Anca-Andreea BALOG

GEOLOGIE INGINEREASCĂ
Îndrumător pentru lucrări de laborator

U.T. PRESS Cluj-Napoca, 2011

Editura U.T.PRESS Str.Observatorului nr. 34 C.P.42, O.P. 2, 400775 Cluj-Napoca Tel.:0264-401.999 / Fax: 0264 - 430.408 e-mail: utpress@biblio.utcluj.ro www.utcluj.ro/editura

Director: Prof.dr.ing. Daniela Manea Consilier editorial: Ing. Călin D. Câmpean

Coperta discului: ing. Călin Câmpean

Copyright © 2011 Editura U.T.PRESS Reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor din această carte este posibilă numai cu acordul prealabil scris al editurii U.T.PRESS. Multiplicarea executată la Editura U.T.PRESS.

ISBN 978-973-662-649-4
Bun de tipar: 12.07.2011 Tiraj: 100 exemplare

Geologie inginerească

Cuprins

Lucrarea 1

PROPRIETĂŢILE MINERALELOR ŞI IDENTIFICAREA LOR. ROCI ŞI PROCESE MAGMATICE, METAMORFICE ŞI SEDIMENTARE. PROPRIETĂŢILE ROCILOR. HĂRŢI GEOLOGICE ŞI SECŢIUNI. DETERMINAREA ORIENTĂRII ÎN SPAŢIU A STRATELOR. GEOLOGIE STRUCTURALĂ. VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR. APA ÎN PĂMÂNT.

pag. 1 pag. 20 pag. 37 pag. 46 pag. 59 pag. 68 pag. 75

Lucrarea 2

Lucrarea 3 Lucrarea 4

Lucrarea 5

Lucrarea 6 Bibliografie

Mineralele sunt alcătuite din atomi aranjaţi într-o structură ordonată tridimensională. compoziţie chimică proprie şi proprietăţi fizice caracteristice. folosind minerale de identificare cheie (Tabelul 1. pentru identificarea mineralelor se utilizează eşantioane macroscopice. Un mineral este o substanţă naturală. Diferite minerale au diferite proprietăţi care pot fi folosite în diferenţierea şi identificarea lor. Proprietăţile optice ale mineralelor constituie o modalitate de determinare rapidă şi precisă în practica cercetării mineralogice (sunt determinări microscopice). însă proprietăţile fizice (care reflectă compoziţia chimică) sunt folosite în mod curent în acest sens. la microscopul polarizant (cu doi nicoli) sau cu microscopul calcografic ( în cazul cristalelor opace). Nu există două minerale care să fie identice din ambele puncte de vedere. în secţiuni subţiri (de 0. Mineralele amorfe nu au structură cristalină. Obs. sunt: forma şi habitusul 1 . în general la orice mineral. iar cunoaşterea mineralelor comune şi a proprietăţilor lor.002-0. Cele două caracteristici fundamentale ale unui mineral care permit deosebirea mineralelor unele de celelalte sunt compoziţia chimică şi structura cristalină. o structură cristalină denumită cristal. face mai uşoară determinarea rocilor. Este unul dintre cele mai importante elemente ce se iau în considerare în identificarea lor.Geologie inginerească .2). Opalul şi limonitul sunt minerale amorfe.04 mm în care cristalele devin transparente). Studiul proprietăţilor optice se realizează. apoi prin comparare cu mineralele apropiate. anorganică. În laborator. Ex. Însuşirile exterioare ale mineralelor care pot fi observate direct (macroscopic) sau prin metode nedistructive. Analiza chimică poate contribui la identificarea mineralelor.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Lucrarea 1 PROPRIETĂŢILE MINERALELOR ŞI IDENTIFICAREA LOR Mineralele se combină şi formează roci. cu structură cristalină. Se determină mai întâi proprietăţile macroscopice prin analiză (observare cu ochiul liber sau cu lupa) şi testare.Lucrarea 1.

luciul. sericit. fibros (azbest. fiind o consecinţă a structurii interne de aranjare a atomilor şi moleculelor în reţea. duritatea. sfalerit) hipidiomorfe. pirit. transparenţa. Suprafeţele plate.forma granulelor este neregulată (cuarţul din roci plutonice. Alte proprietăţi sunt cele pe care le întâlnim doar la unele minerale. gips) alungit după două direcţii. talc) de tranziţie. aspru etc). neted.Lucrarea 1.între cele trei habitusuri de bază (corindon. Astfel. apariţia geometrică a cristalului perfect. calcit) 2 - - - .tabular (barit. transparenţa. pirit. senzaţia la atingere (impresia dată prin atingere sau frecare cum ar fi săpunos.cristalele sunt delimitate de feţe cristalografice proprii ( calcit. columnar ( cuarţ). cuarţul din roci etc) xenomorfe. gras. lamelar (mice. halit şi a unor minerale din sistemul romboedric (calcit. mirosul (mirosul de “pământ” este caracteristic pentru mineralele argiloase când sunt umede). Habitusul poate fi: izometric. Acestea includ gustul (halitul are gust sărat).este caracteristic mineralelor ce cristalizează în sistemul cubic (magnetit. amfiboli. Forma reprezintă aspectul exterior al cristalului şi este rezultatul procesului de cristalizare. foios (grafit.prismatic (hornblendă. urma. tenacitatea. acicular (stibinit). cristalele pot fi: idiomorfe. clorite). clivajul. greutatea specifică (densitatea). culoarea. spărtura. reacţia la acid şi magnetismul. pirotin). externe ale cristalului se numesc feţele cristalului. dolomit) alungit după o direcţie. nefelinul din sienite etc) - - Habitusul reprezintă dezvoltarea relativă în spaţiu a cristalelor (pe cele trei direcţii cristalografice). feldspat). PROPRIETĂŢI MACROSCOPICE Forma este aspectul exterior. gips.Geologie inginerească .Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor cristalelor. asociaţiile de cristale.parţial delimitate de feţe cristalografice proprii (feldspaţi.

Lucrarea 1. Culoarea mineralelor este rezultatul procesului de absorbţie selectivă a razelor luminoase. violet. altele au culoarea urmei diferită. fiind influenţată de structura reticulară a cristalului şi de compoziţia sa chimică. Cu toate acestea. culoarea sau lipsa culorii putând fi un diagnostic pentru unele minerale. se numeşte opac (magnetit. Cristalele incolore (ex. roz. Câteva minerale silicioase nu au urmă pentru că sunt mai dure decât plăcuţa de porţelan. Obs. Urma este culoarea pe care o are pulberea mineralului. gips) reflectă în întregime lumina. hornblenda. pirit). ce se vede prin mineral. Culoarea pudrei rămasă pe această placă reprezintă urma mineralului. culoarea este o proprietate utilă: muscovitul este mica albă sau incoloră. mineralul se numeşte translucid Dacă mineralul nu permite luminii să treacă prin el. mineralul se numeşte transparent (cuarţ. Dacă lumina trece prin mineral dar conturul obiectului nu se vede clar. piritgalben. 3 . olivina). Culoarea este primul lucru identificat despre un mineral. feldspat etc). albastru. verde. Hematitul are o urmă roşcat-maronie în timp ce eşantionul poate fi maro. Dacă mineralul transmite lumina liber şi un obiect. roşu sau argintiu. apare clar. cele colorate absorb diferenţiat lumina datorită unei mici modificări în compoziţia chimică sau datorită unor mici fragmente de impurităţi incluse în mineral (Ex. mineralele feromagneziene sunt verzi sau negre (cum este biotitul. maro etc). în unele minerale. galben. fluorit-verde). Unele minerale au aceeaşi culoare a urmei ca şi culoarea mineralului (sub formă de eşantion). Urma se determină prin frecarea eşantionului mineralului pe o placă poroasă de faianţă (neglazurată). cenuşiu. safir-albastru. Majoritatea mineralelor au culori comune. chiar şi în fragmente subţiri. dar este şi proprietatea cu ambiguitatea cea mai mare. cele albe (Ex. cuarţul poate fi incolor. alb. pentru unele minerale ea poate varia în limite foarte largi (de ex. cuarţul) lasă să treacă prin ele întreaga cantitate de lumină (sunt clare şi transparente). roşu.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Transparenţa este proprietatea mineralelor de-a permite trecerea razelor luminoase prin ele.Geologie inginerească .

care nu sunt strălucitoare sau luminoase . Termenii utilizaţi pentru a descrie luciul sunt: . perfect.ca şi sticla sau porţelanul. La spărtură. slab etc. datorită lipsei clivajului pe acele direcţii.gras. aurul sau cuprul). fiind adesea confundate cu acestea. Unele minerale cum este halitul.majoritatea silicaţilor au această caracteristică . Luciul nemetalic este mai comun.Lucrarea 1. trei (calcit=”clivaj romboidal”.sticlos. halit.răşinos – ca răşina Clivajul este capacitatea mineralului de-a se desface în lungul unor suprafeţe plane datorită legăturilor dintre atomi mai slabe pe acea direcţie. bun.Geologie inginerească .Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Luciul este modul (calitatea şi intensitatea) în care suprafaţa mineralului reflectă lumina. două (feldspaţi. Alţi descriptori folosiţi pentru aprecierea suprafeţelor de clivaj sunt: foarte bun. determinarea clivajului este cheia identificării mineralului. Obs. Calitatea clivajului poate fi foarte variabilă.pământos. Unele minerale sunt caracterizate printr-una. Luciul metalic face ca mineralul să pară făcut din metal (ca şi argintul. de la perfectă la slabă. amfiboli şi piroxeni). şase (sfalerit) sau mai multe direcţii de clivaj. Forma spărturii nu are legătură cu structura internă. 4 . Spărtura şi clivajul nu pot să apară pe aceeaşi direcţie cristalografică a unui mineral. Uneori.toate la 900 unele faţă de celelalte= “clivaj cubic”).ca şi lumânarea . suprafeţele după care se desface mineralul nu sunt nici plane şi nici paralele. Obs. patru (diamant). sunt totdeauna paralele la feţele cristalului sau la posibilele feţe ale cristalului şi reprezintă direcţiile de clivaj. Mica are un singur clivaj. calcitul şi gipsul clivează după fragmente ce au aceeaşi formă ca şi cristalele. Luciul poate fi metalic sau nemetalic. Fiecare set de plane de clivaj are o orientare relativă raportată la structura cristalină.sidefat.ca şi perlele . Clivajul excelent al micelor rezultă prin desfacerea mineralului în foiţe slab legate. Clivajul perfect se referă la plane de clivaj foarte netede şi plate.

Unele minerale au şi clivaj şi spărtură. Maclele sunt concreşteri regulate de cristale de acelaşi fel. altele par să fie pătrunse unele de altele (fluorit.Geologie inginerească .OH)2 corindon Al2O3 diamant C Duritatea atribuită în scara Mohs 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 5 . Alţi termeni folosiţi frecvent sunt: inegală (brută). unele sunt răsturnate sau sunt simetrice (calcit). are duritatea 1 în scara Mohs (Tabel 1. ortoclaz.spate (plagioclazi). care constă din 10 minerale obişnuite aranjate în ordinea creşterii durităţii.Lucrarea 1.Cl) ortoză K(AlSi3O8) cuarţ SiO2 topaz Al2(SiO4)(F. Mineralul cu duritatea cea mai mică este talcul.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Unele minerale cum este cuarţul sau sticla vulcanică sunt exemple pentru spărtura concoidală (suprafaţa spărturii este netedă şi prezintă creste fine concentrice). caracterizate prin aşezarea simetrică a acestora în raport cu un plan sau cu o dreaptă. netedă. Un exemplu în acest sens este feldspatul care are două direcţii de clivaj aproape perpendiculare şi spărtură pe o direcţie. Unele macle apar crescute spate-în. Două sau mai multe cristale ale anumitor minerale pot creşte împreună în aşa fel încât părţile individuale sunt legate prin intermediul structurilor lor interne.1) Tabel 1. Mineralul cu duritatea cea mai mare este diamantul. azbestul este caracterizat printr-o spărtură fibroasă. pământoasă (dar cu suprafeţe netede).1 Mineralul talc Mg(Si4O10)(OH)2 gips CaSO42H2O calcit CaCO3 fluorit CaF2 apatit Ca5(PO4)3(F. are duritatea 10 şi este capabil să zgârie suprafaţa mineralelor cu duritate mai mică din scara Mohs. aşchioasă (cum ar fi lemnul) şi neregulată (cum ar fi beton). Mineralele pot fi comparate utilizând scara Mohs a durităţii. Duritatea (D) este o măsură a rezistenţei la zgâriere. staurolit).

Obs. geologii folosesc elemente comune pentru identificarea mineralelor. magnetitul GS=5.3 g/cm3. galena GS=7. Unghia de la mână se apreciază a avea duritatea în jur de 2. dar sunt foarte subţiri. pe de-o parte grafitul are GS=2. Sticla obişnuită are duritatea în jur de 5. Se confundă deseori cu duritatea.2 g/cm3.Lucrarea 1.56 g/cm3 la 2.ca şi un plastic. atunci duritatea mineralui este mai mică de 2. feldspaţii de la 2.6 g/cm3.76 g/cm3. Termenii folosiţi pentru descrierea tenacităţii sunt: fragil. aparent asemănător macroscopic .ca şi o gumă de elastic: 6 . -Feldspatul potasic poate avea linii pe suprafaţa lui care seamănă cu striaţiile.2 g/cm3. gipsul GS= 2.5. ca lamele subparalele de plagioclaz. Striaţiile se folosesc în deosebirea plagioclazului de feldspatul potasic. -Feldspatul plagioclazic are striaţii: linii drepte paralele sau caneluri. aurul GS=19.3 g/cm3.Geologie inginerească . Geologii folosesc sticla pentru a face deosebirea între un mineral cu duritate redusă. discontinue. Un mineral care zgârie sticla va fi considerat cu duritatea mai mare de 5. Dacă mineralul poate fi zgâriat cu unghia. elastic. cuarţul are GS=2. flexibil.6 g/cm3 Ex. este suficient să se compare două eşantioane cu aproximativ aceeaşi dimensiune dar cu greutăţi specifice diferite.65 g/cm3. care pot fi văzute pe feţele uneia dintre direcţiile de clivaj şi sunt paralele cu feţele celei de-a doua direcţii de clivaj.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Deseori. De exemplu. Obs. Pentru determinarea greutăţii specifice în laborator. în loc de cele 10 minerale etalon ale scării Mohs. Greutatea specifică (GS) este definită ca raportul între greutatea mineralului şi volumul mineralului. cuarţul. iar pe de altă parte galena are GS=7. maleabil ca si plastelina.5.5.ca sticla. calcitul şi unul cu duritate mare. Striaţiile apar pe feţele de clivaj ale unor minerale ca nişte caneluri fine asemănătoare firului de păr.5. iar altul care nu zgârie sticla. va fi considerat cu duritatea mai mică. Tenacitatea este proprietatea mineralului de-a fi rupt sau îndoit.

Câteva minerale fac efervescenţă în contact cu acizii. rece) este aplicată pe o suprafaţă proaspătă de calcit. se vor vedea două imagini. reacţionează cu un acid slab.mineralul se îndoaie fără să se rupă şi revine la forma iniţială când stresul a încetat. Calcitul este cel mai obişnuit mineral ce dispune de dublă refracţie: dacă se pune un cristal de calcit deasupra unei imagini. ALTE PROPRIETĂŢI • Reacţia la acizi diferă de la un mineral la altul.care poate fi modelat uşor -flexibil . Fluoritul (Florura de calciu) si calcitul. Ex. producând dioxid de carbon.Lucrarea 1. atunci când nu este posibilă testarea cu HCl. • Magnetism Testul pentru magnetism constă în utilizarea unui magnet obişnuit sau a unui cuţit cu lamă magnetizată.mineralul se sparge atunci când este lovit cu ciocanul sau cade pe o suprafaţă dură -maleabil . Acest fenomen este cauzat de descompunerea luminii în două componente. Oţetul conţine acid acetic şi poate fi folosit pentru testarea la acid (fără să fie necesară diluare). însă nu mai revine la forma iniţială când stresul a încetat.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor -fragil . calcitul face efervescenţă (se formează dioxidul de carbon (CO2). • Dubla refracţie se manifestă atunci când lumina trece prin structura cristalină a unor minerale.mineralul se îndoaie fără să se rupă. Atunci când o picătură de HCl diluat (1-3%. • Uraniul este radioactiv. În mod obişnuit magnetitul (un oxid de fier. Obs. Calcitul la fel ca şi alţi carbonaţi (cei care conţin CO3-2). 7 . însă doar dacă mai întâi este adus în stare de pulbere.Geologie inginerească . cu un conţinut ridicat de fier) este singurul mineral (din colecţia noastră didactică) ce este atras de magnet. Dolomitul este un alt carbonat care face efervescenţă în HCl diluat . • Unele minerale sunt fluorescente sau stălucesc la lumină ultravioletă. -elastic .

alb. -apare în masive. -frecvent cristale. plate sau forme fibroase Monoclinic -nemetalic. sticlos. mătăsos când este fibros. culoare variabilă. GS= 2. Fe. clivaj bazal GS=3 perfect. sticlos sau sidefos. forme masive sau granulare -importantă sursă de fosfor -nemetalic.54 CALCIT CaCO3 -nemetalic.20 Duritate =5 AZBEST (Serpentinit) Mg. Fe Al. gras.5-2. albăstrui. roşiatic. formează foiţe elastice. verde închis spre maro sau negru. 0 GS=3. clivaj bun (2 plane~ 90 ). Mg.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Tabel 1.6 Duritate =6 -cristale prismatice cu 8 feţe .Silicat GS= 2. Duritate =2. Al. sau cristale prismatice pseudohexagonale -frecvent ca mineral accesoriu în rocile magmatice şi important în unele roci metamorfice. verzui. fractură concoidală. verde. clivaj slab. gălbui. fără clivaj.Geologie inginerească . urma albă spre cenuşie. frecvent nuanţe de verde.7 Duritate =3 8 .Lucrarea 1. urma albă spre cenuşie. verde închis-negru. urma albă. Al. maro.Fosfat Hexagonal -nemetalic . Mg. mase cristaline granulare. sticlos subrăşinos. urma albă. incolor şi transparent sau alb când este pur sau poate avea o mare varietate de culori. clivaj perfect romboedral. urma albă spre cenuşie -foiţe.2-3. sticlos. sticlos.15-3.Silicat Monoclinic -nemetalic.Silicat Monoclinic GS=3.2 APATIT Ca. frecvent mase granulare -este mineralul feromagnezian cel mai important din cadrul rocilor magmatice – este un piroxen BIOTIT K.6 Duritate =2-5 AUGIT Ca. F.

-de obicei masivă. clivaj perfect bazal GS= 2.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Trigonal -frecvent cristale. urma albă. opac. cenuşiu.Silicat Monoclinic -nemetalic..7-3. clivaj romboedral. cu striuri orizontale Duritate =9 DOLOMIT CaMg(CO3)2 -nemetalic. sau o mare varietate de alte forme -face efervescenţă în soluţie diluată.Geologie inginerească . nemetalic. incolor. gălbui-maroniu.Lucrarea 1. are dublă refracţie puternică la varietăţile incolore -este un mineral frecvent în rocile sedimentare şi în cele metamorfice CALCOPIRIT CuFeS2 Trigonal -metalic. GS=2. galben.85-3. urma albă spre cenuşiu deschis. fractură neregulată. verde. roşu. masive. Al. sticlos spre pământos. -varietăţi de geme safir (albastru) and rubin (roşu) -frecvente cristale în formă de butoi. alte culori posibile. urma albă. adamantin spre sticlos. verde spre verde-albăstrui. oolitice. Fe.3 Duritate =3. rece de HCl.54 9 .54 CLORIT Mg. alb. granulare. culori variate.. cu striuri pe planele laterale.. verzui. -apare ca masă foioasă sau mici fulgi -frecvent în şisturile de grad scăzut şi ca produs de alterare a mineralelor feromagneziene Duritate =2. poate apare sub formă de cristale mici GS= 4. urma cenuşie-negricioasă. galben de alamă sau pătat de la bronz la roşcat.2 Duritate =3. fără GS=4 clivaj. sticlos spre perlat.5 CORINDON Al2O3 Trigonal -nemetalic. fără clivaj. maro.3 formând foiţe flexibile neelastice.

fără clivaj. transparent spre translucid. -macle destul de frecvente -deseori apare alungit GS=3. roz. -frecvente cristale dar şi mase granulare -varietăţi de geme sunt piropul (roşu) şi andraditul (verde) GS=3. fin granular. urma cenuşie de plumb. albastru.6-4.5-7. lasă urmă pe hârtie.Lucrarea 1. verde.18 Duritate =4 GALENIT (Galenă) PbS Cubic -metalic. frecvent sub formă de mase foioase. incolor când este pur. GS=2. galben. clivaj cubic perfect. doar în stare de pulbere -apare în roci sedimentare FLUORIT CaF2 Cubic -nemetalic. sticlos până la răşinos.Geologie inginerească . roşu închis şi maro-roşcat. nu sunt frecvente cristalele.1-2. -uşor de identificat datorită clivajului. alb.Silicat Cubic -nemetalic. masiv şi forme granulare -se deosebeşte de calcit prin aceea că face efervescenţă în HCl rece diluat. macle frecvente. -gras la atingere. negru. clivaj bazal perfect.5 GRANAŢI Fe.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Trigonal -frecvent cristale.3 Duritate =6. verde. Mg. urma albă. cenuşiu închis spre negru. sticlos. GS ridicată GS=7. roşu.57. Al. în funcţie de compoziţie. clivaj perfect octaedral (în 4 direcţii).6 Duritate =2. urma neagră. insolubil în acid. cenuşiu de plumb. maro şi diferite nuanţe ale acestora. Ca.5 GRAFIT C -metalic la mat.25 Duritate =1-2 10 . urma albă sau variabilă în funcţie de varietatea de mineral. apare într-o mare varietate de culori: galben.

urma albă. portocalii.5 HEMATIT Fe2O3 Trigonal -metalic (în forma cunoscută sub denumirea de specularit şi în cristale).Silicat -nemetalic.cristale grosiere. negru. -cristalele cu formă simplă sunt frecvente. fără clivaj. incolor. maclele sunt adesea prezente -varietăţi: selenit. Na. satin spar. cenuşiu.Geologie inginerească .32 cenuşii. maro deschis.Lucrarea 1. Fe. gălbui. -sunt comune cristalele. 1 HORNBLENDǍ (Amfibol) Ca. sticlos. clivaj cubic perfect. GS=2. spărtură concoidală într-o direcţie. masivele sau granulele grosiere -are gust sărat caracteristic Duritate =2. sticlos spre sidefat. Al. -poate apare în mase cristaline sau pământoase GS=5-6 Duritate =5-6. incolore spre albe.5 roşu. alb. GS=2. galben.4 Duritate =6 11 .gips masiv fin granular -apare ca rocă sedimentară Duritate =2 HALIT NaCl Cubic -nemetalic. maro închis. fibroasă în alta. transparent până la translucid. Mg. incolore sau transparente. aparent poate fi mică. verde închis. urma albă.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Hexagonal -în mod obişnuit este un mineral metamorfic GIPS CaSO4 ·H2O Monoclinic -nemetalic. urma verde sau verde pal. până la roşu strălucitor celelalte varietăţi.structură fibroasă paralelă. clivaj perfect (pe 2 direcţii). mat -frecvente cristale cu 6 feţe. clivaj bun într-o direcţie. sticlos. alabastru. submetalic până la mat celelalte varietăţi. cenuşiu de oţel specularitul. unele varietăţi sidefate. spărtură bazală neregulată. urma roşie-maronie. culoarea este mai închisă decât celelalte minerale GS=3-3.

apare în numeroase tipuri de roci -nemetalic. clivaj distinct. cristalele sunt rare -este un mineral întâlnit în rocile magmatice bazice şi ultrabazice GS= 3. alb atunci când conţine impurităţi este roşu. clivaj bazal perfect sub formă de foiţe subţiri flexibile şi elastice.Geologie inginerească . fără clivaj. negru.2-3. unele fragmente sunt octaedrale. vermiculitul GS=2. -apare în mase pământoase -în mod normal varietăţile de minerale argiloase nu pot fi deosebite pe baza proprietăţilor lor macroscopice -alte minerale argiloase sunt montmorillonitul (smectit). incolor. sticlos. urma albă. urma albă sau cenuşie. Fe)2SiO4 Ortorombic -nemetalic. apare în multe tipuri de roci GS=5. urma neagră. unele specimene sunt polarizate -deseori sub formă de mase granulare. iar cea bogată în Fe (fayalite) este maro spre negru -frecvent în mase granulare. Al. oliv-verzui spre galben. -varietatea bogată în Mg (forsterite) este albă. illitul. sticlos de la mătăsos până la sidefos.8-2.9 Duritate =2. -puternic magnetic.Silicat Monoclinic GS=2. multe varietăţi de verde.Lucrarea 1. clivaj bazal perfect dar rareori poate fi observat datorită dimensiunilor reduse ale cristalelor. maro sau cenuşiu.6 Duritate =2 CAOLINIT Aluminosilicat hidratat Triclinic MAGNETIT Fe3O4 Cubic -metalic. cenuşiu sau maro.2 Duritate =6 MUSCOVIT K. urma albă.54 OLIVINǍ (Mg. -frecvent în fulgi mici sau mase lamelare. poate prezenta unele diferenţe. mat până la pământos.57 12 .Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor Monoclinic din grupa amfibolilor -nemetalic.4 Duritate =6.

de obicei cubice cu feţe striate şi formele granulare masive -marcasitul (Fe S2) este ortorombic. dar poate avea aproape orice culoare. galben de alamă. varietatea masivă -culoarea striurilor este cenuşie la varietatea denumită cuarţ fumuriu. urma albă.56 Duritate =6 PLAGIOCLAZ Serie izomorfă de la: Albit -NaAlSi3O8 Anortit -CaAl2Si2O8 Triclinic la GS=2. clivaj pe două direcţii 0 (~90 ). -sunt frecvente cristalele varietăţii albit. -nu sunt frecvente cristalele. roz -nemetalic. albă. roşcat sau roşu-maroniu.65 Duritate =7 GS=5 Duritate 6. fractură concoidală.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor ORTOZǍ (Feldspat -K) K(AlSi3O8) Monoclinic -nemetalic.5 =6- PIRIT FeS2 Cubic “aurul prostului” CUARŢ SiO2 Trigonal 13 . verde. cuarţ alb şi ametist -este un mineral comun în toate tipurile de roci GS=2. de obicei în culori pale. alb sau cenuşiu. urma albă dar dificil de obţinut pe placa de porţelan. incolor sau alb. urma verzuie sau maronie negricioasă. au aspect lucios. culoare variabilă. sticlos. -cristale prismatice cu striuri perpendiculare pe lungime. microclinul este varietatea albă. fiind deseori alterat -nemetalic. -sunt frecvente cristalele. sticlos. fără clivaj. fără clivaj. intermediare şi rare pentru varietatea anortit neobişnuite pentru varietăţile GS=2. sau roz.6-2. crem. urma albă. clivaj după două direcţii ce sunt aproape perpendiculare. unele varietăţi prezintă o paletă largă de culori.Lucrarea 1.75 Duritate =6 -striaţiile maclelor sunt frecvente pe suprafeţele clivajului bazal -metalic metallic. alte varietăţi: cuarţ roz. lipsesc striaţiile la macle -sanidinul este varietatea incoloră. fractură concoidală. sticlos. poate fi cu irizaţii de diferite culori.Geologie inginerească .

clivaj. -sunt frecvente cristalele denaturate de tetraedre sau dodecaedre.1 Duritate =3. argintiu-alb sau cenuşiu. formele masive nu prezintă clivaj. clivaj bazal perfect. ca de altfel şi sub formă masivă şi granulară -nemetalic. GS. sidefat sau gras până la mat. urma albă.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor SFALERIT (Blendă) ZnS Cubic -frecvent nemetalic. maclele sunt comune. culoare. clivaj perfect dodecaedral (6 direcţii la 120 ).9-4. galben0 brun spre maro-închis. -frecvent mase foioase sau agregate dense. frecvent răşinos.Silicat Monoclinic GS=2. senzaţia săpunoasă la atingere este un diagnostic în identificarea talcului. unele varietăţi submetalic.54 TALC Mg. habitus. alb. luciu. urma maro spre galben deschis sau alb. structura cristalină (sistem de cristalizare). galben.Lucrarea 1. urmă.Geologie inginerească .compoziţia chimică.82 Duritate =1 Mineral. greutate specifică Duritate 14 . GS=3. fin granulare cenuşiu-închis sau verzui -cristalele sunt extrem de rare. de obicei pal verzui.

Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor 15 .Lucrarea 1.Geologie inginerească .

Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor 16 .Geologie inginerească .Lucrarea 1.

Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor 17 .Geologie inginerească .Lucrarea 1.

Lucrarea 1.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor 18 .Geologie inginerească .

Geologie inginerească .Lucrarea 1.Proprietăţile mineralelor şi identificarea lor 19 .

sticlă sau particule organice. obsidianul este alcătuit din sticlă vulcanică.1.03 milimetri. incluzând secreţiile organismelor din ape Obs. 20 . Rocile sedimentare în funcţie de procesele genetice pot fi: (1) roci sedimentare clastice. cu o grosime de aproximativ 0. folosind microscoape speciale cu lumină polarizată (se folosesc fragmente subţiri de roci. De obicei sedimentele se depun sub formă de strate la suprafaţa pământului. METAMORFICE ŞI SEDIMENTARE Rocile sunt agregate naturale de minerale. cărbunii sunt alcătuiţi din particule organice.Geologie inginerească-Lucrarea 2. Ex.Roci şi procese magmatice. substanţe amorfe. ROCILE SEDIMENTARE sunt rocile formate prin: (1) litificare (cimentare şi compactare ) a sedimentelor (2) precipitarea din soluţii (3) sau consolidarea resturilor de plante sau animale Sediment = nume colectiv ce defineşte fragmente de roci dezagregate sau particule ce provin din: -dezagregarea sau alterarea rocilor preexistente -precipitarea chimică din soluţii. Granitul este alcătuit din câteva minerale. metamorfice şi sedimentare Lucrarea 2 ROCI ŞI PROCESE MAGMATICE. Există o mulţime de roci (de toate tipurile) în care granulele minerale pot fi văzute macroscopic. în secţiuni subţiri. opalul este alcătuit din substanţa amorfă opal. fixate pe lamele de sticlă). Geologii analizează proprietăţile optice ale rocilor. însă este dificil de examinat forma granulelor sau caracteristicile interne ale cristalelor. 2. (2) roci sedimentare de precipitare chimică şi (3) roci sedimentare organogene.

Sunt de obicei angulare (forme ascuţite. amestecate.00 0.063 0.1.colţuroase). Sedimentele bine sortate.ROCI SEDIMENTARE CLASTICE Majoritatea rocilor sedimentare sunt clastice.1.063-2. Sedimentele slab sortate sunt alcătuite din granule de diferite mărimi şi densităţi.1) Tabel 2.00 Sediment (neconsolidate) PIETRIŞ GROHOTIŞ 0. Majoritatea silturilor sunt alcătuite din cuarţ. granulele sunt şlefuite şi rotunjite în timpul transportului).004 NISIP SILT MÂL NǍMOL Roci sedimentare (consolidate. Particulele sedimentare sunt definite şi clasificate după dimensiunea fragmentelor individuale. Dimensiunea granulelor (granulozitatea) este exprimată în clasificarea Wentworth (Tabel 2. metamorfice şi sedimentare 2. Sunt de obicei granule bine rotunjite (fără colţuri.Geologie inginerească-Lucrarea 2.Gresie cuarţitică este o gresie în care mai mult de 90% dintre granule sunt constituite din cuarţ 21 .004-0.Roci şi procese magmatice. formate prin cimentarea granulelor sedimentare (care reprezintă fragmente de roci preexistente). în timpul transportului granulele fiind rotunjite şi sortate Obs. Tipuri diferite de gresii: .1 Diametru (mm) >2. În multe cazuri sedimentele au fost erodate şi transportate înainte de-a fi depuse. sunt alcătuite din granule cu dimensiuni similare sau/şi densităţi asemănătoare. cimentate) CONGLOMERAT (particule rotunjite) BRECIE (particule angulare) GRESIE SILTIT MARNE ARGILE Obs.

1.Roci şi procese magmatice. Unii geologi consideră aceste roci drept calcare chimice sau biochimice. constând din feldspat -Graywacke este un tip de gresie la care mai mult de15% din volumul rocii este alcătuit dintr-o matrice fin granulară. metamorfice şi sedimentare .Arcoza este o gresie cu mai mult de 25% dintre granule. Exemple de roci sedimentare de origine chimică: -formate în întregime direct prin precipitare (separare din soluţii) a cristalelor în timpul evaporării apei mării sau a lacurilor sărate şi sunt denumite evaporite sarea. ROCI SEDIMENTARE ORGANOGENE Rocile sedimentare organogene sunt formate prin acumularea resturilor organice. Pot fi grosiere. ROCILE SEDIMENTARE DE PRECIPITARE CHIMICĂ sunt cele depuse prin precipitarea mineralelor din soluţii chimice.2. silvină (sare de potasiu) şi sare de magnesiu -precipitarea calcitului (CaCO3) ca rocă solidă (sub formă de calcar de precipitare chimică) cunoscut ca travertin sau rocă alcătuită din carbonat de calciu şi magneziu . cu cochilii sau fragmente de scoici uşor de recunoscut.3. 2.alcătuită din mineralul denumit halit (NaCl) gips. O varietate de calcare denumită lumaşel se formează prin cimentarea cochiliilor scoicilor acumulate pe fundul mării.Geologie inginerească-Lucrarea 2. 22 . Calcarele bioclastice (sau scheletale) pot apare sub multe aspecte.1. Scheletele microorganismelor calcaroase (calcit) se pot acumula în sedimente sub formă de calcare.alcătuit din gips (CaSO4 ·H2O) boraţi. sau fin granulare şi dense formate prin acumularea fragmentelor migroscopice de alge calcaroase. 2. Rocile astfel formate sunt denumite pe baza compoziţiei lor chimice şi nu a dimensiunilor particulelor. denumită dolomit sau rocă dolomitică Obs. cu multe fosile. Are o textură clastică şi este de obicei grosieră.

Termenul dolomit este folosit atât pentru roca sedimentară.4. fin granulară. Unii geologi pentru rocă folosesc termenul de rocă dolomitică. fiind o o varietate foarte fin granulară de calcar format prin acumularea fragmentelor foarte fine de organisme marine. Calcarul oolitic este o varietate distinctă de calcar format prin cimentarea oolitelor (sau ooidelor) de dimensiunea granulelor de nisip. rădăcini şi trunchiuri de copaci) bogate în carbon şi de obicei negre. Rocile metamorfice sunt acele roci care au fost alterate (modificate fizic sau/şi chimic) prin temperatură ridicată. Chertul se poate forma ca rocă sedimentară din schelete silicioase de diatomite şi radiolari. Deseori recristalizarea distruge textura clastică şi fosilele rocii. Tuful este format datorită apelor hidrotermale ale activităţii post vulcanice. ROCI METAMORFICE Termenul “metamorfic” înseamnă cu formă schimbată. frunze. Calcarele sunt susceptibile de recristalizare.2. Travertinele sunt formate în mod obişnuit prin precipitarea calcitului în apele dulci ale lacurilor sau iazurilor. mici sfere de calcit. cât şi pentru mineralul care o compune CaMg (CO3)2. presiune ridicată şi/sau actiunea soluţiilor chimice fierbinţi. ca şi cristalele originale). anorganic. din care au provenit (“roci parentale”). crengi.Geologie inginerească-Lucrarea 2. Cărbunii sunt roci sedimentare formate prin consolidarea resturilor de plante (cum ar fi muşchi. deseori şi prin contribuţia plantelor.1. compactă. Astfel. astfel încât determinarea rocii se poate face dificil. ce precipită în ape de mică adâncime. ALTE ROCI SEDIMENTARE Chertul este o rocă sedimentară densă. Obs. formată aproape în întregime din silice. 2. poroasă. fiecare rocă metamorfică are o textură în mod clar diferită de cea a rocilor de origine. Travertinul şi tuful sunt carbonaţi de origine nemarină.Roci şi procese magmatice. 2. procesul prin care apar noi cristale în rocă (de calcit. 23 . pe fundul mării. ce apare sub formă de nodule neregulate în interiorul altor roci sau ca depozite stratificate. metamorfice şi sedimentare Creta este deschisă la culoare.

ci şi formează minerale noi (“neominerale”). Datorită metamorfismului. Şisturile (alcătuite mai ales din argile. Conţinutul mineralogic al rocilor metamorfice este determinat de compoziţia chimică a rocii parentale. metamorfice şi sedimentare Obs. rezultând schimbări ale mineralogiei. Sunt două tipuri fundamentale de procese metamorfice (de formare a rocilor metamorfice) prin: contact termic şi metamorfism regional. cristalele microscopice de muscovit – pot recristaliza formând cristale mari de filit – care au frecvent dimensiuni mari în şisturi. Cea mai frecventă modificare este recristalizarea.Geologie inginerească-Lucrarea 2. în altele mai mari ale aceluiaşi mineral.Roci şi procese magmatice. asociate îngropării rocilor preexistente sau mişcărilor tectonice 3) migraţia extinsă a gazelor fierbinţi într-o anumită regiune În roci apar diferite modificări ale mineralelor pe măsură ce sunt metamorfozate. mineralogia unei roci se poate schimba şi ea. cu aceleaşi elemente chimice. Metamorfismul regional apare în regiuni extinse şi rezultă datorită: 1) intruziunilor magmatice majore. metamorfismul fiind procesul în care mineralele nu doar recristalizează. cauzate de metamorfismul hidrotermal. Ex. însă fără ca roca să se topească. Mineralogia se poate schimba şi datorită metasomatismului: adiţia sau pierderea elementelor. adiacent intruziunilor magmatice sau în lungul fracturilor care sunt în contact cu gaze fierbinţi sau condensate.cristale mici ale unui mineral se transformă încet. transformându-se în roci metamorfice (alcătuite mai ales din muscovit cu granaţi). ce se formează şi se răcesc în perioade lungi de timp 2) presiunilor extreme şi temperaturilor ridicate. cuarţ şi granule de feldspaţi) pot suferi o neomorfoză. Ex. 24 . Metamorfismul de contact termic apare local.

rocile cu textură gnaisică sunt formate din benzi distincte. este datorată metamorfismului intermediar şi de grad înalt -textura gnaisică.foliaţie paralelă a mineralelor aplatizate care prezintă un luciu mătăsos sau metalic. cu minerale orientate aproximativ paralel. este bine dezvoltată în gnaise. este frecventă în şisturi.Roci şi procese magmatice. vizibile în mod clar cu ochiul liber). şist (vizibil macroscopic. alternând cu benzi de compoziţie diferită. au o orientare preferenţială datorită presiunii directe. Mineralele feromagneziene formează deseori benzi închise. este dezvoltat foarte bine în filite. este datorată metamorfismului intermediar -şistozitatea. cum sunt turmalina şi hornblenda. de obicei formează benzi deschise la culoare Exemple de roci foioase sunt: filite (noile mice formate sunt mai mari decât ale rocilor foioase. fin granulare. Obs. şist cu granaţi) Tabel 2. Unele minerale alungite. sunt rezultatul metamorfismului intermediar până la grad ridicat.foliaţie paralelă până la subparalelă a unor minerale aplatizate grosier. feldspaţii sau mineralele carbonatice. gnais (minerale plate sau alungite în benzi de minerale închise la culoare alternând cu benzi de minerale deschise la culoare) 25 . plan. iar cuarţul. dar încă nu pot fi văzute cu ochiul liber). Obs.aproape perfect.clivaj foios.o foliaţie paralelă sau subparalelă ale unor minerale aplatizate grosier. foliaţie paralelă ale mineralelor plate.Geologie inginerească-Lucrarea 2. plate sau alungite. apare frecvent în şisturi. metamorfice şi sedimentare CLASIFICAREA ROCILOR METAMORFICE Rocile metamorfice obişnuite pot fi clasificate ca roci foioase şi roci nefoioase. este produs de metamorfismul de grad scăzut -textură filitică.2 Textura foioasă conţine foliaţii: plane paralele ale mineralelor foioase (majoritatea micelor) care s-au aliniat secundar (realiniat) datorită presiunii şi recristalizării. Tipurile comune de textură foioasă sunt: . şist cu biotit. Rocile foioase pot fi clasificate pe baza texturii lor specifice şi a mineralogiei (Ex.

luciu mătăsos. cuarţitul. 26 .3 Textura neparalelă se caracterizează prin lipsa planelor paralele de minerale. serpentinitele.Geologie inginerească-Lucrarea 2. amfibolitele. majoritatea mineralelor sunt micacee deseori cu porfiroblaste şisturi şist cu granaţi şist cu staurolit şist cu silimanit şist amfibolitic grosiere. fin granular fine spre granulare Creşte gradul metamorfismului foarte Foioase Denumirea rocii Observaţii clivaj foios foarte bine dezvoltat textură filitică foarte bine dezvoltată. în bună Gnaise parte minerale nemicacee Bine dezvoltate benzile colorate (alternând benzile din minerale diferite) Rocile nefoioase pot fi calificate cu termeni mineralogici (Ex. metamorfice şi sedimentare Tabel 2.2 Dimensiunea cristalelor Microscopic.Roci şi procese magmatice. metalic şist muscovitic şist cloritos şist biotitic şist cu turmalină Tipuri de şisturi în funcţie de mineralul conţinut mediu filite grosiere macroscopic. grafitul. marmură cu grafit) Tabel 2. skarnele. Exemple de roci metamorfice fără textură paralelă sunt marmura.

ROCILE MAGMATICE Este denumirea dată rocilor formate la temperatură foarte înaltă.3 Roca parentală Gresie cuarţitică Conglomerat Denumirea rocii cuarţit metaconglomerat Observaţii alcătuit din granule de cuarţ pietrişul original este observabil. verde rocă alcătuită în principal din talc. fin granulare Bazalt sau gabbrou roci verzi amfibolit hornblende Siltit hornblende calcare/dolomite marmură/marmură alcătuită din granule de calcit dolomitică Skarn alcătuite din calcit şi alte minerale.Geologie inginerească-Lucrarea 2.3.Roci şi procese magmatice. fin granulare alcătuite din cuarţ şi plagioclazi. senzaţie săpunoasă la atingere strălucitor. dar puternic deformat alcătuite din epidot şi clorit. gras la atingere Peridotit ultramafică) (rocă Serpentinit talc Cărbune bituminos Antracite antracit grafit 2. cristalizate din topitura magmatică (din magmă). dens. 27 . multicolore alcătuită în principal din serpentinit. metamorfice şi sedimentare Tabel 2. cenuşiu închis. grosiere alcătuite din piroxeni şi plagiocazi. se sparge concoidal uşor. verzi alcătuite din amfiboli şi plagioclazi.

Roci şi procese magmatice.4 O magmă foarte silicioasă este bogată în silice. metamorfice şi sedimentare CLASIFICAREA ROCILOR MAGMATICE Rocile magmatice se clasifică în funcţie de trei criterii: -compoziţie (mineralele pe care le conţin) -textură -şi culoarea index În cadrul rocilor magmatice informaţiile cele mai importante privind denumirea rocii sunt date de procentul de cuarţ. săracă în fier şi magneziu. duce la formarea unor roci alcătuite din minerale fero-magneziene închise la culoare. rocile magmatice ultramafice sunt alcătuite în întregime sau aproape în întregime din minerale închise la culoare. duce la formarea unor roci alcătuite în bună parte din cuarţ.2. Majoritatea rocilor ultramafice sunt alcătuite din piroxeni şi/sau olivină de dimensiuni mari. feldspaţi şi minerale feromagneziene Tabel 2. feldspaţi potasici şi plagioclazi. Din punct de vedere chimic aceste roci conţin mai puţin de 45% silice. clasificate drept roci mafice (închise la culoare). fiind clasificate drept roci felsice (deschise la culoare) O magmă mafică este bogată în magneziu şi fier. fero-magneziene. magmele silicioase dau naştere rocilor dominate de minerale din partea inferioară şi care sunt sărace în elemente fero-magneziene Fig. Sunt şi roci magmatice intermediare ce conţin atât minerale felsice cât şi mafice.Geologie inginerească-Lucrarea 2.1 28 . Nu sunt prezenţi feldspaţii şi nici cuarţul. şi săracă în siliciu. - - Magmele mafice dau naştere mineralelor din partea superioară a diagramei lui Bowen.

Elementul luat în considerare în această clasificare este dimensiunea particulelor mineralelor individuale ce alcătuiesc roca magmatică.Geologie inginerească-Lucrarea 2.2.1 Seria lui Bowen Cea mai importantă clasificare a rocilor magmatice se face pe baza adâncimii de cristalizare (roci plutonice sau vulcanice). roca ce rezultă este fin granulară -textura este faneritică (cristalele -textura este afanitică (cristalele sunt mari şi pot fi observate cu individuale nu pot fi văzute cu ochiul liber) 29 . Dimensiunea particulelor poate fi afectată de compoziţia topiturii. 2. Topitura de silicaţi felsică este mai vâscoasă decât cea mafică. granulele sunt grosiere (mari) -dacă magma se răceşte rapid.4 Compozitie Roci magmatice (intruzive) / textură plutonice Roci magmatice (extruzive) / textură vulcanice -rocile se formează cristalizare în adâncime prin -rocile se formează prin răcirea magmei la suprafaţă sau aproape de suprafaţă -dacă magma se răceşte încet.1 Rezistente chimice acţiunilor Cuarţ Muscovit Feldspat Potasic Biotit Amfiboli (bogate în sodiu ) Plagioclazi Piroxeni Mai puţin rezistente acţiunilor chimice Olivine (bogate în calciu) Fig. ceea ce se reflectă în textura rocii. Un factor important în controlul dimensiunii particulelor este rata consolidării. Tabel 2.Roci şi procese magmatice. metamorfice şi sedimentare Fig.

mult mai numeroase sunt denumite matrice (sau masă fundamentală) Pegmatitele. plagioclazi> feldspat potasic. 40% minerale fero-magnesiene. formată datorită răcirii lente şi vâscozităţii reduse a fluidului din care provine.15-40% minerale feromagnesiene. le face să fie surse de pietre semipreţioase (smaragd. Cristalele grosiere prinse într-o masă fină sunt denumite fenocristale. fără feldspaţi potasici. rezultatul este o rocă sticloasă (fără cristale) – textura este hialină sau sticloasă (Ex. turmalină. culoarea rocii este verde foarte închis spre negru Ultramafice Obs. 15% minerale feroculoare) magnesiene. frecvent culoarea rocilor este deschisă Intermediare DIORIT ANDEZIT <5% cuarţ.Obsidian) Felsice GRANIT (SIENIT) RIOLIT (TRAHIT) (deschise la >5% cuarţ. topaz). Piroclastele sunt fragmente de roci ce au fost transportate mecanic în timpul erupţiilor vulcanice explozive. Cristalele grosiere de compoziţie neobişnuită a unor pegmatite. Rocile magmatice alcătuite din piroclaste au textură piroclastică. 30 .Geologie inginerească-Lucrarea 2. aquamarin. metamorfice şi sedimentare ochiul liber -în cazuri extreme. culoarea rocii este cenuşiu închis-negru PERIDOTITE În jur de 100% minerale fero-magnesiene. ale răcirii rapide şi ale limitării creşterii cristalelor.se referă în general la o rocă cu o compoziţie granitică. culoarea rocilor cenuşiu mediu. plagioclazi≈50%. Obs. feldspat potasic >plagioclazi. Este o rocă magmatică foarte grosieră (granule în general mai mari de 1 cm). iar cele mici.Roci şi procese magmatice.verde mediu Mafice (închise culoare) GABBROU la BAZALT Fără cuarţ.

Geologie inginerească-Lucrarea 2. Ocazional lava conţine numeroase vezicule (bule de gaz prinse în rocă).mai ales cenuşă. roca având în acest caz o textură veziculară.fragmente <2 mm) şi breccie vulcanică (alcătuită din fragmente mari de roci vulcanice. cenuşă şi praf. metamorfice şi sedimentare Cuprind piroclaste neconsolidate (fragmente): -cenuşă vulcanică (piroclaste< 2 mm) -lapilli (piroclaste 2-64mm) -bombe vulcanice (piroclaste >64mm) şi piroclaste consolidate cum este tuful vulcanic (alcătuit din particule de piroclaste foarte fine. Obsidianul este o sticlă vulcanică. textura celulară poate apare în formarea scoriei (un bazalt puternic vezicular. 31 . Obs. ce conţine foarte mult gaz (mai multe vezicule de gaz decât rocă) sau piatra ponce (o sticlă vulcanică ce conţine atât de mulţi pori încât pluteşte pe apă). blocuri şi bombe vulcanice.Roci şi procese magmatice. fiind una dintre rocile ce nu are în alcătuire minerale. După răcire. Obs. fragmente > 2 mm).

Geologie inginerească-Lucrarea 2. metamorfice şi sedimentare 32 .Roci şi procese magmatice.

Geologie inginerească-Lucrarea 2.Roci şi procese magmatice. metamorfice şi sedimentare 33 .

metamorfice şi sedimentare 34 .Roci şi procese magmatice.Geologie inginerească-Lucrarea 2.

Geologie inginerească-Lucrarea 2.Roci şi procese magmatice. metamorfice şi sedimentare 35 .

Roci şi procese magmatice. metamorfice şi sedimentare 36 .Geologie inginerească-Lucrarea 2.

81·ρs ρs.1%) Obs.omogenitatea .indicele porilor (e) .densitatea particulelor solide ale rocii 3.5-5%). Cele mai importante caracteristici tehnice ale rocilor sunt: -greutatea volumică (γ) . Vp= volumul golurilor. Vs= volumul particulelor solide ale rocii Ex. marmură (n<0. structura.3. V= volumul total.Lucrarea 3. • Porozitatea (n) se exprimă în procente (%) n= Vp / V V=Vp+Vs 3. piatra ponce (n= 60%).4. gresii (n=1-10%).1.gradul de compactare (C) -permeabilitatea şi solubilitatea .porozitatea (n) . Porozitatea rocii influenţează alterarea şi fisurarea rocii prin ciclurile îngheţ/dezgheţ şi prin dizolvare. 37 . astfel se pot determina elementele care influenţează caracteristicile tehnice şi petrofizice ale rocii: textura. calcare (0.duritatea • Greutatea volumică (γ) –este raportul între masa rocii (m) şi volumul rocii (V) γ=m/V γs = 9. 3.Geologie inginerească. 3.2. şi mineralogia rocilor.Proprietăţile rocilor Lucrarea 3 PROPRIETǍŢILE ROCILOR Analiza macroscopică şi microscopică a rocilor este de-o importanţă fundamentală pentru un geotehnician.

se consideră roci insolubile cele silicioase.au compoziţie chimică diferită (diferite minerale) Ex. nisip.Geologie inginerească.minerale felsice.6. rocile sedimentare (calcare. de procentul de carbonat de calciu conţinut de rocă (CaCO3). • Gradul de compactare (C) este raportul între greutatea volumică a rocii în stare uscată şi greutatea volumică a particulelor solide ale rocii C= γd/ γs Obs. pietriş) -impermeabile (Ex. C=1 sau C=100% la rocile lipsite de porozitate.5. argilele (roci sedimentare). Obs. Duritatea (rezistenţa) rocilor sedimentare depinde de compoziţia chimică a cimentului mineral. argile) -roci eterogene.Lucrarea 3. la cele sedimentare spre cele intens alterate. rocile magmatice. . în anumite condiţii (diferenţă de presiune. Permeabilitatea şi compoziţia chimică influenţează solubilitatea. Prezenţa muscovitului şi a feldspaţilor diminuează duritatea rocilor magmatice. γd= γs • Permeabilitatea şi solubilitatea Permeabilitatea este legată de dimensiunea porilor.nisip. la cele metamorfice. rocile magmatice. care poate trece printr-un mediu poros. şisturile (rocile metamorfice) • Omogenitatea rocilor se referă la compoziţia chimică a rocilor: -roci omogene. rocile sedimentare neconsolidate. • Duritatea este o sinteză a tuturor proprietăţilor fizice şi chimice ale rocilor Rezistenţa la eroziune scade de la rocile magmatice. porozitate: 38 3. Din punct de vedere al permeabilităţii rocile pot fi: -permeabile (Ex. Este un parametru ce descrie volumul de fluid cu o vâscozitate dată. presiune ridicată). minerale mafice Obs.au aceeaşi compoziţie chimică în fiecare punct al rocii Ex. prezenţa apei.Proprietăţile rocilor • Indicele porilor (e) e=Vp/Vs 3. diametrul porilor.

Pentru determinarea compoziţiei granulometrice se utilizează: .metoda combinată (cernere şi sedimentare).pentru granule cu Ø <0.1. absenţa apei (anhidrit.Proprietăţile rocilor -gresiile cu ciment argilos au rezistenţe mai mici decât cele cu ciment cuarţitic -un procent ridicat de carbonat de calciu (CaCO3) creşte rezistenţa rocii.metoda cernerii .CaSO4)determină o creştere a rezistenţei. cade cu aceeaşi viteză ca şi granula .00 mm . Particulele solide care au dimensiunile cuprinse între două limite date. reprezintă o fracţiune granulometrică (Tabel 3.Lucrarea 3. Aceste roci sunt alcătuite din granule de forme şi dimensiuni variate. Separarea granulelor în funcţie de dimensiunea lor.Geologie inginerească.pe ciururi.Fracţiuni granulare.scade rezistenţa rocii -conţinutul ridicat de apă (gips-CaSO4·2H2O ) scade rezistenţa.pe seturi de site. conform SR EN ISO 14688-1:2004).00mm Obs.pentru granule cu Ø > 2. 39 .pentru granule combinate (cu granule ce au 0.pentru granule cu 0.05 mm <Ø< 2. Dimensiunile particulelor mari.05 mm Obs. ceea ce imprimă terenului caracteristici fizicomecanice diferite. reprezintă diametrul unei sfere de aceeaşi masă. procent redus (CaCO3). constituind adesea teren de fundare. Dimensiunile particulelor fine. care la sedimentarea în apă.05 mm <Ø şi altele cu Ø <0.05 mm). DETERMINAREA COMPOZIŢIEI GRANULOMETRICE Rocile sedimentare detritice necimentate sunt frecvent întâlnite la suprafaţa scoarţei. Rocile metamorfice – rezistenţa la compresiune pe direcţie perpendiculară pe şistozitate este mai mare decât rezistenţa la compresiune pe direcţie paralelă cu şistozitatea (la argilele şistoase). sunt mai mici decât mărimea ochiurilor sitei prin care trece granula -metoda sedimentării (cu areometru sau prin pipetare). se numeşte analiză granulometrică.

0>Ø>0.3 6.02>Ø>0.63>Ø>0.063 2.3>Ø>2.02 0.63 0.2 0.1 Fracţiuni ale pământului Subdiviziuni Simboluri Mărimea particulelor (mm) >630 630>Ø>200 Blocuri mari Pământ foarte grosier Blocuri Bolovăniş Pietriş Pietriş mare Pietriş mijlociu Pământ grosier Pietriş mic Nisip Nisip mare Nisip mijlociu Nisip fin Praf Praf mare Pământ fin Praf mijlociu Praf fin Argilă LBo Bo Co Gr CGr MGr FGr Sa CSa MSa FSa Si CSi MSi FSi Cl 200>Ø>63 63>Ø>2.002 ≥ Ø Metoda cernerii Se utilizesază un set de site suprapuse.2>Ø>0. aşezate în ordine descrescătoare a ochiurilor (raportul dimensiunilor ochiurilor a două site consecutive este 1.5÷ 2).Proprietăţile rocilor Tabel 3. Se cântăreşte materialul de pe fiecare sită şi 40 .0063 0.0 63>Ø>20 20>Ø>6.063>Ø>0.Lucrarea 3.0063>Ø>0.063>Ø>0.063 0. Se analizează o probă uscată (mt= 100÷ 1000 g). care se aşează pe sita superioară şi se cerne 10÷ 15 minute.Geologie inginerească.002 0.0 2.002 0.0>Ø>0.

. Se calculează apoi cantitatea. Metoda prin sedimentare Analiza granulometrică prin sedimentare se bazează pe faptul că viteza de sedimentare (depunere) a granulelor mari este mai mare decât a granulelor mici. între două limite de diametre -Curba granulometrică. obţinută din proba cu dimensiunea particulelor Ø <0. analiza prin cernere se completează cu sedimentare. -Histograma. proba se acoperă cu apă şi se adaugă 0.. la scară logaritmică.Proprietăţile rocilor din taler. exprimată procentual. Dacă proba analizată prezintă o coeziune cât de mică (datorită unei anumite cantităţi de liant).. deoarece densitatea suspensiei este mare. însă ţinând seama de vâscozitatea apei în funcţie de temperatură.pe abscisă. m2%.cotele procentuale ale particulelor egale sau mai mici decât un anumit diametru Obs.diametrele particulelor. Cu valorile obţinute se construieşte curba granulometrică a probei analizate. Se utilizează un areometrul (densimetru) care se introduce într-o suspensie omegenizată. pe ordonată.diametrele particulelor. fiind alcătuită din apă şi particule de dimensiuni diferite.cotele procentuale ale particulelor. astfel încât areometrul pătrunde până la o adâncime h1> h0. Prelucrarea rezultatelor Datele obţinute prin analizele granulometrice pot fi reprezentate prin histograme. Înclinarea curbei granulometrice dă indicaţii privind uniformitatea granulelor unei probe 41 .. iar densitatea suspensiei a scăzut. Obs. La momentul t1. Se calculează cantitatea procentuală de material rămas pe fiecare sită (m1%. pe ordonată. de material cu particulele mai mici sau egale cu d1. La începutul determinării (momentul t0) areometrul va pătrunde până la o adâncime h0 mai mică. determinarea se consideră eronată şi se reface. curbe granulometrice sau diagrame ternare şi permit identificarea tipurilor de pământuri.pe abscisă. Dacă prin însumarea acestor mase există o diferenţă mai mare de 1% faţă de masa probei analizate (mt). particulele mai mari s-au sedimentat. Se determină densitatea suspensiei la diferite intervale de timp..di.05 mm şi apă. la scară logaritmică.mi%).2 g carbonat de litiu.Lucrarea 3.Geologie inginerească. d2. iar cantitatea de material rămasă pe taler depăşeşte 10% din mt..

1) Fig 3.sunt necesare denumindu-le şi clasificându-le (Fig.7 În funcţie de mărimea coeficientului de neuniformitate Un. adică: Cu = d60/ d10 3. pământurile se clasifică în următoarele categorii: Cu ≤ 5 pământuri foarte uniforme Cu = 5÷15 pământuri cu uniformitate medie Cu ≥ 15 pământuri neuniforme pentru identificarea pământurilor -Diagrame ternare.Lucrarea 3.1. probă de pământ uniformă o curbă aplatizată.Proprietăţile rocilor - o curbă aproape verticală.granule cu dimensiuni diferite. Diagramă ternară (conform SR EN ISO 14688-2:2005). 42 .3.Geologie inginerească. probă neuniformă - Coeficientul de uniformitate (Cu) al probei este egal cu raportul dintre diametrul corespunzător procentului de 60% şi 10% din masa totală a materialului.granule cu dimensiuni apropiate.

3.2 Presiunea geologică într-un teren monostratificat Ϭgz1=h1 γ1 Teren stratificat (Fig.Proprietăţile rocilor DETERMINAREA PRESIUNII GEOLOGICE 3.3) Stratul întâi: Ϭgz1=h1 γ1 Stratul al doilea: Ϭgz2= h1 γ1+ h2 γ2 Stratul al treilea: Ϭgz3= h1 γ1+ h2 γ2+ h3 γ3 43 . Ϭ gz =presiunea geologică hi= grosimea stratului i (m) γi= greutatea volumică a rocii din stratul i (kN/m3) Teren monostratificat (Fig 3.8.2) Fig.Lucrarea 3.Geologie inginerească.3.

h2= m. h3= m .3. PROBLEMǍ Determinaţi compoziţia. γ3= kN/m3 Determinaţi presiunea geologică la z= m adâncime 2. argilă= g 44 . γ2= kN/m3 -marnă. folosind diagrama lui Shepard (Fig. silt = g.Proprietăţile rocilor Fig.3.3 Presiunea geologică într-un teren stratificat 1.Lucrarea 3. h1= -argilă.4) Masa probei analizate este m=100 g. proba conţine nisip. silt şi argilă: nisip= g. procentul pentru fiecare din fracţiile granulometrice şi denumirea rocii sedimentare neconsolidate analizate. γ1= kN/m3 m. pentru care se cunosc: -nisip . PROBLEMǍ Fie un teren format din trei strate.Geologie inginerească.

nisip fin= % praf = g. PROBLEMǍ Să se determine şi să se interpreteze curba granulometrică pentru o rocă (m=100g) ce cuprinde: nisip grosier= g. praf = % argilă= g. argilă= % 45 .Geologie inginerească.Lucrarea 3. nisip grosier= % nisip fin= g. 3.Proprietăţile rocilor Fig.4 Diagrama lui Shepard (diagramă ternară) 3.

1 Scara grafică Culorile şi simbolurile hărţii dau informaţii detailate. în metri.4. scara uzuală este 1:24000.Geologie inginerească-Lucrarea 4. Scara hărţii stabileşte raportul prin care orice mărime reală (din teren) trebuie redusă pentru a putea fi reprezentată într-un plan. reprezintă 24000 de unităţi (aceleaşi: centimetru.4. DETERMINAREA HARTA TOPOGRAFICǍ Harta topografică este o reprezentare bidimensională a unor forme tridimensionale. Diagrama simbolurilor poate fi folosită pentru a identifica toate detaliile de pe harta topografică. 46 . drumuri. În cazul hărţilor topografice care modelează suprafaţa Pământului. Harta topografică este un instrument deosebit de util în geologie şi în studiiile inginereşti. indică relieful (variaţiile topografice) şi numeroase elemente comune hărţilor planimetrice (cursuri de apă. clădiri şi numele locaţiilor specifice). Fig. este trecută de obicei în partea inferioară a hărţii topografice (Fig.Hărţi geologice şi secţiuni Lucrarea 4 HĂRŢI GEOLOGICE ŞI SECŢIUNI. metru) de pe hartă.1). Scara grafică (sau bara de scară). vegetaţie. ORIENTĂRII ÎN SPAŢIU A STRATELOR. Folosind această scară fracţionară înseamnă că o unitate (centimetru. metru) la suprafaţa Pământului.

O linie de cotă uneşte toate punctele de pe hartă care au aceeaşi cotă (în raport cu nivelul mării).Geologie inginerească-Lucrarea 4. În final. marginea foii a fost aşezată în partea de jos a liniei profilului. Pe marginea hârtiei s-au marcat punctele de intersecţie ale foii de hârtie cu liniile de cotă. Cota poate fi determinată în primul rând prin referire la aceste linii de contur index. Intervalul dintre liniile de contur este diferenţa de cotă pe verticală dintre două linii de contur învecinate. pe harta topografică s-a plasat o latură a unei foi de hârtie de-a lungul segmentului A-A’. marcând în dreapta ordonatei. la cota corespunzătoare. Trebuie calculată de la liniile de contur index. Elevaţiile fiecărei linii de cotă au fost notate în dreptul punctelor corespunzătoare de pe marginea foii de hârtie. se marchează pe profil cu un punct negru fiecare punct determinat.Hărţi geologice şi secţiuni Liniile de contur (liniile de cotă) indică elevaţia sau cota. În continuare. care sunt desenate mai îngroşat şi mai accentuat faţă de celelalte linii de contur şi sunt marcate cu valoarea cotei lor. elevaţia pentru fiecare punct. Toate liniile de contur sunt multipli ai intervalului dintre liniile de contur. iar profilul a fost realizat pas cu pas. Pentru construcţia profilului. Obs.4. Punctele negre s-au unit apoi pentru a completa profilul. 47 . CONSTRUCŢIA PROFILULUI TOPOGRAFIC În Fig.2 sunt reprezentate o hartă topografică şi un profil realizat în lungul segmentului A-A’.

Geologie inginerească-Lucrarea 4. 48 . ale tipurilor de roci de la suprafaţa pământului. într-o anumită zonă.4.2 Hartă topografică şi profil HARTA GEOLOGICĂ Este o hartă care arată distribuţia formaţiunilor geologice.Hărţi geologice şi secţiuni Fig. Indică extinderea formaţiunilor la suprafaţa pământului şi conţine unele notaţii şi simboluri care pot defini geometria maselor de roci.

Ex.Hărţi geologice şi secţiuni Hata geologiă se construieşte prin reprezentarea elementelor orientării în spaţiu. a formaţiunilor şi a contactelor dintre formaţiuni pe baza unei hărţi topografice sau a unor aerofotograme.în Fig. Arată modul de aranjare al unităţilor de roci şi contactele lor. lăţimea aflorimentului este mai mare decât grosimea formaţiunii. în funcţie de înclinarea suprafeţei terenului: -dacă panta este redusă. sunt elemente de bază pentru realizarea secţiunii geologice . Aceste informaţii se bazează pe observaţiile realizate în teren. dar frecvent apar în structuri mult mai complexe. Interpretarea hărţilor geologice presupune cunoaşterea informaţiilor indicate şi capacitatea de-a transpune aceste informaţii în secţiunea geologică transversală. Este o diagramă în care formaţiunile geologice şi alte informaţii geologice utile sunt indicate într-o secţiune verticală. Se corelează datele de pe hărţi cu cele din coloanele litologice (Planşa 4.1 şi Planşa 4. SECŢIUNEA GEOLOGICĂ TRANSVERSALĂ Secţiunea geologică transversală este o porţiune verticală prin Pământ.3 sunt reprezentate variaţiile lăţimilor a trei formaţiuni orizontale cu aceeaşi grosime. 4.formaţiunea argiloasă (portocalie. perpendiculară pe suprafaţa terenului. Harta geologică poate astfel să indice şi topografia (prin liniile de cotă pe care le conţine). Secţiunea transversală este indicată pe harta geologică respectivă printr-o linie.2). Notaţii precum direcţia şi sensul căderii. iar formaţiunile propriu-zise sunt diferenţiate prin numeroase culori sau simboluri (vezi Planşa 4. contactul dintre formaţiuni.3) 49 . Poate arăta şi profilul topografic. Înclinarea stratului şi simbolurile folosite pe hartă pot fi folosite pentru estimarea înclinării stratelor în secţiune. În secţiunea geologică din Fig. urmele planelor axiale.2). Contactele dintre formaţii apar ca linii. Formaţiunile geologice apar sub formă de strate. sau poate fi schematică.4. în aflorimente din zona analizată. care însă nu pot fi puse în evidenţă prin secţiuni geologice transversale O secţiune geologică transversală este construită pe un plan vertical.Geologie inginerească-Lucrarea 4.

Hărţi geologice şi secţiuni -dacă panta este abruptă. Ex.4. În secţiunea geologică din Fig. formaţiunea cea mai veche este notată cu “1”.4.2 şi 3). lăţimea aflorimentului este mai mică decât grosimea formaţiunii – Ex.4. Obs.4.formaţiunile din gresii şi calcare (bej şi maro. vârful V-ului este în direcţia sensului căderii (Fig. grosimea fiecărei formaţiuni este indicată în secţiune .3) În secţiunea geologică din Fig.4. în perspectivă.în Fig. în care sunt combinate informaţiile reprezentate pe hărţile şi în secţiunile geologice. vârsta relativă a stratelor sedimentare este notată prin cifre arabe.Geologie inginerească-Lucrarea 4. BLOC DIAGRAMELE Bloc diagrama este o combinaţie a reprezentărilor prezentate anterior.3 B.3 C formaţiunile sunt verticale. bloc diagrame sau secţiuni. În această situaţie. Lăţimea aflorimentului pe o hartă geologică nu este neapărat aceeaşi cu grosimea reală a formaţiunii ce apare în secţiunea geologică. stratele cele mai tinere (5 şi 6). Este o reprezentare tridimensională. deci sunt înclinate cu 900.4 A). Obs. (Fig. formaţiunile sunt înclinate cu 300. Pe unele hărţi. Dacă patru formaţiuni sunt reprezentate pe hartă sau în bloc diagramă.4 B) c) trei strate sedimentare verticale – vârsta relativă nu poate fi determinată pe baza informaţiilor indicate în bloc diagramă sau pe hartă.4.4 C) 50 . b) Strate înclinate – stratele cele mai vechi (1. iar lăţimea fiecărei formaţiuni apare pe harta geologică. grosimea reală a formaţiunii este aceeaşi cu lăţimea aflorimentului. iar cea mai nouă cu “4” a) Strate orizontale secţionate de o reţea de ape curgătoare (numerele se referă la vârsta relativă a formaţiunilor) (Fig.

Hărţi geologice şi secţiuni Fig.strate verticale 51 . B.4. C.strate înclinate.Geologie inginerească-Lucrarea 4.strate orizontale .3 Secţiune transversală şi hartă geologică cuprinzând trei formaţiuni sedimentare indicând relaţia între grosimea reală a fiecărei formaţiuni şi lăţimea aflorimentului. A.

Hărţi geologice şi secţiuni Fig. C. B.Geologie inginerească-Lucrarea 4.strate orizontale . sau dispunere a rocilor.strate verticale. 4. direcţia stratului şi sensul căderii lui.5) 52 .(Fig.4 Bloc diagrame şi hărţi ce indică relaţiile dintre topografie şi aflorimente A.strate înclinate. Aranjarea rocilor la suprafaţa Pământului presupune existenţa unui sistem de apreciere a orientării. 4. Pentru determinarea orientării în spaţiu a stratelor se stabilesc.

Direcţia stratului este orizontala ce se formează la intersecţia dintre planul orizontal şi planul de stratificaţie al unui strat înclinat. În mod obişnuit direcţia stratului se raportează la direcţia nordului. (ca cele ilustrate în Fig. un curs subţire de apă curge totdeauna de-a lungul unei linii paralele cu sensul căderii (de la cota mai mare spre cota mai mică). Direcţia de curgere a apei este tocmai sensul de cădere şi se exprimă împreună cu înclinarea (Ex.4. Direcţia este exprimată sub forma: “nord n0 est” sau“nord n0 vest” Înclinarea stratului este unghiul dintre planul orizontal şi planul de stratificaţie. direcţia poate fi determinată prin raportare la sensul de curgere al apei. Obs. Obs. 360 est).6) . Direcţia şi sensul căderii sunt indicate pe hărţi prin intermediul simbolurilor. falie.5 Ilustratrea schematică a planului de stratificaţie.linia lungă reprezintă direcţia 53 .Geologie inginerească-Lucrarea 4. Deoarece direcţia stratului este perpendiculară pe sensul căderii. Sensul căderii stratului este măsurat totdeauna perpendicular pe direcţia stratului. Pe un plan înclinat. fractură sau altă suprafaţă înclinată. falie.Hărţi geologice şi secţiuni Fig.4. a direcţiei şi sensului căderii unui strat. sau fractură.

(ex. 100 metri.linia scurtă reprezintă sensul căderii şi se desenează totdeauna perpendiculară pe linia ce reprezintă direcţia -cifra ce însoţeşte sensul căderii indică înclinarea stratului în grade a) b) Fig.Hărţi geologice şi secţiuni . PROBLEMĂ DE CONTUR Trasaţi toate liniile de contur pe hartă (trasaţi liniile de cotă). b) Direcţia este nord-vest şi sensul căderii stratului este de 600.) Fig.7 Problemă de trasare al liniilor de cotă folosind un interval de contur de zece metri 54 . 90 metri.Geologie inginerească-Lucrarea 4. APLICAŢII 1. etc. Folosiţi un interval de contur de 10 metri şi desenaţi conturul doar pentru liniile având elevaţia din 10 în 10 metri.4. 4.7 Fig.6 a) Direcţia este nord-est şi sensul căderii stratului este de 300.4.

Hărţi geologice şi secţiuni 2. folosind trei foraje care intersectează acelaşi nivel (strat) reper şi o hartă topografică la scara 1:1000 sau 1:2000 pe care sunt poziţionate cele trei foraje.00 m Forajul.3 543.00 m 55 .8 Problema trasării unui profil topografic pe o hartă geologică 2.2 542.00 m 540. DETERMINAREA DIRECŢIEI ŞI A SENSULUI CĂDERII unui nivel reper (strat înclinat).PROBLEMA TRASĂRII UNUI PROFIL TOPOGRAFIC Construiţi profilul topografic pe linia A-A’ de pe harta geologică (Fig.00m a 535.00 m Forajul.Geologie inginerească-Lucrarea 4.8) Fig.4.00 m a -5.00m 538.4.00 m -3.4. Forajul -1 cota absolută terenului cota relativă nivelului reper cota absolută nivelului reper a 540.00 m .

Hărţi geologice şi secţiuni Fig.9 Hartă topografică ce cuprinde poziţionarea forajelor.4. direcţia stratului şi sensul căderii stratului 56 .Geologie inginerească-Lucrarea 4.

1 – Simboluri ale hărţilor geologice 57 .Hărţi geologice şi secţiuni Planşa 4.Geologie inginerească-Lucrarea 4.

2 – Coloana litologică.Hărţi geologice şi secţiuni Planşa 4.este o coloană stratigrafică 58 .Geologie inginerească-Lucrarea 4.

numeroase dintre structurile geologice implică descifrarea relaţiilor dintre cauză şi efect.1 ): Fig. • Discordanţe pot fi de trei tipuri (Fig.5. descrie şi interpreta structurile geologice tridimensionale (cum sunt cutele. care pot fi pot fi identificate şi trasate pe harta unei zone.sunt discordanţe între strate paralele. TIPURI DE STRUCTURI Numeroase tipuri de structuri geologice (cum sunt discordanţele. cutele şi faliile) trebuie să fie localizate. VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR.unghiulare . Pentru a defini. ce pot fi împărţite în membri.sunt discordanţe între două seturi de strate care nu sunt paralele 59 . hărţi geologice şi secţiuni transversale. Lucrarea 5 GEOLOGIE STRUCTURALĂ.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală. apoi este dedusă dispunerea tridimensională a rocilor sau a sedimentelor. Deformarea rocilor sau a sedimentelor se datorează stress-ului (forţă aplicată). Geologii înregistrează aceste informaţii bidimensional pe hărţi geologice. Vârsta relativă a rocilor. la suprafaţa pământului. Limitele dintre formaţiuni şi membri sunt denumite contacte. Astfel. unităţile ce se reprezintă pe hărţi se numesc formaţiuni. În mod obişnuit rocile se împart în unităţi. Astfel.1 Discordanţe -paralele .5. deşi discordanţa poate fi o suprafaţă foarte neregulată . observate şi interpretate. faliile si discordanţele) se pot folosi bloc diagrame tridimensionale. Geologia structurală se ocupă cu studiul modului în care rocile sau sedimentele sunt aranjate iniţial şi deformate ulterior.

falii laterale sau decroşări Fig.în Fig.5.5.3 sunt ilustrate două tipuri fundamentale -Anticlinalele sunt cute (concave) care au rocile mai vechi în mijloc (în centru) -Sinclinalele sunt cute (convexe) ce au rocile mai noi în mijloc (în centru) Fig.atunci când blocul de sus a urcat -cele care au o mişcare relativă pe laterală .sunt discordanţe între roci sedimentare (sau sedimente) şi roci care nu sunt sedimentare Faliile sunt fracturi în lungul cărora au loc deplasări ale celor două compartimente separate de planul faliei.nonconforme.3 Cute 60 . .2 . Vârsta relativă a rocilor.5.atunci când compartimentul de sus a coborât gravitaţional .Falii - Cutele.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală.cele care au o mişcare relativă pe verticală -falii normale.5.falii inverse.2): . Faliile sunt în general de două tipuri (Fig.

Pricipiul orizontalităţii iniţiale Stratele de roci sedimentare. Raportat la planul axial. iar masa rocii în care sunt prinse clastele se numeşte matrice sau masă fundamentală. a căilor ferate. este mai veche decât sedimentul sau roca ce-l conţine. Înclinarea cutei este unghiul pe care-l face axa cutei cu planul orizontal. la suprafaţa pământului în secţiuni verticale de pe marginea drumurilor. respectiv cele mai noi sunt în centru la bazine. Stratele mai vechi sunt în centru la domuri. Vârsta relativă a rocilor. stratul mai vechi este în partea de jos a secvenţei. s-au depus iniţial ca strate relativ orizontale. Stratele care nu-şi păstrează dispunerea orizontală iniţială s-au deplasat datorită mişcărilor scoarţei terestre.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală. ale văilor şi defileelor Sunt două principii de bază pentru determinarea relaţiilor de vârstă relativă în rocile sedimentare: Pricipiul orizontalităţii iniţiale şi Principiul superpoziţiei. Acestor două principii de bază li se alătură şi altele folosite în mod frecvent de către geologi. incluziunea este mai veche decât matricea. Astfel clastele se referă la incluziuni. circulare sau subcirculare formate atunci când stratele sunt deformate în sus (domuri) sau în jos (bazine). O excepţie o constituie cutele monoclinale. Principiul incluziunii Orice fragment dintr-o rocă preexistentă ce este incorporat într-un sediment sau rocă. Astfel. Principiul superpoziţiei În orice secvenţă nederanjată de strate. Principiul continuităţii laterale Stratele de roci sedimentare sau curgerile de lave se extind lateral în toate direcţiile înainte de-a se îngusta sau de a atinge marginile bazinului de sedimentare. care au strate uşor înclinate în acelaşi sens. iar stratul mai nou este în partea de sus a secvenţei. Direcţia în care înclină cutele este direcţia (măsurată cu busola geologică) spre care axa înclină în jos. • Domurile sau bazinele sunt structuri largi. 61 . VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR În mod obişnuit geologii examinează expunerea bidimensională a rocilor şi sedimentelor. cutele au două părţi sau flancuri.

este mai recent decât acele roci Fig. sau prin erodarea lor.5. Dacă o serie de strate sunt cutate sub formă de anticlinal.4 Stratul A este cel mai vechi Stratul D este cel mai nou Fig.5.8 6. Vârsta relativă a rocilor. prin nedepunerea sedimentelor într-o anumită perioadă de timp. 1.5. VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR SEDIMENTARE Rocile sedimentare sunt rezultatul depunerilor de sedimente la suprafaţa pământului. Dacă o serie de strate sunt cutate sub formă de sinclinal.5 (rocile au fost deformate prin cutare). Principiul secţionării Orice element care secţionează un corp de sedimente sau roci este mai nou decât corpul secţionat.6 4. formaţiunile mai vechi sunt în centrul cutei Fig 5. strate cutate Fig. Principiul discordanţelor Discordanţele sunt suprafeţe ce reprezintă întreruperi în succesiunea geologică.5 Cutarea şi eroziunea au avut loc după depunerea stratului E 62 .5.5.5.7 5. strate orizontale Fig 5.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală. Un strat sedimentar ce acoperă cu o discordanţă unghiulară alte roci.9. Rocile sedimentare sunt mai tinere faţă de rocile din care provin Fig. cutarea este mai recentă decât rocile afectate de cutare. formaţiunile mai noi sunt în centrul cutei (stratele s-au depus după cutare) Fig.4 (o ilustrare simplă a principiului superpoziţiei) 2. Fig. Dacă o serie de strate sunt cutate. 3. strat cu strat.

5. O rocă extruzivă cum sunt curgerile de lavă este mai tânără decât rocile de dedesubt peste care curge.5. ce o acoperă. Formaţiunea E este cea mai nouă. iar F este cea mai nouă. Vârsta relativă a rocilor. Formaţiunea B este cea Cutarea şi eroziunea au avut loc după E mai nouă.8 Formaţiunea A este cea Formaţiunea G este cea mai tânără mai veche. Un corp intruziv este mai tânăr decât roca în cadrul căreia se formează (roca preexistentă). dar înainte de B. Dacă un corp magmatic intersectează altă rocă. Fig.5.5.6 A este cel mai vechi.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală. 5. 1. Cutarea şi eroziunea au avut loc după D şi înainte de E Fig. dând naştere curgerilor de lave sau strate de cenuşă vulcanică.8 Formaţiunea A este cea mai veche. roca magmatică este cea mai nouă. după A. VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR MAGMATICE Rocile magmatice sunt rezultatul răcirii şi consolidării magmelor Se pot forma în interiorul scoarţei spre suprafaţa pământului. dar mai veche decât rocile de deasupra.7 Formaţiunea A este cea mai veche. Înclinarea stratelor şi eroziunea au avut loc după D şi înainte de E Fig. Fig. Eroziunea a avut loc dar înainte de F.10 63 . Fig.

11 Granitul B este mai tânăr decât roca preexistentă A. Rocile metamorfice sunt mai vechi decât rocile magmatice care le străpung.5. Vârsta relativă a rocilor. VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR METAMORFICE Rocile metamorfice se formează la adâncime în interiorul pământului prin recristalizarea rocilor preexistente. Dacă un corp magmatic conţine incluziuni (fragmente netopite) dintr-o altă rocă. Fig.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală.11 3. 1.5. roca magmatică este cea mai tânără. 2. Sunt mai vechi şi decât stratele de roci sedimentare ce s-au depus deasupra lor Fig.12 Şistul A este mai vechi decât granitul B. Granitul B este mai vechi decât formaţiunea 64 . Roca magmatică intruzivă va determina un contact metamorfic în lungul limitei cu roci mai vechi Fig. Fig.5.10 Granitul B este mai tânăr decât roca preexistentă A.12. în partea lor bazală.5. Curgerile de lavă realizează contacte metamorfice cu rocile mai vechi. Fig.5.

Sinclinalele converg spre deschiderea structurii. VÂRSTA RELATIVĂ A FALIILOR Faliile sunt fracturi în lungul cărora rocile au fost deplasate. Sinclinalele au cele mai noi strate în centru.5.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală. 8. Formaţiunea E este cea mai tânără. este în formă de „V” în susul văii. Vârsta relativă a rocilor. 7. Falia D este mai tânără decât C.5. 6. 2. Contactele stratelor orizontale sau ale stratelor care au o înclinare mai mică decât a văilor. REGULI PENTRU INTERPRETAREA HĂRŢILOR GEOLOGICE 1. Dacă rocile sunt faliate. 3. dar mai veche decât E. Anticlinalele converg spre închiderea structurii. 5. Contactele stratelor care au înclinarea mai mare decât a văilor este în formă de „V” în josul văii. Anticlinalele au stratele cele mai vechi strate în centru. faliile s-au format după depunerea celor mai noi roci care au fost afectate de falie Fig. 1.13 Formaţiunea A este cea mai veche.13 Fig. 4. Contactele dintre stratele orizontale sunt paralele cu liniile de cotă. La stratele verticale nu se poate aplica legea lui „V”. 65 .

determinaţi vârsta relativă a corpurilor şi ale elementelor geologice ce le afectează îndicaţi vârsta lor relativă plasând literele în spaţiile libere din dreapta figurii de la cele mai vechi ( în partea de jos) spre cele mai noi ( în partea de sus). Vârsta relativă a rocilor. 9. ale faliilor tind să fie erodate mai accentuat 10. VÂRSTA RELATIVĂ A ROCILOR Referindu-vă la secţiunea geologică verticală din Fig. 11.14 Secţiune geologică ilustrând vârsta relativă a rocilor 66 . Fig 5. APLICAŢII 1.14. Contactele se deplasează mai în jos datorită eroziunilor. Indicaţi toate zonele unde poate apare contact metamorfic. Compartimentele ridicate decât cele coborâte. Inclinarea unui strat poate fi văzută în adevărată mărime în secţiune doar dacă secţiunea este perpendiculară pe falie sau pe direcţia stratului. 5.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală.

6 24 Oligocen Eocen Paleocen Late 65 Cretacic (C) Early Târziu 144 Mezozoic (Vârsta dinozaurilor) Jurasic (J) Mediu Timpuriu Târziu 213 Fanerozoic: Eonul vieţii vizibile Triasic (Tr) Mediu Timpuriu Târziu 248 Permian (P) Timpuriu Târziu 286 Carbonifer (Cb) Timpuriu Târziu 360 Devonian (D) Mediu Timpuriu Târziu 408 Paleozoic trilobiţilor) (Vârsta Silurian (S) Mediu Timpuriu Târziu 438 Ordovician (O) Mediu Timpuriu Târziu 505 Cambrian (Cmb) Mediu Timpuriu 590 4500+ Precambrian (PC) 67 . Eon Eră Perioada (simboluri pe harta geologică) Epoca Vârsta aproximativă (în milioane ani) Recent Cuaternar (Q) Cenozoic (Vârsta mamiferelor) Terţiar (T) Pleistocen Pliocen Miocen Neogen Paleogen 1. Vârsta relativă a rocilor.Geologie inginerească-Lucrarea 5-Geologie structurală.

apele se infiltrează gravitaţional până la o rocă impermeabilă sau până ce solul este saturat cu apă şi apa începe să se acumuleze deasupra.1 Denumirea apelor subterane. Imediat deasupra rocilor impermeabile este o zonă cu roci sau sol saturate. Debitul. din zonele cu cotă ridicată spre cele cu cotă scăzută.1) Fig. această zonă denumindu-se zona freatică sau zona de saturaţie (Fig. ELEMENTELE APELOR SUBTERANE Când au loc precipitaţii. în care apa ocupă toţi porii.6. din zone cu infiltraţii abundente spre zone uscate. sau dinspre zone în care apa subterană este puţin folosită. 68 . mişcarea şi chimismul apelor sunt strâns legate de capacitatea diferitelor roci sau soluri de-a absorbi şi de-a transmite apa. spre zone în care este folosită intens. Aceste proprietăţi sunt descrise ca parametri ai porozităţii şi ai permeabilităţii.6.Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ Lucrarea 6 APA ÎN PĂMÂNT Apa din pământ se poate deplasa lateral prin sol şi roci permeabile.

6.6.2): -în perioadele uscate. Obs. pânza freatică este doar apa din zona de saturaţie. depinde de geologia şi de clima zonei respective.2 a) -în timpul precipitaţiilor. iar nivelul pânzei freatice scade şi el. Procesul de infiltrare şi de migrare a apei prin care apa subterană este schimbată se numeşte reîncărcare.2 b) Obs. Nivelul pânzei freatice este ridicat atunci când este alimentată cu o cantitatea mare de apă. 69 . rocile sau solul au porii parţial umpluţi cu apă. Astfel. cursul de apă seacă) Fig. Si adâncimea pânzei freatice variază. Dacă apa subterană alimentează cursul de apă de suprafaţă sau cursul de apă de suprafaţă alimentează apa subterană. Precipitaţiile constituie principala sursă a apelor subterane. debitul este scăzut. Pânza freatică este definită ca partea superioară a zonei de saturaţie.1). 6. Pânza freatică nu este totdeauna aproape de suprafaţa terenului.Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ Deasupra acestei zone. Obs. parţial cu aer: este zona vadoasă sau zona de aeraţie. alimentarea cu apă scade. Apa din pori situată în apropirea suprafeţei pământului este denumită apă subterană. În anotimpurile secetoase. Nivelul apei în cursul de apă de suprafaţă este funcţie de nivelul la care se găseşte pânza freatică (Fig. 6. sau din zona freatică (Fig. Se deosebeşte de umiditatea solului care reprezintă apa cuprinsă în porii mici ai solurilor nesaturate din zona vadoasă. unde zona de saturaţie nu este acoperită de roci impermeabile. fiind aprovizionat în întregime de către apa subterană (dacă pânza freatică este prea jos. debitul creşte alimentând şi apele subterane Fig.

Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ

Fig.6.2 Modificarea debitului de apă într-un curs de apă de suprafaţă; a) perioade uscate-alimentarea cursului de apă de către pânza freatică; b) perioade ploioasealimentarea pânzei freatice de către cursul de apă de suprafaţă

POROZITATEA ŞI PERMEABILITATEA Din punct de vedere al porozităţii şi permeabilităţii rocile şi solurile variază foarte mult. Porozitatea reprezintă procentul de pori dintr-o rocă sau goluri dintre granulele minerale. Obs. Porii pot fi ocupaţi de gaz, lichid sau o combinaţie a celor două. Permeabilitatea este o măsură a capacităţii rocilor de-a permite trecerea fluidelor prin ele. Este strâns legată de porozitatea deschisă (comunicarea dintre pori sau golurile rocii). Atât porozitatea cât şi permeabilitatea sunt influenţate de : forma granulelor minerale (sau a fragmentelor de roci) în cadrul rocii dimensiunea granulelor minerale modul în care sunt legate granulele între ele (tipul legăturilor dintre granule)
70

Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ

Ex. Rocile magmatice au şi porozitate redusă şi permeabilitate scăzută (dacă n-au fost afectate de dezagregare sau nu sunt fisurate). Rocile sedimentare bine rotunjite, şi bine sortate (cu granule echidimensionale de aproximativ aceeaşi mărime), de exemplu nisipurile necimentate, pot avea atât porozitate cât şi permeabilitate ridicată. Materialele ce conţin o mare varietate de dimensiuni ale granulelor, cele mici umplând golurile dintre granulele mari, reduc porozitatea, dar permeabilitatea poate rămâne ridicată. O rocă ale cărei granule minerale sunt plate sau uşor colţuroase şi are aceste granule aranjate astfel încât porozitatea este ridicată însă porii sunt în slabă legătură unii cu alţii, permeabilitatea acestei roci este redusă, mai ales pe direcţie perpendiculară pe granule (caracteristică argilelor). O rocă ce reţine şi transmite suficientă apă pentru a fi considerată o sursă de apă, se numeşte acvifer (este o rocă permeabilă şi poroasă). Un strat semipermeabil este o rocă în care permeabilitatea este scăzută şi curgerea apei este mult încetinită, nefiind o sursă de apă. Un strat impermeabil este o rocă ce realizează practic o barieră în curgerea apei. Obs. Argilele sunt în mod obişnuit impermeabile sau semipermeabile. Când un acvifer este acoperit numai de un strat permeabil şi de sol, este descris ca un strat acvifer cu nivel liber (apa nu se află sub presiune) (Fig.6.3). Într-un foraj executat într-un strat acvifer liber, apa urcă în foraj la acelaşi nivel ca şi apa pânzei freatice din rocile învecinate.

Fig.6.3 Un sistem de acvifer cu nivel liber.
71

Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ

Un acvifer captiv este un strat acoperit de un strat impermeabil sau semipermeabil (Fig.6.4). Deoarece mişcarea verticală a apei este redusă, apa este captivă, sub presiune rocilor acoperitoare, sau ca o consecinţă a schimbărilor laterale ale nivelului acviferului.

Fig.6.4 Acvifer captiv şi pânză freatică Dacă un foraj este realizat într-un strat acvifer cu nivel liber, apa poate ieşi la suprafaţă sub propria presiune, presiunea hidrostatică. Acesta este un sistem artezian. În cazul stratului acvifer cu nivel liber, în afară de cunoaşterea nivelului pânzei freatice, geologii urmăresc stabilirea nivelului hidrostatic (Fig. 6.5), nivelul la care presiunea apei poate împinge apa în sus, dacă aceasta este sub presiune.

Fig.6.5 Apa într-un acvifer captiv, între strate impermeabile. Nivelul hidrostatic.
72

Chiar şi apa de ploaie. 73 . rezultatul este o coborâre a pânzei freatice în imediata apropiere a forajului. acest nivel poate fi mai ridicat decât partea superioară a stratului acvifer cu nivel liber şi poate fi deasupra terenului. dizolvând şi mai multe elemente chimice. conţine numeroase tipuri de chimicale dizolvate în ea. reacţionează cu solul.Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ Acolo unde rocile sunt saturate. părţi pe bilion (ppb). Fig. apa de ploaie îmbogeşte terenul. Odată ajunsă pe sol. cu numeroşi poluanţi atmosferici. într-un strat acvifer sub presiune CALITATEA APEI Multe dintre apele din şi de pe continent nu sunt potabile propriu-zis. Cănd apa trebuie pompată dintr-un strat acvifer sub presiune. Calitatea apei poate fi definită în multe moduri: -O definire frecventă este cea care exprimă conţinutul de substanţe chimice dizolvate ca părţi pe milion (ppm) sau pentru substanţele foarte diluate.6 Con de depresiune format în apropierea forajului.6). mai ales în zonele industrializate. nu este pură. şi cu resturile organice. fără să luăm în considerare poluarea generată de oameni.6. cu rocile. formându-se aşa numitul con de depresiune (Fig 6.

este spălată de ploaie amestecându-se cu apa de ploaie şi pătrunde în sol . metalele volatile. Numeroase elemente chimice sintetice.000ppm TSD Dacă substanţele dizolvate sunt fierul sau sulful. înainte de-a fi descompuse. cum este plumbul şi mercurul pot ajunge din aer prin ploaie.scurgerile de petrol Obs. POLUAREA APELOR SUBTERANE Sunt numeroase surse de poluare ale apelor subterane: -poluanţii aerului pot reacţiona cu apa sau pot să fie dizolvaţi în apa de ploaie (gazele de eşapament sulfuroase reacţionează cu oxigenul şi cu vaporii de apă şi formează acidul sulfuric. sunt toxice chiar şi pentru o concentraţie de 1 ppb sau mai puţin. în apele subterane). apa poate avea un gust plăcut şi este potabilă pentru un conţinut de peste 1.canalizarea – deversarea deşeurilor este o problemă importantă (deşeurile pot intra în contact cu apa subterană. Obs. . ca sumă a concentraţiilor tuturor elementelor chimice dizolvate în apă. probabil până la pânza freatică . Odată poluate. deşeurile sub formă lichidă se pot deplasa spre apele subterane) -sarea aplicată iarna pe drumuri. apele subterane sunt dificil de detectat şi chiar de curăţat. contaminând apa ) -haldele şi depozitele de deşeuri sunt posibile surse ale poluării apelor subterane (dacă sunt acoperite de sol sau roci permeabile. Dacă principala substanţă dizolvată este calcitul dintr-un calcar acvifer. Apa dură conţine procente ridicate de calciu şi magneziu dizolvate în ea.Geologie inginerească-Lucrarea 6-Apa în pământ -Altă definiţie exprimă calitatea apei prin totalitatea solidelor dizolvate (TSD).ierbicidele şi pesticidele folosită în agricultură se dizolvă şi se infiltrează. ce au ajuns în apă prin manipularea inadecvată a deşeurilor. chiar şi numai câteva părţi pe milion pot fi suficiente pentru a da apei un gust rău. 74 .

1973.P.C.. 21.Zăcăminte de minerale utile. Florea M.Geologie inginerească.. Benea St. Bucuresti. 75 . Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi clasificarea rocilor. Răcătăianu C..Geologie inginerească vol.Dicţionar de geologie.. Editura U.... 1986. Marinescu C.. Anastasiu N. Popa A.. 1981.Petrologia-Ştiintă a rocilor.Pământul-O biografie geologică. Erlangen. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.Geomorfologie. Pârvu G.. Grigore M. Partea 1: Identificare şi descriere.Editura U. 8. U. 1980.Geologie inginerească..Petrologie magmatică şi metamorfică.T.. Stoici S.Geologie.N. 1983.1988. 3. Grasu C-tin.. 1971. Pauliuc S.Geotehnică-Lucrări de laborator.Romanian Natural Building Stones. Mureşan I. Botu N. Universitatea din Cluj-Napoca. Editura Tehnică.. Koch R.Roci utile din România.I. Partea 1: Identificare şi descriere.Geologie structurală şi elemente de cartografie geologică.. Transylvania Region. ClujNapoca. Bucureşti.. Editura Tehnică. Benea M. Rock types.. SR EN ISO 14689-1:2004 Cercetări şi încercări geotehnice.Press.2001. Geology... 1986. Bucureşti. 26. Editura Didactică şi Pedagogică.Geologie tehnică.Determinarea caracteristicilor mecanice ale rocilor. Naum T. Identificarea şi clasificarea pământurilor.. Cluj-Napoca.. Fosti V. Bucureşti.. Fota D.Petrologie sedimentară. 1985-Geologie structurală. 2010. 11. Pârvu G. Bucureşti. 2007.Bibliografie BIBLIOGRAFIE 1..T.Determinator de minerale.. 1977. Băncilă I.. Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.F.. 14. Identificarea şi clasificarea rocilor. Universitatea “Al.. 23. Iaşi 9. 1998.. Dinu C. Lazăr L. 6. SR EN ISO 14688-1:2004..II.-A. Bucureşti. 2. 1962. 18.. 25.Geologie. Mureşan I. Georgescu D. Peter A. 17. Petrulian N. Editura Tehnică.. Florea M. Bucureşti. Editura Tehnică. Popa A.. 5. 15. 24. 1999. Băncilă I.Cuza”. 7. Suciu A-A . Cluj-Napoca.Mecanica rocilor. Anastasiu N. Grecescu A. Quarries. Bedelean I. Muresanu F. Mocanu Gh. Rădulescu D. Editura Sţiinţifică şi enciclopedică.. Mocanu Gh. Georgescu M. SR EN ISO 14688-2:2005. Ghergari L.. Georgescu M.Geologie inginerească. Rotaprint. Tripa I. Cluj-Napoca 4.. Facultatea de Construcţii. 16. Bucureşti. Bucureşti. Cluj-Napoca 13.Minerale şi roci. 22. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Tehnică..I. Editura Tehnică. Identificarea şi clasificarea pământurilor.. Editura Albatros. Bucureşti. Muşat V.. Cluj-Napoca. Grigorescu D. Cercetări şi încercări geotehnice.. Mutihac V. Stamatiu M. Popescu Gh. îndrumător pentru lucrări de laborator. Companies and products vol. 1976. Roman F..... Facultatea de Biologie-Geografie.Pres.N.. Facultatea de Biologie-Geografie şi Geologie. Bucureşti.2002.I-II. Identificarea şi clasificarea pământurilor.. 1974. 12. 1986. Bucureşti. 10. Editura Didactică şi Pedagogică. vol.. Editura Albatros..T. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. I.Cercetarea geologică a substanţelor minerale solide.1981. Balog A.. 20. Grindan T. Fetea L. Identificarea şi clasificarea pământurilor.. vol.. Partea 2: Principii pentru o clasificare 27.. Editura “Gh. Editura Tehnică. Iaşi. 1983.. Clichici O. Mureşanu F. Editura Tehnică. 19. Hibomvschi C. Bucureşti. Bucureşti. 1992. Fota D. Asachi”. Brandlein P. 1978.Press.Geotehnică. Petrescu I....