Formele comunicării

Referat de Băşcărău Diana Raluca, I A, AMG Comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale. Comunicarea a fost definita ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai multe persoane, între două sau mai multe grupuri care are ca elemente esenţiale relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaţii, modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajaţi. Comunicarea se poate manifesta sub mai multe forme, printre care există comunicare verbală, comunicare scrisă, comunicare orală, comunicare non-verbală, comunicare paraverbala. Comunicarea verbală se realizează prin limbaj, care reprezintă un ritual care se petrece atunci când ne aflăm într-un anumit mediu în care un răspuns convenţional este aşteptat de la noi. Aceste ritualuri ale limbajului sunt învăţate din copilărie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumită cultură şi comunitate; totodată, sunt învăţate obiceiurile de limbaj corecte şi incorecte (spre exemplu, cuvintele indecente pe care copilul le foloseşte pentru prima dată sunt reprimate sever de către părinţi). Ulterior, individul învaţă să folosească cuvintele în funcţie de mediul în care se află. Este un prim pas în direcţia specializării limbajului. În timp, în funcţie de diferitele cunoştinţe asimilate, persoana poate utiliza tipuri diferite de limbaj, mai redus sau mai înalt specializate. Gândirea şi limbajul se dezvoltă împreună. Aşa cum modul de a gândi al fiecărei persoane este unic, şi modul de a vorbi este unic. Această unicitate a limbajului legată de fiecare persoană în parte poate fi înglobată sub denumirea de stil verbal. De altfel, stilul este un indicator al persoanei în integralitatea sa. Comunicarea scrisă poate avea o dominantă intra-personală, dar şi una inter-personală. Într-o comunicare scrisă se folosesc de obicei câteva elemente precum: folosirea frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor înţelese cu siguranţă de receptor ; evitarea exprimării comune, tipică limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; alegerea cuvintelor încărcate de afectivitate optimă în contextul pedagogic creat, a expresiilor afirmative, toate acestea fiind elemente utile intr-o integrare eficace între suportul scris şi cel oral în cadrul comunicării didactice. Comunicarea scrisă are câteva avantaje. Printre care amintim: 1) durabilitatea în raport cu forma orală a comunicării; 2) textul poate fi văzut/citit de mai multe persoane; 3) poate fi citit la un moment potrivit şi poate fi recitit etc.

sublinierile. se sprijină integral pe acordul implicit şi informal al utilizatorilor de a respecta regulile interne ale acesteia privind atât utilizarea. Modul de folosire a vocii şi mai ales tonul pot să: • susţină/întărească mesajul verbal • contrazică mesajul • deformeze mesajul • înlocuiască mesajul De obicei paraverbalul sprijină mesajul verbal şi arată natura relaţiilor dintre expeditor şi receptor. ritmul şi inflexiunile rostirii. geamăt. în sensul sprijinului pe care ea îl furnizează prin elementele de întărire. zâmbetul. alte sunete produse (onomatopee. râs). cât şi pentru că este forma de comunicare cea mai frecvent utilizată şi care oferă modelul pentru alte forme de comunicare". Include felul în care te îmbraci. felul în care ţii mâinile. viteza vorbirii. Poate fi intenţionată sau neintenţionată. pauzele. oftat. Comunicarea nonverbală o însoţeşte pe cea verbală. definindu-se în relaţie cu aceasta într-un mod aparte. volumul vocii. intensitatea. Aspectele non-verbale de care ţinem seamă atunci când comunicăm sunt: • înfăţişarea • contactul vizual • poziţia corpului • gesturile • timbrul şi tonurile vocale • contactul fizic • spaţiul personal . prin folosirea caracteristicilor vocii. tonalităţile vocii. nuanţare şi motivare a mesajului. cum îţi încrucişezi picioarele. Comunicarea orală reprezintă un instrument prin care avem acces la studiul altor forme şi procese de comunicare: "Principalul mijloc al comunicării umane este limba vorbită.Cea mai întâlnită modalitate de comunicare este comunicarea orală. poate fi utilizat şi pentru a diferenţia sensul cuvintelor. atât în sensul priorităţii istorice. comunicarea paraverbală se referă la: tonul vocii. postura generală a corpului. Comunicarea paraverbală este reprezentată de modul în care sunt rostite cuvintele. mormăit. Altfel spus. stai sau păşeşti. cât şi semnificaţia. Include multitudinea de gesturi pe care oamenii le folosesc pentru a-şi acompania sau uneori chiar pentru a-şi înlocui cuvintele: felul în care strângi mâna cuiva atunci când eşti prezentat. Comunicarea nonverbală este reprezentată de comportamentul fizic (body language) care însoţeşte vorbirea. Limba are un caracter convenţional.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful