UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

MUZEOLOGIE
CURS

ANUL I MASTERAT

Lector univ. Dr. ADRIAN ARDEŢ

TIMIŞOARA, 2012

1

CUPRINS

CAPITOLUL I

Introducere în știinţa muzeului

pag. 3

CAPITOLUL II

Conservarea bunurilor culturale

pag. 19

CAPITOLUL III

Spaț iul muzeal. Organizarea exponatelor în muzeu

pag. 30

CAPITOLUL IV

Muzeele și cercetarea

pag. 57

CAPITOLUL V

Legislaț ie muzeală

pag. 64

CAPITOLUL VI

Rolul educativ al muzeului

pag. 135

CAPITOLUL VII

Bibliografie

pag. 137

CAPITOLUL I

Introducere în știinţa muzeului

2

Conform definiţiei date muzeului de Consiliul Internaţional al Organizării Muzeelor (ICOM), care funcţionează pe lângă UNESCO, acesta este considerat o instituţie permanentă, creată pentru conservarea, cercetarea, punerea în valoare prin diferite mijloace şi mai ales expunerea pentru încântarea, instruirea şi educarea publicului a colecţiilor de obiecte de interes artistic, istoric, ştiinţific şi tehnic. „Muzeul are ca scop transmiterea informaţiei sau cunoaşterii pentru toţi prin mijloacele de care dispune, mai ales de natură educativă, fiind mai înainte de toate în serviciul umanităţii”. Într-o accepţie limitată, noţiunea de muzeu se reduce la clădirea care adăposteşte o colecţie cu un conţinut foarte divers, începând cu fauna sau flora unei ţări sau a unei regiuni până la mărturiile vieţii contemporane. Conceptul secolelor anterioare, potrivit căruia muzeul-magazie sau depozit organizează expoziţii, după criterii subiective, şi nu ca rezultat al unei ample munci de cercetare impusă de activitatea muzeistică, este azi de mult depăşit. Până să ajungă la formula organizării într-un sistem a unor obiecte variate ca material, origine şi conţinut, muzeul a străbătut, în decursul vremii – de la grecii antici şi până azi – diferite etape, legate de evoluţia economică, socială şi spirituală a omenirii.

Funcţiile muzeului Organizate după criterii ştiinţifice, care urmăresc o tematică tot mai specializată, prezentată pentru marele public într-un mod cât mai atractiv şi mai grăitor, muzeele contemporane împlinesc un rol de însemnătate esenţială pentru educarea şi instruirea maselor, fiind datoare să ţină seama de transformările rapide şi continue ale societăţii contemporane. În oricare muzeu modern, independent de proporţiile şi profilul lui, rigoarea şi precizia ştiinţifică a prezentării trebuie să se îmbine cu impresia plăcută, odihnitoare şi emoţionantă pe care o lasă modul de expunere. Muzeul are rolul de şcoală, dar şi de spectacol, fiind în acelaşi timp loc de divertisment, trăsătură care-l deosebeşte de celelalte forme didactice. Datorită calităţilor de prezentare şi preciziei noţiunilor ilustrate într-o expoziţie permanentă sau temporară, vizitatorul de orice vârstă, formaţie culturală şi profesiune poate fi atras de muzeu. Cursivitatea şi claritatea cu care sunt îmbinate obiectele într-o expunere muzeală reuşesc să stimuleze curiozitatea vizitatorului, trezindu-i dorinţa de a dobândi o serie de noţiuni pe baza unui material vizual. Ţinând seama de importanţa rolului social şi etic al muzeului, organizarea lui implică trei factori: a. patrimoniul
3

care în anumite condiţiuni poate fi respectată. Rezultatele acestor cercetări complexe se materializează în următoarele forme: a. pe care o mai întâlnim chiar în unele muzee ale Europei. prin expoziţii. conservarea şi educarea. contribuie considerabil la îmbogăţirea permanentă a colecţiilor istorice. de cercetare. Muzeele sunt concepute azi ca adevărate laboratoare sau institute de cercetare. filme etc. Amploarea deosebită pe care au luat-o cercetările arheologice. conferinţe. În cele reorganizate sau înfiinţate recent. Dar misiunea didactică şi educativă a muzeului se împleteşte permanent cu cea ştiinţifică. Cercetarea fundamentală şi aplicativă caracterizează activitatea unui muzeu. comemorative. care sunt în esenţă de ordin istoric. prezentarea obiectelor se face după criterii riguros ştiinţifice. estetică. Faza muzeului depozit. personal specializat care asigură transmiterea patrimoniului în timp. b. dar şi interioare. conservarea şi restaurarea bunurilor culturale. deoarece ea generează şi precizează politica de îmbogăţire a patrimoniului. etică etc. datorită pregătirii lor temeinice de ordin ştiinţific. ghiduri. lecţii practice. având totodată misiunea. publicul – marea masă căreia i se face educaţia patriotică. festive etc. Preocuparea de a participa la educaţia şi cultura maselor largi. cataloage. cu toate că este azi depăşită. itinerante. Publicarea documentelor de artă şi cultură sub forma cataloagelor. în lumea întreagă şi la noi. îndrumări. d. Numai această instituţie poate oferi cercetătorilor din domenii extrem de diferite materiale clasate şi organizate într-un sistem. să prezinte sugestiv publicului obiectele c. care în diferite ramuri ale culturii fac legătura dintre patrimoniul cuprins în muzee şi cel naţional. monografiilor şi studiilor de sinteză. Strângerea. Organizarea expoziţiilor de toate categoriile: expoziţii de bază. De-a lungul istoriei omenirea a urmărit două idei contradictorii: a) progresul în sine b) cultivarea trecutului istoric 4 .b. temporare. c. reprezintă doar o importantă etapă istorică în concepţia despre muzeu. Instituţia muzeală a suferit în timpurile istorice numeroase schimbări care aveau la bază influenţe din lumea înconjurătoare.

Ele îl înveseleau pe Zeus şi pe alte zeităţi. conservarea patrimoniului muzeal. Terminologia : muzeu – muzeologie – muzeografie. ştiinţă şi cultură a Naţiunilor unite) „muzeul este o instituţie cu caracter permanent. Colecţionarea obiectelor de preţ poate fi urmărită pe tot parcursul istoriei omenirii. muzele erau fiicele lui Zeus şi ale Mnemosinei. Muza – zeiţa artelor. Muzeologia este o ştiinţă auxiliară a istoriei. Ştiinţa muzeului cuprinde: istoria muzeelor. Clio – zeiţa istoriei. Urania – protectoarea celor ce studiază astronomia (conform mitologiei greceşti. ştiinţei şi artei. este ştiinţa muzeului. pentru viitor. rolul acestor instituţii în societate. studia şi analiza prin diferite mijloace. etnografie. fondată în anul 1947 este un organism al UNESCO = Organizaţia pentru educaţie. Muzeologia este suma cunoştinţelor despre muzeu.„Marile epoci de cultură nu sunt altceva. amenajarea depozitelor. Melpomene – zeiţa teatrului de tragedie. Organizarea activităţii privind ocrotirea muzeelor şi monumentelor stă în centrul atenţiei pe lângă mai sus numitul ICOM şi alte organisme internaţionale. Talia – zeiţa teatrului de comedie. destinată publicului. spre exemplu: ICOMOS = Consiliul internaţional al monumentelor şi siturilor fiind o organizaţie nonguvernamentală cu sediul la Paris sub tutela UNESCO. Muzeologia s-a constituit ca ştiinţă auxiliară a istoriei de sine stătătoare aproximativ de un secol fiind o consecinţă firească a nivelului la care a ajuns evoluţia istoriei. 5 . definite în anul 1956 de ICOM. o mărturie a puterii de a rodi. patronat de UNESCO având ca scop principal supravegherea formării conservatorilor şi restauratorilor. pentru delectarea şi instruirea acestuia având menirea de a conserva. galerii de artă plastică şi decorativă etc. Conform Consiliului internaţional al muzeelor (ICOM – organizaţie non-guvernamentală cu sediul la Paris. Cuceritorii aduceau ca pradă de război numeroase obiecte de preţ şi le aşezau în temple proprii (templul din Susa – Mesopotamia). istoria tehnicii. Euterpe – zeiţa muzicii. se ocupa de organizarea expoziţiilor. închinat muzelor. decât o dovadă de luminată înţelegere a perspectivelor istorice.). ştiinţele naturii. Muzeografia este subordonata muzeologiei. pe generoasa rădăcină a tradiţiilor”. Profesorul Radu Florescu (primul teoretician al muzeologiei româneşti) a reformulat definiţia de mai sus: „muzeul este o instituţie cultural-ştiinţifică care are drept obiectiv colectarea şi conservarea bunurilor culturale şi valorificarea lor prin expunere în scop de instruire şi agrement al publicului”. conservare şi decursul istoriei s-au dezvoltat mai multe tipuri de muzee: de istorie. ICCROM = Centrul internaţional pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale cu sediul la Roma. este descrierea istorică a muzeelor. dar în primul rând de a expune obiectele de valoare culturală”. care ca orice ştiinţă are o istorie proprie şi o teorie. teoria formelor de organizare. de la Museionul grecesc – sanctuar al muzelor destinat studiului şi artelor. derivă din limba greacă.

pinakes – tablourile pictate pe suport de lemn). Grecii au devenit dascălii romanilor în tainele artelor. Museionul din Alexandria a fost o adevărată academie de ştiinţe. opere de artă se păstrau în locurile numite „Thesauroi” construite. că Museionul din Alexandria a fost cea mai savantă instituţie a Antichităţii. Totodată. arhitectul Vitruvius elaborează un tratat despre arhitectură: De arhitectura în care se ocupă şi de construirea edificiilor speciale pentru adăpostirea colecţiilor de artă – pinacoteci şi de construirea bibliotecilor. În timpul împăratului Augustus. peisajele vizitate în campaniile militare (din Grecia. Istoriografia consideră. Nu putem vorbi. în imediată apropiere a templelor. Împăratul Hadrian cunoscând De arhitectura a lui Vitruvius. a pus să i se construiască în palatul său de la Tivoli două secţii de bibliotecă (pentru manuscrise greceşti şi pentru manuscrise romane). condiţiilor climatice nefavorabile şi chiar contra agenţilor distructivi foarte periculoşi mai ales pentru obiectele din lemn. Tezaurele de artă erau mici muzee vizitate de vizitatori având chiar supraveghetori sau ghizi. în Grecia antică. Acest demers se va dezvolta în comerţul cu operele de artă. Romanii aduc din acţiunile lor militare opere de artă de pe întregul teritoriu al Imperiului. de o conştientă adunare a obiectelor cu valoare istorică cu gândul la păstrare pentru generaţii viitoare. încă. 6 . Colecţiile erau inventariate într-o formă de evidenţă scrisă. În istoria muzeelor şi a bibliotecilor un exemplu extraordinar îl formează Muzeionul din Alexandria cu celebra sa biblioteca (sec. de obicei. Împăratul era cel mai mare proprietar al operelor de artă. faţă de opere de artă. Proprietarii statuilor. Medicii dispuneau de săli de disecţie. Unul dintre cele mai mari tezaure de acest gen s-a păstrat la sanctuarul de la Delfi. Colecţionarea obiectelor preţioase a fost. acolo. Pentru colecţii de artă plastică grecii au înfiinţat pinacoteci – galerii de artă (pinas = lemn. nu numai o recunoaştere a valorii artistice. Pe lângă valoarea estetică a obiectelor din tezaure. Respectul grecilor faţă de trecut istoric. cariilor. picturilor recurg şi la expunerea lor în faţa publicului. unde ei nu pot obţine originalele operelor de artă. la ei acasă. În cadrul Museionului a fost înfiinţată şi grădina botanică şi una zoologică. acestea reprezentau şi o valoare economică ce putea servi. comandă copiile lor. Centrul destinat preocupărilor savante era muzeul sau Museionul cu biblioteca proprie.). locurile. III î. locuinţe putându-se dedica numai studiului. Egipt) care reprezintă nucleele muzeelor de ştiinţele naturii sau grădinilor botanice. astronomii aveau la dispoziţie observatorul astronomic.În marile centre ale Greciei elenistice se acordă o importanţă deosebită artelor. Erudiţii vremii acceptaţi la Museion primeau indemnizaţii. Capodoperele artei greceşti vor împodobi colecţiile de artă ale Romei antice şi a lumii întregi. ca un tezaur de stat. protejarea lor contra furtului. teatrului. Împăraţii sau aristocraţii romani pun să fie reconstituite. Colecţii de ofrande. Villa Adriana a supravieţuit într-o formă până în Evul mediu păstrând o imagine despre atmosfera ce a domnit în Roma antică.Chr. într-un moment dificil chiar puteau fi convertite în arme sau bani. ocrotirea colecţiilor în locurile special amenajate dau naştere şi preocupării de conservare a colecţiilor. literaturii. filosofiei.

„E mult de când te-au părăsit cezarii. nu numai arta veche era condamnată la dispariţie. iar după scurtă vreme Bizanţul îşi va lăsa amprenta asupra 7 . Citând din Vechiul Testament. aceştia totuşi produc. Locul Romei. romanii au manifestat o atenţie şi preţuire pentru acestea la ei acasă. Climent din Alexandria nu era singurul reprezentant al Evului Mediu timpuriu certat cu ars antică. Conform doctrinei sale. Roma. ca şi în aceste vremuri nefavorabile pentru creatorii de obiecte cu valoare artistică. de când numele şi gloria ta au rămas în seama grecilor . Monumentele. Susţinătorii religiei creştine. la desconsiderarea culturii vechi. „Noul val” va declara idoli păgâni tot ce a avut legătură cu arta antică. copertelor primelor codexuri. Prăbuşirea Imperiului roman aduce cu sine şi prăbuşirea culturii şi civilizaţiei greco-romane. alte obiecte de artă se aflau în aer liber. după ce la început au contribuit la distrugerea unui număr mare de opere de artă. prin concepţia sa. custozilor. În atenţia noilor colecţionari vor intra în primul rând gemele şi cameele. va contribui. în pieţe. teatre.. Fără prestigiul lui Petru şi Pavel. între altele şi cu intenţia de a oferi posibilitatea oricui să le poată admira şi după cum spune Plinius „un fapt mult mai valoros decât exilarea lor în casele de la ţară”. Pozitiv. statuile. treptat vor accepta creaţia artistică. bijuterii şi obiecte din metale preţioase utilizate pentru împodobirea crucifixelor. din punctul nostru de vedere este. se vor construi mănăstiri care toate la un loc vor deveni depozitare ale noilor tezaure. că el a întocmit o listă a principalelor statui aflate în temple. nu se colecţionează obiecte preţioase şi de artă. . chiar dacă este un bun cunoscător a acesteia. Unul dintre cele mai vechi tezaure ale acestei epoci a fost descoperit la Monza de lângă Milano şi este databil cu secolul al VI-lea. din Antichitate şi până astăzi. când nu se face artă. chiar dacă ei se declară creştini. Se vor reutiliza vechile edificii ale templelor. Însuşindu-şi tezaurele popoarelor cucerite. Va reîncepe activitatea de tezaurizare şi aceasta preocupare se va desfăşura tocmai sub cupola bisericii medievale. Este o perioadă. tu. Ideologia epocii are câţiva susţinători: Climent din Alexandria a fost activ încă înaintea căderii Imperiului Roman (începutul sec. Dovada fiind condamnarea artiştilor care creează în continuare idoli. S-a păstrat până în zilele noastre şi este expus pentru vizitatori. Această efervescentă a culturii şi artei care s-a manifestat şi în primele acte de înfiinţare conştientă a primelor nuclee de muzeu se va stinge o dată cu decăderea civilizaţiei romane. dar el se opune vehement şi împotriva creaţiei unei arte noi. Se consemnează existenţa supraveghetorilor. de mult ai fi avut un jalnic sfârşit”. este oraş muzeu. o dată cu popoarele migratoare.creştinismul. Unele tezaure antice păstrate vor deveni tezaure medievale şi se vor păstra în locurile numite reliquare.Oraşul Roma. ghizilor de specialitate. dar se vor construi şi altele noi. Climent din Alexandria se declară duşman al artei greceşti. Tertullian (160-245) demonstrează în scrierile sale. va fi luat de Constantinopol.. Împăratul Agrippa a fost primul care a încercat să declare operele de artă un bun al statului. oraş muzeu. Noua religie . Opusa artei antice greco-romane va deveni în secolul N arta bizantină. în faţa templelor. III).

Codex aureus. În anul 1162. dar avea obiceiul să le şi dăruiască. Carol cel Mare (742-814) considerat de unii istorici „părintele civilizaţiei europene” a fost un mare colecţionar. Acest edict poate fi considerat un început al legislaţiei privind ocrotirea monumentelor istorice. după moda romanilor şi primii reprezentanţi ai Evului mediu european vor începe să pună bazele unor colecţii particulare. care în secolul al XII-lea a pus bazele unui cabinet de antichităţi. Bisericile şi mănăstirile europene vor funcţiona ca „veşmintarii” sau „clisiarniţe” – tezaure pentru relicve de preţ. literaturii (Umanismul. Pe teritoriul Germaniei din aceste inventare s-au dezvoltat în unele cazuri cataloage de expoziţie. Renaşterea). Printre primii colecţionari atestaţi documentar se pot menţiona Giordano Orsini de la Roma. În unele cazuri se construiau anexe special amenajate pentru păstrarea tezaurelor. ceea ce este un pas important spre conştientizarea valorii şi acordarea atenţiei pentru păstrarea lor pentru viitor. învaţă limba greacă. Artiştii epocii creează opere de artă în Italia. Pe lângă tezaurele bisericilor şi mănăstirilor. se corectau. Tot de Roma se leagă şi activitatea eruditului Cyriacus de Ancona (1391-1449). Omul îşi întoarce privirea spre Antichitatea greacă şi romană. În capitalele tării va pune bazele unor tezaure dovedind o mare admiraţie faţă de arta greco-romană. dar şi cu manuscrise de o valoare inestimabilă. Spania. argint. Carol cel Mare a adunat în biblioteca sa personală cele mai frumoase manuscrise. Renaşterea carolingiană s-a desfăşurat la nord de Alpi în contact vizibil cu cultura bizantină. dar cele mai vechi şi preţioase piese se şi restaurau. După apunerea imperiului carolingian colecţionarea obiectelor de valoare a rămas în atenţia bisericii. printr-un edict dat la Roma. fildeş. părintele arheologiei care a realizat descrierea ştiinţifică a monumentelor antice ale Romei încercând să reconstituie oraşul antic. opere ce vor umple cele mai importante muzee europene. care se va transforma în timp într-un muzeu public.culturii apusene. În scriptorii presărate pe întinderea întregii ţări se copiau manuscrisele autorilor antici. Franţa. În acest context trebuie subliniată existenţa preocupării de inventariere a colecţiilor. La curtea regilor franci se adună obiecte preţioase din Bizanţ: obiecte de aur. Începând cu „Renaşterea carolingiană” civilizaţia Europei occidentale se va întoarce periodic spre Antichitate în domeniul artei. un Evangheliar copiat într-unul din scriptoriile carolingiene în jurul anului 810). stofe. ba uneori chiar pentru a avea posibilitatea publicul să le privească. Columna Traiana va fi declarată monument al eternităţii. filosofiei. se copiază şi chiar se tipăresc autorii clasici. dar şi de cea bizantină. bijuterii. Renaşterea europeană aduce cu sine refuzul absolutismului dictaturii spirituale a bisericii. Europa apuseană va depăşi treptat stigmatul întunericului şi va păşi spre Renaşterea carolingiană. În timpul domniei lui bibliotecile şi muzeele europene s-au îmbogăţit cu un număr mare de piese de artă. 8 . se iluminau. dar şi patron al artelor. (un exemplu al epocii carolingiene se află în fondul de manuscrise al Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia .

a fost un colecţionar care şi-a depăşit epoca. bijuterii tapiserii etc. piese numismatice. la curţile princiare păstrându-se tradiţia carolingiană se va colecţiona cu mare înflăcărare. În perioada Renaşterii noţiunea muzeu îşi va găsi un loc stabil în civilizaţia europeană având ca exemplu museioanele greceşti. spre elaborarea unei opere ştiinţifice de italianul Vasari care. : eu le-am realizat în numele D-lui. un monument al Renaşterii. dar vor fi şi patronii marilor artişti ai vremii. în care au fost puse la adăpost numeroase opere de artă. El a pus bazele unei mari colecţii particulare care se remarcă printr-o abordare aproape ştiinţifică Jean de France este poate primul colecţionar care ne-a lăsat o evidenţă . tablouri. Familia de Medici prin Cosimo (1389-1464). Sixtus al IV-lea. De la colecţionare s-a ajuns mai târziu. dar în el a fost adăpostită şi celebra sa colecţie de obiecte preţioase: geme. dar şi colecţionari se aflau papii având acces.. În Franţa. pietre preţioase. dar şi cultura necesară. împăraţi etc. unde nu putea intra în posesia originalului. camee. în secolul al XVI-lea Francisc I va pune bazele colecţiilor regale în palatul Fontainebleau. iar în jurul anului 1471 va contribui la construirea muzeului de pe Capitoliu. Francisc I va pune bazele muzeului Louvre. piese numismatice. statui etc. camee.. Reprezentativ era totul ce era scump. Se cunoaşte inventarul colecţiei papei Paul al II-lea adăpostită în Palazzo Venezia de la Roma. printr-o bulă papală (unul dintre primele acte normative pentru ocrotirea patrimoniului unei ţări).un inventar al colecţiei sale de la 1413. dar el a chemat la curtea sa şi pictori contemporani francezi şi italieni. Jean de France. bijuterii. În atenţia colecţionarilor vor sta piesele artei greco-romane. dar şi pictura contemporană. bizantine. Piero (1416-1469). Giovio a strâns într-o interesantă colecţie efigii de savanţi. Papii prin cultura lor şi accesul la opere de artă vor crea importante colecţii de artă. geme. ducele de Berry.Între cei mai mari patroni ai artei renascentiste. Inventarul păstrat dezvăluie diversitatea colecţiilor sale: bijuterii. A obţinut copii acolo. 9 . Se remarcă printr-o atitudine de estet şi iubitor al lucrurilor frumoase şi preţioase. Museum Giovianum a fost fondat în jurul anului 1520 de Paolo Giovio (l483-1552) în localitatea Como în Italia. va încerca să oprească exportul pieselor de artă din Italia. Lorenzo (1448-1492) va pune bazele celor mai importante muzee din Florenţa (Museo dei codici e cimeli artistici a fost fondat la Florenţa de Lorenzo Magnificul). sculptori şi arhitecţi apărută în anul 1550. De la Cosimo s-a păstrat o declaraţie de suflet prin care el dezvăluie atitudinea sa fată de artă: „Toate aceste lucruri mi-au oferit şi îmi oferă o mare mulţumire şi sentimente de împlinire . care în sine este. oameni de stat. pentru oraş şi în numele conştiinţei mele”. piese numismatice. tablouri şi oferă descrierea lor ca tehnică şi stil. curiozităţile din natură. Atrag atenţia rarităţile. poeţi. tapiserii. A pus să-i se aducă din Italia opere de artă antică. şi nu s-a oprit numai la Italia. chiar preţul lor. Pe teritoriul Germaniei şi al Austriei. inspirat de colecţia lui Giovio a scris Vieţile celor mai mari pictori. pentru preţuirea operelor de artă.

10 . Impresionanta sa colecţie a început să se disperseze imediat după moartea sa. În burgul de la Praga a adunat bijuterii. ceasuri. care îşi dăruieşte colecţia lui Elias Ashmole şi acesta. Astăzi. Sistemul creat este enciclopedic şi complex. Este şi o perioadă a mecenatismului. dragostea pentru frumos. Tablourile erau expuse în prăvălii specializate. la rândul său o donează universităţii). Henric al IV-lea va invita restauratori olandezi care urmau să restaureze piesele colecţionate de Francisc. după atacul suedezilor asupra Pragăi. Rudolf al II-lea von Habsburg (1552-1612) va pune bazele unei colecţii impresionante ca număr de obiecte şi valoare artistică şi materială. geologie. Tot acum se poate vorbi şi de dezvoltarea primelor 2-3 tipuri de muzee: muzeul de istorie. A fost un colecţionar manierat. Pasiunea de colecţionar.. Franţa. Încă în secolul al XVI-lea vor lua naştere în Italia. instrumente tehnice şi tablouri. Comerţul cu arta este prosper şi în Anglia. Quiccheberg prevede clasificarea întregii ştiinţe umane. Istoria acestei colecţii este susţinută de existenta unui inventar al colecţiei lui Rudolf care a avut 137 de file in folio. Renaşterea este perioada unor mari colecţionari. colecţiile lor parţial sau total pot fi regăsite astăzi în toate muzeele lumii.Urmaşul său. Rüstkammer. Belgia şi a apărut în anul 1565 având titlul Inscriptiones vel tituli theatri amplissimi . în galeriile de artă a Cehiei se află o parte nesemnificativă din vechea colecţie a lui Rudolf al II-lea. Schatzkammer. La 1648. Rudolf al 11-lea a dus arta colecţionării la apogeu. obiecte din metale preţioase. ocupându-se cu el galeriile de artă. unde veneau colecţionarii din toată Europa să cumpere sau cel puţin să privească. Artiştii se pregătesc să treacă spre noul gen numit „1'art pour 1'art”. Prevede 5 secţii şi toate mai sunt divizate încă în 10 subsecţii.. Wunderkammer. Se păstrează un catalog al pieselor colecţiei primare din anul 1656 (al lui John Tradescant. muzeul de ştiinţe naturale sau muzeu de antichităţi. reşedinţa Habsburgilor. inventar elaborat înaintea războiului de 30 de ani. în cetatea Pragăi Hradèany. regina Suediei a luat o parte din picturi care după moartea acesteia au ajuns la Roma. În jurul anului 1542 apare o nouă modalitate de obţinere a pieselor de valoare prin licitaţie publică. Autorul construieşte planul unui muzeu ideal. care are loc pentru prima oară la Anvers în Belgia. arheologie. Colecţiile muzeale sunt considerate de el martorii trecutului şi reprezintă creaţia naturii şi a omului. Pe parcursul secolului al XVII-lea. În anul 1683 se deschide muzeul Universităţi din Oxford care s-a dezvoltat din Ashmolean Museum având colecţii din domeniile ştiinţelor naturii. Alte piese au fost identificate în muzeele londoneze. O parte a ajuns la Viena. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi la începutul celui următor. un estet educat şi a creat cea mai mare colecţie de obiecte de valoare a vremii sale în Europa. Germania şi Anglia aşa numite cabinete de curiozităţi: chambre des merveilles. la Roma înflorea comerţul cu piesele de artă.. dar şi dorinţa de posesiune au contribuit pe tot parcursul istoriei la formarea colecţiilor particulare şi a primelor muzee. Cea mai veche lucrare în care se pune problema organizării unui muzeu îi aparţine lui Samuel Quiccheberg din Anvers.

Anglia. conservării şi chiar restaurării pieselor de valoare constituite în colecţii şi muzee (ateliere de restaurare de la Florenţa. Italia. Roma.fondarea muzeelor universale. Dintre încercările de-a elabora un manual de muzeografe poate fi menţionată cea a lui Pierre Borel: Les Antiquitez din anul 1649. Lucrarea are caracter ştiinţific şi cuprinde sfaturi pentru organizarea unui muzeu modem. Paris). Se opreşte la ideea abordată de mulţi colecţionari ai vremii . Borel este preocupat de rolul pe care-l joacă acele cabinete de curiozităţi. Dresda. De la o colecţie de curiozităţi. sistematizarea şi până la preocupări de conservare. Se aduc colecţii din Germania. ideea căreia i se opune categoric. un mecena şi în acelaşi timp un mare iubitor de artă. uneori chiar restaurare. la Ermitaj din Sankt Petersburg. ceea ce pune problema ocrotirii. Apariţia tratatelor de specialitate sau lucrărilor teoretice va face din colecţionare. O mare concentrare de piese va 11 . Pe bazele puse în secolele precedente. în capitalele europene se vor dezvolta pe parcursul secolului al XVIII-lea numeroase muzee care vor supravieţui până în vremurile noastre. Neickel atrage atenţia asupra vocabularului folosit în muzeografia vremii. Napoli. a influenţat fondarea muzeelor din Sankt Petersburg şi Moscova. dar şi opere de artă decorativă. iniţial o îndeletnicire pentru petrecerea plăcută a timpului o ştiinţă în devenire. În acest context vor fi cumpărate bibliotecile lui Diderot şi Voltaire. a depozitelor şi este preocupat şi de construirea edificiilor specializate pentru ocrotirea patrimoniului muzeal. Ţarina Ecaterina a 11-a va continua patronarea muzeelor ruseşti. Neickel oferă colecţionarului. De la sporirea numărului colecţiilor se va trece către specializarea lor. Bazele muzeografei modeme se vor clădi prin eforturi intelectuale pe tot parcursul Evului mediu. viitorului muzeograf un ghid practic pentru organizarea expoziţiilor. Veneţia. Petru cel Mare a dat o lege prin care se interzice topirea obiectelor cu valoare istorică din metale preţioase. Ţarul Petru cel Mare. Negustorul englez Caspar Neickel tipăreşte la Hamburg în anul 1727 lucrarea Museographia. la modă în secolul al XVII-lea. ci ea va face comenzi şi artiştilor contemporani cumpărând nu numai pictura. de multe ori constituită la întâmplare. Secolul al XVIII-lea debutează prin editarea primului tratat de specialitate. Negustorii ţarinei vor pătrunde pe pieţele obiectelor de artă din întreagă Europa. La Academia de ştiinţe din Sankt Petersburg a fost deschis publicului în anul 1734 un cabinet de curiozităţi care cuprindea mai ales piese etnografice şi piese din domeniul ştiinţelor naturale. Prin contribuţia ţarului s-a înfiinţat cea mai bogată colecţie de obiecte de aur din lume. Ecaterina a II-a nu numai că va cumpăra piese de artă mai vechi. că în nici un cabinet de curiozităţi nu se mai pot aduna produsele create de om din toată lumea în număr complet. Valoarea operelor de artă va creşte. se va trece spre un muzeu specializat. În lucrarea sa găsim lista celor mai importante cabinete de curiozităţi europene ale secolului al XVII-lea.Găsirea unei clasificări ideale a întregii ştiinţe umane i-a preocupat pe erudiţi. Clasificarea ştiinţelor a fost rezolvată de Melville Dewey prin descoperirea sistemului zecimal (CZU = clasificarea zecimală universală) folosit în cele mai mari biblioteci universale. Susţine.

cărţi.. istoriei tehnicii şi ştiinţelor naturii. poporul va cere ca patrimoniul cultural naţional să intre în posesia întregului popor. minerale. . Săpăturile arheologice întreprinse în Egipt.. Italia. arme. Muzeele vor face parte din sistemul instituţiilor educaţionale. Atâta vreme cât pictura religioasă. Graţie parlamentului britanic. Descrierea vizitei oferă un fel de ghidaj prin colecţiile Sloane.. Unul dintre cele mai de seamă muzee europene dezvoltat iniţial ca primul muzeu naţional ajungând în timp la dimensiuni universale este British Museum. conducerea a afişat o listă de instrucţiuni şi reguli privitoare la vizitarea şi funcţionarea muzeului. Mesopotamia vor îmbogăţi colecţiile muzeelor europene cu un număr tot mai mare de obiecte. Din aceste muzee se vor dezvolta muzeele universale. Din momentul deschiderii muzeului pentru public (l759). Odată a transplantarea lor în galeria de artă. În Parisul deceniului 8 al secolului al XVIII-lea. Colecţiile muzeului s-au îmbogăţit semnificativ în urma cercetărilor arheologice întreprinse de W. După Revoluţia Franceză (l789) majoritatea muzeelor va deveni instituţie de stat. se introduce o altă scară de valori. Regulamentul iniţial al muzeului stipulează şi accesul vizitatorilor. Acestei colecţii i s-au mai adăugat şi altele formând muzeul naţional al Angliei. monede. vor deveni centre de cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei. piese de artă. Muzeele a teribila capacitate de a le crea oamenilor simpli un complex de inferioritate”. între anii 1840-1849 se va construi Noul Ermitaj. 2) manuscrise şi medalii. în anul 1753 se va cumpăra pentru British Museum o mare colecţie de obiecte şi biblioteca ce au aparţinut lordului Hans Sloane conţinând 80. În anul 1759 muzeul.. . „Dezvoltarea culturii de specialitate de-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea a avut drept consecinţă inevitabilă crearea complexului de inferioritate pe care îl capătă omul simplu în fata unei opere de artă. Pe lângă Palatul de iarnă şi Ermitaj pe lângă care în anul 1775 va fi construit Marele Ermitaj.. Hamilton în Italia. o dată cu revolta crescând împotriva curţii regale şi a aristocraţiei. fosile. Cuprinsul colecţiei este cunoscut din descrierea vizitei din anul 1748 încă în muzeul Sloane a prinţului şi prinţesei de Wales. Grecia. Prin Revoluţia Franceză se încheie o etapă istorică şi o dată cu această şi o etapă a evoluţiei muzeelor şi muzeologiei. conform statutului sau era împărţit în 3 secţii: 1) cărţi tipărite. 3) creaţii ale naturii şi omului.. 12 . antichităţi. Colecţiile vor fi organizate după tipurile obiectelor. arheologiei. istoriei artelor. la Napoli. ele aparţineau tuturor . statuia sau chivotul au rămas în biserică . Muzeul naţional al Angliei a fost conceput de la început ca o instituţie ştiinţifică având ca scop primar cercetarea materialelor colecţionate.necesita construirea unor edificii speciale. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea se va ajunge treptat la tot mai îngustă specializare a muzeelor.000 de piese de valoare deosebită din domeniile ştiinţelor naturii. animale împănate. etnografiei: plante.

Diderot propune formarea unui centru cultural şi artistic comparabil cu Mouseionul din Alexandria. la 1823 British Museum 1839 cel din Oxford. Tendinţa muzeologiei franceze a fost treptat preluată şi în alte ţări. achiziţii. Muzeele mari naţionale ori universale sunt completate de un număr mare al muzeelor mai mici.Trecerea de la o colecţie particulară spre una de stat nu era una simplă. în America apare mai întâi muzeul public şi doar mai târziu vor fi create colecţii sau chiar muzee particulare. la etaj galeria de artă. Între primele poate fi numită clădirea monumentală destinată Gliptotecii de München (1816-1830). 1818-184f Praga. aceste două concepte se vor suprapune. din colecţii particulare. La parterul palatului propune organizarea expoziţiei de sculpturi. Acestea vor fi completate cu inventarul adus din ţările în care s-au purtat războaiele napoleoniene (Italia. 1864 Bucureşti. Egipt). Propunerile lui au fost reţinute în cea mai mare parte. colecţii cu piese privind istoria tehnicii. Din vechile cabinete de curiozităţi se vor desprinde colecţii de artă şi vor apare galerii de artă. colecţii de istorie etc. Se construiesc muzeele la Köln. Hamburg. Unul dintre iluminiştii francezi Diderot a dat prin intermediul Enciclopediei franceze (vol. Napoleon va numi o comisie de specialişti care se vor ocupa completarea colecţiilor. Viena. În secol al XIX-lea în capitalele Europei încheie construirea unor edificii specializate pentru muzee. îngust specializate. Muzeul Louvre se va dezvolta cantitativ. ştiinţele naturii. Una din etapele peste care trebuia să treacă muzeele franceze era cea de depăşire a tentaţiei de a distruge tot ce se afla în proprietatea reprezentanţilor vechiului regim. În palatul Versailles s-au concentrat colecţii provenite din mănăstiri şi de la familiile nobiliare. în cele mai multe cazuri. 13 . maşini. Conceptul unui muzeu naţional i se opune conceptul muzeului universal. La 10 august 1793 în palatul Louvre va fi deschis primul muzeu de stat al Franţei numit Muzeul Republicii. muzee în castele şi burguri etc. La 1803 a funcţionat sub noul nume Musée Napóleon. Popularizarea artei prin deschiderea muzeelor pentru public va contribui lărgirea orizontului acestuia. va fi deschis spre vizitare în anul 1797. Muzeele Europei occidentale au fost iniţial fondate pe principii naţionale. casele memoriale. IX) model de organizare pentru muzeul Louvre. dar şi calitativ existând o preocupare permanentă pentru cercetare ştiinţifică. În secolul al XIX-lea se fixează ideea separării colecţiilor. Pe lângă acestea urmau să fie organizare colecţii de medalii. numismatice şi o vastă bibliotecă. Pe cât muzeele europene se dezvoltată. Ideea muzeului pus la dispoziţia societăţii este adânc înrădăcinată în America. mănăstireşti. porţelanuri. ceasuri. cercetări arheologice proprii. Evoluţia muzeelor americane a suferit un alt proces decât în cazul muzeelor europene. La Berlin între anii 1823-1830 se finalizează construcţia muzeului oraşului. Varşovia. devenite muzeele naţionale: 1802-1848 Budapesta. dar apare şi o altă posibilitate. Iniţial organizat ca depozit şi acesta. dar prin îmbogăţirea colecţiilor prin donaţii. cea de a valorifica prin cercetare patrimoniul muzeal şi naţional. În anul 1815 o parte a operelor de artă străine au fost înapoiate proprietarilor de drept. independente: căile ferate.

Pentru noi. lipsite de metodă sau sistem trezind. Succesul întreprinderii lui Peale l-a obligat pe fondator să extindă expoziţia. Muzeului contemporan i s-a adăugat o secţie extrem de importantă. Cele trei muzee americane date ca exemplu au o caracteristică comună . în final formând Peabody Museum care funcţionează până astăzi. China etc. însă. elitismul britanic opunându-se concepţiei democratice americane. regionale cu expoziţii reprezentative geografic şi îngust specializate. Unele piese proveneau din Noua Zeelandă. muzeul devenind unul naţional. fără transformări politice deosebite. cea pe care o trăim şi care a adus schimbări esenţiale în viaţa politică. îmbrăcăminte şi obiecte bizare. Muzeul modern al secolului nostru se formează în prelungirea instituţiilor din perioada precedentă. La 1857 muzeul este considerat cel mai bun muzeu şi va deveni o instituţie publică modernă. păsări. La 1799. K. de multe ori ieşind din edificiu. După încheierea luptei de „determinare naţională” în Europa. A fost prima galerie de artă cu un asemenea proiect. a doua etapă. Societatea face un apel scris către locuitorii oraşului şi a zonei cerând donarea pieselor în vederea organizării expoziţiilor. cu toate acestea muzeul nu a fost niciodată considerat unul particular. depolitizarea şi demitizarea ei şi o dată cu acestea şi democratizarea muzeului. laborator de conservare şi eventual şi de restaurare de care este legată şi activitatea propriu-zisă. arme. ultimul deceniu ar trebui să fi adus democratizarea culturii. în Salem fondează Societatea Maritimă a Indiilor Orientale un alt muzeu public şi independent. În secolul nostru s-au marcat două etape importante în dezvoltarea muzeelor şi a muzeologiei: perioada interbelică relativ calmă. ideea muzeului naţional este considerată o idee depăşită. ci printr-o muncă calificată să iese în întâmpinarea vizitatorilor. Muzeul a fost înfiinţat de Societatea Bibliotecii din Charleston fondată în anul 1748. puţin haotic. Multe muzee americane au fost formate pe aceleaşi principii ca cel din Charleston. O dată hotărâtă înfiinţarea muzeului. Nu ar trebui să funcţioneze într-un circuit închis.Conform istoriografiei americane. Astăzi muzeul este o instituţie educativ ştiinţifică care trebuie să se apropie de publicul său vizitator. În câţiva ani Muzeul din Charleston a obţinut o cuprinzătoare colecţie de animale. Ofiţerul Charles Wilson Peale a inaugurat muzeul său în anul 1782 pe baza unei colecţii de 40 de tablouri reprezentând portretele colegilor săi pictate de el în timpul Războiului pentru Independentă. economică. În anul 1866 muzeul dezvoltat a fost „înghiţit” de un alt muzeu. 14 . culturală. Rămâne actuală şi ideea muzeului particular sau al unui muzeu patronat de o fundaţie. Peale a hotărât să construiască pentru colecţia sa o clădire specială iluminată de sus. un uriaş interes în rândul populaţiei. primul muzeu este Charleston Museum din Carolina de Sud cu publicaţie periodică Charleston Museum Quarterly. O singură persoană va fonda Muzeul Peale din Philadelphia.au apărut întâmplător. Egipt. Hudson concluzionează prin compararea atmosferei ce domnea în muzeele britanice cu cea din muzeele americane. Muzeologia contemporană tinde spre susţinerea muzeelor zonale.

arhidiacon de Alba Iulia şi Cluj a alcătuit în secolul al XVI-lea o colecţie de inscripţii epigrafice pe care le publică. un mare număr al obiectelor de valoare artistică şi istorică va fi exportat cu diferite ocazii în ţări străine. Papiu Ilarian declară: „O naţiune ce nu-şi cunoaşte istoria. Această „hemoragie culturală” poate fi urmărită de la Matei Corvin. La 1835 János Kemény. student francez la Padova. Tot la mijlocul secolului al XIX-lea AI. Termenul muzeu a pătruns în limba română din Europa apuseană. Târgu Mureş (l708). Micia. Târgu Secuiesc (l686). Constantin Negruzzi în Opere vol. Alecu Russo foloseşte forma neasimilată. Instalată în palatul său de la Sibiu. Fragmente provenite din construcţii romane erau încastrate în monumentele romanice şi gotice (Densuş. musè. în secolele trecute. constituite în cele mai multe cazuri din piesele rezultate din campaniile arheologice sau din descoperiri întâmplătoare. Aiud (l796). Blaj (1850). care a redactat un interesant jurnal de călătorie în anul 1574. în jur de 120 000 de bunuri culturale româneşti se află în muzeele. Alba Iulia etc). Ungaria”. Jurnalul lui Lescalopier publicat la 1921 este o contribuţie la cunoaşterea stării monumentelor. Cele mai vechi colecţii de obiecte preţioase din Transilvania sunt cele colegiilor din Sibiu (l446). Bongars sau Pierre Lescalopier. Informaţiile provenite de la călătorii străini vorbesc. După cum apreciază Virgil Cândea astăzi. I aminteşte muzeele Italiei. Împotriva acestui export al culturii au început să vocifereze erudiţii. La 5 aprilie 1851 se adresează Andrei Şaguna slujitorilor bisericii printr-o circulară cerând să fie protejate documentele şi cartea veche. Giuseppe Ariosti a achiziţionat în anul 1729 inscripţii romane din Transilvania. prin împăratul Carol al Vl-lea cunoscuţi iubitor de artă şi mari colecţionari. Pot fi amintiţi J. Mediaş (1840). un colecţionar transilvănean se opune acestui fenomen. Johannes Mezerzius. unele se află încastrate în pereţii sălii baroce Pruncksaal de la Hoffbibliothek din Viena. Transilvania sau Dacia. Călătorind de la Veneţia la Constantinopol el a traversat între altele „Valahia. Din jurul anul 1790 datează o colecţie de artă ce a aparţinut guvernatorului Transilvaniei Samuel Brukenthal de la Sibiu. În secolul al XIX-lea se înfiinţează colecţii de piese de valoare pe lângă liceele româneşti: Satu Mare (l804). în Transilvania secolului al XVI-lea despre obiecte sau inscripţii epigrafice risipite pe câmpurile cu ruine antice sau în puţine colecţii particulare. chiar colecţionarii transilvăneni. George Bariţiu scrie în anul 1839 despre „grosul vandalism al veacurilor trecute care a distrus o mulţime de monumente”.* Muzeele româneşti s-au dezvoltat din mai micile colecţii particulare. Braşov. colecţia a fost deschisă publicului în anul 1817 ca primul muzeu public în ţară. Strei-Sângiorgiu. În Cabinetul imperial de antichităţi de la Viena au fost duse piesele descoperite în campania arheologică de la Mehadia. bibliotecile şi arhivele din străinătate. Aflate în circulaţie liberă. Năsăud etc. se asemenă fiinţelor 15 . Oşorhei (1696). Dimitrie Cantemir în Hronic descrie muzeele ca şi „cămările unde stau la ceteală sau la învăţătură oamenii”.

Odobescu. Comisiunea a fost fondată în anul 1892 la Bucureşti.. va susţine înfiinţarea şcolilor româneşti (Şcoala civilă de fete de la Sibiu în 1886) şi în acelaşi timp Astra pune bazele unui Muzeu istorico-naţional la Sibiu în anul 1881. Circulara este un act prin care se fac demersuri pentru ocrotirea patrimoniului ţării. ea nu se cunosce pre sine însăşi. maghiari. Astra a patronat activitatea Muzeului regional Hunedoara. călătorul Franz Binder a adus din călătoriile sale prin Africa (18491862) o extraordinară colecţie etnografică.membri ai CMI. la Blaj a luat fiinţă un nou muzeu românesc. care la 1834 pune bazele unui Muzeu de Antichităţi pe lângă Colegiului Sf. În urma apelului lui Timotei Cipariu. În timpul lui Grigore Tocilescu muzeul a funcţionat conform unui statut. În funcţie de director al muzeului s-au schimbat importantele personalităţi ca: Al. Vasile Pârvan şi alţii. Prin decretul 648/1864 al lui Al. După anul 1918 a început o activitate extraordinară datorită unor intelectuali de marcă .I. Nu era deţinătoare de monumente istorice sau colecţii. Odobescu. Wilhelm Schuster. August Treboniu Laurian.”. piese provenite din mănăstiri. Muzeul Naţional de Antichităţi a mai crescut în urma circularei banului Mihalache Ghica. Tot la Sebeş. Simion Balint. din donaţiile lui Iacob Mureşanu. Baia Mare (1889). Membrii Comisiunii aveau în program descoperirea monumentelor neintrate în circuitul ştiinţific. ea avea misiunea de a le ocroti pe acestea. Sfârşitul secolului al XIX-lea se remarcă prin înfiinţarea unui număr mare de muzee în Transilvania.lipsite de memoria celoru trecute: . Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român s-a constituit la Sibiu în octombrie/noiembrie 1861 prin cuvântarea lui Andrei Şaguna şi Timotei Cipariu. Din colecţiile MNA au făcut parte colecţii arheologice.I. Cuza şi alţii. saşi s-au deschis după anul 1861 muzeele din Deva (1882).. proiectul Muzeului moţilor la Abrud şi Câmpeni. opere de artă. Sava. prof. astăzi parţial în muzeul mixt din Sebeş şi la Sibiu. redeschiderea Muzeului Unirii de la Alba Iulia în mai 1929 etc. popularizarea ştiinţei şi culturii. Al. La 28 august 1897 se aprobă întemeierea unei Case Naţionale la Sibiu care va fi inaugurată în anul 1905 o dată cu Muzeul Naţional al Românilor.. prin care a chemat la strângerea obiectelor de valoare la muzeu. la Vidra Muzeul dedicat lui Avram Iancu (deschis la 1 septembrie 1924). Aron Pumnu. Tot el a elaborat şi o Lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice (1883). Colecţiile de bază a le muzeului s-au înfiinţat cu 30 de ani mai devreme prin Alexandru Ghica. de-a le proteja. conserva pe cele cunoscute şi în unele cazuri se ocupau şi de restaurarea lor. ASTRA se va ocupa de editarea cărţilor. Acestea au fost îmbogăţite datorită lui Al. 16 .. iniţiatorul săpăturilor arheologice de la Petreşti (1856-1866) a organizat un muzeul liceal. Grigore Tocilescu. Satu Mare (1891). La Sebeş. Muzeului de Antichităţi i s-a donat în anul 1841 tezaurul de la Pietroasa. Arad (1892) etc. Prin stăruinţa oamenilor de cultura români. Cuza a fost întemeiat Muzeul Naţional de Antichităţi la Bucureşti odată cu Universitate din Bucureşti. Astra editează si o revistă Transilvania. nu scie de unde şi cumu rezultă starea de faţă . George Bariţiu. Alba Iulia (1887-1888). Axente Sever.

Toate bisericile construite până la anul 1834 au fost declarate monumente istorice urmând să fie publicată lista acestora. provinciale. Legea 63/1974 a funcţionat până în anul 1989 acoperind nevoile de ocrotire a PCN. urmau muzeele speciale. Alexandru Lapedatu. uneori şi financiar. Trebuie amintit în acest context Nicolae Iorga. la Cluj: Buletinul CMI seria Transilvania (1921-1940). decât nişte ordonanţe. Constantin Daicoviciu şi mulţi alţii. de restaurare a monumentelor şi de valorificare prin publicare a rezultatelor activităţii ştiinţifice prin Buletinul CMI. CMI pentru Transilvania a promovat ideea înfiinţării unei reţele muzeale în centrele importante ale Transilvaniei. 17 . Dimitrie Onciul. Clujul s-a remarcat printr-o activitate materializată in organizarea şantierelor arheologice. Cluj au fost create regionalele CMI care urmau să se ocupe de conservarea şi protejarea monumentelor. Din toate muzeele perioade interbelice cel mai mult s-au dezvoltat muzeele săteşti. 68/1994 care stabileşte cele mai importante noţiuni şi ierarhii în domeniu. Petre Antonescu. Legea a fost abrogată. Vasile Pârvan. monumentelor istorice şi artistice pe lângă Academia Română. Dintre toate regionalele. mai multe proiecte care însă de ani de zile aşteaptă să devină lege. mai trebuie menţionată Legea pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor publice din 14 aprilie 1932 publicată în Monitorul Oficial 189.Dintre primele realizări face parte Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice la 1919. În anul 1994 a apărut Ordonanţa Guvernului României nr. Muzeele au fost patronate metodic. Sub patronajul CMI Cluj aici s-a înfiinţat Şcoala de arheologie şi istorie. comunale sau districtuale. După apariţia legii a urmat o serie de dispoziţii şi acte normative date de CMI. Ultimul preşedinte al CMI a fost Constantin Daicoviciu iar CMI îşi încetează activitatea în anul 1948. Zestrea concepţională a CMI a fost preluată in anul 1951 de Comisia ştiinţifică a muzeelor. în locul ei neexistând o altă lege. Cemăuţi. Prin apariţia Planului pentru organizarea generală a muzeelor din România a fost stabilită ierarhia muzeistică cu muzeul naţional în vârf. Craiova. În România au fost declarate următoarele muzee naţionale: ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti Muzeul Naţional de artă a României din Bucureşti Muzeul Naţional de istorie a Transilvaniei din Cluj Complexul muzeal „Moldova” din Iaşi Muzeul Banatului din Timişoara Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia Muzeul Naţional Cotroceni din Bucureşti Muzeul Brukenthal din Sibiu Muzeul de istorie şi artă a municipiului Bucureşti. La Chişinău. Lugoj. Pe lângă legile mai sus menţionate ce privesc ocrotirea monumentelor istorice şi activitatea muzeelor. În anul 1959 a fost înfiinţată Direcţia monumentelor istorice iar în anul 1974 va apare Legea nr. 63 Legea ocrotirii patrimoniului cultural naţional (PCN).

mobilier etc. aeruI încărcat de reziduuri industriale. aparent mai uşor de realizat. Pe lângă conservarea construcţiei în aceste cazuri. Restaurarea are scop curativ. pictură. cele mai multe mănăstiri vechi sunt în acelaşi timp monumente de arhitectură. continuitate şi stabilitate. au caracter complex . lumină etc. manuscriselor şi tuturor vestigiilor istorice aflate în acest cadru. conservarea are prioritate asupra restaurării. Spre deosebire de restaurare. Conservarea are caracter preventiv. a documentelor. Două principii esenţiale stau la baza întregii activităţii de păstrare a bunurilor culturale în toată lumea. în primul rând. încercând să înlăture bolile sau să prelungească viaţa unor obiecte îmbătrânite de vreme. privind formaţia restauratorilor: „…Principiile în domeniul restaurării variază în funcţie de natura obiectului şi de starea de conservare a operei întrun mod mai absolut încă atunci când este vorba de patrimoniul ţărilor în curs de dezvoltare”. constituie în fond cea mai spinoasă latură a activităţii muzeale. manuscrise etc. De exemplu. conservarea are caracter general. însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură (umiditate. cerând. implică în acest caz munca de echipă a unor specialişti din diverse domenii.) sau de deteriorările produse de oameni.incluzând în cadrul arhitecturii pictura murală. Acţiunea de cercetare. principiile restaurării fiind indicate de Paul Coremans în raportul său din 1965. în majoritatea cazurilor. de aceea într-o astfel de activitate se recomandă extrem de mult tact ştiinţific şi un deosebit simţ al răspunderii. preocuparea de bază a cercetărilor actuale.. creând condiţiile optime de păstrare a obiectelor. dar şi tezaure de sculptură în piatră şi în lemn. în afară de aceea care privesc construcţia propriu-zisă. 18 . sculptura în lemn şi piatră. o diversitate de obiecte variind ca materiale şi tehnici care solicită măsuri de conservare multiple. care în unele cazuri poate fi parţială. aplicate de oameni pentru a evita îmbolnăvirea şi răspândirea bolilor. temperatură prea înaltă sau prea scăzută. Conservarea şi restaurarea sunt două acţiuni legate strâns între ele. asemănătoare cu măsurile de higienă generală. este imperioasă crearea unor condiţii optime pentru păstrarea operelor de artă. Ritmul accelerat al restaurării aplicat pe scară largă poate fi de multe ori chiar dăunător conservării. care implică cunoştinţe aprofundate de tehnică şi mult tact ştiinţific. Păstrarea şi protejarea. Monumentele istorice.CAPITOLUL II Conservarea bunurilor culturale Conservarea. Ele trebuie aplicate cu consecvenţă pentru ca generaţiile de azi să nu-şi asume răspunderi şi riscuri mult prea mari fază de urmaşii lor. În primul rând. ca şi aceea de conservare. iar în unele cazuri să combată deteriorările accidentale.

există azi o intensă mişcare a obiectelor. invaziile. precum şi a operelor de artă şi a obiectelor de interes istoric duce la concluzia că omul a contribuit în cel mai înalt grad la deteriorarea lor.a. că marea afluenţă a unui public din ce în ce mai larg. sunt: „toate felurile de obiecte materiale asociate cu tradiţiile culturale cuprinzând atât monumente de arhitectură. De aceea grija faţă de bunurile culturale este în atenţia generală. În muzee. chiar dacă aceste situaţii sunt evitate. produsă de organizarea expoziţiilor. Operele şi monumentele de artă sunt realizate din materiale nobile – în principiu neperisabile – aşa cum sunt templele şi statuile antice. mai ales picturile. chimia. vestigiile arheologice sunt scoase din pământ sau din apă şi supuse degradării imediate prin schimbarea bruscă a mediului. aglomerarea produce praf şi aer încărcat de bioxid de carbon şi alte impurităţi. Bunurile culturale. cât şi diverse obiecte mobile de interes artistic. fotografiere. cercetarea de specialişti etc. sintetizând toate cele spuse mai sus. care vizitează muzeele şi monumentele. În vremea noastră.Cel de-al doilea principiu care stă la baza conservării patrimoniului cultural este legat de noul concept al cercetării interdisciplinare în studierea şi conservarea bunurilor de cultură.. în unele cazuri. Războaiele. conform definiţiei date de ICOM. poate să aibă. 19 . mozaicurile bizantine ş. În fond. istoric. constatăm că acţiunea de conservare a patrimoniului cultural şi artistic al unei ţări este în primul rând o problemă de cercetare ştiinţifică şi apoi de execuţie tehnică. năzuinţa de cunoaştere reciprocă a popoarelor a dus la o mare frecvenţă de expoziţii. microbiologia etc. care contribuie la degradarea treptată a obiectelor. de deteriorare sau chiar de pierdere definitivă într-un accident în cursul transportului. In omenirea întreagă. care are ca urmare o infimă degradare. aşezări arheologice. mai ales fi cazul picturilor şi al textilelor vechi. – sunt chemate azi să contribuie la cunoaşterea materială a tuturor creaţiilor omeneşti. este ştiut însă că unele obiecte. Atmosfera generală a oraşelor moderne industriale este şi ea extrem de dăunătoare. dorinţa de schimburi culturale şi artistice. chiar în cadrul aceluiaşi muzeu. pe plan naţional şi internaţional. mai ales în ultimele două decenii. Cunoaşterea mai aprofundată în timp şi spaţiu a monumentelor de cultură. recunoscut de către specialiştii din domeniu muzeologiei. La cele afirmate se adaugă faptul. construcţii de interes istoric sau artistic. sunt foarte sensibile la manipulare şi la transport. arheologic şi ştiinţific. Numai pornind de la aceste două principii fundamentale se vor face paşi înainte în domeniul păstrării patrimoniului naţional. Circulaţia operelor de artă şi a altor bunuri culturale ale omenirii de pe un continent pe altul sau dintr-o Iară în alta poate reprezenta în orice moment un pericol. Pretutindeni în lume. incendiile etc. luându-se măsuri de precauţie. grave consecinţe negative asupra vestigiilor trecutului. au dus la distrugerea lor mai mult decât calamităţile naturale sau timpul. Ştiinţele pozitive – fizica.

iar trecerile de la un anotimp la altul se fac treptat. de temperatură relativ constantă. producând acidul sulfuric. acţionând asupra unor obiecte. rezultate din activitatea industrială. capacitatea lor de adaptare la mediul înconjurător este foarte mare. Aceste elemente care definesc climatul: temperatura. cum ar fi unii compuşi sulfuroşi. acţionează şi asupra obiectelor păstrate în spaţii închise. lumina şi componenţa aerului. Poluarea aerului prin reziduurile produse de industrie constituie în lumea întreagă un pericol foarte grav atât pentru omenire cât şi pentru creaţiile ei. din cauza emanaţiilor de gaze sulfuroase. toţi conservatorii şi restauratorii preocupaţi de păstrarea monumentelor de arhitectură. umiditatea. în care sunt mari diferenţele de temperatură dintre vară şi iarnă. Temperatura şi umiditatea În lumea întreagă. unde climatul este cald şi foarte uscat. Climatul însumează rezultatul unui număr de factori diverşi. Cantităţile de sulf în proporţie de 1% . deoarece sistemele de purificare sunt greu de realizat. instalate în construcţii special amenajate sau în monumente istorice care au primit ulterior această destinaţie. expuse sau depozitate în sălile muzeelor. În general. spaţiul închis al unei peşteri sau mormânt. dar totuşi dăunătoare în timp este situaţia monumentelor existente în ţările cu climat continental excesiv. În unele zone vulcanice. în care oxigenul deţine un loc important. urmăresc în primul rând să împiedice acţiune destructivă a climatului. Aerul poluat de industrie pătrunde masiv şi în spaţiile închise ale sălilor de muzeu. În unele zone de pe glob. care poate fi nociv prin elementele lui chimice.Cauze generale ale degradării bunurilor culturale Principala cauză de degradare a construcţiilor. condensarea şi starea higrometrică). apă. chiar dacă umiditatea este mult mai moderată. ca şi a obiectelor din muzee. constituind o crustă neagră . Această problemă se pune cu tot mai multă acuitate în zonele puternic industrializate şi în ţările tropicale şi ecuatoriale. la aceasta se mai adaugă acţiunea prea puternică a soarelui. acţiunea naturală. dintre care principalii sunt: temperatura şi umiditatea (precipitaţiile. tind să ajungă la o stare de echilibru fată de acest mediu. Independent de natura monumentului sau a obiectului. sau prea umed. în sol. întocmai ca aceea a omului. Când obiectele sunt ţinute lungă vreme în anumite condiţii de umiditate. vântul şi salinitatea prea mare a aerului în zonele marine. statuilor şi vestigiilor arheologice neadăpostite este climatul. Componenţa aerului Un alt agent distrugător al climatului este componenţa aerului. de exemplu. Mai puţin gravă. unele metale. iar variaţia zilnică dintre maxima şi minima temperaturii este extrem de ridicată. temporară sau permanentă a vulcanilor produce efecte distrugătoare similare.2% pe care-l conţin uleiurile minerale şi cărbunele se oxidează în aer. în marile oraşe. aerul conţine şi o serie de alte numeroase substanţe dăunătoare. cum sunt.cenuşie. care asociat cu particule de grăsime se depune pe suprafaţa monumentelor. necesitând instalaţii de condiţionare extrem de 20 .

la care se adaugă despăduririle mai recente sistematice pentru a câştiga terenuri în favoarea agriculturii. eroziunea în urma torentelor produşi de ploile puternice etc. are efecte distrugătoare şi mai mari asupra materialelor organice. umiditate. mormintelor şi monumentelor de arhitectură devenite muzee. Tendinţa actuală este de a crea astfel de microclimate şi dincolo de spaţiul închis al unui muzeu. trebuie să menţionăm noţiunea de microclimat. criptelor. compoziţie a aerului etc. deschis în anul 1967. este instalat într-un vast parc între Sava şi Dunăre. întocmai cum există microclimatele zonelor oceanice mai umede. Defrişarea pe scară largă. existenţa unor păduri asigura stabilitatea solului. modifică şi coloritul picturilor în a căror componenţă este cuprins albul de plumb. ca şi asupra pietrei pe care o înnegreşte. instalat în anul 1971 într-o clădire foarte modernă. de asemenea. asupra conservării monumentelor. Se poate vorbi de microclimatul propriu aşezărilor arheologice. în genere. care poate să se transforme în acid sulfuric. iar Muzeul de artă modernă de la Belgrad. de data aceasta artificial. exceptând aurul. purificând aerul şi influenţând în unele zone regimul ploilor. prin diferite mijloace: a) Scoaterea noilor clădiri de muzeu din zona de concentrare şi aglomerare a oraşelor spre partea periferică şi de spaţii verzi sau chiar izolarea lor în zone rurale. Microclimatul creat în muzee. la 30 km de Berna. însumând totalitatea condiţiilor de temperatură. În trecut. în Elveţia. Anhidrida sulfuroasă. Hârtia şi textilele pot deveni friabile din această cauză. Muzeele din Japonia sunt înconjurate de grădini şi lacuri. castelele era deosebit de important şi sub aspectul conservării lor. cu o umiditate ridicată. unei anumite zone în raport cu alta (oraşul fată de sat. produsă în Orientul apropiat şi în ţările balcanice în trecut. are avantajul că poate fi stabilizat şi adaptat obiectelor. 21 . Acţiunea mecanică a vântului Între factorii atmosferici care pot dăuna monumentelor nu trebuie să omitem acţiunea vântului. împiedicând alunecările de teren. adăpostind cel mai modern muzeu de textile din Europa. o anumită parte dintr-un oraş sau dintr-o ţară în raport cu alta). Hidrogenul sulfurat acţionează tot atât de grav şi asupra tuturor metalelor vechi. Microclimatul În legătură cu climatul. satele. este un exemplu de acest gen. este construit într-o zonă verde a Parisului (Bois de Boulogne). Pădurile protejau construcţiile izolate şi aşezările de vânturi puternice şi de praf. această problemă esenţială pentru conservare. dezvoltarea aşezărilor omeneşti din secolul al XIX-lea au avut repercusiuni grave. pe care obiectele din colecţiile mănăstireşti o suportă de cinci-şase secole. rolul protector al pădurilor care înconjurau oraşele. De asemenea. înălţat cu câţiva ani în urmă. Muzeul artelor şi tradiţiilor populare al Franţei.costisitoare. Fundaţia Abbeg din satul Riggisberg. Există un microclimat al zonei nordice a Moldovei. mănăstirile.

Apărarea lucrărilor de artă şi a exponatelor. la rândul lor. în primul rând asupra obiectelor din materiale organice. Umezeala produce. fiind mai sensibile la umezeală decât materialele anorganice. menţinut în mod artificial. dificultatea problemei pentru conservatori constă tocmai în a împăca două acţiuni aparent contradictorii: pe de o parte. de asemenea. Lemnul. chimic şi biologic. pergamentul.. în care variaţiile sunt încă şi mai reduce faţă de climatul sălilor de muzeu. Limita inferioară a umidităţii tolerabilă în cadrul temperaturilor amintite poate coborî până la 50%.b) Înconjurarea vechilor clădiri de muzeu cu plantaţii. şi degradări chimice. În acest cadru. deoarece lumina constituie în acelaşi timp condiţia esenţială a unei bune prezentări a exponatelor muzeale. ocrotirea 22 . diferind uneori de la ţară la ţară. pe de altă parte. un alt mediu. vitrinele din expunere sau dulapurile din depozite au. pielea. toate aceasta au structură celulară care le face să absoarbă uşor apa. în atmosfera muzeelor şi a monumentelor. de efectele luminii este cu mult mai grea şi mai delicată decât lupta contra umidităţii. Uscăciunea sub această limită aduce prejudicii în decursul vremii obiectelor care au ca material de bază hârtia. chiar în spaţiul închis al clădirii muzeului. lumina este unul dintre agenţii care pot aduce obiectelor de muzeu degradări tot atât de grave ca un climat nefavorabil. d) Interzicerea amplasării unor surse de poluare în preajma unui muzeu sau monument istoric. Acţiunea luminii asupra bunurilor culturale În egală măsură cu condiţiile atmosferice. piatra şi metalele. Gradul de umezeală crescut în medial muzeal poate deveni oricând o cauză de deteriorare a obiectelor păstrate în spaţii închise. pergamentul. chiar 45%. unde adaptările repetate pot duce la desprinderea picturii. umezeala sporită produce reacţii de ordin mecanic. substanţele adezive şi acelea de impregnare etc. Deoarece stabilitatea condiţiilor atmosferice este cel mai important factor al conservării. pielea etc. lumina este factorul esenţial şi hotărâtor în fond. fildeşul. osul. ca: anhidrida carbonică. s-a încercat crearea unui microclimat constant. tot atât de puternică ca şi asupra celor expuse liber. impresionând astfel pe vizitator. De asemenea. Scăderea temperaturii şi mărirea posibilităţilor de aerisire este obligatorie în acest caz. Dilatarea celulelor la umiditate şi contractarea lor la uscăciune bruscă este un proces care poate duce la distrugerea obiectului. hârtia. materie care măreşte capacitatea de dizolvant a apei. c) Refacerea spaţiilor verzi şi replantarea pădurilor în preajma monumentelor de arhitectură. Variaţiile de temperatură admise sunt între limitele minime de 15°C şi 24°C. De aceea temperatura trebuie să fie permanent raportată la umiditatea relativă. deoarece apa conţine substanţe diferite. producând deteriorarea mobilierului cu entarsii şi încrustaţii. folosirea luminii cât mai mult şi mai plăcut pentru a pune în valoare obiectul expus. Chiar în spaţiile închise. În muzeologia contemporană. acţionând chiar asupra sărurilor pe care le conţin obiectele. Menţinerea lor constantă este cea de-a doua condiţie. iar cele de umiditate între 55% şi 65% nu sunt de luat în consideraţie decât pentru panourile subţiri pictate pe lemn. în general. uscăciunea aerului determină desfacerea cleiului.

variind de la o oră la alta. oricât de perfecţionată ar fi. contravin de multe ori principiilor conservării în favoarea unei frumoase prezentări. în funcţie de lumina naturală. în dependenţă de culoarea. a soarelui şi artificială. Marea majoritate a construcţiilor realizate în ultimii douăzeci de ani sunt asemenea unor cuburi de zidărie. Cele mai dăunătoare radiaţii sunt ultravioletele şi infraroşiile. s-a extins şi la galeriile de pictură. cel puţin în zonele destinate sălilor de expoziţie. 23 . produce mai puţine radiaţii calorice. Lumina soarelui. Nu este mai puţin adevărat. Primele au cea mai scurtă lungime de undă. Lumina electrică. şi anume: natura. totuşi.obiectului de lumină. în funcţie de o serie de factori. Dintre cele trei feluri de lumină – solară. Lumina artificială oferă două avantaje mari în raport cu aceea solară: este egală şi mai puţin dăunătoare. sunt dăunătoare prin acţiunea lor calorică. Procesul de degradare produs de lumină poate să fie uneori foarte îndelungat sau alteori extrem de rapid. Acest sistem de construcţie. în care unii cercetători caută cauza fiziologică şi psihologică a oboselii produse de muzeu. că în lumea întreagă se încearcă tot felul de soluţii tehnice. totuşi cea mai puţin dăunătoare. Sursa de lumină este de două feluri: naturală. prezintă ambele dezavantaje. produsă de electricitate. aplicat cu precădere muzeelor de textile. ducând la dispariţia obiectului. care să reducă tot mai mult consecinţele dăunătoare ale acţiunii luminii. duc. Cea de-a doua categorie. Lumina artificială poate fi dirijată. deşi toţi cei care lucrează în muzee sunt perfect conştienţi de consecinţele negative ale luminii asupra obiectelor expuse. Până în prezent. poate fi incandescentă sau caldă şi fluorescentă sau rece. prin structura ei. cărţi etc. raportată la lumina incandescentă. având avantaje de a se apropia mai mult de lumina naturală. incandescentă şi fluorescentă. Studiile recente au dus la concluzia că. nu poate să imite toate nuanţele atât de variate şi de bogate ale luminii soarelui. materia obiectului expus razelor luminoase. intensitatea şi durata izvorului de lumină. lipsite de ferestre. de aceea în arhitectura actuală este evidentă tendinţa iluminatului artificial al muzeelor. însă. soarele este cel mai puternic distrugător. din pricina efectelor ei distrugătoare. producând şi cele mai puternice efecte spectralo-chimice asupra obiectelor. forma. proporţia şi distanţa de la care este văzut obiectul. Mozaicurile din monumentele bizantine. la o monotonie a redării culorilor. s-a ajuns la concluzia că ultima este. de mare rafinament. la care a ajuns iluminatul muzeelor contemporane pe cale artificială. pe baza cercetărilor făcute de ICOM. nu trebuie să uităm că lumina artificială. dozată şi variată sub raportul cantităţii şi calităţii. Pe de altă parte. cu cea mai mare lungime de undă. dintre toate sursele de lumină.. dar mai multe raze ultraviolete. pe când lumina fluorescentă. urmând după aceea lumina incandescentă şi în ultimul loc cea rece – fluorescentă. ca şi vitraliile catedralelor occidentale trebuie văzute neapărat sub toate aspectele lor. la rândul ei. Efectele de scenă.

aparat de măsurat lumina în lucşi (lux-ul este unitatea de măsură pentru lumină). Este de reţinut faptul că nu numai lumina directă a soarelui este foarte nocivă. fără să înregistreze razele infraroşii şi cele ultraviolete. Întocmai cum gradul de umiditate şi temperatura sunt măsurate cu aparate speciale higrometre -. Acest aparat are o sensibilitate limitată numai la anumite radiaţii. sub influenţa luminii. b) Ultraviometrul. ca verniuri sau ca adezive. pergamentul. d) hârtia şi alte materiale care au la bază celuloza. Sunt atacate de lumină într-o proporţie mult mai redusă sau chiar defel materialele de natură anorganică. Când este vorba de o pictură. mai absorbante. aparat care poate măsura şi radiaţiile ultraviolete. perdele etc. ci chiar aceea difuză a unui cer înnourat. proteine. b) straturile subţiri de substanţe organice (răşini. aurul. în genere părţile albe reflectând radiaţiile şi în consecinţă având o temperatură mai scăzută faţă de cele întunecate. lacuri) folosite ca lianţi ai pigmenţilor în pictură. vegetală sau artificială etc. marmura etc. cât şi programul de expunere trebuie să fie astfel reglementat pentru a evita pătrunderea directă a luminii în acele momente ale zilei când ea are o intensitate maximă. care sunt cele mai dăunătoare. jaluzele. lemnul ş. Această regulă este deosebit de importantă mai 24 . piatra. Sticla colorată sau pictată şi smalţul pe bază de sticlă. c) fibrele textile. deoarece încălzirea este inegală. c) Aparatele care indică temperatura obiectului. fără să constituie o sursă de lumină (tipul de aparat cel mai cunoscut este cel englezesc ELSEC UV. e) diverse alte categorii de materiale organice. ca metalele (fierul. dar şi în raport cu lungimea de undă a radiaţiilor..a. ci a analiza compoziţia radiaţiilor. De aceea nu este suficient a măsura intensitatea globală a sursei luminoase. inclusiv diferitele feluri de cerneală. măsurarea trebuie să se facă pentru fiecare porţiune a unui tablou. cuprul. pentru a împiedica contactul direct cu soarele.Independent de natura sursei de lumină. şi anume: a) Luxmetrul. argintul). Moytor tip 78). acţiune nocivă asupra obiectelor variind nu numai în funcţie de natura obiectului. ea alterează în primul rând următoarele categorii de substanţe care intră în componenţa obiectelor muzeale şi a monumentelor de artă: a) pigmenţii şi materiile colorante. ca: pielea. În primul rând. De aceea atât dispunerea obiectelor în săli. deşi sunt de natură anorganică. pot să-şi modifice uşor culoarea. în încăperile care au ferestre şi lumină naturală trebuie puse storuri. urmărind efectul termic al radiaţiilor. Pentru măsurarea luminii există trei categorii de aparate. indiferent de natura lor animală. pentru că şi această lumină conţine radiaţii ultraviolete. bronzul. în special al celor infraroşii. tot astfel este necesară în muzee verificarea gradului de intensitate a luminii. În toate muzeele se încearcă a aduce unele atenuări consecinţelor negative ale luminii.

având rolul unor adevărate ecrane de protecţie. ca şi a celorlalte obiecte. Pictura Pictura este una dintre cele mai vechi manifestări de artă plastică. Numărul foarte mare al monumentelor înveşmântate în picturi murale existente în ţara noastră. în anumite săli sau doar la unele vitrine conţinând piese extrem de fragile. În studierea unei picturi. Degradarea pietrei şi lemnului. sunt de foarte multe categorii. sunt de importanţă istorică deosebită nu numai prin originea lor îndepărtată. dar şi prin faptul că stau la baza picturii de „şevalet”.ales pentru monumentele istorice transformate în muzee. uşor nivelaţi de mâna omului. cercetarea este complexă. În unele mari muzee din lume există dispozitive electrice care dirijează automat închiderea storurilor şi a jaluzelelor. mobilier etc. Cunoscând aceste două domenii. folosindu-se în muzee transperantele şi perdelele de pânză. Pictura rupestră. fiind utilizate pe scară tot mai largă in toate marile muzee din lume. materiale de bază în construcţie. intervenţiile şi restaurările ulterioare. privind deopotrivă materialul. iar după ea Pictura murală acoperind interioarele templelor. aplicate în tot muzeul. nici nu s-au experimentat astfel de produse. În ţara noastră încă nu s-au introdus. şi anume: 1. pentru geamuri sau pentru vitrine. este necesară în primul rând cercetarea materialului şi a procedeelor meşteşugăreşti prin care a fost realizată. decoraţie. Se recomandă. 2. protejarea individuală a vitrinelor sau obiectelor foarte sensibile cu huse de protecţie dintr-o textilă groasă. Astfel de sticle. biserici şi colecţii particulare ne obligă să insistăm în mod special asupra modului în care acest gen de artă trebuie cercetat şi înţeles de un conservator. Pentru a putea pătrunde treptat tainele picturii şi a înţelege reacţiile ei la mediul înconjurător. Condiţii de conservare Legată direct de conservarea monumentelor de arhitectură este păstrarea pietrei şi a lemnului. locuinţelor şi palatelor etc. valoarea estetică şi starea de conservare. când muzeul nu este deschis publicului. delimitarea ariei geografice din care provine pictura. bogăţia de icoane şi tablouri păstrate în muzee. se vor putea preciza câteva date esenţiale. conţinutul de idei. stabilirea meşterului sau a atelierului de origine. hipogeelor. de asemenea. dacă ne raportăm la ansamblurile zugrăvite pe suprafeţele mari ale pereţilor întunecaţi din peşterile naturale. 25 . mănăstiri. ale piramidelor. în funcţie de intensitatea luminii solare. 3. în toate muzeele. O altă modalitate de împiedicare a pătrunderii radiaţiilor nocive ale luminii este aceea a folosirii unei sticle cu preparaţie specială sau cu verniuri absorbante. cu multe zeci de mii de ani înaintea erei noastre. autenticitatea sau contrafacerea picturii. sub aspectul compoziţiei lor chimice şi a proprietăţilor. mormintelor.

alteori preparaţia – denumită curent şi cu termenul german grund – a fost friabilă şi slab aderentă faţă de suport. În studierea picturii sub acest îndoit aspect . pânză. lemn. şi anume: 1) Pictura parietală.).tehnică şi material . aşternută pe peretele de stâncă. la rândul lui. care poate varia în raport cu suportul. metal. mătase.4. acoperit uneori cu unu sau două straturi subţiri de preparaţie: picturile rupestre paleolitice. există o corelaţie şi interacţiune reciprocă. determinând degradarea mai profundă sau mai superficială a stratului pictural. Fiecare dintre ele poate acţiona în sine sau in raport cu celelalte două. de celelalte două componente. realizată pe peretele de piatră cioplită sau de zidărie acoperit cu mai multe straturi de preparaţie. c) stratul pictural propriu-zis. de care trebuie să ţinem seama. 5. os.a. tehnica şi funcţia lor Clasificând picturile sub raportul naturii suportului. papirus. ceea ce a contribuit la degradarea rapidă a stratului pictural. fildeş. Clasificarea picturilor în raport cu materialele. 6. determinarea stării de conservare şi a cauzelor de degradare. cu un cuvânt la înţelegerea reacţiilor fizice ale fiecărui strat al picturii în raport cu mediul înconjurător. cu însuşiri şi reacţii fizice şi chimice diferite. în unele cazuri. De aceea o pictură trebuie privită în ansamblul structurii sale fizice sau chimice.. Sunt cazuri în care suprafaţa pictată s-a deteriorat mai repede din cauza alegerii de către artist a unui suport necorespunzător cu stratul de preparaţie folosit. distingem câteva mari categorii. cât şi din punct de vedere al cauzelor deteriorării şi modului de conservare. Pictura are o structură constituită dintr-o serie de straturi. zid. aprecierea calităţilor de ordin tehnic şi artistic ale lucrării. 26 . pergament. la care se mai adaugă. atât sub raportul cunoaşterii modalităţilor de execuţie şi al concepţiei unei opere de artă. 2) Pictura murală. verniul. Analizarea fiecărui element în poate duce la stabilirea precisă a rezistentei. stabilirea metodelor corespunzătoare de conservare sau restaurare. luând în considerare următoarele elemente: a) natura suportului (piatră. Între aceste trei elemente. b) stratul de preparaţie. hârtie etc. elasticităţii ş. lut. determinat.trebuie să ţinem seama de faptul esenţial al acestui gen de artă.

pictura în acuarelă. la care se adaugă icoanele. iar în ceea ce priveşte liantul se realizează cu caseină. la care se adaugă toate produsele din hârtie. f. folosind ca liant goma arabica şi ulei de migdale. pictura în frescă (culorile sunt dizolvate în apă). fiere de bou. b. şi anume: a. cleiuri din plante. obiectele de mobilier. tâmplele..3) Pictura pe lemn. Spaniei etc. Persiei. În această categorie sunt cuprinse.. Caracterul picturii este în directă dependenţă de natura liantului. fildeşul. cuprinzând două mari categorii. obiectele de lemn şi textilele. începând cu cea mai simplă pânză în două iţe. covoarele orientale. catifelele sau mătăsurile broşate cu fir ţesute în vestitele ateliere ale Chinei. tehnica şi funcţiunea lor În acest vast câmp de cercetare. care poate fi murală şi de şevalet. pictura în encaustică sau pictura cu ceară (liantul este ceara). 6) Pictura pe fildeş. bine diferenţiate sub raportul tehnicii: ţesăturile şi broderiile. Ţesăturile sunt produsele textile realizate la război. e. Italiei.. uşile etc. Franţei. şi cele de provenienţă animală: lână şi mătasea. în care liantul este un ulei sicativ. d. pictura în goaşe. aşa cum am arătat. mobilierul şi unele elemente arhitectonice ca plafoanele şi lambriurile locuinţelor lumii medievale. până la tapiseriile flamande sau franceze. în care pigmenţii au ca liant goma arabica. plafoanele. textilele ocupă locul principal. osul. pe care o găsim atât în preistorie. precum şi pergamentul. c. 5) Pictura pe papirus. pictura în ulei. pictura în tempera. cornul. Textilele Obiectele din materiale organice sunt mai uşor alterabile decât cele anorganice. pielea. 4) Pictura pe pânză sau mătase. Clasificarea textilelor în raport cu materialele. broderia presupune existenţa unui fond textil. 7) Pictura aplicată pe piele şi pergament. Spre deosebire de ţesătură. os etc. cât şi în gospodăria ţărănească. servind ca 27 . gălbenuş de ou sau oul întreg. suc de smochine etc. În funcţie de acest element se poate face următoarea clasificare a picturilor. altarele. sidef. statuile. deci toate acele materiale care au la bază celuloza. hârtie. în care sunt cuprinse tablourile.

pe care se adaugă cu acul. Munţii Altai. fire de mătase. alcătuind o compoziţie. de aceea la noi în ţară. lână. Ca şi ţesăturile. Japonia.suport. Asia centrală.a. mărgele ş. funcţionând pe lângă muzeele şi institutele de arheologie. perle.. 28 . sunt întemeiate de lungă vreme numeroase laboratoare de restaurare a ceramicii şi curăţire a metalelor. Chiar operaţiile de curăţire şi restaurare sunt ceva mai simple. Ceramică. aur. sticlă. cele mai vechi şi mai valoroase exemplare în acest domeniu s-au păstrat sau au fost descoperite cu prilejul cercetărilor arheologice în ţările asiatice. motiv decorativ etc. hârtia şi lemnul. solicitând şi instalaţii de laborator mai puţin costisitoare. ca şi în alte ţări. metal Obiectele din domeniul ceramicii şi metalelor ridică mai puţine dificultăţi de conservare decât textilele.

Se va evita astfel prezenţa în prim plan a spaţiului de parcare. Aceasta este condiţia de bază. Formula ideală a unui muzeu etnografic este amplasarea lui într-un vast teren. la care se adaugă trepidaţiile şi zgomotul produse de mijloacele moderne de circulaţie. pentru a evita atât zgomotul. locul de parcare este bine să fie ales ceva mai îndepărtat de clădire. sub raportul cercetării şi valorificării materialelor în scop didactic şi ştiinţific. 29 . în momentul când nucleul iniţial ar deveni neîncăpător. pot suporta atmosfera exterioară (sculpturi şi fragmente de arhitectură în piatră).CAPITOLUL III Spaț iul muzeal. Când este vorba de un muzeu adăpostit într-un monument istoric. pe care s-au conservat in situ o serie de monumente. În acest caz. prin natura lor. în funcţie de climat. Statele Unite. Separarea într-o altă clădire a instalaţiei termice şi de electricitate. cât şi pentru consideraţii estetice. Existenţa unui vast spaţiu înconjurător. Germania. cea dintâi dificultate care apare în fața constructorilor este problema alegerii spaţiului destinat unui muzeu. R. În unele muzee de artă contemporană din Franţa. 5. când mijloacele materiale de începere a unei muzeu sunt limitate. 2. ca o completare a expunerii din cadrul muzeului. mai izolat de muzeu. pentru buna funcţionare şi perspectivele lui de dezvoltare. c) mobilitatea şi funcţionalitatea spaţiului interior în raport cu colecţia existentă şi cu tema principală a muzeului. iar colecţiile şi sfera de preocupări a muzeului are perspective de dezvoltare rapidă. şi anume: 1. ca şi a depozitelor de carburanţi. la alegerea locului pentru construirea unui muzeu se vor lua în consideraţie şi alţi factori esenţiali. pe care se poate îmbina expunerea pavilionară cu aceea a construcţiilor ţărăneşti prezentate în aer liber. folosit ca loc de expunere a lucrărilor. 4. În afară de climat. F. Crearea unui spaţiu special de parcare. atât pentru motive de conservare. Posibilitatea de extindere a muzeului prin noi construcţii. anexe care în principiu pot constitui un permanent pericol de incendiu pentru un muzeu. care în unele cazuri. acoperind uneori parţial sau total intrarea principală sau faţada edificiului. sculptura este prezentată liber. putând fi eşalonate în timp. Organizarea exponatelor în muzeu În construirea unui muzeu azi trebuie să se tină seama de următoarele deziderate esenţiale. Dată fiind poluarea aerului în marile centre urbane. Îmbinarea muzeului pavilionar cu un şantier arheologic. cât şi încărcarea aerului cu gaze şi praf. şi anume: a) amplasarea edificiului. 3. muzeul constituie un complement absolut necesar şantierului.

în unele cazuri de câteva secole. ne-a obişnuit în Italia. Noţiunea de expoziţie.. Muzeul de etnografie a Olteniei din reşedinţa banilor Craiovei. fără îndoială ca Italia constituie cea mai bună şcoală pentru arhitecţi şi muzeografi. – adăpostind colecţii de artă sau arheologie. Florenţa. Expoziţia Cele două activităţi esenţiale ale muzeului . În ţara noastră s-au transformat în muzee o serie de monumente istorice importante. Tematica expunerii 30 . Tematica muzeului sau a expoziţiei reprezintă organizarea teoretică a materialului după o anumită idee.condiţionează modul de organizare a colecţiilor sub forma expoziţiilor permanente şi temporare.Monumente de arhitectură adaptate muzeelor Bogăţia monumentelor de arhitectură – vechi palate şi reşedinţe princiare sau episcopale. în concepţia actuală. găzduiesc colecţiile lor de artă mai ales în luxoase palate baroce.conservarea şi cercetarea . organizată după un şir de idei conducătoare. legată de aceea de muzeu. în somptuoasele reşedinţe din secolele XIV-XV sau mai târzii. Muzeul de artă din Palatul Bánffy de la Cluj-Napoca. urmărind o anumită temă. în stil baroc. Muzeul din Castelul Bran. Printre cele mai vechi experienţe de acest gen se situează Muzeul de artă brâncovenească din Palatul de la Mogoşoaia. care va fi ilustrată sau demonstrată prin obiectele special alese şi grupate într-un sistem. armonizându-se cu ansamblul.a. aşa cum sunt muzeele naţionale de la Milano. Instalate cu mare rafinament artistic. Sub acest aspect. ca şi a depozitelor de studiu. Italia meridională şi Sicilia. primării. după principiile muzeografiei moderne. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. în multe cazuri colecţiile sunt păstrate. construcţie din epoca brâncovenească. înseamnă prezentarea obiectelor. de a refolosi în scop muzeal vechile monumente istorice. iar mai recent muzeul Ţării Crişurilor din Palatul episcopal de la Oradea. mai ales cu vechiul tip de muzeu. păstrând cu mult mai puţine edificii medievale sau din Renaştere. cu unele modificări mai recente. Torino etc. mănăstiri etc. Muzeul de istorie „Magna Curia” de la Deva. măcar în parte. Palatul Cuza din Iaşi. muzeele etnografice în culele olteneşti ş. chiar în locul lor de origine. arhitectonic. Verona.

bazată pe o tematică judicios gândită şi un plan precis de expunere. În ultimă analiză. desene. întrunind în clădiri impunătoare colecţii cu caracter istoric. idee împlinită prin înfiinţarea Muzeului de istorie al României. artistic şi etnografic. care a urmărit realizarea unui mare muzeu naţional. texte etc. realizând machete cu fotografiile tuturor exponatelor. publicaţii etc. în cele mai mici detalii. după anumite criterii sau idei. întemeiază un muzeu istoric. Tzigara-Samurcaş. care luptau pentru independentă şi libertate. Este vremea în care mai toate popoarele. diapozitive. subordonate temei centrale. 4) Adaptarea la spaţiul existent a planului ideal întocmit anterior. iniţiativa unui astfel de muzeu a avut-o Al. începând cu obiectele existente în patrimoniul muzeului sau în alte colecţii şi terminând cu informaţiile oferite de documentele din arhive. etnografie şi artă populară etc. Astfel s-au creat muzeele naţionale. apare ca ordonarea în spaţiu a unui număr de obiecte care ilustrează una sau mai multe idei. realizându-se astfel schema generală şi planul de expunere. acţiune care impune uneori o nouă selecţionare şi revizuire a obiectelor.). amplasarea lor exactă. În ţara noastră. 5) Întocmirea planului definitiv de expunere. urmărind originea şi evoluţia fiecărei naţiuni. Odobescu. 31 . reluată spre sfârşitul secolului trecut de Al.). Realizarea tematicii în raport cu spaţiul şi exponatele Pentru a ajunge la definitivarea tematicii muzeograful trebuie să parcurgă în mod obligatoriu următoarele etape: 1) Culegerea întregului material informativ privind tema pe care doreşte s-o ilustreze în expoziţie. artă medievală. 6) Stabilirea exactă a tuturor elementelor ajutătoare şi complementare care sunt necesare expunerii (fotografii. îndeosebi acelea mici. organizarea.Ideea sistematizării obiectelor urmărind o temă s-a născut în secolul al XIX-lea. tot ceea ce constituie aspiraţia sa socială. naţională şi spirituală de-a lungul secolelor. 3) Selecţionarea obiectelor şi a celorlalte materiale documentare în funcţie de ideile pe care le urmăreşte expoziţia. pentru a prezenta în ansamblu tot ceea ce un popor are particular fată de altul. istorie. unei expoziţii permanente sau temporare. 2) Gruparea într-un sistem de gândire a tuturor acestor materiale. îmbrăţişând istoria şi cultura românească în ansamblu (arheologie. legată mai ales de apariţia şi dezvoltarea muzeelor de istorie. care a organizat Muzeul naţional de antichităţi din Bucureşti. care vor fi accentuate sau estompate în expunere. dimensionarea lor în raport cu obiectele etc. hărţi. deschis pentru public în 1972.

O altă preocupare în expunerea obiectelor este legată direct de conservarea lor. În general.. cleme. nu eticheta explicativă. panouri colorate. introdus pentru . obiecte de artă decorativă cu forme mai curioase (vase de ceramică. apoi. De asemenea. să nu fie deteriorată. în detrimentul ideii pe care dorim s-o demonstrăm. ca să nu cadă. console etc. Mijloacele de suspendare. plexiglas sau din alte materiale rezistente trebuie să fie astfel realizate.). fără a respecta însă firul conducător al tematicii propuse. În expunerea anumitor textile. defectul multor expoziţii care nu au reuşit să realizeze un fir logic al expunerii. prindere şi fixare a obiectului cu ajutorul suporturilor de metal. metal (fragmente arhitectonice. Modul în care este expus obiectul arheologic trebuie să ofere clar vizitatorului funcţia lui iniţială. grafică) pentru a suplini sărăcia de exponate sunt deficienţe ale unor expoziţii. Orice obiect. lespezi funerare) şi a statuetelor de piatră. legat într-un sistem care să rezulte in mod spontan pentru vizitator. Folosirea unor efecte de ordin estetic. aşa cum sunt broderiile cu fir. care se fac resimţite de publicul larg. condiţionată de modul cum se îmbină exponatele. indiferent de caracterul exponatelor şi de proporţiile ei. trebuie să se acorde mare atenţie modului de prezentare a obiectelor grele din piatră. uneori cu obiecte secundare în detrimentul celor importante. Caracterul superficial al unei expoziţii. tendinţa de încărcare inutilă. sculpturale. Impresia generală de ordin vizual produsă în primul rând de obiecte este unul dintre principiile de bază ale unei expoziţii. broderii. tapiserii. încât piesa să fie în primul rând sigur aşezată. de suporturi. este necesar să fie studiat modul cum se repartizează sau se concentrează greutatea obiectului – repartiţia punctelor de susţinere – poziţia faţă de lumina artificială din vitrină sau de lumina solară etc. ştirbeşte din unitatea expoziţiei. constituie. lemn. ţesături de mătase. aşa cum se proceda în veacurile trecute. a fost cu totul abandonată.În organizarea unei expoziţii.). care deosebeşte cartea de o expoziţie. prindere forţată etc. De aceea se va proiecta cu arhitectul un sistem. dar fără legătură cu tema urmărită. mobile sau fixate parţial în pereţii sălii. metale preţioase etc. fie el chiar frumos sau interesant. trebuie să se ţină seama de câteva principii. între care cel mai important este cel de ordin vizual. O expoziţie nu se poate „improviza”. „ca să facă bine” sau „ca să pară expunerea mai bogată”. pentru astfel de exponate se folosesc suporturi şi schelete metalice. mai ales când este vorba de sculpturi. lumină etc. chiar dacă este de proporţii reduse şi aparent mai puţin semnificativă şi uşor de realizat. suferind o îndoire. fiind însă bine gândit şi cântărit de organizatorul expoziţiei. Expoziţia permanentă sau temporară este rodul unor aprofundate cunoştinţe de specialitate şi al unor studii îndreptate precis asupra temei propuse. fildeş sau porţelan. O atenţie deosebită trebuie să se acorde şi modului de 32 . covoare etc. diapozitive. abundenta elementelor auxiliare (fotografii. astfel încât să li se asigure perfectă securitate. pentru fiecare piesă în parte. ajutate subtil prin metode tehnice de expunere (texte. de asemenea. Astfel.decor”.) şi de textile (veşminte. obiectele trebuie să alcătuiască un ansamblu coerent şi unitar. Imobilizarea obiectelor de acest gen prin cimentarea lor în sală. ca să poată vorbi şi impresiona de la sine. scoarţe.

muzeografului i se cer noţiuni de pictură. de o bară metalică care este solid fixată în pereţii sălii. care nu mai cuprinde ansamblul din cauza excesului de detalii. cât şi garantării securităţii lor. În acest caz. bătălii etc. alteori chiar la scara 1/1 – ocupă un loc important în muzeele de istorie şi etnografie.suspendare a tablourilor grele de mari dimensiuni. folosite în muzeele de ştiinţele naturii. care pot da unitate expunerii sau accentua importanţa unor piese. meşeşuguri. cu materiale foarte rezistente. culoarea sub diferite forme joacă un rol foarte important. texte explicative. de ştiinţele naturii etc. Această abundenţă de elemente documentare oboseşte pe vizitator. care se vor subordona tematicii. la cele de grafică. 33 . constituind partea introductivă a expoziţiei. hărţi. diapozitive. În mod curent. cetăţi. Dioramele. platină cu pietre şi perle). se prezintă tot în cópii. pot da caracter dramatic unei expoziţii. aici se înlocuiesc documentele foarte preţioase cu fascimile. coloritului şi stilului. din cauza dorinţei de a explica amănunţit unele evenimente sau fapte. bun gust şi ştiinţă. de diferite culori. cărora le este mai uşor să copieze din albume şi cărţi o serie de fotografii foarte cunoscute şi să înjghebeze o tematică. reconstituind mediul natural. În expunerea actuală. de artă decorativă. integrarea materialului auxiliar. se recomandă a folosi aceste materiale cât mai puţin şi cât mai discret. pentru a evita deteriorarea lor prin expunere îndelungată. Echilibrarea materialului auxiliar de caracter documentar şi legarea lui organică cu exponatele originale sunt uneori greu de realizat. de caracter documentar. naturale sau imitaţii din fibră de plastic sau hârtie. construcţii interioare. b) intercalarea lor în expunere alături de obiectele originale. istorice etc. realizate cu mare artă. Fotografiile şi diapozitivele colorate. sunt preocupări esenţiale. Armonizarea obiectelor între ele sub raportul formei. Întocmai ca şi folosirea culorilor. un simţ deosebit al proporţiei şi al culorilor. mai ales în muzeele istorice. Cópiile şi facsimilele sunt folosite mai ales în muzeele de istorie. descoperind piese originale. utilizează panouri acoperite cu materiale textile. apar deseori şi în muzeele cu conţinut istoric. Obiectele de metale preţioase (aur. mai ales în expoziţiile temporare în două moduri diferite: a) gruparea izolată într-o sală sau o boxă. întro expoziţie este o problemă de măsură. dacă nu au condiţii de securitate perfectă. diorame etc. decât să facă o cercetare temeinică. La expoziţiile de pictură se zugrăvesc pereţii în acord cu cromatica tablourilor. Există pericolul de a înăbuşi sau a umbri exponatele originale. mărite. pentru reconstituirea aspectelor de oraşe. mai ales când este vorba de muzee de artă. în raport cu materialele auxiliare. Încă din secolul trecut. de aceea se folosesc mult îndeosebi în expoziţiile şi muzeele etnografice. noi. cu care să ilustreze ideile pe care trebuie să le ilustreze. Ca regulă generală. expoziţii documentare. desene. machetele şi reconstituirile – uneori la scară redusă. Uneori. O altă latură dificilă şi în acelaşi timp absolut necesară unei expoziţii este crearea ambianţei şi legarea obiectelor prin materialul complementar de caracter documentar: cópii. facsimile. creând atmosferă. precum şi folosirea fondurilor colorate. Materialele auxiliare sunt utilizate azi din plin în toată lumea. acest sistem este rezultatul unei comodităţi a organizatorilor. care le poate constitui un fel de fundal. mai ales când este vorba de reconstituirea interioarelor şi prezentarea mobilierului. Şi în acest domeniu trebuie să facem deosebirea între expoziţia permanentă şi aceea temporară.

ocupând un loc important. de obicei la intrarea în expoziţie sau în prima sală. culoarea şi textul care compun afişul urmăresc să atragă atenţia vizitatorului. mai ales de artă modernă. colorit şi concepţie grafică. Pentru a face cunoscută o expoziţie temporară. spot. textele explicative sub diferite forme joacă un rol de seamă. întinderea şi de conţinutul lor. c) iluminarea individuală a obiectului sau a unei vitrine cu un reflector mic. aşezată în plafon. modul cum sunt scrise. eveniment sau personalitate istorică etc. Există mai multe sisteme de iluminare: a) iluminare generală. 3. şi un rol decorativ. este obligatoriu afişul. 2. întotdeauna camuflată cu scafe sau acoperitoare de material plastic. de la mare distanţă. 4. De aceea se folosesc unul sau mai multe panouri de dimensiuni mari. pictură etc. începând de la cele mai simple. încă din stradă.Hărţile sunt frecvent folosite azi în toate expoziţiile. ca şi proporţia. Ele pot avea. fasciculul fiind concentrat pe obiect. care în unele muzee înlocuieşte etichetele individuale. Eticheta. durata şi programul de vizitare a expoziţiei. în părţile laterale. materialul şi culoarea pe care sunt executate vor fi de la început discutate cu arhitectul şi cu graficianul şi raportate permanent la obiectele expuse şi la ansamblul expoziţiei. d) iluminarea individuală a unei piese prin reflectoare . Textul al cărui conţinut ideea fundamentală a expoziţiei. contrastând puternic faţă de fond. fasciculul de lumină este dirijat de sus asupra unei vitrine sau a unui singur exponat (sculptură. Textul explicativ pentru o anumită grupă de obiecte similare. Repartiţia şi dispoziţia textelor în expunere. b) iluminarea limitată la fiecare vitrină prin tuburi fluorescente dispuse în paralel de sus sau de jos. placate cu afişele expoziţiei. stil.). totodată. În expoziţiile tematice. Textul referitor la o anumită etapă. textele pot fi de mai multe feluri. şi anume: 1. monument. una dintre problemele cele mai dificile şi în acelaşi timp cele mai importante ale expoziţiilor contemporane este lumina. În funcţie de importanţa. Imaginea. 34 . sau pe paviment. În acest text se indică titlul. alteori chiar pe verticală. Maniera şi tehnica hărţilor vor fi acordate cu restul expoziţiei ca proporţie. Sub raport tehnic şi muzeal. purtând şi textul scris cu litere colorate. astfel încât să nu supere pe vizitator.spoturi dispuse într-un ungher sălii. care lămureşte un singur obiect. în partea de sus. folosită în sălile de expoziţii temporare.

Valorificarea expoziţională .1. formată din tuburi fluorescente care sunt ascunse de o scafă metalică prinsă cu braţe de plafon. apă şi canal sunt în bună stare. de asemenea se utilizează plafoanele duble. prin lampadare pe picior.. f) iluminarea plafoanelor şi picturilor murale de pe bolţi. 35 . 1. 1.2. 1.temporară sau permanentă .1. ştiinţific. perete sau panou. trebuie determinată pe baza unei cercetări suficient de lungi (cel puţin un an) pentru ca rezultatele să fie concludente.chiar pentru perioade foarte scurte . Instalaţia de iluminat a fost dimensionată potrivit sarcinilor pe care le impune o expoziţie. cupole. care răspândesc lumină în sus sau prin reflectoare dispuse în diferite puncte ale edificiului. Nu sunt în perfectă stare de funcţionare.65%). Expunerea bunurilor de patrimoniu este condiţionată de starea lor de conservare. tapiserii etc. 1. încălzire. Este salubru. 1.1.şase luni de la terminarea lucrărilor. Calitatea mediului. Tot pentru pictură şi foloseşte sistemul scafei continue care dirijează lumina în jos.a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural istoric.1. Se interzice expunerea bunurilor care: 1.4.3. care au. timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior. folosită pentru pictură. Expunerea bunurilor cultural-artistice 1.a unor bunuri cultural-artistice de valoare naţională în spaţii care nu răspund condiţiilor prescrise de prezentele norme. 1. memorialistic se face numai în spaţii corespunzătoare.1. să fi trecut cel puţin trei .2. 1. renovat. 1. Norme de conservare a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural 1. Oricare ar fi motivele invocate.5. din punctul de vedere al stabilităţii microclimatice.1. au fost temeinic verificate şi funcţionează în mod corespunzător. Îndeplineşte totalitatea condiţiilor impuse de reglementările în vigoare privind prevenirea şi combaterea incendiilor. nu se va admite plasarea .0.1.6..1.7. Instalaţiile de iluminat.2.1.e) banda de lumină continuă. Este asigurată securitatea bunurilor expuse. restaurat etc.1. Se consideră corespunzător spaţiul care îndeplineşte următoarele condiţii: 1. de fapt valoarea scafei şi dau o plăcută iluminare generală. tehnic. Are stabilitate microclimatică (umiditatea relativă de 50% . Dacă a fost nou constituit.

4.3. 1.3. organizatorii expoziţiilor trebuie să respecte următoarele prevederi: 1. Cu excepţia pieselor de mobilier şi a altor obiecte de mari dimensiuni. Materialele din care se fac vitrinele. Nu au fost dezinfectate şi dezinsectizate. 36 .3. montajele. încălzit. 1. elaborarea proiectului trebuie să fie făcută în echipă cu structură multidisciplinară. trebuie să fie neutre din punct de vedere chimic. acestea trebuie aşezate în poziţii de repaus.2.3. Se interzic aducerea obiectelor în săli cu mult timp înainte de a fi etalare. postamente etc. 1. Proiectarea prealabilă a oricărei expoziţii.4.1.2. fondul etc.4.1. După ce au fost conservate sau restaurate.imediat sau în timp . inclusiv montarea mijloacelor de etalare: vitrine. La alegerea soluţiilor de etalare se interzic: 1.1. poziţia şi tehnica concretă în care acestea vor fi etalare. 1. Au o avansată stare de fragilitate. 1.6. plasarea obiectelor în imediata apropiere a surselor de iluminat. 1. stabilită în funcţie de necesităţi. tensionarea obiectelor. 1.3. agăţarea punctiformă. lipirea documentelor şi a lucrărilor de grafică artistică. deasupra elemenţilor de calorifer. Pentru rezolvarea corespunzătoare a tuturor cerinţelor unei expoziţii.4. în spaţii speciale de tranzit.2. a lucrărilor de amenajare. Folosirea bunurilor cultural-artistice în activitatea expoziţională trebuie să se facă cu stricta respectare a cerinţelor de conservare. Pentru aceasta. 13.5. Proiectul trebuie să indice locul obiectelor în sala de expoziţie. panouri. împăturirea.2. concomitent cu montarea exponatelor.3.3.4. întinderea lor pe jos. Etalarea obiectelor în sălile de expoziţie trebuie făcută numai în momentul în care s-au terminat lucrările de pregătire a spaţiilor. folosirea benzilor adezive. 1. Asigurarea cerinţelor valorificării expoziţionale şi a celor de ordin estetic trebuie făcută în forme care nu vor afecta . instalaţii. pe cât posibil. finisări etc. indiferent de înălţimea sau locul unde se montează.3. obiectele de natură organică se protejează prin introducerea în vitrine etanşate.3. reparaţii. de unde sunt aduse apoi pe rând în săli şi montate în locurile prevăzute/indicate în proiect. faldarea. precum şi căutarea variantei optime de expunere prin montarea şi demontarea lor repetată. obiectele se pregătesc pentru expunere. Este dăunătoare practica efectuării.3. Stabilitatea obiectelor la solicitările seismice.3.3.starea obiectelor.2. 1. baterea în cuie.

1. cât şi cel din afară (mai ales). Nivelul iluminării bunurilor de natură organică se reglează în funcţie de gradul lor de sensibilitate la degradarea foto-chimică.2. Protejarea obiectelor din expunere liberă (picturi.4.6.3. specimene de istorie naturală.7. acuarele.7. 1.1.2.5.) cuprinsă între 50%-65%. Orice valoare de temperatură cuprinsă între 1-18 °C este bună cu condiţia ca aceasta să fie relativ constantă (± 3-4° C) şi corelată cu valorile U.8.) să nu afecteze direct sau indirect starea obiectelor.8. 1. 1. grafică. 1.2. Pentru a se asigura vizionarea obiectelor se pot monta corpuri de iluminat la modulele de expunere. Corpurile de iluminat (incandescente sau fluorescente) trebuie ecranate pentru ca radiaţiile infraroşii (I. transport. a sălilor cu materiale organice sensibile.2. luându-se măsuri speciale pentru protejarea acestora.) 1. 1. Iluminarea generală.7.2. montare a exponatelor se supraveghează de către conservator. 150-200 lucşi pentru picturi şi obiecte din lemn. Reducerea duratei de iluminare a obiectelor din expoziţie prin: 1.1. în perioada în care muzeul este închis. os.4.1. care participă la lucrările în care sunt implicate obiectele.R.1.8. Umiditatea relativă (U.8. astfel: 1. În spaţiile expoziţionale trebuie asigurate următoarele condiţii microclimatice: 1. miniaturi.7. 1. lemn pictat.7.1. În acest sens se impune: 1. Acestea urmează să se folosească numai când este necesar.2. Acoperirea vitrinelor cu huse. fildeş. Toate operaţiile de mânuire. şi atunci doar pentru scurtă durată (proces comandat prin comutatoare sau întrerupătoare automate). ecrane din plexiglas sau cristal etc. textile. Eliminarea radiaţiilor ultraviolete (U. gradene. În fiecare unitate muzeală se identifică obiectele sensibile la degradarea fotochimică. documente.7. 37 .7.R.) se realizează prin montarea unor elemente de distanţare: cordoane. piese de mobilier etc. trebuie să fie temeinic instruit înainte de a-şi începe activitatea. Şeful secţiei (expoziţiei) răspunde de asigurarea condiţiilor necesare pentru ca amenajarea expoziţiei să se desfăşoare potrivit cerinţelor conservării şi securităţii colecţiilor. Atât personalul muzeului. 1.4. 50-80 lucşi pentru cărţi.V. de mică intensitate.8. 1.R.2.8. difuză. Retragerea din circuitul expoziţional a bunurilor de mare valoare.3. fragilizate sau susceptibile de fragilizare şi înlocuirea acestora cu obiecte în stare bună de conservare sau cu replici artistice.

Dacă sunt necesare intervenţii de reparaţii.. fotografia.3. de asemenea.9. în urma unui control minuţios. Supravegherea discretă a vizitatorilor pentru a împiedica atingerea sau degradarea obiectelor aflate în expunere liberă. La deschiderea expoziţiei se controlează sigiliile sălilor şi se verifică dacă toate obiectele sunt la locul lor.11.1. Urmărirea funcţionării aparatelor pentru măsura şi controlul condiţiilor microclimatice aflate în spaţiile respective.1. instalaţii. astfel încât să se asigure supravegherea eficientă a tuturor exponatelor. 1. motivaţia scoaterii şi destinaţia. 1. demontarea şi montarea lucrărilor pentru a le conserva. 1. precum şi de modul de expunere. 1.3.10. Stabilirea numărului supraveghetorilor se face în funcţie de dimensiunile sălilor de expoziţie. modificarea modulilor expoziţionali etc.9.2. În acest sens muzeele trebuie să doteze sălile cu sisteme de avertizare.) trebuie efectuată.2. după ce s-a constatat.2. Pentru aceasta este interzisă părăsirea sectorului. 1.10.2. Scoaterea obiectelor din sector se face numai pe baza unui act semnat de muzeograf/conservator şi aprobat de conducerea muzeului.10. Asigurarea securităţii bunurilor expuse pe durata vizitării expoziţiei. 1. Dacă natura şi amploarea lucrărilor nu impun evacuarea colecţiilor.1. Aceeaşi operaţie se face la închidere. 1. instalaţii etc.9. Atribuţiile personalului de supraveghere sunt: 1. că nu au rămas persoane străine în sector. cerceta.1.9. obiectele trebuie evacuate.. Deţinătorii de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional au obligaţia să asigure supravegherea spaţiilor expoziţionale pentru prevenirea înstrăinării sau distrugerii bunurilor expuse. act în care trebuie să se consemneze denumirea obiectului. Verificarea zilnică precum şi inventarierea periodică se pot face pe baza unor fotografii sau schiţe de localizare a obiectelor. Se consideră ca absolut indispensabilă supravegherea acestor lucrări de către 38 . Cunoaşterea exponatelor şi a locului de amplasare a acestora. împrumuta etc.9. în afara programului de vizitare. reparaţii.9. Deschiderea vitrinelor din expoziţie. studia. persoana care-l ridică. de natura exponatelor. Asigurarea aerisirii potrivit indicaţiilor conservatorului.2. numărul de inventar.9.2.5.9.4. acestea trebuie protejate un mod absolut atât de impurităţile care se degajă în timpul efectuării lucrărilor. 1. 1. 1. cât şi de eventualele accidente. Orice activitate care nu se uiscrie în mod direct în cadrul programului expoziţional (curăţenie. 1. se fac în afara programului de vizitare. întreţinere.2.2.10. Este interzisă deschiderea vitrinelor în prezenţa vizitatorilor.

În sălile de expoziţie nu se recomandă folosirea mochetelor pentru acoperirea pardoselilor. Organizarea depozitului muzeal trebuie precedată de alegerea spaţiului şi de determinarea calităţii acestuia.1. Orice temperatură cuprinsă între 1-18 °C este potrivită.3. instalaţia electrică se scoate de sub tensiune. fără fluctuaţii mari sau bruşte. foarte mare în cazul convieţuirii cu aceste servicii.4. 1. conform reglementărilor de vizitare stabilite de către fiecare instituţie.16.IV. 1.13. mozaicul. Să fie salubru şi stabil din punct de vedere al microclimatului. 1.12. personalul de supraveghere va fi instruit şi folosit în activitatea de conservare a patrimoniului muzeal.conservatorul colecţiei/muzeului sau de către altă persoană competentă desemnată de conducerea muzeului.. astfel încât incidenţa factorilor de risc. 39 . Pentru curăţenie trebuie să se folosească numai aspiratoare şi cârpe curate. 2. a bunurilor cultural-artistice trebuie făcută în spaţii corespunzătoare. 1.15. Clădirea să beneficieze de o bună izolare termică. 1. Dacă depozitul se amplasează într-un imobil comun. Depozitarea bunurilor cultural-artistice 2. atunci pereţii şi uşile acestuia să fie din materiale inerte din punct de vedere termic.1. 1. Zidurile sănătoase şi neigrasioase. La terminarea programului de vizitare. 1. muzeul trebuie să ia măsuri de separare a circuitelor. Condiţiile spaţiului de depozitare sunt următoarele: 2.0. Muzeele etnografice retrag în fiecare an. Pentru a diminua efectele negative ale poluării spaţiilor muzeale se impun următoarele măsuri: 1. Să fie compact. să fie redusă la minimum.X. în textură şi cromatică adecvate. gresia sau linoleumul. 2. În perioada respectivă.15. spaţiul de depozitare să fie organizat într-un alt imobil. în acelaşi perimetru al clădirii.13. 1. separat de celelalte spaţii funcţionale ale muzeului (expoziţii şi servicii). cu condiţia ca U.0. să fie normală. În acest scop se pot utiliza marmura. astfel încât debranşarea instalaţiei de iluminat din expoziţie să nu afecteze alimentarea cu energie a celorlalte sectoare de activitate din muzeu.13. Pentru aceasta. la 15 octombrie. bunurile din inventarele de cameră ale obiectivelor în aer liber şi le depozitează în spaţii corespunzătoare. În perioada 15.0. Depozitarea colecţiilor muzeale.R. iar accesul şi circulaţia în zona respectivă să fie riguros controlate.14. a instalaţiilor de pază şi securitate etc.13.2. Dacă este posibil. condiţie a unei temperaturi constante..13.2. fără infiltraţii. Nu este recomandabil să se ceruiască suprafeţele spaţiilor în care sunt sau circulă bunuri de patrimoniu. Umiditatea relativă să fie cuprinsă între 50-65%. La intrarea în muzeu vizitatorii trebuie să depună la garderobă obiectele personale şi aparatele de luat vederi. muzeele în aer liber pot asigura vizitarea obiectelor fără a permite accesul publicului în interiorul acestora. Curăţirea spaţiilor expoziţionale se face zilnic sau ori de câte ori este nevoie.

sunt salubre.2. nu sunt sub nivelul reţelei de canalizare. 2.1.2. 2. au sifoane conectate la reţeaua de canalizare.). Amplasarea (aşezarea) obiectelor se face separat.4.5. 2.4. nivelele cu cifre romane.0.2.0. dacă acestea au în vedere: 2. tehnică etc.) 40 . 2.2. 2.1. demisol sau nivelele superioare ale clădirii. Măsurarea obiectelor.6. bronz.4.7.1. au un climat corespunzător.3. nu au în interior conducte de la reţeaua de apă. 2. tipului morfologic şi formatului (dimensiunii tip) 2. pe formate.0. La stabilirea tipului morfologic se ţine seama nu numai de forma obiectului ci şi de alte caracteristici care impun o soluţie specifică de aşezare a obiectelor şi modului de depozitare. marmură etc.2. Stabilirea modului de aşezare a obiectelor . Depozitele se pot organiza şi la subsol.4. folosirea integrală şi raţională a spaţiului respectiv. să fie astfel dimensionate încât să nu se creeze riscuri pentru circulaţia obiectelor. 2. 2. pentru a preveni eventualele inundaţii sau refulări ale conţinutului reţelei de canalizare în cazul unor ploi torenţiale.0. Se fac liste separate pentru fiecare tip morfologic. 2. 2. totodată.2. 2.2. şi poziţia obiectului în raport cu celelalte obiecte şi cu structura modulului.2.1.2. capacitatea portantă a planşeelor este cuprinsă între 300-500 kg / mp (calculul trebuie să ia în considerare şi sarcinile dinamice). Organizarea depozitului muzeal. Imobilele se notează cu literă mare. 2.1.3.3. deschiderea şi înălţimea coridoarelor.1. precum şi a tuturor celorlalte depozite care adăpostesc valori patrimoniale implică parcurgerea obligatorie a următoarelor etape: 2. 2. Codificarea încăperilor în care se organizează viitorul depozit. provenienţă. la etaj nu se depozitează obiecte mari din piatră. 2.1.5. se pot amenaja. 2.2. felul în care este asigurat accesul la obiecte care se amplasează într-o unitate etc. aşezarea obiectelor potrivit normelor conservării ştiinţifice.0.0.elaborarea modulului grafic şi matematic al modulelor de depozitare (se face pentru fiecare tip morfologic stabilindu-se.2. dacă: 2. Etichetarea obiectelor.4.4.4. ceramică etc). Se fac tabele separate. metale.4. uşilor etc. Stabilirea formatelor. Depozitarea unor astfel de bunuri se poate face şi pe baza altor criterii (culturii.1. Efectuarea inventarului de colecţie.2.0.2.1. Spaţiile pentru accesul şi circulaţia persoanelor şi bunurilor.6. iar încăperile cu cifre arabe. în cadrul fiecărui tip morfologic.2. potrivit naturii materialelor din care acestea sunt făcute (textile.4.0.2. 2. obiectele înscriindu-se în acest inventar în ordinea numerelor de inventar general. Stabilirea tipurilor morfologice.

4.1. 2. 2.4. Să fie din materiale neutre din punct de vedere chimic. Să fie simplu şi confecţionat din materiale uşoare.2.2. atunci obiectele trebuie protejate împotriva depunerilor de impurităţi.4. Uscarea completă a spaţiului nou construit. În acelaşi timp cu proiectarea mobilierului trebuie să se conceapă şi mijloacele şi dispozitivele de acces şi mânuire a bunurilor plasate în partea superioară a modulelor de depozitare. în special de praf. Mobilierul din spaţiile de depozitare trebuie să răspundă următoarelor cerinţe generale: 2.2. astfel încât mânuirea obiectelor să nu cadă sub incidenţa factorilor de risc pentru persoanele sau bunurile implicate.2. 2.3. 2. în cazul unor piese cu o anumită masă şi volum. Introducerea obiectelor într-un spaţiu de depozitare este condiţionată de efectuarea următoarelor operaţiuni: 2. materialele cele mai indicate pentru fiecare tip. Curăţirea. Ori de câte ori este posibil. sistemul de funcţionare.3. 2. Să fie ieftin. 2. 2. dezinsectizarea şi conservarea obiectelor (curăţiri.).2.2. 2.8. 41 . dulapuri etc.9. aşezare. morfologici şi dimensionali ai obiectelor. Elaborarea catalogului topografic şi a celorlalte forme de organizare a informaţiei de orice natură privind regăsirea obiectului. compatibile.). 2. Dispozitivele de acces trebuie să aibă o foarte bună stabilitate şi.4.3. Studierea şi stabilirea parametrilor dimensionali şi funcţionali ai mobilierului: principiul de organizare a materialului (obiectelor).10.1. consolidări. Să fie adaptat parametrilor fizici. deplieri.5.3.3. calcularea necesarului de spaţiu pentru depozitarea acestora. dezinfectarea şi dezinsectizarea generală a spaţiului şi a modulelor de depozitare (în anumite cazuri chiar deratizarea spaţiilor).4.nr.3. acces şi mânuire a obiectelor.2. 2. obiectele trebuie plasate în spaţii închise .11. 2. renovat sau restaurat (cf. Dezinfectarea. Proiectarea amplasării imaginare a colecţiilor (în cazul în care unitatea nu are un asemenea spaţiu la dispoziţie).0. 2.3.4.4. să asigure cele mai bune condiţii de protejare.1. să permită accesul concomitent al mai multor persoane. întinderi etc.3.cutii. din materiale accesibile care se pot procura şi prelucra (eventual în regie proprie) uşor.3. Proiectarea amplasării reale a colecţiilor pe un spaţiu dat. Elaborarea programului de proiectare şi execuţie a modulelor. Să fie funcţional. numărul etc. Dacă se optează pentru expunerea liberă.

2.5. Aşezarea obiectelor trebuie făcută astfel încât să li se asigure stabilitatea necesară, precum şi o stare de repaus complet. 2.5.1. Aşezarea şi densitatea obiectelor trebuie astfel realizate, încât accesul la oricare din obiecte plasate în acelaşi micromodul să nu afecteze starea lui sau a celorlalte piese. 2.5.2. De regulă, obiectele se aşează în modul unele lângă altele. Nu se admit suprapuneri decât pentru textilele plate, uşoare (2-3); documente; grafică (cel mult 10 piese). Obiectele suprapuse în cadrul aceluiaşi micromodul trebuie separate cu pânză sau hârtie neacidă. 2.5.3. Se va evita contactul fizic direct dintre metalele cu potenţial electric diferit. 2.5.4. Cartonul sau hârtia folosite pentru confecţionarea paspartuurilor, plicurilor, cutiilor etc. pentru depozitarea sau expunerea graficii, documentelor, clişeelor etc. trebuie să fie neutre (pH 7,00). 2.5.5. Pictura pe pânză se depozitează în poziţie verticală pe montanţi. Dacă montanţii sunt mobili, se vor lua măsuri pentru prevenirea trepidaţiilor şi a şocurilor prin folosirea cârligelor cu arc şi interpunerea unor materiale elastice între lucrări şi plasa de susţinere, precum şi între perete şi cadrul montantului. 2.5.6. Dacă picturile se depozitează pe rafturi compartimentate, trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: 2.5.6.1. nu se depozitează în acelaşi compartiment două sau mai multe lucrări; 2.5.6.2. lăţimea compartimentului să fie ceva mai mare decât lăţimea lucrării care se introduce , astfel încât aceasta să stea uşor înclinată (10-15°, - faţa lucrării în sus); 2.5.6.3. înainte de introducerea lucrărilor în raft se scot cuiele, se fixează şi se protejează belciugele, cârligele, celelalte accesorii. 2.5.7. Sunt interzise depozitarea pe jos (chiar temporară), rezemarea obiectelor de sursele de încălzire, de piesele de mobilier sau de alte corpuri din spaţiul respectiv. 2.5.8. Picturile pe lemn se depozitează în poziţie orizontală, pe blaturi mobile. 2.5.9. Documentele volante se introduc în plicuri din hârtie transparentă (hârtie cristal), iar plicurile câte 10-12 în cutii de carton neacid. 2.5.10. Cărţile din fondul vechi şi rar, legate în piele sau cu ferecătură metalică se aşează, de asemenea, separat, în poziţie orizontală. 2.5.11. Este interzisă depozitarea clişeelor şi a fotografiilor în incinta atelierului foto sau în spaţii umede.

42

2.6. Accesul în depozitele de obiecte muzeale se face în baza prevederilor regulamentelor de ordine interioară stabilite de fiecare instituţie. 2.6.1. Studierea, cercetarea, fotografierea şi filmarea bunurilor se efectuează, sub supravegherea conservatorului, într-un spaţiu anume amenajat în mod corespunzător. 2.6.2. Se interzice folosirea spaţiului de depozitare pentru alte activităţi. 2.6.3. În incinta depozitului de bunuri de patrimoniu nu sunt permise introducerea şi depozitarea altor obiecte (de uz gospodăresc, imprimate, tipărituri, material expoziţional etc.), a alimentelor. 2.7. Pentru realizarea evidenţei operative a mişcării obiectelor şi pentru o corectă analiză cauzală a modificărilor stării acestora, se introduce la fiecare depozit un registru de evidenţă a depozitului în care se consemnează natura activităţii în care este implicat obiectul (filmare, fotografiere, expoziţie, cercetare etc.), durata, perioada, cine îl ia în primire etc. 2.8. Încetarea activităţii zilnice, depozitul se închide, iar cheile se predau. Se interzice scoaterea, chiar temporară, din incinta unităţii a cheilor de la depozite, ateliere, birouri. Păstrarea lor se face într-un loc stabilit de conducerea muzeului, unde se lasă la plecarea din unitate. Cheile nu se dau decât gestionarului.

3. Activitatea de mânuire, ambalare şi transport al bunurilor cultural-artistice 3.0. Unităţile deţinătoare de bunuri de patrimoniu sunt obligate să instruiască temeinic personalul care, prin atribuţii, vine în contact cu bunurile de patrimoniu, le mânuieşte în spaţiile de expunere, depozitare sau de tranzit. Pe cât posibil, în cadrul unităţilor mari şi cu intensă circulaţie a obiectelor, se vor organiza echipe specializate. 3.1. Toate operaţiile de mânuire şi transport intern se fac sub supravegherea conservatorului colecţiei / secţiei / muzeului. 3.2. Ori de câte ori au loc mişcări de bunuri, personalul antrenat în această operaţie se înşiruie cu grijă, chiar dacă a mai participat la astfel de acţiuni. 3.3. În timpul manipulării bunurilor cultural-artistice se interzic: 3.3.1. târârea obiectelor, 3.3.2. aşezarea lor direct pe pardoseală, sprijinirea de piesele de mobilier, calorifere, sobe, uşi, ferestre, pereţi; 3.3.3. atingerea feţei/spatelui picturilor;

43

3.3.4. mânuirea sculpturilor, pieselor de mobilier prin apucarea, presarea, tensionarea protuberanţelor sau proeminenţelor; 3.3.5. transportarea cu acelaşi mijloc (cărucior, cutie, coş etc.) a obiectelor cu structuri şi mărimi diferite; 3.3.6. mişcarea obiectelor mari şi grele fără a dispune de echipe corespunzătoare specificului operaţiei; 3.3.7. mânuirea mai multor obiecte în acelaşi timp de către o singură persoană; 3.3.8. mişcarea obiectelor în alte încăperi, fără examinarea prealabilă a stării lor de conservare; 3.3.9. fumatul în timpul mânuirii obiectelor; 3.3.10. coborârea obiectelor mari (cu masă şi volum) aflate la o anumită înălţime în dulapuri, pe rafturi, postamente etc., folosindu-se: mijloace improvizate şi fără stabilitate foarte bună. 3.4. Circulaţia obiectelor în spaţii muzeale trebuie să se facă numai cu mijloace care le asigură securitate şi protecţie (cărucioare, coşuri, cutii etc., amenajate în mod corespunzător). În timpul mânuirii anumitor categorii de obiecte, cei care efectuează operaţiunile vor purta mănuşi adecvate. 3.5. În cadrul activităţilor de valorificare expoziţională nu se expun decât bunuri din patrimoniul cultural naţional a căror stare de conservare este corespunzătoare. 3.6. Bunurile menţionate mai jos nu se expun într-un an decât cel mult trei luni şi numai dacă se asigură condiţii de conservare şi securitate deosebite: incunabule, miniaturi, acuarele, gravuri, desene, grafică, afişe, documente, obiecte din mătase, fotografii originale. 3.7. Itinerarea obiectelor necesare organizării expoziţiilor în ţară sau peste hotare se face potrivit unor principii metodologice expuse în cele ce urmează. 3.7.1. Instituţia care organizează expoziţia încheie cu deţinătorul de la care împrumuturile bunurile un protocol, în care se stabilesc condiţiile împrumutului. Protocolul trebuie să cuprindă următoarele prevederi. 3.7.1.1. Durata, locul şi scopul acţiunii. 3.7.1.2. Parametrii microclimatici care trebuie asiguraţi. 3.7.1.3. Cine asigură ambalarea şi transportul. 3.7.1.4. Cine însoţeşte transportul. 3.7.1.5. Depozitarea şi protejarea ambalajelor.

44

susceptibile de degradare. 3.7.2. unitatea organizatoare întocmeşte lista bunurilor propuse pentru expunere. indiferent de distanţa sau rapiditatea cu care trebuie să circule. Pentru fiecare lucrate împrumutată şi itinerată se întocmeşte documentaţia stării de conservare.7.3.6. oricare ar fi motivele invocate. sau care prezintă începutul unui proces de degradare ce ar putea evolua în timpul itinerării etc. 45 . 3. Câteva fotografii de detalii ale unor zone considerate de specialist (restaurator/conservator) ca fragile. Trimiterea unor astfel de lucrări dintr-o localitate în alta trebuie precedată de examinarea lor riguroasă. ca un instrument de evaluate obiectivă a modificării stării obiectului.7.5. luate din unghiuri care să permită cuprinderea în câmpul imaginii a cât mai multe din componentele esenţiale ale acestuia. pentru ca lucrarea să fie gata la un anumit termen.4. cele care prezintă semne sau tendinţe de degradare ambalându-se numai după ce au fost consolidate de către un restaurator de specialitate.7.8.7. Documentaţia se compune din: 3. Bunurile de patrimoniu nu se expediază cu poşta sau coletăria. cât şi renunţarea la anumite procese tehnologice etc. stabilind lucrările a căror stare face imposibilă expunerea lot. stabilit prin protocol. În cazul în care o lucrate călătoreşte cu mesageriile.3.7.7. Examinarea lucrării.7. ambalarea şi însoţirea transportului se asigură de către personalul autorizat. dar asupra cărora trebuie intervenit în prealabil. care autorizează expedierea.unitatea organizatoare sau invers.8. 3. Laboratoarele examinează obiectele. 3. Se interzic ca fiind extrem de dăunătoare.1.1. vor fi însoţite de pază specializat.8. 3.8. a unor obiecte care prezintă anumite particularităţi etc. 3. precizându-se cine asigură această importantă operaţiune. Itinerarea obiectelor. Pe această bază se fac şi operaţiile de predare-primire. Alte prevederi menite să asigure protecţia corespunzătoare a unor bunuri deosebit de valoroase. Obligativitatea informării unităţii organizatoare în legătură cu modificările stării obiectului (obiectelor) şi cauzele care le-au generat. 1-2 fotografii 18/24 cm de ansamblu ale obiectului.1. 3. După caz. Cu cel puţin şase luni înaintea deschiderii unei expoziţii. 3. ea va fi însoţită de conservator pe itinerarul: deţinător . Obligaţia de a ambala obiectele în tranzit se stabileşte prin protocol între părţile interesate. solicitându-se laboratoarelor de profil autorizate examinarea stării lor de conservate.6.gară (încărcare). atât intervenţiile superficiale de mascare a stării reale a obiectului. lucrările care pot fi expuse. 3. gară (descărcare-încărcare) .7.1.7. 3.7. se face numai dacă sunt ambalate în mod corespunzător. indicând şi durata operaţiilor respective.1.

ambalajul folosit trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: 3.2. în interiorul containerului.3. pătrunderea lichidelor şi a gazelor. sensibile la fluctuaţiile de umiditate şi temperatură. 3.8.9. expunere etc. 3. 3. documentaţii care trebuie oficializate pentru a avea valoare în faţa instanţelor de judecată în cazul unor litigii.1. În funcţie de factorii enumeraţi mai sus. recomandări speciale de ambalare.2. microfişa ar trebui să aibă un duplicat în 1imba ţării respective sau. mânuire.4. O microfişă. Ambalarea trebuie făcută în raport cu particularităţile morfologice şi cu proprietăţile fizico-mecanice ale bunurilor implicate şi astfel concepută încât să asigure protecţia deplină a obiectelor împotriva următorilor factori de risc: 3. dacă acest lucru nu este posibil.8. Se vor nota cu exactitate condiţiile în care s-au făcut fotografiile: deschiderea diafragmei.8.4. să fie etanş şi impermeabil. variaţiile microclimatice. în care principalul element îl constituie descrierea exactă a stării de conservare a obiectului. Pentru transportarea obiectelor de natură organică. în special fluctuaţiile umidităţii relative. degradări mecanice.10. să anuleze şocurile şi trepidaţiile. şocuri şi trepidaţii.3. materialele folosite să fie inerte din punct de vedere chimic.5. 3. ambalajele vor conţine şi o anumită cantitate de materiale care asigură inerţia de microclimat. să fie compatibile cu proprietăţile fizico-chimice ale obiectelor. 3.1.10. distanţa. Orice bun cultural-artistic care face parte din patrimoniul cultural naţional şi care se itinerează în afara perimetrului unităţii deţinătoare trebuie ambalat potrivit regulilor de conservare ştiinţifică.9.2. 3.10. în limba engleză. 3. 3. Dacă expoziţia se itinerează în străinătate.10. timpul de expunere.1. să fie făcut din materiale rigide şi rezistente pentru a preveni deteriorările mecanice provocate de factorii exteriori.2.10.9.9.3. 46 . 3. sensibilitatea filmului etc. astfel încât la o diferenţă de temperatura 20-30° C. 3. Lucrările se predau şi se primesc numai pe baza documentaţiilor astfel elaborate.3. 3. temperatura să nu se modifice cu mai mult de 1-2 °C.10.11. să asigure o bună izolare termică a conţinutului.9. 3.

4.12. inelele. Filmarea/fotografierea bunurilor care fac parte din patrimonial cultural naţional se aprobă de către direcţia de specialitate din Ministerul Culturii. În timpul opririlor programate în localităţile prevăzute în itinerar. agăţătorile etc. 3. în pieţe sau alte locuri descoperite şi nepăzite. Containerele care transportă obiecte fragile se fixează bine în mijloacele de transport. cuiele. nu va circula fără însoţitor competent. 3. 3. Nici un transport de bunuri de patrimoniu. ca şi în părţile laterale. expuse intemperiilor pe rampe. punându-se între ele şi suprafaţa de contact (sau părţile laterale ale mijloacelor de transport punându-se între ele şi suprafaţa de contact (sau părţile laterale ale mijloacelor de transport) materiale clasice de grosimi şi densităţi diferite potrivite cu masa acestora. Picturile cu geam se protejează prin lipirea pe sticlă a unor benzi adezive dispuse în paralel şi perpendicular unele faţă de altele. cu mijloace auto. de material fragil. Sunt interzise descărcarea containerelor şi menţinerea lor. Capacul se prinde întotdeauna în holtz-şuruburi.0. 3. 3. se va alcătui un itinerar precis. tehnice şi ştiinţifice 4.20. chiar temporară. 3.17.22. 3.21. sârmele. Filmarea şi fotografierea bunurilor cultural-artistice. scoţându-se sau protejându-se.23. 3. indiferent de mijlocul care se va utiliza (auto. Dacă într-o cutie se ambalează mai multe piese. 3. mijloacele de transport vor fi garate în locurile fixate de către organele de ordine. balamalele. Dacă containerele în care se transportă lucrările nu au fost izolate termic. iar poziţia acestora nu este vizibilă din cauza materialului de ambalare. aer). obiectele se examinează cu atenţie.18. chiar pentru perioade scurte. belciugele. Pe capac. Trebuie avută. de asemenea. feroviar. apă.15.19. în locuri decât cele indicate. Itinerarul va fi comunicat organelor de Poliţie.16. 3. în vedere şi prevenirea efectelor care pot rezulta în timpul transportului pe distanţe mari ca rezultat al tasării materialului folosit la ambalare. În cazul transportării unor opere de artă de valoare deosebită. după caz. se marchează codul de poziţie. 47 . locul unde se deschide etc. 3. Cutiile vor fi prevăzute cu mânere pentru manipulate. de material casant de protejare de intemperii. pe capacul interior se va prinde o schiţă de amplasare a obiectelor.3. Se interzice oprirea.14. Înainte de ambalare.13. trebuie să se folosească un mijloc de transport auto care răspunde acestei cerinţe.

examinează starea de conservare a obiectelor respective.2.V. 4. La filmarea/fotografierea bunurilor din patrimonial cultural naţional trebuie respectate următoarele reguli: 4.R. În acest sens. Nu se admit surse de iluminat care emit radiaţii U. folosirea instalaţiilor etc. Deţinătorul căruia i s-a solicitat aprobarea studiază oportunitatea solicitării.8. Filmarea/fotografierea bunurilor care fac parte din patrimonial cultural naţional se face în prezenţa conservatorului muzeului/colecţiei. prin care se solicită aprobarea pentru fotografierea/filmarea obiectelor clasate.1.2. Există replici de valoare egală sau apropiată care pot substitui originalul. regulile generale de securitate care trebuie respectate (fumat. 4.7. Obiectul nu este în stare bună de conservare (se exceptează fotografiile necesare activităţii de conservare-restaurare).) precum şi celelalte condiţii menite să prevină degradarea obiectelor ca urmare a prezenţei şi activităţii echipei.2.4. echipa de filmare va prezenta conservatorului documentaţia privind calitatea spectrală (spectrul luminilor de undă emise) a surselor folosite. solicitantul va înainta o cerere însoţită de o copie a contractului întocmit cu deţinătorul. sursele de lumină emit radiaţii I. Toate operaţiunile preliminare (fixare. distanţă.3.2. 4.R. 4. 4. punere la punct etc. zonele de acces. iar acesta comunică solicitantului decizia sa. 4. 4. În acest scop. Deţinătorul instruieşte echipa de filmare/fotografiere asupra condiţiilor în care aceasta are acces în instituţie şi la obiecte. puternice. potrivite scopului urmărit. 4.1.3. corpurile de iluminat se vor ţine la o distanţă cât mai 48 . Sursele de iluminare vor fi prevăzute cu filtre I.4. 4.5. 4. Dacă se apreciază că acţiunea pentru care se solicită aprobarea are un caracter minor în raport cu valoarea obiectului. Arhiva de imagini sau alte instituţii posedă clişee utilizabile.) se vor face folosindu-se o intensitate luminoasă de cel mult 100 de lucşi.2.1. Fototecile muzeale. Dacă în timpul operaţiunii de filmare.4. Nu se aprobă filmarea/fotografierea bunurilor de patrimoniu în următoarele cazuri: 4.6.2. fără ca prin aceasta să se diminueze calitatea reproducerii. decât în limita timpului strict necesar. 4. încadrare.5.9. precum şi implicaţiile efectelor filmării/fotografierii asupra acestora şi avizează (sau nu) filmarea/fotografierea pentru fiecare caz în parte. Adresa se trimite spre aprobare direcţiei de specialitate din Ministerul Culturii. Obiectele de natură organică nu vor fi expuse la intensităţi luminoase maxime (cerute de condiţiile de filmare).

la care. în registrul de mişcare a obiectelor din colecţia respectivă. Măsuri speciale vor proteja picturile.nu trebuie să impieteze asupra îndeplinirii atribuţiilor de ocrotire.predări. În astfel de cazuri. Rezolvarea însă a unor activităţi dominate de probleme de ordin tehnic. În postul de muzeograf-conservator de muzeu şi de oficiu de patrimoniu vor fi încadraţi absolvenţi ai institutelor de învăţământ superior ce au fost atestaţi. profilaxia proceselor de alterare. calitatea spectrală a radiaţilor electromagnetice. se va recurge la ventilarea suplimentată a spaţiului pentru ca temperatura suprafeţei lucrărilor şi a stratului superficial să nu crească cu mai mult de 1. factorii de poluare şi biodegradare.0.10. pe lângă măsurile arătate mai sus. miniaturile. Conservatorul de colecţie/secţie poate fi însărcinat cu gestionarea colecţiilor secţiei respective. pergamentele. Atribuţiile conservatorului de colecţie/muzeu 5.mare de obiecte. iar U. 49 . Pentru postul de conservator de colecţie/secţie se pot angaja şi cadre cu studii medii. Înregistrează permanent valorile şi variaţiile acestor factori. 5.2.R.1. are o importanţă fundamentală. degradare.2. evidenţă contabilă etc. 5. primiri. indiferent de factorii care le produc.2. textile. Atribuţiile conservatorului de secţie/muzeu sunt următoarele: 5.11. intensitatea luminoasă. complexitatea unor procese. 5.1. Conservarea bunurilor clasate se compune din activităţi şi procese menite să asigure condiţii necesare pentru menţinerea acestora într-o stare cât mai apropiată de cea iniţială. îmbătrânire. cărţile. 4. durata de iluminare maximă nu va depăşi un minut şi se va intensifica ventilarea spaţiului în care se filmează.1.1. activitatea de gestionare . determină formele specifice de manifestare şi efectele lor. conform normativelor legale în vigoare. precum şi efectele extrem de dăunătoare pe care le-ar avea abordarea sau rezolvarea lor necompetentă impun prezenţa conservatorilor de colecţie şi de muzeu. 4. În acest cadru. obiectele din piele. Filmarea/fotografierea se va consemna. Responsabilitatea păstrării patrimoniului revine tuturor lucrătorilor din muzeu. conservare şi securitate. 1/2°C. documentele. prioritare în ansamblul sarcinilor conservatorului. specializaţi în problemele conservării patrimoniului. umiditatea relativă. 5. din încăpere să nu scadă sub 50%. inventarieri. Determină calitatea mediului ambiant din spaţiile în care sunt expuse sau depozitate bunuri de patrimoniu: temperatura. grafica.1. Conservatorii nou încadrat îşi poate exercita atribuţiile după ce a primit certificatul de liberă practică. 5. pentru fiecare obiect în parte. .

precum şi a căilor de acces. Ia măsuri pentru tratarea de către restauratori a obiectelor la care se descoperă procese evolutive de degradare. 5. Studiază şi prelucrează (inclusiv statistic) rezultatele înregistrărilor făcute cu aceste aparate şi ia măsuri pentru corectarea anomaliilor constatate (reducerea temperaturii. termohigrografe.10. Îndrumă şi supraveghează operaţiile de curăţire şi de aerisire a spaţiilor de expunere şi de depozitare. recomandând măsuri pentru înlăturarea lor. pentru asigurarea stabilităţii microclimatice. luxmetre etc. aerisirea şi curăţirea obiectelor. variaţiilor de umiditate şi temperatură. şocurilor.). potrivit parametrilor recomandaţi de prezentele norme.2. Determină gradul de salubritate al oricărei încăperi destinate valorificării sau depozitării – chiar temporare – a colecţiilor. în funcţie de specificul obiectelor şi de cerinţele asigurării unei stări de repaus.5.5.12. pentru evitarea tensionărilor.2. Face propuneri privind restaurarea bunurilor din colecţiile de care se ocupă. Asigură aplicarea prevederilor conservării în toate împrejurările în care obiectele sunt manipulate. psihometre. 5. 50 . împreună cu personalul ştiinţific.2.2.9. indică cele mai potrivite sisteme de plasare a obiectelor (inclusiv forma.2. restaurare care urmează să fie făcută de către laboratoarele de profil.). vibraţiilor. 5.11.R. corectarea excesului sau deficitului de umiditate etc. la organizarea depozitelor de colecţii. 5. stabilind modalităţile de etalare a obiectelor.7. 5. 5.2.4. în special a celor de natură organică. urmărind ca temperatura (şi prin intermediul acesteia U. 5.2. Analizează cauzele care determină această evoluţie. Întocmeşte fişele de sănătate pentru obiectele muzeale şi asigură controlul permanent al stării lor de conservare.2. potrivit normelor de conservare. Asigură funcţionarea corectă a aparatelor folosite pentru controlul condiţiilor microclimatice (termohigrometre.8. 5. Ia măsuri ca sistemele de ambalare să fie adecvate cerinţelor specifice fiecărui gen de obiecte. Participă.6. Participă la organizarea expoziţiilor de bază sau temporare. Supraveghează funcţionarea sistemelor de încălzire şi de iluminat.3. precum şi intensitatea luminoasă să se înscrie în parametrii prescrişi de regulile conservării ştiinţifice. natura şi dimensiunile modulilor de depozitare).2. 5. Participă în mod nemijlocit la toate operaţiile întreprinse pentru desprăfuirea. În acest sens. ambalate şi transportate.2. 5.2. şi a sălilor do expunere ori de câte ori se depistează existenţa unor procese de biodegradare. Instruieşte personalul însărcinat cu executarea acestor activităţi.2.).

conform protocolului încheiat între părţi. 6. Veghează ca orice intervenţie . precum şi organismelor abilitate de Ministerul Culturii schimbările majore care afectează starea de conservare a patrimoniului. împreună cu ceilalţi factori din muzeu şi cu organele competente. Interzice ca în spaţiile de depozitare a colecţiilor să se depoziteze alte materiale.16. prin întreprinderi de specialitate.13.17.2.2. Analizează modul în care este asigurată securitatea obiectelor din colecţii. 5.14.0.19. Asigură aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare referitoare la ocrotirea.2. Întocmeşte documentaţia stării de sănătate a obiectelor care se itinerează. să se folosească substanţe inflamabile sau substanţe care în combinaţie cu aerul dau naştere la amestecuri explozive. Instruieşte. propunând măsuri corespunzătoare pentru prevenirea sustragerilor şi a actelor do vandalism. persoanele implicate în activităţi legate de ocrotirea patrimoniului din muzeu. Determină cu aparate adecvate calitatea mediului ambiant in care bunurile sunt plasate şi propune măsuri de corectare a anomaliilor microclimatice constatate. 6.21. planul de prevenire şi de combatere a incendiilor. Interzice ca în sălile de expunere sau depozitare să se introducă alimente. se împrumută etc.asupra unui obiect muzeal să se facă numai de către restauratori calificaţi şi numai potrivit principiilor şi normelor restaurării ştiinţifice. Îndeplineşte orice alte sarcini care se înscriu în sfera activităţii de ocrotire şi conservare a patrimoniului.indiferent de natura acesteia . în cadrul unor manifestări de nivel naţional sau internaţional. anual. 5. Verifică periodic starea de sănătate a obiectelor clasate şi analizează condiţiile de păstrare.2. folosire şi securitate.1. ţinând seama de toate sursele şi împrejurările care le-ar putea declanşa.5.15. Urmăreşte respectarea regulilor referitoare la spaţiile speciale destinate fumătorilor. verificarea stării şi funcţionării sistemelor de iluminat încălzire. de salubrizare 51 . Semnalează conducerii instituţiei. 5. apă şi canal. Atribuţiile conservatorului general din oficiile pentru patrimoniul cultural naţional 6.2. 5. 5.2. ori de câte ori este necesar.2. 5.20. Elaborează. Asigură.2. conservarea şi restaurarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional de către toţi deţinătorii bunurilor din judeţul (municipiul) de care răspunde oficiul de patrimoniu în care lucrează.. 5. în legătură cu problemele pe care le ridică conservarea colecţiilor şi modalităţile corecte de rezolvare.2. 5.18.

indicând cauzele şi circumstanţele care le-au determinat.1. Pe baza constatărilor sus-menţionate. precum şi direcţiei de specialitate din Ministerul Culturii schimbările majore survenite în starea de conservare a obiectelor/obiectivelor. Propune măsuri de sancţionare a celor care încalcă prezentele norme. acordând prioritate obiectelor de mare valoare. 6. Face propuneri pentru restaurarea bunurilor degradate. Asigură documentaţia aferentă cu propunerile de restaurare.a spaţiilor. prevederile acestora urmând a fi incluse în Regulamentul de ordine interioară sau în cuprinsul altor reglementări care vizează activitatea persoanelor ce vin în contact cu valori patrimoniale. de asigurare a condiţiilor de conservare ştiinţifică. Semnalează pe linie ierarhică conducerii Inspectoratului judeţean/municipal pentru cultura. se vor identifica bunurile clasate aflate în stare avansată de fragilizare sau susceptibile de degradare. stabilite de organismele abilitate din subordinea Ministerului Culturii. 6.0. 6. deţinătorii vor elabora programe proprii de conservare a bunurilor clasate. conservatorul Inspectoratului judeţean/municipal are obligaţia de a asigura asistenţă de specialitate la cerere. În conformitate cu prevederile prezentelor norme.2.4. 6. Dacă această operaţiune nu parte fi efectuată prin mijloace proprii. Îndeplineşte orice alte atribuţii în domeniul ocrotirii şi conservării patrimoniului. analizează cauzele care le-au determinat luând măsuri corespunzătoare. măsurile de îmbunătăţire a condiţiilor se consemnează şi în registrul unic de control existent la fiecare deţinător. 7. degradările suferite etc. 52 . conform normelor de conservare. Întocmeşte fişa de sănătate pentru toate bunurile de patrimoniu clasate. Prezentele norme de conservate se constituie în program de ocrotire a patrimoniului cultural naţional cu aplicare imediată. dar degradate. Consemnează periodic modificările intervenite în starea obiectelor.6. Instruieşte periodic deţinătorii bunurilor în legătură cu obligaţiile pe care le au pe linia aplicării provederilor Legii ocrotirii patrimoniului cultural naţional mobil şi a măsurilor de ocrotire şi păstrare a bunurilor declarate.3. toţi deţinătorii de bunuri clasate au obligaţia de a verifica starea de conservare a patrimoniului. 7. Fiecare deţinător de patrimoniu cultural naţional este obligat să asigure cadrul organizatoric şi condiţiile materiale necesare aplicării acestora. natura accidentelor. În acest sens. 7. Întocmeşte lista bunurilor clasate ce fac parte din patrimoniul cultural naţional care urmează să fie restaurate de către laboratoarele autorizate.5. Dispoziţii finale 7. Constatările controlului efectuat. 6.2..

Sancţionează prompt încălcările prezentelor norme. La proiectarea şi amenajarea depozitului de colecţii muzeale participă în mod direct toţi muzeografii din secţie. muzeografi.). 7. 7.1.3.3.3. 7. să se facă luându-se în considerare implicaţiile pe care această activitate le are asupra acestor bunuri. se transportă. Asigurarea condiţiilor microclimatice: potrivit prevederilor prezentelor norme.1.2.6.3.3. Ia măsuri pentru ca personalul de specialitate din muzeu . Ia măsuri de instruire imediată a personalului nou angajat (şef de secţie. Colaborează nemijlocit cu conservatorul la rezolvarea următoarelor probleme: 7.2.1. Directorul muzeului: 7. 7.1.3.3.9.7.muzee.2. 7.1. 7.3.1.2.3.3. Etalarea corectă a bunurilor expuse. depozite.2.2. Muzeograful.3.1. La instituţiile .1.5. restauratori .2. Controlează felul în care se rezolvă problemele pe care le ridică conservarea colecţiilor din sălile de expunere.3. altor factori: 7. 7.3.conservatori.2.1.1. 7. Răspunde de starea patrimoniului instituţiei pe care o conduce. Răspunde material şi moral de starea patrimoniului din secţia în care lucrează.care nu au muzeografi sau bibliotecari-conservatori. le va aduce la cunoştinţă forurilor competente din subordinea Ministerului Culturii sau a altor organisme.3. 7.1.să fie folosit numai în activitatea de ocrotire a patrimoniului cultural naţional. . biblioteci etc.3.2. 7.8. 7.3.3. astfel încât sarcinile în domeniul ocrotirii şi conservării patrimoniului să fie realizate în mod competent. 53 .2. Veghează ca valorificarea patrimoniului. în special în cadrul expoziţiilor.2.4. ia măsuri de reprofilare şi pregătire (specializare) a unora din cadrele existente. Asigură îndeplinirea integrală a prevederilor legislaţiei pentru ocrotirea patrimoniului cultural naţional şi a programelor de ocrotire şi conservare a acestuia. Organizarea depozitului potrivit criteriilor conservării ştiinţifice.1.1. prin stagii de pregătire in domeniul ocrotirii patrimoniului cultural naţional. conservatori etc. Asigură prelucrarea periodică a legislaţiei privind ocrotirea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional. se cercetează şi se valorifică bunurile de patrimoniu. şeful de secţie 7. 7. în conformitate cu spiritul şi litera prezentelor norme de conservare.2.7. Imediat ce intervin modificări majore în starea de conservare a obiectelor.3.3. felul în care se mânuiesc. În cadrul activităţilor de aplicare a prezentelor norme se fac următoarele precizări în legătură cu sarcinile care revin personalului de conducere din muzee.

3. se valorifică ştiinţific şi se pun în circuit public potrivit dispoziţiilor legale privind fondul arhivistic naţional şi normelor ştiinţifice elaborate în acest sens de către Direcţia Generală a Arhivelor Statului.2.2. conservare şi restaurare a patrimoniului cultural naţional din muzee şi de la ceilalţi deţinători de patrimoniu de pe teritoriu.3. Mânuirea şi transportarea corectă a bunurilor.3. Bunurile care fac parte din fondul arhivistic naţional se păstrează. Asigură cadrul organizatoric şi condiţiile materiale de care depinde aplicarea măsurilor din programele de ocrotire şi conservare ale patrimoniului cultural naţional.2. 7.1. conservare şi restaurare a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional de către personalul din unităţile subordonate. 7. 7. 7.3.3.3.2. Încălcarea prevederilor prezentelor norme de către deţinătorii bunurilor din patrimoniul cultural naţional. bibliotecile etc. elaborarea programelor de rezolvare a activităţilor de ocrotire.3.3. 7. Controlează şi analizează periodic modul de rezolvare a problemelor şi stadiul îndeplinirii atribuţiilor în domeniul ocrotirii patrimoniului.3.3.7. 7. civile sau penale.5.2.6. se conservă. Sprijină muzeele. Inspectoratul judeţean/municipal pentru cultură.4. 7. Asigurarea securităţii bunurilor expuse sau depozitate. sancţiuni administrative. 7. forurile tutelare ale unităţilor departamentale: 7.2.3. ştiinţifice din colecţiile muzeelor.3. vine în contact cu aceste bunuri.5.4. precum şi prevederile normelor de conservare.3. tehnice. 54 .2. de personalul care. Sancţionează încălcarea prevederilor legislaţiei şi a normelor de ocrotire. atrage după sine. Respectarea normelor de conservare de către personalul de supraveghere şi curăţenie. Prezentele norme sunt valabile şi pentru celelalte bunuri cultural-artistice.4.3. prin atribuţii sau sarcini de serviciu. în conformitate cu normele de ocrotire şi conservare a patrimoniului. după caz.6. 7.

. Cercetarea interdisciplinară în muzee Muzeele secolului nostru fac cercetări proprii. fals atribuite etc. având o provenienţă comună etc. ca şi în alte domenii ale ştiinţelor actuale. arheologic etc. ca şi activitatea de conservare. din activitatea depusă de cercetătorii din muzee de strictă specialitate. rolul muzeelor în lumea contemporană devine tot mai important sub raportul cercetării. În zilele noastre. din preocuparea mereu sporită în lumea întreagă în raport cu respectul acordat moştenirii culturale şi cu. iar funcţiile educativă şi culturală prin expoziţii..CAPITOLUL IV Muzeele şi cercetarea Plecând de la definiţia pe care o dă muzeului Organizaţia internaţională a muzeelor (ICOM). ci mai ales pentru elucidarea unor probleme de ordin larg ştiinţific. pe de altă parte. 55 . tehnic etc. Din această pricină.. Muzeele etnografice sunt chemate să cunoască şi să înregistreze. rămase neînţelese. care vor lărgi ulterior sfera de cunoştinţe a maselor. cultural artistic. activitatea ştiinţifică din muzee tinde să se îndrepte către cercetarea aplicativă tendinţă care s-a născut. în toate detaliile a unei anumite categorii de obiecte dintr-o epocă determinată. ca: a) descoperirea unor documente cu caracter istoric. una dintre sarcinile de bază ale acestei instituţii în întreaga lume este cercetarea ştiinţifică. deci colaborarea dintre diferitele ramuri ale ştiinţelor pozitive sau sociale pentru lămurirea aprofundată a unei opere de artă. sub diferite forme. înţelegând prin aceasta contribuţia muzeelor la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţelor sociale. nu numai cu scopul îmbogăţirii materialului de expunere. îndrumări etc. c) revizuirea unor teorii sau lărgirea unor concluzii pe baza studierii. sau chiar la dezvăluirea unor domenii noi. În activitatea muzeelor. tehnicii şi ştiinţelor naturii.. obiect etnografic. Tot atât de importantă şi de stringentă actualitate este activitatea de cercetare în muzeele etnografice. educaţia maselor. sunt condiţionate şi subordonate direct cercetării. greşit datate. cultura populară etc. b) interpretarea corectă a unor materiale cunoscute încă din trecut. pe de o parte. cum sunt acelea privind originea omului. Pe această cale se pot salva ultimele vestigii ale culturii populare. joacă un rol tot mai important tendinţa studiilor interdisciplinare. care contribuie la elucidarea unor aspecte noi ale culturii. în curs de dispariţie sau de transformare totală. evoluţia societăţii.

ţesătură. Macrofotografia face. la razele infraroşii. încadrarea cronologică. dar mai ales materialul. fie că este în culoare. . Fotografierea prin diferite procedee – macrofotografia şi microfotografia. sunt înregistrate prin fotografie. cercetarea obiectelor de muzeu are două aspecte. trebuie să aibă valoarea unui document. Rolul cercetării materialelor şi al tehnicii pentru conservare şi restaurare Sub raportul metodei. invizibile ochiului. repictările mai vechi. rolul social şi economic. sistemul de prindere şi direcţia punctelor într-o broderie. broderie etc. întocmai ca şi la razele X şi razele γ – duce la descoperirea invizibilului. tuşa artistului şi particularităţile tehnice ale fiecărui artist în parte. Datorită lor se pot descifra inscripţii ascunse şi cele adăugate ulterior. Tot prin acest gen de raze se poate face determinarea pigmenţilor fără a recurge la o 56 . din care să se poată uşor desprinde nu numai forma şi ornamentaţia. este legat de ştiinţele pozitive. obiect arheologic.oferind posibilitatea de a înţelege foarte bine tehnica. ilustraţia are rolul unei colecţii de documente care se pot studia. mai clară textura unei ţesături. În conceptul actual al cercetării operelor de artă şi publicării lor. particularităţile şi rafinamentul meşteşugului de execuţie. a tuturor acelor detalii de ordin tehnic şi structural care au importanţă nu numai pentru cunoaşterea tehnologiei şi metodelor de conservare. destinate unor mutaţii radicale produse în societatea contemporană. conţinutul spiritual. ultraviolete. Fotografierea picturilor la lumina tangenţială pune în valoare tuşa artistului.pictură. Fotografia de ansamblu şi detaliu a unei opere de artă. Macrofotografia este utilizată în cercetarea picturii pentru a recunoaşte maniera de lucru. procedeele de cizelare. de aceea foloseşte metodele cercetării istorice. trebuie de asemenea să întrunească aceste condiţii esenţiale fără de care nu-şi atinge scopul urmărit. servind într-o mare măsură la determinarea însuşirilor proprii unui artist şi la deosebirea adaosurilor faţă de original. radiografia şi gamagrafia. a metalelor preţioase. Primul. Dintre metodele de cercetare abordate în domeniul fizicii. fotografierea la lumină tangenţială. privind mai ales tehnica şi materialul. multiplele aspecte ale culturii şi artei ţărăneşti. gravare etc. Razele infraroşii Razele infraroşii. Macrofotografia înseamnă fotografierea unui detaliu dintr-o lucrare de artă . etnografic etc. stilul etc. cele mai simple şi răspândite sunt fotografia. fie ca este în alb-negru.metodic. dar şi pentru înţelegerea şi aprecierea calităţilor operei de artă. uniformizate şi acoperite de verniu. de asemenea. Reproducerea operelor de artă în studii şi cataloage.. Al doilea se referă la funcţia.

la determinarea falsurilor. independent de metodele cu care sunt realizate. Gamagrafia este aplicarea radiaţiilor γ asupra obiectelor metalice. 1a aprofundarea unor detalii de ordin tehnic şi la cunoaşterea în toate detaliile a stării de conservare. a adaosurilor. Tot pe baza radiografiei se poate ajunge uneori la înţelegerea procesului de elaborare a tabloului. Microchimia îşi găseşte o largă aplicare în toate domeniile cercetării muzeale.analiză chimică propriu-zisă. dau la iveală compoziţia unui obiect. sub raport calitativ şi cantitativ. începând cu suportul. începând de la analiza pietrei şi straturilor de mortar dintr-o construcţie până la determinarea coloranţilor folosiţi pentru vopsirea pielii. şi a dus la dezvăluirea invizibilului. Microscopul ajută la determinarea structurii interne a obiectului. Contribuţia chimiei Analizele chimice. care pot fi mai greu de determinat cu ochiul liber. produse in stratul de verniu sau în pelicula de culoare. Aplicarea acestor raze duce la cunoaşterea stării de conservare a operei. la München. Razele ultraviolete Studierea suprafeţei tabloului cu raze ultraviolete – lumina lui Wood sau lumina neagră – pune în evidenţă alteraţiile chimice superficiale. repictărilor. Cercetarea microscopică Cercetarea microscopică a operelor de artă şi obiectelor arheologice se face pe suprafaţa obiectului sau pe o infimă porţiune din masa lui. la descoperirea unei picturi sub altă pictură. Radiografia Aplicarea razelor Roentgen la cercetarea tablourilor s-a făcut pentru prima data în 1882. ducând la aceleaşi rezultate ca şi radiografia cu razele X. adică. textilelor etc. Spectrografia şi gamagrafia Spectrografia este determinarea pigmenţilor şi a aliajelor metalice prin analize făcute cu aparatul spectrograf. bineînţeles atunci când se poate detaşa acest fragment. iscăliturilor imitate etc. stabilind pe baza datelor de referinţă reacţiile principalilor pigmenţi sub acţiunea radiaţiei infraroşii. scoţând în evidentă procesul de degradare şi intervenţiile ulterioare. urmărind desfăşurarea în sens invers a filmului creaţiei artistice. făcute cu abilitate. 57 .

categoria obiectului. 7. arte plastice etc. precizarea atelierului de provenienţă. 58 .). 2. 5. etnografie şi artă populară. numărul de inventar (inventar general şi inventar special. donaţie. materialul din care este făcut obiectul. pentru a-şi atinge scopul. când există elemente de stabilire exactă a anului. obiect de cult.). Aceste rubrici trebuie să cuprindă următoarele: 1. tehnica sau procedeul de lucru în diferite etape. după tehnică. În cazul în care este vorba de o lucrare îndoielnică sau de o copie. zona etnografică dintr-o tară. datarea (epoca sau data precisă. O altă categorie importantă de date pe care trebuie să le cuprindă o fişă sunt acelea care servesc la urmărirea mişcării patrimoniului şi a identificării obiectului. textile etc. istoric şi ştiinţific.). cedare. localitatea. piesă de mobilier. numele artistului sau al meşterului. de ordin tehnic.).Mijloacele de evidenţă a bunurilor culturale Dosarul de evidenţă (fişa ştiinţifică) Dosarul de evidenţă sau fişa ştiinţifică a unui bun cultural . ea trebuie să cuprindă următoarele rubrici importante. artistic. localizarea sau aria geografică a obiectului (ţara de origine.monument de arhitectură. istoric). numerele de inventar mai vechi pe care obiectul le-a purtat în alte colecţii etc. caracterul colecţiei în care se încadrează obiectul (arheologie. 4. servind într-o foarte largă măsură la formarea cercetătorului de muzeu. după numărul de inventar. 3. împrumut etc. 8. operă de sculptură. fragment arhitectonic.sintetizează rezultatele unor cercetări multiple. care pot constitui criterii de clasificare: 1. forma juridică de intrare în patrimoniul muzeului (provenienţa obiectului dintr-un fond vechi al muzeului. încadrarea într-o anumită epocă. obiect arheologic sau operă de artă . 6. De asemenea. observaţii privind autenticitatea obiectului. achiziţie. se vor indica părţile originale în raport cu acelea adăugate ulterior şi momentul când s-au făcut adaosurile. Munca de fişare a colecţiilor este activitatea de bază. se va stabili şi preciza în fişa acest lucru. pe baza unor argumente de ordin tehnic. 2. Independent de ordinea în care se aştern într-o fişă capitolele enumerate mai jos. arhitectură. pictură. material şi funcţie (unealtă. monumentul).

Cauzele degradărilor. utile mai ales în urmărirea mişcării patrimoniului şi cunoaşterea rapidă a situaţiei obiectelor din muzeu sau depozit. 4. Fişa de sănătate cuprinde următoarele capitole: 1. d) Vecinătatea unei păduri. vii etc. Ea cuprinde următoarele date: 59 . 2.. se folosesc diferite fişe. c) Învecinarea cu o arteră intens circulată. structura. localizarea obiectului în muzeu sau în afară de muzeu (sala în care este expus. sala de expoziţie independentă de muzeu în acelaşi oraş.). în activitatea muzeală joacă un rol important fişa de sănătate. identificarea tuturor materialelor din care este realizat obiectul. Natura.3. restaurant etc. atunci când sunt cunoscute sau au putut fi stabilite din cercetarea obiectului. vulcanic. livezi. Fişa de evidenţă (1) În afară de aceste două instrumente principale pentru cercetarea şi evidenţa monumentelor şi obiectelor muzeale. mlăştinos etc. La fişa de sănătate a unui monument istoric sau a unei opere de artă expusă în aer liber este absolut necesară o rubrică referitoare la situarea obiectului cercetat. în care accentul cade pe datele referitoare la starea de conservare a obiectului. Descrierea amănunţită a tuturor degradărilor şi precizarea locului unde sunt situate. şi anume: a) Natura terenului pe care este clădit monumentul (argilos. Descrierea procedeelor tehnice. grădini. Din această categorie fac parte fişa de evidenţă şi fişa de artist. 4. constituindu-se surse de poluare a aerului care pot aduce în timp grave degradări sau slăbirea rezistenţei construcţiei. Prima este necesară în clasarea şi organizarea topografică a obiectelor dintr-o colecţie.) b) Învecinarea cu o fabrică. 3. carieră de piatră. Fişa de sănătate În afară de fişa ştiinţifică analizată pe larg mai sus. mină. starea de conservare la o anumită dată. într-un alt oraş sau în altă ţară etc. depozitul. pentru ocrotirea căreia se folosesc diferite substanţe chimice. gară.

depozit etc. Numărul de inventar. Locul unde se păstrează lucrarea (în expunere. grafică etc. Fişele de evidenţă reprezintă un mijloc rapid de lucru. apoi în detaliu etapele principale ale creaţiei sale. precum şi bibliografia articolelor şi monografiilor în legătură. împrumutate de la un alt muzeu sau de la o altă instituţie). iar întocmirea lor se realizează pe măsură ce s-au cercetat obiectele dintr-un patrimoniu şi s-au organizat depozitele şi sălile de expunere. Fişa tematică Fişa iconografică sau tematică se referă în primul rând la conţinutul unei opere de artă sau al oricărui document cu caracter ilustrativ.Criteriul de clasificare a obiectului. sculptură. Denumirea obiectului. Fişa-inventar În unele muzee. bibliografia publicaţiilor realizate în unele cazuri chiar de artist. a căror consultare cere mai mult timp şi a căror folosire duce la uzura lor în timp. enumerarea lucrările lui din colecţie. registrele-inventar de tip vechi au fost înlocuite cu fişe-inventar reprezentând. indiferent că are interes pur istoric sau prezintă şi valoare artistică. completată cu acelea aflate în alte muzeu sau colecţii particulare. participarea la expoziţii în ţară şi străinătate. Locul şi data aducerii obiectului în muzeu (această rubrică este importantă mai ales pentru acele obiecte care sunt în custodia muzeului. Materialul şi tehnica.). Autorul. deoarece primul lor scop este acela de a oglindi exact dispoziţia şi distribuirea patrimoniului în ansamblul muzeului sau dincolo de incinta lui. Aceste fişe au caracterul strict al unui mijloc de semnalare şi evidentă. • • • • • • • • • 60 . Epoca sau data. Dimensiunile. Fişa de artist O altă fişă al cărui rol este important. Fişa înregistrează în primul rând date succinte referitoare la viaţa şi pregătirea artistului. un mijloc mult mai uşor de manipulat şi de organizat decât inventarul legat într-o serie de volume de mari dimensiuni.) conţinând opere semnate este fişa de artist. Ea sintetizată datele care privesc viaţa şi activitatea creatorilor de artă din trecut şi de azi. de fapt. nu de cercetare. mai ales pentru colecţiile de artă (pictură.

prin operaţia de restaurare pot să dispară. de ştiinţele naturii şi tehnică etc.Fişa de evidenţă (2) ICOM a elaborat fişa de evidenţă necesară în mod deosebit muzeelor cu caracter mixt. numărul de inventar. funcţiunea. dar trebuie să rămână înregistrate. Acest nou tip de fişă polivalentă însumează într-un tot unitar sinteza datelor din diferitele fişe prezentate mai sus. legate de localizarea obiectului. când au lucrat mai mulţi. starea de conservare. aşa cum sunt cele mai multe dintre muzeele judeţene şi orăşeneşti din ţara noastră. numărul clişeului fotografic etc. c) Detalii deosebite. 61 . Dosarul de restaurare este însoţit de un mare număr de fotografii prezentând în detaliu următoarele aspecte ale unui monument sau obiect muzeal: a) Starea înainte de restaurare (ansamblu şi detalii). Toate rubricile privitoare la materiale şi tehnică. extrem de importantă pentru cercetările etnografice şi arheologice. care. etnografice şi artistice. În cele mai multe cazuri. Semnătura restauratorului sau a restauratorilor. împreună cu data nu pot lipsi din fişă. conţinând colecţii arheologice şi istorice. e) Starea obiectului după restaurare (ansamblu şi detalii). denumirea. Bibliografia. Fişa de restaurare Fişa sau dosarul de restaurare cuprinde câteva rubrici comune cu ale celorlalte fişe. destinaţia. cuprinzând numai acele studii referitoare la starea anterioară a piesei la diferitele intervenţii suferite în timp. O astfel de fişa trebuie să oglindească în primul rând structura materialului. numele artistului. diferite buletine de analiză. Fişa-etichetă Un alt tip de evidentă elaborat de ICOM este fişa-etichetă. funcţia. din care să rezulte clar natura degradărilor. precum şi acelea înregistrând foarte amănunţit fazele şi procedeele restaurării deţin în acest caz locul principal. istoricul obiectului. încheie fişa. folosită pentru identificarea obiectelor colectate pe teren. data şi epoca. observaţiile privitoare la starea obiectului în momentul când a intrat în atelier şi toate constatările legate de existenta unor intervenţii anterioare. b) Diferite aspecte din cursul restaurării (ansamblu şi detalii). d) Detalii care pot avea o adâncă semnificaţie pentru tehnica. în multe situaţii. fotografii şi radiografii susţin prezentarea făcută în fişă.

– (1) Statul garantează proprietatea şi asigură. literară. precum şi a dreptului de administrarea asupra unui bun din patrimoniul cultural naţional este supusă reglementărilor prezentei legi. 2. istorică. etnografică. cum sunt: a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice. cartografică şi epigrafică. în vederea accesului democratic la cultură şi transmiterii acestor valori generaţiilor viitoare. numismatică. bijuterii. prin reglementarea activităţilor specifice de protejare: evidenţă. restaurării. potrivit legii. cercetare. ştiinţifică şi tehnică. Bunuri arheologice şi istoric-documentare de valoare deosebită sau excepţională. protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional. denumit în continuare patrimoniul cultural naţional. conservării. documentară. evidenţei. inscripţii.CAPITOLUL V Legislaţie muzeală PATRIMONIUL CULTURAL MOBIL LEGE privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil (nr. depozitare. clasare. – (1) Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil. – Patrimoniul cultural naţional cuprinde: 1. arme. indiferent de proprietarul acestora. depozitării. sigilii. ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti la civilizaţia universală. Art. (2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale. clasării. bibliofilă. 1. reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta. conservare. piese de vestimentaţie şi harnaşament. unelte. expertizării. (2) Patrimoniul cultural naţional este alcătuit din bunuri cu valoare deosebită sau excepţională. protecţiei şi punerii în valoare. 62 . filatelică. ceramică. heraldică. expertizare. asigură baza materială şi resursele financiare necesare în vederea descoperirii. restaurare şi punere în valoare. artistică. De asemenea. cercetării. cinematografică. 3. arheologică.182/2000) Dispoziţii generale Art. însemne funerare. Art. monede.

de valoare deosebită sau excepţională. piatră. socială. i) fotografii. c) alte bunuri din această categorie. desen. h) ansambluri de obiecte etnografice. decoraţii. c) ceramică. brevete. filme. medalii. c) obiecte de cult: icoane. mineralogie şi anatomie. drapele şi stindarde. ponduri. f) obiecte de cult. ştiinţifică. podoabe. f) matriţele de compact-discuri şi CD-ROM. ceramică. indiferent de marcă. cum sunt: a) creaţii tehnice unicat. sigilii. Bunuri de importanţă tehnică. metal. g) podoabe. sculptură. Bunuri cu semnificaţie artistică. e) documente şi tipărituri de interes special: documente de arhivă. economică. orfevrărie. g) obiecte şi documente cu valoare numismatică. f) alte bunuri din această categorie. obiecte de uz casnic şi gospodăresc. filatelică. heraldică: monede. 4. l) obiecte cu valoare tehnică. textile şi alte materiale. fotografie şi altele. g) alte bunuri din această categorie. mobilier şi altele. i) alte bunuri din această categorie. 5. b) rarităţi. j) instrumente muzicale. clişee fotografice. h) piese epigrafice. d) creaţii tehnice cu valoare memorială. cărţi rare şi cărţi vechi. gravură. 2. dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curentă. artistică. cum sunt: a) opere de artă plastică: pictură. d) proiecte şi prototipuri de design. cum sunt: a) unelte. insigne. b) piese de mobilier. pielărie. c) prototipurile aparatelor. documentare şi de animaţie. militară. f) obiecte cu valoare memorialistică. sportivă sau din alte domenii. lemn. sticlă. de valoare deosebită sau excepţională. botanică. de valoare deosebită sau excepţională. incunabule. cărţi cu valoare bibliofilă. piese de port. d) manuscrise. b) opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă. înregistrări audio şi video. de valoare deosebită sau excepţională. religioasă. 3. broderii. lemn. e) alte obiecte din metal. d) textile.b) elementele provenite din dezmembrarea monumentelor istorice. Bunuri de importanţă ştiinţifică. e) materialele primare ale filmelor artistice. hărţi şi alte materiale cartografice. k) uniforme militare şi accesorii ale acestora. e) realizări ale tehnicii populare. c) mărturii materiale şi documentare privind istoria politică. os. mărci poştale. 63 . Bunuri cu semnificaţie etnografică. m) alte bunuri din această categorie. b) trofee de vânat. cum sunt: a) specimene rare şi colecţii de zoologie.

– Autorităţile publice. pentru redobândirea unor bunuri culturale care au fost exportate ilegal. literară. titularii altor drepturi reale. (2) Asupra bunurilor prevăzute la alin. constituit în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Naţionale nr. documentară. – Activitatea de cercetare desfăşurată de cercetătorii ştiinţifici în instituţii publice deţinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional are ca obiecte cercetarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional.Art. precum şi titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional au obligaţia de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea. – În sensul prezentei legi. filatelică. pierderea. (1) Fondul Arhivistic Naţional al României aflat în administrarea Arhivelor Naţionale. Art. (3) Ministerul Culturii reprezintă statul român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional. – Autorităţile competente au obligaţia să facă toate demersurile. după caz. din: a) Fondul patrimoniului cultural naţional. (2) Face excepţie de la prevederile alin. Art. Art. 16/1996. proprietarii. artistică. Art. alcătuit din bunuri culturale de valoare deosebită. distrugerea. 8. 7. numismatică. alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională. – Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale se face: 64 . în principal a celui deţinut de instituţia respectivă. – (1) Bunurile culturale mobile pot fi proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat. sustragerea sau exportul ilegal al acestora. 4. au fost sustrase din muzee sau colecţii ori sunt deţinute fără temei legal în străinătate. etnografică. un drept de administrare sau alte drepturi reale. în funcţie de importanţa sau de semnificaţia lor istorică. fond şi tezaur. denumit în continuare fond. (1) se pot constitui. Art. potrivit formei de proprietate. 4. unicitatea sau raritatea lor. denumit în continuare tezaur. Art. 10. 9. cartografică şi epigrafică. ştiinţifică şi tehnică. potrivit art. în condiţiile legii. b) Tezaurul patrimoniului cultural naţional. arheologică. bibliofilă. 6. potrivit convenţiilor internaţionale la care România este parte. heraldică. cinematografică. – Bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional fac parte. prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil. de vechimea. 11. 5. – (1) Ministerul Culturii şi Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor coordonează activităţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional. Art. precum şi în cea a direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale.

(2) Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare. (4) Hotărârea de clasare va fi semnată de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii. în interiorul termenului prevăzut la alin. 2. f) pentru bunurile culturale mobile confiscate. d) pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv. concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.Din oficiu. prin fişa standard. după caz. conţinând şi arhiva imagistică. – (1) Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. Art. în următoarele situaţii: a) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice. e) pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări sistematice. 13. (3) Organismul ştiinţific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. La solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat. prin banca de date. proprietare ale bunului respectiv. conform normelor emise de Ministerul Culturii. b) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile. 1. – (1) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale imobile aparţinând patrimoniului cultural naţional au obligaţia de a constitui evidenţa acestor bunuri atât analitic. 12. (2) (5) La hotărârea de clasare se anexează în extras concluziile raportului de expertiză prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv. g) pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal. (7) Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului. (6) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare. care urmează să fie restituite. fişa standard a obiectului şi fotografia albnegru sau color. cât şi sinoptic. c) pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzări publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat. h) pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice. 65 . Art.

– (1) Proprietarii. după caz: preluarea 66 . (2) Bunurile culturale mobile pot fi preluate pentru analize de laborator numai în cazuri deosebite şi pentru perioade determinate. de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerul Culturii. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia. Art. organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti. Centralizarea.Inventarul Tezaurului patrimoniului cultural naţional. (5) Se pot furniza informaţii cuprinse în aceste inventare organelor de poliţie. Art. . – (1) Ministerul Culturii va comunica în scris proprietarului. un certificat de clasare şi fişa standard a obiectului. 14. în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi cercetare. (2) Ministerul Culturii va elibera. doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor altor drepturi reale. (2) Inventarele fondului şi tezaurului sunt întocmite. (3) Certificatul de clasare şi fişa standard a obiectului însoţesc bunul clasat şi nu constituie prin ele însele un titlu de proprietate. titularului dreptului de administrare ordinul de clasare în termen de 10 zile de la aprobare. instituţiilor specializate. Art. (3) Datele privind patrimoniul cultural naţional. la cerere. prevăzute în normele de clasare a bunurilor culturale mobile. evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii inventarelor se efectuează de Institutul de Memorie Culturală. cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale imobile şi imaginea acestora. pentru fiecare bun clasat. după caz. – (1) Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în cele două inventare: . titularii altor drepturi reale sau al dreptului de administrare şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor respective de către experţi acreditaţi. de Ministerul Culturii. pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate. nu au destinaţie publică fără acordul proprietarilor bunurilor. numai pentru soluţionarea unor cauze în directă legătură cu respectivele bunuri culturale mobile clasate şi numai cu respectarea prevederilor legale în materie. 15. Valorificarea datelor dobândite astfel poate fi făcută numai cu consimţământul deţinătorului. titularului altor drepturi reale sau. cercetătorilor şi altor specialişti acreditaţi. 16.Inventarul Fondului patrimoniului cultural naţional.(2) Autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează instituţiile deţinătoare de bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare în vederea constituirii evidenţei informatizate. (4) Date privind patrimoniul cultural naţional pot fi furnizate.

pentru bunurile clasate în tezaur. în condiţiile Legii contenciosului administrativ. după minimum 3 ani. instanţelor judecătoreşti competente. 20. 21. Art. declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii. (2) Ministerul Culturii este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia. Art. – În timpul desfăşurării procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil acesta se află sub regimul de protecţie prevăzut. Art. de depozitare a bunurilor. (2) În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat. 22. (2) Declasarea urmează procedura stabilită la clasare. Art. acest termen poate fi redus de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (4) Ordinul de declasare se comunică în scris proprietarului. la cerere. – (1) Proprietarii. titularului altor drepturi reale. în forma prevăzută de normele emise de Ministerul Culturii. – (1) Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu. 18. menţionate la alin. Art. – (1) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun mobil este imprescriptibil. în următoarele cazuri: a) invalidarea expertizei. procedându-se la radierea acestuia din inventar.acestora se face pe baza unui act de predare-primire încheiat cu persoanele fizice sau juridice. după caz. c) deteriorare gravă care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare. (3) În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii. conservare şi. 19. deteriorare sau distrugere a acestora. 17. b) distrugere. după caz. precum şi deţinătorii cu orice titlu al bunurilor culturale mobile clasate au următoarele obligaţii: a) să asigure cele mai bune condiţii de păstrare. în termen de 30 de zile de la comunicare. în situaţiile în care au apărut elemente noi justificative. Art. el se poate adresa. potrivit dispoziţiilor prezentei legi. (3) Ordinul de declasare este luat în evidenţa inventarului patrimoniului cultural naţional în care figurează bunul respectiv. – (1) Ordinul de clasare. procedura poate fi reluată. după caz. 67 . titularii altor drepturi reale sau al dreptului de administrare. (1). – Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevăzute pentru clasare. precum şi titularului dreptului de administrare. prevenind orice degradare.

mulajele. (3) Instituţiile publice specializate şi nespecializate. f) să permită accesul specialiştilor din cadrul direcţiilor judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în scopul constatării stării de conservare a acestor bunuri. – Persoanele fizice şi juridice care deţin cu orice titlu bunuri culturale clasate beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate. pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate este necesar acordul proprietarului. d) să înştiinţeze în maximum 5 zile direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în cazul constatării unui pericol iminent de distrugere sau de degradare gravă a acestor bunuri. tiraj postum. facsimil. au obligaţia să finanţeze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefracţie. e) să nu utilizeze şi să nu permită utilizarea acestor bunuri la organizarea de spectacole. 24. în condiţii convenite de comun acord. ele vor purta menţiunea copie. care pot permite. conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri. e) proprietarii. ca recuzită cinematografică sau teatrală. parade ale modei şi ca recuzită teatrală şi cinematografică. 23. (4) Fac excepţie de la prevederile alin. – (1) Copiile. antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile. b) să încredinţeze executarea lucrărilor de restaurare exclusiv specialiştilor restauratori acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (1) lit. iar în cazul celor din metal nici să nu le topească. precum şi în orice alte scopuri care le-ar periclita integritatea sau le-ar expune pierderii. care deţin cu orice titluri bunuri culturale mobile clasate. precum şi agenţii economici. în scopul păstrării. parade ale modei. cultele. numele autorului şi anul în care au fost realizate. în condiţii contractuale. deteriorării ori sustragerii. tirajele postume şi facsimile executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie să fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul. c) să asigure securitatea acestor bunuri. Art. au în această calitate şi următoarele obligaţii: a) să asigure restaurarea bunurilor. Art. în cazul deţinătorilor persoane fizice şi al persoanelor juridice de drept privat accesul specialiştilor direcţiilor judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional va fi posibil numai cu acordul scris al proprietarului privind condiţiile de acces. 25. utilizarea bunurilor culturale mobile clasate în fond la organizarea de spectacole. – (1) Pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate instituţiile publice au obligaţia să permită accesul specialiştilor acreditaţi şi al cercetărilor la bunurile culturale mobile deţinute în administrare. Art. persoane fizice şi juridice de drept privat. (2) proprietarii sau titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate.b) să nu deterioreze şi să nu distrugă aceste bunuri. 68 . (2) În cazul bunurilor culturale mobile aflate în proprietatea privată. precum şi specificarea colecţiei în care se află originalul.

(4) Persoanele care execută copii. în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (1) sunt obligatorii. (3) Pe baza acreditării obţinute Ministerul Culturii eliberează experţilor certificate de liberă practică. 69 . aceasta va suspenda pe termen de până la 2 ani acreditarea prevăzută la alin. mulaje. putând solicita acesteia o contraexpertiză. acreditaţi pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Ministerul Culturii va lua măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. aflate în proprietate publică. funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Culturii. imediat sau în timp. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus. potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. mulajele. 26. pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului. care vor cuprinde şi proceduri de contestare. (4) Laboratoarele şi atelierele. în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. – (1) Copiile. la cerere persoanelor în cauză. tirajele postume şi facsimile executate de pe bunuri culturale mobile clasate. tirajele postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate. tiraje postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsurile necesare pentru a nu fi afectate. aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. (5) În cazul comiterii de erori profesionale. după caz. constatate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.(2) Menţiunile prevăzute la alin. (2) sau avizul prevăzut la alin. potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. potrivit normelor privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare şi restaurare. care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile. (2) Copiile. Art. (2) Acreditarea experţilor care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile se face de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. integritatea şi calitatea originalelor. (4). pot fi executate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare. (3) Reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto. 27. – (1) Lucrările de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către experţi. Art. indiferent postume şi facsimilele şi ori de câte ori acestea sunt aduse la cunoştinţă publicului. mulajele.

30. după caz. după caz. 22 alin. care se află în proprietatea. pot efectua astfel de lucrări pentru alte instituţii publice muzeale.(6) Persoanele juridice de drept privat. Art. – (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător bunurilor cu valoare culturală realizate din metale preţioase ori conţinând pietre preţioase sau semipreţioase. costurile operaţiunilor de restaurare şi conservare vor fi restituite de proprietarul-vânzător instituţiei finanţatoare. cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. proprietare ale laboratoarelor sau atelierelor autorizate. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. indiferent de forma de proprietate. declanşarea procedurii de clasare. (2) Operaţiunile de restaurare şi conservare astfel dispuse vor fi efectuate pe cheltuiala proprietarului. – Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur se face numai cu avizul prealabil al Comisie Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi numai în laboratoarele sau atelierele autorizate. (2) persoanele juridice enumerate la alin. precum şi înfiinţarea de noi astfel de laboratoare se aprobă de Ministerul Culturii. administrarea ori sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României. de la bugetul de stat ori de la bugetele locale. pe baza unui raport de expertiză aprobat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. a) sunt deductibile la calcularea impozitului pe venit sau profit. În cazul vânzării ulterioare a acestor bunuri culturale mobile. (1) şi cu cele prevăzute la art. (4). parţial sau integral. potrivit dispoziţiilor prezentei legi. – (1) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur. din a cărei declaraţie pe propria răspundere rezultă că nu are posibilităţi financiare pentru acoperirea cheltuielilor de restaurare şi conservare. Art. care sunt în pericol iminent de distrugere sau degradare gravă. aceste operaţiuni vor fi finanţate. (1) sunt obligate să permită examinarea bunurilor de către experţii anume desemnaţi de Ministerul Culturii. care funcţionează în cadrul instituţiilor publice muzeale. (7) Funcţionarea în continuare a laboratoarelor de conservare şi restaurare existente în cadrul instituţiilor publice specializate. dacă este cazul. sunt obligate să afişeze la loc vizibil autorizaţia eliberată potrivit dispoziţiilor alin. (4) În cazul în care proprietarul bunului cultural mobil clasat în tezaur este o persoană fizică. (3) Sumele utilizate de proprietari pentru operaţiunile de restaurare şi conservare dispuse în conformitate cu prevederile alin. în aceste cazuri solicitanţii vor suporta cheltuielile legate de aceste lucrări. Art. 28. pentru persoane fizice sau juridice de drept public ori privat. 29. care vor propune. (8) Laboratoarele de conservare şi restaurare. (2) lit. vor fi supuse operaţiunilor de restaurare şi conservare prin ordin al ministrului culturii. de Monetăria Statului sau de celelalte bănci. 70 . nominalizate în aviz. în condiţii contractuale.

Art. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi cu aprobarea Ministerului Culturii. care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României.(1) Autorizarea se face de Ministerul Culturii. 35. vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare. – Este interzisă topirea sau modificarea. Art. (2) Persoanele fizice şi juridice de drept privat pot împrumuta instituţiilor publice sau persoanelor juridice de drept privat. în condiţii de securitate. desemnată de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. Art. – (1) Pentru organizarea unor expoziţii sau realizarea unor proiecte culturale instituţiile publice pot împrumuta. 71 . de conservare. în scris. (2) Societăţile comerciale prevăzute la alin. 32. (4) Organizatorul expoziţiei sau iniţiatorul/autorul proiectului cultural răspunde civil. a bunurilor culturale mobile clasate. sunt inalienabile. în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi. 31. unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţară. de Monetăria Statului sau de celelalte bănci. 34. (3) Bunuri culturale mobile clasate. de integritate bunurilor expuse. în condiţiile dreptului comun. Art. cu respectarea normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. după caz. (1) au obligaţia de a anunţa înscrierea pe lista de privatizare. bunuri culturale mobile clasate pe care le deţin în administrare. aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. în termen de 5 zile de la data înscrierii. insesizabile şi imprescriptibile. contravenţional sau penal. (3) În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. cu aprobarea şefilor de cult.Art. . aparţinând cultelor religioase. disciplinar. de asigurare şi de stabilire a cotelor valorice respective. 33. direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea. (2) direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional va verifica la societatea comercială în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi va declanşa procedura de clasare. (4) Bunurile culturale mobile astfel clasate vor fi date în administrarea unei instituţii publice specializate. bunuri culturale mobile clasate. – Bunurile culturale mobile clasate. material. pot fi împrumutate instituţiilor publice specializate. care se privatizează. sub orice formă. în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi. după caz. luând toate măsurile necesare pentru înlăturarea oricărui risc. aflate în proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. – (1) Bunurile culturale mobile proprietate publică.

în termen de 5 zile de la data ofertei. direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional despre existenţa unor bunuri susceptibile de a fi clasate. proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. şi cu respectarea dispoziţiilor art. (6) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia ca în termen de 5 zile să informeze în scris proprietarul bunului cu privire la posibilitatea de declanşare a procedurii de clasare. 37. – (1) Bunurile culturale imobile. aflate în proprietate privată. prin Ministerul Culturii. (4) Ministerul Culturii va prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemţiune. cu respectarea prevederilor prezentei legi. să comunice în scris direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în a cărei rază teritorială îşi au sediul punerea acestora în vânzare. (7) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi. înregistrarea privind punerea în vânzare a unui bun cultural mobil clasat în tezaur. 72 . Art. (2). calculat de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. Art. Informaţiile conţinute în registru au caracter confidenţial.(2) Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile clasate. (5) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi de a înştiinţa în scris. corect şi complet. (4) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi să deţină un registru în care să menţioneze. numele şi adresa ofertantului. sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin agenţi economici autorizaţi. care poate fi temporar sau definitiv. (5) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile. ca în termen de 5 zile de la date înregistrării în registrul propriu a bunurilor clasate în tezaur. descrierea şi preţul fiecărui bun. (3) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile. 35 alin. în termen de 3 zile de la primirea comunicării scrise a agentului economic autorizat. (1) atrage nulitatea absolută a vânzării. – (1) Scoaterea peste frontieră a bunurilor culturale mobile constituie operaţiune de export. 36. clasate în tezaur pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile de preemţiune de către statul român. (2) Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional sunt obligate să transmită Ministerului Culturii. iar valoarea de achiziţionare este cea negociată cu vânzătorul sau cu agentul economic autorizat ori cea rezultată din licitaţia publică. (7).

în condiţiile prezentei legi. Art. Art. efectuată de Ministerul Culturii. (2) Bunul cultural obţinut prin schimb urmează regimul juridic al bunului dat în schimb. în cazul unei operaţiuni de export definitiv al acestor bunuri. bunurile culturale mobile clasate în fond. – (1) Bunurile culturale mobile clasate. – (1) Prin derogare de la prevederile art. pentru investigaţii de laborator. aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. în cazul bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. 38 alin. proprietare ale bunului cultural mobil sau ale bunurilor clasate în tezaur. (5) Scoaterea din ţară. 37 alin. Art. pot fi exportate numai temporar. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. după modificarea prealabilă în evidenţa fondului. 40. schimbul. prin hotărâre a Guvernului sau prin hotărâre a consiliului local. aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. (2) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur. după caz. (4) Schimbul. 38. aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. – În cazul persoanelor fizice sau juridice de drept privat. se aprobă dezafectarea bunurilor culturale mobile clasate din proprietatea publică în proprietatea privată a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale. (3) Certificatul de export va fi emis de direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional. indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare. se exportă numai temporar şi numai pentru organizarea unor expoziţii în străinătate. a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obţinut certificatul de export temporar sau definitiv. va fi avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi aprobat de ministrul culturii. în care prevalează interesul istoric. ştiinţific sau cultural. (3) În vederea schimbului prevăzut la alin. iniţiată de Ministerul Culturii. 73 . (1). eliberat în condiţiile legii. (3) Exportul definitiv al bunurilor culturale mobile clasate în fond. restaurare sau expertizare. va putea fi aprobat prin ordin al ministrului culturii.(2) Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectuează numai pe baza certificatului de export. (4) Certificatul de export temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur. (2) şi (3). pe orice cale. aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. este avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi este aprobat prin hotărâre a Guvernului. constituie operaţiune de export ilegal. 39. indiferent de proprietar. (1). se face numai potrivit dispoziţiilor art. pot fi exportate definitiv în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanţă şi semnificaţie culturală numai în cazuri cu totul excepţionale.

(3) direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional vor anunţa imediat. se reduc la 30 de zile. epigrafice. paleontologice sau geolitice. sunt scutite de orice taxe. 12 alin. (4) din Constituţia României. 74 . precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa. precum şi cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură. descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic sau geologic. Art. Art. conform art. au obligaţia de a anunţa în scris direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în termen de 15 zile de la data transferării unui astfel de bun în proprietatea altei persoane. efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. în scris. (2) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este obligată să se pronunţe. – (1) Persoanele fizice sau juridice de drept privat. sunt scutite de orice taxe… Art. proprietate al bunurilor culturale mobile clasate. 135 alin. (3) În cazurile prevăzute la alin. titularii altor drepturi reale. numismatice. cumulate. (4) După înregistrarea comunicării prevăzute la alin. 42. proprietarii. 41. – (1) Succesorii rezervatari sunt scutiţi de taxele succesorale pentru bunurile culturale mobile clasate care fac parte din masa succesorală. titularii dreptului de administrare. care vor intra în proprietatea publică şi vor fi date. 44.Art. în legătură cu clasarea bunului cultural mobil. în termen de 30 de zile de la data declanşării procedurii de clasare. – Donaţiile având ca obiect bunuri culturale mobile făcute instituţiilor publice specializate ori cultelor religioase. 45. (1). precum şi de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun. potrivit legii. (2) În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate. – (1) Bunurile arheologice. precum şi în cazul distrugerii totale sau parţiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii. aceştia pot ceda. 14 alin. (2). intră în proprietate publică. în contul taxelor succesorale. în termen de 24 de ore de la constatare. (2) În cazul celorlalţi succesori. organele de poliţie din raza teritorială. – (1) În cazul cererii de export temporar sau definitiv al unui bun cultural mobil neclasat termenele prevăzute la art. organul de poliţie din raza teritorială. potrivit dispoziţiilor legale. efectuate în favoarea statului. astfel de bunuri. unităţilor administrativ-teritoriale sau cultelor religioase. 43. în scris. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. în administrarea instituţiilor publice specializate. titularii dreptului de administrare. (3) Donaţiile sau legatele privind bunuri culturale mobile clasate. precum şi deţinătorii cu orice titlu al acestor bunuri au obligaţia de a anunţa în scris direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în termen de 3 zile de la constatare. potrivit legii. titularii altor drepturi reale. (2) şi la art. Art.

efectuate de persoane juridice. 75 . 46. al şefului cultului. după caz. persoanelor juridice de drept privat sau cultelor religioase se fac numai cu acordul proprietarului şi. acestea vor putea fi autorizate de instanţa judecătorească competentă. (5) Despăgubirile vor fi suportate din sumele prevăzute în bugetele instituţiilor publice. după caz. 47. în condiţiile prezentei legi. – (1) Cercetările arheologice efectuate pe terenurile proprietate privată aparţinând persoanelor fizice. de către instanţele judecătoreşti competente. în subordinea cărora se află iniţiatorul cercetărilor arheologice. (1) sunt supuse procedurii de clasare. (3) Proprietarul terenului este îndreptăţit să solicite negocierea unui termen maxim pentru efectuarea lucrărilor şi să primească despăgubiri. Art. după caz. (2) În cazul în care proprietarul terenului nu îşi dă acordul pentru efectuarea cercetărilor arheologice. în cazul în care Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor constată că în instituţia respectivă nu sunt îndeplinite condiţiile corespunzătoare de conservare şi securitate. pentru daunele aduse solului.(2) Din monumentul descoperirii bunurile prevăzute la alin. precum şi pentru orice alte prejudicii produse ca urmare a cercetărilor efectuate. plantaţiilor sau construcţiilor. coordonate şi controlate de Comisia Naţională de Arheologie şi de Ministerul Culturii. şi intră în administrarea instituţiei care finanţează sau coordonează cercetările. (4) Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul său. – (1) Cercetările arheologice sistematice. la cererea autorităţii publice sau a instituţiei publice. Art. (2) Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a efectua în siturile arheologice detecţii şi cercetări sau orice fel de alte intervenţii care pot deteriora sau pot afecta aceste situri. Direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional va decide asupra instituţiei căreia i se vor transmite în administrare bunurile arheologice respective. care îndeplinesc condiţiile corespunzătoare. în subordinea căreia se află iniţiatorul cercetărilor arheologice. în caz de divergenţe. de la autorităţile publice sau de la instituţiile în subordinea cărora se află iniţiatorul cercetărilor arheologice. precum şi cele de prospectare preventivă sau de salvare. aceasta va propune direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în a cărei fază de activitate au fost descoperite bunurile arheologice în cauză alte instituţii publice specializate din aceeaşi rază. anterior începerii lucrărilor. sunt autorizate.

conservare. (2) Primarul este obligat să înştiinţeze despre bunurile descoperite. (4) Autorii descoperirilor întâmplătoare. depozitare. este obligatorie înaintea începerii oricăror lucrări care pot afecta situl. după caz. (6) Recompensele şi bonificaţia. din venituri gestionate de acestea în regim extrabugetar şi din alocaţii bugetare. protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile clasare.(6) Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcină arheologică a unui teren. 49. (1). (3) Primarul este obligat să predea bunurile astfel descoperite. stabilite potrivit alin. 48. Academia Română. evidenţă. identificate prin investigaţii anterioare. Art. expertizare. (5) Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileşte de experţii acreditaţi ai direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional sau. expertizare. care au predat. direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional. Finanţarea activităţilor de descoperire.(1) Persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute la art. cercetare. în termen de 10 zile. clasare. evidentă. conservare. de alţi experţi acreditaţi. iar în cazul descoperirii unor bunuri culturale de valoare excepţională se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului. este asigurată de beneficiarul lucrărilor. luând totodată măsuri de pază şi de conservare a acestora. după caz. alte instituţii publice. Ministerul Educaţiei Naţionale. au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului. în termen de 48 de ore de la descoperire. se poate face de Ministerul Culturii. 76 . restaurare. în termen de 48 de ore.(1) Finanţarea activităţilor de descoperire. indiferent de proprietar. restaurare. (4) şi (5). protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile. cercetare. (7) În cazul în care autorul descoperirii nu primeşte recompensa în termenul stabilit la alin. depozitare. în condiţiile prevăzute la alin. autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. . bunurile descoperite. (6). Art. indiferent de regimul proprietăţii acestuia. calculată în momentul acordării recompensei. primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea. . clasare. (7) Finanţarea cercetărilor arheologice pentru emiterea certificatului prevăzut la alin. cu privire la terenurile în care se găsesc bunuri arheologice. (1) sunt obligate să le predea. 45 alin. de titularii altor drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare. (6). în funcţie de subordonarea instituţiilor culturale în administrarea cărora vor fi transmise bunurile descoperite şi vor fi plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului. acesta se poate adresa instanţei judecătoreşti competente printr-o acţiune scutită de taxa judiciară de timbru. vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale. direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional.

50. din ţară ori din străinătate.Descoperirea. în funcţie de subordonarea acestora.(1) Veniturile gestionate în regim extrabugetar pot proveni din următoarele surse: a) donaţiile sau legatele dobândite de la persoane fizice sau persoane juridice. . anticariate. depozitarea. care au competenţe generale şi speciale în domeniu.(2) Alocaţiile bugetare destinate activităţilor prevăzute la alin. al Ministerului Educaţiei Naţionale.9 membri. Art. precum şi în bugetele altor instituţii publice. se poate face din sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Art. b) cota de 5% instituită de autorităţile administraţiei publice locale asupra preţului de vânzare al reproducerilor realizate de pe bunuri culturale mobile proprietate publică şi introduse în circuit comercial. efectuate prin licitaţii.(1) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al Ministerului Culturii şi este condusă de un preşedinte. în bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. expertizarea. pe o perioadă de 4 ani. b) şi c) se adaugă la preţurile de vânzare ale bunurilor respective. (1) vor fi nominalizate cu aceste destinaţiei în bugetul Ministerului Culturii. restaurarea. 52. numit prin ordin al ministrului culturii dintre specialiştii cu autoritate recunoscută în domeniu. precum şi prin persoane fizice sau juridice. b) instituţiile publice specializate . (3) Achiziţionarea de bunuri culturale mobile pentru instituţiile publice specializate. . propuşi de: a) preşedintele comisiei . c) cota de 5% instituită de autorităţile administraţiei publice locale asupra preţului obţinut din vânzările de bunuri culturale.3 membri. d) tarifele percepute de direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional pentru efectuarea oricăror expertize solicitate. conservarea. evidenţa. în condiţiile prezentei legi. (1) lit. protejarea. consignaţii şi case de amanet. cercetarea. 51. 77 . Academia Română şi reprezentanţii colecţionarilor de bunuri culturale mobile . . achiziţionarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil se realizează prin organisme şi instituţii specializate. Art. (2) Cotele prevăzute la alin. c) Secretariatul de Stat pentru Culte. (2) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este alcătuită din 21 de specialişti numiţi prin ordin al ministrului culturii. clasarea.8 membri.

c) avizează normele de clasare a bunurilor culturale mobile şi normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile: d) avizează normele privind executarea mulajelor. b) primeşte contestaţiile făcute de persoane fizice şi juridice cu privire la procedura de clasare a bunurilor culturale mobile şi face propuneri referitoare la soluţionarea acestora. Pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor poate stabili priorităţile de restaurare. Subcomisiile funcţionează conform regulamentului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. 53. (4) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor numeşte şi coordonează subcomisii pentru domeniile prevăzute la art. precum şi a tirajelor postume după plăcile originale de gravură.(3) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de funcţionare elaborat de membrii comisiei şi aprobat prin ordin al ministrului culturii. e) avizează normele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate. h) avizează exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate. Art. Indemnizaţia lunară a fiecărui membru al comisiei reprezintă 30% din salariul secretarului de stat. prevăzut la alin.Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor are următoarele atribuţii: a) evaluează rapoartele de expertiză şi hotărăşte asupra clasării bunurilor culturale mobile. în cazul bunurilor culturale mobile clasate. i) avizează normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile. k) avizează regulamentele de organizare şi funcţionare a muzeelor şi colecţiilor publice. normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. 78 . j) avizează funcţionarea agenţilor economici care comercializează sau organizează licitaţii cu bunuri culturale mobile. facsimilelor şi copiilor. f) avizează normele de acreditare a experţilor. 3. g) avizează funcţionarea laboratoarelor şi a atelierelor care urmează să efectueze operaţiuni de restaurare. . (5) Cheltuielile de finanţare a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor se efectuează din bugetul Ministerului Culturii. (3). Secretarul comisiei şi secretarii subcomisiilor sunt numiţi din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii. precum şi normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare.

e) înregistrează înştiinţările. servicii publice descentralizate ale Ministerului Culturii. precum şi la persoanele fizice. . acordând consultanţă de specialitate la solicitarea proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale. Art. cultele religioase.i) acreditează experţii. aflate pe raza lor teritorială. 54. n) orice alte atribuţii date în competenţa sa. f) controlează periodic starea de conservare şi de securitate a bunurilor culturale mobile clasate. . în condiţiile legii. alte persoane juridice decât instituţiile publice specializate. aflate la instituţiile nespecializate. 55. de alte persoane juridice. b) înregistrează cererile de clasare a bunurilor culturale mobile deţinute de instituţii nespecializate. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. precum şi de persoane fizice. h) verifică dacă agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile respectă obligaţiile ce le revin conform prezentei legi şi normelor emise în aplicarea acesteia. iniţiată de Ministerul Culturii.Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional au următoarele atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil: a) întocmesc baza de date privind evidenţa bunurilor culturale mobile clasate. prin hotărâre a Guvernului. de culte religioase. se reorganizează inspectoratele judeţene pentru cultură. Art.(1) La nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti funcţionează direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional. în cazul bunurilor culturale mobile clasate. 79 . c) efectuează expertiza necesară şi întocmesc documentaţia prevăzută de prezenta lege. m) acreditează specialiştii care pot avea acces. în vederea clasării bunurilor culturale mobile. în direcţii judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional. prin comasare cu oficiile judeţene pentru patrimoniul cultural naţional. conservatorii şi restauratorii. de schimbare a proprietarului sau deţinătorului. 9) fac propuneri de includere în priorităţile de restaurare a bunurilor mobile clasate în tezaur. potrivit legii. d) înaintează Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor propunerile de clasare. la informaţia conţinută în registrele agenţilor economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile.

după caz. 49 alin. precum şi pentru combaterea agenţilor biologici. (3) Laboratorul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurării Patrimoniului Cultural Naţional Mobil are următoarele atribuţii principale: a) investighează cu mijloace specifice de analiză materialele constituente ale bunurilor culturale mobile. exportul definitiv al bunurilor culturale mobile. certificatul de export întocmit potrivit normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile. conform prezentei legi. k) colaborează şi stabilesc. a) şi d). instituţie publică în subordinea Ministerului Culturii. pe baza expertizei. (2) Organizarea şi funcţionarea Laboratorului Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurării Patrimoniului Cultural Naţional Mobil se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. tehnologie de prelucrare şi provenienţă. în regim extrabugetar. conservării şi restaurării bunurilor culturale mobile. destinate finanţării activităţilor prevăzute la art. 58. instituţie publică ce administrează bazele de date privind bunurile culturale mobile. . eliberând. Art.(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se înfiinţează Laboratorul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurării Patrimoniului Naţional Cultural Mobil.Institutul de Memorie Culturală are următoarele atribuţii principale: 80 . b) experimentează materiale necesare pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale mobile. veniturile realizate potrivit prevederilor art. 57. Art. (2) Regulamentul de funcţionare a Institutului de Memorie Culturală se aprobă prin ordin al ministrului culturii.(1) În subordinea Ministerului Culturii funcţionează Institutul de Memorie Culturală. împreună cu structurile abilitate ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. (1) lit. . c) colaborează cu specialiştii de profil la expertizarea bunurilor culturale clasate sau în curs de clasare. după caz precum şi alocaţiile de la bugetul de stat. în caz de conflict armat sau de calamităţi naturale. 50 alin. iniţiată de Ministerul Culturii.i) aprobă. l) orice alte atribuţii date în competenţa lor prin prezenta lege. în funcţie de compoziţie. 56. Art. . măsurile de protecţie a bunurilor culturale mobile. d) pregăteşte şi perfecţionează specialişti în domeniile investigării. (1). j) gestionează. e) colaborează cu instituţii de profil din tară şi din străinătate.

distrugerii totale sau parţiale a unui bun cultural mobil clasat. (1). 43 alin. civilă. după caz. 60. prevăzute la art. instrumente şi sisteme informative pentru evidenţa bunurilor culturale mobile. în termenul şi condiţiile prevăzute la art. inclusiv prin publicare. (5). d) cercetează şi valorifică documentar. Art. informaţiile cuprinse în baza de date privind bunurile culturale mobile şi acordă asistenţă de specialitate.(1) Constituie contravenţii. 43 alin. b) nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a termenului stabilit la art. dacă nu sunt săvârşite astfel încât. transmise de instituţiile specializate şi de direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional. (2) privind comunicarea pierderii. 81 . b) administrează bazele de date privind evidenţa informatizată şi circulaţia bunurilor culturale mobile. cu acordul proprietarilor şi cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor . f) colaborează cu instituţii similare din ţară şi din străinătate. c) nerespectarea de către agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de a afişa la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile. e) elaborează norme. Art. (3).Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară. e) nerespectarea de către persoanele fizice a obligaţiei de predare a unui bun cultural mobil descoperit întâmplător. . d) nerespectarea de către agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de înştiinţare despre existenţa unor bunuri culturale mobile susceptibile să fie clasate. contravenţională sau penală. privind valorificarea documentar ştiinţifică a informaţiei deţinute. 35 alin. . potrivit legii penale. 59. (1).şi Colecţiilor. următoarele fapte: a) nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice de drept privat a termenului şi a condiţiilor prevăzute la art. materială. furtului. 35 alin.a) centralizează şi înregistrează în baza naţională de date fişele de evidenţă a bunurilor culturale mobile clasate. în termenul prevăzut la art. pe bază de contract. 48 alin. să constituie infracţiuni. c) stochează inventarele privind bunurile culturale mobile clasate şi documentele care au stat la baza operaţiunilor de clasare.

1) realizarea de către persoanele fizice sau juridice de reproduceri prin mijloace foto. j) nerespectarea de către agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a termenului şi condiţiilor prevăzute la art. mulajelor. r) împiedicarea efectuării cercetărilor pentru eliberarea terenului de sarcină arheologică potrivit art. (1) lit. (4). (7) privind punerea în vânzare a bunurilor culturale mobile clasate în tezaur. 35 alin. înaintea obţinerii certificatului privind eliberarea terenului de sarcină arheologică potrivit art. a) şi b) se sancţionează cu amendă de la 1. de titularii altor drepturi reale. 26 alin. fără respectarea dispoziţiilor art.f) neîndeplinirea de către proprietari.000. potrivit art. potrivit art. (1) lit. emisă potrivit art. p) efectuarea oricăror lucrări care pot afecta situl arheologic. h) înfiinţarea şi funcţionarea agenţilor economici specializaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile. c)-f). (2). de natură să afecteze integritatea sau calitatea bunurilor culturale mobile clasate. 34 alin. 26 alin. 35 alin. (1). fără autorizarea Ministerului Culturii. i) neîndeplinirea de către agenţii economici autorizaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligaţiei de a întocmi registrul prevăzut la art. de către persoanele fizice sau juridice. 22 alin. (4). c)-f) se sancţionează cu amendă de la 2. 25 alin.000. (1) lit. video sau numerice de pe bunuri culturale mobile clasate. m) utilizarea de către persoanele fizice sau juridice de tehnici neadecvate de reproducere.000.000 lei la 10.000 lei. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. de titularii drepturilor de administrare sau de deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor mobile clasate a obligaţiilor prevăzute la art. (3). (2) lit. b). (1). 22 alin. (3) Contravenţiile prevăzute la alin. (6). 47 alin.000. o) restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur. (6). 35 alin.000 lei. tirajelor postume şi facsimilelor de pe bunuri culturale mobile clasate. n) neîndeplinirea de către proprietarii şi titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate a obligaţiei prevăzute la art. fără acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus. g) neîndeplinirea de către societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat a obligaţiilor ce le revin potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. fără avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor ori în afara laboratoarelor sau atelierelor autorizate. potrivit art. 28. 82 . k) executarea copiilor.000 lei la 5. a).

83 . executate cu încălcarea dispoziţiilor art.Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate. se completează cu dispoziţiile Legii nr. tirajele postume.(4) Contravenţiile prevăzute la alin.000 lei.000.(1) Executarea de copii. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3. .(1) Degradarea. . . 62. mulajele. 25 ori ale art. 26 alin. potrivit art.000 lei la 20. după caz.000. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. . (5) Amenzile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice. . cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. . (1) sau (2). (1) lit. 60 se fac de specialiştii direcţiilor judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional. Art 66.000 lei. Art. mulajele. la cererea lor. (2) Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se soluţionează de către instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri. (2) Amenzile se fac venit la bugetul de stat. 26 alin. Art. se confiscă şi se transmit în administrarea unor instituţii publice specializate. executate în condiţiile prevăzute la alin. vor fi asistaţi de organele de poliţie. Art. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.000. se confiscă de către agentul constatator şi se transmit în administrarea unor instituţii publice specializate. tirajele postume sau facsimilele.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Art. fără acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului. facsimilele şi reproducerile prin mijloace foto. (2) Copiile. precum şi înlăturarea măsurilor luate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. 63.(1) Prevederile prezentei legi. care. aducerea în stare de neîntrebuinţare sau distrugerea unui bun cultural mobil clasat ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun. (6) Limitele amenzilor contravenţionale se actualizează prin hotărâre a Guvernului. numerice sau prin alte mijloace. tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate. g)-r) se sancţionează cu amendă de la 3.Copiile. (3). 2527. Art. . (1). 64. video. Art.(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poale face plângere în termen de 15 zile de la comunicare.000. mulaje.000 lei la 12. 65. referitoare la contravenţii. 67. cu excepţia art. 61.

Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural în alta.Executarea de către persoanele fizice.(1) Efectuarea fără certificat de export a oricăror acte sau fapte care.000 lei la 15. 27 alin. (4) şi (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. fără acreditare şi certificat de liberă practică. 70.000 lei la 15. . (2) şi (3). Art. 19 şi 20. Art.Degradarea.000. . fără respectarea procedurilor prevăzute la art. (2) Bunurile culturale mobile care au făcut obiectul exportului ilegal se confiscă şi vor fi transmise în administrare instituţiilor publice specializate. (2) Tentativa se pedepseşte. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care execută lucrări de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate 84 . 73. 71. 72. .000 lei. . aducerea în stare de neîntrebuinţare sau distrugerea din culpă a unui bun cultural mobil clasat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă de la 3. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 5. . 46 a unor detecţii sau săpături în siturile arheologice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.000 lei la 15.000. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. 15 alin. precum şi declasarea unui bun cultural mobil. constituie operaţiuni de export ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. (3) Dacă fapta prevăzută la alin. .(2) Tentativa se pedepseşte. Art.000. 75.000 lei. 74. aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. aflate în proprietate publică. a unor lucrări de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 5. .(1) Efectuarea de către persoanele fizice sau juridice neautorizate conform art. . Art. potrivit dispoziţiilor prezentei legi. prevăzute la art. Art.000. 27 alin. Art. 69. 68. iar bunurile se confiscă şi vor fi transmise în administrare instituţiilor publice specializate.000. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat.Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul cultural naţional mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevăzute la art.Efectuarea oricăror operaţiuni pentru export definitiv de bunuri culturale mobile clasate. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. Art. sau de bunuri culturale mobile clasate în tezaur.000 lei.Funcţionarea fără autorizaţia prevăzută la art. Art.000.

e) Normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare. a) . b) Registrul conservatorilor si restauratorilor. c) Normele de acreditare a experţilor. Art. . g) vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. 77. c) Registrul bunurilor culturale distruse. 76. . Partea I. 78.În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Culturii va institui următoarele registre: a) Registrul experţilor. Partea I. Art. (1) lit. 79. g) Normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile.000. furate. Art.000 lei.constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 5.(1) În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României. de Monetăria Statului sau de celelalte bănci constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (1) lit.000. a bunurilor culturale mobile clasate care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României.f) vor fi aprobate prin ordin al ministrului culturii şi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României. 85 . precum şi instituţiile publice nespecializate sunt obligate şi depună la direcţiile judeţene pentru culturi şi patrimoniul cultural naţional în a căror rază teritorială îşi au sediul inventarul de bunuri culturale mobile deţinute. (3) Normele prevăzute la alin. Art. dispărute sau exportate ilegal. .Topirea sau modificarea. în vederea efectuării operaţiunilor de clasare. d) Normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. Ministerul Culturii va emite. f) Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor: a) Normele de clasare a bunurilor culturale mobile. în care vor fi înscrişi specialiştii în domeniile menţionate la art. (2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi cultele religioase. . sub orice formă. 3. (2) Normele prevăzute la alin. b) Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.(1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi instituţiile publice specializate sunt obligate şi prezinte Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor propuneri în legătură cu clasarea în tezaur a bunurilor culturale mobile deţinute.000 lei la 15.

Instituţiile deţinătoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate să permită accesul la documentele privind provenienţa şi preluarea acestora. . se inventariază.În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi declaraţiile persoanelor fizice. structuri specializate în prevenirea şi combaterea traficului ilegal cu bunuri culturale mobile. 80.(1) Bunurile culturale mobile. cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Finanţelor. Art. publicată în Buletinul Oficial. se sigilează şi se predau Arhivelor Naţionale. 90/1990 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Muzeelor şi Colecţiilor. Partea I. completate ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. în cadrul Direcţiei Generale a Vămilor. Art. 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional al Republicii Socialiste România. 20 din 6 februarie 1990.(1) Operele de artă plastică şi fotografică. .În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare . descoperirea şi urmărirea faptelor ilegale la regimul bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil. înainte de preluarea bunurilor restituite. 84. operele de artă decorativă sau de cult. la cererea scrisă a acestora. Acţiunile în justiţie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru.a prezentei legi. (1) pot fi exportate definitiv sau temporar fără nici o restricţie.(3) Termenul de finalizare a procedurii de clasare este de 6 luni pentru bunurile culturale mobile prevăzute la alin. revendicate de proprietarii de drept. . care sunt supuse acestei proceduri în primele 9 luni de aplicare a prezentei legi. nr. cu avizul Ministerului Culturii. va crea. 83. (1) şi (2). Art. nr. pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. precum şi alte opere create de autori în viaţă nu pot face obiectul clasării. potrivit dreptului comun. precum şi fişierele alfabetice sau pe domenii. Art. Partea I. vor fi restituite acestora de către instituţiile care le-au preluat. preluate în orice mod de autorităţi ale statului. Art. . aflate în păstrarea direcţiilor judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional şi a Institutului de Memorie Culturală. publicat în Monitorul Oficial al României. . operele cu caracter etnografic. 86 . 137 din 2 noiembrie 1974. abrogată prin Decretul nr. 82. vor fi restituite direct de aceste instituţii deţinătoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus în custodie. în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei din Ministerul de Interne se organizează structuri specializate în prevenirea. (2) Bunurile culturale prevăzute la alin. (3) Proprietarii bunurilor culturale mobile clasate sunt obligaţi ca. ale meşteşugarilor populari. aflate în custodia unor instituţii publice. (2) Bunurile culturale mobile. . să garanteze în scris respectarea dispoziţiilor prezentei legi. 81.

şi dispoziţiile art. tulburări publice sau conflicte armate. nr. 27/1992 privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional. art. art. 65 din 14 martie 1994. 4. 215 din 28 august 1992. 30 alin. b) şi d). 247 din 31 august 1994. 86. Partea I. Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale vor asigura. 9 lit. (2) La aceeaşi dată se abrogă dispoziţiile art. 6. art. 25. 27 alin. – (1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice. 2 alin. (1).Art. art. împotriva riscurilor ce decurg din calamităţi naturale. nr. Partea I. LEGE privind protejarea monumentelor istorice (nr. cu modificările şi completările ulterioare. 11 si 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15. precum şi orice alte dispoziţii contrare. printr-un program de acţiuni coordonate. protecţia şi integritatea bunurilor culturale mobile clasate. 8 alin. d). 105 din 30 mai 1995. publicată în Monitorul Oficial al României. 87 . . 11/1994. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2001) TITLUL I Dispoziţii generale Art. 20. 28 şi ale art. 11.Ministerul Culturii. nr. publicată în Monitorul Oficial al României. art. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional.(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. art. 2. publicată în Monitorul Oficial al României. nr. Art. Partea I. 1. art. 422/ 24 iulie. 41/1995. aprobată şi modificată prin Legea nr. în instituţii de cult. (1) lit. aprobată şi modificată prin Legea nr. aflate în institute specializate şi nespecializate. 3 lit. publicată în Monitorul Oficial al României. 9. . precum şi în colecţii private. Partea I. 85. Partea I. art. a) şi b). şi unele şi altele sunt ocrotite în toate ţările de legiuiri speciale. 3-5. Monumentele istorice Legislaţia de ocrotire a monumentelor istorice Fie că este vorba de monumente arhitecturale sau de monumente ale naturii.

evidenţa. etnografic. după caz. ştiinţific. arheologic. semnificative pentru istoria. – (1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului. punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale. (2). (4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului român. urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural. componentele artistice. etnografic. cercetarea. istoric. etnografic. oraşelor sau comunelor. financiar. urbanistic. arheologic. arhitectural. al judeţelor. al Ministerului Culturii şi Cultelor. ştiinţific sau tehnic. cultura şi civilizaţia naţională şi universală. ştiinţific sau tehnic. prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific. istoric. arheologic. juridic. b) ansamblu – grup coerent din punct de vedere cultural. tehnic sau al peisajului cultural. respectiv al direcţiilor pentru cultură. precum şi lucrări artistice comemorative. sau al unităţilor administrativ-teritoriale. social. proprietăţi ale statului român. religios. – (1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege. 88 . monumentele istorice sunt bunuri imobile. religios. respectiv a municipiului Bucureşti. 3. pot fi concesionate pentru maximum 49 de ani sau închiriate. bunuri imobile situate suprateran. potrivit prezentei legi. aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice. (4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege măsuri stimulative cu caracter economic sau de altă natură. (3) În sensul prezentei legi. (3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege. sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării. imprescriptibile şi insesizabile. elementele de mobiliare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea. artistic. restaurarea. inventarierea. subteran sau sub acvatic. Art. împreună cu terenul aferent delimitat topografic. artistic. religios. inclusiv paza şi întreţinerea. cu avizul. administrativ. artistic. – Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice. consolidarea. istoric. Art. fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.(2) În sensul prezentei legi. urbanistic. împreună cu instalaţiile. după caz. fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea. (5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publică institute potrivit legii. clasarea. 2. care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. a) monument – construcţie sau parte de construcţie. social. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică. conservarea. construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României sau în afara graniţelor. funerare. Art. Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. prin Ministerul Culturii şi Cultelor. istoric. (2) Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile. de for public. (3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege. social. c) sit – teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. 4. în condiţiile legii.

care îl pot exercita în maximum 15 zile. restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin. la strămutarea acestora. întreţinerea. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaborează strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice. (2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale. în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda. respectiv a municipiului Bucureşti. Art. – (1) Monumentele istorice se clasează astfel: a) în grupa A – monumentele istorice de valoare naţională şi universală. 7. 89 . Art. (4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora. precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile negurvernamentale din domeniul protejării monumentelor istorice şi îi sprijină în condiţiile legii. (6) Direcţiile pentru cultură. după caz. (8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termenul prevăzut la alin. (5). culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. în cazuri extreme. 5. titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemţiune. TITLUL II Protejarea monumentelor istorice CAPITOLUL I Monumente istorice Art. de activitatea de protejare a monumentelor istorice. (3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate. persoane fizice sau juridice. – (1) Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege. (7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile de la data înregistrării la Ministerul Culturii şi Cultelor a înştiinţării prevăzute la alin. (7) acest drept se transferă autorităţilor publice locale. (9) În condiţiile legii. consolidarea. reprezentative pentru patrimoniul cultural local. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. valoarea de achiziţionare se negociază cu vânzătorul. cu deţinătorii şi administratorii acestora. (10) Monumentele istorice care se află pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi. în conformitate cu prevederile prezentei legi. vor transmite Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea prevăzută la alin. urmăreşte şi asigură aplicarea lor. (5) în termen de 3 zile de la primirea acesteia. după caz. 6.(5) Proprietarii persoane fizice sau juridice care intenţionează să vândă monumente istorice vor înştiinţa în scris direcţiile pentru cultură. instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund. conservarea. b) în grupa B – monumentele istorice. – (1) Paza. respectiv a municipiului Bucureşti. proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora. precum şi autorităţile administraţiei publice locale cooperează cu proprietarii monumentelor istorice.

– (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie. precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului. distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă. Art. 12. astfel: 90 . în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. pot fi declarate. în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice. profanarea. – (1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fişei fiecărui monument. 8. la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. (1) şi zonele de protecţie a acestora. Partea I. (4) procedura de delimitare şi instituire a zonelor de protecţie se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. aflate în proprietate publică. – (1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare. prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor. (2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială. care va fi publicat în Monitorul Oficial al României. 11. în condiţiile legii. (4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea. de interes public naţional sau local. Art. după caz. respectiv a municipiului Bucureşti. cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. partea I. (2) Desfiinţarea. CAPITOLUL II Evidenţa şi clasarea monumentelor istorice Art. 7. turistică. – (1) Procedura de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură. prin care se asigură conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului să construit sau natural. (2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 10. toate intervenţiile umane. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. (3) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi iniţiată şi aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. respectiv prin hotărâre a consiliilor locale. 9. distrugerea parţială sau totală. (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric. urbanistică şi de amenajare a teritoriului la nivel naţional şi local. Art. (3) Evidenţa şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice cu clasare şi evidenţă a monumentelor istorice. potrivit legii.(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege. care va fi publicat în Monitorul Oficial al României. precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii. (3) Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. – (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie. Art. judeţene sau a Consiliului al Municipiului Bucureşti.

(4) În cazul în care ordinul de clasare a fost constestat în condiţiile legii. se înaintează Direcţiei Monumentelor Istorice. 13. îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi. respectiv a municipiului Bucureşti.1. la propunerea: a) proprietarului bunului imobil. dar nu mai mult de 12 luni. în următoarele situaţii: a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativteritoriale. după caz. (3) În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit. după caz. care îl analizează. b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase. b) primarului localităţii. (5) În cazul în care ordinul de clasare nu este constestat în condiţiile legii. titularului altui drept real asupra bunului imobil. în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii. respectiv a municipiului Bucureşti. ministrul culturii şi cultelor este nedreptăţit să respingă contestaţia. d) Asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite. Partea I. care va fi publicat în Monitorul Oficial al României. a muzeului municipal sau judeţean. acesta rămâne definitiv după epuizarea căilor de atac. acesta rămâne definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei publice locale. Art. au obligaţia de a comunica neîntârziat declanşarea procedurii de clasare. respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti. proprietarului. (2) De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare sau până la emiterea ordinului de neclasare. c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naţionale de Arheologie. (4) Ordinul de clasare emis de ministrul culturii şi cultelor sau hotărârea de neclasare se comunică proprietarului şi titularilor altor drepturi reale. precum şi autorităţii administraţiei publice locale. 2. titularului dreptului de administrare sau. acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ. c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice. pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză. înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de clasare sau de neclasare. bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice. în condiţiile legii. respectiv. (2) În cazul în care prin votul a două treimi din numărul membrilor Comisia Naţională a Monumentelor Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare sau de neclasare. a consiliului local sau judeţean. – (1) Direcţiile pentru cultură. 14. potrivit dispoziţiilor prezentei legi. 91 . culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. după caz. Art. (3) Bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. după caz. din oficiu. cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice. – (1) Ordinul de clasare sau neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauză la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării. contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare. la cererea sau. (2) Dosarul de clasare se întocmeşte de direcţiile pentru cultură.

Art. Partea I. 15. b) dispariţia monumentului istoric. întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauză. în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa. 92 . 16. până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile asupra bunului imobil în cauză se aplică prevederile art. respectiv. care însoţeşte actele de proprietate. (2) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru clasare. solicitarea se adresează Direcţiei Monumentelor Istorice. – (1) Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B. Art. respectiv a municipiului Bucureşti. 20. – (1) În sensul prezentei legi. 13 alin. (2) Solicitarea declanşării procedurii de clasare de urgenţă se face în termen de maximum 30 de zile de la constatarea situaţiei de urgenţă de către proprietar. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. Partea. de amenajare a teritoriului. primar sau de direcţia pentru cultură.(6) La data rămânerii definitive a ordinului de neclasare efectele aplicării prevederilor art. a ordinului de clasare direcţiile pentru cultură. de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauză. în Cartea funciară. – (1) Ordinul de clasare se publică prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial al României. în absenţa descoperirii unor elemente noi care să o justifice. denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric. fără taxă. Partea I. 19. 18. (2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 13 alin. (2) Calitatea de monument istoric. Ea este declanşată din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare: a) descărcarea de sarcină arheologică. respectiv a municipiului Bucureşti. care va fi publicat în Monitorul Oficial al României. – (1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentarii de urbanism şi. (3) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei. (2) Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primăriei. în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă. prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. – Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare. Art. după caz. I. a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar. I. 17. prin declasare se înţelege procedura de radiere din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun mobil sau a unei părţi din acesta. Partea. (2). Art. culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene. (2) încetează: reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani. Art. Art. – (1) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României. conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie. (7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare. în cazul siturilor arheologice. în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice.

inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. (2). pietonale şi carosabile. (3). piese de mobilier. Art. reparare. după caz. (4) Până la soluţionarea litigiului bunului imobil în cauză i se aplică dispoziţiile art. autorizaţia de desfiinţare. (2) În sensul prezentei legi. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. restaurare. extindere. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize. utilităţi anexe. cu condiţia ca modificările să fie reversibile. – (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice. se publică în Monitorul Oficial al României. b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. sunt nule de drept. – (1) Lista cuprinzând monumentele istorice include monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice. 93 . f) amenajărl de căi de acces. (3) Autorizaţia de construire. d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice. conservare. c) amplasarea definitivă sau temporară de imprejmuiri. al Comisiei Naţionale de Arheologie. de panouri publicitare. fix. sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice. (3) Lista cuprinzând monumentele istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice. 22. construire. consolidare. fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră. intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare. 21. Partea I. precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora. şi se actualizează la fiecare 5 ani. 13 alin. CAPITOLUL III Intervenţii asupra monumentelor istorice Art. e) strămutarea monumentelor istorice. construcţii de protecţie. (2) Lista cuprinzând monumentele istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. amenajări peisagistice. (4) Autorizaţiile prevăzute la alin. lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă. cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi. inclusiv reparaţiile curente. indicatoare. firme.(3) Împotriva ordinului de clasare de urgenţă proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ. inclusiv schimbările temporare.

în condiţiile legii. situri sau zone de protecţie a monumentelor istorice.(1) Conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate se face. după caz. respectiv a municipiului Bucureşti. Art. conform avizului Ministerului Culturii şi Cultelor. Art. în condiţiile legii. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. (2) În condiţiile legii. . altele decât cele de schimbare a destinaţiei. al Ministerului Lucrărilor Publice. dar care se află în ansambluri. 26.În perioada efectuării cercetărilor arheologice şi până la luarea deciziei finale. să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.(1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. respectiv a municipiului Bucureşti. să aplice sancţiuni şi. respectiv al direcţiilor pentru cultură. Programul de conservare a monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa A se avizează de. Transporturilor şi Locuinţei şi a celorlalte avize. Art. de intreţinere sau de reparaţii curente.şi controlul propriu ale -Ministerului Culturii şi Cultelor. precum şi a mărturiilor arheologice descoperite revine atât responsabilului ştiintific al şantierului arheologic. personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate. atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru exigenţele specifice domeniului monumentelor istorice. Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice. se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor. cu personal atestat şi agreat. respectiv ale direcţiilor pentru cultură. 25. respectiv a municipiului Bucureşti. (3) Expertizarea structurală a monumentelor istorice şi verificarea tehnică a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experţi şi verificatori tehnici. 23. 94 . . se fac sub inspecţia. în cazul realizării de lucrări neautorizate sau care încalcă avizele de specialitate. asupra materialului arheologic descoperit de instituţiile abilitate conservarea lucrărilor la monumentele istorice în cauză.(5) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. sub coordonarea unor specialişti şi experţi atestaţi. cât şi instituţiei organizatoare. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. . culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. în condiţiile legii. indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului. 24. Ministerul Culturii şi Cultelor. de către autorităţile administraţiei publice locale. Art. în care monumentul istoric este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice. iar cel al monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa B se avizează de direcţiile pentru cultură. cu respectarea cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii. în funcţie de grupa. (2). În situaţia în care aceasta nu există Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil.

27. (3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.(1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează şi asigură aplicarea strategiei naţionale şi urmăreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejării monumentelor istorice. potrivit legii. 95 . c) publică Lista cuprinzând monumentele istorice în Monitorul Oficial al României.I. evidenţă. de supraveghere şi inspecţie a monumentelor istorice şi avizează reglementările tehnice cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice. compartimente de specialitate în aparatul propriu. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigură îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice. precum şi instituţii subordonate. Ministerul Culturii şi Cultelor organizează. (1) În vederea protejării monumentelor istorice Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplideşte direct sau prin instituţiile sale subordonate următoarele atribuţii: a) organizează sistemul naţional de cercetare. f) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire pentru lucrările şi intervenţiile de orice natură asupra monumentelor istorice. g) emite avizul de specialitate privind regulamentele de construcţie din zonele de protecţie a monumentelor istorice. evidenţă. inspecţia şi control. potrivit prevederilor prezentei legi.TITLUL III Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice CAPITOLUL I Instituţii Art. d) instituie cadastrul monumentelor istorice. . Partea . având drept atribuţii activităţile de cercetare. (4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. e) face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţării cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice. la care România este parte. b) conferă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor regimul de monument istoric imobilelor clasate şi instituie zonele lor de protecţie. 28. Art. elaborare de reglementări tehnice. şi o actualizează. conservare. restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice. clasare. în cazul în care ele sunt elaborate de alte autorităţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor.

specialist în proiectare. lucrările de conservare. în condiţiile legii. responsabil cu urmărirea în timp a construcţiilor. atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor. privind planurile urbanistice zonale pentru zonele protejate care cuprind monumente istorice. 96 . precum şi Registrul agenţilor economici autorizaţi să. precum şi în zonele de protecţie a acestora. în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. respectiv a celor din grupa B. responsabil cu execuţia . i) emite avizele de specialitate necesare în. consolidare şi restaurare a monumentelor istorice. p) emite pentru domeniul protejării monumentelor istorice. atestatul de: - - specialist în cercetarea şi investigarea monumentelor istorice. m) asigură inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise.evidenţă. sau solicită consiliilor judeţene exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice din grupa A. j) emite avizele de specialitate privind planurile urbanistice generale ale localităţilor care cuprind monumente istorice. specialist în. desfăşoare activităţile prevăzute la lit. diriginte de-şantier. precum şi controlul propriu al şantierelor având drept obiect monumentele istorice.vederea eliberării autorizaţiilor de construire sau desfiinţare pentru imobilele aflate în zonele de protecţie a monumentelor istorice sau în ansambluri şi situri istorice. Registrul specialiştilor. a documentaţiilor de urbanism pentru zonele respective. q). precum şi privind planurile urbanistice de detaliu care au ca obiect monumente istorice sau imobile din zona lor de protecţie.şef de şantier. Registrul experţilor şi verificatorilor tehnnci. expert şi expert tehnic. atunci cănd este necesar. n) constată contravenţii şi aplică sancţiuni prin împuterniciţii săi şi ia măsurile corespunzătoare de sesizare a organelor de cercetare penală în cazul infracţiunilor. o) instituie. prin diriginţi de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice. de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare. l) coordonează. în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare. atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor. până la aprobarea. k) iniţiază. indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric.h) colaborează la elaborarea secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional care au ca obiect monumentele istorice şi emite avizele de specialitate privind planurile de amenajare a teritoriului judeţean.

pregătire şi perfecţionare a specialiştilor şi meseriaşilor din domeniul protejării monumentelor istorice. proiectarea şi executarea de lucrări asupra monumentelor istorice. de programe şi. t) stabileşte împreună cu Ministerul Apărării Naţionale măsurile speciale de protecţie a monumentelor istorice în caz de conflict armat. x) colaborează cu organismele internaţionale interesate şi participă. 97 . în vederea protejării acestora. în condiţiile legii. potrivit legii.. ' u) instituie şi controlează amplasarea însemnului distinctiv care atestă regimul de monument istoric al unui bun imobil. monumentelor istorice. ş) elaborează împreună cu Ministerul de Interne normele de prevenire şi de stingere a incendiilor la monumente istorice. la realizarea. secretariatul tehnic permanent şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ale Comisiei Naţionale de Arheologie şi editează publicaţiile acestora. metodologiilor privind înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanţi în zonele de protecţie a monumentelor istorice. în condiţiile legii. dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice. în numele statului. în vederea păstrării integrităţii fizice a cadrului construit şi natural al. v) avizează înfiinţarea organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării . constituirea agenţilor economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetări. aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. q) avizează. hotărăşte strategii şi cofinanţează programe şi publicaţii pentru animarea culturală şi stimularea interesului public faţă de monumentele istorice. în cooperare cu acestea. y) exercită.. proiecte. programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice. monumentelor istorice şi colaborează cu acestea. s) susţine. de protejare a monumentelor istorice.alt specialist. logistică. colaborează cu Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului la elaborarea normelor şi. în conformitate cu Regulamentul privind atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice. Transporturilor şi Locuinţei şi cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale la organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie. w) asigură funcţionarea. în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat. precum şi asupra imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice. Ministerul Lucrărilor Publice. la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice. r) colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării. t) colaborează cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale la realizarea planurilor şi a normelor metodologice pentru stabilirea măsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de dezastrele naturale.

b) pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice si. j) şi v) nu se percep taxe sau tarife. în dcmeniul protejării monumentelor istorice. (4) şi (5) se actualizează anual potrivit coeficientului de inflaţie.000 lei.(1) Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional se reorganizează în Institutul Naţional al Monumentelor Istorice ca instituţie publică în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. exclusiv pentru lucrări. (2) Pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. . veniturile obţinute se gestionează în regim extrabugetar.25. q) . (4) Nivelul tarifelor pentru eliberarea atestatelor este: a) pentru eliberarea atestatelor prevăzute la alin. c) sunt scutite de la plata taxelor construcţiile cu funcţii de interes public ale statului. veniturile obţinute se gestionează în regim extrabugetar. (1) lit.000.000 lei/m2 suprafaţă desfăşurată. (1) lit. fără a afecta exerciţiul financiar curent.5. (3) Pentru eliberarea atestatelor şi avizelor prevăzute la alin.000 lei/m2 suprafaţă desfăşurată. p) şi q) se percep taxe şi tarife care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor şi se gestionează în regim extrabugetar. 29. (1) lit. după caz. iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor. p) . f). (6) Cuantumul taxelor şi tarifelor prevăzute la alin. 98 .000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetări şi proiectare şi 5. (1) lit.000.z) instituie şi acordă. în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.800. (3) Principalele atribuţii ale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice sunt: a) actualizează evidenţa monumentelor istorice.2. g). i) este: a) pentru clădiri private cu destinaţia de locuinţă. Art. i). b) pentru construcţii în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale . titlul şi statutul de oraş istoric sau sat istoric. învăţămănt sau cultură . a Comisiei Naţionale de Arheologie. sănătate. (2) Organizarea şi funcţionarea lnstitutului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului. în condiţiile legii. (5) Nivelul taxelor prevăzute la alin. finanţat de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare. (1) lit. în conformitate cu normele metodologice de clasare şi de evidenţă a monumentelor istorice.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitatea executarea de lucrări la monumentele istorice.

f) administrează baza naţională de date a monumentelor istorice. cercetărilor şi studiilor specifice. Art. conform prevederilor art. c) elaborează normative şi metodologii pentru domeniul monumentelor istorice. precum şi în zonele lor de protecţie. specifice atribuţiilor sale. fototeca. . precum şi alte publicaţii de specialitate. d) asigură fundamentarea ştiintifică a deciziilor şi avizelor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice privind clasarea şi evidenţa monumentelor istorice. inclusiv prin achiziţii şi donaţii. elaborării normelor şi metodologiilor pentru monumente istorice. Direcţia Monumentelor. în condiţiile legii. arhiva. ca instituţie publică cu personalitate juridică. pe orice tip de suport. inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate. g) coordonează activitatea instituţiilor din. proiectelor-pilot. (4) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice organizează şi realizează alte activităţi aducătoare de venituri. (6) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice dezvoltă fondul şi baza naţională de date. care sunt proprietatea publică a statului român. Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional. 4 din Legea nr.b) elaborează şi propune actualizarea periodică a Listei cuprinzând monumentele istorice. Direcţia Monumentelor Istorice. expertizelor. Direcţia Monumentelor Istorice şi de Artă. 30.(1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizează în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice. (5) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice preia în administrare la data înfiinţării sale întreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţional anterior în domeniul monumentelor istorice: Comisia Monumentelor Istorice. e) gestionează. cu modificările şi completările ulterioare. la intervenţiile asupra acestora. fondul cartografic şi biblioteca monumentelor istorice. 72/1996 privind finanţele publice. fondurile destinate evidenţei. h) editează Revista monumentelor istorice şi Buletinul monumentelor istorice. Ansamblurilor şi Siturilor Istorice. finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat. investigaţiilor. teritoriu privind evidenţa monumentelor istorice şi realizarea cadastrului acestora. 99 . 73 alin. care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. venituri pe care le gestionează în regim extrabugetar. Direcţia Economică şi a Patrimoniului Cultural Naţional. în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural National.

propunerea concesionării sau închirierii acestora în condiţiile legii.(2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului. Ansamblurilor şi Siturilor Istorice.(1). a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice. altele decât cele administrate de alte instituţii publice din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. cu acelaşi scop. a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului. elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. prin ordin 100 . dobândă.Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional. inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate. (4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data înfiinţării sale întreaga bază materială de execuţie. 4 din Legea nr. În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor istorice. în regim extrabugetar. în condiţiile legii. respectiv a municipiului Bucureşti. conform prevederilor art. prin acordarea de credite în. bunuri mobile şi imobile. pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute. . Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural. precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie. conformitate cu prevederile alin. a necesarului de credite. e) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. Art. (3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt: a) gestionarea. se constituie. punere în valoare a monumentelor istorice. obţinute în condiţiile legii. instituit potrivit prevederilor art. în conformitate cu normele privind creditarea. cu modificările şi completările ulterioare. b) fundamentarea. Direcţia Monumentelor. respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului. 73 alin. 72/1996 privind finanţele publice. c) gestionarea. d) administrarea. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. 31. în cadrul direcţiilor pentru cultură. în numele Ministerului Culturii şi Cultelor. 51. în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. pe care le gestionează în regim extrabugetar. aducătoare de venituri. la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor. care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu . propunerea priorităţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fără. fără a afecta exerciţiul financiar în curs. f) organizarea şi realizarea altor activităţi specifice atribuţiilor sale. (3) lit. cu dobândă redusă sau cu dobânda pieţei. b). sumele încasate din rambursări de credite şi plăţi din dobânzi se utilizează în sistem revolving. a fondurilor destinate cercetării şi expertizării în vederea proiectării şi execuţiei lucrărilor de consolidare-restaurare şi de.

CAPITOLUL II Organisme de specialitate Art.2 membri. dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice. (2) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizează.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se reorganizează Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi se modifică structura şi modul său de funcţionare. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este organismul ştiintific consultativ şi de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice. d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice un membru. c) Ministerului Educaţiei şi Cercetării . în sensul prezentei legi..un membru. 41/1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. (3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este formată din personalităţi şi specialişti atestaţi în domeniul protejării şi punerii în valoare a monumentelor istorice. este condusă: de un preşedinte. e) Ministerului Culturii şi Cultelor .15 membri. 101 . 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantării unor credite externe. 11/1994 privind unele ordonante ale Guvernului emise în baza Legii nr. încadrat cu personal specializat în domeniu. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional şi prin alte acte normative. prin Legea nr.al ministrului culturii şi cultelor. (5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice .prin Legea nr. Serviciul monumentelor istorice. metodologiile. 32. normativele şi măsurile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării rnonumentelor istorice. care funcţionează pe: lângă Ministerul Culturii şi Cultelor. după caz.2 membri.sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea: a) Academiei Române . şi-4 vicepreşedinţi şi funcţionează în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare. . . Transporturilor şi Locuinţei . (4) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este compusă din 21 de membri. (2) Atribuţiile Serviciului monumentelor istorice sunt cele stabilite prin prezenta lege. b) Ministerului Lucrărilor Publice.

(1) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii: 102 . (7) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice poate alege ca membri de onoare ai săi specialişti din ţară sau din străinătate.(1) Autoritatea deciziilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este garantată prin prezenta lege. 33. (6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. numit prin ordin al (5) Preşedintele împreună vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. 35. preşedintele şi vicepreşedintii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiintific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice. aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validaţi cu votul majorităţii simple a comisiei. Art. plan naţional şi internaţional. Art. (4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este ministrului culturii şi cultelor. . personalităţi ştiintifice de recunoaştere internaţională din domeniul cercetării şi protejării monumentelor istorice. în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate. (2) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice îşi desfăşoară activitatea prin lucrări în plen. conduse fiecare de un preşedinte ales din. rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani.(6) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare prezentei legi se elaborează Regulamentul de organizare funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regulă cu majoritatea simplă a voturilor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor. (8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigură mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Art. .(1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi reprezintă pe. 34. (2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinită de directorul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. . preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii. cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.

a) fundamentează din punct de vedere ştiinţific strategia naţională de protejare a monumentelor istorice; b) avizează metodologiile, normele, normativele şi reglementările tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor; c) hotărăşte clasarea, neclasarea, declasarea şi schimbarea grupei monumentelor istorice; d) stabileşte criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice, precum şi criteriile de avizare a agenţilor economici cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice; e) avizează secţiunile de specialitate prevăzute în Planul de amenajare a teritoriului naţional, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor; f) avizează planurile urbanistice generale ale localităţilor care cuprind monumente istorice, planurile urbanistice zonale ale zonelor protejate care cuprind monumente istorice, precum şi regulamentele de construire aferente acestor zone, iar în absenţa unor astfel de documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobate, planurile urbanistice de detaliu care au drept obiect monumente istorice sau imobile din zona de protecţie a acestora; g) avizează studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru instituirea şi delimitarea zonelor protejate de patrimoniu construit şi a ariilor siturilor arheologice protejate prin lege, precum şi reglementările generate de amenajare a teritoriului acestora, conform normelor legate în vigoare; h) avizează documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice din grupa A; avizează inscripţionarea şi marcarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate; i) avizează documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din zonele de protecţie a monumentelor istorice; j) formulează prioritătţile lucrărilor de protejare a monumentelor istorice în vederea fundamentării sumelor necesare ce urmează să fie alocate în acest scop de la bugetul de stat, examinează şi avizează, priorităţile de finanţare din fondurile aprobate prin buget, precum şi modificările survenite pe parcursul anului bugetar; k) avizează propunerile de achiziţii de monumente istorice, ce se realizează prin Ministerul Culturii şi Cultelor; l) controlează aplicarea deciziilor sale de către proprietarii sau deţinătorii de monumente: istorice cu orice titlu;

103

m) avizează contractele Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice; n) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniulul mondial în pericol, elaborate de UNESCO; o) sesizează organele de stat competente pentru aplicarea şi luarea de măsuri privind protejare monumentelor istorice, ca urmare a constatărilor controalelor efectuate de către membrii săi, potrivit. procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice; p) susţine elaborarea de programe de pregătire a specialiştilor, precum şi de planuri de învăţămănt şi specializare în domeniul protejării monumentelor istorice; q) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similate. (2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice menţionate în alin. (1) lit. f), g), h), i), o) şi p) pot fi delegate secţiunilor sau comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Art. 36. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizează ca organisme ştiinţifice în teritoriu ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (2) Numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor regionale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au câte 9 membri iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (4) Componenţa comisiilor regionale ale monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (5) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii: a) urmăresc aplicarea strategiei naţionale de protejare a monumentelor istorice în regiunea lor de competenţă; b) analizează şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenţă în grupa A sau B, după caz; c) avizează planurile urbanistice generate, planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu ale localităţilor ce cuprind monumente istorice clasate în grupa B;

104

d) avizează planurile urbanistice de detaliu şi proiectele de execuţie în zonele cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice; e) avizează documentaţiile tehnice care propun lucrări de cercetare, investigaţii şi expertize tehnice, proiectele tehnice şi detaliile de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B; f) propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Isiorice şi autorităţilor administraţiei publice locale priorităţile de finanţare şi/sau cofinanţare, după caz, a lucrărilor de protejare a monumentelor istorice clasate în grupa B; g) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la protejarea monumentelor istorice de către deţinătorii cu orice titlu, precum. şi de către cei care execută lucrări la monumente istorice sau în zonele de protecţie a acestora; h) avizează documentaţiile pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificări de arhitectură ori ale componentelor artistice, în condiţiile în care lucrările se execută cu respectarea materialelor, tehnicilor şi formelor constructive iniţiale; . i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenţă, potrivit dispoziţiilor legale. Art. 37. - (1) În cadrul corpului de control al ministrului culturii şi cultelor se constituie un compartiment de control şi audit, exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. (2) Structura şi organigrama compartimentului de control şi audit se stabilesc în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrutui culturii şi cultelor. (3) Compartimentul de control şi audit pentru activitatea, de protejare a monumentelor istorice are următoarele atribuţii: a) controlează, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice; b) constată încălcarea prevederilor legale în domeniul conservării, restaurării şi protejării monumentelor istorice; stabileşte persoanele responsabile şi răspunderea disciplinară, materială, contravenţională sau penală a acestora; c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi .pe şantierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop organele abilitate ale statului au obligaţia să sprijine personalul compartimentului în exercitarea atribuţiilor; d) face propuneri de sancţionare în condiţiile legii a abaterilor constatate;

105

să finanţeze săpătura şi cercetarea arheologică aferente. 38. până la sosirea delegatului instituţiei de specialitate. să folosească şi şi exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric. aceasta având obligaţia de a da curs solicitării în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii. de la orice persoană fizică sau juridică. direcţia pentru cultură. a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior. în condiţiile legii. la art. asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii. e) să asigure.e) asigură activitatea de audit în domeniul activităţii de protejare a monumentelor istorice. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. conform art. precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale. elemente de construcţii. respectiv a municipiului Bucureşti. culte şi patrimoniul cultural naţional. inclusiv arheologice. . în scris. precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii. b) să asigure paza monumentelor istorice şi să ia măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor. (4) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. TITLUL IV Responsabilităţile proprietarilor de monumente istorice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale CAPITOLUL I Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice Art. în condiţiile legii.22. în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea. în scris. de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă. 16. accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultură. direcţia pentru cultură. (3) compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul să solicite şi să primească informaţii şi documente.(1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi: a) să întreţină. 106 . culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. respectiv a municipiului Bucureşti. d) să înştiinţeze de urgenţă. de cercetări. c) să înştiinţeze de urgenţă. dar nu pentru mai mult de 15 zile. în condiţiile legii. f) în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină arheologică. g) să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute.

în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin.şi. orice schimbare a titularului dreptului de proprietate. aceştia au dreptul la o justă despăgubire. (2) În cazul în care. consolidare. k) să permită montarea şi să întreţină însemnul şi sigla “Monument istoric". m) să comunice direcţiei pentru cultură. i) să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei înşişi lucrări de întreţinere curentă sau orice alte intervenţii. precum şi a oricăror alte lucrări._ . de administrare sau a altor drepturi reale. inchirierea sau concesionare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A. precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric. 107 . ' l) să obţină avizul direcţiei pentru cultură. respectiv a municipiului Bucureşti. . proprietarii monumentelor istorice constată producerea unor pagube. proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public. j) să permită. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. respectiv a municipiului Bucureşti. filmare. caz. . b) să notifice viitorului proprietar. . după caz. achitată în termen de 60 de zile de la constatare de către instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea. închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au următoarele obligaţii: a) să inştiinteze în scris direcţia pentru cultură. monumentelor. conform prevederilor. istorice. e).h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare. individual sau prin cofinantare. în condiţiile prezentei legi. despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. (1) lit. executarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi. restaurare. conform prevederilor legale. costul lucrărilor de prote(3) Cu privire la instrăinarea. pe baza prevederilor contractuale. şi să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare. prezentei legi.`: . (3) Cu privire la înstrăinarea. în vederea exercitării dreptului de preemţiune al statului sau. respectiv a municipiului Bucureşti. la solicitarea lor. reproducere şi de publicitate în cazul în care. numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate. asupra monumentelor istorice. fotografiere. al unităţii administrativ-teritoriale. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine..

în funcţie de grupa în care acestea sunt încrise în Lista cuprinzând monumentele istorice. constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor istorice. individual sau prin cofinanţare. asistenţă ştiinţifică şi de specialitate. aflate pe teritoriul unităţii administrativteritoriale respective. ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice. precum şi. precum şi. (2) Contribuţia financiară a consiliilor judeţene. (3) Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale poate fi asigurată prin cofinanţare. (1) se oferă pe baza convenţiilor încheiate între părţi. (4) Asistenţa ştiinţifică se realizează prin acces la evidenţele de specialitate privind monumentele istorice deţinute. (5) Asistenţa ştiinţifică şi de specialitate este asigurată de instituţiile abilitate prin prezenta lege. şi să transmită acesteia o copie de pe acte. precum şi în parteneriat. pot să asigure. potrivit legii. după caz. după caz. poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B.(1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice statul sau autorităţile administraţiei publice locale. în condiţiile legii. după caz.c) să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură. acesta constă în acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice. Art. utilizare şi de retragere a acesteia. cu titlu gratuit. 39. care stipulează condiţiile de acordare. respectiv a municipiului Bucureşti. Art. costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A. în conformitate cu priorităţile stabilite în strategia naţională de protejare a monumentelor istorice. respectiv a instituţiilor de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale. (3) Asistenţa din partea statului. studii şi expertize. despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor. poate să acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice. prin consultanţă şi prin elaborarea de cercetări. (6) În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acordă sprijin financiar. 108 . culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale. la cererea proprietarilor. indiferent de deţinător. . municipale. (2) Asistenţa prevăzută la alin. inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice. – (1) Contribuţia financiară a statului. orăşeneşti şi comunale. 40. este acordată prin intermediul instituţiilor de specialitate din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.

precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare. precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază. respectiv autorităţile administraţiei publice locale. municipiul. restaurare. (7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unităţilor administrativteritoriale este scutită de taxă de timbru. contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alin (1)-(3). (5) se recuperează în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau. împreună cu dobânzile aferente.(4) Situaţiile în care statul. reparare. la data alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauză se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani în favoarea statului. (8) La data împlinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se stinge de drept. (1) sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul glob timp de 5 ani. în situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare. în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. punere în valoare. în cuantum anual de. consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric.(1) Propriietarii de monumente istorice sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădirile care sunt monumente istorice. 42. 41. Art. după caz. de reducereaIcu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale. – (1) Pentru stimularea protejării monumentelor istorice. lucrări de întreţinere. integral sau parţial. la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice. (2) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevăzute la alin. potrivit legii. proporţia contribuţiei statului. (2) Pentru suprafaţa ocupată la sol de construcţlile care sunt monumente istorice nu se plăteşte impozitul pe teren. (6) Garanţia imobiliară prevăzută la alin. precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul. 109 . a autorităţilor administraţiei publice locale. . proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie. (3) Potrivit legii. Art. cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale. procedurile. în condiţiile legii. (4). altul decât statul. în funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare. oraşul sau comuna. 20% din valoarea acestora. conservare. (5) În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale. se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului. consolidare.

în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. 43. aprobată pentru zone de protecţie respectivă. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. (1) poate fi prelungit o singură dată cu încă 12 luni. în termen de 12 luni.Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. numai pentru locuit. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului. (4) Prevederile alin. culte şi patrimoniul cultural naţional în al cărei teritoriu de competenţă se află bunul imobil în cauză să execute. respectiv a municipiului Bucureşti. Art. precum şi în cazul înstrăinării bunului înaintea efectuării sau încheierii lucrărilor de consolidare sau restaurare. Art. 46.autorizare a intervenţiilor executate. asupra monumentelor istorice deţinute. (3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevăzute la alin.Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare. lucrările de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnică aprobată şi avizată în condiţiile legii. în mod direct. taxa de timbru se recuperează prin direcţia generală a finanţelor publice.Art. 45. . sau prin avizul direcţiei pentru cultură. pentru. respectiv a municipiului Bucureşti.(1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric. respectiv: a municipiului Bucureşti. păstrarea integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice. şi care se angajează în scris la direcţia pentru cultură. astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism său de amenajare a teritoriului. CAPITOLUL II Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale Art. termenul prevăzut la alin. . în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau. utilizat ca locuinţă sau pentru activităţi necomerciale.(1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii: 110 . 44. . (5) Înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros către stat sau către unităţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutită de plata taxelor de timbru. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. . pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultură. (2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cutltură. (1)-(3) se aplică şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric.

unităţile administrativ-teritoriale de competenţă consiliile locale au următoarele atribuţii: a) colaborează cu direcţia pentru cultură. precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local. respectiv oraşului sau comunei. 111 . c) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice. (2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să realizeze studiile de fundamentare. elaborează. prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează. precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu. privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice. delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice. asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice. h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau. alocând resurse financiare în acest scop. posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice. respectiv de amenajare a teritoriului. obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice. f) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi. b) în vederea întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localităţilor. . g) iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice. e) participă la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice.a). respectiv a municipiului Bucureşti. folosind numai personal de specialitate atestat. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice. d) se pot asocia între ele. urbanistică. b) asigură protejarea monumentelor istorice clasate. 47. aflate în domeniul public sau privat al municipiului. actualizează şi aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism.Pentru protejarea monumentelor istorice din. Art. după caz. cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice şi asigură punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora.

. fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului aferente. Art. după caz. f) la solicitarea direcţiei pentru cultură. interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice. în vederea executării lucrărilor provizorii sau de intervenţii urgente. de consolidare temporară şi punere în siguranţă a monumentelor istorice. hotărăşte şi. b) ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice. organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt timp direcţia pentru cultură. precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric. d) prevăd. d) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice. după căz.Primarul are următoarele atribuţii specifice: a) verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora. valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6 luni. asigură menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie. 112 . autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive. c) emite de urgenţă autorizaţia de construire. g) colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale. şi încetează o dată cu eliberarea unei. 48. în termen de 12 luni de la clasarea siturilor ca monumente istorice. oraşul sau comuna respectivă.c) elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a . culte şi patrimoniul cultural national judeţene. respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare.monumentelor istorice şi le aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice. în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale. după caz. respectiv a municipiului Bucureşti. conform prevederilor legale. împreună cu organele de poliţie. e) asigură elaborarea şi aprobă programe speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice din municipiul. putând fi. cu respectarea avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. respectiv a municipiului Bucureşti. prelungită o singură dată cu încă 6 luni.

în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice. orice caz de nerespectare a legii. TITLUL V Finanţarea protejării monumentelor istorice Art. respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti. culte şi patrimoniul. c) sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor. împreună cu serviciile publice de pompieri. care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora. Art. precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectuează prin cofinanţare publică şi privată. de proiectare şi de execuţie care se efectuează la. publice. şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului. comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţă.e) asigură prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură. potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice. d) eliberează autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumentele istorice sau imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice. 113 . prin bugetele locale. – Consiliile judeţene şi Consiliul general al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii: a) cooperează cu direcţia pentru cultură. respectiv a municipiului Bucureşti. respectiv a municipiului Bucureşti. b) iniţiază cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea protejării unor monumente istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B. în ansambluri. semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură. de expertizare. respectiv a municipiului Bucureşti. g) asigură efectuarea. situri. de. f) asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. (2) Lucrările de cercetare. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. sau în zona de protecţie a acestora. 49. cultural naţional judeţeană. proiectare şi execuţie. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană.. regimului general de atribuire a lucrărilor. respectiv a municipiului Bucureşti. precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu.(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează prin bugetul de stat. . numai în avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar. 50. facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru cultură. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene.monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse.

cu localizarea monumentelor istorice de interes turistic.Art. care este gestionat în condiţiile legii. inclusiv taxele de fotografiere sau filmare. (2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere. (2) Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică. a unităţilor . . în totalitate sau în parte. de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice. d) biletele de intrare. c) credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. .(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice. 114 . Art. Autorităţile administraţiei publică locală sunt obligate să prevadă în bugetele proprii fondurile. care prezintă monumente istorice.administrativ-teritoriale. reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri. c) casetele video şi compact-discurile comercializate în România. 52. 51. b) ghidurile turistice comercializate în România şi care prezintă teritoriul românesc. necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată. încasare.. pe care le administrează. prin lucrări finanţate de la bugetul de stat sau al autorităţilor-administraţiei publice locale. sau privată a statului.(1). (3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru: a) cărţile poştale ilustrate comercializate în România. b) credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativteritoriale. (3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevăd: a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice. de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotărăre a Guvernului. pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului. virare. utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate. prin imagini fotografice sau reprezentări grafice de interior sau exterior.

. în cooperare cu proprietarii sau cu administratorii lor. 115 . titularii dreptului. nu constituie infracţiuni: a) modificarea. disciplinară.Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage. Art. monumentelor istorice pentru vizitare. exproprierea fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. conform avizelor prevăzute de prezenta lege. (1) Desfiinţarea neautorizată. cu prioritate pentru proprietarii sau administratorii care pun la dispoziţie publicului monumentele istorice pentru vizitare şi pentru realizarea unor programe. 30 alin. c) organizarea de manifestări culturale. 38. Art. b) încălcarea de către proprietar a obligaţiilor prevăzute la art. şi proiecte culturale.(1) Constituie contravenţii la regimul. de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice. contravenţională sau penală. de protecţie a monumentelor istorice următoarele fapte. 53. ghidurilor turistice. (3) lit. potrivit legii. după caz. b) finanţarea unor lucrări necesare în vederea pregătirii. distrugerea parţială sau totală. precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţionează conform legii. dacă. . răspunderea civilă. istorice.e) biletele de intrare la manifestările culturale şi sportive desfăşurate în acele monumente şi situri istorice care sunt protejate şi puse la dispoziţie publicului pentru vizitare prin fonduri de la bugetul de stat sau al autorităţilor administraţiei publice locale. degradarea. (2) În toate cazurile prevăzute la alin. fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. 54. . proiecte-culturale. 56. precum şi pentru realizarea unor lucrări sau programe şi.Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru: a) acordarea de credite în condiţiile. desfiinţarea sau strămutarea unui imobil după declanşarea procedurii de clasare. care realizează venituri din activităţile menţionate la alin. art. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a părţilor de monument lezat. Art. sau de la proprietarii. (4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la editorii cărţilor poştale ilustrate. TITLUL VI Sancţiuni Art. (3). 55. materială. casetelor video. ai compact-discurilor. b) şi c). ştiinţifice şi de popularizare a monumentelor. după caz. administrativă.

61 de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a imobilelor menţionate la acelaşi articol. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. 116 .(1) Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de specialiştii direcţiilor pentru cultură. 25-27. a municipiului Bucureşti. 200 m în localităţi rurale şi 500 m în afara localităţilor. iar cele rnenţionate la alin. – (1) Lista cuprinzând monumentele. 7 şi 21. aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor. Art. 8 se consideră zonă de protecţie suprafaţa delimitată cu o rază de 100 m în localităţi urbane. de jurîmprejurul monumentului istoric. b). 57. rămâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (1) lit. cu exdepţia art. Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992. precum şi a taxelor şi tarifelor prevăzute în prezenta lege.000. 59.000 lei la 70. cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pentru contravenţiile prevăzute la art.000 lei la 50. .000. Urbanism şi Amenajarea Teritoriului sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice. ansamblurile şi siturile istorice. Art.000. 58.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Art. 3.000. după caz. 56 alin. – Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric potrivit art. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de către primar preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie.000 lei.Contravenţiilor prevăzute la art. respectiv. de inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţie. de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor. după caz. TITLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. (1) lit. c) şi d) se sancţionează cu amendă de la 25. 56 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. d) încălcarea prevederilor art. . (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 30. măsurată de la limita exterioară. perioadă în care aceasta va fi actualizată potrivit art. 60. (3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.000 lei.c) neaplicarea şi nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice.

pensionarii de orice fel. 3. în condiţiile legii. – La data intrării în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din legea nr. 63. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. stabilesc taxa pentru şederea în respectivele staţiuni turistice ori în sate sau oraşe istorice. după caz. Art. consiliile locale ale comunelor. (3). respectiv a municipiului Bucureşti. trecute în proprietatea statului. nr. se modifică după cu urmează: (2) Sunt. precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari. persoanele cu handicap. trecute în proprietatea statului. de asemenea. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale. 273 din 22 iulie 1998. Articolul 38 va avea următorul cuprins: Art. Art. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe. – Înstrăinarea cu orice titlu a unui monument istoric se face numai după emiterea. nr. 61. în satele sau în oraşele istorice declarate conform legii “sat istoric” sau “oraş istoric”. 62. oraşelor şi municipiilor. Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins: Taxa pentru şederea în staţiunile turistice şi în sate şi oraşe istorice. cu modificările şi completările ulterioare. se modifică după cum urmează: 1. sunt obligate să încunoştinţeze în scris proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre obligaţiile ce le revin prin lege ca urmare a regimului juridic special al bunurilor imobile în cauză. 39. Art. către proprietarii de construcţii şi terenuri clasate ca monumente istorice a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric. cele aflate la cabanele turistice aflate în afara staţiunilor turistice ori a satelor sau oraşelor istorice.(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi direcţiile pentru cultură. 2. – Persoanele care au domiciliul în aceste localităţi. – Pentru şederea pe o durată mai mare de 48 de ore în staţiunile turistice. până la aprobarea metodologiei prevăzute la art. 117 . titularii dreptului de administrare care nu dispun la data înstrăinării de Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric sunt obligaţi să solicite emiterea sa ori. 38. Partea I. exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeţi de protocol. elevii şi studenţii sunt scutiţi de la plata taxei pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice. respectiv a municipiului Bucureşti. 16 alin. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe. iar pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. Articolul 39 va avea următorul cuprins: Art. Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se plăteşte de persoanele fizice în vârstă de peste 18 ani. republicată în Monitorul Oficial al României. publicată în Monitorul Oficial al României. să obţină un aviz provizoriu de folosinţă de la direcţia pentru cultură. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană. – La data intrării în vigoare a prezentei legi Legea nr. Partea I. 279 din 29 noiembrie 1995.

soarele. Partea I. asigurarea pazei.. publicată în Monitorul Oficial al României. Art. o dată cu luarea în evidenţă a turiştilor. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice.La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. uscăciune şi temperatură ridicată etc. 1..Prezenta lege reglementează protejarea patrimoniului arheologic prin definirea regimului juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice. .În înţelesul prezentei legi: a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri ştiinţifice. se iau măsuri de consolidare pe loc. decopertarea. pe măsură ce ele au fost dezvelite. . recuperată de la agenţiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament. identificarea. – În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice este inclusă în chitanţa sau în costul biletului de odihnă şi tratament. 2. recent dezgropate din pământ. – Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear. în termen de 10 zile de la luarea în evidenţă a turiştilor. 64. precum şi a terenurilor în care se 118 . Art. nr. conservarea şi restaurarea. Articolul 41 va avea următorul cuprins: Art. 40 vor vărsa la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia. 41. 616 din 30 noiembrie 2000. precum şi orice alte prevederi contrare. 40. întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice. ploaia etc. 378 / 17.05. prin trecerea bruscă de la climatul subsolului la contactul direct cu aerul. inventarierea. financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea. juridice. Articolul 40 va avea următorul cuprins: Art. 5.4.2001) CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. În cazul vestigiilor arheologice. LEGEA privind protecţia patrimoniului arheologic (nr. administrative. persoanele juridice prevăzute la art. şi se varsă la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la această dată. deoarece aceasta sunt mai sensibile la intemperii.

2 lit. prima listă cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. bunurile mobile sau imobile. împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite. definite conform legii.găsesc acestea. din categoria „Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil” sau după caz în categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial. obiectele sau urmele manifestărilor umane. prin intermediul săpăturilor arheologice. Zonele de interes arheologic prioritar se instituie prin lege. protejare şi punere în valoare este de importantă excepţională pentru istoria şi cultura naţională prin mărturiile materiale. de amenajare a teritoriului. după caz. precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat. grupuri de clădiri. care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţilor dispărute. (ii) bunurile mobile. clasării acestora ca bunuri culturale mobile sau ca monumente istorice. ca urmare a cercetării arheologice. a vestigiilor. Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice stă la baza stabilirii regimului juridic de protecţie a patrimoniului arheologic sau după caz. au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la art. g) prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinse siturile arheologice a căror cercetare ştiinţifică. identificarea. subteran sau subacvatic. d) prin descoperire arheologică se înţelege evidenţierea. altele decât cercetarea arheologică atestată. înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică. e) prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane. construcţii. f) prin zonă de patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care. 119 . descărcării zonei de sarcină arheologică. după caz. c) prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea. decopertarea prin săpături arheologice. în baza cercetării ştiinţifice de specialitate şi potrivit documentaţiilor specifice de urbanism sau. obiectelor şi urmelor manifestărilor umane. care fac parte sau sunt propuse să facă parte. în vederea cercetării sau. b) Patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din: (i) siturile arheologice clasate în Lista cuprinzând monumentele istorice situate suprateran. investigarea. b). ce cuprind vestigii arheologice: structuri. a patrimoniului arheologic. recoltarea. Cercetarea arheologică se realizează în condiţiile prezentei legi numai de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor.

La data intrării în vigoare a prezentei legi zonele de interes arheologic prioritar sunt cele cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. i) prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul. inclusiv teledetecţie. conform legii. eroziunea solului şi altele. în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană sau subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic. zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice instituite conform legii. 4. de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic. cum ar fi: seism. Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare pe toată suprafaţa terenului care asigură protejarea necesară cercetării arheologice. 3. Art. instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund. altele decât cercetarea arheologică atestată. . h) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii. precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic. Până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice. sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat. alunecări de teren. . (2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora. ca urmare a: (i) acţiunilor umane. lucrări agricole. în care existenta bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat în mod neprevăzut. (ii) acţiunilor factorilor naturali.(1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate ca bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil sau ca monumente istorice. conform legii. cum ar fi: lucrări de construcţii. susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional.(1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta lege. 120 . inundaţii. CAPITOLUL II Protejarea patrimoniului arheologic Art. lucrări de prospecţiuni geologice. (3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.

(1)1 Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniu arheologic poate fi redat activităţilor umane curente. este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional. prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor. (5) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător delimitate conform prevederilor art. administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin sau au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective. prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniu arheologic. regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic în vederea cercetării şi stabilirii re imului de protejare. (7) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în situri arheologice. (4) Zonele de patrimoniu arheologic reperat. 5.(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil. culte şi patrimoniu cultural judeţene şi al municipiului Bucureşti. administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective sau până la finalizarea cercetării arheologice. 121 . 2 lit. . în conformitate cu Regulamentul săpăturilor arheologice (3) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă în termen de cel mult 72 de ore de primarului localităţii de câtre persoana descoperitoare. (2) „Certificatul de descărcare de sarcină arheologică” reprezintă actul administrativ. delimitate şi instituite conform legii. realizate ca urmare a cercetărilor arheologice. precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de prezenta ordonanţă. în condiţiile legii. (6) Săpătura arheologică şi activităţile umane întreprinse asupra patrimoniului arheologic se efectuează numai pe baza şi în conformitate cu autorizaţia emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor. se anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare Direcţiilor pentru cultură. emis în condiţiile prezentei legi. h) şi i) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice. inclusiv a celor autorizate anterior. beneficiază de protecţie instituită pentru zonele protejate. proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză. 2 lit. din momentul descoperirii de bunuri arheologice.(1) Prin protejarea bunurilor şi terenurilor de patrimoniu arheologic din zonele definite la art. pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni. la propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie. precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane. în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor. Art. i) se instituie. (3) Regimul de protecţie al zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat.

culte şi patrimoniu cultural judeţene şi al municipiului Bucureşti. (10) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător. excavări. până la descărcarea de sarcină arheologică. 122 .6. în conformitate cu avizul Direcţiilor pentru cultură. dotări tehnico-edilitare. şi se instituie regimul de supraveghere sau săpătură arheologică. autorizarea de construire se suspendă sau. (2) Convenţiile prevăzute la alin (1) se pot încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile. (4) Contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate potrivit alin. sau ordonatorii de credite ai instituţiilor publice finanţatoare. . condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor publicat în Monitorul Oficial al României partea I-a. contractul va conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de săpătură precum şi la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între părţi. Art. după caz. exploatări de cariere. în condiţiile prezentei legi.(8) Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic. a măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea şi protejarea patrimoniului arheologic sau. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. extindere sau reparare privind căi de comunicaţie. după caz. prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic. 51 . (3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetări. inclusiv subterane şi subacvatice. (9) Autorizarea lucrărilor de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat se aprobă numai pe baza şi in conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi Cultelor. persoane fizice sau juridice de drept privat. conform legii. după caz. pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de sănătate potrivit legii. investitorii. (5).(1) Pentru efectuarea săpăturilor impuse de cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat angajat prin convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători. primarul localităţii dispune întreruperea oricărei alte activităţi.În cazul lucrărilor de construire. au obligaţia să finanţeze: a) stabilirea. studiului sau lucrării efectuate. studii sau alte lucrări care îşi vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr. în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. modificare. descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea acestor măsuri. în condiţiile prevederilor alin. pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere cu program de lucru prelungit.

Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetările arheologice. (4) Aducerea terenului la condiţia iniţială stă în sarcina finanţatorului cercetării arheologice. următoarele atribuţii: a) aplicarea strategiei naţionale. sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea. . c) orice modificări ale proiectului. persoane fizice sau juridice de drept privat. culte şi patrimoniu cultural judeţene şi al municipiului Bucureşti. precum şi asigurării măsurilor de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu.(1) Proprietarii. . (3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite. pe întreaga durată a efectuării acestora. titularii dreptului de administrare sau titularii de alte drepturi reale asupra terenurilor în care se află situri arheologice şi cele pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat. Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate. Art. în cuantumurile şi condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului. lista acestor zone se preia de la Direcţiilor pentru cultură. pe întreaga durată a lucrărilor. . pe baza listei zonelor de patrimoniu arheologic reperat.b) activitatea de supraveghere arheologică. (2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat se includ in cadastrul de specialitate al zonelor protejate. Art. . naturale şi construite. Art. 9. 7. 8. CAPITOLUL III Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în domeniul protejării patrimoniului arheologic Art. în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic. după caz. (2) Proprietarii sau arendaşii de terenuri.În domeniul patrimoniului arheologic. oficiile de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol au obligaţia să includă zonele de patrimoniu arheologic reperat. 10. în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării. având drept scop protecţia patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare. Geodezie şi Cartografie. 123 . necesare protejării descoperirilor arheologice. în condiţiile prezentei legi. oficiile din subordinea sa şi. de către finanţatorul săpăturii arheologice. elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmăreşte respectarea prevederilor legale din domeniu.(1) Oficiul Naţional de Cadastru. în planurile cadastrale şi în hărţile topografice.

b) asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic; c) reprezintă statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiază descoperiri arheologice; d) eliberează Autorizaţia de săpătură arheologică, prin direcţia sa de specialitate, în baza deciziei Comisiei Naţionale de Arheologie; e) urmăreşte respectarea Regulamentul săpăturilor arheologice; f) instituie şi actualizează lista zonelor de patrimoniu arheologic reperat, elaborează şi urmăreşte aplicarea metodologiei de avizare a lucrărilor din aceste zone; g) administrează baza de date care alcătuieşte Repertoriul Arheologic Naţional; h) instituie Registrul Arheologilor şi asigură actualizarea sa; i) finanţează sau cofinanţează, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice sau juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic; j) asigură editarea anuarului Comisiei Naţionale de Arheologie,. precum şi a altor publicaţii de specialitate; k) organizează sesiunea anuală de rapoarte arheologice. Art. 11. - Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene şi a municipiului Bucureşti îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii: a) urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică şi a Regulamentului săpăturilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competentă; b) avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează a fi efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător; c) asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege; d) emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, pe baza deciziei Comisiei Naţionale de Arheologie, în cazul săpăturilor arheologice sistematice sau pe baza raportului de supraveghere arheologică, în cazul descoperirilor întâmplătoare. Art. 12. - (1) Se reorganizează Comisia Naţională de Arheologie, ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, cu atribuţii în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângă
124

Ministerul Culturii şi Cultelor; Comisia Naţională de Arheologie funcţionează sub autoritatea ştiinţifică a Academiei Române. (2) Comisia Naţională de Arheologie este formată din specialişti în domeniu, care îşi desfăşoară activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii. (3) Comisia Naţională de Arheologie elaborează strategiile, avizează programele naţionale de cercetare, metodologiile, normativele şi reglementările tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetării arheologice. (4) Comisia Naţională de Arheologie are 31 de membri şi funcţionează în conformitate cu regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asigurată de Ministerul Culturii şi Cultelor. (6) Directorul direcţiei Arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor este de drept secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie. Art. 13. - (1) Componenţa nominală a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, din cadrul specialiştilor în domeniu, propuşi în conformitate cu prezentul articol; membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit, consecutiv, o singură dată. (2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie sunt propuşi, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii, de către: a) Comisia Naţională de Arheologie; b) Academia Română, prin institutele sale de specialitate; c) Facultăţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învăţământului; d) Ministerul Culturii şi Cultelor; e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu, (3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor pentru uri mandat de 5 ani. Art. 14. - Comisia Naţională de Arheologie are următoarele atribuţii: a) elaborează strategia naţională în domeniul cercetării arheologice;

125

b) avizează Planul anual al cercetărilor arheologice din România; avizează cercetările arheologice finanţate sau cofinanţate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor; c) avizează normele şi metodologiile din domeniul cercetării arheologice; d) elaborează şi actualizează Regulamentul săpăturilor arheologice; e) emite avizele pentru eliberarea autorizaţiilor de săpături arheologice indiferent de sursa lor de finanţare; f) propune clasarea siturilor arheologice; g) stabileşte criteriile şi avizează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetării arheologice, înscrişi in Registrul arheologilor; h) avizează documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului care cuprind situri arheologice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat; i) avizează studiile de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniu arheologic; j) formulează priorităţile cercetării arheologice în vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor; k) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic; I) analizează contestaţiile din domeniul său de competent6; m) avizează programele de pregătire a specialiştilor şi planurile de specializare in domeniul cercetării arheologice; n) reprezintă România in cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare; o) avizează planul cercetărilor arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind cercetări arheologice din România. p) propune actualizarea listei siturilor de interes arheologic prioritar; q) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii. Art.15. - (1) Se instituie Repertoriul Arheologic Naţional, administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului în termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi.

126

ansamblurile şi siturile arheologice înregistrate in Repertoriul Arheologic Naţional se includ in Lista monumentelor istorice. 16. zonele al căror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplător. precum şi orice alte informaţii privitoare la: a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat. 127 . . c) Informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite in zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. imagini şi planuri. aprobă documentaţie de amenajare a teritoriului şi urbanism în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. b) monumentele. CAPITOLUL IV Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul patrimoniului arheologic Art. Art. elaborează sau modifică astfel de documentaţii în scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplător. 17. potrivit legii.(2) Repertoriul Arheologic Naţional cuprinde. c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice. alocând resurse financiare în acest scop. obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic. prevăzând distinct sumele necesare in acest scop. topografice. respectiv de amenajare a teritoriului. ansamblurile şi siturile istorice in care s-au efectuat sau sunt in curs de desfăşurare cercetări arheologice. b) asigură protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare aflate in domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective.Monumentele. . date ştiinţifice. a) şi b). e) cuprind in programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică. zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat. cartografice.În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu. autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii: a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi in domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea in aplicare şi respectarea măsurilor şi deciziilor acestora. d) finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori principali de credit.

a conservării. CAPITOLUL V Zone de interes arheologic prioritar Art. culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene şi a municipiului Bucureşti.f) colaborează cu Direcţiile pentru cultură. semnalând de urgentă Direcţiei judeţene pentru cultură. anunţă in cel mai scurt timp Direcţiile judeţene pentru cultură. transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire in zonele de patrimoniu arheologic reperat. (3) Cheltuielile necesare în vederea cercetărilor arheologice. a restaurării şi a punerii in valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor. c) asigură paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică.in domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat in teritoriul său administrativ de competentă. restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura. culte şi patrimoniul cultural naţional. b) eliberează autorizaţia de construire sau desfiinţare pe baza şi in conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat. culte şi patrimoniu cultural naţional. din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se afI6 aceste situri. (2) Finanţarea cercetării arheologice. . 19. .(1) Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional. cauză de utilitate publică. h) iau măsurile administrative corespunzătoare şi notifică proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare. precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător. prin cofinanţare. conservării. g) precizează in certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate in zone cu patrimoniu arheologic reperat. 128 . în condiţiile legii. primarul are următoarele atribuţii specifice: a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau desfiinţare de construcţii în situaţia descoperirii de vestigii arheologice sau de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare. în condiţiile legii. 18. Art. şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone este. orice nerespectare a legii.

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin. . în condiţiile reglementărilor art. autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat. Art. Art. 20 din prezenta lege.(1) au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru: a) elaborarea şi. (3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice. în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern. sociaI6 şi teritorială a localităţilor. . persoane fizice ori juridice de drept privat. precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate. 21. modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului. în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice. Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Administraţiei Publice.Art. titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de către Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a asigura măsurile de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu arheologic. (2). după caz. . sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pentru terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea. 129 . (2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional. proprietarii sau arendaşii.(1) Proprietarii. (4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către Ministerul Culturii şi Cultelor. (2) Autorităţile prevăzute la alin. guvernul va aproba metodologia de organizare şi pregătire a pazei speciale a siturilor de interes arheologic prioritar şi modul de finanţare a acestor măsuri.20. b) elaborarea reglementărilor speciale de protecţie în zonă. conform legii.(1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economică. 22. în condiţiile legii.La propunerea Ministerului de Interne. în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic. c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.

000.000.000.000. precum şi folosirea detectoarelor de metale în alte condiţii decât cele prevăzute la art. g) încălcarea prevederilor art. b) împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor. de către: a) specialiştii Direcţiilor judeţene pentru cultură. d) organele de politie care au şi obligaţia de a da curs oricăror solicitări în exercitarea atribuţiilor personalului prevăzut la lit.000.Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage. a) şi c) cu amendă de la 5. Art. contravenţională sau penală. 24. 23.000.(1) Constituie contravenţii.(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face. 22 alin. materială. c) încălcarea prevederilor art. (1) şi ale art. culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene şi a municipiului Bucureşti.000 lei. următoarele fapte care se sancţionează astfel: a) desfăşurarea. 8 alin. Art.000. a)-c). c) inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii.000. 5 alin (7) cu amendă de la 25.000. 130 .000 lei. 4 alin.000.000 la 100. a) şi b) cu amendă de la 50. cu aceeaşi amendă şi confiscarea bunurilor descoperite. (3) pentru descoperiri arheologice întâmplătoare. dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni. 11 lit. (1) cu amendă de la 10.000.000 la 50. Lucrări Publice.000 la 10. (2) de către titularul autorizaţiei de cercetare cu amendă de la 3.000 lei. d) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenta acestuia pentru lucrările de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat cu amendă de la 50. . 4 alin. după caz.000 lei sau persoanele prevăzute la art. 25. disciplinară.000 la 10. precum şi orice alte activităţi umane întreprinse asupra patrimoniului arheologic. e) eludarea măsurilor prevăzute la art. administrativă. . răspunderea civilă.000.000 la 50.CAPITOLUL VI CONTRAVENŢII ŞI SANCŢIUNI Art.000. b) neanunţarea descoperirilor arheologice în termenul prevăzut la art. după caz. Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei legi. care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea acestuia cu amendă de la 5.000 lei.000. de cercetări arheologice. .000 la 100.000 la 50.000 lei.000 lei şi cu confiscarea bunurilor descoperite şi a detectorului. 6 lit. f) desfăşurarea de activităţi de cercetare arheologică de către persoane neatestate.

26. (1) lit. scopul esenţial al muzeului în societatea contemporană este educarea. Această activitate a muzeului este complexă. a). spiritului de observaţie. Muzeul oferă prin expoziţiile sale permanente sau temporare un număr bogat de cunoştinţe grupate într-un sistem organizat. deducţiei logice etc. Art. cu excepţia prevederilor art. Privit sub acest aspect. el îndeplineşte şi rolul unui centru de documentare. Art. 24 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. cu modificările şi completările ulterioare. pe baza avizului organismelor de specialitate prevăzute în prezenta lege. preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora. distrugerea parţială sau degradarea siturilor arheologice monumentelor istorice se sancţionează conform legii penale. 27. 24 alin.Contravenţiilor prevăzute la art. În al treilea 131 . 25-27. uşor accesibilă. dând vizitatorilor o serie de informaţii curente într-o formă atractivă şi vie. (2) În cazul degradării acestora se aplică şi măsura corelativă a obligării făptuitorului la refacerea părtilor de constructie degradate. Prin modul de organizare a unei expoziţii. contribuind atât la instruirea publicului larg cât şi la dezvoltarea imaginaţiei şi sensibilităţii lui. CAPITOLUL VI Rolul educativ al muzeului În afară de cercetare şi conservare. b) şi g) pot fi constatate şi sancţionate şi de către primar. . muzeul poate contribui la stimularea gândirii.(2) Contravenţiile prevăzute la art.(1) Desfiinţarea. . 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

au un rol important în dezvoltarea imaginaţiei şi sensibilităţii. copiii fac nu numai lecţii. în mod obligatoriu. personalitatea şi activitatea celor care şi-au dăruit întreaga lor muncă ideii de progres. Prin aceste ateliere. săli de expoziţii experimentale sau cu teme şi obiecte care se adresează publicului. Este vorba de a-l pune pe copil în contact direct cu un anumit fenomen ştiinţific sau de creaţie spirituală. însoţiţi de profesorii lor sau de specialiştii muzeului. istorie. Numai simplul contact direct cu mărturia istorică sau opera de artă trezeşte în vizitator sentimentul de respect şi admiraţie faţă de adevăr şi perfecţiune. îndeosebi muzeele de artă. care au o anumită înclinare pentru tehnică. chimic sau biologic din natură. Aceasta nouă formă de învăţământ prin muzee nu se adresează exclusiv copiilor. pentru a se recrea. ci participă la ea şi oamenii maturi. în multe muzee din lume. ca şi la noi. Unele muzee sunt utilate în mod special cu ateliere şi laboratoare. De aceea toate muzeele mari. un fenomen fizic. folosite şi pentru prezentarea filmelor. dar lucrează în ateliere şi laboratoare special organizate pentru ei. începând cu tehnica. Ele pot exercita asupra individului o influenţă mai puternică decât şcoala. în care copiii pot lucra singuri sub îndrumarea unui specialist. în sensul strict al cuvîntului. tehnicii şi culturii. fie descoperirile vremii. Formarea intelectuală şi etică a copiilor prin muzeu nu se limitează azi doar la vizitarea expoziţiilor. contribuind la îmbogăţirea ştiinţei. care le explică chiar mecanismul unei maşini. 132 . dar mai ales îndemnul către o preocupare recreativă.a. relevându-se trecutul şi prezentul ţării. pe plan naţional şi universal. sau procesul de creaţie a unei opere de artă. copiii şi tineretul sunt iniţiaţi să cunoască şi să preţuiască în profunzime creaţia omenească. săli de auditii muzicale. cu acelea şcolare. artă ş. sunt înzestrate cu săli de conferinţe. mai mult decât sensibilitatea şi imaginaţia. îmbogăţind cunoştinţele.rând. folosindu-şi în acest scop timpul lor liber. care în genere stimulează facultăţile intelectului. În cadrul muzeelor. Programele educative ale activităţii muzeale sunt legate în multe ţări. Acţiunea educativă a unui muzeu depăşeşte uneori chiar profilul lui. Din această pricină. în acelaşi timp creând terenul şi climatul spiritual necesar pentru a înţelege mai adânc fie fenomenele naturii. muzeele cu profil istoric joacă un rol de primă importanţă în educaţia patriotică şi cetăţenească a vizitatorilor. antrenându-l chiar în aplicarea lui practică.. muzeul stimulează nu numai unele talente latente. În aceeaşi măsură. fie creaţia omenească de-a lungul istoriei.

București. în „Biharea”. Oradea. edited by Paul Vergo. Duclos Jean-Claude Gob. London. meaning. historie developpmets. Dierking D. John. Learning from Museums.CAPITOLUL VII Bibliografie 1 2. Paris. Falk H. 1991 4. 2004 Pour un muse regional de l`home. *** Andre Drouguet. visitor experience and making of Lynn 5. Londra. 3. Florescu Radu. 2000 Bazele muzeologiei. The new museology. anjeux actuels. 1989 Noemie La museologie. 1993 133 .

Legea nr. Muzeografia europeană: noi tendinţe în „Revista Muzeelor”.6. 10. 348/2001 privind protecţia patrimoniului arheologic Legea nr. 14. nr. Bucureşti. 3-4 134 . T. vol. 10. 2000 Muzeografia românească. Samurcaş Al. nr. 12. 3-4. 64/1994 Opriș Ioan. 1889 7. O. nr. București. 1936 The Museum as a moral artifact în „Moral Education Forum”. 13. 8. Sulivan Robert Transmuseographia.G. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional Legea nr. Gabrielescu Nicolae Privire generală asupra monumentelor naţionale şi mijlocul de a împiedica distrugerea lor. 2003 11. 442/2001 privind protejarea monumentelor istorice Niţulescu Ştefan Virgil. 9.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful