INSTALAŢII ŞI APARATE CARE FOLOSESC PRINCIPIUL DE EPURARE CENTRIFUGAL Teoria epurării printr-o celulă axială.

Mişcarea particulei în câmpul de forţe centrifugal Pentru studierea epurării pe principiul de separare centrifugal se consideră o celulă de filtrare conform figurii 1. Fig. 1 Schema de deplasare a unei particule M într-o celulă centrifugală axială Legendă: W - viteza totală de deplasare a particulei V – componenta tangenţială a vitezei particulei U – componenta axială a vitezei R – raza elicei de deplasare a particulei Ro – raza celulei axiale r – raza curburii elicei de deplasare

V M

U

r C

Relaţiile de calcul ale componentelor vitezei sunt: (1) w2 = u 2 + v 2 v (2) tgθ = u R w2 r= = R⋅ 2 (3) sin 2 θ v Unde: θ este unghiul format dintre componenta totală a vitezei w şi componenta axială a acesteia forţa de inerţie a particulei M se poate determina cu relaţia: V ⋅ ( ρ p − ρ a ) ⋅ w2 w2 v 2 v2 = Vp ⋅ ( ρ p − ρa ) ⋅ ⋅ 2 = Vp ⋅ ( ρ p − ρa ) (4) Fi = p r R w R Unde: Vp este volumul particulei de praf; ρp este densitatea materialului particulei de praf ρa este densitatea fluidului purtător forţa de frecare legată de vâscozitatea fluidului purtător este: 2 u1 (5) Fv = C x ⋅ ρ a ⋅ S ⋅ 2 Unde: Cx este coeficientul aerodinamic al particulei; S este suprafaţa transversală pe liniile fluxului fluidului purtător; u1 este valoarea vitezei relative a particulei în raport cu mişcarea fluidului purtător

Ro

R

θ

W

unde T este parametrul de portanţă al particulei cu diametrul dp . Mişcarea rotaţională este caracterizată prin următoarea ecuaţie a mişcării particulei: v ⋅ R = cons tan t (10) . u1 C=3π C=5. 3.daca notăm u1 cu centrifugal dR şi prin egalarea relaţiilor 4 şi 5 se obţine relaţia mde mişcare a particulei în câmp dt (6) dR = dt 2(ρ p − ρ a ) ⋅ V p v ⋅ ρa ⋅ S R ⋅ Cx Pentru curgerea laminară k k ⋅ µa Cx = = Re ρ a ⋅ u1 ⋅ d p Dacă notăm (7) v 2 u1 = . Mişcarea nerotaţională. ρp>> ρa parametrul de antrenare pentru particula sferică va fi: mp 1 (9) T= ⋅ C µa ⋅ d p Unde: C este un coeficient. Mişcarea rotaţională. Mişcarea reală. pentru o R T particulă sferică valoarea acestuia va fi: 2 1 (ρ − ρ a ) ⋅ d p T= ⋅ p (8) 18 µa În cazul considerării masei particulei mp şi a neglijării ρa. În figura 2 este prezentată valoarea coeficientului C în funcţie de forma particulei.2 Valoarea coeficientului C în funcţie forma şi aşezarea pe direcţia de direcţia de deplasare a particulei în raport cu liniile fluxului de curent a fluidului purtător Legea de variaţie a vitezei tangenţiale Particula de praf în timpul mişcării în câmpul centrifugal v-a executa mai multe mişcări. după cum urmează: 1.33 C=8 Fig. 2.

v 2 u1 dR = şi înlocuind u1 = . În figura 3 sunt prezentate legile mişcării particulei conform celor indicate mai sus. x = ⎜R ⎟ R0 v0 ⎝ 0⎠ Dacă notăm punctul de întoarcere I în raporturile adimensionale cu indicele n se poate scrie: x 1. 0 < x < n. v0 R0 v0 v R v0 I v ⋅ R = const v = const R v ⋅ Rα = const Fig 3. ϕ (x ) = α +1 (14) n 1 (15) 2. Condiţia de eliminare a unei particule Pentru determinarea condiţiei de eliminare a unei particule se porneşte de la schema de funcţionare a unui celule axiale a desprăfuitor. În figura 4 este prezentată schema de epurare a unei celule axiale. Variaţia vitezei tangenţiale la mişcarea particulei în câmp centrifugal Utilizând expresii adimensionale se poate scrie: ⎛R⎞ R v (13) = ϕ ⎜ ⎟ = ϕ (x ) . se obţine prin integrare relaţia timpului de epurare. Pornind de la relaţia R T dt R 1 0R (16) t = ⋅ ∫ 2 dR T R' v R' conform celor arătate la relaţia 13 se obţine Transformând relaţia 16 în relaţii adimensionale x' = R0 ⎛ R2 t =⎜ 02 ⎜T ⋅v o ⎝ ⎞ 1 x ⎟⋅∫ ⎟ [ϕ ( x )]2 ⋅ dx ⎠ x' (17) . ϕ (x ) = α x De la aceste ecuaţii se poate determina condiţia de eliminare a unei particule la epurarea centrifugală.Mişcarea nerotaţională este caracterizată prin următoarea ecuaţie a mişcării particulei: v = cons tan t (11) R Iar pentru mişcarea reală se poate da următoarea relaţie de mişcare: (12) v ⋅ Rα = cons tan t Unde: α este un coeficient numeric subunitar. n < x < 1.

n) 1 x x' 2(α +1) 1 ⎛n⎞ ⋅ dx = − + n 2(α +1) log⎜ ⎟ ∫' [ϕ (x )]2 2(α + 1) 2(α + 1) ⎝ x' ⎠ x x dx = ∫ n 2(α +1) (24) (25) .1) atunci: 1 x 1 x' 2(α +1) ⋅ dx = − ∫' [ϕ (x )]2 2(α + 1) 2(α + 1) x B. dacă I se găseşte în intervalul (0. dacă I se găseşte în intervalul (n. 4 Schema unei celule de desprăfuire axială Legenda: L0 lungimea zonei de centrifugare R0 raza epuratorului centrifugal R’ raza de intrare a particulei în ajutajul fix Evacuare praf Considerând viteza axială u0 constantă: L t0 = 0 u0 Şi considerând condiţia de eliminare a particulei t<t0 rezultă: ⎛ R02 ⎞ 1 x L0 ⎟ ⎜ ⎜ T ⋅ v 2 ⎟ ⋅ ∫ [ϕ ( x )]2 ⋅ dx < u . ∫ 2 x [ϕ (x )] ∫ [ϕ (x )] 1 x 2 ⋅ dx < (21) (22) (23) 2. dx x 2(α +1) = ∫ [ϕ (x )]2 x 2(α + 1) Întrucât poziţia punctului I de întoarcere nu este cunoscută putem avea 2 cazuri: A. sau 0 o ⎠ x' ⎝ (18) (19) (20) L0 v 0 v 0 ⋅ T ⋅ ⋅ R0 u 0 R0 x' Înlocuind parametrul de antrenare T conform relaţiei 8 se obţine: 2 1 1 v0 d p ρ p − ρ a v0 ⋅ L0 x ∫' [ϕ (x )]2 ⋅ dx < 18 ⋅ u 0 ⋅ R0 ⋅ ρ a ν a x Pentru rezolvarea inecuaţiei 21 se porneşte de la explicitarea relaţiilor 14 şi 15 x dx dx = ∫ n 2(α +1) = n 2(α +1) log x 1.Aer cu praf R´ Ajutaj fix Traiectoria particulei Tub separator R0 L0 Aer epurat Fig.

De obicei pentru simplificare se notează β=α+1 Randamentul de desprăfuire va fi dat de relaţia: η = 1 − x' 2 dar. Funcţionarea acestuia este următoarea: Aerul intră pe ajutaj având o mişcare numai axială unde I se imprimă suplimentar şi o mişcare tangenţială . dimensiunea particulelor reţinute integral se determină cu relaţia: ρa νa 9 u0 (29) d pcritic = R0 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ β v0 ρ p − ρ a v0 ⋅ L0 1 Echipamente funcţionând pe principiul de epurare centrifugal Desprăfuitoare centrifugale axiale Aceste desprăfuitoare sunt cele mai simple aparate care folosesc principiul de epurare centrifugal şi au cele mai mici pierderi de presiune datorită modificărilor foarte reduse a schimbării direcţiei de curgere a fluidului purtător comparativ cu celelalte sisteme de epurare. iar aerul curat se va prelinge tangenţial şi va fi evacuat prin tubul interior. În figura 4 este prezentat un astfel de epurator. aerul mai sărac în particule se va orienta spre partea interioară a spiralei. . Pierderile de presiune din ciclon sunt mai mari decât pe un tronson drept fiind obligatorie introducerea unui ventilator . Aerul bogat în impurităţi va fi captat şi separat de aerul curat prin peretele separator într-un ciclon unde se va face a doua treaptă de separare. Acesta se compune dintr-un ajutaj în care aerul intră axial şi primeşte o mişcare spirală atât axială cât şi tangenţială. deci randamentul este unitar.acest lucru va impune particulelor de impurităţi cu o densitate mai mare să se deplaseze spre peretele exterior al epuratorului de unde vor fi evacuate ieşire de praf . Particulele din aerul prăfuit având o densitate mai mare vor ieşi şi vor avea tendinţa să se deplaseze datorită diferenţei de densitate spre peretele exterior al separatorului axial orizontal. În figura 5 este prezentat o instalaţie cu vârtej bidimensional. acesta compensând pierderile de presiune. Aparate cu vârtej bidimensional Prima direcţie de separare este cea orizontală unde separarea se face în separatorul axial orizontal. 1 (26) 1 ⎛ ⎞β x dx ⎟ x ' 2 = ⎜1 − 2 β ∫ (27) ⎜ ϕ 2 ⎟ x ' [ ( x )] ⎝ ⎠ Înlocuind în relaţia 26 la limita conform relaţiei 21 pentru o particulă sferică se obţine: ⎡ β v ⎛ d p ⎞2 ρ p − ρa v ⋅ L ⎤ β (28) η = 1 − ⎢1 − ⋅ o ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⋅ 0 0⎥ ⎜R ⎟ ρa νa ⎥ ⎢ 9 uo ⎝ 0 ⎠ ⎣ ⎦ Dacă particulele de anumite dimensiuni sunt reţinute integral.

ajutaj Tub interior Ciclon cu intrarea tangenţială Ciclon cu intrarea axială Fig 6 Tipuri de cicloane .Fig. În figura 6 sunt prezentate cele două variante de cicloane. 5 Instalaţie cu vârtej bidimensional Cicloanele Cicloanele pot fi cu intrare axială sau tangenţială a fluidului purtător.

8 Cicloane de formă conică .Sisteme de calmare a gazelor Fig.7.Fig.

fracţia granulometrică a particulelor cu dimensiunea I η i .. Acest lucru va conduce la deplasarea particulelor de impurităţi spre peretele exterior al epuratorului . ∑ qi 1 unde : q i . Mai există şi alte teorii care permit dimensionarea aparatelor. Aceste cicloane sunt cele mai folosite aparate pentru desprăfuirea grosieră folosite în practică. Dimensionarea unor astfel de aparate se face pornind de la teoria mişcării giratorii. Se determină timpul de evacuare a prafului din buncărul ciclonului 8. Se vor determina vitezele de intrare în separator 2. Tot datorită acestei mişcări a particulelor pe peretele exterior al ciclonului apare o puternică eroziune a acestuia ceea ce în timp conduce la distrugerea ciclonului. Proiectare şi dimensionarea acestor aparate se face în următoarele etape: 1.randamentul fracţiilor granulometrice pe diametrul D pi 4. Se determină particulele rămase pe clase sau fracţii granulometrice 5. . Randamentul total se va determina cu relaţia : q * η + . Se determină constanta de antrenare T 7.. Se vor determina randamentele fracţionare pe fracţiile granulometrice. Se determină pierderile de presiune pe ciclon. Datorită scăderii vitezei particulelor acestea se vor depune gravitaţional conform legilor lui StokesCunningham.Fig. Se vor impune randamentele de desprăfuire în conformitate cu dimensiunile particulelor ce urmează a fi separat conform calculelor prezentate 3. a raportului densităţilor prafului şi aerului care vor asigura o mişcare relativă între particulele de impurităţi şi fluidul purtător. Acest lucru se datorează vitezei tangenţiale v 0 . unde datorită frecării dintre particule şi peretele exterior se reduce viteza particulelor. 9 Ciclon simplificat de formă clasică cu tobă de calmare a gazelor Procesul de epurare începe o dată cu intrarea fluidului pe spirele cu curent descendent şi încetează în momentul întoarcerii pe curentul ascendent. + q n * η n ηt = 1 1 n .. Se determină timpul de separare 6.

w0 .Relaţia lui Feifel D p min = tg α = u0 ν0 g * µa * ∑ d * u 2 ρ a * v0 5.Relaţia lui Muhlard B= D p min = k= 3 * g * µ a * D02 3 1− k 4 *( ) 4 π * ρ p * w0 * Re* N 1 + k + k 2 r0 R0 3. ρ a . v0 .Relaţia lui Smuhun-Konzov D p min = 3 . S t ) Fr= Re= St = w2 L0 * g v*D νa 2 ρ p * D p * w0 µ a * L0 Diametrul minim se poate calcula cu diferite relaţii: 1. D p . L0 .Relaţia lui Bratu 9 * µ a * D02 4π * ρ a * w0 * v0 * N 7.Relaţia lui Terlinder D p min = 3 6.Relaţia lui Davis D p min = g * µ a * D02 3 * (1 − k 4 ) 4 2 * ρ p * w0 * 4 g * µ a * D02 3 * tgα 4 2 * ρ p * w0 * Re 4. ρ a .ν a .ν a . g ) ρ *L η = f ( Fr .Relaţia lui Rasiu-Rauler-Intelm g* y*B B (1 − ) Dmin = 3 π * ρ p * w0 * N D0 u l * wd 2 R0 * g 2. D p . a 0 ) ρ p * Dp η = f ( Fr . g ) η = f ( ρ p . Re . R0 .Gradul de separare se poate determina cu relaţii de tipul diagramelor: η = f ( ρ p .

13 şi 14 sunt prezentate câteva variante de multiciloane Multiciclon cu racordare interioară Multicilon cu racordare exterioară Fig 10 Tipuri de multicicloane . 12.D p min = 1.197 * 10 4 * µ0 * ρa * ( D0 − d 0 ) Nt * ρ p Multicicloane Aceste instalaţii pot fi clasificate după tipul de antrenare : • Multicicloane cu antrenare in mişcarea centrifugala prin intrare tangenţiala • Multicicloane cu antrenare in mişcarea centrifugala prin intrare axiala Sau dupa tipul de racordare: • Multicicloane cu racordare externa • Multicicloane cu racordare interna În figura 10 . 11 .

11 Multiciclon cu cuplare interioară si antrenare axială a gazelor Muticilon cu cuplare exterioară in acelasi plan Muticilon cu cuplare exterioară in planuri diferite Figura 12 Variante de multiciloane cu cuplare exterioară pe circuitul de intrare .Camera superioară (pentru colectarea aerului epurat) Ieşire aer epurat Intrare aer cu praf Ajutaj Tub interior Tub exterior Mişcarea spirală a gazelor Camera inferioară Buncăr colector de praf Fig.

Astfel la temperaturi ridicate acestea vor fi confecţionate din materiale refractare până la 1000 o C sau vor fi placate în interior cu materiale refractare şi termoizolante. . cu intrare pe planuri diferite in microciloane Cicloane speciale Pentru mărirea rezistenţei cicloanelor la gaze aflate la temperaturi ridicate.Figura 13. Multicilon cu cuplare exterioară pe circuitul de intrare si circuituzl de iesire Figura 14. gaze corozive sau care conţin aerosoli corozivi se utilizează cicloane (multicicloane) de construcţie specială. Multicilon cu cuplare interioară pe circuitele de intrare şi iesire a gazelor şi colectare comună a prafului. Cicloanele care trebuie să reziste la temperaturi înalte placate cu manta refractară se numesc cicloane de tip Ambuco. În cazul gazelor folosite materialele din care se confecţionează cicloanele va fi oţel inoxidabil sau răşini pe suport de fibră sticlă.

.În cazul în care cicloanele trebuie să reziste la gaze corozive aflate la temperaturi înalte se vor utiliza pentru construcţia lor oţeluri inoxidabile sau vor fi placate cu materiale ceramice. În unele cazuri pentru creşterea rezistenţei mantalei exterioare a ciclonului aceasta va fi răcită în mod forţat cu apă sau aer.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful