You are on page 1of 2

Tradus de Roşu Ioana (anul II gr. Engleză/franceză) Şi Rotari Irina (anul II gr.

Română/franceză)

Ploua cu păsari Marele Foc din Matheson a fost cel mai ucigator. Două sute patruzeci şi trei de morţi.Acestea sunt cifrele oficiale. Ele nu iau în considerare exploratorii,vânatorii şi nomazii, aceste fiinţe care nu au un nume, nici naţionalitate, care nu există, care merg dintr-un loc în altul. Țara era nouă,atrăgea tot felul de aventurieri. Îi vom regăsi pe unii în albii desecate,dar majoritatea nu formează decât un mic morman de oase arse pe care vântul le va duce departe de cifrele numărabile.Cinci sute de morţi, au spus unii. Şi apoi la şase ani dupa cel de la Matheson, la 4 octombrie 1922 a avut loc Marele Foc din Haileybury, cel mai spectaculos, caci el a nimicit capitala provinciei , singurul oraş din nordul statului Ontario care avea câteva modernizari. Ea avea tramvaie,o catedrală,o mănăstire, şcoli, un spital,toate din piatră de calcar, clădiri pe care le credeau rezistente la proba focului şi care s-au năruit ca o claie de fân sub zidul de flăcări. Numai aleea milionarilor a fost cea cruţată. Doisprezece mari impunătoare locuinţe pe care şi le construiseră parveniţii oraşului Haileybury. Ei facuseră avere din minele de argint din Cobalt, un mic oraş situat la câţiva kilometri care arsese de trei ori în incendii izolate dar pe care focul, prin una din aceste schimbări inexplicabile îl ocolise de această dată. Focul are capricii care nu se pot explica.El merge pe cele mai înalte vârfuri, smulge albastrul cerului,se răspândeşte în luciri roşietice, prin umflare, prin şuierare , Zeu atotputernic ,se avântă către tot ce are viaţă,sare de pe un mal pe altul, se înfinge în râpi umplute cu apă, devorează zăcămintele de turbă, dar lasă o vacă să pască iarba din jur. Ce am putea noi înţelege din asta? Focul când a ajuns la această putere, se supune numai lui însuşi. Mult mai miraculos decât vaca în cercul ei de verdeaţă au fost copii găsiţi într-o albie de pârâu. Fotografa a auzit multe poveşti pe această temă. La început ea nu a crezut,dar s-a insistat.Copilul fusese gasit a doua zi, într-un pârâu, acoperit de funingine şi de noroi, dar în viaţă.A doua zi, asta e ceea ce fotografa nu a putut să se hotărască să creadă. Copilul tot copil e. Să fi avut el instinctul de a rămane scufundat în timpul furtunii de foc , treacă, dar ca el sa fi rămas adapostit o întreagă noapte fară a se panica printre fantomele jarului, era de neimaginat. Focul lasa în urma sa suspine în pământ, arbori care plesnesc încet, resturi arse care freamătă şi care şuieră. Cum ar putea un copil să aştepte liniştit ca cineva să-l salveze când peste tot împrejur sunt monştri care tulbură noaptea? Fotografa a auzit mai întai povestea unei feţite de şase ani căreia i se încredinţaseră doi copii şi pe care i-au găsit a doua zi cu ochii roşii de lacrimi şi de fum, dar în viaţă. Doar fata avea arsuri grave. Apoi, a fost un baieţel de cinci ani, pe care parinţii săi l-au încredinţat la doi oameni care fugeau spre oraş într-o caruţă cu fân, crezând că băiatul lor ar avea astfel mai multe şanse de a scăpa.Ei au reuşit să îşi salveze ferma, dar cei doi oameni care au urmat o potecă din păcate mult mai mare decât căruţa lor, au crezut la un moment dat că ei nu vor mai scăpa cu viaţă, şi pe bună dreptate, poteca devenise un tunel de flăcări. Mai degrabă decât să pună viaţa copilului în pericol,ei l-au abandonat într-un pârâu înainte de a intra în tunelul de flăcări. Nu s-a

la Haileybury. În tot acest timp ea nu a renunţat nicioadată. a zis Rose. Tatăl său este acela care l-a descoperit a doua zi. care nu-l vazuseră nicioadată. ele au refuzat electricitatea. El a supraveţuit. în căminele de bătrâni( aceştia erau aproape toţi senili) peste tot unde i s-a vorbit de Marile Focuri a fost cu mândria uimită de a fi supraveţuit. dar copilul a supraveţuit. ea a ajuns să cunoască Marile Focuri ca şi cum ar fi fost martoră la ele. ei au rămas cu faţa la pământ în timp ce valurile de flăcări se spărgeau rostogolondu-se deasupra lor. una la pian şi cealaltă la violoncel). aveai impresia că-i vorbeşti unei fantome. El nu a ştiut niciodată să converseze . Ea îşi acoperise mezinul cu trupul ei pentru al proteja. Fotografa a refuzat s-o creadă până când aceasta i-a spus că ea îl cunoscuse pe copil care între timp crescuse. nici alta. cuvintele nu-l atingeau.De la un bătrân la altul. Aşa era el cunoscut cel mai adesea. chiar şi în poveştile acelora care nu-l cunoscuseră. ea însăşi era un miracol. Poveştile supraveţuitorilor erau toate la fel de îngrozitoare. fiecare în brazda sa. în sate de o tristeţe de necrezut. La Matheson. Mama ei avuse spatele şi fesele arse. dar el apărea în toate poveştile supraveţuitorilor Marelui Foc din Matheson. Marile Focuri şi-au avut şi eroi şi martiri. între rândurile de cartofi de pe câmpul lor. Ea le-a întalnit câte un pic peste tot. în cocioabe care străluceau de curăţenie ( surorile Dambrowitz. Băiatul care mergea prin ruinele fumegânde. . Ed Boychuck. la Timmins. este o figură enigmatică a Marelui Foc din Matheson. dar susţineau concerte . Fotografa avea coşmaruri noaptea. Rose. Ea şi familia sa au supraveţuit săpând pământul cu propriile mâini . Povestea acestui băiat a fost spusă de o bătrână de nouăzeci şi unu de ani. cătune pierdute în adâncimile de nicăieri. dar a lasat o parte din el însuşi în pârâu. Boychuck nu era nici una. Rose Kushnir. Ted sau Edward.descoperit decât scheletul căruţei. care nu aveau nimic de mărturisit despre el. nu s-a auzit nicioadată prenumele lui.