STUPARITUL

.....Încă din timpurile străvechi, albinele au avut un rol important în evoluţia vieţii pe pământ. Ca si agenţi polenizatori au contribuit la dezvoltarea florei, la răspândirea plantelor ce acopereau ecosistemele zonale si continentale. Marea răspândire pe care o cunosc în prezent rasele de albine denotă o capacitate de adaptare a acestor insecte la cele mai variate condiţii de relief, climă si vegetaţie. În comparaţie cu alte specii, albina, datorită particularităţilor ei biologice, prezintă un foarte puternic caracter conservator, în sensul că intervenţia omului în viata si activitatea ei nu se poate face decât în acord cu instinctele speciei, puternic consolidate genetic. Albinele dintr-o familie formează o unitate socială bine definită si organizată instinctual după reguli riguroase caracteristice si altor insecte sociale, cum ar fi furnicile. De aceea, albina singură, în afara familiei, nu poate trăi, fiind absolut dependentă de viata în interiorul coloniei. .......Pe parcursul subcapitolelor următoare voi aborda sistematica albinei melifere, localizarea albinelor în lumea insectelor, biologia albinei, elementele anatomo-fiziologice ce caracterizează această insectă; de asemenea voi face referire la albină şi familia de albine, privită ca o unitate socială bine definită.

.Albinele în lumea insectelor .....Insectele constituie un grup zoologic imens pe care naturaliştii îl apreciază la mai mult de un milion de specii, din care în jur de opt sute de mii sunt descrise, inventariate, clasificate şi conservate în colecţii, ca aceea a Muzeului naţional de istorie naturală din Paris. .....Este deci, de departe grupul zoologic cel mai numeros, atâta timp cât numărul total de specii animale vii, cunoscute până acum, de la protozoare până la mamifere este evaluat la un milion. Nu este însă un grup de ordin superior, ca încrengătura. Insectele alcătuiesc mult mai modest numai o clasă, ceea ce înseamnă că reprezintă în arborele genealogic al animalelor o ramură secundară. Sunt vecine, în încrengătura artropodelor, cu crustaceii, miriapodele şi arahnidele. Se poate deci afirma că este vorba de un ansamblu foarte omogen, ca şi când natura a pus la punct un prototip, pe care apoi l-a reprodus în sute de mii de exemplare modificând de fiecare dată numai câteva detalii, păstrând cu grijă acelaşi plan general.

Caracterele generale ale insectelor .....Schema generală de organizare a insectelor este aceea pe care o găsim la toate artropodele, animale caracterizate prin tegumente chitinoase, corp alcătuit din segmente articulate (de unde şi numele de artropode), dezvoltarea comportând năpârliri, ochi compuşi, inimă cu ostiole şi musculatură striată. 1

.....Dar, pe lângă aceste caracteristici, foarte generale, găsim la insecte câteva particularităţi obligatorii care le disting de vecinii lor crustaceii sau arahnidele. Ele au corpul compus din trei părţi : capul format din şase sau şapte segmente sudate ; toracele format din trei segmente ; abdomenul format din unsprezece segmente ; În plus, au trei perechi de picioare, ceea ce le distinge, de la prima vedere, de păienjeni (care au patru), două perechi de aripi (de cele mai multe ori), o singura pereche de antene, Iar dezvoltarea lor comportă metamorfoze.

.....Cu excepţia mediului marin unde sunt foarte puţine la număr, insectele se întâlnesc în toate mediile terestre, acvatice şi aeriene. Alimentaţia le este foarte variată, iar piesele lor bucale prezintă fără greş o adaptare riguroasă la respectivele regimuri alimentare. Glandele salivare sunt bine dezvoltate şi pot prezenta specializări (secreţie de mătase, de exemplu). Enzimele digestive sunt corespunzătoare alimentaţie lor. .....La insecte excreţia se face prin organe speciale numite tuburile lui Malpighi, al căror număr este variabil de la un grup la altul şi care joacă rolul rinichilor de la vertebrate. .....Sistemul nervos cuprinde o parte centrală, creierul şi un lanţ nervos ventral divizat în segmente corespunzând segmentelor corpului. Organele de simţ sunt foarte bine dezvoltate şi pot prezenta o înaltă specializare. .....Au un sistem circulator care cuprinde : inima contractilă şi un vas, aorta. În interiorul cavităţii generale, organele sunt scăldate într-un lichid numit hemolimfă. Oxigenul din aer este adus la ţesuturi printr-un sistem respirator constituit din saci aerieni şi de trahee care se ramifică la extrem. .....Reproducţia prezintă variante numeroase, dar de regulă sexele sunt separate şi există un dimorfism sexual important adică aspectul exterior al masculilor diferă de al femelelor. Fecundarea este internă. Fenomenele de partenogeneză sunt frecvente, mai ales la himenoptere şi hemiptere, fenomen descoperit încă din secolul al XVIII-lea. Deşi exista numeroase cazuri de viviparitate, de exemplu, puricii, insectele sunt, în general, ovipare.

Clasificarea insectelor .....Înmulţirea exagerată a speciilor la insecte, atrage după sine inevitabil, o clasificare foarte complexă, care este de altfel în permanenţi schimbare. Cu toate acestea, la nivelul marilor diviziuni sistematice se poate ajunge la o clasificare care nu se mai schimbă mult. Clasa insectelor este împărţită în douăsprezece supraordine divizate în ordine, acestea la rândul lor în familii, apoi în subfamilii, în genuri şi, în final, în specii. .....Ordinele constituie de fapt marile unităţi sistematice cu care sa lucrează curent. Ele pot fi foarte omogene astfel încât noţiunea de dipteră sau lepidopteră este aproape instictiv înţeleasă de necunoscător care o traducă prin cuvântul muscă sau fluture. 2

.....Caracterele de care se ţine cont pentru a clasifica insectele sunt cele ale pieselor bucale, ale aripilor şi ale segmentaţiei, dar şi a unor organe foarte specializate cum sunt piesele genitale.

.... Organigrama ce reprezintă schematic clasa insectelor şi ordinele acestei clase, pe linia albinei.

3

clădeste un singur fagure foarte mic prins de ramurile copacilor. abdomen.Regnul Animalia Subregnul Încrengătura Nevertebrata Arthropoda Subîncrengătura Mandibulata Clasa Insecta Subclasa Ordinul Subordinul Pterigota Hymenoptera Apocrita Grupul Suprafamila Famila Subfamila Aculeata Apoidea Apidae Apinae Vietuitoare monocelulare şi pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal. Artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap.răspândită în India. torace. este cea mai mare albină. pe mai multi faguri. Borneo. Japonia. cu un număr mare de indivizi. Insecte constructoare de cuiburi (colonii cu caracter permanent) care prezintă la a III-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen.corpul acoperit cu peri rari şi scurti. Insecte cu ac. Animale nevertebrate cu picioare articulate. Himenoptere la care legătura dintre torace şi abdomen se face printr-o portiune îngustă numita petiol. cuib format în cavităti închise. Tabel cuprinzând taxonomia completă a albinei. . răspândită în India. Indonezia.au o singură femelă cu organele reproducătoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea . Insecte cu aripi membranoase. Mellifera Albina meliferă. China. răspândită în India. exploatată de om pentru calitătile sale productive. cuibul este format din cavităti şi cuprinde mai multi faguri. Nuluensis 4 . sudul Chinei. Sumatra şi Rusia – Extremul Orient.. Insecte care-si hrănesc progenitura cu polen şi nectar floral. Animale fără coloana vertebrală şi fără schelet osos intern. Florea Albina indiană pitică. ce mai mică albină cunoscută. Malaiezia. Cerana Cunoscută şi sub numele de albina indiană obisnuită. clădeste un singur fagure prins de stânci sau de ramurile diferitor arbori. Artropode cu mandibule.. Insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 şi 3 perechi de aripi. Jawa şi Borneo. Tribul Genul Apini Apis Specia Albine care trăiesc în familii permanente şi monogine . Jawa. arhipelagul indonezian şi Filipine. cea mai cunoscută şi mai exploatată albină. Dorsata Albina indiana uriasa. Koschevnikovi Albine din Asia.

. de cele mai multe ori. Insectele din sol contribuie la păstrarea fertilităţii .. miere.Himenopterele prezintă următoarele caractere generale : metamorfoze complete .Mai este cazul să amintim că insectele joacă pe planeta noastră un rol considerabil ? Este adevărat.. lăcustele). păduchi) sau ii distrug proviziile (furnici... -două perechi de aripi membranoase cuplate prin cârlige (hamuli) ... Dar acest aspect negativ ( se spunea altădată că omul nu mănâncă decât ceea ce îi lasă insectele) ar trebui să fie mult atenuat dacă luăm în considerare aspectele pozitive ale acţiunii insectelor. de care omul are o mare nevoie Himenoptere . -nervaţia aripii delimitează în aripa anterioară maximum şaisprezece celule închise. mai puţin constante . -tuburile lui Malpighi.. -metatorace sudat la primul segment abdominal. -creier bine dezvoltat. şi ceea ce este ca titlu esenţial în această lucrare. gărgăriţe). omul le întâlneşte ca duşmani ce trebuie distruşi pentru că ii păgubesc recoltele (gândacii de Colorado. care se mai numeşte şi domestică aparţine ordinului himenopterelor. ceară. insectele polenizatoare fecundează florile a numeroase plante care fără ele nu ar putea să se reproducă. -dimorfism sexual evident . În sfârşit. Sunt de o mare importanţă si alte caracteristici. este că ele produc mătase. Himenopterele constituie un ordin foarte bogat în specii. îl atacă direct (purici.Albina melifică. este separat de al doilea segment abdominal printr-o gâtuitură mai mult sau mai puţin accentuată. Se cunosc în prezent circa o sută de mii de specii. dar specialiştii cred că există mult mai multe... care. numeroase (de la zece la o sută). redus la jumătatea superioară... căci inventarierea faunei a numeroase regiuni ale globului este departe de a fi terminată. la rândul lui o subdiviziune a superordinului himenopteroidelor. . 5 . îi transmit boli parazitare (ţânţarii). -piese bucale pentru lins şi mestecat.Rolul insectelor în natură .Caracterele generale ale himenopterelor . insectele prădătoare sau parazite distrug alte insecte pe care noi le considerăm dăunătoare .

printre insecte. care pentru zoologi sunt tot albine. o sută treizeci de genuri şi circa douăsprezece mii de specii cunoscute.-fenomene frecvente de partenogeneză. Terebrantele sunt toate parazite. unul din grupurile cele mai evoluate. prea puţine sunt sociale : aproape toate sunt solitare. Există viespi solitare precum şi albine solitare. Lucru evident. toate insectele sociale. care sunt izoptere. a căror biologie este foarte diferită.Albinã solitarã : Eucerna longicornis" 6 . Ordinul cuprinde de altfel foarte multe insecte care parazitează sau atacă alte insecte şi care prezintă o nemaipomenită complexitate a comportamentului de prădare. ordinul himenopterelor include. se ştie că toate au un ac veninos... Pentru zoologi termenii viespe si albină acoperă mari ansambluri de specii. In schimb caracterul social nu este general.Albinã socialã din regiunile tropicale Meliponula Bocandei" 2. Trebuie să facem aici e precizare importantă. . de pontă sau de cuibărire.Principalele grupe de himenoptere . Printre aceste specii. furnici sau albine. Aculeatele se caracterizează prin faptul că femelele au ac. practic.. .. Se poate da ca exemplu ihneumonidele. cu excepţia termitelor. decât la furnici. într-adevăr fie că este vorba de viespi... în timp ce femelele terebrantelor au un ovipozitor. Deci toate himenopterele sociale se numără printre acul cate . Albina Insectele Genul Apis 1.Se disting printre himenopterele cu abdomen pedunculat două mari grupe. de genuri si de familii... Printre speciile sociale ale familiei Apoidea nu se găseşte numai albina noastră melifică ci şi bondarii (Bombus). Numai super-familia Apoidea cuprinde şase familii. Ele constituie. Sistemul lor nervos şi organele de simţ sunt dezvoltate în mod deosebit. Aculeatele au şapte supra-familii dintre care cele mai importante sunt Formicoidea (furnicile) Vespoidea (viespile) şi Apoidea (albinele)..

albinele au toate comportament de cercetare a florilor şi de aceea reprezintă imensa majoritate a insectelor polenizatoare. genul Apis cuprinde doar patru specii.. zonă unde se depune mierea.. Nu este deloc domesticită. sunt numeroşi în Europa şi în America de Nord. ce face trecerea spre albinele melifere. care fac parte din familia Halictidae.Originar din Asia. înţepătura ei putând fi mortală. Celulele de albine lucrătoare.Albinele au comun regimul alimentar pe bază de nectar şi polen.. 80% din mierea consumată provine de la aceasta specie.. Este o albină tropicală care îşi face cuib în aer liber. având lungimea de 5-6 mm la albinele lucrătoare. În India. pe care îl agaţă de o cracă mare unde poate înmagazina până la 35 kg miere. putând conţine aprox.. Este o albina de culoare galbenă. Are aproape aceeaşi răspândire geografică ca şi Apis dorsata. Din cauza producţiei extrem de mici.5 x 0. trântori şi mătci sunt de dimensiuni egale. 0. Bombus nu sunt alţii decât bondarii noştri. Fagurele măsoară în jur de 1. Aceste clasificări nu mai sunt admise la ora actuală. Nu-şi construieşte decât un singur fagure. este lipsită de importanţă economică... Ei joacă un rol foarte important ca insecte polenizatoare.. (albina indianã) Adeseori mentionata sub numele de Apis indica termen acum abandonat. ceea ce face să fie o insectă de temut iar studiul său este din această cauza dificil. Apoidea se divide în şase familii. Au existat clasificări ale genului Apia conform cărora acesta cuprindea un număr foarte mare de specii. Dar mai cuprinde şi genurile Melipona şi Bombus. în vorbirea curentă. dar furnizează multă miere şi ceară prin simpla culegere a cuiburilor sălbatice din pădurea tropicală.Apis cerana Fabr. amândouă sociale.. . Se găseşte în Asia de Sud-est şi Filipine.. fapt pentru care nu reuşeşte sa-si apere cuibul împotriva dăunătorilor. toate sociale. pe care îl agaţă de o cracă mare şi care poate măsura în jur de 100 x 75 cm. cu câte un inel alb pe segmentele abdominale. Dimensiunile se apropie de cele ale viespii. matcăile au culoare castanie-închis.. este tot o albina indiana dar o specie mai evoluata. sunt foarte multe specii. albinele lucratoare galbena-deschis şi 7 . Având un instinct foarte dezvoltat de roire şi migraţie. Este o specie extrem de liniştită. Agresivitatea sa este mare. In timp ce furnicile şi viespile au alimentaţie variată de origine vegetală sau animală . Ea poate zbura la două mii m altitudine... meliponele se numesc (pe nedrept) albine fără ac . Poate zbura la două mii de metri altitudine. această specie nu se pretează pentru creşterea în stupi. Agresivitatea sa este mare.. Nu-şi construieşte decât un singur fagure.. Genul Apis . Principalele specii sunt: .75 m. Numai familia Apidae cuprinde specii sociale j dar există elemente de viaţă socială şi la viespile de pământ. fapt pentru care prezintă importanţă economică redusă. 13 mm la matcă şi 12 mm la trântor.. aprox. Celulele de trântor sunt cilindrice. sunt originare din America Centrală şi de Sud unde sunt crescute de indieni. E de culoare galbenă. fagurele său nu măsoară mai mult de 8X12 cm. Deşi îşi face cuibul tot în aer liber. dar nu trăieşte la altitudini mai mari de 500 m.Familia Apidae este cea care cuprinde genul Apis căruia îi aparţine albina domestică. are o grosime de 3 cm în partea inferioară şi până la 10 cm în cea superioară. cu care se aseamana foarte mult.Apis florea Fabr... iar cele de albine lucrătoare şi mătci sunt hexagonale. fiind totusi mai micã decât acestea.5 kg miere.( albina pitică galbenă) Este cea mai mică specie de albine. Este o albină tropicală care îşi face cuib în aer liber.. . .Apis dorsata Fabr. este albina indiană uriaşă..

Este o albină relativ liniştita şi foarte bine adaptată condiţiilor de formare.. mătcile 15-30 mm. ci se retrag într-un colţ al stupului sau zboară. ridicarea capacului. când sunt tulburate (lovirea stupului. în mod obişnuit. Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană. albinele melifere prezintă variabilitate foarte mare. În Japonia ea este practic înlocuita de albina europeana. fiind în număr de 20-30. care. iar trântorii 13-16 mm. În regiunile mai reci. Ea este crescuta aproape în toate tarile asiatice. . ca varietăţi. Nu-si apara cuibul împotriva daunatorilor. La vest. depăşesc cu mult necesarul lor de hrană. În multe ţări se utilizează numele latin Apis melifera. albinele fiind surprinse pe câmp. Seamana mult cu albina europeana şi . conform regulilor nomenclaturii. dar exista tendinta de a fi înlocuita din ce în ce mai mult cu albina europeana fãrã ca aceasta operatie sa dea totdeauna rezultate bune. în care depun cea 4 kg miere. fapt care a condus la un mare număr de forme. India. întrucât are o rezistenţă scăzută la iernare. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor.Apis mellifica (albina meliferă) este albina occidentală. scuturarea de pe rame etc. Mătcile sunt foarte prolifice. Printre rasele geografice mai cunoscute se pot cita : — Apis mellifica mellifica (albina neagră) . dar pe care în Franţa practica nu pare a-l accepta. au forma unei "ghinde". înregistrându-se astfel mari pierderi. Africa. propolizeazã mai putin. precum şi prin caracteristici biologice sau prin trăsături particulare de comportament. Prezinta importanta economicã strict locala. Distanta obisnuita de zbor pentru hrana a lucratoarelor acestei specii este pâna la 900 m. Se întâlneste într-o mare parte a Asiei . sau ca simple rase geografice. unde îşi adună rezerve mari de miere. Marile rase geografice se disting unele de altele prin caracteristici morfologice mai mult sau mai puţin uşor de observat. Îşi construieşte cuibul din mai mulţi faguri cu celule de formă hexagonală. Culoarea corpului este brun-închis. considerate fie ca subspecii. fãrã îndoiala pentru acest considerent s-a crezut mult timp ca cele doua specii s-ar putea încrucisa. fapt pentru care stupii sunt fixati pe postamente de beton şi înconjurati cu santuri cu apa. Albinele sunt extrem de linistite. Se pretează în regiunile cu un cules tardiv. particularitate ce determină obţinerea de familii puternice şi a unor producţii ridicate. uniformă la mătci. iar matca începe depunerea ouălor (pontei) în primele zile ale lunii martie. Albina nu propolizeazã şi difera din multe puncte de vedere de albina occidentala. ambele având forma hexagonală.comună. Ca urmare a adaptării la condiţiile de viaţă foarte diferite. iar culoarea chitinei este neagră. Este o albină liniştită.) devin usor agresive şi emit un suierat specific numit schimmering. permitând interventia omului fãrã masca şi fum. vine în contact cu Apis Mellifica. Celulele de matcă sunt mai mari. 8 . o parte din Siberia. Albinele clădesc 20-30 de botci. populeaza China.trântorii au corpul colorat în negru. — Apis mellifica ligustica (albina italiană). Se creste în scorburi şi în stupi primitivi. la cercetarea familiei. Inventarul raselor geografice de Apis melifica este încă departe de a fi terminat. mai ales în Africa si Orientul Apropiat. Albinele lucrătoare au lungimea de 9-14 mm. albina italiană nu se adaptează. Celulele de lucrătoare sunt mai mici decât cele de trântori. Clădesc faguri de culoare albă. fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. ceea ce s-a demonstrat ca nu este adevarat. Australia şi Noua Zeelandă. Asia Occidentală şi după colonizare Americile. Are cea mai mare arie de răspândire pe toate continentele. nu acopera crapaturile din stup. Coloniile de Apis cerana sunt mai putin numeroase decât cele de Apis mellifica. fapt pentru care prezintă cea mai mare importanţă economică. unde albinele cladesc pâna la 12 faguri. Nu sunt pornite pe roit şi furtişag. albinele nu rămân pe faguri. matcă nu depune ouale în mijlocul celulei... Această specie populează Europa. Este albina cea mai cunoscută şi mai folosită în apicultură. care populează Europa Occidentală şi septentrională. în cazul albinei olandeze. spre Afganistan. etc..

. efectuând zboruri şi în condiţii de temperatură mai scăzută şi chiar pe timp de ceaţă. comparativ cu rasa carpatină. datorită însuşirilor biologice productive. Este o albină mult apreciată datorită producţiilor ridicate pe care le realizează şi a caracterului ei liniştit. ajungând până în Germania . aripa anterioară are o lungime şi o lăţime medie de 9. 6.08 mm.00 mm şi .3 mm. în funcţie de localizarea geografică. — Apis mellifica carnica ( albina carnioliană). Prezintă instinct foarte accentuat de roire şi de clădire a fagurilor cu celule de trântori. iernând.Specia Apis Mellifera cuprinde mai multe subspecii. numărul de hamuli este în medie 22. . iar indicele cubital de 2. prezentând un instinct de roire redus şi o producţie foarte bună.08. Olanda şi nordul Germaniei. Trompa are o lungime de 6. Este cea mai liniştită dintre toate rasele.5-6. Prolificitatea ei este dependentă de condiţiile meteorologice şi flora meliferă. . este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinişul).. fapt pentru care s-a răspândit şi în America de Nord. s-a răspândit foarte mult. aceasta are cea mai lungă trompă. Marea Britanie. Şi-a format principalele însuşiri morfologice şi productive de-a lungul timpului printr-o perfectă adaptare la condiţiile bioclimatice în care s-a dezvoltat. Este originară din zona versanţilor estici ai Munţilor Alpi. are un comportament mai irascibil. 9 .2 mm. de unde. Albinele lucrătoare şi trântorii au culoare brun-închis. E originară din Caucaz dar crescută în multe alte ţări pentru calităţile sale.— Apis mellifica caucasica (albina caucaziană sură de munte). cu o populaţie redusă. Cercetările biometrice au demonstrat că este una şi aceeaşi rasa cu Apis mellifera lehzeni şi Apis mellifera silvarum. astfel: Subspecii ale Apis Mellifera Bazinul Central Mediteranean şi S-W Europei: • ligustica • carnica • carpatica • remipes • macedonia • sicula • cecropia • taurica • syriaca Bazinul Vest Mediteranean şi N-W Europei: • mellifera • iberica • sahariensis • intermissa Orientul Mijlociu: Africane: • meda • adami • cypria • caucasica • armeniaca • anatolica • intermissa • major • sahariensis • adansonii • unicolor • capensis • monticola • scutellata • lamarkii • yementica • littorea • nubica • jemenitica.7.. Dintre toate rasele. prezentând pe sternite benzi de perişori cu reflexe argintii. 3. Populează sud-estul Europei . respectiv. mătcile au frecvent zone colorate în galben. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. care s-ar putea organiza. Este o subspecie foarte bine adaptată condiţiilor de munte. În ţara noastră. în general.Grupul de albine european Albina brună europeana este răspândita în toată Europa centrală si nordica cu preponderenţă în Franţa..

Este o albină liniştită. Această albină are culoarea corpului brun-închis. este irascibilă. capaceste umed mierea. Este foarte irascibilă. În cazul albinei olandeze. neputându-se stapâni nici cu ajutorul fumului. care însă se menţine timp îndelungat. ultimele doua tergite abdominale fiind rosii. Irascibilă şi roitoare. iar numarul hamulilor este în medie de 21. fapt ce determină variaţii şi deosebiri mari între ele.80 mm. Se pretează în regiunile cu un cules tardiv. însuşiri ce o fac să aibă o importanţă economică strict locală. În afară de matca de bază. care se tolerează reciproc. Mellifera intermissa (albina telică) Răspândită în Africa. prezintă un corp de dimensiuni mici. dar extrem de irascibilă şi cu instinct de roire şi migraţie foarte dezvoltat (roieşte foarte mult). Se individualizează 12 rase. Abdomenul este prevazut cu benzi late de perisori desi. realizând producţii cuprinse între 35 şi 40 kg miere. Importată în Brazilia şi încrucişată cu albina locală de origine europeană a rezultat un hibrid "albina braziliană" care roieşte mult. pâna la împerecherea primei mătci. Valorifică foarte bine culesurile. Răspândită pe Valea Nilului şi pe tarmurile Marii Rosii. Grupul de albine africane Albinele cuprinse în acest grup se caracterizează prin talie mică cu însuşiri biologice specifice din care amintim: roire puternică şi irascibilitate accentuată. prezintă un corp mic. nu propolizează cuibul şi capacesc "umed" mierea. dar este puţin rezistentă la boli şi la atacuri de paraziţi. Algeria. Este foarte agresivă.6 mm. de culoare neagră. dintre care trei identificate de curând. este foarte agresivă. dar productivă şi rezistentă la iernare în condiţiile unor ierni lungi. lungimea şi latimea aripii anterioare este de 8. familia mai are cea 20 de mătci secundare. ocupă zona fertilă şi de deal a Africii de Nord şi Vest (Tunisia. Mellifera lamarkii / fasciata (albina egipteana) Este şi ea socotită o rasă de trecere între albina africană şi cea europeană. iar culoarea chitinei este neagră. cu care se aseamănă ca mărime corporală. Se pare că face legătura cu albina europeană. Încrucisată cu rase europene dă metisi de primă generatie exceptional de valorosi dar cu albina italiană. respectiv 2. Un studiu mai amănunţit o apropie mai mult de rasele de albine din grupul african (Apis mellifera intermissa). destul de roitoare. dar le valorifică perfect pe cele târzii manifestând un instinct de acumulare deosebit. la cercetarea familiei. de culoare galbena. aproape neagră şi abdomen cu foarte puţini perişori. albiciosi. abdomenul de culoare galbenă. Principalele sale însuşiri şi caractere s-au fixat în decursul unei îndelungate perioade de dezvoltare autonome în vestul Europei (peninsula Iberică şi sudul Franţei). Albinele clădesc 20-30 de botci. foarte productivă. Propolizează excesiv cuibul şi prezintă o însuşire extrem de valoroasă.28 mm. produsii sunt foarte irascibili. Caracteristic. datorită cărui fapt familiile nu ating niciodată o putere prea mare. Cuprinde o singura rasa: Apis mellifera mellifera (albina neagră). albinele nu rămân pe faguri. cu foarte multe populaţii. Maroc). Nu propolizează. fiind imună la boala puietului numită loca. Rasele africane trăiesc în areale delimitate de bariere climatice. Nu sunt pornite pe roit şi furtişag. uniformă la mătci. iar matca începe depunerea ouălor (pontei) în primele zile ale lunii martie. producatoare numai de trântori. ci se retrag într-un colt al stupului sau zboară. Albina aceasta este mare. agitată pe faguri. Mellifera unicolor (albina de Madagascar) Răspândită numai în insula Madagascar. Clădesc faguri de culoare albă. dezvoltarea familiei este relativ înceată şi nu ajunge decât la o putere medie. Corpul este mic. Trompa are o lungime medie de 5. are o culoare închisă. Este considerată rasă pură. Mellifera adansonii (albina galbenă africană) Este răspândită în zona centrală a Africii fiind foarte bine adaptată condiţiilor locale de mediu.Propolizează excesiv. fiind izolată complet de contactul cu albine din alte rase. dar trompa este mică. Are instinct de roire foarte accentuat şi producţie mică de miere. Albinele nu iernează în ghem.36. Din această cauză nu valorifică bine culesurile timpurii. nu formează ghem de iernare. variabil agresivă. Se comportă foarte bine în stupi sistematici dând familii puternice. foarte agitată pe faguri. şi cu înclinaţii spre roire. Mellifera capensis (albina sud-africană) Este raspândită în zona Capului Bunei Sperante 10 . vagabondează şi este foarte agresivă.

Prezintă un puternic instinct de roire şi propolizează intens. Mellifera littorea Este o albină de dimensiuni corporale reduse.75 mm. datorită irascibilitatii. Mellifera syriaca (albina siriană) Raspândita în sudul Siriei şi Liban. în Turcia şi este asemănătoare cu rasa caucaziană galbenă de ses. deosebit de harnică. Mellifera jemenitica E o albină mică. una din rasele nou identificate. Mellifera taurica E o rasă adaptată la climatul mediteranean. Din cauza producţiilor mici de miere pe care le realizează (familiile fiind slabe. Nou descoperită. Mellifera nubica Are cele mai mici dimensiuni corporale dintre toate formele de albină meliferă. simultan. cu atac masiv. Grupul de albine irano-mediteranean Albinele cuprinse în acest grup sunt cele mai raspândite.38 mm. fapt care a contribuit la raspândirea lor pe toate continentele. E o albină foarte linistită. Are lungimea trompei de 5. Căpaceste "umed" mierea. Trompa cea mai mică . corpul acoperit cu perişori. ocupă un areal redus. Iran şi Anatolia). Este o albină mare. mai mult lată decât lungă. Datorită însusirilor lor biologice şi productive prezintă cel mai mare interes economic.de unde şi -a primit şi numele. face legatura cu grupul african. ceea ce asigura obtinerea unor familii foarte puternice ce realizeaza productii mari de miere. Se aseamănă ca mărime şi culoare (galbenă) cu albina italiană. Are lungimea trompei de 6. care odată cu apariţia mătcii normale sunt omorâte de albine. e foarte agresivă. are trompa scurtă. având o arie de raspândire foarte redusa. este ceva mai mare decât albina egipteana. este incomplet studiată. Mellifera cypria (albina cipriotă) Este raspândită în insula Cipru. această albina este mai putin exploatată.31 mm şi indicele cubital de 2.47 mm. Nu poate fi aclimatizată în Europa. E o albină mică. În timpul roirii produce cea 300 botci. de culoare neagră. 11 . Albinele de această rasă sunt foarte blânde. culoare brun-închis. a căpăcirii "umede" a mierii şi a instinctului exagerat de propolizare. întrucât fumul le irită. Foarte agresivă. Desi este productivă. foarte blândă. e de o irascibilitate moderată. de care se deosebeste prin faptul că este foarte irascibilă. această specie prezintă importanţă economică scazută. are lungimea trompei de 6. putin irascibilă şi agresivă. Prezintă însă o serie de însuşiri biologice specifice: roieste fară matcă. iar din ouăle depuse de albinele lucrătoare.2 mm şi indicele cubital 2. Mătcile sunt foarte prolifice. cu capacitate productivă redusă). cu trompa scurtă . Mellifera sahariensis Dimensiuni corporale mici. din cauza irascibilitatii. Desi în trecut era foarte apreciată pentru capacitatea sa productivă.45 mm. Mellifera major Prezintă cea mai lungă trompă dintre toate rasele de mellifica.ouătoare. În timpul roitului construieste un număr mare de botci. de asemeni. apropiindu-se de cele ale albinei cerana şi indica.30. Mellifera meda (albina iraniană) este raspândită în nordul şi nord-estul Siriei. putându-se lucra numai cu mănusi. Mellifera remipes (albina caucaziană galbenă de ses) Populează regiunile din sud ale Caucazului (Armenia. După aspect nu se deosebeşte cu nimic de albina europeană. Mellifera scutellata Este o albină mică. rezistentă la variatii mari de temperatură. Fiind o rasă nou identificată. Mellifera monticola Fată de rasele descrise anterior este o albină cu dimensiuni corporale mai mari. Este foarte roitoare. usor agresivă.5. Agresivitatea şi irascibilitatea variabile. actualmente este putin folosită în productie. Se deosebesc urmatoarele rase: Mellifera sicula (albina siciliana).5. rezultă câteva mătci temporare. instinct de roire foarte dezvoltat. cu productii mari de miere. Este. observându-se cazuri frecvente de convietuire a două mătci în aceeasi familie. de unde a primit şi numele.

În timpul roirii clădeste cea 30-50 botci şi numai în cazuri cu totul exceptionale 200. insă. este o rasă de albine foarte blândă. În regiunile mai reci. La noi în tară s-a încercat introducerea raselor caucaziană şi italiană dar rezultatele obtinute în productie din încrucisari cu populatiile locale nu justifică asemenea introduceri. corespunzător Câmpii de Vest. comparativ cu rasa carpatină. albina italiană nu se adaptează. a furtunilor. e roitoare şi mare producătoare de ceară. particularitate ce determină obtinerea de familii puternice şi a unor productii ridicate.Mellifera caucasica (albina caucaziană sură de munte) Este o subspecie foarte bine adaptată conditiilor de munte. cu predispozitie de a bloca cuibul cu nectar şi miere în conditiile unui cules de mare intensitate (însusire considerată pretioasă în conditiile climatice ale tării noastre dar ce îngreunează întretinerea sa în stupii orizontali). cu comportament linistit pe fagure. este mai predispusă la furt şi propolizează mai puternic (inclusiv urdinisul). Mellifera carnica (albina carnioliană) Este originară din zona versantilor estici ai Muntilor Alpi. în unele 12 . fapt pentru care s-a răspândit mult în zonele cu climat mai cald. Mellifera ligustica (albina italiană) Are culoare galbenă şi trompa mai mică decât la albina carnioliană.30 mm la albinele din Podisul Moldovei şi Câmpia Dunării. numarul de hamuli este în medie 22. iar indicele cubital de 2. Este putin predispusă la furt şi are un instinct moderat de roire. Mătcile sunt deosebit de prolifice. Mellifera carpatica .00 mm şi .formată în regiunea carpato-dunareană sub influentă conditiilor specifice de relief . 6.. datorită însusirilor biologice productive.35 mm la cele din Câmpia Vestică a tării şi 6. Albinele lucratoare şi trântorii au culoare brun-închis. are un comportament mai irascibil. iar pe timpul verii nu sesizează venirea ploilor. În tara noastră se deosebesc trei varietati. trei tipuri de populatii: de câmpie. S-a ajuns la concluzia. albinele fiind surprinse pe câmp. pentru ameliorarea permanenta a materialului biologic exploatat. cu o populatie redusă. Căpăceste uscat mierea sau intermediar şi prezintă o tendinta slaba de propolizare. s-a comportat mai bine decât albina locală. că nu totdeauna încrucisarile inter-rasiale dau rezultate pozitive.08. situatie în care albinele se reîntorc la stup fără a fi surprinse de ploaie pe câmp. e putin roitoare şi deosebit de blândă.2 mm. de deal şi de munte. înregistrându-se astfel mari pierderi. cu albina italiană. de unde. este productivă. respectiv. prezentând pe sternite benzi de perisori cu reflexe argintii. 3. în general. interventia omului chiar şi fară folosirea fumului (reactie slabă la fum).cu ierni aspre şi lungi. Carpatica se aseamănă cu albina caucaziană de munte.7. Importată în Argentina. ce permite.Căpaceste mierea uscat.a bazei melifere de la noi din tară şi a climatului continental temperat caracterizat prin precipitatii relativ reduse. din contră. 6. mult apreciată datorită productiilor ridicate pe care le realizează şi a caracterului ei linistit. efectuând zboruri şi în conditii de temperatură mai scazută şi chiar pe timp de ceată. fapt ce a facut sa fie raspândită pe toate continentele. fiind astfel o bună polenizatoare pentru trifoi şi lucernă. Sesizează venirea ploilor de vară. aceasta are cea mai lunga trompă. În tara noastră. s-a raspândit pe toate continentele. cu mătci prolifice. Este o albină blândă. Deosebit de productivă. aripa anterioară are o lungime şi o latime medie de 9. Trompa are lungimea cuprinsa între 6. Prolificitatea este dependentă de conditiile meteorologice şi flora meliferă iernând. iar varietatea din Câmpia Dunarii.08 mm. intese.3 mm. manifestă un slab instinct de roire. Podisului Moldovei şi Podisului Transilvaniei. variatii mari de temperatură şi vânturi puternice. întrucât are o rezistenta scazută la iernare. valorifică culesul pe timp nefavorabil.5-6. în general. apar frecvente neajunsuri. În cadrul rasei se disting mai multe populatii corespunzator zonelor bioclimatice în care s-a dezvoltat şi la care s-a adaptat perfect. Trompa are o lungime de 6. din contră.44 mm la populatia din Podisul Transilvaniei (însusire care o situează între albinele sure de munte caucaziene şi cele italiene). Studii ample ce s-au efectuat asupra raselor de albine au avut drept scop şi încercarile de combinatii inter-rasiale. mătcile au frecvent zone colorate în galben. Prezintă instinct foarte accentuat de roire şi de cladire a fagurilor cu celule de trântori. Dintre toate rasele.

Astfel. Diferenţele dintre aceste caste sunt de ordinul dimensiunii. în timpul sezonului activ.s-ar polua tipul valoros. o matcă şi câteva sute de trântori. Ele sunt formate dintr-un număr diferit de indivizi.zone ar fi chiar dezastruos. familia de albine conţine câteva zeci de mii de lucrătoare. formei părţilor anatomice şi a caracteristicilor morfologice specifice: 13 . În familia de albine există 3 caste: lucrătoarele. de albină locală. matca şi trântorii.

privit din profil. Scheletul intern al capului are o structură rezistentă. Cutia craniană adăposteşte creierul. frontal sus trei ochi simpli (ocelii). apare turtit antero-posterior. ceea ce permite albinelor lucrătoare să-l folosească şi în activităţi ce presupun acţiuni mecanice dificile. are formă triunghiulară la albina lucrătoare. partea posterioară fiind concavă. muşchii motori (ai antenelor şi aparatului bucal) şi glandele salivare. central. pe partea laterală a capului se află o pereche de ochi compuşi. Capul albinei . se află o pereche de antene iar pe partea 14 . pe faţa anterioară. privit din faţă.albină lucrătoare matcă trântor Analizând structura şi forma corpului albinei se pot distinge următoarele segmente principale: cap. mari. după forma toracelui cu care vine în contact. cum ar presarea. La exterior. iar partea anterioară fiind convexă. torace şi abdomen. compactarea polenului proaspăt în celule. aproape rotundă la trântor şi de oval rotunjit la matcă.

fiecare hexagon fiind corneea unei omatidii. privită la microscop. dispuşi sub formă de triunghi. din loc în loc. cu rol tactil. ca un ansablu de hexagoane. mari. Percepţia vizuală la albine este realizată de cei doi ochi compuşi. situaţi în partea dorsală a capului. o deschidere pentagonală adăpostită în gât. la locul de îmbinare a omatidiilor. Suprafaţa unui ochi compus apare. privit frontal: cap de albină lucrătoare cap de matcă cap de trântor Capul este legat de torace printr-un gât membranos. Cap de albină lucrătoare. ce conferă ochiului un aspect păros. matcă şi trântor. La suprafaţa ochiului.inferioară a capului sunt piesele armăturii bucale (labrum-ul. rotunzi (ocelii). în partea superioară a capului. Ochii compuşi sunt situaţi pe lateral. dispuşi lateral şi de cei trei ochi simpli. organele din interiorul capului comunicând cu cele din torace prin foramen. cele două mandibule şi proboscisul-trompa). sunt peri lungi. 15 .

la albina lucrătoare. Omatidiile. capetele acestora dând nervii retinei. Ochii compuşi sunt formaţi din o serie de faţete hexagonale (omatidii). între ele. sunt izolate de celule pigmentare. cu rol de direcţionare a razelor luminoase captate de cristalin către celulele retiniene ale ochiului. 16 . Partea centrală a omatidiei este rhabdomul. prin intermediul nervilor optici.-perişori pe suprafaţa ochiului compus. Deoarece fiecare omatidie percepe un singur punct al obiectivului vizat. Fiecare omatidie este un sistem optic complet format dintr-o cornee transparentă care formează lentila convergentă. în număr de 4000-6000 la albina lucrătoare. alcătuit din celule ale văzului lungi. dispuse în jurul unui ax. secţiune printr-un ochi compus Informaţiile vizuale primite prin intermediul ochilor compuşi sunt transmise spre creier direct. imaginea apare mozaicată în sistemul nervos central. un cristalin de formă conică şi o retinulă compusă din 8 celule sensibile la lumin. 3000-4000 la matcă şi 6000-8000 la trântor.

ceea ce le permite semnalarea începutului sau sfârşitului zilei. umbrele. Ochii simpli (ocelii) Ocelii sunt formaţi dintr-o lentilă biconvexă. Au o deosebită mobilitate. scânduriţa de zbor. înseninările de peste zi.-vedere mozaicată la albină. pedicel şi flagel. Imaginile rezultate din prelucrarea stimulilor luminoşi de către oceli nu sunt clare. prinse de cap în partea de jos a frunţii. Sunt foarte sensibili la variaţiile luminii. rolul ocelilor fiind mai mult de măsurare a intensităţii luminii. Antenele sunt două structuri filamentoase cu rol de miros. posibil de diferenţiere a sunetelor. obiectele ce se află în interiorul stupului sau în floare. putându-se mişca liber în toate părţile. pipăit şi. diferite obiecte). delimitându-le pe acelea pe care urmează să se aşeze (flori. 17 . Ochii compuşi sunt folosiţi de albină pentru a vedea la distanţe mari. Deci au rol de orientare în amurg şi ajută albina să vadă obiectele apropiate. un corp vitros şi o retină. Antena este formată din trei părţi distincte: scapus. care cuprinde 11 articole: -părţile componente ale antenei. Ei funcţionează mai mult ca celule fotoelectrice decât ca ochi. înnourările.

sensilele tricoide şi sensilele baziconice. a vibraţiilor. Pe antena unei albine lucrătore sunt aproximativ 3600-6000 plăci poroase. 2. Sunt în jur de 150 sensile baziconice pe fiecare antenă. faţă de 3000 pe antena mătcii şi 30000 pe antena unui trântor. 1. miros. Organele antenei (imagine microscopică) . perceperea modificărilor de temperatură.Fiecare parte a antenei are organe cu funcţii variate: pipăit. Aceste organe sunt plăcile poroase. Se găsesc pe al 3-lea şi al 10-lea segment antenar. Plăcile poroase sunt sensibile la mirosuri.Sensilă baziconică 18 . ca şi plăcile poroase.Placa poroasă Sensilele baziconice sunt organe de miros. a variaţiei concentraţiei dioxidului de carbon în aer sau a umidităţii..

În general se consideră că albinele sunt surde. două mandibule şi trompa (proboscisul) şi îndeplineşte funcţia de prehensiune. Aparatul bucal al albinei este format din 3 părţi: buza superioară (labrum). recunoaşte mirosul specific al florilor şi al mierii sau a unei albine din aceeaşi familie. facilitând astfel schimbul de informaţie. 19 . insalivare. 3. Când se realizează schimbul de hrană între albine. în sensul obişnuit al cuvântului. când o albină solicită şi primeşte hrană de la o altă albină. nefiind capabilă să se orienteze şi să stabilească relaţii informaţionale cu mediul.Sensilă tricoidă Prin interediul antenelor se stabilesc comunicaţiile între indivizii familiei de albine.Sensilele tricoide sunt sensibile la vibraţii. aspirare şi conducere a hranei lichide spre faringe. albina moare curând. organe considerate a fi un fel de "urechi ai albinelor".vârful unei antene (imagine realizată cu microscopul. dar ele percep foarte bine vibraţiile transmise de un substrat solid. Tot datorită antenelor albina se poate orienta în întunericul stupului. antenele lor rămân în contact permanent. .O antenă poate conţine până la 8500 de sensile tricoide. a unei străine sau duşman. antena fiind mărită de 400 de ori). Fără antene.

Labrumul (buza superioară) este o piesă anatomică mobilă, o prelungire chitinoasă a cutiei craniene, continuată cu o porţiune membranoasă şi are rolul de a închide orificiul bucal în partea anterioară.

- părţile anatomice ale aparatului bucal. Mandibulele sunt două piese scurte şi puternice, de formă concavă care pot să pivoteze în articulaţie, putându-se apropia sau îndepărta de aceasta. Pe mijlocul mandibulelor se găseşte câte un şanţ prin care se scurg secreţiile elaborate de glandele mandibulare. Sunt acoperite cu peri simpli, neramnificaţi la femele şi ramnificaţi la trântor. Mandibulele sunt lipsite de dinţi (spre deosebire de viespi), de aceea albinele sunt incapabile să rupă coaja strugurilor şi să aducă astfel pagube viilor - cum greşit se crede, din contră, au un rol benefic, împiedicând, prin lingerea secreţiilor ce se scurg din boabele de struguri, mucegăirea şi deteriorarea acestora. - mandibule. Cu ajutorul mandibulelelor albinele realizează modelarea solzişorilor de ceară şi construirea fagurilor, prehensiunea şi roaderea căpăcelelor de ceară, prinderea albinelor hoaţe şi a celor moarte de aripi, picioare şi evacuarea acestora din stup, scuturarea polenului de pe anterele florilor, desprinderea porpolisului de pe mugurii de plop, salcie şi descărcarea acestuia de pe picioarele albinelor culegătoare, etc.

20

Trompa este formată din două maxile şi o buză inferioară (labium). Acestea sunt piese independente care intervin în recoltarea hranei lichide, a nectarului şi a apei, prin aspiraţie sau lins. În timpul colectării hranei toate aceste componente se alătură, formând un tub cu lumen mai mare la bază şi mai redus la vârf, diametrul acestuia variind în mod direct cu gradul de vâscozitate a hranei. Trompa mai este folosită în schimbul de hrană (miere, lăptişor de matcă) între lucrătoare, matcă şi trântori, de asemenea pentru linsul feromonilor de pe corpul mătcii şi transmiterea lui mai departe, spre alte lucrătoare. Lungimea trompei este diferită în funcţie de rasa albinelor şi, atunci când este întinsă, variază între 5,3 şi 7,2mm. În medie, la albinele noastre, autohtone, este de 6,5-6,6 mm.

- albină în timpul lingerii, cu trompa expusă. Maxilele se compun din două lamele chitinoase, cardo sau submaxilare, o piesă de legătură între maxile şi labium, şaua (lorum), o piesă bombat alungită (stipes), un lob intern (lacinia), un lob extern acoperit de peri tactili (galea) şi un maxilar rudimentar. Labiumul este format din submentum, o piesă de formă triunghiulară, mentum, un segment alungit, glosa (limba) compusă din doi lobi interni, foarte lungi, paraglose, doi lobi externi şi flabelum, o piesă terminală de forma unei linguriţe. Glosa este acoperită cu perişori şi este străbătută, pe toată lungimea ei, începând de la flabelum, de un canal interior prin care sunt transportate lichidele. La baza glosei există un grup de muşchi ce încojoară cibarium-ul, o cavitate utilizată la pomparea lichidelor. Glosa are un rol important şi în recoltarea polenului deorece, adesea, grăuncioarele de polen sunt prinse de perişorii ei. Ulterior aceste grăuncioare minuscule de polen sunt periate de proboscisul de pe picioarele anterioare. Flabelum-ul şi pilozitatea glosei acţionează ca un burete, permiţând albinei să recolteze cantităţi infime de lichid (nectar din flori, apă), prin mişcările alternative pe care le produce comportându-se ca o pompă aspiro-refulantă ce trimite necatarul, apa, către cavitatea bucală şi faringe.

21

Toracele este compus din 4 inele chitinoase, strâns legate între ele, de culoare cafenie şi acoperite de peri fini.

Aceste segmente chitinoase ale toracelui albinei sunt: protoraxul, mezotoraxul, metatoraxul şi porpodeum-ul. Fiecare din aceste segmente prezintă o porţiune dorsală (tergum sau tergit) şi o porţiune ventrală (sternum sau sternit), între ele fiind dispusă pleura.

Pe fiecare din primele 3 segmente toracice (protorax, mezotorax, metatorax), în partea latero-ventrală, sunt inserate câte o pereche de picioare, iar în partea supero-laterală, pe mezo şi metatorax, două perechi de aripi. Pe părţile laterale toracele mai prezintă 3 perechi de stigme, care intervin în procesul respirator. Pe exterior toracele prezintă peri fini, mari şi deşi, mai scurţi la albina lucrătoare şi matcă şi mai lungi la trântor.

În interiorul toracelui se găsesc o parte din organele respiratorii şi nervii, de asemenea toracele adăposteşte muşchii zborului, muşchi foarte puternici, şi muşchii picioarelor.

22 - secţiune prin toracele albinei; muşchii zborului;

mişcări folosite la zbor. aerisirea stupului şi la crearea curenţilor de aer necesari evaporării surplusului de apă din miere.aripă de albină (click pe imagine pentru mărimea originală). ramnificate (tuburi aflate într-o reţea comună. subcostala (dedesupt de costală şi paralelă cu aceasta). Aripile au un aspect lucios. lateral. în partea superioară a toracelui. . De la baza aripii pornesc patru nervuri: costala (ce mărgineşte partea anterioară). ce comunică între ele.Nervurile aripii delimitează un număr de celule 23 . al căror lumen se micşorează în mod gradat. etc. spre marginile aripii). sunt situate pe mezotorax şi metatorax. la ventilaţia. a surplusului de dioxid de carbon din aer. sunt transparente. mediana (la mijlocul aripii) şi anala (dispusă spre marginea posterioară a aripii). la albină.Cele două aripi. membranoase. mătăsos. Articulaţiilor mobile cu care sunt prinse de torace permit efectuarea unor mişcări foarte variate. străbătute de nervuri chitinoase.

puternic chitinizată pentru rezistenţă mecanică. este o înduitură. acestea mişcându-se în mod independent.tipuri de aripi la albină. capabilă de o 24 . Pe aripa anterioară. pe partea posterioară a acesteia. . mai mici. matcă sau trântor. Dacă aripa lucrătoarei are 15-27 hamuli. Numărul hamulilor este diferit la lucrătoare. albina nu-şi uneşte aripile. o aripă mai mare. aşezându-se pe abdomen. În stare de repaus aripia anterioară se suprapune peste cea posterioară. Aceste celule permit stabilirea caracterelor biometrice şi identificarea astfel a raselor sau populaţiilor de albine. Atunci când ventilează. orientaţi cu dechiderea în sus şi posterior.închise spre articulaţie şi deschise către margini. aripa mătcii are 13-23 hamuli iar aripa trântorului 13-23 hamuli. Rolul acestora este de a unifica cele două aripi în timpul zborului. o cută. Pe partea anterioară a aripii posterioare sunt o serie de cârlige (hamuli). Când albina vrea să zboare aripa anterioară alunecă peste cea posterioară. cuta se agaţă în cârligele aripii posterioare şi astfel cele două aripi se unifică formând o singură unitate. ce are forma unui jgheab. mari şi o pereche de aripi posterioare. Pentru tabelul cu lungimea şi lăţimea aripii anterioare la albine şi alte date statistice referitoare la structura anatomică a albinei vizitaţi Centrul statistic dând click aici Albina are două perechi de aripi: o pereche de aripi anterioare.

1967). 5 asupra aripii anterioare şi 4 asupra celei posterioare. căldură ce este apoi eliminată prin regurgitarea picăturilor de apă extrase din miere.5m/sec. de muşchii zborului. Temperatura corpului. vârful aripii anterioare descriind o figură sub forma cifrei 8. Pentru a vizualiza muşchii toracici ce intervin în mecanismul zborului. cu aripile unite. iar fără încărcătură cu 7. 1963). Dacă este favorizată de curenţii de aer şi de vânt. la plecarea din stup. dar în caz de necesitate (lipsa culesului de nectar şi polen în apropiere).5 kilometri. viteza de zbor a unei albine lucrătoare este 24km/oră (Park.albină în timpul zborului. Mişcând aripile în jos. cele două aripi se ridică în poziţie oblică înainte. descriind o traiectorie sub formă de semicerc. consumul acestei rezerve fiind de cc.5mg/minut. propolis sau nectar poate atinge o viteză de peste 60km/oră. în timpul zborului. 25 . îşi umple stomacul cu miere. albina le mai şi roteşte. de energie. 1. click aici Ajunse în poziţia de zbor aripile vibrează foarte puternic.1923 şi von Frisch. Încărcată zboară cu 6. a toracelui. Pentru a atinge o astfel de frecvenţă mare de bătăi/sec. Viteza de zbor şi distanţa pe care o poate străbate în zbor albina depind de nivelul energetic al muşchilor toracici. până când partea anterioară a aripilor cade vertical pe torace. albina se foloseşte de muşchii toracici.compresie a aerului mai mare. În mod obişnuit. Consecutiv unirii. fără a se atinge între ele sau a atinge picioarele. desigur cu consum mare de rezerve de hrană. pentru a ajunge la aceste surse de hrană poate parcurge distanţe de 10-12 kilometri. Albina bate din aripi de 200 de ori pe secundă. miere pe care o va consuma treptat în timpul zborului. Acestea răcoresc capul exact ca şi transpiraţia la vertebrate. albina se alimentează. (Wenner. Aripile sunt aduse în plan orizontal de 9 muşchi toracici puternici ce acţionează asupra rădăcinii aripilor. Pentru a dispune de energie în timpul zborului.5m/sec. . muşchi ce sunt controlaţi nervos să se contracte de mai multe ori la fiecare impuls nervos. vertical. Dacă în sânge cantitatea de zahăr scade sub 1% albina este incapabilă să zboare. o albină fără încărcătura de polen. Raza de zbor utilă a unei albine lucrătoare este de 1. Energia pentru zbor este furnizată prin metabolizarea nectarului. e menţinută de albină la valoarea de 46°C printr-un circuit sanguin accelerat ce lasă să treacă excesul de căldură spre cap.

Piciorul albinei este format din următoarele segmente: coxa. primul articol. la picioarele anterioare şi mediane. neavând musculatură proprie. mai lată. iar la cele posterioare este mai lungă. La albinele lucrătoare. nefiind necesară specializarea acesteia pentru cules şi transport. Ghearele sunt utilizate de albine. din cauza muncii specifice pe care trebuie să o îndeplinească (culesul şi transportul polenului şi propolisului). iar la matcă şi trântor.etc. iar cu femurul este articulat în aşa fel încât toate celelalte segmente ale piciorului să se poată ridica sau relaxa simultan. pentru manipularea solzişorilor de ceară în construcţia fagurilor. rugoase sau netede (petale de flori. . dotată cu o musculatură foarte puternică. picioarele sunt folosite şi pentru recoltarea polenului şi a propolisului. Tibia este mai subţire şi mai scurtă decât femurul. de asemenea. Femurul are o formă alungită şi dispune de doi muşchi foarte puternici. Ultimul articol tarsal se termină cu două gheare şi o ventuză (pulvillus). este mai subţire. Este o articulaţie de formă cilindrică. trocanterul. Trocanterul este legat de coxă prin doi condili. tibia este mai dezvoltată. Celălalte segmente tarsale sunt articulate liber. corpul stupului. Coxa.În principal organe de locomoţie. articole dezvoltate în mod diferit. Bazitarsul. femurul. la picioarele posterioare este mai lăţit. mai turtită şi. fagurele). primul segment al piciorului. a celulelor. în partea distală. 26 . un flexor ventral şi un extensor dorsal. Aceste formaţiuni permite albinei să se deplaseze şi să rămână suspendate pe suprafeţe în plan înclinat. Tarsul este compus din cinci tarsomere. ce asigură prinderea piciorului la torace şi permite mişcarea piciorului înainte şi înapoi. să agaţe diferite părţi ale corpului albinelor moarte sau hoaţe pentru a le scoate din stup. tibia şi tarsul. are o formă alungită şi cilindrică pentru prima şi a doua pereche de picioare.picioarele albinei. se găseşte la nivelul dintre pleurite şi sternite.

segmentele piciorului posterior al albinei Albina îşi poate curăţa antenele graţie dispozitivului de curăţat de pe prima pereche de picioare. Acest dispozitiv este format dintr-o excavaţie semilunară situată în partea proximală a tarsului şi dintr-o clapetă prevăzută cu peri deşi, în formă de perie, situată pe partea distală a tibiei. Când antena este introdusă în fosa semilunară şi se apropie tarsul de tibie, clapeta se închide. Prin retractarea antenei aceasta se curăţă de polen şi alte impurităţi, de corpurile străine care ar i-ar putea afecta receptivitatea. Picioarele mijlocii intervin în transferul polenului, propolisului de pe picoarele anterioare pe cele posterioare. Ele au în partea distală a tibiei un pinten ce ajută la descărcatul polenului de pe picioare şi aşezarea acestuia în celulele fagurelui. Picioarele posterioare ale albinei lucrătoare sunt adaptate pentru recoltarea şi transportul polenului şi a propolisului, pe partea externă a tibiilor prezentând o serie de excavaţii mărginite de peri rigizi, orientaţi către interior (corbiculele sau paneraşele).

Adunarea polenului de pe corp şi depozitarea acestuia în paneraşe este realizată de albină cu ajutorul perilor lungi, dispuşi sub formă de perie, pe 9-10 rânduri, pe bazitars. Pentru compactarea şi transprotul polenului de pe peria bazitarsului a unui picior pe corbicula celuilalt picior albina foloseşte o presă, o adâncitură situată la piciorul posterior, între tibie şi bazitars.

27

La exterior abdomenul este mai dezvoltat în partea anterioară şi mai subţire în partea posterioară. La albina lucrătoare şi matcă, este format din 6 segmente vizibile (dungi negre), în timp ce la trântor este format din 7 segmente.

Anatomic, abdomenul albinei adulte este format din 10 segmente.

Segment Specificaţii nr. Denumire: propodeum 1 - este sudat la torace; 2-7 - sunt vizibile după peţiol; - sunt asociate cu acul la albina lucrătoare sau cu 8-9 organele de reproducere la matcă şi trântor; 10 - formează anusul; Fiecare din aceste 10 segmente abdominale este constituit dintr-o placă dorsală (tergit) şi o placă ventrală (sternit). Ansamblul format dintr-un tergit şi un sternit este mobil, în sensul că deşi tergitul acoperă parţial marginile laterale ale sternitului, are posibilitatea de a se îndepărta foarte mult de acesta, lucru foarte important pentru respiraţie şi alimentaţie.Inelele abdominale sunt unite de către o membrană intersegmentară ce permite abdomenului să se mărească atunci când stomacul este plin cu apă sau nectar. De o parte şi de alta a fiecărui tergit se află câte un orificiu respriator - stigma.

- inele abdominale la albina lucrătoare;

Învelişul extern al albinelor se numeşte tegument sau exoschelet, dermoschelet. Acesta are rol de protecţie şi suport scheletic al ţesuturilor moi. 28

Tegumentul este format din : cuticulă, hipodermă şi membrană bazală. Cuticula este formată din 3 părţi componente, nedelimitate distinct: endocuticula, exocuticula şi epicuticula, conţine o mare cantitate de chitină având astfel rol de protecţie mecanică a organelor din interiorul abdomenului. Pe suprafaţa abdomenului sunt inseraţi numeroşi peri, de forme şi mărimi diferite, cu rol protector, senzitiv şi de colectare a polenului floral. Odată cu înaintarea în vârstă aceşti peri se uzează iar abdomenul albinei capătă astfel o culoare neagră, lucioasă.

- lucrătoare la cules de nectar şi polen.

Componenta familiilor de albine

Albina face parte din ordinul Hymenoptera, una dintre cele mai avansate grupe de insecte, caracterizată prin viaţă socială şi organizarea indivizilor în familie. Familia de albine funcţionează ca un "supraorganism" în care funcţiile de respiraţie, nutriţie, reproducţie şi apărare se regăsesc atât la nivel individual cât şi social, în cadrul acestei familii regăsindu-se diviziunea muncii, desfăşurarea în comun a activităţilor legate de adunarea şi prelucrarea hranei, îngrijirea urmaşilor, concentrarea puterii reproducătoare a coloniei la o singură femelă (matca) şi câţiva masculi (trântorii), reglarea temperaturii pe timpul iernii, etc.Apariţia la sexul femel a celor două caste (matca şi lucrătoarea) este expresia înaltei diviziuni a muncii atinsă de această specie în îndeplinirea funcţiilor sociale. Albina 29

Albinele lucrătoare mai sunt adaptate pentru hrănirea puietului (au dezvoltate glandele faringiene). de împerechere cu trântorii (în mod obişnuit se împerechează cu până la 10 trântori) şi să depună ouă fecundate (din care vor ieşi mătci sau lucrătoare) sau nefecundate (din care vor ieşi trântori). sunt aşa numitele familii bezmetice). indivizii cei mai mici ai familiei de albine. este o minunată diversiune de la dezvoltarea reproductivă normală. la întemeierea unei noi familii. apărarea cuibului (dispun de ac) şi pentru supravieţuirea pe timpul iernii (dezvoltarea corpului adipos. cântăreşte între 250 şi 280 grame. fiind hrănită cu ultima picătură de miere. matca este ultima care moare. a perioadelor condiţionate de mediul exterior şi cules. femele cu ovarele nedezvoltate. martie până vara. ovarele acestora se pot dezvolta şi depun ouă dar din aceste ouă sterile vor ieşi numai trântori. după care trebuie schimbată). Durata de viaţă a albinei lucrătoare depinde de gradul de uzură ca urmare a activităţilor intense desfăşurate de aceasta (creşterea puietului şi activitatea de cules nectar şi polen). este activă pe toată perioada vieţii putând depune 1500-2500 şi chiar 3000 de ouă în 24 de ore în luna iunie. Componenţa familiei de albine Matca este singura femelă capabilă de reproducţie. Nu părăseşte stupul decât în trei cazuri: după perioada de maturizare. ca depune numai ouă nefecundate din care vor ieşi doar trântori ("matcă trântoriţă"). bacterii. Limba le este bine adaptată pentru cules. Albinele lucrătoare sunt. când iese cu o parte din albinele lucrătoare şi trântorii din stup sub formă de roi şi ultima situaţie. virusuri. un adevărat rezervor de energie). este urât mirositor fiind impropriu pentru supravieţuirea albinelor în stup. având corpul mai lung.lucrătoarea este o noutate în evoluţie. Matca este aptă de împerechere numai până la 20-30 zile de la eclozionare. Pentru a înţelege mai bine viaţa familiei de albine este necesară cunoaşterea componenţei acestei familii. a femelei. când stupul este puternic infestat cu Varroa sau alţi paraziţi. etc. Se deosebeşte uşor de celelalte albine prin formă şi mărime. În această perioadă de pontă intensă regina este atent îngrijită şi bine hrănită de albinele din suita sa. cuibului. când trebuie să se împerecheze.4mm lungime iar picioarele sunt prevăzute cu paneraşe (corbicule) destinate colectării şi transportului polenului. primăvara-vara. incapabile de reproducţie (în lipsa mătcii pe o perioadă mai mare de timp. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei. a castelor. în medie are 6. capul mai mic şi abdomenul foarte dezvoltat şi acoperit până la jumătate de aripi. după care. Capul albinei lucrătoare are o formă triunghiulară iar abdomenul este egal în lungime cu aripile. producerea cerii (au glande cerifere). ca dimensiune. a stadiilor de dezvoltare prin care trec albinele de la ou la albina adultă şi a dinamicii coloniei pe parcursul anului. în jurul lunii 30 . Este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani (este însă eficientă economic doar un an-doi. În plină activitate de ouat. Astfel albinele eclozionate în sezonul activ (din primăvară. în lipsa împereherii.

lungimea este aprox. la realizarea unui regim termic optim necesar creşterii în bune condiţii a puietului precum şi la ventilarea stupului. Corpul lor este mai mare decât al lucrătoarelor şi a mătcii. de asemenea. ajutându-i la detectarea uşoară a mătcilor ieşite la împerechere. dacă pe perioada sezonului activ erau primiţi în orice altă familie. precum şi corpul gras bine dezvoltat pe permite să trăiască atât de mult. mirosul sensibil şi vederea trântorilor. în timpul zborului de împerechere şi în culoarele de zbor şi care. atrage regina virgină în zonele de împerechere. Durata de viaţă a trântorilor este între două şi opt săptămâni şi variază în funcţie de sezon (activ sau perioadă de repaus) şi de zona geografică. capul este rotunjit. În familiile fără matcă. pe o distanţă de peste 7km faţă de stupul de origine. adaptată la lumina cerului şi a zării. de 4 ore în perioada de vârf a sezonului şi cca. Pe lângă acest rol trântorii mai contribuie. Ei nu culeg nectar. înfometaţi. Primăvara trântorul poate zbura. în această perioadă. glande cerifere şi piesele armăturii bucale folosite la recoltarea polenului. Cuibul familiei de albine 31 . trântorii sunt izgoniţi din stup de către albinele lucrătoare şi. Adunaţi în grupuri pe stupului sau pe peretele frontal al stupului. Către sfârşitul verii. Au o trompă scurtă. greutatea între 200 şi 280mg (cel mai obişnuit 230mg). trântorii mor în scurt timp de foame. 15-18mm. Numărul albinelor lucrătoare dintr-o familie cu dezvoltare normală variază în funcţie de sezon. Rolul principal al trântorilor este de a împerechea mătcile şi de a asigura astfel perpetuarea speciei. de aceea nu pot culege cu ea nectarul floral. Trântorii nu au ac. Trântorii emit un feromon care acţionează ca un liant pentru apropierea lor în aer. în medie. când se face schimbul de generaţii (6-9 luni). în timpul verii sunt între 40000 şi 60000 albine iar toamna în jur de 20000-30000 albine. antenele trântorului au cu o articulaţie în plus faţă de cele ale albinei lucrătoare cu ochi foarte bine dezvoltaţi. acum nu le mai este permisă intrarea. nu contribuie la producerea hranei pentru colonie şi nici la polenizare. în schimb le permite să primească hrană de la albinele lucrătoare (în primele 4 zile de viaţă) sau se hrănească singuri cu mierea din celulele fagurilor (la maturitate). Durata totală de zbor a unui trântor este. nu participă la organizarea sau apărarea familiei de intruşi. aproximativ 24 minute iar vara 36 minute. aveau liberă-trecere. sunt indivizi eclozionaţi din ouă nefecundate. trântorii sunt toleraţi şi pe timpul iernii. prin prezenţa lor pe faguri. Dacă la începutul primăverii sunt între 10000 şi 20000 albine. Trântorii reprezintă masculii familiei de albine. 2 ore jumătate spre sfârşitul acestuia. orfane sau cu mătcile neîmperecheate sau vârstnice. când albinele se pregătesc pentru iernare. într-o singură zi. Lipsa creşterii puietului în familie. începând cu iulie-august.august) trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozionate toamna trăiesc până în primăvara viitoare.

celulele pot fi categorizate în: celule de lucrătoare. Astfel. Omul exploatează albinele în stupi primitivi sau sistematici. albinele îşi construiesc cuibul în scorburile copacilor. După mărime. precum şi a diferitelor substanţe folosite în tratamente are efecte negative asupra vigurozităţii albinelor (albinele eclozionate din aceşti faguri sunt mai mici). de trântori. de mătci (botci) şi celule intermediare. la creşterea lor în greutate. în ceară. Acumularea de cămăşi nimfale şi de excremente eliminate de larve duce la îngroşarea fundurilor fagurilor vechi. cu fundul în formă de piramidă triunghiulară. iar după 17 generaţii. Grosimea fagurelui clădit este. Acumularea. dar pe măsură ce sunt crescute generaţiile de albine devin bruni apoi negrii. Albinele au preferat pentru construcţia celulelor forma hexagonului regulat deoarece această formă geometrică are perimetrul cel mai mic. Fundul celulei are astfel o formă triromboidală. formă şi destinaţie. în crăpăturile stâncilor sau în orice alt loc care le oferă spaţiu suficient pentru creşterea puietului şi le feresc de interperii. 25mm. masa fagurilor se dublează. ca urmare a tegumentelor rezultate în urma năpârlirii larvelor şi nimfelor ce aderă de pereţii celulelor. a acestor tegumente. unghiul celui mai mare romb fiind de 109°. motiv pentru care albinele le alungesc. astfel că fiecare faţă a fundului unei celule alcătuieşte o parte din fundul a trei celule de pe partea opusă. aşezaţi apoi la loc şi poate fie extrasă mierea din ei fără a distruge fagurele. sănătăţii (aceşti faguri sunt sursă de infecţie pentru puiet) şi productivităţii albinelor. a bacteriilor şi altor agenţi patogeni. are un număr mai mare de pereţi comuni. Interiorul unui stup populat este ocupat cu faguri clădiţi din ceara secretată de glandele cerifere ale albinelor lucrătoare. grosimea pereţilor celulelor este de 0. fiecare fagure fiind alcătuit din mai multe mii de celule de forma unor prisme hexagonale. Fagurii noi construiţi au culoarea albă. paraleli. în poduri. iar a celui mai mic 70°32'. cu fiecare generaţie de albine crescută. În stare naturală. ceea ce economiseşte material la construcţia lor şi asigură cea mai mare rezistenţă la rupere în cazul umplerii inegale a celulelor înlăturate. se triplează.80mm. acest spaţiu permiţând trecerea cu uşurinţă a albinelor şi efectuarea diferitelor lucrări în stup. examinaţi. În restul stupului spaţiul necesar circulaţiei este de 8mm. 32 . după 6 generaţii de puiet. spaţiile mai mari decât această dimensiune fiind blocate de către albine cu construcţii de ceară iar spaţiile mai mici propolizate. sălbatică.Cuibul este spaţiul în care trăieşte şi se perpetuează familia de albine.35-0. alb-gălbuie. în general. La stupii sistematici fagurii sunt prinşi în rame de lemn. Celulele sunt aşezate spate la spate pe cele două feţe ale fagurelui. Distanţa dintre faguri este de 12mm. La fagurii noi. putând fi astfel scoşi din stup.40mm iar la cei vechi este de 0. de dimensiune a celulelor precum şi acumularea. Fagurii sunt aşezaţi vertical şi şunt. Pe fagure sunt mai multe tipuri de celule. în medie. duce la micşorarea diametrului şi a adâncimii celulelor. sub streaşina caselor. la fagurii vechi. Aceste transformări.

sunt crescute câteva sute de botci. trântori şi matcă albinele clădesc şi celule de trecere.18-0. grosimea pereţilor şi volumul celulei de lucrătoare se modifică astfel: Tipul fagurilor Faguri noi Faguri vechi (10-12 generaţii 0. Mătcile obţinute din botcile de salvare sunt mătci mai mici. Când familia de albine roieşte. noi. albinele având nevoie de spaţiu pentru depozitarea nectarului.20g polen. La interior botcile sunt de formă cilindrică iar la exterior au forma unei ghinde. Celulele de matcă (botci) sunt construite şi folosite de către albine la creşterea larvelor de matcă. după ce mătcile au ros căpăcelul de ceară din vârful botcii şi au eclozionat. În mod obişnuit. în mod frecvent pe partea centrală a fagurelui (botci de schimbare liniştită şi botci de salvare). Se găsesc. Diametrul acestor celule este de 5. Pe 1dm2 de fagure sunt 520 celule de trântori. în disperarea lor. în perioadele de cules intens.25-6. Celulele de trântori servesc la creşterea puietului de trântor şi. la depozitarea mierii.40-0. latura 3mm şi o adâncime de 12mm (celulele în care se cresc puiet) sau 16mm (celulele folosite la depozitarea mierii). În primele zile. În funcţie de vechimea fagurilor. Pe timpul unui cules intens botcile sunt aproape acoperite de fagurii albi. Numărul acestora variază în funcţie de necesarul de mătci al familiei. În afară de celulele de lucrătoare. Când familia îşi schimbă liniştit matca sau când a pierdut-o în mod subit (e orfană) albinele cresc doar câteva botci. de obicei.42mm. nu sunt de calitate deoarece albinele.6mm (cu limite de 6. pe care conturează baza unor celule mici şi astfel botcile iau forme diferite. Un fagure Dadant are între 8000-9000 celule de albine lucrătoare. Cele mai bune sunt botcile de schimbare liniştită deoarece larvele sunt hrănite din timp cu lăptişor de matcă iar mătcile obţinute din aceste botci sunt mătci dezvoltate deoarece au beneficiat din timp de hrana larvară. Culoarea lor este aproximativ aceeaşi ca a fagurelui pe care sunt clădite deoarece albinele aduc şi secretă prea puţină ceară nouă. crescuţi pe lângă ele. au fost crescute de la vârsta optimă. frecvent au abdomenul triunghiular.Sunt mai mari decât celulele de lucrătoare.250 cm3 Capacitatea de stocare a celulei de lucrătoare este de 0. până la căpăcire.43g miere şi 0.385. pe 1dm2 de fagure sunt între 800-850 celule. botcile sunt distruse de către albinele lucrătoare.19-0. diametrul mediu al acestor celule fiind de 6. 33 . iau în creştere şi larve cu o vârstă mai mare de 3 zile. pe partea laterală şi inferioară a fagurilor. văzându-se orfane.282 cm3 0. Diametrul lor este de 10-21mm iar adâncimea acestora este de 20-25mm. preferând să folosească ceara celulelor mărginaşe.70) şi adâncimea de 13-16mm.12mm 0.20mm puiet) Grosimea Volum pereţilor celulei 0. suprafaţa exterioară a botcilor este netedă şi foarte subţire dar după ce albinele căpăcesc botca încep s-o îngroaşe cu un strat de ceară.Celulele de albine lucrătoare sunt întrebuinţate la creşterea puietului albinelor lucrătoare şi la depozitarea rezervelor de hrană (miere şi polen). pe marginile laterale şi de jos a fagurilor (botci de roire).

cantitatea de hrană creşte ajungând ca pe fagurii mărginaşi să se găsească doar miere şi păstură. în special primăvara şi toamna. albinele depozitează păstură şi miere sub formă de coroniţă. în mod natural. aflate la locul de întâlnire dintre cele trei tipuri de celule principale. metodic. Când cercul de pe faţa fagurelui pe care ouă este suficient de larg. În perioadele lipsite de cules. de umiditatea şi temperatura aerului (condiţiile de climă). în condiţii de temperatură ridicată şi umiditate scăzută. albinele propolizează intens crăpăturile ce apar în stup.Acestea sunt celule de formă neregulată. deasupra puietului şi lateral de acesta. unde regimul termic este propice creşterii şi dezvoltării. consultaţi pagina Nectarul. în care se găsesc ouă. albinele. Acolo însă cercul ocupat cu ouă este mult mai restrâns faţă de primul fagure. Ordinea în cuibul de puiet este dată de modul în care matca îşi organizează. Cantitatea de puiet descreşte spre fagurii periferici. acest puietul mort. să se răcească şi să moară. în cercuri din ce în ce mai largi. larve şi nimfe ia o formă aproximativ sferică (primăvara şi toamna) sau elipsoidală (vara). Pe lângă aceste produse. Pentru detalii privind compoziţia nectarului. Hrana albinelor Hrana albinelor constă din nectarul prelucrat în miere.pentru o mai bună ventilaţie. ponta. ea trece şi depune ouă pe cealaltă faţă a fagurelui. albine şi provizii de hrană (miere şi păstură). astfel că ansamblul celulelor ocupate de ouă. polenul prelucrat în păstură şi din lăptişorul de matcă. Albinele menţin în cuib o temperatură de 3335°C şi o umiditate relativă de 75-80°C. având o concentraţie de zahăr diferită. Nectarul este secretat de glandele nectarifere ale florilor. Albinele elimină din celule. din stânga şi din dreapta fagurelui mijlociu. Sunt însă şi cazuri în care. albinele pot distruge puietul de trântor. Pe măsura apropierii de marginile laterale ale cuibului. Către sfârşitul sezonului activ. fagurii unei colonii însumează aproximativ 120dm2 de puiet. Este un produs complex ce se prezintă sub forma unei soluţii dulci. puiet în diverse stadii de dezvoltare (necăpăcit sau căpăcit). glucidice. a cuibului extins pe mai mulţi faguri. a temperaturii şi umidităţii optime creşterii puietului. În fagure. în funcţie de specia de plantă care l-a produs. Albinele preferă nectarul în concentraţie de 50%. Cel mai concentrat nectar îl produc plantele melifere la care tubul corolei lipseşte. pentru economisirea rezervelor de hrană. şi a faptului că nu sunt destule albine acoperitoare pentru încălzirea puietului. Odată cu scăderea în intensitate a culesului. din cauza temperaturilor exterioare scăzute care urmează imediat după o perioadă caldă. este stabilit de către albine în dreptul urdinişului şi ste format din mai mulţi faguri. Stadiile de aceeaşi vârstă a puietului sunt foarte bine grupate pe faguri. Cuibul. mergând din centrul lui către margini. Ea nu-şi depune ouăle la întâmplare în celulele goale întâlnite ci ocupă în mod sistematic spaţiul disponibil. suprafaţa ocupată cu puiet se reduce la cca. În perioada optimă pentru dezvoltarea cuibului. cu surse de nectar şi polen din abundenţă şi temperatură exterioară confortabilă (în jurul datei de 15 iunie). ceea ce permite reglarea. 70-80dm2 cu puiet. mierea de la Centrul 34 . în cuib sunt doar 40-50dm2 puiet. De asemenea mai clădesc celule de fixare a fagurelui de leaţurile ramei. astfel: pe fagurii centrali. ca să trăiască. Pentru izolarea cuibului. puietul să nu mai fie suficient încălzit . de către albine. consumă şi apă. Albinele îşi organizează cuibul. apoi trece pe cei doi faguri alăturaţi. după 15 august. pornind depunerea ouălor din fagurele mijlociu al cuibului. sub forma unor inele concentrice. în scurt timp. primăvara. se află puietul.

mierea reprezintă unica sursă de energie. singure. În lipsa aerului polenul intră într-un proces de fermentaţie lactică transformându-se în păstură. fiind un element indispensabil vieţii. direct în celule.statistic. Odată ajunsă în stup.Pentru albine. Pentru detalii privind compoziţia polenului şi a păsturii. prin ventilare. nectarul este împrăştiat de albine în cât mai multe celule. după care îl presează cu capul. Corpul albinelor este format din apă în proporţie de 75-80%. Pentru ca procesul de evaporare a apei să se desfăşoare mai repede. albina depozitează polenul cules în celulele fagurelui. Ajunse la stup. sau.Regurgitarea repetată a nectarului favorizează transformarea nectarului în miere. nectarul îmbogăţindu-se cu diferitele substanţe din glandele salivare ale albinelor tinere. astfel suprafaţa de evaporare este mai mare. pentru eliminarea aerului. preluat apoi cu picioarele anterioare şi depozitat pe paneraşele picioarelor posterioare sub formă de ghemotoace. culegătoarele regurgitează nectarul colectat şi îl dau altor albine. albinele pun deasupra acestuia un strat subţire de propolis. denumit şi "pâinea albinelor" este recoltat de pe flori cu piesele bucale. consultaţi pagina Polenul de la Centrul statistic. prin intermediul căreia se realizează eliminarea surplusului de apă până la o concentraţie de 18%) şi pe cale biochimică (transformarea zaharozei în fructoză şi glucoză prin acţiunea invertazei elaborate de glandele faringiene ale albinelor mai în vârstă de 21 zile). După ce două treimi din celulă sunt ocupate cu polen tasat. Polenul. Ea participă la producerea lăptişorului de matcă şi la reglarea temperaturii cuibului în zilele călduroase de vară (albinele sacagiţe aduc apă în stup şi. Nectarul este aspirat din flori cu ajutorul trompei şi depozitat în guşă. cuibul se răceşte). grăuncioarele de polen fiind umectate şi lipite cu miere regurgitată din guşă. cum este cel de salcâm. Apa este un component vital al hranei albinei. Transformarea nectarului în miere se face pe cale fizică (prin ventilaţie. Hemolimfa are un conţinut de 90% apă. îl depozitează. În timpul unui cules intens celulele sunt completate cu miere până la umplere şi apoi sigilate cu un capac de ceară. 35 . Ea introduce pintenul de la membrul mijlociu pe sub sferulă şi se debarasează astfel de ghemotocul de polen. în cazul unui cules de mare intensitate. Apa consumată de albine provine din nectar sau de la sursele de apă disponibile în zonă.

metamorfoza este controlată de trei hormoni: un hormon de creştere. să se mărească. un hormon juvenil. ecdisona. care provoacă nimfoza. o curăţă şi îi ling corpul. Când matca depune ouă în cuib.Oul depus de matcă pe fundul celulei stă în poziţie perfect verticală în prima zi. nimfă şi adult. pentru ca în a treia zi să fie culcat pe fundul celulei. la 45 de grade). Ele percep primele substanţa de matcă — dovada pentru ele că matca este prezentă. larvă. Secreţia hormonilor depinde de un sistem neuroendocrin comparabil cu sistemul ortoparasimpatic de la vertebrate. o mângâie cu antenele. care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei şi un hormon de năpârlire. care permite larvei să crească. se sprijină cu picioarele de dinapoi pe marginea celulei respective. 36 . dându-i mereu lăptisor . în a doua zi se înclină puţin (aprox. sunt cele care-i formează „suita". De îndată ce constată că s-a clădit primul fagure.Stadii de dezvoltare Metamorfoza cuprinde totalitatea transformărilor morfo-fiziologice ce se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet. În jurul ei se strânge un grup de 10-12 albine. evoluând prin stadiile de ou. îşi introduce abdomenul în celulă până la fund şi depune acolo oul. matca îl umple cu ouă. La insecte. aceste albine însoţitoare au grijă de hrana ei.

iar celălalt mai gros. care sunt ca nişte viermi mici. comparativ cu cel destinat mătcilor care are o cantitate mult mai mare de acid pantotenic. larva tânară eclozionează. durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. curbaţi ventral. mai subţire (polul caudal sau anal)care are o substanţă cleioasă cu care se prinde de fundul celulei. din dreapta şi din stânga celui mijlociu . Celulele ce rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele. albi. polen şi apă.6 mm. Albinele au adoptat forma sferică deoarece cea mai potrivită pentru a putea fi acoperită la nevoie cu trupurile lor. numai larvele de matcă sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor. iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere. aparatul reproducător.Matca porneşte depunerea ouălor din fagurele mijlociu al cuibului. Indiferent de casta careia îi aparţin. tinere şi capabile să producă mult laptişor. Între fagurii cuibului şi în special pe porţiunile ocupate de puiet. mergând din centrul lui spre margini.1 mg. tubul digestiv. În felul acesta. Se afirmă că laptişorul oferit larvelor de lucrătoare şi trântori ar fi mai puţin valoros. Coaja ouălor începe să se desfacă şi apar larvele. au un capat mai ascuţit. larvele sunt alimentate cu lăptişor şi greutatea lor creşte de la 0. în cercuri din ce în ce mai largi. mai ales în cazul când ar aparea dintr-odată o vreme prea rece. După apariţia larvelor. (polul oral sau cefalic) are un orificiu numit micropil. puietul din celule răceşte şi moare. Când cercul din acel fagure este suficient de larg. cu gura deschisă. ouăle sunt fecundate. în care larvele înoată în cerc. de care puietul din cuib are nevoie.6 mm. în întreg stadiul larvar. alcatuind un ghem strâns deasupra puietului ca să-i ţină de cald. s-ar vedea că forma lui e aproape sferică. O larvă. Stadiul de ou durează trei zile. lungi de 1. care păstrează acolo o temperatură constantă de 34°C. varsă asupra lor această preţioasă hrană. Culoarea oului e albă . După trei zile. În această parte se va dezvolta capul viitorului individ. având o greutate de 0. În lipsa albinelor acoperitoare. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. dacă s-ar tăia un cuib în secţiune. 37 . albinele doici. albinele doici depun în jurul oului lăptişor care înmoaie corionul şi facilitează ecloziunea. pe când în celulele mari şi largi ouăle sunt nefecundate şi din ele se nasc numai trântori. cel mai frecvent în ziua a 5-a. pe unde va pătrunde în ovul spermatozoidul pentru fecundare. sunt curbate către partea dorsală şi rotunjite la capete. Consumul de lăptişor se realizează prin cavitatea bucală iar discontinuitatea dintre intestinul mediu şi cel posterior face ca în tot acest stadiu să nu se elimine fecale. Din ziua a patra. acolo însă cercul ocupat de ouă e mult mai restrâns faţă de primul fagure. astfel ca prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2°C. apoi ocupă cu ouă cei doi faguri vecini. dar înainte de ecloziune cu câteva ore. de două ori pe minut. albinele clocitoare. în primele trei zile de viaţă. Ouăle depuse pe fundul celulelor au forma alungită asemănătoare unor bastonaşe lungi de 1. timp în care în interiorul sau au loc intense procese de diviziune celulară. ea trece şi depune ouă pe a doua faţă a fagurelui. este învelit într-o coajă chitinoasă care are pe ea desene hexagonale. Obişnuit. de când matca a depus ouă în primul fagure din cuib.1 mg la aproape 5 mg. este vizitată de către doici de aproximativ 10000 ori. cu o umiditate relativă de 55—60%. stau albine mai numeroase.4-1. sistemul nervos etc. în celulele de albine lucrătoare.

neavând însă aripi. În ziua a 6a (a 9-a de la depunerea oului) larva întinsă începe sa-şi crească coconul. corpul albinelor la ieşirea din celule poate avea doar 60% din masa corporală normală. acestea sunt bombate. Când albinele cresc o matcă nouă. Ultima napârlire are loc în mod obişnuit chiar în ziua ieşirii din celulă a albinei adulte. Organele interne ale larvei de albină sunt asemănătoare tuturor castelor. botca. greutatea lor ajunge de la 0. iar cele de mătci şi trântori au în jur de 250 şi . Puietul de trântor este grupat deseori catre marginea ramelor.5 zile stadiul de larvă şi 7. Începând cu a patra zi de stadiu larvar. Transformarea este foarte lentă. încât în cea de a 9-a zi de la depunerea oului larvele umplu în întregime celulele. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou. Puietul de trântor se recunoaşte în stup nu numai după faptul că ocupă celulele mari.Dezvoltarea larvelor în urma acestei hrane e excepţională. adică cresc de 1.1 mg la 142 mg. toracele şi abdomenul. format din ceară şi polen. a treia la 60 de ore şi a patra la 80-90 ore. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros ce permite pătrunderea aerului. În acest moment. astfel încât în condiţii slabe de hrană. miere şi apa. Matcile tinere se nasc din botci în cea de-a 16-a zi de la depunerea ouălor în botci. care în loc sa fie plate. adică după şase zile de la depunerea oului în celulă. dar şi după forma deosebită a căpăcelelor. iar durata năpârlirii este de 8 minute. aşezată cu deschiderea în jos. ca o cupă. Ciclul de dezvoltare la trântore. începând cu căpăcirea larvelor. Nimfele nu mai primesc nici un fel de hrană de la albinele doici. ci larva de matcă să aibă chiar de prisos. hrană predigerată. acestea trec în stadiul de nimfă până în cea de-a 21-a zi de la depunerea oului. larvele de lucrătoare au o greutate medie de 140 mg. iar învelişurile detaşate aderă la fundul celulei. În decursul acestui stadiu larva năpârleşte de 4 ori. picioarelor şi ai pieselor bucale. Forma botcii este asemănătoare cu aceea a unei ghinde mari şi lunguieţe. 340 mg. La sfârşitul acestui stadiu. când părăsesc fagurele natal ca albine. de 2700 (larvele de matcă) şi de 3300 ori (larvele de trântor). a doua la 36 de ore. albinele doici hrănesc larvele cu o hrană compusă din polen. 6 zile la albina lucratoare şi de 7 zile la trântor. spre partea lor inferioară. 5. din care 3 zile dureaza stadiul de ou. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile dupa căpăcire. În sfârsit. format din ceară şi polen.400—1. Începând cu a 11-a zi de la pontă. lucrãtoare şi matcă (click pe imagine pentru a mări) 38 . Nimfa la început are culoarea albă şi forma asemănătoare albinei adulte. insesizabilă. Pentru dezvoltarea unui trântor sunt necesare 24 zile de la depunerea oului până la ieşirea din celulă. sau în primul colţ atunci când matca are acces la el. respectiv. larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros ce permite pătrunderea aerului. apar schiţate cele trei părţi ale corpului: capul. Ele silesc matca să depună ouă în astfel de celule iar albinele doici au grijă nu numai ca lăptişorul să nu-i lipsească. Lăptişorul e hrana larvelor de matcă până la căpăcire. Stadiul nimfal la matcă e mai redus.5 zile stadiul prenimfal. ca la albinele lucratoare. La sfârşitul acestui stadiu. Sub tegumentele încă moi încep să se formeze mugurii aripilor. spaţioasă. 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal. Prima năpârlire se produce la 12-18 ore. Pentru dezvoltarea mătcii sunt necesare 16 zile. Condiţiile de cules şi cele meteorologice pot spori sau diminua aceste cifre.500 ori în acest scurt interval de timp(lucratoare). Aceasta le dezvoltă corporal. pregatesc o celulă specială. au corpul adipos foarte dezvoltat (65% din masa corpului larvei) şi posedă glande sericigene cu care vor secreta materia necesară gogoaşei ce o ţes la sfârşitul acestui stadiu.5 zile la matcă. căci deşi ele primesc lăptişor în primele trei zile de la ieşirea din ou. Durata stadiului larvar este de 5.

Durata dezvoltării nu este exactă, ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasa de albine de care aparţine şi , mai ales, în funcţie de condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor, un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se creează la nivelul puietului. Puietul din celulele de la periferia cuibului necesită pentru metamorfoză o perioadă mai lungă de timp decât cel situat în mijlocul cuibului, probabil din cauza dificultăţilor de menţinere a unei temperaturi şi umidităţi constante. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. Ea trebuie să mai consume mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet, glandele hipofaringiene să i se dezvolte, acul să devină funcţional etc. Când creşterea s-a terminat, ea nu mai consumă polen, dar azotul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi liberi prezenţi în miere.

Viaţa familiei de albine pe parcursul anului Sub influenţa mediului, în corelaţie cu succesiunea anotimpurilor, în familiile de albine au loc importante modificări în ceea ce priveşte numărul de albine din familie, longevitatea acestora, relaţiile sociale din interiorul coloniei, etc. Ciclul anual al coloniei de albine este strâns legat de succesiunea anotimpurilor, de evoluţia vegetaţiei pe parcursul anului, a florei care-i asigură hrana necesară dezvoltării. În funcţie de acest ciclu, pe parcursul unui an apicol, se pot delimita următoarele perioade: Perioada creşterii albinelor tinere pentru iernare 39

Către sfârşitul culesului principal (sfârşitul lunii iulie), puterea familiei de albine începe să scadă. treptat, ajungând la 50% faţă de începutul primului cules principal. Începând cu prima decadă a lunii august, perioadă în care se înregistrează scăderea simţitoare a culesului, adeseori încetarea acestuia, activitatea de zbor a albinelor precum şi intensitatea creşterii puietului se reduce vizibil, totodată înregistrându-se o mortalitate mare în rândul albinelor. Albinele care rămân sunt foarte uzate, matca încetineşte mult ouatul şi albinele alungă trântorii din cuib. Apariţia culesurilor târzii, de nectar şi polen, în această perioadă, stimulează ponta mătcii însă intensitatea creşterii puietului nu atinge nivelul din vară. Treptat, albinele care au participat la culesurile de vară, pier.Albinele ce eclozionează în perioada augustnoiembrie sunt albinele care vor ierna. Ele trăiesc între 7 şi 8 luni. Albinele eclozionate în toamnă vor îngriji şi hrăni puietul de primăvară. Deşi au vârsta calendaristică mare, aceste albine sunt fiziologic tinere, neuzate. Longevitatea mare a acestor albine se datorează faptului că participă într-o mică măsură la creşterea puietului şi la activitatea de cules nectar şi polen, şi datorită acumulării de rezerve lipoproteice în corpul gras, în urma consumului intens de păstură. Cu rezerve de hrană suficiente în stup şi în organism, cu albine tinere,familia este pregătită să intre în perioada următoare, Perioada de iernare, a repausului de iarnă Pe măsura răcirii timpului, o dată cu scăderea temperaturii sub 12°C, ouatul mătcii, creşterea puietului şi zborurile încetează, familia de albine intrând în perioada de iernare, a repausului de iarnă, care începe de din octombrie-noiembrie şi se termină în ianuariefebruarie, când matca îşi reia activitatea şi în cuib apare puietul. Scăderea temperaturii su 12°C la familiile slabe şi 8°C la familiile puternice determină albinele să părăsească fagurii laterali şi să se restrângă pe fagurii din mijlocul cuibului şi să formeze, în dreptul urdinişului, ghemul de iernare, ce are o formă apropiată unei sfere. Albinele au adoptat pentru iernare sfera deoarece aceasta are suprafaţa minimă raportată la un volum maxim fiind astfel forma perfectă pentru conservarea temperaturii. Albinele pe perioada iernii sunt active şi se organizează în intervalele dintre faguri, într-o anumită ordine ierarhică. Astfel, la periferia ghemului sunt albinele mai în vârstă, ce stau mai aproape unele de altele şi formează "coaja ghemului". Aceste albine acoperă complet intervalul dintre doi faguri, mai ales celulele goale, stând cu capul orientat spre interiorul celulei şi cu aripile puţin ridicate, poziţie în care rămân nemişcate. Coaja ghemului are o grosime de 2,5-7cm, temperatura menţinându-se constantă la nivelul acesteia în jurul valorii de 6-8°C. Albinele din interiorul ghemului se dispun mai afânat şi produc căldură, prin mişcări caracteristice de picioare, abdomen şi aripi (de aici zumzetul caracteristic ce se aude la ascultarea coloniei). În funcţie de mărimea populaţiei familiei de albine, perioada din an, temperatura exterioară şi starea creşterii de puiet, în ghem se realizează temperaturi diferite. Astfel, de la încetarea pontei şi a creşterii puietului şi până la reluarea lor, în mijlocul ghemului se realizează temperaturi maxime de 20°C (la 0°C temperatura exterioară) şi până la 25°C când afară temperatura este foarte scăzută. Când temperatura exterioară ajunge aproape de 14°C, 40

spre sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie, albinele se încep să se mişte mai activ, produc căldură mai multă iar temperatura din ghem începe să crească. Dacă în interiorul acestuia, când se începe creşterea puietului, temperatura este de 34-35°C, temperatura cojii ghemului, a stratului extern de albine se menţine în jurul valorii de 6-8°C. Cât timp sunt în ghem, pe timpul iernii, albinele încălzesc doar ghemul şi nu interiorul stupului, diferenţa de temperatură dintre interiorul stupului şi exterior fiind doar de 1-2°C. Producerea căldurii în timpul iernii se face pe seama consumului de miere. Albinele se hrănesc cu mierea şi păstura care se află doar în fagurii ocupaţi de ghem. Ele se mişcă în sus, pe faguri, apoi spre peretele din spatele stupului. Cantitatea de miere consumată de o familie normal dezvoltată pe timpul iernii variază între 7 şi 10kg. Odată cu apariţia puietului, spre sfârşitul iernii, odată cu creşterea temperaturii creşte şi cantitatea de hrană consumată, iar familia intră în perioada înlocuirii albinelor bătrâne, de toamnă, cu cele tinere, de primăvară. Perioada înlocuirii albinelor care au iernat În perioada cuprinsă între sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie, dacă timpul este prielnic, familia de albine asigurată cu provizii de hrană suficientă şi protejată de schimbările bruşte de temperatură, matca începe ouatul. Temperatura din interiorul ghemului urcă până la 34-35°C, creânduse astfel condiţii optime pentru creşterea puietului. Până la zborul de curăţire matca depune zilnic între 20-100 ouă zilnic. După efectuarea zborului şi apariţia în natură a nectarului şi polenului proaspăt, de la plantele melifere cu înflorire devreme şi pomii fructiferi, ponta mătcii se intensifică ajungând, în luna aprilie, la o medie de 1000 ouă pe zi. La sfârşitul lunii aprilie familia de albine este formată numai din albine eclozionate de curând. Dacă albinele care au iernat pot hrăni doar o singură larvă, având o capacitate de hrănire a puietului foarte redusă, albinele tinere, eclozionate primăvara, pot hrăni 2-3 sau chiar 4 larve. Datorită acestei capacităţi mari de hrănire a larvelor posedată de către aceste albine tinere, a disponibilităţii nectarului şi polenului proaspăt, a intensificării pontei mătcii, ritmul de creştere, de dezvoltare a familiei de albine se accelerează, familia intrând în următoarea perioadă, Perioada de dezvoltare a familiei de albine Pe măsură ce vremea se încălzeşte şi în natură apare un cules de întreţinere constant, activitatea de ouat a mătcii se intensifică (depune peste 2000 de ouă în 24 de ore), numărul albinelor care eclozionează îl depăşeşte pe cel al albinelor bătrâne, epuizate, care mor, iar populaţia familiei de albine creşte în ritm alert. Dezvoltarea maximă a coloniei de albine se realizează în luna mai-iunie, în perioada de înflorire a salcâmului. Concomitent cu creşterea capacităţii de secreţie la albinele doici a hranei larvare, a lăptişorului de matcă, are loc şi creşterea numărului acestor albine tinere. Dacă la începutul primăverii, pentru o albină doică reveneau 3-4 larve, către sfârşitul primăverii se ajunge ca 3-4 albine doici să hrănească o larvă. Se produce astfel un dezechilibru între numărul de albine doici existente în colonie şi numărul larvelor de îngrijit, e surplus de doici, care nemaiavând de lucru, de hrănit larvele, îşi consumă propriul lăptişor produs, ceea ce determină dezvoltarea ovarelor acestor albine. Această modificare de ordin fiziologic determină şi modificarea comportamentelor albinelor doici, albinele devin inactive şi familia intră în frigurile roitului. 41

devine mai uşoară. neîmperecheată. Ouatul scade brusc iar la puţin timp după ce primele botci sunt căpăcite. Din cauza inactivităţii albinelor în perioada premergătoare roitului. La o zi-două după roiul secundar poate ieşi al treilea roi şi peste o zi al patrulea roi. cât mai ales din cauza slăbirii familiei de albine prin divizare. Odată cu terminarea culesurilor de producţie. aptă de zbor. În a 9-a zi după ieşirea primului roi (roi primar). roirea continuându-se până în momentul în care familia ce a roit va rămâne cu mai puţin de 1kg de albine. şi să fie ţinută în permanenţă în stare de activitate. că are spaţiu suficient pentru depozitarea nectarului şi a polenului. în funcţie de plecarea roiurilor. Culesul principal se referă la înflorirea masivă a principalelor plante melifere care oferă producţii ridicate de miere (salcâm.Albinele construiesc mai multe botci. şi hrănesc mai puţin matca care scade în greutate. Dacă roitul coincide cu perioada culesului mare (principal). în perioada creşterii albinelor tinere pentru iernare. ciclul se reia. Câteodată însă albinele scapă nesupravegheate botcile. Pentru valorificarea integrală a culesului principal este necesar ca familia să aibă un număr mare de albine. pentru ponta mătcii şi să evite. un fenomen nedorit. poate ieşi al doilea roi (roi secundar) care este mai mic decât precedentul şi are matcă tânără. ceea ce le face pe acestea să "cânte". roitul se soldează cu însemnate pierderi de producţie. ce urmăresc producţia. să se asigure că aceasta este sănătoasă. fapt pentru care este considerat. prin aplicarea diferitelor procedee. De obicei albinele ţin captive mătcile tinere în botci. deci în preajma ieşirii din botci a mătcilor tinere. pentru a le elibera pe rând. din nou. între 60000 şi 80000 de indivizi.Creşterea reproducătorilor 42 . pe la sfârşitul lunii iulie. Creşterea mătcilor . Sezonul de roire naturală durează. matca bătrână împreună cu o parte din albine şi trântori părăsesc stupul sub formă de roi. să emită sunete repetate şi ascuţite ce pot fi auzite chiar din afara stupului. în care matca depune ouă. de la sfârşitul lunii mai până către sfârşitul lunii iulie. intrarea familiei în frigurile roitului. tei. în ţara noastră. tocmai în preajma sau în timpul culesurilor de producţie. familia de albine intră. Apicultorul trebuie să ia toate măsurile pentru a menţine activă familia de albine pe perioadă culesurilor. de apicultorii comerciali. pe marginile laterale şi de jos a fagurilor. recolta de miere este pierdută aproape în totalitate. floarea-soarelui). iar cu o dată cu roiul pleacă mai multe mătci virgine.

care este mai deschis la culoare. Astfel.din care au ieşit câteva generaţii de puiet. Pentru obţinerea mătcilor pot fi folosite mai multe metode: obţinerea şi folosirea mătcilor din roiurile naturale sau a botcilor din familiile orfane sau care îşi schimbă liniştit matca. înghesuiala în stup. etc. Obţinerea mătcilor din botcile familiilor orfane Atunci când îşi pierd matca în mod subit. abdomenul triunghiular şi sunt mai mici decât mătcile provenite din botcile de roire.5cm şi se altoieşte pe un fagure. mai închis la culoare. stup protejat de curenţii de aer). Pentru a obţine botci de la o familie anume se poate folosi metoda intrării în frigurile roitului a acestei familii de la care se urmăreşte luararea botcilor. decuparea fagurilor cu ouă şi transvazarea larvelor. ca şi familiile din care au fost crescute. clădit. botci. Botcile formate de albine în perioada frigurilor roitului pot fi folosite la obţinerea mătcilor tinere. albinele iau în creştere larve de vârstă tânără şi construiesc. cu multe albine tinere. de creştere a unui număr mare de puiet şi albine tinere (hrană suficientă. lăsându-se pe ramă doar o botcă sau două. în special pe marginile laterale şi de jos ale fagurilor. Adiţional se întăreşte cu puiet căpăcit. restul botcilor distrugându-se. albinele lucrătoare construiesc numeroase botci de roire. Pentru aceasta coloniei i se asigură primăvara devreme cele mai bune condiţii de dezvoltare. cuib strâmtorat pe cât mai puţini faguri. pentru a-şi creşte o nouă matcă. De aceea achiziţionarea sau creşterea în sistem propriu de mătci valoroase trebuie să fie prioritară pentru fiecare apicultor interesat să valorifice superior culesurile de producţie. matcă de 1an. productivitate. într-o familie orfană sau roi artificial nou înfiinţat. folosirea cutiei Jenter. când familia este în plină dezvoltare. cu aspect fibros şi ros parţial). Din botcile de roire se pot obţine mătci cu abdomenul foarte bine dezvoltat şi prolifice însă sunt roitoare. din care mătcile trebuie să eclozioneze în curând se recunosc după culoarea lor mai închisă şi după culoarea căpăcelului. acestea sunt tăiate cu o bucată de fagure cu o zi sau două înainte de eclozionarea mătcii (botcile mature. În a doua jumătate a primăverii (în luna mai). pe măsura formării botcilor şi ajungerii lor la maturitate. lipsa spaţiului de depozitare a mierii şi a celulelor goale necesare pontei mătcii vor determina familia de albine să intre în frigurile roitului şi să construiască un număr mare de botci pe care apoi apicultorul le poate folosi după necesităţi. caracterele ereditare moştenindu-se din generaţie în generaţie. se sistează introducerea ramelor noi folosite la extinderea cuibului şi se ţine cuibul strâmtorat. Mătcile care eclozionează din aceste botci au. pentru formarea unui roi artificial. Din aceste larve se vor dezvolta mătci inferioare din punct de vedere al calităţilor urmărite (prolificitate. producţia de miere sau polen putând fi compromisă de intrarea în frigurile roitului a familiilor ce folosesc astfel de mătci.) care. gata de eclozionare. de obicei. şi hrănesc abundent larve alese din cuib. pentru păstrarea unui regim termic adecvat. Botca de roire se detaşează din fagure cu ajutorul unui cuţit ascuţit. Din familia intrată în frigurile roitului pot fi luate botcile cu întreaga ramă. Albinele. se panichează. de preferinţă cu puiet căpăcit şi coroniţă de miere în partea superioară . împreună cu o bucată de fagure lată de 1-1. bine crescute de albine. nemaifiind necesară tăierea lor.Calitatea mătcii este un factor decisiv pentru obţinerea unor producţii ridicate. de obicei pe mijlocul fagurilor. Surplusul de albine tinere. se neliniştesc. atunci când îşi dau seama că au rămas fără regină. preferabil încălzit. dar sunt luate în 43 creştere şi larve de vârstă mai înaintată decât cea optimă pentru creşterea unei regine (mai mari de 12 ore). De aceea folosirea acestora în înmulţire nu este recomandată. având o vârstă mai mare atunci . Obţinerea şi folosirea mătcilor din roiurile naturale Atunci când familia de albine roieşte.

Creşterea trântorilor .Creşterea reproducătorilor 44 .

45 . se obţine doar prin folosirea inseminării artificiale. Prin creşterea specială a trântorilor NU se asigură o împerechere controlată 100%. iar familia se întăreşte punându-i o ramă cu puiet căpăcit matur aproape de eclozionare. 16 zile de la stadiul de ou până la eclozionare. luat de la o altă familie puternică şi productivă. Această perioadă coincide cu înflorirea pomilor fructiferi. cu origine cunoscută. a capcanelor pentru trântori sau a colectoarelor de polen. care au caractere valoroase. La o săptămână după introducerea fagurilor se controlează cuiburile familiilor respective dacă în aceşti faguri matca a depus ouă. În acest fel se asigură atât creşterea larvelor de trântori în familiile în care s-au introdus fagurii ouaţi cât şi ouarea tuturor fagurilor goi. doar cadrul de lemn. Pentru ca trântorii să fie apţi pentru împerechere în momentul în care primele mătci produse în stupină ies la zborul de împerechere. din familii selecţionate. Matca poate fi pusă şi în izolator pentru ca să depună ouăle de trântor în rama aşezată în cuib. cu celule majoritar de trântori sau o ramă clăditoare (o ramă goală. precum şi planificarea lucrărilor de creştere a trântorilor în funcţie de perioada în care se cresc mătci şi momentul din sezon. descăpăcirea celulelor cu puiet de trântor. tăierea fagurilor cu celule de trântori (din ramele clăditoare sau de pe marginile ramelor clădite. din stup). care este de 24 de zile. este necesar ca începerea lucrărilor de creştere a trântorilor să se devanseze cu două-trei săptămâni faţă de lucrările de creştere a mătcilor. un fagure clădit. cu celule de trântori. Stabilirea acestui decalaj de timp se face luând în considerare ciclul de metamorfoză al mătcilor. Pentru a limita creşterea trântorilor în familiile de albine din stupină şi a favoriza astfel împerecherea mătcilor doar cu trântorii produşi în familiile-tată apicultorul are la dispoziţie mai multe metode: folosirea doar a fagurilor de calitate. albinele construind în aceasta fagurii cu celule de trântori). durata maturizării sexuale care este de 7-10 zile la matcă şi 10-14 zile la trântor. Siguranţa împerecherii mătcilor cu trântorii doriţi. se introduce un fagure artificial cu celule de trântor. folosirea la urdiniş a gratiilor Hanneman. cu celule predominant de lucrătoare. Pentru creşterea trântorilor. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar să se ia o serie de măsuri cum ar fi dotarea familiilor furnizoare de trântori (familii-tată) cu mătci selecţionate. albinele acoperind în totalitate fagurii din cuib). Înainte cu circa 3 săptămâni înainte de data la care este planificată creşterea ultimei serii de mătci creşterea trântorilor în familiile special destinate acestui scop poate înceta. se stimulează cu sirop de zahăr şi turtă proteică după care. Cei care nu au fost ouaţi se iau şi se schimbă cu faguri cu ouă. Într-o familie-tată pot fi menţinute doi-trei faguri cu celule de trântori. între doi faguri cu puiet tânăr. selecţionaţi din familii recordiste. şi pe cel al trântorilor. Pentru a asigura împerecherea unui număr de 50-70 mătci este necesară creşterea de trântori într-o singură familie. luaţi de la alte familii. În afară de aceste perioade apicultorul mai trebuie să ia în calcul şi timpul necesar pentru pentru pregătirea de către lucrătoare a fagurilor în vederea ouatului (2-3 zile). cuiburile familiilor-tată se reduc la maximum (prin această măsură se obligă matcă să depună un număr cât mai mare de ouă de trântor şi se protejează termic mai bine cuibul.Pentru obţinerea unui material biologic valoros este necesar ca în stupinele de împerechere să existe un număr suficient de trântori de calitate. se obţine doar un procent destul de ridicat de împerecheri cu trântori selecţionaţi.

extragerea şi condiţionarea mierii. creşterea şi transportul mătcilor etc. părţile componente şi utilizarea lui în stupină: Stupii Uneltele apicole Pavilionul apicol Stupii 46 . uneltelor şi obiectelor aflate în dotarea unei exploataţii apicole. În paginile următoare am să detaliez pentru fiecare item al inventarului apicol dimensiunile.Inventarul apicol Inventarul apicol este reprezentat de stupi şi alte construcţii apicole (cabane. corturi apicole) precum şi de totalitatea uneltelor folosite de apicultor în efectuarea diverselor lucrări din stupină (controlul familiilor de albine. camere de extracţie.). deci totalitatea construcţiilor.

47 .

prin dispunerea ramelor. . arşiţă). hrănitoare. podişor şi capac. gratii Hanneman precum şi alte accesorii folosite într-un scop sau altul. stîlpi. clădirea fagurilor. în mod natural. vânt. să fie încăpător. el este alcătuit din următoarele părţi principale. poduri sau în alte locuri care le oferă protecţie împotriva interperiilor. în care nu era posibilă intervenţia omului. Ca regulă generală. La început albinele au fost adăpostite în stupi simpli (trunchiuri de copaci scobite. să asigure spaţiul necesar dezvoltării maxime a familiei de albine pimăvara-vara şi depozitării rezervelor de miere şi păstură. Opţional mai poate fi dotat cu diafragme. cu ramă unică.să ferească colonia de interperii (ploaie. poliuretan) care să ofere protecţie la şocurile mecanice şi la atacurile şoarecilor.la inspecţie. . nu se puteau lua. . în raport cu ciclul de dezvoltare a coloniei pe timpul anului şi cu evoluţia culesurilor. La noi în ţară. extrage mierea şi refolosi. creşterea larvelor. În paginile dedicate celor trei modele de stupi puteţi găsi detaliile constructive ale acestora (dimensiuni) precum şi alte informaţii legate de părţile lor componente. corp. polen şi propolis. Indiferent de tipul stupului. să aibă aceleaşi dimensiuni pentru a putea folosi cu uşurinţă materialele apicole noi comercializate în magazinele specializate şi pentru a se putea muta dintr-un stup în altul. coşniţe). prin modul lui de construcţie trebuie să asigure familiei de albine următoarele condiţii: . Încă din vechime. curenţi de aer. . fagurii erau ficşi.să aibă o greutate care să permită transportul cu uşurinţă dintr-un loc în altul (important pentru pastoral). încercând astfel să valorifice produsele oferite de albine. crăpături de stânci. în scorburi de copaci. diafragmelor. fixe sau mobile: fund. pentru înfiinţarea unei stupini este foarte important ca stupii să fie de acelaşi tip. Stupii sunt construcţii din lemn sau poliuretan făcute de om pentru adăpostirea albinelor în vederea exploatării economice a acestora. se dezvoltă şi desfăşoară activităţi specifice cum ar fi culesul de nectar. .dimensiunile constructive ale părţilor componente să fie standard. omul a adus albinele în preajma locuinţei sale. umezeală. podişoarelor.Albinele îşi stabilesc adăpostul. corpurilor şi a altor accesorii să se stânjenească cât mai puţin activitatea coloniei de albine. cu rame mobile. Indiferent de tipul stupului (orizontal.să aibă un volum suficient. 48 . de aceleaşi dimesiuni.vertical cu magazine sau multietajat).să fie construit dintr-un material rezistent. uşor (lemn. etc. cei mai folosiţi stupi sistematici sunt: Stupul vertical cu Stupul orizontal Stupul multietajat magazine În stupi albinele îşi formează cuibul. să permită micşorarea sau mărirea volumului prin adăugarea de rame sau corpuri. Acum se folosesc stupi sistematici. ce fac posibilă intervenţia omului în cuib şi folosirea raţională a tuturor produselor apicole. în special mierea şi ceara. În practica apicolă sunt folosite mai tipuri de stupi.

Unelte apicole 49 .

Poate fi exclusiv din metal (plasă de sârmă de formă ovală cu marginile întărite într-o ramă de tablă cositorită de care se prinde o pânză ce protejează capul şi gâtul nerecomandată pe timpul verii. este de culoare albă şi are la încheiaturi. afumătorul. pentru o mai bună protecţie a mâinii şi antebraţului. îndoită în unghi drept. după utilizarea lor. ci. prevăzut la capăt cu elastic.În afară de stupi apicultorul. la albine se declanşează un reflex necondiţionat. sub formă de daltă ascuţită la unul din capete iar la celălalt cu un cârlig cu treaptă (scăriţa) cu care se ridică ramele din stup. are capetele lăţite şi ascuţite în formă de daltă. Geaca oferă protecţie doar de la brâu în sus. Valul. când este foarte cald se încălzeşte excesiv) sau poate fi formată din două piese separate (pălărie din pânză sau plastic prevăzută cu cârlige pe margine de care se prinde voalul din ţesătură de material textil cu ochiuri de 2. Este realizată din materiale diferite (metal. Dalta apicolă este o unealtă confecţionată din oţel. Un alt model de daltă.peria apicolă. cizmele şi mănuşile apicole Masca apicolă este folosită pentru protejarea capului. Un model eficient de daltă este cel format dintr-o singură bucată de oţel. neîndoită în unghi drept. pe lângă gât are fermuar prin care se poate ataşa o mască. Unele modele. ţesătură. feţei şi. având un capăt îndoit în unghi drept pe o lungime de 20mm. la unele modele.cleştele de ramă. a ochilor de înţepăturile albinelor. şalopeta sau geaca. Modelul STAS 4189-53 este format dintr-o placă de oţel groasă de 5mm. fiecare model fiind folosit cu mai multă eficienţă şi uşurinţă în unele lucrări. partea îndoită în unghi drept de 25mm şi lăţimea de 40mm la capătul ascuţit.5mm. de diferite forme şi mărimi. la mâini şi picioare elastice care strâng materialul pe lângă corp pentru a nu permite pătruderea albinelor. prelucrarea şi păstrarea mierii | adăposturi folosite în efectuărea diferitelor lucrări apicole Echipamentul de protecţie al apicultorului Din această grupă de echipament apicol fac parte: masca apicolă. cu lungimea de 265mm. Mănuşile apicole sunt fabricare din cauciuc subţire sau piele fină. cu marginile sub formă de daltă ascuţită. păstrat din vremuri . pentru efectuarea diferitelor lucrări din stupină foloseşte o serie de unelte apicole care ar putea fi categorizate. Administrarea de fum la deschiderea stupului nu 50 linişteşte albinele. au ataşat material textil ce ajunge până aproape de cot. Şalopeta este confecţionată dintr-o singură piesă de pânză. Mănuşile apicole sunt utile pentru cei care sunt sensibili la înţepăturile de albine în zona mâinii sau primăvara şi toamna. scărarul.). Cizmele apicole sunt din cauciuc şi protejează picioarele de înţepăturile albinelor. le panichează. are lungimea de 24cm. Uneltele pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine sunt: dalta apicolă. lada de lucru şi suportul pentru rame. Modelele de dălţi apicole sunt variate. Atunci când simt fumul. cu lungimea de 190mm.scaunul apicol. Afumătorul este folosit pentru a produce fum în timpul examinării familiilor de albine. sub formă de daltă. Pentru examinarea nucleelor poate fi folosită o daltă mai mică. asemănător. în general în perioadele lipsite de cules. De obicei daltele au în corpul de metal o scobitură ce se îngustează la capete folosită pentru extragerea cuielor din rame şi corpuri de stupi. în: echipament de protecţie a apicultorului unelte şi echipament pentru creşterea mătcilor unelte pentru extragerea şi prelucrarea cerii | unelte pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine | unelte pentru extragerea. este întărit pe margine şi este pliabil. când albinele sunt foarte agresive. plasă de sârmă sau plastic) şi are forme diferite. dreaptă. din contră. în special.

Sisteme de întreţinere 51 .

În cadrul sistemului de stupărit staţionar familiile de albine pot fi întreţinute în stupine amplasate în aer liber pe vetre permanente sau în stupi amplasaţi în pavilioane fixe. nerealizarea producţiei de miere în sezonul apicol respectiv. prelungirea duratei de exploatare a stupilor şi inventarului apicol care nu se degradează prin transport. Conducerea dezvoltării coloniei de albine şi exploatarea acesteia se face diferit. În afară de încăperea în care sunt amplasaţi stupii pavilionul dispune şi de alte camere. viticultură. etc. grindina. sub forma unei încăperi cu o deschidere longitudinală spre care sunt îndreptate în afară urdinişurile stupilor. de obiectivele producţiei. frecvent într-un peisaj pitoresc. de stocare a fagurilor de rezervă. chiar şi pe ploaie. durata de viaţă mai mare a stupilor. Din pasiune pentru albine mulţi apicultori cu simţul artistic dezvoltat au realizat asemenea construcţii. pentru realizarea unei producţii de miere corespunzătoare este necesar ca în regiunea în care este amplasată stupina să existe condiţii faborabile de climă şi o floră bogată. deci. un venit economic corespunzător. . calitatea materialului genetic din stupină şi condiţiile de climă şi cules specifice zonei în care apicultorul practică această îndeletnicire. posibilitatea folosirii stupilor cu volum mare.). precum şi de apicultorii a căror stupini sint amplasate într-o zonă caracterizată prin cel puţin două culesuri de nectar. Acest sistem de stupărit este practicat în special de apicultorii cu efective reduse de familii de albine. salcâm şi tei. stupii fiind 52 la adăpost. ceară şi alte produse apicole şi. posibilitatea efectuării şi a altor activităţi aducătoare de venit (pomicultură. în funcţie de tipul stupului în care este întreţinută: Stupul orizontal Stupul vertical cu magazin Stupul multietajat În întreţinerea albinelor trebuie ales cel mai avantajos sistem de stupărit care să poată fi practicat de apicultori. cu tentă artistică. în funcţie de gradul de dezvoltare al exploataţiei apicole. implicit.) şi. Dintre dezavantaje ar fi posibilitatea calamitării principalelor culesuri de nectar din suprafaţa razei economice de zbor a albinelor culegătoare (seceta. Atunci când familiile de albine se întreţin în stupi amplasaţi în aer liber pe vetre permanente. legumicultură. pe stative şi vopsiţi în culori diferite (cel puţin peretele frontal) pentru evitarea rătăcirii albinelor. lemnul din care sunt construiţi fiind protejat de ploaie deci putrezeşte mai greu. salcâm şi floarea soarelui. astfel încât să obţină producţii ridicate de miere.Prin creşterea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite tipuri de stupi. Sistemul de întreţinere a familiilor de albine în stupi amplasaţi în pavilioane fixe constă în adăpostirea stupilor în paviloane special amenajate construite din cărămidă sau scânduri. salcâm şi fâneaţă sau mană. Sunt două sisteme principale de stupărit: stupăritul staţionar şi stupăritul pastoral. de odihnă pentru apicultor. Avantajele practicării stupăritului staţionar sunt: cheltuieli mai mici (nu sunt cheltuieli de transport la masivele melifere). Dintre avantajele folosirii pavilioanelor fixe ar fi posibilitatea examinării familiilor de albine în orice condiţii de vreme. posibilitatea folosirii stupilor cu volum mare. etc. etc. de reparaţii a utilajului apicol. amatori. apicultorii au urmărit dintotdeauna să asigure condiţiile optime de dezvoltare a coloniei de albine. aceştia fiind aşezaţi unul lângă altul. etc. posibilitatea organizării în condiţii optime a selecţiei şi ameliorării albinelor.

Sisteme de întreţinere 53 .Stupul orizontal .

se vor aşeza 12-13 rame formând . Peste nucleul astfel format se scutură albinele tinere de pe 1-2 rame cu puiet şi apoi se introduce în cuşcă o matcă tânără împerecheată. înainte ca familia puternică să intre în frigurile roitului. .de buzunar"). însă fără albine. de la rezervă. La verificările ulterioare. lângă diafragmă. sau se altoieşte o botcă matură. albinele vor ocupa ramele cu nectar pe care îl vor transforma în miere. Întreţinerea unei singure familii de albine în stupul orizontal nu se deosebeşte cu nimic de cea din stupul vertical. fiind despărţite în compartimente complet izolate cu o diafragmă etanşă având urdinişuri proprii. După terminarea culesului şi extragerea mierii.astfel că este gata să intre în frigurile roitului şi începe clăditul botcilor aceasta se pune în situaţia unui roi. un roi sau un nucleu.cuibul familiei". înainte de a le introduce în cuib. În acest scop. dezvoltarea familiei de albine se face lateral (. lucru care se constată prin lipsa ouălor sau larvelor tinere pe fagurii din mijlocul cuibului . pe măsura eliberării ramelor de puiet. La primul control. nucleul se va întări cu albinele care vor ieşi din puietul căpăcit. se aşează o rama cu puiet tânăr şi ouă. diafragma se ridică şi cuibul se aranjează astfel că ramele cu puiet să fie în dreptul urdinişului.orizontal").. apoi rama cu puiet mai în vârstă şi căpăcit urmate de rame cu miere.. În compartimentul mai mic al stupului. După ultima ramă se aşează diafragma şi perna. Fagurele eliberat de puiet se trece în familia de bază.magazin" nu se simt orfane. având urdiniş separat. mierea se extrage. Întreţinerea unei singure familii de albine în stupi orizontali.. restul compartimentului se completează cu rame cu puţină miere (numărul total de rame depinde de puterea familiei şi starea timpului). Dacă în acest compartiment rămâne spaţiu gol. se îngrădeşte cu o diafragmă. La stupul orizontal. prin împărţirea stupului în două compartimente inegale cu ajutorul unei diafragme etanşe prevăzută pe toată suprafaţa cu gratii despărţitoare (Hanemann). iar în locul lui se pune un fagure cu puiet luat din familia de bază. la interval de 7-8 zile se scot câte 1-2 faguri cu puiet căpăcit şi albinele tinere care îl acoperă (fără matcă).cuib" şi se introduc în . Prin această aranjare a ramelor. în stupul orizontal se foloseşte metoda care constă în limitarea ouatului mătcii pe timpul culesului. ele se mută din magazin în cuib. Familiile cu mătci ajutătoare se formează în regiunile cu cules principal de salcâm. după terminarea acestuia. În celălalt compartiment (magazin) ramele se aşează în următoarea ordine: lângă diafragmă se pune rama cu puiet tânăr şi ouă. De asemenea în acest tip de stup se poate adăposti atât familia puternică cu o singură matcă cât şi două familii (o familie ajutătoare. pentru ca nu este nevoie să se manipuleze corpuri grele de stup.se pune încă un fagure cu puiet necăpăcit ridicat de la familia de bază. În acest fel se creează condiţii mai bune de iernare. Întreţinerea unei familii de baza si a unui nucleu cu matca ajutătoare. Înainte de începerea culesului principal.. Daca aceste rame au fost umplute cu miere. apoi 1-2 rame cu faguri clădiţi cu puţină miere şi un număr egal de rame cu faguri artificiali.magazin". culesurile sunt de durată lungă şi de intensitate mai mică pentru întreţinerea unei singure familii de albine. integritatea familiei nu suferă. Stupul orizontal poate fi mult mai bine folosit prin întreţinerea unui nucleu cu matcă ajutătoare pe lângă familia de bază.. iar în celalalt compartiment unde urdinişul se închide. aşa-zis . albinele din . în toamna cuibul se strâmtorează şi se pregăteşte în vederea iernării. iar în regiunile cu cules de vară. cel mai târziu cu 45 zile înainte de apariţia culesului. În celălalt compartiment (magazin). prin menţinerea unui regim optim de căldură. după care se pune o pernă. toate ramele cu puiet căpăcit se scot din . se reduce consumul de hrană şi se asigură dezvoltarea mai timpurie a ambelor familii primăvara. se vor aşeza 7-8 rame împreuna cu matca formând . iar în locul lor se pun rame cu puiet căpăcit scoase din cuib. pentru că este asigurată trecerea lor dintr-un compartiment în altul. În nucleele cu botci . se deschide si celălalt urdiniş (la magazin) şi se asigură familia cu fagurii necesari depozitarii mierii. unde se va lăsa urdinişul deschis.. Fagurii ridicaţi se aşează lângă familia de bază formând un compartiment cu ajutorul unei diafragme care îl separă perfect de restul stupului şi nu permite trecerea albinelor dintr-un compartiment în altul. aşezând în locul lor faguri cu celule de albine lucrătoare unde matca va continua ouatul şi rame cu faguri artificiali pe care albinele se vor grăbi să le clădească.dacă matca nu a eclozionat 54 sau nu s-a împerecheat. Stupul orizontal are unele avantaje şi anume: se lucrează mai uşor. În stupul orizontal pot ierna două familii de albine. iar matca sa le ocupe cu ouă. desfiinţând celalalt urdiniş. este indicat pentru deplasarea familiilor de albine la diferite culesuri sau la polenizarea culturilor agricole entomofile. În majoritatea regiunilor din ţara noastră unde după salcâm. Imediat după întărirea familiei . În cuib.Stupul orizontal cu 23 rame este unul din cele mai răspândite tipuri de stupi de la noi din ţară.magazinul". pe măsura eliberării lor de puiet.. După o săptămână.

fără a bloca cuibul. Primele rame de cuib cu miere căpăcită se vor păstra la rezerva pentru iernare. Toţi stupii verticali cu magazine pot fi transformaţi în stupi verticali cu două corpuri suprapuse. toată vara.) şi dacă culesul de salcâm este abundent.Sisteme de întreţinere Pentru dezvoltarea familiei. mătci tinere prolifice etc. se aduce al doilea magazin gol. după ce familia se va întări astfel că va ocupa toate ramele din cuib. din care 6 cu faguri clădiţi şi 6 cu faguri artificiali. la care se mai adaugă 2 rame cu faguri artificiali. când familiile puternice vor începe să căpăcească celulele cu miere din ramele din mijloc şi sa albească pe celelalte. care se aşează la marginea cuibului. iar la mijloc 6 rame de cuib.Stupul vertical . în afară de una cu puiet pe care a fost găsită matca. indiferent dacă este căpăcită sau nu şi două cu faguri clădiţi. acestea se vor aşeza în magazinul de jos. când rămân pe stupii cu familii puternice. intercalaţi intre ele. restul stupului umplându-se cu rame cu faguri artificiali. din care se scoate acelaşi număr de rame cu miere. Dacă matca va depune ouă şi în ramele de cat. Astfel oferă un refugiu ce permite reglarea temperaturii în cuib în zilele călduroase. altfel albinele vor construi faguri de legătură între corpuri şi le vor lipi. drept în al doilea corp. După ce magazinele vor fi umplute cu miere. se pot aşeza pe stup 3-4 magazine. în care se pun la margini două rânduri de rame de cat. Aşezarea unui magazin este necesară şi pe timpul lipsit de cules sau cu culesuri slabe de întreţinere. aproximativ cu 30 zile înainte de începerea înfloririi salcâmului. câte 6 în fiecare parte. În corpul de jos rămâne rama cu matca împreună cu 2 rame cu miere şi păstură. astfel: 2 rame cu puiet la mijloc. În locul acestor rame se introduc la marginea cuibului două rame cu faguri artificiali şi la mijloc două rame cu faguri clădiţi. ramele din cuib. împachetare bună a cuiburilor. Întreţinerea familiilor de albine în stupul de tip vertical cu două corpuri suprapuse Acest sistem de întreţinere permite mătcii să-şi desfăşoare întreaga ei capacitate de ouat şi permite şi depozitarea rezervelor de hrană în faguri. prin folosirea a două magazine legate între ele cu nişte şipculiţe bătute în cuie sau holtşuruburi. Un procedeu simplu de întreţinere a familiilor de albine în stupii verticali cu 2 corpuri constă în aceea ca atunci când familia ocupă în întregime corpul de jos. Creând familiilor de albine cele mai bune condiţii de dezvoltare (hrană abundentă. se pune un magazin cu 12 rame (7-8 faguri clădiţi şi 4-5 faguri artificiali la margini). se ridică magazinul şi se scot din stup 4 rame: două cu puiet şi cu puţină miere. Apoi aşezăm amândouă magazinele. Ramele de cuib cu puiet se coboară în corpul stupului. se deschide stupul. se mută în corpul de sus. care se aşează într-o margine a corpului. se aşează al treilea magazin cu 12 rame de cat. Reuşita întreţinerii albinelor în stupi cu 2 corpuri depinde de asigurarea stupinei cu faguri de rezervă (câte 20-24 la o familie) şi de prinderea momentului prielnic pentru aşezarea celui de-al doilea corp. Ramele din corpul de sus pe măsura eclozionării puietului vor fi umplute cu miere. La începutul culesului de salcâm. aerisire bună. apoi 2 rame cu faguri artificiali la margini si 2 rame cu miere lângă ramele cu miere de cat. 55 . Este foarte important ca distanţa dintre leaţul de jos al ramelor din corpul de stup de sus şi speteaza de sus a ramelor din corpul de jos să nu depăşească 8mm-1 cm. Cele două corpuri de stup sunt despărţite între ele cu o gratie despărţitoare.

miere si puiet. care trebuie sa fie completat cu faguri cu celule de lucrătoare bune pentru ouatul mătcii şi creşterea puietului. Peste acest corp se aşează gratia despărţitoare şi corpul al patrulea. Imediat după ce ambele corpuri au fost ocupate cu albine tinere si puiet. O alta metoda de întreţinere a familiilor de albine în stupi multietajaţi constă în izolarea mătcii în corpul de jos cu ajutorul gratiei despărţitoare. albinele vor ocupa cu nectar şi miere celulele eliberate de puietul din corpul de sus.Stupul multietajat . se introduce cel de-al patrulea corp. Pe măsura consumării hranei din corpul superior. Având provizii de hrană suficiente. între ele se intercalează al treilea corp care poate avea atât faguri clădiţi cât şi artificiali. iar fagurii se vor umple curând cu puiet. iar matca va fi silită să-şi extindă ouatul şi în fagurii clădiţi din corpul de sus. ceea ce simplifică şi uşurează cu mult munca. Această lucrare se face la începutul primăverii când timpul se încălzeşte şi după inversarea corpurilor de stup unul în locul celuilalt. albinele vor depozita acolo nectarul. După ce corpul de jos şi cel de mijloc au fost ocupate de albine si puiet. peste care se aşează corpul cu rame cu puiet căpăcit. Pe măsura ieşirii puietului din corpul de jos. peste corpul inferior cu puiet se va aşeza un al doilea corp ocupat în întregime cu miere şi păstură. Albinele vor depozita mierea atât în fagurii cu puiet din corpul de jos. matca este nevoită să coboare pe fagurii din acest corp şi să continue ouatul. familia va ierna bine şi se va dezvolta devreme primăvara. intercalându-l totdeauna deasupra primului corp (astfel se introduce al patrulea si chiar al cincilea şi al şaselea corp de stup). se va adăuga treptat câte un corp de stup. La pregătirea familiilor de albine pentru iernat în stupi multietajaţi. În anii cu un cules abundent. din cele trei corpuri de stup de deasupra. În cazul unei familii de albine întreţinută în stup multietajat. corpul ce se intercalează este ocupat numai cu faguri artificiali. Dacă familia este puternică şi există un cules cât de mic de întreţinere.Sisteme de întreţinere Lucrările de întreţinere se fac prin mutarea corpurilor de stup. Atunci când culesul continuă şi toate cele trei corpuri au fost ocupate cu albine. iar în corpul de jos matca îşi va continua ouatul normal. având grijă ca fagurele pe care se află matca să fie trecut în corpul de jos. iar deasupra acestuia se pune corpul cu rame cu puiet necăpăcit. Pe măsura eliberării celulelor de puiet. matca se urcă acolo şi depune ouă. corpul superior fiind plin cu rame cu miere (rezerva de hrană). cit şi în cei clădiţi din corpul de sus. Produsele apicole 56 . corpul de sus va fi ocupat în întregime cu puiet de diferite vârste. aceasta va ierna în 2-3 corpuri (suprapuse). în acelaşi timp. iar în corpul de jos vor fi faguri clădiţi. completat numai cu rame cu faguri artificiali.

Obţinerea produselor apicole secundare de la familia de albine trebuie organizată în aşa fel încât să nu stânjenească dezvoltarea familiei şi să nu micşoreze producţia principală Mierea 57 . hormoni. etc. ceară şi polen) şi produse secundare (lăptişor de matcă. datorită însuşirilor terapeutice şi a bogăţiei acestora în vitamine. venin. în ultimul timp. valorificarea acestora făcându-se în industria farmaceutică şi cosmetică. În afara produselor apicole principale. propolis. s-a acordat o mai mare atenţie produselor apicole secundare. păstură şi apilarnil).Produsele apicole obţinute de la albine pot fi împărţite în produse principale (miere. substanţe energetice.

În jur de 14°C. cu cât conţine mai multe zaharuri puţin solubile în apă (glucoza). Proprietăţile fizice ale mierii Compoziţia mierii Îmbătrânirea mierii Mierea este considerată adeseori ca o marfă neperisabilă. Aceasta este singura diferenţă. decât zaharuri foarte solubile (levuloză). mierea este "substanţa dulce produsă de albine melifere din nectarul florilor sau din secreţiile care provin din părţi vii ale plantelor sau care se găsesc pe acestea. în prezenţa germenilor de cristalizare. cristalizarea are consecinţe importante pentru conservarea ulterioară a mierii. şi supusă unor variaţii de temperatură mari. sunt întrunite toate condiţiile pentru transformarea mierii într-o masă solidă mai mult sau mai puţin dură. Acest lichid este îmbogăţit cu apa pe care o liberează . la infinit şi comercializabilă. În acelaşi timp. Mierea cristalizată trebuie imaginată ca un burete foarte fin . După extragere. Cristalizarea mierii este deci un fenomen natural care în sine. se distinge mierea de nectar sau mierea de mană. pe de o parte o scădere a temperaturii care agravează starea de suprasaturare a soluţiei şi. de la un an la altul. practic. Sunt nişte noţiuni false. şi este produsul doar al albinelor. le transformă şi le combină cu substanţe specifice şi le înmagazinează în fagurii din stup". este categorizată ca miere în faguri. toate zaharurile pe care le conţine se găsesc sub formă de soluţie în apă. formate în special 58 din glucoza. nu alterează calitatea produsului. miere" pentru a desemna produse obţinute prin hrănirea albinelor cu zahăr industrial şi nici produsele dulci provenind de la insecte. Mierea poate proveni din nectarul florilor şi din mana produsă de purici (mierea de mană). Atâta timp cât mierea rămâne sub căpăcelul de ceară. dar o soluţie suprasaturată.Prin definiţie. la adăpost de aer şi la o temperatură aproape constantă. Mierea trebuie să fie obiectul unor griji deosebite dacă vrem să-şi păstreze prospeţimea şi toate calităţile sale. ceea ce înseamnă că nu este stabilă. cristalele. care va cuprinde în mod progresiv toată masa mierii. După cum mierea se află în faguri sau extrasă. fără precauţii. Aceşti factori care favorizează cristalizarea sunt. în contact cu aerul şi cu praful. Ea cristalizează cu atât mai repede. miere scursă. altele decât albina meliferă. Nu putem deci folosi cuvântul. miere centrifugată. pe care le culeg. nu are şanse să cristalizeze prea repede. miere stoarsă. în loc să fie sub formă de soluţie.. ce se conservă. Aceşti germeni pot fi cristale de glucoza microscopice sau chiar simple prafuri ca de exemplu grăuncioarele de polen. mierea are condiţii favorabile de cristalizare. Dealtfel este uşor să se redea mierii starea lichidă printr-o încălzire moderată care are ca efect trecerea zaharurilor în soluţie. pe de altă parte. Sub influenţa diferiţilor factori se declanşează cristalizarea zaharurilor. În funcţie de origine. aceste definiţii sunt puţin folosite. formează o urzeală care reţine o fază lichidă cuprinzând zaharurile foarte solubile şi substanţele necristalizabile din miere. ca de exemplu meliponele sau bondarii. se prezintă sub forme de cristale. inclusiv cele gustative. În practică. existenţa unor germeni de cristalizare care constituie amorsa fenomenului. Zaharurile. Cristalizarea Mierea păstrată de albine în faguri este un produs lichid .

Polenul 59 .

Se ştie că această salivă este bogată în enzime şi în substanţe diverse. în timp ce polenurile de pin deabia depăşesc 2%. Polenul din ghemotoace este deci un produs mixt. Colectoarele de polen în timpul culesului mare se scot. lipidele. adică aproximativ 1/10 din greutatea ei corporală. notăm prezenţa rutinei. Polenurile anemofile sunt în general mai sărace în lipide decât polenurile entomofile. Se deosebeşte prin forma suprafeţei exterioare. în medie este de ordinul a 20%. levuloză) provin din nectarul folosit de albină pentru confecţionarea ghemotoacelor de polen. Singurul mijloc de a obţine polen pur în cantităţi importante şi în condiţii economice acceptabile este folosirea colectorului de polen. şi în special amidonul şi celuloza. pe cele care provin de la plantă de cele care provin de la insectă. Polenul are o compoziţie variabilă în funcţie de plantele de la care provine. albina poate aduce la un zbor 12-15 mg polen. Spre deosebire de polenul recoltat direct de om. Polenul recoltat în colector. fie în proteine. În consecinţă nu este prea uşor să deosebeşti. astfel polenul de păpădie conţine mai mult de 14% lipide. Cele două rânduri de orificii prin care albinele sunt nevoite să treacă ca să pătrundă în stup sunt aşezate la distanţă de 5 mm. El aduce în acelaşi timp proteinele. vegetal şi animal. vitamine etc. adică fracţia lipidică a polenului. Acest liant este un amestec de nectar sau de miere cu salivă. îmbrăcate într-un liant gras. Practic. Cea mai mare parte a acizilor aminaţi sunt prezenţi fie în stare liberă. Polenul este relativ bogat în vitaminele din grupa B. În medie. care se ştie că sporeşte rezistenţa vaselor 60 capilare. Compoziţia polenului a făcut obiectul a foarte numeroase studii comparative. polenul se scutură pe un grătar de unde cade în tăvi. având orificii prin care albinele sunt obligate să treacă la intrarea în stup. la acesta se adaugă hidraţii de carbon alţii decât zaharuri. Extractul eteric. deoarece este adunat de la mai multe flori (poliflor) la care albinele au mai adăugat nectar şi salivă. este foarte variabilă. Datorită frecării de marginile acestor orificii. de la plantele care au cantităţi mari sau cu ajutorul albinelor. Lucrările de biochimie referitoare la compoziţia polenurilor sunt atât de abundente încât ar . aliment energetic). Colectoarele sunt dispozitive care se fixează la urdiniş. Astfel conţinutul în proteine poate varia între 7 şi 30%. este mult diferit de cel care se poate culege direct de pe staminele florilor. Este alcătuit din grăuncioare de diferite forme şi culori caracteristice fiecărei plante.Polenul se găseşte sub forma unui praf foarte fin în anterele florilor. Compoziţia chimică a polenului este foarte variată în funcţie de plantă. prin conţinutul diferit în substanţe nutritive. dar în egală măsură se găseşte vitamina C şi cantităţi importante de caroten şi carotenoizi. glucidele. în funcţie de calitatea anemofilă sau entomofilă a polenului. odată uscat. Printre pigmenţi. albina culegătoare nu-şi poate confecţionează ghemotoacele de polen fără a adăuga polenului cules de pe antene un liant care le dă coeziunea indispensabilă pentru a se ţine în coşuleţele celei de a treia perechi de picioare. Compoziţia Polenul este alimentul plastic al albinelor (spre deosebire de nectar. Conţinutul mediu în zaharuri al ghemotoacelor de polen este de 15% . Polenul poate fi obţinut prin recoltarea directă de către om. polenul obţinut cu ajutorul albinelor este mult mai valoros. dintre proprietăţile polenului din ghemotoace. Glucidele din polen sunt mai ales zaharuri . o bună parte din aceste zaharuri (glucoza. vitaminele şi sărurile minerale indispensabile albinei.

Păstura 61 .

pe lângă polen. Cu ajutorul unui cuţit cu o lamă subţire şi bine ascuţită se taie orizontal rândul de jos de celule cu păstura. Păstura se scoate din celule prin scuturare. în special pentru obţinerea vitaminelor naturale.După ce polenul este adus în stup de către albinele culegătoare. iar marginea inferioară a rândului de celule se îndoaie înspre lucrător. endocrin şi în avitaminoze. Concomitent cu distribuirea păsturii. glucide şi săruri minerale. rama se aşează pe masă orizontal şi cu speteaza de jos spre lucrător. Păstura este hrana de bază a puietului. păstura se mărunţeşte. folosită ca liant pentru grăuncioarele de polen culese de pe anterele florilor. în industria farmaceutică. 62 . Imediat după obţinere. La rece ceara devine casantă şi se poate sfărma. se pune într-un vas şi se mojarează (freacă). după care se cerne a doua oară. Păstura se conservă singură sau în amestec cu miere sau pudră de zahăr. Păstura se recoltează din faguri prin trei metode: 1) prin tăierea în fâşii a fagurilor cu păstura. de bucăţelele de ceară şi propolis. Pentru retezarea celulelor. sau 2) prin retezarea celulelor. este depozitat în celule apoi presat cu capul până ocupă 1/3 din înălţimea celulei. se aşează într-un borcan şi se presează. Apoi fiecare rând este secţionat pe verticală şi oblic spre speteaza de sus a ramei. iar cantitatea care aderă de pereţii celulei se scoate cu ajutorul unei andrele. Aceşti faguri se aşează lângă diafragma reductoare a cuibului. Atât păstura cât şi polenul în formă conservată pot fi distribuite albinelor în perioadele lipsite de cules şi mai ales privăvara şi toamna. 3) prin refrigerarea fagurilor şi sfărmarea cerii. cât se poate mai aproape de baza celulelor. ca ados la pasta din zahăr. sub formă de turte. toţi fagurii care au 1/2 şi 1/3 miere se descăpăcesc şi se presează praf de polen peste miere. provenită din polenul florilor. Pentru tăierea în fâşii fagurele se aşează pe o masă în poziţie orizontală şi apoi se secţionează longitudinal prin mijlocul fiecărui rând de celule. Păstura se alege. În cazul fagurilor noi se poate recolta păstura şi prin refrigerarea acestora. fiind bogată în proteine. Faptul că păstura are o compoziţie mai scăzută decât polenul în proteine şi grăsimi şi mai bogată în zahăr şi acid lactic permite o conservare mai bună. Păstura. De asemenea se mai întrebuinţează şi în medicină pentru tratarea a o serie de maladii ale sistemului nervos. apoi. de unde aceasta se scoate foarte uşor. Ambalarea şi păstrarea se face la fel ca la polen. conţine şi substanţe nutritive provenite din saliva lucrătoarelor. apăsând cu cuţitul pe toată suprafaţa fagurelui descăpăcit. Păstura este folosită în stupină.

Propolisul 63 .

în vederea iernării.Propolisul vine de la cuvintele greceşti pro = pentru.) şi îl transportă ca şi pe polen pe picioruşele posterioare. are o tendinţă moderată de propolizare comparativ cu rasele de albine cu tendinţe mai pronunţate de propolizare cum sunt albina caucaziană (Apis mellifera caucasica). particula de propolis. Tendinţa de propolizare a albinelor este un caracter de rasă sau ecotip şi depinde chiar de însuşirile individuale ale unor familii de albine. Aceasta operaţiune are loc adesea chiar pe scândura de zbor. Operaţiunea se repetă. După aceea. până ce particula de propolis pe care a apucat-o se întinde în fir foarte subţire şi se rupe. verde. şopârle. Apis mellifera anatolica. în timpul prelucrării acestor răşini cu ajutorul mandibulelor mai intervine şi secreţia glandelor mandibulare ale albinelor lucrătoare. molid etc. toamna şi primăvara albinele propolizează mai mult decât în cursul verii. şoareci. vişin. brun etc. Apis mellifera scutelata şi altele. se trage înapoi. în timpul exprimării substanţelor răşinoase şi a triturării balsamului de polen se amestecă şi secreţii ale glandelor faringiene. Trebuie menţionat. Pentru recoltare albinele se folosesc de mandibule după ce cu antenele au descoperit particula cea mai potrivită de propolis. brad. Recoltarea propolisului de către albine se face numai când temperatura aerului depăşeşte 20°C. că speciile Apis florea şi Apis dorsata nu folosesc propolisul iar unele rase din specia Apis mellifera ca Apis mellifera Lamarkii nu adună propolis. Limba nu este utilizată nici la colectarea şi nici la aplicarea propolisului. albina sahariană (Apis mellifera sahariensis). bondari) sau cadavrele albinelor moarte pe care nu le pot scoate în afara stupului. cu ajutorul mandibulelor. galben. albina respectivă este ajutată de alta care rupe cu mandibulele câte o bucăţică din încărcătură şi o depozitează. La descărcarea propolisului în stup. cu capul ridicat. polis = cetate şi putea fi tradus liber ca un complex de substanţe destinat apărării cuibului. Balsamul este întins de albine cu ajutorul limbii pe obiectele din imediata apropiere a puietului. Albina româneasca. Albinele îl recoltează de pe diferite plante (cireş. Pentru recoltare. Sursele naturale de propolis sunt împărţite în două grupe diferite: Prima grupă o constituie substanţele răşinoase. plop.) şi îl transportă în cuib. roşu. se acumulează în guşă. deoarece la această temperatură materia vâscoasă este mai moale şi poate fi colectată cu mai mare uşurinţă. De asemenea. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupilor şi acoperă cadavrele dăunătorilor pe care îi răpun în interiorul stupului (melci. Apis mellifera carpatica. 64 Compoziţia Propolisul este o substanţă de culoare brun-deschisă cu nuanţe .. Recoltarea propolisului de către albine are şi un caracter zonal. cu picioarele manevrează particula de răşină şi o depozitează în paneraşele de polen. după ce a prins. de asemenea. Colectarea propolisului de către albine Din observaţiile făcute asupra modului cum strâng albinele propolisul s-a constatat că acestea adună propolisul de diferite culori (alb. În zonele mai reci şi păduroase înclinaţia de propolizare este mai pronunţată faţă de zona de câmpie. în special. albina. provenite în majoritate de pe mugurii de plante. A doua grupa de propolis o formează balsamul din polen eliberat (în timpul crăpării şi digerării grăuncioarelor de polen de la plantele entomofile) din învelişul acestuia şi care împins de valvulele proventriculului.

Ceara 65 .

iar maxima de 65°C. care este simplă şi bine pusă la punct de foarte mult timp. Utilizată ca material de construcţie în stup. Ceara albinelor este constituită în esenţă. Variaţi foarte slabe de la o rasă de albine la alta. Compoziţia chimică a cerii este foarte stabilă dacă se considerare produsul pur. Examinat la microscop. variaţia punctului de topire este destul de importantă. la 45°C). În compoziţia lor nu intră decât carbon. cu alcooli din care cel mai important este miricilul. acidul cerotic. de diverse origini : animale.0. Pentru ceara nepurificată.9°C. hidrogen şi oxigen. pentru ceara pură el este de 63°C +/0. Pentru a recupera ceara pură din produsul rezultat al unei "extracţii". etc. sau de produsul obţinut printr-un procedeu anume de extracţie. minima fiind de 62°C. În principal ceara este deci formată din combinarea unor acizi graşi ca acidul palmitic. ea mai conţine hidrocarburi saturate. alcooli liberi şi apă. existente într-un număr considerabil de varietăţi. vegetale sau minerale. mult mai solid decât pelicula subţire de ceară de la început. acizi liberi. care înconjoară grăuncioarele de polen ale plantelor entomofile sunt solubile în substanţe grase. cu mătasea coconilor părăsiţi în celule de albinele care se nasc. în general foarte pigmentate. Masa volumică este de 927 kg/m3 minimum şi 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) . foarte inertă. Ea rezistă bine la oxidări şi nu este uşor atacată decât de enzimele digestive ale insectelor cum este Galleria. În stup. trebuie să ţinem seama de aceste fapte. în schimb. Compoziţia şi proprietăţile fizico-chimice Ceara albinelor aparţine unei mari familii chimice. trebuie făcută o purificare având ca scop îndepărtarea corpurilor străine insolubile şi distrugerea. Sunt corpuri foarte stabile. din esterii unui acid gras cu un alcool cu greutate moleculară ridicată . Toate cerile au proprietăţi chimice apropiate. Se dizolvă uşor în ceară şi o colorează. ceea ce permite recuperarea ei după mai mulţi ani de folosire prin simplă reîncălzire şi purificare. cea a cerilor. Substanţele. Hidrocarburile sunt în special hidrocarburi saturate având între douăzeci şi cinci şi cincizeci de atomi de carbon. prin oxidare a substanţelor dizolvate în ceară dar străine ei. Ceara de albine este. ea se încarcă progresiv cu substanţe care-i schimbă profund compoziţia şi. pe urmă de brun ajungând aproape neagră după câţiva ani. o separă foarte bine de propolis care este foarte solubil în alcool. 66 Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire . Aceste remarci sunt importante : când se vorbeşte de compoziţia cerii trebuie precizat dacă este vorba de ceară pură. chimic. Alcoolul la cald nu dizolvă decât foarte greu ceara dar. După benzen urmează esenţa de terebentină. aşa cum este secretată de glande. ceea ce este mai vizibil. ceara se încarcă cu impurităţi dar nu se transformă. O extracţie cu apă caldă sau cu abur dă un produs diferit de extracţia cu un solvent organic cum ar fi benzina sau cu un amestec de solvenţi. Când este emisă de glandele ceriere ea este perfect albă şi curată. Ceara de albine este insolubilă în apă şi mai mult sau mai puţin solubilă în diverşi solvenţi organici. Punctul de topire al cerii pure este de 64°C +/. lipide. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceară pentru 100 g benzen.Ceara este o secreţie a albinei lucrătoare. Culoarea galbenă pe care o capătă după puţin timp în stup este în raport cu pigmenţii polenului. Nu se notează variaţii semnificative decât între diferitele specii ale genului Apis. Ulterior. ceara se încarcă cu propolisul adus de albine. care sunt corpuri grase. Pentru a înţelege bazele tehnologiei cerii.9°C.ea trece prin toate nuanţele de galben.fagurele de ceară învechit se dovedeşte a fi un material alcătuit din elemente disparate. proaspăt secretată.

Veninul 67 .

înţepător. cu miros particular. unele cercetări menţionează ca după eliminarea prin înţepare rezerva de venin a albinelor se reface cu condiţia ca integritatea organului specializat să nu fie deteriorată. înţepător fără impurităţi solubil în apă. a albinelor hoaţe. Proprietăţile organoleptice şi fizico-chimice ale veninului de albine cristalizat: Caracteristici Aspect Culoare Consistenţa Miros Gust Puritate Solubilitate Aciditate (pH) Conţinut în apă Condiţii de admisibilitate masă pulverulenta omogenă alb-mat.1 mg substanţă uscata. astringent. specifice.Veninul de albine este o substanţa complexă. Cantitatea pe care o poate elimina la o înţepătură o albină cu glanda de venin dezvoltată este de circa 0. Dimpotrivă. Înţepăturile albinelor reprezintă un act reflex de autoapărare şi se materializează prin folosirea organului specializat pentru funcţia de apărare. în el fiind prezente atât substanţe de natură organică cât şi anorganică.). etc. a animalelor şi insectelor care vreau să prădeze stupul. de hrană şi de sezon. transparent (incolor). Proprietăţile fizice ale veninului de albine Veninul de albine se caracterizează prin următoarele proprietăţi fizice: este un lichid dens. 6-7% Conţinut în 93-94% substanţa uscata Proteine total 65-75% 68 .3 mg venin lichid. un produs de secreţie al albinei lucrătoare şi al mătcii. de la o populaţie la alta şi chiar de la un individ la altul. după care glandele secretoare degenerează treptat. Numeroasele cercetări efectuate până în prezent arată că veninul de albine are o structură complexă. partea motoare şi glandele secretoare de venin. uşor cenuşiu pulbere afânată iritant. Cantitatea maximă de venin se obţine de la albinele în vârstă de 15-20 de zile. insolubil în sulfat de amoniu şi alcool 4. În general se afirmă că odată folosită rezerva de venin nu se mai reface. Este stocat în punga de venin şi eliminat la exterior în momentul înţepării. cantitatea de venin variind de la o rasă la alta. caracteristic amar. corespunzând la circa 0. Biologia secreţiei de venin are particularităţile ei. substanţe ce-i conferă proprietăţi particulare.5. arzător şi cu însuşiri de a cristaliza într-un interval scurt de timp. format din partea vulnerantă cu punga de venin. gust amărui-acid.5-5. atingând o cantitate maximă secretată de circa 0. Cantitatea de venin este determinată de vârsta albinelor. servind împreună cu acul la apărare (acul la albina lucrătoare este un ovipozitor modificat pentru funcţiile de apărare) şi eliminarea duşmanilor (mătcilor concurente. un amestec al secreţiei glandelor de venin care concură la formarea aparatului vulnerant.3 mg.

Apilarnilul 69 .

8 % 65. recoltate într-un anumit stadiu larvar (în ziua a 7-a de stadiu larvar).0 Lipide total g% 5.0-12. inclusiv învelişurile de năpârlire a larvelor.0 Substanţe g% 1.0-10.Apilarnilul este un produs apicol obţinut din larvele de trântor cât şi din conţinutul nutritiv aflat în celulele respective din faguri. sub forma de masa neomogena in care larvele apar în mod vizibil Culoare albă Consistenţa neomogen.0 Glucide total g% 6.2 nedeterminate Caracteristici microbiologice ale apilarnilului Caracteristici Numărul total de germeni aerobi mezofili Condiţii de admisibilitate 50.6. Proprietăţile organoleptice ale apilarnilului Caracteristici Condiţii de admisibilitate Aspect aspect de larve şi lăptişor comun (hrana larvara).8. polenul şi ceara. epitelii de năpârlire sau alte substanţe determinate de natura produsului respectiv dar care să nu depăşească 10% Proprietăţile fizico-chimice ale apilarnilului Caracteristici Aciditate (pH) Conţinut apă Condiţii de admisibilitate 5.1.0.075.1.0 Conţinut substanţe % 25. apilarnilul se distinge prin proprietăţile lui organoleptice specifice. Deşi nu este un produs tradiţional al stupului.0.0 Cenuşă g % maxim 2.000/g 70 . prin proprietăţile lui fizico-chimice şi microbiologice care îl recomandă ca un produs veritabil. de valoare al stupului. untos Miros caracteristic hranei larvare uşor aromat Gust uşor astringent Impurităţi se admit urme de ceară. ca şi mierea.0uscate 35.0 Proteine total g% 9.

Lăptişorul de matcă 71 .

omogena cu granulaţii fine Culoare gălbui sau alb-gălbui Consistenţa uşor vâscos Miros caracteristic. Totodată lăptişorul de matcă conţine acizii 9 şi 10 hidroxidecenoici. De asemenea. metionina. uşor aromat Gust slab acid (acrişor). constituie dovada că nu se poate ignora fenomenul "lăptişor de matcă". înainte chiar ca dosarul medical să fi fost deschis. Anii au trecut. este de culoare albgălbuie. cercetările au progresat. riboflavină. prolina. lizina. glutamina. o longevitate ce nu se poate compara cu cea a indivizilor care nu primiseră lăptişor de matcă. asigură larvei o creştere rapidă. glicina. ceara.La începutul anilor cincizeci atenţia biologilor a fost atrasă de compoziţia şi mai ales de proprietăţile lăptişorului de matcă. tiamina. acid pantotenic şi cantităţi mici de vitamină C. Este interesant faptul că această substanţă. valina. conţine următoarele vitamine: tiamina. A fost subiect pentru amplă reflecţie şi cercetări. destinat hrănirii larvelor în primele 3 zile. iar individului care a fost hrănit cu ea. Se admit urme de polen Lăptişorul de matcă proaspăt. cât şi a mâtcilor. acid folie. glutamic. Proprietăţile organoleptice ale lăptişorului de matcă Caracteristici Condiţii de admisibilitate Aspect masă vâscoasă. alanina. Stabilitatea. 72 tirozina etc. în acelaşi timp lapte şi salivă. arginina. Câţiva apicultori întreprinzători au trecut direct la producţia şi vânzarea către public a lăptişorului de matcă. a larvelor de matcă pe toată perioada până la căpăcirea botcilor. căruia i-au atribuit virtuţile cele mai extraordinare. cu gust acrişor. au fost identificaţi 18 diferiţi aminoacizi. pe urmă au stagnat aproape. foarte uşor astringent Impurităţi nu se admite prezenţa de larve. lăptişorul de matcă continuă fără zgomot o carieră începută cu răsunet. spori de mucegai sau alte impurităţi vizibile cu ochiul liber sau la microscop. Lăptişorul de matcă este un produs de secreţie al glandelor hipofaringiene ale albinelor lucrătoare. biotină. precum şi două fracţiuni cu proprietăţi similare ale acetilcolinei. Are o consistenţă cremoasă. prin aceasta înţelegând evoluţia consumului de mai bine de 20 de ani încoace. Ce a mai rămas din această perioadă extraordinară ? Contrar tuturor părerilor şi tuturor pronosticurilor. Dosarul medical un moment deschis a fost repede închis de către medici îngrijoraţi pentru reputaţia lor şi puţin doritori să-şi amestece numele într-o publicitate gălăgioasă. . produşi de glandele hipofaringiene ale albinelor. combinaţi şi liberi din care amintim: acidul aspartic. Producţia şi consumul se echilibrează la un nivel care permite unor apicultori specializaţi să-şi mărească rentabilitatea stupinei.

Bolile şi dăunătorii albinelor 73 .

se pierd familii sau chiar stupini întregi. Intoxicaţiile albinelor se pot produce: cu polen. la rândul lor. acarioza.şoarecii. deci se produc pagube însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile). Puietul în sac 74 . brauloza. Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin: puietul răcit. bacteriene (loca americană. micotice (ascosferoza. septicemia. Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa. anomaliile mătcilor. aspergiloza.viespile.lupul albinelor. cu miere de mană.Albinele. depistarea bolilor albinelor. paratifoza). cu pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor. se pot îmbolnăvi de diferite boli. parazitare (nosemoza. De aceea. boala de mai. reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează. ca şi orice organisme vii. triunghiulinoza).prigoriile. prin moartalitea pe care o produc în rândul indivizilor coloniei. Acestea. boala neagră). amibioza. Bolile albinelor se pot împărţi în boli contagioase. senotainioza. europeană. prevenirea şi combaterea lor au o importanţă deosebită în apicultură. varrooza. cu nectar. În multe cazuri.furnicile. necontagioase şi intoxicaţii. devenind neproductive. melanoza). Bolile contagioase.ciocănitorile. cu medicamente. se grupează în: virotice (puietul în sac. diareea albinelor.

cunoscută şi sub denumirea de boala de pădure sau paralizia. Contaminarea se face pe cale bucală. etiopatogeneza acestei boli nefiind încă pe deplin elucidată. cauzat de diferite sorturi de polen. iar în miere şi glicerina în acelaşi timp la 70-75°C. Etiologie Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil. bacterii. iar procesele de putrefacţie îl inactivează după 2-3 zile. În fagurii cu miere rezistă aproximativ o lună. apare vara în perioadele dintre culesuri. Simptome Întrucât moartea puietului se produce după căpăcire. nu este mirositor. denumit Morator aetatule. Larvele devin galbene. Răspândirea bolii se face prin contaminarea albinelor care încearcă să înlăture larvele bolnave. rezultate satisfăcătoare dând şi cloromicetina Boala neagră Această boală. poate determina vindecarea. perforate şi mai închise la culoare. fiind receptive mai ales larvele în perioada de transformare în prenimfă. cenuşii sau brune. sunt întoarse complet cu partea ventrală în sus. Apariţia bolii este favorizată de răcirea bruscă a timpului şi de ploile prelungite şi ea poate apare în tot timpul sezonului activ. fiind favorizată de acţiunea factorilor nefavorabili de mediu. folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina. odată cu preluarea hranei infectate. corpul se transformă într-o crustă. luând aspectul unor pungi (saci cu lichid). Boala poate fi generată de o tulburare a metabolismului proteic. iar cu cea dorsală se sprijină pe pereţii inferiori ai celulei. iar în mediu uscat în 4-7 ore. Rezistenţa virusului nu este prea mare. mierea de mană sau lipsa culesului. celulele au căpăcelele concave. Prin uscare. putând fi îndepărtate din stup.Este o boală a puietului de albine. mai puţin răspândită. cu capul de o culoare mai închisă decât corpul. Razele solare îl distrug în mediu hidric în 4-6 ore. Tratamentul este similar cu cel aplicat în cazul locilor. ciuperci sau unele substanţe chimice sau de condiţiile de mediu nefavorabile. 75 . suspendat în apă piere după 10 minute la 59°C. fără intervenţia apicultorului. Evoluţia bolii depinde de puterea familiei de albine în care a apărut. Astfel. iar schimbarea factorilor de mediu. iar larvele nu aderă de pereţii celulei. Acest conţinut nu este vâscos sau filant. dar compoziţia lui biochimică încă nu este cunoscută. Etiologie Se pare că agentul cauzal al acestei boli este un virus. cum ar fi de exemplu un cules bun. fiind condiţionată de o serie de factori nefavorabili ca seceta.

pe faguri. preluând sporii pe piesele bucale. iar cei din ceară după 30 minute la 120°C. cei din miere sunt distruşi la 105-107°C după 20-40 minute. se agită pe fundul stupului.5-0.8 microni. moarte de loca americană. Se mai recomandă ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lămâie în 4 litri sirop. În interiorul stupului. tratament care combate eventualele intoxicaţii sau carenţe proteice. o parte ies pe urdiniş. Bacillus larvae moare după 10 minute în apă încălzită la 60 °C. a alcoolului 96° timp de 40 de zile. se târăsc în faţa urdinişului. sau acidul citric cristalizat. boala apare după culesul de salcâm. ci dimpotrivă consumă tot ce culeg. fac mişcări dezordonate. cu aspect unsuros. oscilând în funcţie de mediul în care se găseşte înglobat. Etiologie Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistenţă (20-40 ani) numit Bacillus larvae. când puietul începe să fie hrănit de către albine. În stare vegetativă (de bastonaş). Tratamentul medicamentos nu a fost elaborat până în prezent. Transmiterea bolii dintr-un stup în altul şi dintr-o stupină în alta se poate face prin 76 . începând din a doua zi a stadiului larvar.Simptome Albinele bolnave îşi pierd capacitatea de zbor. în miere şi polen. unde pot rămâne timp de mai mulţi ani. Faţă de temperatură. rezistenţa germenului în stadiul sporulat este mare. schimbarea mătcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop călduţ (35°C) cu adaos de 10 % lapte de vacă fiert. Sporii de Bacillus larvae rezistă la acţiunea acidului fenic 5 % timp de luni de zile. În mod obişnuit. fie sub formă de bastonaş cu extremităţile uşor rotunjite. se agită. depărtate şi în jos. au trompa întinsă şi nu pot sta în poziţie normală. administrat în aceleaşi doze ca mai sus. moartea acestuia producându-se după căpăcire. Contaminarea se face pe cale bucală. precum şi pe pereţi şi în crăpăturile stupilor. fiind recomandată. pe lângă măsurile de igienă. ca urmare a căderii învelişului pilos şi mor cu aripile ţinute sub formă de acoperiş. Loca americană Este una din cele mai grave boli care atacă puietul albinelor. a cloraminei 10 % şi a sublimatului coroziv 0. fie sub formă de filament. Albinele încearcă să elimine din stup aceste larve şi să cureţe celulele respective. iar sub acţiunea sodei caustice 5 % şi a formolului 10 % este distrus în 5 minute. cad cu faţa dorsală spre pământ. Astfel. albinele bolnave cad de pe faguri. Albinele lucrătoare răspândesc sporii în tot stupul. Sursa principală de infecţie o constituie cadavrele larvelor uscate. La căldură uscată de 100°C sporii de locă americană mor abia după 8 ore. prezintă abdomenul mărit şi corpul negru. pe picioare şi pe corp. sporii suspendaţi în apă pier după 13 minute la 100°C. Albinele din stupii afectaţi nu mai adună rezerve de miere.5-1 % timp de câteva zile. lung de 2-5 microni şi lat de 0. care se prezintă. 1 g la un litru sirop.

Simptome Întrucât larvele mor în mod frecvent după căpăcire. boala se recunoaşte clinic în primul rând după aspectul căpăcelelor de la puiet. acoperită cu plasă de sârmă. Larvele prezintă culoarea galbenă-castanie şi miros asemănător cleiului de oase. în 7 reprize. în doză de două comprimate a 0. După acest interval de timp. stupii vechi şi inventarul de mică valoare (perne. cadavrul devine complet uscat. se usucă şi se revopsesc. unde li se administrează sirop medicamentos.3 g la litru de sirop.5 g la un litru de sirop.5 g la 100 g zahăr presărat deasupra cuibului.4 g la litrul de sirop. greu de separat. prevăzut cu faguri artificiali. apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile. Masa putrefiată este filantă (aderă şi se întinde sub forma unui fir atunci când este atinsă cu un beţişor) . Sulfatiazolul comprimate se administrează în amestec cu zahăr pudră. 77 . albinele sunt transvazate într-un stup dezinfectat. spre deosebire de cel din familiile sănătoase. Albinele lucrătoare îndepărtează o parte din cadavrele larvelor. apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile. după care se sterilizează prin fierbere până revine la volumul iniţial şi se foloseşte exclusiv în hrana oamenilor. Tratamentul Având în vedere marea rezistenţă a formelor sporulate. împrăştiat.intermediul albinelor hoaţe. pentru a permite consumarea mierii infectate din guşă şi eliminarea sporilor. de 2 ori la interval de 3 zile. administrarea făcânduse în trei doze a câte un litru la interval de 7 zile. La apariţia bolii se tratează toate familiile de albine din stupină. Mierea infectată se diluează cu o cantitate egală de apă. Eritromicina se foloseşte în doză de 0. În tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele şi unele antibiotice. din 4 în 4 zile. După o prealabilă curăţire. la interval de 7 zile. Soluţia medicamentoasă pe bază de sulfatiazol se prepară dintr-un gram sulfatiazol la un litru sirop şi se administrează câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine. pături etc. urmând ca albinele să fie ţinute la rece şi întuneric (pivniţă) timp de două zile. negamicinul. colectarea albinelor într-o ladă goală. câte 250 ml pentru o familie de albine. repetat de două ori la interval de 7 zile. se lasă la soare timp de 6 ore. ceea ce duce la apariţia unui puiet depus neuniform. care este aşezat compact. precum şi prin intermediul mătcilor. Fagurii se reformează pentru extragerea cerii. iar echipamentul de pânză prin fierbere timp de 30 minute. aderent la peretele celulei cu care formează corp comun. ele fiind considerate contaminate. se impune. pentru ca matca să poată depune ouă.) se distrug prin ardere. În urma deshidratării. Negamicinul se utilizează în doză de 0. câte 250-400 ml pentru o familie de albine. care sunt perforate şi concave. iar boştina se arde. eritromicina. Din grupa sulfamidelor se remarcă sulfatiazolul. ca urmare a faptului că larvele aderă de acestea. familiilor şi roiurilor de albine cumpărate la întâmplare. Albinele moarte. cât şi de fundul celulei. fapt ce o deosebeşte de loca europeană. a stupilor şi inventarului apicol vechi. ceară şi miere. ca o necesitate. după care soda se îndepărtează prin clătire cu multă apă. iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina. de două ori la interval de 3 zile. stupii se dezinfectează cu o soluţie caldă de sodă caustică 3-4 %. Inventarul apicol se dezinfectează prin flambare. Oxitetraciclina se poate utiliza în doze de 0. Oxitetraciclina sub formă uscată (pulbere) se amestecă cu zahăr pudră în cantitate de 5 g la 1 kg de zahăr şi se administrează prin presărare în trei doze a câte 100 g fiecare.

s-a dovedit că cea mai eficientă acţiune o are 78 . precum şi prin schimb de faguri infectaţi sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat. răsucite. care apa primăvara timpuriu şi se menţine până toamna când încetează creşterea puiet. iar sporii speciilor sporogene au o rezistenţă mai scăzută faţă de acţiunea agenţilor fizici sau chimici. Loca europeană este mai puţin gravă decât loca americană. fapt pentru care albinele le îndepărtează cu uşurinţă. Etiologia nu este elucidată până în prezent. Dintre antibiotice. în luna mai şi este favorizată de existenţa unor familii slab dezvoltate. necăpăcite şi numai rareori pe cele căpăcite. iar răspândirea bolii. prin consumul de hrană infectată. de obicei. Când se îmbolnăveşte puietul căpăcit. când procesul infecţios a fost determinat de Bacterium euridice. Loca europeană Este o boală a puietului de albine. larvele mor şi începe procesul de descompunere treptată. Bacillus orpheus şi Streptococcus apis. Contaminarea se face pe cale bucală. După 3-4 zile. Boala apare. necorespunzător îngrijite. din Agenda sanitar-veterinară. deoarece majoritatea bacteriilor care contribuie la apariţia ei nu sporulează. devine gălbui şi treptat se bifurcă. În prima fază a îmbolnăvirii. de mare intensitate. răsturnate. Mirosul larvelor în acest stadiu poate fi de putrefacţie. Prenimfele au culoarea maronie şi emană un miros de putrefacţie. acestea se usucă sub formă de solzişori. de timpul rece şi ploios. larva devine mai transparentă. la Articole. răspândită pe tot globul. când domină Streptococcus apis. sulfamidele având un efect redus. luând forme diferite. Când evoluţia bolii este înaintată şi albinele nu pot îndepărta cantitatea mare de larve care pier. apoi cafeniu. care cu timpul devine vâscos. conţinutul larvelor bolnave nu este filant. Căldura din timpul verii şi apariţia unui cules bun. prin albinele hoaţe. Spre deosebire de loca americană. Tratamentul constă în administrarea de sirop medicamentos. corpul ei se înmoaie şi îşi schimbă poziţia normală. preparat cu antibiotice. sau aromat. Simptome În faza incipientă. precum şi de lipsa culesului de nectar şi polen. în intestinul larvelor bolnave sau moarte găsindu-se mai multe specii bacteriene: Bacillus pluton. Larvele nu aderă de suportul celulelor. Boala afectează în special larvele tinere. uşor detaşabili de pereţii celulelor. căpăcelele celulelor se adâncesc şi devin mai închise la culoare. citiţi şi articolul "Loca americană". dacă agentul patogen determinant este Bacillus alvei. trântori (care au acces liber în orice familie). fac ca boala să regreseze sau chiar să se vindece spontan. iar suprafeţele de puiet devin heterogene. În locul larvelor apare iniţial un lichid opalescent. După puţin timp. Bacillus alvei. distingându-se uşor traheile şi tubul digestiv. boala este greu de depistat. acru.Pentru mai multe informaţii referitoare la Loca americană. Bacterium euridice.

mor în număr mare. se înmulţeşte şi produce moartea prin septiemie. peste albine. Razele solare. în special. Cele două antibiotice se pot administra şi sub formă de praf. Etiologie Agentul patogen este Bacillus apisepticus. Concomitent cu primele 3 tratamente se pot face şi 3 administrări de sirop preparat din 1 kg locamicin la 1 litru de apă. S-a constatat totuşi că antibioticele previn apariţia unor eventuale complicaţii. a inventarului şi utilajului apicol. detaşându-se în părţile componente la cea mai mică atingere. Tratamentul În primul rând se recomandă măsuri de prevenţie care urmăresc îndepărtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă. contracţii abdominale înainte de moarte. de locurile umbrite şi răcoroase. 1 g la un litru de sirop. 4-5 administrări la interval de 4-5 zile. menţinerea unor familii de albine puternice şi active. transvazarea familiilor bolnave în stupi dezinfectaţi.streptomicina. înlocuirea mătcilor necorespunzătoare etc. devin fragile. Oxitetraciclina se dizolvă în doză de 0. El se prezintă din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonaşe mici. Prin încălzire la 73-74°C este distrus după 30 minute. în patru repetiţii. cu capetele rotunjite polimorf. se târăsc în faţa urdinişului. cu câte 80-100 g de 4 ori la interval de 3 zile şi de încă 2 ori la interval de 5-7 zile. iar la 100°C după 3 minute. înregistrându-se adesea vindecări spontane atunci când cauzele care au favorizat apariţia dispar sau se ameliorează. Pe cale digestivă. Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul pătrunde în hemolimfă. În 79 . deoarece condiţiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicării microbului. înlocuirea cât mai frecventă a fagurilor. amestecând 2.75 g la un litru de sirop şi se administrează câte 250-500 ml în funcţie de puterea familiei de albine şi gravitatea bolii. Simptome Albinele bolnave au hemolimfă cu aspect lăptos. prezintă mobilitate redusă.5 g la 1000 g zahăr pudră. Evoluţia bolii este uşoară. Se fac pudrări printre rame. dezinfecţia stupilor.). iar cadavrele se descompun foarte repede. fiind favorizată de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere şi. conţinutul acestuia se dizolvă iniţial cu puţină apă fiartă şi răcită. administrându-se câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine. familii slabe. câte 250 ml.5-0. care se întâlneşte frecvent în interiorul stupilor şi devine virulent numai în cazul în care rezistenţa organică a albinelor scade. vaporii de formol şi alţi factori fizici şi chimici îl inactivează uşor. Septicemia Este o boală infecţioasă a albinelor adulte şi apare în toate sezoanele active ale anului. la interval de 4-5 zile. contaminarea nu este posibilă în mod obişnuit. Obţinerea unei vindecări definitive presupune luarea unor măsuri auxiliare privind distrugerea fagurilor cu mult puiet bolnav. Pentru o mai bună dispersie a antibioticului în sirop.

/litru sirop) în doză de 50 ml la un interval ocupat de albine. favorizată. boala se confundă cu nosemoza şi acarioza. Tratamentul medicamentos este acelaşi ca şi în cazul locii europene şi se mai recomandă dezinfectarea materialului care a venit în contact cu albinele bolnave.000 U. schimbarea mătcii şi unificarea familiilor slabe. printre care amintim ploile reci şi prelungite. Clinic. lung de 1-2 microni şi lat de 0. Etiologie Agentul patogen este o ciupercă numită Ascosphaera apis care are micelii de ambele sexe.acest sens. apoi penetrează în hemolimfă. Etiologie Agentul patogen este Bacillus parathyphi alvei. care. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor. Ciuperca se dezvoltă foarte bine la 80 . de regulă în lunile aprilie-mai. în principal. se prezintă ca un bastonaş cu extremităţile rotunjite.I. Când cele două tipuri de micelii se întâlnesc rezultă ascele. În interiorul stupinei. prin intermediul apei infectate. Paratifoza Este o boală sporadică a albinelor adulte.5 microni. au abdomenul balonat. de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere. trântori etc. Acţiunea agentului patogen se manifestă sub influenţa unor factori. diagnosticul stabilindu-se prin examen microscopic. creşte ca intensitate în iunie şi regenerează în iulie-august. boala se transmite prin albinele hoaţe. Ascosferoza (puietul văros) Ascosferoză este o micoză ce atacă puietul căpăcit şi necăpăcit şi apare în familiile insuficient îngrijite.3-0. provocând moartea prin septicemie. Contaminarea se face pe cale bucală. boala provoacă moartea albinelor şi depopularea familiilor. înlăturarea din cuib a ramelor murdărite cu diaree. nişte formaţiuni capsulare care conţin spori şi a căror viabilitate este foarte mare. după care mor. din punct de vedere morfologic. se târăsc în faţa urdinişului. Germenul se multiplică intens în intestinul albinei. prezintă diaree. Simptome În forma acută. se recomandă administrarea de oxitetraciclină sau eritromicină (250. timp de 10 zile. cu cili dispuşi în jurul celulei. Bacilul este nesporulat.

81 . În funcţie de mărimea familiei de albine şi intensitatea infecţiei. devine dură asemănătoare unor pietricele de var. Dezvoltarea micozei este favorizată de temperatura şi umiditatea care se întâlnesc în familiile de albine slabe. Contaminarea se face pe cale bucală. se usucă. rămânând liber numai capul larvei. să fie aspersaţi sau stropiţi cu o soluţie de zahăr cu Codratin şi lăsaţi să se usuce. Tratamentul se face cu rezultate mulţumitoare cu Micocidin şi Codratin. boala fiind astfel foarte repede recunoscută de apicultor. de unde şi denumirea populară de "puiet văros". pielea se aspreşte şi se acoperă pe tot corpul cu un miceliu alb. Puietul mumifiat este răspândit neregulat pe suprafaţa unui fagure şi nu aderă de pereţii celulei. primele două tratamente făcându-se la interval de 3-4 zile. producătorul acestui medicament. câte 250 ml. Tratamentul se repetă de 3-5 ori. deoarece acesta se află la periferia fagurilor. ultimele la interval de 5-7 zile. iar în urma evaporării apei. Primele două tratamente la interval de 3 zile. Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este cel de trântor. fie dizolvat în soluţie de zahăr (30 g zahăr la un litru apă). ultimele la interval de 5-7 zile. atunci când miceliile s-au contopit şi au dat naştere la corpi fructiferi. Tratamentul se aplică de 4-5 ori. Culoarea ei este albă-gălbuie. Se recomandă ca acest produs să nu se administreze în timpul culesurilor principale. Larva moare. peste albine. prin intermediul albinelor care îndepărtează puietul bolnav şi transmit astfel boala altor larve sănătoase. iar ultimele la 7 zile. atunci când a fost parazitată cu un miceliu de un singur sex. putând fi scos de albine. apoi se extinde asupra puietului de lucrătoare şi chiar pe cel din botci. "Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură". În funcţie de mărimea populaţiei de albine şi de intensitatea infecţiei se administrează câte 100-150 g Micocidin. să se intervină cu una sau două administrări cu Codratin pentru a preveni recidiva. tratându-se astfel toate ramele cu sau fără puiet pe ambele părţi de 5-6 ori. de 3 ori.temperatura de 20-30°C. în proporţie de 25 g preparat la un litru soluţie. Simptome Larvele se înnegresc. mai recomandă ca în situaţia în care după vindecarea clinică apar din nou factori favorizanţi dezvoltării micozelor. sporii având o mare putere de conservare (10-15 ani). concomitent cu primele trei administrări de Micocidin pulbere. Codratinul se poate administra fie amestecat cu zahăr pudră în proporţie de 25 g la un kg zahăr. iar fagurii goi de la rezervă. câte 200 ml pentru o familie. se administrează 100-120 g preparat diluat în zahăr pudră. Tratamentul se aplică la primele semne de boală sau în stupinele care în anul precedent au avut micoză înainte de apariţie. Dacă infecţia este gravă se poate administra şi sub formă de sirop (1 kg Micocidin la un litru de apă). din stupinele infectate. cu mâna sau cu o sită printre rame. care apare ca un buton uscat. Când infecţia micotică este mai intensă. rezistă la acţiunea vaporilor de formol şi a fumului de sulf. Codratinul dizolvat în soluţie de zahăr mai poate fi administrat şi cu ajutorul unui aspirator. înainte de a fi introduşi în stup. concomitent cu pudrarea se administrează câte 250 ml sirop cu Codratin în hrănitor. unde umiditatea este mai crescută şi căldura mai redusă. îşi reduce volumul. îşi pierd segmentaţia. Larvele îndepărtate din celule sunt răspândite în faţa urdinişului sau pe scândura de zbor. prin împrăştiere cu mâna peste rame. fie verde murdar. primele două tratamente la interval de 3 zile.

ele sunt distruse prin încălzire la 60°C timp de 30 de minute şi de dezinfectanţii comuni. în spaţiile dintre inelele abdominale. Ea apare mai rar decât ascosferoză. Simptome La început. sau culoare galbenă-verzuie. dacă miceliile au spori. Miceliul traversează peretele intestinal. se înmulţeşte. Aspergiloza apare în familiile de albine mai ales după un cules abundent de polen. transmisibilă omului. când datorită netasării corespunzătoare a acestuia în celule. miceliul de nuanţă verzuie apare pe suprafaţa corpului. Albinele bolnave de aspergiloză devin la început neliniştite. devin de consistenţă dură (puiet pietrificat) şi capătă culoare gălbuie. Miceliul acestor ciuperci. peste albine. De asemenea schimbarea mătcii familiilor bolnave este o măsură recomandată pentru eradicarea bolii. întreaga familie se arde. după care trece pe larve care se deshidratează. Evoluţia bolii este agravată de acţiunea factorilor nefavorabili de mediu. cad de pe faguri. Este o boală foarte periculoasă. Tratamentul este identic cu cel aplicat în cazul ascosferozei. boala se extinde asupra puietului şi albinelor vii. iar în cazul în care sunt atacate şi albinele adulte. căruia îi atacă mucoasele oculare şi cele ale aparatului respirator.5 g teramicină sau oxitetraciclina. de culoare verzuie.5 %. se recomandă ca personalul care vine în contact cu albinele 82 . produce spori a căror rezistenţă la acţiunea factorilor fizici sau chimici este destul de scăzută. polen sau apă infectată. aspergiloza se poate transmite şi la om. apoi prezintă mişcări anormale. La albinele adulte. nu pot zbura. formol 5 %. sublimat corosiv 1‰. iar apoi ciuperca se extinde şi pe suprafaţa fagurelui. distruge organele interne şi provoacă moartea albinei. Pătrunsă în cuib. păstura este cuprinsă de ciupercă. paralizează şi mor. Miceliul care le înconjoară aderă strâns la pereţii celulei. aşa încât larvele nu pot fi extrase de către albine. Contaminare: Ciuperca Aspergillus flavus este foarte răspândită în natură şi albinele vin frecvent în contact cu ea. cum ar fi fenol 2. respectând acelaşi protocol ca şi în cazul micozei. se omogenizează şi se presară printre rame. dacă sunt invadate de micelii lipsite de formaţiuni spongioase.În cazul în care în stupină apare odată cu această boală şi loca americană sau europeană. provocând grave afecţiuni. ciuperca se dezvoltă pe fagurii cu păstură şi albine moarte. respectiv negricioasă. Aspergiloza (puietul pietrificat) Aspergiloza este o boală micotică ce atacă larvele. Astfel. pe diferite porţiuni. în special de umiditate. contaminarea făcându-se pe cale bucală odată cu consumul de nectar. Deoarece. în Codratinul diluat cu pudră de zahăr se adaugă 2. Etiologie Boala este provocată de ciuperca Aspergillus flavus şi uneori de Aspergillus niger. nimfele şi albinele adulte. dar evoluţia şi implicaţiile ei sunt mult mai grave.

Mor după câteva zile. Etiologie Agentul patogen este protozoarul unicelular Nosema apis. Tratamentul medicamentos nu a fost elaborat încă. îmbibată într-un antiseptic sau cel puţin în apă. Nosemoza Nosemoza este o boală de invazie a albinelor adulte. Ele au ovarele atrofiate şi pline cu aglomerări pigmentare de nuanţă închisă. Mierea de mană care provoacă tulburări toxice în organismul albinelor favorizează declanşarea melanozei. încetează treptat depunerea ouălor. au abdomenul mărit. în special. de timpul nefavorabil etc. care se localizează şi se înmulţeşte în peretele intestinal. Acţiunea parazitului este favorizată de existenţa familiilor slabe. foarte răspândită. mobilitate redusă. El se localizează. de umezeală. Sub această formă. după moartea albinelor sau când este eliminat în mediul exterior. cu manifestări puternice. pentru a-şi proteja căile respiratorii. care creşte numai pe medii speciale de cultură.bolnave. putând provoca depopularea familiilor de albine când acestea sunt rău întreţinute şi iernate necorespunzător. apoi agentul se înmulţeşte în glandele salivare şi de aici se transmite odată cu lăptişorul de matcă. de timpul rece şi umed. împiedicând astfel digestia şi asimilarea hranei. Simptome Mătcile atinse de melanoză prezintă inapetenţă. iar la extremitatea anală prezintă un dop cu excremente uscate. el rezistă foarte mult în 83 . în special. întâlnită. de culesul de nectar şi polen. mai întâi la albinele lucrătoare. să poarte mască de tifon. Melanoza afectează mătcile indiferent de vârstă şi se pare că ea este influenţată de unii factori de mediu şi. Ea apare mai frecvent la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. dar şi eruptivă. unde prin acţiunea mecanică iritantă şi toxică produce boala şi o formă sporulată cu un metabolism redus. Etiologie Agentul patogen este ciuperca Melanosella mors apis. existând posibilitatea ca boala să fie introdusă în stup odată cu mierea de mană. care evoluează cel mai adesea sub formă ascunsă (cronică). Contaminarea se face pe cale bucală. în ovare. Agentul patogen are două forme: una vegetativă în care parazitul se multiplică în interiorul celulelor epiteliului intestinal al albinei. cad de pe faguri. de obicei. motiv pentru care se recomandă înlocuirea mătcilor bolnave şi crearea unor condiţii optime de dezvoltare a familiilor de albine. Melanoza Este o boală care afectează aparatul genital al mătcii şi glandele salivare ale albinelor lucrătoare.

Razele solare distrug sporii din mediul uscat după 15-32 de ore. din contră sunt cu atât mai constipate cu cât gradul de infestare este mai mare. Izbucnirea nosemozei primăvara este legată şi de contaminarea în masă a albinelor în timpul curăţirii fagurilor de rezervă infectaţi . încetează depunerea ouălor. Boala se transmite prin miere. intestinul 84 . Spre deosebire de albinele adulte infestate. Simptome În forma latentă de boală. Manifestările în forma acută de boală sunt mai pregnante. iar în faguri între 3 luni şi 2 ani. în excrementele uscate până la 2 ani. intervenţii frecvente şi nejustificate în cuibul familiei de albine. sporii se conservă până la 1 an. familiile de albine bolnave de nosemoză au o activitate redusă primăvara sau după perioadele reci şi ploioase din timpul verii şi se depopulează cu toate că puietul este sănătos. prin roirea familiilor bolnave de nosemoză sau prin practicarea stupăritului pastoral. Albinele bolnave prezintă diaree de culoare brună-deschisă. Astfel. În cadavrele uscate. cad de pe faguri. apoi devin apatice şi cu o mobilitate redusă. Sporii de Nosema apis au forma unor corpusculi ovali strălucitori. trântori şi inventar. este greu de delimitat cele două boli.Familiile cu această formă se dezvoltă greu. în miere circa 258 de zile. Apariţia bolii în stupină este favorizată de mai mulţi factori. iar la frigider (4°C) numai 3 săptămâni. Examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mâna după îndepărtarea capului. fiind molia cerii. deranjarea familiilor de albine în perioada de iernare. paralizează. primăveri răcoroase. Podişorul. Când nosemoza este asociată cu diaree. germinând din nou în momentul în care ajunge în organismul albinei. Albinele moarte de nosemoză au picioarele adunate sub torace şi aripile întinse. iar din cel umed după 37-51 de ore. mai laţi la polul posterior. prin consumul de apă sau hrană infestată. se târăsc în faţa urdinişului. mătcile bolnave de nosemoză nu prezintă forme de diaree. au abdomenul umflat. lipsa mătcii în timpul iernii sau prezenţa în această perioadă a unei mătci neîmperecheate. Astfel. faguri contaminaţi. manifestările sunt şterse şi de aceea se diferenţiază greu de albinele sănătoase. după care mor în masă. Suspendaţi în apă sau miere sunt distruşi şi la temperatura de 50°C după 15 minute. dintre care amintim: iernarea pe miere de mană sau pe miere necăpăcită şi acrită.mediul exterior. prin furt. permite să se observe la albinele infestate unele modificări macroscopice. Contaminarea se face pe cale bucală. polen. cel mai important. Mătcile infestate sunt la început mai agitate. fagurii şi obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree. mai ales în partea a doua a anului etc. ierni lungi şi umede. Nosema mai poate fi transmisă şi prin intermediul diferiţilor paraziţi ce trăiesc în stup.5-3 microni. lipsa culesului. îşi pierd capacitatea de zbor. nu se hrănesc şi după un timp mor. la temperatura camerei (22-24°C) rezistă 2 luni. Transmiterea bolii se face şi prin contact direct între matca infestată şi albinele care o îngrijesc. tremură. înmulţirea exagerată a acestora. imposibilitatea efectuării zborului de curăţire. lungi de 5-6 microni şi laţi de 2. din acest punct de vedere. prezintă mici pete de diaree pe rame şi stupi şi înregistrează o mortalitate sporită faţă de normal. pereţii stupului.

iar în stupină. la noi în ţară. din conţinutul unui flacon putându-se trata 5 familii de albine. la un interval de albine în 10 doze la interval de două zile. care constă în evidenţierea sporilor de nosemoză într-un preparat examinat la microscop. care se localizează în epiteliul tubilor Malpighi şi în intestinul mijlociu al albinelor. nosemoza poate fi combătută în mod eficient cu un antibiotic. când întoarcerea timpului rece ar putea avea urmări destul de grave şi nu se vor diviza familiile de albine mai târziu de mijlocul verii. Ambioza Este o endoparazitoză a albinelor adulte ce apare la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. 3 ml la kilogram. Chiştii au formă ovală sau rotundă. Mătcile vor fi înlocuite tot la doi ani. în organele de erecţie. cunoscut în comerţ sub numele de Fumidil B. apa din adăpătorile din stupină trebuie schimbată zilnic. Contaminarea 85 . Acest medicament se prezintă în flacoane de 25 g substanţă totală. tratamentul se face cu Protofil. diagnosticul precis nu este posibil decât prin examen de laborator. Nu se vor deranja inutil familiile de albine. mai ales la începutul primăverii. În prezent. în fiecare primăvară. Deoarece aceste simptome sunt caracteristice şi altor boli. Forma vegetativă se înmulţeşte la începutul bolii.mijlociu este mai gros. se bazează pe acţiunea medicamentelor asociată cu măsuri de ordin igienic şi biologic. Acest parazit se întâlneşte în corpul albinelor infestate. administrându-se 50 ml sirop medicamentos rezultat din 1 g Fumidil B la 1 litru sirop. inhibă flora patogenă intestinală şi stimulează secreţia enzimelor digestive ale albinelor şi larvelor. Tratamentul ca şi la celelalte boli. în funcţie de mărimea şi starea acestora. Boală considerată în mod oficial contagioasă. provocată de un protozoar parazit. Cadavrele albinelor din faţa urdinişului şi de pe fundul stupului se vor aduna şi arde. din care 0. fagurii de rezervă se vor dezinfecta cu vapori de acid acetic glacial. Se administrează în sirop 17 ml la litru şi în pastă. Cu rol preventiv. vom păstra numai familii puternice. Când nosemoza este diagnosticată cu certitudine. iar striaţiunile transversale nu se mai observă. fie în pastă sau şerbet de zahăr. iar cei necorespunzători să fie reformaţi. are culoarea mată-albicioasă. se impune dezinfectarea foarte atentă a inventarului. Cantitatea de Protofil ce se administrează într-un anotimp unei familii variază între 50 şi 80 ml. sub formă de chişti. bine dezvoltate. un produs care prin substanţele conţinute împiedică realizarea ciclului evolutiv al lui Nosema apis. Acest produs se poate administra în funcţie de anotimp. iar anual 1/3 din fagurii din cuib să fie înlocuiţi cu faguri artificiali. Etiologie Agentul patogen este un parazit unicelular numit Malphigamoeba mellifica. cu instinct slab de roire. iar chistul are aceeaşi semnificaţie ca şi sporii lui Nosema apis. iar toamna mierea de mană va fi extrasă în totalitate şi înlocuită cu miere florală sau cu sirop de zahăr 2:1. fumagilina.5 g substanţă activă. cu dimensiuni de 6-7 microni şi sunt înconjuraţi de o membrană densă cu contur dublu. formol sau anhidră sulfuroasă. Astfel. fie în sirop. pe cât posibil.

segmentat. apoi în nimfă şi adult. el reducându-se. Oul se transformă în larvă. aceştia nu rezistă mai mult de 48 de ore. temperatura scăzută a mediului extern şi umiditatea excesivă. Albinele bolnave prezintă abdomenul mărit. corpul oval. mătci şi roiuri infestate. tremurături ale aripilor şi alte tulburări nervoase. Diagnosticarea bolii se face pe baza semnelor clinice completate de examenul de laborator. femela pătrunde în prima pereche de trahei toracice şi depune 10-20 de ouă. de culoare gălbuie. masculul fiind cu 50 de microni mai mic decât femela (100. deoarece în mediul exterior. apoi se agaţă de o nouă albină şi vor intra repede în traheile acesteia. trântori. femelele părăsesc albina bolnavă şi se fixează pe perişorii de pe toracele albinei. emană un miros neplăcut. unde-şi desfăşoară ciclul evolutiv şi acţiunea patogenă. apoi o parte pătrund în epiteliul intestinal. Simptomele bolii nu sunt tipice. Chiştii pătrunşi în tubul digestiv germinează. Etiologie Agentul patogen este acarianul Acarapis woodi. respectiv. la măsurile de profilaxie care sunt identice cu cele descrise la nosemoză Acarioza este tot o endoparazitoză a albinelor adulte. Amibioza este cel mai adesea întâlnită la albinele care sunt infestate cu Nosema apis. iar o altă parte înaintează spre tuburile Malpighi. sunt factori favorizanţi atât ai amibiozei cât şi ai nosemozei. în principal. care se manifestă mai ales în a doua jumătate a iernii. Condiţiile nefavorabile de iernare. Corpul parazitului este împărţit printr-o dungă marcantă în două părţi: cefalotorace şi abdomen. Tratamentul nu este încă bine precizat. După împerechere. fără hrană. un parazit cu dimensiuni microscopice. Când numărul paraziţilor a crescut prea mult şi hrana nu este suficientă. Tuburile Malpighi sunt mai îngroşate decât cele normale şi se observă în structura acestora celule distruse complet sau cu leziuni de diferite grade. dar boala poate apare ca o parazitoză independentă. prevăzut cu opt picioare şi cu un dimorfism sexual accentuat. diaree sub formă de jet. dar familiile de albine afectate în momentul deschiderii lor. acarienii mai pot fi întâlniţi şi în sacii aerieni din interiorul capului sau în cei din partea posterioară a corpului. 150 microni). cu care se hrănesc.se face pe cale bucală prin consumul hranei infestate şi a apei potabile din adăpător sau belţi (ape stătătoare) infestate prin dejecţiile albinelor bolnave. Acarienii înţeapă pereţii traheali şi provoacă scurgerea hemolimfei. 86 . Contaminarea se face prin albine hoaţe. Uneori. calitatea necorespunzătoare a hranei.

urdinişul s-a închis ermetic. cu condiţia ca aceste substanţe să omoare paraziţii fără a vătăma însă albinele. în special. Simptome Albinele îşi pierd capacitatea de zbor. iar corpul prezintă tremurături. la acestea din urmă lumenul stigmelor este mai mic şi mai bine protejat de perişori. unde larvele se hrănesc cu ceară şi polen. puietul. Brauloza Brauloza este o parazitoză a albinelor adulte şi. culoarea neagră a traheilor este suficientă pentru punerea diagnosticului.K. iar tratamentul se repetă de 8 ori la interval de 7 zile. Aripile sunt depărtate şi mişcate dezordonat. fie într-un spaţiu liber de 10-15 cm între peretele stupului şi primul fagure din cuib. Fâşia impregnată prinsă cu o sârmă subţire se introduce printr-un orificiu făcut în podişor. vizibili cu ochiul liber. după ce. stării de semihibernare. cad în faţa urdinişului unde se târăsc. Braula coeca sau popular păduchele albinei. Contaminarea 87 . parazitează albinele doici şi în număr mare mătcile (5-40 de indivizi). traheile îşi păstrează structura şi elasticitatea aproape normale. datori. pe măsură ce acestea eclozionează. mierea sau păstura. fie între două rame distanţate din mijlocul cuibului.Acarienii ajunşi în număr mare în traheile albinelor obstrucţionează căile respiratorii şi elimină unele toxine în organismul albinei. în care scop le excită la baza trompei pentru a provoca reflexul de regurgitare. Cele mai eficace produse acaricide netoxice pentru albine sunt preparatul Folbex şi preparatul P. Tratamentul medicamentos trebuie asociat şi cu măsuri preventive. La albinele tinere. Stupul se ţine închis o oră după care se deschide urdinişul. abdomenul este dilatat. deoarece acestea nu au o eficacitate la fel de bună ca şi în cazul altor boli. Această evoluţie a bolii este influenţată de vârsta albinelor şi de sezon. Tratamentul se face cu ajutorul unor substanţe chimice volatile sau fumigene impregnate în benzi de hârtie de filtru. Femela depune primăvara ouăle pe faţa internă a căpăcelelor. Adulţii. determinând boala. distrugerea familiilor bolnave în momentul apariţiei bolii şi aplicarea tratamentului la restul familiilor sunt măsuri utile şi eficace. În timpul iernii. unde se hrănesc cu lăptişor. albinele au o rezistenţă scăzută faţă de parazit. Etiologie Agentul patogen este o insectă apteră. care poate evolua sub formă latentă sau sub formă acută. iar aşezarea lor în ghemul de iernare permite parazitului să treacă cu uşurinţă de pe o albină pe alta. La începutul îmbolnăvirii. galbene castanii şi apoi negre. sau preiau hrana de pe trompa albinelor în momentul în care acestea hrănesc matca. acarianul pătrunde mai uşor în trahei decât la cele bătrâne. au culoare brună-roşcată. cretacee. în prealabil. iar parazitul infestează puternic albinele tinere. în general. a mătcilor. iar la infestaţie masivă acestea din albe-sidefii devin mate. astfel că primăvara marea majoritate a albinelor mor. dar.

iar cel cu fenotiazina se repetă de două o la interval de 10 zile. Pentru a împiedica urcarea lor din nou pe albine. să se procedeze la îndepărtarea mecanică a paraziţilor de pe corpul ei. iritate. dau jos păduchii care cad pe fundul stupului. Deoarece ouăle sunt depuse pe faţa internă a căpăcelelor. cu o seară mai înainte O altă modalitate de combatere a păduchilor. Cu ajutorul unui afumător în care s-a pus pacheţelul de fenotiazina sau frunzele de tutun. combinat cu camforul sau terebentina aşezate pe fundul stupului. a mutării fagurilor cu puiet şi miere dintrun stup în altul. Tratamentul cu fum de tutun se repetă 3 zile la rând. al cărei miros puternic va ameţi păduchii Pentru combaterea parazitului se poate utiliza şi fenotiazina sub formă de fumigaţii. Paraziţii se văd cu ochiul liber atât pe corpul albinelor cât şi pe cel al mătcilor. acesta se deschide. se revine după 2-3 minute. apoi. din Agenda sanitar-veterinară. citiţi şi articolul "Brauloza". un strat subţire de naftalină. apoi din 10 în 10 zile până la dispariţia completă a parazitului. se indică ca la extracţia mierii.se face cu ajutorul trântorilor. Tratamentul se poate face cu naftalină. se aşează pe fundul stupului. Pregătirea familiei de albine pentru tratament constă în micşorarea urdinişului la 1 cm. se dă din nou aceeaşi doză de fum. Lemnul indicat pentru aceste fumigaţii este lemnul de tei. au o activitate redusă şi puterea familiei scade treptat. constă în ungerea mătcii cu miere şi pulverizarea. iar dimineaţa. Paraziţii se pot îndepărta de pe matcă şi cu ajutorul fumului de ţigară. prin roire. iar odată cu răcirea timpului numărul paraziţilor scade. timp suficient pentru căderea paraziţilor pe fundul paharului. femelele încep depunerea ouălor. a albinelor hoaţe. Albinele. iar în interiorul stupului. Se izolează matca într-un pahar de apă. prin unificarea familiilor. infestarea cea mai masivă înregistrându-se în lunile august-septembrie. acestea împreună cu braulele căzute se îndepărtează. iar primăvara. distanţarea ramelor şi acoperirea crăpăturilor. când familiile au puiet puţin sau deloc şi când paraziţii îşi încetează înmulţirea. parazitul trece uşor de pe o albină pe alta. după 10 minute. se dau peste ea 1-2 fumuri de ţigară şi se ţine palma pe gura paharului câteva secunde. Tratamentul se repetă la 15 zile. la Articole. Când matca este invadată masiv este necesar ca înaintea aplicării tratamentului general. de sirop de miere cu apă. se introduc pe la urdiniş mai multe valuri de fum. descăpăcitul să nu se facă cu furculiţa apicolă ci numai cu ajutorul cuţitului. deoarece paraziţii au fost numai ameţiţi. pe toată suprafaţa ramelor ocupate de albine. Bune rezultate dau şi fumigaţiile cu foi de tutun administrat pe deasupra. cu o pensulă înmuiată în alcool sau miere sau o scobitoare. din nou se închide urdinişul. Varrooza 88 . se astupă urdinişul. Pentru mai multe informaţii referitoare la Brauloză. Simptome Albinele sunt neliniştite. camfor sau tutun aplicate pe cartoane care seara se introduc sub rame. printre rame şi prin urdiniş. Tratamentul se bazează pe distrugerea parazitului şi se aplică de obicei în lunile septembrie-octombrie. lingându-se. Parazitul iernează în stup în stadiul de adult. pe un ziar.

transversal oval. din care după 2 zile ies larvele. a trântorilor. După 2-3 ani de la infestare. având culoarea albăcenuşie şi moare după împerechere. familia slăbeşte şi moare. Ele cad pe fundul stupului. Ea se fixează atât pe torace cât şi pe abdomen şi membre. vara şi toamna anului următor. în special a celui de trântor. fizice şi tehnice de combatere a acestuia. dar rezultatele nu sunt nici în prezent satisfăcătoare. 89 . până în ziua în care infestarea masivă duce la moartea rapidă a familiei. se înmulţesc cu repeziciune. au fost utilizate în ultimii ani zeci de substanţe antiparazitare. Etiologie Agentul patogen este acarianul Varrooa jacobsoni. precum şi prin practicarea stupăritului pastoral.1 mm şi lat de 1. aceleaşi familii pot fi intens parazitate. Boala a fost descoperită în anul 1904 în insula Java. Simptome În perioada de iernare. acarianul nu poate fi observat cu ochiul liber. Jacobson de unde s-a extins practic în toată lumea. Femelele împerecheate trec apoi pe albinele lucrătoare. umplerea prematură intestinului cu dejecţii şi apariţia diareii. numeroase metode biologice. Pe plan mondial. de unde sunt scoase afară de către albinele sănătoase. iar în perioadele de înmulţire depune în medie 7-8 ouă în celulele cu puiet. din celule ieşind numai femele împerecheate. de unde nu i se poate vedea decât marginea posterioară a corpului. Contaminarea se face cu ajutorul albinelor hoaţe.Această boală este o ectoparazitoză atât a albinelor adulte cât şi a puietului. paraziţii neliniştesc familia de albine.6 mm. lung de 1. ce se împerechează înainte de eclozionarea albinelor. La începutul infestării. Varrooza este o boală ascunsă. albinele eclozionate vor fi neviabile cu aripile nedezvoltate. determinând un consum mai mare de miere. Tratamentul Datorită adaptării parazitului la biologia şi viaţa albinelor. când în celule cu puiet există un mare număr de paraziţi. pe albinele lucrătoare şi matcă. Masculul este mai mic. iar după 7 zile se transformă în adulţi. cele mai utilizate substanţe în combaterea varroozei au fost: fenotiazina. S-a constatat că după tratamente corect efectuate toamna. care se hrănesc cu hemolimfă larvelor şi nimfelor de albină. Femela prezintă corpul aplatizat. de către E. unde se hrănesc cu hemolimfa acestora. în Europa fiind semnalată pentru prima dată în anul 1967. iar când 20-30 % din albine sunt parazitate. fapt ce determină debilizarea şi moartea lor prematură. trântori şi matcă. Primăvara. precum şi pe puietul acestora în urma descăpăcirii celulelor. a roilor şi a fagurilor cu puiet. Parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trântori. datorită numărului redus de paraziţi şi a poziţiei acestuia între inelele abdominale. de culoare maro-roşiatic. parazitul acesteia poate exista în stup timp de mai mulţi ani fără să se constate o mortalitate anormală. cu capul şi picioarele diforme. numărul acarienilor este foarte mare. prevăzut cu patru perechi de picioare. de formă rotundă.

La noi în ţară. la fel ca şi Varachetul. amitrazul. BeeVital-ul se administrează între rame. La roi şi familiile slabe. prin stropirea albinelor sau în hrana lor. polenul. timolul. uleiul de eucalipt. banda se aşează lângă un fagure lateral cu puiet. Această muscă este mai mică decât musca comună (6-8 mm). brompropilatul. apoi se scot din stup. când familiile de albine nu mai au puiet. Nu se face tratarea în timpul culesurilor principale.acidul formic. altfel o parte din substanţa activă volatilizată se pierde prin fisuri sau spaţii create prin închiderea necorespunzătoare a acestuia. cimiazolul. numai în sezonul activ. cianpiretrinoidul de sinteză şi fluvalinatul (mavrikul). când albinele au început activitatea normală. iar după 7 zile se introduc vertical între ramele 3-4 şi 7-8.7-0. netoxice şi nepoluante pentru produsele stupului.8 mm şi cu un diametru de 0. Perioada optimă de introducere a benzilor este prima jumătate a lunii august şi ele se menţin în stup timp de 40 de zile. cumafosul. al doilea tratament se efectuează după extragerea mierii de salcâm. lăptişorul şi propolisul. Mavrirolul. timp de 4060 de zile. Varachetul se administrează sub formă de fumigaţii prin urdiniş sau pe deasupra ramelor. iar în prezent se utilizează Varachetul (pe bază de amitraz). Ultimul tratament cu Varachet trebuie să se execute în absenţa puietului căpăcit. Benzile se aşează deasupra ramelor. Apistanul este un cianpiretrinoid de sinteză. deoarece poluează grav atât organismul albinelor cât şi ceara. cele mai folosite substanţe în combaterea varroozei sunt amitrazul şi fluvalinatul şi se fac cercetări intense pentru combaterea acesteia pe cale biologică sau prin utilizarea de extracte naturale. clorbenzilatul. Medicamentul este îmbibat în benzi de material textil. destul de răspândită printre acestea. Primul tratament se face primăvara. În prezent. Conform prospectului se folosesc două benzi. Când larva s-a dezvoltat suficient (15 mm lungime şi 3 mm diametru) părăseşte cadavrul albinei (6-11 zile) şi intră în pământ la o adâncime de 3-4 90 . Femelele împerecheate îşi petrec cea mai mare parte a timpului în stupină şi urmăresc albinele sau trântorii. intervalul dintre acestea fiind de 7 zile. Mavrirolul. impregnat în benzi de material plastic. acidul lactic. cu o dungă albă pe cap. Este necesar ca tratamentul să fie completat cu două fumigaţii cu Varachet toamna. A fost aprobată folosirea lui şi la noi în ţară. pătrunde în organismul paraziţilor şi le blochează funcţiile enzimatice şi nervoase. prin stropirea acestora cu substanţa activă. varrooza a fost combătută cu medicamentele Sineacar şi Arahnol. depunând din zbor larvele pe corpul acestora. Pentru fiecare familie se utilizează o bandă de carton cu 2-4 picături în funcţie de tipul de stup. produs de firma Sandoz. Apistanul (pe bază de fluvalinat) şi BeeVital-ul (pe bază de uleiuri eterice). Doza recomandată are un efect bun atunci când se etanşează bine stupul.17 mm pătrund în organismul insectei la nivelul părţii dorsale a articulaţiei cefalotoracice şi se hrănesc cu hemolimfă şi ţesuturi vii. Etiologie Agentul patogen este o dipteră vivipară. denumită Senotainia tricuspis. Imediat după ce au fost depuse pe albină. camforul. pe albine. iar alte trei tratamente se fac toamna în lunile septembrie şi octombrie. de culoare cenuşie-deschis. Senotainioza Este o ectoparazitoză a albinelor adulte. deoarece acesta păstrează paraziţii şi odată cu ecloziunea albinelor rămân în stup peste iarnă. Nu se admite folosirea la noi în ţară pesticidelor sub formă de soluţii sau emulsii. mierea. reproducându-se primăvara odată cu prima generaţie de albine. transversal. larvele lungi de 0.

Larva este de culoare alb cu negru. în timpul zborului. Boiko. dispărând din stupină atunci când temperatura atmosferică depăşeşte 30°C. de unde pot migra în cavitatea cefalică şi abdominală. Larvele. Contaminarea este mai puternică pe timp cald şi însorit. pe care se aplică o soluţie de amidon în care se înglobează insecticide în proporţie de 1-2 %. iar iernarea acestora se face în stadiul nimfal.Când ajunge la 8 până la 9 mm în dimensiune. în 7-12 zile (Boiko. iar după 7-12 zile în muscă. 1959). Se pot folosi şi vase de culoare albă cu apă. în timp ce pe timp rece şi ploios. se fixează în cavitatea toracică. pentru a completa ciclul evolutiv. are părţile bucale sub formă de coasă şi are 1.5 mm lăţime. Diagnosticul se bazează pe semnele clinice şi pe examenul de laborator. care-şi depune cu această ocazie larvele pe corpul acestora. acestea fiind puternic atrase de culoarea albă a vasului. Aici devine individ matur. îşi pierd capacitatea de zbor şi familiile se depopulează rapid. în 1-2 zile depune toate larvele pe corpul albinelor. Pe timp favorabil. în număr foarte mare în iulie-august. abadonează cadavrul gazdei şi intră sub pământ. care se aşează tot pe capacele stupilor şi în care se vor îneca un număr mare de muşte. la albinele moarte se pot observa trepidaţii ale abdomenului. Uneori. în număr de una sau mai multe. Triunghiulinoza Triunghiulinoza este o boală de invazie a albinelor culegătoare produsă de larvele unei insecte. Când albina-gazdă moare (de obicei la 2-4 zile după parazitare). Simptome Albinele culegătoare se debilitează. datorate mişcărilor pe care le fac larvele parazite din organismul lor în căutarea hranei. Contaminarea albinelor lucrătoare şi a trântorilor se face prin atacul direct. Etiologie 91 . 1956). Femela este vivipară şi poate produce între 700 şi 800 de larve (Simintzis. 1958) sau 16 zile (Giordani. Într-un sezon apicol pot să apară două generaţii de muşte. al muştei parazite. de dimineaţa şi până seara.5 mm lungime şi 0. larva trece în următoarea etapă de dezvoltare larvară. După ce penetrează muşchii toracici. Tratamentul constă în aşezarea pe capacele stupilor (locul unde poposesc senotainiile) a unor cartoane albe. în care se hrăneşte cu hemolimfa gazdei atâta timp cât aceasta trăieşte. 1956.cm. 1949. Devorează muşchii toracici şi alte părţi moi ale toracelui şi capului. contactul albinelor cu musca parazită este redus. larva se hrăneşte cu ţesut solid şi trece în următoarea etapă de dezvoltare. unde după 1-2 zile se transformă în nimfă. Femelele acestei muşte se întâlnesc în stupină din mai până în octombrie. Giordani.

Tratamentul este similar cu cel aplicat în cazul braulozei. cu ajutorul cărora urcă pe florile melifere în aşteptarea albinelor. Albinele doici produc. Larva de Meloe verigatus are formă triunghiulară. livezi. spasmodice. care reduc numărul albinelor din colonii. mai ales a albinelor care se ocupă de creşterea puietului. în familiile slabe. iar cu ajutorul aparatului bucal adaptat pentru tăiat şi supt perforează membrana intersegmentară a albinelor şi pătrunde cu jumătate din corpul său în cavitatea abdominală a albinei. Larvele de Meloe proscarabeus trăiesc pe suprafaţa corpului albinelor ca şi Braula coeca. se târăsc în faţa urdinişului şi încearcă să îndepărteze parazitul. Ea apare de obicei primăvara. cu destule albine acoperitoare şi prin combaterea bolilor albinelor adulte. care au cuiburile nerestrânse şi neîmpachetate. motiv pentru care ele consumă mult polen. Acesta nu poate însă să 92 . până când timpul permite introducerea fagurilor noi în cuib). unde îşi depun şi ouăle în pământ la rădăcina plantelor. dar îşi pierd luciul şi culoarea lor devine cenuşie. Larvele care rezultă din aceste ouă au 3 perechi de picioare. prin menţinerea unor familii puternice. precum şi atunci când în familia de albine.Agentul patogen este reprezentat de larvele a două specii de insecte: Meloe verigatus şi Meloe proscarabeus. numărul albinelor s-a redus foarte mult şi puietul a rămas neacoperit. unde se hrăneşte cu hemolimfă şi cauzează moartea acesteia. Simptome Larvele bolnave nu emană nici un miros caracteristic. Contaminarea Formele adulte ale acestor insecte se întâlnesc frecvent prin păduri. foarte mult lăptişor pentru hrana puietului. când familiile de albine se dezvoltă puternic şi este crescută o cantitate mare de puiet. după care mor. Prevenirea răcirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzătoare de creştere a albinelor (ţinerea cuibului strâns. Poate apare şi atunci când apicultorul lărgeşte prea mult cuibul familiei de albine sau menţine prea mult stupii deschişi pe timp nefavorabil. în această perioadă. Simptome Albinele parazitate sunt neliniştite şi prezintă mişcări. Puietul răcit Puietul răcit apare de obicei primăvara. fâneţe. Boala de mai este o boală a albinelor tinere. ca urmare a unei boli. rece. primăvara. îşi păstrează forma şi consistenţa.

de pierderea mătcii. mătci cu extremităţi somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate. fenomen ce duce la un fel de constipaţie a albinelor tinere. de neefectuarea zborului de curăţire etc. în zilele reci când nu pot zbura. iar excrementele sunt galbene până la cafeniu deschis şi au forma unor cârnăciori cu consistenţă tare. Aceste tulburări apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite cu ocazia marcării. de blocarea urdinişului şi. paralizii precum şi depunerea de ouă nefecundate. albinele tinere se târăsc în faţa urdinişului. Dacă se apasă pe abdomen. tăierii aripilor sau altor manipulări. sau intensitatea zborului este redusă. produse fie de procese distrofice ale sistemului neuro-endocrin. Albinele bolnave de diaree pierd capacitatea de zbor. Ca urmare a unor tulburări nervoase. la mătci se pot observa pareze. elimină excremente sub formă de jet. încearcă să zboare. administrarea de ceai de plante medicinale sau sirop medicamentos. fie de natură congenitală Mătcile manifestă tulburări fiziologice legate de vârstă. apare lipsa de apă. anormale. Diareea albinelor este o boală fiziologică nemolipsitoare a albinelor adulte şi este consecinţa unui consum ridicat de hrană sau miere de calitate inferioară. Aceste simptome apar mai ales primăvara. după o perioadă rece. se târăsc în faţa urdinişului şi au corpul acoperit cu excremente. precum şi ca urmare a unor disfuncţiuni ale sistemului neuroendocrin. pulverizat pe albinele de pe faguri sau administrat în alimentator şi prin instalarea adăpătorilor în apropierea stupilor. galbenă. Au abdomenul umflat. Anomaliile mătcilor Pe lângă bolile infecto-contagioase. Simptome La ieşirea din stup. iar atunci când sunt luate în mână şi presate pe acesta. cu antibiotice. Simptome Boala se evidenţiază prin apariţia excrementelor de culoare castanie pe faguri şi rame. ca urmare. Dintre tulburările somatice se pot aminti: mătci pitice (apar când culesul în natură este insuficient şi nu determină modificări în structura internă sau externă). iese o pastă tare. se recomandă. Tratamentul se face cu sirop de zahăr foarte diluat. pigmentarea ţesutului adipos. Abdomenul lor este mult mărit. Boala mai poate fi cauzată şi de zgomote mari produse în jurul stupinei. pe lângă îngrijirea corectă. dar cad la pământ şi mor. care se manifestă prin modificări structurale. deoarece lipsa apei le afectează în egală măsură. Contaminarea De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupină. ca în cazul locii europene. fibrozarea şi calcifierea valvei vaginale etc. Astfel apare atrofierea glandelor producătoare de venin. închiderea la culoare a tubilor Malpighi. Tratamentul În cazul apariţiei diareii şi pentru prevenirea apariţiei altor boli. cu miros neplăcut. nu pot zbura şi nu 93 .fie prelucrat fără o cantitate suficientă de apă. mătcile pot prezenta şi un număr mare de anomalii. de prezenţa unor dăunători în cuib.

ca urmare a unei infecţii virale. Uneori. depunerea de ouă se diminuează). acestea influenţând negativ evoluţia embrionului. ginandromorfismul (apariţia. obliterează căile genitale) etc. măselariţa. Simptome pe care le prezintă albinele bolnave sunt în funcţie de conţinutul în substanţe toxice ale polenului consumat. nemţişorul. Printre plantele polinifere care intră în această categorie amintim: omagul. prelungeşte şi agravează boala. dar ca urmare a unui dezechilibru neuroendocrin. Intoxicaţia cu polen Această intoxicaţie este cauzată de polenul toxic recoltat de albine de la diferite plante otrăvitoare situate în raza de zbor a albinelor. care împiedică ieşirea spermatozoizilor pentru un moment. Albinele au abdomenul mărit şi la o uşoară atingere a lui cu mâna. pe care aceste plante le conţin. Unele mătci pot deveni trântoriţe. boala este de scurtă durată. Boala apare în diferite perioade ale sezonului activ şi afectează în special albinele tinere şi puietul neavând un caracter contagios. sub influenţa unor factori de mediu şi unele plante polinifere cunoscute ca nevătămătoare pot produce polen toxic pentru albine. de formă semilunară. obliterarea oviductelor prin calculi rectali (intestinul posterior supraîncărcat cu concreţiuni calcaroase. atrofia ovarelor (mătcile au fost normale. spermatozoizii prezintă degenerări morfologice. Uneori. ciclopismul (prezenţa unui singur ochi compus. glucozizilor şi uleiurilor eterice volatile. de culoare galbenă-verzuie. adică din ouăle depuse de ele se nasc numai trântori.Mătcile cu diverse anomalii trebuie înlocuite imediat ce au fost depistate. fie ca urmare a unor tulburări funcţionale cauzate de un spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal. Tratamentul 94 . dispus central). ca urmare a unor factori nefavorabili de mediu pe acelaşi individ a unor organe proprii celor două sexe). elimină excremente de consistenţă păstoasă. Intoxicaţiile albinelor în anumiţi ani se produc din cauza alcaloizilor. cum ar fi răsuciri. Uneori albinele prezintă şi paralizii ale membrelor posterioare şi ale aripilor. a unui număr mare de albine moarte. sterilizate). Aceleaşi materii fecale se găsesc din abundenţă şi pe capacele stupilor. Aparatul şi organele de reproducere pot prezenta următoarele modificări: aplazia ovarelor (ovare complet nedezvoltate). în faţa urdinişului şi pe fundul stupului. laptele cucului. tutunul. cu alte mătci tinere şi prolifice. microcefalia (apariţia unor albine cu capul mai redus) etc. teiul argintiu şi multe altele. consistenţă şi culoare modificate. ovare reduse ca volum. ceapa.se pot menţine pe suprafaţa fagurilor). producând moartea prin intoxicare a unui număr mare de albine. hipoplazia ovarelor (dezvoltarea insuficientă a oviductelor. fie datorită expulzării cantităţii de spermă. Intoxicaţia cu polen se poate recunoaşte prin prezenţa pe scândura de zbor. în mod obişnuit. obstrucţia ovarelor (stagnarea spermei în oviducte ca urmare a nedezvoltării corespunzătoare a veziculei spermatice). dar un timp nefavorabil şi lipsa unui cules de polen neotrăvitor. încovrigări şi alte forme bizare.

Digestibilitatea ei pentru albine este mică. câte 500 ml zilnic fiecărei familii. care apoi este depozitată în faguri ca rezervă de hrană. treptat îşi pierd capacitatea de zbor. albinele îşi pot reveni. un zahăr cu proprietăţi toxice deosebite pentru albine. diagnosticul clinic nu este posibil. ele putându-se confunda cu alte boli ale albinelor adulte. ori de câte ori albinele culeg acest produs. mierea care rezultă din el devine periculoasă şi pentru consumul uman. boala se instalează odată cu apariţia timpului nefavorabil secreţiei de nectar şi afectează mai mult albinele culegătoare. Tratamentul constă în administrarea de sirop de zahăr. care administrate în doze necorespunzătoare pot deveni toxice pentru organismul acestora. fie în jurul plantelor cu nectar toxic. se face un examen microscopic al intestinului mijlociu şi posterior al albinelor şi un examen de calitate a mierii. Simptome 95 . Atunci când nectarul dăunător este recoltat în cantitate mare. în doză de 500 ml pentru o familie. Intoxicaţia cu mierea de mană Intoxicaţia cu mană se manifestă mai ales în timpul iernii şi la începutul primăverii. fie în faţa urdinişului. dar poate apare în tot sezonul activ. Toxicitatea mierii de mană nu este întotdeauna aceeaşi. S-a constatat că nectarul toxic conţine pe lângă alcaloizi şi glucozizi şi manoză. În lipsa nectarului floral. Simptome Albinele intoxicate cu nectar devin neliniştite. ea variază de la o perioadă la alta şi de la o localitate la alta. apoi agitate. De obicei. În ultimii ani. paralizează şi mor.este nespecific şi constă în administrarea siropului de zahăr (1:2). ceea ce duce la supraîncărcarea rectului peste limitele fiziologice în timpul iernii. de insectele care o produc. prin medicament se înţelege acea substanţă care introdusă în organismul viu este în stare să diminueze sau să înlăture tulburările pe care acesta le prezintă. Acţiunea ei dăunătoare faţă de albine este în raport direct cu proporţia în care se amestecă cu miere florală Când rezervele de hrană sunt formate exclusiv din miere de mană. Toxicitatea ei este determinată de sărurile minerale şi mai ales cationii de potasiu. albinele recoltează mana în cantităţi mari şi o prelucrează în miere de mană. se târăsc pe pământ. Intoxicaţia cu nectar Această boală este determinată de consumul de nectar toxic secretat de aceleaşi plante care produc şi polenul otrăvitor. timp de 3-5 zile. de condiţiile meteorologice şi de compoziţia ei. Intoxicaţia cu medicamente În general. Deoarece modificările ce apar la albinele intoxicate cu miere de mană nu sunt caracteristice. fiind în funcţie de plantele de pe care se recoltează. precum şi de alte elemente. în combaterea bolilor infecto-contagioase ale albinelor s-au folosit şi se folosesc numeroase antibiotice şi chimioterapice. din 2 în 2 zile. călduţ (37°C). Dacă consumul de nectar toxic a fost mai mic. tulburările digestive însoţite de acţiunea toxică şi de posibilitatea declanşării nosemozei decimează în totalitate familiile respective de albine. Combaterea intoxicaţiei cu miere de mană se face prin examinarea calităţii mierii şi excluderea de la iernare a proviziilor în care există miere de mană. până la dispariţia simptomelor clinice.

se recomandă a respecta dozele şi protocolul de administrare a medicamentelor prescrise de specialişti pentru fiecare boală în parte. sau se închid pe întreaga perioadă de tratare şi de remanentă a substanţei insecticide pe plante. diluând-o. în scopul sporirii producţiei vegetale. iar această evoluţie depinde de distanţa şi suprafaţa tratată. 1991). Insecticidele. indiferent de natura lor. culoarea. în faţa urdinişului şi în direcţia zborului. O parte din albinele care supravieţuiesc cad de pe faguri. pentru a exclude astfel confundarea cu alte boli infecto-contagioase sau cu alt tip de intoxicaţii. Puietul de albine intoxicat îşi schimbă poziţia. este înlăturat din celule de către albine. Intoxicaţia cu pesticide În agricultură sunt folosite din ce în ce mai multe substanţe chimice deosebit de toxice pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor plantelor de cultură sau a celor din zona forestieră. în cursul unei zile pot fi distruse mai multe prisăci. singura posibilitate de prevenire a intoxicaţiilor la albine constă în respectarea legislaţiei în vigoare privitoare la interzicerea stropirilor când plantele melifere sunt în perioada de înflorire (ordinul nr. se atrofiază şi piere. apa reducând efectul nociv al substanţei chimice aplicate. evoluţia toxicozei este de obicei fulgerătoare. 127/21 oct. Diagnosticarea acestor intoxicaţii medicamentoase la puiet şi la albinele adulte se face pe baza examenului de laborator. sau distanţa dintre stupină şi cultura tratată este mai mare. Albinele adulte s-au dovedit mai rezistente decât puietul faţă de acţiunea toxică a antibioticelor şi sulfamidelor. al anchetei toxicologice şi anamnezei. în general.Sub acţiunea dozelor prea mari de antibiotice. dar cu acelaşi efect pentru distrugerea dăunătorilor agricoli. iar altă parte încearcă să părăsească stupul împreună cu matca. devenind de nuanţă mai închisă şi. în cazul când sunt tratate anumite suprafeţe agricole sau forestiere cu substanţe insecticide în perioada când sunt cercetate de către albine. se târăsc în faţa urdinişului. precum şi de natura şi remanenta substanţelor aplicate. puietul îşi schimbă poziţia normală în celule. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor substanţe chimice mai puţin toxice pentru albine şi prin aplicarea lor în momente în care nu vin în contact cu acestea. Deoarece. îşi pierde culoarea normală. 96 . familiile de albine trebuie transportate la cel puţin 5 km de zona în care se aplică combaterea. Până la utilizarea unor insecticide netoxice pentru albine. Această metodă chimică de combatere a dăunătorilor duce la scăderea numărului polenizatorilor naturali ai plantelor şi la necesitatea protejării şi folosirii dirijate a albinelor ca insecte polenizatoare. de contact sau de respiraţie. de ingestie. Simptome Dacă insecticidul utilizat este mai puţin nociv. Durata închiderii familiilor de albine se scurtează mult atunci când după aplicarea tratamentului chimic intervine o ploaie. familiile de albine intoxicate au o activitate mai redusă şi prezintă un mare număr de albine moarte pe fundul stupului. Pentru a evita apariţia acestor manifestări în stupină. sunt nocive atunci când penetrează organismul albinei şi provoacă un dezechilibru fiziologic la câteva procese biologice fundamentale.

adăpostite în stupi vechi. deterioraţi cu multe crăpături. determinând moartea acestuia. ciclul se prelungeşte. la Articole. Menţinerea fagurilor de rezervă toamna târziu în stupii populaţi. În zbor produce un zumzet specific. Pe măsură ce larvele consumă. Femela găselniţei mari depune în medie 700 de ouă. El pătrunde în stup seara. 200-300 de ouă. frigul fiind cel mai mare duşman al moliei. din care după 10 zile ies larve. perceptibil de la distanţă.Găselniţa Găselniţa sau molia cerii este reprezentată de două genuri: Galleria mellonela (găselniţa mare) şi Achroea grisella (găselniţa mică). Aceste specii fac parte din grupa fluturilor de noapte. din care după alte 14 zile vor ieşi fluturi. ce reprezintă de altfel principala sursă de proteine. care se aplică pe foile de hârtie intercalate între rândurile de rame. Fluturele "Cap de mort" Fluturele cap de mort (Acherontia atropos) este un fluture mare. astfel la 0°C. Sunt atacate mai ales familiile slabe. putându-se repeta de 3-4 ori pe an. iar la -15°C. Atacul găselniţei asupra fagurilor începe de la cei laterali şi se termină cu cei cu puiet din cuib. reformarea anuală a fagurilor vechi care sunt purtători de germeni patogeni şi de ouă de găselniţă. ce poate distruge într-un timp scurt întregul echipament de faguri din depozitele de păstrare. ciclul complet de dezvoltare este de circa 44 de zile. Găselniţa este un dăunător foarte periculos. Ca măsuri de profilaxie se recomandă menţinerea familiilor puternice. Găselniţa îşi construieşte galerii pe sub puietul căpăcit. consumă miere şi prin mişcarea aripilor agită albinele. larva îşi încetează hrănirea şi îşi construieşte o gogoaşă de culoare albă. fie ca urmare a vătămării lui. pe urdiniş. În cazul unui atac masiv se recomandă îndepărtarea fagurilor puternic atacaţi. citiţi şi articolul "Găselniţa". fie ca urmare a intoxicării acestuia cu excrementele parazitului. sub protecţia albinelor până la instalarea timpului rece şi apoi depozitarea în magazii neîncălzite. Pentru mai multe informaţii referitoare la Găselniţă. care depun ouăle pe firmiturile de ceară de la urdiniş sau de pe fundul stupului. din Agenda sanitar-veterinară. larva. nimfa şi insecta mor în timp de 12 ore. permiţând astfel albinelor să efectueze mai bine operaţiunile de îndepărtare a larvelor şi de refacere a celulelor deteriorate. reprezintă modalităţi de prevenire a apariţiei moliei. ele construiesc galerii pe care le tapetează cu o ţesătură din fire mătăsoase. moartea se produce după 45 de minute. La temperaturi mai scăzute. iar cea a găselniţei mici. ce le protejează împotriva înţepăturilor albinelor. iar la cei mai puţin atacaţi se va depista şi se vor deschide galeriile cu ajutorul unui vârf de cuţit sau cu un cui. În condiţii favorabile de temperatură (30-34°C). în special pe cei păstraţi în depozite. Denumirea îi vine de la un desen asemănător craniului unui om ce îl are pe partea dorsală a aripilor. După circa 30 de zile. de mărimea palmei unui om atunci când are aripile desfăcute. 97 . sau chiar pe rame şi faguri. curăţirea periodică a stupilor de resturile de ceară şi depozitarea fagurilor cu acid acetic glacial.

Vespa silvestris. oprind astfel apariţia generaţiilor tinere. dar este mult mai mare. fiind periculoase pentru albine. când sunt în număr mai mic. acestea fiind mai rezistente la frig. Lupul albinelor Lupul albinelor (Philanthus triangulum) se aseamănă cu viespile. când îşi cresc puii şi în luna august când se pregătesc de plecare spre ţările calde. Combaterea acestei insecte se face în mod asemănător cu a viespilor. Atacurile sunt mai numeroase în luna iunie. pe unele le mănâncă. în special toamna când albinele nu zboară. pentru a le consuma mierea. putându-se distruge femelele care supravieţuiesc solitare. fură peste 1 kg de miere pe zi şi neliniştesc albinele. Vespa germanica. pot fi distruse familii întregi de albine sau redusă foarte mult capacitatea de producţie. Vespa media etc. 98 . O prigorie poate consuma într-o zi 60-80 de albine. având un zbor lent. căci pândeşte albinele la urdiniş. în zbor şi pe flori. cu un colorit al penajului foarte frumos. Furnicile Aceste insecte aparţin mai multor genuri. pe la urdiniş sau podişor. Vespa gallica. poduri. aşezarea sub picioarele stupilor a unor cutii cu petrol.Pentru a împiedica accesul lui în stupi. acestea având un zbor mai greoi şi mai lin. Ele pătrund în stup prin crăpături. iar cu altele îşi hrăneşte larvele din cuib. unde îşi construieşte cuiburi sub formă de galerii adânci de 1-2 m sau în scorburile copacilor. când nu găsesc hrană. atacând albinele din stupină sau pe cele ce se întorc de la cules. se recomandă micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia de albine şi instalarea gratiilor pe timpul toamnei. Combaterea constă în amplasarea stupinelor în zone fără furnici sau unde acestea sunt puţine. desfacerea muşuroaielor şi administrarea insecticidului apoi astuparea acestuia. prigoriile se adună în stoluri mari. sau prin omorârea ei cu o paletă în timp ce zboară prin stupină. Se cunosc multe specii de viespi dăunătoare: Vespa crabro. Pe timp rece şi înnorat. Vespa crabro sau gărgăunul este cea mai dăunătoare dintre speciile de viespi. în şoproane. unde se găsesc populaţii numeroase de furnici. le fixează bine între picioare. În apropierea pădurilor. Trăieşte în regiuni cu terenuri puternic erodate (râpe). se mută stupina. iar în cazul atacului masiv. Atacă albinele la urdiniş. este o pasăre mică. mai ales primăvara. Viespile Viespile atacă albinele din familiile slabe. streşini sau în pământ. Combaterea viespilor constă în depistarea şi distrugerea cuiburilor cu insecticide. ungerea suporturilor stupilor cu păcură. Prigoriile Prigoria (Merops apiaster) cunoscută şi sub denumirea de albinărel. Atacul lor se produce dimineaţa. când timpul este mai răcoros şi albinele sunt mai puţin vioaie şi se apără mai greu sau chiar deloc. presărarea de cordoane de sare. Viespile trăiesc în colonii adăpostite în scorburile copacilor. le atacă din zbor şi le mănâncă. El îşi face cuibul în pământ şi sapă multe galerii pe unde circulă.

sunt păsări folositoare în ecosistem.. ciocănitoarea de stejar . prin zgomotele făcute. muştele. vor speria ciocănitorile şi. O soluţie ar fi îmbrăcarea stupilor într-o plasă de sârmă cu ochiuri mici. L. O altă soluţie este tăierea unor saci din material plastic în fâşii şi punerea acestora pe stupi. L. în culori vii. ţânţarii. în această perioadă. sub formă de cap cu ochi care..Picus canus Gmel. Crearea unor adăposturi.Picus viridis L. ciocănitoarea estică . Pentru apicultori ciocănitorile reprezentă o problemă în perioada de iarnă. benzi de material reflectorizant. Pe lângă rolul lor ecologic. prin modul lor de viaţă.Dendrorocopos minor buturlini Hart. dincolo de pagubele provocate apicultorilor.).Dendrocopos major candidus (Stres. cuiburi artificiale pentru ciocănitori. apicultorul are la îndemână mai multe soluţii practice. atunci când albinele nu zboară. Pentru a pune la adăpost stupii de atacul ciocănitorilor. cu obiecte ascuţite.Dendrocopos minor hortorum (C. ghionoaia sură . Astfel ciocănitorile nu au acces fizic la lemnul stupului deci nu îl pot găuri. în mănunchiuri. de la soluţii simple cum ar fi clasicele sperietori de păsări până la uzul echipamentelor furnizate de tehnica modernă. pe lângă că sunt folositoare. la distanţă de stupină 99 .Dendrocopos medius (L. Datorită auzului lor fin. sau din ghem.. sunt la cel mai scăzut nivel de peste an. mare. Pe stupi şi pe scândurile de zbor se mai pot aplica benzi cu cuie. Apicultorul mai poate pune pe lângă stupină. ciocănitoarea spate-alb .). şi ciocănitoarea de munte . În ornitofauna ţării noastre sunt cunoscute 14 specii de ciocănitori. Deoarece sursele de insecte. O variantă a acestor sperietori de păsări sunt ochii mişcători: o formă rotundă. pupă. Brehm). neliniştirea familiei de albine urmată de consum mare de hrană şi apoi diaree. Speciile şi subspeciile de ciocănitori ce populează teritoriul ţării noastre sunt: capântortura . nu vor permite ciocănitorilor să se aşeze pe ele şi să înceapă "munca" de găurire a lemnului. produc sunete şi lumini care sperie ciocănitorile.Dendocopos leucotos leucootos (Bechst. ducând astfel la pierderea totală a familiilor atacate. aduc o contribuţie importantă la combaterea dăunătorilor din păduri şi livezi cu pomi fructiferi.). cauzând astfel. În stupină pot fi folosite doar pe timpul iernii.. ciocănitorile atacă stupii şi se hrănesc cu plăcere cu albinele moarte. bondarii etc. în bătaia vântului. deranjează şi albinele.Dendrocopos major pinetorum (C. alunecoase.). ele reuşesc să depisteze dăunătorii de scoarţă şi dăunătorii xilofagi. şi la o distanţă oarecare de stupi deoarece aşa cum deranjează păsările. et Ehrenb. exact acolo unde se găsesc în copaci. ciocănitoarea sudică . Acestea emit ultrasunete pe direcţia în care sunt îndreptate creând un zid sonic ce deranjează şi ţin la distanţă păsările şi alte insecte. De aceea sunt pe drept numite "doctorii pădurilor". Brehm. ciocănitoarea de grădină . de pe fundul stupului. ciocănitoarea mare -.Picoides tridactylus alpinus C.) ciocănitoarea mică . ghionoaia verde . ciocănitorile pot produce şi daune.). strălucitor care.). în bătaia vântului şi în razele soarelui. fiindcă sunt din plastic şi au suprafeţele netede. O soluţie modernă şi eficace pentru prevenirea atacului ciocănitorilor este folosirea aparatelor cu ultrasunete. adult) şi le distrug. se mişcă în toate direcţiile. ciocănitoarea neagră .Dendrocopos leucotos lifordi (Sharpe et Dress. aparatele cu ultrasunete. L.Dryocopus martius (L. Ciocănitorile Ciocănitorile.Dendrocopos syriacus (Hempr.Dendrocopos major (L. indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larvă. Brehm).Combaterea prigoriilor atunci când numărul lor este foarte mare se poate face prin distrugerea cuiburilor cu diferite substanţe de tip respirator. evitându-se astfel aşezarea ciocănitorilor.Jynx torquila L. Fâşiile vor flutura în vânt. ciocănitoarea dobrogeană . ciocănitoarea de pădure . Nu aş recomanda această metodă deoarece aceste păsări ar putea fi rănite şi.

iar stupii se spală pentru a îndepărta mirosul. plantele melifere se împart în mai multe grupe: plante nectarifere. formează baza meliferă. Primăvara. ce prezintă importanţă pentru apicultură: Arbori şi arbuşti meliferi Plante melifere 100 . chimică sau biologică. plantele melifere mai pot fi împărţite în anuale. bianuale şi perene. plantele se împart în autopolenizatoare şi cu polenizare încrucişată iar după durata vieţii. cea mai eficace este cea chimică şi se bazează pe momeli cu diferite rodenticide. a căror deschidere verticală să nu depăşească 8 mm.După însemnătatea pe care o au pentru hrana albinelor. polen sau atât nectar cât Resursele nectaro-polenifere şi polen). plante polenifere şi plante mixte. Pentru a împiedica pătrunderea lor în stup. la urdiniş se instalează gratii sau reducătoare de urdiniş. dintre acestea. primăvara ele curăţă livezile de pomi fructiferi de omizi şi viermi. Totalitatea plantelor melifere (producătoare de nectar. arbuşti şi plante melifere. Închei acest articol cu îndemnul adresat apicultorilor să încerce să folosească metode de prevenire a atacului acestor păsări în stupină cât mai blânde şi să le protejeze în această perioadă critică a anului deoarece. distrug fagurii şi deranjează albinele. să caute hrană în afara stupinei. păstură. consumă miere. După modul cum se face polenizarea. fagurii atacaţi de şoareci se topesc. În continuare voi prezenta principalii arbori. cu excepţia celor dăunătoare albinelor. de pe un teritoriu. pomii sunt sănătoşi şi astfel înfloresc dând din abundenţă nectarul cel dulce albinelor. pe la urdiniş sau prin alte crăpături. spontane sau cultivate.pot determina ciocănitorile să nu mai atace stupii. Şoarecii Şoarecii pătrund şi se instalează în stupi toamna. Combaterea şoarecilor şi şobolanilor se poate face pe cale mecanică. în ciuda pagubelor pe care ciocănitorile le pot aduce stupilor.

mai ales în poieni. Aici albinele culeg nectarul şi polenul nu numai de pe florile de arbori şi arbuşti. în afară de valoarea lor forestieră. Pădurile mixte sunt de asemenea bogate în plante melifere. se poate elabora un plan de valorificare a acestor bogăţii naturale inepuizabile. Acest cules se limitează la lunile de primăvară. constituie o resursă importantă de nectar şi polen. mixte (foioase şi conifere) şi conifere. La aprecierea pădurilor din punct de vedere melifer. totdeauna trebuie să ţinem seama că pădurea oferă un cules cu atât mai abundent cu cât are o vegetaţie mai variată. Pădurile din ţara noastră se împart în: foioase. Albinele adună de pe esenţe forestiere conifere numai polen în cantităţi restrânse şi când nu găsesc alte surse de hrană. Pădurile de conifere sunt cele mai puţin melifere.ARBORI SI ARBUSTI Arborii şi arbuştii din pădurile ţării noastre. durata înfloririi. Aici albinele au un cules aproape uniform şi de lungă durată. capacitatea meliferă. Stabilind perioada de înflorire. intensitatea. în ţara noastră se găsesc la altitudini mari. În 101 . între care sunt foarte multe plante melifere de mare valoare. care începe din primăvară şi ţine până în vară. dar şi de pe vegetaţia erbacee. Pădurile foioase formate din amestecuri de arbori şi arbuşti sunt cele mai bogate în vegetaţie meliferă. Ele sunt cu atât mai bogate cu cât în amestecul lor predomină speciile de plante foioase.

diseminate în etajul superior şi predominante în al doilea etaj. paltinul de câmp. Gorunetele de silvostepă semnalat în podişul Moldovei şi gorunetele cu arbori pitici acidofili semnalat în Transilvania şi sudul Moldovei oferă. constituie surse importante de nectar şi polen pentru apicultură. mălinul etc. cornul etc. o bază meliferă destul de bogată. ulmul foios. măcrişul. salcia. salcâmul galben în Banat. castanul porcesc. din cele arătate. Sunt mult mai frecventate de albine. cireşul păsăresc. afinul. Între 15-31 iulie speciile forestiere care oferă nectar sunt teiul alb şi salcâmul japonez. castanul comestibil. În perioada culesului de primăvară şi timpuriu de vară (1 mai . Majoritatea plantelor forestiere care reprezintă o importanţă mare pentru apicultură înfloresc însă în perioada culesului de primăvară şi timpuriu de vară. fragii etc. teiul alb prezintă cea mai mare importanţă. mărul de pădure. glădicea. speciile de interes mediu sunt însă ceva mai bine reprezentate. în regiunea de munte. arţarul de timp. coacăzul de munte. 102 . sângerul. şi subarboret ca ulmul de câmp. scumpia. sălcioara. sunt compuse pe lângă specia de bază. arţarul american. în aceste păduri. din specii melifere de arbori şi arbuşti. Indiferent de abaterile de la starea normală. salba moale. arţarul de timp. oferă culesurile cele mai timpurii.15 iunie) înfloresc speciile de stejar. sângerul. precum şi plantele erbacee ca: salvia. dracila (cruşeţea). teiul cu frunza mare. Între speciile de mare interes pentru apicultură nu înfloresc timpuriu decât paltinul de timp şi carpenul. în luncile râurilor şi în partea inferioară a dealurilor sunt larg răspândite zăvoaiele de plop alb. iar în perioada culesului de toamnă aportul speciilor forestiere este aproape inexistent. paltinul de munte. părul sălbatic. Alunul şi arinul înfloresc foarte timpuriu. gorunetele reprezintă o bună sursă meliferă prin compoziţia lor. călinul alb. dârmoxul. plop negru şi salcie. vinariţa. arţarul tătărăsc. ulmul. porumbarul. oţetarul. lemnul câinesc. brad şi fag. arţarul tătărăsc. jugastrul.Ştejăretele de câmpie înaltă şi ştejăretele de luncă.afară de aceasta. părul pădureţ. alunul. coacăzul. albinele adună de pe conifere miere de mană. jugastrul. Vegetaţia erbacee din pădurile de conifere este de asemenea puţin meliferă. ulmul pufos. teiul alb.). catalpa. lăcrămioare etc. salcâmul. deşi pătura erbacee meliferă este mai săracă. speciile de arbori şi arbuşti ca: ulmul. în unii ani. teiul argintiu. iar dintre arbuşti păducelul. în regiunea de câmpie. cenuşarul. . se întâlnesc numeroşi arbuşti meliferi ca păducelul. caragana. păducelul. frasinul comun. Salcâmul alb. frasinul. măceşul. Pătura erbacee este deosebit de bogată (toporaşi. Cercetând succesiunea înfloririi speciilor forestiere comparativ cu perioadele de cules cunoscute în apicultură. Cantităţile mari de polen pe care le oferă molidul constituie un factor favorabil pentru dezvoltarea familiilor de albine. destul de răspândite în ţară. cornul. din primăvară până la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie.. în regiunea dealurilor şi de câmpie înaltă. paţachina (cruşin). arţarul. În perioada culesului de vară. paţachina înfloreşte continuu. hibrid. nucul. mărul de pădure. plopul. păducelul. În perioada corespunzătoare culesului timpuriu înfloresc îndeosebi speciile forestiere polinifere. păducelul.Pădurile de plop şi salcie din lunci şi zăvoaie. aninul. a subarboretului şi mai ales prin bogăţia şi varietatea păturii ierboase. Dintre speciile forestiere. murul. într-o perioadă în care condiţiile atmosferice sunt în general puţin favorabile. iarba neagră. zăvoaiele şi salcâmul oferă cea mai bogată bază meliferă. teiul. constatăm că alunul. salcia albă. de asemenea. precum şi şleaurile. însumând peste 200 000 ha. călinul. ulmul de timp. cele mai favorabile condiţii pentru stupărit le oferă amestecul între molid. mesteacănul. Regiunile de câmpie cu pădurile de stejar. formând amestecuri între ele sau cu alte specii melifere valoroase ca: aninul alb. atât pentru polen cât şi îndeosebi pentru nectar. teiul pucios (cu frunza mică) etc. apare evident faptul că majoritatea speciilor de interes apicol corespund primelor perioade de cules (cules timpuriu şi cules de primăvară şi timpuriu de vară). stejarul. cornul. . mărul pădureţ. plopul alb. arinul negru. carpenul. Tipurile de arborete mai răspândite şi mai importante pentru apicultură sunt descrise în continuare.

Dintre arboretul de pădure. ulm. teiul reprezintă proporţii variate. Tulcea). Masivul de tei din Moldova este cel mai important. Îîn afară de aceste plantaţii masive. între 10 şi 30% Şi mai rar 50-90%. corn. Niculiţel. crescând de obicei în amestec cu alte specii forestiere (arborete de stejar. prin comune şi sate. Teiul. în jurul anului 1852. Din punct de vedere apicol interesează realizarea unor producţii mari de miere de salcâm. Primele plantaţii de salcâm s-au făcut la Băileşti. salcâmul este răspândit în jumătatea de sud a Munteniei. cu cristale de mărime mijlocie. trebuie urmărită obţinerea soiurilor caracterizate prin creşterea rapidă. Salcâmul este întrebuinţat la fixarea nisipurilor zburătoare. jugastru etc). 3. 35 000 ha sunt trecute de 40 ani. care în totalitatea lui ocupă o suprafaţă de peste 15 000 ha. frasin. 103 . Brăila şi sudul Olteniei prin 1862. plantaţii au fost făcute în judeţele Ialomiţa. fără nici un miros şi cu gust plăcut. După datele publicate în literatura de specialitate. În păduri se găseşte foarte rar în masive pure. est şi sud. alun. fiind foarte răspândit. Pornind din dreptul Ostrovului şi continuând până la Turnu-Măgurele pe o lungime de 200 km şi o lăţime de 3-30 km (în medie 10 km) se întind dune de nisipuri. la vârsta de 200-250 ani. teiul cu frunza mică (pucios). În compunerea acestor arborete. Durata de înflorire a celor trei specii luate împreună este în medie de 30 zile. Robinia pseudocacia var. foarte abundentă. printre care şi în Câmpia dunăreană. înfloreşte teiul argintiu. masivele de tei din pădurile noastre ocupă o suprafaţă de 54 102 ha. Înaintarea salcâmului şi în alte regiuni ale ţării este oprită de altitudine şi climă. pentru umplerea golurilor din păduri. Din această suprafaţă. 2. trunchi înalt şi drept. În diferite plantaţii salcâmul constituie specia principală. teiul poate ajunge până. producţia de miere în condiţii favorabile poate ajunge până la 350 kg la ha. De la 200 m altitudine. vârstă de la care începe înflorirea utilă pentru apicultură. coroană strânsă. Salcâmul cuprinde la noi în ţară 11 varietăţi cu răspândire şi valoare meliferă diferită. plus o suprafaţă însemnată dar izolată. Zona unde plantaţiile de salcâm sunt mai compacte este sudul Olteniei. regiunea Oltenia. ceea ce este posibil prin mărirea perioadei de înflorire. cea. Salcâmul se creşte la noi în ţară pentru atingerea a două obiective: cerinţele silviculturii şi cele ale agriculturii. gorun. teiul argintiu sau teiul alb. producţie mare de nectar şi concentraţie ridicată de zahăr. pentru că asigură culesuri constante. teiul este un arbore răspândit în pădurile din vest. este de 1365 kg pentru păduri şi 643 kg pentru plantaţiile tinere. Este foarte rezistent la secetă şi geruri. masă mare lemnoasă. vulgaris ocupă circa 100 000 ha. stabilită prin cercetări făcute în ţara noastră. Salcâmul galben înfloreşte în lunile mai-iunie timp de 14-20 zile. Prima specie care înfloreşte este teiul cu frunza mare. După datele literaturii de specialitate. salcâmul începe să se rărească şi devine sporadic către 400 m altitudine. Pădurea de aici are foarte mare importanţă pentru dezvoltarea apiculturii noastre. vârsta când teiul începe să producă mai multe flori şi să secrete nectar mai abundent. pentru refacerea arboretelor de antestepă. urmează teiul pucios la 10-16 zile şi apoi la 20-22 zile faţă de teiul cu frunza mare. Pe baza aprecierii valorii forestiere şi a determinării valorii melifere în crearea formelor noi de salcâm cu valoare economică mai mare. Speciile de tei care se întâlnesc mai frecvent în ţara noastră sunt: 1. teiul cu frunza mare (fluturesc). solidificată capătă culoarea albă. înflorire târzie. În ţara noastră. cum de exemplu se poate găsi în Dobrogea de nord (Babadag. din care numai 40 208 ha sunt trecute de vârsta de 20 ani. consolidarea terenurilor accidentate. asemănător cu mierea de salcâm alb. în lungul Dunării până la nord de Galaţi. În general. din care 75 819 ha aparţin fondului forestier. o deosebită importanţă prezintă salcâmul alb. arţar. Producţia de miere la hectar. Isaccea. Mierea este transparentă. Pe suprafeţe mari.

După constatările făcute de cercetători şi apicultorii. chiar când înfloritul este foarte bogat.5 mg la o floare) decât teiul crescut pe sol argilos (22. o influenţă mare asupra secreţiei de nectar o au şi condiţiile de creştere a teiului. Înflorirea teiului la şes durează 14-16 zile.). Bojdoni. teiul este capricios. Pe timp de secetă florile îndreptate spre nord dau mai mult nectar (7. Ciofliceni). secreţia de nectar se menţine. aşa cum se întâmplă în nordul Dobrogei şi în regiunile limitrofe. solul. Aceasta constituie aşa-numita periodicitate a teiului. Acolo unde factorii locali favorizează o mai mare umiditate a aerului. au arătat următoarele: cantitatea de miere produsă la hectar este de 940 kg la teiul argintiu şi 460 kg la teiul pucios. Determinările făcute în ţara noastră prin metoda spălării florilor.5 mg) decât cele aşezate spre sud (6. Lipova.43 mg). Intensitatea înfloririi variază la tei de la un an la altul. varietatea lui.nu secretă nectar. în special în pădurile formate din mai multe varietăţi. Dacă teiul înfloreşte pe timp ploios. Pe anterele florilor se găseşte puţin polen. la sud de Bucureşti (Mihai Bravu. Teiul secretă cea mai mare cantitate de nectar pe timp cald.5 mg) decât cel cu frunza mică (7. Căscioarele. cu o aromă caracteristică ce se răspândeşte departe. dacă nu complet spălat din cauza florilor care sunt deschise. Călugăreni). după ploaie. Moldova nouă etc. teişuri întinse aflându-se la Reşiţa. când sunt distruşi mugurii florali. Teiului îi prieşte mai mult în locurile deschise decât în locurile umbrite. în afară de condiţiile atmosferice.54 mg faţă de 4. pe versante sudice. în regiunea Bucureşti. Deta. Cea mai răspândită specie de tei este teiul alb. înfloreşte în iunie-iulie. din cauza slabei secreţii a nectarului. Astfel. Un pericol mare pentru tei îl constituie îngheţurile de primăvară. Masivul de tei din Banat totalizează o suprafaţă de 11600 ha (tei 5754 ha). Spre deosebire de salcâm. din cea. Florile sunt mici.mai ales teii din pădurile situate în regiunile de stepă . nectar (11. când se formează mugurii florali şi mai ales dacă timpul este neprielnic în timpul înfloritului. 3100 ha valorificabile) sunt în jurul Snagovului (masivul Lipia. mai târziu decât pe cele mai ridicate. Începutul înfloririi şi al culesului depinde de caracterul localităţii. desimea plantaţiei etc. Oraviţa. pentru că stupăritul pastoral se practică doar la masivul Ramna (raionul Reşiţa) şi în Orşova. cu florile mărunte. nectarul este diluat. pe locurile joase. Culesuri slabe în unii ani sau lipsa culesului sunt din cauza condiţiilor de timp neprielnice primăvara. Comana. În ţara noastră. Doar în lipsa nectarului albinele adună şi polen. teiul înfloreşte mai devreme decât dacă este răcoroasă. de culoare galbenă-verzuie. cu fructele ca nişte mărgeluşe ruginii. De asemenea. teiul înfloreşte mai devreme decât pe cele nordice. Ca la oricare altă specie. precipitaţiile atmosferice din anul precedent determină cantitatea florilor şi a nectarului în anul respectiv. S-a observat că secreţia de nectar la tei este mai abundentă dimineaţa şi seara. Bozovici.dând posibilitatea realizării unor producţii mari de miere. Teiul din Banat este puţin valorificat. Teiul cu frunza mare produce mai mult. 20-25 zile după înflorirea salcâmului. relieful. Culesul de tei nu este întotdeauna asigurat. teiul crescut în zona de cernoziom are o secreţie de nectar mai abundentă (27. CosobaRîioasă etc. privind producţia de nectar a teiului. dar sunt şi ani în care . Aşezarea florii în coroană este un alt element ce condiţionează producţia de nectar. Cernica. şi la tei s-a constatat că după o înflorire abundentă urmează o alta mai puţin intensă. În ceea ce priveşte secreţia de nectar. Situaţia se 104 . unde teiul dă producţii aproape constante în fiecare an. Toate soiurile de tei din ţara noastră sunt melifere. Când vara este caldă. Teiul pucios (roşu. teiul înfloreşte la un interval de cea. Cele 15343 ha (din totalul de 19000 ha) valorificabile din regiunea Iaşi sunt folosite de apicultori numai parţial.4 mg).37 mg cât a dat în locuri umbrite. câteodată se prelungeşte până la 20 zile. cele mai mari masive (5456 ha de tei. lângă Titu (Vânătorii Mici. Uneori secreţia este atât de mare încât în lumina soarelui nectarul apare ca o picătură de rouă. poziţia ramurilor înflorite faţă de coroană. ploaia sau frigul în timpul înfloririi compromit culesul. fapt pentru care ele nici nu sunt cercetate de albine. albe-gălbui şi mirositoare. crescut în defrişări de păduri (în al doilea an de la defrişare) secreţia de nectar a fost de 11. de deal) cu frunze mici. La fel.46 mg). culesul de tei este de durată mai lungă. care înfloreşte în iunie şi este cel mai căutat de albine. pe faţa de deasupra de o coloraţie verdeînchis.

ele sunt importante numai pentru dezvoltarea familiilor de albine primăvara timpuriu.8 kg miere. gorun. păltinişul de câmp. Paltinul argintiu este nectaro-polinifer. multă căldură. Florile apar în lunile martie-mai. cantitatea de nectar secretată este atât de mare încât se poate spune că albinele inundă cuibul cu miere. In unele locuri. paltinul de munte 30 m. fiind foarte mult cercetat de albine pentru nectar. Arţari (acerine). arţarul tătăresc de 10 m. înfloreşte înainte de înfrunzire. La noi înfloritul începe de la 1 aprilie până la 5 mai.6 mg) florile îndreptate spre sud decât cele îndreptate spre nord (6. Paltinul de munte este nectaro-polinifer. arţarul tătărăsc (glădişul). Sălciile 105 . însă prezintă avantajul că secreţia se face pe orice vreme. iar producţia la ha este de 200 kg. Nectarul secretat de paltin este în cantitate mică. Paltinul de câmp oferă nectar şi polen. 2. toate aceste specii prezintă mai multe varietăţi şi forme. în ce priveşte importanţa acerineelor pentru apicultură. Arţarul american este important prin culesul abundent de polen (de culoare brună). încât de obicei nu prea este cercetată de albine.15 m şi în fine paltinul argintiu până la 20 m. arţarul argintiu). paltinul de câmp atinge înălţimea de 25 m.10 zile mai devreme decât salcâmul şi formează. În ţara noastră se găsesc următoarele specii de arţari: 1. la margine de păduri din regiunea de dealuri şi de câmpie. cu o producţie maximă de 1000 kg miere la ha. în unele regiuni chiar şi în februarie. jugastrul. s-a considerat ca aceste specii nu secretă nectar atât de abundent încât să se poată recolta miere-marfă. Înfloritul începe după regiune. înainte de înfrunzire. cu mult înainte de înfrunzire. Înfloritul începe la 10 aprilie până la 15 mai. Florile apar în martie-aprilie. Datorită cantităţii însemnate de nectar ce o au florile. acest arbore este considerat printre cele mai importante plante melifere de primăvară. între 25 aprilie şi 1 iunie. tufişuri. al factorilor ecologici. Aceste două specii din urmă se cultivă ca arbori ornamentali de-a lungul şoselelor. arţarul alb cu frunze de frasin şi arţarul de zahăr (paltinul. fag).00 mg). primăvara timpuriu. În general. Florile de jugastru secretă nectar de calitate superioară şi în cantităţi însemnate. paltinul de munte. Această specie dă o miere de calitate superioară. Arţarii înfloresc cu 8 . însă produce mai slab. Arţarul tătărăsc se întinde mai mult spre câmpie. pregătindu-le astfel pentru culesul principal. Înfloritul începe între 1 şi 31 mai. poate culege între 4 . Diferite specii de arţari se deosebesc mult una de alta din punct de vedere al răspândirii lor. Paltinul de câmp. iar în pădurile de conifere răşinoase se găseşte paltinul de munte. Arţarul tătărăsc este de asemenea nectaro-polinifer. Jugastrul produce nectar şi polen. după înfrunzire. jugastrul de 10 -15 m. jugastrul de Banat. Înflorirea timpurie a arţarului nu îngăduie însă albinelor să depoziteze întreaga cantitate de miere. spaţii verzi etc. deoarece este folosită în mare măsură pentru hrana lor după perioada de iernare. Mierea este foarte aromată. Prezenţa lor face să se îmbunătăţească componenţa pădurilor ridicând astfel valoarea economică. O familie de albine puternică. Literatura de specialitate menţionează faptul că la 1 ha de plantaţie pură se pot obţine până la 1000 kg miere. astfel că albinele au asigurat un cules permanent în timpul înfloritului. cantităţi însemnate de polen. prin poieni. atunci când în raza de zbor a albinelor există alte flori mai bune producătoare de nectar. o dată cu înfrunzirea sau după aceasta. în parcuri. arţarii exotici aclimatizaţi: arţarul american. umiditate moderată şi nu se dezvoltă bine pe solurile nisipoase. pe lângă nectar.inversează însă după o ploaie când dau mai mult nectar (10. Acerineele au talia diferită: astfel. în flora spontană din păduri. Arţarii cer un sol mai afânat şi fertil (mai ales paltinul de câmp). precum şi al valorii lor melifere. arţarul american cu înălţimea de 10 . În condiţiile ţării noastre pare a fi cel mai melifer dintre toate speciile de arţari. jugastrul şi arţarul tătărăsc trăiesc de obicei prin pădurile de amestec de foioase (stejar. bine dezvoltată. după înfrunzire.

prezintă forme de arbori. mai puţin înalt decât aninul negru (22 m). iar salcia căprească. înflorirea la aninul negru are loc în luna martie. 100 ani. Pe arborii de ulm găsesc adăpostul multe specii de insecte care elimină o cantitate mare de excremente din care se formează mierea de mană de origine animală. Alunul are o mare importanţă meliferă. Salcia căprească . Aninul alb. Alunul comun este un arbust înalt. salcia pitică sunt arbuşti. iar la aninul alb la sfârşitul lui martie şi în luna aprilie. care este adunată de albine folosind-o la formarea propolisului. Sălcioara. albinele cercetează arborii de ulm şi adună nectarul. Polenul său este bogat în vitamine şi oferă albinelor hrană timpurie. Amenţii (mâţişorii) apar înainte de înfrunzire în luna martie-aprilie. ca şi Velnişul. Creşte bine în solurile argilo-nisipoase. În ţara noastră salcia căprească este răspândită pretutindeni în afară de Dobrogea. este un arbore înalt. răchita albă. are o scoarţă cenuşie la început iar mai târziu devine brună-negricioasă. Zona de răspândire a aninului negru este mai ales în nordul ţării. Aninul negru ajunge până la 28 m înălţime. mlaja. se usucă şi se păstrează în borcane ermetic închise şi se administrează albinelor în amestec cu miere sau sirop de zahăr. Florile mascule (amenţii) sunt aşezate pe indivizi separaţi. formează tufişuri întinse în regiunile de deal şi coline. ajung chiar la 30 m înălţime şi trăiesc până la cca. În acest scop se iau crenguţe cu amenţi bărbăteşti desfăcuţi care se scutură pe site. Se cerne. începând de la vârsta de 4 ani şi oferă albinelor nectar şi polen.care este şi cea mai meliferă. Amenţii masculi apar încă de cu toamnă. Salcia fragedă. Se găseşte de asemenea în Lunca Dunării şi în Deltă. Producţia de miere medie este de 150 kg la ha. Se întâlneşte mai rar în regiunea de câmpie. Mierea provenită de la salcie este de calitate bună şi de culoare galbenă-aurie. Alţi arbori şi arbuşti Ulmul. are o scoarţă de culoare cenuşieargintie. Se recomandă colectarea polenului de alun. Plopul negru secretă o materie cleioasă. pe marginea pădurilor şi în defrişări. ajungând până la 5 m. este un arbust care poate ajunge până la o înălţime de 9 m. Înfloreşte înainte de înfrunzire. iar vântul împrăştie praful galben alcătuit din grăunciorii de polen. Înfloreşte înaintea înfrunzirii în aprilie-mai.cresc sub formă de arbori (sau subarbori de 0. polenul şi cleiul. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi este rezistentă la secetă. Cantitatea de polen pe care o produce alunul diferă de la an la an. Se desfac primăvara devreme. care trăieşte până la 100-150 ani.5 . fiind mai mare atunci când nu este secetă. dimpotrivă salcia zăloagă este mai răspândită de la câmpie până în munţi şi mai ales în bălţile Dunării şi în Deltă. În primăverile prielnice apiculturii. Este un arbore care se dezvoltă foarte repede şi 106 . deoarece înfloreşte în februarie-martie. salcia pletoasă. Înfloreşte în maiiunie. Plopul Începe înflorirea timpuriu primăvara. dar uneori se găsesc şi cultivate (aninul negru). iar florile mascule şi cele femele sunt aşezate pe arbori separaţi.6 m). se solidifică în cristale mici ca o cremă. Ambele specii cresc spontan.

Castanul sălbatic 107 . ambele specii oferă albinelor polen de bună calitate şi în cantităţi însemnate. oferă albinelor cu predilecţie polen şi puţin nectar. cu soluri calcaroase. albinele culeg şi nectar. înainte sau după înfrunzire. Se recomandă ca să se strângă amenţii bărbăteşti. Zona de vegetaţie a aninului alb începe de pe dealurile mai înalte şi urcă până la mijlocul munţilor. 20-30 kg la hectar. Porumbarul este arbust înalt de cca. Are flori mascule şi femele pe acelaşi individ.30 m. părul. care se trec prin sită şi se usucă. însă albinele adună polenul numai de la un număr restrâns de arboret. care secretă abundent nectarul şi este foarte mult cercetată de albine. Florile formează inflorescenţe. Aninul alb este folosit pentru fixarea terenurilor în regiunile de coastă. Producţia de miere este de cea. Glădicea este un arbore ce se cultivă mai mult în stepă. Înfloreşte pe la sfârşitul lui februarie-martie şi oferă albinelor cantităţi însemnate de nectar şi polen. înfloreşte în lunile aprilie-mai. cireşul şi vişinul sălbatic sunt arbori care se întâlnesc în pădurile de foioase amestecate şi oferă albinelor în aprilie-mai mult nectar şi polen. Îînfloreşte pe la sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie.din această cauză se foloseşte în împădurirea terenurilor umede. Producţia de nectar este evaluată la 100 kg/ha. uneori se amestecă chiar cu molizii. Mojdreanul este un arbore pitic care se întâlneşte mai ales în regiunile Oltenia. mult înaintea înfrunzirii. În anii cu condiţii meteorologice prielnice apiculturii. producţia de miere poate ajunge până la maximum 20 kg la hectar. dând o miere de calitate destul de bună. care se distinge printr-o aromă asemănătoare vinului muscat (busuioc). Are o mulţime de flori mici. Frasinul înfloreşte în aprilie sau mai. de 20 . sunt de culoare violet-închis. ca o plantă decorativă şi pentru garduri vii. Cornul este un arbust sau arbore care formează tufişuri la marginea pădurilor din regiunea de câmpie sau coline. Înfloreşte în luna aprilie-mai înainte de înfrunzire. Producţia de miere este de 300 kg/ha. Din punct de vedere melifer. însă în unii ani. aparent aproape negru. Producţia de miere este de aproximativ 40 kg la ha. Înfloreşte după salcâmul alb şi durează până la culesul de tei (iunie). oferă albinelor nectar şi polen. Unii apicultori o folosesc chiar pentru îmbunătăţirea mierii lipsite de aromă. Oţetarul (cenuşarul) este un arbore spontan sau cultivat. Prunul. Banat şi Dobrogea. printr-o culoare verzuie-deschis (chihlimbarie) şi limpede. Stejarul este răspândit larg în pădurile noastre. Oferă albinelor nectar şi polen. În apicultură stejarul este cunoscut ca o plantă poliniferă. Nucul şi ricinul produc cantităţi însemnate de polen. Coniferele produc cantităţi mari de polen. Mai des ele adună mierea de mană de pe unele specii de brad şi molid. 2 m. În timpul înfloritului oferă albinelor mult polen şi foarte puţin nectar. Înfloreşte primăvara timpuriu. formând aninişuri de-a lungul văilor şi pâraielor. furnizând un cules bun chiar în perioada dintre pomi şi salcâm. mierea este aromată şi plăcută la gust. emanând un miros puternic şi neplăcut. Este răspândit în pădurile de fag. 250 kg/ha. Lichidul dulceag emanat de cetina răşinoaselor este de asemenea adunat de către albine. verzui. nu este pretenţioasă faţă de sol şi îi place căldura. Corcoduşul este un arbust care înfloreşte în martie-aprilie. Producţia medie de miere este de cea. când condiţiile meteorologice sunt prielnice. mărul.

Nu se recomandă să fie lăsată pentru iernat. Păducelul înfloreşte abundent în lunile mai-iunie. Banat. oferind albinelor o cantitate destul de însemnată de nectar şi polen. Nu este pretenţios faţă de sol.30 ha. nu cristalizează uşor şi este bună pentru iernarea albinelor. imediat după încetarea înfloririi salcâmului de la altitudini mari. Oferă albinelor mult nectar şi polen. Cu cât relieful este mai variat. Sunt şi soiuri de lemn câinesc care înfloresc o lună. de la 1 ha de zmeur albinele pot recolta 4-6 kg miere pe zi şi 108 . albinele nu-şi încetează culesul.15 zile şi oferă albinelor un cules de nectar şi polen.4 flori întrun zbor. După observaţiile apicultorilor. Înfloritul durează 10 . Florile emană un parfum puternic mai ales către seară. La stupăritul pastoral în anii prielnici apiculturii se realizează câte 5 . Aceste păduri ocupă suprafeţe de 20 . Cruşinul este un arbust care se întâlneşte adeseori în păduri în solurile bogate în apă şi bine umbrite.7 kg miere-marfă. Caprifolium este un arbust târâtor. Mierea are un gust amărui.15 kg miere de rezervă în faguri şi 3 . începând din mai până în august. Zmeurul secretă aşa de mult nectar că albinele nu pot cerceta mai mult decât 2 .înfloreşte din aprilie şi până în cursul lunii mai. de asemenea polen. Când timpul este prielnic. Crişana. Oferă albinelor mult nectar. Maramureş şi Argeş se află păduri de castani comestibil. apoasă (subţire). întrucât se cristalizează uşor. Zmeurul este un arbust spontan şi cultivat. Albinele culeg nectarul zmeurului la orice oră din zi. la care se adaugă câte 10 . stimulând dezvoltarea familiilor de albine în vederea culesului principal. Mierea de castan este lichidă.30. Mierea nu se îngroaşă. Înfloreşte aproximativ cu 3 săptămâni după terminarea înfloririi livezilor de pomi fructiferi şi oferă albinelor mult nectar. cu atât mai mare este diferenţa dintre epocile de înflorire ale zmeurului şi cu atât culesul durează mai mult.25 zile. înfloreşte începând din luna iunie. în luminişurile de pădure bogate în zmeur se pot obţine zilnic sporuri de 2 . Lemnul câinesc. Secretă mai mult nectar în locurile cu umiditate abundentă. În perioada înfloririi s-a observat uneori pieirea în masă a albinelor atât în stupină cât şi direct pe florile lemnului câinesc. Călinul este un arbust care ajunge până la 3-4 m înălţime. Uneori capătă o culoare puţin gălbuie. două mai târziu.4 faguri clădiţi în familie.4 kg. În regiunile de stepă durata înfloririi este mai scurtă. Înfloreşte în iunie.În regiunile Oltenia. Este foarte bun pentru garduri vii. În afară de nectar oferă albinelor mult polen. Castanul înfloreşte de obicei începând din 14 iunie şi durează până la sfârşitul lunii. Chiar în timpul ploilor liniştite şi calde. iar în anii favorabili apiculturii asigură familiilor de albine rezerve suficiente de miere. înaintea salcâmului. fiind o bună plantă meliferă. Înfloreşte începând din luna mai până în iulie. transparentă şi de obicei incoloră. Castanul comestibil . Înfloreşte în iunie-iulie timp de 20 . Nu trebuie să fie plantat lângă lanurile de ovăz fiind gazdă bună pentru ciupercile de rugină. Mierea de castan are un gust plăcut şi puţin amărui. Înfloreşte toată vara. pe când la alte plante frecvenţa este de 10 . care creşte în luminişurile pădurilor de munte şi în stepă. rămâne fluidă şi nu se solidifică.

Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. Are un gust astringent. Smârdar. Pomi fructiferi Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole.A. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. provoacă dureri de cap. înregistrate de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) este peste 200°C şi respectiv când temperatura aerului atinge 10-12°C. Extragerea mierii se face cu greu. de 250°C. Afinul creşte în pădurile de răşinoase şi înfloreşte în mai-iunie. au arătat că producţia de miere la hectar este de cea. foarte vâscoasă. fiind consumată ca atare. Agrişul este un arbust spontan şi cultivat. Mierea are un gust neplăcut. 109 . Murul este un arbust înrudit cu zmeurul şi are fructe negre. Înfloreşte începând cu sfârşitul lunii aprilie până în mai şi oferă albinelor nectar şi polen. cu toate că este aromată.5 kg pe zi de familie de albine puternică. de pe 1 ha de agriş albinele pot obţine cel mult 35-40 kg de miere. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. foarte răspândit. 200 kg miere la ha. vomitări. este de culoare închisă. Mierea de zmeuriş este de culoare roşcată-gălbuie şi foarte gustoasă. mierea trebuie să fie în prealabil fiartă. După datele literaturii apicole. Producţia desişurilor de iarbă neagră este de cca. Pentru a fi aptă de consum. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. Determinările făcute de S. caisul având însă nevoie de o sumă de grade mai mare. plantaţiile de pomi fructiferi (livezile) ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. chiar amar.peste 100 kg în toată perioada înfloririi.C. 50 kg. peste 0°C. primăvara. Oferă albinelor cantităţi însemnate de nectar. culesul ajunge până la 2. galbenă-închis sau roşiatică. Dacă timpul este prielnic. Înflorirea pomilor fructifer se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. Iarba neagră este un semiarbust ce se întâlneşte prin pădurile de conifere. Mierea este de culoare deschisă. Producţia de miere este de 20-25 kg la ha. Înfloritul durează de la 10 până la 20 zile. Mierea de la iarba neagră. deoarece oferă albinelor mult nectar şi polen timp destul de îndelungat. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. în locuri semi umbrite producţia de nectar este mai abundentă.S. aceasta scade treptat. ameţeală şi intoxicaţii. Mierea are aspectul plăcut şi uşor aromat. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. se cristalizează anevoie. Înfloreşte în iunie şi este un arbust nectarifer. Este considerat plantă meliferă destul de bună. începe înfloritul în luna mai şi durează până la sfârşitul lunii septembrie. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). fagurii trebuind să fie în prealabil încălziţi. după care. Înfloreşte foarte abundent începând din iunie până toamna târziu şi oferă albinelor mult nectar. transparentă şi numai temporar capătă culoare galbenă. devenind argintie la o uşoară cristalizare.

caisul şi piersicul. se prelungeşte din aprilie până în iunie. Oferă albinelor atât nectar cât şi polen. pe care o elimină afidele (aphis cerani). sunt: cireşul. vişinul. Stanley. oferind albinelor nectar şi polent într-o perioadă în care necesatea de hrană pentru dezvoltarea cuibului este foarte mare (martie-aprilie). mărul. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar (cel mai frecvent 33. Înfloreşte din aprilie şi până la începutul lunii mai. Dâmboviţa. Vinete româneşti. este un arbore fructifer din grupa sâmburoaselor. Părul (Pirus sativa Lam. atât datorită răspândirii sale limitate.) prezintă importanţă meliferă nu atât prin cantitatea de nectar secretat cât prin faptul că că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. Prunul (Prunus domestica L. Fructificarea începe la vârsta de 6-9 ani.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs. Centenar. Părul pădureţ produce mai mult nectar şi este mai bine cercetat de albine. domestica Mill.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. Nectarul se usucă repede. Înfloritul. insecte parazite. Centenar. Plantarea în livezi a acestei specii trebuie făcută din diferite varietăţi pentru a asigura o polenizare mai bună. 110 .) este o specie meliferă foarte bine vizitată de albine care produce nectar. iar a întregului pom 10-14 zile. o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. -sălbatic: zarzăr) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. durata înflorii fiind de 10 zile. Este mai puţin melifer decât cireşul.). la începutul acestui secol. Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. cât şi a capacităţii melifere. Vinete de Italia. Cireşul (Cerasus avium Munch. cu o aromă foarte plăcută şi se zahariseşte curând după extragere. Valor. În luna mai. Tuleu gras. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. care prezintă un număr mare de varietăţi şi forme (peste 2000 de soiuri de prun. De pe 1ha de livadă de vişin se pot obţine 30-35kg miere. Vişinul (Cerasus vulgaris Mill.Cele mai importante specii pomicole cultivate care prezintă interes pentru apicultură. mai ales. albinele adună de pe frunzele cireşului mierea de mană. ocupând suprafeţe foarte mari din România. atât datorită răspândirii sale (de la câmpie pânî îin zona dealurilor subcarpatice şi uneori până la poalele munţilor). Mărul (Malus silvestris var. Tuleu timpuriu. În condiţii favorabile se realizează chiar 36-40kg miere la hectar. însă aproape întreaga cantitate de miere este folosită ca şi hrană pentru creşterea puietului.). Durata înfloririi florilor separate este de 5-7 zile. părul. înfloreşte în luna aprilie. la noi cele mai importante fiind Rivers timpuriu. pentru înalta sa valoare poleniferă. et DC. cât. Mierea este de culoare galbenă. producătoare de secreţii dulci.10-12 kg miere. prunul. Produce la hectar cca. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. cât şi a cantităţii de nectar secretat.8kg). polen şi clei. dacă plantaţia este din mai multe soiuri. Gras ameliorat.

Pescăruş. pomii fructiferi. Tulpina se termină cu o singură floare şi are unica frunză de forma unei spate. Plantelele nectarifere (bumbacul.) produc doar nectar şi sunt puţin răspândite. afară de câteva specii care sunt foarte melifere. spontane sau cultivate. De asemenea mai sunt plante care sunt cultivate în mod special pentru valoarea lor meliferă sau amestecuri de plante melifere. Totuşi. oferă albinelor nectar. În flora României sunt în număr foarte scăzut. Fructul este sub formă de capsulă. ierboasă. porumbul. Plantele polinifere (macul. Plantele nectaropolenifere (salcia. salcâmul. deci. D'Agen 707. Record. Silvia şi Minerva. Carpatin. de talie mică (30-50 cm) ce oferă polen şi nectar în lunile februarie-martie. etc.) furnizează albinelor atât nectar cât şi polen. măzărichea.Plantele erbacee melifere din păduri pot fi clasificate după perioada înfloririi în: plante timpurii . pălămida.Ialomiţa. după natura hranei pe care o oferă albinelor se pot împărţi în 3 categorii: nectarifere. Anna Spath. Principalele plante erbacee melifere sunt: Ghiocelul (Galanthus Nivalis). semănate în scopul maximalizării producţiei apicole şi a randamentului solului. este o plantă perenă. păpădia. pe pajisti înmlăştinite şi stufărişuri. În pământ are bulb. nectar şi polen sau numai polen. în păduri mai creşte un număr mare de plante erbacee spontane. aromatice şi medicinale. datorită succesiunii de înflorire în tot timpul sezonului activ ele asigură împreună cu arborii şi arbuştii meliferi un cules de întreţinere de o însemnătate mare pentru dezvoltarea familiilor de albine. La baza tulpinii sunt 2 frunze liniare verzui-albăstrii.). etc. Atât soiurile cât şi hibrizii produc importante cantităţi de nectar şi polen. Diana.care înfloresc începând din luna martie. Producţia lor nu este mare. cele interne au câte o pată verzuie. în funcţie de scopul pentru care sunt cultivate de om se împart în: plante tehnice şi furajere. cânepa. Sepalele florii sunt albe. Sunt cele mai răspândite şi cele mai importante plante pentru apicultură. PLANTE MELIFERE Plantele melifere. nectaropolenifere şi polenifere.În afară de arbori. numit şi "vestitorul primăverii". arbuşti şi subarbuşti. plante de primăvară. plante legumicole. etc.) produc doar polen. care oferă albinelor nectar şi polen. 111 . Înfloreşte primăvara în pădurile de foioase. plante melifere din păşuni şi fâneţe naturale.În funcţie de locul în care cresc se pot clasifica în: plante melifere erbacee din păduri. vară şi toamnă.

112 . rezistentă la ger. Este un lăstar înalt până la 2 m. uneori are înfăţişarea unei creme de lapte ( ca şi frişca). Zburătoarea (pufuliţa) este o plantă vivace. Cele mai cunoscute plante medicinale cultivate. foarte răspândită pe pajişti. Valea Armeniş din regiunea Banat. 150 de specii spontane de plante medicinale. care are o deosebită valoare meliferă. câmpie şi păduri. înfloreşte primăvara devreme. Cu tot timpul secetos secretă cantităţi însemnate de nectar. caracteristic îi sunt frunzele mari. între care: versantul vestic al Carpaţilor Răsăriteni şi pe cel nordic al Carpaţilor Meridionali. albicioase sau galbene ce apar în septembrie-octombrie. în aceste condiţii s-au înregistrat culesuri zilnice până la 10 kg miere pe familie. Florile zburătoare secretă o însemnată cantitate de nectar de cea mai bună calitate. şi frumoasele flori mov. Oferă albinelor nectar şi polen. roşietice. de culoare verde închis sau roşiatică. Totuşi. 500-600 kg miere. transparentă. Aceste suprafeţe cultivate reprezintă importante surse melifere pentru albine. Are tubercul cepos. cu cele şase petale specifice. Condiţiile optime în care zburătoarea secretă nectar sunt la temperatura de 24-26° şi la umiditatea relativă a aerului de 40-50%. O singură floare poate secreta într-un sezon până la 26 mg de nectar. mierea devine de culoare galbenă. Înfloreşte începând din luna iunie până toamna târziu. Creşte în locurile umede şi umbrite. ce înfloreşte în perioada iunie-august. fiind una din cele mai căutate plante medicinale aromatice şi melifere. medicinală şi armomatică. La încălzire.Brânduşa galbenă este o plantă mică. plantele medicinale se cultive pe suprafeţe din ce în ce mai mari. muntele Păduchiosul. Mierea are culoare plăcută galbenă-aurie şi se încadrează în categoria mierii superioare. Este mult răspândită în cultură. perenă. albinele îi culeg nectarul şi produc din aceste o miere de culoare pronunţat galbenă. arbuşti sau chiar de regenerarea pădurii. Este o plantă bună meliferă. Mierea obţinută de pe zburătoare este lichidă. La noi în ţară se cunosc regiuni cu renume unde se practică anual stupăritul pastoral la zburătoare. Înfloreşte treptat din iunie până în septembrie. valea Zizinului. defrişările de păduri etc. Tuşnad. lungi. cu valoare meliferă. Înfloreşte imediat după topirea zăpezii sau în iunie-iulie. dintre care numai o mică parte sunt răspândite în cultură. Poiana Mărului. Este una din cele mai răspândite plante de pădure şi pajişti. erbacee din familia Liliaceelor. cu frunze subţiri şi lunguieţe asemănătoare sabiei. colinele Carpaţilor Răsăriteni şi Meridionali şi ale Munţilor Apuseni sunt împodobite cu florile zburătoarei. valea Sebeşului. În ţara noastră cresc cca. Mierea se cristalizează curând după extragere şi formează cristale mari de culoare albă (ca zăpada). Deşi este considerată pentru animale o plantă otrăvitoare (conţine alcaloidul colchicina). sunt: Izma bună (Mentha piperita) este o plantă erbacee perenă. în poienile de munte. ca urmare a cerinţelor mereu crescânde ale industriei farmaceutice şi a celei producătoare de cosmetice. în unele părţi ale ţării. are nuanţă verzuie şi un gust foarte plăcut. cu tulpina înaltă. furnizând albinelor nectar şi polen. Topliţa. Începând cu luna iunie şi iulie. Perioada în care zburătoarea creşte bine în tăieturile de păduri este în primii 3-5 ani de la defrişare până când nu este înăbuşită de zmeur. valea Siretului. De la 1 ha se poate obţine o producţie de cca. Spânzul este plantă perenă. Este o plantă meliferă tardivă. Florile de culoare roz-violet sunt grupate în buchet la partea superioară a lăstarului. Clopoţeii înfloresc către sfârşitul lunii iunie şi până la căderea zăpezii. Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale) este o plantă perenă. valea Teleajenului.

Întreaga plantă. păduri.5-1 kg seminţe se pot obţine răsaduri pentru cultivarea unui hectar. iar cele tinere sunt pline. Se poate cultiva fie prin seminţe semănate direct în câmp. Din 0. busuioc de baltă sau izma broştească şi izma de baltă propriu-zisă. profunde. bogate în substanţe hrănitoare. intens cercetat de albine. Este destul de rezistentă la frig. folosit în industria farmaceutică pentru uleiul eteric pe care-l conţine. pe pajişti naturale. culturilor de mentă li se aplică înainte de arătură 20 000 kg bălegar la ha. uşoare. Cu începere de la 10 la 20 august înfloreşte şi izma de baltă care în condiţii bune poate asigura un cules până la 0. izma sau menta de baltă sub două aspecte distincte. dar merge şi în terenurile mai grele. prin butaşi. rar până la 70-80 cm. 113 . Nu este pretenţios la sol. dar care contribuie la menţinerea activităţii familiilor de albine în această perioadă. Tufele bine formate. dimineaţa sau seara. mai puţin nectariferă. Producţia de levănţică variază între 3000-4000 kg la hectar. Producţia variază între 800 şi 1200 kg frunze uscate la hectar. Formează un sistem radicular puternic. din care se pot obţine 10-15 kg ulei eteric. Se înmulţeşte pe cale vegetativă. Astfel de recolte se înregistrează cam o dată la 5 ani. conţin ulei eteric. În restul anilor. Dintre îngrăşăminte preferă bălegarul de grajd şi îngrăşămintele potasice. Semănatul direct în câmp se face toamna sau primăvara de timpuriu. fie prin răsaduri obişnuite în răsadniţe. pe timp frumos. La sfârşitul lunii iulie. Preferă solurile calcaroase uşoare. Ca lucrări de întreţinere se aplică plivitul şi praşilele de câte ori este nevoie. în urma inundaţiilor. Recoltarea spicelor începe în anul al doilea. 300 kg sulfat de potasiu. În Lunca Dunării se dezvoltă. Se înmulţeşte primăvara prin seminţe (mai greu) sau prin despărţirea rădăcinilor cu lăstari tineri. acoperite cu perişori mici cenuşii. inflorescenţe proaspete.al optulea an pot ajunge deseori la 6070 cm şi excepţional chiar 1 m diametru. izma are rolul de a crea condiţii bune de stimulare pentru creşterea albinelor tinere în timpul toamnei. Din 400-500 kg plante verzi se extrage 1 kg esenţă de ulei. Ramurile bătrâne sunt goale şi lignificate. cu expoziţie sudică. 400 kg superfosfat. Se seamănă cu maşina în rânduri la distanţa de 60-80 cm folosindu-se 10-12 kg seminţe la hectar. Levănţica (Lavandula spica) este o plantă meliferă familia Lamiaceae. Întreţinerea culturilor constă în două sau trei praşile pe an şi plivitul înainte de recoltare. Cultura ei este foarte rentabilă şi durează 3 ani. Levănţica are flori de culoare albastră de diferite nuanţe. totuşi reuşeşte bine în regiunile cu umiditate suficientă şi caldă. Tulpina formează tufe mici de 25-60 cm înălţime. Producţia de miere este de 200kg/hectar. Tufele au forma aproape rotundă. grădini etc. cu umezeală suficientă. 300 kg nitrat. Seminţele semănate toamna răsar mai bine. Preferă terenurile de luncă. Se mai poate înmulţi şi prin butaşi. Preferă o climă caldă cu precipitaţii suficiente. cunoscute în limbajul popular sub denumirea de cimburel. în al şaselea. Îîn general. Este rezistentă la îngheţ. în special frunzele de mentă. rizomi sau stoloni. Într-o tufă bine ramificată în plină producţie se formează peste 1000 ramuri cu inflorescenţe. Izma o mai găsim pe câmp. atunci când majoritatea plantelor sunt în plină floare (luna iulie). Culturile de levănţică pot dura până la 12 ani.. o rădăcină lemnoasă şi ramificată care poate ajunge până la lungimea de 2 m. un semiarbust originar din părţile sudice ale Europei. începutul lunii august înfloreşte busuiocul de baltă sau izma broştească. de aceea este folosit şi pentru combaterea eroziunii solului. Nu este pretenţioasă faţă de climă.5-2 kg zilnic de familie şi o producţie de miere până la 30--40 kg în medie.

Angelica medicinală este o plantă bienală sau perenă care creşte spontan pe lângă pâraie şi în locurile umbroase. Este o plantă meliferă foarte bună care dă albinelor nectar şi polen. cultivată. Recoltatul se face în pârgă şi se lasă în snopi pentru a-şi completa coacerea (altfel se scutură până la 50%). Spre seară. când dă prima brumă. înfloritul începe în a doua jumătate a lui august. Secreţia de nectar este foarte abundentă. În anii prielnici ajunge la 5-6 kg pe zi. producţia de miere este de cea. Florile sunt de culoare roz-pal. În părţile mai răcoroase din centrul ţării (regiunea Braşov) înflorirea începe cu cca. mai mare dimineaţa şi spre seară când aerul este cald şi încărcat cu vapori cu apă. Florile produc nectar abundent care ademeneşte un număr mare de albine. pe locurile umede şi în special în Lunca Dunării. Se recomandă ca semănatul să se facă toamna (august-septembrie) şi în cultură pură. însă nu toate florile dintr-o inflorescenţă produc nectar. Înflorirea durează până în toamnă târziu. 100 kg/ha. Se seamănă 10-15 kg la hectar. Se seamănă în aprilie cu maşina în rânduri. 10-15 zile mai târziu. Produce. în medie. Înfloreşte începând din al doilea an. poiene. când flora meliferă este săracă.înfloreşte în iunie-iulie. cu miros plăcut şi gust de caramel.Levănţica este o bună plantă meliferă. Isopul (Hyssopus officinalis) este o plantă erbacee perenă.al şaselea de la plantare. Fiind o plantă alogamă (cu polenizare încrucişată) este cercetată de albine în timpul înfloririi.5-1 mg nectar. Chimionul (chimenul) este o plantă bianuală răspândită la noi în flora spontană. ornamental şi melifer. la noi în ţară pe suprafeţe mici. în păduri. După datele din literatură so obţine între 300 şi 600 kg nectar la hectar şi chiar mai mult.. în lunile de vară. Îîn regiunile din Bărăgan şi Dobrogea. Înfloreşte în luna iunie. Lucrări de întreţinere sunt plivitul şi prăşitul. în iulie şi august. durata înfloririi fiind de 30 zile. Anisonul este o plantă erbacee anuală. cu aromă plăcută şi se cristalizează uşor. Valoarea lui meliferă rezidă mai ales în faptul că înfloreşte de două ori în an. Înfloreşte prin iulieaugust şi oferă albinelor nectar şi polen. Deci se situează între cele mai productive plante melifere. 2 săptămâni. Înflorirea cea mai intensă se realizează între anii al treilea . Producţia medie de miere poate fi evaluată la 50-100 kg la hectar. Producţia este de 1 000-1500 kg seminţe la hectar şi 2 000-2 500 kg paie la hectar. totuşi. între orele 16 şi 17 culesul de nectar se măreşte simţitor. Feniculul este o plantă erbacee bianuală sau vivace. În mod normal înfloreşte în părţile de sud ale ţării noastre (regiunea Bucureşti) pe la mijlocul lunii iunie până spre mijlocul lunii iulie. Înflorirea se face neuniform. 114 . Merge bine după prăşitoare care au fost gunoite sau după rapiţă ori cereale de toamnă. 0. 50kg miere la hectar. În cultură se menţine 3-5 ani. o dată în iunie-iulie după care lăstăreşte din nou înflorind a doua oară în septembrie-octombrie. unde se cultivă pe suprafeţe mai întinse şi mai compacte. Se poate cultiva pe orice tip de sol. Perioada de înflorire este lungă de 3-4 săptămâni. când ziua este caldă. începutul lui august. Florile feniculului sunt foarte mult cercetate de albine. între care se lasă o distanţă de 35-40 cm. Mierea de fenicul este colorată închis. Merge bine sub o plantă protectoare (coriandru sau mac). foarte valoroasă din punct de vedere medicinal. Ea produce în condiţii favorabile mult nectar. Durata înfloririi este cca. Nalba mare este răspândită la noi în flora spontană pe marginile râurilor. depresiuni etc. O singură floare secretă cea. Mierea este de culoare roşiatică.

înfloreşte din iunie până în septembrie. Producţia de miere este de 300-400 kg/ha. prin tufişuri. Mierea este de culoare pronunţat deschisă.Nalba de grădină este o plantă bianuală sau perenă. CALENDARUL APICULTORULUI Luna ianuarie 115 . Cicoarea înfloreşte în iunie-octombrie furnizând nectar şi polen. păpădia. Nalba de grădină. Uneori din cauza concurenţei cu alte plante melifere care înfloresc în acelaşi timp. pajişti. ca şi celelalte forme de nalbă sălbatică şi cultivate la noi în ţară. Anghinarea. în regiuni de câmpie. De obicei. pâraie. albăstrelele. răchitanul. înfloreşte în a doua jumătate a lunii iulie şi durează până la sfârşitul lunii august. Înfloreşte în iunie-iulie şi august. nemţişorul de câmp. Talpa gâştii înfloreşte din iunie până la sfârşitul lunii august. 200 kg/ha. înfloreşte începând din luna iulie până în toamnă târziu. fiind intens cercetată de albine. În cadrul acestei grupe de plante mai fac parte şi alte specii ca: rezeda. Producţia de miere este evaluată la 100 kg/ha. cultivată ca plantă ornamentală. producţia de miere fiind evaluată la cea. Salvia (Salvia pratensis)este o plantă meliferă foarte valoroasă. de deal şi de munte. voronicul. Mierea este de culoare galbenă-auriu închis. meliferă sau medicinală. albinele adună şi polen de la aceste plante. scara domnului etc. iar producţia de miere variază de la 230 la 400 kg/ha. Cimbrişorul este răspândit în flora spontană. se găseşte la noi în cultură şi rar în flora spontană din Moldova. Înfloreşte în iunieiulie şi oferă albinelor numai nectar. florile odoleanului sunt slab sau de loc cercetate de albine. Valeriana (odoleanul) este o plantă răspândită la noi în flora spontană din locurile umede. întâlnită şi în flora spontană. cu o aromă plăcută.

se poate aprecia că în acel moment începe anul apicol. Se continuă supravegherea modului de iernare a familiilor de albine prin controale periodice care acum sunt reclamate mai des şi intervenţia promptă pentru îndreptarea stărilor anormale.dar şi cele sălbatice(ciocănitori. mai ales în zonele sudice ale tării.Apidiagnoza . În această lună curba biologică de dezvoltare are un sens descendent (coboară) pentru că numărul de indivizi scade. De obicei ouatul mătcii se declanşează la sfârşitul lunii... În interiorul ghemului. O zonă privilegiată privind temperaturile ce declanşează debutul activităţii mătcii. Concret este vorba de apariţia primului puiet în cuib. Matca depune între 20-100 ouă în 24 h începând cu porţiunile fagurilor din centrul ghemului. Apicultorii ca şi albinele lor se găsesc în ianuarie în plin sezon rece şi trebuie să subliniez încă o dată că în general se consideră că anul apicol nu coincide cu anul calendaristic. Ce se întâmplă în familia de albine? Familia de albine începe să se "mişte".5-35.Ianuarie şi februarie sunt in mod frecvent cele mai reci luni ale anului. pe suprafaţa unui fagure sau cel mult pe suprafeţele a doi faguri alăturaţi Consumul de hrană se măreşte pe măsură ce activitatea mătcii şi ale albinelor doici se intensifică ţinând cont că pe seama hranei glucidice consumate în zona cu puiet temperatura se menţine constantă la nivelul mediu de 34. piţigoi etc. Această activitate a mătcii este declanşată în perioade diferite depinzând de zona geografică. deranjarea şi neliniştirea albinelor provocate de atacul şoarecilor. Dacă sezonul activ începe în cursul lunii martie sau cel mai târziu în aprilie . Acest fenomen biologic nu trebuie să îngrijoreze pe apicultor decât atunci când cantitatea de albine moarte găsite la control pe fundul stupilor. temperatura se ridică la +34-35°C necesară atât începerii depunerii primelor ouă de către matcă cât şi dezvoltării puietului. Se subînţelege că suprafaţa circulară cu puiet este la început foarte mică. De cele mai multe ori solul este acoperit cu un strat destul de gros de zăpadă mai ales în jumătatea de nord a ţării şi uneori chiar şi în zonele sud şi sud-estice. activitate care se menţine la acelaşi nivel până în momentul în care în natură apare primul cules şi se efectuează primele zboruri masive de curăţire. Prin cunoaştere şi mai ales prin respectarea acestei curbe biologice înţelegem obligaţia apicultorului de a acţiona în stupină şi în stup numai în conformitate cu manifestările naturale de comportament ale familiei de albine. se micşorează consecutiv albinele uzate care mor. păsărilor şi animalelor de curte.5°C indiferent de cât de scăzute sunt temperaturile exterioare. Important nu mi se pare data începerii şi data încheierii.o dată ce albinele ies la cules de nectar şi polen . Aceeaşi grijă se acordă protejării suplimentare a stupinei contra vânturilor şi curenţilor acolo unde s-a impus a fi deosebit de necesar. respectiv la urdiniş sau eventual pe foaia de control aşezată pe fund este exagerat de mare (2-3 palme făcute căuş un făraş plin cu albine). este şi zona Subcarpaţilor Meridionali. Se spune că luna ianuarie este luna în care începe perioada înlocuirii albinei de iarnă. Dacă intervalul de timp este denumit an atunci el urmează să dureze 12 luni adică perioada de timp trebuie să traverseze cele 12 luni ale anului calendaristic. Mulţi apicultori intervin în cursul acestei luni cu hrăniri de completare a rezervelor de 116 . Apicultorul trebuie să controleze şi să prevină.. .).).. ca şi în luna anterioară. respectiv a reînceperii anului apicol ci cunoaşterea şi respectarea curbei biologice anuale a dezvoltării familiei de albine. deci puterea familiei este în scădere. lipsă de hrană. Dacă zăpada căzută se acumulează în cantitate mare este recomandabil îndepărtarea fără zgomot a acesteia precum şi mai ales a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi eliberarea urdinişurilor de albine moarte.. în zona denumită miezul ghemului de iernare. fapt care se produce de obicei în octombrie sau cel mai târziu în noiembrie. Adică a ceea ce de fapt înseamnă curba biologică de dezvoltare a familiei de albine exprimată în principal prin creşterea sau scăderea numărului de indivizi respectiv a puterii colectivităţii pe care o denumim familia sau colonia de albine. Unii socotesc că anul apicol se încheie o dată cu intrarea albinelor la iernat. mai devreme în zona Banatului şi sudul ţării şi mai târziu în zonele înalte şi din nordul ţării. în acest caz se va controla atent stupul îndreptându-se situaţiile anormale constatate ca atac de şoareci sau ciocănitori. umiditate excesivă etc.

În turtele administrate familiilor nu se va introduce polen. apicultorul trebuie să ştie că familiile normale consumă în luna ianuarie 1-1.5 g acid citric (sare de lămâie).Pentru a putea aprecia câtă hrană trebuie să administreze. În această lună de iarnă ca de fapt în toate lunile de iarnă stuparul trebuie să aibă în vedere următoarele Acţiuni specifice: În stupină: Vizitarea periodică a stupinei. atunci când se administrează rame cu faguri cu miere şi oricând atunci când se administrează turte din miere cristalizată sau din pastă .două părţi zahăr şi o parte apă. eventual în ferestrele iernii un zbor de curăţire. de două ori pe săptămână sau cel puţin o dată. Mierea cristalizată se lichefiază în baie marină înainte de a se folosi. dar posibil de întins.). 2. dacă apare puietul. Siropul se prepară încălzind apa până ce dă în fiert. deasupra ghemului şi temperatura ridicată degajată de albine poate determina înmuierea. Folosirea acestuia se recomandă numai după ce albinele au efectuat.) Înălţimea turtelor introduse în pungi de plastic nu trebuie să depăşească 1. (Trebuie avut în vedere că turta este aplicată peste rame. Amestecul se frământă bine până se obţine un aluat tare. Spre sfârşitul perioadei.5 kg.hrană.Este de reţinut că: 1. sesizat cu ocazia controlului auditiv sporeşte la o 117 . fluidă sau cristalizată . Cum se prepară un sirop de bună calitate? În general pentru hrănirile timpurii se prepară un sirop de zahăr în proporţie de 2:1 . Atunci la prepararea turtelor se poate adăuga o cantitate mică de polen eventual măcinat. Se lasă să se „odihnească" până a doua zi. să fie bine întinse şi introduse în pungi de plastic cărora li se fac câteva perforaţii pentru a facilita pătrunderea albinelor. Aplicarea turtelor se face deasupra fagurilor din zona în care se găseşte ghemul de iernare şi se acoperă bine cu podişorul pentru a nu pătrunde frigul.5 cm pentru a nu împiedica aplicarea corespunzătoare a podişorului. Completarea rezervelor de hrană poate fi făcută cu turte (pastă) de zahăr pudră şi miere. (dacă există) se recomandă introducerea în sirop a Protofilului sau Fumidilului B conform prospectelor.curgător se mai adaugă zahăr până capătă din nou consistenţa tare.. La pregătirea siropului pot fi folosite şi ceaiurile simple sau combinate (coada şoricelului. după care se introduce zahărul. mentă. În mod obişnuit suplimentarea hranei se face în stupină într-o zi mai călduroasă. De obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie. cu şerbet fiert sau cu plăci din zahăr candi. Se recomandă ca turtele să aibă în medie 1-1. scurgerea conţinutului printre rame şi năclăirea albinelor.. ascultarea stupilor cu ajutorul unui tub subţire din cauciuc sau lipind şi apăsând urechea pe peretele stupului. Dacă amestecul apare moale . cu şerbet din zahăr cu miere. Hrana de completare a rezervelor are şi un pronunţat caracter de stimulare a ouatului mătcii şi a activităţilor albinelor doici. în zonele mai calde se poate folosi cu rezultate bune şi siropul călduţ administrat direct în faguri amplasaţi imediat lângă ghem sau în hrănitoare amplasate în acelaşi loc. muşeţel. De asemenea.5 kg miere (depinde şi de cantitatea de puiet crescut) şi circa 2-3 kg în luna februarie. Cum se prepară pasta de zahar şi miere? Pentru prepararea pastei de zahăr se folosesc 4 părţi zahăr pudră şi o parte miere fluidă (800 g zahăr + 200 g miere).amestec miere şi zahăr pudră.cu faguri de miere. zumzetul. Cu o lopăţică sau un făcăleţ se amestecă siropul până se dizolvă complet zahărul. Nu se recomandă fierberea lui pentru a evita cristalizarea Pentru a preîntâmpina totuşi cristalizarea siropului de zahăr se recomandă ca pentru fiecare litru de sirop să se adauge 1. tei.. gălbenele etc. Controlul auditiv al familiilor . .

Se ştie că un plan bine întocmit este pe jumătate îndeplinit. şoareci ş.respectiv situaţia concretă din stupi . vor asigura echipamentul de faguri artificiali necesari primenirii anuale a cuibului şi a setului de faguri de strânsură din corpurile sau magazinele menite obţinerii recoltelor de miere în sezonul apicol activ.. îndreptarea stărilor anormale ivite. întocmim şi Planul de venituri şi cheltuieli.a. ciocănitoare. Prevenirea neliniştirii albinelor provocată de păsări de curte. participarea la cursuri de scurtă durată şi conferinţe.. Dacă avem deja Plan tehnico-organizatoric. pe lângă că ne îmbogăţim sau reîmprospătăm cunoştinţele atât de necesare. astfel ca să putem alege soluţia cea mai bună în stare să asigure optimizarea profitului stupinei chiar în condiţii meteorologice mai puţin favorabile.dacă nu s-a întocmit . găurirea apoi însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali sunt lucrări secvenţionate conform înşiruirii de la începutul frazei. Confecţionarea de stupi noi.uşoară lovire a peretelui stupului apoi scade. Încheierea ramelor.bilanţul de venituri şi cheltuieli al stupinei pe anul expirat. epuizării sau inaccesibilităţii hranei se vor prepara şi administra turtele din zahăr şi miere. pretind că le ştiu pe toate. Resturile de pe fund scoase cu sârma sau cu foaia de control vor fi atent observate întrucât ele dau indicaţii exacte asupra mersului iernării. dacă sunt condiţii favorabile se vor efectua lucrările cunoscute care vizează înlesnirea zborurilor de curăţire în zilele favorabile. Protecţia suplimentară a stupinei contra vânturilor. Având datele de analiză a sezonului apicol activ din anul trecut se va întocmi Planul de activitate al stupinei pe anul 2001. respectiv preţul de cost al produselor apicole şi cresc corespunzător veniturile care definesc profitul în apicultură. Extracţia şi condiţionarea cerii. Deparazitarea fagurilor de rezervă clădiţi prin expunere la ger. Chiar aşa? 118 . Reformarea fagurilor vechi sau necorespunzători care sunt destinaţi obţinerii cerii este o lucrare ce continuă ea asigurând în stupină efectuarea a ceea ce se denumeşte. schimburi de experienţă cu tematici apicole reprezintă un bun câştigat tocmai spre a putea să ne corectăm eventualele greşeli din timpul sezonului apicol trecut şi a fi în stare să proiectăm un Plan realist de activităţi tehnico-organizatorice pentru sezonul apicol activ următor. scăpăm şi de meteahna proprie acelor apicultori care. suficienţi şi înfumuraţi. Analizând atent structura şi nivelul cheltuielilor ca şi structura şi nivelul veniturilor. Ca şi în luna trecută. În atelierul stupinei Ca şi în decembrie în această lună continuă recondiţionarea uneltelor şi utilajelor apicole ştiut fiind că prin această acţiune se măreşte considerabil durata de folosinţă a lor. se micşorează cheltuielile. citind sau recitind literatura de specialitate. variante.. dacă el nu a fost întocmit în cursul lunii trecute. până la definitivare. Dacă ele au fost deja puse pe hârtie este bine să le revedem şi să imaginăm. Dacă tehnologia de creştere sau nevoia . Curăţirea şi sortarea seminţelor de plante melifere.impun hrăniri mai ales din cauza insuficienţei. această acţiune este de mare importanţă în a asigura la timpul potrivit şi la nivelul necesarului fagurii în care albinele vor creşte puietul şi vor strânge recoltele de miere şi păstură. lucrări în urma cărora se obţin calupii de ceară care.. lucrarea se poate efectua mai uşor dacă pe fundul stupului a fost aşezată din toamnă o foaie (hârtie) de control sau un carton. Curăţirea zăpezii şi gheţii la urdiniş. Cu ocazia controlului. La masă şi în reuniuni publice: Se întocmeşte . comercializaţi la schimb. şerbetul din zahăr sau plăcile din zahăr candi. Ridicarea nivelului profesional prin studierea literaturii de specialitate. cel puţin o dată la două săptămâni cu ajutorul unei sârme îndoite în formă de L se va îndepărta cu grijă albina moartă de pe fundul stupului şi de la urdiniş. făcând diferenţa dintre venituri şi cheltuieli vom deduce profitul.

Nu uitaţi . Pierderea contactului cu hrana determină moartea coloniei chiar dacă pe ramele lăturalnice ghemului există suficiente rezerve de miere. Aplicând aceste măsuri micşoraţi uzura albinelor şi consumul de hrană. Prin contracţii musculare albinele aglomerate în ghemul de iernare. Prezenţa parazitului Varroa poate provoca afânarea excesivă a ghemului de iernare ceea ce are drept urmare instabilitatea temperaturii din ghem şi scăderea şi moartea albinelor pe fundul stupilor. Colonia de albine a dobândit un comportament bine articulat social care-i permite să supravieţuiască şi în cazul temperaturilor extrem de scăzute din timpul iernii. Cu cât sunt mai puternice şi mai de durată acţiunile factorilor neprielnici perturbatori cu atât mai activă este reacţia familiilor de albine faţă de aceştia. Se înţelege că în jurul miezului ghemului albinele formează un strat compact care asigură efectul termoizolator iar grosimea stratului de albine creşte o dată cu scăderea temperaturii exterioare. stimularea zborurilor de curăţire. începe ponta (depunerea de ouă sau ouatul mătcii). până acum cu o activitate relativ redusă începe producerea de căldură în vederea asigurării condiţiilor optime pentru creşterea puietului. Această căldură produsă de albinele din miezul (centrul) ghemului de iernare este iradiată treptat la toate albinele compactate în ghem astfel că pierderile termice în afara ghemului respectiv în spaţiul lăzii stupului sunt minime..dacă această manifestare fiziologică nu a început de la mijlocul sau sfârşitul lunii trecute.A doua lună a anului este penultima lună a iernii calendaristice. produc căldură astfel că ele sunt în stare să ridice pe termen scurt temperatura în sectorul toracic cu 10°C. Luna februarie Apidiagnoza .. Ghemul.. Şi invers. Acest mod de comportament trebuie avut în vedere ştiut fiind faptul că ghemul se deplasează pe rame în sus o dată cu consumarea hranei. Se înţelege că şi uzura albinelor este mult mai mare decât în cazul unei iernări liniştite deci normale. cu suficiente rezerve de hrană (miere + păstură) de calitate şi accesibile ghemului reprezintă garanţia unei bune iernări. în miezul ghemului de iernare. Imposibilitatea deplasării albinelor în plan lateral spre ramele ce conţin miere face ca hrana să devină inaccesibilă astfel că. scădeţi mortalitatea albinelor şi asiguraţi astfel menţinerea puterii şi vigorii familiilor de albine.. Tot o familie de putere medie degajă în timpul iernii o cantitate de umiditate sub formă de vapori de apă ce însumează în greutate mai mult de 5 kg. suferind de foame. prin : prevenirea neliniştirii albinelor. adăpostirea stupinei contra curenţilor. Asemenea situaţii nedorite se întâlnesc mai ales în primăverile timpurii sau în ierni cu perioade mai calde urmate de scăderi bruşte de temperatură ce determină strângerea puternică a ghemului care ocupă suprafeţe de faguri golite de miere unde 119 . consumând miere.. Cuibul bine organizat. amplasarea stupinei în plin soare.. perioadă în care familiile bune şi foarte bune matca.Veţi contribui la menţinerea puterii familiilor. coloniile pier. condiţie de bază pentru realizarea producţiilor ridicate.. sub influenţa condiţiilor din interiorul ghemului... În timpul lunii ianuarie o familie de putere medie consumă circa 1 kg de miere.Este bine să ştim că .

acestea având o continuă mişcare din interiorul (miezul) ghemului. creşterea acesteia fiind realizată cu un aport crescut al consumului de glucide. de hoţi sau alţi răufăcători se soldează cu neajunsuri şi pierderi de efectiv în oricare stupină aflată într-una din situaţiile amintite. Albinele efectuează zboruri de curăţire şi aduc uneori primul polen în cuib. Aşadar. Orice curenţi reci pot duce la un consum mai mare de glucide sau o concentraţie mai mare de CO2 (bioxid de carbon) în stup ca urmare a activităţi mai intense a albinelor. ea creează un mediu propice de dezvoltare a agenţilor patogeni cu precădere a ciupercilor. nu este posibilă intensificarea creşterii de puiet. Un fenomen nedorit ce apare în stupi mai ales începând cu a doua parte a iernării este umezeala. Această temperatură trebuie menţinută în limite strânse (34. Variaţiile externe de temperatură duc la o mărire sau micşorare a densităţii albinelor în ghem aceasta ducând la o mai bună reglare a temperaturii ghemului. acum în a doua parte a iernării în miezul ghemului. O dată cu apariţia puietului temperatura ghemului de iernare devine aşadar aproximativ +35°C. Temperaturile exterioare fiind scăzute condensul apare în locurile mai reci. de ciocănitori.albinele sunt obligate să rămână înfometate mai multe zile De aici rezultă cât de importantă este supravegherea iernării şi de ce este necesar să intervenim pentru a îndrepta stările anormale. respectiv condensul. Dar.5-35°C) variaţiile mai mari de temperatură în minus ducând la o tarare a puietului şi apoi a generaţiilor următoare de albine ce vor fi crescute. o dată cu ponta mătcii şi creşterea puietului. se formează atunci când aerul cald încărcat cu vapori de apă intră în contact cu suprafeţe reci . animale domestice. temperatura se menţine constantă la 34-35°C. spre luna martie-aprilie ghemul de iernare începe să se desfacă (se afânează) iar activitatea albinelor devine din ce în ce mai evidentă. Este evident că. deranjarea coloniilor de şoarecii pătrunşi în stupi. În calendarele anterioare subliniam importanţa asigurării liniştii depline în stupină. presupunând că iernarea decurge fără asemenea evenimente perturbatoare. Creşterea puietului se desfăşoară acum pe suprafeţe din ce în ce mai mari iar rezervele de proteine din organismul albinelor se epuizează ("foamea de proteină").în cazul nostru pereţii stupului şi cu fagurii neocupaţi de albine. Am arătat că o dată cu creşterea puietului sporeşte temperatura volumului sferei din centrul ghemului. Acum este momentul când se accentuează schimbul între generaţia de albine de iernare şi albinele de primăvară. Sistemul acesta termodinamic are un mare randament în transformarea hranei energetice (mierea) în energie termică numai pentru ghem. Pe lângă că umiditatea excesivă măreşte consumul de hrană. mai ales pe peretele din spatele stupului. Un control sumar. Umiditatea ridicată are două cauze principale: ventilaţia insuficientă şi o izolaţie defectuoasă. prin simpla ridicare a capacului şi podişorului duce la cunoaşterea stării familiei şi intervenţia acolo unde este cazul pentru îndreptarea situaţiilor anormale constatate : 120 . pe lângă greşelile apicultorului atunci când a efectuat lucrările de pregătire a iernării. Dacă la suprafaţa ghemului temperatura nu scade niciodată sub 9CC. părerea generală cum că albinele încălzesc spaţiul interior al stupului este greşită. să vedem care sunt principalele Acţiuni specifice În stupină : Continuă vizitarea periodică a stupinei şi observarea atentă a fiecărui stup. Ca urmare aparenta inactivitate a albinelor în ghem este o falsă impresie. unde temperatura este mai ridicată spre "coaja" ghemului unde aceasta este mai mică. Mecanismele specifice de producere a căldurii determină variaţii mari ale activităţii de termogeneză în interiorul ghemului de iernare. Aşezarea stupului într-o poziţie uşor înclinată spre urdiniş face ca picăturile de condens care se aglomerează pe pereţi să se scurgă pe urdiniş. piţigoi. Deci fără prezenţa păsturii şi a rezervelor de miere în cuprinsul ghemului. îndeobşte se cunoaşte că umezeala. O dată cu creşterea temperaturii medii.

în punga lor rectală s-au aglomerat reziduuri în cantităţi mari. În toate cărţile de apicultură se pomeneşte de înlesnirea zborurilor de curăţire. ştiut fiind că înlocuirea periodică a echipamentului de faguri este o măsură obligatorie în fluxul tehnologic de creştere şi exploatare a albinelor.depozitul de excremente este uneori atât de mare încât punga rectală ocupă aproape întreaga cavitate abdominală. ceea ce asigură necesarul de hrană pe o perioadă de 10-15 zile. Ridicarea gratiilor contra şoarecilor. a materialelor izolatoare de pe podişorul lăsat liber în bătaia razelor solare(dacă temperatura se ridică peste 12-14°C)sunt câteva acţiuni ce favorizează zborurile de curăţire. Această situaţie nedorită se poate constata prin simpla observaţie excrementelor de şoarece în cuib şi jumătăţilor de corpuri de albine. În cazul în care colonia suferă de foame se va proceda la hrănirea acesteia.Se finalizează pregătirea setului de faguri de cuib şi de recoltă destinaţi sezonului apicol activ. Familiile care au pierdut matca se pot unifica cu familii mai slabe. în zile calde şi însorite este o acţiune benefică.7 kg aşezate deasupra ghemului de iernare. stupii se vor proteja suplimentar. În atelierul stupinei Continuă acţiunea prin care se urmăreşte curăţarea. impunând câteva zile călduroase sau o cameră încălzită. Topirea fagurilor reformaţi. cu temperaturi peste 12-13°C şi cu soare.5-0. dezinfecţia. mai ales spre sfârşit. Asigurarea necesarului de hrană este o condiţie esenţială a supravieţuirii familiilor.Familiile cu lipsă de hrană se observă uşor prin faptul că albinele sunt aglomerate masiv în spaţiul dintre leaturile superioare ale ramelor şi podişor şi au un bâzâit mai puternic. aceasta regăsindu-se în mierea de salcâm. Controlul fagurilor cu rezerve de hrană şi goi . Aceasta este posibil numai în zile mai călduroase. utilajelor şi dispozitivelor care compun inventarul stupinei. La masă şi în reuniuni publice Se definitivează bilanţul de venituri şi cheltuieli al stupinei pe anul expirat. făcând-o improprie pentru valorificarea ca miere marfă. repararea. se introduc apoi în acelaşi corp despărţite printr-o ramă învelită în ziar apoi se scoate stupul afară. procedeul fiind mai complicat. Şoarecii se prind sau se alungă din stup iar salteluţele se schimbă cu altele noi pentru înlăturarea mirosului persistent de şoarece. urmare a consumului sporit de hrană. În familiile cu rezerve scăzute se poate introduce chiar în mijlocul cuibului un fagure cu miere şi păstură. atunci când ghemul este desfăcut. Deci a favoriza zborurile de curăţire în ferestrele iernii. a reductoarelor de urdiniş (lărgirea urdinişurilor). Controlul auditiv al stupilor. În a doua parte a iernării se vor completa şi rezervele de proteină. Deplasarea apicultorilor de două ori sau cel puţin o dată pe săptămână conferă siguranţă că pe vatra de iernare situaţia este sub control. Familiile mai agitate cu consum mai mare de hrană pot să aibă rozătoare în cuib. vopsirea şi finisarea uneltelor.din această cauză. acolo unde este cazul. A lăsa familiile înfometate este o mare greşeală care invariabil se soldează cu pieirea acestora. Efectuarea observaţiilor fenologice cu privire la apariţia polenului şi comportarea albinelor. Se ştie că dacă albinele au fost deranjate. obţinerea şi condiţionarea cerii rămâne o acţiune la ordinea zilei dacă ea nu a fost finalizată până în această lună.înaintea zborurilor de curăţire. şi se vor completa rezervele de hrană. Se vor administra turte de şerbet (zahăr pudră în amestec cu miere 30%) în cantitate de 0. îndepărtarea resturilor de pe fundul stupilor (curăţarea urdinişului şi fundul stupului se poate face cu ajutorul unei sârme îndoite la capăt). 121 . în mod natural. Este strict interzisă administrarea de streptomicină in turte. ridicarea capacelor. Grăbirea topirii zăpezii şi evacuarea ei de pe vatra de stupină. iarna. Încercarea puterii germinative a seminţelor de plante melifere. În zilele cu viscol. Familiile se ţin câteva ore la căldură pentru a da posibilitatea ghemului să se desfacă. prin administrarea de turte de zahăr cu miere cu adaos de polen 30%.

resturile în care predomină cristalele de zahăr sunt semnul prezenţei hranei cristalizate şi a lipsei de apă. La momentul respectiv proprietarul stupinei îşi va putea adapta manageriatul în funcţie de factorii favorabili sau mai puţini favorabili (meteorologici şi economici). Obţinerea de repartiţii de vetre de stupină la masivele melifere vizate. . contribuiţi la scurtarea perioadei de înlocuire a albinelor iernate cu albine tinere. O dungă continuă de resturi = un interval bine populat cu albine.. Cu cât se vor creşte mai multe albine tinere în timpul iernii. . Nu uitaţi Prin intensificarea creşterii de puiet în perioada de iernare. mai ales dacă rezervele de miere şi păstură sunt deficitare. Variantele care să răspundă unor condiţii concrete dintre cele mai diverse sunt binevenite. ouăle şi larvele moarte sunt un semn că activităţile de creştere a puietului au început devreme. apărarea stupinii având influenţă binefăcătoare mai ales asupra familiilor slabe.. resturile pătate cu fecale se constituie ca un simptom al diareii şi nosemozei (se vor preleva probe pentru a fi analizate în laboratorul de specialitate). între resturi se găsesc trântori morţi înseamnă că din colonie lipseşte matca deci avem de a face cu o colonie orfană.Se întocmeşte planul de producţie pentru sezonul activ armonizând profitabil necesităţile cu posibilităţile. Ca şi în lunile anterioare prin participarea la cursurile. Nu neglijaţi măsurile de protecţie a stupinii contra curenţilor. în zilele călduroase şi de zbor. 2) hrănirea suplimentară cu turte de pastă de zahăr şi turte de polen sau în amestec cu înlocuitori. cu atât se va creşte puietul în continuare şi prin aceasta mai devreme va începe creşterea puterii familiilor.Resturile acumulate pe fundul stupului eventual pe foaia de control oferă informaţii cu grad sporit de certitudine asupra mersului iernării respectiv a stării coloniei. Iernarea pe rezerve de hrană numai din zahăr se reflectă negativ asupra traversării sezonului rece şi a dezvoltării coloniilor la desprimăvărare pentru că din hrană lipsesc micro şi macroelementele precum şi vitaminele şi aminoacizii. multe albine moarte (mai multe sute) sunt un motiv serios de îngrijorare suspicionând îmbolnăvirea coloniei. Procurarea de seminţe de plante melifere .conferinţele. Încheieri de contracte pentru polenizarea culturilor agricole şi a livezilor sau contracte de livrare a produselor apicole şi a materialului biologic (familii de albine.roiuri şi mătci). deasupra ramelor ocupate de albine. o colonie de putere medie consumă în luna februarie circa 50 g miere în 24 de ore. . Veţi contribui la întărirea familiilor prin: 1) pulverizarea cu sirop de zahăr a cuibului. 122 . Se vor trimite cel puţin 50 de albine la Laboratorul de analiză.Prezenţa chiciurii pe scândura de zbor este un semn că familia a iernat bine şi matca depune ouă. Prin aceste măsuri activizaţi familiile puternice şi mijlocii. dacă pe fundul stupului. În mod obişnuit. schimburile de experienţă desfăşurate sub egida Filialelor judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România fiecare apicultor câştigă un plus de informaţie care în mod cert se va dovedi utilă în timpul sezonului următor. puţine albine moarte. Este bine să ştim că . Iarna este momentul lecturării literaturii de specialitate. puţine resturi dispuse în dungi paralele definesc configuraţia ghemului şi puterea coloniei. Astfel: albine şi puiet mort sunt un indiciu a scăderii bruşte a temperaturii în miezul ghemului. resturile şi albine moarte umede au drept cauză umiditatea excesivă din stupi.

în absenţa zborurilor de curăţire şi 123 . presiunea atmosferică scade sub 760 mm. varrooza sunt principalele boli ce pot fi decelate). creşterea puietului şi culesurile de nectar şi polen de la flora de primăvară cunosc treptat o intensificare ce corespunde curbei biologice de dezvoltare anuală proprie speciei.şi a unui regim termic cât mai bun cuiburilor de albine. Cerul devine schimbător. necesare creşterii puietului. Oricum familiile slabe sau slăbite nu au şanse de a se alinia la startul de la care vor porni la valorificarea culesurilor de producţie (salcâm.a. în funcţie de mersul vremii. Starea vremii. În zilele favorabile zborului.) familiile puternice. a calităţii mătcii şi a condiţiilor de microclimat din cuib puietul poate ocupa suprafeţe diferite de faguri. se măreşte capacitatea de creştere a puietului în familie iar consumul de hrană pe familia de albine creşte simţitor . indiferent de cantitatea acestuia. Condiţiile de temperatură şi precipitaţii accelerează sau frânează dezvoltarea înţelegând prin aceasta că în condiţii de vreme rece cu precipitaţii. albinele efectuează zborul general de curăţire. în acelaşi timp crescând şi consumul de substanţe proteice (păstură). La începutul lunii.Luna martie Apidiagnoza A treia lună calendaristică şi prima lună a primăverii "mărţişorul". bună.23 martie.000 de ouă în 24 de ore. cu adierile vântului primăvăratic şi prezenţa ghioceilor şi a viorelelor vesteşte sosirea primăverii. Această lună poate oferi încă destul de multe surprize neplăcute. moment important în viaţa familiilor de albine. puietul văros. iar umiditatea relativă confirma atributul lunii echinocţiului de primăvară când ziua este egală cu noaptea. temperatura necesară de circa +35°C. cu populaţie puţină formată din albine îmbătrânite şi anemiate se va manifesta ca un organism slăbit. În funcţie de puterea familiei. albinele aduc în stup polen şi nectar. De aceea. Desigur starea foarte bună. crescute în cursul iernii. în familia de albine activităţile de depunere a pontei de către matcă. De multe ori familiile cu handicap sunt compromise mai ales dacă nu se intervine rapid cu măsuri de îndreptare a stărilor anormale.0-2. Elementele principale care determină amploarea şi viteza cu care matca depune ouăle şi albinele doici îngrijesc puietul sunt următoarele: Puterea şi starea de sănătate a familiei la ieşirea din iarnă.la 2. luna echinocţiului de primăvară .5 kg. prin schimbări bruşte ale vremii. Mai depinde şi de succesul iernării adică dacă familiile nu au fost deranjate în perioadele reci.miere şi păstură . Se înţelege că o familie bolnavă (nosemoza. însă. mai ales în zona puietului. au avut o iernare liniştită cu provizii de hrană suficientă. Urmare eliberării organismului de excremente şi apariţiei primelor generaţii de albine tinere. mediocră sau rea a acestora depinde în mod esenţial de buna pregătire pentru iernare pe care apicultorul a asigurat-o la timp şi corect în anul anterior. de calitate şi accesibilă (miere + păstură) iar protecţia termică şi aerisirea stupilor au fost la parametrii pe care orice apicultor îi cunoaşte. În această lună. răpită ş. albinele sunt obligate să menţină. fapt care sporeşte consumul de hrană hidrocarbonată (mierea). Ouatul mătcilor în familii puternice se ajunge în anii favorabili până la 1. ca o unitate biologică incapabilă să desfăşoare cu amploare activităţile enunţate. în majoritatea zonelor. lucrările în stupină sunt încă destul de limitate şi îndreptate îndeosebi spre asigurarea hranei necesare . îngheţuri şi chiar căderi de lapoviţă şi ninsoare în unele zone ale ţării.

cu faguri cu miere de la rezervă. se aşează deasupra zonei cu puiet pungi de plastic cu şerbet de zahăr sau cu pastă de zahăr pudră amestecat cu miere (80/20%). degradarea păsturii şi alte necazuri. Prezenţa şi calitatea hranei. e bine să se administreze turtite de polen amestecat cu puţină miere. Fagurii goi care se scot din cuib. cum sunt laptele praf degresat. Practic este vorba despre un control oarecum superficial constând uneori numai în observarea de sus a cuibului privind leaturile superioare ale ramelor sau extrăgând o ramă din centru. Fără a se desface cuibul prea mult. până la apariţia polenului în natură. de calitate şi accesibilă albinelor. Turtele din miere şi polen sunt îndeobşte recomandate . Umiditatea excesivă este dăunătoare determinând sau favorizând apariţia mucegaiului. Dacă se constată că există puiet căpăcit de albine lucrătoare. La fel ca şi în cazul polenului. Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte impun o protecţie termică suplimentară pentru păstrarea căldurii mai ales în spaţiul ocupat de zona cuibului unde temperatura generată de albine pentru creşterea puietului este de aprox. calme şi însorite în care temperatura se ridică peste 12-13°C. câte 100-150 g. se vor retrage încet spre zona puietului. Fireşte apreciem tot sumar dacă există hrană suficientă. de unde albinele. ouă corect depuse de matcă şi puiet necăpăcit de vârste diferite este un prim semn care dă certitudinea că activitatea din stup se înscrie în parametrii de normalitate. utilizând rame bune de ouat concomitent cu o manieră de lucru cu cuibul strâns. acestea se amestecă cu o cantitate mică de miere şi se administrează în turtiţe de circa 100-150 g. Protecţia termică şi umiditatea. mai bine. Pentru completarea rezervelor de păstură. Aceasta înseamnă practic că lărgirea periodică nu se face mai mult decât permite o bună acoperire cu albine a tuturor ramelor ce compun cuibul limitat de diafragmă. în lipsa polenului se vor folosi înlocuitori de polen. drojdia de bere uscată şi făina de soia măcinată foarte fin. Actiuni specifice: În stupină Revizia sumară de primavară Este o lucrare care se poate efectua în zile calde.ca hrană de completare şi/sau stimulare ca şi siropul .+34+35°C. plini cu albine atât la suprafaţă cât şi în celule nu se scutură. în lipsa acestora.păstură şi polen ca şi fără apă.numai dacă albinele zboară sau au efectuat anterior cel puţin un zbor de curăţire. descăpăcind periodic câte 1 dm2. datorită temperaturii ridicate din cuib. ci se aşează cu grijă mai spre marginea cuibului. astfel încât să facă o masă compactă. în cazul în care turtiţele sunt consumate mai încet. creşterea puietului rămâne un deziderat care nu-şi găseşte materializarea în cuibul familiei. pentru a se evita pierderile inutile şi alterarea lor. Se va evita introducerea în stupi în scopul asigurării rezervelor de hrană a fagurilor cu 124 . nu se dau cantităţi mai mari. din partea dinspre diafragmă se scot fagurii goliţi de miere sau cu miere puţină şi se apropie de zona puietului fagurii mai plini cu miere şi păstură de la marginea cuibului. pentru a se evita pierderile de căldură. În cazul absenţei sau insuficienţei hranei se intervine cu hrăniri sub formă de sirop de zahăr 1:1 sau. Fără hrană energetică . se introduc faguri cu miere din rezervă.miere sau sirop din zahăr şi proteică . pentru a nu se provoca pierderi de albine şi chiar şi a mătcii în cazul în care aceasta este ascunsă în masa de albine. În lipsa fagurilor cu hrană în rezervă. De obicei acest fenomen se petrece în cursul lunii aprilie. Apicultorii cu experienţă ştiu să alterneze lărgirea cuibului cu strâmtorarea lui. În această perioadă albinele care au iernat mor în număr mare şi arareori contingentele de albine care se nasc într-un interval de timp egalizează pe cele care dispar.a culesurilor de întreţinere ascendenţa curbei de dezvoltare va cunoaşte un ritm lent şi întârziat.

Deosebit de importantă în această perioadă este combaterea umezelii şi a mucegaiurilor din stupi. înlocuinduse cu faguri cu miere lichidă. Observând atent aceste resturi care în general sunt formate din rămăşiţe de ceară şi albine moarte putem deduce dacă iernarea a decurs bine sau rău. În cuib se lasă doar fagurii cu hrană şi puiet bine acoperiţi de albine. consumul unui asemenea sortiment de miere provoacă de multe ori diaree la albine. Dacă există posibilitatea. schimbul de generaţii se face încă destul de încet. Dacă siropul de zahăr dat în fagurii amplasaţi în cuib cât mai aproape de zona puietului. astfel încât acesta să fie cât mai bine strâmtorat cu putinţă. zahăr şi polen. faguri sau hrănitoare datorită temperaturii scăzute din afara ghemului. faguri cu miere descăpăcită sau sirop de zahăr 1:1. prezenţa mătcii. De asemenea. deşi prin aceasta se măreşte gradul de umiditate în stup. descăpăcind-se câte o porţiune redusă şi udaţi bine cu apă călduţă şi puşi după diafragmă ca hrană stimulentă în perioadele de dezvoltare lipsite de cules din primăvară sau din toamnă. rame parţial ocupate cu puiet de diferite vârste. influenţând negativ ponta mătcilor şi sporeşte gradul de uzură al albinelor şi aşa slăbite în urma trecerii peste perioada de iernare.de care nu trebuie să scape nici o familie . Prin cernere se separă din masa de resturi două componente: 1) albine moarte care se ard şi 2) ceara care se topeşte. în caz de mare necesitate se efectuează transvazarea cuiburilor în corpuri (stupi) noi. cele lipsite de hrană. grăbindu-le sfârşitul. fundurile stupilor se curăţă. în această perioadă albinele dizolvă cu greu cristalele de miere. acolo unde este cazul. mai ales în cazurile în care acestea nu au efectuat un zbor de curăţire de mai mult timp Fagurii cu miere cristalizată pot fi daţi în consum mai târziu. Trebuie avut în vedere că în această perioadă deşi a început apariţia albinelor tinere. cu toate consecinţele negative arătate.miere cristalizată şi eventual se vor scoate din stupi fagurii cu asemenea miere. în plus. Un rol tot atât de nefast îl are umiditatea ridicată în creşterea gradului de dezvoltare al bolilor şi în special în cel al nosemei care. cristalele de miere pe fundul stupului. starea de sănătate. în perioada activă. Dacă materialele care asigură protecţia termică (salteluţe sau alte materialelor izolatoare) sunt umede se usucă la soare ori vor fi înlocuite cu altele uscate. fundurile stupilor multietajaţi vor fi înlocuite sau obligatoriu vor fi curăţate de resturile acumulate. De exemplu: familiile orfane vor primi o matcă de la rezervă ori se vor unifica cu alte familii. cantitatea de hrană în kg miere şi/sau păstură. hrana administrată în această perioadă trebuie să fie în contact direct cu ghemul de albine. Revizia generală sau de fond Numai în zile însorite cu temperaturi de peste + 14°C se poate efectua acest control notând în carnetul de stupină constatări legate de: puterea familiei exprimată în număr de rame bine ocupate cu albine. 125 . mai poate fi acceptat. În funcţie de constatările ocazionate de acest control . iar acolo unde umezeala este prea mare sau dacă fundurile sunt deteriorate acestea se înlocuiesc cu altele uscate şi dezinfectate. poate avea un efect fatal. rame cu păstură sau chiar turte din miere. Unii autori recomandă în scopul completării rezervelor de hrană administrarea de sirop de zahăr sau chiar de zahăr tos umectat. Pentru aceasta. cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşanumitele hrăniri de necesitate. Ce dăm albinelor înfometate sau în pericol de înfometare? Simplu. Umiditatea ridicată reduce puternic în această perioadă capacitatea albinelor de menţinere a unei temperaturi normale în cuib.se vor institui diferenţiat lucrările obligatorii în conformitate cu realitatea văzută şi notată. în plus. consumând doar mierea lichefiată din jurul lor şi aruncând de regulă. albinele ieşite în afara acestuia putând amorţi pe leaturi. în cazul familiilor slabe şi puternic infestate. familiile excesiv de slăbite vor fi unificate. zahărul tos este total contraindicat din aceleaşi motive arătate în cazul folosirii mierii cristalizate.

Aceste observaţii şi înregistrări se execută pe întreaga perioadă a sezonului apicol activ. Unificarea se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane 126 . deasupra cuibului. acestora li se dă o matcă din nucleele de rezervă. Un zbor vioi. familiile respective iernând în condiţii mai bune. să se cureţe. cu experienţă care. se îndepărtează din cuiburi fagurii puternic murdăriţi de pete de diaree. fagurii respectivi să fie scoşi şi daţi la topit. unde-şi fac de regulă cuiburile. în porţii mai mari de 300-500ml periodic şi succesiv la 1 sau 2 zile în funcţie de rapiditatea cu care albinele îl prelucrează şi hrănitorul se goleşte. iar în lipsă. se unesc cu alte familii mai slabe din stupină.mortalitatea albinelor de iarnă prevalând apariţia albinelor tinere. prin montarea de adăpătoare în locurile însorite din stupină în care se pun apă călduţă cu sare (5 g/l). îşi caută locuri izolate şi călduroase pentru a-şi face cuiburile în care să nască puii. În cazul familiilor orfane. Un procedeu mai complex şi mai complet este cel prin care la hrănirile de stimulare albinele se furajează cu turte din miere. De altfel. chiar dacă sunt ocupaţi cu cantităţi mici de puiet. şi deci puterea familiei fiind încă în descreştere. De asemenea. tocmai pentru că în această perioadă şoarecii devin mai activi. mai târziu. Se instalează cântarul de control pe care se aşează cea mai puternica familie de albine din stupina şi se începe înregistrarea în carnetul de stupină a observaţiilor meteorologice. În cazul în care pe asemenea faguri sunt cantităţi mai mari de puiet. Pentru ajutorarea creşterii de puiet şi evitarea pierderii albinelor zburătoare care asigură apa necesară creşterii puietului. Se va avea grijă să se asigure stupului o înclinare spre înainte de 6-8° (dacă nu s-a procedat astfel în toamnă.la început în porţii mici de 150 . În felul acesta albinele îndepărtează mai uşor cadavrele albinelor moarte şi alte gunoaie care apar în această perioadă pe fundul stupilor. şoarecii circulă nestingheriţi prin părţile laterale ale cuibului şi mai ales în spaţiul din spatele diafragmei şi deasupra podişorului. Nu e rău să se pună în adăpătoare. Nu e rău ca tot acum să se refacă. În funcţie de evoluţia vremii e de preferat să se menţină gratiile împotriva şoarecilor la urdinişuri. se curăţă petele de diaree prin răzuire urmând ca.pentru a cunoaşte potenţialul melifer al zonei în care se practică stupăritul. chiar plăcută (doar nu degeaba se spune: "ochiul stăpânului îngraşă vita") cu efect benefic în familiile care efectuează aceste zboruri. aşa-numita „oglindă a stupului" în faţa acestuia. zahăr şi polen aşezate pe leaturile superioare ale ramelor. care în timpul iernii şi-au pierdut mătcile dintr-o cauză oarecare. Este o măsură binevenită menită a satisface necesarul de apă consumată pentru creşterea puietului. după ieşirea puietului. s-a considerat în mod experimental (Escov) că la stupii astfel înclinaţi are loc o mai bună aerare (ventilaţie) a cuibului. în perioadele cu temperatură mai ridicată se asigură albinelor apa necesară. şi apă în care s-a dizolvat 0. Acesta este procedeul cel mai simplu. pentru dezinfecţie. intens şi de durată în atmosfera încălzită de razele soarelui este o imagine reconfortantă pentru oricare privitor. colecţia revistelor de specialitate sau poate apela la un apicultor consacrat. fără îndoială îi va da îndrumările concrete pentru fiecare situaţie în parte. precum şi a evoluţiei cântarului de control. deranjând albinele prin foiala lor şi mai ales prin mirosul pe care-l degajă ei şi excrementele lor. Dacă apicultorul debutant sau începător nu ştie cum să procedeze în cazul unor situaţii anormale el poate consulta orice manual de apicultură. Mărirea vitezei de ouat a mătcilor şi stimularea creşterii puietului se face imediat ce timpul se încălzeşte prin hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr în proporţie de 1/1 (1 parte zahăr la 1 parte apă) administrat călduţ în porţii mici. Se continuă stimularea şi supravegherea zborului general de curăţire. în acest mod putându-se urmări mai uşor gunoaiele (resturile) aruncate afară de albine şi dându-se în acelaşi timp un aspect mai curat şi plăcut stupinei.250ml şi pe măsură ce timpul se încălzeşte şi în funcţie de puterea familiilor. Toţi apicultorii ştiu că stimularea şi supravegherea zborului de curăţire este o lucrare uşoară.5-1% hipermanganat de potasiu sau albastru de metil. Cu toate că albinele nu mai au ghemurile atât de compacte ca în timpul iernii. la pregătirea familiilor pentru iernat). fenologice.

în aşa fel încât familiile de albine să se dezvolte normal şi să iasă fără pierderi din iarnă. Controlul rezultatelor iernării. Formarea familiilor temporare sau ajutătoare cu mătcile de rezervă iernate în afara ghemului. mucegaiului etc. Se verifică şi se pun la punct materialele şi utilajele folosite la creşterea mătcilor. Şi mai bine este dacă această lucrare este urmată de o flambare atentă cu lampa de benzină sau cu un arzător de aragaz. Organizatorice: Procurarea de material săditor şi plantarea de arbori şi arbuşti nectaro-poliniferi. în camere. la slăbirea familiilor de albine. recondiţionarea. elemente de stupi ş. însămânţări de amestecuri furajero-melifere (facelia cu borceag şi altele). urmată de spălarea în apă fierbinte cu sodă şi săpun de rufe. repararea. Dezinfectarea stupilor şi a materialelor ce urmează a fi folosite în continuare este obligatorie măcar prin curăţarea (râcâirea) crescăturilor de ceară. în strat subţire.). analiza situaţiei stupinei. Spirtul este extrem de inflamabil. a modului în care au iernat familiile de albine cu scopul de a cunoaşte eventualele cauze ce au determinat o iernare 127 . e bine ca hrana (şerbetul sau siropul) dat să se prepare pe bază de ceaiuri cu efect antinosematos . Administrarea streptomicinei pentru o aşa-zisă stimulare sau în tratamente este cu desăvârşire interzisă. Diagnostic şi tratament în caz de boală în stupină. în afara măsurilor de reducere a gradului de umiditate în stupi. de venin. izmă. coada şoricelului şi să se administreze dozele necesare de medicament. stupi. Acesta va indica tratamentul care trebuie obligatoriu urmat întocmai altfel boala sau bolile se vor acutiza şi extinde determinând pagube în efectiv de cele mai multe ori irecuperabile. situaţie care se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat sau de ouă depuse neregulat pe pereţii celulelor sau mai multe ouă într-o celulă. Sucul de ceapă se adaugă în siropurile preparate pe bază de ceaiuri. atenţie la normele de protecţie a muncii şi de prevenire a incendiilor! Încheierea. Pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare.preparate din sunătoare. Spirtul va arde. Deci. dezinfecţia. Principala boală de primăvară este nosemoza. Tratamentul se face în principal cu Fumidil-B conform prospectului. a depunerilor de propolis. a petelor de diaree. tăvi de descăpăcit. Aprecierea rezistenţei la iernare a grupei familiilor de prăsilă . În general. La apariţia semnelor certe sau suspiciunilor de boală se va solicita medicului veterinar de teren sau de laborator diagnosticarea bolii sau bolilor. Deosebit de eficient în combaterea nosemozei este extractul de ceapă. Cele mai rezistente familii. şi aprinderea spirtului.după ce acesta a fost în prealabil curăţat de ceară şi propolis.lângă cuibul familiei cu matcă. muşeţel. Izolarea mătcii nu este obligatorie. Netratată duce la depopularea. în această perioada mătcile fiind acceptate uşor de albinele străine. gălbenele. după care materialele se limpezesc în apă curată şi se usucă bine. În atelierul stupinei Curăţirea.vopsirea utilajelor de care va fi nevoie în sezonul activ care se apropie (centrifuge. cu ajutorul dălţii apicole sau a unui şpaclu. însârmarea şi lipirea foilor de faguri artificiali care vor întregi echipamentul de faguri noi destinat înlocuirii anuale a cel puţin 1/3 (o treime) din totalitatea zestrei de faguri a stupinei. Pentru a stinge focul e necesar doar să se închidă capacul stupului. cu consum de hrană şi mortalitate mică sunt selecţionate.a. fără a lăsa cenuşă ori mirosuri neplăcute şi va dezinfecta eficient suprafaţa de lemn a stupului. producerea de miere în secţiuni etc. Pentru combaterea nosemei. O metodă eficientă de dezinfecţie este şi pulverizarea cu spirt a stupului. Este o metodă ecologică de prevenire/tratare a nosemozei. se foloseşte orice moment prielnic oferit de vreme pentru efectuarea lucrărilor amintite. Asigurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea la pastoral. bidoane. în asemenea cazuri izolarea mătcii fiind obligatorie. colectarea de polen.

Nu uitaţi Contribuiţi la menţinerea puterii familiilor şi la întărirea rapidă a lor prin : 1. Bănuţei (Bellis perennis). Cais (Armeniaca vulgaris). Asiguraţi accesul razelor solare pe vatra stupinii în tot cursul zilei. temperatura creşte şi apar primele flori. cu ploi sau chiar cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării. spre sfârşitul lunii hrănirea suplimentară se face cu zahăr tos. Zambilă (Hyacinthus orientalis). Odată cu mărirea zilei. în manualele de apicultură. Cine poate să îşi transporte stupii într-un areal în care cel puţin o parte dintre aceste specii ocupă un segment important din suprafaţa cercului cu o rază de 3-3. Să aşteptăm cu speranţă şi încredere primăvara! Să ne bucurăm de venirea ei! Luna aprilie Apidiagnoza Deşi temperatura creşte. Ghiocel (Galanthus nivalis). Creşterea duratei zilei-lumină.hrănirea suplimentară a familiilor lipsite de rezerve de păstură. aşezate lângă ultimul fagure ocupat cu albine. a sălciilor. pe tot decursul lunii aprilie lucrările vor fi îndreptate spre asigurarea în principal a spaţiului necesar creşterii de noi generaţii de 128 . în decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci.hrănirea stimulentă cu turte de pastă de zahăr. Mierea ursului (Pulmonaria officinalis). a plantelor de pădure. Aninul negru (Alnus glutinosa). începe un nou sezon. înflorirea masivă şi continuă a pomilor fructiferi.necorespunzătoare şi luarea de măsuri pentru eliminarea în viitor a deficienţelor constatate. de înmulţire. crescute în cantităţi din ce în ce mai mari. Ulm (Ulmus campestris). vegetaţia să ofere surse de nectar şi polen ce asigură o accelerare a dezvoltării familiilor de albine. Zălog (Salix cinereea).împachetarea suplimentară a cuibului. precum şi a unor culturi agricole ca muştarul şi rapiţa de toamnă. zălogului etc. 3. Salcie căprească (Salix caprea). Răchită (Salix viminalis). se recomandă ca vatra de iernare să fie situata într-o zonă care. va trebui să respecte cât mai îndeaproape recomandările efectuând toate lucrările enumerate sub titlul Acţiuni specifice. de formare a rezervelor de hrană. Cine nu.5 km (raza economică de zbor a albinelor) este un om fericit în martie şi mai apoi. administrat odată la 10 zile în hrănitoarea ramă. 2. Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului. Viorea (Scilla bifolia). Arţarul american (Acer negundo). Acum are loc înlocuirea totală a albinei de iarnă cu albine tinere. Piersic (Piersica vulgaris). Tocmai în acest scop. Prin această măsură activizaţi familiile de albine şi micşoraţi din consumul de hrană destinat producerii de căldură în cuib. creează albinelor condiţii optime de activitate şi de dezvoltare a puterii familiilor. cu turte de polen . Ce minunat ar fi pentru albine şi pentru apicultor dacă stupina lui s-ar găsi înconjurată în martie de toate plantele enumerate mai sus! De aceea. Salcie albă (Salix alba). În stupinele mari. primăvara devreme. Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în luna martie: Alunul (Corylus avellana). Pentru ele.

corect şi cu profesionalism toate acţiunile menite împuternicirii rapide a fiecărei familii de albine. Spaţiul existent este mare acum (celule golite de miere. la început pe suprafeţe ale fagurelui din centrul ghemului de iernare mici de 0-2 dm2.de a aduna o cantitate de miere. rame. Semnul egal între albinele bătrâne. pentru forţarea pontei (accelerarea depunerii de oua) precum şi luarea în creştere a ouălor depuse de mătci. Apariţia unor zile capricioase. De aceea ca lucrare principală apicultorul trebuie să lucreze "cu un cuib strâns" adică eliminând ramele excedentare. sunt în principal: cantitatea şi calitatea hranei din stup (miere. Rămâne. taxele şi alte plăţi efective făcute 129 . epuizata. Acesta este momentul cel mai dificil în familia de albine. Încă din ianuarie-februarie. În primăvară. păstura) Influenţează în primul rând calitatea albinelor de iernare ca şi a celor de primăvară mai ales prin dezvoltarea glandelor hipofaringiene ale acestora. în unele zone chiar lapoviţă. ca şi iarna. păstrarea căldurii necesare în cuib. în plină perioadă de dezvoltare a familiilor de albine. glande cu rol foarte important în producerea lăptişorului de matca. de iarnă. Albinele prost hrănite sau cu hrană de slabă calitate nu vor lua în creştere larvele determinând scăderea proporţiei de albine tinere faţă de cele bătrâne sau îmbătrânite. valoarea . aşa cum se zicea şi încă se mai zice: " Valorificarea superioara a culesului ". nereuşind să încălzească tot puietul existent. apoi din ce în ce mai mult. starea de sănătate. surse de cules de la vegetaţia nectaro-poleniferă. puterea familiei la intrarea şi ieşirea din iarnă. existenţa unor culesuri slabe. când în stup exista rezerve de hrană. epuizate şi care si-au încheiat menirea şi cele tinere se înregistrează mai devreme sau mai târziu în funcţie de câţiva factori frenatori sau propulsatori cum sunt: mersul (sau starea) vremii (condiţii meteo). Acest optim defineşte capacitatea fiecărei unităţi biologice de producţie . Procedând astfel căldura va fi asigurată la un nivel corespunzător. poate duce la reformarea ghemului şi părăsirea puietului ceea ce determină compromiterea lui. rame în excedent). datorită uzurii. Influenţează de asemenea ritmul ouatului. fără rezerve în corpul gras. calitatea mătcii (matcă tânără şi prolifică sau matcă bătrână. Armonizarea acestor factori într-o stupină este un caz fericit care se poate întâmpla sau nu. Factorii care influenţează depăşirea cu succes a pragului. protecţia termică a stupilor (mai sunt zile şi mai ales nopţi reci). lăsând locul noii generaţii. întreţinerea albinelor (biostimulatori. a completării cantităţilor de hrană şi a izolării termice în condiţii optime a cuibului. Noile albine eclozionate vor îngriji generaţiile următoare. "căderea" mătcilor în primavară atunci când familia are mare nevoie de o matcă bună. Este momentul când albinele îmbătrânite. medicamente. matca îşi intensifică în fiecare zi ponta. amortizări de utilaje). Schimbarea la doi ani a mătcilor poate reduce mult. hrănirile anterioare de completare a rezervelor de hrană şi mai ales cele actuale de stimulare a dezvoltării. Mai corect ar fi să spunem: optimizarea culesului înţelegând prin aceasta realizarea unui optim economic. vor muri. respectiv recolta a cărei valoare să acopere şi să depăşească cât mai mult cheltuielile ocazionate de creşterea.respectiv prolificitatea -mătcii. Aceste albine au un dublu rol: acela de alimentare a mătcii cu hrană de calitate. pe porţiuni mai mari. costurile transportului în pastoral ca şi a forţei de muncă. Ca urmare familia se extinde pe toate ramele.stupul cu albine şi în final stupina . fenomen observat de obicei în a doua jumătate a lunii. sau practicarea hrănirilor stimulative. faguri artificiali. cu temperaturi scăzute. numărul mare de albine culegătoare va asigura. cu defecte fizice). matca a declanşat ouatul. De ce este nevoie de creşterea puternică şi rapidă a numărului de albine în fiecare familie? Foarte simplu: pentru că la primul mare cules de producţie caracterizat prin intensitate şi scurtime în timp (10-12 zile la salcâm). Sunt albine doici diferite de cele de iernare. astfel încât albinele să acopere bine fagurii ramaşi în stup. De aceea grija principală a apicultorului este să îndeplinească la timp. o grijă principală a apicultorului.albine. în familie raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute. în favoarea albinelor tinere. se va schimba în fiecare zi.

nu se ţine cuibul deschis timp îndelungat. aceştia pot fi lăsaţi pentru prima perioadă doar pe un corp. se reduce deschiderea urdinişului. sănătoasă. va executa revizia de fond a familiilor de albine cu care ocazie se stabileşte puterea familiei . Cantitatea puietului şi modul (aspectul) său de amplasare determină calitatea lui. Cu această ocazie se scot. în cazul în care au ieşit din iarnă cu mai puţin de 6-7 intervale de albine. mai puţin solicitată. în acelaşi timp. cantitatea şi calitatea puietului (în rame ocupate de puiet) şi cantitatea de hrană rămasă în cuib după terminarea perioadei de iernare. Cuibul se menţine în acest mod până ce puietul se extinde până la fagurii laterali. Fagurele nou introdus. Puietul puţin. Toţi autorii de manuale apicole ca şi apicultorii profesionişti recomandă hrănirile de stimulare în primăvară tocmai în ideea optimizării culesului care în ultima instantă nu înseamnă altceva decât o recolta mare = profit mare.de proprietarul stupinei. motorină etc. chiar şi la cei multietajaţi. sau în cazul în care au 130 . fagurele respectiv se poate introduce între ultimii doi faguri cu puiet. odată cu creşterea temperaturii peste 15-16°C. în ultimul caz trebuiesc luate măsuri atente de prevenire a furtişagului. în cadrul a ceea ce numim vânzarea "în paletă" a unor cantităţi mai mari de miere variată sortimental. revizia generală sau de fond. mai închis la culoare (lucrarea se numeşte lărgirea cuibului). împrăştiat. în plus. Nici un apicultor nu trebuie să uite că dacă în luna trecută (martie) nu a efectuat lucrările obligatorii din cauza vremii nefavorabile în cel mai fericit caz sau din neştiinţă. din partea dinspre diafragmă. Dacă din punct de vedere biologic. Pentru aceasta. se pun tăvi cu materiale fumigene în faţa urdinişurilor. la început. La apariţia furtişagului se întrerupe imediat administrarea de sirop şi se închide stupul. nu se lasă fagurii cu miere sau cu sirop între stupi.acum este momentul să lucreze bine şi repede în stupină. arata o matcă uzată. acesta se menţine cât mai strâns.în cel mai nefericit caz . în perioada de primăvară. sunt acceptaţi mai greu de mătci pentru creşterea puietului şi care. Pentru mărirea suprafeţei de puiet fagurii cu resturi de miere aşezaţi după diafragmă şi chiar cei rămaşi în cuib se descăpăcesc. care de obicei este îndreptată spre sud (lucrare denumită spargerea cuibului). Această schemă de dezvoltare a cuibului se foloseşte indiferent de tipul stupului. precum şi fagurii albi care. pentru alungarea albinelor hoaţe. cu celule goale în cuprinsul lui. o dată la 6-7 zile se introduce la marginea puietului câte un fagure bun de ouat. Oricine se ocupă de albine constată că apicultura costă şi costurile cresc pe zi ce trece datorită inflaţiei. Cât priveşte creşterea puietului. Depunerea compactă şi în cantitate mare (2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albină) indică o matcă de calitate. diagnosticul şi tratamentul în caz de boală în stupină sunt lucrări înşirate şi descrise într-o derulare logică şi necesară. iar albina trece ziua şi pe fagurii de după diafragmă. mult apreciată la consumul intern şi mai ales la export. iar după ce puietul se extinde pe 5-6 faguri. Apicultorii ştiu ca mierea de salcâm este o miere superioară.în intervale sau cantitativ (un interval de albine egal 200 g albina pe rama ME sau 300 g pe rama Dadant). poate fi uscat sau puţin stropit cu apă călduţă sau cu sirop slab de zahăr. prolifică. şi eventual se umezesc stupii cu petrol. cu multe celule de trântori. astfel încât puietul să fie depus cât mai compact. albina ocupând complet intervalele dintre faguri. Din acest moment. fiziologic şi economic suntem lămuriţi să vedem care sunt Acţiunile specifice În stupină Revizia sumară de primăvară. neglijenţă sau nepăsare . care va trebui să fie înlocuită. cu defecte. menţin în cuib o zonă care se încălzeşte mai greu din cauza coeficientului termic mai redus. deci bine plătită. De multe ori livrarea de către producător a unei cantităţi de miere superioară de salcâm este condiţionată de achiziţia de către cumpărător şi a altor sorturi de miere. sau se trec după diafragmă fagurii goi. cei cu defecte. Se lucrează repede şi precis. până ce puietul ocupa bine 3-4 faguri în centrul cuibului.

Acesta se aşează pentru început. nu provoacă furtişag. trebuie să fie scoşi din cuib şi înlocuiţi cu alţi faguri goi. în plus îI pot strica clădind în unele cazuri celule de trântor. În corpul aşezat deasupra. în vederea asigurării hranei hidrocarbonate necesare (miere) se vor face hrăniri stimulente. cât şi un aport destul de mare de polen care. amplasaţi la marginea cuibului lângă ultima ramă de puiet. se montează (ataşează) şi cel de al doilea corp.5 kg miere. sub corpul ocupat de cuib. unde se menţine până când în corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri. poate bloca fagurii destinaţi creşterii de puiet. în unele cazuri. sau li s-a redus un corp în primăvară pentru a se realiza un regim termic mai bun în cuib (la familiile slabe). bazată pe instinctul de acumulare. Astfel administrat. Pentru o mai buna amorsare a creşterii de puiet în corpul pus deasupra. În situaţia în care se observă tendinţa depunerii de puiet de trântor. în funcţie de puterea familiilor şi de capacitatea lor de prelucrare a siropului. buni de ouat. eventual însârmată (rama clăditoare) în care albinele vor trage faguri naturali cu celule de trântori. pe măsura ce sunt terminaţi de crescut. muştar. în momentul în care albina ocupă bine 8-9 intervale şi există 6-7 faguri cu puiet. în continuare lucrându-se nu cu rama. Pot apare însă şi perioade lipsite de cules. între acestea să se introducă o folie din plastic sau din carton asfaltat. În acest caz fagurii destinaţi creşterii puietului . . Aceşti faguri pot fi lăsaţi în locul respectiv până ce sunt clădiţi complet sau pot fi înlocuiţi cu alţi faguri artificiali doar după ce celulele au fost trase numai pe jumătate din înălţime. în locul lui introducându-se un fagure bun de ouat sau o ramă cu fagure artificial. în acest mod strâmtorarea este mai puternică şi păstrarea regimului termic mai sigură. Întrucât primăvara se pot manifesta semnele clinice ale nosemozei (pete de diaree. albine 131 .) se pot introduce la clădit rame cu faguri artificiali. se va introduce la marginea cuibului o ramă goală. pentru trecerea albinelor. În general. Hrănirile stimulative de primăvară se fac cu sirop de zahar sau miere (apa + zahăr = 1:1 . 1-2 rame cu faguri artificiali. faguri care pot fi recoltaţi periodic. folosirea zaharului este permanentă. în plus. în acesta se poate introduce un fagure cu puiet necăpăcit scos din primul corp. Cea de a doua variantă este de preferat. amplificare şi accelerare a dezvoltării este esenţială. care influenţează negativ desfăşurarea normală a creşterii puietului. şi de lungă durată şi. O metoda eficientă şi cu un volum necesar mai mic de muncă. cătină etc. induce un plus de activităţi: . fagurii urmând a fi terminaţi de crescut la culesul următor. albinele care efectuează alte munci în stup. cu o fantă de 1/20 cm înspre peretele din faţă. în faguri şi chiar în afara stupului vor fi mai zorite. în acest mod putem realiza începerea clădirii la mai mulţi faguri. dacă în natură există un oarecare cules de întreţinere.4-0. Furajarea albinelor în scop de stimulare. mai ales la familiile cu mătci mai bătrâne. uneori în celule existând chiar şi ouă sau puiet tânăr de trântori. În acel moment se face inversarea corpurilor. fapt care va obliga matca să coboare în corpul de jos unde va începe să depună ouă pe 2-3 faguri centrali iar intervalele corpului respectiv vor fi ocupate măcar pe jumătate de albine. de regulă. este administrarea în hrănitoare de zahăr tos puţin umectat. administrate periodic şi repetat la un interval de 3-4 zile. Dacă stupii ME au iernat doar pe un corp.iernat pe două corpuri.1 parte apă la 1 parte zahăr -) în cantităţi mici. în această perioadă există un cules de întreţinere. ci doar cu corpul. mai intens (salcâm). În perioadele cu cules abundent şi mai ales dacă albinele beneficiază de cules de la vreun masiv melifer (rapiţă. de preferat cu coroane de 0. albinele nu depun nimic. şi a fost lăsat doar corpul în care se afla cuibul familiei de albine. puietul introducându-se între fagurii în care matca a depus deja ouă. de nectar. cu care se încadrează (intercalează) fagurii cu ouă sau cu puiet. în această perioadă. se mai pot introduce în locul fagurilor goi. Administrarea în hrănitoare a porţiilor mici de sirop din zahăr călduţ creează o senzaţie de cules care. uneori chiar mai intens. blocaţi cu păstură. Pentru remedierea acestei situaţii. creând senzaţia de cules..la albinele doici: contingente mai mari vor lua în creştere puiet mai mult. şi nu vom tine ocupat locul respectiv cu un fagure alb în care. Poate fi folosit însă doar atunci când temperatura exterioară a atins cel puţin 16-18°C.la matcă: mărirea numărului de ouă depuse într-un interval de timp.

Mierea cu urme de streptomicina este refuzată la cumpărare. scop în care se scot faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice (6-7 faguri cu puiet) şi se introduc în familiile de putere medie (4-5 faguri cu puiet). În acest fel. frunze şi flori de busuioc (Ocimum basilicum). mai bine se reformează şi se refac în decursul sezonului activ. e de preferat ca fagurele respectiv să fie scos la reformă şi topit. flori de muşeţel (Matricaria chamomilla). Vasul cu plante şi apa fierbinte se lasă 5 minute la foc mic. sau afectate de diferite boli. se aplica tratamentul contra varroozei. albine cu abdomenul destins.bolnave) împotriva acestei boli preparatul FUMIDIL B administrat conform prospectului. altfel puietul neacoperit de albine poate răci şi se pierde fără folos De aceea în asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafeţe mai mici. defecte. Se execută de asemenea întărirea familiilor foarte slabe prin introducerea de puiet căpăcit cât mai aproape de eclozionare. indiferent de cantitatea de puiet şi de miere pe care o conţine. iar pe de altă parte se poate evita intrarea prematură a familiilor foarte puternice în frigurile roitului. familiile de putere medie ating mai repede o putere mai mare. două. nu de fiecare plantă). flasc.25-0. şerbet ori zahar candi nu se vor introduce în compoziţie streptomicină ori alte antibiotice.stupina va fi igienizată prin îndepărtarea fagurilor vechi sau cu pete de diaree. Se administrează porţii de câte 250-500 ml (0. Este bine ca tot acum să se treacă (transvazeze) familiile de albine în stupi curaţi. Infuzia se prepară astfel: cantitatea de plante uscate trebuie să fie de 20 g la un litru de apă (în total. 132 . La 1 litru ceai se adaugă 1 kg zahăr şi zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie. În cazul afectării stupinei de nosemoză .de regulă roi formaţi în anul anterior şi care. cu aceeaşi ocazie rezolvându-se şi pregătirile stupilor în vederea unor eventuale deplasări ulterioare în stupărit pastoral. care primesc puietul căpăcit. De asemenea. În cazul apariţiei de larve bolnave de puiet văros sau locă se iau imediat măsuri de tratament. fără să fiarbă. În locul cedării puietului căpăcit se poate practica schimbul de faguri cu puiet. luat de la familiile puternice şi introdus în familiile foarte slabe. este bine să se monteze colectoarele de polen. Infuzia la nevoie se poate face din una. Când infectarea cu locă cuprinde mai multe celule pe acelaşi fagure. transvazarea făcându-se mai uşor dat fiind puterea redusă a familiilor de albine. Cele cu mătci bătrâne. După ce se stinge focul se acoperă vasul şi se lasă timp de 30 de minute pentru a se produce extracţia principiilor active. frunze de mentă (Mentha p/per/ta). Familiile de albine vor fi mutate în stupi dezinfectaţi prin spălare cu apa şi sodă de rufe (carbonat de sodiu) 50 g la litru de apă caldă. stupina ajungând la perioada de cules cu un efectiv mai mare de familii puternice. În nici un caz acum în siropuri sau mai devreme în paste. flori de coada şoricelului (Achilia millefolium).diagnosticată pe baza semnelor clinice (pete de diaree. scoţându-se toţi fagurii de prisos şi izolându-se cuibul cât mai bine din punct de vedere termic. atât pentru evitarea blocării cuibului cu polen cât şi în vederea asigurării unor rezerve de polen necesare în perioadele lipsite de polen sau pur şi simplu în scopuri comerciale. Plantele mărunţite se pun într-un vas emailat peste care se toarnă o cantitate mică de apă rece ca să se îmbibe. luate în părţi egale. din anumite motive au ieşit din iarnă foarte slăbite. fără defecte şi dezinfectaţi. Tot în această perioadă. Se strecoară şi cu aceasta infuzie (ceai) se prepara siropul. sau ceaiuri preparate din mai multe plante medicinale: sunătoare (Hypericum perforatum). trei sau toate plantele indicate.5 l) în funcţie de puterea familiei. La introducerea puietului se va avea grijă ca acesta să fie bine acoperit de albina familiei ajutate. De remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au mătci tinere valoroase . Utilizarea streptomicinei în tratamente cu scop preventiv sau curativ este cu desăvârşire interzisă. În vederea valorificării optime a culesului de la salcâm poate fi executată aşa-numita uniformizare a puterii familiilor. cu şanse puţine de supravieţuire prin forţe proprii. în locul fagurilor cu puiet căpăcit din familiile foarte puternice introducându-se faguri cu ouă şi larve tinere scoase din familiile de putere medie. de patru ori la interval de 5 zile. ce se deplasează greu şi sunt incapabile de zbor) corelate obligatoriu cu examenele de laborator . în alt vas se fierbe apa care se toarnă fierbinte peste plantele din vasul în care s-au îmbibat cu apă rece.

În aceasta perioadă albinele au tendinţa de a strânge cantităţi mai mari de propolis cu care astupă eventualele crăpături sau spaţii goale dintre piesele stupului (rame. document prin care se atestă starea de sănătate a efectivului stupinei. sitele de ventilaţie. Tijele şi fluturaşii de rigidizare (la stupii ME). Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi şi însămânţări de plante melifere.). crescăturile şi resturile de ceară. Această situaţie trebuie folosită cât mai intens cu ocazia reviziilor periodice a stării familiilor. În mijlocul de transport cu care se efectuează deplasarea nu vom uita să punem cântarul de control. II şi chiar III) decât familiile de albine puternice şi sănătoase adăpostite în stupi integri (fără crăpături sau dezmembrări).vor fi toate funcţionale. mânerele. de cea mai bună calitate atât prin răzuirea directă cu ajutorul dălţii apicole a pieselor stupului. cuştile de eclozionare. grile etc. Planul deplasării în pastoral trebuia definitivat încă din timpul iernii. urmând a se dezvolta în timpul acestuia şi după. în scopul menţinerii microclimatului optim creşterii puietului. De ce? Pentru că prelucrarea nectarului în timpul unui cules de mare intensitate şi de scurtă durată necesită un spaţiu mare în care să-şi găsească loc abundenţa de nectar reprezentată de picăturile care aduse şi regurgitate de albine se preling pe pereţii celulelor. contra moliei cerii. urdiniş etc. În atelierul stupinei Se topesc fagurii reformaţi. Fireşte ca nu vom deplasa la salcâm (l.adică accesoriile cu care sunt dotate tipurile de stup îndeobşte folosite .).. se întocmesc şi se obţin vizele pe actele necesare efectuării acestei lucrări. plase. Organizatorice În cazul în care urmează ca stupina să se deplaseze în pastoral se pregătesc materialele necesare împachetării şi transportării stupilor. fagurii necorespunzători din cuib. Se condiţionează polenul recoltat prin triere şi uscare după care se conservă prin tratare cu tetraclorură de carbon sau prin menţinerea în congelator. în ce loc şi pe ce vatră temporară vor fi răspândiţi. folosiţi la o singură recoltă sau recent construiţi vor fi asiguraţi în totalitate. Corpurile de recoltă (magazine sau caturi) echipate cu ramele cu faguri noi sau deschişi la culoare. cât şi prin folosirea unor colectoare speciale de propolis (pânze. maronii alterează culoarea mierii de salcâm la care indicele colorimetric constituie o restricţie importantă şi definitorie pentru calitate respectiv pentru preţul de vânzare. Pentru aceasta este nevoie de două documente obligatorii: 1) Repartiţia de stupărit pastoral vizată de organele locale Romsilva şi 2) Certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar de la circumscripţia veterinară de care aparţine localitatea de unde se transportă stupii. podişor. de rezervă. Se ştie că fagurii vechi. Se însârmează rame şi se fixează fagurii artificiali. se pregătesc leţişoarele cu botci. Trebuie stabilit precis: câţi stupi vor fi transportaţi.Acest mod de unificare (întărire) nu are rost să se aplice la familiile mai slabe (2-3 rame cu puiet). 133 . Se introduc faguri cu celule de trântori în familiile selecţionate. închizătoarele de urdiniş . în vederea realizării unor cantităţi cât mai mari de propolis proaspăt. Astfel nectarul pierde mai repede surplusul de apă ajungând să conţină până la 18-20% cât trebuie să aibă mierea maturată (de la 30-40% cât conţine iniţial nectarul florii de salcâm). nucleele de împerechere etc. Se tratează fagurii depozitaţi. Pentru obţinerea ei vom asigura stupină cu stocul de rame echipate cu secţiuni. Mierea în făguri (secţiuni) este un sortiment foarte apreciat şi bine plătit. Se fac lucrări pregătitoare pentru creşterea de mătci şi producerea de roi. care oricum nu se vor întări prea mult până la înflorirea salcâmului. Daca nu s-a făcut atunci nu-i târziu nici acum. Unii autori atrag atenţia ca volumul de faguri scontaţi ca faguri de recoltă trebuie să fie de 2-3 ori mai mare decât cei ocupaţi efectiv de mierea capacită care va reprezenta recolta propriu-zisă.

echiparea platformei cu obloane sau înălţătoare. Acesta este de patru stele (asteriscuri) adică are o pondere apicolă Foarte mare şi. Căpşunul (Fragaria moschata)*. Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*. mana şi propolis oferite de aceste specii spre binele albinelor şi spre binele şi profitul apicultorului. Familiile slabe se 134 . lucru pe care nu-l dorim nimănui. Se va acorda o deosebită atenţie întăririi familiilor ramase în urmă. Cornul (Cornus mas)**. Aproape toate plantele enumerate oferă albinelor un cules de nectar şi polen. Mesteacănul (Betula alba)*. În aceasta lună culesurile sunt în general definite drept culesuri de întreţinere dar de la speciile care intră în categoria ce are pondere apicolă mare sau mijlocie se pot înregistra uneori chiar culesuri de producţie ca de pildă în livezile de pomi fructiferi sau în vecinătatea lanurilor de rapiţă cultivată. nectar. Salcia albă (Safe alba)*". Măceşul (Rosa canina)". remorci sau platforme) ca şi cu ajutorul unor mijloace de transport specializate este reglementat de acte normative care trebuiesc cunoscute şi respectate. Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)". mereu mai multe. Jugastrul (Acer campestre)*". Zălogul (Salix cinerea)**. jugastrul. Unele specii ca de pildă mesteacănul şi ulmul interesează albinele numai pentru polen şi mană. Aceasta o doresc tuturor stupinelor şi proprietarilor lor. va fi marcat astfel:***. Sper într-un aprilie senin. Răchita (Sa//x viminalis)".Transportul stupilor pe drumurile publice în mijloace de transport obişnuite (camioane. Părul (Pirus sativa)". Vioreaua (Scilla bifolia)*. luna viitoare. Prunul (Prunus domestica)". cele doua specii de paltin oferă şi culesuri de mană sau de la salcia albă şi cea căprească albinele adună pe lângă polen. Cireşul (Cerassus avium)". Prin fagurii introduşi în schimbul fagurilor cu puiet căpăcit se oferă familiilor puternice spaţiul necesar pentru creşterea în continuare a puietului şi astfel se previne apariţia prematura a frigurilor roitului la familii puternice şi se întăresc totodată familiile slabe. Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în aprilie: În aprilie începe sau continua înflorirea următoarelor specii melifere: Arţarul american (Acer negundo)*. călduros cu albine sănătoase. Cătina albă (Mippophae rhamnoides)". cu puiet luat din familiile foarte puternice. *** (3 asteriscuri) înseamnă pondere apicolă mare. Asigurarea polenizării livezilor de pomi roditori şi a culturilor de rapiţă de toamnă prin încheierea contractelor de polenizare cu proprietarii de livezi. obiectivul principal îl constituie intensificarea la maximum a creşterii de puiet. Corcoduşul (Prunus cerasifera)**. Nu uitaţi În luna aprilie. Vişinul (Cerasus vulgaris)". polen. Deplasarea trebuie astfel organizată încât ea să decurgă în siguranţa. fără incidente.mijloace de frânare şi semnalizare care să funcţioneze ireproşabil. Altfel cei abilitaţi pot aplica amenzi. Asiguraţi spaţiul necesar pentru ouatul mătcilor. creşterii de puiet şi depozitarii nectarului şi polenului adus în stup. (Acer tataricum)**. Rapiţa salbatică (Brassica rapa)". Păpădia (Taraxacum officinale)". Bănuţei (Bellis perennis). Mărul (Malus domestica)". ** (două) = pondere apicolă mijlocie şi în sfârşit * (un asterisc) = pondere apicolă mică. După denumirea populară (comuna) şi cea ştiinţifică am indicat ponderea (importanţa) apicolă prin asterisc astfel: **** (4 asteriscuri) înseamnă pondere apicolă foate mare. Mahonia (Mahonia aquifolium)*. Oricum este important să cunoaştem şi mai ales să valorificam culesurile de nectar. Arţarul tătăresc. Recunoaşterea vetrelor temporare în masivele de salcâm trebuie efectuată din timp iar transportul propriu-zis este recomandat a se face în timpul nopţii. Asigurarea braţelor de muncă suplimentare. Rapiţa de toamnă (Brassica napus var oleifera)***. Aici este obligatoriu să avem în vedere rigidizarea stupilor înţelegând ca întreaga unitate de încărcătură a mijlocului de transport este asigurată prin legarea corectă cu frânghii. întărirea familiilor în vederea folosirii culesurilor timpurii (salcâm). mai harnice şi bine pregătite pentru marele cules care vine: cel de la salcâm. Zambila (Hyacinthus orientalis)*. mană şi propolis. Paltinul de câmp (Acer platanoides)". unele ca de exemplu arţarul tătăresc. Ulmul (Ulmus campestris)". Se ia cel mult un fagure cu puiet căpăcit la interval de 10 zile. Caisul (Armeniaca vulgaris)**. Salcia caprească (Salix caprea)"*.

culesul de nectar şi polen. dar şi prin creşterea temperaturii care trezeşte la viaţă întreaga natură ce apare decorată în zeci de culori. aprilie şi începutul lunii mai. în special la culesul de la salcâm ca şi la celelalte culesuri de vara. de bună calitate poate ajunge la asemenea performanţe. Deşi culesul de la salcâm se declanşează abia luna viitoare. secreţia de ceară şi clădirea fagurilor. cu defecte (aripi sau picioare rupte) nu poate asigura dezvoltarea necesară acestei perioade. intră chiar şi în frigurile roitului. familiile de albine s-au dezvoltat şi dispun de întregul potenţial productiv pentru valorificarea culesurilor din această perioadă.deci profitabil! Luna mai Apidiagnoza A cincia lună calendaristică "florar" se caracterizează printru-un climat schimbător.privind acel permanent du-te-vino de la urdinişul stupului într-o zi caldă şi senină. În majoritatea zonelor intensitatea creşterii de puiet atinge nivelul maxim. Mătcile prolifice depun peste 2. La apariţia perioadelor lipsite de cules se recurge imediat la hrănirea suplimentară a familiilor . Capacitatea mătcii de a depune ouă trebuie să fie secondată de capacitatea albinelor de a creşte un număr atât de mare de ouă. dar o matcă îmbătrânită. De această realitate se poate convinge oricine . în toată ţara înfloresc pădurile şi plantaţiile de salcâmi care asigură familiilor de albine un bun cules de nectar şi ca urmare realizarea unor importante producţii de miere marfă de cea mai bună calitate. În concluzie: Luna aprilie este o perioadă de activitate deosebit de intensă de care depinde dezvoltarea normală a familiilor de albine şi rezultatele economice ale sezonului activ ce urmează. executarea lor cu rabat la calitate în mod sigur se va reflecta negativ asupra recoltei stupinei. dacă nu se iau măsuri de prevenire.întăresc cu 2-3 faguri cu puiet daţi odată. toate măsurile pregătitoare.Matca tânără. Să aşteptam cu încredere culesul de la salcâm şi să fim bine pregătiţi pentru a-l valorifica la modul optim. De aceea în familiile cu mătci de acest fel se pot observa botei de salvare sau de schimbare liniştită. unele din ele.chiar fără a fi apicultor . Pe seama albinelor tinere crescute în lunile martie. legate de tehnologia întreţinerii familiilor ca şi acţiunile organizatorice trebuie gândite şi înfăptuite din timp. Principalele munci efectuate de albine: creşterea puietului.000 ouă în timp de 24 de ore. albinele tinere (doici) vor trece la creşterea puietului. Odată depuse ouăle. Un plan realist. după primul mare cules al anului. prelucrarea nectarului. depozitarea mierii şi păsturii se petrec simultan şi cu intensitate parcă mereu sporită. la un moment dat dezvoltarea familiilor de albine se apropie foarte mult de punctul de dezvoltare maxim şi uneori chiar atinge apogeul. Măsurile arătate se aplică numai în cazul familiilor sănătoase şi sunt contraindicate în cazul stupinelor infectate cu boli. prin depunerea 135 . În luna mai. cel de salcâm.mijloc de menţinere a puterii familiilor şi întărirea continuă a lor. şi în cele două luni următoare. Spre sfârşitul lunii. bine întocmit care armonizează necesităţile cu posibilităţile garantează din start acţiunii de stupărit pastoral şansele cele mai bune de reuşită. Neefectuarea la timp a lucrărilor. în a treia decadă. la începutul ei sau ceva mai târziu. Fireşte că şi matca depune ouă cu viteză accelerată.

Oricum. Prin aceasta se previne la familiile donatoare intrarea în frigurile roitului. De asemenea familiile slabe se pot unifica. buni pentru ouat este o operaţiune care a fost declanşată poate chiar din luna martie. Acolo unde puterea familiilor permite şi în funcţie de evoluţia culesului de nectar şi polen se pot introduce rame cu faguri artificiali la clădit. Echiparea cu magazine de recoltă a stupilor verticali cu magazin sau cu corpuri a stupilor 136 .Dar un apicultor ştie că în acel superorganism care este familia de albine totul este programat conform unei legi de fier ce defineşte acel determinism care guvernează comportamentul individual respectiv biologia şi fiziologia fiecărei albine. Familiile slabe care. asigurarea temperaturii în cuib rămâne un factor important de care depinde creşterea unor generaţii de albine de bună calitate. care sunt Acţiunile specifice În stupină Având în vedere că în luna mai apare culesul principal la salcâm unde familiile trebuie să ajungă la o dezvoltare maximă este necesar ca în stupină să se acorde o mare atenţie lucrărilor de stimulare a dezvoltării acestora. Înlocuirea anuală a 2/3 sau chiar 1/2 din totalul fagurilor este o manieră de lucru foarte bună prin care se evită perpetuarea unor agenţi patogeni. aşa cum am mai spus-o. Fagurii artificiali utilizaţi la lărgirea cuibului se recomandă a fi daţi la crescut o dată cu înflorirea pomilor fructiferi (de obicei la data înfloririi cireşului). Începutul lunii mai trebuie să găsească familiile de albine în plină dezvoltare. în aprilie a fost pe agenda de lucru ca urgenţa nr. Locul apicultorului în această lună este în stupină. De preferinţă ramele trebuie să fie de culoare mai închisă. Am conturat acest tablou pe care poate unii îl vor considera pe nedrept idilic întrebânduse: la ce serveşte imaginea evocată mai înainte? Ei bine. ideea de la care am pornit vizează acum tocmai locul şi rolul apicultorului în fenomenul apicol complex care este relaţia omalbină-natură. Numai astfel finalul anunţat şi aşteptat: miere multă şi de calitate se va înfăptui. Deci. să o articuleze şi mai ales să o facă să funcţioneze într-o structură vie. rolul lui este ca prin tot ceea ce face corect şi la timp să asigure desfăşurarea nestânjenită a tuturor activităţilor din stupi. eficient ca structură funcţională. la mijloc. a mătcii. scoţând şi privind o ramă mişcările albinelor pot părea haotice şi de neexplicat pentru un necunoscător.potenţial puternic manifestat în această lună .mai mult să amplifice şi să accelereze ritmul desfăşurărilor din stup. Este important să utilizăm la nivel optim potenţialul natural al albinelor de secreţie a cerii . cu unul sau doi faguri introduşi separat între două rame cu puiet. Lărgirea periodică a cuibului la început cu faguri crescuţi. atingând randamente de productivitate pe care inteligenţa managerială a omului nu a reuşit să o proiecteze. proporţia între elementele care constituie hrana larvei fiind schimbată aproape în fiecare zi.pentru a asigura zestrea de faguri ai stupinei. O hrană de bună calitate. Nu este indicat a se introduce mai multe rame o dată. gata de eclozionare ridicaţi din familiile foarte puternice sau puternice. Pe lângă hrana necesară. 1. a trântorilor şi totodată a întregii colectivităţi.lângă ouă a unei mici cantităţi de lăptişor de matcă amestecată cu miere. Folosirea ramelor clăditoare pe lângă că aduce un plus de ceară ajută la combaterea parazitului Varroa jobsconi prin recoltarea fagurilor din aceste rame. Dacă iniţial lărgirea s-a făcut lateral sau bilateral faţă de centrul cuibului de acum se sparge cuibul. Lărgirea cuibului este o acţiune care se desfăşoară periodic la câteva zile. Este de fapt vorba despre o minunată coeziune a unităţii biologice care se comportă ca un organism viu. cu puiet de trântor căpăcit. tot prin spargerea cuibului sau lateral de cuib. Asigurarea spaţiului de ouat se face prin spargerea cuibului adică introducerea periodică a ramelor în mijlocul ramelor cu puiet. Pe măsură ce aceste rame sunt umplute cu ouă se vor introduce alte rame. sunt un balast pentru stupină pot fi ajutate cu faguri cu puiet căpăcit. Deschizând stupul. Pe zi ce trece această cantitate va fi din ce în ce mai mare. ba chiar . cu un aport mare de proteine va fi garanţia unei generaţii de puiet de bună calitate şi în final asigură albine rezistente la uzura specifică creşterii puietului şi culesurilor de nectar. din care au mai eclozionat şi alte generaţii de puiet.

Acesta va indica prin diferenţele zilnice de greutate cât nectar aduc albinele în stup. Sunt acţiuni care trebuie să se desfăşoare în condiţii de igienă perfectă. ca orice fenomen natural are un început. spumuirea şi depozitarea mierii se vor face în spaţii (camere) curate având grijă să nu depreciem calitatea produsului. puietului văros şi a locei europene şi americane sau a celorlalte boli constatate. Ar mai fi de amintit că imediat după identificarea vetrei temporare. magazinul.multietajaţi este o operaţiune pregătitoare înainte de cules repetată dacă este nevoie în timpul culesului. bidoanele. în cazul în care culesul este intens se vor recolta succesiv doar acei faguri cu miere ce a fost căpăcită pe cel puţin 1/3 din suprafaţa ramei. Numai astfel. Pentru stimularea pontei. Intensificarea ventilaţiei cuibului în timpul culesului de salcâm şi imediat după acest cules. 2 şi chiar 3 ceea ce conferă şanse sporite de realizarea unor producţii mari de miere superioară. un declin şi un sfârşit. Recoltarea fagurilor. Orice fel de hrăniri a familiilor de albine vor fi sistate cu cel puţin 10 zile înainte de declanşarea culesului. tăvi. Începerea creşterii primei serii de mătci pentru formarea roiurilor. luate în evidenţă. În mai se pot manifesta unele boli ale albinelor.se alege unul de putere medie şi se aşează pe cântarul de control.cu 1-2 zile înainte de declanşarea înfloritului . mersul culesului care. 137 . Trebuie reţinut că albinele bolnave nu aduc profit în stupină ci din contră produc pierderi iar măsurile de prevenire a bolilor se cer înfăptuite acum ca şi pe tot parcursul sezonului activ conform zicalei: "este mai uşor şi mai ieftin să previi decât să combaţi". Pregătirea şi derularea acţiunilor de stupărit pastoral vizează cu precădere marele cules de la salcâm. cât şi clădirea ramelor se vor face hrăniri stimulative cu sirop de zahăr în proporţie de zahăr:apă -1:1. În nici un caz în sirop nu se va introduce streptomicină sau alte antibiotice. strecurarea. înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină sau vânzare şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. condiţionarea şi depozitarea mierii. pentru apicultorii interesaţi de valorificarea acestui produs. Pentru prevenirea intoxicării albinelor primăriile trebuie anunţate asupra locurilor unde sunt amplasate stupinele. Desigur deplasarea succesivă a stupilor la masivele care înfloresc decalat în timp trebuie bine pregătita. un maxim. Vasele şi uneltele cu care se lucrează (corpuri de stupi. De aceea supravegherea stării de sănătate este la ordinea zilei. centrifuga. Acţiuni sanitar-veterinare. Asigurarea rezervelor de polen prin folosirea colectoarelor de polen. Este unul dintre cele mai importante momente ale anului apicol. extracţia. Operaţiunile pregătitoare au fost descrise în calendarul pe aprilie. transportul stupilor şi răspândirea lor pe noul amplasament se va proceda la anunţarea primăriei din localitatea pe raza cărora se află stupina sau stupinele. alte vase vor fi atent curăţate şi dezinfectate înainte de utilizare şi bine spălate după fiecare acţiune). respectând întocmai tot ce s-a făcut la deplasarea iniţială (salcâmul 1). site. dacă există. cuţite sau furculiţe de descăpăcit. Mulţi apicultori practică pastoralul la salcâm 1. Dintre stupii răspândiţi pe vatră . În cursul acestei luni. Depozitarea mierii până la vânzarea ei se va face în camere curate şi uscate. Numai astfel eventualele pierderi consecutiv nerespectării normelor de combatere a dăunătorilor din agricultură sau silvicultură vor putea fi revendicate în faţa organelor abilitate să vegheze la respectarea prevederilor care reglementează activitatea de stupărit pastoral. în toate cazurile fagurii destinaţi prelucrării nectarului şi depozitării mierii vor fi deschişi la culoare pentru a nu altera culoarea produsului. Descăpăcirea şi centrifugarea fagurilor. În cazul familiilor bolnave se aplică tratamentul pentru combaterea nosemozei. La stupii orizontali se adaugă fagurii de strânsură sau. în vederea respectării prevederilor legale privind protecţia albinelor. în masivele de salcâm din sudul ţării (aşa-numitul salcâm 1) se produce înfloritul. familiile vor putea fi protejate în cazul aplicării unor tratamente fitosanitare cu substanţe toxice pentru albine.

Trifoi alb (Trifolium repens)***. Salvia de câmp (Salvia protensis)**.Dezinfecţia localului.Însamânţările de plante melifere. prevenirii roirii naturale şi preîntâmpinării ieşirii roilor.Pondere apicolă: Foarte mare =****. obiectivul principal îl constituie întărirea continuă a familiilor de albine şi folosirea culesului de la salcâm. Mesteacăn (Betula alba)*. Răpită de primăvară (Brassica râpa var oleifera)***..... polen. Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**. Pin (Pinus sp. Nu uitaţi Dacă în primele două decade ale lunii. Castan (Aesculus hippocastanum)**. Răpită sălbatică (Brassica râpa)**. Paltin de câmp (Acer platanoides)**. În această lună o abundenţă floristică de interes melifer oferă albinelor culesuri de nectar.)**. Mare = ***. Viţa de vie (Vitis vinifera)***..cireşar. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***.. în ultima decadă se va da o deosebită atenţie menţinerii puterii familiilor. Bănuţei (Bellis perennis)*. SALCÂM (Robinia pseudacacia)****. Brad (Abies alba)"*. Păr (Pinus sativa)**. Cireş (Cerasum avium)**. mană şi propolis. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Mijlocie = **. Catalpa (Catalpa bignonioides)*. Caprifoi (Lonicera tatarica)*. Mică = *. Legendă . Sânger (Cornus sanguinea)**.PProcurarea de bidoane/butoaie necesare conservării şi livrării mierii. doresc tuturor stuparilor ca stupii lor să fie în masivele de salcâm cu flori multe. Lucerna (Medicago saliva)**. Luna iunie Apidiagnoza Familiile de albine se află acum. bogate în nectar iar vremea să fie caldă şi însorită adică favorabilă culesului. Mac roşu (Papaver rhoeas)**.. .Uscarea polenului. Cătina albă (Mippophae rhamnoides)**.. . Mojdrean (Fraxinus ormus)**. Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*. . Gutui (Cydonia oblonga)**. Organizatorice: . ceea ce înseamnă că stupii sunt puternici datorită 138 . Cum salcâmul este specia cea mai importantă. Drăcilă (Berberis vulgaris)*.. Paltin de munte (Acer pseudoplatanus)**.Întreţinerea semănăturilor. Păpădie (Taraxacum officinalis)**.În atelierul stupinei: . Păducel (Crataegus monogyna)**.. Răpită de toamnă (Brassica napus var oleifera)***.. în luna solstiţiului de vară .Pregătirea vetrelor la masivele melifere. în apogeul sau aproape de apogeul puterii lor. Molid (P/cea excelsa)***. Frasin (Fraxinus excelsior)*. Salcâm mic (Amfora fruticosa)**. Fărâmiţarea excesivă prin roire naturală sau artificială slăbeşte familiile. Măr (Malus domestica)**. Vişin (Cerasus vulgaris)**.. Nu degeaba denumirea populară a lunii mai este Florar. . Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna mai: În mai înfloresc sau continuă să înflorească speciile melifere (în ordine alfabetică): Arţar tătărăsc (Acer tataricum)***. . Jugaştrii (Acer campestre)***..Prevenirea intoxicaţiilor. . Mac de câmp (Papaver dubium)*.Organizarea transporturilor la masive melifere şi polenizarea culturilor.

expunerea familiilor în plin soare ceea ce conduce la o căldură excesivă în cuib . fiziologice şi de comportament ale albinelor în corelaţie cu starea timpului şi a fazelor de înflorire a plantelor nectaro-polenifere. Pentru a evita roirea naturală necontrolată există mai multe procedee de roire artificială descrise în toate cărţile şi revistele de apicultură. lipsa activităţii la aceste albine tinere care. Fenomenul roirii este favorizat sau declanşat de: înghesuială. În zona de şes din sudul ţării. în afară de cei cu puiet. coriandrul şi floarea-soarelui din zona sudică de câmpie sunt principalele plante de interes apicol care înfloresc în această perioadă. şi alţi factori..numărului mare de albine care îi populează. începe culesul la floarea-soarelui şi tei. se trec la extractor (atunci când nu există altă posibilitate pentru crearea de spaţii suficiente pentru prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii proaspete). lipsa de spaţiu pentru clădirea fagurilor şi depozitarea nectarului prin blocarea fagurilor noi clădiţi cu provizii.8 ha cât cuprinde un cerc cu raza de 3-3. În condiţii de cules asigurarea spaţiului pentru prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii.5 km) a albinelor cercetase şi culegătoare. Activitatea de depunere a ouălor de către matcă atinge sau ar trebui să atingă viteza şi intensitatea maximă. Mersul culesului se urmăreşte zilnic prin diferenţele de greutate înregistrate la cântarul de control. Una dintre ele numită roire artificială prin divizare constă în transvazarea într-un stup gol a 4 faguri bine populaţi cu albine şi puiet 139 . Ca o regulă generală în timpul culesurilor abundente controlul stupilor se reduce la minimum pentru a nu deranja inutil albinele. spaţiul din stup devine insuficient. 2.În timpul cercetării cuiburilor. iar în zona de deal şi munte înfloresc salcâmul. comportament ce se poate manifesta repetat la acelaşi stup cu albine. După descrierea acestei panorame de manifestări să vedem care sunt: Acţiunile specifice În stupină: De la început trebuie precizat că este necesar ca stuparul să aibă o conduită conformă cu manifestările biologice. cu cer senin. Rezultă că valorificarea acestor culesuri conferă un grad sporit de siguranţă atingerii optimului economic la stupinele transportate în perimetrele în care există aceste specii. Teiul. încetează brusc un cules de nectar se pot declanşa frigurile roitului. amplasarea stupinei în plin soare sau caracterul de familie roitoare. Flora spontană şi cultivată oferă culesuri abundente de nectar şi polen bineînţeles dacă speciile respective vegetează în perimetrul razei economice de zbor (circa 3. Se înţelege de la sine că şi condiţiile meteorologice trebuie să fie favorabile adică timp călduros. familiile se aprovizionează cu faguri clădiţi şi artificiali. Fagurii cu miere. Experienţa a dovedit cu prisosinţă că una dintre metodele de bază pentru creşterea randamentului culesului cu 40 până la 50% constă în introducerea în stupi la timpul oportun a fagurilor suplimentari sau a corpurilor cu faguri de strânsură. În cazul în care în familii există un mare număr de albine doici tinere. timpul nefavorabil zborului albinelor. Regăsirea unor plante cu importanţă meliferă mare şi foarte mare pe suprafaţa de aproximativ 3. ca o tendinţă firească a familiilor de albine de perpetuare a speciei. Roirea trebuie privită şi ca un determinism biologie obiectiv. Aceasta înseamnă: 1. fâneţele şi zmeura. cuibul este blocat astfel că se restrâng treptat fagurii cu suprafeţe cu celule cu puiet necăpăcit. având ca urmare frânarea sau chiar întreruperea ouatului mătcii (restrângerea ouatului mătcilor din lipsă de spaţiu) ceea ce determină aglomerarea în cuib a albinelor tinere. nemaiavând larve de hrănit îngurgitează lăptişorul de matcă ceea ce cauzează dezechilibru hormonal şi apariţia frigurilor roitului.dezechilibrul biologic şi termic cauzat de lipsa tot mai accentuată a resurselor nectarifere.5 km care are în centrul său stupina este un caz fericit în care amplasarea vetrei corespunde cerinţelor acestui optim economic despre care am mai vorbit. ventilaţie îngreunată a cuibului. apariţia primelor botci naturale. atmosferă fără vânturi puternice.

În această perioadă se pot forma nuclee pentru mătcile de rezervă necesare în sezon.) există indicaţii în prospectele medicamentelor specifice: Micocidin . Dacă unele mătci prezintă defecte (epuizare. Principalele criterii de selecţie urmărite în creşterea mătcilor sunt: instinctul de acumulare (relativ la cantitatea de miere şi păstură din faguri). Mătcile de calitate vor asigura în stupină familii de albine cu capacităţi productive deosebite ceea ce ridică gradul de favorabilitate îndeplinirii optimului economic adică realizarea acelor producţii care stau la baza profitului exploataţiei apicole. Un roi strâns în ghem agăţat de o creangă. dezvoltare accelerată devreme în primăvară. prolificitate mare (numărul de ouă depuse în 24 de ore). se asigură pe cât este posibil umbrirea individuală a stupilor. În această lună este în plină desfăşurare creşterea mătcilor în pepiniere specializate conform unui flux tehnologic riguros sau în stupinele apicultorilor care ştiu să crească mătci după o metodă gospodărească sau în mod profesional. diagnosticul şi tratamentul în vederea combaterii lor. Altfel un mare număr de albine. defecte fizice. asemenea unui avion în derivă. prolificitate necorespunzătoare deşi nu sunt vârstnice). 6.ridicaţi dintr-o familie puternică având cel puţin 9-10 faguri cu puiet şi 16-18 intervale cu albine. 4. tendinţă scăzută la roire. Matca ieşită din botcă trebuie atent verificată înainte de a fi folosită. atâtea câte vor fi pe parcursul sezonului activ. cantitatea şi aspectul puietului. clădirea fagurilor. Se vor observa în 140 . 5. Albinele bătrâne se vor întoarce la stupul de bază iar în stupul în care se formează noua familie se va introduce o matcă fecundată sau o botcă gata de eclozionare. cum se diagnostichează şi tratează aceste boli (ascosferoză-puietul văros. blândeţe (comportament liniştit pe faguri). se recurge la înlocuirea lor pe loc sau în viitorul cât mai apropiat cu mătci de la rezerva stupinei sau achiziţionate anume în acest scop. Ceea ce trebuie însă subliniat este că maniera de lucru rămâne aceeaşi la fiecare recoltare şi extracţie a mierii. Un roi aflat în zbor" poate fi oprit nu numai stropindu-l cu apă ci mai bine cu o rază de lumină captată de la soare cu ajutorul unei oglinzi. dacă stupina nu este aşezată într-o zonă umbrită. Pentru aceasta urdinişurile se ţin larg deschise. Alte boli care pot apărea în această lună. care ar putea participa direct sau indirect la adunarea şi transformarea nectarului în miere. Codratin sau Locamicin. Un mijloc eficient pentru dezvoltarea nucleelor constă în transportarea lor pe o altă vatră la extremitatea aceleiaşi localităţi sau în altă localitate (în afara razei economice de zbor a albinelor din stupină). Pe toată durata culesurilor se asigură o bogată ventilaţie a cuiburilor. iar pe timpul căldurilor mari ventilaţia se asigură prin folosirea orificiilor din podişoare sau a scândurelelor de podişor prevăzute cu ţesătură de sârmă. În zilele caniculare. După fiecare recoltare a mierii se poate efectua un tratament cu Varachet conform indicaţiilor din prospect.a. Practic se procedează la despărţirea familiei în două jumătăţi. În timpul recoltării fagurilor şi extracţiei mierii respectarea condiţiilor igienico-sanitare este obligatorie. 3. Proiectând pe roi acest spot luminos albinele pierd simţul orientării şi. aspergiloza-puietul pietrificat ş. rămân pe la urdinişuri ca să asigure aerisirea cuiburilor. rezistenţa sporită la iernare. având de o parte şi de alta câte un fagure cu provizii. Bolile albinelor. de o streaşină. sau de o grindă a unei construcţii îşi păstrează căldura şi integritatea în nopţile reci şi chiar ploioase. aterizează forţat pe sol sau pe cel mai apropiat suport. rezistenţa a boli. Această lucrare este hotărâtoare pentru dezvoltarea şi productivitatea ulterioară a familiilor de albine respective şi în primul rând pentru performanţele productive din anul următor.

Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos)***. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**. Salcâm (Robinia pseudoacacia)***. Zmeur (Rubus idaeus)****. Acum este cea mai favorabilă perioadă pentru formarea familiilor ajutătoare. Castan (Aesculus hippocastanum)**. Limba mielului (Borago officinalis)*. Talpa gâştei (Leonorus cardiaca)**. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***. Mac roşu (Papaver rhoeas)**. Caprifoi (Lonicera tatarica)*. Mac oriental (Papaver orientale)*. Păducel (Crataegus monogymna)**. Tei cu frunza mică (Tilia cordata)***. Lucerna (Medicago sativa)**. ultimul segment al abdomenului.)**. aspectul exterior în general şi dezvoltarea fizică. Pepene verde (Citrullus vulgaris)**. Trifoi roşu (Trifolium pratense)**. Răpită de primăvară (Brassica râpa var oleifera)***. Drăcilă (Berberis vulgaris)*. Salvia de câmp (Salvia pratensis)**. 141 . Sânger (Cornus sanguinea)**. Teiul argintiu (Tilia argentea)****. Rapiţa sălbatică (Brassica rapa) **. Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****. recoltarea polenului de porumb. Muştar alb (Sinapis alba)***. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Gutui (Cydonia oblonga)**. Pălămida (Cirsium arvense)**. Legendă . În atelierul stupinei: condiţionarea mierii. procurarea de material lemnos necesar reparaţiilor şi confecţionării de stupi.Pondere apicolă: **** = Foarte mare. Soc (Sambucus nigra)*. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Bănuţei (Bellis perennis)*.se măreşte cu 50% puterea familiilor şi se previne totodată roirea naturală. Căpşun (Fragaria moschata)*. rame. livrarea mierii. asigurarea la timp a stupinelor cu mijloace de transport. Iarba şarpelui (Echium vulgare)**. Pepene galben (Cucumis mello)**. executarea lucrărilor de întreţinere a culturilor de plante melifere sau furajero-melifere. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. Hrişcă (Polygonum fagopyrum)**. * = Mică. Sparceta (Qnobrychis vicifolia)*. Ceapă seminceri (Allium cepa)**. Păpădie (Ţaraxscum officinale)**. Coriandru (Coriandrum sativum)***. Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)**. Prin unirea în toamnă a familiilor ajutătoare cu familii de bază din care au fost formate. Sălcioara mirositoare (Eleaagnus angustifolia)*. Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în iunie: Abundenţa floristică caracterizează această lună în care începe sau continuă înflorirea următoarelor specii (în ordine alfabetică): Albăstriţa (Centaurea cyanus)*. Nu uitaţi Un mijloc de bază pentru întărirea familiilor de albine îl constituie folosirea familiilor ajutătoare. Brad (Albies alba)***. Salcâm roz (Robinia neomexicana)***. Organizatorice: pregătirea vetrelor de stupină la masivele melifere. Aceste date sunt luate ca bază de acceptare sau rebutare. Roiniţă (Melissa officinalis)**. adăposturi demontabile pentru stupărit pastoral şi alte accesorii. asigurarea braţelor suplimentare de muncă pentru lucrări în stupină şi transporturi. Glădiţă (Glenitschia triacanthos)**. fără ca prin aceasta să pericliteze folosirea culesurilor următoare. Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**. Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*. Salcâm mic (Amorpha fruticosa)**. ** = Mijlocie.amănunt: antenele. tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei. Busuioc lânos (Stachys lanata)**. Cătina albă (Hippophae rhamnoides)**. *** = Mare. Catalpa (Catalpa bignoides)*. Viţa de vie (Vitis vinifera)***. Pin (Pinnus sp.

Aceasta din cauza însămânţării plantei la date diferite şi. Creşterea trăitorilor este îngrădită. intră în ultima parte a ciclului ei biologic. Lucrările efectuate trebuie să asigure toate condiţiile necesare pentru o valorificare în cele mai bune condiţii a culesurilor următoare în paralel cu acţiunile de polenizare a culturilor agricole entomofile. umplu un număr mereu mai mare de celule cu nectar şi polen astfel ca suprafeţele cu celule de faguri pentru ouat devin din ce în ce mai reduse. Întărirea familiilor de albine noi. Aceasta înseamnă că un număr mai mare de albine participă la culesul. Imediat după culesul de salcâm sau tei se pot forma roii artificiali căi ora trebuie să li se acorde toată atenţia astfel ca printr-o dezvoltare corespunzătoare. Un observator atent al fenomenelor ce se petrec pe ramele stupului poate vedea chiar un fel de luptă.o agendă încărcată ca şi în lunile precedente. De cele mai multe ori.cu un comportament riguros programat genetic traversează de obicei în această lună ultima parte a vârfului de sarcină despre care am mai vorbit. din diverse cauze la acest cules se produce o uzură accelerată a albinelor. Pe agenda de lucru a stuparului . formate în lunile precedente prin adăugarea de faguri cu puiet. la un alt cules. Acestea din urmă.acest superorganism . Apicultorul prevăzător va opri în depozit de la fiecare cules . la fineţe de deal iar în zona de munte. Recoltarea fagurilor şi extracţia mierii se vor face cu cea mai mare grijă. Chiar dacă după încheierea culesului de la tei stupina va fi deplasată in pastoral. Lucrările de creştere a mătcilor continuă şi în această lună în conformitate cu secvenţele 142 . Fenomenul denumit "blocarea cuibului" apare evident la culesul de la floarea-soarelui. extracţia (centrifugarea). iar uneori începe gonirea lor. până la intrarea în iarnă. prelungirii în timp a fazelor de înflorire a lanurilor din acelaşi areal. fireşte în condiţii de cules. Se consideră drept principală cauză a acestui comportament instinctul de acumulare care primează în detrimentul instinctului de înmulţire.Luna iulie Apidiagnoza Familia de albine . Se continuă culesurile la tei. Mai ales la mătcile bătrâne se înregistrează o scădere a numărului de ouă depuse în 24 de ore sau într-o anumită perioadă de timp. de zburătoare. este indicat ca în fiecare familie să se lase 5-6 kg de miere ca rezervă de hrană. pe orizontală. sunt înscrise următoarele: Acţiuni specifice În stupină Recoltarea fagurilor cu miere. O reprezentare grafică a puterii (numărului de indivizi) şi activităţilor din stup indică pe verticală un traseu descendent al curbei desfăşurate în timp. miere şi polen ridicaţi din familiile foarte puternice care constituie nucleul de bază al stupinei. specifică în această perioadă a acarianului Varroa jacobsoni.. Desigur. o scădere numerică a populaţiei stupului ceea ce face ca familia de albine să devină vulnerabilă la expansiunea. transportul şi depozitarea corespunzătoare a acestui produs care reprezintă plata eforturilor atât a albinelor cât şi a proprietarului stupinei. activitatea principală din familie vizează cu precădere acumularea rezervelor de hrană pentru iernare. un cules abundent şi intens care actualmente nu mai are ca în trecut caracterul de scurtă durată. un fel de concurenţă între matcă şi albinele culegătoare. prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii în celule şi mai puţine albine sunt prezente în activităţile de creştere a puietului. ca urmare.deci şi de la cel de salcâm câte 1-2 faguri cu miere căpăcită pentru fiecare familie. să atingă nivelurile de putere şi rezerve de hrană proprii unei familii puternice.

Ventilaţia suplimentară a stupilor este o măsură binevenită mai ales în perioadele cu călduri excesive înţelegând că protejarea stupilor de razele puternice ale soarelui prin umbrire va sta în atenţia stuparului. stabilirea planului de reparaţii . la fiecare intervenţie în stupi va respecta măsurile de prevenire a acestui fenomen nedorit. Mătcile obţinute prin încrucişări consangvine (mătci împerecheate cu trântori fraţi) dau în descendenţă puiet puţin iar uneori din ouăle depuse jumătate dispar după 6 ore. Controlul stării sanitar-veterinare a familiilor se poate face o dată cu ridicarea fagurilor de recoltă.tehnologiilor aplicate în sistem gospodăresc sau intensiv. în caz că se observă tendinţe de furtişag sau acesta s-a declanşat se vor lua imediat măsurile de combatere. Stupăritul pastoral . recoltarea şi prelucrarea nectarului). La apariţia primelor semne de boală. Este de mare importantă recunoaşterea şi amenajarea judicioasă a vetrelor din masivele melifere cuprinse în planul de stupărit pastoral. de infestare cu acarieni se vor lua de îndată măsurile care se impun. acţiune cu acţiune. bâzâitul plângător al albinelor este un semn cert nu numai al faptului ca familia este orfană (nu mai are matcă) ci şi că avem de a face cu o familie bezmetică. Organizatorice: organizarea transporturilor de stupi . Astfel.. Folosirea ramelor clăditoare pentru producerea de ceară. Lipsa puietului necăpăcit din familie este un semn aproape sigur al orfanizării.se va derula. uzate sau necorespunzătoare cu mătci tinere (din acest an) selecţionate şi verificate.dacă nu s-a încheiat . pe pereţii celulelor. Se înţelege că este obligatoriu ca stupii să fie pregătiţi corespunzător fiecărei familii fiindu-i asigurat corpul sau corpurile suplimentare sau magazinele cu echipament de faguri destinat prelucrării nectarului şi depozitării mierii. Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna iulie: Iulie este o lună în care încep să înflorească sau îşi continuă înflorirea următoarele specii 143 . Înlocuirea mătcilor bătrâne. organizarea de vetre la masivele melifere de luncă şi Delta Dunării. Pentru buna reuşită a acţiunilor de stupărit pastoral vor fi asigurate din vreme mijloacele de transport şi forţa de muncă suplimentară necesară manipulării stupilor. Ouăle depuse neregulat. Prevenirea şi combaterea furtişagului vor sta în atenţia stuparului care..Este bine să ştim că .. tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei. Dacă. pentru a o împuternici. recoltarea seminţelor de plante melifere. 2 sau 3 în aceeaşi celulă. în zilele toride. Controlul familiilor după ultimul cules de vară şi hrănirea suplimentară a familiilor în cazul lipsei de cules în natură (completarea rezervelor de hrană). colectarea polenului de porumb. introducem într-o familie un fagure cu puiet tânăr necăpăcit şi a doua zi albinele trag (construiesc) botci de salvare trebuie să verificăm ca nu cumva familia să fi rămas fără matcă. În atelierul stupinei: condiţionarea mierii. După efectuarea transportului şi amplasarea stupilor pe noua vatră se va proceda la anunţarea în scris a organelor locale a unităţilor agricole şi silvice din zonă asupra locului precis al amplasării stupinei şi după caz a adresei stuparului. . albinele care asigură termoreglarea cuibului (prin aducerea apei şi ventilaţie) vor fi mult mai puţine ele putând participa la alte activităţi (creşterea puietului. însămânţări de plante melifere în mirişte . având în vedere toate regulile şi reglementările obligatorii.

fapt care contribuie la slăbirea exagerată a familiilor de albine. Izmă bună (Mentha piperita) *. Mac de grădină (Papaver somniferum) *. Lucerna (Medicago saliva)**. Totodată. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Hrişcă (Polygonum fagopyrum)**. Busuioc de mirişte (Stachys anaua)***.)**. Nu uitaţi Scăderea ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet este un fenomen natural. Muştar alb (Sinapis alba)***. Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)**. cel cu frunza mică. în tot timpul familiile vor fi hrănite suplimentar (zahăr tos administrat săptămânal). Teiul argintiu. Roiniţă (Melissa officinalis)**. Pepene galben (Cucumis mello)**. Iarba şarpelui (Echium vulgare)**. Mac roşu (Papaver rhoeas)**. Anghinarea (Cynara scolymus)*.Ponderea apicolă: **** = Foarte mare. în familii să se oprească suficiente rezerve de miere. În pepinierele în care vegetează aceste specii este locul albinelor care vor culege pentru ele şi pentru stupar miere multă şi de calitate. * = Mică. Limba mielului (Borago officinalis)*. Răchitan (Lythrum salicaria)**. creşterea puietului se desfăşoară la un nivel corespunzător şi astfel familiile nu slăbesc. Din această enumerare rezultă că speciile cu pondere apicolă Foarte mare şi Mare sunt: Floarea-soarelui.spontane sau cultivate de interes apicol (în ordine alfabetică): Albăstriţa (Centaurea cyanus)*. Răpită sălbatică (Brassica râpa)**. Păpădia (Taraxacum officinale)**. Salcâm japonez (Sophora japonica)**. Soc (Sambucus nigra)*. Butoiaş (Oenanthe aquatica)**. Sulfina albă (Melilotus allbus)**. Trifoiul alb. Ceapă seminceri (Allium cepa)**. Scăderea creşterii de puiet poate fi accentuată de lipsa totală de cules şi de vremea excepţional de călduroasă. Ceara albinei (Asclepias syriaca)*. ireparabilă de altfel.Floareasoarelui (Helianthus annuus)****. Paralel se asigură umbrirea familiilor în cele mai călduroase ore ale zilei. Trifoi alb (Trifolium repens)**. Teiul argintiu(Tilia argentea)****. *** = Mare. Cicoare (Cichorium intybus)*. Cenuşer (Ailanthus glandulosa)". ** = Mijlocie. Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos)***. Isop (Hyssopus officinalis)*. De aceea acţiunile de stupărit pastoral sunt la ordinea zilei. cu frunza mare. Tei cu frunza mică (Tilia cordata)***. se face dacă după recoltarea mierii (tei. dacă lipsa de cules continuă. din ziua recoltării mierii după începerea culesului mare. Zburătoarea şi Zmeurul. Salcâm roz (Robinia neomexicana)***. Legendă . Dalia (Dahlia sp. Mac de câmp (Papaver dubium)*. ele nu mai pot fi redresate până la sfârşitul sezonului. care contribuie la diminuarea ouatului mătcilor sub limita normală. floarea-soarelui) familiile sunt lăsate la voia întâmplării. ţepuh (Stachys palustris)**. Fluturei (Gaillardia picta)*. este necesar ca. Pălămida (Cirsium arvense)**. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. familiile se menţin în stare activă. Bumbac (Gossypium hirsutum)*. Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)**. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***. Lavanda (Lavandula vera)**. Busuioc de baltă. In vederea menţinerii puterii familiilor. Zburătoare (Chamaenehon angustifolium)*** Zmeur (Rubus idaeus)****. Salvia de câmp (Salvia pratensis)**. Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)**. Busuioc lânos (Stachys lanata)**. Castravete (Cucumis sativum) *. Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)**. iar în cazul extracţiei totale să înceapă imediat hrănirea în vederea completării rezervelor de hrană necesare iernării. Odată slăbite familiile de albine. Trifoi roşu (Trifolium pratense)**. Muştarul alb. Mac oriental (Papaver orientale)*. 144 . Mătăciune (Dracocephalum moldavica)**. Talpa gâştei (Leonurus cardiaca)**. Coriandru (Coriandrum sativum) ***. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Cea mai mare eroare. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**. Caprifoi (Lonicera tatarica)*. Sulfina galbenă. Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*. Pepene verde (Citrullus vulgaris)**. imprimat de ritmul caracteristic de viaţă al albinelor. Luând aceste măsuri.

familiile să se activizeze. eclozionate în această perioadă. Astfel puterea familiei scade. datorită apropierii sezonului rece. să acţioneze în direcţia manifestărilor fiziologice. Ca urmare a acestui blocaj.se declanşează creşterea albinelor care vor traversa perioada de iernare sau altfel spus în stupi începe formarea generaţiei care va ierna. care a înţeles diagnoza. Apicultorii cu experienţă cunosc fenomenul de blocaj al cuibului manifestat prin depozitarea masivă de miere în fagurii din cuib. să crească încă trântori şi deseori să schimbe liniştit mătcile) în schimb propolizează intens mai ales crăpăturile stupilor şi spaţiile pe care se sprijină extremităţile leaturilor superioare ale ramelor şi câteodată chiar urdinişul. aceste semne fiind evidente tot mai pregnant pe măsura trecerii timpului. în stupi apar semnele pregătirii pentru iernare. Dacă în luna precedentă creşterea puietului a înregistrat o diminuare.in cuib . se acutizează tendinţele de agresivitate şi de furtişag. Aceasta are ca rezultat o diminuare a spaţiului de ouat al mătcii. De rezultatele acestui control depinde cum se vor desfăşura 145 . august este o lună foarte importantă pentru că acum . când albinele sunt grăbite să-şi formeze rezervele de hrană. rezultând mai puţine albine cu corp gras format (albine de iernare). respectiv mierea şi păstură sunt concentrate în jurul puietului dispus în centrul cuibului. cu precădere în zilele lipsite de cules natural. balanţa înclinându-se în favoarea acumulării. Acest blocaj apare ca urmare a manifestării pronunţate a instinctului de acumulare al familiilor. dar şi mai puţin pregătite din punct de vedere fiziologic pentru traversarea iernii. iar albinele afectate creşterii puietului vor fi din ce în ce mai puţine. Astfel scăderea temperaturilor atmosferice nocturne determină ca albinuţele s-ă părăsească fagurii periferici ai stupului şi să se aglomereze în zona centrală a cuibului adică în zona fagurilor cu puiet.Luna august Apidiagnoza Pentru apicultor. Rezervele de hrană. Esenţial pentru fiecare stupar este să cunoască şi să asigure toate verigile fluxului tehnologic prin care familiile de albine sunt menţinute la o putere cât mai mare (număr de albine) ştiut fiind că puterea familiei stă în mulţimea de albine care populează stupul. o matcă uzată neputând face faţă concurenţei cu albinele culegătoare. Calitatea mătcilor este foarte importantă în această perioadă. Albinele nu mai cresc faguri şi nici puiet de trântori ( deşi se poate ca în zonele cu culesul de întreţinere. Firesc este ca apicultorul. începe perioada creşterii albinelor de iarnă. În urma culesului de mare intensitate de la floarea-soarelui. apare concurenţa între instinctul de acumulare şi instinctul de înmulţire. biologice şi de comportament ale familiei de albine înlesnind acesteia desfăşurările dictate în principal de instinctul de conservare a speciei. în cursul lunii august apare de obicei un nou impuls de creştere fără însă a atinge nivelul de intensitate de la începutul verii. Acest fenomen este uşor de observat la astfel de familii care mai cresc trântori pentru a asigura fecundarea mătcilor tinere. familiile de albine ajung slăbite atât din punct de vedere al cantităţii de albine cât şi al calităţii mătcii. Uneori. Principalele secvenţe ale fluxului tehnologic care defineşte în această lună maniera de lucru in stupină sunt prezentate sintetic în continuare cu subtitlul: Acţiuni specifice În stupină Se va începe acţiunea de revizie generală a familiilor pentru aprecierea rezervelor din cuib precum şi a calităţii mătcilor.

magazinele) cu miere la stupii verticali precum şi ramele de recoltă la stupii orizontali. cu ocazia lucrărilor prilejuite de ultima extracţie a mierii. extragerea acestei mieri (nu este recomandată lăsarea mierii de mană în cuiburile de iernare deoarece. mătcile evită să depună ouă în fagurii noi care păstrează mai greu căldura. provocând diaree.indiferent de metoda folosită . Pentru a elimina acest neajuns se procedează la reducerea cuibului care va fi format numai din rame bine acoperite cu albine Fagurii cu puiet gata de eclozionare şi cei cu miere puţină vor fi aşezaţi la margine sau. După restrângerea cuibului cu ajutorul diafragmei despărţitoare se procedează la împachetarea cuibului cu perniţe 146 . După terminarea culesurilor târzii. Tehnologiile moderne de creştere şi exploatare a albinelor prevăd înlocuirea anuală a jumătate din toate mătcile stupinei ştiut fiind că prolificitatea scade iar o matcă de 3 ani nu mai posedă o viteză de ouat mulţumitoare. Se recomandă mătcile selecţionate şi verificate obţinute prin metode gospodăreşti din familiile recordiste ale stupinei sau mai bine cele achiziţionate de la producătorii consacraţi de mătci ori din pepinierele de creştere specializate. prin bogăţia mineralelor conţinute încarcă intestinul albinelor. în zona cuibului la stupii orizontali sau în corpul corespunzător la stupii verticali din cele două corpuri destinate pentru iernare se vor asigura faguri clădiţi în anul precedent în care au fost crescute mai multe generaţii de puiet. Dacă fagurele a fost complet însămânţat cu ouă. operaţia se poate repeta la intervale de 5-7 zile sau chiar mai repede. Se urmăreşte optimul în: Calitatea mătcilor (reginelor) S-a dovedit cu prisosinţă că mătcile tinere depun mai multe ouă la sfârşitul verii şi chiar toamna decât cele vârstnice mai ales în cazul absenţei unor culesuri de întreţinere. Mai ales în timpul nopţii temperaturile scăzute determină o încetinire a ouatului mătcii.presupune pricepere şi respectarea obligatorie a unor reguli îndeobşte cunoscute de stuparii cu experienţă. Calitatea nu este dată doar de vârstă ci şi de provenienţa mătcilor. Identificarea manei în rezervele de hrană. Aceşti faguri trebuie să fie lipsiţi de defecte şi. fără celule deformate sau de trântori. Introducerea mătcilor în familii este o operaţie care . Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau chiar mai mult iar unele familii pot rămâne uneori fără mătci din cauza pierderii lor la zborul de împerechere. Completarea rezervelor de hrană pentru iarnă. în intervalul de timp la care ne referim ca şi în cel următor.viitoarele acţiuni. Calitatea fagurilor respectiv al cuibului. De aceea. se vor dispune după diafragmă de unde mierea va fi transportată de albine în cuib. Restrângerea spaţiului de ouat determină ca familii foarte bune în timpul sezonului activ să slăbească excesiv şi să ajungă cu o populaţie insuficientă pentru traversarea în bune condiţii a perioadei de iarnă. pe cât posibil. preferabil de salcâm sau sirop de zahăr concentrat. nu se recomandă. înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mâţei ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. Trebuie însă avut în vedere distribuirea ramelor cu rezerve de hrană la marginile fiecărui corp organizându-se cuiburile în zona din mijloc. după descăpăcirea mierii. La fel ca în primăvară. Asigurarea căldurii în cuib. Deblocarea cuiburilor. în cazul unor familii puternice ce ocupă două corpuri în stupi multietajaţi se practică procedeul inversării corpurilor. Existenţa unor bune culesuri târzii de întreţinere poate determina blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. Perioada sfârşitului verii şi începutul toamnei este intervalul de timp în care acceptarea mătcilor în unităţile biologice destinate schimbării se petrece cel mai uşor adică fără sau cu puţine manifestări de respingere. Concret. deblocarea cuiburilor se face prin introducerea în mijlocul cuibului a unui fagure clădit cu celule de albine lucrătoare.) şi înlocuirea ei cu miere. se vor ridica magazinele şi corpurile de recoltă (caturile. E o „miere grea” . începătorii sau cei care nu au îndemânarea şi cunoştinţele necesare vor trebui să apeleze la ajutorul unui apicultor avansat.

Dalia (Dahlia sp. Trifoi alb (Trifolium repens)*.)**. *** = Mare. De asemenea. Salcâm roz (Robinia neomexicana)**. Busuioc de baltă. Se va acorda o atenţie sporită familiilor ajutătoare. În zonele unde polenul din natură este insuficient se vor introduce rame cu păstură sau.. Cenuşer (Ailanthus glandulosa)*. pentru anul următor. ** = Mijlocie. apoi cu Mavrirol produse de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură.Pondere apicolă: **** = Foarte mare. Roiniţă (Melissa officinalis)*. Iarba şarpelui (Echium vulgare)*. Organizarea transporturilor la masivele melifere cu înflorire târzie. * = Mică. Mătăciune (Dracocephalum moldavica)*.Acestea sunt: Anghinarea (Cynara scolymus)*. Ceara albinei (Asclepias syriaca)*.. la intervale scurte în funcţie de ritmul consumului. Dacă nu există asemenea culesuri în zona de amplasare a stupinei sau lipseşte posibilitatea deplasării stupinelor în asemenea perimetre se recomandă efectuarea unor hrăniri stimulente. în august se află pe primul plan pregătirile pentru sezonul apicol activ al anului următor.laterale iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna august August este luna în care mai multe specii de interes apicol se află în diferite fenofaze de înflorire (început. se ştie.Este bine să ştim că . Controlul situaţiei stupinei.. . Steluţa vânătă (Aster amellus)*. Răchitan (Lythrum salicaria)**. recoltarea seminţelor de plante melifere. Fluturei (Gaillardia picta)*. ţepuh (Stachys palustris) *. 147 . Lavanda (Lavandula vera)*. sfârşit). Pepene verde (Citrullus vulgaris)*. Se vor respecta întocmai indicaţiile cuprinse în prospectele acestor medicamente de mare eficacitate şi care se găsesc de vânzare în magazinele Apicola şi în farmaciile veterinare din întreaga ţară. Cicoare (Cichorium intybus)*. Activarea intensităţii şi prelungirea perioadei de creştere a puietului. Pepene galben (Cucumis mello)*. formate în cursul lunii iunie.. culturile furajere din mirişti oferă un bun cules de întreţinere. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)*. Este bine ca în această perioadă. În atelierul stupinei: condiţionarea mierii : tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei.Legendă .. Se va folosi siropul de zahăr în proporţie 1:1 (1 parte zahăr la o parte apă) administrate în hrănitor în porţii mai mari sau mai mici.. Evodia. urmărindu-se o dezvoltare corespunzătoare a lor prin hrăniri stimulative. Topinambur (Helianthus tuberosus)*. arborele de miere (Evodia hupensis)** Facelia (Phacelia tanacetifolia)**. Butoiaş (Oenanthe aquatica) *. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Busuioc de mirişte (Stachys annua) ***. Izmă bună (Mentha piperita)*. dacă se poate. Sezonul apicol nu se încheie o dată cu terminarea unui mare cules. în lipsă turte cu polen sau înlocuitori (turte cu polen 30%). Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)*. Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)*. maxim. Răpită sălbatică (Brassica râpa)*. Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)***. Organizatorice: Întocmirea planului de aprovizionare cu utilaje şi materiale. Salcâm japonez (Sophora japonica)*.. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. Păpădia (Taraxacum officinale)*.. Castravete (Cucumis sativum) *. Isop (Hyssopus officinalis)*.. . Busuioc lânos (Stachys lanata) *. Zburătoare (Chamaenerion angustifolium)**. Lucerna (Medicago saliva)*. Trifoi roşu (Trifolium pratense)*. Tratamentele de bază pentru diagnosticul şi combaterea varroozei se fac la început cu medicamentul Varachet. este cea mai bună.. Pălămida (Cirsium arvense)*. familiile să fie deplasate la culesuri târzii din păşunile şi fâneţele situate în luncile apelor curgătoare sau în zone inundabile pentru aşi forma rezervele de hrană naturală care. Mac de grădină (Papaver somniferum)*. Sulfina albă (Melilotus allbus)*. Hrişcă (Polygonum fagopyrum)*.

Toate lucrările fluxului tehnologic trebuiesc acum efectuate la timp. la care se dezvoltă acest organ specializat în acumularea de rezerve de proteine şi grăsimi. Nopţile reci fac ca albinele să se strângă pe fagurii de puiet din mijlocul cuiburilor. Furtişagul în stupină reprezintă una dintre cele mai primejdioase stări în existenţa oricărei familii de albine putând determina diminuarea ei. Albinele crescute în această perioadă sunt diferite de cele eclozionate în timpul verii. Nu uitaţi Măsurile de menţinere a puterii familiilor de albine. Se impune reducerea volumului cuibului. cărora până la unirea cu familiile de bază li se vor asigura condiţii pentru creştere intensă de puiet. a mai multor stupi sau a întregului efectiv. Aceasta se datorează modificărilor în structura biologică şi fiziologică a albinelor de iarnă. Luna septembrie Apidiagnoza Odată cu venirea toamnei familiile de albine îşi încep pregătirea pentru iernare. 148 .data la care ziua este egală cu noaptea. Această perioadă se caracterizează prin aceea că numărul de albine. În această perioadă. Corpul gras se dezvoltă numai la albinele de iarnă. el trebuie rapid şi energic combătut. se introduc l—2 faguri cu păstură. Glucidele sunt indispensabile funcţionării muşchilor. Pentru umplerea cu miere a unei singure celule albina trebuie să aducă de 17 ori nectarul în acea celulă. In cazul lipsei de polen în cuib şi în natură. Cantitatea de larve din cuib este din ce în ce mai mică şi uneori spre sfârşitul lunii în stup nu mai există puiet. dacă fenomenul a apărut. deasupra diafragmei. luate în luna precedentă. Supravieţuirea acestor albine se datorează şi faptului că ele participă mai puţin la creşterea de puiet şi la activitatea de cules de nectar. se caracterizează ca o perioadă când la albinele de iernare se apropie de sfârşit acumularea în organism a unor importante cantităţi de glucide. Luna echinocţiului de toamnă . iar în condiţiile de lipsă de cules ponta poate înceta. intensitatea creşterii puietului şi activitatea de zbor se diminuează. mătcile depun din ce în ce mai puţine ouă. lipidele compun rezervele necesare metabolismului iar proteinele vor intra în hrana larvelor şi a mătcilor în perioada rece când albinele nu culeg polen din natură. prin unire cu nuclee cu mătci de rezervă. în care au crescut mai multe generaţii de puiet. Paralel cu aceasta vor fi înlocuite mătcile care nu ouă normal.calendarul marcând în 23 septembrie . pe seama consumului de păstură. vor fi completate prin crearea condiţiilor optime în cuib pentru creşterea intensă de puiet. Deci se cere o maximă atenţie la prevenirea furtişagului sau. formate în cursul lunii iunie. protide şi lipide care alcătuiesc aşa-numitul "corp gras" situat în partea dorsală ca o căptuşeală sub învelişul chitinos. Un mijloc eficient de întărire a familiilor în vederea iernării îl constituie folosirea familiilor ajutătoare. iar în lipsa acestora Se administrează turte de polen sau înlocuitori. prin faptul că acestea pot trăi 7-8 luni spre deosebire de cele de vară la care durata medie de viaţă este de 35-45 zile. asiguraţi în lunile precedente. cu pricepere şi exigenţă maximă. împachetarea acestuia şi introducerea în mijlocul acestuia a fagurilor goi. aceasta garantând o bună traversare (fără pierderi) a sezonului rece şi un început bun în primăvara următoare.

Stimularea se poate face şi prin introducerea de rame cu miere şi păstură.1. Echilibrarea rezervelor de hrană între familiile stupinei cu observaţia că pe durata sezonului rece cantitatea de miere necesară unei singure familii ca rezerve de hrană este de minimum 18-20 kg. Revizia amănunţită a stării flecarei familii de albine din stupină. Cele mai mari pierderi de familii de albine se produc în stupină în timpul sezonului rece. În nici un caz nu se va lăsa în stup miere de mană pentru că aceasta favorizează apariţia diareii la albine.administrând în hrănitor siropul de zahăr 2:1 având grijă ca la administrare să nu declanşăm furtişagul. Asigurarea rezervelor de hrană până la nivelul necesarului obligă uneori pe apicultor să intervină cu hrăniri de completare.în funcţie de viteza cu care albinele prelucrează şi depozitează hrana . conduita apicultorului în faţa diverselor situaţii va fi diversă în funcţie de cele observate. Pentru 1 kg de albine sunt necesare minimum 10 kg rezerve glucidice. De asemenea se intensifică propolizarea cuiburilor.cu ajutorul diafragmei la nivelul numărului de rame ocupate compact de albine. este necesară intensificarea pontei prin crearea de spaţiu necesar ouatului. Desigur. Tot legat de calitatea mierii care compune pachetul de faguri cu rezerve se recomandă ca mierea din stup să fie pe cât posibil de salcâm. Este deci de maximă importanţă ca toate pregătirile de iernare să se facă prin intervenţii corecte. Legat de cantitatea şi calitatea rezervelor energetice (miere + sirop din zahăr) apicultorii sunt de acord că necesarul pentru iernare trebuie asigurat conform a trei principii şi anume: 1. Se vor scoate din cuib ramele cu miere şi 149 . Desigur. oferă stuparului acele constatări ce îi vor direcţiona toate acţiunile ce vizează iernarea fără pierderi şi menţinerea capacităţilor productive ale familiilor de albine în viitorul sezon apicol activ. Hrănirile se fac în porţii mai mari sau mai mici . Apicultorii începători sau debutanţi trebuie să apeleze la câte un coleg cu experienţă. În condiţiile în care matca depune între 600-800 de ouă pe zi. aceştia din urmă dând nu numai sfaturi ci orânduind practic pentru iarnă în tandem cu începătorul cuibul câtorva dintre familiile stupinei. restul fiind formate din sirop de zahăr prelucrat de albine şi depozitat în faguri. 2. căpăcită şi provenită numai din familii de albine sănătoase. un cules de întreţinere ar fi binevenit dar vegetaţia de interes apicol se diminuează pe zi ce trece excepţie făcând zonele inundabile din luncile apelor curgătoare sau din Delta Dunării unde se mai găsesc specii vegetale de interes apicol aflate în diferite fenofaze de înflorire (început.Valorificarea unor surse târzii de cules asigură un plus de miere şi păstură în rezervele de hrană pentru iernare şi determină evitarea furtişagului în cazul administrării siropului de zahăr menit completării rezervelor. chiar de la începutul lunii. Încă o manifestare caracteristică acestei perioade constă în izgonirea trântorilor din stup. Pentru a reaminti încă o dată lucrările principale din această lună care trebuiesc executate în stupină enumer pe scurt Acţiunile specifice: În stupină Strâmtorarea drastică a cuibului . 3. Stimularea se va face cu sirop de zahăr în raport de zahăr:apă = 1:1 sau 2. constatate şi corect interpretate. Administrarea de stimulente nutritive este necesară mai ales în zonele de deal şi munte. maxim sau sfârşit) după cum evoluează în arealul respectiv condiţiile meteorologice (temperatura aerului şi precipitaţiile). Amănunte despre pregătirea iernării sunt redate pe larg în capitolul "Pregătirea familiilor de albine pentru iernat" din "Iernarea familiilor de albine". Din totalul rezervelor cel puţin 50% trebuie să o reprezinte mierea.Apariţia unor culesuri de nectar şi polen poate spori activitatea familiei dar nu la intensitatea de la începutul verii. unde culesurile târzii sunt de mică intensitate sau lipsesc. fiecare trebuie să apeleze la un stupar care are deja consacrare în profesie. executate în timp util.

fundurile. dezinfectarea şi vopsirea echipamentului vechi. Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)**. Stabilirea producţiei globale şi producţiei marfă la miere. Familiile slabe a căror bună iernare este pusă sub semnul întrebării vor fi unificate cu alte familii slabe sau fagurii cu albine lucrătoare proveniţi de la familiile desfiinţate se vor utiliza la împuternicirea unor familii de putere medie. Nalba (Malva silvestris)*. Legendă . Corpurile stupilor. Bănuţei (Bellis perennis)*.cu defecte. Este bine ca în nopţile mai reci cuibul să fie protejat împotriva frigului. podişoarele şi suporţii pe care stau stupii se verifică şi. Răchitan (Lythrum salicaria)**. Busuioc de mirişte (Stachys annua)***. în funcţie de condiţiile meteorologice şi de zona geografică în această lună. Astfel matca va oua în aceştia stimulându-se astfel creşterea puietului. Pepene galben (Cucumis mello)**. Cicoare (Cichorium intybus)*.)**. este o acţiune deosebit de importantă cu atât mai mult cu cât se realizează mai uşor decât vara.Pondere apicolă: *** = Mare. Se va evita introducerea botcilor de roire sau botcilor de salvare. Busuioc lânos (Stachys lanata)**. Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*. Castravete (Cucumis sativum)*. stupi. în zile cu soare). capacele. * = Mică. Steluţa vânătă (Aster amellus)*. Înlocuirea mătcilor defecte sau epuizate. Din această înşiruire rezultă că pondere apicolă mare au numai: Busuiocul de mirişte. Răpită sălbatică Brassica râpa)**. accesorii). Busuioc de baltă. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Sulfina galbenă şi Trifoiul alb. Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**. Lavanda (Lavandula vera)**. Anghinarea (Cynara scolymus)*. Este de reţinut că alte specii perene care vegetează 150 . În atelierul stupinei: Dezinfectarea stocului de faguri din depozit contra găselniţei. Facelia. Acolo unde este necesar se vor introduce 1-2 faguri goi închişi la culoare. crescut din suşe valoroase. Întocmirea situaţiei pregătirii familiilor în vederea iernării. Dalia (Dahlia sp. Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)**. Organizatorice: Organizarea reparaţiilor. Construirea şi asamblarea echipamentului nou (rame. Lucerna (Medicago saliva)**. Specii nectaro-polenifere care înfloresc în septembrie: În septembrie numărul acestora este diminuat faţă de lunile anterioare. acolo unde este cazul. recondiţionările. când temperatura mediului este peste 14 grade. albinele mai pot întâlni în diferite faze de înflorire următoarele specii (enumerate în ordine alfabetică): Albăstriţa (Centaurea cyanus)*. Păpădia (Taraxacum officinale)**. ceară şi alte produse. Se va urmări ca materialul introdus să fie de calitate superioară. se fac reparaţiile. Trifoi alb (Trifolium repens) **. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. recondiţionarea. Repararea. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**. dezmembraţi sau mucegăiţi). procedându-se la reformarea şi topirea fagurilor vechi sau necorespunzători (rupţi. etanşeizările şi vopsirile respective. Tratamentele de toamnă pentru diagnosticul şi combaterea varroozei pot începe şi ele se vor efectua conform indicaţiilor din prospectul medicamentului Varachet (tratamentele se repetă de trei ori la interval de 7 zile. Nalba de grădină (Althaea rosea)*. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***.polen şi se vor introduce după diafragmă. Trifoi roşu (Trifolium pratense)**. Sulfina albă (Melilotus allbus) *. în zborurile lor.echipamentul de faguri al stupinei va fi verificat şi sortat. ** = Mijlocie. Se triază şi organizează grupa familiilor de prăsilă. In stupinele unde există posibilităţi este necesară o reformă (înlocuire) de 25-50% a mătcilor cunoscând că o matcă poate fi exploatată în condiţii optime 2 sau cel mult 3 sezoane apicole. Pepene verde (Citrullus vulgaris)*". ţepuh (Stachys palustris)**. Cu ocazia pregătirilor pentru iernat. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*. Topinambur (Helianthus tuberosus)".

datorită diminuării ouatului mătcilor. 151 . lăsate în acest an sau chiar de mai mulţi ani în pârloagă se pot întâlni asociaţii de plante cu pondere apicolă mijlocie şi mică dar care s-au extins mult ca suprafaţă şi au o frecvenţă numerică mare în compoziţia floristică a suprafeţei respective. desfiinţând practic ponta mătcii.din luna august.în suprafeţele de mirişti sau pe terenurile necultivate. albinele vor găsi miere şi polen pentru a-şi constitui rezervele iar în caz de abundenţă floristică mare. Aşa-i apicultura! Pentru succes. după soare. Acolo. Acestea depun ouă mai puţine şi ca rezultat consumul de polen pentru creşterea puietului este redus. Folosirea în hrana albinelor a siropului de zahăr invertit cu 3 g %o acid citric asigură la intrarea în iarnă familii mai puternice cu 100-150 g albine faţă de hrănirile cu sirop de zahăr neinvertit. se iau numai măsuri pentru menţinerea puterii acestora. în afară de bogata vegetaţie nectaro-poleniferă. dinamic şi inventiv care trebuie să fie mereu "pe fază". în acelaşi timp stupina trebuie profitabil condusă de un apicultor proprietar harnic. În cazul hrănirilor intensive cu sirop de zahăr în cantităţi mari. nu numai de la plantele de 3 stele. favorabile activităţii albinelor.. priceput. în acele locuri. consumă mult polen care este necesar formării rezervelor de proteine în organismul lor (corpul gras) . mai ales în zonele de sud. Complicatul ochi compus al albinei îi dă acesteia posibilitatea să sesizeze aşa-numita lumină polarizată . ci chiar de la cele cu două ne putem aştepta la un cules moderat de producţie. În general. Se înţelege că. se cer armonizaţi simultan mai mulţi factori. Nu uitaţi Se iau aceleaşi măsuri pentru intensificarea creşterii puietului în familii. Cea mai mare cantitate de polen există toamna în familiile cu mătci bătrâne. de acum înainte vor trebui ţinute în plin soare pentru a stimula activitatea lor legată de creşterea puietului. Completarea rezervelor de hrană pe bază de sirop de zahăr la sfârşitul celei de a 2-a decade a lunii septembrie uzează albinele pentru iernare indiferent de varianta de hrănire comparativ cu hrănirile timpurii. este nevoie de vreme bună.pe care ochiul omenesc nu o deosebeşte în lumina difuză.. În această lună ca şi în luna următoare este necesar ca în cuib să existe rezerve suplimentare de păstură. Dacă în cursul verii familiile trebuiau protejate de arşiţa soarelui. În această perioadă generaţiile tinere de albine. albinele umplu rapid celulele cu hrană astfel că la un moment dat încep să scoată şi ouăle depuse. în continuare.fără de care nu pot rezista intemperiilor iernii şi efortului ce trebuie depus în vederea creşterii de puiet spre sfârşitul iernii. sfârşitul lunii marchează încheierea perioadei favorabile întăririi familiilor. Albinele hrănite cu sirop de zahăr invertit chimic au glandele faringiene şi corpul gras dezvoltate aproape cât cele hrănite numai cu miere. neocupate cu creşterea puietului. Este bine să ştim că . De aici rezultă recomandarea de a nu administra sirop în doze mai mari de doi litri o dată dacă în cuib există ouă şi se cresc larve. Pe vreme închisă şi mohorâtă albinele se orientează în principiu. albine puternice şi sănătoase.

Creşterea de puiet are nevoie de temperatura de 34-35 de grade. Din păcate în unele stupine se întâlnesc în această lună situaţii nedorite când. lată dar ce trebuie avut în vedere în cadrul a ceea ce am numit în calendar pe tot parcursul lunilor acestui an: Acţiunile specifice În stupină Strâmtorarea cuiburilor utilizând diafragmele la nivelul unui număr de rame integral ocupate de albinele care vor ierna. împerecheate în august sau la începutul lunii precedente.Luna octombrie Apidiagnoza Toamna este anotimpul în care pregătirea sezonului apicol din anul următor este în plină desfăşurare. Aceasta duce la o uzură mai mare comparativ cu situaţia când nu există puiet. acesta întinzându-se pe suprafeţe nu mai mari decât o palmă pe 2-3 rame din centrul cuibului. pe ramele cu faguri din centrul cuibului mai pot fi găsite suprafeţe mici cu puiet căpăcit foarte aproape de momentul eclozionării. Din acest moment nu mai este indicată stimularea creşterii puietului deoarece aceasta se face în detrimentul albinelor doici din familii. Familiile care nu s-au bucurat din partea apicultorului de atenţia corespunzătoare au şanse minime . Dacă vremea este favorabilă (temperaturi mari. pe ultima sută de metri ca apicultorul întârziat să purceadă de îndată la efectuarea acelor acţiuni specifice pe care le-am consemnat mai ales în calendarele pe lunile august şi septembrie. A zecea lună a anului. nefiind apoi capabile să treacă peste iarnă sau să asigure în primăvară creşterea de puiet. Se consideră că zborurile albinelor tinere. momentul ales pentru aceste acţiuni va fi în orele amiezii în zilele calde şi însorite pe care Dumnezeu le oferă celor leneşi. principalele lucrări obligatorii care asigură o bună iernare a întregului efectiv sau numai a unei părţi din el nu au putut fi executate corect şi la timp. fireşte fiecare familie având urdinişul propriu. Ponta mătcilor se reduce considerabil (mătcile uzate nu mai au pontă sau se pot pierde) iar creşterea puietului în toate familiile de albine (în toate zonele ţării) se diminuează chiar şi în familii cu mătci tinere. Se înţelege că. la modul concret. proaspăt eclozionate care antrenează la zbor şi albinele mai vârstnice este un fenomen cu efecte benefice asupra iernării şi stării de sănătate a familiilor. este o lună de miez de toamnă uneori cu zile calde care alternează cu perioade reci şi ploioase. De aceea apicultorii pricepuţi aleg o vatră de iernare însorită aşezând stupii cu urdinişurile spre sud într-un amplasament şi o poziţie care îi protejează de vânturile şi curenţii reci. octombrie este o lună cu temperaturi de vară şi cer senin astfel că albinele tinere de curând eclozionate pot face primele zboruri în jurul stupinei. În cazul unor familii slabe se poate practica iernarea în acelaşi stup (mai ales la stupii orizontali) a două familii separate printr-o diafragmă etanşă (oarbă). pe măsura răcirii vremii la temperaturi mai mici de sub +8°C albinele se strâng în ghemul de iernare care se afânează desfăcându-se numai atunci când temperaturile exterioare cresc la +12°C . denumită popular "brumărel". albine ce se vor uza. temperatura ghemului se menţine în jurul valorii de 24-25 de grade. Unirea nucleelor prea slabe şi introducerea mătcilor în cuşti în vederea iernării în afara ghemului. ţinând cont de faptul că în timpul iernii albinele compactate în 152 . De aceea este bine ca în familiile unde se vor găsi rame cu ouă proaspete. În lipsa puietului. un cules mediocru de întreţinere) sau familiile au mătci tinere.sau mai bine-zis nu au şanse . în raport cu repartizarea mierii în faguri. în unii ani. nepăsători şi întârziaţi la "apel". Oricum. mai ales în sudul ţării. din diferite motive. Organizarea (orânduirea) cuiburilor pentru iarnă se face diferenţiat. Menţinerea acestei temperaturi se face cu consum de energie de către albine. O altă acţiune importantă este aranjarea (orânduirea) cuibului pentru iernare.să supravieţuiască traversând cu bine rigorile iernii Acum este momentul. acestea să fie scoase (în a doua perioadă a lunii şi dacă temperaturile sunt scăzute).

garduri provizorii din tulpini de floarea-soarelui. În cuib se vor lăsa numai fagurii acoperiţi complet cu albină şi care au cel puţin 1. Tratamentele se fac respectând riguros indicaţiile din prospectele ce însoţesc medicamentele de uz apicol. se consideră. Controlul stării utilajelor şi eliberarea lor în vederea reparaţiei.a. Consumul total al unei familii medii se situează în jurul valorii de 7-8 kg de miere. în funcţie de puterea familiei.5-2 kg pe familie. cârpe sau bucăţi de polistiren expandat. La formarea cuibului se va avea în vedere ca îndeosebi fagurii laterali să aibă coroanele formate cel mult până la jumătate. necorespunzători (vechi. numai în interiorul ghemului. Asigurarea aerisirii stupilor se poate realiza prin: reducerea urdinişului corespunzător cu mărimea (puterea) familiei. Mulţi apicultori folosesc ziarele vechi pentru păstrarea căldurii în cuib. În cazul stupilor multietajaţi se vor folosi doar corpurile în care există albină. de porumb. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire. Cantitatea necesară ieşirii din iarnă este mai mare datorită consumului abundent din primăvară destinat creşterii puietului până la apariţia unui cules de întreţinere din natură. în prima perioadă de iernare şi la 1. consumul de hrană fiind mai mare în stupii unde aceasta nu există. care cer ca în partea de jos a fagurilor să existe spaţiu pentru puiet iar deasupra aşa-numitele coroane de miere. În cazul în care aceste cantităţi nu există în stup se vor completa cu miere din rezerva de faguri sau administrarea de sirop (acţiune începută în luna trecută).5 kg de miere. Acolo unde este necesar. Dispunerea stupilor pe suporţi într-o poziţie uşor înclinată pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupilor. Protecţia stupinei contra vânturilor şi curenţilor. Consumul de hrană. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor contra şoarecilor ştiut fiind că pătrunderea în stup a rozătoarelor este o adevărată calamitate pentru familia respectivă. cu celule de trântori) şi topirea acestora (extracţia şi condiţionarea cerii). Realizarea în cuib a unui regim termic optim se face prin împachetarea cuiburilor cu materiale termoizolante. central sau unilateral. garduri din specii vegetale. practicarea unei deschideri de 0. iar ca fagurii laterali vor fi aleşi cei mai plini. se vor completa rezervele de hrană. ca fiind necesare pentru o iernare corectă. cea mai indicată fiind aşezarea bilaterală. talaş. Protecţia stupinei împotriva curenţilor reci de aer şi a vânturilor predominante prin aşezarea stupilor la adăpostul unor clădiri.se pun salteluţe umplute cu paie. 153 .5-2 kg din momentul începerii creşterii de puiet (de obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie). Protejarea cuibului împotriva frigului. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varroozei cu Varachet sau alte medicamente specifice atunci când în familii puietul a eclozionat în totalitate.ghem nu se deplasează pe fagurii laterali pentru hrană ci numai în sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri vecini care găzduiesc albine. se situează la 700-900 de grame pe zi. aproximativ 16-20 de kg de miere în stup. În atelierul stupinei: Sortarea şi reformarea fagurilor reformaţi. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură apreciindu-se drept suficientă o cantitate de 1. după diafragme. Dacă există mai mulţi faguri cu miere insuficientă aceştia vor fi trecuţi după diafragmă şi vor fi descăpăciţi pentru ca albina să transporte mierea în cuib. curăţirea şi dezinfectarea stupilor şi utilajelor eliberate. stuf ş. De aceea. crearea de orificii de ventilaţie în podişor. Suplimentarea în primăvară a hranei cu zahăr va uza albina datorită prelucrării acestuia. în funcţie de resursele locale. Aranjarea fagurilor se face ţinând cont şi de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală. Modul de amplasare a fagurilor poate fi bilateral. Pentru mai multe informaţii consultaţi "Iernarea familiilor de albine".5-2 cm prin distanţarea ultimei scândurele a podişorului (la stupii orizontali). Deasupra podişoarelor şi lateral. întoarcerea podişorului la stupii multietajaţi cu deschiderea spre marginea superioară a corpului. rupţi.

** = Mijlocie... Haina miresei(Poligonum baldschuanicum)*. albinele adună propolisul cu precădere toamna fixând cu ajutorul lui ramele. Cicoare (Cichorium intybus)*. Legendă . Dovleac (Cucurbita pepo)**. albinele depun polenul numai în celule de lucrătoare fiindcă pentru a îndesa polenul au nevoie de un sprijin pe partea superioară a celulei.Executarea gropilor pentru plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi. modul de îngrijire (întreţinere) a familiilor. Trifoi alb (Trifolium repens)**.sau pe terenurile disponibile. asupra producţiei de miere şi ceară influenţează în primul rând calităţile (proprietăţile) ereditare ale maicii. Organizatorice: depozitarea utilajelor şi materialelor. vârsta ei. Succes tuturor stuparilor în acest final de sezon activ! 154 . Facelia (Phacelia tanacetifolia) **. Păpădia (Taraxacum officinale)". Fluturei (Gaillardia picta)*. Din această enumerare se constată că practic sezonul de cules s-a încheiat pentru albine. pe vatra stupinei. puietul poate muri în masă din cauza frigului sau a înfometării.. Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi (şi alte specii melifere perene) în grădini. Steluţa vânătă (Aster amellus)*. Se înţelege că şi vremea trebuie să fie favorabilă zborului şi activităţilor de cules. Dalia (Dahlia sp.atunci când vremea permite . Este bine să ştim că … rezervele mari de polen în cuibul familiilor de albine înaintea iernării se constituie ca un semn de manifestare puternică a instinctului de roire în sezonul activ următor. se ştie că sunt construite cu un diametru mai amplu.pe ultima sută de metri.. Lucerna (Medicago sativa)**. abundenţa resurselor nectaro-polenifere şi condiţiile meteorologice care determină într-o măsură hotărâtoare profitul oricărei stupine. * = Mică. fără pierderi. obturând crăpăturile pereţilor interiori ai stupului ceea ce elimină pătrunderea curenţilor reci în incinta stupilor fenomen foarte periculos care perturbă grav capacitatea de termoreglare a ghemului în timpul iernii. . din cauza locilor moare în zone limitate. . Totuşi fitocenozele (asociaţiile de specii perene) în care predomină trifoiul ca şi plantaţiile de facelia sau lucernierele pot oferi un cules de întreţinere pentru stupii amplasaţi în perimetrele respective. Specii vegetale de importanţă apicolă Numărul acestora se restrânge drastic pe măsură ce vremea se răceşte. în ultimele fenofaze de înflorire se mai găsesc în această lună următoarele specii (enumerate în ordine alfabetică): Bănuţei (Bellis perennis)*. prelucrare a nectarului şi depozitării mierii. transport. mozaicate cu porţiuni de puiet sănătos sau aparent sănătos.)**. Dacă pregătirile nu s-au terminat. întârziaţii trebuie să tragă tare. În concluzie Dacă albinele au intrat la iernat şi familiile au fost bine pregătite pentru sezonul rece să le urăm o iarnă uşoară.Pondere apicolă: *** = Mare. sprijin pe care nu-l oferă celulele de trântori care. Nu uitaţi Menţineţi puterea familiilor de albine prin asigurarea liniştei desăvârşite şi prin protejarea vetrei de stupină contra vânturilor şi curenţilor.

liniştea perfectă în stupină adică absenţa zgomotelor. Sigur că procesul termodinamic este ceva mai complicat decât înşiruirea de mai sus dar. un cercetător din S. comportamentul ei în timpul celor 5-6 luni .A. f) radierea căldurii se petrece dinspre miez spre coajă. sănătatea perfectă a familiei. Dacă în cursul lunii vor exista zile calde şi însorite (temperatura menţinându-se câteva ore la +13 . asigurarea de hrană suficientă. Principalele concluzii la care a ajuns sunt: a) ghemul este format din coajă şi miez. Clayton Farrar. j) la temperatura exterioară de +6°C . g) în centrul ghemului temperatura minimă este de circa +13. Aceasta asigură supravieţuirea familiei în condiţii adverse.cât durează sezonul rece . e) căldura se produce intermitent prin consum de miere albinele emiţând periodic un bâzâit continuu frecându-şi în acelaşi timp picioruşele de restul corpului. h) această temperatură tinde să se menţină constantă indiferent de temperatura exterioară sau cea din lada stupului.este mai afânat. Acesta.. mijloace de transport. protecţia împotriva şoarecilor. în spaţiul ghemului temperatura este cu 1-2"C mai mare decât temperatura aerului din afara stupului. a lămurit mai demult.U. agenţilor poluanţi. adăpost (stup) fără fisuri. în toate regiunile ţării. trepidaţiilor provocate de oameni. de calitate bună şi accesibilă albinelor. k) în raport de creşterile şi scăderile succesive ale temperaturilor atmosferice ghemul de iernare se strânge sau se afânează (se desface). fiziologic şi comportamental un tot unitar viu şi funcţional în care producerea căldurii. difuzia ei şi constantele de temperatură se fac cu un randament (raportul consum energetic/efect termic) care întrece parametrii de eficienţă a ingineriei termodinamice umane.Luna noiembrie Apidiagnoza Ultima lună de toamnă este şi perioada în care familia de albine dacă încă n-a intrat. i) în stup.se compune din mai multe straturi de albine care stau cu capul unele sub abdomenul altora ca ţiglele pe casă. Albinele convieţuiesc astfel în tot timpul sezonului rece până la începutul primăverii anului următor. animale. matcă tânără şi viguroasă. având o formă sferică sau elipsoidală se formează în general pe fagurii dispuşi în dreptul urdinişului.9°C şi în prima parte a iernării nu depăşeşte +25°C iar în a doua parte (la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie) temperatura creşte şi se menţine la +34°C .+36°C în zona centrală în care matca depune ouă şi se creşte puiet. termoizolarea cuibului. Ghemul de iernare reprezintă din punct de vedere biologic. în urma unor laborioase experienţe aspectele de comportament a albinelor aglomerate în ghem.cu grosime totală de 2-7 cm .+14°C) albinele pot efectua zboruri sumare de curăţire la care participă cu precădere ultimele contingente de albine proaspăt eclozionate. păsări.+10°C. d) miezul aflat în centrul ghemului este compus din matcă şi albine care nu sunt atât de înghesuite unele în altele .+8°C ghemul de iernare este complet constituit. Pe agenda de lucru a apicultorului sunt înscrise în această lună următoarele Acţiuni specifice 155 . îndeplinind aceste condiţii stuparul poate fi liniştit că iernarea va decurge bine adică fără pierderi de efectiv şi fenomene nedorite. Funcţionarea ireproşabilă (optimă) a ghemului este condiţionată de corectitudinea pregătirii familiilor pentru sezonul rece ceea ce în principal înseamnă: alegerea unei vetre de iernare corespunzătoare. b) coaja ghemului . c) în coajă temperatura este de circa +8 .fiind în principal definit de aglomerarea albinelor în ghemul de iernare. intră acum la iernat. în mare. acesta este tabloul fenomenelor care se petrec în familia care traversează sezonul rece.

------. Topirea şi condiţionarea cerii rezultată din fagurii reformaţi.. acasă în familie. lună de lună. Îndepărtarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se pot constata cu prilejul vizitelor. ca şi atunci când citeşte. Supravegherea mersului iernării prin vizite periodice în stupină. La temperaturi mai mici de +8°C albinele amorţesc. În atelierul stupinei Extracţia şi condiţionarea cerii. Analiza rezultatelor stupinei. la peste +38°C puietul moare iar la mai mult de +40°C mor toate albinele. înainte de a fi folosiţi prin introducerea în stupi aceşti faguri se ţin 1-2 minute la soare.În stupină Completarea ultimelor lucrări sau secvenţe din lucrările pregătitoare pentru iarnă. consultă Centrul statistic ------O iernare fără griji. Este bine să ştim că . din clăditoare sau din descăpăceală. calendarul de faţă. Cele crescute în prima jumătate a lunii iulie sunt neviabile în perioada iernii. liber fiind.000 în rama de stupi multietajaţi sunt circa 6. Controlul reparaţiilor. pe site. Însămânţarea faceliei. Oare am exagerat cu ceva referindu-mă la gândul bun şi fapta bună proprii stuparilor optimişti. adică după creşterea în ei a 10-12 generaţii de albine.300 de celule. cu profesionalism şi dragoste de albine respectându-şi condiţia de stupar şi de om care. mai bine să rămână miere neconsumată în primăvară decât să nu ajungă în timpul iernii şi familia să sufere sau chiar să piară de foame. Ridicarea calificării profesionale. În fagurele STAS (435x300 mm) pe ambele feţe sunt circa 9. Strânsul seminţelor de la speciile forestiere. situaţii anormale şi fără intervenţii de avarie va bucura pe apicultorul care s-a preocupat din timp cu pricepere. în afara ei. Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi. Reformarea fagurilor de cuib se face după folosirea lor timp de 2-3 ani. "ascultarea" stupilor şi interpretarea celor auzite. Apicultorii zgârciţi sau prea economi se înşeală. coriandrului şi altele (sub zăpadă). Organizatorice Procurarea de utilaje şi materiale. Stimularea executării de albine a zborurilor de curăţire în însorite şi călduroase. El va fi însoţit mereu de aceste minunate insecte atunci când se află în stupină. Întocmirea graficului culesului din sezonul expirat. curăţirea dezinfecţia şi vopsirea stupilor ca şi lucrarea anterior enumerată se fac în atelierul stupinei (dacă acesta există şi este amenajat corespunzător). Astfel ceara îşi recapătă aspectul lucios.. Recondiţionarea.pentru mai multe informaţii. aceasta bineînţeles dacă vremea permite întârziaţilor să facă ceea ce n-au făcut în timp util. Procurarea de cărţi şi abonarea la revistele de specialitate. ocrotind şi protejând albinele. şi-a ales drumul vieţii însoţind. În iarnă intră albinele crescute în cursul lunii august şi începutul lunii septembrie dintre acestea multe trăind chiar până în luna mai.100 de celule din care sunt bune (corespunzătoare) doar 7-8. Reparaţia stupilor şi utilajelor. fericiţi şi prosperi? 156 . Păstrarea ramelor cu faguri artificiali o perioadă mai îndelungată este influenţată de uscăciune.

Practic ghemul se găseşte într-o continuă mişcare. hrana fiind folosită exclusiv pentru menţinerea unei temperaturi constante în stup. fiind format din două unităţi distincte: miezul ghemului şi coaja. 2. fiind şi locul de iernare a mătcii. perniţelor şi a podişorului (tot cu grijă) 157 . Se recomandă controlul iernării într-una din zilele cu timp frumos înţelegând prin timp frumos o vreme calmă şi însorită . ridicarea salteluţelor. care au o influenţă binefăcătoare asupra iernării. în care activitatea albinelor se menţine la un nivel relativ ridicat. Ghemul de iernare reprezintă o unitate fiziologică complexă. Căldura trebuie produsă atât pentru necesităţile fiecărui individ cât şi pentru a menţine în interiorul stupului o temperatură constantă. Controlul sumar presupune: ridicarea capacului (cu grijă). în jurul valorii de 28°C. Această operaţie trebuie executată rapid pentru a nu stresa inutil familia de albine. Nu este deloc aşa şi vom vedea de ce atunci când vom enumera acţiunile specifice. Chiar dacă . Conform datelor unor statistici multianuale putem accepta că în luna decembrie o familie de putere medie poate consuma până la 750-850 g de miere. de gradul de etanşeizare a stupilor împotriva frigului . Luna decembrie Apidiagnoza Ultima lună a anului.în general de corectitudinea pregătirii familiei şi a stupului pentru sezonul rece.data solstiţiului de iarnă când ziua are durata cea mai scurtă) s-ar părea că este un interval de timp mort în care apicultorul n-are ce face. 3. În această perioadă nu există creştere de puiet. de asprimile iernii.Nu uitaţi Veţi menţine puterea familiilor de albine asigurându-le liniştea. albinele au un comportament distinct şi propriu de iernare. prima lună de iarnă astronomică (21 decembrie . Coaja ghemului este formată din albine ce se mişcă din interiorul ghemului formând un strat protector. Diferit de ceea ce se întâmplă cu majoritatea altor specii de insecte.cu temperaturi peste 13 grade. Luaţi măsuri de stimulare a zborurilor târzii de curăţire. Producerea căldurii necesare este asigurată de acestea prin contracţii ale fibrelor musculare toracice şi abdominale. Pe măsură ce temperatura fiecărui individ din coajă scade acesta se mişcă spre interior spre a se încălzi. se emite şi se păstrează căldura astfel că albinele pot suporta gerurile cele mai mari. Ele se aglomerează în acel ghem compact denumit ghemul de iernare în care se produce. cantitate suficientă. calitate bună. În miezul ghemului temperatura este mai ridicată cu 1-2 grade. Producerea de căldură în ghemul de iernare se face pe baza consumului de miere din rezerve. Acest consum depinde de puterea familiei intrate la iernat.datorită bunei pregătiri . Datele experimentelor ştiinţifice ca şi observaţiile şi constatările multianuale ale unor prestigioşi apicultori posesori a zeci sau sute de stupi evidenţiază faptul consumului inegal de miere de la rezervele de hrană din stup.rezervele de hrană îndeplinesc aceste trei condiţii esenţiale: 1. accesibilitate pentru albinele din ghem. Este de reţinut ca familiile slabe consumă mai mult decât cele puternice acest consum sporit fiind însoţit de o uzură mai accentuată a albinelor care iernează.

Controlul consumului de hrană din perioada de iarnă se poate face prin menţinerea pe cântarul de control . zgomotelor. Acest control auditiv se face fără deschiderea stupilor prin ataşarea urechii de peretele din faţă al stupului sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului care se aude din stup. să citească literatura de specialitate şi dacă este posibil să facă aceste controale de iarnă sub îndrumarea unui apicultor consacrat şi priceput bucurându-se la faţa locului de competenţa dobândită după ani şi ani de practică a îndrumătorului. Zăpada afânată prin care aerul pătrunde cu uşurinţă şi care uneori poate acoperi stupii nu constituie un pericol pentru viaţa albinelor. O metodă foarte bună de a tine situaţia sub control este ascultarea stupilor sau mai binezis a familiei. De asemenea consumul mare de hrană poate fi cauzat de neizolarea stupilor împotriva frigului. la faţa locului. O familie agitată va consuma astfel cantităţi mai mari de hrană. Scăderile periodice de greutate indică cu destulă precizie cantităţile consumate şi intervalul de timp în care s-a produs consumul.şi observarea formei şi amplasării ghemului de iernare. Vizitarea periodică . 158 . De aceea eventualele intervenţii mai ales legate de lipsa sau inaccesibilitatea hranei vom încerca să le tratăm în calendarele lunilor următoare. ceea ce determină o agitaţie mărită a acestora.VI. mai ales apicultorilor începători. O uşoară lovire a stupului intensifică zumzetul astfel că urechea exersată a unui stupar priceput poate interpreta corect felul şi durata emisiei sonore. Dar dacă stratul de zăpadă a prins pojghiţă sau pe scândurelele de zbor. pentru buna lor iernare. fără zgomot întrucât obturarea urdinişului determină sufocarea albinelor. s-a format gheaţă aceasta se înlătură uşor. cap. lovirii sau răsturnării stupilor de către animalele domestice sau chiar de către hoţi ori alţi răufăcători înseamnă de fapt pierderi grave de efectiv. Orice zgomot sau mişcare din jurul stupinei este percepută de albine. pagube care de obicei nu mai pot fi recuperate. La familiile la care se observă un consum ridicat de hrană. zgomote puternice. Fiecare stup va fi atent observat şi ascultat procedând aşa cum este precizat în articolele amintite mai înainte. pune diagnosticul si stabileşte tratamentul Despre interpretările emisiilor sonore pe care stuparul le recepţionează când ascultă stupii există relaţii lămuritoare în "Iernarea familiilor de albine". cu grijă. Dacă situaţia se prezintă conform descrierii de mai sus se închide stupul cu aceeaşi atenţie existând siguranţa că albinele nu au necazuri şi iernarea decurge bine. În luna decembrie stuparul harnic şi priceput are de lucru. A nelinişti albinele. datorită trepidaţiilor. existând pericolul epuizării rezervelor. Oricum în decembrie situaţii anormale este puţin probabil să fie constatate. Lucrări ce se efectuează iarna în stupină Recomand. Acesta trebuie să se afle sub leaturile superioare ale ramelor (fagurilor) cu miere. De obicei în decembrie în toate stupinele cam aşa ar trebui să se petreacă lucrurile. a provoca deranjul lor datorită pătrundem şoarecilor în stupi.cel puţin săptămânal sau decadal a stupinei are şi un alt scop principal anume acela de a asigura liniştea deplină în incintă. De aceea trebuie înlăturată orice sursă de zgomot din stupină. pe vatra de iernare ca şi în fiecare stup.bine protejat contra intemperiilor . se va căuta cauza. funcţie de ceea ce doctorul aude şi interpretează. sau ciocănitori. în atelierul stupinei. la urdiniş. în stupină. Este ca şi cum un medic ascultă cu stetoscopul inima şi plămânii ciocănind cu degetul coşul pieptului pacientului aflat la consultaţie şi. Dacă ghemul nu este format pe rezervele de hrană se vor scutura ramele cu albine pe ramele cu miere iar ramele goale se vor elimina. aceasta putând fi generată de prezenţa rozătoarelor. la masa de lucru şi în reuniunile apicole el trebuie să fie prezent la următoarele Acţiuni specifice În stupină Controlul mersului iernării trebuie făcut concret.a unei familii de albine de puterea mijlocie (medie). datorită atacului ciocănitorilor sau piţigoilor.

Venitul sau profitul pe stupină se obţine scăzând totalul cheltuielilor din totalul veniturilor. tăvi de descăpăcit. În atelierul stupinei Se verifică atent starea generală şi funcţională a tuturor uneltelor. ambalaje de depozitare a mierii. Vechea zicală românească conform căreia "bunul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car" este acum de actualitate în sensul că atelierul stupinei devine locul în care stuparul pregăteşte din timp tot ce-i va fi necesar în viitorul sezon activ. de asemenea. Reformarea şi topirea fagurilor. Fagurii şi ramele de la rezerva stupinei vor fi luaţi la mână astfel ca rezerva stupinei să fie completată numai cu rame şi faguri ce corespund exigenţelor. Având aceste date bilanţul de venituri şi cheltuieli este aproape gata. echipament de protecţie etc. În funcţie de constatări se începe recondiţionarea acestora înţelegând prin recondiţionare curăţirea. La masa de lucru Se calculeaza cât mai exact cheltuielile efective pe anul apicol sau pe anul calendaristic expirat. Sigur că. diapozitivelor din dotarea stupinei. extragerea şi condiţionarea cerii este o acţiune care dacă nu a început poate începe. albinele moarte de la urdiniş (cu ajutorul unei sârme îndoită la unul din capete). Condiţionarea şi valorificarea seminţelor de plante melifere.se procedează astfel numai dacă în ferestrele iernii apar zile calde şi însorite cu temperaturi de +12 -+14°C care permit zborurile de curăţire. În cazul în care a căzut zăpada aceasta se înlătură de pe suprafaţa oglinzii stupului şi se presară paie. afumătoare. Înlesnirea zborurilor de curăţire este asigurată anterior dacă stupii au fost orientaţi cu urdinişurile spre răsărit. Pentru favorizarea zborurilor de curăţire din zilele frumoase se vor elimina. vopsirea şi finisarea acestora în principal este vorba despre stupi. securitatea stupinei ca şi a fiecărui stup pe tot parcursul iernii este o condiţie fără de care traversa. Un bun manager ştie să tragă concluzia analizând bilanţul stupinei şi bazat pe aceste 159 . procurarea de utilaje şi materiale. dălţi. Organizatorice: ridicarea calificării profesionale. centrifuge. Tot ce nu corespunde este trecut la reformă. elaborarea planului de îmbunătăţire şi folosire a bazei melifere în anul următor. Însăşi atelierul. remorca apicolă şi chiar pavilionul vor trece printr-o atentă verificare cu toate etapele ulterioare presupuse de constatările verificărilor. dezinfecţia. utilajelor. mătci)obţinute în stupină în perioada sezonului apicol. Se însumează cantitativ şi valoric producţiile de miere şi alte produse apicole inclusiv material biologic (roi. repararea. Analizând elementele de cheltuieli se poate uşor determina ponderea fiecăreia în totalul sumei cheltuite şi efectul asupra producţiei sub aspect cantitativ şi valoric. rulota apicolă. recondiţionate este de asemenea o acţiune la ordinea zilei. Dacă în decembrie sunt zile cu câteva ore mai calde şi însorite putem asista la zboruri de curăţire. Încheierea ramelor achiziţionate ca rame la pachet. însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali pe ramele noi sau pe cele vechi. familii.ea cu succes a sezonului rece devine de neconceput Tocmai aici trebuie să apreciem locul şi rolul măsurilor de protecţie luate din timp ca şi necesitatea controlării îndeplinirii concrete a tuturor cerinţelor care asigură ceea ce îndeobşte denumim o iernare liniştită.De aceea. prin instalarea de paravane. cabana apicolă. În cazul în care se observă curenţi de aer rece se vor lua măsuri pentru protejarea stupinei. topitoare solare. fără pierderi de efectiv. frunze uscate sau pleavă pe care albinele care ies la zbor se pot aşeza şi odihni fără riscul de a înţepeni din cauza frigului.

până în momentul ieşirii din stup a albinei zburătoare trec 40 de zile. Toamna. ocrotitor al albinelor şi protector al celor care iubesc albinele. urmărind termenele optime . în funcţie de zelul organizatorilor. să zicem cel de la salcâm este aşteptat la 15 mai. în unele oraşe sau municipii.nu mai puţin de 40 de zile până la culesul principal . în spiritul unei democraţii exemplare ce trebuie sa caracterizeze organizaţia profesională a stuparilor români ca parte integrantă a societăţii civile din România.. În reuniuni apicole . Formele concrete în care se desfăşoară aceste cursuri şi conferinţe gratuite au cunoscut în ultimii ani o diversificare şi modernizare salutară prin utilizarea unor mijloace audio-video.. . Cea mai bună perioadă de citit şi recitit literatura apicolă nu trebuie irosită în van. .A.C. se va dovedi că fudulia este păguboasă. mai devreme sau mai târziu. mană.. Albinele din ambele familii vor fi atrase de căldură spre aceste rame. floarea-soarelui.. familiile se pregătesc cu 6 săptămâni înainte adică începând 160 ... univ. Şi nu în ultimul rând. în cazul iernării a câte două familii într-un stup orizontal..Este bine să ştim că ... se desfăşoară acţiuni diverse care reunesc pe stuparii ce au aceleaşi idealuri şi aceleaşi interese. chiar din noiembrie.Tot în decembrie şi în următoarele luni ale iernii se desfăşoară şedinţele statutare ale structurilor teritoriale ce compun Asociaţia Crescătorilor de Albine din România.A.concluzii poate întocmi un plan realist de activitate pentru viitorul sezon apicol activ.. De exemplu. începători şi 2. 1. avansaţi. . dacă culesul principal. În apicultură este cunoscută Legea celor 40 de zile conform căreia din momentul depunerii oului de către matca fecundată. apicultorul trebuie să pună câte o ramă plină cu miere de o parte şi de alta a peretelui despărţitor al diafragmei. pretinde sau afirmă că le ştie pe toate greşeşte şi. prin organizarea unor mese rotunde şi dezbateri interactive deosebit de utile. Aceasta este o acţiune importantă care se face la masa de lucru cu pixul în mână şi eventual cu calculatorul alături. Ele sunt organizate în conformitate cu Statutul A. în sezonul rece.. Veceslav Harnaj care în acea vreme era Preşedintele asociaţiei naţionale a apicultorilor români şi Preşedinte al Apimondia... o reglează în acelaşi timp.. discută.. în sezonul apicol activ. se desfăşoară cu precădere în perimetrele bazinelor melifere de interes naţional unde apicultorii din zona respectivă se întâlnesc cu alţii din diferite judeţe (unele foarte depărtate) în cadrul deplasărilor ocazionate de stupăritul pastoral la culesurile de salcâm.Viaţa asociativă..Apicultorii se adună...Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură . Această manifestare a fost instituită de Apimondia ..va avea suficiente albine culegătoare capabile să valorifice profitabil abundenţa de nectar. La aceste cursuri şi conferinţe sunt promovaţi ca lectori cei mai buni apicultori din zonă. dr. Cine crede. ing. "Crăciun fericit!" tuturor şi "La mulţi ani!".. tei. .... analizează şi dezbat ce au făcut şi fac planuri despre ce ar trebui să facă în viitor în cadrul unor reuniuni cu certă conotaţie profesională.. în această lună vine Moşul..C. Apicultorul care asigură în toate condiţiile necesare unei ponte intense. specialişti din cercetarea ştiinţifică apicolă sau din Departamentul tehnic al A.. .Daca nu au făcut-o până în decembrie acum este momentul ca apicultorii să se aboneze la revistele de specialitate.În ultima zi a Săptămânii Internaţionale a Apicultorului întreaga lume creştina prăznuieşte pe Sfântul Ambrozie în ziua de 7 decembrie. Consacrarea lui în ţara noastră s-a făcut după 1989 cu aprobarea şefilor principalelor biserici istorice din România...În fiecare an în întreaga lume apicolă prima săptămână din această lună (1-7 decembrie) este consacrată de aproape trei decenii ca Săptămâna internaţională a apicultorului.în urmă cu aproape 3 decenii la iniţiativa marelui apicultor care a fost Prof.În această lună sau alteori. floră de baltă sau alte specii.... Acest sfânt ecumenic este şi patronul apicultorilor români. . Pe parcursul acestei săptămâni. la formarea cuiburilor.... încep Cursurile şi Conferinţele apicole care pot avea două secţiuni.

Antonescu). începând din ianuarie-februarie. în prima parte a iernării activitatea lor este redusă şi în familie este suficient aerul ajuns în stup prin zăpada afânată. precum şi o dezvoltare de primăvară bună. Perioade de cules de producţie. Mătcile împerecheate la începutul toamnei pot fi de calitate. tei şi altele). urmare acestui fapt. sunt îndepărtate pe neobservate sau sunt mâncate de albine. precum şi extragerea surplusului de miere pentru a fi valorificată. 161 . iar uneori mai mult. Nu uitaţi Iernarea familiilor de albine în bune condiţii reprezintă premisa creşterii unui puiet de bună calitate. principale sau intense. Creşterile zilnice în greutate la stupul aşezat pe cântarul de control sunt mereu mai mari atingând un vârf apoi un curs ascendent. Perioade de cules de întreţinere. Prin protejarea vetrelor de stupină contra vânturilor şi curenţilor şi prin expunerea stupilor în plin soare. alteori şi câte 5-10 kg (de la salcâm. în care cantităţile de miere şi polen din stup scad sau cresc neglijabil din cauza lipsei sau a numărului redus de plante nectaro-polenifere. în care nectarul este adus în stupi în cantităţi mai mari decât consumul propriu şi permite creşterea rezervelor. În stupii acoperiţi cu zăpadă albinele iernează bine. Perioadele de culesuri mari. în sezonul cald se disting: Perioade lipsite de cules. în care înfloritul plantelor nectaro-polenifere este de intensitate redusă (sau condiţiile meteorologice locale nu permit valorificarea culesului). Zilnic la cântar se înregistrează creşteri semnificative. Asemenea perioade corespund de obicei cu înflorirea de vârf a plantelor nectarifere. de condiţiile meteorologice albine poartă locale şi de puterea familiilor de albine denumirea de (numărul albinelor culegătoare şi starea lor de cules. micşoraţi consumul de hrană şi uzura organismului albinelor ! Indicaţii generale Adunarea Eficienţa economică a unui cules este nectarului şi a determinată de componenţa cantitativă şi polenului din florile calitativă a plantelor nectarifere şi polenifere plantelor de către din jurul stupinei. Corespunzător cu aceasta. După împerechere ele pot începe ouatul dar de multe ori albinele nu mai cresc acest puiet. Cântarul de control înregistrează scăderi zilnice. în cea de a doua parte a iernării în cuiburi apare puietul şi. activitate). Ouăle. în această situaţie apicultorul îşi poate face o părere greşită conform căreia matca a intrat în iarnă neîmperecheată din cauza lipsei de trântori. astfel încât ce adună albinele reprezintă în general consumul familiilor respective. de regulă. în care albinele depozitează zilnic 2-3 kg de nectar. (C. creşte necesarul schimbului de aer. iar rezervele în plus nu pot fi extrase pentru valorificare. Cântarul de control indică o greutate staţionară.cu prima decadă a lunii aprilie.

crengi etc.În timpul valorificării culesurilor. Atât la salcâm cât şi la tei. la stupii expuşi permanent la soare. acestui fapt reiese din constatarea aducerea în stupi a 3—4 kg nectar făcută în timpul culesului abundent obligă albinele să treacă la o de la tei din anul 1962. condiţiile atmosferice ca şi extragerea mierii în timpul perioadei 162 . iar sporul înregistrat la sfârşitul zilei Ia cântarul de control era de 10 kg. după care urmează linia descendentă. stupii se care se pun pe capacele stupilor sau orientează cu faţa spre est. Acest lucru este necesar faţa la est. Bineînţeles că această curbă reprezintă culesul în condiţii normale de timp şi pentru o familie de albine la care extragerea mierii se face la sfârşitul culesului. Dacă după ora în ceea ce priveşte vârsta albinelor si douăsprezece stupii au faţa în am constatat următoarele : în timp ce umbră. timp de l—2 ore si sporul aceleiaşi zile la cântarul de control nu depăşea 7 kg. fiind obligate douăsprezece faţa stupilor nu trebuie să treacă la ventilaţie. În cazul când temperaturile sunt extrem de ridicate se măreşte ventilaţia stupilor prin ridicarea unei scânduri de podişor de la marginea cuiburilor şi deschiderea sistemului de aerisire de la capace. unde La culesul din baltă timpul se în general umbra mai răcoreşte ca urmare a lipseşte. Importanţa să fie expusă la soare. cu plante. Astfel. activitatea de zbor se micşora după ora douăsprezece. Am cântărit ventilaţie energică şi zborul lor ar familii egale ca putere şi echilibrate scădea în intensitate. In realitate însă. Vor fi orientaţi cu umbră. stupii se nopţilor mai lungi şi pentru orientează cu faţa spre ca familiile de albine să iasă lanuri si vor fi umbriţi cu salteluţe cit mai devreme la lucru. familiile de albine continuă în stupii care după ora douăsprezece zborul cu intensitate până către erau în umbră zborul continua seară. căci altfel. stupii vor fi stupii trebuie să fie orientaţi cu faţa către sud-est amplasaţi în aşa fel încât şi amplasaţi astfel încât să primele raze de soare să fie după ora douăsprezece în cadă în stupină. Respectarea lor întocmai este necesară chiar dacă ea presupune unele greutăţi. De o deosebită importanţă sunt în această privinţă amplasarea şi orientarea stupilor. la culesul de salcâm La culesul de tei. dată fiind albine să diminueze spre prânz intensitatea acestui cules. care ocupă ultima treime a perioadei culesului. pentru că în această întrucât timpul a devenit mult mai perioadă nopţile sunt încă reci iar călduros şi stupii care vor fi toată familiile de albine trebuie sa iasă cât ziua în soare vor face ca familiile de mai devreme la lucru. La ora intensitatea zborului. neîntrerupt până către seară. curba care reprezintă culesul (prin înregistrarea indicaţiilor zilnice ale cântarului de control) are o linie ascendentă care atinge vârful de cules cam la 2/3 din durata întregii perioade. Indicaţiile de mai sus privesc condiţiile optime de amplasare şi orientare a stupilor. în lipsa lor. La floarea soarelui. familiilor de albine trebuie să li se asigure condiţii care să le pună în situaţia de a participa nestingherite la recoltarea nectarului. ceea ce reprezintă o pierdere de 30%.

înaintea ultimei rame ocupate de albine. Cu matca ridicată se formează un roi artificial pe două rame. când activitatea de zbor începe să scadă. îndată ce culesul înregistrează sporuri zilnice de peste 3 kg. chiar dacă la cântarul de control se observă o depăşire de 3 kg/zi. destinate să participe din plin la cules. aşa cum vom arăta în cele ce urmează. însă atragem atenţia asupra timpului când se face această unire. După unire. care corespunde poziţiei 163 . controlul strict necesar făcându-se după masă. Toate aceste măsuri trebuie să asigure albinelor condiţii optime în timpul culesurilor de valorificare. în acest timp. Familiile sau coloniile de albine puternice. iar o unire prea târzie împiedică valorificarea culesului. astfel ca în colonia rezultată să nu mai fie decât puietul descăpăcit al unei singure mătci. această operaţie va continua în tot timpul culesului. întrucât acest lucru este esenţial.de cules modifică această curbă. din care una cu puiet căpăcit iar cealaltă cu miere şi albina corespunzătoare. Pentru a asigura totuşi necesarul de faguri atât pentru familiile noi formate pe baza planului de înmulţire. Imediat ce sporul zilnic depăşeşte această cantitate. reţine în stupi o mare cantitate de albină. Ajunşi la salcâm. care se introduc către marginea cuiburilor. Pentru a satisface totuşi necesitatea biologică a familiilor de albine de a secreta ceară. colonia se strânge spre dreapta. cât şi pentru rezervă. în această situaţie este bine ca fagurii artificiali să fie introduşi în prima treime a perioadei culesului. trebuie să dispună de echipamentul complet de faguri. ştiut fiind faptul că numărul albinelor care nu participă la cules este în strânsă legătură cu cantitatea de puiet descăpăcit existentă în timpul culesului. aşa cum în mod obişnuit se strânge cuibul unei familii de albine. nu mai este indicat să se introducă faguri-artificiali pentru ca întreaga capacitate de lucru a albinelor să fie îndreptată către culesul nectarului. Matca rămasă va fi introdusă în noua familie cu ajutorul cuştii. se vor utiliza. când cântarul de control marchează o creştere zilnică de până la 3 kg. familiile sau coloniile de albine nu trebuie să fie deranjate. Unirea se face prin ridicarea celei mai vârstnice mătci sau a celei mai puţin valoroase. privind stupul din faţă. 1-2 rame de construcţie. Scopul unirii înaintea culesului este ca albinele provenite de la două mătci să asigure îngrijirea puietului descăpăcit al unei singure mătci şi să sporească astfel numărul albinelor care vor participa la cules. Metoda este bine cunoscută. Unirea a două familii la culesul de salcâm Familiile puternice care ocupă complet cele două compartimente ale stupului orizontal se unesc cu 8-10 zile înaintea culesului de salcâm. deschidem numai urdinişul din dreapta. Unirea prea timpurie face ca maximum de albină culegătoare să existe în familiile de albine cu mult înainte de perioada de vârf a culesului. în nuclee şi în familiile de albine puse în situaţie specială. în funcţie de puterea familiilor de albine. deoarece cantitatea de puiet descăpăcit. către seară. existentă în timpul culesului. de unde va fi eliberată în termenul obişnuit.

Procedeul C de valorificare intensivă a culesului. Aceasta este o extragere de degajare a cuiburilor. intră în compartimentul 2. obişnuită să circule prin urdinişul compartimentului 2. 1). care se completează apoi cu ramele extrase. în plin cules. în care. la extrasul următor. După prima extragere. Procedeul B de valorificare intensivă a culesului. deoarece ne interesează ca albinele să se obişnuiască să circule numai prin acest urdiniş. este în situaţia unui roi natural extrem de puternic şi este lesne de înţeles ce poate produce. In compartimentul l se aşează toate ramele cu puiet. Acest lucru este extrem de important. cu excepţia ramei pe care a fost găsită matca. când cântarul de control a înregistrat o creştere de 8-12 kg. stupul se reface pe două familii. Se trece matca cu rama cu puiet pe care se găseşte. se procedează la prima extragere a mierii.coloniei de albine. mierea va fi monofloră (fig. Această operaţie se va face în timpul când albinele participă intens la cules. pentru a crea în stupi spaţiul necesar depozitării nectarului. Familia din compartimentul 2 având matcă şi numai albina culegătoare. 164 . în compartimentul 2. Procedeul A de valorificare intensivă După 3-4 zile de la începutul culesului. Compartimentul 2 al stupului are în această situaţie rolul unui al doilea corp de recoltă. Se deschide apoi şi urdinişul compartimentului l şi astfel toată albina culegătoare a coloniei. aşa cum se va vedea mai jos. întrucât intensitatea culesului creşte şi va atinge vârful de cules în următoarele 4-5 zile. Cu această ocazie se descăpăcesc suprafeţele de rame care mai conţin miere rămasă din iarnă. căci altfel o parte dintre albinele culegătoare va rămâne în compartimentul 1. având o singură ramă cu puiet şi toată albina care participă la cules. Pentru valorificarea Intensivă a culesului se recomandă mai multe procedee : Procedeul A de valorificare intensivă a culesului. astfel încât la extragerea următoare mierea să fie numai de salcâm.

în lipsă de asigure valorificarea în bune condiţii culegătoare. astfel încât să compartimentul l.5 ori mai mare decât dacă cele două familii ar fi lucrat separat. matca nu a reuşit. chiar din a 6-a zi de floarea soarelui. o producţie de miere de cel puţin 1. de la eclozionare. 165 . în timpul culesului în timpul perioadei de cules care a următor. de la tei sau de la floarea urmat. aşa cum s-a într-adevăr. o înmulţire în final de 50% (cu familia din compartimentul 1) deoarece roiul artificial format înainte de cules. Refacerea coloniei pe două familii. cules. pe două rame. albinele tinere din familiei de albine. am aplicat-o doicile. în stupii cu 20 rame nu mai rame. Aplicând procedeul A de valorificarea intensivă a culesului se obţine: valorificarea Intensivă a culesului prin participarea unor generaţii suplimentare de albine tinere în vârstă de 6 zile .Fig. se va dezvolta până la culesul de vară ca familie de producţie . din cauza energiei cu care rămân decât albinele rezultate de la o participă la cules aceasta familie singura matcă. rezultă că practic. la sfârşitul culesului se trec 2-3 rame cu puiet căpăcit din compartimentul l în compartimentul 2. extrem de puternică în spaţiul limitat Este deci normal ca această colonie al acestui compartiment. să treacă cu ouatul pe alte soarelui. să slăbească.1 Familia din compartimentul l. primeşte cu uşurinţă o botcă începând cu anul 1956. întrucât din gata de eclozionare. sânt nevoite să a culesului de vară furnizat de tei sau participe la cules. luată din observaţiile făcute de mine a rezultat familiile selecţionate pentru că o singură matcă într-un stup de 20 producerea mătcilor. Familia din rezultată din unirea a două familii compartimentul l va dispune de o înainte de salcâm şi lăsată astfel matcă valoroasă crescută în timpul până la începerea celui de al II-lea culesului abundent. ajutat în continuare. în rămânând numai cu albinele tinere şi felul arătat mai sus. în timpul sezonului activ (30-35 zile). rame nu poate menţine puterea În această situaţie. ţinând seama şi de golul de Pentru echilibrarea puterii celor cules care se produce. miere selecţionată la cea de a doua extragere . ajunge la terminarea culesului pe 4-5 rame şi. dată fiind scurta observat în practică şi cum rezultă si perioadă de viaţă a albinelor în din literatura de specialitate. compartimentul 2. două familii.

nu asigură colonii suficient de puternice pentru valorificarea culesului. în care timp familia de pe cântarul de control a înregistrat o creştere de 3-5 kg. următorul procedeu : pentru culesul de salcâm aşezăm stupii cu familii de albine de putere mijlocie în grupuri de câte doi (fig. Admiţând. Schimbarea de poziţie se face după două zile de la începerea culesului din următoarele motive : familiile de albine deplasate vor fi lipsite în primele zile de un număr suficient de albine culegătoare care să asigure hrana puietului existent. Pentru aceasta am utilizat. îndepărtăm apoi stupul pereche în care sunt două familii. cu care formăm un roi artificial. Pentru a evita deschiderea acestor stupi şi aprovizionarea lor cu apă într-o perioadă de timp cu un volum extrem de ridicat de muncă şi pentru a asigura rezervele necesare de hrană în cazul când culesul este întrerupt sau curmat brusc din cauza timpului 166 . 2). unite câte două. de exemplu. iar după aceasta. prin unirea lor va rezulta o colonie pe 12 rame. întrucât 2 rame au fost ridicate împreună cu matca familiei care a fost unită.Procedeul B de valorificare intensivă Familiile de albine de putere mijlocie. ridicăm din una din familiile perechi matca cu 2-3 rame. O astfel de unire pentru valorificarea salcâmului nu are sens. deplasăm stupul în care am unit cele doua familii într-o singură colonie. astfel încât să ocupe o poziţie simetrică faţă de poziţia iniţială a celor doi stupi alăturaţi. că cele două familii de albine ocupă câte 7 rame. deoarece colonia rezultată nu va dispune de un număr suficient de albine culegătoare. Fig.2 După două zile de la începutul culesului. din care două cu puiet căpăcit şi una cu miere.

deoarece având cea mai mica cantitate de puiet va reţine în stup în timpul culesului cea mai mica cantitate de albine. simetric faţă de poziţia iniţială. Operaţia se execută în timpul zborului intens al albinelor deoarece într-o zi cu slabă activitate de zbor o bună parte din albinele culegătoare vor rămâne în stupii deplasaţi. am putut constata diferenţa de înregistrare la stupii deplasaţi. o înmulţire finală de 25% . le acceptă foarte uşor. culesul de vară. această schimbare de poziţie se face numai după ce în stupii care urmează a se deplasa a intrat cantitatea de nectar de care am vorbit mai sus. fără a utiliza cuşcă (fig. aşezăm un stup cu echipamentul de faguri complet. In ziua de 23 mai executând această operaţiune în stupină. 167 . de peste 100%. 3).Rezultă o colonie puternică formată dintr-o familie plus albinele culegătoare a trei familii. Pentru aceleaşi considerente ca şi cele expuse la procedeul B. Fiind foarte puternică. colonia rezultată poate valorifica. Din cele patru familii. rezultă că lucrând astfel ele produc de două ori mai mult decât ar fi lucrat separat. miere selecţionată în special la al doilea extras . x Aplicând procedeul B de valorificarea intensivă a culesului obţinem : valorificarea intensivă a culesului prin participarea la cules a albinelor tinere în vârstă de 6 zile . Ţinând seama de faptul că albinele provin din doi stupi. iar în locul lor. după două zile de la începutul culesului şi în timpul zborului intens al albinelor. o producţie de miere de cel puţin patru ori mai mare decât a unui stup în care s-au unit înaintea culesului două familii. fiind ocupate cu culesul puternic. fără a slăbi. Procedeul C de valorificare intensivă Un alt procedeu de valorificare intensivă a culesului este următorul : stupii se instalează iniţial perechi ca şi în procedeul B. cea care colectează culegătoarele celorlalte trebuie să fie cea mai puţin dezvoltată. în centrul fagurilor punem o ramă cu puiet pe care se află o matcă. îndepărtăm cei doi stupi alăturaţi. nefavorabil. In toate aceste operaţii nu este necesar să punem mătcile la cuşcă. In 6 ani de aplicare a procedeului nu am avut pierderi de mătci pentru că albinele.

Aceasta fiind în plin cules.Întrucât capacitatea stupului extrase toate ramele cu excepţia celei de 20 rame este insuficientă pentru a pe care se găsea matca. imposibilităţii de a echipa cu faguri se află în situaţia unui roi natural. o producţie de miere de cel puţin 4-5 ori mai mare decât a unui stup în care s-au unit 2 familii. controlând această colonie am găsit 12 rame cu puiet. care participă cu toate albinele la cules. iar ultima oară au rame de înălţimea celor din stupii rămas neextrase şase rame. o înmulţire de 20% . am construit stupi rame care au fost intercalate cu rame orizontali de 19 rame cu un cat cu bune de ouat. In afară de aceasta. care în mod obişnuit ar fi rămas în stupi. excepţional a durat 18 zile şi s-a terminat la 8 iunie. Nu poate fi aplicat se formează o colonie foarte în toată stupina. din cauza puternică. o miere selecţionată la toate extragerile .25 ori mai mare decât dacă cei 2 stupi a câte 2 familii ar fi lucrat unindu-se în fiecare stup în parte cele 2 familii. fapt care a permis coloniei să valorifice în continuare culesul de la tei.2 Toate albinele culegătoare ale celor Procedeul este eficace şi dacă există patru familii îndepărtate se vor un cules bun se poate atinge un spor întoarce la locul vechi şi în acest fel orar de peste 2 kg. rezultă că s-a recoltat o cantitate de miere de cel puţin 2. familiile deplasate participă la cules cu albinele tinere în vârstă de 6 zile. Aplicând procedeul C de valorificare intensivă a culesului obţinem : valorificarea intensivă a culesului de către o colonie de albine extrem de puternică. asemănătoare cu un roi natural.Fig. La l iulie. Culesul multietajaţi. Acest lucru nu reiese din figura 3 întrucât în acest procedeu stupii 168 . Ţinând însă seama de faptul că această colonie provine din albinele culegătoare a 4 familii. La a doua aplica în bune condiţii acest extragere au fost lăsate neatinse trei procedeu. La compleţi stupii care colectează albina prima extragere a mierii matca nu culegătoare şi care s-ar ridica la 50% reuşise să treacă cu ouatul pe altă din numărul total al fagurilor ramă şi în această situaţie au fost existenţi.

în fiecare separat. (A. Tuturor familiilor deplasate li s-au restrâns cuiburile la ramele ocupate de albine. Valorificarea intensivă a culesului de vară Acest termen este în legătură cu existenţa în perioada de vârf a culesului. ci pe 4-5 rame. iar fagurii artificiali au fost construiţi în familiile deplasate care dispuneau de multe albine tinere. La începutul culesului de vară toate familiile de albine sunt puternice şi echilibrate din punct de vedere al vârstei albinelor. dintre care o mare parte sunt din anul în curs. care se formează prin ridicarea mătcii familiei care va fi unită. Comparaţia a fost făcută faţă de 2 stupi în care au fost unite cele 2 familii. Roiul artificial..puterea normală. să determinăm participarea la cules a unei mari cantităţi de albine prin adăugarea albinelor tinere în vârstă de 6 zile la numărul culegătoarelor. dispunând de mătci valoroase. astfel încât când intensitatea culesului se apropie de vârf. refacerea coloniilor rezultate din unirea a două familii puternice nu se mai face ca la salcâm. .În această situaţie unirea a două familii de albine puternice în vederea valorificării unui cules cu o durată mai mare se face cu patru săptămâni înainte de sfârşitul culesului.deplasaţi nu au fost uniţi în fiecare stup în parte.Familiile de albine deplasate din locul iniţial în timpul culesului de la salcâm ating la începutul culesului de vară. Toate coloniile de albine pregătite pentru cules prin procedeele B şi C au avut echipamentul complet de faguri construiţi utilizând şi 1-2 rame de construcţie. a celui mai mare număr de albine culegătoare. după prima extragere a mierii. pentru a fi în măsură să se dezvolte în timpul culesului de vară şi să intre în iarnă ca familie de producţie pentru anul următor. se aplică procedeul A de valorificare intensivă a culesului. nu se mai face ca înaintea înfloririi salcâmului pe două rame. dacă s-au luat toate măsurile indicate. Klimetov). Ca urmare a existenţei în această perioadă a unor familii puternice.Cum culesul de vară are o durată mai mare decât culesul de salcâm. ci la începutul părţii a doua a perioadei de cules. iar cu restul de rame au fost completate cuiburile coloniilor. Utilizarea procedeelor B şi C de valorificare intensivă a culesului la salcâm a fost determinată de : starea proastă a familiilor de putere mijlocie la începutul acestui cules 169 .

iar altele numai albine tinere. Neextragerea mierii la timp duce la blocarea cuiburilor. numai până la ora 15. Familiile puternice deplasate din poziţia iniţială îşi refac repede numărul de culegătoare. utilizarea procedeului B de valorificare intensivă a culesului este lipsită de sens. Cum însă după ultimul cules de vară urmează o perioadă nesigură de cules. 4 şi 5 iunie cântarul de control a înregistrat regresiv 8.600 kg şi 170 . iar colonia rezultată dă producţii mari. In stupii orizontali capacitatea lor limitată nu asigură acest lucru. albinele micşorează ritmul de lucru.5 kg. în anul 1960 în zilele de 3. care nu putea fi valorificat în bune condiţii prin alte metode. utilizarea celor trei procedee de valorificare intensivă a culesurilor dă rezultate când aplicarea lor nu se face mecanic. a unor familii puternice. culesul de scurtă durată. mai ales în stupii orizontali care au o capacitate limitată în comparaţie cu stupii multietajaţi.200-7.anulează în perioada de timp care desparte culesul de salcâm de culesul de vară. aproape paralel cu indicaţiile cântarului de control al unei stupine învecinate. în funcţie de condiţiile specifice de cules ale anului şi de puterea familiilor de albine. stupul multietajat având o capacitate practic nelimitată. cu prudenţă şi în funcţie de condiţiile specifice ale anului. în caz de blocare a cuiburilor în plin cules. cântarul de control a înregistrat a doua zi 13 kg. în general. corespunde mult mai bine recoltării nestingherite a nectarului. albinele micşorează ritmul de lucru.din cauza perioadei scurte de dezvoltare din primăvară. Fiind extrasă mierea în aceeaşi zi către seară. unele având numai albine culegătoare. mai ales în stupii orizontali care au o capacitate limitată în comparaţie cu stupii multietajaţi. Acest dezechilibru se . în această perioadă nu trebuie să avem familii de putere mijlocie. obligate să iasă la cules înainte de termen. Ca urmare a acestui fapt. la împiedicarea mătcii în ouatul normal. în caz de blocare a cuiburilor în plin cules. Astfel la 21 mai cântarul de control înregistrase 7 kg de la începutul culesului. la slăbirea familiei sau coloniei de albine la sfârşitul culesului. Extragerea mierii în timpul culesului este extrem de importantă. În ambele culesuri de valorificare. atât în cel de primăvară cât şi cel de vară. Neextragerea mierii la timp duce la blocarea cuiburilor. procedeul C de valorificare intensivă a culesului nu trebuie utilizat decât în mică măsură. la împiedicarea mătcii în ouatul normal. în timp ce în stupina învecinată cântarul indica doar 6. la slăbirea familiei sau coloniei de albine la sfârşitul culesului. dar de mare intensitate. când ploaia a oprit zborul albinelor. Prin aplicarea procedeelor B şi C de valorificare intensivă a culesului se produce însă un dezechilibru în familiile de albine. şi după o atentă analiză. În această privinţă.300 şi 4. prin ieşirea la cules înainte de termen a albinelor tinere. Extragerea mierii Extragerea mierii în timpul culesului este extrem de importantă. În timpul culesului de vară situaţiile sunt complet schimbate prin existenţa. ceea ce este mai grav. ceea ce este mai grav. Procedeul C de valorificare Intensivă a culesului prin colectarea albinelor culegătoare de la patru familii se poate aplica la culesul de vară şi familiilor puternice.

Acelaşi lucru în anul 1962 când la 24 mai cântarul de control înregistrase 7 kg pentru ca a doua zi după extragere să atingă 14. Din această cauză. aceasta depinzând de mărimea stupinei. cât mai târziu. Desigur că prea târziu este mai greu din cauza albinei care s-a strâns în stup şi care împiedică lucrul. se trec spre margine. Manualele vechi şi chiar mai noi de apicultură recomandă extragerea mierii când V4-V2 din suprafaţa ramelor care urmează să fie extrase este căpăcită. cântarul de control ar fi înregistrat probabil 2-3 kg. cu care ocazie se fac o serie de lucrări. cântarul de control a înregistrat a doua zi 13. Am stabilit momentul cel mai potrivit pentru începerea extragerii. Se va face un control atent sanitar familiilor de albine care au fost bolnave. aşa că recolta se pierde. ci şi scăzământul din timpul nopţii care indică măsura în care se elimină din nectar surplusul de apă. dar însănătoşite prin tratamentele aplicate. după jocul puietului şi dacă este posibil. o parte dintre albine trecând la căpăcirea mierii. în ceea ce priveşte sporul zilnic. Bineînţeles că aceste indicaţii ale cântarului de control trebuie completate cu observaţia asupra desfăşurării culesului. în funcţie de mersul culesului. Extragerea mierii din aceste familii se va face la sfârşit. care va trebui să urmărească nu numai indicaţiile cântarului de control. 171 . care urmează a se reforma. în timp ce ramele vechi.00 kg. Astfel.Mulţi dintre apicultori întârzie cu extragerea mierii când ultimele 2-3 rame nu sunt completate. având în vedere faptul că după aceasta urmează culesul nesigur de toamnă şi deci suntem obligaţi să asigurăm chiar de la sfârşitul culesului de vară proviziile de hrană necesare iernării. extragerea mierii trebuie să se facă în a doua parte a zilei. în orice situaţie. Aceleaşi constatări au fost făcute şi la culesul de la tei sau de la floarea soarelui.800 kg. pentru a nu stingheri familiile de albine în timpul culesului. crezând greşit că există spaţiu de depozitare a nectarului şi în asemenea situaţie familiile de albine activează fără energie. Sunt familii de albine pe care extragerea mierii nu le deranjează decât pentru una-două ore. Totodată. în orice caz extragerea mierii va continua atâta timp cât comportarea albinelor nu împiedică acest lucru.dacă mierea nu ar fi fost extrasă. Orice extragere a mierii. Extragerea mierii după terminarea culesurilor este dificilă şi poate provoca furtişagul. după care întregul inventar cu care au venit în contact va fi dezinfectat. în orice caz nu se va extrage mierea a cărei densitate nu corespunde STAS-ului. ramele noi crescute în cursul sezonului sunt trecute în mijlocul cuibului pentru a fi însămânţate. se introduc în stup faguri artificiali. La culesul de vară ultima extragere se va face cu cel puţin 5-6 zile înainte de sfârşitul culesului. constituie în acelaşi timp şi un control al familiilor de albine. ţinând seama de faptul că la culesul de salcâm ea va trebui să fie complet terminată cu cel puţin două zile înainte de sfârşitul culesului. Momentul cel mai potrivit al începerii extragerii mierii trebuie să formeze obiectul unei analize atente a apicultorului. căutându-se a se stabili dacă nectarul care este adus în stup este consistent sau subţire. Asigurarea ramelor cu miere de calitate necesară iernării familiilor de albine se va urmări în tot timpul sezonului activ. dar sunt şi altele care încetează lucrul pe toată ziua dacă se face extragerea dimineaţa. Ultima extragere o vom stabili pe baza aceloraşi observaţii. Vârfurile de cules au fost înregistrate a doua zi după extragerea mierii.Fiind însă extrasă mierea în după amiaza zilei de 5 iunie. Mult mai bine este ca mierea pentru extragere să fie ridicată imediat ce ramele sunt umplute aproape în întregime şi când albinele n-au început încă să căpăcească celulele din partea superioară a fagurilor.

aprecierea momentului incetarii culesului are o important deosebita pentru apicultor. In perioadele lipsite de cules insa. care pot fi exprimate in kilograme echivalent miere. fiind predispuse la furtisag. ramele cu faguri continind miere de extras (corpurile sau magazinele) trebuie recoltate de la stupi spre seara. Practic. atacind persoanele aflate in raza lor de zbor. spatiului de lucru pentru extractia si depozitarea mierii s-a efectuat din vreme si in mod corespunzator. pentru ca albinele sa nu fie stingherite in activitatea lor. Respectind aceasta indicatie. si foarte repede. la un stup cu o familie de albine de putere mijlocie. Culesul principal se clasifica din punct de vedere al cantitatii de miere realizata in: cules de productie (timpul este prielnic. In lucrarile de recoltare si extractie a mierii din faguri. • Indicatiile cintarului de control montat in stupina.Manualul apicultorului Prin cules principal se intelege sursa melifera de la care albinele string cea mai mare cantitate de nectar din tot timpul anului. iar extragerea repetata a mierii in timpul culesului principal de lunga durata contribuie la sporirea productiei cu 20-30 %. poate incepe lucrarea de 172 • . De fapt. ce nu corespunde calitativ. 24 de ore). acum se vadeste cu adevarat munca depusa de apicultor de-a lungul intregii perioade premergatoare sezonului activ. Presupunind ca pregatirea utilajelor.Tehnologia recoltarii si extractiei mierii Apicultura din carti . • In lipsa culesului albinele se irita usor si devin mult mai agresive. In stupina se poate aprecia in mod practic incetarea culesului daca tinem cont de urmatoarele aspecte si indicatori : Intensitatea de zbora albinelor scade in mod evident. luindu-se drept criteriu prezenta coroanei cu miere capacita in treimea controalelor prin sondaj a fagurilor cu miere marfa. iar continutul in apa al mierii a ajuns la maximum 18-20%. Eforturile. priceperea si perspicacitatea apicultorului se vor converti in cantitati mai mari sau mai mici de miere marfa sau produse apicole. • Seara nu se mai simte mirosul caracteristic de miere si nu se mai aude zumzetul puternic provocat de albinele "ventilatoare" in stup. prin diferentele in greutate inregistrate de cintar/ unitatea de timp (ex. Atunci cind se recolteaza in timpul culesurilor. declansarea actiunii de recoltare a fagurilor cu miere din stup incepe atunci cind mierea este suficient de maturata. recoltarea fagurilor cu miere se executa dimineata. Principala lucrare consecutiva acestui moment este cea de recoltare a mierii marfa. exista siguranta ca prelucrarea enzimatica a mierii a fost terminate. • In cautarea hranei albinele dau tircoale in jurul familiilor slabe. intrucit extractia mierii trebuie sa fie terminata cu citeva zile inainte de incetarea culesului de productie. de regula impreuna cu un ajutor (in functie de numarul de faguri cu miere ce urmeaza a fi centrifugati). O etapa importanta a anului apicol o reprezinta momentul incetarii fiecarui mare cules de productie. cind zborul albinelor a incetat. ajuta apicultorul in determinarea intensitatii culesului. la un interval de 2-3 zile. spre sfirsitul culesului principal. In acest fel se evita extractia mierii nematurata si cu un continut ridicat in apa (22-23 %). apicultorul. infloritul nu a fost compromis si se pot realiza cantitati insemnate de miere recoltabila) si cules de intretinere de pe urma caruia se realizeaza cantitati ce se consuma pe parcurs in familiile de albine.

precum si unul din tipurile de cutite speciale descrise anterior. In mod practic. in care s-a pus soda 5 %. Sortarea ramelor cu miere se face dupa urmatoarele criterii : • culoare.recoltare si extractie a mierii. Daca in timpul extractiei mierii temperatura este mai ridicata. rama in lucru se sprijina cu unul din partile laterale in virful metalic deasupra tavii pentru colectarea capacelelor de ceara. Pentru operativitate in aceasta lucrare. Imediat ce fagurii cu miere recoltati din stupi in vederea extractiei au fost transportati din stupina si depozitati stiva intr-un spatiu delimi tat din interiorul incaperii amenajate pentru extractie. iar utilajul apicol ce va fi folosit. ramele cu faguri ce urmeaza a fi descapaciti. lucrarile se pot realiza in orice incapere curata si inaccesibila albinelor. 173 . personalul ajutator folosindu-se in lucrarile de transportat rame si extractie a mierii. pentru a se obtine diferite sorturi de miere in functie si de acest criteriu. In aceasta pozitie rama este orientata perpendicular pe masa pentru descapacit si mentinuta cu ajutorul miinii stingi a apicultorului. evitindu-se astfel deprecierea calitativa a intregii recolte • greutate. ramele respetive se scot pe rind din laditele de transport sau corpuri si se stocheaza. precum si organizarea judicioasa si ordonata a spatiului de lucru in camera destinata extractiei. operatiunile sa fie executate numai de catre apicultor. dupa care se limpezeste de citeva ori cu apa curata si se expune la soare timp de 1-2 ore. apicultorul se aseaza la postul de lucru (masa pentru descapacit) si scoate din corpul cu rame (aflat in dreapta sa si la inaltimea miinii) pe rind.Manualul apicultorului Operatiunile necesare extractiei mierii se executa in camere amenajate si pregatite din timp in acest scop. una cate una. extractia mierii se face in incaperi incalzite. Extractia mierii Apicultura din carti . este bine ca in lucrarile de recoltare a fagurilor cu miere din stup. Pregatirea camerei consta in faptul ca ea se curata bine si se varuieste (daca este cazul). se spala cu apa fierbinte. Lucrarea trebuie sa inceapa spre seara si sa se incheie inainte ca albinele sa-si reia zborul. pentru evitarea ruperii in timpul procesului de extractie Extractia mierii cuprinde doua operatiuni : • • descapacirea fagurilor extragerea mierii din faguri Descapacirea fagurilor cu miere se realizeaza folosindu-se masa sau tava pentru descapacit. Un rol important in sporirea randamentului extractiei il constituie succesiunea corecta a operatiunilor. Toamna cind afara este frig. Pentru a putea fi folosit cutitul pentru desicapacit.

Atentie: Pentru prevenirea accidentelor in munca. incalzit in prealabil intr-un vas cu apa calda si manevrat cu mina dreapta. 174 . Lucrarile de recoltare se pot executa in doua etape: in prima se aleg din stupi ramele cu faguri destinati extractiei si se grupeaza separat in partea opusa cuibului. intr-un loc uscat. La inceput manivela extractorului se invirteste incet si se face extragerea incompleta a mierii dintro fata a fagurilor (extractor tangential) pina ce se percepe fosnetul caracteristic proiectarii mierii pe peretii vasului. in vederea realizarii sarjelor. ce contin. Datorita acestui fapt actiunea de recoltare a fagurilor solicita un anumit mod de comportare cu albinele si momentul cel mai prielnic. descrie o miscare de sus in jos (caracteristica a taiatului piinii). Indata ce s-a cornpletat pe stativ o sarja de faguri descapaciti. cantitati aproximativ egale de miere. Pentru buna functionare si evitarea unei eventuale descentrari. toate obiectele si utilajele intrebuintate se spala bine cu apa fierbinte cu lesie sau soda si se usuca. Pentru a se feri de rugina partile metalice se ung peste tot cu ulei i se pastreaza curate. Fagurii descapaciti pe ambele fete se aseaza pe stativul existent deasupra mesei pentru descapacit. Deschiderea stupului de catre apicultor si interventia in cuibul familiei de albine trebuie astfel facuta incit sa sustraga albinele cit mai putin posibil de la activitatea lor obisnuita. la fiecare sarja se va introduce in extractor un singur tip de rame (magazin. urmind ca recoltarea propriuziia a acestora sa se efectiieze dupa 1-3 zile.Manualul apicultorului Apicultorul echipat pentru lucru (halat alb si masca apicola). partea tesita a lamei sa fie in contact permanent (alunecare) pe speteaza superioard a ramei. dupa care fagurii se intorc cu cealalta fata spre exteriorul extractorului (manual sau automat) si se continua extractia pina la golirea completa a acestora. degetul mare nu trebuie sa depaseascd inaltimea ramei. Operatia se repeta pentru asigurarea unei extractii totale a mierii din prima fata folosindu-se o turatie de 220-250 ture/min pina nu se mai aude fosnetul caracteristic al mierii extrase. La terminarea lucrarii de extractie. pe cit posibil. Cu toate ca presupune o fragmentare a lucrarii de recoltare metoda previne declansarea unui eventual furtisag. acestia se introduc cu grija in locasurile lor din exterior. etc. Fagurii rezultati in urma centrifugarii se depoziteaza in corpuri si se introduc in stupi pentru a putea fie "linsi" si curatati de albine in timpul noptii. intii din magazinele sau corpurile superioare.). in timp ce cutitul pentru descapacit. folosind afumatorul si dalta. Recoltarea fagurilor de miere din stupi Apicultura din carti . Numarul de rame dintr-o sarja este identic cu numarul locazurilor pentru rame din rotorul extractorului folosit in centrifugare. deschide si controleaza fiecare stup in parte depistind si recoltind fagurii cu miere. Miscarea cutitului trebuie sa se faca linsi continuu pe suprafafa fagurelui. corp. asigurindu-se o descoperiire uniforma si fara deformarea fagurilor. in asa fel A« incit sa se evite prelingerea mierii din faguri pe jos isau pe obiectele din jur.

De asemenea.anhidrida propionica (Ministerul Agriculturii S. Acesti faguri se vor lasa in stup sau se vor depozita in conditii optime (dezinfectie. chiar daca prezinta "coroane" bogate. care produce un jet de aer reglabil. se introduce intr-o ladita de transportat rame. aerisire etc. Operatia se repeta pina la indepartarea tuturor albinelor. pentru a nu deprecia calitatea produsului. intrucit prezenta puietului are in aceasta perioada o importanta deosebita pentru dezvoltarea familiei de albine in continuare. temperatura. • Izgonitorul cu jet de aer constituie o metoda folosita tot mai larg in tehnica apicola. F. intrucit substanta este caustica. Prin asezarea podisoarelor speciale. Substanta nu are o raspindire prea mare in apicultura deoarece poate deprecia aroma cmierii. executind o miscare de sus in jos. . sa protejeze fagurii de funirigine si praf.) pina la folosire.) Metoda nu a fost extinsa. cu ajutorul caruia ramele cu faguri pot fi manipulate si transportate din stupina in spatiul amenajat pentru extractie 175 • . care asigura retinerea si evaporarea rapida a unor substante chimice insectifuge. Metoda prezinta avantaje fata de folosirea substantelor chimice intrucit: familiile se reorganizeaza usor. bine inchis. cu toate ca nu exista posibilitati de contaminare pentru miere . In selectionarea fagurilor cu miere nu se vor recolta cei cu puiet (in special puiet necapacit).). un magazin sau stup gol. de culoare mai inchisa si miere complet capacita. . Montarea de dispozitive izgonitor Imediat ce fiecare fagure recoltat din stup a fost eliberat de albine.acid fenic. evitind strivirea albinelor de pe fagurii ce se scot din stup de albinele de pe fagurii urmatori sau de peretele stupului. Townsend Canada) se considera cea mai eficaoe metoda. se vor lua masuri pentru protectia miinilor. cu multa atentie pentru a nu le strivi sau a deprecia prin lovire fagurii recoltati. deasupra corpului sau a magazinului. dupa o afumare prealabila si indepartare a albinelor de pe suprafata lor. ramine actuala metoda scuturarii si perierii albinelor de pe faguri. calme. Ea consta din folosirea unui aparat electric portabil. in cazul in care se considera ca intreaga cantitate de miere planificata pentru iernarea familiilor de albine (un fagure cu miere pentru un interval albina aflata in cuib) sa se asigure de la culesurile principale. Izgonirea albinelor de pe fagurii cu miere la stupii de tip vertical cu rezultate pozitive in sporirea productivitatii muncii se poate face prin : • Folosirea podisoarelor prevazute cu izgonitor. apicultorul trebuie sa efectueze lucrarile cu miscari sigure. In timpul folosirii acidului fenic. Indepartarea albinelor de pe fagurii cu miere se realizeaza deasupra stupului cu ajutorul periei apicole.A. apicultorul in timpul lucrarii de recoltare va alege numarul de rame necesar cu faguri uniform claditi. Se intrebuinteaza la temperaturi cuprinse intre 15 si 27°C. De asemenea. folosit in izgonirea albinelor din corpurile si magazinele cu miere. de-a lungul ramei. Aceasta metoda presupune folosirea de podisoare" speciale (prevazute cu pinza de sac etc. ce urmeaza sa fie recoltate. Pentru aplcultorii ce detin un numar reduis de familii de albine. albinele aflate in interior se vor retrage in corpurile sau magazinele inferioare intr-un timp foarte scurt. continind aceste substante.In manipularea ramelor. Peste aceste temperaturi se amesteca cu 2 parti glicerina si o parte apa . se impune ca aplicultorii sa minuiasca cu atentie afumatorul.benzaldehida (G. Substantele chimice repelente sau izgonitoare ce se folosesc in apicultura sint: .U. se elimina pericolul furtisagului si este grabit procesul de evaporare a apei din mierea necapacita. Dupa ce au fost alesi fagurii cu miere destinati extractiei. se ridica pe rind din stup.

In acest fel se evita iritarea albinelor si deprecierea mierii in fagurii recoltati din stup. favorizeaza posibilitatea declansarii furtisagului. Recoltarea mierii in sectiuni are loc pe masura ce fagurii unor sectiuni sint complet capaciti. Sub exina se gaseste o a doua membrana care se numeste intind si care inveleste protoplasma si nucleii polinici. Prin mentinerea cuibului familiilor de albine. intrucit mentinerea lor in continuare depreciaza aspectul sectiunilor. Albinele mai in virsta folosesc proteinele direct din polen. esentiala pentru cresterea puietului. Culoarea polenului variaza foarte mult. conditionarii si depozitarii polenului Apicultura din carti . acoperirea fagurilor goi. datorita circulatiei albinelor in stup. predominind in special toate nuantele de galben verde. se gaseste pe antereie staminelor acestora. coriandru. striuri si protuberance caracteristice fiecarei specii de plante de la care provine. evitarea raspindirii picaturilor de miere prin scurgerea din faguri pe stupi sau in jurul acestora. Dimensiunile graunciarului de polen sint foarte mici si anume : diametrul este de cca 1/50 000 mm. Inainte de terminarea culesului la care se produce miere in sectiuni. Trebuie insa stiut ca o floare de mar contine cca 100 000 de granule. Dupa cum rezulta de mai sus. Dupa ridicarea magazinelor de pe stupi. Lipsa unui cules.). descoperit un timp cit mai scurt. precum si prin verificarea etanseitatii inchiderii fiecarui stup se pot evita cauzele principale ce provoaca furtisagul in stupina.(cabana apicola). fagurii ce nu au fost complet capaciti. albinele se indeparteaza printr-o usoara afumare. a hranitoarelor.Manualul apicultorului Polenul este elementul fecundant al florilor. scuturare si periere a sectiunilor. Recoltarea magazinelor cu sectiuni complet capacite nu trebuie sa se intirzie. vaselor sau altor obiecte cu miere sau cu miros de miere in stupina. a cerii si a veninului de albine. gama coloristica mergind de la alb galbui pina la negru. precum si aroma puternica a unor sorturi de miere (tei. Pentru ca operatiunile de recoltare si extractie a mierii sa se desfasoare in bune conditii pe tot parcursul lucrarii. Graunciorul de polen este invelit la exterior intr-o membrana dura numita exina care este prevazuta cu pori. determinind producerea laptisorului de matca. • Tehnologia recoltarii. Mirosul polenului este floral. Matcile in stare de larva si adulte ca si larvele tinere de albine si trintori primesc proteinele din laptitorul de matca. se aduna si se dau spre finisare uneia dintre cele mai puternice familii care eventual se hraneste cu miere extrasa de la acelasi cules. sub forma unei pulberi fine divers colorate. floarea-soarelui. masurile de prevenire a declansarii furtisagului in stupina constau in insa in constiinciozitatea apicultorului in executia lucrarilor de recoltare a mierii. Ca greutate 15 000 de graunciori abia cintaresc 1 mg. Polenul constituie singura sursa proteica in procesul de hranire a familiei de albine. 176 . un mitisor de salcie cca 12 000 000 iar o floare de porumb cca 50 000 000 graunciori de polen. apicultorii trebuie sa cunoasca pericolul de declansare a unui eventual furtisag in stupina. izma etc. caracteristic plantelor de la care provine.

calciu. dintre acestea mentionam mai ales acizii grasi nesaturati. ca polenul este elementul esential pentru cresterea si dezvoltarea normala a albinelor individuale ca si pentru reproducerea si perpetuarea familiilor. triptofan 1. Dintre vitaminele identificate in polen o cantitate importanta o constituie vitaminele din grupa B (Bi tianina. altele ale fosfolipidelor si altele ale coenzimelor. Confinutul in proteina bruta al polenului variaza intre 13 si 14% iar aminoacizii liberi intre 1 si 10%. carotenoizi si steroli. E si A.7 . factori de crestere si antibiotici. Schimbarile ce intervin in timpul depozitarii duce la formarea pasturii. hidrolazele. Pigmenfii polenului. Vitaminele contribuie la buna functionare a organismului albinelor. Polenul de albine contine o cantitate mai mare de zaharuri reducatoare si un continut mai scazut de zaharuri nereducatoare. aluminiu. Totusi o serie de trasaturi sint comune polenului. Compozitia cantitativa de aminoacizi din amestecul de polen dupa Weaver si Kuiken este urmatoarea : arginina 5. B2 riboflavma. iar dupa Stanley si Jiskens lista lor poate fi extinsa pina la 80 enzime. treonina.9 .1-20%. conditionare. Mentionam din acestea doar oxidoreductazele.4 .Se poate trage concluzia deci. lisina 6. Amidonul si alti hidrati de carbon cu molecula mare sint prezenti in propose de pina la 22%.7. la fel de variata ca si plantele de la care provine. clor. Dupa cercetarile lui Heye si Vinino principalii pigmenti ai polenului ar fi: un glucosid. fiind prin urmare un amestec de polenuri.5 si 6. histidina 2. acidul pantotenic. unele sint componente ale aminoacizilor. Cea mai mare parte dintre ele servesc in timpul metamorfozei albinei la formarea invelisului sau chitinos. depozitare etc. fisoleucina 4. chiar daca el este studiat ca polen provenind de la diferite plante. iodul si borul. Procentul zaharurilor reducatoare variaza intre 7 si 40%. Cenusa totala variaza in general intre 2. Enzimele din polen puse in evidenta pe baza experientelor de metabolism pe substrat sint in numar foarte mare si anume Brewbaker (1971) a mentionat 39 enzime active. Elementele identificate sint: potasiu. Compozitia polenului este extrem de variabila. B6 piridoxina. in celulele fagurilor. fenilalanina 3. Elementele sub forma de urma sint fierul. Hidratii de carbon constituie alte componente ale polenului. metodele de recoltare. biotina si acidul folic). leucina 6. lipazele etc. izomerazele. pigmenti xanofili.4 . valina 5.3 . siliciu. Substanfele minerale aflate in polen se determina socotind compozitia procentuala a mineralelor principale din cenusa de polen.7. Polenul contine grasimi in proportie variind intre 1. iar zaharurile nereducatoare 0. Pentru a oferi o privire de ansamblu asupra componentelor chimice ale polenului vom prezenta principalele grupe din elementele care-l compun. metionina 1.8 si 17% . magneziu.5% din greutatea polenului uscat. Activitatile enzimelor din polen pot varia in functie de mediul in care se dezvolta polenul. transferazele.3 . Substantele minerale din polen sint foarte pretioase. Polenul colectat de albine este depozitat in stupi. 177 . la longevitatea lor.8 . In polen se gasesc de asemenea vitaminele C.5 . sulf. Dupa Lunder aminoaci i identificati in polen sint in numar de 20 si joaca un rol principal in sinteza fermentilor si hormonilor. sodiu. fosfor. In polen au mai fost identificate elemente fertilizante.

In general, compozitia polenului se poate rezuma astfel dupa Todd si Bretherick, avind in vedere diferite sorturi de polen si faptul ca majoritatea componentelor variaza foarte mult in functie de plante:

proteinele variaza intre 7,02 si 35,50 • hidratii de carbon 1,20-48,35 • extract eteric (lipide) 1,28-17,55 • apa 3,91-17,14 • cenusa 1,32-7,62

Dupa cum am aratat, prin natura sa si prin rostul sau de element fecundant al florilor, polenul are compozitia chimica foarte complexa si foarte specifica, aceasta datorita pe de o parte multitudinii elementelor care il alcatuiesc, iar pe de alta parte datorita bogatiei sale in anumite elemejite care il deosebesc de toate celelalte produse vegetale. Polenul trebuie sa fie supus dupa recoltare unei serii de tratamente specifice care aplicate cu grija de catre lucratori calificati si sub controlul stiintific competent fac din el un valoros aliment dietetic, pastrindu-i calitatile naturale cit mai putin schimbate. Se stie ca in unele zone, in anumite perioade ale anului, abundenta de polen in natura face ca el sa fie adunat de catre albine in cantitati mai mari decit necesarul. Depozitarea lui in stup duce la blocarea cuibului prin reducerea spatiului pentru cresterea puietului si depozitarea mierii. Din aceste motive pe de o parte si pentru a obtine o productie de polen pe de alta parte s-au introdus colectoarele de polen care retin o parte din polen inainte de introducerea lui in stup.

Recoltarea polenului
Apicultura din carti - Manualul apicultorului Recoltarea polenului este in prezent o preocupare rentabila si de aceea tot mai multi apicultori folosesc colectoarele de polen la stupii lor. Albinele ce se intorc de la cimp sint obligate la intrarea in stup sa treaca prin asa numita placa activa (in general o placa de plastic), care are perforata cu diametrul de 5 mm. Placa poate fi si din plasa de sirma cu ochiuri de 5 mm. Incarcaturile de polen numite si granule sau ghemotoace, ce sint strinse in cosuletele tibiilor picioarelor posterioare, se desprind si cad intr-un sertaras (unde nu pot intra albinele), amplasat sub placa activa, de unde pot fi preluate de apicultor, conservate si folosite, fara a periclita dezvoltarea normala a familiei de albine. Greutatea granulelor de polen transportate de catre albine variaza intre 5-7 mg, atingind chiar 15 mg. Diferentele in greutatea medie a granulelor sint datorate sursei polenifere precum si altor factori cum ar fi capacitatea diferita de transport a polenului de catre albine sau conditiile atmosferice variabile. Intre cantitatile de polen recoltate de familii asezate pe aceeasi vatra pot fi diferente importante. Culoarea granulelor de polen din colector poate fi uniforma, atunci cind polenul este colectat de la o singura specie de planta sau poate fi policroma, avind doua sau chiar mai multe culori cind albinele colecteaza polen de la mai multe specii de plante.

178

Depozitarea de catre albine a polenului in stup
Intoarsa in stup, albina care a recoltat polen cauta o celula goala sau una cu polen in care mai este spatiu de depozitare. Ea introduce picioarele posterioare in celula aleasa si granulele de polen sint desprinse de pe cosulete sau corbicule cu ajutorul picioarelor mijlocii. Lucratoarea este apoi urmata de o alta albina, in general mai tinara care preseaza polenul cu capul spre fundul celulei eliminindu-se aerul din masa acestuia. Acest polen inmagazinat in celule de catre albinele lucratoare, care a suferit modificari in timpul depozitarii este numit pastura. Intr-o celula pot fi depozitate aproape 150 mg polen. Deoarece in operatia de inmagazinare diferitele granule de polen sint amestecate, depozitele sint stratificate, ocupind numai 2/3 din volumul celulei si sint acoperite la suprafata (glazurate) cu miere, aceasta avind rol protector. Factorii care influenteaza cantitatea de polen pe care o poate realiza apicultorul sint reprezentati de specia de planta ca sursa de polen, condi-tiile atmosferice, puterea familiilor de albine (cantitatea de puiet) si tipul de colector intrebuintat. Intr-un sezon favorabil si intr-o zona bogata de polen, productia medie atinge cca. 12 kg polen/familie, maximele variind intre 15 si 40 kg/familie. La noi sporul zilnic pe familia de albine este intre 0,5 si 1 kg, uneori chiar doua kg polen. Deosebirile intre familiile de albine in privinta cantitatilor de polen colectate, se datoreaza unora din urmatoarele cauze: diferente in privinta cantitatii de puiet si deci a necesarului de hrana marimea familiei si cantitatea de polen depozitata anterior de catre familie existenta unor surse bogate de nectar si de polen in apropierea vetrei stupinei • conformatia terenului si a microclimatului zonei

• •

O vatra lipsita de cules de polen pe o raza de 400 m, priveaza albinele de substantele proteice atit de necesare. Flora existentala un moment dat constituie un factor important pentru stimularea activitatii de colectare. In zonele tropicale, albinele colecteaza polen mai tot timpul anului. Albinele manifesta preferinte pentru diferite specii de polen deja folosite, dar in functie de disponibilitati, ele pot colecta chiar polenuri inferioare calitativ. Se cunosc purine plante de la care albinele colecteaza de obicei numai nectar (bumbac, mazariche, palamida) sau numai polen (alun, plop, mesteacan, porumb). La stabilirea vetrei stupinei, in vederea asigurarii resurselor de polen, trebuie sa ne asiguram ca pe o raza de 400 m in jurul stupilor din vatra respective, se gasesc plante vizitate de albine pentru polenul lor. Pajistile naturale, cringurile, unele plante entomofile cum sint culturile de castraveti, dovlecei, seminceri de leguminoase si o serie de plante entomofile ca : porumbul, sorgul, reprezinta resurse bogate de polen. Temperatura este de asemenea un factor cfare influenteaza activitatile albinelor legate de cules. La temperaturi scazute (sub 10°C) albinele nici nu ies din stup. In zonele montane, albinele recolteaza polen cu preferinta la amiaza, in zonele mai calde din sudul tarii ele prefera sa recolteze polen dimineata si dupa amiaza. Daca ne gindim la umectarea de catre albine cu saliva si nectar a ghemotoacelor de polen, este usor sa ne explicam ca pe caldura mare ghemotoacele se aglufineaza mai greoi. 179

Luminozitatea mediului ambiant are un rol important. In zilele luminoase, albinele incep sa zboare la temperaturi mai scazute decit in zilele noroase. Prezenta sau absenta puietului necapacit in familie, adica a puietului in crestere, influenteaza recolta de polen. Este indicat sa se monteze colectoare de polen numai la familiile puternice cu suficiente provizii de miere, care au mult puiet in crestere. Familiile orfane si fara puiet colecteaza doar mici cantitati de polen. Prezenta puietului necapacit, stimuieaza albinele culegatoare sa colecteze polen si aetivitatea de colectare a polenului variaza deci in functie de acftivitatea de crestere a puietului. O familie cu o matca buna si cantitati considerable de puiet necapacit, este deci mult mai valoroasa pentru a fi folosita in actiunea de polenizare cu albine decit una cu putin puiet necapacit. Acest lucru poate constitui un indicator al valorii familiei pentru polenizare. Consumul de polen al unei familii de albine cu o populatie numeroasa poate atinge sau chiar depasi 50 kg/an. In general se admite ca pentru a creste 1 kg albina tinara, se consuma 1,5 kg polen. Fiecare familie manifesta un comportament propriu fata de flora existenta in zona. Se cunoaste ca in domeniul ameliorarii albinelor s-au efectuat lucrari de selectie a albinelor prin care s-a urmarit accentuarea trasaturilor de a recolta polen cu preferinta de la o anumita planta (lucerna, trifoi etc.). Nivelul activitatii albinelor si perioada cind ele descopera o sursa de polen joaca un rol important in colectarea polenului. Perioada din zi de colectare a polenului, variaza in functie de specia plantei si depinde in primul rind de momentul cind se deschid florile (dimineata sau dupa amiaza, unuele flori stau deschise.toata ziua). Intre activitatea maxima de colectare si dantitatea maxima de polen disponibil exista un decalaj de aproximativ doua ore, necesare brientarii si mobilizarii majoritatii albinelor culegatoare. Starea fizica a grauncioarelor de polen, valoarea lor nutritiva (continutul de azot) si substantele chimice specifice din polen (unele componente volatile in functie de specie) servesc ca atractanti pentru albine. Valoarea biologica reprezinta de fapt gradul de folosire a proteinelor din hrana de catre organismul albinelor in vederea cresterii puietului, refacerii celulelor corpului si pentru activitatea secretorie. Valoarea biologica a polenului (gradul de utilizare a lui) este determinate de cantitatea si calitatea proteinelor pe care le contine, de felul si proportia aminoacizilor depinde capacitatea proteinei de a satisface cerintele organismului albinelor corelate cu diversele activitati vitale. Continutul in proteina bruta a polenului variaza intre 13,5 pina la 41,9% la salcia capreasca. Cea mai mare parte a polenurilor folosite de albine au un continut de proteina cuprins intre 24 si 33%. Anna Maurizzio clasifica polenurile astfel :

polenuri cu valoare biologica ridicata: salcia, castanul comesti-bil, cerealele, macul, trifoiul rosu si trifoiul alb. O. Wahl mai incadreaza la aceasta grupa: pomii fructiferi, rapita, castanul salbatic, ridichea sal-batica si muztarul de cimp ; • polenuri cu valoare mijlocie pina la relativ buna: floarea-soarelui, plopul, papadia si porumbul. O. Wahl mai incadreaza aici alunul, mesteacanul, fagul, stejarul, ulmul si artarul. • polenuri inferioare: alunul, arinul, mesteacanul, plopul de munte, pinul si bradul. Despre aceasta ultima categorie, O. Wahl afirma ca le grupeaza pe cele fara eficienta in cretterea albinelor, cum ar fi polenul de molid.

Prezenta proviziilor de hrana in stup (rezervele de miere sau hranirile cu sirop) influenteaza cresterea puietului si implicit colectarea polenului, care este de intensitate mai redusa atunci cind 180

atunci operatia se amina pina la revizia sumara de primavara sau cel mai tirziu pina la aceea de fond. Factorii enumerati influenteaza ciclul anual de recoltare a polenului de catre albine. Razatura de faguri presata in bolovani se trece cit mai curind la topire. Toate acestea confirma afirmatia ca stimulentul pentru depunerea oualor de catre matca este mierea si nectarul. iar activitatea de colectare a polenului este corelata cu cantitatea de puiet necapacit existenta in familie si stimulata de aceasta. in special in familiile puternice si este pierduta pentru apicultor.in stup se gasesc deja polen si substituenti de polen. Pastrarea polenului in stup se face prin depozitarea lui de catre albine in celulele fagurilor. va putea realiza o producfie mai mare de ceara. se usuca intr-o camera calda si apoi prin cernere se separa albinele moarte de razatura de ceara. Incepind de la revizia sumara de primavara si pina la revizia de toamna. Tehnologia producerii si conditionarii cerii din stupina Apicultura din carti . atunci aceasta materie prima se pastreza in 181 . In prezent cantitatea de ceara folosita de diferite ramuri ale industriei. Daca fundurile stupilor simt fixe. Aceasta razatura nu reprezinta altceva decit capacelele celulelor din care a fost consumata mierea de albine in tlmpul iernii. din care rezulta prin conditionare ceara. Numai prin acordarea unei mai mari atentii gospodaririi cerii. sub forma de pastura. este mereu mai mare. Prima cantitate de materie prima. Cresterea de puiet scade ca intensitate la familiile la care cantitatea de miere si polen este limitata.electronica. dar care adunate la un loc pot sa dea o productie mare nebanuita de multi apicultori. cea mai mare cantitate din aceste resturi este eliminata din stup de catre albine. Pentru stringerea ei. in care se gasesc si albine moarte in tirnpul iernii. Prezenta in faguri a unor rezerve mari de pastura. fara a schimba nimic din modul de ingrijire al familiilor de albine. pentru a obtine din ea ceara. Pentru aceasta este necesar in primul rind sa existe preocupare. Resturile de materie prima de ceara adunate. Acest lucru a fost observat la familiile la care nu s-au aplicat hraniri. este razatura de faguri recoltata primavara de pe fundul stupilor. ceara este cel de-al doilea produs principal pe care omul il obtine de la albine. Pentru recoltarea mai eficienta a polenului. frineaza colectarea polenului de catre familiile de albine. productia acesteia poate sa creasca simtitor.Manualul apicultorului Alaturi de miere. In cazul in care se intirzie cu aceasta lucrare. Daca prelucrarea nu se poate face imediat. trebuie desprinse ghemotoacele de pe picioarele posterioare ale albinelor inainte ca acestea sa fie descarcate si indesate in celule. de la metalurgie si pina la cea mai tinara ramura industriala . Daca apicultorul tine seama de aceasta. este nevoie ca apicultorul sa curete fundurile stupilor chiar inainte de zborul de curatire. la fiecare control al familiilor de albine pot sa rezulte unele cantitati de materie prima de ceara mai mari sau mai mici.

singura cale este reformarea lor. Strinse cu grija. O data cu aceste resturi se topesc si resturile fagurilor stricati de soareci. rezulta mai multa ceara. toti fagurii suplimentari se curata. Imediat dupa recoltare. Din punct de vedere al calitatii mierii extrase nu are nici o importanta daca se foloseste cutitul sau furculita. Operatia se face cu ajutorul cutitului manual sau mecanic sau a furculitei de descapacit. daca in compartimentul de recolta al stupilor punem faguirii la o distanta mai mare decit cea normala in cuib. poale fi simtitor marita. la transport sau a atacarii lor de soareci si gasielnite. In magazinul de 12 faguri putem pune numai 11 sau chiar 10. dupa aceea sint spalate si uscate. in stupina respectiva nu se acorda atentia cuvenita acestie productii. Pina la prelucrare sint pastrate la adapost de gaselnita si mucegai pentru ca ceea ce am strins cu atita grija sa nu se iroseasca printr-o neglijenta in pastrare. care abunda in special pe partile laterale si superioare ale ramelor. deci putem pastra fagurii in magazin mai multi ani. Si cu ocazia altor controale se string toate bucatile de faguri care pot fi gasite in timpul lucrului. Cantitatea de ceara care rezulta la descapacire. Pentru conservarea mierii in faguri. capacelele sint scurse de miere prin stoarcere sau mai bine prin centrifugare. La revizia de fond se string si toate curatiturile de faguri de pe peretii stupului.dulapuri cu faguri de rezerva. Daca pentru fagurii stricati accidental. am aratat ca cele mai bune rezultate se obtin atunci cind avem un stoc suficient de faguri claditi. iar atunci cind asemenea faguri ajung la descapacire prin taierea partii suprainaltate. chiar daca sint vechi. Cind am vorbit despre ingrijirea de toamna si de primavara a familiilor de albine. in cazul folosirii cutitului. faguri negri. o prima cantitate de ceara. O alta sursa de ceara o constituie capacelele rezultate la extractia mierii. pentru ca acestia pastreaza mai bine caldura si sint preferati de matca si albine pentru 182 . rezulta o cantitate mai mare de ceara. Pe aceasta cale nu se obtine multa ceara de la fiecare familie dar totusi realizam. in timpul culesurilor albinele vor inalta mai mult peretii celulelor. care se gasesc la control. in stare buna. Pe aceasta cale apicultorul obtine o materie prima valoroasa. Se considera ca daca la 100 kg miere extrasa nu rezulta cel putin 1 kg ceara din capacele. Pentru productia de ceara este insa de mare importants sa se foloseasca cutitul pentru ca la operatia executata cu acesta. in asa fel incit nici o bucata de materie din care poate rezulta ceara sa nu ramina netopita. Aceasta se explica prin faptul ca prin taiere se indeparteaza nu numai capacelele celulelor ci si o parte din peretii celulelor care depasesc latimea spetezelor laterale ale ramelor. pentru fagurii cuibului nu putem spune acelasi lucru. pentru a putea extrage cea mai mare parte de ceara continuta in ea. deschisa la culoare. de asemenea toate spetezele ramelor de lipituri de ceara. Nu trebuie sa uitam ca principalii daunatori ai materiei prime din care rezulta ceara sint gaselnita si mucegaiul si ca este recomandabil sa fie prelucrate cit mai curind. pe toata stupina. Lungirea peste normal a celulelor fagurilor destinati recoltei de miere este avantajoasa si prin aceea ca matca evita sa depuna oua in asemenea celule. iar in magazinul de 10 faguri numai 8€― 9 . O alta sursa de ceara este reformarea periodica planificata a fagurilor claditi sau reformarea lor acidentala in urma ruperii la extractie. se cer primavara tirziu si catre toamna. toate acestea se depun temporar intr-un compartiment special al scaunului de lucru si apoi se trec la pastrare sau chiar la topire. Cu furculita de multe ori nici capacelul nu se indeparteaza complet. pin aceasta. unde se trateaza contra gaselnitei. In cazul extragerii mierii cu ajutorul centrifugei acest capacel trebuie inlaturat. pe care trebuie sa o pastreze in cele mai bune conditii. pentru depoziitarea recoltelor de miere. albinele acopera celulele in care aceasta se gaseste cu un strat subtire de ceara. mai mult decit atit.

In anumite perioade. Cite o asemenea rama se foloseste in mod permanent in cuibul familiilor. in special in timpul culesurilor tirzii. in acelasi timp in cei marginasi nu sint crescute decit 2-3 generatii sau chiar de loc. Cel mai bun lucru este de a-i trece cit mai repede la topit. in vecinatatea puietului. care la topirea fagurelui respectiv va retine o parte din ceara. Fagurii de magazin nu trebuie sa intre in prevederile acestor recomandari. folosirea ramei claditoare are un alt avantaj si anume: da posibilitate familiei sa creasca un anumit numar de 183 . Daca vom lasa pe o perioada mai mare de timp fagurii nerecoltati larvele crescute in celule vor trece in stadiul prenimfal. nu toti fagurii se invechesc in aceeasi masuira. folosita curent in stupina sau o rama de o constructie speciala. Principalul mijloc prin care se poate spori productia de ceara este insa rama claditoare. la stupul multietajat. Recomandarile diferitilor autori de a schimba anual cel putin o treime din fagurii familiilor trebuie revizuite in sensul ca apicultorul sa aiba in permanenta un stoc de faguri de calitate corespunzatoare pentru cuib. de la inflorirea pomilor fructiferi si pina la sfirsitul ultimului cules din sezon. deoarece albinele lucreaza mai repede intr-o rama in care a fost anterior un fagure. Cu ocazia controlului periodic apicultorul recolteaza fagurii din aceste rame si ii trece la reconditionat si topit. Acest lucru este necesar pentru ca. Trebuie sa mentionam ca datorita prezentei larvelor in celulele acestor faguri. la care compartimentul destinat cladirii libere a fagurilor este limitat la treimea superioara a ei. Chiar numele ei ne arata ca este vorba de o rama in care albinele au posibilitatea sa cladeasca faguri ori de cite ori in cuib exista conditii favorabile de secretie a cerii. Ca rama claditoare de ceara folosim deci o rama din stupina. In afara sporirii productiei de ceara. Consideram insa ca folosirea unei rame speciale complica intradevar prea mult lucrurile si ca rama obisnuita din stup satisface foarte bine cerintele acestei productii. chiar daca fagurele cladit nu ocupa toata lumina ramei. Din fagurii claditi reformati se poate obtine o cantitate de ceara care variaza dupa gradul lor de invechire si dupa metoda de prelucrare. cunoscind insa ca cele mai bune rezultate se obtin in corpul unde se creaste puiet tinar si in cel destinat recoltei. rama respectiva poate sa fie folosita la depozitarea proviziilor sau chiar la cresterea puietului. ca sa nu reformam decit fagurii intr-adevar foarte vechi. pledeaza si faptul ca in cuibul unei familii oarecare. motivindu-se ca in partea inferioara. cite una in fiecare corp. De asemenea. din care am taiat fagurele destinat reformei. miere care se extrage inainte de taierea fagurilor din rame. In timp ce 3-4 faguri centrali se invechesc mai repede. ci recoltarea periodica a fagurilor claditi in aceste rame. Pentru revizuirea acestor recomandari. pot mucegai si prin aceasta ceara se degradeaza. in acesti faguri este miere. Recoltarea se face la fiecare 6-8 zile.cresterea puietului. pentru ca in ei nu se creste puiet si pot fi folositi un sir mai indelungat de ani. ei se pastreaza foarte greu. La familiile din stupii verticali cu magazine se poate folosi paralel cite o rama claditoare in fiecare magazin. dar sa pastram un numar de faguri inchisi la culoare pentru cuibul de primavara si toamna. care pot constitui un focar de boala si adapost pentru diferiti daunatori. Principalul lucru insa in folosirea ramelor claditoare este nu numai introducerea lor in stup. ceea ce ar atrage mai usor albinele la construirea fagurelui si ca o asemenea rama ar putea fi folosita chiar in mijlocul cuibului. Rama claditoare poate fi o rama obisnuita care nu se deosebeste cu nimic de rama de cuib sau magazin. Daca in fagurii din centrul cuibului pot fi crescute din primavara si pina in toamna 10 generatii de puiet. din primavara. altii pot fi folositi mai mult timp. isi vor tese invelisul nimfal. in general in ramele claditoare de ceara fagurii sint construiti cu celule de trintori foarte cautate in anumite perioade de matca pentru depunerea oualor. Deci la reformarea fagurilor vechi sa procedam cu foarte mare atentie. decit una noua.

cu care ocazie apicultorul recolteaza diferite sorturi de materie prima. Rama claditoare este in acelasi timp si un indicator al starii din interiorul familiei de albine. Cantitatea de ceara pe care o putem obtine prin procedeele aratate mai sus este destul de mare si depaseste nevoile unei stupini ajunsa la plafonul numeric planificat. Incetarea cladirii arata lipsa totala de cules. el trebuie sa se ocupe si de recoltarea propolisului. 184 . de care are absoluta nevoie. iar prezenta inceputurilor de botci pe marginea lui insemna ca familia intra in frigurile roitului. Neajunigind la maturitate acesti trintori nu vor deveni consumatori ai rezervelor de hrana. el da acesteia intr-adevar un miros mai placut dar ii micsoreaza duritatea. Materia prima rezultata trebuie pastrata cu foarte mare grija de atacul daunatorilor. Cladirea fagurelui arata o situate buna a familiei si un cules abundent. Datorita prezentei ramelor claditoare. facind-o mai moale. la imbinarile dintre corpul de stup si magazin sau dintre corpuri la stupul multietajat. din care va rezulta ceara. propolisul se pastreaza la adapost ferit de gaselnisa.Manualul apicultorului Paralel cu lucrarile de intretinere a familiilor de albine. Recoltarea propolisului Apicultura din carti . Stiind la ce-l utilizeaza albinele. la urdinisurile ramase larg deschise catre sfirsitul verii si in special acolo unde exista un atac puternic al fluturelui cap de mort. Cresterea se face intr-un anumit loc unde nu impiedica activitatea albinelor. Pina la livrare. Pentru a obtine ceara de calitate superioara. din urmatoarele doua consideratii: in primul rind pentru ca propolisul are o valoare mai mare decit ceara si se livreaza ca atare neconditionat si in al doilea rind. mai ales in cazul folosirii cerii la con-fectionarea fagurilor artificiali. dar precizam ca trebuie pastrat separat. un produs secundar care incepe sa aiba in prezent o mai mare cautare. vom sti sa-l gasim in lungul crapaturilor din peretii stupului. ceea ce nu este de dorit. aceasta materie prima trebuie sortata inainte de prelucrare. Insistam ca propolisul sa fie recoltat o data cu materia prima de ceara. pentru ca amestecat cu ceara.trintori. fagurii artificiali din cuib vor fi claditi foarte bine. datorita preferinfelor parazitului pentru puietul de trintor recoltarea poate intirzia. In scopul combaterii varroozei.