P. 1
romanul ppt

romanul ppt

|Views: 176|Likes:
Published by Maria Crssssss

More info:

Published by: Maria Crssssss on May 25, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/25/2012

pdf

text

original

ROMANUL

I. DEFINIŢIE
Romanul este cea mai complexă şi mai cuprinzătoare specie a genului epic în proză, de mari dimensiuni, surprinzând conflicte puternice, cu o desfăşurare pe mai multe planuri narative. Desfăşurarea spaţio – temporală este amplă, asociind voci narative diferite şi tonalităţi sau registre stilistice diverse.

II. GENEZĂ
 Apare în perioada Antichităţii latine, forme de

început ale acestei specii apar şi în Evul Mediu (romanele cavalereşti);  Stabilirea caracteristicilor finale aparţine Renaşterii şi Iluminismului;  În romantism cunoaşte diversificarea sub raportul temei – romane istorice, de aventuri;  Atinge apogeul în perioada realismului

III. Reprezentanţi
 Literatura universală: H. de Balzac, L. Tolstoi,

Cervantes, C. Dickens etc.;  Literatura română: D. Cantemir, N. Filimon, D. Zamfirescu, I. Slavici, L. Rebreanu, C. Petrescu, M. Preda, A. Buzura etc.

IV. CLASIFICĂRI (1)
Criteriul tematic

Roman de dragoste

Roman social

Roman de aventuri

Roman poliţist

Roman de război

Roman istoric

IV. CLASIFICĂRI (2)
Criteriul spaţial

Roman rural

Roman citadin

IV. CLASIFICĂRI (3)
După formula narativă

Roman obiectiv

Roman subiectiv

IV. CLASIFICĂRI (4)
În funcţie de influenţele curentelor culturale

Roman realist

Roman naturalist

Roman postmodern

IV. CLASIFICĂRI (5)
După formulele consacrate de marii autori din literatura universală

Roman balzacian

Roman proustian

Roman gidian

IV. CLASIFICĂRI (6)
În funcţie de tehnica romanescă

Roman tradiţional

Roman modern

IV. CLASIFICĂRI
Conform teoriei lui A. Thibaudet, citată de N. Manolescu în Arca lui Noe:

Roman de aventură: masculin, activ, roman social, politic, al explorării lumii exterioare, presupune cucerirea H. de Balzac, L. Rebreanu, M. Preda

Roman erotic: feminin, accentuează latura psihologică, fineţea introspecţiei, preferă analiza M. Proust, G. Ibrăileanu, A. Holban

IV. CLASIFICĂRI (7)
Conform teoriei lui N. Manolescu (Arca lui Noe)

Roman doric

Roman ionic

Roman corintic

ROMANUL DORIC
Romanul tradiţional, din a II-a parte a sec. al XVIII-lea şi sec. al XIX-lea, roman care în literatura română atinge apogeul abia în deceniul 3 al secolului al XX-lea Trăsături:  Lume omogenă, raţională;  Morala tuturor triumfă asupra moralei unuia singur;  Personaj caracter, stabil;  Narator omniscient, instanţă supraindividuală, necontestată şi autoritară;  Preferă faptele, acţiunea, epicul;  Univers coerent, autoritar;  Unitate de acţiune. Ex. Mara (I. Slavici), Ion (L. Rebreanu), Baltagul (M. Sadoveanu), Enigma Otiliei (G. Călinescu), Moromeţii (M. Preda)

ROMANUL IONIC
Trăsături:  Preferă analiza şi confesiunea;  Naratorul devine personaj, iar autorul cedează locul personajelor;  Morala comună este înlocuită cu morala individuală;  Psihologivul elimină realitatea coerentă, exterioară;  Personajul e singuratic, izolat;  Timpul se interiorizează;  Unitate de perspectivă (o singură conştiinţă unifică realitatea şi îi oferă coerenţă);  Ex. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (C. Petrescu), Patul lui Procust (C. Petrescu), Ioana (A. Holban).

ROMANUL CORINTIC
Roman dezvoltat odată cu a doua jumătate a secolului al XX-lea Trăsături:  Dispariţia eroului (a individului cu biografie particulară, înlocuit de omul fără însuşiri);  Generalitate alegorică, forme ironice ale epicului, satira, miticul;  Deconstrucţia formelor epice;  Ex. Pâlnia şi Stamate (Urmuz), Craii de Curtea-Veche (M. Caragiale).

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Roman obiectiv / de creaţie  Roman subiectiv / de analiză

(cf. G. Ibrăileanu) / doric (cf. N. Manolescu) / de aventură (cf. A Thibaudet) / realist;  Creează iluzia unei lumi concrete, a existenţei în totalitatea aspetelor sale definitorii, naratorul înregistrând cu maximă fidelitate aspectele diferite ale vieţii într-o multitudine de ipostaze;  Ficţiune heterodiegetică;

(cf. G. Ibrăileanu) / ionic (cf. N. Manolescu) / erotic (cf. Thibaudet) / proustian;  Construieşte o lume interioară de multe ori incoerentă, redundantă, naratorul analizându-şi în permanenţă trăirile;  Ficţiune homodiegetică;

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Opera creează iluzia  Opera deplasează accentul

firescului, a veridicităţii, prin apelul la descrieri, detalii, a căror abundenţă are rolul de a contura, defini şi caracteriza esenţa concretului;  Porneşte de la premisa redării cu maximă fidelitate a realităţii (romancierul realist a fost în mod metaforic asemănat cu purtătorul unei oglinzi de-a lungul unui drum plin de gropi );

dinspre lumea exterioară spre cea interioară;  Realitatea exterioară nu încetează să mai existe, , însă ocupă un loc secundar, rolul ei fiind acela de catalizator al proceselor de conştiinţă;  Cronologia îşi pierde succesiunea firească, evenimentele derulându-se în funcţie de selecţia operată la nivel interior;

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Cititorul păstrează o  Cititorul se identifică

detaşare constantă faţă de evenimente, la fel ca naratorul;  Contactul cu realitatea ficţională se face treptat, cititorul fiind introdus treptat în datele unei lumi care creează iluzia veridicităţii;

total cu personajul – narator, la a cărui dramă participă;

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Structura este riguroasă, 

caracterizată prin circularitate; Incipitul continuă fidel aspectele realităţii concrete (incipit pregătitor); Desprinderea de universul real se face lent, iluzia vieţii surprinse în operă este atât de covârşitoare, încât diferenţa dintre cele două planuri este practic anulată; Modele de incipit: descrierea mediului, fixarea timpului şi a spaţiului, referirea la un eveniment anterior sau la unul în desfăşurare; Finalul este închis;

 Structura este arborescentă:

alături de lipsa cronologiei (acronia), care generează prin filtrarea realităţii în conştiinţă şi o permanentă dilatare a timpului real, proza de analiză inserează în corpusul textual fragmente de jurnal, articole din presă, reproducerea unor scrisori, a unor documente oficiale;  Sunt frecvente digresiunile, rupturile de ritm, multiplicarea vocilor narative;  Incipitul este ex-abrupto (in media res), iar finalul deschis;

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Naratorul este obiectiv,  Naratorul este subiectiv,

omniscient, are acces direct şi nelimitat la conştiinţa personajelor, oferă cititorului atât o perspectivă exterioară asupra evenimentelor, cât şi o imagine mult mai amplă asupra emoţiilor, trăirilor aspiraţiilor şi dilemelor personajelor;  Anticipează evenimente sau face retrospective;

uniscient, pierde atributele globalităţii, viziunea sa este redusă la propriile trăiri, fragmentată;

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Personajul principal  Personajul principal

structurează textul în funcţie de intervenţiile sale;  Este reprezentantul unei întregi categorii sociale;

este tipul intelectualului hiperlucid, hiperanalitic;

Roman obiectiv vs. Roman subiectiv
 Tehnici narative:  Tehnici narative:

anticiparea, rezumatul, elipsa, detaliul semnificativ, simbolul;

acronia, memoria involuntară, digresiunea, introspecţia, colajul;

Anexa I

Of the three columns found in Greece, Doric columns are the simplest. They have a capital (the top, or crown) made of a circle topped by a square. The shaft (the tall part of the column) is plain and has 20 sides. There is no base in the Doric order. The Doric order is very plain, but powerful-looking in its design. Doric, like most Greek styles, works well horizontally on buildings, that's why it was so good with the long rectangular buildings made by the Greeks. The area above the column, called the frieze [pronounced "freeze"], had simple patterns. Above the columns are the metopes and triglyphs. The metope [pronounced "met-o-pee"] is a plain, smooth stone section between triglyphs. Sometimes the metopes had statues of heroes or gods on them. The triglyphs are a pattern of 3 vertical lines between the metopes. There are many examples of ancient Doric buildings. Perhaps the most famous one is the Parthenon in Athens, which is probably the most famous and most studied building on Earth. Buildings built even now borrow some parts of the Doric order.

Anexa II

Ionic shafts were taller than Doric ones. This makes the columns look slender. They also had flutes, which are lines carved into them from top to bottom. The shafts also had a special characteristic: entasis, which is a little bulge in the columns make the columns look straight, even at a distance [because since you would see the building from eye level, the shafts would appear to get narrower as they rise, so this bulge makes up for that - so it looks straight to your eye but it really isn't !] . The frieze is plain. The bases were large and looked like a set of stacked rings. Ionic capitals consist of a scrolls above the shaft. The Ionic style is a little more decorative than the Doric.

Anexa III
 The Corinthian order is the

most decorative and is usually the one most modern people like best. Corinthian also uses entasis to make the shafts look straight. The Corinthian capitals have flowers and leaves below a small scroll. The shaft has flutes and the base is like the Ionian. Unlike the Doric and Ionian cornices, which are at a slant, the Corinthian roofs are flat.

Parthenonul - doric

Templul Atenei Nike - ionic

Templul Sibilelor, Roma - corintic

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->