Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Catedra: Procesarea Materialelor si Ecometalurgie

Vizat, Prof. Dr. Ing. Florin ŞTEFĂNESCU PROIECT DE LICENŢĂ al absolventei Răduleţ Ghe. Rodica A. Enunţul temei: “Sisteme de aerare în staţiile de epurare a apelor uzate” B. Cuprinsul temei

1.

Studiu documentar privind situaţia actuală a sistemelor se aerare din staţiile de epurare .  Consideraţii generale  Tipuri de aeratoare utilizate

2.

Contribuţii personale constând în:

aerarea bazinelor pentru uz domestic cu conducte cu deschidere la capăt şi găsirea celei mai eficiente metode de aerare cât şi avantajele sistemului de aerare realizat; sistem de aerare propus: difuzor tubular cu membrană elastică descrierea şi funcţionarea acestuia; date privind membrana elastică constând în parametrii tehnologici şi caracteristici fizice şi mecanice ale membranei

3. Concluzii 4. Bibliografie
1

Conducător Ştiinţific, Ş.l. dr. Ing. Mirele SOHACIU CUPRINS

Absolvent, Rodica RĂDULEŢ

Abstract................................................................................................................3 1. Studiu documentar...........................................................................................4 1.1. Consideraţii generale....................................................................................4 1.2. Analiza situaţiei actuale pe plan naţional şi tendinţele pe plan internaţional...................................................................................................9 1.3. Tipuri de aeratoare utilizate în treapta de epurare biologică.......................10 1.3.1. Aeratoare mecanice de suprafaţa.........................................................10 1.3.2. Aeratoare pneumatice..........................................................................12 1.4 Utilizarea dispozitivelor de aerare la epurarea biologică.............................16 1.4.1 Caracteristici de performanţă a dispozitivelor de aerare......................16 2. Cercetări experimentale.................................................................................18 2.1 Considerente privind dimensiunile optime ale difuzorului cu membrană....24 2.1.1 Importanţa diametrului bulelor dB pentru capacitatea de intrare a oxigenului..........................................................................................24 2.1.2 Procesul de transfer gaz-lichid.............................................................25 2.1.3 Regimul cu bule dispersate bulă cu bulă..............................................27 2.1.4 Regimul intermediar.............................................................................27 2.1.5 Regimul de jet......................................................................................28 2.1.6 Concluzii privind formarea bulelor de gaz în mediu lichid.................28 2.2 Dependenţa caracteristicilor bulelor de proprietăţile statice ale membranei...................................................................................................29 2.3 Randamentul transferului tipic de oxigen la adâncimi diferite ale apei în funcţie de presiunea parţială a oxigenului din soluţie.................... 29 2.4 Caracteristicile difuzorilor cu membrană elastică.......................................31 2.5 Sistemul de aerare propus – model funcţional............................................33 2.5.1 Descrierea şi funcţionarea modelului funcţional..................................33 2.5.2 Date privind membrana elastică...........................................................37 Concluzii............................................................................................................43 Bibliografie........................................................................................................47

2

ABSTRACT Oxygenated water is a process transfer of gas mass in the water mass at water treatment in the biological stage. The process can rely on the air oxygen , the ozonized air or directly on pure oxygen. In the last decade we tried to resolved the problem of rehabilitation of treatment station by adopting the air aeration szstem with fine bubbles, providing a reduction of energy consumption by 30% compared to the average bubble aeration system. From aeration systems, currently available, that is leading efficiency are generating fine bubbles air through porous broadcasters. Efficiency of aeration is determined by the following factors: -depth of injection; - fine bubble size; -conditions obtained by introducing compressed air flow in the basin activation. Oxygen content is higher in the bottom of the basin where, due to static pressure, to reach higher values of the coefficient of oxygen saturation. So, to weather all the water in the basin, broadcasters must be located in the deepest part of the basin. Efficiency of all aeration systems is reduced with increasing water temperature, because oxygen solubility decreases at higher temperatures. Water composition has a profound influence in determining efficiency, because efficiency is progressively reduced concentration of organic substances in water and pollution.
3

1. STUDIU DOCUMENTAR
1.1 Consideraţii generale În ultimii ani s-a acordat o atenţie sporită dezvoltării durabile a tehnologiilor şi proceselor aplicate în staţiile de epurare. Astfel, o staţie de epurare a apelor uzate poate fi o sursă importantă de risc în ceea ce priveşte mediul şi sănătatea umană, prin emisii de substanţe nocive în apă, atmosferă şi sol. Aceste riscuri pot fi reduse dacă staţia de epurare este proiectată şi funcţionează în concordanţă cu criteriile de dezvoltare durabilă şi de optimizare a proceselor. Strategia României de aderare la Uniunea Europeană a implicat şi implică necesitatea rezolvării problemelor de protejare a mediului prin modernizarea tehnologiilor existente, prin realizarea şi punerea în funcţiune a unor instalaţii noi performante şi prin oferirea unor servicii adaptate exigenţelor normelor de mediu. Reîntoarcerea umanităţii de la stadiul ultramecanizat şi tehnicizat la o civilizaţie care conştientizează rolul vital al naturii, face ca în toate domeniile soluţiile care integrează şi protejează mediul să fie apreciate şi considerate de avangardă. Una dintre materializările acestor studii sunt şi staţiile de epurare. Prin realizarea de staţii de epurare, sub formă compactă, cu funcţionare autonomă, se urmăreşte reducerea impactului asupra mediului a activităţilor umane sau industriale în zone rurale şi izolate unde nu există posibilitatea colectării apelor uzate şi tratarea acestora în staţii de epurare comunale. Prin utilizarea unor tehnologii moderne de epurare (aplicarea unor metode fizico-chimice de tratare a apei, utilizarea de combinaţii de filtre biologice) în
4

construcţia staţiilor, se poate obţine reducerea semnificativă a cantităţii de nămol rezultate în urma epurării, utilizarea eficientă a spaţiilor libere existente, creşterea fiabilităţii şi simplificarea operaţiilor de întreţinere. Epurarea biologică continuă procesul tehnologic al epurării apelor uzate, urmând epurării mecanice. Deşi procesele biologice încep şi se desfăsoară mai mult sau mai puţin fără o intervenţie din afară, pentru o cât mai mare eficienţă a procesului este necesară cunoaşterea mai în detaliu a acestora, atât pentru construcţia unor instalaţii adecvate, cât şi pentru o exploatare raţională. Treapta preliminară a epurării biologice este decantarea. Îndepărtarea materiilor solide în suspensie separabile prin decantare trebuie să se facă în decantoare, deoarece instalaţiile de epurare biologică nu mai trebuie să fie încărcate şi cu acestea, lor revenindu-le, în principal, rolul în îndepărtarea materiilor solide dizolvate şi coloidale. Luând în consideraţie eficienţa totală a staţiei de epurare, fiecărei unităţi trebuie să i se repartizeze o încarcare corespunzătoare, care să reprezinte cel puţin o medie a celei normale. Uneori, epurarea preliminară poate fi completată tot cu o epurare biologică, însă de mică eficienţă, după care urmează epurarea biologică propriu-zisă. Ca exemplu de instalaţii de epurare biologică prealabile se menţionează filtrele biologice sau bazinele cu nămol activ de mare încărcare. Ca tratare prealabilă se poate avea în vedere şi coagularea suspensiilor din apă. În momentul în care apa uzată întâlneşte o suprafaţă de contact, pe interfaţa dintre apa uzată şi suprafaţa de contact se dezvoltă bacterii şi alte numeroase microorganisme. Acestea dau naştere imediat la membrane sau pojghiţe (la filtrele biologice, la câmpurile de irigare şi filtrare etc.) şi la flocoane biologice (în
5

 transformă materiile solide în suspensie separabile prin decantare. Biomasa are mare putere de transformare a materiilor solide din apa uzată aflate sub diferite forme (suspensie. 6 . coloidale.bazinele cu nămol activ). sulfaţii. astfel:  iau din materiile solide energia sau hrana necesară membranei sau flocoanelor pentru întreţinerea şi dezvoltarea lor. realizarea acesteia are loc în funcţie de suprafaţa de contact. în materii coloidale sau chiar dizolvate.  transferă înapoi în apa uzată produsele finale ale descompunerii. Deoarece epurarea biologică este un fenomen de suprafaţă. dizolvate). Din aceasta cauză activitatea bacteriilor este mai mare în straturile superioare ale membranei biofiltrelor şi în primele ore în bazinele cu nămol activ. care abundă în organisme unicelulare sau complexe. bioxidul de carbon etc. Alimentarea biomasei cu hrană trebuie să se facă în cantităţi suficiente pentru a menţine o activitate maximă a microorganismelor pe fiecare unitate de suprafaţă a membranei sau a flocoanelor. Aceasta nu este fixă ca în cazul filtrelor biologice şi de aceea este mai eficientă în procesul de epurare. ca de exemplu nitraţii. constituind aşa-numita biomasă. Suprafaţa flocoanelor care se formează în bazinele cu nămol activ este evaluată la 1600 m2/m3 de volum de bazin de aerare. Adsorbţia şi celelalte fenomene interfaciale de acest fel sunt mai active la concentraţii mari de materii solide pe apa uzată.

cea mai mare parte a mineralelor care intră în compoziţia biomasei sunt existente în apele de alimentare. Cererea de azot şi fosfor a microorganismelor este satisfăcută de deşeurile orăşenesti şi uneori de cele ale unor industrii. Menţinerea biomasei între limitele normale se realizează prin evacuarea ei pe cale naturală sau forţată. Dacă în final apele uzate orăşeneşti nu au cantităţi suficiente de azot şi fosfor pentru a putea fi tratate biologic. dimensiunile suprafeţei de contact şi viteza de adsorbţie a oxigenului. temperatură. La bazinele cu nămol activ. Cantitatea de biomasă reţinută în instalaţii depinde de încărcarea hidraulică.1). respectiv grosimea membranei şi volumul de flocoane trebuie să rămână între anumite limite. în apa uzată şi 90 : 5 : 1 nămol. cantitatea de biomasă care acţionează poate fi reglată. surplusul (nămolul în exces) este trimis în decantoarele secundare şi de aici ajung în bazinele de fermentare a nămolului (figura 1. se recurge la substanţe chimice corespunzătoare sau.Cu exceptia azotaţilor şi fosfaţilor. se introduc ape uzate menajere. însă descreşte pe măsură ce pătrunde în interiorul ei. Biomasa are o deosebită importanţă în procesul biologic de oxidare a materiilor organice. ea fiind mai mare sau mai mică după cum este necesar. Dezvoltarea acestei biomase. Cerinţele minime de azot şi fosfor sunt exprimate prin relaţia: CBO : N : P = 150 : 5 : 1. dacă este posibil. aceasta este mai mare la suprafaţa biomasei. 7 .

4 .decantare secundară Fig.1. uscate. separabile decantare din nămolul din decantoarele secundare după bazinele cu nămol activ poate fi estimată aproximativ. Cantitatea cunoscute Cantitatea.1 Schema de funcţionare a unei staţii de epurare Deoarece cantitatea de nămol rezultată din biomasa. materiile organice rezultate măresc consumul de oxigen şi astfel se produce aşa numitul fenomen de eutrofizare. Deşi aceştia constituie o rezervă suplimentară de oxigen. ca materii solide în suspensie separabile prin decantare. şi în caracteristicile de a greutate.1. 3 . . de acestor materii nămoluri solide trebuie bine prin înainte face aprecierile corespunzătoare. După ce această vegetaţie suplimentară moare. de aceea procesul biologic din instalaţiile de epurare se obişnuieşte a fi analizat în acelaşi timp cu metodele de tratare a acestui nămol. Dintre prejudiciile cele mai importante se menţionează colmatarea filtrelor de nisip care tratează apa de alimentare 8 cu planctonul rezultat. 2 . pornind de la observaţia că 50 – 60% din CBO5 la 200C este transformat în flocoane. prezenţa lor în apele de suprafaţă poate stimula în anumite condiţii dezvoltarea vegetaţiei acvatice peste limitele normale. reţinută în decantoarele secundare. Aceiaşi aproximaţie se poate face şi pentru membrana filtrelor biologice.a doua treaptă de epurare: tratare biologică.colectare / egalizare pompare influent. Oxidarea azotului organic sau amoniacului poate uneori să fie atât de avansată încât efluentul să conţină cantităţi apreciabile de azotaţi şi numai puţini azotiţi.prima treaptă de epurare: tratare mecanică. Una din caracteristicile principale ale epurării apelor uzate în instalaţiile de epurare biologică este procesul de nitrificare. este destul de voluminoasă. în final şi aceasta trebuie tratată şi îndepărtată. Cantitatea descreşte paralel cu vârsta nămolului şi deci cu cantitatea de nămol de recirculare. în greutate.

de asemenea cu circulare). În general. Difuzorii cu membrană sunt.colmatarea conductelor etc. împiedicând acelaşi pătrunderea apei reziduale în sistemul de aerare. spre deosebire de cei ceramici. 9 . cu circulaţie) cât şi în eliminarea fosfaţilor biologici (alternativ aerob/anaerob. Este necesară găsirea unor metode mai eficiente de mărire a concentraţiei de ozon dizolvat în apă. sunt potriviţi funcţie pentru de operaţiile intermitente deoarece în perforaţiile timp pentru eliberarea gazului se vor deschide şi se vor închide în intrarea aerului. de aceea. Difuzorii cu membrană. Pe de altă parte însă. astfel încat să se asigure concentraţii de oxigen de 6 – 7% cu consumuri energetice cu 20 – 30% mai mici. cantitatea de oxigen necesară epurării apelor reziduale reprezintă partea principală a energiei cerute de staţiile de epurare (60–70%). standardele mereu în creştere pentru calitatea apei epurate şi nevoia de economie cer facilităţi de alimentare moderne. In acest context. De aceea. plantele consumă bioxidul de carbon şi eliberează oxigenul pentru fotosinteză. o componentă standard atât în eliminarea azotului (simultan denitrificare. prin utilizarea difuzorilor cu suprafaţa mare de acoperire. nitrificarea avansată rezultă ori de câte ori se urmăreşte obţinerea unui consum biochimic de oxigen foarte mic – condiţiile de evacuare a apei din emisar cer aceasta – sau când se intenţionează ca biomasa să fie folosită ca fertilizator. eficiente care să permită o adaptare la procesele de epurare tot mai flexibile.

În România.1.2 Analiza situaţiei actuale pe plan naţional şi tendinţele pe plan internaţional De-a lungul celor peste 20 de ani de dezvoltare a difuzorilor cu membrană s-au realizat trei tipuri principale: difuzorul tub cu membrană (25 – 75 mm în diametru. pentru sistemul de aerare AQUA PRO). la micşorarea consumurilor energetice. prin folosirea tehnologiilor de vârf în procesul de fabricaţie. până la 2000 mm. la creşterea duratei de funcţionare. producerea difuzorilor cu membrană elastomer este realizată de o singură firmă producătoare de echipamente de epurare. până la 118 mm pentru sistemul de aerare AQUA PRO şi lungimi de 300 – 1200 mm.000 difuzori disc). care să ducă la creşterea suprafeţelor active. 10 . ei dominând piaţa între anii 1980 – 1990. Dacă primii difuzori cu membrană elastomer realizaţi au fost tubulari.2 – 0. difuzorul plat cu membrană (aproximativ 0. Datorită cererii mari de astfel de echipamente este oportună realizarea în ţară de difuzori tubulari performanţi. care produce difuzoare disc şi care este interesată în asimilarea şi a difuzorilor tubulari cu membrană cu calităţi similare celor care sunt pe piaţă. ulterior piaţa sa diversificat cu difuzori disc şi difuzori plaţi care au luat avânt între 1990 – 2000 (ajungând la sfârşitul anului 1998 să se producă peste 150.000 difuzori tubulari şi peste 120.3 m2) şi difuzorul cu membrană în formă de disc.

4 – 1.3 – 1. IE-FBD.  cu rotor cu imersie reglabilă.2 este prezentată o secţiune longitudinală prin aeratorul cu perii YHG. în două variante (funcţie de tipul bazinului şi de mărimea aeratorului).În prezent. ROEDIGER.8 – 2.7 kg O 2 / kWh în apa uzată. printre care amintim: ENVICON. ASIO. AQUA ENDURATUBE. ECOPOLYMER GROUP.3 Tipuri de aeratoare utilizate în treapta de epurare biologică In cazul epurării biologice se pot utiliza următoarele tipuri de aeratoare: 1. WILFLEY WEBER.3. TUBEFLEX. În figura 1. pe piaţa internaţională se observă un reviriment la vânzările de difuzori tubulari faţă de celelalte tipuri de difuzori cu membrană. SSI AIRFLEX.  cu rotor cu imersie fixă pe pasarelă. 11 . aceasta datorită avantajelor pe care aceşti difuzori le au. Aeratoarele mecanice cu rotor au o eficienţă de aerare 1. JAEGER. SANITAIRE. EDI. În lume sunt mulţi producători şi distribuitori de difuzori şi sisteme complete de oxigenare a apei. etc… 1.2 kg O / kWh în apa curată şi 1.1 Aeratoare mecanice de suprafaţa:  cu perii.  cu rotor cu imersie fixă pe flotor. Aeratoarele mecanice de suprafaţă cu perii au eficienţa de aerare de 2 kg O 2 / kWh în apa curată şi 1.8 2 kg O 2 / kWh în apa uzată. HYUTUBE.

b) fără pod instalat Aeratoare cu rotor cu imersie fixă pe flotor tip AQUA TURBO AER – AS.a) b) Fig.2 Secţiune longitudinală prin aeratorul cu perii YHG: a) prevăzut cu pod.1. În figura 1. 12 .3 sunt prezentate schematic 5 tipuri de conuri de aspiraţie are se montează pe aerator în funcţie de adâncimea bazinului de aerare şi de circulaţia curenţilor de apă în bazin.

5 – 2.2 Aeratoare pneumatice: o cu bule mari (diametrul bulei < 120mm): .tuburi cu membrană elastică.conducte găurite (din oţel sau mase plastice). Acest sistem de aerare este utilizat şi în separatoarele de aer grăsimi. cu palete drepte tangenţiale). o cu bule fine (diametrul bulei 1 – 3 mm): .6 – 2.difuzoare cu membrană elastică.3 Exemple de conuri de aspiraţie pentru aeratoare La aeratoarele mecanice de suprafaţă româneşti TD (cu rotor de tip pompă.5 Wh / m 3 * m adancime bazin .tuburi statice.Fig. 2 1.8 m faţă de nivelul apei în bazinele de aerare pneumatică tip INKA.difuzoare poroase. eficienţa maximă de aerare este de 1. .6 kg O 2 / kWh . . . Firma Envicon oferă pe piaţă difuzoare cu bule mari tip ERS din ţevi de inox sau PE utilizate mai ales în separatoarele de grăsimi şi pentru apele uzate grase.tuburi poroase.18 kg O / kWh în apa uzată. 13 .3. iar la aeratoarele DT (cu rotor top pompă diagonal cu tub) eficienţa maximă de aerare este de 1. . Randamentul acestui sistem de aerare era de 5.5 – 7 g O 2 / m 3 / m adancime bazin la aer o eficienţă energetică de 5 – 5. montate pe fundul bazinelor de epurare biologică sau perpendicular pe perete la o distanţă medie de 0. . Aeratoarele pneumatice cu conducte găurite au fost utilizate în multe din staţiile de epurare din ţară.panouri cu membrană elastică.1.

015 mg/m3). ceramice şi cu membrană elastică Aeratoarele pneumatice cu difuzoare cu membrană elastică şi tubulare au partea activă (membrana găurită) din cauciuc EPDM rezistent la ozon. Pentru a fi eficiente. cu durata de îmbătrânire mare. corpul difuzorului fiind realizat din mase plastice rezistente la 14 .Tuburile statice executate din materiale plastice sunt folosite în special pentru omogenizare. min . sau sub formă de tuburi poroase (lungimi de 600 mm şi diametre de 50 – 75 mm).15 m col. Utilizate împreună cu aeratoarele pneumatice cu bule fine ajută şi la oxigenare. cu porizităţi de 30 – 35 % şi permeabilităţi de 12 – 24 m 3 / m 2 . când trebuie demontate şi curăţate. Aeratoarele pneumatice cu bule fine cu difuzoare poroase ceramice utilizate în staţiile de epurare sunt sub formă de plăci (cu dimensiuni uzuale de 300 x 300 x 24 mm).H2O. iar funcţionarea să fie continuă.1. TRAILIGAZ. prin ele trebuie să circule aer curat (cantitatea de praf în aer să fie mai mică de 0.4). Firme care oferă difuzoare poroase pe piaţa românească sunt ENVICOM (figura 1. Aceste difuzoare au o pierdere de presiune de 0. Fig.4 Difuzoare disc şi tubulare. care se dublează în momentul colmatării.

Treapta de epurare biologică a staţiei de epurare a apelor menajere din oraşul Iaşi a fost echipată în anul 1995 cu peste 9000 de difuzoare disc cu membrană elastică produse de firma Envicon.7 şi 1.8 sunt prezentaţi difuzorii HYOTUBE şi posibilităţile de montaj în bazinele de aerare: Fig. 1. Firmele americane AIRFLEX TUBE. din cauciuc special. oferă difuzori tubulari în gama 200 – 500 – 600 şi 1000 mm şi 305 – 2440 mm construiţi din materiale cu durabilitate mare de funcţionare (EPDM. Sistemul ASE constă din tuburi de susţinere pe care sunt montate aeratoare A 109 cu membrană perforată. Difuzoarele tip panou au membrană elastică poroasă din material termoplastic. iar în timpul funcţionării vibraţiile membranei duc la o autocurăţire eficientă. împiedicând intrarea în sistem. URETAN. Acest sistem poate fi utilizat în procese cu funcţionare intermitentă.6.5 HYOTUBETM SERIES-7 15 . Inc. (HYOTUBE).1. Acestea nu se colmatează datorită faptului că orificiile se închid la oprirea aerului. AQUA ENDURATUBE şi Diffuser Tech Aeration Systems. În figurile 1. Membrana distribuie bule fine de aer. 1. SILICON). pentru eliminarea apei condensate din aerul comprimat. porii membranei sunt închişi. Firma ASIO comercializează difuzori tubulari cu membrană elastică.5.şoc. Sistemul mai are o armătură de purjare. în lipsa presiunii din tuburi.

16 . la dimensiunile de 1000 şi 2000 mm lungime şi în diametru.9) sunt utilizaţi în Rusia.6 HYOTUBETM SERIES-9 Fig. USA.7 Kituri de montare a difuzorilor HYOTUBETM pe conducte circulare şsi rectangulare Fig. Difuzorii din seria AQUA-LINE (figura 1. China.1.Fig.1. Korea de Sud şi în alte ţări.8 Difuzori HYOTUBE montaţi în bazine de aerare Sistemul de aerare AQUA-LINE şi AQUA-PRO fabricaţi de firma rusească ECOPOLYMER GROUP din Moscova reprezintă difuzori tubulari din ecopolimeri.1.

corp difuzor 1.strat de difuzie exterior. Folosirea aerării în administrarea calităţii apei din bazine este variabilă. 2 .1.4 Utilizarea dispozitivelor de aerare la epurarea biologică 1.corp.1 Caracteristici de performanţă a dispozitivelor de aerare În zonele rurale unde apa potabilă este obţinută din bazine.4. 3 . în apropierea punctului de admisie/aspiraţie a apei (figura 1.Fig. când nivelul 17 . fie printr-un tub. aerarea de iarnă este larg practicată pentru a preveni problemele legate de gust şi clor din timpul perioadelor cu anoxie.10). În regiunile reci. Ipoteza subliniată este aceea că injecţia de aer va îmbunătăţi calitatea apei în regiunea de admisie a apei. aerarea se practică în special iarna.1.10 Modalităţi de injectare a aerului Aerul este de obicei injectat. Fig. în funcţie de regiune. Acest lucru s-a observat în urma experienţei practice din diferite regiuni. 4 . fie prin diferite tipuri de difuzoare.strat de difuzie interior.9 Difuzori AQUA-LINE (construcţie şi montaj): 1 .

sunt mai probabile iarna când bazinele pot fi acoperite de gheaţă multe luni. fapt ce duce la probleme de gust şi miros.27 cm. Prin reducerea acestor condiţii sunt produse hidrogen sulfurat şi alte componente inacceptabile. De obicei tubul folosit are un diametru interior de 1. Acest tip de aerare dă rezultate într-o zonă mare de apă în jurul aeratorului.de oxigen din bazine este aproape de zero. care pot apărea atât vara cât si iarna dar. Condiţii anoxice. 18 . Condiţiile anoxice constau într-o schimbare de la oxidare şi până la reducerea condiţiilor de mediu (de viaţă) din bazine. aerul venind de la capătul unui tub conectat la un compresor. Metoda tradiţională folosită este cea a injecţiei de aer în zona de admisie / adsorbţie a apei. Aerarea serveşte atât la eliminarea acestor gaze cât şi la formarea unui produs de oxidare care previne formarea acestor gaze dăunătoare.

Punctul – sursa a fost difuzorul cu membrana elastică.1 19 .1). iar liniar au fost aerate folosind un difuzor liniar cu fante de 5 până la 6.2. zece din cele 11 bazine fiind folosite pentru aprovizionare cu apă.1 prezintă bazinele folosite pentru aerare. în funcţie de pantă. Cercetările au fost efectuate pe 11 bazine. Tabelul 2. la suprafaţa apei aerarea cu aeratoare mecanice de suprafaţă cu plutitor. au fost calculate prin intermediul suprafeţei şi a adâncimii. Bazinele control nu au fost aerate. În funcţie de diferenţa mărimii şi a adâncimii bazinelor s-au folosit compresoare de mărimi diferite. iar liniar au fost aerate în profunzime prin injectarea la adâncime a aerului printr-un tub. CERCETĂRI EXPERIMENTALE Cercetările experimentale au avut ca scop stabilirea parametrilor necesari procesului de aerare astfel încât aplicarea acestei metode să aibă o eficienţă cât mai bună. Tabelul 2. apărând astfel o variaţie în cantitatea de aer şi de energie consumată. care a produs bule fine de aer.5mm lungime la fiecare 76cm. la suprafaţa apei prin aerarea cu aeratoare mecanice de suprafaţă cu plutitor. Volumele diferite ale bazinelor (tabelul 2. iar cele testate au fost aerate în profunzime prin injectarea la adâncime a aerului printr-un tub.

412 6.62 cm. Au fost testate.1 63.170 3. [m2] 2.807 5.738 20 Debit aer.021 4. Au fost ţinute în loc de greutăţi ataşate de difuzor prin frânghii la fiecare 1.9 20.581 1.5 5.25 3. Amândouă difuzoarele au plutit aproximativ la 50 cm de fundul bazinului.10 5.0 70.327 3. IL.2 87.3 3.48 m lungime. din plastic.0 65. Tipul de difuzor cel mai des utilizat în cadrul acestor cercetări a fost cel cu tubul de insuflare de diametru de 1.738 16.2 22. [m3] 19.5 3.6 cm pe suprafaţa tubului.00 4. Linear – A1. [W] 65 [l/min] 18. Unul dintre aceste difuzoare.8 27. Putere.0 61.021 Volumul.700 1.980 6. Celelalte două difuzoare.7 m lungime şi un diametru interior de 1. În tabelul 2.374 1. a fost fabricat de Air Diffusion Sistem.654 Au fost testate mai multe tipuri de difuzoare.27 cm. distanţate la 7.25 4. trei difuzoare liniare cu bule fine.820 2.4 [l/min/m2] 0.032 .0091 [W/m2] 0.0 55.4 61.Denumire bazin Control – 1 Control – 2 Control – 3 Deschis la capăt – 1 Deschis la capăt – 2 Mecanic – 1 Mecanic – 2 Linear – A1 Linear – R1 Linear – R2 Membrana Lungime.521 3.0 39.848 2. de asemenea.391 1. [m3] 5.75 3.0 18.4 31. [m] 4. Tabelul 2. pentru o parte din bazinele asupra cărora s-au efectuat cercetările (circularea aerului este dată în litri pe minut).2 m.0 Lăţime. Acesta a avut 10.2 este prezentată energia consumată în funcţie de cantitatea de aer difuzată.27 cm.244 Volumul.650 1.6 33. Găurile au fost făcute la fiecare la 7.5 3.5 24. iar R2 de 15.6 61. astfel încât să stea pe fundul bazinului.2 78. [m] 58. cu grosimea de 1 mm. Acestea au fost realizate din tuburi de plastic negru cu un diametru în interior de 1.4 67.2 Bazin tratat Deschis la capăt – 1 Aria.293 2.27 cm. Difuzorul R1 a fost de 30. Lake Bluff. [m] 107.75 Suprafaţa.170 983 2.4 Adâncime.2 31. [m2] 6.24 m lungime.249 2.0 54.202 5. cu găuri de aproximativ 5 – 6 mm.0 3. Linear – R1 şi Linear – R2 au avut diametrul interior de 15 mm şi grosimea de 1 mm.

8 . iar în b) un bazin aerat. la distanţe de 1m de la suprafaţa de 50 de cm deasupra sedimentelor. 118 V) a fost fabricat de Otterbine / Barebo Inc.374 1. 1 0 O2 C 17.327 3. iar aeratoarele liniare au fost plasate longitudinal.7 16.0 21 8.058 0.848 2.6 16. 1. modelul 55 Oxigen Metter.021 0. Suprafaţa 1 Punct măs. În tabelul 2.34 A. Celălalt aerator de 1/20 HP (1. iar nivelul oxigenului cu o precizie de 0.0413 0.8 Punct măs. 3 0 O2 C 16. au fost măsurate temperatura şi concentraţia de oxigen. [m] a.0 56. Tabelul 2.Deschis la capăt – 2 Mecanic – 1 Mecanic – 2 Linear – A1 Linear – R1 Linear – R2 Membrană 4. Unul dintre acestea. Bazinele au fost comparate săptămânal.412 6.7 327 155 178 50 513 50 0.170 3.1 0C.581 1. în ambele cazuri. Temperatura a fost înregistrată cu o precizie de 0.6 24.067 0.3 sunt prezentate profilele orizontale pentru oxigen şi temperatura în trei puncte: a) pentru un bazin neaerat.040 Amplasarea dispozitivelor de aerare în bazine a fost diferită.7 7.820 2. In timpul comparării.391 1.3 Punct măs. mOwing Mills.650 1.2 11. 116 V) a fost fabricat de The Powe House.7 7. PA. 2 0 O2 C 17.4 17.293 2. au fost testate două aeratoare de suprafaţă.0079 0. De asemenea.0324 0.244 16. Little Titan (1/6 HP.0 17. plasate în centrul bazinului. Emmaus.1mg/l.0156 0.0045 0. paralel cu laturile lungi ale bazinului.51 A.098 0.980 6. Maryland.3 8.654 38. folosind instrumente Yellow Spring. Aeratorul de suprafaţă şi difuzorul cu membrană au fost plasate în lungul bazinului. Tuburile au fost.0133 0.7 8.521 3. În timpul sezonului cald profilele au fost măsurate în trei locuri egale ca suprafaţă.3 Adâncime.3 8. pe mijlocul acestuia.

5 5 5.4 11.4 9.8 22 Difuzor liniar 13.5 16.7 12.9 - 8.9 5.8 10.2 16.4 7.9 16.30C deasupra aeratorului şi de 10.9 3.10C sub acesta.1 18.2 9.2 19.2 12.5 11.5 7.2 9.8 11. la aerarea apei.1 4.6 9.3 4. [m] Suprafaţa 1 2 3 4 15 august 0 C O2 [mg/l] 7.2 3 3.4 13. care pluteau aproape de fundul bazinelor.9 18. [0C] Aerator de Aerator suprafaţă tubular 15.4 1.6 1 13.1 18.7 8. Tabelul 2. Tabelul 2.1 7.0 12.8 10.1 11.1 18.5 12.0 3 decembrie O2 0 C [mg/l] 6.1 21.2 - 16.1 Funcţionarea aeratoarelor.1 18.1 8.0 10.0 18.6 12.5 8.6 - Suprafaţa 13.5 3 12.6 1.2 18.4 14.7 8.1 17. pentru anumite adâncimi este prezentată în tabelul 2.8 17.3 - Bazinele care nu au fost aerate aveau o stratificare verticală.9 13.2 9.3 8.3 2 octombrie O2 0 C [mg/l] 5.5 17.9 5. concentraţia de oxigen de sub difuzoare a fost scăzută.9 9.3 9.5 9.2 11. [m] Control Temperatura.8 13.0 18.5.4).1 4.9 5.3 9.2 16. Suprafaţa 1 2 3 3.4 9.6 9. În bazinele cu aeratoare liniare (R1 şi R2).3 16.0 17.9 13.75 Oxigen dizolvat.7 16.9 4.2 4.1 - 7.3 18.9 2.2 16. Temperatura a fost de 18.8 5. indicând faptul că apa de sub difuzor nu a fost mixată sau aerată.5 Adâncime.3 12.1 1.2 9. atât la temperatură cât şi la oxigenul dizolvat în timpul lunilor de vară (tabelul 2.5 b.3 14. [mg/l] .2 4 11.7 13.9 13.2 9.4 Adâncime.2 2 12.4 3.

1 9. Bazinele aerate cu tuburi deschise la un capăt au avut o suprafaţă de apă care nu a îngheţat în lunile de iarnă ce a variat de la 1.8 4.4 - 11. Sistemele de aerare diferite testate s-au dovedit potrivite pentru a menţine gustul şi mirosul acceptabil al apei.9 4.5 9.4 5.2 0.6 9.2 10.0 0.9 9.2 5.2 0.3 0.2 0.7 10. Iarna.4 - Concentraţia oxigenului a variat de la un bazin la altul.Suprafaţa 1 2 3 4 5 5.2 12.9 10. Tabelul 2.2 0. chiar şi la suprafaţă. Bazinele cu aerare mai eficientă au fost răcite mai substanţial (tabelul 2. Nu s-au înregistrat diferenţe mari între grosimea apei la bazinele aerate şi cele neaerate.4 - 10.8 9.2 0 Difuzor liniar 0.3 5.3 3.5 2.9 9.6 0.6 10.1 2.6 0. [ C] Aerator de Aerator Control suprafaţă tubular 0.7 0.3 1.8 7.3 2.6 10. Din luna ianuarie bazinele neaerate au devenit anoxice.6) şi în aceste bazine nu s-au observat suprafeţe de apă neîngheţate pe timpul iernii.5 1.5 0.4 6.1 0.6).6 2.8 Oxigen dizolvat.5 la 3 m în diametru.2 0.1 0.8 1.6 2. Concentraţiile de oxigen au fost potrivite dar nu foarte mari în această situaţie. [m] suprafaţa 1 2 3 4 5 suprafaţa 1 2 3 4 5 Temperatura. A fost totuşi o diferenţă la suprafaţa apei deschise menţinută de diferite dispozitive de aerare.3 5.9 4.3 0.6 Adâncime.2 0.4 9.8 12.75 10.3 2.6 10.2 0.3 1.5 4. temperatura apei a fost tot timpul stratificată în bazinele neaerate (tabelul 2. [mg/l] 0.2 4.7 9.0 0.6 10.3 0.6 - 23 .

de asemenea. principalul scop a fost aerarea bazinelor pentru uz domestic cu conducte cu deschidere la capăt. pe timpul lunilor de iarnă. cantitatea de oxigen injectat a fost de 3 până la 10 ori mai mare decât cea cerută pentru a menţine niveluri de oxigen adecvate. Pentru a menţine la saturaţie concentraţiile de oxigen din apă. în cazul injecţiei de aer. putem spune că. De asemenea. mai puţin eficiente la crearea unei circulaţii a apei în bazine. au menţinut un nivel mai scăzut al oxigenului decât aeratoarele similare. pentru a aera toată apa din bazin. Acest sistem creează o suprafaţă deschisă de apă care poate fi folosită de oameni şi de animale. pe şi în jurul locului de formare a bulelor. Toate difuzoarele care s-au testat aveau pereţii subţiri şi erau flexibile şi de aceea aveau o oarecare capacitate de autocurăţare. folosite împreună cu un difuzor de bule fine. În mod similar. Tuburile cu deschidere la capăt sunt. Cea mai eficientă metodă de aerare pare să fie cea cu injectare de aer în combinaţie cu un difuzor care produce bule fine. Am definit nivelul adecvat de oxigen ca fiind între 4 şi 5 mg/l. până la fundul bazinului. trebuie să fie situat deasupra celui mai adânc loc al bazinului. În concluzie. şi în toată masa. dacă este folosit un aerator mecanic. în principal legată de precipitaţiile minerale. injectoarele de aer trebuie să fie situate în partea cea mai adâncă a bazinului. Toate sistemele de aerare testate au fost eficiente în aerarea apei de la suprafaţă. rezultatele arată că o aerare mai bună este obţinută prin folosirea unui difuzor cu bule fine şi că răcirea apei prin folosirea acestor difuzoare 24 . Una din potenţialele probleme este în mod greşit asociată cu creşterea algelor şi bacteriilor şi a precipitaţiilor minerale. Deşi aeratoarele liniare cu deschidere la capăt au aerat apa până la adâncimea la care au fost situate. în cazul aeratoarelor de suprafaţă. decât aeratoarele cu bule fine puse pe un compressor similar.Rezultatele arată că o bună aerare este însoţită de o amestecare completă a apei în bazin. În regiunea unde s-au făcut cercetările.

În timp ce difuzorul tub 25 .1 Considerente privind dimensiunile optime ale difuzorului cu membrană Stocurile de oxigen de la staţiile de tratare a apelor reziduale reprezintă partea principală a energiei cerute de staţiile de purificare. care pot fi obţinuţi de la un compresor cu o putere de 50 până la 75 W de electricitate. de asemenea.0057 până la 0. cât şi eliminarea fosfaţilor biologici (alternative aerob / anaerob. spre deosebire de cele ceramice. Un bazin cu un volum de 3000 m3 necesită cam 14 l/min de aer. O aerare adecvată în bazinele de apă studiate poate fi atinsă la o rată de injecţie de 0. standardele.3 m2) şi difuzorul cu membrană în formă de disc. cu circulare). Difuzoarele cu membrană sunt. difuzorul plat cu membrană (aproximativ 0. Difuzoarele cu membrană. mereu în creştere. cu circulare).04 W/m2 la suprafaţa bazinului. De aceea.permite formarea unui strat complet de gheaţă în bazine. s-au realizat trei proiecte principale: difuzorul tub cu membrană (aproximativ 25 – 75 mm în diametru).deoarece perforaţiile pentru eliberarea gazului se vor deschide şi închide în funcţie de intrarea aerului. De-a lungul celor aproape 25 de ani de istorie de dezvoltare a difuzorului cu membrană. o componentă standard atât în eliminarea azotului (simultan denitrificare. eficiente care să permită o adaptare la procesele de epurare tot mai flexibile. sunt potrivite pentru operaţiile intermitente.02 până la 0.2 – 0. 2. pentru calitatea apei epurate şi nevoia de economie cer facilităţi de alimentare moderne. împiedicând în acelaşi timp pătrunderea apei reziduale în sistemul de aerare.0142 l/m2 şi o putere de 0. de aceea. fără să influenţeze grosimea totală a stratului de gheaţă.

5*10-3 *A/V*tk-0.5 (h-1) unde: A este suma tuturor suprafeţelor bulelor prezente în rezervor şi de la nivelul apei.1 Importanţa diametrului bulelor dB pentru capacitatea de intrare a oxigenului Capacitatea stocului de oxigen. Apariţia bulelor în lichid necesită un nucleu de gaz. cantitatea de aer şi adâncimea sulfului. A este invers proporţională cu diametrul bulelor DB. difuzoarele plate şi în formă de disc sunt folosite de preferinţă în aerarea în spaţiu.  introducerii directe a gazului prin difuzoare de diverse forme. Dar cum gradul de saturare a oxigenului CS nu depinde de sistemul de aerare. astfel că gradul de utilizare a oxigenului va creşte odată cu scăderea diametrului bulelor. 2. Generarea bulelor de gaz prin dispersia acestuia în masa de apă impune un consum de energie necesar acoperirii lucrului mecanic de comprimare şi dispersie. în timp ce gradul de utilizare al oxigenului.  descompunerii unui component în lichid. ia în considerare volumul rezervorului.1. tk este perioada medie de existenţă a lui A. care poate fi o bulă micronică sau o particulă solidă. 26 .1. numai constanta de aerare kB va influenta capacitatea de intrare a aerului. kB = 2. iar V este volumul rezervorului.cu membrană este folosit în aerarea liniară. 2. ca o cantitate corelată. ce se poate calcula prin relatia: OCR=kB*CS este cea care determină eficienţa unui sistem de aerare cu presiune.2 Procesul de transfer gaz-lichid Bulele de gaz care apar într-un lichid se datorează:  depresurizării lichidului saturat în gaz.

4) Bula se desprinde de duză când forţa arhimedică este mai mare decât forţa (2. Fh – forţa de presiune hidrostatică. se obţine valoarea presiunii gazului. Dimensiunea bulei rezultă din echilibrul dintre presiunea gazului din interiorul bulei şi presiunea hidrostatică corespunzătoare coloanei de lichid de deasupra plăcii cu orificii. care separă mediul gazos de mediul lichid (unde apa se află deasupra plăcii de separaţie). Echilibrul forţelor care acţionează asupra bulei de gaz este dat de relaţia: Fp = Fσ + Fh în care: Fp – forţa de presiune ce se exercită dinspre gaz spre lichid.8 * 10 −3 [N/m] (2. După desprindere în interiorul bulei presiunea gazului: Pb = Ph + Pσ + P 27 (2. datorită presiunii mai mari a gazului la orificiu se formează o bulă de gaz care tinde să se desprindă.2) R1 şi R2 – razele de curbură principale ale suprafeţei elementare dA. Pentru un element de suprafaţă dA din jurul unui punct de pe suprafaţa exterioară a bulei de gaz forţele sunt: dFp = Pg x dA d Fσ = σ(1/R1+1/R2) x dA unde: σ – tensiunea superficială a apei σ 20 0 C = 72. Fσ – forţa superficială ce rezultă din teorema lui Laplace.1) (2.5) .3) Pentru ca bula de gaz să se deformeze trebuie ca forţa de presiune să învingă forţa de tensiune superficială ce apare ca urmare a presiunii capilare din bula şi forţa de presiune hidrostatică. cota z se neglijează în raport cu adâncimea apei h. Pg=2σ/R + Pat + ρgh0 de tensiune superficială. dFh = (Pat + γz) x dA = (Pat + ρgh0 + ρgz) x d (2.Dacă se consideră un orificiu mic de diametru d0 executat într-o placă. Dacă bula este sferică R1 = R2 = R.

7) (2. Fσ = πd0σ în care: Fσ este forţa de tensiune superficială.8) (2. În funcţie de debitul de gaz şi presiunea din dispozitivul de insuflare.6) 28 .3 Regimul cu bule dispersate bulă cu bulă Se caracterizează prin aceea că degajarea bulelor se face continuu şi uniform. Dacă se consideră bula sferică. σ – tensiunea superficială a lichidului. diametrul bulei se determină pe baza echilibrului de forţe care acţionează asupra ei.1. γl. Din egalitatea celor două forţe rezultă diametrul bulei de gaz: db=(6d0σ/γl-γg)1/3 (2. Pσ – presiunea capilară.P0 = Pat unde: Ph este presiunea hidrostatică. 2. db – diametrul bulei. b) regimul intermediar. d0 – diametrul găurii. c) regimul de jet. Fa = πDb3/b(γl-γg) unde: Fa este forţa ascensională. în procesul de formare a bulelor de gaz sunt posibile trei regimuri: a) regimul cu bule dispersate bulă cu bulă. Ph = Pat + γh. respective a gazului. γg – greutatea specifică a lichidului. acceleraţia bulei fiind constantă pe distanţă scurtă. distanţa dintre bule fiind fixă.

O dată cu creşterea frecvenţei de formare a bulelor.5 Regimul de jet In cazul regimului de jet:  distanţa dintre bule este dependentă de debitul de gaz şi variază uşor.1.1.13) Se poate astfel determina debitul critic: Qg = πWb/4[6d0σ/(γl-γg)]2/3 Debitul critic de aer este: Qger=4 – 6 cm3/s. iar bulele pot suferi deformaţii.11)  masa de bule.1.6 Concluzii privind formarea bulelor de gaz în mediu lichid (2.  diametrul bulelor depinde de debitul gazului.9) (2. (2. în regim laminar diametrul bulei este: db3 = 2. ci numai frecvenţa de formare a bulelor: F = Qg (γl-γg)/πd0σ în care: Qg este debitul volumic de gaz insuflat.Se observă că diametrul bulei nu depinde de debitul de gaz insuflat. 2.234Qg6/5 2.12) Wb este viteza unei bule izolate.14) 29 . creşte şi dimensiunea acestora: db3 = 2.234(νQg)3/4 2.10) (2. Qg = πdb2 / 4Wb în care: db = (2.4 Regimul intermediar Apare în cazul majorării debitului peste limita formării bulelor individuale. în mişcare ascensională se abate de la traiectoria verticală. Conform legii lui Stokes. 4 Qg π Wb (2.  viteza de formare a bulei este egală cu viteza de detaşare a bulei precedente.

vâscozitatea crescută duce la formarea de bule fine.  vâscozitatea lichidului. forma de construcţie a întregului difuzor este condiţia decisivă. 2.  efectul de perete (spaţii cu diametru mai mic de 200 mm). care la rândul ei. Asta înseamnă în practică că majoritatea aerului se va degaja din partea centrală a 30 .Diametrul bulei de gaz care se formează prin dispersia unui debit volumic de gaz este dependent de:  diametrul orificiului. cu atât mai fină va fi descărcarea de bule. importanţa acestor factori scade odată cu creşterea cantităţii de aer ce intră în difuzor. Lichidele cu tensiune superficială majorată duc la formarea bulelor de gaz de mari dimensiuni. caracteristicile bulelor vor depinde de distribuţia descărcării de-a lungul suprafeţei efective a difuzorului. membrana difuzorului tubular este un cilindru cu margini flexibile de fixare. corespunzător presiunii la admisia aerului.  densitatea lichidului. Aici. cu cât sunt mai mulţi pori deschişi. Cu perforaţii adecvate şi un material de calitate.  efectul inerţiei lichidului. Totuşi. Ca un sistem static. Cu cât va fi mai uniformă această distribuţie pe suprafaţă. PVC sau PPE). Cum porii se vor deschide după o anumită deformare a membranei.2 Dependenţa caracteristicilor bulelor de proprietăţile statice ale membranei Un difuzor cu membrană constă dintr-o structură de susţinere (de obicei FRP. poate fi considerat proporţional cu cantitatea de aer descărcat. depinde de suportul static al membranei. pentru a absorbi forţele de fixare a membranei şi alimentarea cu aer şi o membrană perforată din cauciuc. procesul de deformare. deoarece toţi porii se vor deschide de la o anumită cantitate în sus.  relaţia dintre debitul pe orificiu şi presiunea pe orificiu.

Pentru determinarea corectă a eficienţei trebuie furnizate şi informaţii legate de condiţiile în care se efectuează experimentele.membranei în bule mai mari. Eficienţa sistemelor de aerare este des exprimată în termeni de kilograme de oxigen dizolvate la 1 kW de energie folosită. deoarece cu cât conţinutul de oxigen dizolvat în apă este mai mic cu atât este mai uşor să se dizolve oxigen. în timp ce zonele marginale nu sunt reprezentative. rezultatele ar fi foarte bune. 2.5 kg de oxigen pe 1 kW folosit. 31 . De exemplu. Eficienţa transferului de oxigen în funcţie de concentraţie şi de adâncime este prezentată în tabelul 2. dacă eficienţa a fost determinată într-o apă cu un conţinut scăzut de oxigen dizolvat. de mare importanţă.7: Tabelul 2.7 % oxigen 5% 10 % 20 % 30 % 40 % 60 % 80 % 1m adâncime 30 % 25 % 20 % 15 % 10 % 6% 2% 2m adâncime 35 % 27 % 22 % 17 % 12 % 7% 3% 3m adâncime 40 % 30 % 23 % 18 % 14 % 8% 6% 4m adâncime 45 % 35 % 25 % 20 % 17 % 12 % 7% 6m adâncime 50 % 40 % 30 % 22 % 18 % 15 % 9% Alţi factori care influenţează transferul de oxigen. dacă conţinutul de oxigen se apropie de 100% atunci eficienţa aerării se apropie de 0. În mod contrar.3 Randamentul transferului tipic de oxigen la adâncimi diferite ale apei în funcţie de presiunea parţială a oxigenului din soluţie Agitatoarele de la suprafaţă au dat un randament de numai 2. sunt:  adâncimea apei din bazinul de experimentare. Aceste zone au o suprafaţă mică şi nu duc la o scădere semnificativă a zonei active ca în cazul difuzorilor disc.

 temperatura apei.  debit de aer recomandat pe aerator:(Qmed): 4 – 12 Nm3/h.  capacitatea de oxigenare: 15 – 20 g O2/Nm3x m adâncime. Explicaţia acestui fenomen este legată de efectul pe care îl au sarea şi substanţele organice asupra suprafeţei apei.max): 2 – 18 Nm3/h. În cazul rezervoarelor de apă adânci (mai adânci de 1 m).  pierderea de presiune în funcţie de debitul de aer: 10 – 25 mbar. 9 buc/m2.  compoziţia chimică a apei.  capacitatea de oxigenare: 14 – 24 g O2/Nm3x m adâncime  eficienţa standard a oxigenării: 3 – 4. Eficienţa tuturor sistemelor de aerare este redusă odată cu creşterea temperaturii apei.5 kg O2/kWh.  debit de aer recomandat pe aerator:(Qmed): 3 – 8 Nm3/h. 32 . deoarece solubilitatea oxigenului scade la temperaturi mari. odată cu creşterea concentraţiei de sare şi de iod din apă randamentul este îmbunătăţit. 9 buc/m2.5 kg O2/kWh Aeratoarele disc cu bule fine EMS ale firmei ENVICOM au următoarele caracteristici tehnice:  debit de aer pe aerator: Q(min. Compoziţia apei are o influenţă mare asupra randamentului.  eficienţa standard a oxigenării: 3 – 4.4 Caracteristicile difuzorilor cu membrană elastică Aeratoarele disc cu bule fine DMB1/2E ale firmei IMAT au următoarele caracteristici tehnice:  debit de aer pe aerator: (Qmin.  pierderea de presiune în funcţie de debitul de aer: 20 – 35 mbar. de exemplu randamentul este redus progresiv cu concentraţia de substanţe organice în apă şi cu poluarea. eficienţa aerării cu agitatoare de suprafaţă este redusă odată cu creşterea adâncimii.  densitatea de suprafaţă a aeratoarelor (Ds): max. 2. În mod contrar.  densitatea de suprafaţă a aeratoarelor (Ds): max.max): 2 – 10 Nm3/h.

50 mbar.e): 3.5 kg O2/kWh.max): 1 – 7 Nm3/h. faţă de 21 – 29 mbar la membranele cu 33 .  procentul eficienţei de folosire a oxigenului în condiţii standard: 5 – 6 %/m.  eficienţa standard a oxigenării: 3 – 5 kg O2/kWh.max): 2 – 15 Nm3/h. 9 buc/m2. aceasta şi datorită faptului că la diferenţele relativ mari a gradelor de duritate Shore ale membranei elastice caracteristicile tehnice sunt apropiate.  procentul eficienţei de folosire a oxigenului în condiţii standard: 5 – 6 %/m.  eficienţa standard oxigenării la o încărcare de 3 Nm3/h x 4m ad: 3 – 4.  densitatea de suprafaţă a aeratoarelor (Ds): max. Se observă că datele tehnice sunt apropiate.  capacitatea de oxigenare: 15 – 20 g O2/ Nm3 x m adâncime.e): 1. membranele cu 450 Shore au pierderea de presiune de 18 – 28 mbar.  debit de aer recomandat pe aerator: (Qvz.  pierderea de presiune în funcţie de debitul de aer: 30 .5 – 8 Nm3/h. 9 buc/m2.  pierderea de presiune în funcţie de debitul de aer: 10 – 25 mbar.  densitatea de suprafaţă a aeratoarelor (Ds): max.  debit de aer recomandat pe aerator:(Qmed): 2 – 5 Nm3/h.  densitatea de suprafaţă a aeratoarelor (Ds): max.  debit de aer pe aerator: (Qmin.Aeratoarele tubulare cu bule fine EMR ale firmei ENVICON au următoarele caracteristici tehnice:  debit de aer pe aerator: (Qmin.5 – 4.5 m3/h.5 kg O2/kWh.  pierderea de presiune în funcţie de debitul de aer: 30-50 mbar. Astfel.  debit de aer recomandat pe aerator: (Qmed): 10 Nm3/h. Aeratoarele tubulare cu bule fine AS-ASE ale firmei ASIO au următoarele caracteristici tehnice:  debit de aer pe aerator: (Qvz.  eficienţa standard a oxigenării: 3 – 4. Aeratoarele disc cu bule fine FIBOX ale firmei ZENON au următoarele caracteristici tehnice:  diametrul talerului: 260 mm. 9 buc/m2.

expunând o suprafaţă mare de apă la schimburile de gaze.1 Descrierea şi funcţionarea modelului funcţional 34 . Ţinând cont de experimentările efectuate de firma IMAT şi de difuzoarele prezente pe piaţă.200+50 g. 2.0 – 5.5 kg O2/kWh. Se ştie că apa din lacuri şi bazine este stagnată. totodată realizând şi destratificarea termică a lacurilor şi heleşteelor. cu următoarele caracteristici tehnice:  dimensiuni de gabarit: Ø70+2 mm.650Shore. racord la niplu de 3/4″.  pierderea de presiune pe difuzor: max.5 Sistemul de aerare propus – model funcţional Aeratoarele sunt proiectate pentru cantităţi mari de apă. L= 1050+2 mm.0 kgO2/kWh. în cadrul acestei lucrări se propune realizarea unui difuzor tubular cu membrană elastică.  capacitatea de oxigenare în apă curată: 14…24 g O2/Nm3 (pentru o coloană de apă de 1m şi o densitate de plantare de 2…4 buc/m2). 2. iar eficienţa oxigenării de 3.  debitul de aer pe difuzor: Q=2…15Nm3/h (uzual: 3…10 Nm3/h).  lacuri folosite la irigaţii. faţă de 2.0…4.8 – 4. Un alt avantaj îl reprezintă mobilitatea sistemelor. 35 mbar.  eficienţa energetică: 3. de aceea aerarea trebuie să se facă în straturile de la fund. pentru a putea fi utilizate şi la oxigenarea bazinelor piscicole şi a lacurilor unde o presiune ridicată de insuflare poate provoca moartea peştilor. Dispozitivele alese sunt reglate astfel încât să nu producă o presiune prea mare.  masa netă: 1. făcându-le ideale şi pentru:  lacuri cu probleme de floră şi mirosuri urâte.  lacuri cu conservare.5.5 kgO2/kWh.

8 – dop de capăt El este format din următoarele elemente conform proiectului (figura 2.12): 4 3 2 5 1 6 Fig.2. 5 – ştuţ alimentare. având la ambele capete pe interior un filet şi la distanţe echidistante de un diametru orificii dispuse radial. 2 – membrană elastică perforată din cauciuc rezistent la îmbătrânire. 3 – corp difuzor din material plastic rezistent la şocuri şi variaţii de temperatură. 6 – corp difuzor Descrierea difuzorului: difuzorul tubular cu membrană elastomer este alcătuit dintr-un corp tubular din material plastic. simetric. 3 – manşon supapă.Difuzorul tubular cu membrană elastomer propus este prezentat schematic: Fig.12 Difuzor tubular: 1 – dop.11 Difuzor tubular cu membrană elastomer: 1 – colier de fixare a membranei elastice.2. 6 – suport elastic pentru corpul difuzorului şi ştuţul de alimentare cu aer. 5 – supapa de protecţie (cu sens unic pentru aer). uzură şi sfâşiere. 35 . 4 – orificii de trecere a aerului pe partea interioară a membranei elastice perforate. 2 – membrană elastică. 4 – colier fixare. 7 – ştuţ aer.

13). Pentru realizarea membranei difuzorului s-a proiectat o matriţă de vulcanizare (figura 2. 4 36 5 . 2 – ştuţ alimentare aer.2. La capătul corpului difuzorului este fixat.13 Corp ştuţ alimentare cu supapă: 2 1 – manşon de cauciuc. iar la celălalt capăt un ştuţ de admisie aer.La unul din capete este fixată o supapă de sens. 3 – corp supapă. 1 2 3 4 3 Fig. prin înfiletare. dopul. 4 – orificiu supapă Pe corpul de 1plastic se montează membrana elastică perforată din cauciuc. prevăzută cu manşon de cauciuc (figura 2.14). care se fixează cu două coliere din metal rezistent la coroziune.

5 – 1 mm). Dacă aerul se opreşte. e): 2. ar avea tendinţa să se depună şi să obtureze orificiile.  debit de aer pe aerator (difuzor): (Qvz.Fig. deschide supapa de sens.14 Matriţă vulcanizare membrană difuzor MF: 1 – semimatriţă superioară.0 – 15 m/h.2.  pierderea de presiune în funcţie de debitul de aer: 25 – 40 mbar.13 (fără a se scoate dopul). 2 – mier. iar difuzorii se vor racorda la piesele de branşare aferente reţelei de distribuţie echipaţi ca în figura 2. 5 – dop Funcţionarea difuzorului: aerul intră prin ştuţul de alimentare. 4 – semimatriţa inferioară. în timp. atunci supapa de sens (care protejează de inundare reţeaua de distribuţie a aerului) se închide iar membrana tubulară se aşează pe corpul de plastic (3) închizându-şi perforaţiile şi în acest fel nu se mai înfundă cu impurităţile din apă sau cu depunerile de carbonat de calciu care. trece prin orificiile corpului şi umflă membrana elastică care se desprinde uşor de corpul difuzorului. 3 – tijă centrare. Caracteristicile tehnice preconizate:  dimensiuni – 1050 mm x Ø70. În cazul montării mai multor difuzori în paralel se execută iniţial o reţea de distribuţie din conducte de polietilenă. Aerul se repartizează pe toată suprafaţa interioară a membranei şi pe măsură ce presiunea creşte acesta este evacuat prin perforaţiile membranei sub formă de bule fine (0. 37 .

valoare de investiţie redusă. c. d. evitându-se astfel pătrunderea apei în conductele de distribuţie.  eficienţa standard a oxigenării: 4 . dintre care mai importante sunt: a. posibilitate de realizare a aerarii cu intermitenţă. h. g. construcţie simplă si robustă. b. f.2 Date privind membrana elastică Sistemul de aerare realizat cu difuzoare cu membrană elastică prezintă o serie de avantaje.  se elimină riscul ruperii corpului de plastic atunci când este supus la vibraţii prelungite şi şocuri.  randamentul de transfer a oxigenului în apă creşte cu 20 – 25%. Membrana trebuie să adere permanent pe suportul difuzorului pentru a păstra închis orificiul de ieşire a aerului în perioadele de timp în care nu funcţionează. fiabilitate ridicată.5. cheltuieli reduse pentru funcţionare şi întreţinere. Avantajele aplicării acestui echipament sunt:  suprafaţa de aerare (pe m2 de bazin) cu 60 – 70% mai mare decât la difuzorii disc. densitatea pe suprafaţă a difuzorilor (Ds): max. eficienţă ridicată a procesului de aerare. 9 buc/m2.6 kgO2/kWh. lipsa pericolului de obturare a orificiilor difuzorului. 2.  costurile reţelei de aerare scad cu 40 – 60% (faţă de echipările cu difuzori cu disc). e. 38 . posibilitate de înlocuire fara întreruperea procesului tehnologic.  se elimină riscul inundării reţelei de distribuţie a aerului. Sistemul de funcţionare a difuzoarelor cu membrană elastică se bazează pe formarea de bule de aer în masa de apă.

450C. o capacitate de oxigenare a difuzoarelor de 1 – 4 buc/m2) de 14…24 g O2/Nm3. rezistenţa la uzură. Aceasta trebuie să se menţină un timp cât mai îndelungat. elasticitatea. Membrana elastică ce face obiectul acestei lucrări constituie principalul reper funcţional de ale cărui performanţe depinde buna funcţionare şi eficienţa dispersării aerului în mediul apos. rezistenţa la sfâşiere. membrana elastică trebuie să prezinte o serie de caracteristici fizice la nivel corespunzător şi anume: flexibilitate. constând din aer. Ţinând seama de cele menţionate mai sus. temperatura de lucru de maximum 450C. respectiv membranele de înlocuire (ca repere de uzură). Bineînţeles că. rezistenţa la tracţiune. Totodată. flexibilitatea şi rezistenţa la sfâşiere trebuie să se situeze la nivele ridicate şi se impune o reticulare adecvată a matricei de elastomer. un diametru al bulelor de aer (la ieşirea din difuzor) sub 3 mm. ceea ce. În cazul concret luat în lucru.Membrana va fi prevăzută cu un număr determinat de orificii de difuzare a aerului. Caracteristicile fizice şi mecanice pe care trebuie să le prezinte membranele elastice impun selectarea unui elastomer cu grad înalt de saturare pentru a conferi produselor o rezistenţă bună la îmbătrânire în mediul corespunzător de lucru. Prin lucrarea de faţă mi-am propus realizarea unei membranei elastice pentru un difuzor ce urmează a fi exploatat într-un mediu de lucru. în ape reziduale cu diferite conţinuturi de impurităţi neagresive pentru cauciucul 39 . în cazul de faţă se evaluează pe baza rezistenţei la îmbătrânire în mediul de apă cu conţinutul precizat de oxigen şi temperatura de max. pentru membrana elastică trebuie să se ţină seama de următorii parametrii tehnologici: un debit de aer de 2 – 15 Nm3/h. pe ansamblul investiţie – exploatare al instalaţiei se urmăreşte realizarea unui preţ de cost cât mai scăzut şi în acest preţ intră şi membranele din echiparea iniţială. Diametrul redus al bulelor (< 3 mm) determină creşterea suprafeţei specifice şi a perioadei de staţionare în bazin. respectiv să asigure o durată îndelungată în exploatare.

 compoziţia definitivă (care include grupa de vulcanizare).  supraîncărcarea malaxorului – 15%. Compoziţia de membrană elastică s-a realizat după o tehnologie în două etape:  compoziţia intermediară (care nu conţine grupa de vulcanizare). Din compoziţia definitivă.9 se prezintă receptura optimă a compoziţiei definitive. utilizându-se un valţ standard (tip WNR 2. s-a pornit de la compoziţia optimă stabilită în faza de laborator. Germania). se vor vulcaniza plăcuţele standard pentru obţinerea epruvetelor standard. determinându-se următoarele caracteristici fizico – mecanice: 40 .  evacuarea amestecului la atingerea temperaturii de 140 – 1450C.vulcanizat. produs de firma TROESTER KG. se va trece la realizarea compoziţiei definitive. Astfel. Ţinând seama de nivelul calitativ pe care trebuie să-l prezinte membranele elastice. s-a prevăzut realizarea în faza model funcţional a membranelor elastice pentru difuzorul tubular utilizat în sistemele de aerare. într-un malaxor de tip Banbury.  durata realizarii amestecului definitiv – 6 – 8 min. Pentru realizarea compoziţiei intermediare în faza pilot se respectă următorul regim de lucru:  viteza rotorilor – 40 rotaţii/min.  marimea şi compoziţia şarjei (tabelul 2. respectându-se următorul regim de lucru:  temperatura cilindrilor valţului – 50 – 600C.9). după un repaus tehnologic de 12 ore.6 kg. se va face o testare detaliată. utilizând un reometru R100 (produs de MONSANTO Corp. USA). Timpul optim de vulcanizare (T90) se va determina prin metoda reometrică.  durata de mestecare – 4 min. În lucrare. După un repaus tehnologic de 16 ore. În tabelul 2.8 se prezintă receptura optimă aferentă compoziţiei intermediare..5 – 2. In tabelul 2. pe un valţ standard cu mărimea sarjei de 2. cu volumul util de 50 dm3.

Membranele. vor fi verificate bucată de bucată prin inspectare vizuală şi prin măsurarea durităţii în minimum 20 de puncte echidistante. alungire limită. evidenţiată prin deformare remanentă scăzută. caracteristici de tracţiune (modul. rezistenţa la tracţiune şi sfâşiere corespunzătoare şi o foarte bună comportare la îmbătrănire.  variaţia caracteristicilor de tracţiune şi a durităţii după îmbătrânire termică accelerată (240 ore la 700C). după un regim de lucru corect stabilit. anume:  o reticulare corectă. iar rezultatele testării vor fi prezentate ca în tabelul 2. asigurând o durabilitate remarcabilă în condiţiile exploatării reale. care se vor obţine.  nivel ridicat al rezistenţei la tracţiune. se fac următoarele propuneri: 41 . Compoziţia de membrană elastică care se va realiza în faza model funcţional. respectiv o variaţie scăzută a caracteristicilor fizico – mecanice. Ţinând seama de concluziile prezentate.  valoare corespunzătoare a rezistenţei la sfâşiere.  duritate. alungire remanentă). Datele din tabel (obţinute pentru un difuzor disc) evidenţiază nivelul calitativ corespunzător pentru produsul finit.10 trebuie să evidenţieze o reticulare corectă.11. va permite realizarea produsului finit cu nivel calitativ corespunzător. Lotul experimental astfel realizat şi verificat urmează a fi utilizat pentru evaluarea comportării în condiţii reale de exploatare. Nivelul valorilor de duritate Shore A se va supune unei testări detaliate. rezistenţă. Datele din tabelul 2.  rezistenţa la sfâşiere. Rezultatele testării detaliate pentru compoziţia de membrană elastică trebuie să fie grupate ca în tabelul 10 (datele din tabele sunt pentru un cauciuc testat la difuzorii disc).  comportare foarte bună la îmbătrânire accelerată.

stabilirea naturii caracteristicilor fizice şi a nivelului valoric al acestora pentru acceptarea calitativă a membranelor elastice fabricate.0 2. Practică.350 2. pe baza rezultatelor comportării în exploatarea reală.1.0 5.0 1. urmărirea comportării în exploatare a lotului de membrane elastice realizat la scară model funcţional pentru stabilirea cauzelor care ar genera comportarea nesatisfăcătoare şi / sau deteriorarea prematură a membranelor elastice. stabilirea criteriului de durata de exploatare.800 10. 2. Tabelul 2.0 70 [kg] 27. 3.000 10. [părţi de masă] 100 40 40 1. la finalul realizării unui ciclu satisfăcător de exploatare.0 60 Tabelul 2.0 1.800 1.0 1.9 42 .8 Receptura optimă a compoziţiei intermediare Componente Cauciuc EPDM Negru de fum FEF Negru de fum SRF Acid stearic Oxid de zinc Ceară protectoare Antioxidant TMQ Ulei parafinic Recepturi Teoretică.

unităţi Valori obţinute 9. 160°C): Timp optim de vulcanizare. Practică.7 11. min Caracteristici de tracţiune (vulcanizat 10 min la 160°C): Modul 100% Mpa Modul 200% Mpa Modul 300% Mpa Rezistenţa. % Variaţia alungirii limită.10 Caracteristici fizico – mecanice pentru compoziţia de membrană elastică 1 Caracteristici Caracteristici reometrice (Reometru R100.4 0. % Alungire remanentă.8 0. % Rezistenţa la sfâşiere (test semiluna). vulcanizat 20 min la 1600C) 43 . arc 3° .8 3. Mpa Alungire limită.8 0.5 590 17 43 52 +4 -6 +3 Tabelul 2. [părţi de masă] 100 0. T90. N/mm Duritate Shore A.5 4.5 Tabel 2.3 [kg] 25000 20 10 20 20 7.8 1.11 Caracteristici fizico – mecanice ale membranei elastice (produsul finit. unităţi Variaţia caracteristicilor după îmbătrânire accelerată (240 ore la 70°C) Variaţia rezistenţei la tracţiune. % Variaţia durităţii Shore A.8 0.Receptura optimă a compoziţiei definitive Componente Amestec intermediar Octonat de zinc Accelerator MBT Accelerator TMTD Accelerator ZDMC Sulf Recepturi Teoretică.

care sunt antrenate în curentul hidrodinamic generat de rotor.4 4. În aerotanc. vehiculează cantitatea de apă introducând aerul atmosferic sub formă de bule. Performanţele unui sistem de aerare pneumatică sunt 44 . Echipamentul de aerare. apa uzată este supusă procesului de epurare – biologic cu ajutorul bacteriilor mineralizatoare în prezenţa oxigenului.Caracteristici Caracteristici la tracţiune: Modul 100% MPa Modul 200% MPa Modul 300% MPa Rezistenţa la tracţiune. unităţi Varianta caracteristicilor după imbatrânire acelerată (240 ore la 700C) Variaţia rezistenţei la tracţiune.5 640 18 47 51 +3 -8 +3 CONCLUZII Oxigenarea apelor este un proces de transfer de masă a gazului în masa de apă la epurarea apelor la treapta biologică. % Rezistenţa la sfâşiere (test semilună). echipamentul de aerare are eficienţă atât datorită introducerii de bule de aer cât şi datorită amestecării şi omogenizării concentraţiei gazului difuzat în toată masa de apă din bazinul de aerare.7 3. % Variaţia durităţii Shore A. În condiţiile încărcării cu substanţe organice şi cu alţi compuşi oxidabili. La nivelul bulelor de gaz apare fenomenul de absorbţie care este completat prin omogenizarea amestecului apă – aer datorită curenţilor hidrodinamici generaţi de rotor. Procesul se poate baza pe oxigenul din aer. N/mm Duritate Shore A. În acest sens.3 11. unităţi Valori obţinute 1. pe aerul ozonizat sau direct pe oxigenul pur. % Variaţia alungirii limită. apa introdusă în bazinul de aerare are un deficit mare de oxigen faţă de saturaţie. % Alungire remanentă. Aerarea pneumatică reprezintă o treaptă importantă în procesul epurării biologice a apelor uzate. MPa Alungire limită.

pot funcţiona în regim intermitent şi nu necesită curăţare. respectiv să asigure o durată îndelungată în exploatare. 10% din totalul staţiilor de epurare.determinate în principal de eficienţa sursei de producere a aerului comprimat şi a dispozitivelor de dispersie a aerului în bazinul de aerare. În ultimii zece ani s-a pus problema reabilitării staţiilor de epurare prin adoptarea sistemului de aerare pneumatică cu bule fine. Dintre sistemele de aerare existente la ora actuală care se remarcă prin eficienţă sunt cele pneumatice care generează bule fine prin difuzori poroşi. Domeniul de debite al utilizării electrosuflantelor este determinat pe de o parte de cerinţa obţinerii unui randament ridicat al comprimării şi pe de altă parte de adaptarea unei soluţii constructive – tehnologice cât mai simplă şi ieftină. 45 . dimensiunile lor reduse şi posibilitatea de modulare permit un mare număr de combinaţii. O caracteristică importantă pentru electrosuflante este flexibilitatea în funcţionare. cu un grad ridicat de elasticitate şi o bună rezistenţă la rupere. care asigură o micşorare a consumurilor energetice cu 30 % faţă de sistemul de aerare cu bule medii. cu membrane din cauciuc. Aceste caracteristici trebuie să se menţină un timp cât mai îndelungat. rezistent la uzură. ceea ce se evaluează pe baza rezistenţei la îmbătrânire în mediu de apă cu conţinutul de oxigen şi temperatura precizate. putând fi alese cele mai convenabile. în funcţie de geometria bazinelor proiectate. iar dispersia aerului este realizată prin ţevi perforate (bule mari şi medii). În majoritatea cazurilor sunt utilizate electrosuflante cu doi lobi. Membrana elastică este prevăzută cu un număr determinat de orificii de difuzie a aerului. Membrana elastică va fi executată dintr-un cauciuc special. Diversitatea acestor tipuri de difuzori poroşi. În ţara noastră sistemul de aerare pneumatică este utilizat în proporţie de cca. Eficienţa procesului tehnologic de epurare prin sistemul de aerare pneumatică este maximă dacă debitul de aer este reglat funcţie de încărcătura cu substanţe organice a apelor uzate. Difuzorii poroşi.

 condiţiile de curgere obţinute prin introducerea aerului comprimat în bazinul de activare. Conţinutul de oxigen este mai mare pe fundul bazinului unde. 100 cm de radierul bazinului. acest factor fiind determinat pentru eficacitatea aerării.  randament ridicat. cât şi omogenizarea conţinutului bazinului. Eficienţa procesului de aerare este determinată de următorii factori:  adâncimea de insuflare. Avantajele sistemului de aerare cu difuzori cu membrană elastică sunt:  rezistenţă hidraulică scăzută. Sistemul de aerare cu difuzori cu membrană elastică asigură atât cantitatea de oxigen necesară.  montaj uşor.  posibilitate superioară de reglaj. 46 . deficit care este înlăturat prin circulaţia pe verticală a apei.  nu necesită supraveghere. se ating valori mai mari ale coeficientului de saturaţie cu oxigen. la cca. Difuzorii se pot monta orizontal.  construcţie simplă. datorită presiunii statice.  durata de viaţă superioară. Bazinele de aerare care se echipează cu aceşti difuzori de aerare pot avea orice formă cu condiţia ca acestea să aibă baza orizontală.Difuzorii cu membrană elastică au o construcţie simplă şi se montează uşor prin înfiletarea lor în ştuţurile existente la reţeaua de distribuţie a aerului. grupaţi modular. cu atât timpul de contact dintre bulele de aer şi fluid este mai mare. generată de curenţii ascensionali de amestec apă – aer.  mărimea bulelor fine. Cu cât bazinul este mai adânc. Acesta determină un deficit mai mare de oxigen la suprafaţă.

Compoziţia apei are o influenţă profundă pentru determinarea randamentului. 47 . mai puţin eficiente la crearea unei circulaţii a apei în bazine. decât aeratoarele cu bule fine puse pe un compresor similar. difuzorii trebuie să fie situaţi în partea cea mai adâncă a bazinului. pentru a aera toată apa din bazin. Tuburile cu deschidere la capăt sunt. în cazul injecţiei de aer. deoarece solubilitatea oxigenului scade la temperaturi mai mari. Deşi aeratoarele liniare cu deschidere la capăt aerează apa până la adâncimea la care au fost situate. au menţinut un nivel mai scăzut oxigenului decât aeratoarele de aer similare folosite împreună cu un difuzor de bule fine. de asemenea. Deci.O bună aerare este însoţită de o amestecare completă a apei în bazin. Eficienţa tuturor sistemelor de aerare este redusă odată cu creşterea temperaturii apei. Toate sistemele de aerare sunt eficiente în aerarea apei de la suprafaţă. deoarece randamentul este redus progresiv cu concentraţia de substanţe organice în apă şi cu poluarea.

Bucureşti. calcul şi aplicaţii. 48 . Bucureşti. 3) 4) 5) 6) Babaca Ştefan – Studiul proceselor de oxigenare cu aplicaţie Ianului V. – Calculul şi construcţia echipamentelor de Iamandi C. dinamica sistemelor de aerare echipate cu generatoare de bule. – Hidraulica instalaţiilor. Irina Pincovsci. Editura Politehnica Bucuresti 2009.C. – Epurarea apelor uzate orăşeneşti.a. 1983. 1985. Petrescu V. Ghe.B. Staţii de epurare a apelor uzate Stoianovici S. Băran – Hidro-gazo- Tehnică . Editura Tehnică Bucureşti. oxigenare a apelor.. orăşeneşti. Bucureşti.Bucureşti 1978. Editura Gabriela Oprina. Rusu Gh. Exemple de calcul – partea I – I. 2008. 1985.BIBLIOGRAFIE 1) 2) Negulescu M.. S. Elemente de la epurarea biologică a apelor uzate. Editura Ceres.

. – Epurarea biologică a apelor uzate Aeratoare BIOFLEX – Prospect al firmei PASSAVANT. Lanyi Sz. Iaşi – Studiu privind testarea difuzorilor poroşi din ceramică şi cauciuc şi a dispozitivelor pentru montarea acestora în sistemele de aerare pneumatică a bazinelor cu nămol activat. Bistriţa 2007. instalaţiilor de oxigenare a apelor – Editura Bren. 24/1987. 11) I. FIBOX – Sistem de aerare – dizolvare cu bule fine a Diana Robescu. A. – Experimentări pe model Cercetări privind al oxigenului.B.. Modelarea procesului de transfer I. Aerzener Maschinenfabrik GmBH. – Dispozitive de insuflare a aerului în apă şi instalaţie I. Robescu D. perfecţionarea dispozitivelor de aerare pneumatică a apelor uzate. Bucureşti 2002. 12) 13) 14) 15) Aeratoare BIOFLEX – Prospect al firmei PASSAVANT. Modelarea şi simularea proceselor de epurare. aoxigenului în medii lichide – Prospect al firmei ZENON. oxigenului în medii lichide – Prospect al firmei ZENON – Ungaria.C. Contract 637/1986. de curgere. 9054/1992. Ungaria. Editura tehnică. Volumul simpozionului de mediu. Bucureşti 2004. Moraru Gh. FIBOX Aerzen – Sisteme Compact de III aerare-dizolvare Blowers With cu bule internal fine a cu nămol activat cu aerare pneumatică. Masurarea cu diafragme şi ajustaje.7) 8) 9) 10) Babaca Ştefan.B.C. – STAS 7347/1-79. pilot pentru studiul aerării pneumatice. Contract nr. 16) 17) 18) 19) Murgociu C. Verestoy. Dan Robescu. pulsation cancellation.P.S. Contract nr.R. Dan Robescu – Fiabilitatea proceselor şi Diana Robescu. 49 .Metoda micşorării locale a secţiunii I. PROED 1990.

Liefermenge 60-3500 m3/h. 50 .20) Wälzkolbengebläse mit dem neuentwickelten OMEGA – Profil Serie OMEGA Druckdifferenz bis 1000 mbar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful