www.referat.

ro

SISTEMUL MASS-MEDIA
Ştirea – nucleul practicii jurnalistice Unei oferte informaţionale imposibil de cuantificat, venite în flux continuu din partea mass-media, consumatorii constituiţi în categorii bine conturate de public îi răspund în notă: a) dominantă; b) opoziţională; c) negociată, trio reprezentând baza codurilor puse în uz, deopotrivă, de: utilizator receptor al mesajelor mass-media.

De-codificarea de către primitorul conţinutului scris sau audio-vizual ţine de experienţa cultural-socială, de aşteptările, formarea şi gusturile proprii (asociate cu ale apropiaţilor semnificativi). De aici, ideea unor John Fiske şi John Hartley cu privire la „semnificaţiile de ordinul doi” ale mesajului, adică extragerea înţelesurilor mesajelor presei din sistemele de semnificaţii ale publicului1. Însoţirea răspunsului la mesajul presei de o semnificaţie derivată din sistemul propriu de semnificaţii al consumatorului va conduce la NEGOCIEREA semnificaţiei finale a unui mesaj mass-media. În felul acesta, ne explicăm doza de mulţumire, de identificare a unui receptor, de vreme ce libertatea de „citire”, de interpretare a mesajului se desfăşoară pe trei registre: dominant; opoziţional; negociator.

Ceea ce contează este că mesajul respectiv are sens (chiar dacă diferit) pentru fiecare dintre grupurile de receptori.

1

John Fiske, John Hartley, Semnele televiziunii, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002, p. 12

Între valorile editoriale2 , ŞTIRILE ocupă un loc privilegiat, nu doar pentru că sunt consumate cu aviditate, ci pentru că au devenit „o necesitate stringentă”, chiar dacă furnizorii de ştiri sunt discutabili sub aspect caracterial, suspecţi profesional vorbind, avansând informaţii incorecte, incomplete etc. Dacă „Toţi vânătorii de ştiri îi urmăresc pe oamenii demni de a face subiectul ştirilor fără a le respecta intimitatea şi poziţia socială”, avem de-a face cu firescul acceptat inclusiv de facultăţile de jurnalism, anume că „ştirile rele sunt ştirile bune”, iar „jurnalismul respectabil nu reuşeşte să-şi îndeplinească toate atribuţiile”. Exemplul politicienilor „somaţi” să răspundă şi „mofturilor” jurnaliştilor, în afara agendei politice, este ilustrativ în acest sens. La întrebarea: Servesc ştirile democraţiei? răspunsul instinctiv ar putea fi „Deloc”, din moment ce, pe de o parte, vorbim despre mărfuri (produse industrial, standardizat, la preţuri modice, difuzate masei) generatoare de profit financiar şi de putere (ca exerciţiu al acesteia de către diferiţi actori sociali: surse, constructori, beneficiari, difuzori etc.). Într-o societate liberală, marcată de circulaţia informaţiei, ştirea încetează a mai fi o opţiune; ea dobândeşte caracter de necesitate, semănând cu o „ramură majoră a afacerii de informare”3. Într-un registru tragi-comic, G.B. Shaw trimitea presa scrisă (singura bine reprezentată în epocă) într-o neştiinţă totală, întrucât „Ziarele sunt incapabile, se pare, să discearnă între un accident de bicicletă şi colapsul civilizaţiei”. Dacă scriitorul are dreptate, atunci căror virtuţi ale mass-media li se datorează audienţa constantă? Apoi, cum s-ar mai putea verifica, în practică, nesfârşita încercare de a găsi o definiţie mulţumitoare ŞTIRII? Autorul cunoscutului Ghid practic pentru presa scrisă întocmit în ideea conturării „figurii” jurnalistului universal prevenea că „rolul unui ziar este de a afla informaţia proaspătă despre chestiuni de interes public şi de a o transmite cititorilor cât mai repede şi cu cât mai multă acurateţe posibil, în mod cinstit şi echilibrat”4. Misiune simplă la prima vedere, munca jurnalistului conţine (presupune) câteva exigenţe respectate şi ignorate de mulţi ocupanţi ai domeniului: 2 3

prospeţime a informaţiei;

John Wilson – Să înţelegem jurnalismul, Ed. Institutul European, Iaşi, 2004, p. 45 Ibidem, p. 46 4 David Randall, Jurnalistul universal. Gjid practic pentru presa scrisă, Ed. Polirom, 2007, Iaşi, p. 52

Indiferent că relatează întâmplări locale sau planetare. Richard Keeble)6. 99-101 . A doua propunere de definire a ştirii aduce în atenţie „povestea” fără de care un fapt actual. Scott avertiza asupra ne-alterării ştirilor: „Nici prin ceea ce se spune. p. decât să deţii o informaţie proaspătă referitoare la întâmplarea în cauză. 55 Richard Keeble (coord. o primă definiţie a ştirii vizează o informaţie proaspăt aflată sau de importanţă semnificativă. Capacitatea de a recunoaşte o ştire devine astfel condiţia primară a oricărui reporter. Dimpotrivă. avem aria perfectă (cercul) doar ordinea putând suporta modificări de la un autor la altul. acurateţea mesajului. mai ales despre evenimente recente (ceea ce privilegiază momentul aflării ştirii). Polirom.) să sufere”5. Jurnalistul deţine calitatea de a povesti întâmplarea pe care a perceput-o (a simţit-o) ca având potenţial de ştire într-un fel care să stârnească instantaneu curiozitatea/interesul publicului. ineditul. C. Ce 5 6 Ibidem.). O introducere critică. în lucrarea Presa scrisă. Expresia „comentariul este liber. când într-un editorial britanic. 2009. cu impact personal sau comunitar. aceste ştiri au în centru viaţa publicului consumator ca „individ multiplicat” în sensurile atribuite ştirilor. rapiditatea transmiterii. nici prin ceea ce nu se spune. O introducere critică.. cu un interes aparte pentru consumatori? Adăugând elementul actualitate. Este ştirea mai mult decât: neobişnuitul interesantul. cinstea. echilibrul ofertei mass-media.n. de interes public etc. s-ar pierde în neatenţia generală a audienţei. Plastic şi provocator au fost anunţate aceste condiţii ale profesionalismului în presă încă de acum aproape o sută de ani.- interes public. Presa scrisă. Pare însă facil să lansezi comentarii la evenimente. nici prin modul de prezentare nu trebuie ca faţa senină a adevărului (s. pp. (coord. Astfel.P.. dar faptele sunt sfinte” a apărut din afirmaţia citată şi nu reprezintă vreo abdicare de la principiile jurnalismului ca profesie.

) faptele şi (. în R. „Reguli simple de redactare a ştirilor”. p..Keeble. Un simţ ascuţit al importanţei ştirii Atenţie la detalii Păstrarea calmului sub tensiune Ritm rapid de lucru şi acurateţe în muncă Abilitatea de a-şi forma o imagine de ansamblu Capacitatea de a scrie bine Cultură generală solidă O bună cunoaştere a legislaţiei cu privire la presă9. 131 7 8 . ei sunt similarii şlefuitorilor de diamante.) şi relevante (s. ajungem la o definiţie de felul: ştirea este prezentarea unor fapte noi (s. Criteriilor de selecţie a ştirilor.n.n. op. 6.) cât mai adecvat lecturii. 4. ci nucleul unei redacţii. 100 Sarah Niblock. p. 7. din moment ce prelucrarea informaţiei până la stadiul de ştire consumată li se datorează. 2. A.) de atenţie”7.n. Sharon Wheeler apreciază că redactorii ştirilor nu sunt „jurnalişti rataţi”. 100 9 Sharon Wheeler.n. Valoarea poveştii din „culisele” ştirii ste adesea invocată drept argument în selecţia celor mai bune ştiri.. p. Aptitudinilor jurnalistului în redactarea ştirilor B.) dă prioritate elementelor cele mai recente (s.) într-o ordine (s.n.n. astfel încât selecţia să nu dea greş.) şi într-un limbaj (s. B.) şi mai vrednice (s. 8. dacă reporterii (de teren ori de birou) se dovedesc descoperitorii „zăcămintelor de pietre preţioase”. O sumă de criterii se află în joc. în R. pe forma înfăţişării ei. care să informeze şi să trezească în acelaşi timp interesul 8. rar se întâmplă ca ierarhizarea ştirilor după criteriile jurnaliştilor reputaţi şi ceea ce place/aşteaptă redactorul-şef să difere! Se întâmplă aşa datorită: A.n. 3. Criteriile pe care se întemeiază selecţia celor mai bune subiecte în vederea transformării lor în ştiri pot fi clasificate în: Ibidem. Keeble (coord).cit. 5. „Ce sunt ştirile?”. mai curând. Insistând nu pe momentul identificării ştirii ci.urmează? Scrierea „poveştii” ataşate ştirii: „Jurnalistul acţionează ca un povestitor: el reprezintă (s. Exagerând (un pic). Cele mai trebuincioase aptitudini ale redactorilor de ştiri sunt: 1.

Alţi autori (ex. în ştirile negative se găsesc mai Holmboe Ruge (1965) a doisprezece factori recurenţi unei ştiri: actualitatea este denumirea adecvată! consumatorilor?) multe elemente dintre cele 12 enumerate)10. să reţinem că 9 au fost identificate de Sarah Niblock (semănând destul de bine cu ce aflaseră în studiul lor Galtung şi Ruge): 1. 11. Niblock. op. pp. 10. 7. Intrinseci. 12. 4. remarcat?) 3. 9. 2. După opinia noastră.a) b) 1. Extrinseci. 101-102 . pentru a înţelege producţia şi difuzarea ştirilor rezultate. de către Johan Gattung şi Mari Frecvenţa (cât de recentă este informaţia?). ţări. Allan Bell – 1991) recomandă cunoaşterea contextului selecţiei subiectelor. Impactul 10 S. Pragul de pornire (ce nivel trebuie să atingă evenimentul pentru a se face Claritatea Însemnătatea (cât de relevantă este ştirea pe scara de valori a Consonanţa (pregăteşte un eveniment aşteptat?) Impredictibilitatea (măsura în care un eveniment nu poate fi prevăzut) Continuitatea (dă naştere unei serii în presă?) Compoziţia (alegem un subiect pentru că pune în lumină şi alte articole?) Referirea la noţiuni de elită (locuri. Centrându-ne atenţia pe cele două categorii de criterii utilizate în selecţia ştirilor. 6. oraşe mediatizate mai des) Referirea la persoane de elită (evenimente privitoare la viaţa celebrităţilor) Referirea la persoane (ştiri centrate pe latura umană) Referirea la lucruri negative (de obicei. 5.cit. ca urmare a identificării. modalitatea încadrării (nu procesul selecţiei în sine). Reproşurile la adresa acestei cercetări provin din durata ei (patru zile). 8. domeniul de studiu (ştirile de război).

) şi sunt „garnisite” cu cifte – procedeu manipulator.. dacă discernem între cotidiane şi periodice. face dintr-o întâmplare o ştire de pagina întâi sau ceva lipsit de interes. 2. costul artificiilor de sărbătorile Iaşului – când nu există cărbune pentru iarnă sau apă în cartierele urbei. cu atât mai de impact se dovedesc a fi ştirile.. Subiectele de anvergură se referă la evenimente majore. Măcar un alt unghi de a privi subiectul în cauză. de recent. 4. pensiile „nesimţite” ale parlamentarilor români în vreme de criză. cu condiţia să-l trateze într-o manieră analitică şi completă. soldată cu pierderi de vieţi omeneşti. dezastre naturale.. găsirea cadavrului unui nou-născut într-un pârâu sau un grup sanitar etc. propunerea unora dintre americani de a-l extermina pe Barack Obama. Un săptămânal poate exploata subiectul acestei zile peste o săptămână.. folosind toate informaţiile-satelit din cele şapte zile de lucru.). apreciată de consumatori. ciocnirea a două trenuri. Exclusivitatea Dreptul primului informat sau exclusivitatea asupra unui subiect conferă o poziţie privilegiată acelei media sau angajaţilor rapizi.. fie şi un amănunt sau o informaţie de ultimă oră contribuie la ideea de „eu şi numai eu”. întrucât publicul gustă din plin priceperea de a „captura”. dorinţa de a ieşi în evidenţă. Căderea unui guvern publicată după o săptămână nu stârneşte curiozitatea unui public deja ştiutor pe alte canale despre evenimentul politic. a) b) anvergura impresia sunt cele două subcategorii ale valorii de informaţie asociată impactului considerabil. dar sigur la adresa audienţelor (de ex. prinderea lui Bin Laden etc. Discuţia se poate continua. Impresionante sunt subiectele care lasă amprente puternice la nivel afectiv în rândul consumatorilor: moartea Dianei sau a Papei Ioan Paul al II-lea.Cu cât afectează mai multe persoane aparţinând publicului-ţintă. moartea unui preşedinte american. Oameni neobişnuiţi . interesul de a satisface un public avid de ceva numai pentru sau în primul rând pentru el.: numărul morţilor în accidentul aviatic din Atlantic: vara 2009.. Actualitatea Elementul de noutate. neaşteptate (crize economice. 3.

84% dintre jurnalişti ar refuza să trateze un subiect important şi plictisitor. vinovaţi. de inedit. majoritatea ar profita mediatic de o întâmplare neobişnuită (să spunem. fragmente de capete – dintr-un concubinaj în care mama.). Celebrităţile reprezintă un caz aparte. „Extraordinar!”. Neprevăzutul Conform unui studiu efectuat în SUA. accidentele de muncă sunt mai comentate decât falimentele fabricilor împricinate). soluţii. ocupă luni întregi din timpul devoratorilor de ştiri. Apropierea geografică sau de domeniu . naşterea. a unui copil poli-malformat – probabil siameze cu 4 picioare. la Alexeni.. 5. ştiută fiind apetenţa publicului pentru aspecte mondene ale existenţei (divorţuri răsunătoare.. iar nu obiectele (de pildă.). iar ştirile privilegiază oamenii. 6. Caracterul dramatic al conflictelor determină datoria presei de a întreţine asemenea subiecte în care se regăsesc poate prea mulţi cititori sau fideli audiovizualului. Discursurile prezidenţiabililor în campaniile electorale. Iaşi. în urmă cu un deceniu. „Cine a mai văzut?” sunt verbalizări ale unor sentimente de surpriză. alcoolică. victime ale accidentelor. Măruntele „împărţeli” între familii cu „reputaţie” în afaceri sau în dragoste (ultima devenită subiect de presă) fac deliciul multora. soţi sinucigaşi. jud. înfierea copiilor din sărăciile Africii sau Asiei). în debutul lui octombrie 2009.. Conflictul De la proteste sindicale şi sfidări ale comisiilor parlamentare până la banale certuri de vicioasă vecinătate sau rudenie.. ideea de conflict populează imaginarul mediatic de oriunde. 7. pedepse etc. în timp ce.. 31 de ani. de pildă. topuri ale frumuseţii sau bogăţiei.Jurnaliştii demonstrează o predilecţie pentru fiinţe vulnerabile (bătrâne agresate. copii abandonaţi etc. mariaje ieşite din comun. nu a efectuat controlul medical periodic şi nu a colaborat în actul naşterii cu medicul de gardă. Opinia consumatorilor capătă atribute speciale în dezbaterea acestui tip de ştire şi în decizia cu privire la context. violenţa domestică la actori sau cântăreţi..

în timpul vizitei reginei Marii Britanii în SUA nu au fost trecute cu vederea de presă (pentru că oficiile de gazdă au fost un adevărat dezastru!!!). Exemplele menţionate şi altele asemenea dau seamă de aspectul discutabil al unei concluzii care trimite subiectele provenite din alte culturi. expresia „Eşti fantastică”. 104. privitoare la primele doamne (de pildă.. Berlusconi la reuniunea G20. . din luna septembrie 2009. mai ales că antecedentele primului-ministru latin au făcut înconjurul lumii. însoţită de gesturi explicative. într-o zonă a dezinteresului consumatorului de ştiri11. 11 Identitatea de marcă „Evenimentele care au loc în culturi sau contexte foarte diferite faţă de cele ale publicului-ţintă şi unei publicaţii nu îi vor interesa pe cititori şi nu vor fi abordate de jurnalişti” consideră S. Criteriile extrinseci ale selecţiei ştirilor se recunosc mai curând în mecanismul (modul) alegerii ştirilor. 8. din spaţii geografice insolite etc. cit.. dar nici limbajul suburban al aceluiaşi prezident la un summit moscovit (când microfoanele au fost „uitate” deschise) nu a rămas nesancţionat. La fel. chiar dacă în ex-URSS educaţia lasă de dorit în mediile joase ale societăţii. vizând-o pe Michelle Obama) nu a lăsat rece presa. va fi lăsat deoparte de către preagrăbiţii „locatari” ai secolului al XXI-lea! Lectura în diagonală sau consumată între două staţii de metrou devine etalonul de-codificării sensurilor pitite în spatele cuvintelor confecţionerilor de ştiri. p. Niblock. oamenii de presă renunţă la ceea ce poate fi greu de explicat sau de priceput. decât în analiza a ceea ce rezultă din selecţia propriu-zisă. 1. greu de înţeles de către unele segmente ale consumatorilor. remarcile deplasate ale premierului S.W..Locul petrecerii unei întâmplări impresionează totdeauna jurnaliştii şi cântăreşte greu în relatarea „ştiriştilor”. Accesibilitatea Există autori care atribuie redactorului de ştiri calitatea de hermeneut (interprettraducător) al subiectelor complicate. Bush jr.. Proba primelor cuvinte dintr-un text mass-media funcţionează implacabil în detrimentul presei: ceea ce nu e clar de la primele afirmaţii. Gafele preşedintelui american G. în favoarea subiectelor accesibile publicului şi ziariştilor. op. „Să dea un pic de sens unei lumi care devine din ce în ce mai copleşitoare în fiecare clipă” (Stephen Glover) – iată misiunea asumată de orice jurnalist serios. la Washington. Altminteri..

noutăţile”. Iaşi. tonul. publicul-ţintă „anunţă” ce conţinuturi devin adecvate publicaţiei sau postului de radio-tv. cost redus. De aici. concurenţa obligă. Concurenţa Factor al motivaţiei profesionale. consum al ştirilor să apropie ŞTIREA de MARFĂ (o marcă a societăţii de consum de mai târziu). profit însemnat.. difuzare. nu puţine şi deloc ieftine sunt cercetările care să identifice nu doar categoriile de public potrivite unui medium. Ziua Tatălui). trimiteri la acces facil şi rapid. Ed. mai Barbie Zelizer. ci şi gusturile. prin origine. pe de altă parte. o anume jenă profesională în rândul publicaţiilor. aşteptările. În felul acesta. 2007. Valorile de producţie spaţiul timpul bugetul reprezintă criterii extrinseci în selecţia ştirilor. Ştirile din perspectivă academică. Despre jurnalism la modul serios. se sporesc şi se cuceresc audienţele. 2. Astfel. De aici. oricât de suculente ar fi ele. Halloween. exigenţele acestora.. acronismul punctelor cardinale. iar după unii. Englez.. posturilor tv sau radio. şi aceasta de la apariţia tiparului. Este posibil ca folosirea termenului NEWS în asociere cu modul capitalist de producere. După Barbie Zelizer.. utilizatori identificându-se cu publicul-ţintă. p.. NEWS = termen desemnând „ştirile. ştirile se referă la „informaţii noi despre un subiect cu un interes public oarecare. ce sunt împărtăşite unei anumite părţi din public12. 35 12 . publicitatea (sursă de venit pentru presă) va determina restrângerea rubricii de ştiri. pe de o parte. timpul (niciodată suficient) scoate din joc subiecte insuficient documentate. la pregătirea subiectelor previzibile (ex. se cultivă şi se păstrează fidelitatea consumatorilor. în ideea circulaţiei informaţiilor în toate direcţiile.. Polirom. la tratarea în exclusivitate (ori măcar mai bine ca alţii) a subiectelor neprevăzute! 3.Stilul.. 1 Decembrie. Din echivalenţa „viabil din punct de vedere comercial” şi „viabil din punct de vedere jurnalistic” rezultă aducerea în prim-plan a rolului economic al mass-media. bugetul (uneori modest) nu permite plata unor persoane care să investigheze pe durate importante subiecte..

). şi.presus de activităţi asociate producerii ştirilor (căutarea.). a funcţionat formula: „ştirile sunt ceea ce redactorul-şef spune că sunt”. „Informaţii noi (s. NEWSMEN. NEWSWOOMEN. invers pentru alţii! Cu ce cuvinte definitorii „tratăm” profesioniştii ştirilor? a) penny”). NEWS-AGENTS (agenţi de presă) = sec. să spunem că definiţii ale ştirilor precum: – – „Relatări ale întâmplărilor recente (s.) despre orice” converg spre o confuzie (suprapunere. de la eveniment la înfăţişarea lui.n. documentarea în arhivă. prin formula „este mai uşor să recunoşti o ştire decât să o defineşti”. producţia. mai curând) între relatarea de presă şi prestaţia profesională care precede relatarea în cauză. lecturarea textului. Mult timp după. NEWS WORKERS („ştirişti”). sub anunţul că au văzut întâmplarea relatată mai apoi. însă aproape în lipsa jurnalistului-confecţioner. redactarea reportajelor. re-prezentarea etc.n. selecţia. pun în umbră petrecerea faptelor în sine. sporirea autorităţii jurnaliştilor care. povestirea întâmplării e mai importantă decât chiar întâmplarea. al XIX-lea. în vremea NEWS Boys (în secolul al XV-lea) = vânzătorii baladelor (al „foilor de un . intervievarea. De aici. ci alunecarea înţelesului de la conţinut către formă. fotografierea/filmarea. pentru unii. totul sub imperativul „mărfii” societăţii de consum. mai departe. Mergând mai departe cu distincţii necesare înţelegerii fenomenului media cu ai săi „agenţi ai modernizării” (angajaţii din redacţii). Chiar dacă realizării unei ştiri i-au fost asociate gesturi profesionale de felul: culegerea informaţiilor. În urmă cu şapte decenii. Nu denumirea este esenţială. era cunoscută imposibilitatea definirii ştirii. b) c) d) noastră. în condiţii ale economiei de piaţă. FREELANCERS (STRINGERS) (jurnalişti independenţi).

sursa. Domeniul . Cum un sfert de secol mai înainte. în vreme ce diversitatea (individualitatea) şi independenţa presei americane conduc la unicitatea ziarelor şi revistelor de peste Ocean.- conectarea la Internet etc. proeminenţa. ceea ce e recunoscut unanim în problematica ştirilor poartă numele: SUBIECTIVITATE: Aşa poate primi întemeiere definiţia conform căreia: „Ştirile sunt ceea ce jurnaliştii hotărăsc a fi ştiri”.. consecinţele. ştirile la modă.. După David Randall. Aşa se explică pseudo-definiţii devenite clasice: • „Ştirile sunt cele care vând ziarele”. • „Ştirile sunt cele care te uimesc”. opt factori influenţează în manieră scrisă VALOAREA ŞTIRII: a) domeniul. cercetări americane scoteau la iveală motivul imposibilităţii definirii ştirilor de către jurnaliştii-înşişi: generalizarea unor răspunsuri ar fi dăunătoare. apropierea în timp. La capitolul „atribute ale ştirii”. sincronizarea. o listă lungă a apărut: proximitatea (afectivă. evoluţia. interesul. contextul. geografică). • „Ştirile sunt ceea ce oamenii din presă aleg să facă ştiri”. bunul simţ al jurnaliştilor.. cititorii. • „Ştirile sunt ceea ce publicul vrea să citească”. cunoaşterea.

. sunt binecunoscute. generatoare de panică sau judecăţi de valoare nefondate (însă generalizate): în ’60. sport etc.a. op. toţi motocicliştii erau consideraţi rockeri. demonstrând cine deţine puterea în acest comerţ.. cineva dezvăluie în preziua alegerilor mecanismul prin care staff-ul de campanie al 13 D. toate domeniile în care operează ştirile sunt egale în importanţă. politică. întreţinând o criză politică. moda pe cele din şcoală etc. ca domeniu.). prelungeşte „viaţa” ştirilor în toate media naţionale şi din unele de peste graniţe.cit. cu atât va creşte interesul publicului pentru ştire. c) Evoluţia Ineditul/raritatea/şi actualitatea întâmplărilor din domeniul vizat de ştire contribuie la tratamentul mediatic al subiectului. Să ne imaginăm că.. sănătate. înfruntările pe motoare erau „cataclisme” rutiere13. Interesul sporit al consumatorilor pentru anumite „zone”.: „furia străzilor”. Fiecare dintre ultimele decenii a marcat câteva subiecte considerate răsunătoare. d) Sursa Traiectoria unei ştiri depinde în bună măsură de sursa informaţiei care a stat la baza ştirii. ordine publică. felul inedit de rezolvare a crizei gazelor naturale în 2008. dacă vreţi. indiferent că se numesc: învăţământ. Sau. în ’90. în ’70. p. deşi ele. orice purtător de plete era drogat şi hippie. precum şi raritatea (sau excepţia) întâmplărilor fac operabilă o ierarhizare a domeniilor (din perspectiva practicii jurnalistice): infracţiunile surclasează realizările în muncă. Cu cât sunt mai interesante. dintre apropiaţii Angelei Merkel. motiv de conflict diplomatic între Ucraina şi Rusia: premierul rus V. se constituie în mode extrem de gustate de public. 59 . refuzul unui preşedinte de a accepta punctul de vedere al majorităţii parlamentare. Randall. „hoţi la drumul mare” ş. mai provocatoare sursele.Teoretic. însă re-apar cu denumiri provocatoare (ex. De pildă. b) Ştirile la modă Subiecte revenite brusc în atenţia presei. Putin a dictat mecanismul furnizării gazelor naturale „peste capul” Ucrainei.

încetaţi a mai fi jurnalist 14. în consecinţă. f) Sincronizarea Nu totdeauna timpul este un duşman al ziaristului. profesionalismul.. ci şi seriozitatea. la cenzurarea unor ştiri care nu concordă cu prejudecăţi verificate ale audienţelor şi comportamentul. presupunerea unor expectanţe ale acestuia. să luăm aminte la avertismentul unui D.. De aici. h) 14 Contextul Ibidem. din motivul că era ştiut deja. e) Cunoaşterea Asociată cu exclusivitatea. 62 . seduce... Merkel. Randall: În momentul în care începeţi să priviţi gazetăria ca pe o marfă care trebuie vândută în mod calculat. un paradox: misiunea jurnaliştilor de a deconstrui mituri populare. a aşteptărilor şi dorinţelor lor. Ceea ce cântăreşte greu aici este numărul celor informaţi corect cu privire la un subiect şi maniera în care ei vor trata acest subiect în perioada imediat următoare. un comportament editorial pervers care. Metafora amantului conformist se poate aplica perfect unui jurnalism prizonier exclusiv al capriciilor publicului-amantă posesivă! Culmea e. În acelaşi sens. Cu atât mai mult contează această cunoaştere în presa scrisă. p. nu doar graba contează. această condiţionare profesională în jurnalism trimite la dezinteresul pentru un subiect. în numele Măriei-Sale (Publicul). după opinia noastră. când deja radioul sau televiziunea au relatat despre un subiect şi este neinteresant să publice a doua zi cotidianele. g) Cititorii Profilul psihologic al publicului este esenţial în promovarea ştirilor şi nu trebuie lăsată în plan secund studierea trăsăturilor consumatorilor. al oamenilor de presă se traduce prin OBEDIENŢĂ. astfel că ştirile aflate de prea mulţi într-un răstimp oarecare să fie declarate lipsite (ori măcar ştirbite) de valoare. Cu alte cuvinte. a fi prea sigur pe alegerile sau preferinţele publicului. Pe de altă parte.. ne-abordarea acestuia. falsa cercetare a publicului-ţintă. fie şi de numai câţiva ziarişti..cancelarului german a şantajat un segment al electoratului nehotărât sau pe liderii unor centrale sindicale pentru a-şi exprima votul în favoarea doamnei A. poate conduce la omiterea unor subiecte neconvenabile cititorilor. de a ataca ipoteze confortabile nu se mai onorează. pe moment.

Nu vă faceţi păreri preconcepute despre oameni. Pentru că nu există o reţetă a ştirilor bune (ca sursă). Surse mai puţin evidente Universităţile şi institutele de cercetare Presa de specialitate şi presa alternativă Cărţile (vezi cazul sterilizării femeilor în Suedia – 1935-1976) Revistele ezoterice Organizaţiile internaţionale Anunţurile de mică publicitate Aniversările şi comemorările Sursele pe care reporterii buni le evită . senzaţionalism etc. contextul poziţionează informaţiile cu valoare de ştire în zona acceptabilităţii. Contextul orientează interesul cetăţenilor-cititori către anumite subiecte exploatate în ştiri: De pildă. abilităţi. Obiceiurile reporterilor care posedă „simţul ştirii”: Exploraţi toate posibilităţile. Nu vă bazaţi pe rezumatele întâlnirilor oficiale. în situaţiile de acuzare a presei de atitudine negativă. Randall a identificat: atitudini. D. nu doar faţă de povestea respectivă. Manifestaţi interes pentru subiect. dar persistă întrebarea: „De unde apar aceste ştiri?”. Intuiţi subiectele incomplete. Rămâneţi prin preajmă. Simţiţi potenţialul ştirii. Alcătuiţi un dosar cu idei. în vreme ce acest fenomen social identificat de ţările nord-europene reprezintă o raritate (şi atrage atenţia!). Câştigaţi încrederea surselor. categorisite după cum urmează: I. – – – – – – – – – – – – II. Priviţi lucrurile dintr-o altă perspectivă. strategii conducătoare la succes. sărăcia din Africa Ecuatorială este o banalitate. Faceţi-vă singuri norocul. Stabiliţi conexiuni.Veritabil avocat al ştirilor. – – – – – – – III.

o prezentare personalizată din partea presei. feed-back modest etc. acţiuni menite să regleze producţia ştirilor. anume că ele fac parte din problematica imparţialităţii mass-media (ca principiu. Discursul ştirilor. la condiţionări. decidenţilor politicilor editoriale. 11-15 . în prezentarea minorităţilor? Acestor întrebări (şi altora. presupunând un sistem autonom al limbii15. politic. putere executivă. avem de-a face cu o traducere a discursurilor sociale pe teme provocatoare. i-responsabilitate). Sau nu pe termen lung.– Ştirile de scandal.. înfăţişare acceptabilă în ochii majorităţii consumatorilor ca provenind dintr-un set de semnificaţii şi valori asumate de jurnalişti? Cum ştirile participă la structurarea unui discurs cultural doar în co-relaţie cu alte discursuri co-existente. Ed. semnatarilor comentariilor la subiecte de interes general şi de actualitate etc. La polul opus al constrângerilor suportate de mass-media se situează influenţa puternică. restricţii. nu o dată.Pot fi identificate abordări de tip rasist. discursul ştirilor angajează vii dispute având la bază întrebări de genul: . sexist etc. Aproape că nu mai contează dacă amprenta intervenţiilor mass-media invocă binele public sau este consecinţa lipsei deontologiei profesionale (interese ascunse. Dezolant pentru unii. „discurs preexistent al unei instituţii sociale impersonale. a deţinătorilor de trusturi. ajungându-se. pe care indivizii le stabilesc şi le conştientizează prin semnificaţii consfinţite de discursurile vehiculate de mecanisme şi instituţii sociale. Denotă discursul presei elemente clare de discriminare sau.Poziţii politice diferite determină influenţarea producerii ştirilor? . pp. nerostite încă în cuprinsul lucrării Understanding News. Considerate un mod de comunicare. 1999. John Hartley le oferă mai curând o perspectivă decât un răspuns tranşant. „păzirea cîinelui de pază” nu se soldează cu victorii împotriva jurnaliştilor. ajungând până la manipulare. non-profesionalism. se cuvine contextualizată libertatea de expresie a presei la diferitele presiuni exercitate de: legi. ştirile exprimă şi experimentează mediatic relaţii de tip cultural. Iaşi. 15 John Hartley. după opinia noastră). audienţă. Polirom. 1982). mai degrabă.. economic etc. o industrie. concurenţă.Patronii au regim preferenţial (în conţinutul ştirilor) comparativ cu angajaţii sau structurile sindicale? . În calitate de veritabilă instituţie socială.

atunci când publicul devine un veritabil partener al presei. ci şi în calitatea consumatorilor. semnificaţiilor puse în jocul alegerii. Iar cei mai mulţi dintre noi nu au nici timpul necesar şi nici statutul social acreditat pentru a se angaja în asemenea lupte sau pentru a accede la poziţiile necesare de credibilitate şi influenţă”16. Corijarea. „Reţeta” pare să fie găzduită într-un text al lui Umberto Eco. Devenirea discursului într-o poveste cu înţeles. „devine un proces de negociere. acum: „. valabil. în cel politic. puţinii critici ai discursului ştirilor aflându-se în mediul academic.. Donquijotescă şi cronofagă. atunci când valorile profesionale nu se măsoară exclusiv în cote de audienţă. uneori în cel al comerţului (cu informaţii).. fără doar şi poate. că eventualele corecturi. nu modificarea unui anumit mesaj este fundamentală. referitor la intimitatea discursului televiziunii (1980). adepţilor unei normalităţi sociale în care subordonarea clară faţă de strategiile mass-media de a monitoriza raportarea individului la lumea şi la vremea lui nu mai înseamnă singura opţiune. pentru a introduce o decodificare diferită a mesajului – sau pentru a izola intenţiile transmiţătorului şi a le supune unei atitudini critice”. cu o evidentă părere de rău. celor dependenţi de informaţie. 16 Ibidem. intereselor pe care ele se întemeiază. după spusa lui J... 19 . „amenajări” în câmpul producţiei jurnalistice nu sunt la îndemâna oricui şi nici a celor mai mulţi. construirii şi prezentării acestora. tradusă în limba română drept Discursul ştirilor. Cui ar folosi efortul negocierii semnificaţiilor consubstanţiale discursului ştirilor. o muncă şi o luptă înverşunate împotriva punctelor de vedere contradictorii. această trudă poate oferi splendide roade la un moment dat. ar fi suficient. p. şi poate chiar mai bine. Posibilele ameliorări nu-şi au rădăcinile în interiorul acestui câmp profesional. în doze modeste. Oxfort English Dictionary lămureşte ceea ce pentru unii ar mai fi insuficient de limpede: „Noutate: raport sau descriere a unor evenimente sau întâmplări recente. să se schimbe atitudinea audienţei. dacă instrumentarul critic este sărăcăcios şi doar perseverenţa însoţită de un ocean de suspiciune reprezintă aliaţi fideli? Consumatorilor de ştiri. Hartley. autorul britanic avertizează. chiar şi aşa în virtutea înţelegerii: funcţionării mecanismului ştirilor.În lucrarea sa. subliniază încă o dată accepţiunea ştirii ca „relatare” sau „raport” cu privire la o realitate analizată mediatic.

news conţin şi trimiterea la caracterul public al întâmplării. faptele ocazionale şi sportul. News implică o tehnologie a producerii. dispute. economia. a) Politica Indiferent că instituţiile „vânate” de presă sunt: guvern. noutăţi scrise şi nu simplele tidigs (veşti răspândite pe cale orală. publicul-consumator nu poate fi ţinut deoparte de acest domeniu. interviuri etc. efectiv). Noutatea şi ineditul din ştiri au ţinte foarte bine determinate. evoluţia societăţii postmoderne. progresul tehnologiilor în domeniul comunicaţiilor. astfel că „zonele” vizate de „poveştile mediatizate despre societate” se dovedesc a fi: politica. legi. Cu menţiunea că cele şase „locuri” au fost identificate cu aproape trei dceenii în urmă de autorul Discursului ştirilor. La rigoare. ca subiect de reluare sau de discuţie”. news (engl. o dată cu tiparul) ar însemna.prezentate sau asimilate ca informaţie nouă. campanii electorale. anticipăm schimbări în politica editorială o dată cu pervertirea gustului consumatorilor. în limba engleză. bugetari şi adepţi ai mediului privat. pentru că în Hexagon ştire se exprimă prin actualités (ceea ce nu coincide cu engl. accentuarea caracterului interactiv în vehicularea mesajului mass-media etc. parteneri sociali etc. faptului. parteneriate strategice. Hotărâri guvernamentale. întrucât. topuri ale elitelor economice şi procente ale şomerilor. distincţia tidingsnews are relevanţă de ordin tehnic. întâmplări noi.. crize devastatoare şi reveniri spectaculoase. legi organice. informaţiei etc. dar şi una a difuzării informaţiei. Interesează precizările terminologice. disponibilizaţi şi proaspăt formaţi în profesii. un management ministerial sau guvernamental dezastruos. b) Economia Eşecuri sau performanţe financiare. toate constituie oportunităţi pentru presa atentă. cu referire la întâmplări noi). Trioul: public – publicat – tehnic devine explicativ întrutotul. întâmplările autohtone. . sondaje. poziţii în politica externă..) nu are acelaşi sens cu nouvelles (fr. relaţiile internaţionale. de fapt. cu „asorteurile” de rigoare: strategii.).. vor ţine ocupaţi deopotrivă activi şi pensionari. preşedinte. News (intrate în uz după 1500. premii Nobel sau ameninţări ideologice. decidenţi şi executanţi în domeniul economiei. statistici. în plus. actually – existent. mai curând. parlament.

Primele menţionate ocupă cea mai mare parte a emisiunilor informative. sexul ocupau un spaţiu redus nu mai este valabilă astăzi. indiferent că produc bucurie sau dezamăgire. tratamente „cetăţeneşti” la adresa capetelor încoronate. reporter. e destul să doreşti şi vei fi acceptat în lumea presei ca interlocutor. presa nu mai abundă de discursuri ale reprezentativilor. având rolul de a deconecta. atacuri nucleare.. când ceea ce produce audienţe la cote record abordează mai cu seamă 17 Ibidem. forţă etc. referinduse la: conflicte inter-etnice. Apoi.. şomaj.d. de a relaxa audienţele. f) Sportul Întreţinând idei de felul: competiţie. ale elitelor. specificitatea devine notă unanimă. particularităţile capătă trăsături generale. 57 . toate interesează în chip deosebit şi ocupă un loc bine poziţionat în ochii presei. ci aproape oricine devine din persoană personaj. imagine. fiind mulţumitor în genere (excepţiile. întâmplări rarisime. precum şi anticiparea unor situaţii critice prin discursul mediatic). valoare. genul . Constatarea că în economia emisiunilor-rubricilor de ştiri raporturile interpersonale. educaţie. p. în vreme ce ultimele încheie lista news stories zilnice. CSR). performanţă. dar în acelaşi timp.a. ale experţilor. comunicarea intrafamilială. îngheţarea relaţiilor politice sau comerciale. 2) de tip „soft” (populate de umor şi de interesul larg). exagerările fiind mai multe ştiri cu caracter pozitiv. gesturile teroriste etc. de a trata într-o notă de umor subiecte despre gafe ale vedetelor din show-biz. crime. catastrofele naturale. sănătate. succes. e) Ştirile ocazionale relatează evenimente. Marile dispariţii. fapte ieşite din comun provenite din regnul animal ş. dar şi presei serioase. Ce se întâmplă acum în agenţia socială17 a ştirilor? Ponderea aspectelor vieţii private şi a oamenilor obişnuiţi a crescut constant. d) Ştirile provenite din proximitatea geografică pot fi structurate în: 1) de tip „hard” (marcate de violenţă şi conflict). divorţurile celebre sunt predilecte tabloidelor. regret etc. decident. ştirile din acest domeniu vor încheia fericit agendele producătorilor de mesaje cotidiene. sănătate.c) Relaţiile internaţionale: conflicte mondiale. Tabloul de mai sus ocupa presa anglo-saxonă a deceniilor 8-9.m.

m. neesenţialului ş.a. perisabilului. cotidianului.secvenţe aparţinând spaţiului privat. obişnuitului. .d.

) denotă prezenţa unor tipuri contradictorii de: – – – – oameni dimensiuni practici funcţii După Barbie Zelizer. diferă substanţial felul în care jurnaliştii vorbesc despre profesia lor. dar îi caracterizează pe cei mai buni oameni de presă („jurnaliştii adevăraţi”). Theodore Glasser şi James Ettema concluzionau că rămâne „o prăpastie între ceea ce ştiu jurnaliştii că ştiu şi ceea ce li se spune studenţilor în legătură cu ceea ce ştiu că ştiu jurnaliştii”. Jurnalismul ca al şaselea simţ Jurnalismul ca recipient Jurnalismul ca oglindă Jurnalismul ca un copil Jurnalismul ca serviciu În urmă cu 20 de ani. . Jurnalismul ca recipient felul: „simţ pentru ştiri”. 4. de modul în care mediul academic abordează câmpul jurnalistic. din perspectiva practicienilor. există cinci figuri ale jurnalismului: 1. Jurnalismul ca al şaselea simţ se creionează din prezenţa expresiilor de Considerat ca natural. mass-media. 2. cele cinci figuri sunt chiar rezultatul practicii în domeniu: 1. Experienţa profesională stă la baza acestei abordări. „miros ştirile”. Privirea jurnaliştilor înspre profesia lor se îndreaptă spre practici mai curând. Derivate din această manieră de a se raporta la presă. 5. 3. Astfel. deşi acest mod de a trata gazetăria nu este neapărat respectat de mediul jurnalistic. comunicare de masă etc. acest simţ al ştirii nu-i „vizitează” pe toţi.Jurnalismul – o problemă deschisă (poziţionarea practicienilor şi a teoreticienilor în definirea câmpului jurnaluistic) Dezbaterile care durează de aproape un secol cu privire la acest domeniu (jurnalism. 2. „flerul pentru ştiri”.

supraveghează. pp. volum..). tratează totul cu atenţie. dimensiuni. gata să păzească un câmp profesional fragil. Jurnalismul ca serviciu 18 asupra lumii”. Sintagmele relevante. Zelizer. a răzgâia” (= a te mulţumi cu un eşafodaj slab al textului propriu).. îi hrănesc aşteptările publicului.. 40-43 . jurnalismul este obiectiv. rafinarea. profunzime. vulnerabil. Expresii asociate acestei metafore: jurnalismul „cuprinde ştirile”. 4. „camera de luat vederi este reporterul”). Jurnalismul ca oglindă practica jurnalistică „priveşte” lumea reală. – „breaking news” (ştirile-bombă) = finisarea. sună plastic: – „a băga jurnalismul în pat” (ca pe copilul gata de culcare). Jurnalismul ca un copil (Ziariştii îngrijesc ştirile. cu grijă parentală. uneori avem un „vid de ştiri”. substanţă. a face ştirile cât mai interesante. „ştirile = copie în ziar”. văzând realitatea în nuditatea ei („ştirile = lupă S-ar părea că aici se originează funcţia numărul 1 a presei. – „a sta de pază la un text” (a-l supraveghea până la editare). uneori obosit de întâmplările frecvent nefericite. ceea ce este subiect de ştire trebuie tratat cu „profunzime jurnalistică”. complexitate. – „a răsfăţa. filtrarea de către jurnalist. op. – „a omorî un subiect” ( = a lăsa neexploatat un subiect. B. se ocupă de ele. la decizia redactoruluişef)18. deci Jurnalistul este un părinte cu rol ocrotitor. cit. 5.. Zelizer. De aici.Înţelegem din această figură de stil că ştirile au: 3. după B.. anume de a înregistra evenimentele aşa cum s-au petrecut ele.

... Jurnalismul ca text. comunitatea consumatorilor devine suverană oricărui alt interes profesional al mass-media... persistenţa unei probleme (false. James Carey (1978) considera că orientarea spre o profesie în sine a jurnalistului reprezintă un pericol evident la adresa practicianului. deoarece practica sa nu cunoaşte nici standarde. E Néveu atenţionează că pretenţia la profesionalism a jurnaliştilor francezi a condus la atitudini de tip agresiv. nici sancţiuni”. Acum patru decenii.Interesul public (al cetăţeanului) capătă accente grave în practica presei. după unii). 2. ca notă a profesionalismului. dar nu face parte din nici una. 4. anume pretinsa neutralitate politică a jurnaliştilor din SUA. De aici. aceştia optează pentru cinci posibile definiţii ale jurnalismului: 1. calificate de terţi drept scandaloase. Dacă pretenţia este justificată. Jurnalismul ca indivizi. Jurnalismul ca set de practici.] dar nu poate deveni niciodată o profesie. încă din 1910. formele instituţionale ale profesionalismului se pare că îl vor ocoli mereu pe jurnalist”. întrucât se viciază relaţia cu clientulconsumator: publicul nu are control asupra informaţiei. În Australia. analişti. Jurnalismul ca profesie Nu este un sfert de secol de când David Weaver prevenea că „jurnalistul modern are o profesie. publicul capătă dependenţă de jurnalism pentru a avea acces la lumea reală. James Cameron opina că „Jurnalismul nu este şi nu a fost niciodată o profesie: este o îndeletnicire sau o vocaţie [. nu doar cu audienţă.. astfel încât. profesori universitari). Presa „serveşte”. Jurnalismul ca instituţie. s-a stipulat că jurnalismul este o profesie. medalii etc. Jurnalismul ca profesie. 5. de pildă. ci şi cu premii. Cât priveşte poziţia teoreticienilor (cercetători. „deserveşte” şi este recompensată. 3. se poate admite că în numele ei s-a încălcat frecvent graniţa spaţiului privat de către practicienii mass-media? .

sunet. privilegii sociale. ideea de jurnalism ca instituţie dă de gândit în următoarea direcţie: prestigiul instituţional asigură performanţa jurnalistică („mai bun”. Este jurnalismul desfăşurat într-un tipar instituţional cu avantaje. piaţa. ci doar semne ale instituţiei. economice. Adesea.). p. P. Să fi fost aceste cadre convenite motiv pentru care Walter Benjamin să semnaleze în anii ’70 că avem de-a face cu decesul artei povestirii. elitele culturale. Acceptată cu precădere în literatura de specialitate din spaţiul britanic. valori. 48 . în programele de învăţământ sunt reunite norme. politice. unele şcoli superioare de jurnalism au renunţat la asocierea profesionalismului cu prestigiul în presă. statut. teoreticienii încearcă să identifice nu instituţia. totul având în centru naraţiunea (povestirea) (news stories). „mai eficient” etc.. „comunicarea”?! Jurnalismul ca indivizi 19 Ibidem. în controlul asupra informaţiei (deţinere şi diseminare). (Deşi. Jurnalismul ca instituţie El educă. imagine). Pe scurt. adică rolul de interfaţă cu: guvernanţii. conform lui. înlocuită fiind de un fel de nou de informare. culturale? Dacă răspunsul este „Da”.)19. Scott. atunci jurnalismul funcţionează pentru exercitarea PUTERII: a) b) în formarea opiniei publice. Jurnalismul ca text Când considerăm „ştirile” ca text. sprijină (asistă). pentru că „latura epică a adevărului şi a înţelepciunii dispare”. responsabilităţi etc. stimulează.În acelaşi timp. în timp ce practicienii nu se simt obligaţi să se înregimenteze unei profesii strict delimitate. practici conexe profesiei de ziarist). în mediul academic se invocă existenţa unei profesii (cu domeniu. înseamnă că le aşezăm în anumite tipare (cuvinte. sistemul educaţional etc.

însă lupta contează”20. trecând „baricada” în zona neacademică. deschise oricăror răspunsuri: jurnalism? 20 Din perspectiva fiecărui „critic” al domeniului. prezentarea informaţiilor sub forma textelor jurnalistice. nu fac parte dintre aleşii care conferă prestigiu. De exemplu. p. cit.). practicile din câmpul mass-media comportă două aspecte (dimensiuni): a) b) concretă (regăsită în stabilirea agendei ori în transmiterea informaţiilor simbolică (nu doar aspectele pragmatice contează – efectele practicilor sub forma ştirii-marfă).. din instituţii media de elită. puternici şi faimoşi.. tipografii. difuzarea ştirilor etc. din cadrul presei oficiale. Jurnalismul ca set de practici Culegerea datelor.Zelizer. practicile obişnuite redactării ştirilor au fost re-discutate. Pe de altă parte. „strategii de producere a ştirilor”. în cazul publicaţiilor tip tabloid.. Diversificarea tipurilor de surse a condus la crearea unor noi practici de lucru. sunt probleme frecvent aduse în discuţie şi de la care s-au dezvoltat expresii precum: „a aduce ştiri”. op. Pe de altă parte. felul specific al lucrului în echipă etc. ziariştii ajung să susţină: „influenţa pe care jurnaliştii o pot exercita este limitată şi rezultatele nu sunt întotdeauna cele intenţionate. cu tentă colectivă sau de grup. 50 . „a scrie ştiri”.Obiectul de studiu ales este. femeile. designerii etc. persistă ideea unui cerc neîmplinit. „a face ştiri”.. ce s-ar înţelege prin În ce mod sunt accentuate unele elemente constitutive profesiei-câmpului? Philippe Knightley. reprezentat doar de jurnalişti-vedetă. din presa ca profesie –.. din păcate. Discriminarea jurnaliştilor ca indivizi merge mai departe: apartenenţii rasei negre. ci şi faptul că practicile dobândesc roluri importante în chestiuni referitoare la consens. iar urmarea este vizibilă şi profitabilă (patronilor acestui tip de presă scrisă). indivizi de top. a unei perpetue recurenţe generate de întrebări serioase. prin rutina profesiei. fotoreporterii. Oricât de îndelungi şi consistente ar fi demersurile academice (teoretice) cu privire la definirea şi caracterizarea jurnalismului ca profesie. „a întrerupe ştiri” (pentru subiecte de mai mare actualitate). „practici redacţionale” etc. în B.

Zelizer.referat. tipologii. caracterizări. op. scoase la iveală de cercetarea ştiinţifică asupra jurnalismului?21 Powered by http://www.- Există direcţii de analiză îmbrăţişate de cât mai mulţi analişti? Cum se înfăţişează aspectele atipice ale domeniului mass-media? Cine sunt „purtătorii de cuvânt” ai acestor cercetări şi pe cine reprezintă? Care (câte) organizaţii de presă pun în operă definiţii. paradigme etc.. p. cit.. 54 .ro/ cel mai tare site cu referate 21 B.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful