fă şapte şi opt.Închide cercul şi vrăjind te-nclină.) <titlu> Faust (către Mefistofel) Nu zău. ca să-i servească. <titlu> Mefistofel Ei fie! Pozne-s toate.) <titlu> Vrăjitoarea (cu emfază. Asta. citind dintr-o carte) Înţelege cu temei: Din unul fă zece. Ca zeama straşnic să-ţi priiască. C-atunci eşti bogat.

Când te gândeşti. Ar fi ceva de înţeles şi pentru minte. te iei de păr. <titlu> Mefistofel Destul acum. <Note> Nonsensuri magice. Aşa e însă toată-această carte.S-ar spune că băbuşca are febră! <titlu> Mefistofel Până să-ncheie. Pierdui şi eu cu ea nopţi multe. . unde te-ndrumi. <titlu> Vrăjitoarea Unde te-ntorci. Să răspândeşti erori. Amicului n-are să-i strice-nghiţitura. Dar celui care nu gândeşte Cu dărnicie ea se-mpărtăşeşte. </Note> Amice. Îmi pare că aud vorbind în cor Mii de nebuni sau şi mai mult. arta asta-i veche. cu trei şi unul. ani întregi: O contradicţie perfectă Rămâne-o taină deopotrivă Pentru scrintiţi şi pentru breji. <titlu> Faust Ce este-acest nonsens. când ascult. nu adevăr. e încă hăt departe. Dar cine mai pofteşte să discute cu nebunul? Se crede de-obicei că unde se aud cuvinte.1 Se flecăreşte astfel fără stinghereală. Un obicei a fost prin vremuri totdeauna Cu unu şi cu trei. sibilă2 minunată! Întinde băutura. umple cupa Până la gură. ca s-o ia. Puterea-naltă a ştiinţei Ascunsă e întregii lunii. E-un om trecut prin multe demnităţi. nouă. ce-1 spune? Îmi crapă capul.

vrăjitoare". Faust iese din rotocol. Mefistofel ironizează dogma trinităţii. decât . Simţiţi. aici. . </Note> Se spune că te tutuieşti cu dracul. Când Faust o duce la gură. <Note> 1.Şi care-a tras licori destule la măsea. 2. Sibilă" nu înseamnă. de-1 ziceţi. un efect aparte! <titlu> Mefistofel (către Faust) Vino mai repede din încăperea scundă! Va trebui s-asuzi din abundenţă. cu multe ceremonii. Să nu mi-o spui decât în nopţi de Valpurgie! <titlu> Vrăjitoarea (către Faust) Un cântec vă mai dau. Şi în curând cu desfătare vei simţi Cum Cupido trezit. ca iedul va sări. (Vrăjitoarea toarnă băutura. de-un fleac? (Vrăjitoarea şterge cercul. în cupă. sare o flacără. Nu e din carte.) <titlu> Mefistofel Dă drumul numai băuturii pe gâtlej. Puterea băuturii-n toate te pătrundă! Apoi te-oi învăţa nobleţă trândăviei. Şi inimii ea fi-va leac. Şi te sfiieşti de-o flacără.) <titlu> Mefistofel Afară-n larg! E bine să te mişti! <titlu> Vrăjitoarea De bine fie-vă înghiţitura! <titlu> Mefistofel (către vrăjitoare) Dar dac-ar fi să-ţi împlinesc vreo poftă vie.

Roşaţa buzelor şi a obrazului lumină Să nu le uiţi o veşnicie! Şi felul cum privirea şi-o înclină Ce cald prin inimă te ia. O stradă Faust.) Cu-această băutură-n trup.<titlu> Faust Îngăduie-mi să mai privesc o dată Minunea din oglindă. Tăioasă la cuvânt. Ce frumoasă fată! <titlu> Mefistofel Izvodul frumuseţii palpitând de viaţă Îl vei vedea-n curând aievea-n faţă.) <Note> 1. Pagina 141 # (încet. cum îi plăcu să fie — Să te încânţi de ea la nebunie! (Mefistofel apare. fără număr. să vă însoţesc? <titlu> Margareta Nici domnişoară2 nu-s. trece. </Note> . Doamne! Ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. 2. mă crezi? În orişice femeie pe Elena1 ai s-o vezi. Margareta se fereşte. şi nici frumoasă. Pot să mă duc şi ne-nsoţită-acasă.) <titlu> Faust Frumoasă-i. pot să îndrăznesc Să mă alătur. <titlu> Faust Frumoasă domnişoară. personaj din Iliada. (Faust vrea s-o prindă de braţ. Are virtuţi desigur. E vorba de Elena. Margareta trecând. Acest titlu se dădea în epoca feudală numai nobilelor nemăritate. epopeea antică spunea că din cauza ei ar fi izbucnit războiul Troiei.

prilejul potrivit. de la strană. Mă furişai pe lângă ei doar din curiozitate. Vreo paisprezece zile-mi trebui numai spre a iscodi Împrejurările de-aci. Şi numai fiindcă obiceiul cere. la spovedanie s-a dus pentru nimic. n-ai cumpănit. nici favoare. să-mi faci rost de fetişcană! <titlu> Mefistofel De care? <titlu> Faust De-aceea care tocmai a trecut. Închipuindu-şi că prilej nu este. Dar nu se poate-ntocmai totdeauna! <titlu> Faust Slăbeşte-mă şi nu-mi vorbi de' lege! Magistre. 'n faţă-ţi stau şi una Îţi spun: dacă la noapte fata În braţe nu mi s-a fi odihnit — Să mă socoti de tine despărţit! Pagina 143 <titlu> Mefistofel Ce-i cu putinţă şi ce nu. . Ce-ndrituit n-ar fi a le culege. Nu am asupra ei nici o putere! <titlu> Faust Dar a trecut de paisprezece ani! <titlu> Mefistofel Vorbiţi de-a dreptul ca un uşuratic Care doreşte pentru sine orice floare. <titlu> Mefistofel Ei las'! Aceea de la popa vine. Nevinovată e.Pagina 142 <titlu> Faust Ascultă. A dezlegat-o de păcate.

<titlu> Mefistofel Ca să vedeţi că sunt dispus Pagina 145 Arzândei voastre suferinţe să-i servesc. nu vă mâhniţi prea tare. dorul. În odăiţa ei chiar astăzi vă călăuzesc. <titlu> Faust Ah. Ce foloseşte o plăcere-aşa de-a dreptul. Dar. ba! Căci ea va fi la o vecină.<titlu> Faust Nestingherit doar şapte ceasuri dac-aş fi Te-asigur că de dracul n-aş avea nevoie Spre a seduce o asemenea fetită! <titlu> Mefistofel Vorbiţi acum ca un franţuz de viţă. Ca focul. Dar în răstimp cu bucurie veţi putea . O cursă trebuie să-ntindem. Precum atâtea anecdote-arată! <titlu> Faust Ani poftă. Prin curse şi nimicuri la iubită-ajungi. chiar şi fără asta. Cum e. Nu cucerim cu-asalt nimic aci. <titlu>Faust Şi am s-o văd? Va fi a mea? Mefistofel Amice. rogu-vă. Să nu mai pierdem nici o clipă. de-aş avea Ceva: să mă conduci acas' la ea. Cu fetişcana-aceasta n-o să meargă-n grabă. dintr-o dată? Căci bucuria nu-i nici pe departe-aşa de mare. altfel totul e degeaba. dacă tu nu mi-o alungi <titlu> Mefistofel Acu ascultă că nu-i glumă. măcar de la dragul meu de înger. să-mi alin. când peste fel şi fel de piedici. Fă-mi rost de vreo năframă sau de-o jartieră.

(Iese. Unde comori secrete ard cu focuri. I se putea citi pe faţă. <titlu> Mefistofel (iscodind în preajmă) . să-i pot duce un cadou. <titlu> Faust Grijeşte. <titlu> Faust Atunci la ce mai stăm? Să mergem. Şi într-un fel din vorba-i îndrăzneaţă. <titlu> Seară O odăiţă curăţică. N-are să fie în zadar. Din casă mare şi cu nobil rost. (Pleacă. ce n-aş da să ştiu Pagina 145 # Domnul de astăzi cine-a fost! Părea cutezător de-a binelea.) <titlu> Mefistofel. <titlu> Margareta (împletindu-şi şi legându-şi cosiţele) Ah. Faust <titlu> Mefistofel Intraţi încet! Şi-aveţi de toate! <titlu> Faust (după oarecare tăcere) Te rog acuma singur să mă laşi. şi alte bucurii spera. <titlu> Mefistofel E prea devreme.Adulmeca.) <titlu> Mefistofel Ce grijuliu şi cât de brav! Numaidecât un dar! Cunosc atâtea-ascunse locuri.

să stau pierdut în reverii. ce loc al fericirii! (S-aşază în fotoliul de piele de lângă pat. ce cu dulci Speranţe-ti potoleşti amarul. al rânduielii şi-mplinirii. În sărăcia-aceasta ce belşug. cutremurată de evlavie. prin tine. Beteală care umpli sanctuarul! Cuprinde-mi inima. Cel ce te-ndeamnă să întinzi curat covorul. a sărutat Veşteda mână a părintelui străbun. cu mulţumire pentru Moş Crăciun. Cum freamătă. Între pereţii-nguşti. Aş rămânea. Din ce sacră plămădire. i-ai ocrotit.) <titlu> Faust (privind împrejur) Binevenită fii. tu-n uşoare visuri peste fire Un înger ai întruchipat aici. Copila-aici dormea. În truda şi în bucuria lor. Căsuţa un imperiu ceresc devine! Şi-aici? (Dă în lături o perdea de la pat. fotoliu. lumină de amurg. duhul tău. Natură. Al rânduielii şi al mulţumirii.) Primeşte-mă. Chiar firul de nisip îl simt în jurul tău făcând ocolul. Respiră-n preajmă simţământul păcii. cu pieptul fraged. copilă. În preajmă simt. prin voi. S-a împlinit chipul divin! # . eternitate.) # Ah. De câte ori în jurul tronului acesta Copiii nu s-au hârjonit. Iubita mea. Pagina 145 Poate c-aici. Iubite mâini şi chip zeiesc. care şi pe-naintaşi. (Iese.Nu toate fetele se ţin aşa curate. iubire. plin De caldă viaţă. Cel ce te-ndrumă zi cu zi. ce prăpastie de voluptate M-atrage. Să stau aici.

şi jocul joc. Rost vă făcui de-o cutiuţă Aşa la repezeală dintr-un loc. s-o fac sau nu? <titlu> Mefistofel Mai întrebaţi? Sau vreţi ea să păstraţi comoara? Atunci vă sfătuiesc. ce mic s-ar face. Şi-acuma mă destram în vis. cum te-ai schimbat! Văzduh de vrajă m-a cuprins? Eram împins doar să mă bucur. <titlu> Mefistofel (intrând) Haideţi. Să nu mă mai întorc. <titlu> Faust Nu ştiu. într-un ungher. <titlu> Mefistofel Aceasta-i. Că vezi. mai repede! C-o văd venind. Să plec.) . Marele om. scumpul timp. copilul e copil. Niscai lucioase lucruşoare Am pus în cutiuţă. mă jur pe cer. O jucărie sunt oricărei adieri? Dac-ar intra acum — cu suflet strâns Ai ispăşi fărădelegea ta. Pagina 147 <titlu> Faust Să plec. iscodesc (Pune cutiuţa în dulap şi închide. iată. nebuna poftă s-o lăsaţi. Să mă scutiţi de altă oboseală Şi să-mi cruţaţi frumosul. pentru ea. Topit şi-ntins cu faţa la podea.Şi tu? Ce te-a adus? Ce-adânc şi tainic sunt mişcat! Ce vrei? Şi inima de ce e grea? Sărmane Faust. S-a pierde fata tot privind. În ceafă eu mă scarpin. Dar sper să nu fiţi într-atîta de zgârcit. S-o aşezaţi în dulăpior.

(Începe a cânta. Murind. în dar. # Drag mai presus de toate Paharul îşi golea La orişice ospeţe. Urmaşului le dete. ca şi cum ar fi-ntr-o sală De cursuri să intraţi Şi ca şi cum în faţa ochilor v-ar sta Aievea întrupate fizica şi metafizica ! # Să mergem repede! (Ies. mi-e nu ştiu cum. Şi domnia voastră vă uitaţi Cu gravă aiureală.) Mă-năbuş.) Şi totuşi parc-afară nu e cald. . şi câte Mi se năzar de la un colţ la celălalt. Ce năduh aici! Pagina 147 (Deschide fereastra. # Iar când a fost să moară Cetăţi şi-a numărat. Ah ce fricoasă fată sunt. Aş vrea să vie mama-acasă. Paharul nu 1-a dat. Fior pe spate mi se lasă. dezbrăcându-se. # Regească masă-ntinse. Şi ochiu-i lăcrima.) <titlu> Margareta (Cu o lampă. Viteji chemă la el.) A fost un rege-n Tule1 Fidel nespus.# Copila tânără cum aş putea Pe voia inimii să v-o-nvârtesc. iubita-i dete De aur un pahar. Simt nu ştiu ce.

) Cutia-aceasta cum ajunse-aicea dintr-o dat'? Dulapul 1-am închis. La ce-ţi ajută frumuseţea. # El îl văzu. nu zic ba. Mă prinde oare lanţul auriu-verzui? A cui o fi podoaba? În oglindă m-aş privi. Dar lăudată e cu glasul-jumătate. numele dat de romani unui ostrov legendar din ţinuturile extreme de miazănoapte. tinereţe? E bună şi ea. <Note> 1. Tule. <Note/> Pagina 149 (Deschide dulapul să-şi atârne veşmintele şi zăreşte cutia cu bijuterii. Pleoapele-i căzură. Şi mama poate împrumut a dat — Am s-o deschid. N-a mai băut nicicând. C-o astfel de podoabă chiar şi o domniţă De mare sărbătoare s-ar putea împodobi. Ce-o fi-năuntru oare? De mirat! Se poate cineva să-1 fi adus zălog. Doamne. sau nu? De-o panglică atârnă o cheiţă.În sala părintească. (încearcă podoabele în faţa oglinzii. în castel. Dumnezeule. Şi aruncă paharul În val ca-ntr-un mormânt. La mare. .) # Ah. în mare Tot mai adânc căzând.) # Cerceii barem dac-ar fi ai mei! De-ndată-arăţi cu totul altfel şi Te-mbujorezi ca macii. # Acolo sta bătrânul Aprinse vinuri bând. te uită! Aşa ceva nu mai văzui. (Deschide. o ştiu.

<titlu> Faust Ţi s-a sucit ceva în cap? Ce bine-ţi sade Să te înfurii ca nebunii tocmai tu! <titlu> Mefistofel Închipuiţi-vă! Gătelile menite Margaretei Un popă dispărute le făcu! A fost aşa că mamă-sa. Iar când în dulăpior a dat de dar. Mâncă ceaslovul fără oboseală. Şi dacă însumi nu aş fi un drac. <titlu> Mefistofel Blestem! Aş vrea să ştiu ceva mai rău decât iubirea Dispreţuită. cu simţ avan Dacă un lucru-i sacru sau profan. „Copila mea—ea zise—bunul nu-i agonisit pe drept. Mefistofel îl întâmpină. Simţi că nu-i cu mare har. A început să-i fie teamă: Are femeia nas. Adulmecă. ce nu se-nşală. Ah. de mi-ar fi leac. noi săracii! <titlu> Plimbare Faust pe gânduri. Spre aur se îndrumă. . umblând încolo şi încoace. direticând. văzând cutia. şi de aur Atârnă totuşi totul. decât toate elementele din iad. Pagina 150 Ca să-mi descarc în voie firea Şi blestemului să-i fac vad! <titlu> Faust Dar ce e? Ce te strânge ? Ce necaz? În viaţa mea nu am văzut asemenea obraz! <titlu> Mefistofel M-aş da eu însumi dracului.Cu milă oarecum şi pe departe.

deîndat' ce înţelese gluma. Răsplată Cerească le-a promis din plin. <titlu> Mefistofel Şi popa încheie. <titlu> Faust Şi Margareta? <titlu> Mefistofel Tulburată sade.El va să-ţi mistuie puterea. Şi popa. L-om închina mai bine Maicii Preciste. un dar de care nu am parte." <titlu> Faust E-un obicei acesta ce şi altora le place Un rege şi-un evreu la fel pot face. <titlu> Faust . ce să-i faci. luând podoabe şi inel Parc-ar fi fost nimica toată. Femei. priveliştea-i era pe plac. Ţări şi imperii din belşug a înghiţit. Nu ştie biata nici ce vrea. sângele din piept. Pagina 151 El zise: „Asta-nseamnă vrednicie! Cine se-nvinge — dobândeşte dar întru vecii Biserica are un bun stomac. numai biserica s-a-nvrednicit Să mistuie un bun nedrept şi rătăcit. Cu mana cerului ea are să ne bucure!" Margareta îşi strâmbă guriţa într-o parte: „Ei. Privi cu jind. Cu toate că nu poate fi chiar fără Dumnezeu Cel ce 1-a furişat în dulăpiorul meu". nici ce se cade. N-a mulţumit mai mult sau mai puţin Decât pentru un coş de nuci. Gândeşte la podoabe şi cercei necontenit Şi mai vârtos la cel ce i le-a dăruit. Şi încă niciodată nu s-a ciumurlit. Şi seminţia slabă simţitu-s-a edificată. Chemă un popă fără-ntârziere muma.

) <titlu> Margareta Ah. <titlu> Mefistofel O. De alte giuvaere să-i faci rost. n-adăsta! <titlu> Mefistofel Stăpâne. cu nimic eu nu 1-am tulburat. şi cum. Şi spre a-i fi pe plac — şi alte cele! (Pleacă. da — joc de copii e totul pentru domnul meu! Pagina 152 <titlu> Faust Îndrumă lucrurile după pofta mea.De-amărăciunea ei îmi pare rău.) <titlu> Casa vecinei Marta singură Să-1 ierte Dumnezeu pe soţul meu la drum pornit! Nu mi-a făcut el prea mult bine. Molâu şi lânced. Că-ntâiele şi-aşa prea preţioase nu au fost. doamnă Marta! . Îndeosebi după vecina ei să mi te ţii. Luat-a lumea-n cap. Şi singură acasă m-a lăsat.) <titlu> Mefistofel Un astfel de nebun îndrăgostit e-n stare De dragul mândrei sale Să spargă c-un de tunet soare. (Plânge. cum nicidecum nu se cuvine. Şi ştie Dumnezeu cât 1-am iubit. vă servesc cu bucurie! (Faust pleacă. Şi totuşi. diavole nu-mi fi! Fă rost de alte giuvaiere.) # Poate-a murit! — Din grija asta cum mai ies? Dac-aş avea măcar certificatul de deces! (Margareta vine. lună. stele.

priviţi! <titlu> Marta (o împodobeşte) Frumos îţi vin. în odaie. Măicuţa n-o să vadă. pe la serbări. n-o să se poată. prea fericită. Şi strălucite salbe înăuntru Şi giuvaere. În dulăpior o cutiuţă de-abanos. apoi o perlă în ureche. le-arăţi Pe rând. Nici la biserică. tu făptură! <titlu> Margareta Cu ele să m-arăt.Pagina 153 <titlu> Marta Ce e. draga mea? <titlu> Margareta Aproape cad. şi nici pe stradă. Şi dacă se va da prilej. genunchii mi se taie! Dar. Un dar frumos. am găsit o cutiuţă. întâi un lanţ. Taci din gură. Mult mai frumos decât întâia oară! <titlu> Marta De astă dat' nu le-arăta măicuţei. <titlu> Marta Treci numai pe la mine-n orice haină Şi-ţi pui podoabele în taină. Te plimbi un ceas pe la oglindă Din cămăruţă până-n tindă. Pagina 154 <titlu> Margareta . Te pomeneşti că şi a doua oară Le duce la duhovnic! <titlu> Margareta Ah uitaţi-vă. iar în ochii lumii Bijuteria nouă repede se face veche.

Vreau să mă-ntorc după amiazi. Doamne. ce-mi luai. Aveţi o nobilă.) <titlu> Mefistofel Să intru mi-am permis. aşa de-a dreptul. Ce-aveţi să-mi spuneţi? <titlu> Mefistofel (încet către Marta) Destul îmi e ca vă cunosc.) <titlu> Margareta Ah. nici podoabe. Cum să încep? (Se dă înapoi respectuos în faţa Margaretei. <titlu> Marta (tare) Închipuie-ţi. că e prea mare.) Voiam de doamna Marta Schwerdtlein să întreb. Pagina 155 <titlu> Margareta O biată fată sunt. Aveţi fiinţă nu ştiu cum. înaltă vizită. Ce bun e domnul. nu e vorba numai de podoabe. Te crede domnul o domniţă. Dumnezeule. <titlu> Marta Eu sunt. Ah. fără şagă. Nu-s ale mele nici inele. — Intră! (Mefistofel intră. Iertaţi-mi libertatea. Scuzaţi-mă. vă rog. se pare. (Bate cineva la uşă. şi-o ageră privire: . fetiţă dragă.Cine o fi cel ce-n odaie mi le-a furişat? Eu cred că nu-i lucru curat. <titlu> Mefistofel O. doar n-a fi mama! <titlu> Marta (privind prin perdeluţa de la geam) E-un domn străin.

Prin preajma sfântului Antoniu. vai! Bărbatul meu e mort! Sunt fără grai! <titlu> Margareta Nu desperaţi. <titlu> Marta Şi altceva n-aveţi de-mpărtăşit? . Căci pierderea m-ar tulbura de moarte. <titlu> Mefistofel Aşa e. Pe veşnic rece aşternut e îngropat. suferinţa bucurie! Pagina 156 <titlu> Marta Istorisiţi. <titlu> Mefistofel La Padova el este-nmormântat. ah.Ce mult mă bucur. dragă doamnă! <titlu> Mefistofel Rog ascultaţi trista poveste de departe <titlu> Margareta Aş vrea ca niciodat' să nu iubesc. domnule? Ce este? <titlu> Mefistofel Aş fi dorit să am mai bună veste! Nădăjduiesc să nu mă pedepsiţi Pentru ce-aduc din depărtări. c-am găsit primire. bucuria suferinţe arc. <titlu> Marta Ce-aduceţi. În loc sfinţit. Bărbatul dumneavoastră-i mort Şi vă trimite salutări! <titlu> Marta E mort? Ce credincioasă inimă! Vai. viaţa lui cum s-a sfârşit.

Pe care orice calfă îl păstrează-n săculeţ. Să ţii în braţe o făptură-atât de dragă. <titlu> Margareta Nu-i obicei aici în ţară. dar banul El n-avu cum să-1 risipească.<titlu> Mefistofel O rugăminte totuşi. Şi-1 ţine de-amintire. flămânzind. aceasta încă nu se poate. amabila. <Nota> Formă incorectă în original. <titlu> Mefistofel Madam1. <titlu> Margareta Ah. Nu-i şi pace l <titlu> Mefistofel . grea şi mare: Să i se cânte liturghii. cerşind Mai bucuros decât să-1 cheltuiască. Se plângea de nenorocu-i mai ales. în care-ades Căzut-a. Ar fi un dar ceresc pentru viaţa-ntreagă. Rău îi părea. vreun giuvaer de preţ. Dar altceva nu am în buzunare. </Nota> Pagina 157 <titlu> Mefistofel Vă faceţi vrednică de a vă mărita Numaidecât. de altfel. trei sute numai. de greşelile. ce nefericiţi sunt oamenii! Prin slujbe voi cată a-1 pomeni. ci un galant. îmi pare rău. copila mea. <titlu> Mefistofel Nu om de rând va fi. <titlu> Marta Ce! Nici măcar un ban. <titlu> Margareta O nu.

pe cât mă cred. Spunea: „Când am plecat din Malta. e sigur Că aiura în agonie. Şi încă pâne în înţelesul cel mai larg. Un aşternut avea ceva mai bun decât gunoiul De paie putrede. muncind să mă omor. Aşa spunea: Oh. că meseria. amintirea mă omoară. cunoscător. puţin." <titlu> Marta Minţea! Să minţi în marginea mormântului! <titlu> Mefistofel De sunt.asta dacă m-ar ierta. ce are-a face? <titlu> Marta Urmaţi cu povestirea! <titlu> Mefistofel Am stat la căpătâiul său. „Eram adus — spunea — copii a face. Pagina 158 <titlu> Mefistofel „Dar Dumnezeu o ştie — spuse el din rost — Mai vinovată decât mine ea a fost.Că este sau că nu-i. Silit apoi o pâne să câştig. Aflai c-avea-n socoata petrecaniei cam multe. dar el muri ca un creştin. Aşa striga: „Cum trebuie să mă urăsc şi cât De-adânc. că soţia mi le-am părăsit. ." <titlu> Marta Cum a putut să uite într-atât de toate. în viaţa. de truda mea de zi şi noapte? <titlu> Mefistofel Cu drag el vă avea aminte. Oh. Iar partea mea să n-o mănânc în pace. De dragostea." <titlu> Marta (plângând) Sărmanul bunul soţ! De mult eu 1-am iertat.

" <titlu> Marta Dar cum? Dar unde-i? A-ngropat-o poate? <titlu> Mefistofel Cine-ar putea să spună-n care vânt. Şi vitejia noastră îşi găsea răsplată. un an plinuţ Eu doliu m-aş hotărî să port. vinul din alte ţări. <titlu> Marta O. ce-şi păgubea soţie şi copii! Nu i-au putut împiedica Viaţa ruşinoasă. nici suferinţa. precum se cuvenea. Şi blestematul joc de zaruri. Şi-ntr-adevăr porneam sub graţie cerească.Pentru soţie şi copii rugatu-m-am fierbinte. cum a fost al meu bărbat Nu mai găsesc uşor pe altul. în locul dumneavoastră dac-aş fi. O parte bine-bine măsurată. Şi eu primii. Un mai drăguţ scrântit e greu de-aflat. ticălosul! Hoţ. nici mizeria. Iubea numai prea mult călătoria-n depărtai Femeile străine. . S-a risipit şi partea-i de comoară! Frumos şi dulce 1-a luat o domnişoară Pagina 159 Când se plimba prin Neapole fără de ţinte Şi-i arătă o dragoste cu urme. <titlu> Marta Ah. Doamne. <titlu> Mefistofel Vedeţi. <titlu> Mefistofel Ei da. Ce-avea până la moarte să le simtă. de-aceea el e-acuma mort. din toate. Căci ni s-a dat să prindem o corabie turcească Ducând comori de-ale sultanului pe ea. cu dulciuri pot să meargă şi amaruri. Dar m-aş uita-n răstimp după un alt drăguţ.

iubitul meu fu îngropat. Ca asta şi pe diavolul 1-ar crede pe cuvânt. veţi avea dovadă. Şi dacă-ngăduiţi. dragă doamnă. <titlu> Marta Desigur. Vă jur că în asemenea condiţii. cu inima cum staţi? <titlu> Margareta Ce înţelege domnul prin aceasta? <titlu> Mefistofel (pentru sine) Tu. să pier degrabă-n vânt. unde. dacă se poate. bun. <titlu> Mefistofel Da. un certificat. Când. Ce jale! Dar moartea-aş vrea să i-o citesc şi în jurnale.Dacă şi el din partea sa Cam tot atâtea cu vederea îţi trecea. L-aduc în faţa domnului judecător. întâi aici. Căci eu mai am un foarte-ales însoţitor.) Adio şi-o-nchinare-adâncă! <titlu> Margareta Cu bine! <titlu> Marta O vorbă încă! Aş vrea să am. mărturie Şi adevărul veţi afla şi dintr-o altă gură. Sunt prietenă în toate-a bunei rânduieli.) Dumneavoastră. nevinovat copil! (Tare. . Pagina 160 (Către Margareta. după cum mi-e felul Eu însumi aş schimba cu dumneata inelul. cum. <titlu> Mefistofel (pentru sine) Să plec acum. domnului îi place să glumească.

<titlu> Stradă <titlu> Faust. după pofta noastră. ce cavaler! Pagina 161 <titlu> Margareta în faţa domnilor m-aş înroşi Şi cu sfiala m-aş alege. Cu domnişoare-ndeosebi. în grădină. la Marta. Umblat în lume. Poftim! . deci. bravo! Vă găsesc cuprins de foc? Încă puţin şi Margareta este-a voastră. când nu mai e lumină. O veţi vedea deseară la vecina ci.<titlu> Marta Cum să vă rog? Cum să v-o cer? <titlu> Mefistofel De faţă fi-va şi fetiţa? Un brav băiat. <titlu> Faust Stăm bine. face-se? Mai trebuieşte mult? Sau stăm pe loc? <titlu> Mefistofel Ah. <titlu> Mefistofel N-ar trebui s-o faceţi nici în faţa unui rege <titlu> Marta Deseară. Mefistofel <titlu> Faust Ei. domnilor. Vă aşteptăm în dosul casei. <titlu> Mefistofel Se cere însă ceva-n schimb! <titlu> Faust O slujbă pentru alta. E o femeie ca făcută pentru arta Şi meşteşugul de codoşea. Gata sunt.

în limba latină în original. făr-a şti prea mult. </Nota> Pagina 163 . Fiţi martor.Pagina 162 <titlu> Mefistofel Pentr-un certificat se cere mărturii să fim. sincer dacă sunteţi. <titlu> Mefistofel Aşa ar fi de n-aş cunoaşte totul mai adânc. Sfântă naivitate. nu veţi spune C-aţi fi ştiut despre acestea un cuvânt mai mult Decât despre decesul domnului în chestiune. lume. <titlu> Mefistofel Om sfânt ce eşti!. <Nota> 1. E-ntâia oară că-n viaţă Depuneţi falsă mărturie? Oare n-aţi dat de-atâtea ori solemne definiţii. <titlu> Mefistofel Sancta Simplicitas!1 Nu e nevoie de nimic. Nu v-aţi rostit cu îndrăzneaţă vorbărie Despre dumnezeire. Exclamaţia reformatorului Hus. <titlu> Faust Un mincinos rămâi şi un sofist. <titlu> Faust De nu ştii altceva mai bun. <titlu> Faust Va trebui să facem deci Călătoria pân-acolo mai întâi. Că soţul ei zace-n pământ La Padova în loc prea sfânt. Aud? Ascult. când a fost ars pe rug. despre tot ce-n ea se mişcă Şi despre om şi despre tot ce-n inimă se iscă? N-aţi ridicat de-atâtea ori obraznic fruntea? Şi totuşi. planul ţi-1 stric.

lasă astea! — Când pentru vârtejul Pentru simţirea ce mă ia cu foc. Mereu vorbind. Din parte-mi sunt sătul de flecăreală. E asta doar minciună. nu-ncape îndoială. conteneşte. <titlu> Faust Desigur. Dreptate ai. <titlu> Margareta Ah. şi din toată inima! <titlu> Mefistofel îi vei vorbi despre eterna dragoste. Trec şi se-ntorc plimbându-se. Despre-un îndemn ceresc. vreţi să mă scutiţi. Un nume dibuiesc. în al cinstei nume. de care ard. la braţ. Cerească. Din minţi vei scoate pe sărmana Margareta. atotputernic – Din inimă ţâşni-vor astea toate? <titlu> Faust Ei. fiindcă eu n-am încotro. far' de-a găsi vreunul. o va avea. Jurând pe toată dragostea din lume. Când flacăra. joc? <titlu> Mefistofel De partea mea-i dreptatea totuşi! <titlu> Faust Ah. . îngăduinţa dumneavoastră-mi dă sfială. Şi-apoi prin lumi cutrierând Cuvântul caut cel mai 'nalt.Căci mâne. veşnică şi infinită o numesc pe rând. rogu-te. Ce fel ţi-ar sta Plămânii să mi-i cruţi de oboseală? Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă. Marta şi Mefistofel. Pagina 164 <titlu> Grădină Margareta şi Faust.

meşteşugul. Când totul ţi-e la îndemână. Cărui burlac îi poate fi pe plac? <titlu> Mefistofel Când mă gândesc la asta. o vorbă-mi spune Mai mult decât orice înţelepciune. ne întărită şi ne mână. Curtoazia vă serveşte. Din inimă mi-e sfatul. Pagina 165 Mai merge să te ţii de hoinăreli prin lume. Când te târăşti spre groapă singur. când toate-atât de-anevoios se fac. călătoriţi mereu? <titlu> Mefistofel. Câte unul vă-nsoţeşte. Cum este-a mea. datoria. Ştiu bine că o conversaţie săracă. <titlu> Faust Privirea ta.) . Cu ce durere câteodată părăsim Cutare sau cutare loc. nu poate să vă placă. mai cumpăniţi. domnul meu. Ah. scumpe domn. Chibzuiţi! (Trec. <titlu> Margareta De ochi vorbiţi. Aveţi însă atâţia prieteni. dar voie n-avem să ne-oprim. (îi sărută mâna. Din gentileţe multe cu vederea să le treacă. Cu multe nevoită-am fost să mă trudesc.) <titlu> Margareta De ce vă osteniţi? O mină ca aceasta Puteţi s-o sărutaţi? Ce aspră-i palma toată. haida-de. groaza mă cuprinde! <titlu> Marta De-aceea. Măicuţa-i rânduiala întrupată. de înţelesul unei vorbe. (Trec. <titlu> Marta în anii tineri. .Un călător e-obişnuit astfel să facă. Dar timpul greu.) <titlu> Marta Şi dumneavoastră.

croşetez şi cos. Pe umeri însă înc-o dată toată cazna aş lua. O casă şi-o grădin-avem lângă cetate. <titlu> Margareta Eu am crescut-o. suferinţa ei ce mult m-a-ndurerat. Din contră. Măicuţa e cumplit de-atentă la orice. Gătesc şi mătur. <titlu> Margareta Cum? <titlu> Faust Că simplitatea. <titlu> Faust Oh! înţelegerea! Ceea ce poartă-asemenea numire Adesea e doar vanitate. Mă voi gândi neîntrerupt La dumneavoastră-n schimb. ne-am putea mişca mai mult ca alţii. Pagina 166 <titlu> Margareta De-ar fi să vă gândiţi la mine doar o clipă. care-i soldat. Cum slujnică n-avem. Aveam şi-o surioară care a murit. <titlu> Faust Eşti singură mereu. <titlu> Faust Era un înger. Un frate am. dacă-ţi semăna. nevinovăţia. Atât de dragă îmi era copila. Mai rare daruri — Ale naturii. .Ei înţeleg mai bine lucrurile decât mine.. Dar cere trudă. Oh. Cu toate că nu suntem tocmai strâmtorate. Nici preţul nu şi-1 ştiu! Că modestia şi smerenia sunt cele mai înalte. Cât de tare mă iubea.. niciodată Nu se cunosc pe ele însele. Acum şi zilele îmi sunt mai liniştite. Sunt nevoită la de toate. Căci tata ne-a lăsat avere frumuşică. liniştea şi tihna ni le strică. Alerg de dimineaţa până-n noapte. care atâtea-mparte cu risipă. de ai atâta timp? <titlu> Margareta Gospodăria noastră-i mică. mărginire.

nu aţi găsit încă pe nimeni? Şi inima nu e cuprinsă sau legată undeva? Pagina 166 <titlu> Mefistofel . In braţe o ţineam şi-n poală. <titlu> Marta Spuneţi-mi drept. Şi toate astea fără ca o zi să treacă. Se ridica numai încet din boală. Mă şi trezeam.) <titlu> Marta Oricum ar drege-o. săltată. Pe mama o credeam pierdută. şi zi cu zi. Tot bietele femei trag scurta: Ce greu îndupleci pe-un burlac. Aşa de greu zăcuse iarna toată. orice fac. Nu-i de mirat că uneori şi râvna seacă. Căci noaptea leagănul micuţei sta Chiar lângă patul meu. Mănânci cu poftă şi odihna îţi prieşte. <titlu> Faust Şi-o fericire ai simţit. să-ngrijesc de vatră. încolo şi încoace prin odaie. Că nu se mai putea gândi Pagina 167 Ea însăşi sufleţelul să şi-1 alăpteze. Dar cel puţin. In zori să spăl şi scutece-n covată. <titlu> Margareta Dar şi atâtea ceasuri grele. cea mai curată. zdrobindu-mă zâmbea. S-o port. Şi trebuia s-o iau la mine sau să-i dau să bea Să mă ridic dacă plângea. Eu o crescui cu lapte şi cu apă. Şi astfel singură. Din picioruşe da. când treaba ia sfârşit. De-abia mişca. Apoi s-alerg până-n piaţă.Veni pe lume după ce murise tata. <titlu> Mefistofel Atârnă numai de făpturi asemeni dumitale Să mă înveţe-a apuca pe altă cale. (Trec.

eram cam uluită. Nu mi se întâmplase niciodat' aşa ceva. M-am întrebat: văzut-a el Ceva necuviincios în felul. <titlu> Faust O. <titlu> Marta Voiam să zic: un gând aşa mai serios Nu v-a luat? <titlu> Mefistofel Ah. cât o vatră care este-a ta. Şi dintr-o dat' m-am supărat pe mine însămi.Proverbul spune: că nimic nu preţuieşte Cât o femeie bravă. nu mă înţelegeţi! <titlu> Mefistofel Cât de rău -îmi pare Dar văd — cu mine cât de bună eşti! (Trec. ce-mi luai. Şi pretutindeni. nestăpânită. <titlu> Marta Ah. în purtarea mea? S-ar fi părut că v-a venit aşa neaşteptat O fetişcană să opriţi! Dar ce v-a-mbărbătat? Mărturisesc că mai apoi Un simţământ prielnic dumneavoastră m-a cuprins. draga mea! <titlu> Margareta . de nu v-a încercat Vreodată pofta? <titlu> Mefistofel Am fost mereu bine primit. cu femeile nu-i bine să glumeşti. Pagina 169 <titlu> Faust îmi poţi ierta purtarea Şi libertatea.) <titlu> Faust Când în grădină am venit. Tu m-ai recunoscut numaidecât? <titlu> Margareta Nu aţi văzut? Mi-am aplecat pleoapele. Când ai ieşit din catedrală? <titlu> Margareta Drept să vă spun. că Pe dumneavoastră nu m-am supărat mai dinadins. <titlu> Marta Voiam să-ntreb.

(El îi cuprinde mâinile. ce trebuie în veci să dăinuiască. Faust rămâne o clipă pe gânduri. Şi înc-o dat'.) Pagina 171 <titlu> Marta (venind) E noapte-acum — <titlu> Mefistofel . Te iubeşte. nu. de două ori.) <titlu> Faust Vrei un buchet s-aduni? Sunt flori-risipă ! <titlu> Margareta Un gând de joacă mă opreşte. cuvântul astei flori Destăinuirea cerului să-ţi fie. dulce fată! <titlu> Margareta (continuă) Da.) El — mă iubeşte. Pricepi ce-nseamnă-aceasta? Te iubeşte. se desprinde şi fuge. în veci! Sfârşitu-i desperare! Nici un sfârşit! Nici un sfârşit! <titlu> Margareta (îi strânge mâinile. <titlu> Faust Copila mea. cu bucurie.) <titlu> Margareta îmi ies din fire! <titlu> Faust Nu te cutremura! îngăduie privirii Şi strângerii de mână să rostească Ce este mai presus de orişice rostire: A unuia să fii şi-o voluptate Să simţi. apoi o urmează. <titlu> Faust Cum? Pagina 170 <titlu> Margareta (mai tare) Nu mă iubeşte — <titlu> Faust Suavă.Lăsaţi-mă o clipă! (Culege o margaretă şi rupe petalele pe rând. (Rupând ultima petală.

# <titlu> O căsuţă în grădină Margareta sare înăuntru. Perechea tânără pe unde-o fi? <titlu> Mefistofel în partea ceea ne zburară Aprinsele păsări de vară — <titlu> Marta Ea pare-a-i fi pe plac <titlu> Mefistofel El — ei. cum te iubesc! (Mefistofel bate la uşă) <titlu> Faust (loveşte din picior) Cine-o fi? <titlu>Mefistofel Un prieten e! <titlu> Faust Un animal! <titlu> Mefistofel E timpul de-a ne despărţi! <titlu> Marta (vine) . îşi ţine degetul pe buze şi iscodeşte prin deschizătură. S-ar zice că prin preajmă nimenea Nu are altă treabă. s-ascunde după uşă. Şi astfel toate după pravilă se fac. oricum o-ntorci.) <titlu> Margareta (îl sărută şi ea) Stăpânul meu. aşa mă-ngâni? bine că te întâlnesc! (O sărută. Decât să iscodească. de-asemenea.Şi-i timpul să plecăm! <titlu> Marta Eu v-aş pofti să mai rămâneţi! Dar locu-i blestemat pe unde ne plimbăm. Şi vorbe-ţi ies. stând la pândă după porţi. oricum te porţi. Pagina 172 <titlu> Faust Ah. <titlu> Margareta Iată că vine. Sunt ochi cari văd şi ochi ce-ntreabă. ştrengărite.

în adâncimea ei. Mi-ai dat natura drept regat.. Iar când furtuna duduie prin codru. Pagina 174 Când bradul uriaş se prăbuşeşte .Da. Fraţii din aer. Sublime duh. din desiş. De nu mai ştii-ncotro s-apuci. apă.Prin faţa mea viaţa cu alai de forme trece. Dumnezeule. Adio! Pagina 173 <titlu> Faust Trebuie să pleci? Cu bine! <titlu> Marta Adio! <titlu> Margareta La revedere ! În curând ! (Faust şi Mefistofel pleacă. din toate tu mi-ai dat. e târziu. eu văd ca-n pieptul unui prieten.) <titlu> Margareta Ah.. Şi fraţii tu mă-nveţi să mi-i cunosc. să le-nţeleg cuvântul. Un biet neştiutor copil mă simt Şi nu pricep la mine ce găseşte. <titlu> Faust Permiteţi să vă însoţesc? <titlu> Margareta Nici gând! Măicuţa m-ar. In flacără nu în zadar Obrazul către mine 1-ai întors. Nu sunt aici doar oaspete mirat şi rece. ce om şi ce gândire! La câte cugetă! Cu câte mintea-şi osteneşte! Stau ruşinată-n faţa sa Şi spun la toate câte-mi spune: da. Pădure şi peşteră <titlu> Faust (singur) Mi-ai dat. Putinţa de-a-i simţi splendoarea fără de hotar.

Mereu. rece. ca şi cum acesta i-ar fi fost dat ca însoţitor din partea duhului pământului. Dacă apoi spre ceva nou apuci. Minunile mi-arăţi din propriul meu piept: Iar când se-ntâmplă luna să răsară Tumultul dinăuntru îmblânzind. am să-ţi cruţ odihna. ce bine-ar fi! De ce mă chinuieşti în bucuroasă zi? <Nota> 1. <titlu> Faust Să ai şi alte trebi. al naturii). şi pe orice cale. Mi-apar pe stânci şi-n umed crâng O lume de demult. </Nota> <titlu> Mefistofel Ei bine. Cu toate că. Când dâmbul sună ca mormântul. îndemn spre-acea făptură prea frumoasă. tu-i adaugi un rău însoţitor1 De care nu mă pot desface.Şi în cădere alte trunchiuri sfarmă şi sileşte. acest vârtej mă cere.) <titlu> Mefistofel Nu eşti sătul de viaţa ce-ncepuşi s-o duci? Dac-o lungeşti. între dorinţă şi plăcere. Faust vorbeşte despre Mefistofel. Cu toate că-n nimic preface C-o simplă vorbă darurile tale. în adăpostul peşterii mă duci. Faust vorbeşte în perspectivă panteistă (duhul pământului. In faţa mea mă umileşte. parte din Tot. (Mefistofel apare. Ce contemplarea aspră mi-o destind. şi el. în această perspectivă Mefistofel face. obraznic. Atunci în mine însumi mă deştept. Ce bine simt că n-avem parte de desăvârşire— Acestei voluptăţi care mă face Vecin cu zeii. cum poate să-ţi mai placă? E bine s-o încerci o dată. Şi-n mijlocul plăcerilor tânjesc după dorinţă. . ah. figuri de-argint. în pieptul meu un foc sălbatic el stârneşte. Mă zbucium.

<titlu> Mefistofel Cum ţi-ai fi dus viaţa fără mine.în toane bune iarăşi nu te-am nimerit. doctorul. Te-am vindecat pe timp îndelungat.) . Mă ostenesc de dragu-i noapte — zi. <titlu> Faust Acesta-i tonul. nu ştiu ce. de greu alean. ai fi destul de drac Să nu-mi îngădui bucuria! <titlu> Mefistofel Nepământeasca fericire! A sta întins pe munte-n rouă Pagina 175 Şi a cuprinde cer. mereu. Şi-a retrăi în tine zilele genezei. cu braţele-amândouă. dulce pierdere de vreme! Mai stăruie în trupul tău savantul. de-i e pe plac sau nu. Iubind a te împrăştia în tot ce e. <titlu> Faust Cum vei pricepe tu puterea de viaţă Ce-o beau cutreierând sălbăticia? Dac-ai putea s-o bănuieşti. pământ. A te umfla ca să devii un Dumnezeu. Pe care încă ieri 1-ai blestemat. Dar niciodat' boierului nu-i poţi citi Din ochi. mândru. mare lucru n-am să pierd. singurul ce-1 nimereşte Vrea mulţumire că mă plictiseşte. A scormoni tot mai adânc. erai de mult plecat De pe întinderea terestră. Pe urmă pământeanul să dispară Şi intuiţia supremă să apară!1 (Cu un gest. Oh. A resimţi puternic. De n-aş fi eu. Pierzând un prieten într-atâta de sucit. Sărmane pământean? De-ntortocheate-nchipuiri. Ce cauţi printre stânci şi peşteri Nărav de bufniţă-ngânând? Ce hrană scoţi ca un brotac Din muşchiul umed şi din steiu înrourat? Frumoasă. urmă nelăsând.

cum. oricum te porţi. Şi altă dat' o-neacă plânsul. Decât să zăboveşti tronând prin codri şi în fire. teamă. Iubita ta stă în odaie Şi totul îi devine strâmt şi jalnic. Destul acum. Căldura i-ai turnat-o-n suflet. Dar făr-a face vorbă mare.<titlu> Ca să închei. Permis îţi este singur câteodată să te minţi. <Nota> 1. Ca râul adunând zăpezi topite. precum se pare. Căci te iubeşte negrăit şi prea puternic. Şi ziua-ntreagă. tulburare. nopţi pe jumătate. Stă la fereastră şi priveşte cum se-alungă. Căci vremea i se pare-acum grozav de lungă. „O păsărică dac-aş fi". sângele de fată tânăr Să-1 răsplăteşti pentru iubire. Apoi. îndelung însă n-o prea suporţi. Cum norii trec peste cetate. te destramă în nebunie. ea cântă. Nu-i ieşi din inimă. iarăşi liniştită . Căci dacă ţine. <titlu> Faust Ce scârbă mi-e de tine! <titlu> Mefistofel Nu vă convine. Mefistofel ironizează extazul metafizicienilor mistici. care năzuiesc spre „uniune" cu întregul univers. E bucuroasă uneori şi trist-ades. Azi însă valurile tale sunt micite. Nu-i voie s-aminteşti unor urechi prea caste De ceea ce chiar inimile foarte caste Nu-s înclinate-a se lipsi. La început ardoarea ta se revărsa din matcă. E o plăcere şi aceasta. Aveţi un drept la indignare. Eu cred c-ar fi mai potrivit şi-n ton Aprinsul sânge. </Nota> Pagina 177 Stăpâne-al meu şi mare domn. lacrima şi-o zvântă. nu spun cuvântul..

<titlu> Faust Îi sunt aproape. cuminecătura. .Şi necurmat îndrăgostită. <titlu> Faust De fericirea-alăturea de ea ce mă desparte? De m-aş putea-ncălzi la pieptul ei! Nu-i simt eu oare-ntotdeauna lipsa? Făptură sunt — fără temei. Nobleţea-acestei meserii recunoscând. care băiat şi fată a făcut. <titlu> Mefistofel Ce va urma? Ea crede c-ai fugit. Când zic să pleci. să piei de-aici! <titlu> Mefistofel „Frumos! Voi înjuraţi. te-ndrum către iubită. <titlu> Faust Te văd în toată goliciunea! Şarpe! Şarpe! <titlu> Mefistofel (în sine) Ah.cuget şi-n simţire Dorinţa către trupul dulce peste fire. <titlu> Mefistofel Aflaţi că pentru puii gemeni Pagina 178 Ce. <titlu> Faust Codoşule. că-i mare vaier. Prilej le-a dat numaidecât. Nu-s eu fugarul fără adăpost? Nu-s eu neomul fără linişte şi rost. Pleacă de-aici. Nu-mi mai aprinde-n. orişicât aş fi departe. Căci Dumnezeu. Şi-n parte — aceasta e adeverit. pasc în crini Vă-nvidiam şi eu puţin. dup-o vorbă. N-o pot uita şi n-o pot pierde până-n moarte. Şi nicidecum spre moarte. blestemate! Nu-mi mai aduce-aminte de făptura ei frumoasă. . de te-aş prinde! <titlu> Faust Ridică-te şi piei din faţă-mi. cu râd. De gelozie ard chiar şi atunci când gura Iubitei mele-atinge crucifixul.

# Când el lipseşte. niciodată. cu ea-mpreună ! <Nota> 1. Copilă doar. care pasc în crini. unde sânii iubitei sunt asemănaţi cu doi pui de căprioară. durata spaimei să mi-o scad! Ce trebuie să vie. vie-ndată ! Destinul ei pe mine cadă. diavole. Găsesc ca-n lume nu-i nimic Mai searbăd şi mai vrednic de dispreţuit Decât un drac ce desperează. Mă pierd de jale . Odaia Margaretei <titlu> Margareta (singură la roata de tors) Liniştea mea. Trăiască cel cu inima vitează! Tu-mi eşti de altfel îndeajuns de îndrăcit. </Nota> Pagina 179 <titlu> Mefistofel Cum fierbe iar. Aluzie la Cântarea cântărilor. şi o mângâie! Când un asemenea căpşor nici o ieşire treaza Nu mai găseşte. ce jar. Gospodărindu-se în ţarcul unui rai. iad! Ajută-mi.Care vuind ca o cascadă Din stâncă-n adâncime vrea să cadă? Iar ea. Lumea-i mormânt. Blestemul s-adună! Strivit să pier şi eu. ce clocot! Întoarce-te. nebunule. cu simţurile-abia trezite. crede că-i sfârşitul. Odihna toată — Nu le mai aflu Ah. Şi eu cel urgisit de Dumnezeu N-avui destul că apucai În pulbere să sfarm a lumii stâncă ! A trebuit şi ci să-i clatin pacea ! De-o jertfă ai avut nevoie. sălăşluind pe-un plai.

# Liniştea mea. # Liniştea mea. de-aş putea. # Vorba-i ce curge Ca râul vrăjit— Şi. Surâsul neşters.Şi nu mai sunt. Odihna toată — Nu le mai aflu Ah. Odihna toată — Nu le mai aflu O. După el doar ies Iară şi iară. sărutarea M-au otrăvit. ah. Jarul sporeşte. # Numai spre dânsul Pieptul meu creşte. # A leasă-i făptură Şi-naltu-i mers. # Să-1 sting în săruturi Ah. # Sărmanul meu gând S-a rătăcit. niciodată. Ochii puternici. niciodată. # Pagina 180 După el mă uit Pe geam afară. Sărmanul meu suflet S-a risipit. În văpaia sa Să pier aş vrea ! . Inima bate.

Om negrăit de bun eşti tu. de-aş putea să am asupra ta Înrâurire! Sacramentele nu le cinsteşti! <titlu> Faust Tot ce pot. <titlu> Margareta Nu e de-ajuns. <titlu> Margareta Atunci credinţa ta e slabă. draga mea? Pentru cei dragi viaţa eu mi-aş da. Henric ! <titlu> Faust Tot ce pot! Pagina 181 <titlu> Margareta Dar cu religia cum stai? Spune-mi. Faust <titlu> Margareta Făgăduieşte-mi. te rog. . căci trebuie ca să şi crezi în ea ! <titlu> Faust Să cred? <titlu> Margareta O.<titlu> Grădina Martei Margareta. Şi gând nu am de a răpi cuiva biserica. Răspunsul lor batjocură ti s-ar părea Zvârlită-n faţa celui ce întreabă. Îşi au şi ele-un rost. care-ar putea Să spună: cred în Dumnezeu !? Pagina 182 Preoţi şi înţelepţi de-ai întreba. <titlu> Faust Simţi că sunt bun cu tine. În Dumnezeu mai crezi? <titlu> Faust Cine-i acela draga mea. <titlu> Margareta Dar nu le ceri! La liturghie şi la spovedanie De mult tu n-ai mai fost. dar mi se pare Că nu o preţuieşti prea tare.

Un sâmbure de lume. Numeşte-1 bucurie! Inimă i Iubire! Dumnezeu! Un nume eu Nu am pentru aceasta. cu toate să ţi-o umpli. Şi dacă-n simţământ te-ncearcă fericirea. Atoatepăstrătorul Nu ne cuprinde el pe toţi. Şi cine va-ndrăzni Să spună: cred în el!? — Au. aprinse. De ce n-aş spune-o şi eu într-a mea? <titlu> Margareta Te-ascult şi-aproape cred că este-aşa. clipind cu prietenie. Simţământ e totul. iubita mea.<titlu> Faust Cuvântul nu-mi răstălmăci. Pe-alocuri foloseşte doar alte cuvinte. marele inel. Şi preotul o spune cam la fel. <titlu> Faust O spun sub ceruri inimile toate Şi fiecare-n limba sa. Nu ni se-ntinde un tărâm Spre răsărit şi spre apus? Nu se ridică-n zări. inima. Stelare trupuri din adânc de veşnicie? Privirile nu se-ntâlnesc. Pe tine şi pe mine-n sine? Nu se bolteşte cerul colo sus. line? Nu te pătrunde până-n suflet Tot ce se ţese-n taină-n toată firea Şi-ntru ascunsă arătare lingă tine? Cât e de mare. Căci cine se va-ncumeta Un nume ca să-i dea. Pagina 183 <titlu> Margareta Frumos şi bine-i tot ce spui. Numeşte-1 cum vei crede. . Un sunet gol şi fum e orice nume Acoperind cu negură un foc ceresc. de iau aminte. cine cuteza-va răzvrătire Spunând: nu cred în el!? Atotcuprinzătorul.

Dar lucrurile nu sunt drepte pe deplin. Ce drag copil! <titlu> Margareta Nu-mi face nici o bucurie De-a te vedea-n asemenea tovărăşie. sângele se-nfurie în mine. Nimic în viaţa mea până acum Un junghi sub coaste nu mi-a dat. <titlu> Faust . <titlu> Faust Cum? <titlu> Margareta Omul care te-nsoţeşte În suflet ură numai—îmi trezeşte. <titlu> Faust Năstruşnici trebuie să fie. precum Ăst om. De câte ori pe uşă intră Priveşte a batjocură şi cată să se-ncrunte. Aşa de liberă. Pe-atât de omu-acesta mă-ngrozesc. Dar Dumnezeu mă iartă dacă sunt nedreaptă. <titlu> Faust Nu-ţi fie frică. Ciuvici căzute ca din lună Şi buruieni de-asemeni de tot soiul. Pagina 184 <titlu> Margareta Când e de faţă. Prin legea ta — nu eşti creştin. Îi vezi că nu se încălzeşte de nimic Şi-i este scris pe frunte Că nu-i în stare de-a iubi vreun suflet. <titlu> Margareta N-aş vrea să facem casă împreună. la orişice ticăloşie Din parte-i inima s-aşteaptă. Şi doar eu nu vreau decât bine. mă ia aşa de cald. Mă simt aşa de bine-n braţul tău. <titlu>Faust Copil. De nu m-ar sugruma ăst spirit rău. Şi nu ştiu cum. ce inima mi-o strică. Pe cât doresc să te-ntâlnesc.

suflet de fată? <titlu> Margareta Dac-aş dormi în casă. că De câte ori e lângă noi. Antipatia te încearcă. înger. Şi aş muri pe loc. <titlu> Margareta Va trebui să plec acum. Ţine sticluţa-aceasta. Henric.— Picuri trei În băutura ei—îi învălesc Natura-n somn plăcut şi-adânc. singură. şi piept la piept să se pătrundă Suflet de om. Şi-aceasta-mi mistuie fiinţa. ca S-apuc pe cale după vrerea ta. <titlu> Faust De n-aş şti sfat. aş fi nătâng. Măicuţa însă prea adânc nu doarme. de ne-ar vedea. <titlu> Faust O. ce bucuros Deschis zăvorul 1-aş lăsa la noapte. <titlu> Margareta Cum mă silesc să fiu pe voia ta! Nădăjduiesc că picăturile nu-i vor strica <titlu> Faust Te-aş sfătui eu oare. cum le simţi pe toate. nu simţi şi tu la fel? Pagina 185 <titlu> Faust N-ai încotro. nimic aproape nu-mi rămâne. <titlu> Margareta Aceasta. . de-ar fi altfel? <titlu> Margareta Ajunge doar să te privesc pierdută. îmi amuţeşte rugăciunea. Pagina 186 Făcui şi până-acum atîtea pentru tine. niciodată Nu voi putea să-ţi stau alături Un ceas măcar. mă prind păreri netoate Că nu te-aş mai iubi. Că de făcut. într-atât mă copleşeşte.Tu. Când e aici.

<titlu> Faust Ce monstru eşti! Nimic nu vezi Pe drumul drept şi mare. S-a întrecut cu învăţatul! Sub mască-mi dibuieşte nu ştiu ce intenţii. Pe unde-ai mas? Te poart-o fetişcană binişor de nas. Când sunt de faţă. Sunt fetele grozav interesate Să ştie dacă cineva e credincios. şi la noapte? . corcitură de noroi şi foc! Pagina 187 <titlu> Mefistofel E plină mintea fetei de invenţii. ce prinsei.(Pleacă. Simte pesemne c-aş putea să fiu un geniu. Plin e de credinţa sa. Acela li se va supune Şi lor. senzual. Sau poate chiar împieliţatul. Nu vezi. <titlu> Faust Tu. — Ei. azi aţi fost catihetizat! Nădăjduiesc să vă priiască vorba ei. ce singură Mântuitoare i se pare? Nu vezi cum sufletul acesta Se zbate sfânt îngrijorat Că e pierdut cel mai iubit bărbat ? <titlu>Mefistofel O. cum sufletul acesta. Şi straşnic se pricepe în fiziognomie. şi astfel totul se înlănţuie frumos. fidel. suprasensibil peţitor. fata nu se simte bine. drag. Căci dacă cineva credinţei se supune.) <titlu> Mefistofel Plecă maimuţa? <titlu> Faust Iar ai spionat? <titlu> Mefistofel Prinsei pe larg şi bine. Domnule doctor. Că trebuie să sar pe loc.

Şi trebuia să fie-ntâia. Iacă-mi pasă! <titlu> La fântână Margareta şi Liza. Să-ndure mângâieri. <titlu> Margareta Ah! <titlu> Liza A păţit-o. Şi cât s-a rupt după băiat! Câte plimbări Prin sate şi la joc sub tei. fel de fel. Rar umblu printre oameni. Şi-a fost atât de necinstită Că nu se ruşina Să ia şi daruri de la el.<titlu> Faust Ce îţi pasă? <titlu> Mefistofel Îmi am şi eu aici plăcerea Mea. Şi strângem de tot soiul. pretutindeni. I s-au închis cărările-nsfârşit. E de mirat că floricica nu mai e? . Şi cum făcea pe nobila şi-aleasa ! Pagina 188 <titlu> Margareta Ce s-a-ntâmplat? <titlu> Liza Nimic deosebit! Hrăneşte doi. vinuri şi mâncăruri. cu ulcioare. cum era de aşteptat. căci vecinele mi-au spus Culegi. Umbla la mese Cu pastete. Credea că e ceva de frumuseţea ei. <titlu> Liza E sigur însă. <titlu> Liza N-ai auzit nimica de Barbara? <titlu> Margareta Nici un cuvânt. ce sameni. când bea şi când mănâncă.

<titlu> Liza Doar nu-i nebun.frumoasa-ar izbuti. Pagina 189 Şi-n întuneric mai vârtos. (Pleacă.<titlu> Margareta Sărmana! <titlu> Liza Doar nu cumva îţi pare rău de ea? Când noi stăteam noaptea la tors Şi mama nu ne-ngăduia Să mergem jos. <titlu> Liza Şi chiar dacă. Şi nici un ceas nu le era Destul de lung. Vreo biată fată când călca alături. I-a merge rău. Şi singură mă încredeam. Şi iat-acum asupra mea greşeala-ntreagă. funinginea zburând Nu-mi apărea destul de neagră. pe podmol. Ca mâne o ajung Canoanele. Un tânăr ca acela Mai are lărgământ şi-n altă parte. cu binele ca şi cu răul. A şi plecat şi-acum e hăt departe. şi-a ispăşi! <titlu> Margareta O va lua desigur de nevastă. măreaţă. . Să-şi ducă la altar flăcăul. Când altele se pomeneau greşind...) <titlu> Margareta (mergând spre casă) Cum mă dădeam mai' ieri bârfelii rele. I-or smulge junii de pe cap alba cunună Şi noi în poartă îi vom pune mătrăgună. Ea petrecea lângă mândruţul ei În faţa uşii. zău. Ce vorbe limba nu găsea şi cât de grele. Oricum ar fi. <titlu> Margareta Aceasta nu-i frumos. Oricât o înnegream.

Pagina 190 Dar cel ce mă împinse la păcat, Doamne, ce bun a fost şi cât de drag! <titlu> Loc de refugiu între zidurile cetăţii În firida unui zid, un chip cioplit al Maicii Preciste. Ulcioare cu flori în faţă. <titlu> Margareta (pune flori proaspete în ulcioare) Apleacă-ţi faţa, Îndurerate, te apleacă, Ridică de pe mine ceaţa. # Tu, cu făptura toată De suferinţă sfâşiată, Priveşti la fiul de pe cruce. Privirea ţi se duce Către cerescul Tată, Să-ţi curme suferinţa. # Îmi sfâşie fiinţa Ce chin şi cine-1 simte? Tu singură, tu ştii Ce inima-mi îndură. Mi-e sufletul la gură Şi nu mai am cuvinte. # Oriunde-aş merge, Vai mie, vai şi iară vai. Ah, inimă, de ce nu stai? # De ies pe poartă, Întreb ce rost mă poartă? Ce rost amar, nătâng? Plâng, plâng, şi iară plâng. # Vezi, florile-n fereastră Cu lacrimi le-am udat, Pagina 191

Când pentru tine, Maică În zori le-am adunat. # În odăiţă dimineaţa Când soarele a dat, De jale doborâtă Mă mai găsi în pat. # Ajută-mă, mă scapă De moarte şi ruşine. Apleacă-te, te-apleacă Ah, Maică peste mine. # <titlu> Noapte Stradă, în faţa casei Margaretei. Valentin soldat, fratele Margaretei. <titlu> Valentin La chefuri câteodat' se întâmpla S-aud cum unul-altul pieptul îşi bătea. Flăcăi săreau să preamărească A fetelor virtute ca o floare Şi-şi înecau pe urmă lauda c-un pahar. Pe coate răzimat stăteam În linişte nepăsătoare. Verzi şi uscate îmi treceau pe la ureche. Eu barba-mi mângâiam zâmbind, Paharu-l ridicam spunând: Dar este una-n toata ţara Asemenea să fie surioarei mele, Să facă Margaretei vrednică pereche? Când o prinsoare se făcea, ciocneam Paharele. Unii spuneau: „E drept, Podoabă-i ea, ca ea nu-i alta-n neam." Cum amuţeau lăudăroşii! — Şi acum? Îmi vine părul să mi-1 smulg din cap, Şi pe pereţi să sar! Şi nicăiri nu mai încap Pagina 192 Orice nemernic poate să-mi aducă Injurii; trebuie să stau ca un datornic, Şi să asud de teama unei vorbe

Şi-a-nţepăturilor ce cad statornic. Şi chiar dac-aş putea grămadă să-i izbesc, Dar mincinoşi cum să-i numesc? Cine s-apropie? De nu mă-nşel, Sunt doi. Vin furişaţi, vin doi deodată. De-ar fi să fie el, De ceafă-1 prind. Viu nu-mi mai scapă. Faust şi Mefistofel <titlu> Faust Cum la fereastr-acolo, în capelă, Feştila pâlpâie în candelă arzând, Cum întunericul se-ngroaşă prin unghere Jur împrejur lumina copleşind, La fel simt noaptea-n pieptul meu sporind. <titlu> Mefistofel Şi eu mă simt ca un pisoi De dor tânjind, care se suie Pe-acoperiş, pe lângă horn se dă Şi-n zid împlântă gheare-cuie. Simt un amestec de virtute şi de dor, Un pic de poftă de hoţie. Aşa s-anunţă-n mădulare Splendoarea unei nopţi de valpurgie. Poimâne fi-va noaptea aşteptată Şi priveghem încă de azi Să nu ne scape negustată. <titlu> Faust Se va-nălţa-n răstimp comoara Ce adineaori licărind ne-ademenea? Pagina 193 <titlu> Mefistofel Foarte curând simţi-vei bucuria De-a ridica de sub pământ căldarea. Deunăzi străbătui cu ochii glia. Sunt galbeni cu figuri de leu în ea. <titlu> Faust Nici o brăţară nu-i? sau vreun inel? Iubita să mi-o-mpodobesc cu el? <titlu> Mefistofel Văzui ceva, părea să fie un colan, De strâns în jurul gâtului, ca de mărgean.

<titlu> Faust Ce bine. Ştii, îmi pare rău Să merg la ea fără un dar. <titlu> Mefistofel E dulce, dac-o faci mai rar, Să guşti ceva şi fără dar. Acum când cerul arde de lumini, Vei auzi ce cânt pe buze-mi vine. Un cântec am să-i cânt, moral, S-o-nnebunesc cum se cuvine. (Cântă la chitară.) # Ce faci, Catinco, pe la poarta Drăguţului în zori de zi? Ca fată el te ia-n primire, Ca fată însă n-ei ieşi. # Bagă de seamă, când iubeşti, La poarta mândrului nu sta. De s-a făcut, atunci adio Şi noapte bună, fata mea. Pagina 194 Bagă de seamă că e hoţ Drăguţul tău — nimic nu-i da, Iubeşte-1, dar nimic nu-i da, Far' de inel la mâna ta. <titlu> Valentin (înaintează) Pe cine vrei s-atragi în cursă? De unde, blestemate, 'ţi ai învăţul? La dracu mai întâi chitara! La dracu-apoi şi cântăreţul! <titlu> Mefistofel Chitara-i spartă! Nici o pagubă de ea ! <titlu> Valentin Începe-acu şi despicarea frunţilor. <titlu> Mefistofel (către Faust) Răsune strada ! Domnule doctor, înainte! Sprinten! Strâns lângă mine, scoateţi spada.

Eu vă conduc şi eu veghez. Daţi înainte, eu parez, <titlu> Valentin Parează lovitura-aceasta ! <titlu> Mefistofel Bucuros! <titlu> Valentin Şi pe aceasta! Pagina 196 <titlu> Mefistofel De ce nu? <titlu> Valentin Doar nu eşti dracul însuşi care dai?! Ce e? îmi amorţeşte mâna! <titlu> Mefistofel (către Faust) Hai străpunge! <titlu> Valentin (cade) <titlu> Mefistofel Hai străpunge! S-a domolit nemernicul! Dar repede! Să dispărem de grabă! S-a şi iscat pe străzi cumplită larmă. Mă ştiu tocmi prea bine cu poliţia, Dar cu- judeţul sângelui nu e tocmeală <titlu> Marta (la fereastră) Ieşiţi! Ieşiţi! <titlu> Margareta (la fereastră) Un felinar aduceţi! <titlu> Marta Bătăi şi strigăte ! Încăierare ! Răfuială <titlu> Norod Unul a şi căzut! Pagina 196 <titlu> Marta Dar ucigaşii! Au fugit?

<titlu> Margareta (ieşind) Cine-i aci, căzut în sânge? <titlu> Norod E fiul mamei tale! <titlu> Margareta Doamne-Dumnezeule ! Ce nenorocire ! <titlu> Valentin Mor. Doar un cuvânt icnit Şi-apoi totu-i sfârşit. Ce staţi aci, femei! De ce vă tânguiţi? Apropiaţi-vă şi ascultaţi ce am de spus! (Toate vin împrejurul lui.) # Tu, Margareto, vezi, eşti încă tânără, Şi minte nu ai de ajuns. Te porţi urât şi rău. Ţi-o spun aşa-ntre patru ochi. O curvă eşti, nu-ţi fie de deochi. <titlu> Margareta Ce vrei să spui? Fratele meu ! Tu, Doamne-Dumnezeul meu! <titlu> Valentin Pe Domnul-Dumnezeu să-1 laşi din joc. S-a întâmplat cum s-a-ntâmplat. Va fi cum poate să mai fie. Ai început cu unul în secret şi pe vecie. Pagina 197 Dar alţii vor veni în loc. Când o duzină te-or avea, Întreg oraşul va urma. # Ruşinea, când se naşte, În lume e ţinută ca-ntr-o ceaţă, Şi vălul nopţii i se pune Peste urechi şi peste faţă. Rămâne o dorinţă îndeobşte, Să fie sugrumată, fără amânare, Dar când mai creşte, când e mare, Se plimbă dezvălită-n plină zi, Deşi frumoasă în răstimp nu deveni.

Cu cât obrazul i se urâţeşte, Cu-atât să se arate ea doreşte. Cu-adevărat întrezăresc venind o dată Un ceas, când bravii cetăţeni Te-or ocoli, tu stricăciune întrupată, Ca pe-un cadavru infectat. în pieptu-ţi inima să despereze Când ei te vor privi în faţă. Tu lanţ de aur nu vei mai purta Cât s-a lungi a ta viată, Lângă altar nu vei mai sta, N-ai să mai mergi la joc cu guler dantelat. Într-un ungher de jale, 'ntunecat, Să te ascunzi cu cerşetorii şi schilozii. Şi dac-atuncea Dumnezeu te va ierta, Pe pământ să fie totuşi blestemată ziua ta. <titlu> Marta Dă-ţi sufletul, să se îndure Dumnezeu De el. Nu mai huli, că e păcat. <titlu> Valentin Dac-aş putea, codoşea păcătoasă, Gâtul să ţi-1 sucesc şi vinele uscate, Aş mai avea nădejde, sus în ceruri Iertare să găsesc pentru păcate, Pagina 198 <titlu> Margareta O, frate drag, ce chin de iad! <titlu> Valentin Să ţi se curme lacrima. Asta ţi-o spun, Căci lepădându-te de cinstea ta Mi-ai dat tu lovitura cea mai grea. Prin somnul morţii şi prin praf Eu trec la Dumnezeu Ca un soldat şi ca un brav. <titlu> În Dom Recviem. O orgă şi cântare. Margareta în mijlocul norodului. Spiritul rău la spatele Margaretei. <titlu> Spiritul rău Altfel te simţeai, altfel, Margareta, Când încă nevinovată La altar veneai,

Când din ceaslov Rugăciuni citeai, Loc în inimă făcând Jumătate jocului, Jumătate Domnului. <titlu> Margareta, Unde-i gândul, unde capul? În inima ta Ce faptă rea? Te rogi pentru măicuţa ta Care din vina ta a adormit? Pe pragul tău ce sânge e? Sub inimă Nu ţi se mişcă o făptură, Înspăimântându-te? Ce presimţiri te iau? Pagina 199 <titlu> Margareta Vai! Vai! Dac-aş scăpa de gândurile Ce vin şi trec, şi iarăşi vin împotriva mea! <titlu> Cor Dies irae, dies illa Solvet saeclum in favilla.1 (Orgă.) <titlu> Spiritul rău Amărăciunea te cuprinde. Trâmbiţa din urmă sună. Se cutremură mormintele — Şi inima ta, Alcătuită din nou Din liniştea de scrum, În chinuri de flăcări Se trezeşte! <titlu> Margareta De-aş putea să plec de-aici! Orga îmi taie răsuflarea, Cântarea îmi destramă Inima. <titlu> Cor Judex ergo cum sedebit,

Quidquid latet, adparebit, Nil inultum remanebit.2 <Note> 1. Din imnul închinat judecăţii din urmă, atribuit lui Toma de Celano, poet religios medieval, în traducere: „Ziua mâniei, ziua aceea va preface lumea în cenuşă" (în limba latină în original) 2. „Când judecătorul va şedea, tot ce-i ascuns va ieşi la iveala. Nimic nu rămâne nerăzbunat (în limba latină în original). </Note> Pagina 200 <titlu> Margareta Ce strâmt e locul. Stâlpii s-apleacă, M-apasă bolţile. - Aer! <titlu> Spiritul rău Acopere-ţi faţa. Păcatul şi ruşinea Ascunse nu rămân. Aer? Lumină? Vai ţie! <titlu> Cor Quid sum miser tune dicturus? Quem patronum rogaturus, Cum vix justus sit securus?l <titlu> Spiritul rău Iluminaţii îşi întorc De la tine faţa, Se sfiesc să-ţi întindă mânile Purificaţii! Vai! <titlu> Cor Quid sum miser tune dicturus? <titlu> Margareta Vecină, daţi-mi sticluţa! (Cade în leşin.) <Note> 1. “Ce voi spune atunci, nenorocitul de mine? Ce ocrotitor voi ruga să mă ajute? Când numai cel drept este fără de grijă” (în

Ce jalnic se ridică discul. din mânie împotriva Valpurgiei. Îngăduie să chem o luminiţă. <Note> l. de la sfânta Valpurgis. Că mi-aş dori zăpezi şi ger pe cale. Dracii şi vrăjitoarele şi-ar fi ales noaptea aceasta pentru preamărirea Satanei. într-o parte ros Al lunii. Mefistofel <titlu> Mefistofel N-ai vrea o mătură. să zbori cât ai clipi? Un ţap din parte-mi mi-aş dori. Acest toiag cu noduri îmi ajunge. care ar fi dus o viaţă prea sfântă. drept să-ţi spun. </Note> . luminând doar slab în vale. silindu-te să faci popas. Noaptea „valpurgică". Aceasta-i vraja ce incintă. Să urci vreun colt de stâncă Din care apele descind. Iernatic timp eu simt în mine. Nimic nu simt din el. </Note> Pagina 20l <titlu> Noaptea valpurgicăl Peisaj muntos Faust. Dar fără de folos. <titlu> Faust Cât timp mă ţin puterile la glezne. Şi brazii negri se trezesc de-acum. Că te loveşti la fiecare pas De stânci. Prin sânge ne încearcă anotimpul căldicel. A prescurta cărarea e aşa de lesne.limba latină în original). O primăvară nouă ţese lângă drum. Pe calea-aceasta-ntortocheată suntem încă Departe de a noastră ţintă. <titlu> Mefistofel Eu. S-o iei prin văi ca printr-un labirint. a cărei zi era la 1 mai.

Pagina 202 Rătăcitoare vâlvă. <titlu> Mefistofel Într-al diavolului nume Să mergi drept înainte! Altfel te suflu şi te sting. Să iei aminte! <titlu> Luminiţa rătăcitoare Sunteţi se pare. Noi însă ne mişcăm Aşa-n zig-zag. Râuri vin. O să v-arate drumul. prietenă! N-ai vrea să vii la noi? De ce să arzi zadarnic peste baltă stând? Fii bună. luminează-ne în sus. grăind din unde. Dar nu uitaţi că muntele E azi nebun. Hei. Pagina 203 Alte trec şi iară alte. domnul casei. Luminiţa (cântând cu schimbul) Într-a visurilor sferă Am intrat. Du-ne bine pe cărare Ca s-ajungem fără staţii În pustii şi large spaţii. şi dac-o luminiţă. Mefistofel. Să vă slujesc aş vrea mereu. Şi cum sforăie pe nas Stâncile cu feţe-nalte! # Printre pietre. printre ierburi. steiuri. . precum se pare. Cât de repede copacii Toţi în urmă au rămas. la amândoi! <titlu> Luminiţa rătăcitoare Aş vrea cu drag Dorinţa să v-o împlinesc. Rătăcitoare cum sunt eu. Cum s-apleacă vârfuri. ce se vede-arzând. Să fiţi cu oarecare-ngăduinţă! <titlu> Faust.

Caracatiţe-ntind braţe Călătorii să-i agate Pe cărările prea strimte. să vezi în noapte Cum în munte Mamon arde. Spaţii cresc şi se dezumflă. . Pestriţă. Iară colo licuricii Zboară-n pilcuri tot mai dese Rătăcindu-ne privirea.Freamăt. <titlu> Mefistofel Ţine-te viteaz spre piscuri! O mirare-n cale-ţi cade. ne răspunde. <titlu> Faust Resfrângere ca de auroră Ciudat răzbate prin temeiuri. # Buha uhuie pe-aproape Repetându-şi vorba scurtă. cântec auzim? Jale dulce de iubire. Spune-mi. Gaiţa şi cucuvaia Se ţin treze laolaltă. Mişună tritoni prin baltă. şorecăria Din dumbrăvi pe câmpuri iese. Până-n adâncuri de prăpăstii Străbaţi cu ochii pe sub steiuri. Pagina 204 Ţine-te. S-a pornit să umple firea. Iar lumini rătăcitoare Tot mai înteţit se umflă. ca legenda Altor timpuri. Glasuri din cerească fire? Ce sperăm şi ce iubim! Şi ecoul. Ce picioare şi ce burtă! Rădăcinile ca şerpii Se ivesc să ne-nspăimânte. stăm noi oare Sau ne ducem pe picioare? Totul pare că se-nvârte. soaţe.

Jeraticul se-ntinde ca un fir Să dea-n afară ca izvoare. cum pilaştrii se despică. A rădăcinilor şi pietrelor scrâşnire! În groaznică devălmăşie Cad toate peste toate. norii trec în gloate. <titlu> Mefistofel Nu luminează splendid domnul Mamon Palatul. Auzi tu glasuri pe-nălţime? Glasuri Când mai departe. Ai veşnic verzilor palate. <titlu> Vrăjitoarele (în cor) Noi vrăjitoarele suim la munte. peste stâncile sfărâmate Văzduhurile urlă. Ascult-a crengilor sfărmare şi lovire. <titlu> Faust Cum zboară vâlva vântului! Ce lovituri îmi dă în ceafă! <titlu> Mefistofel De stâncă ţine-te. Sub văi se risipeşte-n mii de vine. De negură se-ngroaşă noaptea. Iar peste-abisuri. când aproape lângă tine. care-l ai în faţă? Norocul tău că l-ai văzut! Nerăbdători vin oaspeţii prin ceaţă. Ascultă. Pagina 205 Al trunchiurilor aspru durduit. Întregul munte.Se-nalţă aburi. de coastele pământului. în preajmă. cum din valea-adâncă S-aprinde până sus peretele de stâncă. Priveşte numai. Prin văluri luminează o dogoare. Ascultă. cât de mare Se cutremură de vrajă şi cântare. sar mănunchiuri. Nisip de aur strâns pe trunchiuri. . Scântei. cum trosneşte prin păduri departe! Înspăimântate bufniţele zboară. Altfel te-azvârle în prăpastia mormântului. ca-ntr-o strâmtoare. neguri în fuioare. S-adună în ungher.

sau un personaj feminin din misterele zeiţei Demetra. Muma crapă. cum s-a holbat! <titlu> Glas La dracu! Ce zorită eşti! Răstorni ce-apuci şi unde-ajungi. Urmează vrăjitoarele acuma. zeiţa nopţii. Put vrăjitoarele şi ţapii. încet. pe ea muma. un nume al Satanei. Acolo se adună feţe ca arapii. cuminte. Urian. Femeile sunt toate înainte. Urcăm.Fir verde dă din galbenul grăunte. Ce ochi făcu. drumul e lat. În cuibul bufniţei privii odat'. <titlu> Glas Ţinându-şi mânile la ceafă Bătrâna Baubo 2 -ncalecă o scroafă <titlu> Cor Să mi-o cinstiţi cu vrednice cuvinte! Bătrâna Baubo înainte! Înainte! Voinică-i scroafa. urcăm. . </Note> Pagina 206 <titlu> Glas Chiar peste Piatra Mare. Baubo. Urianl stăpânul pe-nălţime şade. <titlu> Glas Pe unde ai venit. şi piatra cade. <titlu> Maistrul vrăjitoarelor (în semicor) Ca melcii-naintăm. Ce-nseamnă-atâţia laolalt'? Cum zgârie mătura! Furca înţeapă! Se-năbuşă pruncul. Ce rană îmi făcu! Ce rană! <titlu> Vrăjitoarele (în cor) Drumul e lung. pe care cale? <Note> l. alt nume al Hecatei. loveşti! <titlu> Glas Pe mine m-a zdrelit în goană. 2.

Focuri stau pe culmi de strajă. Cum doreşti şi cum ai vrut. E drept. dar ce mai calea-valea. <titlu> Glas (de sus) Veniţi la noi! Veniţi la noi! Pagina 207 <titlu> Glasuri (de jos) Cu bucurie am urca acolo sus! Spălate suntem şi curate lângă lac. Bărbatu-o face dintr-un salt. Luaţi-mă cu voi! Luaţi-mă! De ani trei sute urc. <titlu> Glas (de jos) Opriţi-vă! Opriţi-vă! <titlu> Glas (de sus) Cine strigă de sub creastă? <titlu> Glas (de jos) . <titlu> Amândouă corurile Tace vântul. Murmură un cor de vrajă. <titlu> Amândouă corurile Te poartă mătura şi ţapul. Cel ce astăzi nu se-nalţă E pe veci pierdut-pierdut. Însă nerodnice în veac.Pe drumul ce la dracu duce Cu mii de paşi femeia ne întrece! Opreşte-te şi fă-ţi o cruce! <titlu> Semicor Femeia (să ţi-o spună corul cestălalt) Cu paşi o mie-şi face calea. S-ajung la cei de seama mea. Se răsfrânge luna-n rouă. <titlu> Vrăjitoare neîmplinite (jos) . Cine mă ia? Dar vârful nu-l mai pot atinge. steaua zboară.

Ca să ieşim c-o opintire din acest vârtej. ce putoare şi cum arde! Un element vrăjitoresc cu-adevărat! De mine să te ţii. Şi-acoperiţi poiana înc-o dat'. unde eşti? <titlu> Faust (în depărtare) Aicea-s! <titlu> Mefistofel Te-a şi dus aşa departe? De dreptul meu voi face uz! De-acum. Unde-ai fost? .Ce departe-s ceilalţi sus! Pagina 208 Pe urma lor cu greu mă ţin. Descindeţi voi pe locul gol. nu zbori niciodată! <titlu> Amândouă corurile Când piscului îi dăm ocol. De nu zbori astăzi. agaţă-te de mine. mai bine. Hei. Alături. noroc! Căci sunt stăpân aici! Vreau loc! Boierul diavol vine! Vreau loc! Pagina 209 Aşa. Stai lângă mine. (S-aşază. ce gureş vânt! Cum scânteiază. colo. Ce vuiet pretutindenea. Acasă linişte nu am. Căci altfel elementul ne desparte. E-o nebunie-aici chiar pentru mine. Aicea am şi mai puţin. Corabie-i orice covată. M-atrage către-acele tufe de-adăpost.) <titlu> Mefistofel Se-mpinge totul. o lumină-aparte. se loveşte fremătând. alături laolalt'. Cu neamul vostru blestemat. <titlu> Corul vrăjitoarelor Curaj dă alifia rea. doctore. O zdreanţă-i bună de vântrea.

Aud sunând cimpoaie şi vioare. Că-n lumea mare şi micuţe lumi se fac. Acolo multe taine se dezleagă. Te osteneşti puţin. Se bea şi se iubeşte. Vino. <titlu> Mefistofel Dar multe taine se şi leagă. Lărmuitoare sunt! Dar te-i obişnui la cotitură. Mulţimea-şi face către Rău un drum. Jeratic văd. <titlu> Faust Acolo sus mai bucuros m-aş duce. ard în rând. <titlu> Mefistofel Ce flăcări colorate! Iată Vioaie. sute. Aici vedem aproape goale Mulţimi de vrăjitoare junioare. . Pagina 2l0 Înaintează. Înalta lume las-o. vârtej şi fum.<titlu> Faust Tu. Printre mărunţi ti-e dat Să nu fii singur niciodat'. Ce gureş se petrece-aici! Şi se dansează. dar hazu-i mare. Se ştie doar. incognito să umblu. o ceată. Mai bine stăm pe-această treaptă joasă. De dragul meu fii prietenos. Căci noaptea e de valpurgie. Mai ai alt gând? <titlu> Faust Introducându-ne aici. cum te prezinţi? Îl faci pe vrăjitorul sau pe dracul? <titlu> Mefistofel Obişnuiesc. Nu-i dai de sfârşit! Şi focuri. ce mai spui? Un spaţiu mic E-acesta? . spirit gata-a contrazice totdeauna! Condu-mă. ce-i drept. Ce zici. Voind să-ţi fac o nouă legătură. scumpe ortac. fac! Gândesc că totul e cum trebuie să fie. că-i degeaba zgomotoasă. Merg'nainte. Amice. dacă vrei.Priveşte. pestriţă. Mergem la Muntele Nebun.

Copita însă-mi face mare fală. Eu preaslăvesc pe cei de altădată.Dar într-o zi de lucitoare gală. care şed în preajma unor cărbuni pe cale de a se stinge. <titlu> Autorul Prilej azi nu mai ai de a citi vreo carte De un conţinut isteţ măcar în parte. <titlu> Parvenitul Prea găgăuţi n-am fost nici noi. De la un foc vom trece la alt foc. N-am fost distins cu-al jartierei.) Ce dregeţi. Dar toate-s răsturnate-acum. pe-aici? V-aş lăuda de v-aş vedea în hora prea frumoasă. <titlu> Mefistofel . Vino. evident. Iar cât priveşte generaţia numită jună. <titlu> Generalul Cine mai are-ncredere-n noroade De-ai fi făcut oricâte şi-orice Pagina 2ll Popoarele la fel sunt cu femeile. când noi eram în frunte. Cu faţa sa pipăitoare M-a şi adulmecat pe cale. Căci am făcut ades ce nu se cuvenea. Un peţitor sunt eu. Ei. să ne fie de noroc! (S-apropie de unii. eu n-aş putea să mă dezmint. <titlu> Ministrul De drumul drept departe-s azi cu toţii. Chiar de-aş voi. Încercuiţi de freamătul juneţii. cărunţii mei. N-aştepta îndemn şi-alint. Când tocmai încercam a conserva. Ţi-arăţi şi ordinul ce-l porţi. domnilor. Destul stă singur fiecare-acasă. Ea n-a fost niciodată mai sfătoasă. Vezi melcul cela? Se târăşte-agale. In ochii lor cei tineri au întâietate. Căci. tu umbli să te-nsori. mai nebună. Fu epoca de aur cea adevărată. cum socoti. vino numai.

poporu-i matur de judeţul de apoi. bine. Alegeţi ce doriţi. degrabă. Spre noutăţi îndrumă-ţi grija. <titlu> Vrăjitoarea (vânzând vechituri) Nu-mi treceţi. prin care o femeie Să nu fi fost adusă ca să cadă. dar eşti împins. Să nu fi spintecat vrăjmaşul pe la spate. Nici un pumnal aici Să ii-aibă amintiri de sânge risipit. Căci eu ultima oar-aici pe munte vin. Un prilej atât de rar Să nu mi-l pierdeţi. Căci printre-atâtea mari şi mici Nici una nu-i vreo pagubă să nu fi pricinuit. Fiecare lucru e un dar. Marfă bună am Şi felurită. domnii mei.nici o spadă Să nu fi rupt un legământ de frate. Nici un potir. Căci numai noutăţile ne-atrag. Pagina 2l2 Noroc să vă aducă şi din plin.(care pare dintr-o dată foarte bătrân) O. da. . <titlu> Faust Cine-i aceasta? <titlu> Mefistofel Priveşte-o mai de-aproape. numai aşa Pe-alături. într-adins. Ce rară liturghie mi-e aceasta! <titlu> Mefistofel Te ia în sus vârtejul. Crezi că împingi. Un singur giuvaer nu e. Şi printre arme ruginite . Din aste vechituri întinse pe tarabă. <titlu> Faust Să nu mă pierd. Deoarece butoiul meu sloboade numai drojdii. E sigur că şi lumea e-n declin. te pricepi cam rău la timpuri Şi parcă nu vii din vileag. din care Să nu se fi băut mistuitor venin. <titlu> Mefistofel Mătuşă. Se-nvârte ţeasta.

<Note> 1. <titlu> Faust Aici stau două. Cu două mere-ascunse bine. De-atinge pe un tînăr cu şuviţa. după anumite legende rabinice. Zării o salcie crăpată. Zării un pom cu frunza lată. Am vrut să le culeg de-ndată. <titlu> Mefistofel Nu are-n noaptea asta nimeni pace. Precum din paradis se ştie. Să le cîntăm şi noi în strună. Că şi-n grădina mea sunt mere. </Note> Pagina 213 <titlu> Faust E cine? <titlu> Mefistofel Soţia cea dinţii a lui Adam. . Dar şi aşa plăceri sunt rare.Aceasta e Lilitl. Eu simt o rnare bucurie. o bătrînă şi o jună. Un dans însă ce rău ne-ar face? <titlu> Faust (dansînd cu tînăra) Un vis frumos visai odată. <titlu> Frumoasa Sunt de dorit asemeni fructe. <titlu> Mefistofel (dansînd cu bătrînă) Un vis nebun visai odată. Pagina 2l4 Avea o gaură cam mare. Lilit. Cu care orişice f rumuseţe-ntrece. întâia soţie „demonică" a lui Adam. Se spunea că ea ar apărea în noaptea valpurgică. Ea nu-l mai las' aşa curînd să plece. Să te păzeşti de păru-i năzdrăvan.

Să dispăreţi n-aveţi de gînd? Nici chiar în epoca luminii? . ci apreciază. în care arăta că din pricina unor tulburări arteriale. pe care nu-i în stare-a-l critica. E ca şi cum nici nu s-ar întîmpla. "Moara" este tipografia lui Nicolai. Aceast-ar fi o treabă ce i-ar place. Cînd alţii joacă. el „vedea" spirite.<titlu> Bătrîna Din inimă i-aduc salutul Boierului purtînd copită. Mai îndrăzniţi a face tărăboi? N-am demonstrat eu oare Că spiritele n-au picioare? Şi-acum dansaţi la fel cu noi! <titlu> Frumoasa (dansînd) Ce vrea la balul nostru. spirite de rînd. individul? <titlu> Faust Acela-i pretutindeni cu lumina lui cea trează. 2. C-aşa-i e firea.. Nicolai a făcut Academiei din Berlin o comunicare. Se-nfurie de-a binelea. care publica revista literară Allgemeine Deutsche Bibliothek (l765-l798).l8ll). De-ar fi să vă-nvîrtiţi în cerc. Un pas. <titlu> Proctofantasmistull Fantasme blestemate. Aşa cum el în vechea-i moară2 face. ţină gata Pentru asemenea ispită. </Note> Pagina 2l5 <titlu> Proctofantasmistul Pe-aici îmi sunteţi. încă tot pe-aici? Voi. Prin personajul proctofantasmistului.. <Note> l. De aceste halucinaţii s-ar fi vindecat printr-o cură de lipitori". Goethe îl caracterizează pe Friedrich Nicolai (l733 . de-ndată ce înaintăm. Îndeosebi dacă i-ati cere învoirea. O groasă.

<titlu> Mefistofel Ei şi? Să cumpănim. Şi dacă lipitori pe fundul lui s-or desfăta.. Nicolai nu arăta înţelegere pentru poeţii de seamă ai timpului. . Era mai bine Dac-ar fi fost un şoarec sur? Dar ce te-nteresează-acestea într-o idilă.) # De ce ai părăsit frumoasa fată Care cîntînd te-a ispitit? <Note> l. De spirite şi spirit fi-va vindecat. Dar spiritele tot se mai găsesc în treabă. din gură Un şoarec roşu i-a sărit.Un neam drăcesc de reguli nu întreabă.) # Nimic nu-mi reuşeşte astăzi. precum văd. Şi sper să-nfrîng pe diavoli şi poeţil Încă-nainte de-a pleca de pe pămînt. Cu duhul meu nu-l pot exercita. (Se dansează mai departe. cînd e noapte împrejur? <titlu> Faust Apoi văzui. De necrezut! <titlu> Frumoasa E timpul să-ncetaţi a plictisi! <titlu> Proctofantasmistul Ingăduiţi-mi să v-o spun în faţă: Nu sunt dispus a suporta Vreun despotism spiritual de nici un fel.. E felul său de a se uşura. </Note> Pagina 2l6 <titlu> Faust În vreme ce cînta. Ce nebunii n-am măturat din ăst ţinut! Dar aerul nu se purifică. <titlu> Mefistofel Într-o băltoacă se va aşeza îndat'. Pe munte însă tot m-avînt. Suntem atît de luminaţi. (Către Faust. care iese din joc.

<titlu>Faust Ce voluptate. Şi nici să-l întîlneşti nu-i bine. nu-i aşa? <titlu>Faust Într-adevăr. departe? Numai anevoie Înaintează. <titlu> Mefistofel Ceea ce vezi. aici e joc Şi veselie ca-ntr-un iarmaroc. singură. un idol. piatră rece el devine. ce-l gustai în vis. De uitătura îngheţată sîngele în om Îngheaţă. aiuritule netot. Căci fiecăruia i-apare ca iubita sa. tu. Şi gîtul alb. Deoarece Perseul i l-a tăiat. nu pot să mă despart De ochii ce la mine s-au uitat. sunt ochii unui mort. cît de ciudat îl văd c-un roşu fir împodobit. Subţire ca o dungă de cuţit. Ai auzit despre Meduză. <titlu> Mefistofel Nu-i bine să priveşti. Mereu această nebunie te atrage. Ce este? <titlu> Servibilis . De nu sunt înşelat de-un farmec de povesti Văd un teatru-aici. cîtă suferinţă! Nu pot. Mărturisesc că mi se pare C-ar semăna cu buna Margareta. Acesta-i sînul îmbiat de Margareta mea. cu mişcări încete. aşa în gol. Acesta-i trupul dulce. întrezăresc şi eu deodat'. Pe cari o iubitoare -mină nu i-a fost închis.<titlu> Mefistofel Ce? <titlu> Faust Vezi tu dincolo de crîng O palidă frumoasă fată stând Acolo. fără viaţă. Ea poate capul şi subt braţ să-l poarte. Vino pe dîmb în sus. Pagina 2l7 <titlu>Mefistofel O vrajă e în joc. E-un chip de vrajă.

Să se bucure-mpreună. iată. Munte vechi şi-o vale jos: Astea-s. <titlu>Oberon Spirite. căci trecură Printre soţi cincizeci de ani De gîlceavă şi de ură. <titlu>Mefistofel Sunt bucuros să vă-ntîlnesc la jocul Din Muntele Nebtm. vinde vă este locul. Un diletant a scris-o într-un ton aparte. Se spune că a tăiat în deşertul libian capul Meduzei. Perseu. dacă dispar. . Scuzaţi.Începe-ndată O piesă nouă. scena toată. E slujba mea de-a înălţa cortina Şi-a o lăsa să cadă iar. din sîngele căreia au răsărit şerpi. voi spectatori. <Note> l. vreau s-apăreţi! Cercetaţi-ne grădina! Împăcatu-s-au din nou Regele şi cu regina2. </Note> Pagina 2l8 VISUL UNEI NOPŢI DE VALPURGIE SAU NUNTA DE AUR A LUI OBERON ŞI A TITANIEI l (Intermezzo) <titlu>Maistrul teatrului Astăzi ne-odihnim puţin Noi actoriceasca gloată. <titlu>Puck Vine Puck3 şi se-nvîrteşte Saltă. personaj mitologic. Şi diletanţi o reprezintă. E obiceiul locului atîtea să se dea. ultima din şapte. unde-i cînt de strună. Alţi o sută vin în urmă. <titlu> Crainicul Nunta ce-o vedeţi acum E de aur.

Dacă vreţi să se-nţeleagă. personaje cunoscute din comedia Visul unei nopţi de vară de Shakespeare. <titlu>Un spiritl (ce abia se înfiripă) Aripi. <titlu> Titania De se ceartă soţ. regele şi regina ielelor. Iar pe el spre miazănoapte. Tutti (fortissimo) Musculiţele. Puck. ăsta-i cimpoiul! Ca balonul de săpun. 2. ţînţarii. Cearta dintre Oberon şi Titania s-a iscat din pricina unui băiat indian.<titlu>Ariel Cîntec ţese Ariel4. Creşte. 4. </Note> Pagina 2l9 Sunete din ceruri scoase Feţe hîde cheamă el. 3. Şi cu rudele-trabanţii. are fleacul. <Note> l. Nici nu umblă. Brotăcel şi-n iarbă greieri Iat-aceştia-s muzicanţii. Ariei. burtă. . Duceţi-o spre miazăzi. nici nu zboară. <titlu>Orchestra. spirit la ordinele lui Prospero. <titlu>Solo Auziţi. Oberon şi Titania. alt personaj din Visul unei nopţi de vară. Dar şi suflete frumoase. Să mi-i duceţi hăt departe. Despărţiţi pe drag de dragă. scade şi strănută Fluieră pe nas nebun. <titlu>Oberon De la noi să ia o pildă Cei ce vor să se-n te leagă. soţie. personaj din piesa Furtuna de Shakespeare.

E şi astăzi pe aici? <titlu> Ortodoxul2 N-are gheare. <Note> l. pe Schiller. Prin „Spiritul" şi „Perechea" (strofa următoare) Goethe îi ironizează pe poetaştri. Îndoieli însă nu-mi fac. „Călătorul" este tot publicistul Nicolai. din punct de vedere creştin. Leopold von Stolberg. Ca şi zeii din Grecia E şi el un simplu drac. Dai adesea din picior. </Note> . care a publicat Descrierea unei călătorii prin Germania şi Elveţia (l2 volume). <Note> l. oricît asud. <titlu>Puristul Nenorocul mă aduce: Ce desfrîuri necurate! Din atîtea vrăjitoare Numai două sunt pudrate. <titlu> Călător curiosl E un joc de măşti acesta? Să mai 'cred vederii. </Note> Pagina 220 <titlu>O pereche Pas mărunt şi salt înalt Prin miresme şi prin rouă. pentru poezia acestuia Zeii Greciei.Încă n-are-nfătişare. Un artist nordic Schiţă e tot ce pictez Schiţă doar. şi 2. 2. frumosul zeu. N-o să zbori nici chiar cu două. „Ortodoxul" se pare că ar fi contele Fr. zici? Oberon. n-are coadă. care-l critica. În răstimp mă pregătesc De-o călătorie-n sud. Dar se vrea poezioară.

Mari şi cele mai alese. Goală de la tălpi la frunte. </Note> Pagina 222 <titlu>Xeniil Ca insectele avem Foarfeci ascuţite bine. . <titlu>O giruetă (arătând în altă direcţie) Dacă însă nu se cască Ăst pămînt ca să-i înghită. Mă avînt c-o săritură Chiar în iad. că sunt grăbită. Tinerică putrezi-vei.Pagina 22l <titlu>O vrăjitoare tînără Pudra este ca şi-o haină Pentru vechi femei cărunte. Poftă n-am să ne certăm. Lăsaţi trupul gol. Sunt aci numai mirese Şi burlaci. care se întorc după cum bate vîntul. Rămîneţi şi voi în tact! <titlu>O giruetăl (arătînd într-o direcţie) Societatea mi-e pe plac. o morişcă ce simbolizează spiritele uşor influenţabile. De aceea-ncalec ţapul. <titlu> O matroană Cuvimţă-avem destulă. intact. Girueta. Astfel pe Satan tătucul Îl cinstim cum se cuvine. Cîtă vreme noi durăm. Brotăcel şi-n iarbă greieri. speranţe dînd. <Note> l. <titlu>Un capelmaistru Voi ţînţari şi musculiţe.

Xenii. Are-vn vîrf prea-ncăpător. 2. Căci pe-acestea le-aş conduce Mai uşor decît pe muze. Pîn' la urmă ei vor spune Că sunt generoşi. fiindcă în momentul cînd apărea Faust. Parnasul. satirizînd personaje şi curente din timpul lor). epigrame satirice (Goethe şi Sehiller au publicat împreună asemenea xenii. „Ci-devant geniul timpului" este numit acest jurnal. Ei glumesc naivi cu toţii. cine este? Cu paşi mîndri lunecă.<titlu>Un Scriitor2 Iată-i cum. care scotea revista Musaget şi jurnalul Genius der Zeit. netoţii! <titlu>Musagetul Printre-aceste vrăjitoare Eu m-aş pierde. credincioşii Află-n toate un vehicul. Muntele Nebun. De aceea şi cu dracii Se amestecă smeritul. Pe-acest munte nu arare . <titlu> Călătorul curios3 Omul ţeapăn. Iezuiţi adulmecă. <titlu> Ci-devant geniul timpului Dacă vrei s-ajungi ceva. <Note> l. să m-amuze. de Mine ţine-te de zor. venind grămadă. El miroase. Iarăşi Nicolai. Dar şi-n tulburi pescuitul. ce miroase. cunoscut ca un vrăjmaş al iezuiţilor. îşi încetase apariţia. </Note> Pagina 223 <titlu>Cocorull Place-mi mie-n ape clare. Scriitorul atacat în aceste versuri este August von Hen-nings. 3. <titlu>Copilul lumii2 Credeţi-mă.

Se spune că prin cîntecele sale. cum mi-o-nchipui.draci n-ar exista.adunare restrînsă şi secretă.Ei s-adună-n conventicul.3 <titlu>Dănţuitorii Vine-acum un cor. Copilul lumii este Goethe însuşi. 3.toţi pe unul Şi pe ceilalţi fiecare. Tobe-aud şi hărmălaie. scriitor şi predicator elveţian. iată. 2. în vremi pe fiare. Cată să mă domine. . </Note> Pagina 224 <titlu> Dogmaticul Îndoiala nu m-atinge. Cocorul este Lavater. Strîmbul sare. se pare. Nu întreabă cum arată. după care carac terul urnii om se poate deduce din trăsăturile feţei lui. El e creatorul aşa-numitei teorii fiziognomice. <Note> l. Altfel . <titlu>Ceteraşul Ar ucide . 4. Era socotit un neîntrecut muzician. greul saltă. <titlu>Idealistul Fantazia. Dracul trebuie ceva În esenţa lui să fie. Conventicul . <titlu>Maistrul dansului Din picioare o figură Fiecare face. el izbutea să îmblînzească chiar şi fiarele. personaj din mitologie. Un cimpoi îi îmblînzeşte Ca Orfeu4. Nu-ţi fă griji! Străbat prin larmă Unisoanele cimpoaie. Orfeu. care anunţă conventi-culul filozofilor pe Muntele Nebun.

ţîriţari şi musculiţe. Ci pe capetele-ntoarse. <titlu>Steaua căzătoare Din tărie cad şi lunec. <titlu>Capelmaistrul Brotăcel şi-n iarbă greieri. . Roşi de'dans ne sunt papucii. Sunt nebun de-a binele. aşa se cheamă Creaturile voioase. Nu mai mergem pe picioare. Ce nemernici diletanţi! Voi. esenţa ce-o fi oare? Pe pămînt întîia oară Nu stau sigur pe picioare. Spintec spaţiul stelar. Dar prin cetele de-aici Ne-nşirăm strălucitoare. îmbuibaţii. <titlu>Neajutoraţii Noi curtenii. Suntem mlaştinilor floare. <titlu>Realistul Mare-i pentru mine chinul. Căci o logică îmi spune: Dacă dracii sunt aievea. <titlu>Supranaturalistul Cu plăcere vin pe-aice. Morţii îi cădem în poale.Dacă eu sunt toate-acestea. Ah. Colindăm călcîie goale. Sunteti muţi sau muzicanţi? Pagina 225 <titlu> Abiliil Sans-souci. <titlu>Scepticul Ei se ţin după văpaie Şi se cred aproape tare De comoară. <titlu>Luminile rătăcitoare De pe baltă noi venim. Sunt şi duhurile bune. Dară dracul Numa-n inine-şi are leacul.

Totul în nimic s-a dus.Zac în iarbă. După mine să vă ţineţi. Foşnet e şi vînt prin trestii. sunt caracterizate apariţii şi curente din timpul revoluţiei franceze din l789. nemernic spirit. doborîtă. suava. nefericita creatură! Pînă aci s-a ajuns. În cele cinci strofe ce urmează. <titlu>Ariel Dacă aripi v-a dat firea. Cine mă ridică iar? <titlu>Masivii Loc. <titlu> Orchestra (pianissimo) Nori şi neguri. </Note> Pagina 226 Cel mai butucos butuc Fie astăzi însuşi Puck. Pagina 227 <titlu>Zi înceţoşată Cîmp Faust. Mejistofel <titlu>Faust În suferinţă! Şi-n deznădejde. Pînă aci. Tu trădător. şi acum sub lacăt! Închisă ca răufăcătoare în beci. <titlu> Puck Ce veniţi? De ce călcaţi Ca şi pui de elefanţi? <Note> l. Vrem loc. cînd în droaie Duhuri vin şi iarăşi vin. toate astea mi le-ai . Spre palat tăind văzduhul. în plutire. Se pătrund de ziuă sus. Dacă aripi v-a dat duhul. Jalnic şi îndelung rătăcind pe pămînt. Au picioarele greoaie. în groaznice chinuri. Jur împrejur Iarba cade.

Rostogoleşte-ţi drăceştii ochi în cap. închisă! în restrişte fără capăt. nemărginitule Spirit. şi-nfruntă-mă cu nesuferita ta prezenţă. să calc lepădătura cu piciorul!. de ce mă fereci de-această ruşine. dacă nu eşti în stare a te ţine de-nsoţire? Ai vrea să zbori. dîndu-i înfăţişarea ce-i este dragă. puternic Spirit. Schimbă-l iarăşi. să se rostogolească la picioarele neştiutorului călător. ce tristeţe. îmi ascunzi crescînda ei jale şi-o laşi fără de ajutor prăpădului! <titlu> Mefistofel Nu este ea cea dintîi. De ce te însoţeşti cu noi. Tu rînjeşti nepăsător. acolo unde înţelegerea omului poticneşte. mişcîndu-ţi fălcile flărnînde! Mi-e silă. Ţi-am intrat sub piele noi. înverşunîndu-te. dar nu eşti sigur că ameţeala nu te ia în vîrtej. tu care inima mi-o ştii şi sufletul. cum adeseori noaptea îi plăcu să mă adulmece.Ce amărăciune. <titlu> Faust Cîne! Monstru scîrbos! . care m-ai învrednicit să mi te-arăţi. să se tîrască în nisip pe burtă.Schimbă tu. de nimeni cuprinse.. sau tu nouă? <titlu> Faust Nu rînji. dîndu-i iarăşi înfăţişarea de cîne. că întîia. că atîtea fiinţe s-au prăbuşit în prăpastia acestei calamităţi. nu pot deschide .N-a fost ea cea dintîi! .suferinţa acestei unice fiinţe. zvîrcolindu-se în suferinţa morţii. stai. Lăsată în grija duhurilor rele şi a omenirii care judecă nesimţitoare. să sară pe umerii celui ce cădea. privind destinul miilor de creaturi! Pagina 228 <titlu>Mefistofel Suntem iarăşi la hotarul puterii noastre. de-acest însoţitor care paşte suferinţa şi se bucură de toată stricăciunea? <titlu> Mefistofel Mai ai ceva de spus? <titlu> Faust Salveaz-o! Altfel vai ţie! Altfel cadă cel mai groaznic blestem pe capul tău prin milenii! <titlu> Mefistofel Nu pot să topesc pecetea răzbunătorului.tăinuit. Aşteaptă numai.Tu mare. schimbă şarpele. nu a ispăşit vina tuturor celorlalte în faţa celui ce iartă din veac în veac! Mie îmi macină măduva şi viaţa . Iar pe mine mă legeni în răstimp cu desfătări urîte. Stai numai.

lacătele sale. Salveaz-o! Dar cine a fost cel ce în pierzanie o a zvîrlit? Eu sau tu? (Faust se uită sălbatic împrejur.) <titlu> Faust Du-mă la ea. Să fie eliberată! <titlu> Mefistofel Şi primejdia căreia te expui? Află că în oraş fapta sîngeroasă a mînii tale mai strigă şi acum: Pe locul unde ucisul căzu, plutesc încă duhuri răzbunătoare, pîndind întoarcerea ucigaşului! Pagina 229 <titlu> Faust Şi-aceasta trebuie s-o mai aud? Blestemul lumii cadă asupra ta, monstrule! Du-mă acolo, îţi spun, şi elibereaz-o! <titlu> Mefistofel " Te duc, şi ceea ce pot să fac, ia aminte. Am eu toată puterea în cer şi pe pămînt? Vreau să înnegurez simţurile paznicului. Pune mîna pe chei, şi scoate-o din beci cu mîna ta omenească! Eu voi veghea. Vrăjiţi, caii aşteaptă. Vă călăuzesc! Aceasta pot s-o fac. <titlu> Faust Să mergem! Să plecăm! <titlu> Noapte Cîmp deschis. Faust, Mefistofel trec în vuiet pe cai negri. <titlu> Faust Ce dreg femeile acelea acolo pe gorganul corbilor, spînzurătoare? <titlu> Mefistofel Nu ştiu ce fierb şi ce gătesc în căldare! <titlu> Faust Se ridică şi coboară, se înclină, se apleacă. <titlu> Mefistofel O breaslă de vrăjitoare. <titlu> Faust Împrăştie ceva, spurcînd, sfinţind, vrăjesc. Pagina 230 <titlu> Mefistofel Să trecem! Să trecem! <titlu> Închisoare

la

Faust, cu o legătură de chei şi cu un felinar, în faţa unei uşi de fier. <titlu> Faust Ca niciodat' mă-ncearcă un fior, Restriştea omenirii, cumplită, mă cuprinde. Aici, după ăst zid, stă ea, sub greu zăvor. Iar crima ei n-a fost decît o dulce nebunie! Tu şovăi să te duci la ea! Te îngrozeşte gîndul de-a o revedea. Cu sîrg! Căci şovăirea ta I-aduce moartea! Nu mai sta-n zădărnicie! (Prinde lacătul. Cineva cîntă după uşă.) # Rea a fost măicuţa mea, Ea de drag m-a sugrumat. Tată-meu - el m-a mîncat. În ţărâna răcoroasă Surioara mea îmi puse Oasele, ce-mi mai rămasă. Pasăre eu mă făcui. Păsărică de dumbravă, Zbori în slavă, zbori în slavă! <titlu> Faust Te-aud, te-aud. Dar nu-i făcut să mă ostoaie Nici zornetul de lanţ, nici foşnetul de paie. (Intră.) <titlu> Margareta (ascunzîndu-se-n aşternut) Vai, vai! Ei vin! Cumplită moarte! Pagina 23l <titlu> Faust Vin să te scap! Te duc departe! <titlu> Margareta (zvîrcolindu-se la picioarele lui) De eşti un om, de mine fie-ţi milă! <titlu> Faust Nu mai striga! Trezeşti cumpliţii paznici Ce-abia acuma adormiră. (Ridică lanţurile să le desferece.) <titlu> Margareta

(îngenunchind) Călăule, ce vii din ceaţă, Cine ţi-a dat puterea-aceast' asupra mea? E încă miez de noapte. Mai lasă-mă, nu mă lua! Îndură-te încă puţin de viaţa mea! Nu e-n dea'juns de timpuriu Şi dis-de-dimineaţă? (Se ridică.) Sunt doar aşa de tînără, atît De tînără! Şi trebuie să mor! Frumoasă fost-am de-asemeni, şi de-aci năpasta! Ce-aproape-a fost iubitul. Astăzi e departe. Şi sfîşiată e cununa, risipită floarea. De ce acuma silnicia-aceasta? De ce mă strîngi aşa? Ce ţi-am făcut? Nu mă lăsa-n zădar să te implor, în viaţa mea nu te-am văzut! <titlu> Faust De-aş trece, vai, şi peste-această suferinţă! Pagina 232 <titlu> Margareta Sunt în puterea ta, cu toată-a mea fiinţă, Îngăduie-mi copilul doar să-mi mai lăptez. L-am răsfăţat, pe întuneric, ca-ntr-un vis. Mi l-au luat, ca să mă-ndurerez. Şi-acuma spun că l-am ucis. Şi n-oi mai fi vreodată bucuroasă. Şi cîntece ei născocesc pe seama mea, Ei, oamenii - urît din partea lor! Poveste-a fost frumoasă, Dar s-a sfîrşit aşa. <titlu>Faust (se aruncă la picioarele ei) E-aici, cel care te iubeşte şi nu doarme. Veni, năprasnica robie să ţi-o sfarme. <titlu> Margareta (se aruncă şi ea jos) Să-ngenunchiem, să implorăm prea sfinţii! Căci jos sub aste lespezi şi sub pragul Ce-l vezi, în clocot fierbe iadul.

Şi Răul, cu grozavă încruntare, Se îndîrjeşte-n vuiet mare. <titlu> Faust (tare) Margareta! Margareta! <titlu> Margareta (ascultă cu încordare) Glasul iubitului a fost acesta! (Se ridică sărind, lanţurile cad.) Unde e? L-am auzit chemînd. Sunt liberă! Legată nu mai sunt. Pagina 233 La pieptul lui să zbor aş vrea, În braţul lui s-adast un ceas. Pe nume in-a chemat, în prag stătea. Prin vuietul şi prin scrîşnirea iadului Auzit-am dragul glas. <titlu> Faust Eu sunt. <titlu> Margareta Tu eşti? Mai spune-mi-o o dală! (Cuprinzîndu-l.) El e! El e! Unde e chinul? Şi unde spaima închisorii şi suspinul? Tu eşti ! Vii să mă scapi! Sunt slobodă, salvată! Apare strada-n faţa mea, deodată, Pe unde te văzui întîiaşi dată. Senină, iată şi grădina, în care te-aşteptarăm Cu Marta, vecina. <titlu> Faust (încercînd să plece) Din beznele scunde Vino cu mine! Vino! <titlu> Margareta Mai rămâi. Ştii cît de bucuroasă Cu tine sunt oriunde. (îl mîngîie cu iubire.) <titlu> Faust

Grăbeşte-te! De nu grăbeşti, Vom ispăşi amarnic! Pagina 234 <titlu> Margareta Cum, tu nu mai ştii să săruţi? Să fie zadarnic? O vreme te-ai depărtat Şi sărutul l-ai şi uitat? De ce la pieptul tău asemenea frică Mă ia, cînd altă dată din privirea ta Un cer întreg mă cutropea? A fost, cînd sărutîndu-mă, mă-năbuşeai. Sărută-mă, Altfel te sărut eu. Ce ai? (Îl cuprinde.) # Vai, buzele tale - ce reci! Şi mute. Iubirea ta - unde e? Cine mi-a furat-o pe tăcute? (Se-ntoarce în altă parte.) <titlu> Faust Urmează-mă, iubito, vino! Te îndrăgesc cu foc, Cu înmiită-ardoare. Urmează-mă. Atîta doar te rog. <titlu> Margareta (întorcîndu-se iarăşi spre el) Eşti tu cu-adevărat? Eşti tu? <titlu> Faust Eu sunt. Vino cu mine! <titlu> Margareta Din nou tu mă primeşti la pieptul tău. Salvîndu-mă, în mine tu pe cine vezi? Dar cum se face că de mine n-ai sfială? Şi ştii tu, prietene, pe cin-eliberezi? Pagina 235 <titlu> Faust

Grăbeşte-te,, căci întunericul slăbeşte <titlu> Margareta Măicuţa, eu am omorît-o. Copilul mi l-am înecat. Şi oare nu-ţi era şi ţie dat? Tu eşti? De-abia o cred. Sunt trează? Dă-mi mîna! - Dar de ce e umedă? S-o ştergi. Pe ea E sînge, s-ar părea. Ah, Doamne! Ce-ai făcut! În teacă spada punc-ţi-o la loc. Te rog. <titlu> Faust Trecutul, lasă-l, Trecut rămînă. Mă omori! <titlu> Margareta Tu trebuie să mîi în viaţă. Vreau să-ţi vorbesc despre morminte. De ele să-ngrijeşti încă de mîne. Măicuţei îi alegi frumos un loc, Alături fratelui un altul sub un soc. Iar-mie unul la o parte Nu prea departe. Copilul să mi-l pui la sînul drept. .Dar altul să nu zacă lîngă mine. Să mă lipesc cu foc de tine Ar fi un dulce şi suav noroc. Dar nu mai izbutesc întru iubire a mă strînge. Mi-e ca şi cum spre tine Mi-aş face silă, ca şi cum tu m-ai respinge. Şi totuşi tu aci îmi eşti, Şi-atît de bun şi blînd priveşti. Pagina 236 <titlu> Faust De simţi că-s eu, atuncea vino! <titlu> Margareta Afară? Dincolo de ziduri? <titlu> Faust Spre libertate! <titlu> Margareta Dacă groapa e acolo,

Dacă acolo stă la pîndă-o moarte, Atuncea vino! De-aici în aşternutul veşnic, Şi nici un pas, nici unul mai departe. Tu pleci acum? O, Henric, dacă aş putea şi eu! <titlu> Faust Tu poţi, de vrei! Că uşa e deschisă. <titlu> Margareta Nu mai nădăjduiesc nimic. Plecarea - e oprită. La ce-ar fi bună fuga cînd iscoadele p îndese? E jalnic să cerşeşti pe uliţi, Cînd cugetul te poartă între suliţi. E jalnic prin străini să umbli ca o umbră, Ca să te prindă totuşi, mai pe urmă. <titlu> Faust Rămân la tine. <titlu> Margareta Grăbeşte, grăbeşte! Salvează-ţi copilul, Din balta cu peşte! Pagina 237 Te du prin mohor Pe rîu în sus, Pe punte, spre-apus. La stînga, lîngă stobor. Acolo-i un lac. Cercuri de unde se fac. Prinde-l degrabă. Scoate-l din apă. Mai dă din picioare. Scapă-mi-l, scapă! <titlu> Faust Dezmeteceşte-te! Nu mai avem alt ceas. Eşti liberă, de faci un singur pas. <titlu> Margareta De-am trece de Muntele Veşted! Măicuţa-i acolo pe-o piatră. Fiori simt de gheaţă, la creştet. Măicuţa-i acolo pe-o piatră. Din cap dă ca seara la vatră. Apoi piroteala-ncetează, Ea nu mai veghează, ci doarme mereu,

Şi capul e greu, ea doarme mereu, Ca noi să ne-avem ale noastre plăceri. Ce vremi fericite acelea, doar ieri! <titlu> Faust N-ajută vorba, nici o rugăminte. Am să te duc cu sila. Ia aminte! <titlu> Margareta Nu vreau. Nu sufăr silnicie. Nu mă cuprinde ca un ucigaş. C-atîtea îţi făcui spre bucurie. Pagina 238 <titlu> Faust S-arată zorile, iubita mea! <titlu> Margareta Se face zi. Pătrunde-aici ultima zi! Şi de-ar fi fost cum trebuia să fie, Desigur ziua mea de nuntă-ar fi! Nu spune nimănui, ah nu trăda C-ai fost la Margareta ta! Vai, cununiţa mea! S-a întîmplat, cum mi-a fost dat. Ne-om revedea, Dar nu la dans. Norodul se adună. Piaţa, strada, De-abia-l cuprind. Clopotul cheamă. Semn se dă. Mă prind. De toate părţile mă leagă. S-a curmat cuvîntul. Mă-nalţă pentru ispăşire gîdele grăbit. S-apleacă peste orice ceafă Tăişul ce mi-a fost menit. E mută lumea ca mormîntul. <titlu> Faust De nu m-aş fi născut! (Mefistofel apare afară.) <titlu> Mefistofel Ce şovăire fără noimă! Purcedeţi! Sau sunteţi pierduţi! Roibii mei se înfioară. S-arată zorile pe munţi. <titlu> Margareta Ce namilă se-naltă din pămînt?

El e! Alungă-mi-l! Aci să nu mai stea! Ce cată el pe locul sfînt? Pe mine el mă vrea. Pagina 239 <titlu> Faust Tu vei trăi! <titlu> Margareta Dumnezeiesc judeţ, mă dau în grija ta. <titlu> Mefistofel (către Faust) Vino! Altfel te las cu ea aci în părăsire! <titlu> Margareta A ta sunt, Tată! Mîntuie-mă, Tată! Voi îngeri, cetelor senine, Împrejmuiţi-mă, ţmîndu-mă sub scut! Henric, ce groază mi-e de tine. <titlu> Mefistofel E osîndită! <titlu> Glas de sus E mîntuită! <titlu> Mefistofel (către Faust) Vino cu mine! (Dispare cu Faust.) <titlu> Glas (dinăuntru, pierind) Henric! Henric! Pagina 238 Partea a doua a tregediei În cinci acte Pagina 243 <titlu> ACTUL I Faust, întins pe glia cu flori, obosit, se frământă căutînd somnul. Amurg. Spirite, graţio; mici făpturi, plutesc în preajmă. <titlu> Ariel (cîntă însoţit de harfe eoline) Ploi de flori, căzînd mereu, Pentru fire sunt îndemn,

Purificaţi-l de trăirile amare. Cele patru răstimpuri ale nopţii corespund împărţirii date de romani timpului nocturn: cele patru vigilii. Fie sfînt el. Voi. iele. cînd mai multe. fie rău. </Note> Să-i puneţi capul mai întîi pe iarbă. Stea. ce plutiţi aeriene. mărunte-mari. De-un nenorocit se-ndură. Răstimpuri în a nopţii aşteptare Sunt patrul: să le umpleţi prieteneşte! <Note> l. Îndepliniţi pe rînd şi cu luare aminte A ielelor cea mai frumoasă datorie. de stea prin fir se leagă. Vin s-ajute cu măsură. # Noaptea ştie să coboare. scîntei mărunte Izbutesc să se aleagă. Să-i domoliţi crîncene chinuri. lină. Dulci miresme. A truditului vedere Poarta zilei şi-o închide. văl de neguri Într-o rarişte s-adună. Redaţi-l sănătos luminii sfinte! <titlu> Cor (glasuri. Mari lumini. Săgeţile mustrării să le depărtaţi. Să mi-l scăldaţi în rouă din a Letheil revărsare Ca. alternînd) Amurgirea blîndă.Binecuvîntarea verde Pămîntenilor e semn. Se-oglindesc adînc în lacuri . Cîntă-n aer ca pe strună. În pragul zilei să se simtă Înviorat la-ncheieturi şi-n mădulare. întremat de cufundare şi uitare. cînd cîte două. Poarta păcii-n dulce murmur Inimii i se deschide. cînd singure. În nobil chip să v-arătaţi. Ielele.

aruncă-l. Aibi încredere-n sorocuri. Uită-te la cea lucire! Somnul e veşmînt. N-amîna.) <titlu> Ariel Auziţi! Horel-n furtună! Pentru-auzul unor duhuri Noua zi sunînd. Lethe. rîu în Hades. Văile sunt verzi. se naşte. Holda-n valuri mari de aur Unduieşte spre recoltă. Cînd cei mulţi stau cu sfială. norocuri. Cu ce bucium. . Cel ales. să te încumeţi. din care sufletele morţilor beau „uitarea". copacii Dau pentru umbrire boltă. <Note> l. Vă ascundeţi! Prin coroane Şi prin flori v-adăpostiţi! Tunetul luminii. </Note> Ca să-ţi împlineşti dorinţe. Te vei întrema de-acuma. asurziţi! <titlu> Faust Înviorate bat ale vieţii pulsuri.Şi lucesc în noaptea clară. pierind ca anii. Poate totul cu-ndrăzneală. şi prin văzduhuri Roţile lui Phoebus 2. de se pricepe. raze. # Ceasuri trec. Porţi trosnesc. Că ţi-e piedică la fire. Şi se sting dureri. Vine-n tunete lumina. Luna o pecete pune Pe odihna ca de ceară. (Un zgomot asurzitor însoţit de tunete vesteşte apropierea Soarelui. zilei. De v-ajunge. larmă multă! Ceea ce nu se aude Numai greu urechea-ascultă.

Dureri şi bucurie dîndu-ne eu schimbul. în mitologia greacă. Şi uluiţi noi stăm cu uitătura arsă. în jos. </Note> În lume zorile-s deschise. în noapte. zeiţele care deschid si închid porţile cerului. 2. Horele erau. Din mii de guri răsună viaţa în pădure. Voiam făclia vieţii s-o aprindem. cînd Apollo îşi începe cutreierul ceresc. Acuma luncilor. tu proaspătă prezenţă. Cînd toate le-am crezut pierdute. Şi crengi şi ramuri se ridică-nrourate Din adîncime. Dar cerul clar descinde în abise. Şi-o hotărîre îmi stîrneşti în suflet De-a năzui mereu spre o supremă existenţă. din plaiuri unduinde. orbit. <Note> l. O strălucire nouă li se dăruieşte. Phoebus. Se mai zăresc în vale neguri sure. unde aplecate adormiră. în carul său solar. Treptat.Crepusculul eteric să-l salute. ce-apoi la noi coboară. zeul luminii. Din obîrşii prisos de flăcări se revarsă. cînd nădejdea Cu cea mai 'naltă din dorinţi se înfrăţeşte Şi porţi de împlinire se deschid. Şi ne cuprinde ocean de foc! Ce foc! Iubire e sau ură? Arzător e nimbul. Noi bucurii îmi dai. # În paradis se schimbă prejmetele toate! Priveşte-n sus! Giganticele piscuri Vestesc acum sărbătoreasca oră. Le este-ngăduit de timpuriu să guste Lumina veşnică. Unde frunziş şi floare perlele-şi prefiră. Sunt nevoit să mă întorc. . lumina izbîndeşte şi se-ntinde. Ea vine-n faţă! Dar deodat' Străfulgerat în ochi ca de-o durere. alt nume al lui Apollo. Culori se lămuresc pe-acele prunduri. pămînt. Aşa se-ntîmplă. Statornic tu mi-ai fost.

Rămîne astfel soarele în spate! Cascada apei. De-a dreapta sa Astrologul. şi-n mii de jgheaburi se desparte. Cu spume înecînd. Din furtuna-aceasta Cât de măreţ răsare -:. că te uimeşte. Servitorime de curte. steiul. Trompete. A fost îndepărtat grăsunul. împăratul ajunge la tron. De-a drepta mea e înţeleptul. În schimbăcioasa lui durată curcubeul. în văluri de-apărare ne-nvălim. ropotind pe stînci. E minunat înzorzonat. <titlu> Împăratul Salut pe dragii mei! Fideli venirăţi. <titlu> Palatul imperial Sala tronului. Căzuse mort sau numai beat? <titlu> Al doilea boier Numaidecît în locul lui Degrabă altul se-mbulzeşte. Dar unde a rămas nebunul? <titlu> Un boier În urma ta. Consiliul de stat în aşteptarea împăratului.Şi iarăşi spre pămînt privim. Tu cugetă şi vei pricepe mai de-aproape Cum a vieţii tainică fiinţă O prindem în răsfrîngerile colorate. Caraghios. . toţi ca unul. ea se resfiră-n alte Mii de căderi. şi creşte încîntarea. Pe trepte-n jos s-a răsturnat. Căzînd. 'mprăştiind de sus fiorii de răcoare. pe creasta Aeriană. ţinându-se de trenă. c-un clocot. El oglindeşte omeneasca străduinţă. Şi aburi înălţînd în zarea De stînci închisă. în vuiet: La ea mă uit. de tot soiul... Pagina 247 Cînd închegat. cînd şters. apare în îmbrăcăminte strălucită.

Ghicitu-i treaba altor domni. Cînd toţi de griji ne lepădăm. Pagina 249 De ce ne-am chinui la sfaturi? . Dar iată-l. dece-n aceste zile. <titlu> Împăratul Şi astfel dragii mei în sala mare Bineveniţi să-mi fiţi de pretutindeni! Vă adunaţi sub stele priincioase.) Ce-i nedorit. cred. Cînd toţi poftim plăceri frumoase Şi măştile petrecerii purtăm.Cu alebardele în cruce Pe-o treaptă paza îl opri. tare departe. dar veşnic alungat? Ce e luat mereu sub scut. Bufonul meu se duse. aicea mai deoparte. Dar totdeauna osîndit şi înjurat? Pe cine nu ai voie a-l chema? Ce nume e iubit în preajma ta? Cine s-apropie de tronul tău? Cine se surghiuneşte singur ca un rău? <titlu> Împăratul Deocamdată mai puţină vorbă! Cimiliturile n-au loc aci. Noroc ne este scris şi bunăstare. Dar spuneţi-mi. îndrăzneţul e aci.Era o bute Acesta ca un ţîr se ţine. Ia locul lui. <titlu> Mefistofel (urcă şi se apropie dc-a stînga) <titlu> Murmurul mulţimii Un nou nebun . oricînd binevenit? Ce e poftit. Pagina 248 <titlu> Mefistofel (îngenunchind lîngă tron. Tu să dezlegi! Aceasta aş pofti.Şi noi necazuri Cum a intrat? .De unde vine? Cel vechi căzu .

Deşi aş prefera icoana înflorită. Potire. Judecătorul stă pe puf. Ruşinea. # Cutare fură turme. O lume cade astfel în fărîme. Cînd scapă neatins. măreţ. Pagina 250 Un jude. cu pielea-ntreagă. Nimic din toate nu rămîne. cruci şi candelabre din altare. dreptatea. dacă vreţi. poate s-o aleagă Cel ce se sprijină pe vinovaţi părtaşi. Am zugrăvit în negru totul. împăratul. Răufăcător devine însuşi într-o zi. Se îmbulzeşte pîra la judeţ.Acuma. Dar vai! Ce foloseşte spiritului mintea. crima. pe faţă şi pe laturi. ce se apără stîngaci. totul pare ca un vis. ce în stare nu-i a pedepsi. Dezbate-vom împrejurările şi anii. O pune cu izbîndă în lucrare. răscoala creşte tot mai mai mare. El singur. numai el Norodului o poate-mpărtăşi. în răstimp. Dreptatea! Ceea ce s-au prins cu toţii a iubi. Şi-n vuiet. . Şi cum s-ar dezvolta acum În noi un simţ spre bunul drum? Şi chiar un om adesea bine îndrumat Se-nclină pui' la urmă şi ia mită. Mîndrindu-se cu-aceasta fiecare. <titlu> Cancelarul Virtutea cea mai mare e un nimb Împărătesc. Nelegiuiri în pravili se prefac Şi-o lume a erorii se desfăşură deschis. Ce toţi doresc şi cer. cutare o femeie. In care strîmbătatea creşte după plac. Şi inimii ce-i foloseşte bunătatea. Căci vinovată e găsită Doar nevinovăţia. Cînd febră ca de hăuri Se-ntinde furibundă-n ţară Şi răul dogorind cloceşte răuri! Din locul ăsta'nalt privind In larga-mpărăţie.

fugind cu totul. Pierdută-i lumea. Un cuib de viespi ar tulbura. Iar pe partide. De nu le-am fi datornici cu nimic. doar nebunul Temei mai pune-n zilele de azi. <titlu> Marele Armaş Turbat tumult cunoaşte timpul. ce era de apărat. Stă cetăţeanul după zid.) Măsuri şi hotărîri vor trebui luate. . Ameninţată-i chiar şi sacra maiestate. Acum se-ascund. Oricît ar cultiva slăvirea. Şi-apoi. Iar mercenarii . toţi îndură. împărăţia. hula. Stăpîne-n cele state A încăput domnia pe ce mîni? Unde priveşti. Cînd toţi se surpă. Secat-au precum apa-n ţevi. <titlu> Vistiernicul Să te mai bizui pe ţinuturi aliate? Subsidiile. Ne-ar părăsi. Cel ce oprelişte ar da. Mai sunt şi dincolo regate.ce să zic Cu nerăbdare-şi cere solda fiecare. ura. Şi gibeliniil ca şi guelfii2 altă dată fără tihnii. Şi jaful umblă.(Pauză. Nepăsătoare sunt iubirea. jumătate. dorind odihnă. Izbeşte fiecare. Dar nici un rege griji nu-şi face. Şi cavaleru-n cuib de stîncă. Respiră neatîrnarea-n piepturi Şi pretutindeni ce isprăvi! Am risipit atîtea drepturi Pagina 25l Că nu ne-a mai rămas nici unul. Nici o comandă nu-nspăimîntă. un nou stăpîn gospodăreşte. n-are pace. fiecare e izbit. Stă pustiită-n lung şi-n lat. făgăduite prieteneşte. S-au juruit cu toţii să ne-o facă de istov.

raţe. 2. Curg totuşi. ce e drept mai rare. după cum so prinde Sunt nevoit şi eu să cumpăr. Gibelinii. Sunt zălogite perne. Boierii mari sting buţile nebuni. Găini şi gâşte. Guelfii. căprioare. duşmanii împăratului. Izvoarele de aur sunt închise bine. Şi rente în natură. </Note> Pagina 252 Iară pe masă vine pîne Ce nu se coace decît mîne. să plătesc.Vecinului cine-i ajută la necaz? De lucru are fiecare pentru sine. Lipsa e la vin. Ani tot mai mulţi el dinainte îi înghite. partizanii împăratului german în Italia. prepeliţe. El dinainte ia dobînda din venite. către Mefistofel) Despre nevoi ne cîntă struna. faşă. zilnic ni se .Hohenstaufenilor (secolelo al XlI-lea si XlII-lea). iepuri. Adaugi la toate încă una? <titlu> Mefistofel . Cînd tot mai multe cheltuieli avem în fiecare zi. Azi strop n-a mai rămas din fostul plin.cer economii. mai ales sub domnia. <titlu> Mareşalul Ce nenoroc mă paşte şi pe mine! Vai. <titlu> Împăratul (după oarecare gîndire. Şi-o grijă zilnic calea îmi aţine. N-o să mă cruţe cămătarul. cerbii. Mai scurmă fiecare şi adună-n poale. Şi porcii nu se mai îngraşă. adepţii papei. Nu sufăr încă bucătarii de vreo lipsă: Mistreţii. Şi-acum oraşul din depozit vinde Cu cupa şi cu oala. <Note> l. Dar ale noastre vistierii sunt goale. Se-ngrămădeau cîndva în pivniţi Podgoriile-n buţi şi anii cei mai buni.

Iată răspund. Şi de-ntrebaţi: cine-l aduce la lumină. unde maiestatea porunceşte. Bărbat întreg printre cuminţi.Poate să lipsească Încrederea acolo. şi prin fire. Se linguşeşte . Nu-l poţi scoate din podea. şi diavol spiritul. Palavra e periculoasă. una alta. Şi unde vrerea bună sprijinită e de iscusinţă? Unde la îndemînă e atîta sîrguinţă? Cine-ar putea'nenorocire şi-ntuneric să stîrnească Unde asemeni stele strălucesc cu-ngăduinţă? <titlu> Murmurul mulţimii E un nerod . Copilul lor. Cu iscusinţă însă din adîncuri îl ridici. <titlu> Mefistofel În lume unde nu e lipsă de ceva? Lipseşte pretutindeni. căci este unul. În vîna munţilor şi prin firidele de ziduri E aur berechet. De-aceea ateiştii Sunt arşi pe rug. Afla-veţi de la mine ştire. E sigur că aduce şi proiecte Ascunde multe . cu zimţi şi fără zimţi. Ei între sine îndoiala o cultivă.Eu? Nicidecum! Cînd soarta mă învredniceşte Pe tine să te văd şi pe ai tăi Şi-atîta strălucire?! . Împrăştiind puterea celor răi. Om năzdrăvan. o corcitură monstruoasă. Biserica şi statul sunt răsplata lor cea bună.dar se pricepe. Căci firea e păcat. Dar din pornirile plebee ale unor spirite-ncîlcite În faţa lor o rezistenţă se ridică: . Ce apără cu vrednicie tronul: Întâi sunt sfinţii şi pe urmă cavalerii. Aflaţi însă. Ei iau pieptiş orice furtună. că-n ţările împărăteşti Sunt două seminţiile ce-şi ţin isonul.nu se teme. prin spirit. iar aici Lipseşte banul.cât e vreme. Pagina 253 <titlu> Cancelarul Prin spirit şi prin fire! Nu se prea vorbeşte Aşa unor creştini.

din păcate. De duhuri prea stricate te-ncălzeşti. pădureţ! <Note> l. Moneda.Ereticii şi vrăjitorii. Aşa a fost prin vremile romane Şi tot aşa prin alte vremi apuse. Ce-n calcule nu intră. cumpăniţi. Ceea ce vrem. Lipseşte banul! Fă-o cumva. n-are preţ. Atîţi au fost acei ce-şi îngropară Comorile. <titlu> Mefistofel După aceasta îl cunosc pe învăţatul domn. şi „dacă". Pe-aceştia cu sfruntate glume Vrei să-i aduci în marea lume. că-n vremuri de urgie. Ce nu cuprindeţi. Dar e nevoie şi de arta de-a obţine. care voi n-o bateţi. e fără greutatel. există. dacă uşorul n-ar fi greu. Cari rudc-apropiate sunt nerodului. . Gîndiţi puţin şi cumpăniţi-o bine: Da. îl prezintă pe Cancelar ca pe un adept al acestor teorii. Deci şi comorile ascunse. ca să le scape de noian cutropitor. vă lipseşte chiar cu totul. Cancelarul este un exponent al modului de a gîndi teologic-medieval. E-al împăratului pămîntul.vîn realitate. vă este foarte depărtat. nu-i adevărat. răul şi cu rodul lui! Aceştia ţara şi oraşele le strică. Ţi-e acru rodul. ca si Goethe de altfel. M-ascultati. <titlu> Împăratul Numai cu-atîta lipsurile noastre. Cînd seminţii de oameni potopiră ţară şi popor. Ce nu se pipăie. Ce voi nu cîntăriţi. Aici Mefistofel. dar printr-o interpretare. este un adversar al teoriilor „mecaniciste". Uşor ar fi. într-adins nepotrivită. sa se facă! <titlu> Mefistofel Fac ce doriţi şi chiar mai mult. </Note> Pagina 254 M-am săturat de necurmatul „cum". N-au dispărut. Comori sunt pretutindenea în ţarină adîncă.

greu la cîntar. Pagina 255 <titlu> Mefistofel Mă rog. Şi cu argintul aurul. <titlu> Mareşalul La curte de-ar aduce. celălalt ţine ison.ce bine se-nţeleg! Un măscărici şi un fantast se dau pelîngă tron. Un drept al împăratului e-acesta-ntr-adevăr. soldatul nu întreabă datul dintru ce se face. Iar Jupiter rămîne-n frumuseţe. V-ameninţă. deşi n-apare. Ce cîntec vechi şi răsuflat! De cîntă unul. Aş vrea să n-am de tot dreptate. Cu Soarele cînd Luna se-nsoţeşte. Capricioasă trece. <titlu> Cancelarul Vă-ntinde necuratul aurii capcane. pentru ochi însă departe. prosperitate. <titlu> Astrologul (vorbeşte.<titlu> Vistiernicul Nebunul măscărici ne-a lămurit de-a fir-a-păr. cum e oral. <titlu> Împăratul . Aci e Astrologul. repede se dobîndeşte. Saturn e mare. Vă ispiteşte strîmb. ştiutul sol. dacă aţi crede că vă-nşel. Privindu-vă prea dulce. după plac. Mefistofel îi şopteşte. Domniţa Venus v-a-ncercat pe toţi. Marte. cu lucruri vane. frumoase feţe. Ce mai rămîne. Să spună numai cum se-nfăţişează aurora! <titlu> Murmur Sunt doi vicleni . Acestea toate ni le dă-nvăţatul domn. promite ce ne place. Luna castă. E mic la preţ.) E aur soarele şi lamură curată2. cum se ştie. slujeşte pe simbrie. Palate şi grădini. În stare singur cu atîtea să răsfeţe. seninătatea vine-n dar. <titlu> Marele Armas Bufonul e isteţ. Sub chipu-i de metal3 nu-l prea cinstim. şi sîni. întrebaţi-mi-l pe el! El vede-n cruguri cum e casa. Mercur. De i se dă.

metalul saturnian ar fi plumbul. După părerea astrologilor. Dar nu mă-nduplecă ce spune. că toate-s bune. Cînd straniu vă îndeamnă locul. N-avem nădejde. <Note> . Asta-i podagră. Gomoara e ascunsă sub picioare!2 <titlu> Murmur Simt în picior un greu de plumb. Un junghi în braţ. În degetul cel mare mă furnică. 3. Un fluşturatic să ne-aducă bucuria? <titlu> Mefistofel Cum cască gura-n preajmă stând! Dar spusele n-au crezămînt. După părerea astrologilor. Dar în zădar fac unii glumă. Mă doare-n stingă spafa-ntreagă. Se furişează-n sus puterea vie. horoscopul se împarte în douăsprezece case sau triunghiuri. Atunci simţiţi efectul tainic.Aş asculta mereu. Cînd astfel vă înţeapă-n mădulare. Astrologul desfăşoară un horoscop si face preziceri după configuraţia soarelui. Lucrarea veşnicei naturi sub glie. </Note> Pagina 256 <titlu> Murmur La ce ajută aste paie îmblăţite! Cu zodiacul şi-alchimia Ne-am amăgit destul. După asemeni semne-aici ar fi Cel mai bogat ţinut de bogăţii. <Note> l. 2. Luaţi cu hotărîre tîrnăcopul. E drept case mai flecăreşte despre mătrăguna Şi despre cînii negri Chemaţi comoara s-o păzeascăl. lunii şi planetelor. Şi în zădar se osîndeşte vraja! Se-ntîmplă totuşi să te gîdile la talpă Şi pasul sigur uneori să poticnească.

Mefistofel este aici un apologet de circumstanţă al superstiţiilor în legătură cu locurile unde s-ar găsi comori. doagele de lemn de mult au putrezit. 2. <titlu> Mefistofel Un drum şi chiar mai multe pîn-acolo Cunosc şi ştiu. In secolul al XVIII-lea se făcea mare caz de „dibuirea" metalelor (ascunse în pămînt). Fără mîhnire cerceteaz-aicea înţeleptul. Şi dacă vrea să bea O băutură veche e alăturea. Vreau însă să vestesc Cîte fără stăpîn pe sub pămînturi se găsesc. cînd vede Că-n mînă ţine aur. Dar vinul îşi făcu o altă bute Din propia sa piatră. tare ca un zid. Arată-ne ce scoţi. La dracu te trimit şi rnai departe. de către oameni. Ah. Bucuria Şi spaima i-o ghiciţi. Paharele »tau şiruri. căci nu ne scapi. pe unde sapi. cupe. dar dacă minţi. care îşi atribuiau puteri senzitive deosebite. Esenţele unor atare vinuri îndelung păstrate Şi aurul gi-atîtea nestemate Stau învălite-n adîncimi de noapte. şi prin care sîn De munte trebuie să-şi taie drum. Căutătorul de comori. </Note> Pagina 257 <titlu> Împăratul În grab-acu. Ridică-un vas odat'cu glia. cu rubine. ca prmtr-un alt tărîn: în beciuri largi. A cerceta şi a cunoaşte la lumina zilei e un fleac. El caută în zid de lut salpetrul. înehisc din vechime. El vede rînduri-rînduri de tipsii Şi cane. blide aurii. Să-ţi pui cuvîntul mincinos la încercare. Ţăranul. care-şi ară brazda.l. sceptrul la o parte. Arată-mi locurile nobile şi rare! Punîndu-mi spada. Ce bolţi se cade să dărîme. Prin ce prăpăstii. . Aş ajuta şi eu lucrînd.

) Stăpîne. să-şi potolească sîngele nebun. Cine vrea binele devină-ntîi el însuşi bun. pătrunse de igrasie. cu folos. </Note> Pagina 258 <titlu> Împăratul Pe-acelea ţi le las. Pe cel viclean cine-l cunoaşte-ri noapte? În beznă vacile sunt negre. <titlu> Împăratul Îndată. Ce-i sumbru nu aduce bucurie Ce-i preţios. prin lucire. fără-ntîrziere! <titlu> Astrologul (vorbeşte. Să ne-adunărn întîi spre pocăinţă. miţa e surie. <Note> l. de aur pline. înfrînează poftă şi dorinţă. Te poţi împodobi pe tine. fără şovăire.Misterele adevărate-n întuneric zac. nici împrăştiere. struguri copţi să tescuiască. Ţăranii aveau obiceiul să scoată salpetru din ziduri vechi. Prin lucrul ţărănesc devii mai mare Şi-o ciurdă de viţei de aur Vedea-vei cum din lut răsare. c-un val . pe iubita ta. Să ne învrednicim de cele ce sunt jos. deasupra. mai întîi credinţa să-şi sporească! Pagina 259 <titlu> Împăratul Să ne petrecem timpul. Atunci cu încîntare. şi apoi să-l dea vitelor. s-apară-n zi deplină. Cel ce doreşte vinuri. O piatră scumpă întregeşte. Cel ce minuni aşteaptă. Atît frumseţea cît şi maiestatea. O bucurie cine vrea. Mefistofel îi şopteşte. întîi spectacolul mascat se cere! De ţintă nu ne-apropie nici grabă.aici. Ulcioarele de jos. deci. Dinţii -prin lămurire . Cu plugul tău tu scoate-le-n lumină! <titlu> Mefistofel Ia sapa singur şi lopata.

sărbătoare catolică. Desigur pietrei i-ar lipsi-nţeleptul. Nu prind de veste niciodat' nebunii. </Note> Pagina 260 Şi orice om de lume-aidoma devine Unui nerod. <titlu> Sală spaţioasă Încăperi laterale. Dac-ar obţine piatra. Fireşte că-mpăratu-şi dobîndi Chiar de la Sfîritul Scaun dreptul şi puterea Iar cînd se duse ca să-şi ia coroana. Sărbătorind sălbăticii de carnaval.măşti. Cum se înlănţuie norocul. cînd grăbite. Şi în răstimp deschidem aripile uşii. Miercurea cenuşii. . <Note> l. Tare-i plăcu s-aducă şi aceste obrăzare2. şi înţelept s-arată Pe cît înţelepciunea îl mai ţine. <titlu> Crainicul Să nu vă-nchipuiţi că-n ţări germane Aţi fi. îi văd cum se aleg în cete în pilcuri. zis-a-ntelepciunii. cînd preotul presară cenuşă pe creştetele credincioşilor. Ies. cînd încete. totul împodobit şi decorat pentru spectacolul mascat. şi fiecare Uitîndu-şi numele cel vechi Îşi pune masca peste faţă şi urechi. în latineşte: Feria quarta cinereum. Spre o serbare veselă privirea se îndreaptă. vrednicia. 2.De veselie! Vine miercurea cenuşiil. <titlu> Mefistofel Înaintăm mereu cu stîngul şi cu dreptul. şi că un dans al morţilor v-aşteaptă. Obrăzare . înaltul domn făcînd o expediţie prin ţări romane Trecu măreţii Alpi şi îşi spori Domnia cu o nouă şi senmă-mpărăţie. Trompete. Suntem ca nou născuţi. Sau dansuri de nebuni şi diavoli.

Un cor de alt cor strîns se leagă. Să-şi aleagă fiecare După pofta ce o are. Intraţi. ieşiţi cu veselie! Rămîne pîn' la urmă lumea-ntreagă Cu ale ei figuri şi pozne-o mie O singură şi mare nerozie. Fire. Şi pe braţe-nrourate. ne e dorinţa. să ne asculţi. Voi cam rîdeţi de-amănunte. # Căci noi credem că e vrednic Şi e bine şi e drept. # Noi purtăm în brune bucle Cîte-o floare ca decor. Căci femeia este artei Înrudi ta-apropiat. scame de mătase Joacă-şi ele rolul lor. . # Coloratele decoruri Le purtăm pe-aici la pas. Tuturor de arătat. # Suntem dulci şi graţioase. Coşurile-mbelşugate Pagina 26l Cîte le purtaţi pe creştet. Tinerele florentine Noi urmăm germanei curţi. <titlu> Crainicul Să vedem. Dar întregul v-a atras. Florile artificiale Înfloresc anul întreg. Vînzătoarele şi marfa Ca grădina să s-arate. <titlu> Grădinăresele (cîntare însoţită de mandoline) Ne-am împodobit în noapte Să ne vezi.

. zeiţa grînelor în mi ologia latină. <titlu> Creanga de măslin cu rod Nu invidiez vreo floare Şi gîlceava ocolesc: împotriva firii-mi este.<titlu> Grădinăresele Vindeţi ce aveţi. Măduva eu sunt a tării. Azi aş vrea să am norocul De-a împodobi o frunte. Ca podoab-a voastră însă Ele sunt şi dar frumos. albe nalbe Şi cu ce mai dă şi holda! Nu-s obişnuite-n fire. <titlu> Cununa de spice de aur Spicele zeiţei Ceresl Vă prind bine. Ceres. <titlu> Cunună fantezistă Flori pestriţe. precum natura Niciodat' nu poate fi. Dar le născoceşte moda. Dar să nu vă tîrguiţi. de-ndată. </Note> Pagina 262 <titlu> Buchet fantezist Al meu nume să vi-l spună Teofrastl n-ar îndrăzni. <titlu> Invitaţie Fantezia să-nflorească Pentru moda de o zi. Sau de am puţin noroc Să se hotărasc-a-mi face Lîngă inimă un loc. mă mîndresc. Să mă pună-n păr vre-o fată. Semn de pace-n văi şi munte. Minunat. ce dobîndiţi. cu folos. Totuşi mai hrănesc nădejde Vre-o frumoas-a-mpodobi. Din cuvinte cu-nţelesuri Veţi afla. <Note> l. Eu sunt seva.

îşi îmbie miez şi must. Cumpăraţi. . să muşti. fructe coapte Ţi se-mbie să le guşti. </Note> Nu cu ochiul faceţi preţul Roadelor. discipol al lui Aristotel (secolul al IV-lea î. Despre trandafiri faci cîntec. cireşelor. rodii. Fructul nu vrea să înşele. e dat.n. # Sub ghirlandele bogate Şi-n frunzare dedesubt Găseşti totul împreună: Muguri. Cine-ar mai dori să moară? Stăpînesc promisiunea Şi favoarea încercată în împărăţia Florei Ochi şi inimă deodată. Frunţi împodobind cu gust. petale fine. Dar din măr.). foi şi floare. căci cerul gurii E mai bun judecător. părintele botanicii. Răsăriţi din bucle pline! <titlu> Bobocii de trandafir Soart-ascunşi prin foi ne ţine Minunaţi prin prospeţime. <titlu> Grădinarul (cîntă însoţit de alăută cu tonuri adînci) Florile răsar în preajmă. # A vă însoţi frumseţea Să ne fie-ngăduit. fruct. Sub umbrare grădinăresele îşi desfac cu graţie marfa. # Piersici. <Note> l. Unde-atît belşug de mărfuri Spre-ncercare s-a ivit.Clopoţei.e. Teofrast. Cînd s-anunţă calda vară Şi s-aprinde trandafirul.

o conversaţie s-aude. Şi din ochi pe-alocun. dau prilej la dialoguri plăcute.# În timp ce cîntarea continuă însoţită alternativ de chitare şi alăute. Ai făcut cu cotul semn. Pagina 264 Petrecut-ai veselă Prin cutare casă. cu-ndemn. <titlu> Tăietori de lemne (dau năvală cu impetuozitate) Vrem loc. cînd mi-ai venit. Pescari şi păsărari. cu năvoade. Nici un tinerel bărbat Nu s-a prins în plasă. Desfă-ţi poala. Fata mea. apar. Azi nebunii drum şi-au dat. dea scăpa şi de a se reţine unul pe altul. Draga mea fetiţă. încercări de-a se prinde. şi cu alte unelte. Măritată te gîndeam Cu un mare bogătaş. Fete tinere şi frumoase se alătură jocului. Prin stejerişuri . <titlu> Mama şi fiica <titlu> Mama. Ai jucat cu mulţi. treptat. # Dar trecu an după an Fără de norocuri. Ceata peţitorilor Şi cu ei sorocuri. amestecîndu-se printre copii. poate. undiţi şi laţuri. în sus. Eu ţi-am pus scufiţă. vrem spaţiu. Fost-ai dulce la obraz Ca o luminiţă. vreunul Să rămînă agăţat. cele două coruri îşi prefiră şi îşi îmbie marfa.

Cum s-ar alege Cei fini cu vorba Spirituală? Să ştiţi aceasta! Aţi îngheţa voi.Tăiem copacii. Nici cînd greutate Şi nici vreo trudă De-a lungul vieţii N-am dus vreodată. Care asudă <Note> l. Noi pierdem vremea Pe străzi. De n-am doborî noi! <titlu> Paiaţal (nătărău) Voi sunteţi nerozii. Căscăm doar gura Prin săli. </Note> Pagina 265 Cu spate-aplecate. sluga leneşă din anumite comedii. prin crînguri. Laudă aduceţi Celor ce taie. In original Pulcinell. Doar vai şi vai e. Să trecem bine . De n-am fi noi. Noi tăietorii. Făcînd luminişuri Unde lovim. prin tîrguri. Cîţiva prin ţară. prin mulţime. Veşmîntul nostru Uşor e ca rostul. Noi suntem isteţii. Şi felul nostru E. Precum tiparul.

Chiar dac-un fulger Pe loc ar cădea.Şi de-a furişul. <titlu> Paraziţi (linguşitori şi lacomi) Voi truditorii. e tine. marii. La ce-ar folosi Orice-nclinare Şi aprobare. Voi cărbunarii. Că mă simt aşa de slobod. La ce-ar folosi Dacă lemn n-ar fi. Oricum. Sunteţi de-ai noştri. Duplicitatea. Destoinicii. Şi astfel se fierbe. cîntec liber Prin atîta tropot. Văpaie să dea. ropot Să străbată! Şi să bem! Haideţi să ciocnim paharul! Tu de-acolo vino-ncoace. Pagina 266 Linge-talgere Astfel se pierde. La mesele date De mecenate Oameni ca noi Se-ndeamnă la fapte. Friptura simţind Şi mirosul tare De peşti la grătare. S-aprindă vatra? Astfel se frige. . <titlu> Un beţivan (inconştient) Azi nimic să nu-mi displacă. Cărbuni n-ar fi. De ne lăudaţi. Chiot proaspăt. De ne-njuraţi.

În înghesuiala concurenţilor. nici unul nu izbuteşte să spună o vorbă. căci de-acum Pe picioare-abia mă ţin. Numai să mă-ntind puţin Mi-e dorinţa. Poeţii nopţii şi ai mormintelor se scuză. Beau mereu şi iarăşi beau. Sus. poeţi-cavaleri. Ţineţi-vă strîns pe scaun Unul a căzut sub masă! Crainicul anunţă diverşi poeţi. Unul se furişează prin faţă rostind cîteva cuvinte. <titlu> Cor Beţi. cîntăreţi de curte. m-ar bucura? Să-mi fie îngăduit a cînta Ce nimeni n-ar asculta. Gura tot o nimerim. <titlu> Satiricul Ştiţi voi ce pe mine. mască şi mască Să se simt-odată bine! # Sunt eu oare rătăcit? Mă găsesc unde îmi place. gingaşi şi entuziaşti. cîntăreţi ai naturii. Cîrciumăreasa o mai face. Cînd cîrciumarul nu-mprumută. căci ei sunt tocmai într- .Să ne îngropăm amarul! # Supărată mi-e muierea Că mă port aşa bălţat. Poetul. Dar eu beau şi iarăşi beau! Să ciocnim cum se cuvine! Mai ciocniţi. măi fraţi! Ca să ciocnim! Oricum mîna-ar rătăci. ea mă ceartă Că sunt bun de împăiat. Pagina 267 Fără capăt aş petrece. ciocniţi! Frate cu frate! Cine poate nu se lasă. Eu sunt mîndru.

Crainicul e nevoit să-i lase în pace. # La petreceri şi la dansuri Grija să vă fie scumpă. Căci bătrînă cu puterea-i Supărat-a lumea toată. <titlu> Graţiile <titlu> Aglaia Graţie aducem în viaţă. <titlu> Parcele <titlu> Atroposl M-au chemat la tors pe mine Care sunt cea mai bătrînă. Puneţi graţie-n primire. # Să vă fie cît mai moale Eu ales-am inuri fine. care şi sub masca modernă îşi păstrează caracterul şi graţia. Să păziţi ga nu se rumpă. <titlu> Cloto Mie în aceste zile Foarfecă îmi este dată. Are o măsură firul. Pagina 268 <titlu> Eufrosina Graţioasă-n dimineaţă Fie orice mulţumire.o conversaţie interesantă cu un vampir. Multe tîlcuri are firul Răsucit gingaş în mînă. # Torsături fără foloase Ea întinde în lumină. El che-amă rînd perind mitologia greacă. Dar ea taie pe aceea Care-i de speranţă plină. . împrejurare din care s-ar putea dezvolta un nou gen de poezie. Ca să fie neted firul Degetul în seamă-l tine. proaspăt ivit. Punem graţie în dăruire. <titlu> Egemona Dulce e orice-mplimre.

Rău ar fi de lumea toată. Atropos este cea mai bălrînă dintre parce. Fiinţele ce vin. <Note> l. dar după-nfâţişare Voi le-aţi primi cu drag cuvînt ca oaspeţi Sunt furiile. Drăguţe. care aici taie firul vieţii. pilcuri. Fără grabă-i este firea. # Fire vin şi iarăşi fire: Îndrumat e fiecare Cercului să se supună. Începeţi vorba şi-ţi vedea cum muşcă Ca şerpii porumbiţele nebune. Ce rele sunt. Treceţi. Veselia să vă ţie. <titlu> Crainicul Oricît aţi răsfoi vechile scrieri. care-s înţeleaptă. </Note> Pagina 269 Mă simt bine-aşa legată. de-acuma Foarfecă o pun în teacă. nu le cunoaşteţi. în mitologie ea taie firul vieţii. <titlu> Lahesisl Mie. credeţi-mi vestirea. Dacă aş uita de mine.# Cîteodat' cu tinereţea-mi Mă înşel şi eu o leacă. Şi privesc cu prietenie. . # Ţesătorul ia-n primire Torsătura măsurată. fără teamă. Şi de-acolo nu mai sare. aici însă ea îl toarce. Mi-a rămas orînduirea. rol ce în mitologie revine lui Cloto. prieteneşti şi foarte june. Ca să mă-nfrînez. Tortul meu se învîrteşte.

De are unul. # Mireasa noi o hărţuim de-asemeni. nu ţine. Că-i proastă. Lahesis. . Şi recunosc că-s plagă. Vrea să-ncălzească gerul. </Note> <titlu> Furiile <titlu> Alecto Oricum. Mă prind să umplu vasul Norocului cu picături de fiere. # Şi nime-n braţe. căci după ce se leagă. Nici ele nu doresc faimă de îngeri. cea mai binevoitoare dintre parce. vreo iubită. scos din minte. Făr-a dori ceva şi mai fierbinte. <titlu> Megera Asta-i nimic. fidelul. ci-n fată îi vom spune Că ea şi altora mai face semne. dar astăzi Cînd cu metehne-atîţia ni se laudă. Ceva din vorbe tot o să rămînă. îl voi pune. I-om gîdila urechile prea bine. ce-a dorit. Dacă să împacă. strîmbă. Eu pumnalul îl ascut. Să semene mereu nefericirea Pe Asmodeul.Viclene şi ascunse sunt. <Note> l. Pe urma ei să nu se mai îndemne. altul. Că mirele acum o săptămînă Rău a bîrfit-o. ea face tort din firul vieţii. Perechile le stric şi omenirea. Căci schimbăcios e omul ca şi ceasul. <titlu> Tisifona Eu otrava o amestec. bună de nimica. # La toate-acestea mă pricep eu bine. Că suntem dulci şi tinere feline. voi ne veţi crede după vorbă. şi se-aplaudă. Iau lupta eu. # Şi nu pe-ascuns. De soare fuge-n grabă fiecare.

# Nu-i iertare nicăire. Printre feţe-nşelătoare Lanţurile strîns mă ţin. Dacă astfel făptuieşti. o femeie Cu o nuia îl mînă lesne. voi. Nu încape tîrguire: Fapta tu ti-o ispăşeşti. E un secret aci. <Note> l. vă rog. Asmodeu. <Note> . Bănuielii dînd temei! Colo-n noapte la răscruce. şi treceţi mai departe. Şi alta-i stă măreaţă pe spinare Lucind din creştet pîn' la glezne. fragilă. Vestească fiecare. Echo zice: răzbunare! Schimbăciosul va pieri! <titlu> Crainicul Îngăduiţi. Parc-ar dori ceva întîia. Ce vine-acum nu seamănă cu nimel. Mă pîndesc vrăjmaşii mei. <titlu> Teama2 Felinarele serbării Oarbe drumul mi-l aţin. trompă ca un şarpe.De iubeşti cumva pe alta. </Note> Dulcele se face fiere. demonul căsniciei. ca din poveste. în Biblie. Plină de teamă una. E ca un munte ce se puse în mişcare. # La o parte. Pe ceafa lui. cine este. Covoare pestriţe i-atîrnă pîn' la foaie. Colţi lungi el are. Alături alte două vin. Ţine minte. veselă cealaltă. Stîncilor ni-oi tîngui. ce rîdeţi. eşti pierdut. liberă e-a doua. dar are dezlegare.

Măştile le veţi depune. Oaspeţi fi-vom. Mă cuprinde spaima iar. Ca un turn el duce-n spate. Şi el trece. Neştiind ce e nevoia. că nu-i pasă. # Bucuros în orice parte Aş ieşi din lume-afar'. voi surioare! V-a plăcut mai ieri şi astăzi Să vă puneţi obrăzare. pe late. A voit să mă omoare. Pretutindeni vom intra. <titlu> Cuminţenia Doi sunt duşmanii ce-i are Omul: teama şi speranţa. La o parte-l ţin de obşte. Dacă în lumini de faclă Nu se-ntîmplă să ne placă. Ne-om plimba-n senine zile întru totul după vrere. Dar acolo e neantul. . Vom umbla.duşman e-aicea. Libere pe cîmp de-aprile. Pe înguste căi. Iată-mi-l fugind pe drum. Un elefant. precum ni-i voia. # Ăst colos îl port pe drumuri. Ce-i mai bun în lumea noastră S-a găsi pe undeva. Dar eu ştiu. cînd stinghere. Cînd în pilcuri.l. Scriitorul grec Lucian (secolul al II-Ies) susţinea că cei mari duşmani ai omului sunt teama şi speranţa. aşteptaţi. 2. <titlu> Speranţa Vă salut. orice s-ar spune. Să vă apere distanţa. Masca i-o cunosc de-acum. </Note> Prietenul . Fără grijă prin viată.

mea O doamnă e. numele unui gramatician (din secolul III î. De văd pe dos. Victoria! întraripată. cum se vede. tot poporul.# Dar mai sus. se face strîmb. Acuma însă ţinta. Şi s-amăgeşte că-i al ei. Îmi pun şi eu îndat' piciorul. Nimbul nu i se destramă. Vulturoaică ea se crede. Stă zeiţa şi întinde Aripi largi. se face jos. # O împrejmuie lucirea. Sucindu-te. Şi ce e drept. Doi gemeni se ivesc din apă: <Note> Zoilo-Tersit. numele unui personaj care râdea de eroii din faţa Troiei </Note> Pagina 274 . Şi oul creşte şi-apoi crapă.la timp eu vin. te răsuceşte! Cum se adună dublu geamăn. <titlu> Zoilo-Tersill Hu-Hu! Tocmai.n. Pe unde trece. <titlu> Crainicul Să te atingă-atunci.) care l-a atacat pe Homer. şi Tersit. pe înălţime. Dar unde izbuteşte-o faptă. O lovitură sacră de toiag. sunt sănătos. E zeiţa-nfăptuirii Şi Victoria se cheamă.e. Pentru atîţi mai am venin. ca să aducă O dobîndă pretutinde'. personaj fictiv. Numai urîtul e frumos. Şi ce-i înalt. Scîrbos e trîndul. cine spurcat. fără seamăn! Dar ce minune! Ou se face. al cărui nume e alcătuit din două părţi: Zoilos.

Şi împreună ies afară. Bestiile-aşa au vrut. </Note> Pagina 275 Ajutaţi-mă să-nvăţ! - . <titlu> Murmur Haideţi. trimis de soartă. Dar figurile ce-nseamnă Şi pe nume cum le zic? Ce nu e de priceput. te doare? Dete spaima peste noi Cheful nostru a trecut. se va întoarce sub chipul Sfrijitului-Zgîrcitului. Şi veghez şi nu mă clatin! Dar mi-e teamă. Spre grindă liliacul zboară. Nici un rău să nu v-atingă Stau de pază pe la poartă. se-ndeamnă. <titlu> Crainicul De cînd pe la mascarade Sunt adus. Nu v^aş şti scăpa de vrajă! Unul dă de bănuit!2 Iată alte arătări Se apropie. Sub chipul lui Zoilo-Tersit se ascunde Mefistofel. Răsărite din poveste. prin ferestre Să nu intre duhuri. care alungat de Crainic. <Note> l. 2.O viperă şi-un liliac. Aluzie la Zoilo-Tersit (Mefistofel). N-aş putea nici să explic. Şi şarpele se-ntinde sfoară. vîlve. unde se dansează Eu mai bine-aş vrea să plec Simţi tu duhuri care trec Şi prăsilă de strigoi? Vuietul îl simt prin păr Eu îl simt pe la picioare Te-a rănit "cumva.l Tovărăşie nu le fac.

de viitor. Colorat luceşte-n cale. Povesteşte şi arată Cine suntem. Crainic. Nu e nici o-nghesuială. vine. vei fi dorit. Stelele sclipesc sălbatic Ca o magică lanternă. Umbli însă prin poveşti. . vine. Îmi pari crai. Trece carul furtunatic. bagă tu de seamă. vine. Faceţi loc! Mă înfioară! <titlu> Băiatul-cărutaşl Roibilor. Ia-priviti cum se-nmulţesc Împrejur admiratorii. Cu ochirile ţintesc. să vă opriţi! Înfrînaţi-vă aripa! Zbor în vuiet vi se cere. Cînd e-nălţătoare clipa. Un băiat neîmplinit. <titlu> Băialul-căruţaş Totuşi! <Note> l. cum ne cheamă. Împlinit. Vine. Aste spaţii le cinstim. Căci noi suntem pilde vii. Prin norod nu-şi taie uliţi. <titlu> Crainicul Numele eu nu ţi-l ştiu. Însă pot să te descriu. </Note> Pagina 276 <titlu> Crainicul Trebuie să spun: Tînăr şi frumos îmi eşti.Iată vine prin mulţime Car măreţ cu patru cai. Cînd vădim alegorii. Băiatul-căruţaş simbolizează în acest spectacol mascat: Poezia.

Un preţ tu ai avea şi-acum la fete. <titlu> Băiatul-căruţas Şi-acesta cine-i. Dar ce-aş mai spune despre-nfăţişare? Ca domnitor el cunoscut îmi pare. Alcătuire splendidă tronînd? <titlu> Crainicul Un rege pare.Chiar de-acum seducător. obrajii. Ce nestemate. El însuşi vine-n pompă mare. E norocos cel ce ca om Se bucură din parte-i de favoare. Şi-i fericirea lui cea mare. Iar noaptea buclelor Înseninată e de-o diademă. Din partea lor. înclinat spre dar. Dar pentru bucuria şi amarul. te-ar învăţa abecedarul. Descrie-mi-l amănunţit. Pagina 277 <titlu> Băiatul-căruţas Cu-atîta nu sunt mulţumit. ce decor! Veşmînt cu tiv de purpură şi ţinte îţi curge de pe umăr pîn'la-ncălţăminte. ochiul năzdrăvan. <titlu> Crainicul În ochi tu negru fulger porţi. Drept fată ai putea să fii luată-n glumă. <titlu> Crainicul Nu poate fi descrisă demnitatea. un zeu. De altceva nevoie n-are. <titlu> Băiatul-căruţas Belşugul e. Plăcerea lui de-a da-i curată. Cel mult c-o vorbă sănătatea Din faţa lui. Plutusl îl cheamă. . strălucind în car. Ce strălucesc de sub turban. Ce le-ai putea aduce. Privirea craiului în preajmă cată. Şi-n falduri de veşmînt prosperitatea. <titlu> Băiatul-căruţas Bine-o-ntorci şi bine-o dregi.

dobînda. colanul se destramă. Un pieptene. mărgăritar! (Dînd mereu sfîrle în aer. Gîndaci îi mişună în palmă. poezia. Şi tocmai ce-i lipseşte. Cînd bunul cel mai scump şi-l risipeşt Şi eu. Eu sunt poetul care se desăvîrşeşte. Apoi aştept să văd cine ia foc. Şi toate mînile culeg din paradis. Vrem să vedem ceva din meşteşugul tău. Dar bag de seamă viclenia: Orice ar prinde cineva.Că împăratul îl aşteaptă-n nerăbdare. o coroniţă fără greş. tu cine eşti? <titlu> Băiatul-căruţas Eu sunt risipa. Şi-asemenea lui Plutus mă socot: Împodobindu-i şi petrecere şi joc. Mărgăritarele.) Poftim brăţări de aur şi cercei. El îi azvîrle. Aruncă giuvaere ca în vis. Şi flăcări mai trimit din loc în loc. bietul. nemăsurat sunt de bogat. Inele scumpe. <titlu> Crainicul Te lauzi. <titlu> Crainicul Dar să ne spui. . Că darul fluturînd îi scapă.aceea-mpart. . pentru mari şi mărunţei. <titlu> Crainicul Acum se-nghesuie draga mulţime! Dăruitorul pare strîmtorat de-a bine. să-i înfrunte. dar nu îţi sade rău. </Note> Pagina 278 <titlu> Băiatul-cărufaş Pocnesc din degete o dată doar Şi dintr-o sfîrlă peste car Mărgele-apar. <Note> l. Sub chipul zeului Plutus este travestit Faust. bucuria în mînă n-are să-i încapă.

Şi preţuiesc mai mult verdele ram Decît orice coroană ce-o mai am. Nu mă îndemn la orice semn? Şi nu m-am priceput cu îndrăzneală. (Către Plutus. Eu m-am luat. de-o mărturie. O spun pe faţă şi o spun cu bucurie: Eşti duh din duhul meu. Şi dăruieşte aur doar. Doamne. Eşti mai bogat decît sunt eu. Le-am risipit jur împrejur. pîlpîind. pentru tine? De cîte ori la-ntrecere. Ce nu promite păcăliciul scamator. ramul.Iar alţii-n loc de nestemat e Prind fluturi cu sclipiri deşarte. Şi văd cum pe cutare creştet O flăcăruie arde şi iscată De pe un cap pe alt cap sare. că-mi eşti pe plac! <titlu> Băiatul-căruţaş (către mulţime) Cele mai rare daruri. Spre tine. Nu eu cu mîna mea l-am împletit? <titlu> Plutus Nevoie. Vestire tuturor în ţară fac: Iubite fiu al meu. spre slava ta. Să dobîndesc finicul. pe cît iau seama. iată. am izbutit cu bine! Şi dacă laur îţi împodobeşte fruntea. Aceasta cere o mai ageră vedere. Mă voi feri însă de orice ceartă. vorba mi se-ndreaptă. Şi numai rar s-aprinde tare în grabă dînd scurtă văpaie. doar. Dar a vedea esenţa sub părere Nu-i treaba unui vestitor la curte.) Nu mi-ai încredinţat tu mie Călăuzirea celor patru roibi? Şi nu îi mîn precum îndrumi? Vreau să se ştie. Pe unul stă. dar altuia îi scapă. amăgitor! <titlu> Bă iatul-căruţaş Măşti tu vesteşti. . dacă ai. La cei mai mulţi.

El vine doar bărbaţii să-i aţîte. Şi se chema c-ar fi un viciu. Pagina 280 Şi-alături. Şi ce rămîne. Muierea. Acuma însă-n ani mai tineri Pentru bărbat viata-i un supliciu. Mai multe pofte are decît taleri. şi trist se taie. Eu sunt zgîrcitul. cheltuieşte cu înfrumseţarea. Sfrijitul De foame stors. De-aceea aurul devine preţuitul. <titlu> Sfrijitul Scîrboasă seminţie nimerească în lături! Ştiu că nu îţi sunt pe plac. Mă prind că el nimic nu simte De l-ai pişcă pe la şezut. Aveam alt nume: Avariţia! Ce bine casei îi mergea: Multe intrau. Femeia a uitat cruţarea.Se mistuie. Cînd totul e la urmă-nşelăciune. Căci cu ibovnicii ea bea din plin. şi de-alte cele. nimica nu ieşea. Azi sunt de genul masculin. Mă osteneam pentru dulap şi ladă. ce mai pune la o parte. <titlu> Muieret bîrfitor Acolo sus pe cel rădvan Desigur stă un şarlatan. Pe cînd femeia în alt veac De casă şi de vatră îngrijea. Şi să le cînte urîcioşilor în strune! Pagina 281 . Cum n-a mai fost cîndva văzut. De datorii e plină zarea. ca un ţîr. <titlu> Femeia (ce vine în frunte) Daţi-l încolo şi lăsaţi-l. Ascunde-o zi şi-apoi împarte.

pe loc să staţi! Dar nu-i nevoie de-ajutorul meu. scuipîndu-şi focul. Mulţimea fuge. Acolo numai. unde clar în claritate .<titlu> Mulţimea de femei O lovitură daţi-i şi să-i faceţi seama. Îşi desfăşoară aripe de zmeu. Eşti liber să te-nalţi acum în sfera ta. Se scutură. Bălţa ta şi-ncurcată Ne-mprejmuie aici o lume slută. Pe el acum. apoi balaur cu balaur Aduc o ladă doldora de aur.) <titlu> Crainicul Cât de regeşte el coboară! Un semn. Priviţi cum înrăiţii monştri În spaţiul cucerit mişcaţi. Şi cu zgîrcitul. aşa vă-ndemn! <titlu> Crainicul În numele toiagului . Minunea se făcu. Gîtlejurile. (Plutus coboară din car. I-o pun cu grijă la picioare. care stă pe ea. Şi ce splendoare! <titlu> Plutus (către Băiatul-căruţaş) Scăpaşi de multa greutate neplăcută. gol rămîne locul. Sfrijitul vrea să ne-nspăirnînte? De-o pocitanie să ne cuprindă teama? Bălaurii-s de mucava şi lemn. Sună cu mînie solzii. Ce nu-i aci.

Le folosiţi. <titlu> Mulţimea (strigînd rînd pe rînd) Priviţi. binele domină. mă-ntorc de-ndată (Pleacă. ce bogăţie de izvor. ce sunt.Priveşti. vase se topesc: ies rostogol Monede-n suluri ca din gol. ca un trimis al tău. Unde frumseţea. Cum n-au văzut vrcodat' bogaţii. că fără treabă se desfată. sau să mi se-nchine mie. Ai tăi. Creează-ţi lumea ta-n singurătate. mînaţi de grabă. Ce se deschid. priviţi. Luăm în stăpînirc-o ladă. Nu-mi fac în taină nici o faptă.) <titlu> Plulus Acum e timpul să dezlănţuim comori! Cu varga crainicului eu ating lacăte. cu embleme sar ducaţii. Belşug e unde poposeşti. precum a venit. Rămîi cu bine! Tu-mi îngădui fericirea. e drept. că vi se-mbie. ceştialalţi. C-o şoaptă însă de mă chemi. şi-n tine ai încredere deplină. stăpîn. Fişicele de galbeni pe podea. Se umple lada pîn' la gură. Răsuflu numai şi mă şi trădez. În clocot s-ar topi iar toate cele. S-a întrupat acum dorinţa mea. Fireşte că mai şovăie oricine cîteodată: Să ţi se-nchine ţie. lanţuri şi inele. Purtînd efigii. . De aur. Pagina 282 <titlu> Băialul-căruţaş Mă preţuiesc. Priviţi cum în căldări de-aramă În clocotul de sînge auriu. Mereu însă cîte puţin de lucru are Cel ce pe mine mă urmează-n zarea măre. Şi te iubesc printre rudenii ca pe-un tată. Să v-aplecaţi cu sîrg. la bogăţie! Noi. iar unde-s eu Dobîndă are orişicine pe pămînt. apar înfiripate Coroane şi colane.

Norodul ăsta fie-rni alungat! <titlu> Plutus Toiagul tău e ca făcut Pentru aceasta. Norodul dat-a înapoi. nebunilor. vai! Prăpăd o să ne-ajungă. cu-a voastră vrere Cînd totu-i doar o mascaradă? Să puneţi capăt poftelor. Să fugă cel ce poate să mai fugă.Nebunia vană O prindeţi însă pofticioşi de păr! O.Pagina 283 <titlu> Crainicul Ce vreţi. sărmani Nerozi! Sau credeţi că în seara-aceasta E aur ceea ce se risipeşte? Pentr-un asemeni joc chiar gologani Ar fi prea mult. tu omule. Bicisnicilor! O frumoasă amăgire-aţi vrea Să fie grosolanul adevăr! Cu adevărul ce-aţi începe? . <titlu> Strigăte şi înghesuială Vai. arzînd apasă. Toiagul greu. 'napoi. 'napoi. din ceaţă! Îmi sar scînteile aprinse-n faţă. măştilor. Va fi incinerat fără cruţare. Il voi muia în clocot şi-n văpaie. Acu-mi încep a mea plimbare. voi obrăzare! napoi. erou mascat. Cine s-apropie. neînţeleasă ceaţă! Cum ar zbura. dar aripi n-are! Pagina 284 <titlu> Plutus E-mpins acuma cercul lor Şi nimenea nu este ars. Dă-mi-l împrumut. . Pe unde cal pierdut să iasă? 'napoi. Cum fulgeră. Hei. cum sar scîntei! Toiagul a şi prins dogoare. vedeţi acuma pălălaie. Plutus travestit. Dă-te 'napoi. înghesuindu-se prea tare.

Că totdeauna sunt femei în frunte. Rămîne tot neplăsmuit lipiciul. Dar pe al rînduielii prag. e frumoasă. Pentru crailîcuri am pornit de-acasă. Cum însă-n loc prea populat Cuvîntul nu s-aude lămurit. Ca lutul umed aurul îl voi trata. cum nimica nu mă costă. Căci ne ameninţă şi alt tumult. <titlu> Plutus Cu mulţumiri nu te grăbi prea mult. Din aluat cînd iese-o boroboaţă. Încerc să mă exprim pe ocolit Şi-anume pantomimic de-astă dat'. plămădind? Toiagul dă-mi-l. Vrea oare răul. . să-l alung. Către femei se-ntoarce măscăriciul.Mulţimea s-a retras. Şi aurul în mînă i se-nmoaie. păcăliciul Să vateme morala. Picioare. <titlu> Crainicul O fapt-ai săvîrşit măreaţă. mînă. O dungă nevăzută trag. Va trebui la farsă să recurg pe-ascuns. gest. Unde se cască gura în neştire. Acest metal în orişice îl poţi schimba. Şi ele-acoperindu-şi ochi şi faţă S-arată foarte-foarte ruşinate. Cu vrerea şi puterea ta isteaţă. Nu-s eu chiar într-atît de ruginit. <titlu> Crainicul Ce-ncepe-acum nerodul macru? Are umor? Nu-i totdeauna acru? Pagina 285 Frămîntă aurul ca aluatul. agreabilă simţire. Dar cum îl strînge şi-l îndoaie. <titlu> Zgîrcitul Şi totuşi acest cerc îl poţi privi Cu prelungită. nu-mi sunt de-ajuns. Şi astăzi. Muierea de-i frumoasă.

N-o să-i rămîiiă loc de pozne. În horă rotată Venim din cîmp: Urechi ascuţite avem. Să vă-nsoţească bun norocul! Se-ntîmplă poate . Sărbătorind pe zeul Panl. Şi unde v-aţi ales popasul. Puternică e legea. <Note> 1. Ne dovedim cu vrednicie. Deschid în calea voastră leatul.neaşteptatul! Voi nu ştiţi unde duce pasul. voi obrăzare! Venim sălbatici. . <titlu> Plutus Vă ştiu pe toţi. în goană mare. ce alţii nu prea ştiu. Cu foi de stejar În păr. ce ne-ameninţă de-afar'. Lasă-l să-şi istovească nerozia. pe zeul Pan! Luarăţi cu-ndrăzneală locul. În salt înalt. <titlu> Tumult şi cîntec Sălbatică s-aude ceata. Ei ştiu ce ştiu. şi far de-ocol Pătrund aci în cercul gol. din cîmpie. <titlu> Fauni Noi. Năsucul tîmp. dar mai tare grozăvia. Eu ştiu. pe frunte. <titlu>Plutus El nu presimte. privind. Sub chipul zeului Pan este travestit împăratul. fauni în ceată. Din munte-n vale toată gloata Înaintează năzdrăvan. </Note> Pagina 285 <titlu> Cîntec sălbatic Popor înzorzonat.Nu-i cazul să mai tac. Şi faţa lată.

împrospătat de aer pur. În felul lor. laba cînd şi-o-ntinde. Dispreţuieşte seminţia Ce jos în vale dăinuieşte. Copitele-i de capră scurmă. haihui. Spre bine omului să-i cadă. Nici cea mai frumoasă Un dant nu-i refuză. Satirul sare-n salt. Ei scot din muntele de stîncă Metalele. Strigînd. din vîna-adîncă. Veşmînt de muşchi au ei şi poartă Pagina 287 Cu toţi la brîie felinare. Şi toate ei le pun grămadă. De-a valma vine chicotind. Se uită lung. . E trudă printre ei. mişcare. Sunt cu piticii înrudiţi. Că aurul pe care-l scot E pentru furt şi desfrînare. Are lăboaiele subţiri. <titlu> Gnomi Ceată micuţă tropotind. Dar ce se face. E-ntrebuinţat ca să omoare. Dar lumea sus E doar a lui. ca un salut: noroc! Au gînduri drepte peste tot. zis pentru izbîndă. felceri cinstiţi. jur împrejur. Furnicărie-n forfoteală. Iar fierul. venind din urmă. Suit pe aprige-nălţimi.Femeilor nu le displace Şi fiecare s-amuză: Un faun. nu-i de loc Spre fericire şi dobîndă. <titlu> Satirul Satirul sare. Ca licuricii dau lumină-n zare. Şi se muncese cu osteneală.

Sunt pe la munte răspîndiţi. <titlu> Nimfe în cer (îl încercuiesc pe marele Pan) Soseşte-acum marele Pan. Atuncea toţi şi toate se ascund. . La astea n-au piticii vină. Şi pe la pîntec cingătoare Cu şorţ de ramuri şi de frunze: O gardă. Eroul tremură-n tumult.Zece porunci sunt lumii date: Dar cel ce de la trei s-abate. Cînd însă cu putere mare Răsună glasul său sub zare Ca trăsnetul şi vuietul de mare. Deci cinste daţi. În preajmă însă veselie vrea. făpturi supuse. Pe sub tăriile senine Întotdeauna treaz se ţine. <titlu> Uriaşii Sălbaticii. Ei vin cu toţii. Puternici ca înaintaşii. căzînd din danţ pe claie. Se risipeşte oastea pe cîmpie. uriaşii. Împrejmuiţi-l dănţuind. Îngîndurat e. Rămîne fără de lumină. Balsam de sănătoase buruieni Umple văzduhul prin poieni. Îi cîntă însă-n murmur rîuri Şi zeul aţipeşte bine. Închipuind Întregul tot Pagina 288 Şi lumea cu al ei orînd. Un brad înalt în dreapta poartă. Înconjuraţi-l. Iar cînd adoarme în nămiezi O frunză nu mai mişcă prin livezi. dar şi bun deodat'. aşa-s numiţi. unde-ar sta. cum nici papa n-are. Nici nimfele atunci nu sunt vioaie Şi-adorm.

Numai magicei nuiele Labirintele şi-arată. În clocot sare din străfund Şi cade iarăşi pînă-n prund. Notează tu ce-a fost şi cum. Iar comorile deasupra Ţi le-mparţi în zi albastră. <titlu> Plutus (către crainic) Cumpătul să ni-l păstrăm cu străşnicie. Aprinsă stă deschisă gura. Se bucură cu ochi uimit De spuma ca de mărgărit. Iat-acum minune mare. <titlu> Crainicul (apucînd toiagul. Marele Pan stă liniştit. <titlu> Alai de gnomi (spre marele Pan) Cînd belşugu-n strălucire. # Noi clădim în adîncime Trogloditie casa noastră. Să se întîmple-acum. ce-i dat să vie! Te ştiu de altfel plin de vitejie. . Posteritatea n-o va crede nicidecum. Ia-l sub scutul tău. stăpîne: De la tine-orice comoară Tuturor le vine bine. # Un izvor dcscoperirăm. pe care Plutus continua a-l ţine în mînă) Pitici conduc pe zeul Pan Încet spre şipotul de foc. Prin prăpastia vărgată. Văpaia dă în sus pe loc.Aceluia ce-aici ne-aduse. Ceva îngrozitor se va petrece. Ce aici promite daruri Negăsite-n altă parte. Pagina 289 Nu-i izvorul la-ndemână.

Paharul jalei se prelinge.Cum nu se-ncrede-n tot ce vede S-apleacă-adînc să vadă ce-i. O. Şi toată ceata ce l-a ispitit La petrecanie nebună Să-şi pună răşmoasă o cunună. Au cine-o fi bărbia rasă? În dosul mînii se ascunde. dacă nu ar fi adevărat! Arde-mpăratul şi cu ceata sa. Dar nimeni nu rămînc neatins. Dar ce şi cum. cel ce arde!" O. Se mistuie întregul carnaval. Înţelepţeşte niciodat'n-ai să domneşti Pe cît de-atotputernic eşti? Pădurea-ntreagă e în flăcări Şi limbi de foc se-ntind să lingă Lemnoasa cerişte de grinzi. Şi barba i se-nmoaie-n foc. Nefericită. Ca să se prăbuşească împreună. împărate. S-aprinde barba. bucuriei tale niciodată Tu n-ai să-i pui măsură cumpătată? Tu maiestate. val după val. Ne mai salvează . din gură-n gură? O. veşnic neuitată noapte. Veşmîntul prinde pălălaie. Şi cum se-nvolbură văpaia. tinereţe. Şi-acum zbucneşte nenoroc. Pagina 290 În element. ce durere ne-ai adus! Ziua de mîne va vesti Un nenoroc cumplit nespus: „E împăratul. Sporeşte-n cercuri vîlvătaia. frunzele Cununii de pe cap i s-au aprins. Cumplit prăpăd va să ne-atingă. Cu grabă ceata sare ca să stingă. Cel ce l-a sfătuit să fie blestemat. ce zvon fără măsură Aud trecînd.oare cine? .

în rînduri. din focuri de revoltă. Voi nouraşi. sfînt toiag. Prin spaţiu larg şi printre stîlpi de jar Văzui noroadele mişcînd. ce se strîngea. S-apropiau în cerc. larg văzduh. Alcătuind deasupra ca o boltă. Doamne? <titlu> Împăratul (făcîndu-i semn să se ridice) Mi-aş mai dori asemeni glume. Deodată mă văzui într-o aprinsă lume. Loveşte numai. <titlu> Parc Soare de dimineaţă. voi mieluşei. . Şi domul sus. Pagina 291 Intraţi şi stingeţi. de răcoare. împăratul. Tu. în fîşii. <titlu> Plutus Destulă spaimă s-a întins! Înceapă ajutor mai dinadins. Din hău grozav căscat Se ridicau sălbatic mii de flăcări. E drept să intre-n acţiune Magia cu a ei ştiinţă. Veniţi. curteni.Din strălucirea asta pînă mîne Rămîn cenuşă şi ruine. înălţa o stîncărie de cărbune Ce da văpăi. <titlu> Faust Iertaţi incendiul magic. voi neguri. Faust Mefistofel îmbrăcaţi cum se cuvine după moda timpului. Să tremure podea şi prag. de blîndă boare Să mi te umpli. Se. dovediţi Ăst joc al flăcării nebune! Cînd duhuri rele ne-ameninţă. Înăbuşiţi vîltorile-scîntei. Mereu se închega şi iarăşi se pierdea. Mi se păru că-n Pluto însuşi m-am schimbat. Amândoi îngenunchează.

mult prea curînd acolo ne mutăm. S-apropie pe rînd şi curioase nereide Strălucitoare în culori splendide. alcătuiesc lăcaş-grădină. Cu tiv de purpură. S-alcătuieşte-n jur magnifică ogradă. De bucurie. Mirarea curţii nu mai ştie de măsură. <titlu> Mefistofel Dar. tu îi rîzi în gură. <titlu> Mefistofel Aceasta eşti. pătrunse de lumină. <titlu> Împăratul Aerianele meleaguri nu m-atrag. Doamne. cum vine. vînzoleală. prea supuse gînduri. Tetisl află şi te ştie. căci orice element. săgeţi de lăcomie. Şi mîna şi-o întinde unui nou Peleu2. pe cald pămînt. Lucind multicolor din solzi de aur Se joacă jos balaur cu balaur. Ca peştii unele. Şi-aşa. Şi-abia ajuns pe prundul de mărgăritare. Cuminte celelalte. </Note> Ascultătorul foc l-ai încercat. Acolo valuri verzi. În blîndul nou lăcaş ca de lumină Ar vrea să intre. Şi spre Olimp te duce ca pe-un zeu. Mi se părea. cît e de larg! <Note> . În mijloc stând.Omagiu aducîndu-mi. stăpîne. Pereţii chiar se umplu de viaţă. Al tău. dar nici una nu pătrunde. Dar nu rămîi de graţii despărţit. ca din ceaţă Minuni marine se înghesuie sub unde. Rechinul cască. <Note> În cazul de faţă salamandra e imaginată ca o reptilă. Aruncă-te în mare. e al tău pămîntul. printre curteni. numai al tău. Fără condiţii recunoaşte maiestatea. la fiecare pas Palatele cu tine vin şi fac popas. unde furia-i mai mare. Un domn al salamandrelorl că sunt.

personaj mitologic. Scăpat-am de infern şi chin. ce făcură! <Note> l. <titlu> Împăratul Cum se lărgeşte pieptul vostru! Fruntea-ncreţită cum se-nseninează! Şi cît de grabnic apăreţi pe pragul nostru! <titlu> Vistiernicul (venind) Întreabă pe aceştia. socoată cu socoată. soţia zeului Okeanos. numele povestitoarei de basme din O mie ti una de nopţi. erou din mitologia greacă. Şi oastea-acum la noi iar ţine. 2. Fii gata tu. <titlu> Mareşalul (venind în goană) O veste. Tetis. </Note> Pagina 293 <titlu> Împăratul Ce bun noroc te-aduce şi de unde? Vii din o mie-una nopţi aici? De eşti născocitor precum a fost Şeherazadal. era fiul lui şi al nereidei Tetis. Peleu. Semenii au întinerit. Cînd lumea zilei. Achile. nu-mi prea place. cum în viaţă Nu am sperat s-aduc vreodată Urechii tale mai frumoasă. Şi gheara cămătarului tăiată. spunea mitologia.l. Marele Armaş (urmează în grabă) Întreagă. Acoperite sunt. Pămîntul s-a schimbat în cer senin. </Note> . Doamne. Cîrciumarii. curvele-o duc bine. de-a drege şi-a preface. Şeherazada. s-a plătit. în graţia mea tu singur te ridici. solda. După o seamă de aventuri el se căsătoreşte cu Tetis. cum se-ntîmplă.

Trăieşte azi în voluptăţi de rai. însuţi ai semnat-o." <titlu> Împăratul Presimt o monstruoasă-nşelăciune! Cine-a falsificat împărăteasca semnătură? <titlu> Vistiernicul Adu-ţi aminte.Pagina 294 <titlu> Faust S-o spună Cancelarul .se cuvine. Pagina 295 <titlu> Împăratul Supuşii mei văd aur în hîrtie? Ostaşii-s mulţumiţi cu-asemeni solda? . Iată. prea puţine. Dar niciodat' n-a fericit atîta lume. Şi sute. Prin trăsături de pană. sunt gata-acum. Porunci s-au dat ca dîn pămînt Comorile să fie ridicate. Ca fapta bună tuturor să le priiască Am pus pe foi pecete-mpărătească. Devine de prisos de-acuma orice scris. Ce-a preschimbat necazu-n bine: (Citeşte. Cu semnătura ta oricine intră-n paradis. nenumărate. mii.) „S-o afle cel ce vrea şi o doreşte: Ţidula-aceasta are preţ De-o mie de coroane. iar norodului un bine. Noaptea trecută. <titlu> Cancelarul (sosind încet) Sunt fericit cu bătrîneţea-n fine. în mii de foi. Comorile-ngropate prin împărăţie. Oraşul. ieri mocnind încă în mucegai. o foaie a ursitei. Cancelarul şi cu mine Vorbitu-ţi-am pe cînd stăteai ca mare Pan: „Acordă-ţi fericirea. A bucurat pe mulţi şi pînă astăzi al tău nume. v-arăt." Ţidula-a fost multiplicat-apoi De meşteri iscusiţi. Garanţie Ea are multele.

fireşte. maiestate. chiar şi gîndul cel mai larg Nu-i este vas destul de-ncăpător. încremenit. cu puţin rabat.Placul lor să fie! <titlu> Mareşalul Să mai aduni pe cei ce-aleargă Ca fulgerul. La circiumă. Prin cîrciumi chiote: Trăiască împăratul! Miresme de grătar de-a lungul şi de-a latul! <titlu> Mefistofel Şi cînd te plimbi stingher pe vreo terasă De te-ntîlneşti neaşteptat cu o frumoasă. Şi oamenii se duc de-aci la măcelar. nefolosit. Mai repede decît prin duh şi vorbă Favoarea dragostei ţi se acordă. ar fi cu neputinţă. îndată ştii ce ai. Pagina 296 Unei asemeni bogăţii. Dar infinită-ncredere ne ia. privind Cu mintea infinitul auriu şi de argint. -n faţa ta. Preschimbă-n aur şi-n argint curat Ţidulile. Imaginaţia cu zborul ei înalt Nu istoveşte numărul comorilor. Sau cum în haine nouă să sc-mbrace. Cât de comodă e. Evlavios o poartă în ceaslov preotul. deplin. De-acum la ce te-ai mai căzni c-o pungă! Împăturată-n unghi şi-n dungă Ţidula-n sîn o porţi ca un răvaş. <titlu> Mefistofel Hîrtia asta-n loc de aur şi mărgăritar. Aşteaptă în pămînt. Gîndeşte lumea la ospeţe cum îi place. <titlu> Faust Belşugul de comori. Zarafii au deschis tarabă largă. . Rog să mă ierţi că par a bagateliza Înalta faptă. Soldatu-şi uşurează punga de la şold Purtînd sub chip de foaie zlotul. C-un ochi ascuns de evantai Te iscodeşte dacă o ţidulă ai. pe la băcan şi la brutar.

Voi le ştiţi. La ce vă foloseşte ajutorul? <titlu> Pajul (primind) Vreau să trăiesc senin şi vesel. lanţul. <titlu> Împăratul Vouă vă datoreşte-mpărăţia Supremul bine.Nu trebuie s-o vinzi întîi. <titlu> Altul (primind) . În ţările împărăteşti se vor găsi De-acum hîrtie-n loc de aur. să mi-l ruşinaţi.) Pagina 297 <titlu> Împăratul Aş vrea să-mpart niscaiva daruri. Uniţi-vă. Nici una nu vă scapă. Ca slujba să v-o-ndepliniţi cu demnitate. Fie. maeştri-ai abundenţei minunate. pe rînd. iacă sapi o săptămînă. cînd se sapă. am ajuns. cu toţii. Vă-ncredinţez lăuntricul tărîm al ţării. sau să te tîrguieşti. Să fiţi custozii demni a toată Comoara subterană. zarafu-i la-ndemînă. Pe sceptic. Acolo unde-n fericire şi-n lumină Lumea de jos cu cea de sus se-mbină. Hîrtia însă. Coleg doresc să-mi fie vrăjitorul. Ce am rîvnit cu sete. Şi după voie te îmbeţi cu dragoste şi vin. schimbăcios se licitează. meritaţi răsplată. <titlu> Vistiernicul Nicicînd nu s-a ivi-ntre noi o vrajbă. <titlu> Cămăraşul (primind) Mai bună băutură beau de-acum. Să-mi spuneţi doar. Paharul. se amortizează. după cuvîntul vostru. cînd batjocoreşte. <titlu> Altul (primind) Inel pentru iubită vreau să fie. prea de-ajuns. (Pleacă cu Faust. Cînd n-are. De vrei metal.

ca din beţie. <titlu> Altul (cumpănind) Comoară e. Pagina 298 <titlu> Măscăriciul (apropiindu-se) Să-mi faceţi. şi mie dar.) <titlu> Măscăriciul La îndemînă am mii de coroane. <titlu> Împăratul Cînd te trezeşti. (Pleacă. <titlu> Mefistofel Văd că asuzi de bucurie. lîngă comori o pun. rele? <titlu> Împăratul Favoare ceri. Oricît belşugul vostru ar spori. le scap de datorie. Voi rămîneţi. Şi zici că-i har. maţ cu picioare? <titlu> Măscăriciul Înviu din moarte uneori. <titlu> Împăratul Plăcere aşteptam de faptă nouă! Dar în zadar. că-n partea ta căzură. rogu-vă. <titlu> Măscăriciul Vrăjite foi! Nu mă pricep: sunt bune. <titlu> Stegarul (primind) Castel şi cîmp. <titlu> Măscăriciul Mai cad şi altele. precum aţi fost. şi clămpăneşti din gură. Ce fac cu ele? <titlu> Împăratul Adună-le. Vă ştiu aproape pe de rost.Norocul mi-l încerc la zaruri. îl bei. <titlu> Mefistofel Ai prins viaţă iar. <titlu> Măscăriciul Priviţi! E ban foiţa de hîrtie? Pagina 299 <titlu> Mefistofel .

să fac. Eu însă sunt silit să dreg.Cumperi cu ea. <titlu> Faust Vezi tu. Mefistofel <titlu> Mefistofel De ce mă tragi în gangurile sumbre? Nu-i bucurie îndeajuns de-aleasă În vălrnăşeala curţii. tot răsuflate. Vorbe-n vînt.) <titlu> Mefistofel (singur) Să se mai spună. şi iarăşi ieşi. <titlu> Măscăriciul Mă lăfăi astă-seară pe moşie. Sunt boier! (Pleacă. Tu pleci şi vii. Şi nu-i prilej acolo de-amăgiri şi glume? <titlu> Faust Asemeni vorbe să nu-mi spui. sau un heleşteu cu peşte? <titlu> Mefistofel Neîndoios. <titlu> Măscăriciul Castel. ce burta. Iar împăratul. Mă mină mareşalul. cămăraşu]. pestriţă şi deasă. îmbie numai şi-i vedea. ogor. Vrea pe Elena şi pe Parisl în deplin Trupeşte-n faţa lui să-i vadă. cu arta ta unde-am ajuns! . gura jinduieşte. <titlu> Măscăriciul Pot cumpăra moşie. întruchiparea ideală a bărbatului şi a femeii Din alt tărîm aici să cadă. Nici altele. nici mai mult. după plac. La faptă! Sau cuvîntul vrei să mi-l dezminţi? <titlu> Mefistofel A fost neghiob şi uşuratic să promiţi. că bufonul n-are spirit! <titlu> Galerie întunecată Faust. pot cumpăra? <titlu> Mefistofel Te-ar prinde bine rolul de stăpîn sever. nici mai puţin. păduri. Ferindu-te a te mai ţine de cuvînt.

nici loc. rogu-te. ce s-adună. . într-o clipită tu o faci s-apară. degrabă. Pentr-un mijloc. Cu crasnicil eu te pot servi.Nedumeriţi în fundătură stăm. Tu crezi că pe Elena o întruchipezi Uşor. în singurătate peste fne Sălăşluiesc sublime. pe Elena. un mijloc. Cu tine sunt mereu nesigur. Aphrodita îi făgăduieşte că-i va dărui cea mai frumoasă femeie. Căci locuieşte-n propriul său iad Acest norod. c-o vorbă rară. Cu eroinele divine nu-s de-asemănat. zeiţe. deşi nu-s de aruncat. Drăcoaicele iubite însă. dar este-o cale. </Note> Pagina 30l În loc de galbeni. Athena şi Aphrodita. EI a fost ales să-şi" dea părerea asupra frumuseţii celor trei zeiţe: Hera. Paris o răpeşte pe Elena. Întîi noi l-am făcut bogat. <titlu> Faust Vorbeşte. Acum ne cere să-l şi desfătăm. <titlu> Mefistofel Fără de voie numai dau pe faţă O taină mai înaltă. Şi păcătos te-avînţi în altă datorie. Paris. undeva. de-am vrea. <titlu> Faust Îmi cînţi acuma tot în vechea strună. <titlu> Mefistofel Păgînătatea nu m-atrage chiar de loc. Aici ajunserăm la trepte mai înalte. <titlu> Mefistofel Tu crezi că toate de la sine vin. De ele să vorbim. cum ai făcut stafia de hîrtie <Note> l. în legendele greceşti fiul Iui Priam. dezlănţuind astfel războiul troian. Cu strigoaice şi stafii. În preajma lor — nici timp. răsplată nouă vrei desigur. C-un murmur doar. Te-ntinzi spre un ţinut foarte străin. Eşti tatăl piedicilor.

Ce-mi amintesc bucătăria vrăjitoarei . „Mumele" sunt la Goethe o expresie plastică. <titlu> Faust Şi drumul către ele? <titlu> Mefistofel Drumul? Nu-i nici unul! Sau dacă vrei. Singurătăţi vuind te bîntuie prin creier.Ne-ar încerca nedumerire — Sunt mumele2! <Note> l. Eşti gata să porneşti. Filozofia lui Platon l-a ajutat să adîn-cească aceste sugestii. Spre ceea ce nu este de rîvnit. încă-n fiinţă? Zăvoare nu-s de tras. Goethe a găsit sugestii pentru crearea acestui roit în Plutarh. circumscriind prototipurile fiinţelor şi lucrurilor. vouă muritorilor necunoscute. corcituri de drac şi femeie. Nici praguri nu-s. Dar vina cade doar pe tine. Lăcaşul lor îl dibuieşti în adîncime. Mume! Mumele! <titlu> Mefistofel Zeiţe. dar ştiute. în folclor. Crasnici. Ştii tu ce-nseamnă—pustiu — singurătate? <titlu> Faust Să mă scuteşti de-asemenea rostiri. un drum pe unde nu-i cutreier. 2. care vorbeşte despre o populaţie siciliana ce crede în zeiţe-mume. De noi nu bucuros numite. nici de deschis lacăte. „fenomenele originare". Un drum în nedorinţă. C-avem nevoie-acum de ele — e o vină. Mitul mumelor este una din cele mai minunate plăsmuiri ale lui Goethe. </Note> Pagina 302 <titlu> Faust (tresare înspăimîntat) Mume le zici tu? Aşa? <titlu> Mefistofel Te înfioară? <titlu> Faust Cât de ciudat s-aude-aceasta.

Mă pui ca pe maimuţa din poveste Din jar să-ţi scot castane. Diavolului să mă dau pe viaţă şi pe moarte? <titlu> Mefistofel Şi dacă înotînd. Spre gol mă îndrumezi.Şi vremi de mult trecute. Prin adîncimea verde Tu ai zări delfinul cum se pierde În ogoiata mare. Şi n-am fost nevoit eu oare de netrebnicii Să caut fuga în singurătate. secrete. ca-n pustii. Nimic însă nu vezi în golul gol de totdeauna. Ia cheia-aceasta. Numai de-a-ndoaselea. veştede simţiri. Tu totuşi ai vedea ceva. Şi n-ai găsi nici un temei. Ce-i hotărît discipolii să şi-i înşele. chiar oceanul de l-ai trece Şi ai vedea acolo nesfîrşitul rece. </Note> . Şi dacă-nfricoşarea-ar fi să te pătrundă. Tu ai zări încaltea undă după undă. Dar înainte! Ducă-ne în adîncime mersul. N-ai auzi nici pasul. pe cutare şi cutare? Şi de rosteam cu judecată înţelesul. <Note> l. Nepotrivirea răsuna de două ori mai tare. în limba greacă un om care îşi iniţiază novicii în „mistere". spre a nu trăi de-o parte. soarele şi luna. să mergi. să stai. În Golul tău sper să descopăr Universul. <titlu> Mefistofel Eu laudă îţi aduc la despărţire. Mistagog. Ca-n urmă. Să cresc acolo-n artă şi-n putere. <titlu> Faust Te-ntinzi la vorbă ca un mistagogl. Şi văd că ai pătruns şi-a diavolului fire. fără cleşte. Pagina 303 N-am fost eu nevoit cu lumea să comunic? Să-nvăţ eu însumi golul şi să-nvăţ Acelaşi gol pe alţii. în cultele religioase. unde-alergi.

simt putere ce mă-ndreaptă . <Note> l. suprema trăire la care poate ajunge omul. <titlu> Mefistofel Iei seam-acum. Urmeaz-o. Desprinde-te din ceea ce devine Şi intră-n altă mare-mpărăţie! Te bucură de ceea ce a încetat să fie! Se împletesc ca norii formele-n cutreier. nici aduce mîntuire. cutremurat El simte-adînc cele măreţ-înfricoşate! <titlu> Mefistofel Cufundă-te. Înfiorareal e a omului supremă calitate. după ce Cu-atîtea lucruri minunate te-ai obişnuit. după Goethe.' Oricît de rar ar fi. ce ai în ea? Iei seama? Spune! Adulmecă această cheie locul.Pagina 304 <titlu> Faust Lucru de nimic. departe să le ţii de tine! <titlu> Faust (entuziasmat) Strîngînd-o. Ce e acest cuvînt înfricoşat? <titlu> Mefistofel Eşti mărginit? Te stinghereşte-uri nou cuvînt? Vrei să auzi doar ce-ai mai auzit? Nimic să nu te stînjenească. <titlu> Faust Înţepenirea nu-i o cale. Cheia mişcînd. </Note> Pagina 305 Totuna e. în adînc. uimirea în faţa tainelor lumii şi a tiparelor ei. era. sau dacă vrei: te-nalţă. şi luminează fulgerînd. Ea te duce către mume! <titlu> Faust (cutremurîndu-se) Spre mume! Mă cutremură de fiecare dat'. <titlu> Mefistofel S-o iei şi ţine-o! Şi să n-o dispreţuieşti! <titlu> Faust Ea creşte-n mîna mea. Înfiorarea.

Şi înainte de-a băga de seamă ele. Şi-odat-aici cu tine-avîndu-l. Împăratul şi principii. Primejdia e mare. cheia de i-ar fi de vreun folos! Sunt. în cerc profund: întruchipări şi faceri din adînc. mergi înainte De-a dreptul spre triped. Icoaiie-n jur a toată creatura. Pagina 306 <titlu> Faust Şi-acum? <titlu> Mefistofel Fiinţa ta coboare! Cufundă-te. norocul te înalţă. Şi fapta împlinit-o să rămîie. curios. Teama să ţi-o stingi În inimă.) <titlu> Mefistofel (privindu-l) E bine-aşa. ce îndrăzneşte fapta. Va reveni oare de jos? <titlu> Săli puternic luminate. bătînd pămîntul din picioare! La fel urca-vei. tu din noapte chemi eroul. Desfăşurare veşnică a veşnicului tîlc. şi mergi. cu cheia să-l atingi! (Faust face un gest hotărît şi poruncitor cu cheia. eroina. Nu te-or vedea. Întîiul tu ai fi. <titlu> Mefistofel Înflăcărat triped ţi-a da-n adînc de veste Că ai ajuns la cel din urmă prund. Acolo mumele le vei vedea Şezînd. servitor supus. în lumina Aceasta. vagi şi sumbre. spre ţinutul slavei! (Faust bate din picior şi se cufundă.) <titlu> Mefistofel Ah. după o magică reţetă. . Nepăsător să urci. curte în mişcare. umblînd. Apoi oricînd. În zei se schimbă fumul de tămîie.Cu piept lărgit spre mare faptă. l-ai adus. căci ele văd doar umbre. Tripedul te urmează.

de magie. Cel ce frurnseţea din nimic ridică. Închis în sine. şi-aşa să fie! <titlu> O blondină (către Mefistofel) O vorbă. cînd aceeaşi lună dă să scadă. Chiar salutînd. Pagina 307 <titlu> Mareşalul Totuna e ce meşteşuguri vă ajută. Ouă luaţi şi limbi de broaşte. Nu mi-aţi spune Un leac? <titlu> Mefistofel Păcat. Pistruile pieri-vor. <titlu> Mefistofel De-aceea tocmai s-a retras amicul. . domnul meu! Vedeţi-mi faţa! E clară-acum. Căci ştie el de unde s-o apuce. Răsar atunci sute de pete roşii-brune. dintr-o dată. ca unele pisici. <titlu> O brunetă Se-nghesuie mulţimea să vă linguşească. Cu mixtura În plină lună. Începeţi! împăratul e nerăbdător. Un leac vă cer şi eu. cît de stîngace m-am mişcat. Vă ungeţi. Are nevoie de înaltă artă. dar nu-i aşa şi-n vară. aşa frumseţe. <titlu> Mefistofel Să vă dau leacul? Să vă calc. îngăduiţi? <titlu> Bruneta Asta se-ntîmplă doar între îndrăgostiţi. Gata să staţi. să apară În luna mai. <titlu> Mareşalul A întrebat măria sa a doua oară. la lumină strecurată. Să nu vă faceţi de ocară. la danţ. Nu şovăiţi.<titlu> Cămaraşul (către Mefistofel) Cu scena spiritelor ne-aţi rămas dator. Piciorul degerat Mă-mpiedecă la mers. prepară Cu zel deosebit isprava de răscruce. pătată. Acoperind obrajii. ostenindu-se.

Se vindec-un picior prin alt picior. Cărbunele numaidecît pe urmă să-l înghiţi. fără vorbă lungă. şi nu e drept. <titlu> Duduia Dar nu-i otravă? <titlu> Mefistofel (indignat) Alt respect mi se cuvine! Departe-ar trebui să umbli. Cu grijă-i de pe-un rug cules. Atunci căinţa-n inimă i se iveşte. poţi să te calci sub masă. Poţi exersa de-acuma danţul după voie. şi pe furiş Cu-acest cărbune ai să-i faci o dungă Pe mînecă. <titlu> Mefisfofel Dar nu mai eşti bolnavă. . Pagina 309 Să mai găseşti asemenea cărbune. Grijile te lasă. cînd dor. Pagina 308 Şi toate mădularele la fel. vai! A fost o călcătură De cal. Ce arde clocotind adînc în piept. cum se potriveşte. Prea mare mi-i durerea.<titlu> Mefistofel Cînd cu piciorul calc pe cineva Cu totu-i altu-i tîlcul. Şi cu iubitul cum pofteşti. Pînă mai ieri. pe umăr. <titlu> O duduie (făcîndu-şi loc) Lăsaţi-mă să trec. <titlu> Mefistofel Dă-mi ascultare. el îşi cată în ochii mei salvarea. În noaptea asta La uşa ta va suspina ca scos din minţi. ca o copită cu potcoavă. Va trebui s-ajungi la el. Dar vin sau apă să nu bei. Cu alta flecăreşte-acum. mult şi bine. Atenţie! Şi nu-mi răspundeţi pe măsură! <titlu> Bruneta (ţipând) Cum arde.

(Altele se înghesuie venind. <titlu> Crainicul Vechea mea slujbă de-a vesti ce se petrece Pagina 3l0 Mi-e stînjenită de prezenta tainica A unor duhuri. Lumină adumbrită. netot ei mă socot.) Şi altele mai vin. Jilţuri sunt la îndemînă. În vechea sală-a cavalerilor acum s-adună. Stăpînul domn şi toţi ai curţii sunt aci.) Nu-ţi încerca norocul chiar c-o jună. cel iubit. (Către paj. rînd pe rînd. buchet s-adună. Atîrnă pe pereţi bogatele covoare. <titlu> Sala Cavalerilor. măreţe bătălii. <titlu> Mefistofel (la o parte) Nu ştiu în care parte să ascult. Lucesc armuri prin colţuri şi-n firide. Cele mai vîrstnice te preţuiesc mai mult. <titlu> Un paj De-ndrăgostit ce sunt. Ce mare-i neajunsul! Ajutor ca fumul! O. Purcede-n şiruri. mume. .mume! Faust să vie! Daţi-i drumul! (Privind împrejur. împăratul şi curtea au intrat. De unde după plac poate privi Desfăşurîndu-se prin vremi. La urma urmelor m-ajut cu adevărul. De-abia-i cuprinde sala împreună. Întreagă curtea forfoteşte în mişcare. În zadar încerci a lămuri Înlănţuirea încurcată printr-o trainică Şi de-nţeles întemeiere. Căci spiritele vin aicea de la sine. el. Stă împăratul chiar în faţa marelui perete. Înfiorat de straniul ceas. Prin lungi şi tot mai depărtate coridoare.Ce altădată s-aprindea mai des. De vrăji nu e nevoie-n săli bătrîne.) Luminile se văd mai şterse-n sală. Rînduri de bănci sunt colo mai în fund.

ce năzuie spre infinit. Şi-acum. Sunt îndestul de vajnice. Mi-s dragi. să poarte greutatea. <titlu> Astrologul Ăst ceas încuviinţat de stele Evlavioşi luaţi-l în primire. oprind. ce doreaţi aşa de mult. Pe scenă iată-mă urcînd. Suflarea este arta diavolului-orator. Magia ne ajută. în trupînd severitatea. Voi. Columne se îrişiruie ca să le numeri. Înalt perete se despică. E mai curînd greoi. Cuvîntul magic lege raţiunea ! Dar liberă să fie-a voastră-nchipuire. pereţi. <titlu> Arhitectul Antic. că-nalţă duhul. Răsfrîngeri luminează din firide.) <titlu> Astrologul Înceapă drama fără-ntîrziere! Aşa-i porunca.Un dulce loc lingă iubită şi-a găsit. Sunt mistuite ca de foc. <titlu> Astrologul Miraculos apare-aci vederii Un templu. aş spune.) Tu zodier. (Trîmbiţe. Covoarele dispar. Spiritele pot veni. cînd toţi se aşezară. Pilaştri zvelţi. Vedeţi de-ndată. ce tactul îl cunoşti. (Către Astrolog. . Un vast teatru pare-a se deschide. Noi suntem gata. al stelelor. desigur. Pagina 3ll Asemeni lui Atlas. N-aş şti să-l preaslăvesc anume. <titlu> Mefistofel (ivindu-se din cutia suflerului) De-aci apar ca să obţin favoarea tuturor. şi se-ntoarce-apoi. Săgetător spre ogival zenit. în lături! Loc! Să nu ne-mpiedice nimic. Îmi vei pricepe şoapta prea uşor. care pe umeri Purta odată cerul cu văzduhul. este templul.

Pe Paris cine nu-l cunoaşte. Columnele şi chiar triglifal sună. Pe altele magicianul îndrăzneţ le ispiteşte. Iar din beteli de negură. cari tronaţi întru nemărginire Şi-n veci acolo locuiţi stinghere Şi totuşi laolaltă. E dat în preajma voastră să se-adune. <titlu> Astrologul Arzînda cheie de abia atinge cupa. zeiesc? (Paris vine mai în faţă. Ea intră ca un nor în sala largă. Şi-o ceaţă umple spaţiul de-ndat'. Un june-n mîndru tact. şi totuşi de crezut. se adună. ridicîndu-se. Va-ndeplini. ce cu încredere a început. Pagina 3l2 Ce-a fost cîndva şi-avu o strălucire vie.Cu neputinţă e. (Faust urcă. şi-un nu ştiu ce Vibrează-n aer ca o strună. puteri. pe scenă. Fum de tămîie. devine totul melodie. S-ar crede că întregul templu cîntă. Cu-ncredere şi-mbelşugată dărnicie Vădindu-vă ce-i demn şi minunat. Nu-l mai numesc. Pe unele le prinde fluviul vieţii.) <titlu> Astrologul Un minunat bărbat. Aici se curmă slujba mea. Umblînd fac muzică. dar lipsite de viaţă. frumos. cu el. mai rare. presimt. se încheagă. dalb. nesecat.) . mişcătoare. E gat-acum să binecuvînteze Lucrarea mare însoţită de noroc. le-orînduiţi să vie Sub cortul zilei sau sub bolta nopţii. în preoţesc veşmînt. <titlu> Faust (măreţ) O. Se-nalţă un triped. Acolo mişcă. năzuind să ţin-o veşnicie. Şi spirite vedeţi la lucru de mirat. Cum trec pe-aci. din tainic loc. mume. de cealaltă parte. Şi voi. în al vostru nume! Icoane-ale vieţii. Se-ntinde. se resfiră. apare.

pe genunchii dumisale! <titlu> Altă doamnă Ce graţios îşi duce braţul peste cap! <titlu> Cămăraşul Necuviinţa lui mă-mbolnăveşte.<titlu> O doamnă Ce strălucire! înflorită tinereţe! <titlu> A doua Ce prospeţime! Ca de piersică. pe jumătate gol. cu toate că nu-i tocmai fin. <titlu> Cavalerul Ce bine v-aţi simţi. Ar trebui să ni-l vedem odată-n zale! <titlu> O doamnă S-aşază-acum. <titlu> Un cavaler Ca un păstor de oi se-nfăţişează. desigur că-i frumos. îndemînatic mai puţin. pe arhitravă. Ce har! <titlu> A treia Ce buze fine. Pagina 3l4 <titlu> Cămăraşul În faţa împăratului se tolăneşte. dulce împlinite! <Note> l. Nu se vede. Triglifa. da. molatic şi plăcut. N-are Nimic de prinţ în necurteana sa purtare. o parte arhitectonică a templului doric. <titlu> Cămăraşul Altfel de joc la curte-ar trebui. deasupra coloanelor şi a spaţiilor intermediare. <titlu> Doamna Oricum ar fi. acolo. mereu aţi cîrcoti. <titlu> A şasea E frumuşel. </Note> <titlu> A patra Cum ai gusta dintr-un asemenea pahar! <titlu> A cincea E frumuşel. <titlu> Doamna Dar el se crede singur. . <titlu> Altul Ei.

m-a-ncîntat cîndva. şi adorare. Făptura. Dacă vreodat' de tine m-aş desprinde. Prea fericit acel a cui a fost. Pătrunde o mireasmă. ce-i drept. dar ce dobîndă ! Mi se păruse lumea fără noimă în osîndă. şi simt că va dura. Cel ce o vede-şi iese din făgaş din rost.<titlu> Doamna Ce lin îl prinde-acuma somnul. Adînc în suflet. patimă. <titlu> Mefistofel . <titlu> Astrologul Eu nu mai am de-acum nimic de zis. dar nu m-atrage. Pagina 3l5 Frumoasa vine. Nepăsător mă las-această vraje. Fireşte. Ambrozie în tînăr pregătită. nebunie. de cînd cu preoţia mea. Dacă vreoda-tă. A fost doar o-ngînare a frumseţii tale. chip divin. întemeiat o simt. <titlu> Cămăraşul Va sforăi numaidecît. <titlu> Cea mai în vîrstă E-a creşterii-nflorită lamură. Tu eşti aceea căreia-i închin puterea mea. Cinstit rnă-nclin ca-n faţa unui vis. Simt că e vrednică de-a fi dorită. Limbi de foc dac-aş avea Şi tot mi-ar fi cu neputinţ-a lauda. <titlu> Faust Mi se arată. <titlu> O tînără doamnă Într-adevăr. de la el venind. el va fi Unic şi-n asta şi desăvîrşit. (Elena apare) <titlu> Mefistofel Ea e. Si-acum de-abia. Izvorul frumuseţii revărsat din plin? Un drum de groaz-a fost. Tu eşti aceea căreia-i închin Iubire. Frumoasă e. cît simţirile mă ţin. Şi atmosferic lin în preajmă răspîndită. Să mi se taie sufletul în cale. ce-n oglinda vrăjii.

personaj din mitologia greacă de care se leagă legenda somnului veşnic. <titlu> O doamnă Urîtă e alăturea de dalba lui juneţe. şireată. l-a adormit. S-ar zice că-i pictură. răsuflarea să i-o bea. las' să facă tot ce-i place. S-apleacă. De necrezut. dorind să-l sărute. perechea-i gata. Endymion. El se trezeşte. <titlu> O doamnă Endymion şi Luna. Lasă fantoma. <titlu> Un diplomat Prinţese am văzut de-acelaşi fel şi chip. Se povesteşte că Selene (Luna). Au trecut orice măsură. <titlu> O doamnă tînără Piciorul ei — ce gros e pe la glezne. Frumoasă e din cap pînă-n picioare. <titlu> Poetul Zeiţa-ar coborî. <titlu> Duenna În faţa tuturor. nu-mi ieşi din rol! O doamnă mai în vîrstă Bine făcută. l Ah. <titlu> Faust Pentru băiat ce rar noroc ! <titlu> Mefistofel Dă-le pace. furişîndu-se. Pagina 3l6 <titlu> Un curtean S-apropie de cel ce-a adormit. <titlu> Poetul O rază cade şi pe el din dalba-i frumuseţe. O sărutare. </Note> Pagina 3l7 <titlu> Doamna . numai capul e cam mic. <Note> l.(din cutia suflerului) Vino-ţi în fire. <titlu> Curteanul Ea pleacă.

dar tot îmi place. <titlu> Învăţatul O văd destul de clar. <titlu> Cavalerul Încuviinţaţi! E maiestuoasă. Şi-n text citesc că ea din cale-afară Plăcu bătrînilor din Troia. ca-n ceas de zi. Ci un viteaz erou. Şi-aceasta. Cu braţe tari el o ridică. proşti sunt toţi bărbaţii În situaţii ca acestea. <titlu> Doamna Minune nu-i ce vede ea. e mai bun. cum se face. Crede că-i întîiul. <titlu> Pajul Dar ce n-aş da să fiu în locul lui! <titlu> Curteanul Ce bucuros s-ar prinde-n plasa ei oricine! <titlu> Doamna Trecut-a fost prin multe mîni astă comoară. Cu-asemeni mîndre resturi eu m-aş mulţumi. Cât o cuprinde. <titlu> Astrologul El nu mai este un băiat. <titlu> Doamna Ştiu eu ce-nvăţătură vrea să-i dea. cum poate. ea de-abia se apără. Să mă-ndoiesc că-i cea adevărată? Impresia de-acum e poate cam exagerată. Mă ţin însă de cele scrise. fină. Şi-i cam uzată nestemata prinsă-n aur. <titlu> Curteanul Iar el se miră de minunea ce zăreşte. Pagina 3l8 <titlu> Altă doamnă La zece ani — O bună poamă ! <titlu> Cavalerul Îşi ia ce. se potriveşte şi aci: Eu tînăr nu mai sunt. fiecine. O răpeşte? .Mă prind că ea-napoi priveşte. dacă nu mă-nşel. <titlu> Curteanul Cu cită cuviinţă ea se-ntoarce. <titlu> Doamna După părerea mea e cam vulgară. Unul ca altul.

Şi atingîndu-l. cutezi ? — N-auzi? Opreşte! Stai! <titlu> Mefistofel Faci însuţi cele ce ţi se năzar! <titlu> Astrologul Elena este. Pagina 3l9 <titlu> Faust Nici o răpire. Tumult. vai! Se-ntoarce totul. Nu-i oare cheia-aceasta-n mîna mea? Prin groaznice singurătăţi ea m-a purtat. totul se destramă în nimic! (Explozie. Scoţîndu-mă din neguri la liman. <titlu> Astrologul Ce faci tu. iar spectacolul. Dubla-mpărăţie De-aici o pregătesc.) <titlu> Mefistofel (ridicîndu-l pe Faust pe umăr) Isprăvile unui nebun fac rană Şi pagubă chiar diavolului în persoană.) Pagina 320 <titlu> ACTUL II . Spiritele se destramă în aburi. O voi salva! Voi. Faust? O. umbra Se tulbură. De-aci un duh se poate încerca Cu alte duhuri. Faust cade. De unde s-o mai iai? Şi cheia el o-ntoarce către june. Răpirea prea frumoasei l-aş numi. unde a stat Şi stă temeiul meu din totdeauna. Departe-a fost. Nici o răpire nu va fi. (întuneric.Şi-o duce — încotro? <titlu> Faust Prea — îndrăzneţ ! Nebunule.:dap cît de-aproape Fiinţa-aceasta poate-acum sa-mi fie. vai! Vai nouă. nu. ce-l dai. magnifică să vie. Faust! Cu străşnicie El o cuprinde. mume! Mume! Să mi-o daţi! Cel ce o dat-o vede e pierdut de-o pierde. Piciorul mi l-am pus aci.

. Pagina 32l Cu care poate că şi azi se mai hrăneşte. înalt boltită. bătrîne. Ce chilipir ar fi şi cît de rar Pentr-un ciudat colecţionar. Dar draci ca mine n-o mai au. Cerneala s-a-nchegat. De-un simţămînt de dragoste surprins.) Privind în preajmă-n sus şi-n jos. întins. Neschimbată. Îmi pare totul neschimbat şi neatins. Păianjenii ţesut-au fire de prisos. Iar bunda veche care atîrnă încă-n cui îmi aminteşte de acele giumbuşlucuri. de odinioară. a lui Faust. Faust întins pe un pat bătrînesc) Aici să-mi stai. <titlu> Mefistofel (iese de după o perdea. nefericitule. (Priveşte împrejur. Cînd de Elena eşti paralizat Nu-ţi vii în minţi prea lesne dintr-o dat'. Şi te cunoaştem şi zumzăim. închegat. .Odaia îngustă. molii şi alte insecte. Ca un magistru să m-arat. Stăpîne. Greieri. fumurie. semeţ. Mai stă aci chiar pana cu cotor Cu care diavolului — Faust s-a dat. Acestei pofte învăţaţii se mai dau. De-nvăţătura ce băiatului dădui. Desfăşurînd opinii mai presus de orice preţ. Doar coloratele ferestre sunt mai tulburi. (Scutură blana luată din cui. Mă prinde parcă iar o poftă vie Să mă-nvelesc în blana caldă. hîrtia s-a îngălbenit.cad din ea. plutim. Mai stăruie în ţeava-ngustă. Dar altfel toate au rămas la locul lor. Un strop din sîngele cu care-a iscălit. o ridică şi priveşte în urma sa.) <titlu> Corul insectelor Bine-ai venit! Bine-ai venit! Bătrîn stăpîn! Plutim.

groază mă cuprinde.şi tencuială. Teamă. S-ascunde nebunul În sine deplin. Grăbiţi-vă. maestru. Pagina 322 (îşi pune bunda. Să mă numesc aşa.) Dar să m-acopăr. căci prilejul vine rar. drăguţelor. Patron. Si cîte-o molie mai zboară. Cu miile astăzij jucînd. Încă o dat' mai scutur tare lîna. în putregai ş i-n scîrnăvie Găseşti în veci prăsilă vie De gîngănii. oale sparte. Prin cioburi prăfuite. să vă ascundeţi. . şi prin boltă Cad moloz. Unde străvechi cutii v-aşteaptă.Ne-ai semănat cîte unul. în mii unghere să pătrundeţi. <titlu> Mefistofel Mă bucură aceste creaturi ce ies! Întîi ai semănat. nu are nici un rost. Prin ochii-acelor scăfîrlii deşarte. În preajmă-ţi venim. Apoi cu vremea ai cules.) <titlu> Famulus (vine de-a lungul unui coridor întunecat) Ce mai sună ! Ce fioruri! Zidul parcă vrea să sară ! Prin cutremurul ferestrei Văd cum vremuieşte-afară. bat-o vina. Să vie cei ce astă calitate-mi recunosc ! (Trage de un clopot ce dă un sunet ţipător şi pătrunzător. de care se cutremură sălile şi se deschid uşile. Crapă podul. Din blană gîngănii S-arată din plin. sunt acuma iar. Prin pergamente sau vreo hartă. Uşa zăvorită bine Printr-o vrajă se deschide.

Mai ţine laolaltă-nţelepciunea toată. o sporeşte. S-adună gloată-n preajma sa. Pe cît se poate. Famulus yede în Mefistofel un mare prelat. să le deschidă Ca nimeni altul se pricepe. Cum îmi tremură genunchii! Să mă-nchin? Să fac o rugă? Să rămîn? S-o iau la fugă? <titlu> Mefistofel (îl cheamă. <titlu> Famulus Să mă iertaţi dacă-ndrăznesc un pic . Născocitor. <titlu> Famulus Da.l Din psaltire să citim! <titlu> Mefistofel Chiar asta-acum? <Note> l. învăţăcei zeloşi. cele de jos. preasfinţite. Cele de sus. Aşa-ţi clădeşti din cărţi de joc o casă. Face semne ca în taină. Sunt bucuros îndeosebi că mă cunoaşteţi.Colo cineva se-ncinse În a meşterului haină. n-are pereche. </Note> <titlu> Famulus Am alergat să fiu prezent. <titlu> Mefistofel Eşti vîrstnic şi-încă tot student Cărunte domn! Dar şi un mare învăţat Continuă să-nveţe. A-ntunecat chiar al lui Faustus nume. ce tot ar învăţa. zilnic. făcîndu-i semn cu mîna) Vino. amice! Numele ţi-e Nicodim. El singur. că n-are-asemănare. Cine însă va s-o isprăvească? De'sigur maistrul vostru-i mare iscusit: De doctor Wagncr cin' să nu fi auzit? E-ntîiul azi în lumea învăţată. căci aşa îi este dat. Nu-i ţine piept nici un renume. Şi mînuieşte cheile ca sfîntul Petre. De la catedră luminînd.

<titlu> Baccalaureus (venind în goană pe coridor) Poarta o găsii deschisă ! . de dragul o. singurul ţel. să-i grăbesc norocul. Întoarcerea aceluia el o mai speră cu tărie. Trăieşte-n linişte. înalte domn.Ce scurnpă-i este orice clipă. <titlu> Mefistofel Doar nu-mi va refuza intrarea? Sunt omul.) De-abia-mi luai în scaun locul. Şi iată că apare. Ce-aduce zodia. Printre-nvăţaţi e cel rnai delicat. Uşciorii tremură şi au sărit lacăte. Şi mai vîrtos cu dispariţia neaşteptată A marelui bărbat el nu se-mpacă. cum a fost în zilele lui Faust.perei măreţe. sau adu-mi-l de-ndat'. modestia-i pentru el Singurul rost. de cînd S-a înnegrit pe fată pînă-n ceafă. să îndrăznesc s-o calc? De luni întregi. în nici un fel De toate-acestea. În toată neatinsă şi-n nimic schimbată Aşteaptă-aici ca vechiul ei stăpîn să vie. cred. Atît că de scîntei face risipă. Altfel nici dumneavoastră nu aţi fi intrat. Şi ochii i s-au înroşit în foc suflînd. Nu ştiu. <titlu> Mefistofel În ce bîrlog s-ascunse omul? Du-mă la el. Că zidul s-a cutremurat. de privesc atent. <titlu> Famulus Oprelişte cumplit-a dat.l (Famulus pleacă. Pagina 323 De-abia-ndrăznesc să intru cîteodată. netulburat. Mefistofel se aşază cu gravitate. Un cunoscut.În unele. Odaia. E generaţia mai nouă — Va fi nespus de insolent. mă-ntreb. să contrazic: Nu-i vorba. Şi seamănă c-un cărbunar.

la care va contribui Mefistofel în scena următoare. Aluzie la crearea lui Homunculus. Să ascult pe toţi bărboşii.<Note> l. Cât de-abil părea atuncea. pe cale magică. Îndrăzneţ sunt. saltul. Cutezanţă nouă am. # Ce descopăr însă-acuma? Nu aici venii eu oare Cu atîţia ani în urmă. # Aste ziduri şi pereţii Tremură şi se înclină. Cum? Acolo în chilie # Mai rămase o chelie? Cînd m-apropii cu mirare Văd că sade încă-n blana. Azi de nas nu mă mai poartă. </Note> Pagina 325 Mai hrănesc acum speranţă. Cînd eu nu-l prea pricepeam. Ca un mort să nu se strice Cel ce are-n el viaţă. Căreia nici ei crezare Nu-i dădeau în vreo privinţă. . Bărbi cum ne puneau sfătoşii! Dintre cărţi străvechi şi scoarţe Ne minţeau cu-a lor ştiinţă. Să nu moară viu sub grindă. Dar mai bună-i fuga. Dacă nu fugim de-aice. Mucigai să nu-l cuprindă. Un balicl cu groază mare. Vom pieri fără de vină. intrînd în laboratorul lui Wagner. curg nu-i altul. Ce-o purta şi-atunci pe umeri: Neclintit-aşteaptă stana.

<titlu> Mefistofel Mă bucur c-am sunat ca să veniţi.# Bătrîne dascăl. precum aţi fost. Ce nici unui mucos nu-i e pe plac. <titlu> Baccalaureus Sau un viclean! — căci ce maestru Ne spune adevărul drept în faţă? . Sunteţi aici la fel. Perucă n-aţi purtat vreodat'? Fără de chică sunteţi. scurt frizat. dacă n-aţi trecut A Lethei apă. Să mînuiţi cuvîntul echivoc Mai econom. Şi-apoi aceiaşi băieţandri fac Pe propria lor piele-experienţa dintr-o dat' Ei îşi închipuie că adevărul e un rod Ieşit din chica lor. Vioi şi hotărît îmi staţi în faţă. Eu însă sunt aici schimbat de rost. În rîs luarăţi pe cinstitul june. <titlu> Baccalaureus E drept că ne găsim în vechiul loc. Student — novice. Să nu vă credeţi însă infailibil în viaţă. </Note> Pagina 326 Veţi recunoaşte-n mine-un fost discipol De silnicie academică scăpat. căci şi noi suntem mai atenţi. Dar azi cu noi cine se pune? <titlu> Mefistofel Cînd tineretului îi spui un adevăr curat. Dar v-amintesc că altul este cursul vremii. iar profesorul un nerod. <Note> l. Omida chiar sau crisalida prevesteşte Cât de smălţat un fluture va fi. V-am preţuit şi-atunci cum nici nu ştiţi'. În buclele ce-aveaţi şi într-un guler cu dantelă Găseaţi pe-atunci deosebite bucurii. valul tulburat. V-a reuşit atuncea de minune.

Cînd serios. Întîiul moş întreg la minte. ştii cît de mojic îmi eşti? Mă înfior! <titlu> Baccalaureus În graiul nostru minte cine e curtenitor. de-atîţia ani.Pagina 327 Vorbind unor copii. uşor îl schimbă fiecare. <titlu> Mefistofel Într-adevăr. Veţi recunoaşte că ce-aducem din trecut Nici pe departe nu e vrednic de ştiut. Şi am cules tăciuni în vînt. Acum şi mie mi se pare Că un nerod am fost. <titlu> Mefistofel Am căutat comori de aur sub pămînt. De-atîtea luni. <titlu> Mefistofel (care înaintează în jilţul său pe roţi spre planul din faţă al scenei. Lumina mă sufocă. către' public). <titlu> Baccalaureus Aflaţi că tigva dumneavoastră glorioasă Decît acele goale scăfîrlii Nu-i cu nimic mai preţioasă. Găsi-voi poate printre dumneavoastră un locşor? <titlu> Baccalaureus Pretenţios îmi pare că voieşti aşa-ntr-adins . desigur Aţi adunat experienţă multă. <titlu> Baccalaureus Experienţă? Daţi-mi voie: spumă e şi fum. din creştet la picioare <titlu> Baccalaurens Mă bucură s-aud asemenea cuvinte. <titlu> Mefistofel Remarc că de abia scăpat din bancă Îmi sunteţi gata de-a-nvăţa pe cei ce-ascult. aerul devine-apăsător. Pagina 328 <titlu> Mefistofel (bonom) Amice. cînd surîzînd pe sub mustaţă. Ce nu se-aseamănă cu duhul nicidecum.

cum mi se arâtă-n cuget.Să fii ceva. Vă este scris: buni de ucis. nici draci n-ar fi. filistine? Eu liber. cu bezna-n spate. Cu griji năstruşnice ea vremea şi-o petrece. în timp ce nu mai eşti nimic. <titlu> Baccalaureus Dacă eu n-aş voi. pierdut pe veci. Îmi răsăriră stelele la căpătîi. Viaţa omului în sînge e. drum bun cu toate ale tale! . în noaptea cea dintîi. (Iese. dar spre slavă Păşeşte în arenă vrednicia. Nimic în plus Nu are dracu-aici de spus. Eu sunt cel ce din mare soarele l-am scos. luna e mereu în mers. Dac-ai trecut de arri treizeci Eşti ca şi mort. Să dea-nainte din ispravă în ispravă. Cu ziua-n faţa mea. <titlu> Mefistofel De aplaudat. În calea mea s-a-mpodobit întregul univers. dar unde Se mişcă sîngele decît în tineri mai aprins? E-un sînge viu şi-o proaspătă putere De care vajnic viaţa se pătrunde. Ce-i slab se prăbuşeşte. întîmpinîndu-mă pe mine. visaţi mereu vreun plan.) <titlu> Mefistofel Originalule. <titlu> Baccalaureus Acesta e al tinereţii nobil rost. această lume nu a fost. Mai înainte de-a o face eu. Şi datorită mie. Astfel pînă cînd Noi lumea cucerim pe jumătate. an cu an. Cine v-a dezlegat de îngrădirile Atîtor gînduri strimte. La semnul meu. Pămîntul a-nverzit. Pagina 329 <titlu> Mefistofel (aparte) Şi totuşi dracul te va da de-a berbeleacul. Îmi urmăresc lăuntrica lumină. Voi cîntăriţi şi moţăiti. Şi pasul mi-l iuţesc răpit de extaze minunate. Desigur bătrîneţea e o febră rece.

oricum începeţi. La urmă tot s-alege-un vin. De nu l-aş pierde în cenuşă! Ah. Vă iert. Cuvîntul meu vă lasă reci. Pagina 330 <titlu> Un laborator medieval. Ce alţii ştiu: mai poate cineva gîndi Vreun lucru iscusit sau vreo prostie Pe care'naintaşi să nu le fi gîndit? Dar o primejdie nici ăsta n-o să fie. (încet. Gîndiţi-vă că dracul e bătrîn. (Câtre tineretul de la parter care nu aplaudă. Şi fulgeră prin întuneric. Tenebrele se luminează. S-alege-acum un alb eteric. Aparate greoaie.Cum te-ar jigni să afli într-o zi. Măreaţă operă îndată isprăvim. Iar în lăuntrica fiolă O nestemată foarte trează S-aprinde ca un viu cărbune. larg desfăşurate. cine e la uşă? <titlu> Mefistofel (intrînd) Salut! Cu gînduri bune vin! <titlu> Wagner (temător) Bine-aţi venit sub steaua orei. băieţi. Oricît de-absurd dă-n clocot mustul. Îmbătrîniţi şi voi ca să-l pricepeţi. pentru scopuri fantastice.) Dar să vă ţineţi răsuflarea-n gură. Nesiguranţa nu mai poate Să se întindă într-o doară. Se va schimba puţin cîte puţin. Doamne. <titlu> Wagner (la vatră) Îngrozitorul clopot sună Şi zidurile se-nfioară. <titlu> Mefistofel .

Nevoie nu-i de nopţi. Lucrarea să ajungă pîn'la capăt. pe cari sub lacăt Le ţine firea. (întors spre vatră. (întors către vatră. ce din centru emana. să dea. Destituite sunt acum din demnitate. Şi ce natura face să se-organizeze. Noi facem să cristalizeze. Şi pentru el nimic nu este nou vreodat'. Cu darurile sale-alese. ce-i străin.) Zăriţi lumini? Putem avea nădejde vie. noi le punem la-ncercare. Puterea dulce.(mai încet) Dar ce se face-aici? <titlu> Wagner (şi mai încet) Facem un om! Pagina 33l <titlu> Mefistofel Un om? — Şi ce pereche-ndrăgostită Aţi încuiat să procreeze-n horn? <titlu> Wagner Ferească Dumnezeu ! O modă-a fost cîndva Să procreezi! Deşartă poznă a naturii! Gingaşul punct din care ca un rod viaţa da. Şi-apoi o-nchidem în retortă să se-nchege. Şi după cuviinţă să se lege. Pagina 332 . <titlu> Mefistofel Cel ce trăieşte mult experienţă lungă are. de zile. Să ia. omul însă Va trebui pe viitor să aibă mai înaltă obîrşie. Cu iscusinţă dac-alcătuim Plămada omenească-amestecînd-o dintr-o mie De alte gingaşe substanţe mai labile. sortită oarecum pe ne-ncercate Să-şi însuşească ce-i pe-aproape. Doar anfmalele mai simt în asta voluptate.) Se face ! Mişcă-se stihiile mai clare Şi ne convingem tot mai tare: Secretele.

om produs pe cale alchimică. se lămureşte. Cînd taina ni s-a dat pe faţă? Daţi sunetului doar puţină ascultare. precum se ştie: Firescului de-abia-i ajunge-un univers deschis. Obştească însuşire e.Prin anii mei de pribegie. (Priveşte extaziat fiola.. Homunculus.) </Note> l.l <titlu> Wagner (privind atent la fiolă) Se-nalţă. După concepţia lui Goethe. 2. Un creier destinat a cugeta îndemînatic Va da în felul său şi-un gînditor. ce apare. de soi cristalizat. fulgeră. se-ncheagă. Se tulbură. Îmbrăţişează-mă la piept cu gingăşie. Naturalistul şi medicul Paracelsus vorbea în lucrarea sa De natura rerum (Despre natura lucrurilor) de modul cum s-ar putea prepara un asemenea omuleţ. Şi el devine grai şi noimă cu viaţă. care ştie tot ce s-a petrecut în trecutul omenirii şi care are şi alte însuşiri ale unei figuri de basm. Un omuleţ cum prjnde-nfăţişare. Întrezăresc în cheagul. </Note> Pagina 333 Îmi eşti şi tu aici. şăgalnice cumetre? . Ce-i artificial e mulţumit c-un loc închis. Dar nu prea strîns. Homunculus este un fel de demon. (Către Mefistofel. să nu se spargă sticla. <titlu> Homunculus2 (din fiolă către Wagner) Acu e-acu. tătuţă! N-a fost glumă. oameni Am mai văzut. Vom rîde însă de-ntîmplare-n viitor. Ce-am mai dori acum cu toţii.) Răsună sticla de-o putere fără pace. Oameni de soi cristalizat — oameni artificiali sub toate aspectele. O clipă doar şi ce ispravă dragă! Un plan măreţ la început pare nebun. deci se face.

Ce minunate! Una însă mai suavă. De pildă: încă nimenea n-a înţeles. A trupului văpaie nobilă şi vie . să nu se mai despartă. una pare. Picioru'ntinde pînă-n apa străvezie. Cum sufletul şi trupul laolaltă Se potrivesc frumos. Îţi mulţumesc Ursita bună te-a adus pe lîngă vetre.) Şi frumos împrejmuit! Dumbrăvi! Şi ape clare. Da. Aş vrea să mă găsesc degrabă-n treabă. Micuţul ăsta vrea. să se-aleagă. Şi totuşi traiul unul altuia şi-l amarase Pe urmă — <titlu> Mefistofel Stai. De toţi sunt cu probleme asaltat. <titlu> Wagner (uitîndu-se mereu în fiolă) Într-adevăr îmi eşti un scump băiat. prietene. E din eroică sau chiar zeiască seminţie. mai bucuros aş întreba: De ce-bărbatul şi femeia sunt mereu în vrajbă? O lămurire. şi femei ce se dezbracă. pluteşte deasupra lui Faust şi-l luminează. cărările să le scurtezi. <titlu> Wagner O vorbă încă. aş vrea să şi lucrez. straşnic ! (Fiola se desprinde din mînile lui Wagner. Tu te pricepi. Sunt cam ruşinat. spre încăperea unde Faust stă culcat. nu vei avea. Dar de făcut sunt multe-aici. strălucită. (Uşa laterală se deschide. Şi dat fiind că sunt.) Pagina 334 <titlu> Homunculus (mirat) Ah.Tocmai în clipa indicată. <titlu> Homunculus Ce-i de făcut? <titlu> Mefistofel (arătînd spre-o uşă laterală) Aici arată-i darul minunat.

Şi cu plăcere mîndră. Privind. pînă la coapse ude. În vârsta negurii crescut. <titlu> Homunculus Trimite pe războinic unde-i bătălie. Viziunea este ca o pregătire în vederea actului al III-lea (al Elenei). E vorba aici despre motivul mitologic al unirii dintre Leda şi Zevs (lebădă). Pe craiul lebedelorl. parcă i-ar fi un obicei.Se răcoreşte în cristalul undei. Nu văd nimic — <titlu> Homunculus Te cred. rece mucegai! Ogivele de-abia le mai îndur. lebede şi nude Frumuseţi se arătară în prevestitorul vis. Îl vede-nghesuindu-se pe la genunchii ei. dăm de alt necaz. Dar se ridic-un abur în văzduh Şi c-o beteală deas-acopere apoi Povestea. . încunjurat de un norod <Note> l. scena dulce-a celor doi. ca o undă lină. Pe-atît de mare eşti fantast. se priveşte liniştită. </Note> De cavaleri şi de popească scîrnăvie. Cum s-ar putea obişnui închis Aici. izvoare. Acasă doar prin sumbra ţară? (Privind împrejur. De se trezeşte-acesta. tu cel din nord. <titlu> Mefistofel Cîte nu ai a povesti! Pe cît de mic. în încăperile acestea sumbre? Să-l ridicăm de-aci. feminină. Dumbrăvi. s-ar prăbuşi-ntr-o clipă mort. <titlu> Mefistcfel M-ar bucura ieşirea. Crăiasa. însă. Cum ţi-ar mai fi privirea clară.) Ce piatră afumată. unire din care a fost zămislită Elena. Ce freamăt de aripi bătînd s-aude? Ce zvon de pene frămîn. Eu care rnă simt bine orişiunde.tînd oglinda? Şi fete fug. Stăruitor.

<titlu> Homunculus Dar la urechea voastră cum ar fi putut Să şi ajungă? Doar năluci romantice cunoaşteţi. căci de-ndată ce s-a terminat. Un mijloc dacă ai. Începe de la capăt înc-o dat'. Mai sunt însă şi cele clasice de cunoscut. <titlu> Mefistofel De încercat ar fi isprăvuri infernale. Către sud-est vom naviga însă acum. Se luptă. E binele suprem ce-l poate aştepta. libertate.Şi fetei dă-i îndemn spre horă — Vor fi atunci cum trebuie să fie ! Tocmai acum. îngăduie să mi-l îndrum. s-alege-n urmă şi bărbat. spun ei. Pe lîng-un şes întins Peneios curge. pentru drepturi. Împrejmuit de crînguri şi umbratic drum. ţi-e domnia. În cazul ăsta mă întreb de este vindecare. De-ncepe ca băiat. Satano. azi ca şi-n vechime. în lături! Dîrza bătălie. Fă-l să ajungă-n propria-i stihie ! <titlu> Mefistofel Despre asemeni lucruri încă n-auzii. Şi sus Pharsala. precum îmi amintesc E noaptea clasică de valpurgie. Slugi contra slugi sunt. Mă plictiseşte. <titlu> Homunculus Către nord-vest. <titlu> Mefistofel O. Pagina 336 <titlu> Mefistofel Şi încotro va duce-acum călătoria? Colegi antici îmi spurcă bucuria. cînd îi vezi de-aproape. încearcă-l chiar acum. . Şi nimeni nu ia seama că e zgîndărit De Asmodeu ce-n dosul certei s-a pitit. Să-nveţe să se apere cum poate fiecare. Ce se încinse între tiranie şi sclavie. Se-ntinde şesul pînă-n munţi de prospeţime. vai. Iar dacă nu. <titlu> Homunculus E data omului să fie îndărătnic.

Eu luminez. Cînd despre vrăjitoarele tesalice-am grăit. vei cîntări. Dar să-ncercăm. Să locuieşti cu ele nopţi de-a rîndul. Poporul grec nu a avut prea mare har. glorie. <titlu> Wagner (temător) Şi eu? <titlu> Homunculus Rămîi acasă pentru fapte importante. Vechi pergamente vei desface. stând cuminte.. mai sus.. Vei cumpăni. viaţă lungă. cît ţine cerul. Ştiinţă şi virtute să ne-ajungă! Rămîi cu bine! . Şi străduinţa-şi merită răsplata: Onoare. vei potrivi. Şi-n timp ce eu cutreier lumea Descopăr poate-un punct pe i. Vă ispiteşte pieptul cu seninele-i păcate. Şi-acum. aur. Nu cred c-ar fi plăcut vreodat'. ce vom începe? Pagina 337 <titlu> Homunculus Alte daţi nu eşti tîmpit. Dar v-amăgeşte cu joc liber. senzual. <titlu> Homunculus Mantaua dă-o-ncoace! Să ne-nvălim uşure cavalerul. <titlu> Mefistofel (libidinos) Tesalicele vrăjitoare sunt fiirţe De care lungă vreme-am întrebat.Zăvor păgîn îmi stă însă în cale. tot înainte. Pe ale noastre totdeauna le găsiţi întunecate. Vei aduna după reţete şi din ceaţă Stihii din care să formezi viaţă. Cred că am spus ceva cu greutate. Atuncea scopul mare e atins. Vă poartă zdreanţă împreună pe sub nori Mai jos.

. De cîte ori s-a repetat! S-a repeta în veci. de-a dreptul. în Grecia. prin apariţiile şi peripeţiile ei. O altă indicaţie a lui Mefistofel că a contribuit la crearea lui Homunculus. <titlu> Erichto4 În noapte la serbare ca şi alte daţi Apar întunecată eu. care în epopeea lui Lucan (Phar-salia) este întrebată cine va învinge în bătălia istorică dintre Caesar şi Pompeius. <Note> l. Cîmpiile pharsalice. o vrăjitoare. <titlu> Noapte valpurgică clasică. 3.. nimeni n-o îngăduie Aceluia ce cu putere-o cuceri. cîmpiile de la Pharsalus. sau dojana. Depindem totuşi pînă la sfîrşit. precum poeţi mişei peste Măsură mă bîrfesc. Noaptea valpurgică clasică reprezintă. Ei niciodată nu Sfîrşesc cu lauda. drumul lui Faust către Elena.2 Cîmpiile pharsalice3.. 4.. </Note> Pagina 339 . Albită De valul corturilor iată valea-n larg Ca un ecou al celei mai grozave nopţi.. Nu-ngăduie nici unul celuilalt Împărăţia. Erichto..Pagina 338 <titlu> Wagner (întristat) Bun rămas ! Vai ce prăpăd ! Presimt că niciodată n-o să te revăd. 2. <titlu> Mefistofel Către Peneios s-o luăm. Nu mi-e cumătrul de dispreţuit. eu Urîtă nu. Întuneric. unde a avut loc bătălia hotărîtoare dintre Caesar şi Pompeius. Erichto. (Ad spectatores) De creaturi ce înşine le faceml.

. Mă retrag. însă. Şi ştie lumea cine-a izbîndit. se-mprăştie domoalele ramini. Adulmec viaţă. De veghe flăcările roşii pîlpîie Stîrnind reflexe-n sîngele din plin vărsat. (Pleacă. ci numai faimă rea.Cel ce pe sine nu se poate stăpîni Ce bucuros ar vrea să stăpînească pe vecin. Aici încă o pildă mare datu-s-a: Puterea cum se-opune uneia mai mari. Pier corturi ca părerea în albastrul foc. Atinse de-ale nopţii stranii străluciri S-adună umbrele legendelor greceşti. <titlu> Mefistofel Cînd strigoii jos în vale Eu îi văd cu chip de groază. Pe lîngă focuri multe. Cum laurul cuprinde cap de-nvingător: Aici Pompei visa trecute măreţii. Pagina 340 <titlu> Homunculus Iată o strigoaică-naltă Cu paşi mari în faţa noastră <titlu> Mefistofel . Şi Cezar se uita la limba cumpenei Atent. lămurindu-se. Nu mi se cuvine să M-apropiu de cei vii. Ce aspecte de nălucă ! Parcă valea are visuri. Stau fabuloase-alcătuiri din zile vechi. De sus luminile coboară.) <titlu> Homunculus Să mai zbor în cerc o dată Peste flăcări şi abisuri. Deasupra mea neaşteptat un meteor. cărora le-aş putea strica. Cum ale libertăţii flori se risipesc. Numi-ar aduce vreun folos. de sus. viu Lucind. Cum erau şi-n miazănoapte.. Se-nalţă luna ne-mplinită. Ce unei sfere pare-a-i da lumină. Mă simt şi aici acasă. Călătorii prin văzduh.

N-are de ce să se mai teamă.. ce graiul i-l vorbea. <titlu> Homunculus Las-o-n pace! Cavalerul Pune-l jos fără de veste. care o purta. dacă-l iscodesc. Pagina 34l <titlu> Homunculus Aşa voi fulgera şi voi suna. ce-o întîmpina. Dar s-ar putea să iscodim prin preajmă. şi eu partea. prin suflet un Anteul. un spirit proaspăt m-a pătruns. (Sticla răsună şi luminează puternic) Şi-acum spre minunate fapte noi! (Pleacă fiecare) <titlu> Faust (singur) Ea unde-i? — Nu mai întreba mereu. Dar nu aş şti alt sfat mai bun! Prin focuri propria sa aventură Să şi-o încerce . Astfel aicea stau. Şi adormit. visul meu. Ne-a văzut prin zare-albastră. Ăst labirint de flăcări. înainte de-a se face zi. Să dibuieşti pe lîngă focuri fără seamă. <titlu> Faust (atingînd pămîntul) Ea unde-i? <titlu> Homunculus Un răspuns noi nu am şti. <titlu> Mefistofel Îmi voi avea se pare. Ca viaţa să-i revină.. tu luminează-ne la amândoi. Cel ce la mume a-ndrăznit să meargă. sunînd. Şi mai spun: Ca să ne regăsim uniţi apoi. De nu e glia. Micuţule. E totuşi aerul. De nu e unda.S-ar părea că-i este teamă. În grabă. .fiecare. Simţii numaidecît pămîntul. Căci o caută-n poveste. Printr-o minune-n ţara greacă am ajuns.

Din faţă sau din dos. Scîrboasă seminţie ! Dar să nu mă oţărăsc prea tare. Se povesteşte despre el. (Se depărtează.. Vetust sau veteran au ceva veşted. Anteu. antichitatea însă E mult prea vie. că suntem <Note> l.^ că în luptele sale cu vrăjmaşii. Salut frumoaselor femei! Salut isteţilor bătrîni! <titlu> Un grifonl (sforăind) Grifoni. fiinţe ce.. Şi cîte altele. care-i dă pecetea. in partea de sus <titlu> Mefistofel (căutînd) Dar cum cutreier printre focuri Mă simt înstrăinat prin aste locuri. El aminteşte într-un fel de gheare Cu cari apuci ceva. Neruşinaţi sunt sfincşii şi grifonii. . Necuviincioşi. fiu al lui Poseidon şi al Geoi. zeiţa pămîntuhii. Sub un alt chip strînsă Ar trebui. Sunt rude-aproape toate. iar nu bătrîni! Căci nimenea N-ascultă cu plăcere-acest cuvînt: bătrîn! O vorbă e cu care nu mă-ngîn. într-aripate. prindea noi puteai ori de cîte ori atingea pămîntul.Cele mai rare ciudăţenii laolaltă le găsesc. Ăst epitet să nu mi-l pui pe creştet. cel puţin pe jumătate. De cuviinţă plin vreau să salut pe fiecare. </Note> Pagina 342 Din toată inima şi noi. <titlu> Mefistofel Ei da. în mitologia greacă un uriaş. Răsună-n orişice cuvînt un sunet De obîrşie.) <titlu> Pe râul Peneios. în ochi se oglindesc.ce-i zăresc. şi felurit acoperită după modă. grifon e-un titlu de onoare. e drept.

Rîd arimaspiil ce departe l-au cărat. <titlu> Mefislofel (s-a aşezat între stincşi. cum nu se cade. Norodul arimasp l-a căutat.).n. nu-ncape îndoială. C-apuci o fată. păzitori de comori. . De obicei norocul îţi întinde laur.e. Aur mult am adunat. Dar pînă te-om cunoaşte—am vreape nume sate ştim. figuri mitologice (o îmbinare de pasăre şi leu). <titlu> Mefislofel Ah. <Note> l. E lăudat cel ce înhaţă fără de sfială. Despre furnici şi ariraaspi aminteşte Herodot (istoric grec din secolul al V-lea î. l-a dibuit.<titlu> Grifonul (tot sforăind) Aşa-i. a luptat în vechea Sciţie pentru aur. </Note> Pagina 343 Şi-ani strîns în peşteri şi sub piatră cîte-o leacă. Ruini şi clasice mucegăite locuri. Herodot vorbeşte şi despre furnici uriaşe care caută aur. Englezi nu sunt pe-aici? Ei bucuros călătoresc Să vadă cîmpuri de bătaie şi cascade. <titlu> Sfinxul Noi sunet dăm. care povesteşte că poporul arimaspilor. ce pare-o adiere A spiritului.) Ce lesne mă obişnuiesc aici şi cu plăcere! Fiinţele le dibuiesc aproape năzdrăvan. 2. <titlu> Grifonii Îi vom sili mărturisiri să facă! <titlu> Arimaspii Nu încă-n noaptea liberei serbări! Îi vom căra şi pînă-n zori de zi Pe rînd şi pe furiş vom izbuti. multe nume mi s-au dat. aur. <titlu> Furnici2 (de soi gigant) Vorbiţi de aur. Grifoni. cavaleri înzestraţi cu un singur ochi. o coroană. voi ison ţineţi grosolan.

mă rog. luceşte luna-n jumătate. Mă simt în locu-acesta-aşa de bine Şi mă-ncălzesc la mîni în blană de feline. <titlu> Sfinxul Se poate. Vezi explicaţia la nota 2 din pagina 342. sau măcar şarade. <titlu> Întâiul grifon (sforăind) Nu-mi place individul. <titlu> Sfinxul Cum s-a ajuns aci? <Note> l.O ţintă demnă cîmpul ăsta pentru ei ar fi. </Note> Pagina 344 <titlu> Mefistofel Nici eu nu prea-nţeleg. „Răul". În ambe chipuri tu arnuzi pe-naltul zeu. cînd face scrimă. Iar pentru celălalt ortac de nebunie. ce tîlc îi dai? <titlu> Mefislofel Se iau la goană stelele. de te rosteşti pe tine. Şi mărturie-ar sta că-n vechiul lor teatru Am fost văzut în rol de Old Iniquity2. Întîiului o zea. dar ştiinţă despre stele ai? Acestui ceas. <titlu> Mefistofel (brutal) Crezi tu că unghiile oaspelui nu scarpină Pagina 345 . <titlu> Sfinxul Enigme vei avea. <titlu> Al doilea grifon Ce caută pe-aici? <titlu> Amândoi Urîtul n-are loc sub astă zare. Încearc-o dată să te vezi în adîncime: La fel de necesar evlaviosului şi celui rău. în vechiul teatru englez. Old Iniquity'. Păcat ar fi privirea să ţi-o pierzi pe sus. Enigme dă-mi spre dezlegare. 2.

În ţara ta. (Sirenele cîntă. oricum. de-o apă parcă legănau<titlu> Sfinxul Păziţi-vă. Dac-ar fi să le-ascultaţi. Tu cu copita ta chircită Nu poţi vedea în noi făpturi frumoase. tu ştii.La fel de bine ca şi propriile-ţi gheare? Încearc-o dat'! <titlu> Sfinxul (cu glas blînd) Poţi să rămîi. <titlu> Sirene Ah.) <titlu> Mefistofel Ce păsări sunt de cîntă-n ramuri. <titlu> Mefistofel Prin partea ta de sus îmi faci aproape poftă. Prin crîngul plopilor. Dar bestia de jos rn-a îngrozit. Ascultaţi-ne cu sete Cîntecele de sirene. ai zări: Gheare aspre de ulii. <titlu> Sfinxul Făţarnic eşti. Pagina 346 <titlu> Sfincşii (batjocorindu-le pe aceeaşi melodie) Spuneţi-le să coboare! Ce-ascund ele. Să v-atace. să şi petreci. <titlu> Sirene Nici o pizmă. nici o ură! Noi doar clare bucurii . îţi vei lua însă răsplata. Că labele mi-s sănătoase. să v-omoare. Că însuţi te vei îndemna să pleci. Aici însă nu-ţi face haz să mîi. de ce priviţi prin gene Urîţenii minunate? Noi venim pe rînd în cete. Atîţi aleşi destoinici Au fost învinşi de vrăji cîntate.

O pungă rea de piele creaţă S-ar potrivi mai bine cu-a ta faţă. Acum însă se pare că ţi-ar fi pe plac. <titlu> Mefistofel Atari făpturi tu altădată le-ai fi blestemat. de pe coarde.) De-aceştia-apoi păzită bogăţia toată. (Referindu-se la grifoni.) De unele ca astea-a fost comoara adunată. În urîţenie văd trăsături măreţe. mari amintirile. că e-n deşert. <titlu> Sfincşii De inimă să nu vorbeşti. De prospeţimi pătrunsă inima îmi e: Mari sunt figurile. Pe pămînturi şi pe mare Cu senină-nfăţişare Pe oricine-l vom primi. Pe la urechi mă mai străpunge. Chiar monştri sunt bineveniţi. Cu ce tărîm vrea ochiul să mă-nveţe? Pagina 347 (Referindu-se la sfincşi. Unde din glasuri. Văzut-a pe Elena unul dintre voi? . Se împleteşte ton cu ton. Dar pîn'la inimă n-ajunge. (Referindu-se la furnici.Semănăm fără măsură. <titlu> Mefistofel Acestea-s veştile ce mă aşteaptă.) Ulise2-n faţa unora ca astea s-a legat. <titlu> Faust (către sfincşi) Răspundeţi-mi. <titlu> Faust (sosind) Ce minunat! privirea mă îmbată.) Oedipl în faţa unora ca ăştia-a stat. Căci unde o iubită căutaţi grăbiţi. Presimt acum noroc prielnic. (Referindu-se la sirene. De lălăit nu îmi mai arde. făpturi de mare soi.

El zburdă-n noapte ca o umbră. Te lege sfaturile mele. întoarcerea lui Ulise. <titlu> Sirene Îţi dorim să afli multe. Zăbovind puţin s-asculte. <titlu> Sfinxul Nu te lăsa să te înşele.. Ucis-a Ercule3 pe cei din urmă. a izbutit în viaţa sa plină de peripeţii să dezlege ghicitorile sfinxului. Dacă pasul ţi l-ai pierde Către noi la marea verde. numele latin al lui Odiseu. el să nu poată da urmare ispitei. </Note> Pagina 348 Poţi întreba însă pe Chironl şi să-l iscodeşti. 3.<titlu> Sfincşii Noi nu ajungem pînă-n timpul ei. Oedip. Ţi-am încredinţa atîtea. una din figurile cele mai de seamă ale legendelor în legătură cu războiul treian. Cînd pe-aici trecuse-Ulise. Ercule (Herakles). multe ai să dobîndeşti. Vei auzi ce ţi-am promis. care ţinea sub teroarea sa împrejurimile cetăţii Teba. erou vestit al mitologiei greceşti. auzind cîntecul sirenelor. cel mai vestit erou al legendelor greceşti.) <titlu> Mefistofel (mohorît) Ce cîrîie din aripi dînd? . Apropiindu-se de insula sirenelor. Cum se lăsă legat Ulis'. <Note> l. (Faust se depărtează. Ulise. de a se duce la ele. De vei găgi pe-naltul Chiron. A-nvăţat să povestească.. 2. Ulise porunceşte tovarăşilor săi să-l lege de catarg pentru ca. Una din numeroasele sale fapte vitejeşti este uciderea celor din urmă sfincşi. rătăcirile sale sunt povestite în una din epopeele homerice (Odiseea). Dacă-ţi răspunde.

2. <titlu> Mefistofel (aproape înfricat) Mai şuieră şi alte cele. Aşa cum sunt. <titlu> Mefislofel Cred că mai stai pe-aici — te-oi regăsi? <titlu> Sfinxul Amestecă-te numai printre fete în văzduh. neruşinate frunţi. fraţii Elenei. printre alţii al lui Castor şi Pollux. <titlu> Sfinxul De-acestea nu vă fie teamă. văd. Noi încă din Egipet ne-am obişnuit . Cu zîmbitoare guri. labele de gîscă. fete de plăceri. Şi una după alta. Săgetînd. Unei furtuni de iarn-asemenea: <Note> l. <titlu> Sfinxul De neatins săgeţii lui Alcide2.. Alcide. cel mai înţelept dintre centauri. Acolo Cu un picior de ţap poţi totul să înfrunţi. S-ar vrea puţin luate-n seamă. </Note> Pagina 349 Sunt repezile stymfalidel. În cercul nostru ar intra Ca rude demne de ştiut. Sunt fete-ademenind cu nuri-prăpăd.. Pe pofta unor fauni şi satiri. după legendele greceşti. Cu plisc de vultur. a fost. Sunt capetele hidrei de la Lerna2. Chiar vînătorii-ar obosi. spate îmi arătaţi? Ce vrea să fie? Un cor v-atrage într-acolo. vă întreb. E cîrîitul lor un bun salut. educatorul multor eroi. Sunt lamii3. de trup tăiate. ce-nseamnă Că pasul vi-l întoarceţi.Şi iute că nu poţi vedea. un alt nume al lui Ercule. Dar ce e. Chiron.

anul îl orînduim. pat de ape. </Note> Pagina 350 Ca mii de ani. după soare. ce aproape Sunet omenesc îmi pare. să dăinuim. Şi-un obştesc cutremur mare. Lamii. înconjurat de ape şi nimfe.<Note> l. Şi dacă starea voi ne-o respectaţi în duh. tronînd. M-a trezit adulmecarea Din odihnă. Dintre ramuri şi frunzare Glas răsună. <titlu> Peneios Foi de papură. daţi şopot. Judecată peste neamuri Ca în zi de-apoi rostim: Pace fie sau războaie Şi potop. în Grecia antică). Unor visuri întrerupte!.le a fost una dintre cele mai vestite isprăvi ale sale. Răpunerea acestor păsări de către Erc<. vampiri feminini. Sălcii. <titlu> Faust (păşind spre rîu) Dac-aud de. Trestii. nu ne clintim. păsări ucigătoare de oameni. în mitologie. Uciderea hidrei de la Lerna este o altă faptă vitejească a lui Ercule. respiraţi voi mulcom. 3. 2. în mitologia greacă. Aerul — ce vesel iureş! <titlu> Nimfele (către Faust) Ce bine. Valul dă un murmur gureş. voi ramuri. Noi. fremătaţi din flamuri.stul de bine. Peneios. după lună. spre odihnă .. ah ţie Ţi-ar fi. Şi şoptiţi în plopi. Stymfalide (de la oraşul Stymphalos..

mişte-se Făpturile. ce n-au asemănare. Şi una-ndeesebi. minunată. O. Pătruns sunt de simţire mare. Noi cîntec ţi-om face. Cînd iau la toate astea seamă Ar trebui să am destulă desfătare. curate. Şi vuiet nu-i. Trec ape în şuviţe. Acolo prin umbroase crînguri. Unde frunzişul. Spre locul adîncit de scaldă. între răzoare. Ascunde. rînduri. O dată-n aer şi o dată-n apă. verdele belşug. maiestuoase. Noi susur şi murmur. . pline de graţie. Din părţi curg sute de izvoare. June femei cu albe mădulare. şi în tihnă Întins la răcoare Să prinzi întremare. o crăiasă. Pagina 35l Tu care n-ai pace. că şi lebede neaşteptate vin. Sunt mîndre şi-ncrezute-aproape De capul şi de pliscul ce se-nalţă. Şi ţipete apoi. Tăind oglinda lin. în valuri e bătaie. Mai îndrăzneaţă-apare. <titlu> Faust Sunt treaz şi văd.Să stai. doar moale susur. De două ori văzute cu-ncîntare. grăbind pe ape. Şi iată. S-adună-n albie. ce văd? Sau amintire? Ai mai avut asemeni fericire. mai bărbată. E vis. Privirea cată la liman să iasă. Şi-noată cu-ndrăzneală şi cu teamă. Plutind în linişte. Din golfuri înotînd. Cum ochiul le surprinde-acolo. Făcîndu-şi cale printre toate. Dar sufletu-i mereu în depărtare. Pe urmă-n ceată veselă fac baie.

se pare Că e sunet de copită. Philyra. Norocoasă M-ajunge din urmă Ursită frumoasă? Un călăreţ soseşte-n grabnic trap. Stai. La slujba lor să nu gîndească. </Note> Pagina 352 . Iar altele. Nu mă înşel.. S-abată fetele încearcă. cu cioc întins a ceartă. surori. Ea ar fi dat naştere unui hipocentaur. Încearcă-n locul sacru să pătrundă. Cuprinse doar de grija lor fetească. Nepăsătoare unele pe la răstoace. faimosului Ghiron.Pagina 35l Se umflă penele şi aripa-nălţată. Pe unde unduind. şi cred că-l ştiu. treaptă înverzită. Mă uit într-acolo Pe cîmp. <titlu> Chiron Ce vrei? Ce este? <Note> l.. O. E al Philyreil plin de faimă fiu. <titlu> Faust Duduie parcă pămîntul Sub un cal gonind ca vîntul. Chiron. De-un cal bălan pe drum purtat. urechea Pe ţărm. de-aş şti cine aduce Veste-n noapte de răscruce. fiica lui Okeanos şi iubita lui Saturn. Dacă bine-aud. <titlu> Nimfe Puneţi voi. Înoată celelalte-ncolo şi încoace. cu îndrăzneală înzestrat. stai! Să-ţi spun ceva. Pare cu duh.. ea însăşi undă..

Te trec de vrei. Şi alinarea rănii şi al boalei leac! <titlu> Chiron Cînd lîngă mine vreun erou a fost rănit .. Mentor. un popor Întreg a educat. eroi ai legendelor greceşti. ei au pornit. Ca Mentor2 nici'chiar Pallas3 nu se puse în lumină. Şi rădăcinile cunoaşte în adînc de lume. să aducă lîna de aur păzită de-un balaur. nu fac popas.. alt nume al zeiţei Athena. Care. prin apă. <titlu> Chiron Aceasta s-o lăsăm. Argonauţii. te rog. Pallas-Athena îl însoţeşte sub chipul lui Mentor pe Telemac la Pylos. </Note> Pagina 354 <titlu> Faust Îmbrăţişez aici aievea şi trupeşte-n veac Pe medicul ce ştie toate plantele pe nume. <titlu> Faust Ia-mă cu tine-atunci. Şi ca şi cum n-ar fi de nimenea crescuţi. la minte sluţi. 2. Se poartă oamenii în felul lor. Cei mai mari eroi ai timpului au luat parte la această expediţie. 3. pe nobilii argonauţil. <titlu> Chiron De sui pe mine îţi spun noroc! Şi încotro. ca un cal. <titlu> Faust (încălecînd) Du-mă unde doreşti. Pallas. îţi sunt pe veci mulţumitor. căci nu îmi simt vreo vină. Marele om şi pedagogul strălucit. te-ntreb. spre cinstea sa. Pe toţi cîţi lumea poeziei au clădit.<titlu> Faust Opreşte al tău pas! <titlu> Chiron Îmi pare rău. Tu stai aici pe mal. numiţi astfel după corabia lor „Argo". sub conducerea lui lason. <Note> l. în legendele eroice greceşti prietenul lui Ulise şi dascălul lui Telemac. în Colchida. eroi atîţia.

Ştiam un ajutor s-aduc, să dau un sfat, Dar mai tîrziu cu arta mea La vrăjitoare şi la popi o am lăsat. <titlu> Faust Tu eşti adevăratul mare om, Ce nu-i în stare laude-a asculta. El cată să se-ascundă-n modestie, Şi ca şi cum atîţi i-ar fi asemenea. <titlu> Chiron Făţarnic pari a fi, cu măiestrie, Şi linguşeşti popor şi demnitari. <titlu> Faust Mărturisire totuşi îmi vei face: Tu ai văzut prin vremi pe. cei mai mari. Celui mai nobil tu, cu seriozitate, Te-ai străduit să-i fii asemenea prin fapte. Dar care-a fost, tu zeu pe jumătate, vajnic, Printre eroi cel mai destoinic şi mai straşnic? <titlu> Chiron În vechiul neam argonaut, sublim, Erau cu toţii bravi, pe cîte ştim. Şi fiecare cu puterea ce-l însufleţea, La locul său ca nimeni alt faţă făcea. Pagina 355 Au triumfat într-una dioscuriil, Unde juneţea şi frumseţea copleşesc. Prin faptă repede, cînd izbăvirea altor o cerea, Prin hotărîre, Boreadul2 s-a distins. Isteţ, puternic, cumpănit la sfat, Domnit-a lason, de femei privit cu drag. Apoi Orfeu, cel gingaş şi cu rostul aşezat, Care cînta din liră mai puternic decît alţii... Lynceu, cu ochiul ager, zi şi noapte, Călăuzea corabia sacră de departe. Cu alţii numai împreună Poţi înfrunta primejdiile toate. <titlu> Faust De Ercule nu vrei să aminteşti de loc? <titlu> Chiron O, vai! N-aprinde-n mine dorul ca un foc!... Pe Phoebus nu-l văzui vreodat'

Şi nici pe Ares3, Hermes4, sau cum numele le este, Şi-atunci în faţa ochilor mi-a stat Acel pe care oamenii-l slăvesc dumnezeieşte: Un crai era el din născare, Ca tînăr o minune mare, Supus era frăţînelui mai în etate, Dar şi femeilor mult scumpe peste toate. <Note> l. Dioscurii, cei doi fraţi Castor şi Pollux, fiii Ledei şi ai lui Tyndareu, rege în Sparta. Sora lor a fost Elena. 2. Boreadul (Boreas): în mitologia greacă el reprezenta vîntul de nord-est; locuinţa sa se spunea că s-ar afla mtr-o peşteră din munţii Haemus. în această peşteră Boreas a dus-o pe Oreitia, fiica regelui Erehteios, pe care a răpit-o din Athena. 3. Ares, zeu al războiului în mitologia greacă, sau mai precis, al mîniei şi-al luptei sălbatice. Era fiul lui Zeus şi al Herei şi iubitul Aphroditei. 4. Hermes, crainicul zeilor, fiul lui Zeus şi al Maiei, era socotit foarte şiret şi plin de inventivitate. </Note> Pagina 356 Nu naşte Gea un al doilea la fel. Nici Hebel nu va duce o pereche-a lui la cer. Zadarnic cîntecele-ncearcă să-l descrie, Zadarnic cearcă să-l cuprindă marmura cea străvezie, <titlu> Faust Oricît se străduiră cioplitorii, El nu ieşi din piatră cum e gîndul. Vorbişi despre bărbatul cel mai mîndru, Despre frumoase să-mi vorbeşti, e rîndul. <titlu> Chiron Nimic frumseţea femeiască nu înseamnă, Deoarece e chip rigid din fire; Numai acea fiinţă merită slăvire, Din care veselia se desprinde şi viaţa izvorăşte. Frumseţea-i fericită de ea însăşi, Dar vraja graţiei te ia, te cutropeşte, Întocmai ca Elena pe care o purtai. <titlu> Faust Tu ai purtat-o?

<titlu> Chiron Da, pe-acelaşi spate, unde stai. <titlu> Faust Nu sunt destul de încureat şi-aiurea, Mai trebuie să ştiu că stau pe-acelaşi loc? <titlu> Chiron Ea îşi băgase degetele-n coama mea Ca tine-acum. <Note> l. Hebe, zeiţa tinereţii, fiica lui Zeus şi a Herei şi soţia lui Ercule. Era paharnica zeilor. </Note> Pagina 357 <titlu> Faust Mă pierd de tot. Dar spune-mi, cînd, cum se făcu? Ea-i singura dorinţ-a mea. într-adevăr ai dus-o tu? <titlu> Chiron Îngădui întrebarea. Nu e fără rost. Tocmai atunci scăpară dioscurii Pe surioara lor din mînă de tîlhari. Aceştia, neobişnuiţi de-a fi învinşi, Pe urma lor ca o furtună apucară. Dar goana fraţilor oprit-a fost să fie De bălţile cu stuf la Eleusis. Vai, aproape prinşi, Se aruncară-n apă fraţii; m-azvîrlii Şi eu, şi înotînd trecui. Atuncea de pe spate ea-mi sări Şi coama umedă mi-o netezi, şi linguşindu-se Isteaţă, dulce-mi mulţumi. Fermecătoare, tînără Era ! Şi pentru ochi bătrîni — ce bucurie ! <titlu> Faust Avea doar zece ani... <titlu> Chiron Văd de departe Cum filologii te-nşelară. Femeia mitologică-i un lucru-aparte. Poetul, după poftă, o arată. Ea nu îmbătrîneşte niciodată. Mereu dorită prin făptură, Încă fetiţă e răpită, vîrstnică mereu peţită.

Pe-un poet nu-l leagă nici-un timp. <titlu> Faust Să fie ca şi cum n-ar fi răstimp ! Pagina 358 Achilel însuşi o găsi într-un ostrov, Şi dincolo de orice timp. Ce rar noroc: Să cucereşti iubire, cînd trecu orice soroc. Şi eu să nu încerc, cu dorul meu peste măsură, Să readuc în .viaţă unica figură? Fiinţa-asemeni zeilor, eterna schimă, Măreaţă, gingaşă, iubită şi sublimă! Tu o văzuşi cîndva, eu astăzi am văzut-o. Frumoasă, mîndră e, dorită pe cît de frumoasă. Simţirea mi-e de-un singur chip atrasă. Nu mai trăiesc, de nu ajung la ea. <titlu> Chiron Entuziast ca om îmi eşti, străinule răpit, Dar printre spirite pari un scrîntit. Se potriveşte însă, spre norocul tău, Ca-n fiecare an, pentru o clipă Să mă abat şi-acuma pe la Manto Fiica lui Esculap2; cu rugăciune liniştită Se-ndreaptă ea spre tatăl ei, rugîndu-l nu arar Să lumineze mintea medicilor în sfîrşit, S-o lase mai domol cu-omorul temerar. Cea mai iubită mi-e din breasla sibilină, Nu-i încruntată, binefăcătoare e, şi lină. Ea te va vindeca, de-adaşti puţin, Cu tainice puteri din suc de rădăcină. <titlu> Faust Dar nu doresc cu vindecare să mă ia. Puternică e mintea şi simţirea mea. <titlu> Chiron Nu ocoli izvorul sănătos. Ajunserăm. Şi repede acum, în jos! <Note> l. În mitologia greacă există o legendă, în care, Achile, după moarte, a evadat din împărăţia umbrelor şi s-a căsătorit cu Elena pe insula Leuke din Marea Neagră. 2. Esculap (greceşte Asklepios), zeu al medicinei, în mitologia greacă; fiul lui Apollo.

</Note> Pagina 359 <titlu> Faust Spune-mi pe care ţărm, din apă, M-ai scos în noaptea asta-nfrictişată? <titlu> Chiron Pe-aicea Roma, Grecia, s-au înfruntat. Peneios e în dreapta, dincolo Olimpul. Se risipeşte-mpărăţia ca nisipul. Şi craiul fuge, cetăţeanul triumfează. Deschideţi doar privirea trează: Eternul templu stă în lună. <titlu> Manto (visînd) Copită de cal răsună, Pe sfînta treaptă Semizei s-adună. <titlu> Chiron Deschide tu ochii, Priveşte-mă dreaptă ! <titlu> Manto (trezindu-se) Bine-ai venit! Te văd. Eşti nelipsit. <titlu> Chiron De vreme ce şi templul tău mai stăruie pe-aci! <titlu> Manto O ţii la goană, niciodată obosit? <titlu> Chiron În timp ce tu în pace locuieşti Mă bucur de-alergarea prin poveşti. Pagina 360 <titlu> Manto Eu stau, în juru-mi timpul face roată. Şi-acesta cine-i? <titlu> Chiron Noaptea blestemată Mi-l scoase cu vîrtej în cale. Nebun el vrea doar pe Elena. Vîrtej sunt toate gîndurile sale. De-un tratament asclepicl se învredniceşte.

<titlu> Manto Iubesc pe cel ce imposibilul doreşte. (Chiron s-a şi depărtat în fugă.) <titlu> Manto Eşti temerar, dar bucură-te de răscruce, Întunecatul gang la Persephona2 duce. Pe sub Olimp, în gol de munte-ascultă ea Dacă s-aude tainic vreun oprit salut. Pe-aici l-am furişat şi pe Orfeu cîndva. Cutează, poate că dobîndă — alta vei avea ! (Coboară.) În partea de sus a rîului Peneios, ca mai înainte. <titlu> Sirene Azvîrliţi-vă-n Peneios Ca să înotaţi în ape, Cîntecele să v-asculte <Note> l. Tratament asclepic, tratament recomandat de Esculap. 2. Persephona, în mitologia greacă fiica lui Zeus şi a De-metrei; a fost răpită de Pluto, zeul infernului. Ca soţie a aces tuia, ea stătea a treia parte din an în lumea întunericului, iar restul timpului la mama sa. </Note> Pagina 36l Cei ce umblă pe aproape. Fără apă nu-i salvare. De-am purcede luminoase, Ani cunoaşte-n marea greacă Bucuriile frumoase. (Cutremur de pămînt.) <titlu> Sirene Înspumat se-ntoarce valul, Nu mai curge-n matcă joasă. Se cutremură prundişuri, Ţărmul crapă pe sub coastă. Să fugim! Veniţi voi toate, Scape, scape cine poate. # Să ne ducem oaspeţi veseli La petrecere senină,

Unde pe nisip de mare Năvăleşte unda plină, Unde luna luminoasă Îşi îneacă faţa-n apă. Viaţa-i liberă acolo, Dar aici cutremur, groază. Fugă-n grabă cine poate Din ţinuturi blestemate. <titlu> Seismosl (mormăind şi duduind în adîncime) Înc-o dată să împingem Şi din umeri să izbim, Ca s-ajungem sus, deasupra, Unde totul copleşim! <titlu> Sfincşii Ce cutremure hidoase, Ce urîtă vremuire! <Note> l. Zeitate a cutremurelor de pămînt, în mitologia greacă. </Note> Pagina 362 Cum se clatină încolo Şi încoace toate-n fire. Vai, să urli de urît! Dar noi locului ne ţinem, Iadul chiar de-a izbucnit. Se ridic-acum o boltă Minunat. Este bătrînul Care a clădit din sînul Mării insula pe nume Delos, un ostrov de dragul Unei născătoare-anume.l Apăsînd, icnind, zorind, Îndoindu-se din spete, Ca un Atlas arătînd, El ridică piatră şi pămînt, Glie şi nisip, argilă, Ţărmuri, albie fragilă. Sfîşie de-a lat-o vale, Chiar în două sfarmă cale,

Uriaşă cariatidă Niciodată obosită, În pămînt pînă la şale Poartă-n cap zidiri de piatră. Dar se curm-acuma jocul, Sfincşii îşi ocupă locul. <titlu> Seismos La urmă se va recunoaşte cu ştiinţă Că singur le-am prilejuit să iasă. De n-aş fi scuturat cu sîrguinţă, Cum ar fi lumea-aşa frumoasă? Şi cum ar sta-n azurul pur, Măreţii munţi jur împrejur, De nu i-aş fi-nălţat eu oare În pitoreasca lor desfăşurare? În faţa-naintaşilor străbuni, <Note> l. Aluzie la zeitatea care a clădit insula Delos pentru Leto, mama lui Apollo şi a zeiţei Artemis. </Note> Pagina 363 Ai nopţii şi ai haosului, mă purtai Puternic, cînd alături de titani Cu Pelion şi Ossa mă jucai Ca-n vînt cu mingea. Ne-ntrecurăm, Câ-n urmă, pîngărind loc sfînt, Parnasului căciuli să-i punem Doi munţi, cum îi vedeţi că sunt... C-un cor de muze fericite-acolo Adastă-acum senin Apollo. Chiar şi lui Jupiter şi fulgerelor sale Le-am ridicat un tron din vale. Şi-acum la fel, cu opintire de nespus Arn străbătut abisurile-n sus, Şi cu putere chem la nouă viaţă Locuitori, ce veseli vin din ceaţă. <titlu> Sfincşii Străvechi, nu-ncape îndoială, Sunt toate cele scoase la iveală. Căci le văzurăm înşine cum ieşiră,

Şi cum, aproape sugrumate, împietriră. Păduri iau înălţimile cu-avînt, Par răzvrătite stâncile. Le contemplăm. După acestea sfincşii nu se-ndrumă: Pe locul nostru stingheriţi nu ne lăsăm. <titlu> Grifonii Aur în foiţe, aur-firicele Tremură prin goluri mici. Nu-l lăsaţi să vi se fure, Adunaţi-l, roiuri de furnici! <titlu> Corul furnicilor Pe unde-uriaşii În sus l-au împins, Cu mii picioruşe Căutaţi într-adins. Ieşiţi şi intraţi! Pagina 364 Prin crăpături Sunt multe fărîmituri. Chiar cea mai mică Să mi-o găsiţi, Prin toate ungherele Să iscodiţi, Şi harnice-mi fiţi. Degrabă, degrabă, Cum tot se făcu, Căraţi-mi aurul, Dar muntele nu! <titlu> Grifonii Să ne-adunaţi aur grămadă, Întindem ghearele pe el. Pentru comori e gheara lacăt, Cum altele nu sunt la fel. <titlu> Pigmeii Noi luarăm tocmai loc, Nu ştim cum se nimeri. Cum, de unde, noi venirăm, Nu-ntrebaţi, suntem aci. Pentru-a fi sălaş vieţii Orice ţară-i potrivită, Unde aur este-n stîncă

Ochiti-mi bîtlanii. Într-o noapte ea va naşte Grabnic şi pe cei mai mici. Căci pămîntul. Toate furnicile Harnice. Lucrul vă cheamă. Pentru a face Arme şi zale. faceţi. <titlu> Pigmei vîrstnici În stăpînire luaţi Locul ce vă aşteaptă. Steaua ne-o blagoslovim. <titlu> Dactili (pitici dintre cei mai mici) Muma noastră i-a născut Pagina 365 Într-o noapte pe pitici. Oare-a fost şi-n paradis Vreo pereche mititică? Dar sunt bune toate-aicea. Voi însă. muma noastră. Faceţi cărbune! <titlu> Generalisimul Cu arc şi săgeată Purcedeţi la balta.Şi piticu-i la-ndemînă. Rost de metale. Un pitic şi o pitică Fac o harnică pereche. micile. Cum sunt poruncile Fie-vă muncile: Lemne s-aduceti! Lemnul se pune În tainice flăcări. În cuiburi de ape Nici unul nu scape. Pretutindeni dă din plin. . Nu aşteptaţi! E încă pace: Făurărie clădiţi.

</Note> Pagina 366 <titlu> Furnici şi pitici Vai. Pureedeţi degrabă. groază ! Ce suspine şi ce geamăt Ne ajung din valea joasă ! Toţi au fost ucişi. Le ia pene şi podoaba: Flutură pe coiful unui Crăcănel şi burtăverde. Pentr-o faptă ca aceasta Luaţi drumul răzbunării. Ca noi s-apărem La coif cu podoabă! 1 <Note> Lupta dintre pigmei şi bîtlani este un motiv legendar autic. Călători bîtlani ai mării. bîtlanii. . Cu-aceste spirite străine nu mă dumiresc. Pofta rea pe toţi îi pierde. (Se risipesc în văzduh. Voi însoţitorii noştri. S-a-nroşit de sînge apa. Se spunea că pigmeilor le plac penele bîtlanilor. jale. Cu grijă să fim! <titlu> Cocorii lui Ibycus1 Strigăte de moarte. Duşmănie-n veci prăsilei Ce ucide-n faptul zilei.Ochiţi-mi semeţii. cine ne scapă? Din fierul călit Vor lanţuri să facă ! Dar nu-i încă timpul Să ne dezrobim. Luaţi-le pene.) <titlu> Mefistofel (în vale) Ştiam să domin nordicele vrăjitoare. Zbatere de aripi. Pe toţi dintr-o dată.

La miazănoapte Muntele Nebun2 e un plăcut Ţinut: oricum. şchiopătînd. Un munte care poate că nu-i tocmai munte. Şi Măgurile fluieră pe plaiuri. E foarte hazliu Pe-un vechi păcătos. acolo nu mă rătăcesc. Prin vale netedă cutreier vesel.1 „Ciobanul"2 cată de pe piatra lui în zare. în jos. se pare. <Note> l. Cu ţeapăn picior El vine în urmă Şontîc. Aluzie la cunoscuta baladă a lui Schiller: Cocorii lui Ibycug.. mai repede. cîte-o văpaie luminînd vreo aventură. Destul însă de-nalt să mă despartă De sfincşii mei. în munţii Harz de care se leagă legendele valpurgice. Mă cheamă încă-ademenindu-mă cu joc Şi cu ispite ştrengăreşti galantul cor. nici unde mergi. În orice clipă vrea pămîntul să se-ncrunte. Încerc să prind. Tot mai zvîcneşte-aici. Brocken (Muntele Nebun). Aici nu ştii nici unde stai. din loc În loc. Să-l tragem cu noi Spre grea ispăşire. Năstruşnic din fire. </Note> Pagina 367 Veghează-acolo pentru noi „Bătrîna".. Dar totu-i pentru mii de ani. Îşi trage copita . ce-n cale mi-a cădea. Cînd gureş grăind. Cînd şovăind. În sus. Şi tot mai departe. 2. <titlu> Lamii (trăgînd pe Mefistofel după ele) Dă-i zor. Şi înapoia mea deodată se ridică-un munte. Merg înainte! Prea obişnuit să gust ceva.

De la Adam s-a început povestea. „Ciobanul" . <Note> . sulemenite obrăzare. dar oare ne şi cuminţim? Prostit am fost. Nu vă ocărăsc prea tare. Nesănătoase sunt: oriunde le apuci Sunt găunos de putrede la mădulare. </Note> Pagina 368 <titlu> Mefistofel (oprindu-se) E un blestem cu toţi bărbaţii înşelaţi. Ce diavol ar mai vrea să fie drac? <titlu> Lamii (cu graţie) Să ne-ncercuim eroul! Dragoste de aprig soi S-a trezit în el desigur. Cu feţe rumene. O ştim şi-o prea vedem. Căci dacă vrăjitoarele n-ar exista. Cumplită stricăciune e poporul muieresc. se-opreşte. cînd mîna le frămîntă. Pentru una dintre noi. <titlu> Mefistofel Femeiuşti drăguţe-aş zice. Staţi! Să nu ne scape! Nu-l lăsaţi! <titlu> Mefistofel (mergînd înainte) Întinde mîna şi apucă! Nu mi te lăsa De îndoială prins ca într-un sac.Spre noi căutînd.numele unor piscuri pe mun-tele Brocken. <Note> 1 şi 2 „Bătrîna". de mi se duce vestea. <titlu> Lamii El pare-a şovăi. Şi totuşi noi dansăm. cînd tîrfele ne cîntă. îmbătrînim. <titlu> Empuza1 Nici pe mine! Daţi-mi voie Să m-alătur pe cărare.

Empuza. Totuşi. <titlu> Mefistofel Dar şi acestea prin făptură Suspecte-mi sunt peste măsură. te salut. Tot ce-i frumos şi graţios. Pe umeri. Spre cinstea ta însă-mi pusei. Dar rude aflu multişoare: Din nordul meu pînă-n Elada Vai. <titlu> Mefistofel Necunoscuţi credeam că voi găsi. Întinde mîna.l. Mîndru te plimbi. <titlu> Lamii Încearcă totuşi! Suntem multe. <titlu> Mefistofel Pe-aici se pare că-nrudirea E preţuită ca un mare har. faci pe măreţul. Pagina 370 Ce-nseamnă cîntece de dor? Eşti doar un jalnic peţitor. sus şi jos. . Ce graţios. vere. Tu ai doar picior de cal. </Note> Pagina 369 Mîndra ta Empuză sunt.. numai veri şi verişoare. Acum se dă la ceata noastră. ca norocul Să-ţi vezi şi cum te-ajută jocul. capul de măgar. În faţa ei s-ar risipi. frumos ar fi. Obrajii lor ca nişte roze Mă tem c-ascund metamorfoze.. Cu orice preţ ţin să mă lepăd De-o rubedenie măgar. <titlu> Empuză Eu m-aş putea preface-n multe După dorinţă şi cum vrei. o lâmie cu un picior de măgar. <titlu> Lamii Urîta-alungă.

băţul menadelor sau al bacantelor. fumurie.. înfăşurat în foi de iederă şi în frunze de ţjţă. Şi-n cercuri reci Bateţi din aripi.) Şi asta!. Lacertal printre mîni îmi scapă. cu negru zbor Împrejmuiţi pe-al vrăjitoarei Fiu îndrăzneţ... Ce mai apuc?. o şopîrlă. Un băţ de Tirsus2 am cuprins. De ciudă prind pe cea înaltă. <titlu> Lamii Împrăştiindu-vă. Şi ca un şarpe e cosiţa. <Note> l...) Vai! Doar o mătură uscată! (Prinzînd pe alta. <titlu> Lamii Nu eşti de altceva mai vrednic.. 2. plutiţi.. Faţă monstruoasă. Cu un cocean de pin în loc de cap. Băţ de Tirsus (greceşte Tyrsos). una foarte grasă. Dar a crăpat gogoaşa.Să cadă măştile sub cari v-ascundeţi! Şi arătaţi-vă cum sunteţi! <titlu> Mefistofel Îmi alesei cea mai frumoasă. <titlu> Mefistofel Micuţa-aş vrea să mi-o răpesc.. <titlu> Mefistofel (scuturîndu-se) Cuminte nu mă prea făcui.. Mare preţ Orientalii dau pe-asemenea nutreţ. </Note> Pagina 371 Fulgerător. prea uşor. . avînd la vîrf un con de pin. Cu care să mă desfătez pe plac. O ultimă-ncercare! Fie! Mo laşă şi dospită.. Da. Lacerta. (Cuprinzînd-o. voi lilieci! Ne scapă ieftin.

so nimfă de munte. Şi pietre-mi stau în calc-acum. </Note> Pagina 372 În neclintire-aşa am stat Pe cîiid Pompei s-a refugiat. Ca pretutindeni mascarada E pentru simţuri numai joc.) Unde-am ajuns. <titlu> Oreas1 (de pe o stîncă) Priveşte-n sus! E muntele Bătrîn cu vechea-i faţă.Absurd e sudul ca şi nordul. <titlu> Mefistofel Cinstire-ţi dau. Dezgustători poeţii şi norodul. Dac-ar dura mai îndelung. <Note> Oreas. Ce Pindul le întinde-n ceaţă. locul lor? Mirarea stă să mă înfrunte: Să crească un asemeni munte! În noapte parcă vrăjitoare Zburînd pe mături de nuiele Adus-au muntele cu ele. Asemeni basme văd pe rînd 'Nălţîndu-se şi iar picînd. Cinsteşte-abruptele cărări. Găsi-voi sfincşii. Spre cele dulci m-am dat cu foc. Nebune pietrele de-alături În zori de zi se dau în lături. nu e oază. Strigoi scrintiţi aici şi-acolo. . şi-acum e groază. Zadarnic urc şi iar cobor. Făpturi de spaimă doar ajung. Ce bucuros m-aş amăgi. O cale-a fost. (Rătăcind printre pietre. slăvită faţă! Stejari măreţi te-mpresurară. Venii aşa pe neted drum.

<titlu> Homunculus Un sfat cînd nu e rău. Dar după cele ce-am văzut. Pagina 373 De nu greşeşti. <titlu> Mefistofel Întîmplător e bine cum s-a potrivit. s-o faci pe socoteala ta.Acolo-n beznă nu pătrunde Lucirea lunii cea mai clară. Ah cîte sunt şi cîte nu-s! Acesta e Homunculus! Micuţule. În lume nu mă prea încumetez. e clar că nu te cuminţeşti: Fiinţă dacă vrei să iei. Dar lîng-o tufă văd trecînd O luminiţă-ncet arzînd. Îţi spun aşa cu jumătate gura: Eu urmăresc doi filozofi cu stăruinţă. să te convingi? <titlu> Thales2 S-apleacă valul bucuros de orice vînt.) <titlu> Anaxagorasl (cu Thales) Mă lupt cu mintea ta. (Se despart. de cînd veghez. Dar dă-ndărăt. N-ai cum s-o-nvingi. nu-l voi dispreţui. . Pe amîndoi i-aud spunînd: Natura! De ei nu vreau să mă despart. tu vii — de unde? <titlu> Homunculus Plutesc aşa prin spaţiu mare Şi-aş vrea să iau fiinţă-ntr-adevăr. Descoperi-voi astfel mai pe urmă În care parte să mă-ndrum cu iscusinţă. Ca să te bucuri de priceperea şi arta sa. Căci ei cunosc desigur a pămîntului fiinţă. Mai e nevoie de ceva. Fiola să mi-o sparg cu nerăbdare. faţă de stîncă şi pămînt. <titlu> Mefistofel Porneşte-atunci! Şi-om mai vedea ce-a fi. El o duzină de-alti strigoi va inventa. Căci unde duhuri şi strigoi îşi fac sălaş Un filozof este de-asemenea binevenit.

filozof ionian (secolul al Vl-lea î. Natura-n curgerea ei vie. <titlu> Homunculus (către amîndoi) Îngăduiţi la pas alăturea să vin. după concepţia căruia totul s-a născut din apă. Încet alcătuieşte orice formă. Detunături de aburi. <titlu> Anaxagoras Se umple muntele de myrmidoni1.e.e. Anaxagoras. <titlu> Thales Ce se urmează-n felu-acesta? E muntele. şi el.n. Şi munte nou s-a înălţat din vale. Pigmeii vin. furnici şi gnomi . Un foc plutonic. Thales.).<titlu> Anaxagoras Prin foc această stîncă s-a făcut. Au spart străvechea scoarţă pămînteană. Într-una singură. </Note> Pagina 374 <titlu> Anaxagoras O. 2. Cu-asemeni ceartă pierdem timpul. colosale. aci ca alţii. Thales. <titlu> Thales Ce-i viu. din ape şi nămol Asemeni munte pe cîmp gol? <titlu> Thales N-are nevoie doar de nopţi. de ceasuri. ai făcut cîndva-ntr-o noapte. <Note> l.). să devin. Nici chiar în mare nu e silnicie. Noroade amăgim — noi învăţaţii. prin stive. Goethe îi atribuia o concepţie potrivit căreia vulcanii ar juca rolul cel mai important în transformarea scoarţei terestre. filozof grec (secolul al V-lea î. din umezeală s-a născut.n. Eu însumi am dorinţă Să iau fiinţă. prin stînci. Prin crăpături. <titlu> Anaxagoras Aici însă a fost.

Căci făr'de-legea a ucis bîtlanii Stînd liniştiţi pe lîng-un lac de pace. Priveşte norul de cocori acolo-ntunecat. cocorii dau năvală. neîntunecata Cu nume trei şi cu-ntreită fată. Dar ploaia de săgeţi. Nelegiuiţi. şi coif. Tu.) N-ai năzuit vreodat spre măreţie. Cu mari — chiar cel micuţ devine mare. Stîrnind urgia înruditei seminţii. Ameninţînd norodul tulburat. <Note> l. </Note> Pagina 375 <titlu> Homunculus Ce spune Thales? <titlu> Thales Sfaturi nu a-ş da. La fel pe-un rege l-ar ameninţa. judeţ se face.. Cu pliscuri aprige. Prilejuieşte sîngeroasă răzbunare. solemn) De-am lăudat pe cei de sub pămînt. Pigmeilor ce le ajută pana de bîtlan? Cum se ascund pitici. cu ascuţite gheare. de sus. ucigătoare. Diana. Cu mici — la fapte mici doar te-ai deda. fără de vîrstă. (Către Homunculus. şi lance sunt în van. Luna şi Hecata. din care s-ar fi tras o veche populaţie a Greciei. Şi scut. <titlu> Anaxagoras (după o pauză. furnici! Se risipeşte-n goană oastea celor mici. Năpasta fulgeră.. popor legendar de furnici. În ţara asta eu te-aş face rege. Dacă obişnuinţă ai lua pentru domnie. pigmeii vor pieri. Myrmidoni. 1 . Şi ca un eremit trăit-ai după lege. Spre înălţimi îndrept acum cuvînt.Şi alte mici făpturi active. Peste pitici. cea de sus.

ce se petrecu. Crescînd se înroşeşte tot mai sumbru. Mărturisesc că-s ceasurile cam nebune. că tesalice femei Te-au descîntat cu vrăji cîndva Ca să cobori din calea ta. mă-ntind pe treptele zeiţei. A fost rotund. Ciocnire uriaşă am simţit. iat-o-n lină legănare La locul ei. un gînd De-abia rostit spre înălţimi.. Supus.) <titlu> Thales Cîte n-a văzut şi nu aude omul acesta! Preabine. pricina Acestor întîmplări primejdioase. n-aş şti a spune. unde umblu. tot mai mare se apropie Tronul zeiţei. Şi n-am simţit la fel nimic din toate. </Note> Pagina 376 Dorinţă grabnic împlinită ! Rugăciunea mea. Opreşte-te! Disc plin de ameninţare. Tu care-n linişte luceşti. acum e ascuţit. înc-o dată. puternic vis. Şi luna. Iertaţi! Sunt însumi. numai. Grozav vederii este focul.. Luna şi Hecata. Se rupe-apoi şi fulgeră şi dă scîntei. Năpastă aducînd. acolo-n zare! <titlu> Homunculus Priviţi la muntele. unde-s pigmeii. (Pauză) <Note> l. Diana. . Se-ntunecă acuma discul. Să nu ne prăpădeşti cu ţară şi cu mare! E-adevărat deci. A scos natura din orînd? Şi mare. auriu şi scris rotund. gînd peste-abis.Tu care pieptul mi-l lărgeşti. Deschide-ţi hăul tău de umbre şi-ţi arată Străvechea ta putere. Cum pîrîie! Ce şuier şi cum pîlpîie! Şi durduie cu tunet de vîntoase. trei nume ale lunii. fără vrajă. (Se prosternă la pămînt.

Obişnuinţă ce ţi-a fost. nimfă de copaci. fără s-aleagă <Note> l. Şi pucioasa de asemeni. Şezînd în slab reflex cu întreită-nfăţişare? <Note> l. Pe muntele din nord miresme de răşină îmi amintesc cumva de smoală. Driadă. Dar nu-ţi întoarce către patrie simţirea. într-o noapte. După părerea unor naturalist! din timpul lui Goethe. Unde primire minunată ne aşteaptă. </Note> Pagina 377 Vrăjmaşi şi prieteni dimpreună. <titlu> Mefistofel Ce-ai părăsit. Făcîndu-mi pîrtie prin ram şi rădăcină. atît de jos. Cinsteşte mai curînd stejarul sfînt şi-nalt. <titlu> Driada1 In ţara ta desigur eşti un iscusit. <titlu> Thales Pe pace fii. nespus. .) <titlu> Mefistofel (urcînd din cealaltă parte) Prin stîncăria asta trebuie să urc. flacăra.O stîncă1 a căzut din lună Şi a zdrobit. Sunt curios să ştiu cu ce anume încing ei chinul.e-un bine. Clădirea-acestui munte o făcură-ntreagă. căci totu-a fost închipuire.. meteorii ar fi pietre ce cad din lună. rămîne-un paradis. Şi-aceasta-mi place. Să mergem către mările senine. Voi lăuda asemenea puteri. din iad. Printre străini eşti prea puţin umblat. Dispară deci prăsila cea urîtă şi nedreaptă Că rege nu i-ai fost. Dar spune-mi: ce se vede-n peşteră acolo. (Se depărtează. cît şi de sus. La grecii-aceştia urmă nu-i de suc de brad. Ce. doar în una. Deodat'. îţi umblă-n gînduri şi prin vis. creatoare.

</Note> .. sora şi soţia lui Cronos şi mama lui Zeus. îngăduiţi-mi să m-apropii Şi să primesc a voastră întreită binecuvîntare. Oricît n-aş vrea. cînd voiau să vadă sau să mănînce. Le mai găseşti urîte. Dar înrudit cu voi de nu mă-nşel prea tare. Păcatele. Şi sunet dau ca liliecii şi vampirii. <titlu> Phorkiada Daţi-mi voi ochiul. Zăresc ceva şi mult mă mir. A fost identi ficată cu zeiţa Rhea. cîtuşi de puţin. soţia lui Saturn (Cronos). spre a iscodi Cine la templul nostru îndrăzneşte a veni. în mitologia greacă fiica lui Uranos şi a Geei. de nu te-apucă-nfiorare! <titlu> Mefistofel Voi îndrăzni. ochi şiun singur dinte. pe care şi-l împrumutau. 2. ce-n obîrşii osîndă-au suferit. Pe Ops2 şi Rhea3. Se mişcă-acum. necunoscut. lăpădături de ale firii. Ops.</Note> Pagina 378 <titlu> Driada Sunt Phorkiadele1! Te du spre ele Vorbeşte-le. 3.. Rhea. zeitate romană a rodului îmbelşugat. surioare. în faţa voastră. Phorkiadele. cele trei fiice de-o urîţenie fără seamăr ale lui Phorkis.. ce-i drept. Şi-aceasta zice-se că e antic. Mai slute sunt decît Muma Pădurii.. <titlu>Mefistofel Slăvitelor. vechile zeiţe le-am văzut. Eu vin. Cînd vezi ăst monstru întreit? Noi nu le-am suferi — ce zic? Nici chiar pe treptele celui Mai groaznic dintre iadurile noastre! Aici le vezi în patria frumseţii. oare. <Note> l. Tustrele aveau un singu. mă ia mărturisirea gurii: Asemenea făpturi nicicînd nu mai văzui. zeu al mării în furtună.

bogăţia se răsfaţă. <titlu> Mefistofel Mă miră doar că nu vă preamăreşte Nici un poet. şi totuşi un ochi. 2. străine lumii. N-aţi fost nicicînd de cineva zărite. Născute-n noapte. . de nimenea ştiute. Şi unde-n fiecare zi. Cum fu aceasta cu putinţă? Un pictor nu v-a luat vreodată ca model? Să-ncerce dalta să vă-ntruchipeze în fiinţă Pe voi. alaltăieri. Si parcele chiar. Juno. vă ajunj. eu le-am zărit mai ieri. <titlu> Phorkiadele Ascunse-n noapte şi-n singurătate Nu ne-am visat vreodat' întruchipate. ale Haosului. un dinte. <titlu> Phorkiadele Mai bine ai tăcea. Aproape nouă înşine necunoscute?! <Note> 1. inteligent. căci voi. zeiţa frumuseţii în mitologia latină. şi-ale voastre Surori. nopţii înrudite. pentru aceasta.Pagina 379 M-am închinat şi-n faţa altor vrednici zei. Dar n-am văzut fiinţe-asemeni vouă niciodat'. <titlu> Mefistofel Nici nu puteaţi. </Note> Pagina 380 <titlu> Mefistofel Aceasta n-are totdeauna-nsemnătate! Poţi altora să dărui însuşiri şi calitate. Voi sunteţi trei. să nu ne dai dorinţe! La ce ne-ar folosi. Şi-acuma tac şi tare sunt vrăjit şi încîntat. să sălăşluiţi Prin locuri. zeiţă în mitologia latină (Hera în cea greacă) soţia lui Jupiter. unde arta. Venus. iar nu pe Junol. <titlu> Phorkiadele Un spirit pare-a fi. la pas cu clipele grăbite Un bloc de piatră ca erou porneşte-n viaţă. Ar trebui. Venus2 şi-altele la fel.

vai! Mă crede lumea un hermafroci <titlu> Phorkiadele Treimea nouă a surorilor. <titlu> Mefistofel E-o mare cinste. <titlu> Sirene (întinse pe tancuri. Al Haosului fiu iubit şi prea iubit. cît de frumoasă e! Doi ochi. noi Phorkiadele! <titlu> Mefistofel Va trebui spre alte locuri să-mi fac vad. Iar ochiul celei de-a treia-al meu să fie.Ar merge. desăvîrşită faţă? <titlu> Una Închide tu un ochi. doi dinţi avem. în două s-adunăm fiinţa celor trei. Să sperii dracii-n fund de iad! (Pleacă. <titlu> Mefistofel Ruşine. în profil) Iată-mă că m-am ivit. şi-apoi îngăduieşte Să ţi se vadă dintele unic din faţă. dar fără ochi şi dinte.) <titlu> Golf stîncos la Marea Egee Luna stăruie în Zenit. ca-n mitologie. cu fluiere. astfel. Fie-aşa! <titlu> Phorkiadele Să fie! <titlu> Mefistofel (ca Phorkias. Pagina 381 <titlu> Phorkiadele Noi ale Haosului fiice suntem ne-ndoios. Atuncea din profil vei reuşi . <titlu> Mefistofel Aţi scos din joc ce e mai bun! Cum să obţii. cîntînd) . Pentru un timp. poate. <titlu> Una Crezi că se poate? <titlu> Celelalte două S-o încercăm. Fratern asemeni să ne fii.

în nopţi de groază. <titlu> Nereide şi tritoni Să ne ducem mai departe! De-o călătorie foarte Scurtă. Fraţi. Plutitori fără durere.) . Luminează-nvălmăşeala Ce din valuri se arată. Pagina 382 <titlu> Nereide1 şi tritoni2 Sunet daţi. Noi am da.Dacă-n vremi. Am fugit de grea furtună Spre un prund mai liniştit. De-am afla sub largul zării Că mai mult ca peştii sunteţi. strălucitoare. Lună tu. e nevoie astăzi. nestemate. <titlu> Sirene Ştim prea bine cum le place Peştilor în apa mării. să se audă. şi prin val — aleargă. Un norod din adîncime Strigă. Fn-ne. Cu tesalicul descînt Vrăjitoare coborîră Discul tău pîn'la pămînt. Cu brăţări şi cingătoare! Toate sunt un rod al vostru. Ca să facem o dovadă Că mai mult ca peştii suntem. Iată ne-am împodobit Cu coroane. Să străbată marea largă. Cîntecul suav ne-adună. Tu acuma din înalturi Cată-n unda tremurată. îndurătoare. Căci comorile-necate Ni le-aţi fost adus pe toate Voi. surori. ce voi aţi cere. acum degrabă! (Se depărtează. sirene-vrăjitoare.

nimfe ale mării. localitate ce adăpostea cultul şi misterele cabirilor. El ştie însă viitorul. Să stăruie noaptea aproape. de origine feniciană.<Note> l. Rămîi deasupră-ne. Şi înăcrit. zeităţi bune. Tritoni. zeu marin. Şi ziua să nu ne alunge. poate că nu m-ar costa Numai decît fiola. <titlu> Thales (pe ţărm către Homunculus) Te-aş duce bucuros pe la Nereu anume. care ocroteau navigaţia şi al căror cult s-a răspîndit îndeosebi în timpul elenismului. Dar e-ncăpăţînat bătrînul. fiinţe mitologice marine. Dar înşişi nu ştiu ce sunt. De-aceea-atîţia temenele-i fac Şi cinste-i dau în slujba sa. lună. Se crede că însuşi Alexandru cel Mare a fost un . 2. delfini. Ce spera a face în ţara Cabirilor2? Sunt zei cu totul aparte Care mereu se-nnoiesc pe pămînt. departe.rîmul. De peştera-i nu suntem prea departe. Samotrace. flacăra! <Note> l. sticla. Nereidele. Şi-apoi făcu şi bine cîteodat'. </Note> Pagina 383 <titlu> Sirene Plecară-ntr-o clipă De-a drept spre Samotrace1 Cu vîntul prielnic. fiicele foarte frumoase ale lui Nereus. <titlu> Homunculus Să facem încercare. Ursuzului nu-i este nimenea pe plac Din neamul omenesc pe tot tă. să fugi în lume. 2. pe jumătate oameni. Cabiri. pe jumătate.

Priveşte flacăra aceasta. sfîrşituri de viaţă: A Troiei zi de judecata. îndrăzneţ. în timpul lui Goethe s-a iscat o mare dispută între filozofii germani cu privire la semnificaţia numărul cabirilor. A Circei2 cursă. nici un sfat.adept al acestui cult. Jos grinzi arzînd. Cînd farmecul femeii încă nu-l cuprinse. Cuvîntul meu lui Paris joc i se păru. năvală de roşaţă. Eşti înţeleptul mării. Ilios. De sfatul tău în totul ea ar asculta. Cînd însă fapta lor vedeam. Şi lui Ulise nu i-am prevestit în taină. înţepenit în chin. Sunt oamenii alcătuiri. <titlu> Thales Şi totuşi noi avem încredere în tine. acolo. <titlu> Nereus Nu are preţ la oameni sfatul. Dar osîndiţi în veci asemeni loru-şi să rămîie. El îşi urmă îndemnul. Pe Paris părinteşte eu l-am prevenit. <Note> l. a ciclopilor grea spaimă. Norodul însă stăruie a fi încăpăţânat. pare om. Pe ţărmul grec sta el. cunoscutele vedenii. Ilios1 căzu Cadavru uriaş. Cînd i-am vestit vedenia ce mă învinse: În aer fum-vîrtej. mi se părea Că n-aş fi dat nicicînd vreun sfat. ce zei ar vrea să fie. </Note> Pagina 384 <titlu> Nereus Aude oare glasuri omeneşti urechea mea? Mînie-adîncă îmi cuprinde inima. Ce au rămas o groază prin milenii. Atîtea fapte singure s-au judecat. . alt nume dat Troiei. nu ne alunga. De-a lungul anilor m-am odihnit zeieşte. Vorba cuminte moare în urechea tare. dar am căutat Celor mai buni un bine sa le fac. Prînz negru pentru vulturii din Pind'.

Doridele. alt nume al Aphroditei. Unite gingaş apei. vrăjitoarea în mrejele căreia a căzut Odiseu în cursul rătăcirilor Sale. prea frumoasa. Doridele1 şi graţiile mării. zeu al mării în mitologia greaca. fiicele lui Nereus şi Doris. S-aruncă-n valuri cînd le-adun. şi nici ţinuturile voastre Nu poart-alcătuiri atîta de măiastre. În carul-scoică. 5. S-arată Galateea3. Căci pentru astăzi fiicele mi le-am chemat. <Note> l. în satul Kuklia. Căci nu-i puţin. Moştenitoarea numiră şi suavă În templu arc-acolo. ruini ale anticului se mai găsesc lîngă rîul Bokaros. </Note> Pagina 385 Şi şovăirea sa. Paphos. ce purtase pe Venera. Va copleşi nemulţumirile de pîn-aci. vor sălta Că însăşi spuma pare-a le-nălţa. Kypris. port în insula Cipru. Neptun. Care de cînd zeiţa Kypris4 de la noi se duse. Dar bunătatea va mai face o-ncercare. Grăuntele de mulţumire. a prietenilor uşurinţă? Şi cîte altele! I-am fost spre folosinţă? Mult legănat fusese. </Note> . ce-i primi. 2. Un val pe ţărmul prietenos l-a dus.2. nimfe marine. De pe-un balaur hăt pe calul lui Neptun2. Fiica cea mai frumoasă a lui Nereus. legănată. nici lucru mic. Circe. 3. ce te-am ruga: Acest băiat fiinţă-ar vrea să ia! <titlu> Nereus Umoarea cea mai rară nu-mi stricaţi. Olimpiii nu. largul zării. <titlu> Thales Pe-un înţelept îl doare-asemenea purtare. În Paphos5 însăşi ca zeiţă-i venerată. 4. şi pe ape slavă. O bucurie-aştept din. pînă ce tîrziu nespus.

mult luminosule băiat. Iar de răspunde. Proteu. îţi va spune. Minuni să nu ne scape. V-aducă numai bine. Plecaţi şi întrebaţi-l pe Proteul Cum poţi să iei fiinţă.) <titlu> Sirene (sus pe stînci) Departe ce se vede Tăindu-şi drum prin valuri? E ca şi cum vîntrele S-ar încerca spre maluri Ce albe vin din zare Femeile de mare! Veniţi în jos la ape. El se ferea însă de iscoditori. vreo minune. de-l întîlneşti. prefăcîndu-te mereu. </Note> Pagina 387 . (Se depărtează către mare. Pe ţesturi uriaşe Alcătuiri senine: Sunt zei! Inimi tresalte! Cîntaţi cîntări înalte! <titlu> Sirene Mici de statură. un zeu marin în mitologia greacă înzestrat darul profeţiei. Ca să te-ncurce. Nereide şi tritoni Ce-n mîni acum aducem. Proteus. luînd ni c altă înfăţişare.) Pe-asemeni drum nimic n-am dobîndit. <Note> l. dispare ca topit. Tari peste măsură. Cum însă ai nevoie de-un atare sfat.Pagina 386 Plecaţi! în ceas de bucurie părintească Dojana-n gură nu se mai ivească. (Se depărtează amîndoi. Hai s-o-ncercăm.

<titlu> Nereide şi tritoni Trei zei luarăm. se sparg. <titlu> Sirene Un zeu cu altul E-adesea nedrept. <titlu> Sirene Mereu după ei ne ţinem. dar încă Neîmpliniţi cu toţii. . <titlu> Sirene Unde rămaseră trei? <titlu> Nereide şi tritoni Necunoscuţi prin timp Sunt poate în Olimp. Pe călători îi ocrotesc Cabirii în larg. Al patrulea îl aştept. Că-i cel mai deştept. catarge. Pagina 388 Al optulea desigur Acolo e cu soţii. V-aşteaptă prăpădul. Neptun e prietenos. În soare sau în lună.1 <titlu> Sirene Dac-ar trona oriunde. Puternici sunt. Ei sunt înfometaţii Unor eterne ţinte. <titlu> Nereide şi tritoni Sunt şapte-acei zei. Cînd vase. Aceşti fără-de-seamăn Tind veşnic înainte. <titlu> Nereide şi tritoni Cabirii vi-i aducem Pe-un drum nefurtunos.Zei ce salvează Pierduţii pe apă. Pe unde ei domină. Spunea că-i întîiul. Dacă-i cinstiţi la fel.

al „foamei şi dorinţei". </Note> Pagina 389 De lut şi de urcioare.1 De ele înţelepţii Îşi sparg azi capul tare. Voi însă pe Cabiri! (Nereide şi tritoni trec prin faţă. ascuns) Găsesc ce văd cu totul admirabil. Cu cît e mai ciudat.) Vă preamărim nespus Argonauţii lîna De aur au adus. pare a vorbi cînd de aproape. . Filozoful idealist Schelling interpreta figurile cabirilor ca simbol al „dorului arzător". cînd de departe) Aici şi pretutindeni. Vă preamărim nespus! Argonauţii lîna De aur au adus. cu-atît mai respectabil.) <titlu> Homunculus Au zeii-nfăţişare <Note> l. <titlu> Thales Dar unde eşti. <titlu> Proteus (de undeva. Voi însă pe cabiri! (Se repetă ca un cîntec de pretutindeni.Noi de-nchinare facem Supuse o cunună. <titlu> Nereide şi tritoni Călăuzind serbarea Ne slăveşte marea. <titlu> Thales Să nu vorbeşti de zei-urcioare cu dispreţ. Proteu? <titlu> Proteus (ventriloc. <titlu> Sirene Au slavă mai puţină Eroii din vechime. Căci banului rugina-i dă un preţ.

) <titlu> Proteus (mirat) Pitic ce dă lumină încă n-am văzut! <titlu> Thales . <titlu> Thales (încet lui Homunculus) E pe-aproape. nevoie mare. iată a ta plăcere. <titlu> Proteus (ca şi cum ar fi departe) Rămâi cu bine. O mică osteneală însă ţi se-cere. ce noi ascundem.<titlu> Thales Străvechea glumă eu ţi-o iert. Atras se simte de văpaie. să nu mă porţi de nas. Ştiu că vorbeşti din falsul loc. oriunde-ar sta ascuns. Atîrnă-acum de-a noastră vrere Să vezi ce ai dori. Va trebui mai omeneşte. cu foci Ca peştele e curios. Dar. pe picioare. </Note> Pagina 390 Oricum. Dar prietene. poţi să priveşti mai de aproape. Luminează tu. ce fiinţă? <titlu> Thales (acoperind pe Homunculus) Plăcere dacă ai. Fenicienii îi întruchipau pe cabiri şi sub formă de urcioare. <Note> l. tot hîtru ai rămas . <titlu> Proteus (sub forma unei uriaşe broaşte ţestoase) Cine luminează-atît de dulce. <titlu> Homunculus Voi lumina acum după dorinţă. nu prea tare. ca să nu sparg sticla. (L-a descoperit pe Homunculus. <titlu> Proteus (luînd formă nobilă) Trucuri de filozof tot mai deprinzi! <titlu> Thales Forma să-ţi schimbi. să te-arăţi.

Şi-acolo vezi făpturile de ape Venind în şir tot mai aproape.Un sfat îi trebuie. De însuşiri spirituale nu-i lipsit. cum mi se pare. Încă n-ar trebui să fii. Pagina 392 <titlu> Thales Toţi laolalt'! <titlu> Homunculus Pas întreit de duhuri. Înghiţi întîi ce e mai mic. iubite băieţaş. S-ar vrea numaidecît mai întrupat. Şi creşti apoi. cum te tine. iese bine.. <titlu> Homunculus Adie-aici un aer moale. <titlu> Thales (încet) Şi altfel e-n critică stare: Hermafrodit. Doar sticla-i dă acum o greutate. <titlu> Proteus Te cred. devine totul mai plăcut. El a venit pe lume. dar eşti. De socotit nu-s multe. <titlu> Proteus Va izbuti atunci cu-atît mai lesne. Oricum ar face-o. cum mi-e cunoscut. Să mergem şi noi. Înaintînd. . în-larg Pe-această limbă de pămînt. Pagina 391 În chip ciudat şi doar pe jumătate. minunat. s-o încerci În larga mare. Începi aci cu lucruri de nimic. <titlu> Proteus Adevărat fiu de fecioară-mi eşti. ca rînd pe rînd Să te formezi spre-nfăptuiri mai 'nalte. Miresme dulci aicea sunt. ar vrea să ia fiinţă. Mă bucur ea verdeaţa-o simt încalţe.. blînd.

între-adînc şi-nalt. Se vede Soarele. Plutim acuma lin. Telchini. voi. artişti. De-acolo i se-nalţă un etern pean1. O rază e de-ajuns şi insula e clară. Ce s-a luptat cu groaza. sărbătoreşte şi uşor. <Note> l. <titlu> Cor Noi făurirăm lui Neptun tridentul. 3. din lumea spumii! <titlu> Telchini Zeiţă tu. 2 . Cutreierînd ţinuturi pînă-n asfinţit tîrziu Cu ochi de raze ne priveşte. locuitori străvechi ai insulei Rhodos. celor închinaţi Lui Helios3. foarl. Şi cînd de sus trăsneşte în zig-zag. Helios. Şi munţi. mînuind tridentul lui Neptun. cai de mare. zeul soarelui în mitologia greacă. în crîngul tău. el însuşi. de-ar fi s-apară. Vedenii. Iar negură. ca gigant. E înghiţit de hăul rotitor. Când stridentul. Val după val ţîşneşte jos. . Asculţi cum fratele ţi-e ridicat în slavă. Ca tînăr. în larg. cari zeitatea O-ntruchiparăm omeneşte-n toată demnitatea. splendorii. Cu care valul domoleşte. în ceasul lunii Un salut din parte-ne. oraşe.Telchinii1 din Rhodos pe hipocampi2 şi pe balauri de mare. înfocat şi viu. Întîii noi am fost. <titlu> Sirene Vouă. Dar astăzi sceptrul el ne-a-mprumutat. în zenitu-i stînd. </Note> Pagina 393 Ţi-apleci urechea băştinaşilor din Rhodos. suavă. iscusiţi lucrători manuali. unde pătrunde. Hipocampi. măreţ şi blînd. ţărm şi unde Sunt zeului pe plac. Neptun răspunde înălţimilor. Cînd tunătorul desfăşoară pe deasupra norii.

imn de preamărire. şi mai mult prin calde decît reci. Vei fiinţa mişcîndu-te după eterne norme. Vezi. mai înalt. În voie. </Note> Pagina 394 Şi gata fii de-o proaspătă lucrare. Pean. eu Proteu Delfin.1 (Homunculus încalecă pe Proteus-Delfin. <Note> 1.) Încă puţin Şi-i izbuti-n ispravă. . pentru Soarele prea sfînt şi viu întruchiparea moartă glumă e şi rod pustiu. oricum ar fi. Nu năzui spre-un ordin.) <titlu> Proteus Spiritual mă însoţeşte-n largul umed. Cu Oceanul te cunun. Şi vreme o să ai cît vrei Pînă la om să-ţi pui temei. Unde trăieşte-n lung şi-n lat. Căci dacă om ai devenit vreodat' Cu tine s-a sfîrşit pe veci. însă. E totdeauna numai caznă. <titlu> Thales Dorinţei lui tu dă-i urmare.<titlu> Proteus Lasă-i să cînte. şi să se mîndrească. Geneza iarăşi de la cap s-o iei. vieţii i s-ar potrivi Mai bine valul. Pe spate eu te iau acum. Iată veşnicile ape. de minune. fapta pămînteanului. Prin mii şi alte mii de forme. Vezi. Micuţule. (Se transformă. Semeţii-aceştia pînă unde vor să salte? Statuile zeieşti stăteau înalte — Dar le distruse un cutremur de pămînt Şi-acuma iar topite sunt. De-au izbutit să toarne-n bronz o slavă. un gen poetic. Te-oi duce-n« ele. la vechii greci. Ei cred că-i nu ştiu ce ispravă.

totuşi. Paphos şi-a trimis încoace <Note> l. vrei să spui. <titlu> Proteus (către Thales) Ca unul. Căci printre cete palide de duhuri De multe veacuri te tot văd. ai iubirii. Ce-ndeobşte cade bine. ce-n cutreier Fiica1 mi-o-nsoţesc pe mare. pe viţei şi berbeci) În Cipru prin caverne . Dau din aripi de lumină. <titlu> Psili şi Marsi2 (pe tauri de mare. <titlu> Sirene (pe stînci) E-un inel în jurul lunii? Nouraşi? Fac cerc lăstunii? Porumbei sunt.<titlu> Thales Găsesc că-nseamnă. Goethe pune pe Thales să rostească ideea evoluţiei logice în natură. Ea pe scoică. Noi avem altă părere. de teapa ta! Asemeni umbre se mai ţin un timp şi în prăpăd. </Note> Stol de păsări. Şi deplină Sărbătoarea noastră este — Voluptatea ni-i senină. Porumbei sunt. Că în cuibul cald şi paşnic Ceva sacru viu se ţine. <titlu> Nereus (apropiindu-se de Thales) Unui călător în noapte Curtea lunii — arătare De văzduh înalt îi pare. ceva! Să fii un om întreg la vremea ta. şi oricum. <titlu> Thales Mie-mi place să-mi închipui. ei în zare. Adevărul spus se cere.

Neatinse de cutremur. De crucea ce-şi răzbună. Voi. pentru păstrarea apei. De leu — într-aripatul. de vreme lungă. luptau împotriva vîntului de sud.De mare ne-necate. vrăjitori de şerpi. </Note> Pagina 396 De nimeni n-avem teamă. De nimeni n-avem teamă. 2. De tronuri mari. Dar cu nuri. Călăuzim în noapte. de lună. Împletindu-vă pe ape În lung şir. Doar cu zeii s-o asameni. Pe apele profunde. voinice nereide. Chipul mumei1. Haideţi numai mai aproape. De cei ce se alungă. Aluzia se referă la Galateea. şerpuitoare. după Herodot. Şi aduceţi. care. În vînt de-eternitate. Un car ca o părere. Ca în străbune zile. trufaşe. ispititoare. Păzim cu grijă scoica. voi doride. De cei ce ard oraşe. pe aceea Care este Galateea: Demnă de eternitate. <titlu> Sirene Cu zăbavă şi uşoare. De vulturi nu. Domniţa ne-o aducem Pe mări. <Note> 1. Psili şi Marsi. Pe fiica cea mai dulce. Cu paşnică plăcere. . Prin împletiri de unde. Făcînd carului ocoale.

. Fidelitate veşnică dorim.) Sunt băieţi. care legănînd vă poartă. Cînd înclinarea amăgirea şi-a curmat. Dar trebuie-n tristeţe să ne despărţim. Din vîrtejul apelor. Ca bărbăţie să se-arate-o dat' juneţea! Dar eu să dau nu aş putea. dulci băieţi. cu-ndurare! <titlu> Nereus Dobînda-i dublă. plăceri să ai. .ce-i mîntuirăm. Tinereţea-mbrăţişării Vrem să ţin-eternitate. Nu-ngăduie nici dragostei durată. <titlu> Doride (Trecînd pe lîngă Nereus. preţioasă minunat: Milă s-arăţi.Ca femeile de oameni. Căci valul. Tinereţea cînd s-adună. </Note> Pagina 397 Să ne mulţumeasc-acuma Cu aprins sărutul lor! Vezi-i. Ei. Galateea semăna aidoma cu Doris. (Către Nereus. totodat'! <titlu> Doride Dacă lauzi purtarea noastră Şi plăceri mult meritate. Şi-ncălziţi dogoritor. <titlu> Doridele Voi. toate plutind pe delfini) Dă-ne tu lumină lună. Tatălui la rînd pe toţi Ne-arătăm iubiţii soţi. ne sunteţi dragi. Ce singur Zeus poate da. Voi frumuşel să-i puneţi pe uscat. ce-au fost întinşi pe iarbă. <titlu> Nereus Îngădui să vă bucure frumseţea. tată. <Note> l.

slavă! Şi cum mă bucur! Bucurat.. Mai mare bine nicidecum. ce-ar fi? Ce-ar fi toţi munţii. departe. ce-aici strigînd rămase? De m-ar lua cu ei. Fluvii de nu le-ai cîrmui încolo şi încoace — Desăvîrşindu-le. văile şi lumea? Tu eşti acel ce viaţa proaspătă-ntreţii! <titlu> Echo (cor al tuturor cercurilor) Tu eşti acel ce viaţa proaspătă-ntreţii! <titlu> Nereus Ei se întorc şovăitori la locul lor. vă spunem. Noi junii n-am dori.) Pagina 398 <titlu> Nereus Tu eşti. Tu. tot mai departe. ar fi mai bine. O singură privire însă-i bucurie.. în avîntul Rotirei veşnice. Oeean. Toate din apă s-au făcut şi se ivesc. ce s-ar alege-atunci. Pe toate apa le hrăneşte bine. Privire de privire se desparte. slavă. Rîuri bogate dacă n-ai încuviinţa sub zare. o. Şi ce le pasă De inima. Menită pentr-un an întreg să fie. Pagina 399 . puterea ta e veşnică şi mare.Dar zeii spun că nu-i îngăduit. (Galateea s-apropie pe carul-scoică. <titlu> Thales Din nou acuma. draga mea? <titlu> Galateea Ce fericire. <titlu> Tinerii De ne-ngrijiţi şi mai departe Numai aşa ca pîn-acum. tată ! Delfini opriţi! Priveliştea mă ţine! <titlu> Nereus Au şi trecut. cum înfloresc Pătruns de adevăr şi de frumseţe. Nori dacă n-ai trimite după zilele senine.

lumină dă pe ape. acel tron Tot îl mai văd lucind. în noapte — Pe ape e totul în foc.În cercuri largi. <titlu> Proteus Numai aci luceşte. şi pe maluri. Lumina ta mai tare În largul suprafeţei. în şiruri prelungite. Domnească deci Eros ce totul începe! . dau prin valuri. la piciorul Galateei. neîmplinitul. Se depărtează ceata spre vechime. Şi trupuri se văd în văpaie. Văpăi se revarsă în valuri! O. <titlu> Nereus Ce neştiută nouă taină printre cete Vrea ochilor să ni se reveleze? în jurul scoicii. Cari unul de altul se sparg. <titlu> Thales Homunculus e. în lucire? Astfel luminează pe unde şi-n fire. de Proteu ispititul. Sub semnele dorului său. Ce pîlpîiri de flacără molatică începe? De-un. În umedul vieţii. de tronul frumuseţii. puls al dragostei vrea parcă să vibreze. <titlu> Homunculus Frumos e dat să fie Orice aş lumina În umeda stihie. Mereu apropiat Si-adevărat. Stea strălucind Prin marea mulţime. De scoică. minune de jar. risipitul! Pagina 400 <titlu> Sirene Ce flăcări. s-a sparge... Detunet presimt peste apele large. Luceşte şi-i aproape. Dar scoica Galateei. Ce-i drag. Oricît ar fi departe.

Pe spatele-nspumat în porturi părinteşti. 3. crescând <Note> l.Slavă mării! Slavă zării! Ce-s cuprinse-n focul mare. rege legendar al Spartei. De pe colina Athenei-Pallas când sa-ntors. Slavă tainicei caverne! Fiţi sărbătorite. tu înalt palat. unde puseserăm picior. soţul Elenei şi personaj important din Iliada lui Homer. Panthalis. Beţi încă de talazul vajnic legănat. Clytemnestra. Primeşte-mă cu bine. <titlu> Elena Mult admirată şi bârfită îndestul Viu de pe ţărmul. Prin graţia lui Poseidon2 şi-a vântului. soţul Ledei. sora Elenei şi soţia lui Agamemnon. zeu al mării în mitologia greacă. 2. Slavă apei în văpaie. conducătoarea corului. Poseidon. 4. Menelas (Menelaos). Şi când aici cu Clytemnestra4-alături. Cîteşipatru elemente! Pagina 401 ACTUL III În faţa palatului lui Menelasl la Sparta Elena se iveşte împreună cu Corul prizonierelor troiane. Ce ne-a adus din phrigianele câmpii. Acolo jos se bucură Menelas-crai De-ntoarcere. Pe care tata Tyndareu3 şi la clădit. voi prezente. Slavă aventurii rare! <titlu> Toţi şi toate Slavă adierilor eterne. rege în Lacedemon. </Note> . Tyndareu. cu toţi războinicii viteji. Cu Castor şi cu Pollux mă jucam. personaj din Iliada.

Cum sfîntă-i datoria. minunat. nu pot ghici. . pe care bucuros Numai acela nu-l ascultă-a cărui Legendă spornică s-a prefăcut în basm. Nu ştiu. Deschideţi-vă iar. <titlu> Elena Cu soţul meu pe o corabie venii. Se întîmplară multe. ele-nsoţitoarele Pagina 403 Suspecte-ale frumseţii. Prizonieră dacă sunt. Sub chip de mire. Dar îşi apleacă şi cel mai dîrz bărbat Simţirea în faţa frumseţii De care e cutropit. Fidelă regelui. Să rămîie-n urma mea Ursita şi năpastele. mai presus de orice. Căci faima şi ursita. spre-a cerceta. ce m-au pîndit. grecii-l îndurară îndelung? Sunt Cucerită. Cu care mîndru pe căi va umbla. femeie minunată. doar de zei Mi-s hotărîte.Pagina 402 În jurul caselor din Sparta. templul cyteran. Aripi de-aramă ale porţii. vă salut! Voi deschizîndu-vă. Eroul îşi are numele. numai. Şi-acolo mă cuprinse hoţul phrigian. luminos. De cînd ăst prag îl păţăsii. Ce gînduri el nutreşte-ascuns. <titlu> Corul O. Despre toate zvon Mai umblă bucuros. . precum unei soţii I se cuvine. Şi înainte mă trimise în oraş. cîndva s-a întîmplat Să mi se-arate-aici Menelas. ţi s-a menit Slava frumseţii. el ce mîndru m-a ales. Viu ca soţie oare? Ca regină viu? Sau poate ca o jertfă pentru-amarul mult Ce craiul. porunca să îndeplinesc. nu dispreţui Cinstea de-a avea supremul bun! Căci ţie. cari şi-n prag aci Îmi stau alături sumbre ca primejdia.

ce-o lăsai Acolo cu îngrijitoarea vîrstnică. Pîn' ce vei fi sosit pe mîndrul largul şes. în casa lui. numele antic al statului Spartan.* Tu mai departe urci pe ţărmul sfîntului Eurotas. cu pietrele scumpe. tot mai în sus. de munţi severi. Şi în domneasca mare casă vei intra. Călăuzindu. . cu perle. el vorbi parcq mişcat de-un zeu: „Aici coboară. Degrabă s-ar pregăti înarmîndu-se. Puterea slugii e de-a nu schimba nimic. Cînd se întoarce. împrejmuit. saluta Limanul. numai. ochi şi piept desfătează-ţi. </Note> Pagina 404 <titlu> Elena Apoi din gura lui se auzi şi alt Domnesc cuvînt: „Iar după ce ai cercetat. rînd pe rîiid. Aceea să-ţi arate multele comori Pe care tatăl tău în urmă le-a lăsat. Lacedemon. I-oi cerceta pe malul mării-nşiruiţi. Parcă năpastă. Cînd însă prora. cum sta În faţa mea. mai sus. Vei iscodi servitorimea. rodnicul. ostaşii mei.Căci încă-n navă soţul meu privea doar rar La mine şi nu-mi spuse un cuvînt senin. Dar intră numai. tot cum le-a lăsat. Prin pace şi război eu însumi le-am sporii. Unde Lacedemonl dezţeleni ogor Fertil.ţi roibii-n rouă cîmpului. înalţi. Colan şi coroană Ce bine îţi vin! Şi ele se cred ceva. Mă bucur la luptă frumseţea s-o văd Cu aur. plănuia. căci Un privilegiu e al domnului de a Găsi toate la locul lor." <titlu> Corul Privind acum comorile Mereu sporite. <Note> l. provoacă-le. Găsi-le-vei în vechea rînduială.

răul. Ce omeneşte mi se pare bun sau rău. nimica nu-mi numise el Pentru tăiere-n cinstea celor din Olimp. noi nu-l credem. Care-mplinesc ce este după gîndul lor. Ce prinde Flacăra." Astfel vorbi la-despărţire. Căldări de-asemeni. dar nimic Din tot ce-i viu. Troia'a ars. Şi-acum îmi stă în faţă. cupe fie la-ndemîn'. Însoţindu-te. Chiar prevestit. Noi muritorii. noi aceasta îndurăm. tu nu vei iscodi. cu bucurie slujindu-te. Şi ce-i rnai frumos pe pămînt. Nu vedem oare soarele. vin omului Pe neaşteptate. zădărnicit Fiind de un vrăjmaş. însă nu-mi fac griji. iarăşi nu ştiu cum. mergi înainte. Sărbătorească sacră faptă-ndeplinind. Apă curată fie de la sfînt izvor În marile urcioare. Jalnică moarte: Dar nu suntem aici. De-atîtea ori a avîntat cel ce jertfea Peste o ceafă de-animal o bardă grea Şi să lovească n-a putut. Cutezătoare ! Binele. lemn uscat. Dă de gîndit aceasta. . tu ţine-l pregătit. Crăiasă. noi fericiţii? Pagina 405 <titlu> Elena Fie oricum. şi vase cîte crezi Că jertfitorului de trebuinţă-i sunt. Să nu lipsească nici cuţitul ascuţit. Şi totul fie după voia zeilor. Pe tine. Orice m-ar aştepta acum Cuvine-se să urc în casa regelui Care de mult dorită-n mine s-a pierdut. şi moarte văzurăm.Tripede tu să iei. Rămîie toate celelalte-n grija ta. <titlu> Corul Ce s-a-ntîmplat. de mîna unui zeu.

surioare. surori? Nu e regina ce la noi . în pas Cu atîta mai sigur. Noroc refăcînd. Aici o aduse. # Laudă aduceţi zeilor. În vechea. În timp ce zadarnic Închisul. (Pleacă. Peste ziduri privind S-amăreşte braţe-ntinzînd. Suferinţele toate. depărtata.Urc astăzi anevoie numai treptele Pe cari copilăreşte am sărit cândva. Care la vatra paternă. Şi întorcîndu-vă. de doruri luat. Din fericirea Elenei. bucurii. spre uşă îmi priviţi! Ce văd. Dar bucuroasă. cîntări. Împrospătîndu-se. Împărtăşiţi-vă Din fericirea stăpînei. cu nouă podoabă Casă paternă. # Dar pe ea. în Ilios Un zeu o cuprinse. să-şi amintească Zilele tinere. Se-ntoarce cu-ntîrziere. <titlu> Panthalis (conducătoarea corului) Lăsaţi acuma calea veselă. Pluteşte cel dezlegat Ca pe aripi peste asprimi. voi Trist închisele.) <titlu> Corul Aruncaţi. Din scrumul cetăţii căzute. După atîtea nespuse Pagina 406 Dureri. Cari îndrumă spre vetre.

ce te-a zguduit prin săli În casa ta în loc de bune întîmplări? Ce s-a-ntîmplat. Şi nimeni. Mînie-aleasă cu surprinderea luptînd. Far. Dar pîn-aicea în lumină m-alungaţi. repede la pas? Ce e. Stigice puteri. <titlu> Elena (care a lăsat aripile uşii deschise. trecătoare. de ajutor să-ţi fim! <Note> 1. nobilă femeie. puteri. Tăcerea coridoarelor mult m-a mirat. puteri din Hades. <titlu> Conducătoarea corului Descopere-ne. îmbrac vestirea în cuvînt: Cînd am păşit în spaţiul sever.Se-ntoarce tulburată. într-atît Că de pe pragul cunoscut şi mult dorit Precum un oaspe alungat mă depărtez. Dar ca să ştiţi. curat Să ne salute-al vetrei foc. oricare-aţi fi! La curăţire sacră mă gîndesc. în palat. 'nfăţişeri luînd Ca nori de jar din gura muntelui de foc. mişcată) Fiica lui Zeus n-are temere de rînd. n-o ating. Dezgust şi neplăcere văd pe fruntea ta. mai departe nu. nici îngrijitoarea n-apăru . solemn Gîndindu-mă la datorie. crăiasă. cu ochii voştri veţi'vedea. Dacă bătrîna noapte nu şi-a înghiţit Numaidecît alcătuirile-n adînc. Şi mîni de spaimă. </Note> Pagina 407 <titlu> Elena Cîte-am văzut. ce Anume s-a-ntîmplat. Mai poate zgudui şi piepturi de eroi. tu nu ne-ascunzi. Astfel cu spaimă astăzi stigicel puteri Intrarea-n casă mi-o-nsemnară. Urechea nu mi-a fost atinsă de sonor Cutreier şi de valvîrtejul aşteptat. Dar groaza. oricît ai vrea. ce din sînul vechii nopţi ieşind Din obîrşii se-nalţă. ca domnitori.

pe podea şezînd. multe văzui. tulbure privind. # Ah. încet. văzui. prietenul Frumseţii. nici un cuvînt rostit Nu va vădi vreodat' asemenea figuri. hîda urîţenie. La rămăşiţele de jar. Cum stăruiam. Alcătuire ce încurcă spirit. Jale-n război şi Troia în noapte Atunci cînd căzu. Cuprinsă nu de somn părea. bineţe dînd. în uşă. Ci iată c-o vedeţi! Ea vine-n plina zi! Aici suntem stăpîni şi craiul va veni. nemişcata tot mai sta. Lângă ziduri. Phoebus. # Zei auzii prin vajnicul vuiet. <titlu> Corul Multe văzui. ci ca de-un gînd. dăinuia încă Ilios. Făpturi le-ntunericu lui. Dar în zadar vorbesc. Dar cînd de vatră mă apropiai. Dar flacăra. ea ridică apoi un braţ Voind parcă din sală a mă alunga. Mi-aţine calea şi s-arată cît clipeşti În macra-i măreţie. Phorkias apare pe prag. cînd deodat' văd ridicîndu-se Împodobitul pat şi scrinul cu comori. le alungă înapoi. Uitării dînd vreo prevedere-a soţului. cuvînt poruncitor Rostind. La lucru o-ndemriai. . jarul. ochi. Pagina 408 Spaime-ncercai. ce mai ardeau. cu toate că bucle Tinere port pe la tîmple. Dar învăhtă. strigînd. Eu spatele-i întorc şi cu mînie-alerg Spre trepte. Femeie mare. Făptura însă. Prin pulberea luptei.Să-ntîmpine un pas străin. Şi glasul de-aramă al vrajbei Pe cîmp răsunînd. crezînd că poate-ngrijitoarea sta.

Cum ochiu-i nu a zării Umbre vreodat'. Cum vîntul furtunii bătea Cetatea în noapte. prin dogoare Şi fum. Pagina 409 Eşti poate că una Din Graiele1 ce-şi împrumută Singurul ochi. aceasta prea bine o ştiu. # Oare acestea eu le văzui. Aş putea s-o ating chiar Cu mîinile. îşi închipuie toate? N-aş putea spune nicicum Însă că ochii mei văd grozăvia Din faţă. singurul Dinte ce-l au? # Cutezi. Loc cuprinzînd tot mai larg. Zei în cumplită mînie. Sau poate că duhul. numai. # Care din fiicele Lui Phorkis eşti tu? Seminţiei acesteea Eu te aseamăn. Căci urîţenia el nu o vede. de spaimă Cuprins. Şi goană văzui. Lîngă frumseţea însăşi Sub ochii lui Phoebus Să te arăţi? Vino. stîrpitură. # Pe noi muritorii . temerea Dacă nu m-ar reţine.Trecea de la casă la casă. arată-te. prin flăcări şi pară. Făpturi păşind ca minuni Uriaşe prin sfară sinistră De foc sfîşiată.

Asemeni sunteţi răguşiţilor <Note> l. Şi-n goană fug. că Oriunde-n lume pe vreun drum s-ar întîlni. Adine sălăşluieşte-n ele ura. Frumseţea steagul ignoranţei fîlfîind. Graiele. alta denumire a Hadesului. ruşinea întristîndu-se. cari ca un nor Deasupra capetelor noastre îşi trimit În jos prelungul scîncet. <titlu> Phorkias Vechi e cuvîntul. prăsilă jună de război? . neruşinatelor.1 Şi-n prag îngrijitoarea s-o întîmpinaţi. 2. </Note> Pagina 410 Şi ţipătorilor cocori. Dacă-nainte vîrsta nu le-a domolit. ce-i menit Privirea călătorului s-atragă. Că zoi îi făcură. Fieştecare îşi întoarce spatele. vă întîlnesc Aici. dar rămîne-un adevăr: Ruşinea şi frumseţea niciodat' nu merg Pe-acelaşi drum şi mînă-n mînă pe pămînt. voi. Urlînd ca-n faţa lunii cînii adunaţi? Sau poate credeţi că nu ştiu din care neam Îmi sunteti. Cînd calea ne-aţii. şi de-al său Drumeţu-şi vede. Dar Se duc pe drumul lor cocorii. Orkus. ascultă tu numai. Ascultă dojana din gura Preafericiţilor mîndri. De urîţenii stîrnită În cei ce frumseţea iubesc Da. Dar cine sunteti că-ndrăzniţi lîngă palat Să vă purtaţi sălbatic ca menadele. un blestem. Pe voi. Pîn' ce-ntunericul lui Orkus2 le-a-nghiţi. Astfel fi-va şi cu noi.O jalnică soartă Ne face cumplit să-ndurăm Nespusa durere a ochilor. alt nume al Phorkiadelor.

Înalta doamnă mi l-a binemeritat Pentru-nţeleapta grijă. tu vei pleca. Atinge-un drept. la fel de vlagă-i stoici Văzîndu-vă grămadă. <Note> l. Şi-apoi. <titlu> Conducătoarea corului . iar nu pedeapsă. Precum să pedepsească ce-i de osîndit. Menadele. aceleaşi de la ceata lor. ce-a răsărit! Tu marfă cucerită. Nimicitoare de belşug. ce-a purtat De-a lungul anilor acestei case. Prea mulţumită sunt de cele ce-au făcut Cînd Troia-mpresurată sta şi cînd căzu. nu mai puţin. ce-l are-aici stăpîna doar. Aştept şi-aici. căci pe lîngă lebăda Frumseţii tale. ele numai gîşte sunt. e un drept. de vînzare-n tîrg! <titlu> Elena Cel ce în faţă mustră servitoarele. I se cuvine ei să laude binele. pe mine vîrstnica mă apără De ccata-aceasta. voi. parcă aş zări Lăcuste-acoperind verdeaţa cîmpului. la ele nu te mai rînji! De-ai îngrijit cu bine casa regelui Un timp în locul doamnei. Acum se-ntoarce însă ea. Azi Regina-şi ia-n primire vechiul loc: Cuprinde frînele slăbite. femei mînioase însoţeau pe Dionysos. Nu cine e. cînd jalnic rătăcind Pe mare-am îndurat vremelnice nevoi.Tu poftitoare de bărbaţi. De-aceea taci. e spre slava ta. Răsplată ca să ai. personaje mitologice. ce ispitind Războinici. cetăţeni. să domneşti. ci cum serveşte sluga-ntreb. </Note> Pagina 4l1 <titlu> Phorkias Îngrijitoarea s-o ameninţi. Mistuitoare de-osteneli străine. zeul beţiei. Ia-n stăpînire bogăţia şi pe noi Cu ea.

alături de frumos! <titlu> Phorkias Şi-alăturea de iscusinţă cît De proastă-i nepriceperea ! (Coretidele răspund. <titlu> Coretida II-a Din seminţia ta mulţi monştri s-au născut. în Hades. </Note> Pagina 412 <titlu> Coretida III-a Cei ce acolo stau. gura ţi-o închid. ieşind cîte una din cor. <titlu> Phorkias Dinţi de vampir lucesc cumplit în gura ta. <Note> l. pe care-n sete tu-l pofteşti. vara ta. <titlu> Coretida Vl-a Ţi-e pofta doar la stîrvuri. După Odiseea el era singurul om. noaptea-i muma mea. în legendele greceşti un monstru feminin care bărbaţi.) <titlu> Coretida I-a Erebus1 este tatăl. Tiresias. Scylla. orb. spaţiul cel mai de jos al Hadesului. Erebus. <titlu> Phorkias Vorbeşte-atuncea despre Scylla2. <titlu> Phorkias În Orkus du-te ! Da. în mitologia greacă un vizionar. acolo-i neamul tău! <Note> 1. <titlu> Conducătoarea corului De-aş spune cine eşti. însuţi eşti un stârv. din Teba. tu! <titlu> Coretida IV-a Doica lui Orion2 stră-stră-nepoată-ţi fu! <titlu> Phorkias De harpii3 tu nutrită-ai fost cu scârnăvii. <titlu> Phorkias Pe moş Tiresiasl du-l în ispită. îţi sunt prea tineri toţi. care.Ce lud urîtul e. <titlu> Coretida V-a Dar slăbiciunea tu cu ce ţi-o mai hrăneşti? <titlu> Phorkias Cu sînge nu. îşi mai păstrase .

3. numeşte-te pe tine-ntîi. Favoarea zeilor i-apare ca un vis. tu văzuşi atîţi îndrăgostiţi. tu însă. De-ai vrea. <titlu> Elena Fără mînie.. vrajba încercînd a vă curma! Că nu-i nimic mai stricăcios pentru slăpîni Decît o tăinuită ceartă printre slugi. aştepţi. ce mă-mpresoară. erou mitologic. 2. chipeş şi măreţ. Încă din zori Tescusl te-a răpit. îndrumîndu-mă Spre Orkus. <Note> l. </Note> Pagina 413 <titlu> Phorkias De-ai vrea. Favorizată dincolo de orişice Măsură. în mitologie. păsări cu chip de fete. Enigma se dezvăluie de-ndat'. cu tristeţă. În orice aventură gata a sări. Şi nu-i destul! Cu vinovată furie Aţi invocat nefericite groaznice Figuri. spune-mi un cuvânt! <titlu> Phorkias Celui ce-şi aminteşte fericiri şi ani. printre voi Evi umblu. O. Teseus. </Note> . care a înîrînt minotaurul din v. Ecoul aşteptat al dreptelor porunci Nu se întoarce-atunci ca faptă înapoi. Harpii. puternic vînător din timpurile originare.conştiinţa şi darul de vizionar. aprins. care a îost eliberată însă de fraţii ei. cea Mai vîrstnică.. Stăpînul stă înconjurat de un tumult. în pofida faptului că sunt în dulce patrie. care murdăresc totul. Printre aventurile lui se pomenea şi de încercarea de a o răpi pe tînăra Elena. Ca Ercule de tare.reta. Sunt amintiri — ce văd? Sau nebunie m-a cuprins? Si fost-am eu Acestea toate? Fi-voi eu în viitor Pustiitoarea groaznică-a cetăţilor? Se înfioară fetele. Şi încurcat el dojeneşte în zădar. Orion.

ţi. <Note> l. Robie lungă-lungă. o cretană liberă. şi-apoi Dorită şi peţită-ai fost de-atîţi eroi. să veghezi. <titlu> Phorkias Voinţa părintească te-a căsătorit Cu Menelas. chip al Pelidului părea. <titlu> Elena Dar tatăl meu şi grija ţării îi dădu. în Ilios Dedîndu-te plăcerilor de dragoste. îmi aduse-aci. o căprioară tînără. Într-o cetate undeva prin văi în Attica. <titlu> Phorkias Castor şi Pollux te-au eliberat. </Note> Pagina 415 <titlu> Elena Îngrijitoare-aici te puse. Cetatea-ncredinţîndu. viteazul mărilor numit. prietenul lui Achile. <titlu> Elena De vremea-aceea tu de ce îmi aminteşti Şi de năpastele ce au crescut din ea? <titlu> Phorkias E-un timp ce mie. <titlu> Elena Nu-mi aminti de bucurii! Că suferinţi . scumpele comori.Pagina 4l4 <titlu> Elena Închisă fui. oaspete frumos îţi apărea. A fost ucis în luptă de Hector. <titlu> Elena Dar înclinarea mea Patroklu1-n deosebi Mi-o cuceri. erou din Iliada. Patroelu. <titlu> Phorkias Pe care tu le-ai părăsit. Din căsnicie Ermiona se născu. <titlu> Phorkias Cînd pentru moştenirea Cretei se lupta Menelas.

Fiind văzută-n Ilios. (Cade în braţele semicorului. </Note> Pagina 415 <titlu> Corul Taci. Mai îngrozitor îmi e decît gîtlejul Cînelui cu trei capete. fiul regelui. Tu chiorîş-bîrfitoareo! Vai. m-am legat. cum izbucneşte Pînditoarea pornire A răutăţii. în sfîrşit. Din hăul urîtului? # Răul binefăcător părînd. taci. apariţie. Stăm şi cu teamă iscodim Cînd şi unde. <titlu> Phorkias Pe urmă se mai spune că din iad venind Achil2. Nici azi nu ştiu care din cele două sunt. Acolo Proteus a reţinut-o pe Elena. A fost un vis. a ajuns şi în Egipt. după ce a răpit-o pe Elena. dar şi-n Egipt.Amare cutropiră inimă şi piept. <titlu> Phorkias Se povesteşte însă că ai dublu chip. cum înseşi vorbele o spun. O străveche legendă povesteşte că. eroul cel mai de seamă în Iliada. un idol. Ne-ndăguit iubindu-te de mai demult.1 <titlu> Elena Nu încurca neînţelesul şi mai mult. Se spune că a fost ucis de săgeata lui Paris. cu care Paris a plecat apoi spre Troia. idol doar. ce iese din gura Cu singurul dinte. Achile. Paris. de aceea numit şi Pelidul. 2. cu-ardoare ţi se alipi şi el. 3. Fiere de lup aub lînă de oaie. Şi-acum un idol3 mie însămi îmi devin. Idol în sensul de imagine. făcînd după chipul ei un „idol". <titlu> Elena Eu.) <Note> l. de el. .

Ce porunceşti? Rosteşte-te ! <titlu> Elena Lăsaţi vrajba şi grăbiţi să facem neîntîrziat Pregătirile de jertfă. taci. <titlu> Phorkias N-a spus? Cumplit cuvînt! <titlu> Elena . ce-n vîrtejuri m-a cuprins. frumseţea eu totuşi o ştiu.# În loc de a da mîngîiere Precum uitarea o dă. De mă-njură că-s urît. cu sufletul ei. al acestei zile mari Tu. Pagina 4l7 <titlu> Elena Dacă ies din şovăirea. Ce-i mai rău tu stîrneşti în trecut Mai mult decît binele. Ochiul tău poruncă dă. (Elena îşi revine şi stă iarăşi în mijloc. bardă şi triped. De odihnă am nevoie. tu priveşti cu ochi suav.gurezi şi lumina speranţei Pentru ziua de mîne. vase. # Taci. <titlu> Phorkias Stînd aci în toată măreţia şi frumseţea ta. De stropit şi de-afumat. cu 'vorbă domoală.'nalte soare. regele n-a spus. Lucirea stingînd a clipei de faţă. Ea. luminata de soare. Ca regină. precum regele-a dorit. orice-ameninţare s-ar ivi. Să se mai ţină-ntre noi. Dar ce jertfim arată-ne ! <titlu> Elena Ce anume. făptura făpturilor. te-arată să domneşti lucind Cum se desfăşoară lumea. Gata-n nimic să dispară. Tu ne. <titlu> Phorkias Totu-i pregătit în casă. numai. căci mi-e osul obosit: Dar reginei i se cade bine a se stăpîni Şi cu bărbăţie. Ea. ce-acoperit încînţi.) <titlu> Phorkias Ieşi din nori tu.

Dar nimenea de-acest sfîrşit nu-i mîntuie. voi monştri dolofani. <titlu> Corul Ah. un loc Îi faceţi. nu Renunţă bucuros la soarele de-amiazi.) <titlu> Phorkias Voi umbre! Stane-ncremenite adăstaţi. (Elena şi corul stau uluite şi îngrozite. care execută în grabă poruncile rostite. nici unul. nouă! Vai! Sub bardă vei cădea! <titlu> Elena Groaznic e. şi nouă ce ni se va întîmpla? <titlu> Phorkias De nobilă Moarte moare ea. barda va luci pe margine. Înspăimîntate să vă despărţiţi de zi. siniştrilor. Sunteţi menite pierderii! La lucru deci! (Bate din palme: apar în uşă pitici travestiţi. dar voi în pod de grindă toate-n rînd Vă veţi zbate. eşti aleasă pentru jertfă! <titlu> Elena Eu? Pagina 418 <titlu> Phorkias Şi-acestea ! <titlu> Corul Vai! Vai. Urniţi-vă că multe-s de stricat aici. regino. ca şi sturzii spînzuraţi de păsărăr. dar presimţisem! <titlu> Phorkias Soarta n-o mai ocoleşli. Umpleţi urcioarele cu apă de spălat Va fi un negru sînge. La fel cu voi. . nici oamenii. cu coarne aurii. Altarului. şi la puţini le e pe plac. Şi toţi o ştiu.Ce te tângui? <titlu> Phorkias Tu. murdărie rea.) Pagina 4l9 Veniţi.

salvarea: Că neplăcut picioarele ni le simţim şovăind Noi. cum vom scăpa de ochiul Laţului. înţeleaptă sibilă. ţi-aş mulţumi. <titlu> Corul Venerată parcă. 'năbuşirea. Regina s-ar putea salva. care iubind. sunt de spus <titlu> Corul Răbdare-avem. tu. De-i cu putinţă vreo scăpare. Ca jertfa să îngenuncheze jos. Atîrnă doar de ea. Ca iarba ce-i tăiată fetele se sting. dar teamă nu. muma noastră. <titlu> Phorkias Răspunsul nu e greu. grabnică. Pagina 420 Isteţului adesea ce-i cu neputinţa Posibil i se-arată. Căci iată în răstimp trăim. Precum colanul cel mai prost? — Presimţim Noi sărmanele-ncercarea. Mai bucuros am dansa. atîtea. stră-stră-strămoaşă tu! Cuminte eşti şi binevoitoare pari. <titlu> Phorkias Aveţi ribdare s-ascultaţi în linişte Ce povestesc. ce-n jurul gîtului se strînge.Covorul mi-l întindeţi frumuşel în praf. Cu capul despărţit. <titlu> Conducătoarea corului Regina stă îngîndurată lîngă noi. <titlu> Phorkias . <titlu> Elena Fricoasele! Durere simt. Poveşti. Dar mie mi se pare că datoare sunt Cu tine să vorbesc. să ne spui. descreierate. dacă tu. <titlu> Corul Vestea să ne-o spui. regal. Ţine foarfecă închisă. Deşi. Mîntuire însă dacă ştii. şi-apoi Vesteşte-ne ziua. şi învălită alb Să fie-nmormîntată cuviincios şi demn. Vestea să ne-o spui. nu ne scapi. De-o hotărîre e nevoie.. zeiţă Rhea. nu te-am cunoscut. şi voi cu ea.

pentru ca prin papură Curgînd. Menelas. vreo douăzeci de ani<titlu> Elena E vreunul domn? Şi ceilalţi mulţi. ţară. Schimbat e însă totul. acolo sus s-a aşezat O prea vitează seminţie. Nu ştiu cît pentru-ntoarcere îi trebui. pătrunzînd Din nopţi cimericel. Dar care-i starea-aici în a lui Tyndareu Sublimă casă? Starea-n ţară care e? <titlu> Elena Ocara ţi-a intrat în fire într-atît Că fără a mustra tu gura nu-ţi deschizi? <titlu> Phorkias Au stat mulţi ani în părăsire văile Ce dincolo de Sparta suie către nord. <titlu> Elena Au izbutit să facă-acestea? De crezut? <titlu> Phorkias Avură timp destul. jefuind. Pagina 421 Limanuri. insule atinse-n trecere. sunt ei tîlhari? <titlu> Phorkias . oameni. Lungi zile bune va avea pe-acest pămînt. <titlu> Elena La ce asemenea zicale — mă întreb. dacă nu distrus. unde-n jos Eurotas cade. acelaşi loc. Asigurîndu-şi coperişele de ploi. nu supărări s-aţîţi. Dar cel ce pragul cu călcîi şi pas fugar Nelegiuit şi-l părăseşte într-o zi. s-adape. În faţa Troiei el stătu vreo zece ani. <titlu> Phorkias E fapt istoric. În spate-avînd munţii Taygetos.Acel ce-acasă stînd păzeşte nobile Comori şi drege zidul 'naltului sălaş. întorcîndu-se. Cu pradă rară întorcîndu-se din plin. Pe-un plai ascuns. plutea din golf în golf. Găsi-va. să hrănească albe lebede. cetate şi-a clădit. Căznind mereu ţinuturj. iar mustrare nicidecît. Voiai să povesteşti.

galerii lungind privirile. </Note> Pagina 422 La multe grele încercări. jur împrejur Clădiri atîtea-avînd. nordice. <titlu> Elena Şi cum arată? <titlu> Phorkias Mie-mi place. Balcoane. Cimerice. Iar înăuntru sunt curţi mari. Strîns încheiată. Aşa de-a dreptul una peste alta. <titlu> Corul Ce-s blazoanele? <Note> 1. ca oglinda netedă. pietre răsturnînd grăbiţi. Se văd coloane-acolo. dar se mulţumi Cu daruri libere şi nu ceru tribut. Pe ea nici gîndul nu se poate căţăra. cultivat. eu însă nu prea cred C-ar fi vreunul crud pe cît la Ilios S-au dovedit atîţi eroi de canibali. S-o Priviţi pe dinafară. dar unul este domn. Episodul este povestit în Iliada. Precum puţini sunt printre greci. fără ştirbituri în ea.l Mărinimier sale eu mă-ncredinţai. cîntul 22. cu toate că m-a pus <Note> l. arc peste arc. Ar fi putut Să ia prea bine totul. spre scopuri fel de fel.u-s hoţi. pot să spun. De-ocară n-ara să-l fac. Unii bîrfesc C-ar fi un neam barbar. stăpânul lor. Şi cum se-nalţă către cer cetatea lui. </Note> . Cetatea sa! Pe-aceea voi să mi-o vedeţi! Alt chip avînd decît greoaiele zidiri Ce le clădeau ciclopic grosolan Părinţii voştri. să vedeţi ce drept E rînduită. E un bărbat semeţ şi sprinten. Se văd blazoane. stîlpi.

Asemeni semne-atîrnă-n săli. „Cei şapte în faţa Tebei”. cît lumile de largi. şir după şir. </Note> Pagina 424 <titlu> Phorkias Tu-l spui. cel mai de seamă erou al acheilor după Achile. aurii. la rînd. Eteokles. stele-n noaptea cerului. Acolo aţi putea dansa. care la îndemnul lui Polynikes au pornit împotriva Tbei. În săli la rînd. Aiax. şi spadă şi făclii. ca să-l detroneze pe fratele acestuia. Un cap de bour. Şi alte crunte-ameninţări oraşelor. când S-apropie prea tare de regina. pe scutul său şerpi împletiţi. <titlu> Elena Cazi Din rol cu totul. Cei şapte-n faţa Tebei2 de asemeni Aveau pe scuturi desenate cu mult tîlc De toate: lună. aluzie la legenda greacă despre cei şapte eroi. din moşi. vulturul şi gheare chiar. dacă rosteşti limpede: . în Iliada. cum numai Paris. bucle blonde. în vii culori: Vedeţi acolo leul. tu-l spui. <titlu> Corul Sunt dansatori <titlu> Phorkias Juni proaspeţi. El este acela care a răpit cadavrul lui Achile din mâinile troienilor. Astfel de semne ceata noastră de eroi A moştenit şi ea. Spune ultimul cuvânt! <Note> 1. Miresme adiind. ceată tânără. Şi dungi albastre. cum ştiţi. roze şi păuni. 2. negre. Cei şapte eroi au fost înfrânţi. roşii. Zeiţă şi erou. aripi.Pagina 423 <titlu> Phorkias Ajaxl Purta.

dar pentru mine le făcu. Dar spre cetate voi oricum să te urmez. Potrivnic dămon eşti. fratele lui Paris cel Căzut. Şi teamă mi-e că binele-l întorci spre rău. Cel ce o avu Intreagă va distruge-o mai curînd decît S-o vadă că în parte numai e a sa. Şi-a voastră. noroc Avu cu tine să trăiască. (Trîmbiţe în depărtare. Pentru voi nici o scăpare nu-i! (Pauză. tu ai să păţeşti la fel. De crunt ar fi. atroce. Nas. fiindcă văduva fiind. regele. care nici — Odat'-nu uită ce-a avut şi ce-a pierdut. <titlu> Elena I le făcu. şi pe toate ne-ai salvat! <titlu> Elena Cum? Să mă tem că regele atît de crud. <titlu> Corul Spune cuvîntul. <titlu> Phorkias Şi pentru-atîtca. Restul îl ştiu. ce-ascunde-adîncl în pieptul ei . rege! Socoteală-ţi dau! <titlu> Corul Şi noi? <titlu> Phorkias În faţă moartea ei vedeţi. aşa-şi împlîntă ghearele Şi gelozia în bărbatul. aceasta bine-o ştiu. Corul tresare cu teamă. <titlu> Corul N-auzi trompete? Suliţele nu le vezi? Pagina 425 <titlu> Phorkias Binevenit fii. Frumseţea nu se-mparte.) <titlu> Elena Cu grijă-am cumpănit ce-mi este-ngăduit. Şi altele-i tăie. urechi.) Cum ţipătul trompetei sfîşie urechi Şi inimă.La De-ndat' cu-acea cetate te împrejmuiesc. ca să mă dea pierzaniei? <titlu> Phorkias Ai şi uitat cum regele a mutilat Pe Deiphobus.

Mergi înainte-acum. Moartea-i în urmă. dacă în cele d h. # Dar le aud. să rămîie-o taină nimănui De-atins. Nouă. dar şi apropierea. Nu a fost zi prea senină? Neguri se-nalţă acum Din Eurotas.) <Note> l . Moarte vestind. din undele sfinte. Departe sunînd. Iar în faţă Murii înalţi Ai marii cetăţi. surioare.Unii comentatori cred că Elena se gîndeşte la reîntoarea de bunăvoie în Hades. celor asemenea Frumoaselor lebede. (Neguri se-ntind învăluind fundalul. Sunînd le aud. </Note> Pagina 426 Ce este? Ce se intîmplă? Priviţi. Mîndre prin graţie. . mergi! <titlu> Corul Ce bucuros noi de-aicea Plecăm cu repede pas. Piere limanul cu papură-n susur.Regina. bătrîho. urnha în loc de prorniăi salvarre Pieire nu ne-ar vesti. De-asemenea albele Lebede. O. In voluptatea plutirii Pierit-au vederii. Care la urmă doar Prin viclenie căzu. blînd lunecînd. Apărată va fi Bine ca Ilios.

sau poate că . Ce este? Ce se petrece? Umblăm sau plutim Tărîmul de-abia atingîndu-l? Mai vezi? Nu merge-namte Chiar Hermes? Nu cumva Toiaguri de aur ne-ndrumă-napoi Spre Hades. Degrabă duce-m-aş Să-nchei un drum de rătăciri. E o curte? E o groapă? Groaznic e oricum. surioare. Vă-ntoarceţi cum e vremea. <titlu> Elena Prorocitoareo. regină. Crepuscul avînd doar surul amurg? Da. în bucurie şi-n durere doar Urlaţi şi rîdeţi toate în acelaşi fel. împrejur. de clipă atîrnînd. Cel plin de umbre-făpturi.Şi celei ce-a fost zămislită din lebăde Vai nouă. se-ngroaşă ceaţa Închiegîndu-se ca zidul. golul cel veşnic. <titlu> Conducătoarea corului Zadarnic mai priveşti. Odihnă vreau. pe unde-mi eşti? Să ieşi De poţi. Una pe alta nu ne vedern. Şi pereţi avem în faţă. Sau poate ai plecat stăpînitorului Aceluia sosirea-mi să-i vesteşti? De-ar fi Aşa. nici nenorocului Nu ştiţi să faceţi faţă. tu. şi-acum se-ntunecă. Acum tăceţi şi aşteptaţi ca să vedem Ce-a hotărît regina pentru ea şi noi. Pagina 427 Ochiului s-aşază-n cale. A dispărut făptura rea. Cu cumpăt nici norocului. de sub arcadele castelului. Prinse cum n-am fost vreodată. îţi mulţumesc. O. vai. suntem prinse. Vă-ntărîtaţi Contrazicîndu-vă. voi femeieşti făpturi. Curte interioară de burg medieval împrejmuită de clădiri fantastice. <titlu> Conducătoarea corului Grăbite şi neroade. vai! # Totul s-acoperă-n neguri Acuma jur împrejur.

. Sau poate rătăceşte îndoielnică Prin labirintul minunatului castel. Ca în vederea unei nobile primiri.Rămase-n ceaţa grea. Pagina 428 <titlu> Corul Înalţă-se inima! O. sau buclele? E fruntea lor strălucită. ei vin. S-aducă pe rînd. Şi puful pe faţă molatic crescut! O. ferestre. Din a cui Poruncă norodul ma-gnific în rînd S-aşază? Ce trebui s-admir mai ales? E mersul lor proaspăt. luminile? Perechi. Şi iscodeşte pe stăpîn. Scumpe podoabe. din care noi aici Venirăm. # Dar cei mai frumoşi. vedeţi Cum ceata suavă. pe trepte. În galerii. să mai spun? S-a umplut alte daţi de cenuşă. Căci gura. Bolteşte-se. Salut. Al crăiesei. Covoare şi jilţ. Dar iată. obrajii lor roşii ca piersica. mişună mulţimea peste tot. întreit. Căci ea a urcat Şi loc a luat Pe-o pernă de fulgi. Cunună de nori Peste creştetul ei. vezi Servitorimea pretutindeni forfotind. cum te-a primi. prilej folosind. tînără-n pas Coboară şi pune-n mişcare un şir Întreg de tineri băieţi. aproape fără pas. dar groază îmi e. Şi cortul prea scump. cum aş muşca. nu ştiu cum. Mai mîndri. Veniţi mai aproape în şiruri. sub portale.

cu fulgere în ochi să stea. Apropiindu-mă. alături. să le apărăm Sau s-o-nfruntăm. — Regină. După ce băieţi şi paji au eoborît în şir prelung. el e Cel mai ales. Să iscodească spaţiul ceresc. Sau vreo oştire. el apare sus. Sigur e.) Pagina 429 <titlu> Conducătoarea corului (privindu-l cu atenţie) Dacă acestuia. valul turmelor. se înfăptuiesc rînd pe rînd. o Ţinută într-atîta de sublimă.Acestei primiri Fără seamăn! (Cele rostite de cor. coboară încet şi demn. Care greşind datornic mă lăsă. Vrednic e. ca şi-n războiul cu femei. Vestind ce se arată undeva Din deal în vale pînă la castel. Şi ce se mişcă. acesta-i omul ce Acolo pus a fost pe-naltul turn. Pămîntu-n lung şi-n lat. un om înlănţuit) În loc de-un cuvenit. Îngenunchează. În loc de-a da bineţe. eu ţi-aduc În lanţuri strîns legat un servitor. Încît pentru primirea oaspelui Înalt nu se făcură pregătiri De cuviinţă. solemn salut.) (Faust. Pîndind. 'ntoarce-te! <titlu> Faust (venind în faţă. din cîţi Bărbaţi văzură ochii mei. ucis . în costum de cavaler medieval. precum se-ntîmplă-ades Vremelnic doar nu-i dăruiră zeii o Atît de minunată-nfaţişare. nobilei femei Mărturisiri să faci de vina ta! Sublimă doamnă. eu văd În el un principe. Cu cele mai frumoase. el Izbîndă va avea de fiecare dat'. Dar ce negrijă azi! Te-apropiai. cît s-a putea. În bătălii. nimic el n-a vestit. pe trepte.

la a căror călătorie a luat parte. pe-nvinuit s-ascult. personaj cunoscut din legenda Argonauţilor. Lynceus. . paznicul turnului din Fenst seamănă cu legendarul Lynceus prin puterea ochilor săi. # Îmi atrase într-acolo Ochi. <titlu> Lynceus <titlu> paznicul turnului Să-ngenunchi. Dar tu. Soarele ca prin miracol Dinspre sud a răsărit. Dă-mi tu moartea. # Dibuiesc la întîmplare Ziduri. Doar lumina. dă-mi viaţa! # Aşteptînd lumina zilei Şi privind spre răsărit. pe cînd în faţă O zeiţă îmi ieşise. sau vei ierta. Adorare simt -în faţa Ta. pămînturi. turn şi porţi închise. doar pe ea. Neguri pier. femeie minunată. cum se cuvine. Lynceus. visul. Şi. Dar acum ce greutate Să înlătur ceaţa. privire. pentru ca Cer să nu mai văd. Pagina 430 <titlu> Elena Mi-e-ngăduit să presupun că doar Ca o-ncercare cinstea îmi acorzi De-a judeca precum o doamnă-aci. <Note> l. Tu singură vei pedepsi.Să fie pentru vina sa. # Am privire dăruită1 Cum în codri numai linxul. astfel datoria cea dinţii Mi-o împlinesc. Lynceus avea ochi atît de ageri că vedea şi prin pămînt.

Zboară Săgeţi înaripate prin castel. Dă libertate bietului nebun Lovit de zei. o ţară-a cîştigat.</Note> Pagina 430 Întorcînd spre ea privirea Am băut lucirea blîndă. Şi fură. <titlu> Faust Mirat. ce. luptă şi seduc. altele îngrămădind. regină. . Vai mie! Nenoroc Mă urmăreşte pretutindenea. Am încurcat al lumii fir peste Năpaste. decît Sa mă predau cu tot ce-a fost al meu? Mă-nchin. De la nimic ei înapoi nu dau. Cu rugare de osîndă Spre frumseţea ta mă-ntorn. Frumuseţea orbitoare M-a orbit mereu crescîndă. # Am uitat de datorie. Paznic. Să recunosc în tine. şi demoni. m-au rătăcit Eroi şi zei. văd pe-aceea ce Ţintise. <titlu> Elena Ce rău făcui! Eu însă n-am Să-l pedepsesc. n-am suflat în corn. Doar âpărînd. Bărbaţii-nebunesc de vraja mea. şi aici pe cel atins. Şi inie ce-mi rămîne alt. liber şi fidel. Şi acum săgeţi După săgeţi mă nimeresc. Puterea unde mi-i? Rebeli tu faci Din credincioşii mei cei mai supuşi. Văd arcul. Din loc În loc mutîndu-mă. doamna. semizei. destul de încercat. ce săgeată a trimis Şi văd rănitul. De-acuma s-ar putea ca oastea mea S-asculte de femeia ce-a învins. dă-mi voie.

# Eu cu plăcere iscodeam. înapoi! Bogatul să cerşească vrea Privirea ta. Altul ca niîne jefui. înviforat. Femei frumoase ne luam. În maarte mii s-au risipit. # Venirăm noi din răsărit. Şi prins-am tauri ce mugeau. . regină. sărac. Simţea tăria însutit. Norod cumplit. Dar ceea ce se întîmpla Să aibă şi-altul. # Cu iureş înainte-am dat. Pe unde am domnit o zi. Vedeam în buzunări deplin.Pagina 432 <titlu> Lynceus (cu o ladă. Eram stăpîni sub cerul larg. Înaintam din loc în loc. Şi ce-i mai rar îmi dibuiam. nu-mi plăcea. # Eram pe urme de comori Cu ochii doar de-atîtea ori. Cu lance-al treilea venea. Vedeam adînc în orice scrin. # În grabă numai ne uitam. bogat. Eu stau acum în faţa ta. # Căzuse unul. Şi caii toţi cu noi veneau. # Ce-am fost cîndva? Ce sunt acum? Ce-i de dorit? Ce-i de făcut? La ce ajută ageri ochi? Prin tronul tău n-au străbătut. Apusu-ntreg era în joc. şi bărbaţi care aduc altele) Mă vezi. altul sta.

acum aci Recolta-atîtor bătălii. # Şi cele strînse pe pămînt Acuma ale tale sunt. Şi nestemate într-adins. Îngăduie să te-nsoţesc. Acuma văd că n-are preţ. Că totul ce-n cetate e. Belşug şi minte. ce-o avea. # Abia că te-ai urcat pe tron. şi n-are rost. # Atîtea lăzi adun aci.Pagina 433 Grămezi de aur am cuprins. nici lăudat şi nici mustrat. Adusă e. om şi om. Smaragdul doar e vrednic ca Să înverzească-n lumea ta. # Pierit-a ce al meu a fost Şi n-are preţ. # Magnifice comori eu pun În faţa ta cu zel nebun. Să-ţi umplu bolţi. Credeam că e belşug măreţ. e-al ei acum. # Îşi cată locul — să-l ascund? Mărgăritarul din străfund. Se sting sfios rubine dragi Lângă. Şi slugi s-apleacă. Pagina 434 . Cu ferecate avuţii. şi puteri În faţa unicei femei. <titlu> Faust Acest balast cu vitejie cîştigat Să-l duci de-aci. Redă-i tu cu privirea ta Valoarea-ntreaga. nu mă feresc. roşaţa din obraji.

Adorator. doamnă! Mîna ce La tine mă ridică. Te du mai bine şi comori peste comori Îngrămădeşte. Spadele ni s-au tocit. Căci frumseţea va domni Peste bunuri şi noroc. <titlu> Lynceus E puţin ce-aţi poruncit. mă uit. <titlu> Faust Mă-nchin fidel. pe lîngă tine-n ţara ta. să ridici sublimul chip Al strălucirii nevăzute. talpa ei Să întîlnească blînd tărîm.A-i oferi ceva din toate nu prea are înţeles. Locul gol Te cheamă.) <titlu> Elena (către Faust) Nerăbdătoare sunt de a-ţi vorbi. covor Lîngă covor să se desfacă. Faţă de obrazul ei Totu-i gol. fără temei. şi-mi asigură pe-al meu. paşii. Mirări mă iau şi multe-aş întreba. şi întărcşte-mă Ca domn. înflorind. Pre-ntîmpinîndu-i. Pagina 435 <titlu> Elena Minuni atîtea văd şi-ascult. Dar lîngă mine vino. Dar să mă-nveţi de ce cuvîntul spus . Pentru slugă e un joc. voie dă-mi Să ţi-o sărut. Oastea toată s-a-mblînzit. iar ochii ei Divini doar cele mai înalte străluciri. Lîngă-aceea ce ne-a-nvins Chiar şi soarele s-a stins.în mine cîştigînd. Bolţile Lucească precum cerul. (Pleacă. proaspăt paradis De viaţă fără viaţă-n grabă'nalţe-se. dar numa-ngenunchind Să-ţi placă-aceasta. Un servitor şi paznic deodat'.

Elena ia astfel contact cu poezia nouă. De cînd jalnic Ilios căzut-a. noi toate Suntem. În dialog se-nfiinţează de la sine. captive. Căci mulţumeşte-adînc auzul. Cîntarea lor te va-ncînta de-asemeni. Dar e mai potrivit s-o încercăm numaidecît. cuin ades. <titlu> Elena Spune-mi cum voi vorbi şi eu frumos? <titlu> Faust De vine de la inimă. Clipa de faţă-i — <Note> Elena remarcă în vorbirea lui Lynceus „rimele”. Şi dacă pieptul se topeşte-n dor întrebi ce alţii simt — <titlu> Elena În pieptul lor. aceasta era pentru ea o mare noutate. mărturisiţi. sufletul. <titlu> Faust Şi nu mai căutăm alt timp. alt loc. vorba prinsă în auz Urmată-a fost mîngîitor de alta.De omu-acesta într-atîta de ciudat Şi prietenos suna? Se potrivea un ton Cu altul. <titlu> Corul Cine va lua de rău domniţei Că favoare prietenească Castelanului arată? Căci. </Note> Pagina 436 <titlu> Elena fericire şi noroc.-i uşor. menită a exprima stări sufleteşti de natură „romantică”.1 <titlu> Faust De-ţi place la noroadele acestea graiul. comoară-i ea. Şi chezăşia este — <titlu> Elena mâna mea. . <titlu> Faust Dobîndă şi belşug.

să nu mă mai deştept. La ciobani cu păr de aur. <titlu> Faust O datorie-i să trăieşti. ne suntem dar şi dar. noroc. Cum altul nu-i. Mînă-n mînă ei se Leagănă pe tron Pe splendoarea pernelor. cu zăbavă. totuşi nouă-mi par. Nu simţiţi o vremuire? Trîmbiţi răsunînd departe? . Cel ce pentru gîngureală Timp în aste locuri are. Întreţesuţi. umăr Lîngî umăr şi genunchi lîngă genunchi. Maiestatea îşi permite Bucuria să-şi arate Şi răsfăţul chiar în faţa Multului popor. aicea sunt! <titlu> Faust De-abia respir. E-un vis adînc. <titlu> Elena De mult trecută. Pagina 437 <titlu> Elena Mă simt de parcă n-aş fi pe pământ Şi totuşi sunt aici. Dar oricum cunoscătoare. <titlu> Phorkias (intrînd violent) Descifreze-abecedare De iubire. se-opreşte vorba-n piept. Căci femeile-ncercate De iubire bărbătească Nu mai sunt alegătoare.De cînd suntem în cutreier Labirintic fără capăt. Şi la fauni cu ţcpe-n barbă Ele dau acelaşi drept Peste coapsele ca unda. de-ar îi o clipă chiar. Mai aproape ei acuma Stau lipiţi unul de altul.

O primejdie-i aproape. De astă dată însă zgudui aerul Cu goala-ţi răsuflare. Bătrînul Nestor1 nu mai e. Pregătiţi-vă de luptă! Vin ostaşi cu paşii grei. Nu-i primejdie. Dar sfarmă oastea fără frîne . Tu. Şi dac-ar fi. cutremurînd pămîntul. Şi voi. Cel ce le apără ca noi. e numai zgomot în deşert. S-aude-n urmă. june flori din miazănoapte. Un marş zgomotos de oşti. Menelas vine cu moarte.) <titlu> Faust Lîngă femei s-adună-ndată În cerc nedespărţiţi eroi: E vrednic de a lor favoare. # În zale strînşi.muzică războinică. Voi. trompete. (Semnale. care ies din coloane şi vin în faţă) # Cu furie strîns stăpînită Triumf vă este hărăzit. Ostaşii-mpărăţii zdrobind. # La Pylos am atins uscatul. explozii de pe turnuri. Ei trec. Risipeşte-le pe-aceste. Pe-un sol frumos îl urîţeşte-o veste rea. Dă cu barda în neveste. durduind. e firesc solie rea s-aduci. puteri din răsărit. Mutilat ca Deiphobus Fi-vei tu pentru femei. Cu norod şi vă desparte. bătuţi de fulger. hâda. Pagina 438 <titlu> Faust Ne tulburi insolent! O larmă fără sens Nu-mi place însă nici în primejdie. Vine craiul la altar. (Către căpeteniile de oaste.

aceste golfuri Le apără cu zid şi scut. Lumini. tu. devenit proverbial pentru înţelepciunea sa. Nestor. # O ia spre Elis oastea francă. # Germane. Să cate destoinic Arme s-adune. Saxonii la Messena vin. cine-o doreşte. Achaia1 cu prăpăstii multe În cale ţi s-a aşternut. foarte bătrîn. # Se va-ngriji ca bunăstare S-aveţi în ţară orişicând. înţelepţeşte. In Iliada el este sfătuitorul. <Note> 1. Să-i puneţi valea la picioare. dreptate. În Argolis normanu-şi face Măreţ aşezămînt deplin. Din Sparta va domni regina Peste voi toţi cu gîndul treaz. Cu-ncredere la ea vă duceţi. a luat parte. căutînd. # Sălăşlui-va fiecare Gospodarindu-se viteaz. Dobîndă veţi avea şi voi. </Note> Pagina 439 Grăbit Menelas de la ziduri O ia spre mare înapoi. # Crăiasa Spartei porunceşte Să vă salut în plin război.Pe cei conduşi de regele. la războiul troian. <titlu> Corul Cea mai frumoasă. . Pîndeasc-acolo cum îi place Jefuitorului de soi.

# Dar cine răpire va îndrăzni. Şi dar — mulţumire domnească. # La-ntrecere ei apăra-vor Peloponesul înadins. ce atîtea . Ea. Poruncile sale. Ce-n ape ca un ram de munte Al Europei s-a întins. </Note> Pagina 440 Dar stăpînire nu are în pace. # Această ţară. aventurieri dornici de pradă. Şi încă o dată-ntre ziduri de oaste. <Note> 1. Spre gloria mare a tuturor. sub conducerea lui Gottîried de Villehardouin un principat de tip feudal. credincioşi Le-mplinesc. În mijloc noi vom sta aci.Că linguşind dobîndi pe pămînt Splendoarea cea mai înaltă. Viclenii încearcă cutezători. Încuviinţată îi este de noi. Cînd el e stăpînul puternic? A lui este ea. <titlu> Faust Sunt mari aceste multe daruri Ce fiecare le primi. ce-i cuprinsă-ntre ziduri de piatră. să fie a lui. Grijă el aibă să-mpiedice-aceasta! # Şi laudă-i aduc. foloase avîhd. Goethe ştia că o ceată de cruciaţi. Că viteaz şi isteţ se-nsoţi Cu cei mai puternici La orişice semn de el ascultînd. C-o ţară plece fiecare. De-asemeni tîlhari să i-o răpească. ei. numit Achaia. a întemeiat în anul l207 în Peloponez.

# Cornute-n pilcuri. Sute de peşteri gura şi-au deschis. Pagina 441 Şi cu lumina ei vederea Măreţei mume a orbit. turme se ivesc. unite. E-al tău pămîntul. Să fie a reginei mele. în umbra plină. # Le poartă grijă Pan2. # Izvoare sar şi rîuri cad.Noroade-a fericit pe rînd. # Matern. Arţarul. Ea din găoace a ieşit. prin braţele ce se desfac. sarcina de seve Şi-o urcă-n foi. Cu doru-n crengi.1 # Spre tine-ntoarsă. în puternicie. Un adăpost aşteaptă pretutindeni. # De-ndură creştetul de munte Săgeata rece-a soarelui. ţara-aceasta Îmbie floare azi ca ieri. Poartă în fiecare ram cîte un veac. tot rotundul. Ce se trezi aci pe cînd # În zvonul papurii din apă. şi nimfele vieţii Prin locuri proaspete sălaş îşi fac. spre regiuni supreme. Se-nalţă-nghesuindu-se copac peste copac. Dar patria să ţi-o preferi. Ajunge să-nverzescă stînca Şi ţapu-şi are hrana lui. Prăpăstii şi pripoare înverzesc. izvorăşte . cu luare-aminte înaintează pîn' la margine de-abis. Valuri de lină. În plaiul larg pe sute de colnice. # Sunt codri vechi! Stejarul.

2. Pan.Lapte domol pentru copii şi miei. în faţa unui şir de peşteri se văd . Şi mierea picură din scorbura de tei. Şi fiecare-i mulţumit de sănătate. „Şi cu lumina ei vederea măreţei mume a orbit": aluzie la Leda. Senin obrazul. Ne mai aşteaptă-n dăinuire Arcadia pe lîngă Sparta. Descinsă din suprema zeitate. Că unul mai frumos îi semăna. zeul naturii în mitologia greacă. rostul roditor. (S-aşază lîngă ea. Înfăptuirea izbuti. # Să locuieşti în fericire. Unde natura stăpîneşte-n puritate Lume cu lume s-ar îmbrăţişa. <Note> l. Şi-n felul său: nemuritor. # În jurul veşnicei juneţi a tale Cetatea nu-şi închidă poarta. # În zi curată pruncul se dezvoltă. </Note> Pagina 442 Ereditar e-aici belşugul. şi nici pînea-n şesuri. Ca tată să devină pe pămînt. Miraţi ne punem întrebarea: Sunt zei? Sau numai oameni sunt? # Chip de cioban avu Apollo. Arcadic fie-ne norocul! (Priveliştea se schimbă. Şi poama nu-i departe. Se schimbă-n chioşc bolta şi tronul. Aşa îţi bate-acum sorocul.) # Trecutu-ntindă-se în urmă. Tu-ntîiei lumi îi aparţii.

lacuri! Multe basme ştii să teşi. Corul doarme.1 Voi. Mirat rămîie tînărul Norod. risipit.) <titlu> Phorkias De cînd aceste fete dorm pe-aici. dar cum cere cuviinţa Îmi făcui de lucru. Rădăcini şi muşchi. căutam. <titlu> Corul Povesteşti parcă-năuntru lumi întregi ar încăpea: Codri. ce-aşteptaţi aci. nu ştiu. <titlu> Phorkias Ochii-abia vi i-aţi deschis şi-mi-spuneţi că vă plictiseşte. pădure umbroasă pînă la peretele de stînci. ierburi de leac. curte lîngă altă curte. <Note> l. rîuri. şi voi. Nu mai dormiţi! Degrabă scuturaţi-vă Cîrlionţii! Ce clipiţi aşa? Să m-ascultaţi! <titlu> Corul Povesteşte. stâncile mereu privind. minunea s-o vedeţi. împrejmuitor. ce minune avu loc? S-auzim cu bucurie ceea ce nu-i de crezut. ce eu cu ochii mei văzui Atît de clar. povesteşte. <titlu> Phorkias Ce ştiţi voi! Necercetate sunt acolo multe-adîncuri: Dibuit-am săli în şiruri. cîmpuri. Faust şi Elena nu se văd. Plictiseala ne cuprinde. cum se poate-aşa prin preajmă. Dac-au visat.chioşcuri închise.. îmi e de-asemeni neştiut. Mă simţii prea onorată. Veste-aveţi: în aste peşteri şi prin chioşcurile-aceste Adăpost umbros fu hărăzit perechii. şi scoarţă. <titlu> Corul Unde? — Acolo înăuntru? <titlu> Phorkias Despărţiţi de lume. m-au chemat în slujbă doar pe mine. Astfel au rămas ei singuri. scut idilic Domnului şi doamnei noastre. Pagina 443 Le voi trezi. bărboşii de aşijderea. Aici Phorkias (Mefistofel) se adresează publicului din teatru. </Note> Pagina 444 .

Dar ce se vede-acuma iarăşi? E un luciu de comori? Veşmînt vărgat cu flori mărunte A-mbrăcat şi vine demn. Astfel îl veţi auzi. Dar deodată în prăpastia căscată el dispare. Şi o ia încet pe margini mai în faţă. dragul maniei. zborul liber ţi-e oprit!" Iară tatăl îl vesteşte: „În pămînt zace puterea Ce te-nalţă. jalnic. Şi cu talpa.Dar deodat'un rîs prin peşteri şi prin spaţii dă ecou. Ciucuri lui îi cad pe braţe. ca Anteu. ce-i bătută cu putere. Ţine-n mînă liră de-aur. şi de la acesta-apoi spre mamă. un geniu fără aripi. # E podoabă aurie? Sau e flacără de duh? Astfel el în neastîmpăr mişcă încă de copil. flutură panglici pe piept. ce poetic învăţa. Tu n-ai ascultat niciodată? . Ce-mi văd ochii. Anunţînd pe viitorul mîndru maistru al frumseţii. Tu născuta în Creta? Pagina 445 Cuvînt. temători. Ce-i luceşte-aşa pe creştet? Greu rămîne de ghicit. feciorul humei. ca un Phoebus mititel. Ni se pare-acum pierdut. Fericiţi părinţii în extaz îşi cad în braţe. Ne mirăm. de atingi pămîntul doar c-un deget. dar pămîntul ca o coardă Îl azvîrle-n aer — la a treia săritură." # Astfel de pe-o stîncă pîn' la alta peste gol adînc Ca o minge. ca un faun neanimalic. Bucurii se întreceau să m-ameţească. ţipete de glumă. te-ntăreşti. # Gol. Căruia prin mădulare-i curg eterne melodii. Se tînguie părinţii. Dar de zboruri te fereşte. Sare pe pămîntul sigur. Dau din umeri. sare el. admirînd şi voi minunea! <titlu> Corul Numeşti o minune aceasta. Mîngîieri de dragoste neroadă. cînd mă uit? Un băieţaş din poala doamnei Sare către tatăl său. Speriată mama strigă: „Sări în voie. iată-l El atinge bolta sus.

Demon prielnic şi veşnic să fie Tuturor hoţilor. Ce stă mai presus de-adevăr. </Note> Pagina 446 . ce bate din palme. A paznicelor. ce-o spui. Care folosul şi-l caută. Unui fluture-asemenea este. ce veghează lipsite De orişice bănuială. fluturînd. Sugaci abia născut. aripi desfăcînd îndrăzneţ. ce Din silnicia păpuşei Iese. Prin solarul răsfăţ. Despre fiul. Nu se aseamănă Cu ceea ce draga minciună. Greu apăsînd.1 Cel gingaş. eroica bogăţie A legendelor mari. de scutece. dar tare. strămoşeşti? # Tot ce astăzi Se mai petrece E numai jalnic ecou Al măreţelor zile străbune. # Ca astfel în viu neastîmpăr. <Note> Aici şi în versurile următoare e vorba despre zeul Hermes. ne cîntă. Dar dîrz micuţul viclean Îşi scoate mîni şi picioare Mlădii. Şi-ncins în mîndrele văluri De ceata. curată. învelişul de purpură. În lînă-nvălit. Povestea. Prin eter. al Maiei.# N-ai auzit niciodată-n Ionia Şi niciodată-n Elada Divina. şi-l lasă Unde dormea.

cu indicaţie în acest sens. dacă de foc nu s-ar teme. Zeii voştri. Iar lui Hefaistos1 agere cleşte. Auzindu-l întremate. Hefaistos. Zeiţei Kypris. lua-i-ar Fulgerul. (Din peşteră se aude o melodie limpede de coarde. <Note> l. Pe Eros el îl învinge Cu piedici la trîntă.) <titlu> Phorkias Ascultaţi iubitul sunet. acelaşi cu Zeus din mitologia greacă.Face de toate Cu artă isteaţă. În nimica au pierit.) <titlu> Corul Dacă la asemeni cîntec Te înclini mişcat de patimi. Vrem chitare mai profundă: De la inimă purceadă Ce în inimi vrea s-ajungă ! (Se retrage după stînci. Joe. . Arc şi săgeată furîndu-i lui Phoebus. 2. al vulcanilor şi al faunilor. alt nume al lui Jupiter. ce v-au vrăjit. zeu în mitologia latină. totul e însoţit de muzică vocală. fermecătoare. Şterpelmdu-i tridentul. Noi simţim plăceri de lacrimi. Toţi ascultă şi par viu mişcaţi. zeu al focului pă-mîntesc. tatălui. Stăpînului mărilor. fiul lui Zeus şi al Herei. </Note> Pagina 447 Cînd se face zi în suflet. Fabule. Pînă la pauză. Chiar lui Joe2. # Nimeni nu vă înţelege. ba chiar şi lui Ares El spada i-o scoate din teacă. de-altădată. care-l mîngîie El cingătoarea i-o ia.

eu sunt al tău. Cînd sunt trei dumnezeiască Ea devine. Împreună cînd sunt doi. Euphorion în costumul descris mai sus. Scumpe. O. Noi găsim în pieptul nostru Ce în lume n-am găsi. în tact sărind. <titlu> Euphorion Cîntece. Inimi saltă-n voi. mă prindeţi. Faust. Bucurie dau. copilărie. <titlu> Elena Dragostea e omenească.fiinţii. părinţii. Pagina 448 <titlu> Faust Iubite băiat Nu prin înalt! Să nu se întîmple Oase şi tîmple Să-ţi sfarmi. unirea lor. Cînd. lăsaţi-mă! Să sar. O. Un foc m-a încins.Soarele poate pieri. prea scumpe! <titlu> Euphorion . Cîteşitrei tot împreună. Înaltul te rumpe. deplină! <titlu> Euphorion Să salt. lăsaţi-mă! Un dor m-a cuprins S-ajung în văzduhuri. şi de soi. Elena. de-ar fi aşa mereu! <titlu> Corul Ani mai mulţi cu bucurie Adunatu-şi-au lumina În perechea cu copilul. <titlu> Faust E-mplinit atuncea totul: Eşti a mea.

gîndeşte Al cui eşti tu! Cum ne răneşte De vreme ce sfarmi Ce frumos dobîndirăm. Durere îmi face. Pune-le. <titlu> Corul În curînd se dezleagă. . Lăsaţi-mi mîinile sprintene. Lăsaţi-mi buclele. Jucăuş.Nu vreau mai mult Pe tărîm să rămîn. Lăsaţi-mi veşmintele! <titlu> Elena Ia aminte. Mi-e teamă. <titlu> Faust O. el îl trage după sine la dans) Acestor fete — uşor Le voi da ocol. (Şerpuind prin cor. Melodia-i pe plac? Mişcarea — ce-o fac? <titlu> Elena Da. pune! Podoabă în pace Fii ţării bătrîne! Pagina 449 <titlu> Euphorion Iată mă stăpînesc La-ndemn părintesc. ce-i leagă. Pune tu frîne La-ndemnuri nebune. soră cu soră. tu atrage Frumoasele-n horă. <titlu> Elena şi Faust De dragul părinţilor. dac-ar trece! Joaca nu-mi place. Nu vreau să ascult. Şi ce uneşte.

) <titlu> Corul Cînd braţele tale Dulce le mişti. Sunet ca de corn s-aude. Noi ne-nclinăm. . Proaspăt vă-ndemn. Tu ţinta ţi-ajungi.(Euphorion si corul. dumbrăvi. <titlu> Elena şi Faust Ce răsfăţ! Şi vajnic iureş! De măsură nu-i speranţă. <titlu> Euphorion Din rarişti. <titlu> Corul De vrei să ne prinzi Nu te grăbi. Şi inima noastră Ţi-o închinăm. lucind din bucle. către slăvi! Izbîndă uşoară Vrea să mă ceară. Cînd. Peste stînci. Cînd umbrele lor Cad pe pămînt. dansînd şi cîntînd. Voi ţinta şi dorul. Dorinţa la urmă Şi-a noastră va fi Să ne cuprindem. Eu sunt vînătorul. Umbră cu umbră. (Pauză. Focul ţi-l işti Cînd gleznele tale Saltă în vînt.) Pagina 450 <titlu> Euphorion Atîtea uşoare Dragi căprioare! La joacă vă chem. Izbîndă mai grea Inima vrea. în horă.

locul închis. Ţine-mă. (Urcă sărind tot mai sus pe stînci. De frunzare încins! Ce mi-e strîmtoarea? Slobodă-i boarea ! Vînturi în huiet. Te încrezi în braţ prea tare.) Vino după mine-n aer.) . cine să-l lege? <titlu> Coretidele (revin grăbite. sălbatică. Pagina 451 <titlu> Euphorion (aducînd înăuntru o tînără fată) Îmi aduc micuţa plină. Valuri în vuiet. păduri. Devenim în moarte caier! Prinde ţinta. <titlu> Fata Lasă-mă! Este putere Şi-n asemeni înveliş! Vrerea noastră e mai mare Decît pare. Îmi arăt voinţa toată. El şi-a prins-o în desiş. Sărutînd gura de fată. Mă duc să le-ascult. pătrunde. nu s-a stins! Mă crezi poate la strîmtoare. (Se preface în flăcări care pîlpîie spre înălţimi. Iureşul. Una doar. ce s-a stins! <titlu> Euphorion (scuturîndu-se de ultimele flăcări) Vai. Bucurii îmi fac nebune. cum m-ai cuprins. Te voi arde într-adins.Peste văi. Strîngînd sînul ce se-opune. Spre plăcerea mea deplină. Departe le-aud. una cîte una) A fugit de noi şi prin hăţiş Se uita la noi chiorîş.

Liberi. Război e al nostru cuvînt. Rudă mării. Pagina 453 Propriul sunge vărsînd pe pămînt. <titlu> Euphorion Voi pace visaţi peste toate? Viseze cine mai poate. unde struguri Se coc. Despărţit rămîne pe loc De orice noroc. <titlu> Corul N-ai vrea mai bine Prin văile line S-adaşti. Luptătorilor tuturor. Izbîndă eu vreau pe pămînt! <titlu> Corul Cel ce în pace Dor de bătaie îşi face. mere de aur. Să aibi căpătâi. Ştiu acuma unde sunt! Pe o insulă-pămînt. <titlu> Euphorion Celor ce ţara-i născu. în ţara cu laur Printre noi rămîi. Albastre smochine? Ah.<titlu> Elena. cutezători fără margini. rudă zării. Aducă-le lupta dobîndă Tîlcul cel sfînt şi nepieritor! <titlu> Corul Cât de sus el a urcat! . Vreau să văd tot mai departe. Faust şi Corul Vrei să semeni caprei negre? Ne e groază de cădere! Pagina 452 <titlu> Euphorion Tot mai sus pe detunate. Din primejdie-n alta trecînd.

plină. acum. Să ieşiţi pe cîmp de luptă ! Se fac fetele-amazoane. Faţă dă oaste cu oaste. Pagina 454 <titlu> Elena şi Fausl De-abia ajuns în pragul vieţii Şi în prag de zi senină. Deschide-se slavei un drum. împreună. Frumoasa stea Tot mai departe. Departe. june) Cu oameni viteji. Port faptă. ce nu mai apune. nici ziduri aspre! Treaz în sine fiecare. <titlu> Euphorion Nu. În oţel şi zale Ca de luptă îmbrăcat. Pruncul un erou ce luptă. în altă sferă De-ncercări. nu.Totuşi mic el nu ne pare. <titlu> Corul Sfînta poezie 'nalţe-se în tărie. În arenă vin. Cetăţuie de durată Un bărbat în piept îşi are. departe. Te doreşti grăbit. nu ca un prunc apărui. Cuceriţi să fiţi de nimeni. . Departe de-aici! Acolo departe. Nimic nu-ţi este A noastră poveste? Legătura noastră-i doar vis? <titlu> Euphorion N-auziţi tunînd pe mare? Văi răspund şi dealuri vaste. durere. <titlu> Euphorion Şanţuri. Nimic de ea Nu ne desparte.

Mortal destin! <titlu> Euphorion Dar o pereche de aripi În larg se desface: Departe-ntr-acolo E zborul ce-mi place! Pagina 455 (S-azvîrle în văzduh.Muşcă-n ţărnă chinul mare.6 <Note> .) <titlu> Elena şi Faust Bucuriei-i urmează Tortura cea grea.) <titlu> Corul Ikarus! Ikarus1 Jale ! Ce jale ! (Un tînăr frumos se prăbuşeşte la picioarele părinţilor'. dar trupescul dispare numaidecît. Fausl şi Corul Groază-n inimi se alege ! Moartea.ţi este ţie lege? <titlu> Euphorion Să privesc doar de departe? Vreau să am la toate parte. <titlu> Elena. din plin. Orişicine o-nţelege. <titlu> Euphorion (Glasul lui se aude din adînc4) Mamă. cel mort pare o figură cunoscută2. aureola3 se ridică la ceruri. capul său străluceşte lăsînd o dîră de lumină în urmă-i. primejdii. asemenea unei comete. Faust şi Corul Răsfăţ. Iară moartea E o lege. veşmintele îl poartă o clipă. în sumbrul ţinut Singur nu mă lăsa! (Pauză. <titlu> Elena. veşmîntul şi lira rămîn pe loc.) <titlu> Corul (cîntare de jale)5 Singur nu ! Oriunde-ai fi! Te cunoaştem ni se pare.

Ai căzut pe neaşteptate! # Cine izbîndeşte însă? Ce-ntrebare-ntunecată. 6. Pizmuim destine rare: Cîntec şi-ndrăzneală fost-au Mari prin zile tulburi. Cînd în faţa sorţii crunte . Înflorind peste genuni. Năzuiai spre măreţie. fiu al lui Daedalos. în această cîntare de jale. Apropiindu-se. aripile i se topesc şi el se prăbuşeşte în mare. 3. 4. Anticii făceau deosebire între „spirit" şi „suflet". Te-ai pierdut încă de tînăr. Simţ pentru orice îndemn. Te urmăm în depărtare — Bocete noi nu rostim. A femeilor ardoare. # Ah. </Note> Pagina 456 Cînd te furişezi din zi. 5. Te-a-nsoţit ca la un semn. Doar la urmă cumpănirea A dat faptei greutate. născut pentru norocuri. personaj mitologic. 2. în zborul său. Din adînc vorbeşte „sufletul" (umbra) lui Euphorion. prea tare de soare. Ochi aveai să vadă lumea. Euphorion este identificat cu poetul Byron. Şi te-ai învrăjbit sălbatic Cu moravuri şi cu lege. Aluzie la poetul Byron. Aluzie tot la poetul Byron. Aureola reprezintă „geniul" lui Euphorion. Cu putere din străbuni. Ikarus. # Astfel te-a cuprins reţeaua Unde nu mai poţi alege.l. clare. El scapă din labirintul cretan cu ajutorul unor aripi lipite cu ceară.

Slujeşte-te De-asemenea favoare. mantaua şi lira. ce-n braţe ai cuprins. (Pauză deplină. nouă Nu mai staţi cu suflet mut: Căci pămîntul le mai naşte. vieţii legămînt. Persephona.) <titlu> Elena S-adevereşte-un vechi cuvînt şi-asupra mea: Norocul şi frumseţea nu se prea unesc. vine în faţă. Cu ce-a rămas. cari în jos Pe celălalt tărîm l-ar duce. Veşmîntul nu-l lăsa. Primeşte. înalţă exuviile1 şi vorbeşte) E noroc că le găsii.) <titlu> Phorkias (ia de jos îmbrăcămintea lui Euphorion. din toate ce ţi-a mai rămas. Văpaia-a dispărut.) <titlu> Phorkias (către Faust) Păstrează strîns. îl ridică şi trec cu el pe sus. De colţuri şi de tiv Au şi început să tragă demoni. îl împrejmuiesc pe Faust. ce-i drept. pe veci îţi spun un bun rămas. Pagina 457 Cu jale-ti spun. La pieptul tău m-arunc. mai stau încă o dat'. . (Veşmintele Elenei se schimbă în nori. atîta timp cît vei dura. şi tot ce e vulgar Rămîne jos. veşmîntul şi vălul ei rămîn în braţele lui Faust. Poţi consacra destui poeţi. trupul ei dispare. Veşmîntul însă e divin. Însă nimic să nu regreţi. Ţine-l strîns! Zeiţa nu mai e.Sîngerează lumea toată! Dar cîntări cîntaţi voi. departe undeva de-aici. şi înalţă-te: Te va purta-n eter. Cuvîntul O meserie deveni. Ne-om revedea. mamă şi băiat! (Îl îmbrăţişează pe Faust. S-a rupt al dragostei. Muzica încetează. Le împrumut însă veşmîntul. Talente nu pot dărui. Cum prin vremi le-a mai născut.

</Note> Pagina 457 <titlu> Panthalis Degrabă-acuma. persoana nu numai Un merit ne-o păstrează. În jos spre Hades! Căci regina se grăbi Cu mers adînc să plece. <titlu> Corul Bine primite-s. Talpa ei. suntem. <titlu> Panthalis Un nume cine nu şi-a cîştigat. Şi de beţia murmurată-a vorbelor.(S-aşază lîngă o columnă. Exuviile — îmbrăcămintea celui mort.) <Note> l. Şi-n Hades ele în loc de frunte stau. Cu Persephona vorbe schimbînd. Mîndre-nsoţind pe cele asemenea. în şoaptă. întunecat. Pagina 459 . O vom Găsi la tronul cel de jos. Şi-n păşuni fără rod. pe lîngă plopi. pe cîmp De-asfodele. cine Spre fapte nobile nu tinde. fetelor! Scăparăm doar De vraja vechii tîrfe din Tessalia. Dar noi la o parte Adînc risipite. fie Urmată de al slujnicelor pas. şi în tristeţe de duhuri. Aceasta prea bine o ştim. Persoane nu. (Pleacă. Ce tulbură auzul-mintea şi mai rău. oriunde. reginele. Timpul cupa ni-l petrecem? Ca liliecii scîncind. este al Stihiilor! împrăştiaţi-vă ! Eu la Regina mea mă duc. ci de-asemeni şi Fidelitatea.) <titlu> Toate Redate suntem luminii.

cu floare multă. de-aceşti pereţi de stîncă. moaleş. rnai ales de zeul-soare. că ne cheamă depărtarea şi colina. după rîuri Mari ne ţinem. noi încunjurăm cu freamăt Dealul unde cu cîrcei pe pari se răsuceşte viţa.În Hades dar nu ne întoarcem. <titlu> Altă parte a corului Noi. mai vii lîngă pîraie. Susur dacă-i. se adună un norod şi turme. legînd mlădiţa. cînd livada. în freamătul acestor tremurate mii de ramuri. prin urcioare sau vreo bute. Helios îndeosebi. meandric. Natura cea vie În veci ne cere. Ascultăm cîntec de păsări. răspunsul nostru e răsunet. susurăm şi noi. şi ne-mpodobim cu foi. Vezi acolo toată ziua. <titlu> O parte a corului Noi. Se-odihneşte sub frunzare. Liber părul să ne fluture-n văzduh prielnic verii. noi. Bacchus. cum din patimi. trei. cu hîrleţul. Iar de-i strigătul lui Pan. Împingîndu-se să strîngă din belşug şi să ciupească. Pagina 460 Cînd cu sapa. Cum noi pe ea. de-i tunet. Şi ca-n faţa zeilor s-apleacă toate-n jurul nostru. Ne atingem moale linguşindu-ne sub chip de valuri. Lung chemăm şi ispitim din rădăcini izvoarele vieţii În mlădiţe. <titlu> A treia parte a corului Surioare. ce-i lipseşte El găseşte prin burdufe. grabnic. osteneală. netezi cum ar fi oglinda. de două. cînd tăind. <titlu> A patra parte a corului Unduiţi. El se roagă de toţi zeii. de zeci de ori pe urmă. Podgoreanul harnic scoate îndoielnică ispravă. Chiparoşi cu vârfuri zvelte prin privelişte înseamnă Cursul ţărmului şi apa oglindind de sus azurul. Cînd cîmpia. tot mai adînc în valuri noi udăm. cînd grădina-n dosul casei. făcînd glume cu vreun faun. Visu-i dă o jumătate de beţie. Dar cînd zeii. Răcoros păstrate-n pivniţi ca în noapte de morminte. nu prea are grija slugii credincioase. tunetele Noastre le-nmulţim. unde vă place. Tot mai jos. Rod cînd cade. cornul de struguri . ca şi fluiere de trestii.

Şi alte forme ia. dar îşi leapădă coturnul. dacă va fi nevoie. strîns format. Printre ei ţipînd sughiţe urecheatul lui Silenus2. Se schimbă noru^ răsfirîndu-se. 2. mirat. Viaţă prinde. îşi ia masca şi vălul. Fără clipiri se ţine ochiul după el. zeu în mitologia greacă. Aluzia se referă la măgarul lui Silenus. Căci deodată Dionysos1 din mistere se iveşte. unde aprig-liniştit trudea vierul. să comenteze în epilog spectacolul.. Nu-i cruţat nimic! Copitele crăpate zdrobesc totul. Şi mă dezbrac de norul meu.) <Note> l. (Cortina cade. singurătăţi adinei privind. Mustul nou să mi-l cuprindă. uriaşă. Dionysos. cobilitele se Leagănă spre marea cadă-n care dăntuiesc flăcăii. Cu picioarele de capră fauni vin şi făuniţe. dinţate. Silenus.. şi mişcare prin butuci de vie. Astfel sfînta şi curata strugurilor bogăţie Îndrăzneţ este călcată şi strivită cu negrije. <titlu> Faust (desprinzîndu-se din nor) În jos. încet de mine se desprinde-n văfuri norul alb. Vederea nu mă-nşală. atinge stâncile.Şi-a umplut. şi se arată sub chipul lui Mefistofel. udînd şi dînd căldură. Un nor se apropie. Freamăt e prin crame. . coboară pe podişul din faţă. ramificându-se. Beatul se ia după cupă. ce m-a purtat domol Prin zilele senine peste ţări şi peste mări. Simţurile fac vîrtej şi groaznic ţiuie urechea. el sporeşte doar tumultul. cu boare adiind. Coşuri scîrţîie şi sună vedre. creste rigide. nu. </Note> ACTUL IV Munţi înalţi. Grijă are cîte unul. se goleşte vechi burduful. Descind cu grijă-acum pe marginea acestui pisc. zeul beţiei în mitologia greacă. Şi răsună în ureche surle-acuma şi ţimbale. sub pasul meu.) (Phorkias se ridică în faţă. pentru ca. se-ncheagă iar. plină burta. greu e capul. Se spune că el l-ar fi hrănit pe Bacchus. Spre răsărit se-ndreaptă în cutreier.

Dar spune-mi. chipul dulce. unde-arzînd lăuntric. dinte lîngă dinte? Îmi ştiu ţinutul. Se odihneşte noru-n răsărit. înălţîndu-se-n azur. <titlu> Faust La îndeniînă-ţi stau legendele nebune. îmi răcoreşte piept şi frunte. Un foc dădea pîrjol şi-n visuri. Mai strîns se-ncheagă. Cu-nfăţişare de femeie. O ceaţă gingaşă mă împresoară în fîşii. Acolo. aidoma Unei zeiţe. şovăind. îmi izvorăsc. Cizmele aleargă grăbite mai departe. Fără de formă. ce era Străfundul iadului cîndva. Cu sine duce tot ce-n mine-a fost şi e mai bun. Se-nalţă-acum încet şovăitoare. tot mai sus. Mefistofel iese din ele. Începi acuma iarăşi a le spune. <titlu> Mefistofel Un mers ca ăsta n-a fost glumă. . Răsfrînge viu al zilei trecătoare mare tîlc. pare de nea. se iveşte. Leda. M-amăgeşte oare chip vrăjit Pagina 462 Uitat de mult.întins acum pe perne moi.. văd. cu Elena. O cizmă năzdrăvană.. adinei. 'nseninîndu-mă. Prin stîncărie. De-abia-nţeleasa grabnica privire cea dintîi. ce-ţi trecu prin minte. Alta urmează numaidecît. Închipuind iubirea aurorei în avînt. cu care se fac paşi de şapte poşte. vai. Ce-a strălucit apoi mai mult decît orice comori. vajnic. 'ngrămădit. Seamănă cu Juno. Ca o frumseţe sufletească înteţeşte-se Suava-alcătuire. <titlu> Mefistofel (serios) Cînd Domnul-Dumnezeu — nu ştiu de ce Ne-a surghiunit în cele mai adînci abisuri. Dar se destramă. maiestosul. al tinereţii prime dar înalt?1 Comori din zorii inimii. în soare strălucind. Să te cobori în grozăvia-aceasta.

Zvîrlea bucăţi de munte-n depărtare. Natura.Noi ne găseam bătuţi de groaznica văpaie într-o poziţie amarnic neplăcută. piscuri a închipuit. <titlu> Mefistofel Aceasta clar ca ziua ţi se pare. Noi cei ce slugi acolo jos am fost În liberul văzduh găsirăm rost. Cînd Moloh2. Învăţătură iei. Şi munte lîngă munte a-nşirat. Amintirea Margaretei. grele. 6. Ca să se bucure de ceva bun. şi mut. ca înecaţi. e astăzi pisc. l2) <titlu> Faust Îmi este nobil muntele. jos. Vădita taină de păstrat Numai tîrziu s-a revelat. Că neteda întinsa scoarţă pămîntească. Toţi dracii începură ca-ntr-o baie De fum. jos. prin colţuri să tuşească. <Note> l. Altă părere cel ce-a fost de faţă are. Nevoie n-are de vîrtej nebun. (Efes. cînd şi-a pus temei. Abisul clocotea văpăi cărînd. s-ajungă sus. . Abisuri. E plină ţara de străine pietre. fierbînd. Colinele c-o trăsătură blîndă Încet spre vale şi le-a domolit. Oricît de groasă. trebui la urmă să pleznească Şi-acuma ai un adevăr în plisc: Ce-a fost străfund. Pămîntul şi l-a rotunjit curat. Nu-ntreb de ce-i aşa făcut. </Note> Pagina 463 Şi iadul se umfla de aburi de pucioasă Şi apăsarea a crescut peste măsură. din tot ce-am spus. Am fost de faţă cînd acolo. cu ciocanul stînci spărgînd. Să-ntorci ce-i.

</Note> Pagina 464 Cine explică-asemenea putere De azvîrlire ca din praştie în zare? La astea filozoful nu se prea pricepe. Şi-i o minune! Şi călători pornesc pe cîrjile credinţei Spre piatra dracului. 6. sau vreo plăcere? <titlu> Faust Ba da! Căci ceva mare mă atrase. cu putere. Şi nu se lasă tulburat într-ale sale. silnicia. l2. căruia i se jertfeau. Aluzie la numeroasele legende germane. 4)2 Dar neîndestulat cum eşti mereu. Ispita nu te-a încercat. ne dau semnul! Dar să-ţi vorbesc mai pe-nţeles. Ghiceşte! <Note> l.<Note> l. Aluzie la scrisoarea apostolului Pavel către Efeseni cap. 2. Moloh. copii. spre-a diavolului punte. în Noul Testament. Şi nici o minte nu găseşte cale. Moloh simbolizează iadul. Împărăţiile acestei lumi şi strălucirea lor. 2. Aluzie la ispitirea lui Isus. zeu străvechi din Canaan. înţelege. </Note> . care atribuiau diavolului cutare stîncă sau cutare pod peste prăpăstii. Suntem făcuţi pentru izbîndă — iată-ndemnul! Tumultul. (Matei.l Nu izbuteşte nimeni să-i înfrunte. <titlu> Mefistofel Natura fie. cum a fi! Ce-mi pasă! Destul că-n ea şi diavolul era acasă. şi nonsensul. în larguri nesfîrşite văzător. singur. <titlu> Faust E plin de interes s-ascult ce-ţi spune gura. înţelepciunea sa de mult o spune: Satan e pricina. după Matei capitolul 4. Să văd cum diavolii privesc natura. pe cît se poate: Pe suprafaţa noastră nu-ţi plăcu nimic din toate? Tu ai cuprins. Norodul simplu.

Căderi de apă printre stînci. Poteci ca şnurul. Livadă. Că se cultivă chiar şi-nvaţă carte — Deşi îţi creşti numai rebeli. străzi mai late. să dea Havuzele sărind. . Mi-aş dibui o capitală. ceapă. Printre priviri necunoscute. M-aş bucura să umblu în caleaşca. Să poţi lua înfăţişare mai aleasă. <titlu> Faust Acestea toate nu m-ar mulţumi. deşi. Mînînd trăsura sau încălecînd Mereu în mijlocul mulţimilor aş fi Cinstit de sutele de mii. Un grandios palat prin locuri de plăcere. prelungite. precum se cere. Apoi pieţe largi să fie. Măcelării cu mese. parc-ar voi să stea. <titlu> Mefistofel Şi mi-aş clădi apoi.. În faţa verzilor pereţi o glie-catifea.Pagina 465 <titlu> Mefistofel Dai din palme.. C-un centru-n care cetăţenii îşi dau ghes. Ospăţ făcînd de carne grasă. roi de muşte să încapă. Pe-aci te-ntîmpină oricînd desigur Putoare multă şi febrilă-activitate. Suburbii să se-ntindă. Şi cu străduţe-nguste. sfeclă. De-ntoarcerea prin vălmăşeala de furnici. La urmă. întinsuri şi colină Să se prefacă într-o splendidă grădină. M-aş bucura de zgomotosul vino-du-te. Te bucuri că poporul se-nmulţeşte. şi-am făcut-o. coperişe-nalte. cîmp. Pagina 466 Să se înalţe raze. pe ales. unde nu mai este poartă. umbre potrivite. Cu tîrg de varză. nori să-nfrunte. Că-n felul său în tihnă se hrăneşte.

<titlu> Mefistofel Se vor găsi însă poeţi să te slăvească. Splendoarea ta în vorbă s-o cuprindă. căci o dată pentru totdeauna Frumoasele le-nchipui la plural. de-ar fi o mie. La urmă aş clădi pentru frumoasele cucoane Comode şi intime pavilioane. nebunia să aprindă. Putere simt spre-o hărnicie peste toate. Femei. <titlu> Mefistofel Şi astfel glorie ai vrea să dobîndeşti? Observ. zic. deplină? A fost desigur îndrăzneaţă şi sublimă. cîtuşi de puţin! Rotundul pămîntesc Îmbie încă spaţiu mare pentru fapte. strîns. Tu care-n preajma lunii îmi pluteai. . Voi izbuti uluitoare-nfăptuiri. Prin nebunie.Şuvoaie mici ţîşnească-n amănunte. Poţi tu să ştii pe om ce îşi doreşte? Fiinţa ta respingător amară Nu poate şti ce omului prieşte. clădindu-se ca turnul. Doar nu-ntr-acolo dorul ţi-aprindeai? <titlu> Faust O. Căci fapta-i totul. Şi singur aş petrece-acolo-o veşnicie Cu dulci femei în sindrofie. <titlu> Mefistofel După voinţa ta atunci să fie! Dar gărgăunii spuneţi-i. Pagina 467 <titlu> Faust La toate astea tu n-ai parte. <titlu> Faust Domnie dobîndesc şi-n stăpînire mă ridic. că de la eroine îmi soseşti. <titlu> Faust Călătorea vederea mea pe marea-naltă: Şi apa se umfla. <titlu> Faust Rău şi modern! Sardanapal! <titlu> Mefistofel Pot ţinta năzuinţei să-ţi ghicesc. gloria nimic.

cum răsfăţul. Oricît de trufaşă ea s-ar mişca. Pagina 467 Dar se retrage. rînduri. Domnia mării s-o alungi de pe limanul Luat în stăpînire. să văd stihia cum s-apleacă. creşte. Dar vine ceasul şi talazul îşi repetă jocul. miasme-mprăştiind. <titlu> Mefistofel (ad spectatores) De loc nu-i nouă pentru mine vestea. Ne ia-n răspăr spiritul liber. Se umflă. <titlu> Faust (continuînd cu pasiune) Tălăzuită. Şi valul stăpîneşte-nsufleţit ca de-o putere. Aici mi-aş face-n gînd degrabă planul! Prilejuieşte-ţi tu plăcerea rară. apa dă năvală unde poate. în spatele spectatorilor s-aud tobe şi muzică războinică. Tumultul. Aceasta-mi dete-amărăciuhe. Orice colină ea mi-o ocoleşte. jos şi lat. care preţuieşte Tot ce aieve drepturi poate fi numit. O mică înălţime-n cale-i poate sta. — îndeplineşte-o! (În depărtare. Cutează duh aici pe sine să se-ntreacă. apoi se-ntoarse de pe locul Ce cucerise. — aproape mă-nspăimîntă. fără scop. îngustează-i udele hotare. întins. dezlănţuite se avîntă.) <titlu> Mefistofel . Aş şti ce noimă are orice pas. Şi ispravă nu-i. că valul iară piere. Silind-o-n sine să se tragă tot mai tare. Aceasta mi-e dorinţa. părăsindu-şi ţinta. Talazul sta. dar priviri mi-am ascuţit. aţîţînd cu patimi sîngele înnebunit. Să ia cu iureş ţărmul. Stihii ce. De zeci de mii de ani cunosc acestea. Sterilă. curge-acoperind Ţinutul sterp. născînd talazurile. zămislind sterilitate. Mă dezoleaz-aceasta. Aici aş vrea să lupt. din partea dreaptă. Şi-i cu putinţă! — Curgătoare. Credeam că-i întîmplare. precum este.Dar mai slăbi. O mică adîncime o atrage însă-n ea.

norocul. Din plin a tot gustat Şi-mpărăţia s-a cam destrămat. Prilejul ţi se dă. acum. — Auzi tu tobele departe? <titlu> Faust Iarăşi război! Iarăşi năpasta! Cumintelui nu-i place asta. Cînd noi. glumind. <titlu> Mefistofel Război sau pace! E cuminte osteneala De a porni. De grele griji e împăratul frămîntat. de nu e anarhie într-o ţară. cum sunt acestea.Mi-ar fi uşor. Şi bogăţie falsă i-am trecut în mînă. l-am desfătat. . cetate cu cetate. călătorind. Dar îi plăcu să judece greşit. Răspunde tu. Ce el fidelului supus şopteşte. ca omul: Credea că pot să facă treabă bună Domnia şi cu desfătarea împreună. De tînăr hărăzit îi fuse tronul. ce-i fi voind? Pagina 469 <titlu> Mefistofel Nimic nu îmi rămase-ascuns. încearcă-ţi tu. se cere Să fie ascultat fără-ntrebare. Cel ce porunceşte va cată O fericire în poruncă să găsească. se va face Şi lumea toată cade-n admirare. Plăcerile oricum te fac vulgar. să prinzi prielnică o clipă. <titlu> Mefistofel Nu este el aşa. Ce-ţi mai aştepţi sorocul? La pîndă stai. prin har. <titlu> Faust Să mă scuteşti de ghicitori. Şi breslele cu nobilimea ţin gîlceavă. Pe scurt explică-te. Unde cel mare cu cel mic se luptă. este plin de-naltă vrere. Dar ceea ce el vrea. Aşa rămîne el înalt. O lume-ntreagă-avea la îndemînă. Credea că-i de dorit să fie-aşa! <titlu> Faust Mare greşeală. Unde război îşi fac oraşele. Unde se-alungă fraţii şi s-omoară. Pieptul îi.

— Iată! <titlu> Faust Şi trebile mergeau. la catolici. <titlu> Mefistofel Şi voie-a face stările de-ocară. Capitlu. La urmă cei mai buni se saturară. şi ei o binecuvîntau. organizaţie administrativă. bisericească. <Note> l. Ei burta plină şi-o chiverniseau." <titlu> Faust Ideea sună cam popeşte. Chiar şi-n biserici a pătruns omorul. înseamnă să te aperi. Şi pacea cu dreptatea s-o căsătorească. Nou împărat s-alegem. Şi unde doi. grămadă. Chiar cel mai mic — deplin din cale-afară. Că împăratul nici nu poate. <titlu> Faust Îmi pare rău de el. Să-l liberăm din trecătoareâ-ngustă. Şi fiecare mare se visa. <titlu> Mefistofel Erau popi într-adevăr. Cei vrednici cu puteri se ridicară Spunînd: „Să fie domn cel ce va facerînduială. Mai mult ca alţii la isprăvi participau. şi şchiopătau să cadă. Nimeni n-avea. Răscoala se-nteţea. Apoi se răsturnară peste cap. <titlu> Mefistofel Vino să dăm speranţe celui încă viu. Pagina 471 . de se-ntîhiesc. rea. În faţa porţilor pierdut e călătorul. Se trage-aici cu oastea. căruia-i făcurăm bucurie. şi-ar da otravă. pentru bătălie. era deschis şi bun. </Note> Cutează fiecare azi mai mult ca altădată. Căci a trăi. nici nu vrea.Vlădicul cu capitlull şi cu a sa comunitate. s-asigure-ntr-o lume Creată proaspăt bunăstarea-anume. să însufleţească Împărăţia iar. Şi-acuma împăratul.

Într-astfel mareşalul fi-va-acoperit. oricum.Scăpat o dată. străvechi puteri de munte. dar cum. <titlu> Faust Ce văd acolo-atît de straşnic înarmat? Norod muntean ai aţîţat? <titlu> Mefistofel .) <titlu> Mefistofel Poziţia. <titlu> Faust Dar ce-ar mai fi de aşteptat aici? Înşelăciune ! Amăgire goală ! Aiurezi? <titlu> Mefistofel O cursă de război. Neajunsuri de război am presimţit. avea-va şi vasali de-aşijderea. De jos răsună tobe şi muzică războinică. fi-va pentru mii de ori. să-ncep A porunci. unde nimica nu pricep. Pagina 472 <titlu> Mefistofel Statul major purta-va toată grija. izbînda lui va fi deplină. Strîmbă-Lemne. Desigur zarurile vor cădea. Cîştigă tu acum şi-o bătălie! <titlu> Mefistofel Chiar dimpotrivă. şi aşa să fie! Dacă-mpăratului noi îi păstrăm După dorinţă tron şi tară. nu ştiu. (Coboară amîndoi pe clina din mijloc. e bine-aleasă. Tu-ngenunchezi. De va avea noroc. <titlu> Faust Multe isprăvi îţi numeri cu mîndrie. iscodind aşezarea oastei în vale. <titlu> Faust Înaltă cinste îmi urezi. Bine de cel ce poate să-i îndemne. Ca Sfarmă-Piatră. De astă dat' generalisim eşti chiar tu. De-aceea eu consiliul de război Mai dinainte l-am alcătuit Din vechi. spre-a birui în bătălie! Gîndeşte-te la urmărita ţintă. tu ai s-o cîştigi acu. Vezi? Ne-alăturarăm noi. primind spre stăpînire Feudul unui ţărm făr' de hotare.

8)1 # Iată-i că vin vlăjganii mei! Îi vezi de vîrste foarte felurite. nu! Din toate acele zdrenţe Eu am ales doar chintesenţe. 23. (Coboară toţi mai adînc.uită-n ochi. Iar pe-un fricos. <titlu> Tine-strîns (vîrstnic. ia seamă. Şi-n felurite haine şi armuri. Tovărăşie bună între ei vor face. iară uniformă) Cu asta însă mult n-ai cîştigat. Şi. II. calicii. 8. toate cele. sunt o bucurie. </Note> Pagina 473 <titlu> Strînge-tot (cu înfăţişare bărbătească. de-o ia la goană. dar mult mai bine să păstrezi. uşor înarmat. alegorici. Prădarea. Bine-i să iei. <Note> l. <titlu>Războilă (tînăr. bine înarmat.) . bine înarmat. (Apar cei trei puternici) (Sam. cum îmi sunt. II. Şi-ti pierzi doar zilele cu ele. Şi drumuri veţi avea-mpreună potrivite. îmbrăcat) Cînd unul mi se.) # Azi gulerul de cavaler şi zaua Oricărui băieţaş îi place. Aluzie la un text biblic. bogat îmbrăcat) Aşa isprăvi sunt toate numai pozne. pestriţ. Un mare bun ce grabnic se destramă! În freamătul vieţii el se face tot mai mic. De păr îl prind şi-l trag de-a dura.O. 23. Fă loc să stăpînească vîrstnicul voinic Şi nimeni n-o să-ţi ia nimic. (Ad spectatores. jaful. Neînsemnat e restul. cartea Samuil. Cu pumnul am să-i umplu gura.

<titlu> Generalisimul Din stânga nu am nici o veste. războinic. Teren.<titlu> Regiune muntoasă (De jos s-aud tobe şi muzică de război. Desigur cavaleria nu se încumetă pe-asemenea pripor. Cu miile s-aprind spre faptă mare. <titlu> Împăratul Ne cam mîhneşte. sclipind în aer. joasă. Aicea braţul. <titlu> Împăratul Nu îmi rămîne alta decît să laud tare. pe stăpîn şi slugă. <titlu> Generalisimul Priveşte-aici. Şi lăncile lucesc. Va fi înverşunată apărarea. cum şi-ar dori. Prevăd. Generalisimul. Pe jumătate noi suntem ascunşi pe-un plan unduitor. Că ne-am retras în valea mai ferită. Pagina 474 Nu-i prea piezişă clina. <titlu> Împăratul Privire de ansamblu am întîia oară. Păzeşte trecătoarea şi strîmtoarea. La soare prin fîşii de neguri. aici duşmanii îşi vor frînge . rupte. Se-nalţă cortul împăratului. Pietrosul tanc. Retragerea ce seamănă c-o fugă. Falanga are-ncredere să lupte. Nădăjduiesc c-alegerea să fie norocoasă. dar uşor nu-i de luat. Trabanţi. Imagine îţi faci despre puterea masei. stăpîne.) <titlu> Generalisimul Ideea-mi pare încă bine cumpănită. Asemeni oaste face singură cît două. <titlu> Generalisimul Aici pe cîmpul din mijloc. dar nu pentru-un duşman înaintînd. Ea va răzbi-n duşman oricît de tare. Nouă prielnică. orice gînd. lucind acum de arme. împăratul. întins. către flancul drept. Se zbate-n sine-ntunecat pătratul. pieptul pot fi puse la-ncercare. Oştirea-ntreagă chibzuit îngrămădită.

Cu toţii înţeleşi să se răscoale împotriva mea. <titlu> Generalisimul Altă iscoadă vine-aproape cu sfială. nici datoria. Mulţimea şovăie. Şi curge-n urmă. Cei ce puterile-mi răpeau pe furişate. <Note> l. viclene rubedenii. să jăfuiaseă-mpărăţia. <titlu> Împăratul Să te păstrezi pe tine. sau văr şi frate. iureş ca să dea. onoarea nu. Nu vă gîndiţi că un incendiu vecin Vă mistuie şi vouă bogăţia. Dar deodată se iveşte Noul împărat cu fală. Prin pătrat se înţelege falanga romană. De-a iscodi în dreapta. Dar toţi îşi scuză şovăirea Cu fierberea primejdioasă. învrăjbiţi. Cei ce-mi ziceau unchiaş. stângă. ce ţi se-ncbină. isteaţă. Coboară-n grabă de pe stînci c-o veste. </Note> Pagina 475 Ca. Mai sunt cinstiţi. nehotărîtă parcă.Neaşteptat puterile în sînge. Şi pe drumuri hotărîte . Dar nu aducem veste bună. <titlu> A doua iscoadă La-nceput ni se păruse Că domneşte zăpăceală. <titlu> Întîia iscoadă Ne-a izbîndit. iată sfatul Ce egoismu-l dă. arta Şi meşteşugul ca pe strună. Şi pare-a tremura de oboseală. <titlu> Generalisimul Iscoadă credincioasă ne soseşte. O ceată mică credincioasă. <titlu> Împăratul Acolo-i văd venind.

Tu ştii că sunt iscoditori munteni. Îndemn dădeaţi la simplă joacă. Amestecînd stihii prin labirinte aparente. Şi dacă nu mă sfătuiaţi să las războiul. mă cutremurai. Ele lucrează-adînc.) <titlu> Faust Venim şi noi. nădăjduim neocărîţi. coiful pe jumătate închis. Astăzi cu har mai 'nalt le-am îmbrăcat. Voi împlini acum. Doar ca ostaş mă îmbrăcam în zale. oricît de strălucite. Focul (vezi actul I). Cei trei puternici înarmaţi şi îmbrăcaţi ca mai înainte. <Note> l. ce de mult au părăsit cîmpia. Într-astfel. Pecetluit eu mă simţii de libertate În foc cînd m-am văzut om nou. Simţeam primejdia că îmi lipseşte. sub temeliile pădurii. Faust în zale. dar mare. <titlu> Împăratul Un împărat potrivnic se ridică.Pagina 476 Merg acum ostaşii noi. </Note> Pagina 477 Unică grijă au de-a născoci vreo noutate. ce păcătos lăsai. De mult prin fapte-aş străluci ca un erou. stîncăria. Desfăcînd steagul minciunii. şi măreţie. În suflul nobil al miresmelor bogate. glorie visînd. Prevăzători ne-am dovedit şi nelipsiţi. . (Crainicii sunt pregătiţi pentru provocarea contra împăratului. Au îndrăgit înaltul munte. Ca şi turmele de oi. simt că eu sunt împărat. Cei ce citesc scripturile naturii. Dar inima visa turnire. Căci duhuri. Pe la serbări. Iluzie era. Cumplit mă atacase elementul. Triumfuri. vitejeşte.

Din ora-aceca el pe sine s-a uitat. libera natură. <titlu> Împăratul Am auzit şi pe cuvînt te cred. destinul. nici drac nu mai Puteau s-ajute. Prostia popilor neîncetat o-njură. sabinul. Ţi-e slugă credincioasă şi cinstită. Iar pe noi ne-a-nsărcinat Să-ţi stăm într-ajutor. Era la Roma. </Note> Pagina 478 Cuprinsul. Şi lemnele de rug erau în juru-i aşezate. Surcelele s-aprinseră. depărtate sau viitoare. Modelarea cristalelor este atribuită aci unor duhuri care ar lucra în munte. ce în materie se-mplîntă. cu pucioasă-amestecate: Nici om. Ne bucură-a vedea cum toţi se îmbulzesc. îţi rămîne-ndatorat. <titlu> Faust Cel necromant2 din Nursia. pe care „maiestatea sa" l-a scăpat la Roma de la moartea pe rug. dar a putut o maiestate. în jur. Faust îi aduce aminte împăratului de vrăjitorul. Dar fă-mă. să pricep. alături să se desfăteze. Şi iscodeşte steaua şi-adîncimile cu zel Doar pentru tine. <titlu> Împăratul La sărbători. nici Dumnezeu. Pe urmă în cristal şi-n veşnica-i tăcere Ele zăresc ce-n lume sus se-ntîmplă. cînd oaspeţii ni-i salutăm. era obişnuită printre magicieni. spaţiul sălilor să-l îngusteze.Cu diafane degete. transparente. Cu smoală. 2. Binevenit ne este însă omul brav Ce vine-ntr-ajutor şi larg deschide poarta. Necromant-vrăjitor. Cumplit îi fîlfîia. ce se-ntîmplă. Credinţa că în cristale se pot vedea întîmplări. Ele clădesc figuri vîrtoase. Ce vin senini. <Note> l. Sunt mari puterile Sălăşluite-n munte. . Mereu el poartă grijă drumurilor tale. se-ncinse focul.

În clipa mare însă-aici. Aşa mi l-aş trata. capului o apărare. mare ca nici unul. Basmul spune: — A fost odat'!" <titlu> Faust . Ce-ar face fără cap aceste mădulare? Cînd aţipeşte-acela.Cînd ceasul dimineţii stăpîneşte îndoielnic. Şi spada îşi cunoaşte datoria vitejească. Nu-i coifu-mpodobit cu creastă şi cu pene? El fruntea apără. dacă el se-ntramă. spre-a-ndeplini măreţe fapte. această mînă Se trage hotărîtă de pe spada la-ndemînă. cine le mai'pune în mişcare? Se-ntramă grabnic ele. În cumpănă avînd deasupra soarta. Pagina 479 Nobila nostră solie Numai rîs a provocat: „Ca ecoul într-o vale V-a pierit scump împărat. Şi capu-n scaun pentru talpă l-aş schimba ! <titlu> Soli (se-ntorc) Nici o cinste. lovitură dă la creştet. ce-mpotrivă mi s-a ridicat. Şi sprinten sare-n ceafa celui ce-a cădea. ce vitejia întreţine. Conducător al oastei. Fantoma. cînd atîtea mii de oameni Purced să lupte pentru mine sau potriva mea. Şi braţul ştie dreptul să şi-l folosească. preţuire. În ţara morţii fie-mpins cu pumnul. Bărbatul e bărbat! Cel ce doreşte sus pe tron să stea Să fie însuşi vrednic de-o aseme nea onoare. Cinsteşte clipa. Căci el ridicăr scutul. Cînd de el se pomeneşte. <titlu> împăratul Aşa-i mînia mea. Ce însăşi se "numeşte domn şi împărat. Abate lovitura. Să-ţi pui în joc chiar capul nu e bine. Ceia nu ne-au arătat. Piciorul vrednic parte la izbîndă ia. <titlu> Faust Oricum.

S-apropie duşmanul. şi-apoi pe fugă o să-i puie. <titlu> Faust (arătînd spre cel din mijloc) Urmeze-atunci şi-acesta. În propriul sînge înecaţi. (Către generalisim. claie-grămadă. Să-ntîmpine duşmanul cu tărie. ca şi mine de turbaţi. — După dorinţa lor cea dreaptă Dă ordin de atac. cum îi spui. Printre ai tăi să dea din pinten.) <titlu> Generalisimul Falanga să pornească-acum după acesta. <titlu> Strînge-tot . Duşmanii cad. (Pleacă.) În mîna ta eu pun îndatorirea toată. Momentul e prielnic. <titlu> împăratul Renunţă împăratul la comandă. Şi dac-ostaşn tăi atunci lovesc Cu ghioaga.) <titlu> Războilă (vine în faţă) Obrazul cine mi-l arată. şi-l mai vede Numai cu fălcile zdrobite. oastea ta aşteaptă. ce tocmai suie. Să se înlănţuie cu alţii-n rînd. Pagina 480 Iar spatele de mi-l întoarce cineva Numaidecît i-atîrnă capu-n jos.Fideli. În faţa vajnicei juneţi va da-napoi Un pas. De-ai noştri scuturat în prăfărie. Colo spre dreapta rîndul lor se clatină. Vijelios răpeşte toate-n calea lui. sus şi jos. (Arată spre dreapta. <titlu> Generalisimul Aripa dreaptă să se pună în mişcare! Stînga vrăjmaşului. cei buni îţi stau alături. <titlu> Faust Îngăduie ăstui erou mai sprinten. S-arate ce puteri o fi avînd.

Şi toate-o ţintă vor avea: Pe potrivnic să-l înfrunte. Falanga mişcă. în seamă Şi pe acesta. cînd cuprinde. Cei tari să se-ntărească înc-un pic. De-a cuceri îngusta trecătoare spre înalt. (Pleacă. Ne vom împotrivi avîntului turbat. i se alătură cu linguşire) Nevăstică nu-i prea sunt.(vine în faţă) Viteze. Şi nu cruţă. <titlu> Ţine-strîns (vine în faţă) Să n-aveţi grijă pentru aripa din stînga. Şi bogăţiile din cort să-i ia. zale. Unde eu sunt. cînd răpeşte. rogu-te. scuturi. spadă. E asigurată stăpînirea pe deplin. Ostaşi apar de pretutindeni Să-nchidă căile înguste. eu în frunte! <titlu> Prinde-pradă (vivandieră. Şi rod culegem ca-n poveste. cetele vor'nainta. . figuri robuste. Cu coifuri. Îngăduit e totul. căci nu strică-ntru nimic.) Pagina 481 <titlu> Generalisimul La flancul stîng era de prevăzut Că dreapta lor încearcă marele asalt. De după stînci. De setea prăzii fi-vor însoţite. de se prinde! (Amîndoi pleacă. Şi nu despică Nici trăsnetul tărîmul ce în mînă ţin. <titlu> Faust (face un semn spre stînga) Mai bagă.) <titlu> Mefistofel (coborînd de pe înălţime) Priviţi acum acolo-n fund. Mîndra-i cruntă. Însă el ibovnic mi-este.

şi regi Acum armurile sunt goale căsulii de melci. Întregul cer s-amestecă în toate. <titlu> Mefistofel Se ţine flancul drept puternic. Desigur. Pădure. stînci şi atmosferă. Ici-colo doar clipeşte tainic Cîte-o răsfrîngere. În felul său lucrînd în grabă. uriaşul sprinten. (Tare. timpul nu-l pierdui. Văd înălţîndu-se-n grămadă Pe Războilă. şi cavaleri. <titlu> împăratul întîi văzui un braţ. în oastea duşmană vădită şovăire. Pentru atac aşteaptă semn. Fuseseră-mpăraţi. însîngerate Arme lucesc pe-ntinsul plainic.Un zid făcînd. S-amestecă în cearta nouă ceata.) <titlu> Faust S-a-ntunecat în faţă orizontul. Un vechi popor e-aicea gata. De spiriduşi popor select. Şi am golit atîtea săli. unde armuri Stăteau în rînduri. <titlu> Faust . De astă dată fac efect. Pagina 482 Cu ele cîte duhuri s-au gătit. Cum se ciocnesc cu sunete de tinichea. cuprinşi de-ndemn. Un aer proaspăt aşteptînd din larg. Medievale-n faţă ne-au ieşit. de sus.) Şi auziţi cum furia îi ia.) De unde vin. (Răsunet grozav de trîmbiţi. (încet către ştiutori. Acum s-agită o duzină. Nu e firesc ce se petrece. Mai flutură cîte-o fîşie pe cotor de steag. izbind. Parcă stăpîni încă pămîntului. de-a-n picioare sau călare. să nu-ntrebaţi.

N-ai auzit de dîre de lumină. Ca în oglinzi din cele clare Răsfrînte-apar vedenii rare: Oraşe se ivesc pe-o clipă în eter. Ele-şi adună-aici puterea înc-o dată. Care ursita ta în grija sa o are. <titlu> Faust Să ierţi. <titlu> împăratul Ciudat e totul! Lănci departe Se văd în zare fulgerînd. Pe lucii suliţi în falanga noastră Mărunte flăcări scînteie jucînd. Grădini se-nalţă şi coboară. Şi-n grija ei şi-a întrecut măsura? <titlu> Mefistofel încape vorbă? Meşterului mare. Recunoştinţa lui vrea să te scape. mijlocii. La înălţimi de aer. Răsfrînte chipuri în oglinzi de cer. ce te paşte. 2. Descărcări electrice. Ameninţarea.2 Năluca-i stranie din cale-afară. Pagina 483 Ce prin Sicilia s-arată?1 Acolo în amiază plină. Chiar dacă el ar fi să piară. Îngrijorări în el şi-acum mai naşte. <Note> l. </Note> Pagina 484 . <titlu> împăratul Dar spune-mi: cui vom fi îndatoraţi. astea-s urma Unor naturi şi spirite pierdute. Pe cari corăbien jurară mii şi sute. fata morgana. stăpîne. C-asupra nostră s-a-ndreptat natura. cărora superstiţioşii le dădeau di verse nume. E vorba de fenomenul optic. Reflex al dioscurilor de altădată.

ocazie atît de rară. ce sus văzurăm. aşa să fie! Accept. .<titlu> Împăratul Poporul jubila. acuma să mă bucur oare De urmarea unei bune fapte? <titlu> Faust O inimoasă binefacere din plin rodeşte. N-am dobîndit la popi favoare. Şi tîlcul i-l vădeşte firea. Gîtlej şi piept să-şi sfîşie-ntr-o clipă. paguba şi-o arc. dispare. <titlu> împăratul Precum ai tîlcuit. dar iată cum în pripă Unul asupra celuilalt s-azvîrle. aer proaspăt. Dar o plăcere. <titlu> Faust Din semne tîlc aleg şi scutur: Grifonul e o fabuloasă fiară. Cum poate el de sine într-atît să uite. Peste pădure. <titlu> împăratul Un vultur prin tării pluteşte. Şi după ani. <titlu> Mefistofel (spre dreapta) Lovituri des repetate Cînd în faţă. purtîndu-mă în maie pompa. steag căzut. cu mirare. Pagina 485 Cu smocuri smulse. cînd în spate. Să se măsoare c-un autentic vultur? <titlu> împăratul În cercuri largi îşi dau Acum ocol. Întoarce-ţi doar în sus privirea: Maistrul pare să trimită-un semn. le-am stricat încalţe. Şi am găsit că nimerit ar fi să dăruim O adiere. Şi un grifon ameninţîndu-l păsăreşte. Cu leonina-i coadă. <titlu> Faust Şi iată cum zbîrlit grifonul. bărbii albe. prăbuşit. Eram cine eram.

Căci sfatul vostru-i bun de-urmat. Stînci. Vin duşmanii cu duiumul Apucînd acum spre drumul Ce pătrunde-n trecătoare.) Pagina 486 <titlu> Mefistofel Îmi vin şi corbii mei. pereche. Biruinţa-a fi a noastră! <titlu> Împăratul (spre stînga către Faust) Vezi. mai jos. Mi-aduc solie la ureche? Mă tem că veştile sunt rele. sfîrşit! înşelătoare Fost-a arta voastră mare ! (Pauză. <titlu> Mefistofel (către corbi) Mai croncăniţi ca altădat'? Nu pier cei ocrotiţi de voi. <titlu> împăratul Culoare au ca a soliei. încurcîndu-se în luptă. Aripa în două ruptă. Cu duşmani luaţi din coastă. sunt ocupate. O. Iată cum falanga noastră Vîrful ager îşi îndreaptă. Iar mai sus sunt părăsite.Pe duşmanul nost' l-aşteaptă. Ca un trăsnet dă spre dreapta Şi în locul slab pătrunde. Nu văd pietre aruncate. Vin cu cernitele vîntrele Spre noi din focul bătăliei. Ca-n furtună val şi unde Scapără spadă de spadă În sălbatica grămadă. Rîndul nostru nu se ţine. Se înghesuie spre dreapta. <titlu> Faust . acolo nu e bine.

iată-mă. Răbdare! Are-ntorsături norocul. Pierdută e şi ultima colină. în reţea. Poruncă daţi. Dac-ar lua acum şi pasul. Au început-o ei. <titlu> Generalisimul (care a sosit între timp) Cu aceştia te-ai unit. Cu groază văd. Îţi dau toiagul înapoi. <titlu> Mefistofel S-anunţă. de-or veni. (Către Mefistofel. ei s-o sfîrşească amîndoi. Se-ntorc din ţări îndepărtate La cuibul unde li-i prăsila. Mă înfior de muşteriul scîrnav Şi de intimitatea lui cu corbii. Căci am intrat în joc ca orbii. datornic. Beleaua-ar fi deplină. <titlu> împăratul Păstrează-l pînă-n ceasuri bune. De obicei nevoia-i mare la sfîrşit. Şi bătăliei nu-i pot da vreo-ntorsătură. ce duşi cu sila. nefastă O încolţire de năpastă În preajma stîncii cu eroi. şi-am poruncit. nu-i nimerit. . Mi-ai pricinuit tot timpul doar mîhnire.) Toiagul să-ti confer. sunt strîns în ea. tot înşelat. Mai altfel sunt aceştia doi: Poşta porumbilor slujeşte pacea. Nu face vraja un noroc statornic. Soli siguri am pentru tot locul. cum vedeţi.(către împărat) Ştiu porumbei. Voi m-aţi atras în cursă. A corbilor cerută-i de război. Pagina 487 <titlu> Mefistofel Curaj! Mai este poate o ieşire. <titlu> împăratul La urmă.

Nouă folos nu ne-ar aduce. Mi-e groază mie însumi de sălbaticul noian. o cruce. <titlu> Faust Ce-i de făcut? Pagina 488 <titlu> Mefistofel Ce s-a făcut! Voi. Mai multe-apoi. Pe un podiş întins să cadă. negri veri.Nu-mi pari bărbatul potrivit. Treptat s-azvîrle-apoi în vale. C-a şi 'nceput să picure pe ici. ocrotească-mi-l toiagul. pe colo.) <titlu> Faust Neapărat că negri noştri corbi S-au linguşit stăruitori pe lingă zînele de apă. Salutaţi undinele.) <titlu> Mefistofel Oh. viteze? Puternic valul năvăleşte să reteze. Rugaţi-le din apa de nălucă să ne dea. Şi-nspumegat dă vuiete în cale. e încurcat Chiar cel mai îndrăzneţ căţărător. Se-nmoaie-acum triumful lor. şi cată-a ne scăpa! Întîmple-se orice s-a întîmpla ! (Intră în cort cu generalisimul. timpul. . Ce-ajută-mpotriviri eroice. În arc un fluviu face o cascadă. Ţîşneşte-nfiripîndu-se cîte-un izvor. Şi orişicine jură că aceasta-i existenţa. Avea pe el un semn. Însă dă ordine. <titlu> Faust Un rîu deplin puternic se revarsă. Prin meşteşuguri femeieşti. care niciodat' n-adapă. ştiu ele De existenţă să despartă aparenţa. acuma veţi zbura La iezerul cel mare. <titlu> Mefistofel întîmpinat astfel. Prin multe locuri.1 (Pauză. prin stîncăria arsă.

Cum toate vin. De n-or voi. Rătăcitoare flăcări pretutindeni. Aluzie ironică la numeroasele discuţii filozofice din timpul lui Goethe. Acum e pretutindeni zăpăceală. două.) Domnului1 meu am să vă laud. (Corbii s-au întors. Şi fug caraghioşi cu gesturi de înot. plesnind. în legătură cu problema „existenţei" şi a „aparenţei". Însă aduceţi-mi ce caut. Ei cad luaţi de pe picioare. Pe mine. e minunat. Unde piticii fără oboseală Metalu-l bat pe nicovală. vezi. Şi stele. să se-ntreacă. cum doar se poate. Şi cereţi. va trebui. În timp ce sforăie pe loc uscat de tot. mă desfătează cazul năzdrăvan. Lumini apoi.) <titlu> Mefistofel Desfăşuraţi vrăjmaşilor întunecimi vîrtoase ! Ca pas şi drum să-şi dibuiască.<Note> l. Dar fulgerare prin frunzare. Şi cred nerozii că se-neacă. De zor veţi merge la făurărie. se-ntîmplă întocmai. De-acestea nu se văd cu una. ca să-i orbească. flecărind de toate. Bătaia vîlvelor2 în depărtare. Le vezi în orice nopţi de vară. Numai vederea omului se lasă înşelată. </Note> Pagina 489 <titlu> Mefistofel Nimic nu-ntrezăresc din nălucirile de apă. Mai trebuie doar sunete de speriat. veţi porunci. (Corbii pleacă. Să vă rugaţi întîi. <Note> . ce ţîşnesc prin rouă. Căderea stelelor sub zare. Un foc cum gîndul îl socoate Arzînd.

l. „Se bat vîlvele" — fulgere mute (expresie populară romî nească folosită în unele regiuni ale ţării). din cripte. <titlu> Mefistofel Nu-i nimeni să-i mai poată înfrîna. De sus vin zvonuri seci încoace Din găunoasa lor găoace. Ca în suave timpuri de demult. E vorba de Lucifer. Şi uneori tăios satanic. </Note> Pagina 490 <titlu> Faust Armurile din săli. Răsună a război de zale. care se preface treptat în cîntece militare mai senine. panic. (Tumult războinic în orchestră.) <titlu> Cortul Contra-împăratului (Tron. ce nu iartă. Şi platoşe şi viziere. 2. ce comori-minuni grămadă zac! . Răsună a mînie. <titlu> Strînge-tot Nu zboară corb mai repede ca noi. Se simt la aer întărite. La toate marile serbări drăceşti Efectul cel mai bun. Prinde-pradă. cum bănuieşti. bogăţie strînsă la un loc. În chip de guelfi şi gibelini. Pagina 491 <titlu> Prinde-pradă O.) <titlu> Prinde-pradă Noi suntem totuşi cei dinţii aici. dac-ascult. mai straşnic. Reînnoiesc de zor eterna ceartă Şi tari ca moştenitul lor păcat Se dovedesc mereu de ne-mpăcat. Îl are ura între fraţi. Strînge-tot. Şi colcăie în vale vajnic. Străbate vuietul în lung şi-n lat.

Visez cu poftă de balaur. perniţa de aprod. oricum apuc Eu n-o ridic. că-i de-ajuns. De mult îl caut cu fierbinte zel. Şi omorînd mergi înainte. vai! O. <titlu> Prinde-pradă Manta de purpură. <titlu> Strînge-tot . <titlu> Prinde-pradă Cumplit de grea. Apleacă-te şi strînge moşiroiul.Prea multe sunt chiar pentru doi. cu tiv de aur.) <titlu> Strînge-tot Ei. Şi ia mai bine-această ladă. Că aşternutul mi-e cam incomod. Ai desfăcut lăzi ferecate. ce-i menită oastei. În burta ei — aur grămadă. Ţi-o pun eu bine de-a-n spinare. şi ţin-te tare. <titlu> Prinde-pradă O. <titlu> Strînge-tot (luînd arma) Cu-aceasta faci prăpăd de zor. <titlu> Strînge-tot Atîrnă-aici luceafăr de otel. Sunt galbeni roşii. E solda. le duc? <titlu> Prinde-pradă Covorul mi-ar plăcea. <titlu> Prinde-pradă (se ghemuieşte jos) L-adun în poală. (Lada cade şi se desebide. Pagina 492 <titlu> Strînge-tot Apleacă-te. Las' vechiturile la locul lor. <titlu> Strînge-tot E locul doldora-ncotro apuc. de tot soiul. Dar ai cules cam fără minte. şi nu o duc. vai! Povara Îmi rupe oasele din şale. aur roşu se prăvale. Şi cele strînse cum.

Aveau un aer de strigoi.) Nu mai lăsa. dreasă c-o sudalmă? <titlu> Al doilea Nu ştiu. <titlu> Al treilea Vîrtej simţii.) <titlu> Întîiul trabant De ce nu i-ai lipit o sfîntă palmă Obrazului. ce-odat' ridici. loc oprit. Ce dregeţi voi. ţi-e şorţul ca un ciur. cum mă uitam la amîndoi.) O. Comori tu sameni împrejur. Aşa-i viaţa de soldat. Şi unde mergi. Toţi suntem de aceeaşi teapă: Dă numa-ncoa! Salut de breaslă! (Către Prinde-pradă. puterea îmi pieri. şi unde stai. . vai. Din pradă partea nc-am luat. <titlu> Al patrulea S-a petrecut cum n-aş şti spune: A fost o fierbinţeală ziua-ntreagă. destul! Şi fugi acum! (Ea se ridica. Prin cort duşman ne-am înfruptat. Şi să plecăm de zor de-aici. Pagian 493 <titlu> Trabanţii În ceată noastră nu se potriveşte Să fii soldat şi hoţ deodat' ! Cel ce s-apropie de împărat Să fie un cinstit soldat! <titlu> Strînge-tot Ştim noi ce-i cinstea îndeobşte. Făcută-n veci la fel să iasă.Destul. ce-aţi iscodit? <titlu> Strînge-tot Ne-am pus viaţa la mezat. Vederea îmi juca şi se-mpăinjeni. <titlu> Trabanţi (de-ai împăratului) Prin vistier ia-mpărătească. (Pleacă.

învingătorul străluceşte. Dar anii preţul clipei îl vor învăţa. casei mele. . De-aceea mă unesc far' de zăbavă Spre binele împărăţiei. sînge dacă plouă. S-alătură la glasu-i Mulţime de-alte glasuri. (Către întîiul. cum timpul îţi va cere. De la noroade aducînd solie bună: împăciuită e împărăţia pe deplin. apăsătoare zăpuşeală. tot singuri am răzbit. Goana duşmanului pe cîmp s-a destrămat. împărăteşte aşteptăm trimişi ce vin. Unul mai sta. Pentru triumful nostru toate sunt anume. La urmă noi. altul cădea cu faţa bleaga În bîjbîială se lovea. Scumpe covoare. Căzu vrăjmaşul spre batjocură-nnoită. Vine împăratul însoţit de patru principi. Cu-nalte mulţumiri: te lăudăm. Trabanţii se depărtează. Ziua un tînăr prinţ şi-o poate risipi. cei patru demnitari ca patru stele. Din cer de cade-o piatră. Aici stă tronul gol. şi-acum aicea stăm. Din peşteri de s-aude sunet de minune. cu odoare laolalt'. în pace să lucrezi.O teamă grea. Doamne! Dar mulţumind evlavios spre 'nalturi. Noi. o. Vrăjmaşul sub loviri cădea. Şi dacă-n luptă şi magia s-a-mpletit. Pagina 494 Şi ca o ceaţă-n faţa ochilor plutea. Cu voi.) Tu grijă ai avut de-orînduirea oastei. Şi înşine nu dumirim ce s-a-ntîmplat. <titlu> Împăratul Şă-i fie. ochii Eu mi-i îndrept supus şi spre micimea mea. apăraţi cu cinste de. laudă întreită Aduce Domnului. La fel mereu. cum i-a fi! Noi cîştigarăm lupta. glasuri milioane. comoara trădătoare. Şi zumzuia şi fremăta-n urechi neîncetat. De îndrumarea în momentul crucial. trabanţii noştri.

Să-mi fie-ngăduit în sala de serbare. Pagina 495 <titlu> Marele mareşal Fidelă ţi-a fost oastea. pe placul tuturor. şi fără-nşelăciune. dar fie ! Căci întăreşte şi a faptei bucurie. doamne. <titlu> Marele cămăraş A sprijini un gînd al domnului.O spadă îţi confer de arhimareşal. <titlu> Împăratul (către al doilea. galite. Alegerea mîncărilor mie-mi rămînă.) Tu mare stolnic ai să fii! Supuse-ţi fie De-acum vînatul. De vezi prin mine. Fidelă îţi va fi de-acuma şi-n afară. te-nalţă: S-ajuţi pe cei mai buni. ce şi blîndeţe-arată. bine mi se face. Cu mine bucătarii au să ostenească. bucătărie.) Bărbat viteaz. Eşti cel mai mare peste servitorii casei. ca-n ceas senin Să ţi se-mprospăteze mîna-n vasul auriu. Tu mare cămăraş să fii! Nu e uşor. Tu le comanzi pe zile şi pe săptămînă. apă îţi întind şi-ţi ţin Inelele în palma mea. Pagina 496 <titlu> Marele stolnic E-o datorie să postesc pînă în clipa Cînd pusă-n faţa ta te bucur-o mîncare. Cu-nchipuirea la serbare pot să fiu? Cînd mergi la masă. <titlu> împăratul Festivităţi acum nu mă atrag. . Şi neviclean să fii. (Către al treilea. Alăturea să-ţi stau cu spada lucitoare Însoţitor al maiestăţii tale-nalte. Purtarea ta să fie o cinstită pildă Pe placul domnului. pe răi să-i laşi în pace. înăuntru-n ţară. Vei ţine-orînd şi pace-n tagma slugilor. solemnitate. În burg să-ţi pregătesc ospăţ.

În el se întăreşte vinul. care este şi mare cancelar. (Apare arhiepiscopul. A cas. nobile dovezi. după pofta ta. <titlu> împăratul (către al patrulea. Nu te lăsa de ispitire cucerit. Mă-nchipui şi eu la ospăţu-acela mare. Că simplă fi-va masa. te-aleg paharnic. tinere erou. Unii se-ncred în harul lui. Bărbatul cel mai potrivit. Dar cumpătarea ta ne apără mai bine. grija aibi să fie-n pivniţi Belşug măreţ de vinuri bune. . însă darnic Să nu prea fii cu tine însuţi. cum faima-l tine. <titlu> Marele paharnic Stăpîne. Prin ţări eu ţin mai mult ca toţi să strălucească. Ce-asigură durata. Vezi patru prinţi aci. Cumpănit. Cel mai frumos pahar. Devin cît baţi din palme. Aţi auzit încrezători din cele zise. Cuvîntul împăratului nu se dezminte. timpul să-l grăbească. încredere de le arăţi. grijă să nu-ţi dea. Acum ce-asigură împărăţia-ntreagă Să fie de cei cinci aparte rînduit. De-aceea le voi da acum hotare noi. Pe tine.S-aducă ce-i departe. bărbaţi. noi am lămurit. Voi rîndui împărătesc bufet cu rare Podoabe. dar nu-mbată. <titlu> împăratul Ce-acum vă dăruii în clipa asta gravă. Dar pentru a săvîrşi formal ce se cuvine. Mare paharnic. Clădită e desigur pentru veşnicie. timpul. veneţian cristal. repede. iată-l că vine.ei şi a curţii. tinerii.) Pagina 497 <titlu> împăratul O boltă cînd se-ncheie-n piatră sub tărie. tot cu văsărie de argint şi aur. de acte scrise. Şi depărtarea.) Vorbind fără ocoluri doar despre ospeţe. Iar pentru tine-aleg din toate un pocal. Pentru-ntărire însă e nevoie şi De grele.

celor cinci. şi altă demnitate Aş vrea să vă mai dau. Aproape pîn' la treapta-mi vă voi ridica. De-ntîiul vîrstnic fiu să nu se mai despartă. </Note> Pagina 498 <titlu> Marele cancelar Principi cu mîndru piept şi cu smerită faţă îţi stau supuşi în preajmă — adînc să ţi se-nchine. Ca să moară împăcat el însuşi — adică împăratul. Ca juzi veţi judeca în ultima instanţă. . alegeţi voi urmaşul: Să-l ridicaţi cinstit pe-altarul hieratic. la urmă. <titlu> împăratul Ce-am hotărît e bine. Cît timp fidelul sînge mai zvîcneşte-n vine. ce vrerea ta îl mişcă. Dar o privire înapoi prin veac mă-ndeamnă Orîndul marilor strămoşi să-l ţin în seamă. Spre-a dovedi deplină mulţumirea mea. Ce după pravilă ca domni vă aparţin. Celor fideli de faţă. Prin moşteniri şi schimb sporiţi-vă avutul. cu semnătură. Ca să sfîrşească lin cel încă furtunatic. <titlu> împăratul Dar vouă. Noi suntem trupul viu. averea ce primirăţi. Dobînzi. şi dijme. ce-i drept cu totul liber.1 <Note> l. De-ar fi să plec la ei. te-ntăreşti pe tine. Avutul îl aveţi. licenţe. Să fie întărit în scris. Apelul nu-i valabil peste capul vostru. Dar cu condiţia nicicum să nu se-mpartă. vouă ţări vă-mpart. <titlu> Arhiepiscopul Adîncă mulţumire toţi îţi spun prin mine. Făcîndu-ne puternici.Din moştenirea celor ce s-au depărtat de noi. dar acum. Şi dreptul vă confer să vă lărgiţi ţinutul. Oricît aţi înmulţi. Nu sunt pe scăpătate. dăjdii. Şi ţin să mai trăiesc o zi pentru imperiu. vămi. şi cens. Regalul minelor să vă sporească rostu'. Doresc de privilegii să uzaţi din plin.

Căci încă n-a uitat cum tu în ceas suprem în ziua-ncoronării stins-ai un blestem. <titlu> împăratul Acum vă las. Cu muntele şi cu dumbrava lungă-larga. Colina ceea. e a voastră. pentru ca ziua-atît de mare S-o cîntărească-n sine-acasă fiecare. . Cu 'raza lui imperiul ţi-l va nimici. (Principii lumeşti se-ndepărtează. dar nu vlădica. Unde de al minciunii Domn ai ascultat. grabnic te va osîndi. îţi poartă grele griji. Şi valea însăşi plină de grădini şi-aluni: învederînd căinţa. Pe tron şederea ta apare întărită. Cu heleşteie şi pîraie fără număr. asociat eşti cu Satana. Cu înălţimile-mbrăcate-n verzi păşuni. doamne. Creştinătatea tu Ai păgubit cu graţia. Scăpînd pe vrăjitor. multul tău nelegiuit noroc. Sfidezi pe Dumnezeu şi chiar pe sfîntul papă. De află papa. vei găsi-ndurare. ce îi dădu Napoi viaţa. cancelarul a plecat. Smerit închin-o pentru sfîntă osteneală. Ce se grăbesc şerpuitoare înspre vale.<titlu> Marele cancelar încredinţez acestui pergament statutul Spre fericirea-mpărăţiei şi a voastră. Din cancelarie vin scrisul şi pecetea. Bate-ţi piept şi un obol Dă sanctităţii sale chiar acilm pe loc Din negrul. Dar sacra semnătură. unde cortul tău a stat Şi rele duhuri împreună scut ţi-au dat. stăpîne-domnitor! <titlu> împăratul Ce griji mai poţi avea în astă zi preafericită? Pagina 499 <titlu> Arhiepiscopul Cu cîtă-amărăciune aflu-n ora-aceasta Căr sfînt prin har.) <titlu> Preotul (rămîne şi vorbeşte patetic) Da. El a rămas împins de-un duh prevenitor.

<titlu> împăratul Măreaţa operă. Clădirea se lărgeşte chip luînd de cruce. aşa hotarul fie-ţi măsurat. Întîiul clopot a sunat prin munţi şi vale. spre a-l iscăli. <titlu> Arhiepiscopul în calitatea mea de cancelar. var şi cîte se mai ştiu. dar se-ntoarce de la uşă) Aşezămîntului tu îi mai dărui şi Toate veniturile: dijmă şi dobînzi Şi dăjdii pe vecie. Cărăuşiile. De faţă vrea să fie-n ziua tîrnosirii. Slăvit să fie el. Să fie pus în slujba Celui prea înalt. Şi penitentul vine să bea viaţă nouă.<titlu> împăratul De greaua mea greşeală sunt adînc speriat. Cum vrei. ea să-mi vestească gîndul De-a lăuda pe Domnul. ce năzuiesc spre ceruri. căci de multe e Nevoie pentru demnul trai de zi la zi. Pentru clădit de zor pe-un loc aşa pustiu Din prada ta de aur dai şi-aici puţin. (Pleacă. <titlu> împăratul Un document de danie bisericii Să mi-l înaintezi curînd. <titlu> Arhiepiscopul Da. cealaltă. norodul răbduriu Le face. locul pîngărit. Privirea soarelui îi luminează corul. acum şi prin tot leatul. <titlu> Arhiepiscopul (s-a înclinat să plece. Mai trebuie din cele ce în minte-mi vin Şi lemn şi piatră. Pagina 500 Vuind din turlele. şi biserica-l binecuvîntă. Şi greaua-administratie de-asemeni costă. Prezenţa ta va fi o cinste şi podoabă. O zidărie văd puternic cum se-nalţă.) . unde-ai încins păcat. Şi nava se lungeşte bucurînd poporul. Fac formele cu încheierea laolaltă. ispăşind păcatul. Mulţimea intră pe sub demnele portale.

<titlu> Arhiepiscopul Dacă ne-asiguri dreptul prin cuvîntul tău. e în mare. cu cea mai adâncă înclinare. Şi paguba.) <titlu> Un călător Iată-i în puterea vîrstei Vechii tei de altădat'.) <titlu> împăratul (singur) Aşa pot hărăzi întreg imperiul meu. Vine şi timpul celui cu răbdare.. Aplecaţi pe pragul lor. s-a dat infamului bărbat Tot ţărmu-mpărăţiei. Pagina 501 <titlu> Arhiepiscopul (se-ntoarce iar. vederea mi-a fost strîmtă. ACTUL V (Peisaj deschis. <titlu> împăratul (cu amărăciune) Dar ţara încă nu există. (Pleacă. să mi-i salut. evlavioşii oameni! Aş striga. Dup-atîta pribegie îi revăd adînc mişcat.) Mă ierţi! S-a dat. Ah. Ce-o mai fi făcînd perechea Ce-mi întinse ajutor? Prea bătrîni erau şi-atuncea. şi-o descopăr prea tîrziu. dacă preoţilor nu le-i da Şi-acolo dijmă şi dobînzi şi dajdia. ce vrăjitorii mi-o aduc. Dacă ei mai fac şi astăzi ..<titlu> împăratul Plin de păcate sunt. Iat-aci e şi căsuţa! Scut îmi dete. cînd pe dună Cu talaz înfuriat M-aruncase o furtună. E grea şi mare. dar anatema-l Zdrobeşte.

eşti aceea Ce cu soţul tău cîndva Readus-ai la viaţa Tînărul din faţa ta? Tu eşti Baucis. Mă îngrijorează zarea.'ngrozitoare! Dar lăsaţi-mă acuma Să văd. Să îngenunchez pe dune. colo-n grădină. (Face cîţiva paşi pe dună. care-mi dete Vatră caldă după ceaţă? (Soţul ei apare.Fapte bune ca-n trecut. Philemon. cu tot zelul? Focul vostru. Baucis şi Philemon nu trebuie identificaţi cu figurile purtând aceleaşi nume din literatura antică (Ovid).) Tu. nesfîrşită.) Unde te-a-ncercat sălbatic . După chiar lămuririle date de Goethe lui Eckermann. 'marea.) <titlu> Philemon (către Baucis) Du-te grabnic. Printre flori. Ce-ntîmplare. (Ducîndu-se lângă călător. maică. <titlu> Baucis1 (măicuţă foarte bătrînă) Vorba fie-ţi mai înceată <Note> l. Mi-au fost singura scăpare. <titlu> Călătorul Spune-mi. aceste nume au fost atribuite personajelor din Faust pentru a circumscrie nişte „caractere". Cel ce mi-â salvat comoară Din noiane. tu eşti oare. clopoţelul. căci el tot nu crede Tot ce vede în lumină. </Note> Pagina 503 Călătorule pribeag! Somnul lung să-mprospătezc Pentru lucru pe moşneag. pune masa. Lasă-l.

Unde nu a fost nimic. Căutînd port ocrotit.) <titlu> Baucis Mut. lucru curat. Cînd puterile-mi pieriră Valul s-a retras pe rînd. Ajunşi domni în locul ei. Vino dar. ca să te bucuri înainte de-asfinţit. rînd. Ca şi păsările cuibul. Sat. slugi îndrăzneţe Au pus diguri cu temei. cîte-o navă. tu nici o'bucătură Nu mai duci pînă la gură? <titlu> Philemon Se făcu astă minune. Trec vîntrele. Îngustară dreptul mării. N-a fost. Povesteşte — cum anume. Vezi în larg livezi. unde stai. Pagina 504 Mai tîrziu la îndemînă N-am mai fost. grădină şi dumbravă. Domni isteţi. Iar la stingă şi la dreapta Locuitul spaţiu viu. fineţe. Vezi acum în depărtare Tivul mării.Valvîrtejul. cred. Cum veniră toate. albăstriu. <titlu> Baucis Fu minune-ntr-adevăr! Nu-mi dă pace ce-am aflat. îmbătrînind. Pagina 505 <titlu> Philemon . Totul s-a schimbat deodată În imagine de rai. <titlu> În grădiniţă (Cei trei s-aşază la masă.

Sta un dig a doua zi. Unde flăcări ardeau noaptea. <titlu> Baucis Slugile cu tîrnăcopul. ce-i a noastră. Stai pe dîmb. <titlu> Philemon Hai să mergem la capelă. Dar spre ape. canal lung şi drept. Gînditor. <titlu> Palat Grădină vastă. <titlu> Philemon Pentru schimb o moşioară Ne-a-mbiat. la livezi. "vecinul Jinduieşte la ce vezi. <titlu> Lynceus (paznicul turnului prin tubul de vorbit) Apune soarele. în noua ţară. foarte bătrîn. <titlu> Baucis Nu te-ncrede-n prund de ape. Răsuna chin infernal. Noaptea oameni sîngerară. din nimic Corturi. Trîmbiţînd-o-n lung şi lat. Sta isprava. A descins un venetic Sus pe dune. La grădină. clopot să ne sune. Fără Dumnezeu. un canal. A fost bine sau păcat? Crainicul aduse vestea. pe cit se poate. dimineaţa.împăratul i-a dat ţărmul. Pe cînd soarele apune Înc-o dată în urechi Dangăt. corăbii . La căsuţa. Iar la urmă un palat. case a-nălţat. Faust. Pagina 506 Închinare să aducem Dumnezeului străvechi. Parcă azi le-aş auzi.

în tălpi un spine. enervat) Ce dangăt blestemat! Auzul Iar mi-l răneşte. Ce silă-mi fac umbre vecine ! Pagina 507 <titlu> Paznicul turnului (ca mai sus) Cum vine cu vîntrele barca Prin proaspăt vînt tot mai aproape! De saci. cu produse din ţinuturi depărtate ale lumii.cea largă Nu-i fără pată. turn pe ape. încărcată claie peste grămadă şi din belşug. În lunecare. Noroc. plină.) <titlu> Mefistofel Destoinici ne-ncercarăm. Prin dangăt mi se aminteşte Că stăpînirea mea.) <titlu> Cor Aici coboară Om cu om. stăpîne Şi patron! (Ei coboară. Grădina şi bisericuţa Nu-s ale mele. urmat de plută. trăgînd la mal. Că dîmbul teilor. de lăzi doldora.) <titlu> Faust. Un spin în ochi. Acum în ora ta supremă O fericire te salută ! (Clopotul sună pe dună. om şi om. produsele sunt descărcate pe uscat. O mare barcă e pe cale De-a ne ajunge pe canal. Dar neplăcerea-i lîngă mine. împărăţia mea e nesfîrşita. E-o ruşine. dacă n-aş mai fi pe-aici.Pătrund în port. Catargul drept. (O barcă strălucitoare. nu-i întreagă. Mefistofel şi cei trei puternici. sunt străine. . O. Un fîlfîit de steguleţe. (tresărind. căsuţa.

De ai în stăpînire trei. De prinzi ceva-n puterea ta. Treime sunt. <titlu> Cei trei puternici Ce am luat Ajunse doar pentr-o măsea. Şi rod aduce lovitura. nici salut! Şi nici o laudă. piraterie. De căi. haihui. Umblarăm mult. nu-ntreba. Cu douăzeci suntem în port. Cînd pescuind mai prinzi şi o corabie. <titlu> Mefistofel Prin săli pe sus Dintîi aşezaţi . negoţ. <titlu> Mefistofel Nu aşteptaţi Altă răsplată. Se vede după-ncărcătură. Cînd voi vă luarăţi Partea toată. Celei de-a cincea-i merge prost: Fără vreun drept. precum se ştie. ca de sabie. de ne laudă un patron.Şi veseli suntem. Şi-n libertate frîne nu-ţi mai pui. de ea-ti faci rost. facem raport: Plecarăm cu corăbii două. mijloace. Agăţi şi-a patra. bucurie ! E ca şi cum stăpînului I-am fi adus o scîrnăvie. Ce faţă lată Şi-ngreţoşată! Regescul bun Nu-i place nicidecum. Pagina 508 Cei trei puternici Nici mulţumire. oricînd vrei. Pe mare spiritul o ia. Război. Din bogăţie Parte egală toţi am vrea. Isprava a-ntrecut orice măsură.

Pe unda lui azi luntrea poţi s-o mîi. moşia-lume. Mă îngrijesc cum se cuvine. De-aici. Va cumpăni. Au scos din mare şi uscat dobîndă.. Junghi după junghi în inimă-mi împlini Acest aici. O vorbă dacă spui aice în palat. Şi dac-o spun. Nu s-a zgîrci. Cu ţărmul marea e-mpăcată. De-aice se făcuse începutul. Sălaş sub teii lor aş vrea anume. ce nu-s ai mei. Bătrînii-ar trebui de sus să plece.. discret Va socoti. catarg după catarg. Şi aşteptaţi. . Pagina 509 De cîrdul1 care mîne vine. Şi de la malul. m-am ruşinat. Ci flotei îi va da Zaifet după banchet.Scumpeturile toate. şi osteneala lor crescîndă. Corăbii pleacă-n larg. Cu două braţe lumea ai îmbrăţişat.) <titlu> Mefistofel (către Faust) Cu frunte gravă şi privire sumbră Iei cunoştinţă de-un noroc sublim. încet. înţelepciunea ta e-ncoronată. cu neputinţă de-ndurat. Cînd va veni să-şi vadă Scumpa grămadă. <titlu> Faust Ce blestemat cuvînt! E tocmai ce-mi sugrumă orice gînd. (încărcătura e cărată de cei trei puternici. Aici se ridică baraca cea dinţii. Puţinii pomi. ce ni-i dat să-l bănuim. C-un şanţ se zgîriase lutul. Îmi strică tot. Şi mintea ta.

din ram în ram. Să-nsufleţesc cu îndrumarea mea isteaţă Loc' cîştigat. <titlu> Mefistofel Era de aşteptat. <titlu> Mefistofel Dar cum te laşi într-una stingherit? Colonizezi — şi-ai isprăvit. Seninul cer înnegurînd. ca un necaz Esenţial să-ţi facă fiere. furia-mi dă ghes. # Lovit mă văd de mare chin. Lipsa simţind în bogăţie. a teilor mireasmă. S-amestecă în orice întîmplare De la botez şi pînă la înmormîntare. <titlu> Faust . această operă măiastră. Nu mă mai mir. </Note> Pagina 510 Tot ce făcui.Acolo sus voiam. Cârdul – corăbiile. Şi ochiului o zare să-i deschid. pe dîmb. S-ar zice că-ntre bang şi bing Viaţa-ar fi un vis nătîng. Din toate astea cum mai ies? Un clopot sună. Voinţa mea cu largu-i cîmp Se frînge-aci-n nisip. C-o singură privire să cuprind <Note> 1. <titlu> Faust împotrivirea şi-ncăpăţînarea Scad şi cîştigul cel mai strălucit. privelişte să am. Iar clopotul sunînd. încît fără de voie trebuie să oboseşti De-a mai urma dreptatea nesfîrşit. Şi blestematul bing-bing-bang. unde noroade se răsfaţă. Schele să fac. Biserică şi criptă îmi sunt mie. Oricărei nobile urechi Ăst dangăt îi repugnă cu putere.

Văd lună şi stele. Ce vorbă e. Cei trei Puternici vin. paznicul pe terasa palatului. căprioare. Şi după silnicia îndurată Frumseţea locului o să-i împace. Aluzie la o întîmplare povestită în Vechiul Testament. Şi-n toate zăresc . I. I. faceţi-i să iasă — Cunoşti moşia frumuşică Pentru bătrîni de mine-aleasă. <titlu> Cei trei Bătrînul domn rău ne primi.) <titlu> Mefistofel Veniţi. Banchetul însă ne-a prii. şi îi aşez în altă parte. (Pleacă. Şi mîne un banchet va fi. dacă le place. Cartea Regilor. cum domnul porunci. cîntînd) Născut în lumină. </Note> Pagina 512 Văd totul în zare. ce altădat' Şi lui Nabot în vie i s-a întîmplat. (Fluieră strident. Şi lumea îmi place. (Regum. 2l)1 <titlu> Noapte adîncă. Păduri. (Lynceus. <Note> l. Pe turnuri de pază Iubesc ce-arri iubit.) <titlu> Mefistofel Se-ntîmpl' aici. Pagina 511 <titlu> Mefistofel îi iau. Privirii menit.Vă duceţi. 2l.

ce nenoroc! Ce cumplită întîmplare! Arde casa. Dă în toate-acum năpasta. Nu-i salvare. Jertfe-acum. bieţii oameni.) Nu numai spre desfătare Sunt aici pus. dau vuiet. se sfarmă. totul piere. Mă bucur. (Pauză. nu se stinge. În căsuţă e văpaie. vai ce li-i dat să vadă! Sub copaci ce ard grămadă Pagina 513 Paraclisul stă să cadă. bătrînii. sus. Voi multe văzurăţi! Şi tot ce e sus Şi tot ce e jos. Prin coroanele de tei. . Grabnic ajutor se cere. Găunoase purpurii. Dar din lumea-ntunecată Ce m-ameninţă cu groază? Văd ţîşnind scîntei-scîntei. O. Ah. de pază. ochi fericiţi Şi limpezi nespus. de s-ar salva bătrînii Din văpăile acele! Limbi de foc pătrund ca flamuri Printre frunze. pe rînd. printre ramuri. Flăcări au cuprins şi creasta. Crengi. Voi. Se prelinge din odaie. Ochi. Grijulii altcum la foc.Eterna podoabă. pîn'la zgură. Şi se mistuie. Vînt l-aţîţă. Rămîne frumos. Jărăgaiul se încinge. Mai rămîn doar negre schele. n-am grabă. larmă. Oricum ar fi fost.

Dar bine e că teii ard. „N-aude" erau ei. Ce de veacuri sta' aci. Zadarnic! Să le facem de noroc. Am mai bătut şi-am scuturat. Şi cum se-ntîmplă de-obicei. (Pauză lungă. făclii. Că trunchi nu mai opresc privirea. Voind să lupte. „Nu vrea". <titlu> Faust (pe balcon. De zor ţi i-am înlăturat. Un călător. A luat drumul pieirii. Sub tei . Ameninţai apoi cu gură mare.Trunchiuri se aprind. S-a risipit puţin jeratic. către dune) Ce tînguiri vin de la paznic? Orice cuvînt e-ntîrziat. Încăierîndu-ne sălbatic. s-au sfîrşit. Mă amăreşte-adînc în cuget Porunca. Şi paie s-au aprins. acolo-ascuns. Pînă ce uşa s-a dărmat. ce grăbit am dat. Pagina 514 Noi însă n-am mai amînat.) Ce se arăta privirii. Simţindu-mi generosul scut. Şi voi cuprinde nesfîrşirea. În gînd văd şi sălaşul nou Unde vor sta cei doi bătrîni. <titlu> Mefistofel şi cei trei (jos) Venim în trap grăbit tuspatru — Scuzaţi! Cu binele n-a mers de loc. Luaţi de spaimă. Cu zgomot am bătut la uşă. Dar nu găsirăm ascultare. fu străpuns. cîntec. Ei fericiţi se ţin de mîni. Priveliştea mi se deschide. Perechea mult n-a suferit.

<titlu> Vina Mă prefac în nimic. Şi focul scade. nu putem intra. N-am intra. pîlpîind de-abia. În joc pui totul şi pe tine.) <titlu> Întâia Sunt Lipsa. Stă-n casă aci un bogat. Aduce fum în faţa mea. <titlu> A patra Nevoia-sunt eu. aşa mă numesc. Un vînt l-aţîţă-nfiorîndu-l. Ce umbre vin plutind. <titlu> Nevoia Nu vrea să mă vadă-un obraz răsfăţat.) <titlu> Faust (pe balcon) Şi-ascund privirea stele. cărunte. (Pleacă. <titlu> Lipsa În umbră atunci mă prefac. <titlu> A doua Eu sunt Vina. <titlu> Faust Nu tîlhărie. . ascultînd. Ce surzi aţi fost la vorba mea! Blestem pe capul vostru pentru Nechibzuita faptă rea ! <titlu> Corul Un vechi. pe rînd? Pagina 515 <titlu> Miezul nopţii.Rug arzător pentru tustrei. <titlu> A treia Eu Grija. te supune ! Cutezător de eşti de-a bine. Grăbiţi şi ei la faptă. sus. schimb voiam. poruncă dînd. Grăbit am fost. <titlu> Cîteşitrele închisă e uşa. (Vin patru femei. străvechi cuvînt ne spune: Cedează forţei.

clar să ne surîdă. Al vorbei tîlc nu l-am mai prins. Dar Grija prin gaura cheii îşi face un drum. Cu visul ei ne-ncurcă noaptea hîdă. <titlu> Cîteşitrele Trec norii. (Grija dispare.) Pagina 5l6 <titlu> Lipsa Surori. Acum văzduhul de atari năluci E-aşa de plin. Şi Moartea-a fost ecoul. # Un om eram. de este. după călcîi. intra nu puteţi nicidecum. vrăjile cu totul să le uit. mergeţi de-aci. Pagina 5l7 . O zi. surioare.) <titlu> Faust (în palat) Patru văzui venind. Dac-aş putea magia fără de sfială S-o-nlătur. surelor. Dar croncăne un corb. doar trei plecînd. A ce? A nenoroc. cînd încă sumbrei căi Nu m-am dedat. Natură ! om în faţa ta. pier stelele — toate. Ne-ntoarccm veseli din pripoare. Spre libertate încă pîrtie nu mi-am făcut. din urmă. Din urmă. cînd încă nu m-am blestemat. Şi găunos suna. rima sumbră. (Pleacă. că nu ştii încotro s-apuci. de foarte departe O soră ne vine cu pasul de —: Moarte. mereu cea dinţii. Deşarte le credinţi ne ţin mereu pe loc. duhovniceşte stins. <titlu> Nevoia Nevoia e-alăturea. Parcă Nevoia se numea cărunta umbră. <titlu> Vina Eu sunt lîngă tine. depărtaţi-vă.<titlu> Grija Surori. Viaţa omenească ar fi vrednică de osteneală. Dac-aş putea să stau.

(Cutremurat. Nu-ncerca săv mă vrăjeşti! <titlu> Grija Surdă-urechea dac-ar fi. apariţii dibuim. Şi apucai orice plăcere. cît zece. Mi-e puterea-nfricoşata. nimenea nu intră. cînd schimbată. goană. Blestemată. Scîrţîie poarta. N-ai cunoscut tu Grija niciodată? Pagina 518 <titlu> Faust Prin lume am ţinut-o. Acum cuminte-n aşezare. Şi am dorit mereu. dezmierdată. A fost puternic. fost-a mare. . apoi domol) Bagă de seamă. lăsam să treacă. Nedorită. dar găsită. Spre „dincolo" nu tste zare. lăsai să plece. Şi am dorit din nou şi cu putere. Şi înfricoşaţi stăm singuri. Ce nu-mi plăcea.Strigoi şi semne. şi unde eşti. Cînd aceeaşi. Un iureş fostu-mi-a viaţa.) E cineva aici? <titlu> Grija Da! <titlu> Faust Cine eşti? <titlu> Grija Nu-i îndeajuns că sunt aici? <titlu> Faust Să pleci! <titlu> Grija Sunt bine unde sunt. Pe cărare şi pe unde Chipul meu mereu pătrunde. <titlu> Faust (întîi înfuriat. Inima tot m-ar auzi. prinşi în laţ. Mi-e cunoscut întreg păinîntul. Ce îmi scăpa.

Nu-i apune niciodată. Cutreieri astfel ziua pămînteană. dacă strigoi zăreşti. Şi se pierde tot mai tare. Mi s-a scîrbit de ea de mult. <titlu> Grija Cel ce este-n a mea mînă. Soarele — lui nu-i răsare. pentru sine . Nu-i ajută lumea toată. Nevoie nu-i de-a hoinări prin veşnicie. căci lumea Pentru cel vrednic nu e mută. <titlu> Grija Să se ducă. Nemulţumit de clipă. Avînd simţuri luminoase. Fericirea. Şi comori. Lîngă pîne. sau să vină — Hotărîre nu mai are. Bucuriile şi cazna Pagian 5l9 Le amână pentru mîrie. Mai pieziş el vede totul. Rămîi în cercul tău. Grija lui e viitorul. uşor cuprinzi. de oricare. Să-ţi afli chinul. Poartă înăuntru bezne. închipuindu-şi că-n tărie Fiinţe-asemeni lui să fie. Linişte nu află lesne. Pentru alţii. <titlu> Faust Cu astea-ţi spun că nu mă-ndupleci. fericirea-n-naintare. mană vie. Din fire nu-ţi ieşi. Ne-mplinit mereu rămâne. oricîte are. Flămînzeşte-n bogăţie. Ce-apropiat cunoşti.Nerod cine-ntr-acolo cată. nenorocul îl frămîntă prin tot locul. Şovăie cu paşi nesiguri Pe-nceput a lui cărare. Nonsensuri nu mai pot s-ascult. Te du de-aci! Litania-i stupidă.

nu se-mpacă. Întremare neîntreagă. Nu recunosc a ta putere. Sculaţi. Aţipire cu coşmare. ce îndrăzneţ am conceput! Luaţi unealta. el singur mă-nsoţeşte. <titlu> Grija S-o afli dar. Chiar zilele indiferente le prefaceţi În hîd vîrtej de suferinţe. aşa întîmpinaţi De mii de ori umanele fiinţe. să fii acum la urmă! (Suflă peste el şi pleacă. mărime furişată. sfînta hărnicie îşi vor găsi din plin răsplata. Este viu încă o leacă.Rămînînd împovărare Cînd respiră. Asemenea-nvîrtire atare-ntrelăsare. Ce am gîndit. Să se-mplinească opera cea mai măreaţă. Lumina doar lăuntric mai luceşte. Tu. Orînduiri severe.) <titlu> Faust (orbeşte) Tot mai adîncă noapte-aici pătrunde. tîrnăcopul şi lopata! Să izbutească planul chiar de la-nceput. voi slugi şi salahori cu toţii! Faceţi să văd. Cuvîntul Domnului. Datorii plinite-n silă. . Ajungc-un singur spirit pentru mii de braţe. cînd se-neacă. Nu mai speră. <titlu> Faust Nefericiţi strigoi. Ştiu bine c-anevoie scapi de demoni. Libertate fără vaduri De locşorul lui îl leagă. Dar Grijă tu. Pagina 520 Greu de tăiat sunt legăturile severe. Pregătindu-l pentru iaduri. Viaţa-ntreagă oamenii sunt orbi. de zor voi duce la izbîndă. Faust. cînd blestemînd întorc spre uşă a mea umbră.

mare.<titlu> O curte interioară. Iar glia sape-o-n jur ceilalţi. Şi unde vesel se dansa. <titlu> Lemuri (în cor) Alături. Ţăruşi şi sapă sunt pe-aci. De ce chemarea ne-a ajuns. la-ndemînă-ţi stăm. </Note> Pagina 521 Din oase şi tendoane. . veniţi! Veniţi şovăitori lemuri. Şi vagă umblă vestea Despre ţinuturi mari în larg. intraţi! Intraţi. Doar pe măsura voastră să lucraţi. Mă-mpiedicai de un mormînt. a palatului. <titlu> Mefistofel Nu-i vorba-aci de mare meşteşug. <titlu> Mefistofel (ca supraveghetor. În casa-ngustă—din palat: Acesta-i drumul de urmat. Făclii. Mi-aduc aminte. pentru moşi s-a mai săpat. schelete de strigoi. Pînă în curte am uitat. Vicleana vîrstă m-a lovit Cu cîrja ei. Găsea şi talpa mea un rost. Că ni se dau acestea. trăiam.1 <Note> l. Să se adînceasc-un lung pătrat. voi Ciudatele semi-naturi. cruciş. iubeam. Unul întindă-se cît e de lung. dulce-a fost. <titlu> Lemuri (Săpînd cu gesturi glumeţe) Tînăr eram. Cum. Mai e şi-un lanţ de măsurat. pieziş. Lemuri. în frunte) Veniţi.

dacă sensul nu îmi scapă. De bucurie strig! Aud mulţimea robotind. Pagina 523 <titlu> Faust O mlaştină se-ntinde lîngă munte. Le-aud. severitate. Stihiile Cu noi alături uneltesc complotul. <titlu> Faust Hai. grămadă. Spre nimicire rnerge totul. pipăie uşciorii şi ascultă) Sunt tîrnacoapele. pămîntul Cu sine însuşi împăcîndu-l.De ce era tocmai deschis? Pagina 522 <titlu> Faust (ieşind din palat. parcă anume Mare ospăţ. Adună lucrători. Căci pregăteşti pentru Neptun. Momeşte-i. <titlu> Mefistofel (cu glas mai încet) E vorba. Şi infectează tot ce-am cucerit. Cum se lungeşte spornicul canal. Oricum sunteţi pierduţi. Şi el al apei diavol e. dă-le zor! în fiecare zi O veste vreau să am sau un semnal. Băltoaca să se scurgă. în mare. . Talazurilor ea hotar le pune Şi marea-ncinge cu un dig. veghetor! <titlu> Mefistofel Aici! <titlu> Faust Fă tot ce poţi. cu duiumul. Nu de-un canal. ci despre-o groapă. Aceasta-ar fi izbînda cea mai mare. <titlu> Mefistofel (aparte) Tot numai pentru noi te osteneşti Cu-aceste diguri în ţinutul tău de dune. nesfîrşit. îmbărbătează-i cu îndestulări. putredă.

Aş vrea să văd asemenea devălmăşie. şi om şi turmă Pe nou pămînt. — <titlu> Cor Arătătorul cade.) <titlu> Mefistofel Nici o plăcere nu-l îndestulează. Acestui rost îi s$nt cu totul închinat. El vrea de amăgiri. Şi astfel îşi petrec aicea pe limanul Primejdiei. întrezăresc aici o ţară-paradis — înverşunat talazul bată în limanuri.Un spaţiu voi deschide multor milioane. Dar cea din urmă. se îndrumă Spre aşezările. . <titlu> Mefistofel Săvîrşitu-s-a. pe cari pe dîmbul falnic Viteaz norod le-a ridicat strădalnic. (Faust cade pe spate. Şi a trecut. zace-n pulbere moşneagul. Să locuiasc-aci. Eu gust acum suprema clipă. de tihnă. Ca miezul nopţii tace. şi goală clipă Numaidecît doreşte bietul s-o reţină. ca să cutropească. întîia oară: Rămîi. că eşti atîta de frumoasă! Căci urma zilei mele pămîntene Nici în eoni nu poate să dispară. Ştirbitura s-a închis. nici o fericire. Pagina 524 Cel ce atît de tare mi-se-mpotrivea! Stăpîn devine timpul. Să locuiesc cu liberul popor pe liberă cîmpie. moşnegi. Şi presimţind o fericire. dar în libertate: Sunt verzi cîmpiile.Hibertatea-acela numai Ce zilnic şi le cucereşte ne-ncetat. Bărbaţi. ce înaltă se-nfiripă. să se ţină. ce-s schimbătoare. Ujide spărtură face. Iar ceasul s-a oprit. Mijeşte încheierea-nalt-a-nţelepciunii: îşi merită viaţa. Aleargă obştea. Acelei clipe aş putea să-i spun. lemurii îl cuprind şî-l întind la pămînt. cu vrednicie anul. nu sigur. copii şi tineri. de nimic.

. Mulţi creditori aşteaptă. La ce mereu creaţia eternă?! Se pierde în nimic creatul. Că altfel ieşeam singur din strîmtoare.<titlu> Corul <titlu> Mefistofel Trecut! Ce prost cuvînt! De ce trecut? Trecut. îmi sunt perfect la fel. Pe vechiul drum de stăvili te loveşti. Dar ca şi cum ar fi. Pe noul drum recomandat nu eşti. „Trecut". Cînd casa fuse gata Destul de bine a ieşit. Sufletul. Dar din păcate azi mijloace-atîtea sunt De a sustrage diavolului încă pe pămînt Chiar sufletele. pentru puţin îţi fuse-mprumutată. nimic. cari pe drept le strînge. <titlu> Punerea în mormînt. Acestora eu le prefer eternul gol. se-nvîrte în ocol. I-arăt un document semnat cu sînge. <titlu> Lemuri (în cor) Pe termen scurt. nici masă. <titlu> Mefistofel întins e trupul. Din asta descifrezi vreun rost? E ca şi cum nici n-ar fi fost. <titlu> Lemur (solo) Cine-a clădit aşa de rău Căsuţa cu lopata? Pagina 525 <titlu> Lemuri (în cor) Pentru un oaspe negătit. <titlu> Lemur (solo) Cine odaia a-ngrijit? Nu-s scaune. de-ar vrea să iasă. rostogol.

Să te încrezi nu-i înţelept. Cînd? Cum? Şi unde? Asta-i trista întrebare. Pe unde spaimele şi-arat-a lor putere.) Veniţi cu pas grăbit.) Prin colţi rînjiti. Voi domni cu drepte. Mareea focului pînă la dinţi răzbate. Multe rămîn ascunse prin unghere. elementele ce se urăsc L-alungă jalnic din sălaş. Dar uriaşă-i sfîşie hiena. sub bolta hăului. vin. Acuma şovăie. Şi osîndiţi. E îndoielnic uneori. şi-ri bune toane. scîrboasa cas-a hoitului Pagina 526 Nu vrea s-o părăsească. Bătrîna Moarte şi-a pierdut puterile fulgerătoare. ceasuri. rînd Pe rînd apucă iar pe drum arzînd. Izvor de furie — un fluviu de foc ! în fundul fierberii. de vajnic soi. de scrum. Din vechea seminţie-a dracilor. Dar şi această joacă se va face De-acum cu mai puţină scrupulozitate. leşea-n răsufletul din urmă sufletul De-ndată ce căldura trupului s-a stins Eu stăm la pîndă. Adesea mă uitam la ţepene le membre. chiar şi ce sigur pare. stau cu nerăbdare. . prin clocotul de fum Zăresc a flăcărilor veşnică cetate. multe. în gheare. strîns. vin înotînd. înghite după ierarhii şi demnitate.Sunt nevoit de a recurge-acum la ajutoare. # în toate trebile ne merge prost! în obiceiul moştenit. Era părere. Gîtlejuri are multe iadul. domni cu strîmbe coarne. Tîrziu doar. nădăjduind scăpare. multe. în vechiul drept. Şi dacă zile. Se puneau iar în mişcare. Pe păcătoşi e bine să-i înspăimîntaţi deschis. — S-ar zice că e laş. Aduceţi şi gîtlejul iadului cu voi. (în stânga gîtlejul iadului se deschide îngrozitor. (Cu gesturi de vrajă fantastic poruncitoare. ca pe-un şoarece grăbit îl înşfăcam.

La pîndă-mi staţi. precum Lungilă uriaşul.Să nu-şi închipuie că-i amăgire doar şi vis. Cum gustului evlavios îi place. ticăloşi burtoşi cu buci de foc. (Se vede o aureolă. curn nedorită zi se face. Tocmai aşa de sigur nu se ştie. dibuiţi mai tare. . Păziţi. Ea rău se simte-n vechea casă. Cu nemişcată ceafă. (Către dracii slabi. de-o să iasă. Văpaie-mi daţi. cu coarne lungi şi strîmbe.) Voi ţîri subţiri. Pe sus. De i-a plăcut să locuiasc-acolo. Cătaţi prin aer. scurtă. e-a voastră datorie. la dreapta. <titlu> Mefistofel Glas fals aud. Burtoşilor. priviţi spre-un loc Mai jos. oricum. Şi geniul.) Ei. Aduceţi sub stele Viaţă sfîrşiţilor. odorul! Şi-apoi în foc cu ea. voi trimişii. pe sus el vrea să iasă. Ea în buric e bucuros acasă. E-un sunet băieţos-fetesc. (Către dracii graşi cu coarne scurte şi drepte. pe sus. De-o jumuliţi. Să-mi prindeţi mica zburătoare. rămîne-un vierme. îi pun pecetea mea. graşi de pucioasă. stricat amestec.) <titlu> Ceata cerească Veniţi. groasă. În lină plutire Un semn de iubire. dacă luceşte ca fosforul: Pagina 527 E sufleţelul. şi în vîrtej prin vreme ! # Spre regiuni mai joase iscodiţi. întindeţi braţe. Psyche1-ntraripata. pe-acolo scapă. urîte dezacorduri. scoateţi gheare. Zburînd peste cele Adînc pămînteşti. Voi rude cereşti.

Lîngă mormînt staţi pază. Pecete spărgînd. Cu arme de-ale noastre no înfruntă. Şi-un paradis Celui ce doarme Fără de vis ! <titlu> Mefislofel (către diavoli) Ce tresăriţi? E-un obicei de iad? Să-mi ţineţi piept petalelor ce cad! La locul său orice ortac! Flori risipind. personificare mitologică a sufletului. Ruşinea cea mai mare ce o născocirăm. Traducătorul a acceptat interpretarea pe care a dat-o acestui vers (în original cam ermetic) Rohert Petsch în ediţia comentată . Grăbiţi să-nfloriţi! Dea primăvara. Să pierdem azi. grăbiţi. Să-nzăpezească diavolii fierbinţi. Ei adorării îl găsesc destul de demn. bine! <titlu> Corul îngerilor (risipind roze) Roze. Sunt şi ei draci. Aşti gură-cască vin smeriţi. dar travestiţi.<Note> l. în vînt Balsam risipind! Fluture creanga. Pămînt înviind. ar fi o veşnică ruşine. Pe-atîţia ni i-au smuls făţarnici. Voi muguri. ca ieşiţi din minţi. Psyche. </Note> Pagina 528 Voi ştiţi că-n ore-adînc proclete Am plănuit desfiinţare omenirii. Ei speră. Duceţi voi purpura. <Note> l.l Amestecul de genuri împotriva firii.

Suflaţi acum din plinele bucuţe ! Pălesc în aburi flori. <titlu> îngeri (cor) Flori.) Rătăcitoare flăcări. crenguţe. împotriviţi-vă. apărută sub titlul „Goelltes (Bibliographisch. cu mîna prinse — sunteţi gelatină. Cum inima vrea. Fac roata-n mîni. II. Pleacă de-aci. Bucurie prepară. vitejia s-a pierdut La via flacără şi-n strania ardoare.şi adnotată. <titlu> Mefistofel Blestem! Ruşine prostului răsad! Satane cu picioare-n sus. smoală şi pucioasă. Dar nu aşa vijelios ! închideţi gura ! într-adevăr prea aprig îmi suflarăţi. fericitele. (Se luptă cu rozele plutitoare. ed. Lumină şi zi În clarul eter.es Institut — Leipzig. Cuvîntul iubirii Lumină va fi Eternelor cete În aer şi-n cer. Se-apropie cu veninoase flăcări clare. tu flacără scîrboasă ! Mi se lipesc în ceafă. Puterea vi se stinge. Flăcări şi pară Iubire aduc. Că niciodată voi nu-mi ştiţi măsura. şi grosolani Se prăbuşesc pe dos de-a drept în iad. l925). în cap. la o parte! — Oricîtă lumină Aţi da. </Note> Pagian 529 Dar sub suflarea voastră totul se topeşte. Faust" . în r înduri strînşi mai tare. De bine vie-vă fierbintea baie ! Eu stau însă la locu-nii sub văpaie. Se usca florile. şi ard acuma.

ce mă reţine? Iar de mă las vrăjit de vreunul. Parcă de mii de ani v-aş fi văzut. îmi par drăguţi din cale-afara. Şi eu? De ce mă uit în partea ceea. . v-aş săruta. Mai aprig decît flacăra din iad. drăguţii tineri. ce-i urăsc de-a bine. Cînd sunt mereu cu ea-n gîlceavă? Mi-a fost privirea într-acolo duşmănoasă. Ce starea vă tulbură Nu suferiţi! Puterile silnice Vrednic înfruntă-le ! Pe căile zilnice în cercul ceresc Dragostea cheamă Pe cei ce iubesc. Ce nu v-aparţine Să ocoliţi. Pătrunsu-m-a ceva străin din slavă? îmi place să mă uit la ei. De-aceea gemeţi într-atîta de cumplit. De mîngîiat ca micile feline. ficatul — E-un element supradrăcesc. Să blestem nu mai pot. Pagina 531 Mă simt ca pus pe tihnă. # Frumoşi copii. şi nespus de bine.Pagina 530 <titlu> îngeri (cor) Mult se cuvine. <titlu> Mefistofel îmi arde capul. Nenorociţi îndrăgostiţi. care respinşi După iubită vă uitaţi cu ochi prelinşi. ce s-a ivit. Pe viitor cine-i nebunul? Băieţii naibii. Voi inima mi-o îndulciţi în întuneric. să-mi spuneţi dară: N-eţi fi şi voi din neamul luciferic? Aveţi pe vino-ncoa. inima.

rămîi ! (îngerii ocupă. ochiul meu vă preţuieşte. Tu. aş zice. o dată doar să mă priviţi. îmi eşti cel mai simpatic. Descindeţi numai. Mai pofticios. Adevăr din vecie Salvare le fie! De rău mîntuiască-se Spre claritate . dacă se poate mai lurneşte. <titlu> îngeri Venim. O veşnică-ncîntare m-ar cuprinde. O faţă serioasă minunat vă prinde. umbratic. iubitoarele.) <titlu> Mefistofel (împins în prosceniu) Spuneţi că suntem duhuri blestemate. Cei ce dobîndă Au doar osîndă. de ce-napoi tot mîi? Ne-apropiem şi dacă poţi. tot mai frumoşi voi vă iviţi. întregul spaţiu. de-atîtea ori Voi în ispită-i duceţi. Priviţi.Din ce în ce. Bărbaţi. lung vlăjgan. Mişcaţi-vă suavi. Flăcări-mulţime. cum îndrăgostiţii fac: C-un mic surîs pe gură pus. Şi-n ceafă doar îl simt prezent. Ei faţa şi-o întorc — şi-i văd din spate ! Ce apetit stîrnesc ! Juni blestemaţi! <titlu> Corul îngerilor Să vă întoarceţi Pagina 532 Spre limpezime. Ce-ntîmplare! Acesta-i al iubirii element? întregul trup de foc s-aprinde. Popeasca mutră doar nu-ţi vine bine. femei. Aş vrea însă o dată să vă văd zîmbind. Voi. mişcîndu-se. la fel. Voi sunteţi îns-adevăratii vrăjitori. mai galeş uită-te la mine! în cuviinţă aţi putea mai goi să vă purtaţi Mult prea morală e cămaşa-n falduri lungi şi late. Apropiaţi-vă.

De-aceea-au dat tîrcoale groapei! Mi s-a furat o mare. voi cu toţii. unică comoară. unde să mă plîng? Cine reface dreptul meu ştirbit? Ai fost la bătrîiicţe păcălit. De sine îngrozit. ca-n oglindă el se vede. Văzduhu-i curat Şi duhul respiră. Cu şiretenie l-au şterpelit. Şi-acum le blestem crunt pe toate! <titlu> Corul îngerilor Sfintele flăcări! Cel ce de ele-i cuprins Se simte-n viaţă Cu bunii ne-nvins. Şi cînd în sine şi în neamul său se-ncrede. răpind partea nemuritoare a lui Faust. S-au mistuit infame flăcările destrămate. Salvată e a noastră nobilă proprietate! Nălucile iubirii sunt pe căile pieirii. Buboi lîngă buboi e trupul — chinuitul. că mi-e ruşine ! Ce jalnic s-a sfîrşit o mare opintire! Absurdă dragoste. înaltul suflet.Şi unitate. Lumini se răsfiră. s-a ocupat Cu-asemenea copilăroase nerozii.) <titlu> Mefistofel (privind împrejur) Dar cum? — Unde plecară? Pagina 533 Norod nevîrstnic m-ai surprins! Cu prada către cer zburară. Uniţi. Am rătăcit. mie zălogit. năpăstuitul. Şi-ai meritat. căci eşti nătîng. <titlu> Mefistofel (venindu-şi în fire) Asemenea mă simt lui Iov. (Ei se ridică. Suiţi ne-ncetat. Într-adevăr nu-i mică nebunia . # La cine. Lucrai greşit. mult păţit. vulgară poftă a-ncercat Pe diavolul viclean-smolit. triumfător în clipa Cînd singur. Cu prea fericiţii. Dacă isteţul.

Aprigul har! Arc. săgetează-mă. Ea totul plămădeşte şi-ntreţine. Spadă scurtează-mă. <titlu> Pater profundus2 (în regiune adîncă) Cum la picioare-abis de stînci Odihneşte peste alt abis. Pagina 534 Pater ecstaticus1 (plutind în sus şi în jos) Veşnică ardere. Peştera dăruie scut.Ce la sfîrşit îl birui. spintecă. (Sfinţi anahoreţi. <titlu> Prăpăstii de munte. Dragoste-jar. Ardă iubirea. Cum vajnice ca nişte duhuri Se-nalţă trunchiuri în văzduhuri. Aşa atotputernica iubire. Fulgere. Suliţă. . pustnicie.) <titlu> Cor şi Echo Crîngul în sus o ftl. Se-nalţă mănunchi Trunchi lîngă trunchi. vindecă ! Deşertăciunea Toată să piară. stînci. Leul ne ocoleşte Prieteneşte şi mut. Veşnica pară. risipiţi printre abisuri. Dumnezeiescul. Valul stropeşte. Sacru sălaş. Stînca stăruie grea. Cum rîuri luminoase curg Spre mari căderi ce s-au deschis. Cinsteşte lăcaş Sfînta iubire. pădure.

spune. de minune. Dumbrăvi cu şuier mă pătrund. O. O. Şi luminează-mi inima-nsetată ! <titlu> Pater seraphicus1 (regiune de mijloc) Nouraş de dimineaţă Trece prin belşug de cetini. cine Suntem. Dar dobîndă-n sfere-nalte Pentru îngeri! Dragi îmi sunteţi. mici prietini. </Note> Pagina 535 Unde-ncurcat şi rece. părinte.în juru-mi e sălbatic vuiet. Sunt crainici ai iubirii — ei vestesc Ce ne împrejmuie etern creînd. Voi pentru părinţi pierduţii. sfînt adânc simţitor. Pater profundus. Şi cade totuşi dulce-n murmur Pîrăul plin — pînă-n străfund. bune! Fericirea noastră mare Este lină. <Note> 1. înăuntru viu palpită Duhuri tinere. Să-mi veniţi deci mai aproape! . Iar trăsnetul căzu pe creasta rea. Să-mprospăteze atmosfera Ce neguri şi venin purta în ea. de-ar isca şi-n mine focul. Menit cumva să-nvie valea. spiritul nătîng Se zbate-ii marginile simţurilor tîrnpe. sfînt cuprins de ardoarea extazului 2. Doamne. <titlu> Pater seraphicus Voi născuţi la miezul nopţii. mulcomeşte-mi mintea zbuciumată. <titlu> Corul băieţilor fericiţi Spune-ne. Pater aestatieus. Ca în dureri de lanţurj. Treji în duh pe jumătate. care strîng.

însă locul e prea sumbru. iar-drumu'. Dorul vi-l stingeţi.Pe pămînt voi aspre drumuri Nu cuprindeţi sub pleoape. Pater seraphicus le cheamă „în el”. sfînt asemenea ]ngerilor. morţi devreme. ca să le împrumute ochii săi.2 Folosiţi-i ca pc-ai voştri. Vă-mprumut eu ochii mei. <Note> l. Coborîţi degrabă-n mine. Horă încingeţi. Pater seraficus. <titlu> Pater seraphicus înălţaţi-vă spre cercul Unde creşteţi nevăzuţi. nu mai au organele necesare spre a vedea lumea materială. Şi ne scutură cu groază. <titlu> Băieţii fericiţi (dinăuntru) Ce măreaţă e vederea. Dă-ne bunule. Concepţia este luată de la misticul Swedenborg. 2.) Sunt copaci şi stînci acestea. Ce în larg se dăruieşte. Fluviu ce-n adîncuri cade. Unde-a Domnului prezenţă întăreşte oaspeţi mulţi. </Note> Pagina 536 (El îi primeşte în sine. Spiritele foarte curate ca ale băieţilor fericiţi. Şi-cu-nvălurarc drumul Şi-l scurtează prin cascade. Au şi duhurile hrană Ce în eter pur pluteşte: Revelaţia iubirii. dar gothe o dezvoltă pur poetic. cu care ele ar putea vedea. <titlu> Corul băieţilor fericiţi (horă în jurul celor mai înalte piscuri) Mînile daţi-vă. . Şi priviţi în preajmă ce-i.

Cînte privirile. Jubilaţi. De la sfinte pocăite. Şi dacă dragostea de sus Ea însăşi i s-a-mpărtăşit. Risipirăm. Şi în loc de iad. Chinul dragostei simţiră. Ca în senine Ceruri. Poate să fie mîntuit. Cine cu zel s-a străduit. Răpind sufletul-comoară. Chiar Satan. La izbîndă ne-ajutară. bătrînul meşter. albite. Sfinte simţirile! învăţămintele Cele divine Să vă pătrundă. Ce-a străbătut văzduhul. Chiar dac-ar fi de-azbest2. înalt Să vedeţi pe Cel lăudat. <titlu> îngeri mai tineri Rozelel. Să desăvîrşim lucrarea. Pagina 537 <titlu> îngeri (plutind prin văzduh mai înalt. răi fugiră. Fost-a-n inimă muncit. c-am izbîndit! <titlu> îngeri mai desăvîrşiţi Rămîne pămîntesc un rest Greu de purtat. Dracii chiar. ducînd partea nemuritoare a lui Faust) Salvat de rău e duhul. ce le primirăm Din curate mîni. Nu e curat. L-aşteaptă cete îngereşti Cu bucurii nepămînteşti. pedepse. Cînd un puternic dura . cînd nimerirăm.

material rezistent la foc din care. Pe treapta lor pus. Văd ceată mişcată. </Note> Pagina 538 La sine şi le-a strîns. îi poate despica. cu care îngerii au izbutit să-i contamineze pe diavoli. în cerc. Băieţi fericiţi. Destramă-se ceţuri. <titlu> îngeri mai tineri Lîngă piscuri. Uşori se desfată Privind primăvara Lumii de sus. în dragoste perversă. Iubirea aceasta s-a transformat însă. în vechime. se făcea pînză pentru morţi. Azbest. Simt în văzduhuri Mişcînd pe aproape Viaţă de duhuri. <titlu> Băieţii fericiţi Cu bucurie Va să-l primim. Rozele iubirii. la Mefistofel. mie. ca neguri. Nu-i înger mare. E-n crisalidă. Să poată despărţi Ce s-a unit. Iubirea numai. Pornească-mpreună Pe trepte în sus. . Acum cu aceştia. Despoiaţi-l de scame Ce-l mai îmbracă.Stihiile din necuprins <Note> l. izbăviţi De greul nespus. 2. veşnica.l Dovezi dobîndim Că şi noi suim.

Cu stelele se-ngînă A cerului regină De strălucire plină. E gingaşul popor . Să te-ntîmpin ca un drept Cu iubire sfîntă. spre a zbura tot mai sus. Doar atîta eu îţi cer. (Extaziat. Zeilor asemenea. Tu Fecioară. ca pe un fluture. Maică. Scade repede văpaia Cînd cu har ne potoleşti. care iese din crisalidă. Uşori mărunţii nori S-adună-n jurul ei. La mijloc. Lasă-mă sub cort de cer Să văd taina ta albastră. care conduc sufletul lui Faust. Nimenea nu ne înfrînge Cînd sublimă porunceşti. Femei îmi trec prin faţă. Şi îngăduie ce-ii piept Gingaş mă frămîntă. </Note> Pagina 539 Şi tot mai frumos Să se facă. Băieţii fericiţi.De sfîntă viaţă Mai mare <Note> 1. socot sufletul acestuia încă unit cu resturi de materie. Peste toate tu regină. prea curată. stăpînă.) Doamna lumii. Se-nalţă ne-ncetat. doamna noastră. tu aleasa mea. <titlu> Doctor Marianusl (în celula cea mai înaltă şi mai curată) Priveliştea-i deschisă Şi duhul înălţat.

ce eşti neatinsă.De palide femei. Tu fără-seamăn. ce din plinu-i Mirodenii a vărsat. Pentru vasul. </Note> Pagina 540 Ţie. Pe pămînt te-ntuneci. era socotit socotit a fi pe o treaptă desăvîririi. Ţi-e dat. Primită să fie. Sorbind eterul Şi-n har tot cerul. Tu plina-de-har! <titlu> Magna peccatrix2 (Luca. Ascultă tu ruga. <Note> l. Cei ce-n slăbiciuni se zbat Anevoie-s de salvat. Căinţă căutînd. VII. Singur-cin'şi-a sfărîmat Lanţ de pofte şi păcat? Cît de lesne-aluneci. Spre veşnicie. sfînt închinat Mariei. neluat. La tine să vie acei ce Ispitelor cad. 36) Pentru dragostea ce lacrimi Fiului tău la picioare Ca balsamul picurase Ca să-i fie-mprospătare. Pentru părul care moale Sfinte glezne a uscat — . tu dar. Cine nu a-nebunit De-o privire ce-a vrăjit? Mater Gloriosa l (vine plutind) <titlu> Corul pocăitelor Pluteşti spre înalturi. Doctor Marianus.

ce din poartă Cu-nfruntare m-a gonit. Maica Domnului ca regină a cerului. veşnic vie. ce doar o dată. Magna peccatrix — Maria Magdalena. Lin adapă lumea toată — <titlu> Maria Aegyptiaca2 (Acta Sanctorum) Pentru locul sfînt în care Domnul fost-a coborît. Pentru lunga pocăinţă Prin zeci ani de pustnicie. Care şi de păcătoase Mari te îngrijeşti. iată. capitolul VII. 4. şi care Tot cîştigul pocăinţei îl sporeşti prin veşnicie — Dă iertare şi acestui Suflet bun. Pentru braţul. personală. </Note> <titlu> Mulier Samaritanal (Ioan. <Note> .<Note> l. 2. Pentru ciutura pe care Şi-a lăsat şi Domnul urma Bînd din ea cu sete mare. Pentru gîndul ce-n nisipuri Eu l-am scris cu bucurie — <titlu> Cîteşitrele Tu stăpînă-ndurătoare. spre a-şi expune o concepţie poetică. Aluzie la cele arătate în Evanghelia lui Luca. 36. Şi-a greşit fără să ştie. 4-42) Pentru piatra de fântâna Unde-Avram şi-aduse turma. Pentru apa cea bogată Ce de-atuncea. în această ultimă scenă Goethe recurge la mitologia catolică. S-a uitat pe sine. Mater Gloriosa. sau mai bine zis a „entelehiilor" (partea activă a sufletelor). despre salvarea sufletelor.

unde a trăit ca o sfîntă. Îndură-te — apleacă-te Spre-a rnea fericire. Din învelişul vechi îmi iese. . </Note> Pagina 542 <titlu> O pocăită (altfel numită şi Margareta alăturîndu-se) Cea fără seamăn Şi peste fire. Mulier Samaritana — Samariteanca. După această întîmplare. <titlu> Băieţii fericiţi (apropiindu-se cu mişcări încercuitoare) Ne-ntrece. 2. Tu plina-de-raze. fiind păcătoasă. 4-42. Dar el a-nvăţat — Acum ne învaţă. a cărei viaţă e descrisă în Vieţile sfinţilor. Iubitul din zori Se-ntoarce prin nori. Versurile cuprind o aluzie la mîna nevăzută care a oprit-o. Crescînd puternic. Şi în veşmîntul său eteric S-arată-n chip de tinereţe.1 <titlu> Una din pocăite (altfel numită şi Margareta) încunjurat de cor de duhuri Cel nou nu ştie ce-i cu el. cu care Isus a stat de vorbă la fîntîna lui Iacob. El grijii fidele Răspunde-i cucernic. Dă-mi voie a-l povăţui. Noi grabnic am fost Luaţi din viaţă. Nu bănuieşte sfînta ceată. Maria Egipteanca. Aşa de mult el e la fel. ne-ntrecc. De pămînteşti el se desprinde. să intre în lăcaşul Sfîntului Mormînt. Aluzie la cele arătate în Evan ghelia lui loan capitolul IV. Măria Aegyptiaca. Apleacă-te. ea s-a retras pentru zeci de ani în deşert.l.

Sfârşit . Inefabil deplinul Izbîndă-i aci. a întrecut pe acela al băieţilor fericiţi care pot „învăţa" de la el. De te presimte. <titlu> Chorus mysticus Tot ce-i vremelnic E numai simbol. Spre un chip prea-fericit Schimbe-vi-se blîndă firea. Etern-femininul Ne-nalţă-n tării. Tu Fecioară. te urmează. tu regină. Maică.Îl mai orbeşte noua zi. Voi cei gingaşi prin căinţă. Sufletul lui Faust purificîndu-se. dă-ne graţie deplină. </Note> Pagina 543 <titlu> Mater Gloriosa Ridică-te spre sfere mai înalte. <Note> l. <titlu> Doctor Marianus (se roagă aplecat) Spre privirea salvatoare Ridicaţi-vă privirea. Inaccesibilul Faptă devine-n ocol. Tu zeiţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful