Servicii internaţionale

1.Conceptul de comerţ internaţional cu servicii În mod tradiţional, comerţul internaţional cu servicii a fost considerat un element al economiei naţionale, mai precis un accesoriu al procesului de producţie şi distribuţie de bunuri. Preocupările pentru analizarea comerţului internaţional cu servicii au sporit la finele anilor 70 după deciziile de a negocia problema serviciilor sub auspiciile GATT. GATT reprezintă acordul general asupra tarifelor vamale şi comerţ care a funcţionat din 1948, 47 de ani până în 1995. A avut un caracter orientativ, dar care a fost respectat de ţările membre a cărei acţiune avea în vedere următoarele: - dezvoltarea comerţului internaţional - eliminarea tarifelor - crearea unor noi acorduri comerciale fără taxe la anumite produse - circulaţia liberă a capitalului - crearea de noi sisteme şi software în domeniul informaticii - eliminarea taxelor vamale la agricultură - exportul produselor industriale - transfer de tehnologie Membrii: Europa Occidentală şi America de Nord. Nu au participat ţările din blocul sovietic. Acest acord a avut 8 runde de întâlnire în care s-au stabilit limite directoare urmate în exportul şi importul de mărfuri şi servicii. Prima rundă: Geneva 1947 Ultima rundă: Geneva 1986-1994. Acesta s-a axat pe demarcarea dintre comerţ şi investiţii în servicii. Punctul de plecare l-a constituit analogia cu comerţul cu bunuri. Astfel, comerţul internaţional cu servicii reprezintă activitatea de export şi de import de servicii, respectiv de vânzări şi cumpărări ce depăşesc efectiv frontiera vamală a ţării. În multe situaţii vânzarea sau cumpărarea serviciilor în străinătate presupune deplasarea în acest scop a producătorilor şi mişcarea factorilor de producţie, mai ales muncă şi capital. Analizarea serviciilor furnizate şi vândute pe plan local de către un producător străin, după unii analişti economici nu trebuie să fie considerate de origine externă. În această situaţie întreprinderile străine care intră şi se stabilesc pe piaţa locală reprezintă o investiţie. Totodată, prezenţa unei firme internaţionale pe piaţa locală presupune furnizarea şi comercializarea propriilor servicii. Prin urmare, dreptul de stabilire în ţara respectivă devine o parte integrantă a dreptului de a face comerţ cu servicii în ţara respectivă. Ex: dacă servciile de prelucrare a datelor sunt furnizate de un centru de informatică străin prin intermediul legăturilor la mare distanţă se poate analiza aspectul principal legat de comerţul de servicii. Dacă aceleaşi servicii sunt furnizate în ţară de un centru de informatică ce aparţine unei companii străine avem de a face cu o investiţie în domeniul serviciilor. Concluzie: prin conţinutul lor, serviciile internaţionale implică atât operaţii necomerciale cât şi operaţiuni investiţionale, ceea ce face ca schimburile internaţionale de servicii să fie constituite concomitent atât din comerţ internaţional cu servicii propriu-zise cât şi din fluxuri determinate de mişcarea capitalului şi a muncii.

1

Tot în legătură cu modalităţile de furnizare.Clasificarea tranzacţiilor cu servicii din punct de vedere al proximităţii furnizorilor şi consumatorilor. respectiv servicii încorporate în bunuri sau care pot fi transmise cu ajutorul unor suporturi electronice sau de altă natură:telecomunicaţii. reparaţii. Alte servicii: comerţul cu servicii de comunicare. consultanţă. Din această categorie fac parte şi veniturile din investiţii. Această clasificare aparţine lui Gary Sampson şi lui Richard Snape. Transporturi 2. redevenţe şi veniturile din muncă. servicii culturale. Investiţiile de capital şi mişcarea temporară a forţei de muncă reprezintă principalele moduri de realizare a acestor tranzacţii: servicii de mentenanţă. servicii bancare. Excepţie: reparaţiile de nave în străinătate deoarece numai proprietatea consumatorului “se deplasează” sau este situată în străinătate 3. venituri din licenţe. construcţii şi inginerie. Prezenţa comercială: se referă la prezenţa persoanelor juridice pentru furnizarea serviciilor în străinătate 4. consumatorul se deplasează: servicii de transport. de sănătate. Serviciile transfrontiere: reprezintă servicii transferabile 2. de educaţie. Tipul C: producătorul se deplasează. respectiv măsurile de reglementare şi politicile de liberalizare care pot viza comerţul de servicii în sine. Prezenţa persoanelor fizice care sunt furnizoare de servicii în străinătate În funcţie de aceste modalităţi de furnizare pot fi clasificate şi restricţiile. Consumul în străinătate:se deplasează consumatorul. Călătorii (turism) 3. servicii de asigurări. serviciile care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale sunt clasificate în servicii factor şi non-factor. financiare. service. Consumatorul nu se deplasează Consumatorul se deplasează Producătorul nu se deplasează A B Producătorul se C D deplasează Tipul A cuprinde serviciile transferabile sau comercializabile. consumatorul nu se deplasează: implică mişcarea internaţională a factorilor de producţie. Definirea comerţului cu servicii internaţionale este cuprinsă în GATS şi instituţionalizează modalităţi de livrare a serviciilor în schimburile internaţionale: 1. reclamă. O categorie aparte o reprezintă serviciile guvrnamentale(oficiale) care cuprind: cheltuielile ambasadelor şi consulatelor. leasing. Serviciile non-factor sunt clasificate în 3 categorii: 1. mişcarea factorilor de producţie sau mişcarea consumatorilor de servicii. servicii bancare. turist care merge la un hotel care aparţine unui lanţ hotelier sau unei corporaţii transnaţională care funcţionează în mai multe ţări. Tipul B: producătorul nu se deplasează consumatorul se deplasează: servicii turistice. Serviciile factor se referă la veniturile provenite din mişcarea peste graniţă a factorilor de producţie. capital şi sau muncă. asigurări non-marfare. Tipul D: producătorul se deplasează.Serviciile pot fi considerate ca făcând obiectul comerţului internaţional când sunt de origine externă. unităţilor militare şi a altor entităţi publice în străinătate şi cele cu 2 .

pe când ţările în curs de dezvoltare prezintă avantaj din punct de vedere al bunurilor. reparaţii. Ţările dezvoltate au un avantaj comparativ atăt în bunuri cât şi în servicii intensive în cunoaştere. leasing-ul) 4. Servicii care se comercializează independent de comerţul cu bunuri(asigurări de persoane. Schematic . Abialitatea de a integra bunuri şi servicii poate reprezenta cheia performanţei în activităţile de export. se prezintă astfel: Înregistrarea schimburilor internaţionale de servicii În raport cu comerţul internaţional cu bunuri tipologia comerţului cu servicii poate fi structurată astfel: 1. de turism). instalare. asigurări) 3. În realitate. 2. Servicii complementare comerţului cu bunuri(transport. întreţinere. serviciile non-factor în balanţa operaţiunilor curente alături de comerţul internaţional de bunuri. servicii contabile. veniturile din migrarea internaţională a forţei de muncă se înregistrează la postul “transferuri private”.Avantajul comparativ şi comerţul internaţional cu servicii Avantajul comparativ în comerţul internaţional evidenţiază faptul că o ţară poate fi un producător mai eficient pentru un anumit produs. Servicii încorporate în bunuri(filme) 2. Aceste categorii de servicii se înregistrează separat în balanţa de plăţi externe. Servicii care se substituie comerţului cu bunuri dar le determină(franciza. Veniturile din capital se înregistrează în 2 posturi ale balanţei mişcarilor de capital. Ţările în dezvoltare au în vedere să-şi extindă exporturile de servicii din 3 motive: 3 . comparativ cu un alt bun sau cu alte bunuri. garanţii. medicale. manipulare. venituri din investiţii directe şi alte venituri din investiţiile de capital. pentru întocmirea dosarelor de cetăţenie).salariile personalului lor cât şi încasările care provin de la ambasade şi consulate(taxe de viză. între exportul de bunuri şi exportul de servicii există o intercondiţionare reciprocă. Pornind de la principiile avantajului comparativ şi de la teoria potrivit căreia ţările dezvoltate au devenit economii ale serviciilor se conturează ideea că ţările dezvoltate ar avea un avantaj comparativ în servicii. de rezidenţă. în timp ce ţările în dezvoltare au avantaj în bunurile şi serviciile intensive în muncă.

Arendarea invenţiilor brevetate: poate fi o cotă fixă pe utilaj sau redevenţe reprezentând cote procentuale din producţia realizată c. Necesitatea proximităţii fizice a furnizorului de serviciu şi a utilizatorilor accentuează importanţa pieţelor regionale. Contractul internaţional de franciză care se referă la permisiunea de a fi folosite procedurile tehnice sau metodele de comercializare ale firmei francizor. TIT cu permisiunea deţinătorului: • TIT gratuit: deţinătorul cedează anumite cunoştinţe tehnologice gratuit. 2. Licenţierea: constă în licenţa acordată unui terţ de către titularul unui brevet. • Divulgarea voluntară sau involuntară a unor informaţii tehnologice de către personalul care lucrează cu ele • Atragerea prin oferte avantajoase a unor specialişti care deţin cunoştinţe tehnologice de la altă firmă • Studierea produselor pentru a cunoaşte tehnologia cu ajutorul căruia au fost făcute. Cesiunea teritorială a brevetului: constă în cedarea unui terţ de către deţinătorul brevetului a dreptului de a valorifica brevetul în limitele teritoriului convenit b. Scopul este politica comercială şi publicitatea • TIT automat: se realizează în situaţia fuzionării unor firme din ţări diferite sau al cumpărării unei firme de o societate din altă ţară 3. TIT prin contracte în mai multe forme: a) TIT prin cooperare: livrare de tehnologii pe credit cu rambursare în produse. TIT în contra partidă: se realizează între parteneri care deţin tehnologii de interes reciproc 4. 2. Preţurile serviciilor sunt mai scăzute în ţările în dezvoltare faţă de ţările bogate. Transferul internaţional de tehnologie (TIT) se poate efectua: 1. Din această categorie fac parte: a. Licenţa este contractul prin care posesorul unui brevet de invenţie cedează cuiva dreptul de exploatare sau utilizare. c) TIT contractual propriu-zis: obiectul contractului îl constituie transferul unei tehnologii sau al unui element al acesteia. ceea ce conferă primelor un avantaj pentru anumite sectoare. 3. Tendinţele de liberalizare a muncii temporare vor replasa ţările în dezvoltare într-o poziţie competitivă. • Prin transferul de tehnologie furnizorul îşi măreşte încasările determinând creşterea profitului Ex: Japonia nu a încurajat investiţiile străine în economie dar a cumpărat în permanenţă tehnologie nouă. TIT fără consimţământul deţinătorului: se poate efectua deoarece deţinătorul determinat de motive de prestigiu să participe la anumite acţiuni de marketing. nu poate împiedica în totalitate difuzarea secretului tehnologic. Tipuri de licenţă: 4 .Comerţul cu brevete.1. drepturi de autor şi know-how a câştigat o amploare deosebită sub incidenţa mai multor factori: • Accelerarea proceselor de reînnoire a produselor şi serviciilor şi necesitatea de a face faţă concurenţei prin preţuri şi calitate impun utilizarea unor tehnologii moderne • Activitatea de cercetare-dezvoltare necesită resurse financiare foarte mari. Producţie la comandă(contract de lohn) b) TIT marginal: contract internaţional de leasing prin care se transferă tehnologia pentru procesele de producţie. 3. drepturi de autor şi know-how Comerţul internaţional cu brevete.

Ex: Nekerman. Licenţă exclusivă: licenţiatorul acordă licenţiatului dreptul exclusiv pe toată perioada sau o perioadă limitată(ca timp sau ca sferă de aplicare) ii. Mărcile intră sub incidenţa protecţiei industriale şi pot fi: -mărci de fabrică -de comerţ -de servicii Funcţiile mărcilor: 1. Pentru actele de concurenţă neloială se constituie anumite aspecte şi se consideră “contravenţii”: • Oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant sau acceptarea unei asemenea oferte • Dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia către un concurent • Comunicarea sau răspândirea unor afirmaţii mincinoase despre un concurent sau mărfurile sale astfel încât să dăuneze bunului mers al întreprinderii • Deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturii stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinută anterior la acest comerciant • “Infracţiuni” de concurenţă neloială: Întrebuinţarea unei firme. mult mai restricţionat ca aplicare decăt licenţa e.H&M. 4. Contractul internaţional pentru know-how: are un regim juridic aparte. Mini Prix. meşteşugăreşti. Indică faptul că produsele unei întreprinderi sunt distribuite de o anumită unitate comercială. Pepsi Cola Marca de comerţ este utilizată de comerciant sau de distribuitor prin aplicarea ei pe produsele pe care le vinde. Wizz Air. Lafaiette.Dreptul de proprietate industrială 2.Dreptul de autor(copy-write) Primele se referă la orice nouă invenţie în domeniul tehnic pentru care autorul posedă un brevet. Transferul internaţional al dreptului de autor: acesta nu intră în sfera intereselor economice dar sunt analizate şi supuse legilor copy-write-urilor. Sunt semne distinctive utilizate pentru a deosebi produsele. Din punct de vedere al obiectului se deosebesc: -mărci de bunuri -mărci de servicii Mărcile de bunuri şi servicii sunt utilizate atât de întreprinderile care le produc cât şi de cele care asigură desfacerea acestora:Tarom. agricole. unei embleme sau unor însemne speciale pe produse sau ambalaje cu scopul de a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant 5 . Blu Air. Informează consumatorul despre componente şi tehnologii de fabricaţie Marca de fabricaţie se foloseşte de către producător sau fabricant în domeniul activităţii industriale. Garantează calitatea produselor 4. lucrările şi serviciile diferitelor firme 2. Ex:Coca-Cola.Comerţul şi drepturile de proprietate intelectuală Există 2 tipuri principale de drepturi de proprietate intelectuală: 1. Indică locul de origine(zonă geografică) 3. Licenţă neexclusivă: licenţiatorul îşi rezervă dreptul de a utiliza brevetul şi de a-l ceda şi altor ţări d.i.

sanatatii si moralei.Taiwan. Tot investitia directa este considerate si extinderea in Romania a unei sucursale de catre o soc comerciala straina prin: -aport financiar in moneda nationala sau in valuta convertibila . punerea în vâzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii. depozitarea. Investitiile directe se pot concretize prin: -particip la consolidarea sau extinderea unei intreprinderi in oricare din formele juridice prevazute de lege. -dobanzi si dividente la capitalul investit.ca domenii ale IDS-urilor(Bulgaria in turism.serv bancae.cercet stiintifice si dezvoltare.cat si inovatiile tehnologice si fin au contribuit la expansiunea IDS-urilor. Investitiile straine treb sa respecte urm conditii: -sa nu incalce normele de protecytie a mediului inconjurator.in domeniul serviciilor IDS-urile cuprind cam 55-60%. Fluxuri financiare investitionale Fluxurile financiare sunt legate de miscarea capitalului si a fortei de munca si reprezinata cel mai dinamic segment al tranzactiilor internationale invizibile. Spre ex .constructiile si turismul sunt relative importante .IDS-uri din Spania.at cand investotorul strain are efectiv un cuvant de spus in managementul intrprinderii .Dobandirea de actiuni sau de parti sociale ale unei soc. -constructii civile . -chiriile ptr bunurile imobiliare detinute in strainatate .Singapore. importul. Se manifesta atat ca aport fin dar si ca modalitate de formare a angajatilor in cadrul companiilor transnationale cat si a active de promovare pe poata internationala.in tarile in dezvoltare .aport in natura de bunuri immobile sau/si mobile corporale si necorporale .care nu pemit participarea directa la administrarea societatii comerciale. IDS ( investitii directe in strainatate ) = o investitie care are capital strain . organizarea si reglementarea .• Producerea în orice mod.precum si influenta unor investitori straini majori:Japonia. Ele cuprind: -ven dir din investitii straine. -ven.transp. Comerciale cu exceptia investitiilor de portofoliu. Tendinta de liberalizare in politicile privind IDS-ul de reglementari a sectiunii financiare in tarile dezvoltate si procesul de intergraee un UE .Germ. -sa nu dauneze ordinii publice. In prezent.participarea la cresterea activelor unei intreprinderi prin orice mod legal de finantare. IDS-urile pot fi utilizate practice in toate sectoarele economice: -infrastructura. exportul. originea şi caracteristicile mărfurilor precum şi cu privire la numele producătorului sau comerciantului în scopul de aI induce în eroare pe ceilalţi beneficiari sau comercianţi. 6 . -telecomunicatii. -sa nu aduca atingere intereselor de securitate si aparare nationala a Romaniei.industriale. Inv de portofoliu consta in dobandirea de valori mobiliare pe pietele de capital.comert.Anglia).la nivel mondial .val particip cu capital variaza de la o tara la alta si este in general de cel putin 10%. Remise in tara de origine ale fortei de minca temporar angajate in strainatate.