˘ ˘ Lectii de Analiza Matematica ¸

Dan B˘rbosu ¸i Andrei B˘rbosu a s a

2

Cuprins
1 Siruri ¸i serii numerice; ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ 1.1 Siruri numerice. Notiuni ¸i rezultate generale . . . . . . . . . ¸ ¸ s 1.2 Siruri fundamentale. Criteriul general al lui Cauchy . . . . . ¸ 1.3 Serii de numere reale. Notiuni generale . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.3.1 Serii remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.3.2 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.4 Criterii de convergent˘. Operatii cu serii convergente . . . . . ¸a ¸ 1.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent˘ . . . . . . . ¸a 1.6 Siruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ 1.7 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.8 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.9 Derivarea ¸i integrarea termen cu termen a seriilor de puteri . s 1.10 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.11 Serii Mac-Laurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.12 Utilizarea dezvolt˘rilor ˆ serie de puteri la calculul limitelor a ın ¸i la calculul aproximativ al integralelor definite . . . . . . . . s 2 Spatiile Rn ¸ 2.1 Spatiul cu n dimensiuni . . . . . . . . . . . . . ¸ 2.2 Structura de spatiu vectorial al lui Rn . . . . . ¸ 2.3 Produsul scalar ˆ Rn . . . . . . . . . . . . . . ın 2.4 Norma ˆ Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ın 2.5 Distanta ˆ Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ın 2.6 Vecin˘t˘¸ile unui punct din Rn . . . . . . . . . a at 2.7 Multimi deschise ˆ Rn . . . . . . . . . . . . . . ¸ ın 2.8 Multimi ˆ ¸ ınchise. Frontier˘ a unei multimi . . . a ¸ 2.9 Puncte de acumulare . . . . . . . . . . . . . . . 2.10 Multimi m˘rginite. Multimi compacte. Multimi ¸ a ¸ ¸ n . . . . . . . . . 2.11 Siruri de puncte din spatiul R ¸ ¸ 3 7 7 12 13 14 14 15 18 21 24 26 28 30 31 34 37 37 37 38 39 39 40 41 42 42 43 43

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . conexe . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

4

3 Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ 45 3.1 Functii reale de variabil˘ vectorial˘ . . . . . . . . . . . . . . . 45 ¸ a a 3.2 Limitele functiilor reale de variabil˘ vectorial˘ . . . . . . . . . 46 ¸ a a 3.3 Continuitatea functiilor reale de n variabile reale . . . . . . . 50 ¸ 3.4 Derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 ¸ 3.5 Derivarea functiilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 ¸ 3.6 Diferentiala unei functii reale de dou˘ variabile reale . . . . . 62 ¸ ¸ a 3.7 Formula lui Taylor pentru functii reale de dou˘ variabile reale 65 ¸ a 3.8 Extremele functiilor reale de dou˘ variabile reale . . . . . . . 69 ¸ a 3.9 Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale de dou˘ vari¸ ¸ a abile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 3.10 Functii implicite de o variabil˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 ¸ a 3.11 Functii de mai multe variabile definite implicit . . . . . . . . 75 ¸ 3.12 Schimb˘ri de variabil˘ ˆ expresii ce contin derivate . . . . . 81 a a ın ¸ 3.13 Schimb˘ri de variabile ˆ expresii ce contin derivate partiale . 84 a ın ¸ ¸ Bibliografie 89

care au contribuit s ¸ a la ˆ ımbun˘ta˘¸irea prezent˘rii acestui material. ın ˆ primul capitol se prezint˘: ¸iruri ¸i serii numerice. avˆnd ˆ vedere rolul pe care acestea s ¸ a ın ˆ joac˘ ˆ studiul unor discipline inginere¸ti (mecanic˘ ¸i rezistenta materiıl a ın s as ¸ alelor). cri¸ teriul raportului. cria a teriul Dirichlet-Leibniz. specializ˘rile CCIA ¸i MTC din cadrul Universit˘¸ii de s a s at Nord din Baia Mare. Se dau aplicatii ale acestor dezvolt˘ri la calculul ın ¸ a limitelor de functii ¸i la calculul aproximativ al integralelor definite. Materialul este structurat ˆ trei capitole. ¸ s Capitolul al doilea e dedicat prezent˘rii principalelor propriet˘¸i algebrice a at n. Se insist˘ a ¸ a ˆ special asupra calculului diferential al functiilor de mai multe variabile: ın ¸ ¸ derivate partiale. criteriul cle¸telui. semestrul I (28 ore curs. prof. criteriul Cesaro-Stolz. insistˆndu-se asupra seriilor de puteri ¸i asupra dezvolt˘rii functiilor ¸ a s a ¸ elementare ˆ serii de puteri. criteriul raportului. criteriul radicalului. extreme ale functiilor de mai multe variabile. cris teriul Cauchy-D’Alembert. ˆ conIn tinuare sunt prezentate rezultate principale asupra ¸irurilor ¸i seriilor de s s functii. Facultatea de Resurse ınv˘ta a Minerale ¸i Mediu.5 PREFATA ¸˘ Continutul acestei c˘rti a fost elaborat ˆ concordant˘ cu programa ¸ a¸ ın ¸a disciplinei de Analiz˘ Matematic˘. dr. univ. ¸i respectiv derivate partiale. criteriul Raabe-Duhamel). pentru sugestiile ¸i observatiile f˘cute. a ¸ Sper˘m ca acest curs s˘ contribuie la o bun˘ ˆ ¸elegere a notiunilor a a a ınt ¸ prezentate prin modul de redactare ¸i prin numeroasele exemple prezentate. 14 ore semia a nar). s Multumim referentilor. criteriul lui Cauchy. Nicolae Pop. diferentiale. Vasile Berinde ¸i conf. Sunt prezentate principalele criterii de convergent˘ pentru ¸iruri ¸ ¸a s numerice: criteriul Weierstrass. criteriul lui Leibniz. cel de fat˘ are un caracıl a ¸a ter aplicativ: prezent˘m scurt rezultatele teoretice iar apoi le exemplific˘m a a printr-un num˘r mare de aplicatii. serii cu termeni pozitivi (criteriul comparatiei. a at a Baia Mare 20 octombrie 2006 Autorii . Spre deosebire de alte cursuri de analiz˘ matematic˘. unde un loc cena a tral ˆ ocup˘ demonstrarea rezultatelor teoretice. ¸iruri ¸i serii de In a s s s s functii. ¸ ¸ s dr. Se prezint˘ apoi rezultate relative la seriile numerice: ¸a a serie convergent˘ (divergent˘). din planul de ˆ a¸˘mˆnt pentru anul I ingineri. ¸ ¸ ¸ O important˘ deosebit˘ se acord˘ schimb˘rii de variabil˘ ˆ expresii ce contin ¸a a a a a ın ¸ derivate. criteriul general de convergent˘ al lui Cauchy. ¸i topologice ale spatiului R s ¸ Capitolul al treilea trateaz˘ functii reale de n variabile reale. univ.

6 .

a a ı. termenul an se nume¸te a s s termen de rang n (termen general) al ¸irului. s s a a orice sub¸ir al unui ¸ir m˘rginit e m˘rginit. sub¸irul (a2k ) este sub¸irul s s termenilor de rang par. ¸ a • dac˘ (an )n∈N este un ¸ir de numere reale. f (n) = an . s • ¸irul (an )n∈N se nume¸te: s s ◮ m˘rginit inferior. dac˘ este m˘rginit inferior ¸i superior. (∀) n ∈ N.ˆ an ≥ m. s s a a • fie a ∈ R.ˆ an ≤ M . ◮ m˘rginit. a a • fie (an )n∈N un ¸ir dat iar (nk )k∈N un ¸ir strict cresc˘tor de numere s s a naturale. ¸ • se nume¸te ¸ir de numere reale orice functie f : N → R. Notiuni ¸i rezultate generale ¸ ¸ s ˆ acest paragraf se vor reaminti rezultate relative la ¸irurile de numere reale. (∀) n ∈ N.1 Siruri numerice.Capitolul 1 Siruri ¸i serii numerice. k ∈ N ⇒ ank = a2k . se noteaz˘ prin V(a) ¸ a 7 . In s cunoscute studentilor de la studiul analizei matematice din liceu. ¸iruri ¸ s s ¸i serii de functii s ¸ 1. dac˘ (∃) m ∈ R a. a a ı. • orice sub¸ir al unui ¸ir monoton (cresc˘tor sau descresc˘tor) e monoton.dat). dac˘ an ≥ an+1 . dac˘ an ≤ an+1 . a a • orice ¸ir cresc˘tor este m˘rginit inferior de primul termen. s s ¸ notatie prescurtat˘: (an )n∈N sau (an )n≥0 sau (an )n≥1 etc. s s s s Exemplu. nk = 2k. (∀) n ∈ N. a a ◮ descresc˘tor. a + ε[ (ε > 0 . dac˘ (∃) M ∈ R a. a a a s • ¸irul (an ) se nume¸te: s s ◮ cresc˘tor. (∀) n ∈ N. ◮ m˘rginit superior. ¸irul (ank ) se nume¸te sub¸ir al ¸irului (an )n∈N . orice ¸ir s a a s descresc˘tor este m˘rginit superior de primul termen. Se nume¸te vecin˘tate a lui a orice submultime V ⊂ R care s a ¸ contine un interval de forma ]a − ε.

(bn )n∈N sunt ¸iruri care au limit˘ ¸i an ≤ bn . ı. s n→∞ n→∞ n→∞ • dac˘ (an )n∈N .ˆ V ∩ W = ∅. s s a • dac˘ ¸irurile (an )n∈N . ¸irul de termen general s n→∞ 1 n n e cresc˘tor ¸i 2 < en < 3. ◮ lim an = +∞ ⇔ [(∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. (cn )n∈N au propriet˘¸ile: as at (i) an ≤ bn ≤ cn . n→∞ n ≥ N ⇒ an < −ε]. n→∞ n ≥ N ⇒ an > ε]. • Un ¸ir se nume¸te convergent dac˘ are limit˘ finit˘ ¸i divergent ˆ caz s s a a as ın contrar. +∞}. ◮ lim an = −∞ ⇔ [(∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. • se nume¸te vecin˘tate a lui +∞ orice interval de forma ]a. • orice ¸ir convergent e m˘rginit. en = 1 + • dac˘ an ≤ bn . W ∈ V(b) a. ı. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ multimea tuturor vecin˘t˘¸ilor lui a ∈ R. (∀) n ≥ n0 a s as (n0 ∈ N fixat). +∞[ (a > 0).). s a se nume¸te vecin˘tate a lui −∞ orice interval de forma ] − ∞. ı. atunci este as a s divergent.. mai mult. fie (an )n∈N un ¸ir dat iar a ∈ R. (∀) n ∈ N∗ . b ∈ R. s a s Reamintim urm˘toarele criterii suficiente de convergent˘ ale unui ¸ir de a ¸a s numere reale: • orice ¸ir monoton ¸i m˘rginit e convergent (criteriul lui Weierstrass). Siruri ¸i serii numerice. atunci orice sub¸ir a n→∞ al s˘u este convergent ¸i are limita a.ˆ (∀) n ∈ N. Privitor la ¸irurile convergente reamintim: s ◮ limita unui ¸ir convergent este unic˘.ˆ (∀) n ∈ N. Exemplu. s a • not˘m: R = R∪{−∞. a ı.ˆ (∀) n ∈ N. s a s s ◮ dac˘ (an )n∈N este convergent ¸i lim an = a. −a[ (a > 0). atunci lim bn = +∞. s a • orice ¸ir m˘rginit are un sub¸ir convergent. a s n→∞ n→∞ Limite fundamentale: 1 n • lim 1 + n = e(≃ 2. se demonstreaz˘ c˘ dac˘ a. a s ◮ dac˘ ¸irul (an )n∈N are dou˘ sub¸iruri cu limite diferite. atunci lim an ≤ lim bn .8 1. exist˘ V ∈ V(a). (∀) n ≥ n0 ¸i lim an = +∞. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N-fixat) (ii) lim an = lim cn = l ∈ R n→∞ n→∞ atunci lim bn = l (criteriul cle¸telui). a ¸ s • Se demonstreaz˘ urm˘toarele: a a ◮ lim an = a ∈ R ⇔ [(∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a.. 71828. ¸ a at a a a a = b. lim an = a s n→∞ a ⇔ orice vecin˘tate a lui a contine o infinitate de termeni ai ¸irului. n→∞ n ≥ N ⇒ |an − a| < ε]. a s . (bn )n∈N . Sirul (an )n∈N an = (−1)n este divergent c˘ci sub¸irul terme¸ a s nilor de rang par ¸i respectiv sub¸irul termenilor de rang impar au limite s s diferite.

1.1. Calculati lim ¸ 1+ 1 2 n→∞ + ··· + ln n 1 n . ˆ baza criteriului s ın n→∞ bn+1 −b n→∞ b Cesaro-Stolz. Dac˘ lim an = a ∈ R∗ iar a n→∞ bn = a1 + a2 + · · · + an . n→∞ n→∞ n + 1 − n n→∞ . a dac˘ a dac˘ a dac˘ a dac˘ a q q q q ∈] − 1. +∞[. −1]. a Observ˘m c˘: a a an+1 − an 1 n+1 = lim = lim .1. 1 Solutie. lim an+1 −an = 1 ¸i atunci lim an = 1. n n Prin urmare. ∈]1. = 1. ˆ ıncerc˘m aplicarea criteriului Cesaro-Stolz. nu exist˘.1 Teorem˘. lim cn . 1[. b s b n→∞ n→∞ n→∞ Prezent˘m ˆ continuare urm˘toarele aplicatii.1. Siruri numerice. • lim q n = n→∞ 0. Notiuni ¸i rezultate generale ¸ ¸ s 9 • dac˘ lim an = 0 ⇒ lim (1 + an ) an = e. n→∞ bn+1 − bn n→∞ ln(n + 1) − ln n n→∞ (n + 1) ln n+1 n lim Dar n→∞ 1 lim (n + 1) ln n+1 1 = lim ln 1 + n→∞ n n n+1 = ln e = 1. A2. Not˘m an = 1 + 1 + · · · + n . Cum lim bn = lim ln n = ¸ a 2 n→∞ n→∞ +∞. (Stolz – Cesaro) Fie (an )n∈N . 1. +∞. a ın a ¸ A1. obti¸ a ¸ n→∞ nˆndu-se: a an+1 lim bn = lim = lim an+1 = a. ¸ n→∞ n→∞ Solutie. −b n→∞ b n n Atunci (∃) lim an ¸i lim an = α. cn = n 1 a1 n + ··· + 1 an . ∈] − ∞. n n+1 (ii) (∃) lim an+1 −an = α ∈ R. Pentru calculul lui lim bn se aplic˘ criteriul Cesaro-Stolz. (bn )n∈N ¸iruri cu proa s priet˘¸ile: at (i) lim bn = +∞. a n→∞ n→∞ n→∞ 1 • dac˘ lim an = ∞ ⇒ lim 1 + a n→∞ 1 an an = e. calculati lim bn . bn = ln n.

Prin urmare . (vi) l = 1 2 . (ii) lim . S˘ se calculeze: a (i) lim 3n+2 3n+1 n→∞ 2n+1 . (Cauchy-D’Alembert) Dac˘ (an )n∈N este un ¸ir de numere reale a s √ an+1 strict pozitive cu proprietatea c˘ (∃) lim an = l. atunci (∃) lim n an ¸i a s n→∞ n→∞ √ n a = l. n→∞ A3. 5 n π lim sin 2005 n→∞ . (ii) e− 2 . R. 3. n→∞ n n→∞ n→∞ n+1−n an lim Atunci lim bn = eln l = l. n→∞ Propunem spre rezolvare urm˘toarele probleme. (ii) l = 1 . n→∞ cn n→∞ n + 1 − n n→∞ an+1 a lim Deci lim cn = a. lim n n→∞ Solutie. −4n+1 R. (v) l = 1 3 . (i) l = 1. Fie bn = ¸ n→∞ lim bn = e Stolz. (iii) lim 2 n→∞ 2n2 +n−3 3n+1 .10 1. n È (ii) an = . Avem: ln an n→∞ n lim √ n a n ⇒ ln bn = ln an n ⇒ bn = e ln an n . Calcul˘m limita exponentului folosind criteriul Cesaroa ln an ln an+1 − ln an an+1 = lim = lim ln = ln l. Calculati: ¸ (i) lim − 2 3 n→∞ n . (iv) (vi) 1 4 1 k(k+1)(k+2) k=1 12 +22 +···+n2 . a 1. k=2 1 2 . (i) e 3 . . Siruri ¸i serii numerice. n3 1 (3k−2)(3k+1) k=1 an = 1+2+···+n . (iv) l = (ii) lim . n2 +2 n É an = 1 − k12 . ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ 1 cn Se observ˘ c˘ a a = 1 a1 + ··· + n 1 an ¸i aplicˆnd criteriul Cesaro-Stolz se obtine: s a ¸ 1 1 1 1 an+1 = lim = lim = . (iii) e− 2 . . (iii) l = 3 2. S˘ se afle limitele ¸irurilor de termen general: a s (i) an = (iii) an = (v) an = n È k=1 n È 1 k(k+1) . (iv) (iii) lim 5·2n +4·3n n n n→∞ 3·2 −3 n→∞ 7 n . 2n2 +4n−1 3 9 n→∞ −4n+3 3n+2 .

Siruri numerice. (iii) +∞.2·n . (iii) xn = ln n .1. calculati limita ¸irului de termen a ¸ s general: √ √ (i) xn = n n (n ≥ 2). Aplicˆnd criteriul Stolz s˘ se calculeze limita ¸irului de termen general: a a s n 12 +···+n2 (i) an = 2n . (ii) xn = n 1n + 2n + · · · + 2006n n2 +k k=1 √ (iii) xn = n 1n + 2n + · · · + nn . (iii) e. (iii) −4. a 2 R. (v) ∞. n n3 (iv) xn = (vi) xn = R. 5. (ii) 2006. . (iv) ∞. n n (v) xn = (vii) xn = 1 2 1·2+2·3+···+n(n+1) . Folosind criteriul cle¸telui calculati limita ¸irului de termen general: s ¸ s n √ È 1 √ (i) xn = . a a ¸ n A4. (ii) xn = n ln n (n ≥ 2). (iv) xn = [a]+[2a]+···+[na] . Notiuni ¸i rezultate generale ¸ ¸ s 11 R.1. n (v) xn = n (n!)2 (2n)!8n (n ≥ 2).. (ii) 1.(2n−1) 2·4·6. n √ √ √ 1+ 2+···+ n √ . Un alt criteriu util ˆ calculul limitelor de ¸iruri este prezentat ˆ urm˘toarea ın s ın a 1. 4. (ii) bn = . 6.. 1 n n→∞ (n + 1)n n→∞ 1 + e n . ¸ n n→∞ Solutie.2 Teorem˘. (iv) 0. (v) 32 . (iv) 1 e . 1 R. (iii) 0. (iv) .. a n→∞ Dac˘ l > 1 ⇒ lim an = +∞.. Notˆnd an = ¸ a l = lim 2n ·n! nn este clar c˘ an > 0. (iv) xn = n n! (n ≥ 2). (ii) 1 3 ln 2+ln 3+···+ln n . n3 √ √ √ 2 + 1+22 +···+ 1+n2 1+1 2 1+n 1 3 . Aplicˆnd criteriul Cauchy-D’Alembert. (i) 1. (ii) ∞. (i) 1. (vi) . Calculati lim 2n·n! . (Criteriul raportului pentru ¸iruri) Fie (an )n∈N un a s ¸ir de numere reale strict pozitive cu proprietatea c˘ exist˘ lim an+1 = l. a ∈ R n2 (iv) xn = 1·3·5. (i) 0.1. s a a n→∞ an Dac˘ l < 1 ⇒ lim an = 0. √ n (iii) xn = √n! (n ≥ 2). a n→∞ Prezent˘m urm˘toarea aplicatie. (v) 0. a n→∞ Dac˘ l = 1 nu se poate decide nimic privitor la valoarea lim an . (vii) . a an+1 2n+1 (n + 1)! nn = lim · n n→∞ an n→∞ (n + 1)n+1 2 · n! n n 1 2 = 2 lim = 2 lim = < 1. (i) 0.

(i) 0. 1. ¸ as a Prezent˘m ˆ continuare cˆteva aplicatii.ˆ (∀) n ≥ N avem: In ı. a a a a 2 Contradictia arat˘ c˘ ¸irul considerat nu e fundamental. deci nu e con¸ a as vergent. n+1 n+2 n+p (*) ˆ (∗) alegem p = n ≥ 2 ⇒ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. Criteriul general al lui ¸ Cauchy 1. nn R.2. ¸ a n→∞ n È k=1 1 k nu e fundamental. a ın a ¸ A1.2 Siruri fundamentale. (**) . |an+p − an | = 1 1 1 + + ··· + < ε.2 Teorem˘. 1 1 1 + + ··· + < ε. p ∈ N∗ ⇒ |an+p − an | < ε. (iii) xn = (2n)! . n+1 n+2 2n S˘ observ˘m c˘: a a a 1 1 1 1 1 1 n 1 + + ··· + ≥ + + ··· + = = n+1 n+2 2n 2n 2n 2n 2n 2 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ (∗∗) nu poate fi adev˘rat˘ pentru ε ≤ 1 .ˆ (∀) n ≥ N . Privitor la ¸irurile fundamentale se demonstreaz˘ s a 1. Ar˘tati c˘ ¸irul (an )n≥1 de termen general an = a ¸ as Deduceti c˘ lim an = +∞. (Criteriul general de convergent˘ a lui Cauchy) a ¸a Sirul (an )n≥N este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ este fundamental. lim an = 0. Siruri ¸i serii numerice. Solutie. Sirul (an )n∈N se nume¸te ¸ir fundamental (sau ¸ir Cauchy) ¸ ¸ s s s dac˘ ¸i numai dac˘ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a.2. (∀) a s a ı. (iii) ∞. (ii) xn = 2 (2n)! .1 Definitie.12 1. calculati limitele ¸irurilor de a s ¸ s termen general: n (n!)2 nn (i) xn = (n!)2 . n→∞ Propunem spre rezolvare 7. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ Conform criteriului raportului. Presupunem c˘ (an )n≥1 e fundamental ⇒ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ¸ a a.ˆ (∀) n ≥ N . (ii) 0. Aplicˆnd criteriul raportului pentru ¸iruri. (∀) p ∈ N∗ avem: ı.

Ar˘tati c˘ ¸irul de termen general a ¸ as an = este convergent. Solutie.1 Definitie. n n n→∞ Avˆnd ˆ vedere (∗). cos n cos 1 cos 2 + + ··· + 1·2 2·3 n(n + 1) 1. rezult˘ c˘ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. deducem c˘ (an )n∈N e convergent.3 Serii de numere reale.1. Cum (an )n∈N nu e convergent ⇒ lim an = +∞. a ın a a ı. (∀) p ∈ N∗ . n È k=0 1. ceea a a ce ˆ ınseamn˘ c˘ (∃) lim an . ı. n≥0 an se nume¸te convergent˘ dac˘ ¸irul (sn )n≥0 al sumelor ei s a as partiale este convergent. ¸ ın s a . Notiuni generale ¸ an = a0 + a1 + · · · + an + .3. deci (an )n∈N e strict cresc˘tor. (∀) x ∈ R). |an+p − an | < ε. a a Similar se trateaz˘ ¸i aplicatia as ¸ A3. . Serii de numere reale. Cum lim 21 = 0 ⇒ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. s Aplicˆnd criteriul lui Cauchy.ˆ (∀) n ≥ N 21 < ε. Ar˘tati c˘ ¸irul de termen general a ¸ as an = este convergent.ˆ (∀) n ≥ N . Notiuni generale ¸ 13 1 Pe de alt˘ parte an+1 −an = n+1 > 0. i) Se nume¸te serie de termen general an o sum˘ de forma ¸ s a n≥0 ii) Sirul (sn )n∈N . a a n→∞ n→∞ A2. deci (an )n∈N e un ¸ir fundamental. de termen general sn = ¸ partiale ale seriei ¸ iii) Seria È È ak se nume¸te ¸irul sumelor s s n≥0 an . ˆ caz contrar seria se nume¸te divergent˘.3. . (∀) p ∈ N∗ avem: ¸ |an+p − an | = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ sin 1 sin 2 sin n + 2 + ··· + n 2 2 2 sin(n + p) ¬ sin(n + 1) sin(n + 2) ¬ + + ··· + (*) n+1 n+2 2 2 2n+p ¬ 1 1 1 ≤ n+1 | sin(n+1)| + n+2 | sin(n+2)| + · · · + n+p | sin(n+p)| 2 2 2 1 1 1 1 1 1 ≤ n+1 1 + + · · · + p−1 = n 1 − p < n 2 2 2 2 2 2 (am folosit inegalitatea | sin x| ≤ 1.

1[. (iii) n! n(n+1) n≥1 (¸tiind c˘ s a ∞ È n=0 n≥1 n≥1 1 n! = e). 1−q n 1−q k=1 q=1 . Siruri ¸i serii numerice. ˆ acest caz a ın . 2 • cum ¸irul (sn )n≥1 e divergent. (ii) 6n . (ii) Seria armonic˘ a È 1 • este seria s s ¸ n ¸i are ¸irul sumelor partiale de termen general n≥1 1 sn = 1 + 1 + · · · + n . 1. ˆ acest caz lim sn = a a . n→∞ 1 1−q ∞ È n=0 ın • rezult˘ c˘ (sn )n≥0 este convergent ⇔ q ∈]−1. as 2 n 6 È 3n +2n 6n = 3 2 + n≥1 n≥1 1 n 2 + 1 n 3 = 1−( 1 ) 1 2 lim 1 2 n→∞ 2 n + = .2 Exercitii rezolvate ¸ S˘ se calculeze suma fiec˘reia din seriile de mai jos: a a È È n È 1 3 +2n n2 +n−3 (i) .14 1.3. n È 1 k(k+1) Solutie. Deci seria geometric˘ a qn = 1 1−q È n≥0 q n e convergent˘ ⇔ q ∈] − 1.1 Serii remarcabile (i) Seria geometric˘ de ratie q a ¸ È n (q ∈ R) ¸i are ¸irul sumelor partiale (s ) • este seria q s s ¸ n n≥0 . n=1 1 n(n+1) 3 n 6 = 1 (seria e convergent˘ ¸i are suma s = 1). s a a 1. . (i) sn = ¸ n→∞ È = n È k=1 Cum lim sn = 1 ⇒ (ii) 1 lim 3 n→∞ n≥1 n 1−( 1 ) 3 2 3 k=1 ∞ È È 1 k − 1 k+1 =1− 1 n+1 . ´ ¸ • pentru termenul general sn se obtine sn = n. seria armonic˘ e divergent˘.3. de termen general sn = n È n≥0 qk . se utilizeaz˘ ˆ acest caz notatia s a ın ¸ an = s. num˘rul s ∈ R se a s a n→∞ ∞ È n=0 nume¸te suma seriei considerate. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ (iv) Dac˘ seria a È n≥0 an e convergent˘ ¸i s = lim sn . 1[ . q = 1.

4.2 Consecint˘. se obtine In ¸ n2 + n − 3 = 2e + e − 3(e − 1) = 3. lim un = lim n→∞ sin 1 n n→∞ = 1 = 0.ˆ. (Ale conditiei necesare) ¸ ¸ Ar˘tati c˘ seriile de mai jos sunt divergente a ¸ a È È 1 1 n+1 n (i) (ii) .4. n! n! n=1 n! n! n=1 n=1 n=1 ∞ Mai departe avem: ∞ ∞ ∞ n2 n−1+1 n−1 1 = = + n! (n − 1)! (n − 1)! n=1 (n − 1)! n=1 n=1 n=2 ∞ = ∞ ∞ 1 + = e + e = 2e. n+2 n≥1 È È n≥1 È n≥2 È 1 √ nn 1 n . n! n=1 (n − 1)! n=1 ∞ ∞ 1 1 = − 1 = e − 1.4. Criterii de convergent˘.3 Aplicatii. n! n=0 n! n=1 ˆ concluzie. (iv) n≥2 n ln 1 − 1 n 1 n .4. (n − 2)! (n−1)! n=2 ∞ ∞ n 1 = = e. a n≥1 n→∞ ç 1. a ı n≥0 (∀) p ∈ N∗ ⇒ |un+1 + un+2 + · · · + un+p | < ε . Solutie. (vi) 1 n n≥1 1 tg n . Operatii cu serii convergente ¸a ¸ 15 (iii) S˘ observ˘m c˘: a a a ∞ ∞ ∞ n2 + n − 3 n2 n 1 = + −3 . n! n=1 ∞ 1.4 Criterii de convergent˘. (Conditia necesar˘ de convergent˘) Dac˘ seria ¸a ¸ a ¸a a È un este convergent˘ ⇒ lim un = 0. (iii) n sin n . .1 Teorem˘. (i) un = ¸ 1 sin n . 1. Operatii cu serii con¸a ¸ vergente 1. (Criteriul general de convergent˘ Cauchy) Seria a ¸a ä È un e convergent˘ ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a.1. (v) n≥1 √ 1 √ n+1+ n . (∀) n ≥ N (ε).

k + 1 + k k=1 Cum lim sn = +∞ ⇒ seria e divergent˘. seria a s n→∞ ∞ È n=1 (−1)n−1 un este convergent˘. a n→∞ (vi) un = 1 n 1 tg n . (La criteriul lui Abel) Ar˘tati c˘ seriile de mai jos sunt ¸ a ¸ a convergente: È È 1 1 (−1)n−1 n .5 Aplicatii. Dar a ¸ a ¸a n sn = k=1 √ n √ √ √ 1 √ = k + 1 − k = n + 1 − 1. lim un = lim n→∞ tg n→∞ 1 n 1 n = 1 = 0. Nu putem trage n→∞ (ii) un = = 0. 2 3 1 n 1 n+1 Solutie. (i) n≥1 È n≥1 È (iii) 1 (−1)n−1 √n 5 n≥1 .4. ¸ n→∞ n→∞ Conform criteriului Abel seria e convergent˘. (iv) n≥1 (−1)n−1 nn . a . (i) un = n . deci un )n∈N∗ este descresc˘tor. (ii) (−1)n−1 (2n−1)3 . a Pentru a calcula lim un se aplic˘ criteriul lui Stolz. lim un = lim √ = 1 = 0. a 1 1 n n+1 (iii) un = √n . lim un = e−1 = 0. obtinˆndu-se: a ¸ a n→∞ n3 2n un+1 un n+1 3 1 n 2 n→∞ = 1 2 n→∞ 1 3 < n n→∞ lim un = lim (n + 1)3 − n3 3n2 + 3n + 1 = lim n→∞ 2n+1 − 2n n→∞ 2n 3(2n + 1) + 3 n+1 1 = lim = 6 lim = 6 lim n = 0. 5 5 (iv) un = .4. 1. nici o concluzie utilizˆnd conditia necesar˘ de convergent˘. lim un = lim n = 0. uun = n+1 < 1. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ n n+1 n 1 . lim un = lim (2n−1)3 = 0. lim un = lim 1 − n+2 = e−1 = 1 n+2 e n→∞ n→∞ 1 1 √ . a 1. seria e convergent˘. n→∞ n→∞ Se aplic˘ criteriul lui Abel. (iii) un = n n nn n→∞ n→∞ 1 (iv) un = n ln 1 − n . Siruri ¸i serii numerice. n→∞ 1 (v) un = √n+1+√n . = 1+ 1. lim un = lim √n = 0. (Criteriul lui Abel) Dac˘ ¸irul de termeni pozitivi (un )n∈N∗ a as e descresc˘tor ¸i lim un = 0. a un+1 1 2n−1 3 1 (ii) un = (2n−1)3 .16 1. uun = 5 n+1 < 1. n n n→∞ n→∞ 2 n→∞ 2 2 Conform criteriului Abel. lim un = 0. un = 2n+1 < 1.4 Teorem˘.

6 Definitie. s a 1. O generalizare a criteriului lui Abel e exprimat˘ ˆ a ın 1. Criterii de convergent˘.3. a ¸ 1. (i) Seria ¸ convergent˘. (Dirichlet-Abel) Dac˘: a a È (i) Seria un are ¸irul sumelor partiale m˘rginit.3.1.4. Orice serie absolut convergent˘ este convergent˘.4.7 Exemplu. vezi 1. Vezi 1.7). a .4. ın a 1. (i) Dac˘ a a (ii) Dac˘ a ∞ È n=0 ∞ È n=0 n≥1 1 (−1)n−1 n este semiconver- un = s1 . Operatii cu serii convergente ¸a ¸ 17 È 1. s a n→∞ atunci seria n≥0 un vn este convergent˘.4. s ¸ a n≥0 È (ii) (vn )n≥0 e un ¸ir descresc˘tor de numere pozitive cu lim vn = 0.4.4. ea se a aa a a È nume¸te semiconvergent˘.4. a (ii) Dac˘ seria a È È n≥0 un e absolut convergent˘ dac˘ seria a a n≥0 |un | e n≥0 un e convergent˘ f˘r˘ s˘ fie absolut convergent˘.9 Teorem˘.11 Teorem˘. a a a (Reciproca este ˆ general fals˘.10 Exemplu.8 Teorem˘. Seria armonic˘ alternat˘ a a gent˘ (exercitiu!).4. 1. n=0 αun = αs. ∞ È un = s ¸i α ∈ R∗ ⇒ s n=0 ∞ È vn = s2 ⇒ ∞ È n=0 (un +vn ) = s1 +s2 .

Siruri ¸i serii numerice. (b) ∞ È sin π . seriile È n≥0 un .5.1 Definitie. È n≥0 vn au aceea¸i natur˘. a È n≥0 vn e convergent˘ a ⇒ ⇒ n≥0 È (ii) Dac˘ un ≤ vn . a a È .divergent˘.5 Serii cu termeni pozitivi. Distingem situatiile: ¸ ¸ ◦. . Fie n≥0 n≥0 È (i) Dac˘ un ≤ vn . Seria ¸ n≥0 un e cu termeni pozitivi dac˘ un > 0. +∞[. (a) Fie un = ¸ Cum seria È 1+n 1+n2 . a un n→∞ vn È n≥0 un e divergent˘ a n≥0 (iii) Dac˘ lim a = l ∈]0. cum seria n≥1 1 n e divergent˘ ⇒ a 1 4α È n≥1 1 7α 1 nα 1 · · · + 2nα + · · · + (2n+1 −1)α + · · · ≤ 1 + 22 + + ··· + + . folosind criteriul comparatiei (iii). a Solutie. s a (ii) Decideti natura seriilor: ¸ (a) (c) ∞ È n=1 ∞ È n=1 1+n 1+n2 1 n . a 1. a ¸ 2α−1 n≥1 È 1 rezult˘ c˘ seria a a a nα este convergent˘. α > 1 ⇒ 1 + 1 + 1 + · · · ≤ 1 + 1 + 1 + 3 2α 3α 2α 3α 1 22 22α + 1 5α n 2 2nα + 1 6α + + α > 1 ¸i divergent˘ pentru α ≤ 1. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N .convergent˘. α È n 1 Cum seria e convergent˘.5. ∞ È n=1 1+n 1+n2 n≥1 1 n e divergent˘. α < 1 ⇒ nα < n ⇒ 1 nα = È n≥1 1 1 nα > n n≥1 1 n – divergent˘ (seria armonic˘). folosind criteriul convergentei (i). .. seria a ¸ . seria armonic˘ generalizat˘ È 1 este convergent˘ pentru a In a a nα n≥1 – divergent˘ (folosind criteriul comparatiei. (La criteriul comparatiei) ¸ ¸ È 1 (i) Studiati natura seriei ¸ . vn = = lim n2 +n 2 n→∞ 1+n = 1 ∈ ]0. Criterii de convergent˘ ¸a È 1.3 Aplicatii. n≥1 ˆ concluzie.5.2 Teorem˘. (d) n n=1 ∞ È n=1 √ 1 3 4 n +5 n 5+n·2n 1 n . vn serii cu termeni pozitivi.. (ii)). a ¸ ◦.18 1. α = 1 ⇒ 1 = 1 ⇒ È 1 nα n 2◦ .fixat) ¸i a s un . s a 1. unde α ∈ R (seria armonic˘ genea nα n≥1 ralizat˘). +∞[. (∀) n ∈ N. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ 1. lim un n→∞ vn Solutie.fixat) ¸i a s vn . (Criteriul comparatiei) a ¸ È È un . (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N .

. Dac˘: a (i) (ii) n≥0 un+1 un un+1 un ≤ q < 1. conform criteriului comparatiei. (i) un = ¸ lim 1·3·5. (∀) n ∈ N∗ un+1 [(n + 1)!]2 (2n)! (n + 1)2 1 = lim · = lim = < 1. +∞[ ¸i seria s 1. atunci un ≤ 1 √ 3 4 n = 1 n4/3 = vn . . vn = n≥1 1 2n . Solutie. deci seria dat˘ e convergent˘. Criterii de convergent˘ ¸a 19 e divergent˘. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . a . . (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . a = 1 ∈]0. seria a È n≥1 √ 1 3 4 n +5 este convergent˘. atunci: un = Seria È È 1 π 1 π π sin ≤ · = 2 = vn . Serii cu termeni pozitivi. (La criteriul raportului) ¸ Decideti natura seriilor de mai jos: ¸ È 1·3·5.5. (2n − 1) 2n + 1 2 1 = < 1. 2 n→∞ un n→∞ (2n + 2)! n→∞ (2n + 1)(2n + 2) (n!) 4 lim deci seria e convergent˘.1. a a a È e convergent˘. = lim 3 n→∞ n + 1 3 deci seria e convergent˘. . seria a 5 + n · 2n . (iii) n≥1 n≥1 È n≥1 an 2n +5n (a > 0). e convergent˘ (vezi exemplul (i)). a n≥0 un – divergent˘..5 Aplicatii. a (n!)2 (ii) un = (2n)! > 0.4 Teorem˘. (ii) 3n ·n! (2n)! . n n n n n n≥1 1 2n vn = π È (d) Fie un = n≥1 u 1 n2 e convergent˘.(2n−1) 3n n! > 0. .fixat) ⇒ ≥ 1. a (b) Fie un = Cum seria √ 1 3 4 n +5 1 n4/3 n≥1 È .. a n+1 a (iii) (∃) l = lim uun . cum lim n≥1 n 5+n·24 un n→∞ vn este convergent˘. (Criteriul raportului) a È Fie un o serie cu termeni pozitivi. (2n − 1)(2n + 1) 3n n! = lim n→∞ un n→∞ 3n+1 (n + 1)! 1 · 3 · 5 ..5. a ¸ 1 π (c) Fie un = n sin n . Pentru l < 1 seria e convergent˘ iar pentru n→∞ l > 1 seria e divergent˘. a 1.5.fixat) ⇒ È È n≥0 un – convergent˘.(2n−1) È (n!)2 (i) . (∀) n ∈ N∗ un+1 1 · 3 .

Solutie. a n n (ii) un = 2n+1 > 0. Pentru l < 1 seria e convergent˘ iar pentru a n→∞ l > 1 seria e divergent˘. c˘ci lim a a a Dac˘ a > 5 ⇒ seria e divergent˘. a n≥0 È √ un – divergent˘. (∀) n ∈ N∗ . 5 Dac˘ a = 5 ⇒ un = 2n5 n ⇒ lim un = 1 = 0.6 Teorem˘. (La criteriul radicalului) ¸ Stabiliti natura seriilor: ¸ (i) È n≥1 1 lnn (n+1) . a (ii) n un ≥ 1. (∀) n ∈ N∗ . (Criteriul radicalului) a È Fie un o serie cu termeni pozitivi. (∀) n ∈ N∗ 5n 2n + 5n un+1 an+1 ä lim = lim n+1 n+1 · = a lim n→∞ un n→∞ 2 n→∞ 5n 2 5 an Dac˘ a < 5 ⇒ seria e convergent˘. a 2 1 n 1+ n ) ( (iii) un = > 0. (∀) n ∈ N∗ 3n n→∞ √ lim n un = lim 1+ 3 1 n n n→∞ = e < 1. un = lim n→∞ n→∞ lim √ n 1 = 0 < 1. In a 2 +5 n≥1 un+1 < 1.7 Aplicatii. seria È nan n e convergent˘ ⇔ a < 5. (∀) n ∈ N∗ n→∞ lim √ n un = lim n 1 = < 1. Dac˘: a n≥0 È √ (i) n un ≤ q < 1 (∀) n ∈ N∗ .5. 2n+1 (iii) È 1 (1+ n ) n2 n≥1 3n . c˘ci a a a n ä ç 2 n +1 5 ç 2 n +5 5 = a . (ii) È n≥1 n n .5. s ¸ a ¸a ˆ concluzie. Siruri ¸i serii numerice. a . ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ (iii) un = an 2n +5n > 0. n ≥ 2 ⇒ n≥0 n+1 (iii) (∃) l = lim uun . n→∞ 2n + 1 2 deci seria e convergent˘. n→∞ un 1. n ≥ 2 ⇒ un – convergent˘. 3 deci seria e convergent˘. deci seria e divergent˘ a a +5 n→∞ fiindc˘ nu ˆ a ındepline¸te conditia necesar˘ de convergent˘. (i) un = ¸ 1 lnn (n+1) > 0. a 1. n→∞ un un+1 lim > 1. ln(n + 1) deci seria e convergent˘.20 1.

5. seria In aln n n≥1 e convergent˘ ⇔ a > ee . Pentru s ¸ ¸irul considerat se introduc dou˘ tipuri de convergenta. a ä ç = lim n a ln n→∞ n ln n+1 n n+1 n · ln n+1 = n≥1 ˆ concluzie. (i) 2·4.5. (ii) aln n (a > 0. a ın (ii) lim n n→∞ ln a · lim n · ln n→∞ Dac˘ ln a < a e Dac˘ ln a > 1 (⇔ a > ee ) seria e convergent˘. a = 1). ce vor fi prezentate s a ¸˘ ˆ cele ce urmeaz˘. ın a 1. a n≥p⇒ n≥0 È an an+1 − 1 ≥ s oricare ar fi n≥0 (ii) Dac˘ (∃) p ∈ N∗ astfel ca n a an e divergent˘.6..1 Definitie. a an an+1 − 1 ≤ 1 oricare ar fi n ≥ p ⇒ (iii) Presupunem c˘ (∃) l = lim n uun − 1 . n(6n+5) (i) lim n uun − 1 = lim 2(n+1)(2n+3) = 6 = 3 > 1 ⇒ seria e conver4 2 n+1 n→∞ n→∞ gent˘ ˆ baza criteriului Raabe-Duhamel. n≥0 (i) Dac˘ (∃) s > 1.2n n≥1 n≥1 Solutie.. (La criteriul Raabe-Duhamel) ¸ Decideti natura seriilor: ¸ È 1·3.6 Siruri de functii ¸ ¸ Fie D ⊆ R iar (fn )n∈N un ¸ir de functii. E u¸or de constatat c˘ nu se aplic˘ nici criteriul raportului nici ¸ s a a criteriul radicalului. a 1. (Criteriul Raabe-Duhamel) a È Fie an o serie cu termeni pozitivi. n+1 = ln a n→∞ ln n+1 e 1 (⇔ a < ee ) seria e divergent˘. fn : D → R (∀) n ∈ N. Siruri de functii ¸ ¸ 21 1. a e a e ⇒ u = (ee )ln n = ee ln n = eln ne = ne .1. Cˆnd l = 1 nu se poate decide a a a a nimic relativ la convergenta seriei.(2n−1) È 1 · 2n+1 .9 Aplicatii. Dac˘ a = e a n È Cum lim ne = +∞ = 0 ⇒ aln n e divergent˘.8 Teorem˘. (∃) p ∈ N∗ astfel ca n a È an e convergent˘... ¸ 1. a n→∞ È n ln n+1 un lim −1 un+1 − 1 = n→∞ n a n n n lim = ln a . (Convergent˘ punctual˘) Sirul (fn )n∈N converge simplu ¸ ¸a a ¸ (punctual) c˘tre functia f : D → R pe multimea A ⊆ D dac˘ (∀) x ∈ A a ¸ ¸ a avem: lim fn (x) = f (x) n→∞ . Dac˘ l > 1 seria e a a n+1 n→∞ convergent˘ iar dac˘ l < 1 seria e divergent˘.6.

7 Aplicatii. (Convergent˘ uniform˘) Sirul (fn )n∈N converge uniform ¸ ¸a a ¸ la functia f : D → R pe multimea A ⊆ D dac˘: ¸ ¸ a (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a.ˆ.5 Teorem˘. fn (x) = x n adic˘: a (∀) ε > 0. Atunci f este continu˘ pe D. (La convergenta ¸irurilor de functii) ¸ ¸ s ¸ Stabiliti multimea de convergent˘. astfel ca a a s |fn (x) − f (x)| ≤ an (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . fn (x) = x x+n .6.fixat). a 1. fn (x) = x2 + n.22 1.4 Teorem˘. (ii) fn : R → R. prezent˘m (f˘r˘ demonstratie) urm˘toarele ¸ a a aa ¸ a rezultate. (Cauchy) Sirul de functii (fn )n∈N .3 Teorem˘.6. Dac˘ fn ⇉ f pe D. (iii) fn : [3.6. (∀) n ∈ N iar f : D → R.6.ˆ |fn (x) − f (x)| < ε. (∀) n ≥ N . 1. +∞[→ R. x) ∈ N a. ˆ cazul ˆ care conditia precedent˘ este ˆ In ın ¸ a ındeplinit˘ se utilizeaz˘ notatia a a ¸ fn ⇉ f . (∀) p ∈ N∗ .ˆ (∀) n ≥ N ı. atunci fn ⇉ f pe D. (∀) n ≥ N . fn : D → R. fn (x) = (v) fn : [1. (∀) x ∈ A (∃) N = N (ε. Siruri ¸i serii numerice. . a a ¸ a Privitor la convergenta uniform˘. a Dac˘ exist˘ un ¸ir de numere pozitive (an )n∈N convergent la zero. .6 Teorem˘. atunci fn → f pe D (convergenta a a ¸ uniform˘ implic˘ convergenta simpl˘). ı. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ ˆ cazul ˆ care conditia precedent˘ este ˆ In ın ¸ a ındeplinit˘. (∀) x ∈ D. (iv) fn : [0. 1. +∞[→ R. Fie (fn )n∈N .2 Definitie. s˘ avem a |fn (x) − f (x)| < ε. Fie (fn )n∈N un ¸ir de functii continue pe D astfel ca fn ⇉ a s ¸ f pe D.6. x2 n2 +x2 . functia limit˘ ¸i tipul convergentei ¸ ¸ ¸a ¸ a s ¸ pentru fiecare din ¸irurile de functii de mai jos: s ¸ (i) fn : R → R. se utilizeaz˘ notatia a a ¸ fn → f pe A. 1. 4] → R. Leg˘tura ˆ a ıntre cele dou˘ tipuri de convergent˘ e exprimat˘ ˆ a ¸a a ın 1. ı 1. (∀) x ∈ D .6. |fn+p (x) − f (x)| < ε. fn : D → R (∀) n ∈ N a ¸ ¸ ä converge uniform c˘tre f : D → R pe multimea D ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = a ¸ ç N (ε) ∈ N a. fn (x) = 1 nenx . (∀) x ∈ A.

Se observ˘ c˘ a a a a |fn (x) − 0| ≤ x2 x2 x ≤ = . +∞[. Cum an > 0. 4] ⇒ lim fn (x) = lim x+n = 0. Siruri de functii ¸ ¸ 23 Solutie. ˆ ı. (∀) x ∈ R. +∞[). 4]. +∞[⇒ lim f )n(x) = lim x2x 2 = 0 ⇒ A = [1. ˆ ı.1. (∀) x ∈ [1. (∀) x ∈ [0. +∞[⇒ lim fn (x) = lim ne1 = 0 ⇒ A = [0. 4]. (∀) x ∈ [1. ˆ ı. Not˘m cu A multimea de convergent˘. aa a Dac˘ fn ⇉ 0 pe R trebuie ca a (∀) ε > 0 (∃) N = n(ε) a. 4]. ¬ x+n x+n 3+n ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ (∀) x ∈ [3. nx n→∞ 1 nenx n→∞ 1 ≤n (v) (∀) x ∈ [1. < ε. avem: a s |fn (n)| = n = 1 > ε. a + 1. ¸ s x (iii) (∀) x ∈ [3. Aplicˆnd Teorema 1. n→∞ n→∞ Ar˘t˘m c˘ fn → 0 dar fn ⇉ 0 pe R.6. Alegˆnd x = n ¸i ε < 1. deducem c˘ a Alegˆnd atunci N = N (ε) = a å 1 2ε è ç (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) = 1 x +1 a. s a s a n→∞ 4 Sirul (an )n∈N de termen general an = 3+n este un ¸ir de numere reale ¸ s a a a pozitive cu proprietatea lim an = 0. +∞[ . 2 + n2 x 2nx 2n (∀) x ∈ [1. Ar˘t˘m aa n→∞ n→∞ a a c˘ fn ⇉ 0 pe [3. +∞[. (*) 2n (c˘ci x ∈ [1. 4]. (∀) n ≥ N. 4]. Inegalitatea (*) se scrie succesiv: n> x 1 ≥ 2ε 2ε ä x < ε. (∀) ε < 1. (∀) n ≥ N. (∀) n ≥ N. n→∞ n→∞ +n Vom ar˘ta c˘ fn ⇉ 0 pe [1. 2 Este deci suficient s˘ ar˘t˘m c˘ a aa a (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. n (**) ¬ ¬ ¬ ¬ x¬ ¬ < ε. deci A = [3. +∞[. n→∞ n→∞ x (ii) (∀) x ∈ R ⇒ lim fn (x) = lim n = 0 ⇒ A = R.5 rezult˘ c˘ n→∞ fn ⇉ 0 pe [3. (iv) (∀) x ∈ [0. (∀) n ∈ N∗ ¸i lim an = 0. +∞[⇒ |fn (x) − 0| = = an . Observ˘m c˘ a x ¬ x 4 ¬ = |fn (x) − 0| = ≤ . ¸ a ¸ ¸a (i) (∀) x ∈ R ⇒ lim fn (x) = lim (x2 + n) = +∞ ⇒ A = ∅. n¬ ¬ (*) Relatiile (*) ¸i (**) fiind contradictorii ⇒ fn → 0. +∞[.5 ¸i rezult˘ fn ⇉ 0 pe [3.6. dar fn ⇉ 0 pe R. +∞[. se aplic˘ Teorema 1.6. 2ε 2n .

24

1. Siruri ¸i serii numerice; ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸
ä ç

1 Rezumˆnd cele de mai sus, (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) = 2ε + 1 ∈ N a. ˆ a ı. (∀) n ≥ N , |fn (x) − 0| < ε, ceea ce arat˘ c˘ fn ⇉ 0 pe [1, +∞[. a a F˘r˘ a exemplifica, mention˘m alte dou˘ rezultate importante relative aa ¸ a a la ¸irurile de functii. s ¸

1.6.8 Teorem˘. (De integrare) Fie ¸irul de functii continue (fn )n∈N , a s ¸ fn ∈ C([a, b]) (∀) n ∈ N. Dac˘ fn ⇉ f pe [a, b], atunci: a
b n→∞ a b

lim

fn (x)dx =

a

f (x)dx.

1.6.9 Teorem˘. (De derivare) Fie ¸irul de functii derivabile, cu derivate a s ¸ a de ordinul ˆntˆi continue pe [a, b] (fn )n∈N , fn ∈ C 1 ([a, b]), (∀) n ∈ N. Dac˘: ı a (i) fn → f pe [a, b]; ′ (ii) fn ⇉ g pe [a, b], atunci f e derivabil˘ pe [a, b] ¸i are loc egalitatea f ′ = g, adic˘ a s a
n→∞

lim fn

′ = lim fn pe [a, b]. n→∞

1.7

Serii de functii ¸
n È

prin (Sn )n∈N ¸irul de functii de termen general Sn (x) = s ¸

Fie (fn )n∈N un ¸ir de functii, fn : D → R (∀) n ∈ N (D ⊆ R). Mai not˘m s ¸ a
l=0

fk (x), (∀) n ∈ N.

1.7.1 Definitie. (i) Se nume¸te serie de functii o sum˘ de forma: ¸ s ¸ a
k≥0

fk = f0 + f1 + · · · + fn + . . . ;

(ii) Sirul de functii (Sn )n∈N de termen general ¸ ¸
n

Sn (x) =
k=0

fk (x),

(∀) x ∈ D, (∀) n ∈ N
È

se nume¸te ¸irul sumelor partiale ale seriei s s ¸

n≥0

fk ;

(iii) Dac˘ A ⊆ D e multimea de convergent˘ a ¸irului (Sn )n∈N , atunci A a ¸ ¸a s È È e multimea de convergent˘ a seriei de functii ¸ ¸a ¸ fk ; dac˘ a Sn (x) = S(x)
k≥0 n→∞

(∀) x ∈ A, atunci functia S : A → R e suma seriei de functii considerate; se ¸ ¸ utilizeaz˘ ˆ acest caz notatia: a ın ¸
∞ n=0

fn (x) = S(x),

(∀) x ∈ A;

1.7. Serii de functii ¸

25
È

(iv) Dac˘ Sn → S pe A, seria a A; dac˘ Sn ⇉ S pe A, seria a
È

n≥0

fn e punctual convergent˘ c˘tre S pe a a

n≥0

fn e uniform convergent˘ c˘tre S pe A. a a

Relativ la seriile de functii, prezent˘m f˘r˘ demonstratie urm˘toarele ¸ a aa ¸ a rezultate. 1.7.2 Teorem˘. (Cauchy) Seria de functii a ¸
ä È

n≥0

fn este uniform convergent˘ a

pe D ⊆ R ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. ˆ. |fn+p (x) − fn (x)| < ε, ı ç ∗ , (∀) x ∈ D . (∀) n ≥ N , (∀) p ∈ N 1.7.3 Teorem˘. (Weierstrass) a È Consider˘m seria de functii a ¸ fn , fn : D → R (∀) n ∈ N.
n≥0

Dac˘ (∃) un ¸ir de numere reale pozitive (an )n∈N cu propriet˘¸ile: a s at (i) |fn (x)| ≤ an , (∀) n ≥ n0 ∈ N, (∀) x ∈ D; (ii) lim an = 0,
n→∞

atunci seria

È

n≥0

fn e uniform convergent˘ pe D c˘tre o functie S : D → R. a a ¸
∞ È n=0 ∞ È n=0

1.7.4 Teorem˘. Fie a continue pe D. Dac˘ a continu˘ pe D. a

fn o serie de functii, fn : D → R (∀) n ≥ 0, ¸

fn = S uniform pe D, atunci functia S : D → R e ¸

1.7.5 Teorem˘. (De integrare termen cu termen) a È Fie fn o serie de fractii continue, fn ∈ C([a, b]) (∀) n ∈ N. Dac˘ ¸ a
∞ È n=0 n≥0

fn (x) = S(x) uniform pe [a, b], atunci:
b a ∞ n=0

fn (x) dx =

∞ n=0

b a

b

fn (x)dx =

a

S(x)dx.

1.7.6 Teorem˘. (De derivare termen cu termen) a È Fie fn o serie de functii fn ∈ C 1 ([a, b]), (∀) n ∈ N. Dac˘: ¸ a (i) (ii)
∞ È n≥0 n=0 ∞ È

fn (x) = S(n), punctual pe [a, b];
′ fn (x) = G(x), uniform pe [a, b],

n=0

atunci functia S e derivabil˘ pe [a, b] ¸i S ′ = G, adic˘ ¸ a s a
∞ n=0

fn (x)

=

∞ n=0

′ fn (x),

(∀) x ∈ [a, b].

26

1. Siruri ¸i serii numerice; ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸

Rezultatele prezentate vor fi exemplificate ˆ cazul seriilor de puteri. ın

1.8

Serii de puteri

Se nume¸te serie de puteri centrat˘ ˆ x0 ∈ R o serie de functii de forma s a ın ¸ È an (x − x0 )n (an ∈ R).
n≥0

ˆ continuare se vor considera serii de puteri centrate ˆ x0 = 0, deci de In ın È n. forma an x
n≥0

Privitor la convergenta seriilor de puteri preciz˘m rezultatele: ¸ a 1.8.1 Teorem˘. Orice serie de puteri e convergent˘ ˆn x0 = 0 (deci multimea a aı ¸ de convergenta e nevid˘). ¸˘ a 1.8.2 Teorem˘. (Abel) Dac˘ seria de puteri a a
È

n≥0

an xn e convergent˘ ˆn a ı

x0 = 0, atunci seria e absolut ¸i uniform convergent˘ pe orice interval [−r, r], s a unde 0 < r < |x0 |. O problem˘ important˘ este aceea a determin˘rii multimii de convergent˘ a a a ¸ ¸a a unei serii de puteri. 1.8.3 Definitie. Fie seria de puteri ¸ 
È

n≥0

an xn . Se nume¸te raz˘ de convergent˘ s a ¸a

a seriei date num˘rul real R ≥ 0 definit prin: a R = sup x ≥ 0 : x – punct de convergent˘ a sumei ¸a an xn .
n≥0

Privitor la calculul razei de convergent˘ a unei serii de puteri are loc ¸a 1.8.4 Teorem˘. Fie seria de puteri a R. Atunci: 1 = lim R n→∞
n

È

n≥0

an xn , avˆnd raza de convergenta a ¸˘ an+1 ¬ ¬. an ¬
¬

|an | = lim

¬ ¬ ¬ n→∞ ¬

Dac˘ R = 0 ⇒ R = +∞; dac˘ R = ∞ ⇒ R = 0. a 1 a 1 È Dac˘ 0 < R < +∞, seria a an xn e uniform convergent˘ pe ] − R, R[. a
n≥0

1.8.5 Definitie. Fie seria de puteri ¸ Intervalul

È

n≥0

an xn cu raza de convergent˘ R. ¸a

IC =] − R, R[ (pe care seria e uniform convergent˘) se nume¸te interval de convergent˘ al a s ¸a seriei.

1.8. Serii de puteri

27
È

1.8.6 Observatie. Multimea de convergent˘ a seriei de puteri ¸ ¸ ¸a

n≥0

an xn cu

raza de convergent˘ R e unul din intervalele ] − R, R[, [−R, R[, ] − R, R] sau ¸a [−R, R]. Pentru multimea (domeniul) de convergent˘ al unei serii de puteri ¸ ¸a se va folosi notatia DC . ¸ 1.8.7 Aplicatii. (Domeniul de convergent˘ al unei serii de puteri) ¸ ¸a Determinati domeniile de convergent˘ ale urm˘toarelor serii de puteri: ¸ ¸a a È È È xn x2n+1 n; (i) x (ii) n+1 ; (iii) 2n+1 ;
n≥0
È

n≥0
È

n≥0

(iv)

n≥1

xn n·2n

; (v)

n≥1

xn nn

;

(vi)

È (x−3)2n+1

n≥0
¬ ¬

2n+1

.

1 Solutie. (i) an = 1, (∀) n ∈ N; R = lim ¬ an+1 ¬ = 1 ⇒ R = 1. Intervalul de ¸ n→∞ an convergent˘ este IC =] − 1, 1[. ¸a È Pentru x = −1 obtinem seria ¸ (−1)n care e divergent˘ ⇒ −1 ∈ DC . a / n≥0

¬ ¬

Pentru x = 1 obtinem seria divergent˘ ¸ a

È

n≥0

1 ⇒ 1 ∈ DC . /

Rezult˘ c˘ DC = IC =] − 1, 1[. a a 1 1 n+1 (ii) an = n+1 ; R = lim n+2 = 1 ⇒ R = 1 ⇒ IC =] − 1, 1[. x = −1 ⇒
È (−1)n

n→∞

n≥0

(n+1)

= 1−

1 2

+

1 3

− . . . – convergent˘ (e seria armonic˘ a a

alternat˘) ⇒ −1 ∈ DC . a È 1 1 1 x=1⇒ a a / n+1 = 1+ 2 + 3 +. . . – divergent˘ (e seria armonic˘) ⇒ 1 ∈ DC .
n≥0

Domeniul de convergent˘ este deci DC = [−1, 1[. ¸a (iii) Procedˆnd ca la punctele precedente se obtine DC =] − 1, 1[. a ¸ (iv)
1 R

x x

n·2n 1 n+1 = 2 ⇒ R = 2 ⇒ IC =] − 2, 2[. n→∞ (n+1)2 È (−2)n È (−1)n = −2 ⇒ – convergent˘ ⇒ −2 ∈ DC . a n·2n = n n≥1 n≥1 È È 2n 1 =2⇒ a / n·2n = n – divergent˘ ⇒ 2 ∈ DC . Deci DC = [−2, 2[. n≥1 n≥1 1 1 (v) R = lim n n1n = lim n = 0 ⇒ R = +∞ ⇒ IC = R = DC . n→∞ n→∞ È y 2n+1 (vi) Notˆnd x − 3 = y, obtinem seria a ¸ a 2n+1 care e convergent˘ numai n≥0

= lim

pe domeniul y ∈] − 1, 1[. Seria dat˘ e deci convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a x − 3 ∈] − 1, 1[. Prin urmare DC =]2, 4[. 1.8.8 Probleme propuse. (Domenii de convergent˘) ¸a Aflati domeniul de convergent˘ al fiec˘reia din seriile: ¸ ¸a a

(i) DC = IC =] − 1. DC = [1.9 Derivarea ¸i integrarea termen cu termen a s seriilor de puteri Prezent˘m un rezultat teoretic iar apoi d˘m mai multe aplicatii ale lui. (ii) IC = {0} = DC . (∀) x ∈] − R. 4]. DC = [2. 3 3 (iv) DC = IC = {−3}. (vi) IC =]1. b] ⊂] − R. (vi) IC =]2. Sunt adev˘rate afirmatiile de mai jos: a ¸ (i) S este derivabil˘ pe ] − R. Siruri ¸i serii numerice. 1 [ . 2n 2n 2 2 È n!xn . n+1 1. (x−3) (−1)n (2n+1)√2n+1 . R[ . 1.1 Teorem˘. n n≥0 n≥1 (iv) (vi) È n≥1 È n≥1 È n≥1 n≥0 R. (iii) Dac˘ [a. (Derivare ¸i integrare termen cu termen) ¸ s Folosind derivarea sau integrarea termen cu termen. (ii) 3n xn . 3]. R[.2 Exercitii rezolvate.9. (∀) x ∈] − R. 3[. s˘ se calculeze sumele a urm˘toarelor serii de puteri: a . a È (ii) Seria nan xn−1 are raza R ¸i s n≥1 S ′ (x) = n≥1 nan xn−1 . R[ are loc: a b a S(x)dx = ∞ n=0 b an a xn dx = ∞ n=0 an bn+1 − an+1 . (iii) DC = IC =] − 1 . (−1)n−1 (x−1) . ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ (i) (iii) (v) È È (−1)n (2n + 1)2 xn . R[ . nn (n + 3)n .9. Consider˘m seria de puteri a a R ¸i not˘m s a S(x) = ∞ n=0 È n≥0 an xn cu raza de convergenta ¸˘ an xn . 4[.28 1. 1[. a a ¸ 1.

xn−1 n+1 n=1 ∞ È (−1)n−1 (2n1 )x2n−2 . (∀) x ∈] − 1. se obtine: ¸ ∞ n=1 n(n + 1)xn = 2x(1 − x)2 + 2(1 − x)x2 (1 − x)4 . 1[. . 1[ = = (ii) ∞ È n=1 x n−1 2 = 2−x 2 2 (2−x)2 ∞ È n=1 1 (1−x)2 . (iv) (−1)n−1 x . 1[⇒ n = − ln(1 − x).1. x 1 + x2 ′ = 1 − x2 . (i) ¸ ⇒ ∞ È n=1 ∞ È n=1 xn−1 = ∞ È nxn−1 = ∞ È n=1 xn 1 1−x . 1[⇒ n=1 0 n=1 0 ∞ n È x (∀) x ∈] − 1. 1[. 1[ ⇒ n 0 n=1 ∞ È 1 (vi) Pornind de la xn−1 = 1−x . (∀) x ∈]−1. (∀) x ∈] − 2. 1[ ¸i aplicˆnd de dou˘ s a a n=1 xn−1 = ori derivarea termen cu termen. (∀) x ∈] − 1. (∀) x ∈] − 2. (∀) x ∈]−1. 1[. (−1)n−1 x2n−1 . n=1 n=1 ∞ È n(n+1) 2 n=1 x (−1)n+1 n(n+1) . (ii) ∞ È n=1 ∞ È n=1 ∞ È nxn 2n xn n . 1[⇒ x ′ 1−x ∞ È n=1 xn = x 1−x . (∀) x ∈] − 1. 2[⇒ . (∀) x ∈] − 1. (∀) x ∈] − 1. n . x n 2 nxn 2n Ê = Folosind derivarea termen cu termen se obtine: ¸ n n=1 x n−1 2 n=1 ∞ È x 2−x . ′ (∀) x ∈] − 1. = = n=1 x (2−x)2 (iii) Fie S ′ (x) = E u¸or de observat c˘ s a ∞ È (−1)n−1 (2n−1)x2n−2 ⇒ (−1)n−1 x2n−1 = S(x)dx = ∞ È n=1 Folosind derivarea termen cu termen se obtine: ¸ S(x) = (iv) ∞ È n=1 x 1+x2 . Derivarea ¸i integrarea termen cu termen a seriilor de puteri s 29 (i) (iii) (v) (vii) (ix) ∞ È n=1 ∞ È nxn . n (vi) (viii) n=1 ∞ È 2n−1 (−1)n−1 x 2n−1 n=1 ∞ È (x−3)n n·2n . 1[ ⇒ (−1)n−1 tn−1 dt = (v) n=1 0 n=1 x ∞ Ê È n dt (−1)n−1 x = ln(1+x).9. (∀) x ∈]−2. (∀) x ∈] − 1. 2[. (∀) x ∈]−2. 1[. 1[. . (∀) x ∈] − 1. x È ∞ x Ê Ê dt 1 1 tn−1 dt = 1−t = ln 1−x . 2[. 1+t = ln(1+x). 1−x . (1 + x2 )2 (∀) x ∈] − 1. 2[⇒ ∞ È . Solutie. n=1 ∞ x È ∞ È Ê 1 (−1)n−1 xn−1 = 1+x .

n=1 Folosind integrarea termen cu termen. 2 (1 − x)3 n=1 ∞ ∞ (vii) Este evident˘ identitatea: a (−1)n−1 t2n−2 = 1 .10 Serii Taylor 1. 1+x (∀) x ∈] − 1. 2n − 1 (viii) Se porne¸te de la identitatea s ∞ (−1)n−1 xn−1 = n=1 1 . Prin urmare: ∞ (−1)n−1 n=1 x2n−1 = arctg x. Siruri ¸i serii numerice. Se nume¸te serie Taylor ata¸at˘ ın s s a functiei f ˆ punctul x0 urm˘toarea serie: ¸ ın a f (n) (x0 ) (x − x0 )n . rezult˘: a x 0 ∞ (−1)n−1 t2n−2 dt = x 0 n=1 dt = arctg x. 1 + t2 (∀) x ∈] − 1.30 1.1 Definitie. 1[. f : I → R o functie e ¸ ¸ admite derivate de orice ordin ˆ x0 ∈ I. 1[.10. (ix) Se noteaz˘ a g˘se¸te: a s = y. n! n≥0 . 1[. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ iar de aici: 1 n(n + 1) n−1 x = . n(n + 1) x−3 2 (∀) x ∈] − 1. (x − 3)n 5−x = − ln . aplicˆnd apoi integrarea termen cu termen se a (∀) x ∈]1. Fie I ⊆ R un interval deschis. 5[. 1[ ¸i aplicˆnd de dou˘ ori integrarea termen cu termen se g˘se¸te: s a a a s ∞ (−1)n−1 n=1 xn+1 = (x + 1) ln(x + 1) − x. 1[. n n·2 2 n=1 ∞ 1. 1 + t2 (∀) t ∈] − 1. (∀) x ∈] − 1.

(La serii Taylor) ¸ S˘ se dezvolte ˆ serie Taylor ˆ a ın ıntr-o vecin˘tate a punctului x0 = −4 a functiile date prin: ¸ 1 1 (i) f (x) = x2 .2 Teorem˘. (ii) f (x) = x2 +3x+2 . ı (ii) (∃) M > 0 a. |f (n+1) (x)| < M .10. Solutie. n ∈ N. (∀) x ∈ V ∩ (R\{−2. ˆ. Are deci loc s a a a a egalitatea ∞ n+1 1 (x + 4)n = 2 .11.3 Aplicatii.1. n! n=0 ∞ 1. (i) Se demonstreaz˘ (inductie dup˘ n) c˘: ¸ a ¸ a a f (n) (x) = (−1)n de unde rezult˘: a f (n) (−4) = (n + 1)! . a a ın ∞ 1 È n+1 3 −2n+1 (n + 4)n .1 Definitie. s ¸ ∞ . Dac˘: a a (i) f are derivate de orice ordin ˆn x0 . (n + 1)! .10. Fie I ⊆ R un interval deschis cu proprietatea c˘ x0 = 0 ∈ ¸ a I iar f : I → R o functie ce admite derivate de orice ordin ˆ x0 = 0. Fie I ⊆ R interval deschis. 4n+2 (∀) n ≥ 0. a a ın 1. adic˘ seria s a ¸ ın a f (n) (0) n x n! n=0 se nume¸te serie Mac-Laurin a functiei f . (∀) n ∈ N E u¸or de v˘zut c˘ (∃) V ∈ V(−4) pe care f (n+1) e m˘rginit˘.11. −1}) (ii) 2 = n+1 x + 3x + 2 n=0 6 (determinarea lui V r˘mˆne ˆ seama cititorului). (∀) x ∈ V ∩ R∗ n+2 4 x n=0 (r˘mˆne ˆ seama cititorului determinarea lui V ). x0 ∈ I iar f : I → R. Seria ¸ ın Taylor ata¸at˘ functiei f ˆ punctul x0 = 0. atunci ı (∀) x ∈ V ∩ I are loc egalitatea: f (x) = f (n) (x0 ) (x − x0 )n . (∀) x ∈ V ∩ I (V ∈ V(x0 )).11 Serii Mac-Laurin 1. xn+2 (∀) x ∈ R∗ . Serii Mac-Laurin 31 Are loc urm˘torul rezultat: a 1.

32 1.11. (∀) x ∈ R • se demonstreaz˘ (inductie dup˘ n) c˘: a ¸ a a f (n) (x) = sin x + n • prin urmare f (n) π . (∀) n ∈ N ⇒ f (n) (0) = 1. n! 1! 2! n! 2◦ . 2 (∀) x ∈ R. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ 1. (−1)k . 1 an = n! .. ¸ ¸˘ 1. s ¸a • domeniul de convergent˘ este DC = R.1 are loc egalitatea: a In ¸ f (n) (0) n x = f (x). deci o serie de puteri cu coeficientii ¸ ex = xn x x2 xn =1+ + + ··· + + .. f : R → R. (∀) n ∈ N. unde A ⊆ I e multimea de convergenta a seriei Mac Laurin. Siruri ¸i serii numerice. (∀) x ∈ R • e u¸or de v˘zut c˘ f (n) (x) = ex . n = 2k n = 2k + 1 ∞ È (k ∈ N). f (x) = sin x. (∀) n ∈ N ¸i raza de convergent˘ R = +∞. (∀) x ∈ R. f (x) = ex . (Dezvoltarea ˆ serie de puteri a unor functii ele¸ ın ¸ mentare) 1◦ .. (∀) x ∈ R n=0 .11.3 Aplicatii. ˆ ipotezele definitiei 1.. n! 1! 2! n! n=0 ∞ • substituind x := −x. prin urmare DC = R ⇒ sin x = ¸a (∀) x ∈ R. s a a (∀) n ∈ N. convergent˘ R = +∞. f : R → R. ´ (0) = 0. f : R → R. ¸a • prin urmare. (∀) x ∈ R are loc egalitatea: • seria Mac-Laurin este ∞ È n=0 1 n! xn . f (x) = cos x.11. n! n=0 ∞ (∀) x ∈ A.2 Teorem˘. se obtine: ¸ e−x = ∞ (−1)n n=0 x4 xn x x2 =1− + − · · · + (−1)n − + . • seria Mac-Laurin c˘utat˘ este a a n=0 1 (−1)n (2n+1)! x2n+1 ¸i are raza de s ∞ È 1 (−1)k (2n+1)! x2n+1 . 3◦ .

. +∞[→ R. (α − n + 1)(1 + x)α−n . Serii Mac-Laurin 33 • se demonstreaz˘ (inductie dup˘ n) c˘: a ¸ a a f (n) (x) = cos x + n • prin urmare f (n) (0) = (−1)k . f :] − 1. R = +∞. . ¸i deci s f (n) (0) = α(α − 1) . 2 (∀) x ∈ R. 1[ • pentru α = −1 se obtine identitatea: ¸ ∞ 1 = (−1)n xn . prin urmare DC = R ⇒ cos x 4◦ . n+1 (∀) x ∈] − 1. 0. din egalitatea precedent˘ rezult˘: a a ln(1 + x) = ∞ (−1)n n=0 xn+1 . • seria Mac-Laurin c˘utat˘ este a a ∞ f (n) (0) n α(α − 1) . (∀) n ∈ N (∀) n ∈ N∗ • raza ei de convergenta este R = 1 iar domeniul de convergent˘ ¸˘ ¸a DC =] − 1. n! n=1 ∞ (∀) x ∈] − 1. 1 + x n=0 (∀) x ∈] − 1. . n = 2k + 1 ∞ È (−1)n n=0 2n ¸i s (2n)! x ∞ È (−1)n = (2n)! n=0 π . (k ∈ N). 1[ • folosind integrarea termen cu termen. .11. f (x) = (1 + x)α . n = 2k. • seria Mac-Laurin c˘utat˘ este a a are raza de convergent˘ ¸a x2n . (∀) x ∈ R. (∀) n ∈ N. . . . . . 1[. (α − n + 1) n x =1+ x n! n! n=0 n=1 ∞ (∀) x ∈ R. (α − n + 1) n x .1. 1[ . prin urmare are loc egalitatea: (1 + x)α = 1 + α(α − 1) . (∀) x ∈ R (α ∈ R) • se demonstreaz˘ (inductie dup˘ n) c˘: a ¸ a a f (n) (x) = α(α − 1) . (α − n + 1).

. a 3 x x→0 Solutie. (Devoltare ˆ serie de puteri) ¸ ın S˘ se devolte ˆ serie de puteri functiile date prin legile de mai jos: a ın ¸ x −x x −x (i) f (x) = shx = e −e . Vom deduce mai ˆ ai dezıntˆ 2n+1 . (−1)n−1 n=1 22n−1 2n x . se procedeaz˘ apoi ca la (iii).11. 1. . 2 2 3 2 2 x. folosind apoi dezvoltarea ˆ serie de puteri a ın 2 functiei cos se obtine: ¸ ¸ sin2 x = (iv) cos2 x = 1+cos 2x 2 ∞ n=0 .12 Utilizarea dezvolt˘rilor ˆ serie de puteri la a ın calculul limitelor ¸i la calculul aproximativ al s integralelor definite Prezent˘m unele aplicatii ale dezvolt˘rii ˆ serie de puteri. . S˘ se calculeze l = lim sin x−arctg x . . (∀) x ∈ R. (2n)! (∀) x ∈ R. 1[ . . (∀) x ∈ R. (∀) x ∈] − 1. (ii) f (x) = chx = e +e . ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ 1. (iii) sin2 x = 1−cos 2x . (iii) f (x) = sin x.4 Exercitii propuse. (2n)! (∀) x ∈ R. (∀) t ∈] − 1. . obtinˆndu-se a ¸ a ∞ cos2 x = 1 + ∞ È  n=0 (−1)n n=1 22n−1 . R. 2  (v) 3 (1−x)(1+2x) = 1 + (−1)n+1 2n xn . 1[\ − 1 .34 1. 1[ n=0 x (−1)n (2n+1)! . 1+t din care deducem 1 = 1 − t2 + t4 − t6 + · · · + (−1)n t2n + . (iv) f (x) = cos (v) f (x) = (1−x)(1+2x) . a ¸ a ın A1. Siruri ¸i serii numerice. 1 + t2 (∀) t ∈] − 1. ın ¸ Pornim de la identitatea cunoscut˘ a 1 = 1 − t + t2 − · · · + (−1)n tn + . Se ¸tie c˘ sin x = ¸ s a ∞ È voltarea ˆ serie de puteri a functiei arctg x. (i) shx = (ii) chx = ∞ È n=0 ∞ È x2n+1 (2n+1)! x2n (2n)! .

... 3 3! 6 A2. + . Solutie. x 3! 5! 7! .. x3 x3 x→0 1 3! 1 3! + − + . = 2... 3 5 7 2n + 1 (∀) x ∈] − 1. 3! 5! − 2 − 2x − x2 x − sin x = x − Limita c˘utat˘ devine a a l = lim 2 (−1)n n=0 x2n+1 x3 x5 x7 = − + − . 1[ ¸i obtinem: a s ¸ arctg x = x − x3 x5 x7 x2n+1 + − + · · · + (−1)n + .. x→0 = 2 lim . A4. Utilizarea dezvolt˘rilor ˆ serie de puteri la calculul limitelor ¸i la calculul a ın s aproximativ al integralelor definite 35 Folosind teorema de integrare termen cu termen. 1[ . obtinˆn¸ s ın ¸ ¸ a 1 du-se l = 3 . Folosind dezvolt˘rile cunoscute avem: ¸ a 2ex − 2 − 2x − x2 = 2 1 + =2 ∞ x2 x3 x + + + . x] ⊂] − 1. .12. putem integra identitatea precedent˘ pe intervalul [0. = 1 1 1 − = . . A3. S˘ se calculeze l = lim a x→0 2ex −2−2x−x2 x−sin x . S˘ se calculeze o valoare aproximativ˘ a integralei a a I= 1 2 0 sin x dx. S˘ se calculeze l = lim a x−arctg x x3 Solutie.... x Solutie. 1! 2! 3! x3 x5 + + .. − − − 3 3! 5 5! 7 7! 1 3! x→0 − x3 + 1 5 x3 − 1 5! x5 + . x3 x5 3! − 5! − . .. .. Din cele de mai sus obtinem: ¸ sin x − arctg x = Limita c˘utat˘ devine: a a l = lim 1 3 1 1 1 1 1 1 x3 + x5 + x7 + .. Folosind dezvoltarea ˆ serie de puteri a functiei sin x deducem: ¸ ın ¸ sin x x2 x4 x6 =1− + − + . . (2n + 1)! 3! 5! 7! x2 5! x2 5! x→0 x3 x5 3! + 5! + . .. Se folose¸te dezvoltarea ˆ serie de puteri a functiei arctg x.. .1.

4 3 · 4!23 5 · 6!25 dx .36 1. se obtine: ¸ ın ¸ ¸ 1 − cos x 1 x2 x4 = − + − .. ¸iruri ¸i serii de functii ¸ s s s ¸ Luˆnd primii trei termeni ai dezvolt˘rii precedente obtinem: a a ¸ I≃ x2 1 1 x4 1 + dx = 1− + 2 120 2 12 9600 0 1 9600 − 800 + 1 8801 = · = . S˘ se calculeze o valoare aproximativ˘ a integralei a a I= 1 2 0 1 − cos x dx.. Siruri ¸i serii numerice. 2 9600 19200 1− 1 2 A5... x2 2! 4! 6! 1 1 1 x2 x4 2 1 − cos x 2 dx ≃ ⇒ − + x2 2! 4! 6! 0 0 1 1 1 = − + = . Folosind dezvoltarea ˆ serie de puteri a functiei cos x. x2 Solutie.

1 Spatiul cu n dimensiuni ¸  Not˘m Rn = R × R × · · · × R = x = (x1 . . +) este un grup abelian cu elementul neutru 0 = a (0. xn se numesc coordonatele a (proiectiile) punctului x. x1 . ¸ 2. . . . xn + yn ).. . .2. a ˆ cazul n = 1. (∀) x = (x1 . y. . x3 ). Operatia de ˆ ¸ ınmultire a elementelor din Rn cu numere reale · : R × Rn → Rn ¸ se define¸te prin: s α · x = (αx1 .. . . . . 37 . . .. 2. (Rn . . . (∀) x = (x1 . . . . y) ˆ loc de (x . xn ) ∈ Rn . αxn ). Dac˘ x = (x1 . (∀) α ∈ R.. x3 ) sau multimea punctelor din spatiu.2 Structura de spatiu vectorial al lui Rn ¸ Operatia de adunare + : Rn × Rn → Rn se define¸te prin: ¸ s Se verific˘ u¸or: a s x + y = (x1 + y1 . .1 Teorem˘. x2 ) (sau multimea punctelor din plan de abscis˘ x1 ¸i ordonat˘ x2 ). x ). n . . multimea R2 este multimea perechilor de numere reale In ¸ ¸ ¸ a s a (x1 . xn ) ∈ Rn .. −xn ) ∈ Rn . (∀) y = (y1 . 0. x2 .. z) ˆ loc de (x1 . . ın Prin analogie. . . . .. multimea R3 este multimea tripletelor de numere reale In ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ (x1 . . . 0) ¸i opusul fiec˘rui element x = (x1 . . (∀) i = 1. xn ) ∈ Rn . xn ) : xi ∈ R. . multimea R1 este dreapta real˘ R. yn ) ∈ Rn . x2 . Punctele lui R ın 1 2 ˆ cazul n = 3.. x2 . . .. . . 2 vor fi notate adesea (x. Punctele din spatiu vor fi notate adesea (x. In ¸ a ˆ cazul n = 2. x2 . . . xn ) ∈ Rn elementul s a −x = (−x1 .Capitolul 2 Spatiile Rn ¸ 2. Rn se nume¸te spatiul cu n dimensiuni iar elementele sale s ¸ se numesc puncte.

2 asigur˘ faptul c˘ (Rn . (∀) t ∈ R ¸i s x2 i xn yn i=1 x2 > 0 ⇒ ∆f ≤ 0 ⇒ i xi yi i=1 1 ⇔ x1 y xi yi = x2 y2 ≤ 2 yi . y = y. (iii) x + y. y = i=1 xi · yi . .3. (∀) x. . x2 . (iv) 1 · x = x. . (∀) x ∈ Rn . x ≥ 0. z = x.2. f (t) = Cum f (t) = n È 2 n È i=1 n È i=1 n È n È i=1 x2 t2 − 2 i xi yi t + n È i=1 (txi − yi )2 ≥ 0. . . . . . iar coordonatele s x1 . y . +. Din proprietatea (iii) rezult˘ egalitatea 0. x = x. (∀) x. . .1 ¸i 2.1 Definitie. xn ).1 se obtin propriet˘¸ile produsului scalar. y.3 Teorem˘. . (∀) x. yn ) ∈ Rn ¸ inegalitatea enuntului revine la ¸ n 2 n n ≤ x. y ∈ Rn . . ·) este un spatiu vectorial s a a ¸ real. (∀) x ∈ Rn . . y = x. β ∈ R. y ∈ Rn . yn ) ∈ Rn se nume¸te produs scalar ˆ Rn . 0 = 0. Egalitatea are loc ⇔ = t.3. (∀) α. . y ∈ Rn . . s ın Din Definitia 2.2 Teorem˘. De aceea elementele x ∈ Rn se mai numesc ¸i vectori. x . exprimate ˆ ¸ ¸ at ın 2. y ∈ Rn . αy = α x. xn ) ∈ Rn . x. .3.2 Teorem˘. z . z + y.3 Produsul scalar ˆ Rn ın n 2. y . x y. (∀) x. (Inegalitatea lui Schwarz) a x.38 2. x = 0 ⇔ x = 0. >: Rn × Rn → R ¸ ¸ x.3. . xn se numesc componentele vectorului x = (x1 . Functia < . . 2. (iii) α(βx) = (αβ)x. a Un rezultat important este 2. Teoremele 2. . Au loc egalit˘¸ile: a at (i) α(x + y) = αx + αy. n È i=1 (*) 2 yi . .2. (∀) α ∈ R. xi yi i=1 ≤ x2 i i=1 n È i=1 i=1 2 yi . (ii) (α + β)x = αx + βx. Produsul scalar ˆn Rn are propriet˘¸ile: a ı at (i) x. (∀) i = 1. β ∈ R. (∀) α. n = ··· = . . (∀) α ∈ R. Spatiile Rn ¸ 2. (∀) x ∈ Rn . y 2 Demonstratie. (∀) x. (ii) x. (∀) x = (x1 . . (iv) αx. . xn ) ∈ Rn .2. (∀) y = (y1 . . (∀) x ∈ Rn . (∀) y = (y1 . . z ∈ Rn . Definim f : R → R. (∀) x = (x1 .

y ∈ Rn (inegalitatea lui Schwarz transcris˘ ˆn limbajul normei). exprima distanta ˆ ¸ ıntre 2 puncte x. . x2 ) ⇒ x = x2 + x2 .4. asem˘n˘toare cu cele ale modulului sunt exprimate at a a ˆ ın 2. Norma vectorului x = (x1 . (∀) x ∈ Rn . Norma ˆ Rn ın 39 2. x2 . d(x. y ∈ R 2. y ∈ Rn (inegalitatea triunghiului). notat˘ x iar cu ajutorul ei se va In a n.4.1 Definitie. (i) In . (iii) x + y ≤ x + y . x = x · x = x2 = |x| ¸i geometric reprezint˘ distanta de In s a ¸ la originea O la punctul de abscis˘ x. . y) = |x − y|.5. ¸ ˆ R1 .5.3 Observatii. ı 2. 2.2 Observatii.4. . (∀) α ∈ R. x = 0 ⇔ x = 0.2 Teorem˘.4 Norma ˆ Rn ın Pe dreapta real˘ R s-a definit distanta ˆ a ¸ ıntre punctele x. (∀) x. . a (i) x ≥ 0. x = i=1 x2 i Propriet˘¸ile normei. y se exprim˘ prin: a d(x. Atunci distanta ˆ ¸ ¸ ıntre x.1 Definitie. ¸ √ √ (i) ˆ R1 . x3 ) ⇒ x = x2 + x2 + x2 . cu aceea¸i semnificatie In 1 2 geometric˘ de la (i). ˆ Rn se va defini norma unui vector x.2. a (iii) ˆ R3 . (∀) x. dac˘ x = (x1 . y cu ajutorul modulului |x − y|. a (iv) xy ≤ x · y . a a s ¸ (ii) ˆ R2 . Fie x. In a 1 2 3 2. 2. y) = x − y .4. xn ) ∈ R este num˘rul real ¸ a nenegativ x definit prin: n x = x. dac˘ x = (x1 . (∀) x ∈ Rn . (ii) αx = |α| · x . y ∈ Rn .5 Distanta ˆ Rn ¸ ın Cu ajutorul normei se poate introduce distanta ˆ ¸ ıntre dou˘ puncte din Rn a a¸a cum ˆ R s-a introdus distanta ˆ s ın ¸ ıntre 2 puncte cu ajutorul modulului.

3 Teorem˘.6 Vecin˘t˘¸ile unui punct din Rn a at 2. . afar˘ de cazul cˆnd se va specifica ˆ s a a a ın mod expres contrarul. x). x2 ∈ I2 . . (iii) ˆ R3 . In sunt deschise. a a a (ii) ˆ planul R2 un interval bidimensional cu laturile m˘rginite e un In dreptunghi. y3 ) se exprim˘ prin: a d(x.6. multimea: s a ¸ Vr (a) = {x ∈ Rn : x − a < r} . z) + d(z. x3 ). y) = (x1 − x2 )2 + (x2 − y2 )2 + (x3 − y3 )2 . dac˘ laturile intervalului n-dimensional sunt a ˆ ınchise. Fie a ∈ Rn ¸i r > 0. Spatiile Rn ¸ (ii) ˆ R2 .2 Observatii. I2 . intervalul se nume¸te ˆ s ınchis. (iii) d(x. . 2. y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 .40 2. I2 . (iii) ˆ spatiul R3 un interval tridimensional cu laturile m˘rginite este un In ¸ a paralelipiped.3 Definitie. Distanta ˆ Rn are propriet˘¸ile din ¸ ın at 2. . . y) (inegalitatea triunghiului). In . se nume¸te sfer˘ (deschis˘) de centru ¸ a ¸i raz˘ r. I2 . s a (v) ˆ continuare. prin interval n-dimensional se va ˆ ¸elege interval In ınt n-dimensional deschis ¸i m˘rginit. distanta ˆ In ¸ ıntre x(x1 . .6. . . ¸ (i) Laturile unui interval n-dimensional pot fi ˆ ınchise la un cap˘t sau la a ambele capete. . x2 . y. y) ≥ 0. x2 ). . Intervalele I1 .6. (ii) d(x. In se numesc laturile intervalului n-dimensional I. y(y1 . . s s a a 2. y) = d(y. 2. Produsul lor ¸ a cartezian I = I1 × I2 × · · · × In se nume¸te interval n-dimensional: s I = {(x1 . y) ≤ d(x. y) = 0 ⇔ x = y. (∀) x. . . atunci I se nume¸te a s interval n-dimensional deschis. m˘rginite sau nem˘rginite. d(x. . distanta ˆ In ¸ ıntre x(x1 .1 Definitie. z ∈ Rn au loc: a (i) d(x. . dac˘ toate laturile sunt intervale m˘rgia a nite. Fie n intervale pe o dreapt˘ I1 .5. . (iv) Dac˘ toate intervalele I1 . . y2 ) se exprim˘ prin: a d(x. . xn ) : x1 ∈ I1 . . x2 . . xn ∈ In } . . intervalul se nume¸te m˘rginit. y(y1 . y2 .

8 Teorem˘. orice astfel de interval contine o sfer˘ de centru a. a (i) Reuniunea unei familii oarecare de multimi deschise este o multime ¸ ¸ deschis˘. a ¸ ıns˘s a 2. este evident˘ incluziunea Int A ⊂ A.3 Definitie. x2 ) ∈ R2 : a s (x1 − a1 )2 + (x2 − a2 )2 < r 2 .1 Definitie. a a a Se demonstreaz˘: a 2. x3 ) ∈ R3 : (x1 −a1 )2 +(x2 − a2 )2 + ın s a (x3 − a3 )2 < r 2 .  In ¸ (ii) ˆ spatiul R2 . s a a 2.6 Teorem˘. x2 ) ∈ R2 : x − a < r} = x = In ¸  2. a3 ) ¸i raz˘ r. Fie A ⊆ Rn ¸i a ∈ A. a2 .7.7 Multimi deschise ˆ Rn ¸ ın 2.4 Observatii. ¸ ¸ a 2.7.6. astfel ca a ∈ I ⊂ V . 2. ¸ s a a 2. Vr (a) =]a − r.7.6. a  (iii) Analog. Multimea tuturor punctelor interioare lui A se nume¸te ¸ ¸ s interiorul multimii A ¸i se noteaz˘ Int A. Multimi deschise ˆ Rn ¸ ın 41 (x1 .7.2 Observatie. x2 . Se demonstreaz˘: In a 2. ¸ a Se demonstreaz˘: a 2.6. ¸ (i) ˆ spatiul R1 = R.5 Definitie. a . ¸ a a a ¸ a ın a ∈ V ⊂ A.6. Orice sfer˘ de centru a contine un interval n-dimensional a a ¸ care contine a.7. deci interiorul sferei de centru a(a1 . Multimea A ⊆ Rn este deschis˘ ⇔ A = Int A (⇔ A este o ¸ ¸ a vecin˘tate al fiec˘rui punct al s˘u). reciproc. Vr (a) = {x = (x1 . ˆ R3 . a s a ˆ continuare se vor face referiri la sfere deschise. a (ii) Intersectia unei familii finite de multimi deschise este o multime ¸ ¸ ¸ deschis˘. O multime V este o vecin˘tate a unui punct a ∈ Rn dac˘ a ¸ a a ¸i numai dac˘ exist˘ un interval n-dimensional I. adic˘ multimea A este ea ˆ a¸i o vecin˘tate a lui a. x2 ) ∈ R2 : (x1 − a1 )2 + (x2 − a2 )2 < r = x = (x1 .6.7 Definitie. Punctul a este un punct interior al ¸ s multimii A dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui a continut˘ ˆ A.2. Vr (a) = x = (x1 . a2 ) ¸i raz˘ r. a + r[= {x ∈ R : |x − a| < r}. Multimea Wr (a) = {x ∈ Rn : x − a ≤ r} se nume¸te ¸ ¸ s sfer˘ ˆ a ınchis˘ de centru a ¸i raz˘ r. Se nume¸te vecin˘tate a lui a ∈ Rn orice multime care ¸ s a ¸ contine o sfer˘ Vr (a) de centru a. adic˘ interiorul cercului de centru a(a1 .4 Teorem˘.

ı a 2. adic˘ oricare ar a a a s a fi V o vecin˘tate a lui a. atunci a este un punct aderent al lui A.8.8.3 Definitie. O multime A ⊂ Rn este ˆ ¸ ¸ sa.vecin˘tate a lui A. Punctul a este un punct de ¸ s acumulare al lui A dac˘ orice vecin˘tate V a lui a contine cel putin un a a ¸ ¸ punct x = a din A (⇔ (∀) V . s a ınchis˘ dac˘ este egal˘ cu ˆ a a a ınchiderea 2. punctul a ∈ Rn este punct frontier˘ a lui A ¸ a dac˘ a este punct aderent atˆt pentru A cˆt ¸i pentru CA. Spatiile Rn ¸ 2. Se demonstreaz˘: a 2. Avem Fr A = Fr CA ¸i Fr A = A\Int A.2 Observatii. Frontier˘ a unei multimi a ¸ 2. s 2.8 Multimi ˆ ¸ ınchise.42 2. a ¸ a (ii) Multimea punctelor aderente lui A se nume¸te aderenta (ˆ ¸ s ¸ ınchiderea) lui A ¸i se noteaz˘ A. a . ¸ ı a ı a (ii) Reuniunea unei familii finite de multimi ˆnchise este o multime ¸ ı ¸ ˆnchis˘.5 Definitie.8. a V ∩ A = ∅. Punctul a ∈ Rn este aderent multimii A ⊆ Rn dac˘ orice ¸ ¸ a vecin˘tate V a lui a contine cel putin un punct x ∈ A. A = A.8. Fie A ⊂ Rn .9.1 Definitie. (V \{a}) ∩ A = ∅). adic˘: a ¸ ¸ a V ∩A=∅ oricare ar fi vecin˘tatea V a lui a. a (i) Multimea A ⊂ Rn este ˆnchis˘ ⇔ complementara sa CA este ˆnchis˘. ¸ (i) Dac˘ a ∈ A.1 Definitie. Multimea punctelor frontier˘ ale lui A se nume¸te frontiera lui A ¸i se noteaz˘ ¸ a s s a Fr A. V ∩ CA = ∅. a 2. pot exista puncte a aderente ale lui A care s˘ nu apartin˘ lui A.8. ı a (iii) Intersectia unei familii oarecare de multimi ˆnchise este o multime ¸ ¸ ı ¸ ˆnchis˘.9 Puncte de acumulare 2. evident A ⊂ A.4 Teorem˘. Fie A ⊂ Rn ¸i a ∈ Rn .

2. Multimi compacte.9. Multimea A ⊂ Rn e m˘rginit˘ dac˘ exist˘ o sfer˘ cu ¸ ¸ a a a a a centrul ˆ origine care contine multimea A.1 Definitie. (iv) Punctul b ∈ A e izolat dac˘ nu e punct de acumulare. O functie f : N → Rn se nume¸te ¸ir de puncte din spatiul ¸ ¸ s s ¸ n .11. Multimi compacte. deci multimea punctelor de acumulare e continut˘ ˆ ˆ ¸ ¸ a ın ınchiderea A a lui A.1 Definitie.2 Definitie. 2. Se va nota prescurtat (x ) R k k∈N .10. 2. A ∩ G1 = ∅. (iii) Punctele lui A nu sunt ˆ mod necesar puncte de acumulare ale lui ın A. x ≤ M. 2. (∀) x ∈ A. ˆ ı.11 Siruri de puncte din spatiul Rn ¸ ¸ 2.3 Teorem˘. a Se demonstreaz˘: a ı a ıs ¸ 2. Se utilizeaz˘ notatia lim xk = x0 . Punctul x0 ∈ Rn este limita ¸irului (xk )k∈N din Rn dac˘ ¸ s a ˆ afara oric˘rei vecin˘t˘¸i a lui x0 se g˘sesc cel mult un num˘r finit de ın a a at a a termeni ai ¸irului.10. A ⊂ Rn este ˆnchis˘ ⇔ A ˆ¸i contine toate punctele de a acumulare. A ∩ G2 = ∅ ¸i (A ∩ G1 ) ∩ (A ∩ G2 ) = ∅. atunci xk ∈ ¸ a a Vε (x0 ) ⇔ xk − x0 < ε. Multimi conexe ¸ a ¸ ¸ 43 2.11. ¸ (i) Orice punct de acumulare al lui A este punct aderent al lui A.2 Observatii.2 Definitie.2. Multimi m˘rginite. s a ¸ k→∞ 2. Se demonstreaz˘ urm˘toarele rezultate: a a .11. Dac˘ Vε (x0 ) e o vecin˘tate a lui x0 . (ii) Un punct aderent a ∈ A care nu apartine lui A este ˆ mod necesar ¸ ın punct de acumulare al lui A. Multimea A ⊂ Rn e compact˘ dac˘ e m˘rginit˘ ¸i ˆ ¸ ¸ a a a a s ınchis˘.10.10.10 Multimi m˘rginite. Multimi ¸ a ¸ ¸ conexe 2.9. Multimea A ⊂ Rn este conex˘ dac˘ nu exist˘ nici o ¸ ¸ a a a pereche de multimi deschise G1 ¸i G2 astfel ca: ¸ s s A ⊂ G1 ∪ G2 .3 Definitie. a 2.3 Observatie. adic˘: ın ¸ ¸ a (∃) M > 0 a.

z0 ) ⇔ xn → x0 yn → y0 zn → z0 . (∀) k ∈ N.11.11.11. a k→∞ k→∞ k→∞ k→∞ 2. 2. a ı (∀) n ≥ N .11. (ii) (xn . y0 . ˆ.4 Teorem˘. 2. .6 Teorem˘. ˆ. . . s a a 2. atunci lim xk = x0 . (Criteriul Cauchy) Sirul (xk )k∈N ⊂ Rn este convera ¸ gent ⇔ (xk )k∈N este fundamental. s 2. . lim xk = x0 ∈ Rn ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. Un ¸ir (xk )k∈N ⊂ Rn are limita a ∈ Rn ⇔ pentru fiecare a s i ∈ {1. yn ) → (x0 . ı 2.k )k∈N are limita ai = pri a. xk − x0 < ε. Sirul (xk )k∈N ⊂ Rn este fundamental (Cauchy) ⇔ (∀) ε > ¸ ¸ 0 (∃) N = N (ε) a. Limita unui ¸ir convergent e unic˘ (un ¸ir din Rn se a s a s nume¸te convergent dac˘ are limit˘). ˆ (∀) p ≥ N .44 k→∞ 2. Dac˘ lim xk = x0 ⇒ lim xk = x0 .8 Teorem˘. Dac˘ xk − x0 ≤ αk .9 Definitie. zn ) → (x0 .11 Teorem˘. yn . adic˘ a s a a (∃) M > 0 a. (∀) q ≥ N ı.11.11.12 Exemple.11.11. n} ¸irul coordonatelor (xi. (∀) k ∈ N. (i) (xn . a a 2.5 Teorem˘. Spatiile Rn ¸ 2. . 2. xp − xq < ε. Orice ¸ir convergent (xk )k∈N din Rn este m˘rginit.10 Teorem˘. k ≥ k0 . xk ≤ M . 2. y0 ) ⇔ xn → x0 yn → y0 .11. Fie (αk )k∈N un ¸ir de numere reale cu proprietatea a s lim αk = 0.7 Teorem˘.

(De determinare a domeniului maxim de definitie). . ¸ Aflati domeniile maxime de definitie ale functiilor definite prin legile de ¸ ¸ ¸ mai jos: Õ (i) f (x. s a a 3. . y. ¸ 3. . xn ). y) = x2 4 3.1 Functii reale de variabil˘ vectorial˘ ¸ a a (x1 . Fie Df ⊆ Rn . . . . z) = √ 2x+3y+z 2 2 (iv) f (x. √ (vi) f (x. xn ) ∈ R se nume¸te real˘ de variabila vectorial˘ x = (x1 . O functie f : Df → R ¸ ¸ + y2 9 − 1.1 Definitie. 45 . y) = 1 − x2 + (vii) f (x.1. y. y) = xy x−y 4−x −y −z 2 . y) = arccos x+y . xn ) ∈ Df → f (x1 .Capitolul 3 Functii definite pe multimi ¸ ¸ din Rn 3. . .2 Observatii. y) = ln(1 − |x| − |y|). . ¸ s ¸ ¸ (i) Multimea Df se nume¸te domeniul maxim de definitie al functiei f . (ii) f (x. x (v) f (x. . z) = 1 x2 +y 2 −z 1 − y2 . (iii) f (x. Df = ∅. . .1. .3 Exemple.1. . ¸ (ii) O prim˘ problem˘ (important˘!) care se pune ˆ leg˘tur˘ cu functiile a a a ın a a ¸ reale de variabil˘ vectorial˘ este aceea a determin˘rii domeniului maxim de a a a definitie.

(i) Df = (x. (0. 3. δ”) a lim f (x) = l ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) > 0 a. y) ∈ R2 : 1 − x2 ≥ 0 ∧ 1 − y 2 ≥ 0 = (x. y. x = x0 cu ı x→x0 x − x0 < δ s˘ avem |f (x) − l| < ε . z) ∈ R3 : 4 − x2 − y 2 − z 2 > 0 = (x. y. y) ∈ R2 : x = y – punctele (iv) Df = (x. y) ∈ R2 : |x| + |y| < 1 – interiorul p˘ atratului de vˆrfuri (1.  (vii) Df = (x. R2 : 1 − |x| − |y| −1 ≥ 0 – exteriorul ¸i frontiera s 3. y2 x2 4 + 9 − 1 = 0. (−1. y) ∈ > 0 = (x. ä(De caracterizare ”ε. 1] ∧ y ∈ [−1. Num˘rul l ∈ R este limita functiei f ˆ punctul x0 dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice vecin˘tate U a lui l (ˆ R) exist˘ o vecin˘tate V a a a ın a a n ) astfel ca (∀) x ∈ V ∩ D . y) ∈ R2 : ¸ x2 4 + y2 9 Ó elipsei de ecuatie (E) : ¸   (ii) Df = (x. ˆ. 1]. 3. In a ¸ x→x0 Teoremele de mai jos dau definitii echivalente pentru limita unei functii ¸ ¸ ˆ ıntr-un punct. 0) ¸i raz˘ r = 2. y. Fie Df ⊆ Rn . 0).46 3. y) ∈ R2 : x ∈ [−1. 1). y) ∈ R planului R2 nesituate pe prima bisectoare. x0 ∈ Rn punct de acumulare al lui Df ¸i ¸ s a ¸ ın a s f : Df → R. (De caracterizare cu ajutorul ¸irurilor) a s ä lim f (x) = l ⇔ pentru orice ¸ir (xk )k∈N ⊂ Df \{x0 } convergent cu s x→x0 k→∞ lim xk = x0 ⇒ lim f (xk ) = l . . y) ∈ R2 : ¬ x+y ¬ ≤ 1 (r˘mˆne ˆ seama cititorului explicia a ın tarea (precizarea) geometric˘ a lui Df ). 1] × [−1. x = x s˘ avem f (x) ∈ U . 0. −1). a   (vi) Df = (x.2 Teorem˘. Functia f : Df ⊆ Rn → R e m˘rginit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ ¸ a a as a (∃) M ≥ 0 a. s ç . ˆ |f (x)| ≤ M .2. a ˆ continuare vom face referiri la functiile reale de dou˘ ¸i respectiv In ¸ a s trei variabile reale. ı.2.4 Definitie. k→∞ ç 3.2 Limitele functiilor reale de variabil˘ vectorial˘ ¸ a a 3. (∀) x ∈ Df . 0). lui x0 (ˆ R ın 0 a f ˆ caz afirmativ se utilizeaz˘ notatia lim f (x) = l. a  (iii) Df = (x. .   2 : x − y = 0 = (x.1 Definitie.1. acestea fiind functiile ce intervin cel mai des ˆ ¸tiintele ¸ ın s ¸ inginere¸ti. z) ∈ R3 : x2 + s a y 2 + z 2 < 4 – interiorul sferei de centru (0.3 Teorem˘.2. xn ) ∈ Df . . ¬ ¬ Ò Ó ¬ x ¬ (v) Df = (x. . (∀) x = (x1 . z) ∈ R3 : x2 + y 2 − z = 0 . 1] = [−1. (−1. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Ò Solutie.

0) lim f (x. y). y).8 Observatie. y0 ) ∈ R2 un punct de acumulare al lui ¸ Df iar f : Df → R. a a as a (ii) Dac˘ nu exist˘ l = a a lim f (x. oricare ar a a ˆ acest caz nu are sens lim f (x.2.5 Observatie. de¸i (x0 . y0 ) urm˘toarele limite: ¸ ın a l12 = lim x→x0 y→y0 lim f (x. ¸ (i) Dac˘ exist˘ numai una din limitele: a a l= (x.2.y0 ) lim f (x.7 Observatii. y) nu rezult˘ c˘ exist˘ ¸i celelalte dou˘. Se determin˘ f (x. 3. Se face schimbarea de variabil˘ y = mx. l12 = lim x→x0 y→y0 lim f (x.y0 ) limite iterate. f : Df → R ¸i avem a s de calculat lim f (x. Fie Df ⊆ R2 . mx) ¸i aceasta este independent˘ de m. y→y0 ψ(y) = lim f (x. multimea s ¸  x ∈ R : (x.2.y)→(0. Se demonstreaz˘: a 3.2. fi y. In x→x0 3. y) .y)→(x0 . mx). x→x0 Se numesc limite iterate ale functiei f ˆ punctul (x0 . Se numesc limite partiale ale functiei f ˆ punctul ¸ ¸ ın (x0 . atunci l = l12 = l21 .y0 ) l12 sau l21 . y0 ) ∈ R2 punct de acumulare al lui Df a iar f : Df → R. (x0 . (x. Dac˘ exist˘ a a lim f (x. Fie Df ⊆ R2 . y). y) = l ¸i exist˘ una din limitele s a (x. x→0 . y) . sunt posibile situatiile: a ¸ x→0 (i) (∃) lim f (x. (x0 .3. Limitele functiilor reale de variabil˘ vectorial˘ ¸ a a 47 3.y)→(x0 . este posibil s˘ existe ambele a (x. y0 ) urm˘toarele functii reale de o variabil˘ real˘: a ¸ a a ϕ(x) = lim f (x. y). ın (iii) Este posibil ca. l21 = lim y→y0 x→x0 lim f (x. y). ˆ acest caz s a ın x→0 (∃) (x.2. y0 ) e punct de acumulare al lui Df . y) oricare ar fi y. ˆ acest caz l12 = l21 . (Metod˘ practic˘) ¸ a a Presupunem c˘ (0.6 Teorem˘. y) = lim f (x.4 Definitie. 0) este punct de acumulare al lui Df . 2 a 3◦ . 3.2.y)→(0. a ◦ . mx).0) Parcurgem etapele urm˘torului algoritm: a 1◦ . y) ∈ Df s˘ nu-l aib˘ pe x0 ca punct de acumulare. l21 = lim y→y0 x→x0 lim f (x. Consideratii analoge se pot face pentru functiile reale ¸ ¸ ¸ de n variabile reale (n ≥ 3). mx). y) .y)→(x0 . Se calculeaz˘ lim f (x.

y)→(0. y).0) x−3y x(1+2m) x→0 x(1−3m) = ⇒ ( ∃) l6 . (iii) l3 = (v) l5 = x−y lim (x.0) = lim = lim x(1−m) x→0 x(1+m) = 1−m 1+m ⇒ ( ∃) l3 . s 1+2m 1−3m x2 y 3 x2 +y 2 (x.y)→(0.y)→(0. x2 y 3 x2 +y 2 (x.0) lim . ˆ acest caz se In (x.0) x+y . y).0) x2 + y 12 (x. ˆ acest caz ( ∃) ın lim f (x.0) x +y .y)→(0. .y)→(0.2. folosim metoda dreptei variabile ¸i s x2 − y 2 x2 (1 − m2 ) 1 − m2 = lim 2 = .48 x→0 3. x2 y lim 2 2 (x.y0 ) lim f (x. lim mx2 x→0 x(1+m) = 0 ⇒ (∃) l4 ¸i l4 = 0.0) x2 + y 2 Cum rezultatul depinde de m ⇒ ( ∃) (ii) Analog cu (i). Algoritmul prezentat se nume¸te ”metoda dreptei variabile”.0) lim 1 (x2 + y 2 ) sin x2 +y2 . s = 0 ⇒ (∃) l5 ¸i l5 = 0.y)→(0. . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ (ii) (∃) lim f (x.y)→(0.0) x−3y (vii) l7 = (viii) l8 = (x. x→0 x (1 + m2 ) 1 + m2 (x. (ix) l9 = x3 +y 3 lim 2 2 (x.y)→(x0 .0) x2 + y 12 (iii) l3 = (iv) l4 = (v) l5 = x−y lim (x.0) x+y xy x+y (x. Solutie. mn).y)→(0. s a 3.9 Aplicatii. mx) dar valoarea ei depinde de m.0) x+y . (iv) l4 = (vi) l6 = xy lim (x. .y)→(x0 .y)→(0.0) 3xy 6 x2 +y 12 (x.0) lim x+2y lim (x. ˆ acest caz ın ( ∃) (x.0) (iii) ( ∃) lim f (x.y)→(0. Poate fi aplicat s ¸i pentru calculul limitelor de forma s lim f (x. x→0 (x. y).y)→(0.0) x +y .y)→(0. ¸ (i) Nedeterminarea e de form˘ a punˆnd y = mx g˘sim: a a lim 0 0 .y)→(0. x→0 x (1 + m2 ) 1 + m2 (x. 3xy 6 3mx2 3m 3xy 6 = lim 2 = ⇒ ( ∃) lim .y)→(0. (x.y)→(0.0) x +y y 6 = m) lim .y0 ) folose¸te schimbarea de variabil˘ y = y0 + m(x − x0 ). (La metoda dreptei variabile) ¸ Calculati limitele de mai jos: ¸ x2 −y 2 lim (ii) l2 = (i) l1 = x2 +y 2 .y)→(0.y)→(0. avem (punˆnd a lim x2 −y 2 2 2 (x.y)→(0.0) lim = lim = lim mx5 x2 (1+m2 ) x→0 (vi) l6 = x+2y lim (x.

3. 0. c ⇒ ( ∃) (ii) x = at.0.0. t→0 t(3a + 2b + 4c) 3a + 2b + 4c (x.0) (ii) l2 = (iii) l3 = 2x+3y 2 +4z 3 4 2 (x.z)→(0. z) → a (0.z)→(0.0) 5x + 4y lim 2 5 Cum l2 este independent de a. b.z)→(0. y = bt. ¸ (i) ”Metoda dreptei variabile” se aplic˘ ˆ general ˆ cazul calculului a ın ın limitelor functiilor rationale. 0). atunci t → 0 ⇔ (x. y = bt. .y.y. Limitele functiilor reale de variabil˘ vectorial˘ ¸ a a 49 (vii) l7 = (1 + lim (x2 + (x.y. y. z = ct ⇒ ⇒ l2 = .0) x +y lim = lim x3 (1+m3 ) 2 2 x→0 x (1+m ) = 0.0) 1 m2 ) lim x2 sin x2 (1+m2 ) .z)→(0.0) 5x+4y +z lim .2. c ⇒ l2 = = 2x+3y 2 +4z 3 lim 4 2 (x.2. se aplic˘ ”metoda In ¸ a curbelor variabile”.3. pentru eliminarea nedetermin˘rilor de forma ¸ ¸ a 0 .0) 1 1 y 2 ) sin x2 +y2 = lim x2 (1 + m2 ) sin x2 (1+m2 ) = Cum sin = lim ¬ ¬ ¬ x→0 ¬ ¬ 1 x2 (1+m2 ) ¬ ≤ 1 ⇒ l7 = 0. ¸ ın ın a (i) x = at. 0).0.y. z = ct.0.0. 0 (ii) ˆ cazul functiilor reale de trei variabile reale. (La metoda curbelor variabile) ¸ S˘ se calculeze limitele de mai jos: a 2x+y−z lim (i) l1 = 3x+2y+4z . (viii) l8 = (ix) l9 = lim mx3 x2 (1+m2 ) x→0 = 0.z)→(0.0) 3x+2y+4z Cum l1 depinde de a. y = bt.0) 5x+4y +z . c. 2x + 3y 2 + 4z 3 t(2a + 3b2 t2 + 4c3 t2 2a 2 = lim = = . b.11 Aplicatii. (x. Descriem pe scurt metoda: ¸ • se fac schimb˘rile: x = at. b.y.z)→(0. 3.10 Observatii.0) 3x + 2y + 4z lim 2x+y−z lim (x.0.z)→(0.y. y+z Solutie. pe care o vom exemplifica mai jos. • ˆ caz c˘ valoarea limitei functiei ˆ t este independent˘ de a.0) lim x y−z .2.y)→(0. z = ct ⇒ ⇒ l1 = 2a + b − c 2x + y − z t(2a + b − c) = lim = .y)→(0.y. limita nu exist˘. x3 +y 3 2 2 (x. ın a ¸ ın a aceasta este limita functiei ˆ (0. x→0 x2 y x2 +y 2 (x.y)→(0. 0.0. (x. ˆ caz contrar. 4 + z2 t→0 t(5a + 4b4 t3 + c2 t) 5a 5 (x.

Functia f este continu˘ ˆ x0 ¸ s ¸ a ın dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice vecin˘tate U a lui f (x0 ) exist˘ o vecin˘tate as a a a a V a lui x0 astfel ca (∀) x ∈ V ∩ Df s˘ avem f (x) ∈ U . 0) (x. x2 +y 2 |x|+|y| . (x. + .50 3. a 3. 0) (x. ¸ 3. (Determinarea domeniului de continuitate) ¸ Pentru fiecare din functiile de mai jos.2. a (iv) Functiile elementare de n variabile reale sunt continue pe domeniul ¸ maxim de definitie. y) = ´ 0.y. atunci f e continu˘ a a ın ¸ ¸ ˆ x0 ⇔ lim f (x) = f (x0 ) (ˆ sensul definitiei limitei unei functii reale de n ın x→x0 variabile reale). Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ (iii) x = at. y) = (0.3. y) = (0. a a ın (ii) Dac˘ x0 ∈ Df e un punct de acumulare al lui Df . y) = 2. √ 2. functia f se nume¸te a a ın ¸ s continu˘ pe Df . Fie Df ⊆ Rn ¸i x0 ∈ Df . y = bt. 0) (iv) f (x.3. ¸ (i) Dac˘ x0 ∈ Df e un punct izolat al lui Df . a a ¸ a a (ii) Nedetermin˘rile ˆ cazul operatiilor cu functii reale de n variabile a ın ¸ ¸ reale sunt acelea¸i ca ˆ cazul functiilor reale de o variabil˘ real˘. y) = (x2 0. atunci f e continu˘ ˆ x0 . 0) (x. (x. 0) .0. s˘ se determine domeniul de con¸ a tinuitate DC : ´ x2 −y 2 x2 +y 2 . y) = (0.1 Definitie. 0) 1 y 2 ) sin xy (iii) f (x. t→0 y+z t(b + c) 3. y) = x2 +y 2 1+x2 +y 2 −1 .0) lim x y−z t(b − c) = lim at = 0. 0) ´ (ii) f (x. y) = (0. y) = (0. y) = (0.12 Observatii. y) = (0. z = ct ⇒ ⇒ l3 = (x.3 Continuitatea functiilor reale de n variabile reale ¸ 3. s ın ¸ a a 3. (x.3.z)→(0. (x. y) = (0. (x. (iii) Dac˘ f e continu˘ ˆ fiecare punct al lui Df .3 Aplicatii. 0) (i) f (x. ¸ (i) Pentru operatiile cu limite de functii reale de n variabile reale se ¸ ¸ p˘streaz˘ regulile de calcul din cazul functiilor reale de o variabil˘ real˘.2 Observatii.

0)}. v) = (0.y)→(0. a ın s (iv) Analog cu punctele precedente se obtine Df = R2 . f e continu˘ (elementar˘).3.0) lim f (x. f ç ′ − x′′ < δ ⇒ |f (x′ ) − f (x′′ )| < ε .y)→(0. y) = 0. ˆ (∀) x ı. (x. Solutie.0) = R2 \{(0.5 Observatii. v) = u2 v u2 +v2 . x 3.3. Functia f este uniform continu˘ ¸ ¸ a ä ′ . 0) = 2. ˆ (∀) x ı. f . Functia f : Df → R e uniform continu˘ pe a ¸ a ä ′ . 0) ¸i deci DC = R2 . Avem: (x.y)→(0. ¸ (i) Dac˘ n = 1 ⇒ Df ⊂ R.y)→(0. 0) e punct de a a acumulare al lui R2 . v) = (0. f ç ′ − x′′ | < δ ⇒ |f (x′ ) − f (x′′ )| < ε .continu˘ ˆ (0. t→0 |t|x(1 + m) Prin urmare f e continu˘ ¸i ˆ (0. ¸ lim f (x. Cum (0. y) = f (0.y)→(0. ¸ (i) Pe R2 \{(0. ( ∃) date este deci DC (x. ¸ 3. (u. x→0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2 (x. 0) ¸i ca atare Df = R2 \{(0.3. y) = lim x2 (1 + m2 ) sin x→0 (x. x′′ ∈ D cu proprietatea Df ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) > 0 a. Domeniul de continuitate al functiei ¸ R˘mˆne de v˘zut dac˘ a a a a (x. 0) (u.0) 1 1 = (1 + m2 ) lim x2 sin = x→0 mx2 mx2 = (1 + m2 )0 = 0 = 2 = f (0. a s ın s (iii) Analog cu punctele precedente. x′′ ∈ D cu proprietatea pe Df ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) a. y). 0)}. 0). 0) 0. y) = lim t2 x2 (1 + m2 ) = 0 = f (0. Continuitatea functiilor reale de n variabile reale ¸ ´ 51 (v) f (u.0) Prin urmare. y) = lim x2 (1 − m2 ) 1 − m2 = .y)→(0.0) lim f (x.3. lim f (x. Deci f nu e continu˘ ˆ (0. Deci a facem schimbarea de variabil˘ y = mn ¸i a s lim f (x. 0) ⇔ a ın lim f (x. y) aplic˘m metoda dreptei variabile.0) (ii) Sunt valabile consideratiile de la (i). Die f : Df ⊆ Rn → R. 0). avem: lim f (x. |x .y)→(0. 0)}.4 Definitie.0) Pentru a calcula (x.

Fie Df ⊆ R2 . fx ∂x . (x0 . Fie Df ⊆ Rn compact˘ iar f : Df → R. s a ¸ 3. y ). y0 ) ¸i se noteaz˘ prin ıntˆ ın ın s a 1 → (x . Functia f e derivabil˘ partial ˆ raport cu x ˆ (x0 . Functia f : Df → R e uniform continu˘ pe a ¸ a ′ = (x′ .4.3. 1 1 1 2 (iii) Consideratii analoge celor de la (i) ¸i (ii) se fac pentru n ≥ 3. atunci f e m˘rginit˘ ¸i ˆ¸i atinge marginile pe Df . y) ∈ Df se noteaz˘ a ′ (x. Fie Df ⊆ Rn ¸i f : Df → R. y0 ) ∈ Df punct de acumulare iar ¸ f : Df → R. x − x0 ˆ caz afirmativ.52 3. Derivata a a ¸ ın partial˘ de ordinul ˆ ai ˆ raport cu x ˆ ¸ a ıntˆ ın ıntr-un punct (x. y) ∈ Df .1 Definitie. y0 ) . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ (ii) äDac˘ n = 2 ⇒ Df ∈ R2 . ¸ (i) Dac˘ f : Df → R e derivabil˘ partial ˆ raport cu x ˆ fiecare punct a a ¸ ın ın (x. y ) sau ∂f (x . valoarea limitei precedente se nume¸te derivata partial˘ de In s ¸ a ordinul ˆ ai a lui f ˆ raport cu x ˆ punctul (x0 . y). a Propriet˘¸i importante ale functiilor continue pe o multime compact˘ at ¸ ¸ a ¸ ın: Df ⊆ Rn sunt continute ˆ a a 3. y ). a a a s ıs 3.4 Derivate partiale ¸ Pentru fixarea ideilor ne referim la functii reale de dou˘ variabile reale. Dac˘ f este a continu˘ pe Df .7 Teorem˘.continu˘ pe Df . y ) sau ∂f (x . ˆ (∀) x ı.4. Sunt adev˘rate afirmatiile a de mai jos: (i) Dac˘ f e uniform continu˘ pe Df ⇒ f . y0 ).6 Teorem˘. f 1 2 1 2 cu proprietatea x′−x′′ | = (x′ −x′′ )2 +(x′ − x′′ ) < δ ⇒ |f (x′ ) − f (x′′ )| < ε . x′ ).2 Observatii. (x0 . y) sau ∂f (x. ¸ a a 3. a a a (ii) Dac˘ Df e compact˘. y0 ) dac˘ ¸ a ¸ ın ın a limita de mai jos exist˘ ¸i este finit˘: as a x→x0 lim f (x. ¸ a situatia num˘rului de variabile n > 2 tratˆndu-se analog. x′′ ) ∈ D Df ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) a. ¸ s ç Mention˘m urm˘toarea leg˘tur˘ ˆ ¸ a a a a ıntre functiile continue ¸i uniform con¸ s tinue de n variabile reale. y0 ) − f (x0 . se spune c˘ f e derivabil˘ partial ˆ raport cu x pe Df .3. atunci f . fx 0 0 0 0 ∂x Analog se define¸te derivata partial˘ de ordinul ˆ ai ˆ raport cu y ˆ punctul s ¸ a ıntˆ ın ın ′ (x . Ea se noteaz˘ prin fy 0 0 a 0 0 ∂y 3.uniform continu˘ pe Df ⇔ f a a a continu˘ pe Df . (∀) x′′ = (x′′ .

4. −1). y) ¸ a ıntˆ ın ın a ∂f sau ∂y (x. Derivata a a ¸ ın ın ′ partial˘ de ordinul ˆ ai ˆ raport cu y ˆ (x. f (x. y (c) f : R2 \{(0. ¸ (a) ′ fx (1. f (x. y) : x = 0 sau y = 0} → R. y) = ln(x2 + y 2 + 1). a a ′ (iv) Functiile elementare sunt derivabile partial pe interiorul domeniului ¸ ¸ maxim de definitie. y→2 y→2 y−2 y−2 (ii) S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale functiilor de a ¸ ıntˆ ¸ mai jos ˆ ıntr-un punct arbitrar al domeniului de definitie: ¸ 2 (a) f : R2 → R. 2) 3x2 − 3 = lim =6 x→1 x→1 x − 1 x−1 f (1. y) = y ln x. y) : y ∈ R} → R. (iii) Pentru calculul derivatelor partiale se p˘streaz˘ regulile de calcul ¸ a a din cazul functiilor de o variabil˘. 2) = lim ′ ′ (b) Analog cu (a). f (x. y) = x2 y + x + y . fy ˆ punctele indicate: ¸ a ın (a) f : R2 → R.3. ¸ f (x. y) = (x2 + xy)e−x y . f (x. fy (0. y) − f (1.3 Exemple. f (x. se obtin: fx (0. 2). y). 2) = lim = lim = 5. f (x. y x Solutie. y) ∈ Df se noteaz˘ cu fy (x. y) = (x2 + xy)′ e−x y + (x2 + xy)(e−x y )′ = x x ∂x 2y 2y = (2x + y)e−x − 2xy(x2 + xy)e−x = 2 ∂f = (2x + y − 2x3 y − 2x2 y 2 )e−x y (x. ın (b) f : R x2 +y 2 +1 Solutie. (De calcul a derivatelor partiale de ordinul I) ¸ ′ ′ ın (i) Folosind definitia s˘ se calculeze fx . ¸ (a) ∂f 2 2 (x. cu observatia c˘ se consider˘ variabil˘ ¸ a ¸ a a a numai aceea ˆ raport cu care se efectueaz˘ derivarea (x. respectiv y cˆnd se calculeaz˘ fy ). y) = ˆ punctul (0. y) = arctg x . ¸ 3. (d) f :]0. 2 (e) f : R2 \{(x. +∞[×R → R. f (x. (b) f : R2 → R. x2 y 2 → R. −1) = 0. f : Df → R e derivabil˘ partial ˆ raport cu y pe Df a ¸ ın dac˘ e derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ fiecare punct (x. y) = x2 + x2 y + y 2 ˆ punctul (1. y) = ∂y = (x2 + xy)′ e−x y = xe−x 2y 2y + (x2 + yx)(e−x y )′ y = 2y 2 − x2 (x2 + xy)e−x = x(1 − x3 − x2 y)e−x 2y . 2) − f (1. cˆnd se calculeaz˘ ın a a a ′ fx .4. Derivate partiale ¸ 53 (ii) Analog cu (i). y) ∈ Df . −1) = 0. 2) y2 + y − 6 ′ fy (1.

∂x∂y ∂y ∂x (iii) Presupunem c˘ f : Df → R e derivabil˘ partial ˆ raport cu y pe a a ¸ ın ′ Df . y) ∂f ∂y = · −y x2 y = − x2 +y2 . y) = ∂2f ∂ ∂f (x. ∂y ∂2f ∂ (x. 3. Derivata partial˘ a lui fy ˆ a a . a a ¸ ın ′ fx : Df → R. y) = ∂y 2 ∂y (iv) Presupunem c˘ f : Df → R e derivabil˘ partial ˆ raport cu y pe a a ¸ ın ′ Df . Deci: prin fxx ∂x2 ′′ fxx (x. y) = · 1 y 1 x = x x2 +y 2 y x . y) = x2 − = = x y2 x3 y 2 −x3 +2y 3 xy 2 .. ∂f ∂y (x. y) = (x. Derivata partial˘ a lui fx ˆ raport cu x se ¸ nume¸te derivata partial˘ de ordinul doi a lui f ˆ raport cu x ¸i se noteaz˘ s ¸ a ın s a ′′ sau ∂ 2 f . Deci ∂f (x. Dac˘ fy e derivabil˘ ˆ raport cu x pe Df . (fx y s ¸ a ın s ′′ sau ∂ 2 f . y) = ∂2f ∂y 2 . fy : Df → R. ∂f ∂x (x. ˆ raport cu x ¸i y. y) .4. y) . deci fn : Df → R. y) = 2 ∂x ∂x ∂f (x. y) . fy : Df → R. Dac˘ fy e derivabil˘ partial ˆ raport cu y pe Df . ∂x (ii) Presupunem c˘ f : Df → R e derivabil˘ partial ˆ raport cu x pe Df . y) = − + y2 x2 2y x . y) = 2xy + (x. (d) (e) ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂y . se spune c˘ f este de dou˘ ori derivabil˘ a ın a a a ′ ın ın ¸ a partial pe Df ˆ raport cu x. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ (b) (c) ∂f ∂x (x. Deci se noteaz˘ prin fxy a ∂x∂y ′′ fxy (x. y) = = 2x x2 +y 2 +1 1 2 1+( y ) x 1 y 2 1+( x ) y x . y) = ∂2f ∂ (x. Derivata partial˘ a a ¸ ın s ¸ a ′ ) se nume¸te derivata partial˘ de ordinul doi a lui f ˆ raport cu x ¸i y. Dac˘ fx e derivabil˘ partial ˆ raport cu y pe Df .4 Definitie. y) = (x. (x. 2x3 +x2 −y 3 x2 y (x. y) = x2 x2 +y 2 2x x2 +y 2 +1 .54 3. Dac˘ fx este la rˆndul ei ¸ ın derivabil˘ ˆ raport cu x pe Df . y ′ x x ∂f ∂y (x. (i) Presupunem c˘ f : Df → R (Df ⊆ R2 ) e derivabil˘ ¸ a a ′ a ′ a partial ˆ raport cu x pe Df . atunci f e de a ′ a ın ′ ın ın s ¸ a dou˘ ori derivabil˘ pe Df ˆ raport cu y ¸i x. Derivata partial˘ a a a ¸ ın ¸ a ′ ˆ raport cu y se nume¸te derivata partial˘ de ordinul doi a lui f ˆ lui fy ın s ¸ a ın ′′ raport cu y ¸i se noteaz˘ prin fyy sau s a ′′ fyy (x. atunci a ′ a ¸ ın f e de dou˘ ori derivabil˘ partial ˆ raport cu y pe Df . functia f e a ′ a ¸ ın ¸ de dou˘ ori derivabil˘ partial pe Df .

∂y x + y2 2y ∂2f (x. y0 ). ¸ (i) ∂f 2x (x. y) = 2 + y2 ∂x∂y x ∂f 2y (x.4. (x0 . ∂y∂x se numesc derivate ¸ ¸ partiale mixte de ordinul doi ale functiei f . y) = x ln y. (i) Derivatele partiale ∂x∂y . y) = ∂y∂x ∂x 2 ∂f (x. (x2 + y 2 )2 (x + y 2 )2 = 2y (x2 . y ). y) . (ii) f : R×]0. ∂x x + y2 ∂2f 2x (x. Deci s a ′′ fyx (x. +∞[→ R f (x. se noteaz˘ prin fyx sau ∂y∂x . y0 ). Derivate partiale ¸ 55 raport cu x se nume¸te derivata partial˘ de ordinul doi a lui f ˆ raport cu s ¸ a ın ∂2f ′′ y ¸i x. y) = ∂2f ∂ (x. y ) = f ′′ (x . y0 ). y) ∈ Df s˘ existe ∂x∂y dar a ∂2f ∂y∂x s˘ nu existe (sau invers). Solutie. iar f : Df → R are a propriet˘¸ile: at ′′ ′′ (i) (∃) fxy .5 Observatii. ′′ (x . Situatia ˆ care derivatele partiale mixte sunt egale e precizat˘ ˆ ¸ ın ¸ a ın 3. y0 ) ∈ Df e un punct de acumulare. y) = 2 2 + y2 ∂y x ′ x ′ y x2 + y 2 − 2x2 y 2 − x2 =2 2 2 + y 2 )2 (x (x + y 2 )2 −2y 4xy = 2x 2 =− 2 2 )2 (x + y (x + y 2 )2 =2 ′ x ′ y 4xy −2x =− 2 2) +y (x + y 2 )2 x2 + y 2 − 2y 2 x2 − y 2 =2 =2 2 . (De calcul a derivatelor partiale de ordinul doi) ¸ S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ (i) f : R\{(0. y) = 2 . ¸ ¸ ∂2f (ii) Se poate ˆ ampla ca ˆ ıntˆ ıntr-un punct (x. 0)} → R f (x. y) = 2 .3. Atunci fxy 0 0 0 0 yx 3. y) = ln(x2 + y 2 ). ∂y 2 ∂ f ∂ f 3.4. fyx pe Df . ′′ ′′ ı a (ii) fxy . y) = 2 + y2 ∂y∂x x 2f ∂ 2y (x. fyx sunt continue ˆntr-o vecin˘tate a lui (x0 .7 Exemple.4. Chiar dac˘ (∃) a a ∂2f ∂x∂y ˆ general ın (x0 .4. (Schwarz) a Dac˘ (x0 .6 Teorem˘. y0 ) = ∂2f ∂y∂x ∂2f ∂x∂y (x0 . y) = ∂x2 x2 + y 2 ∂2f 2x (x. y0 ) ¸i (∃) s ∂2f ∂y∂x (x0 .

y) ∈ Df . y) = ∂y 2 x y ′ y x y ′ x = 1 y x = − 2. (∀) (x. Prin urmare ∂2f ∂2f (x. (∀) (x. 3. y). (∀) (x. y) = y + e x − x e x y (x. y) + y ∂f (x. y) = (ln y)′ = . y) = −ex sin y. at ¸ Ar˘tati c˘ functiile de mai jos satisfac respectiv relatiile indicate: a ¸ a ¸ ¸ 2 → R. y) = 0. y) ∈ R2 \{(0. y) = ex cos y. ∂f ∂y (x. a a ∂ f ∂2f ∂f ∂2f 1 (x. f (x. Deci (∀) (x. y) = . . 0) → R. (ii) (x. ∂x ∂y x2 + y 2 + xy x2 + y 2 + xy y y (∀) (x. y) ∈ Df . (x.8 Exemple. y) + ∂ f (x. y) ∈ R2 \{(0. (∀) (x. y) = ex cos y. y) = 2x+y x2 +y 2 +xy . Solutie. ∂x ∂y y (iii) f : Df → R. (Identit˘¸i cu derivate partiale). 0)}. y) = xy + x · e x x ∂f (x. (∀) (x. . (x. y) = 2xy + f (x. y) : y ∈ R}. y). y) = 2. y) = ex cos y (i) f : R 2 ∂2f (x. (x. y) ∈ Df . y 2 ∂x ∂x ∂x∂y y ∂f x ∂2f (x. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ ∂ f Se observ˘ c˘ ∂x∂y (x. y) = ln y. y) + y (x. (i) ¸ ∂x ∂y ∂f ∂x (x. y) ∈ R2 . y) + y ∂f (x. f (x. y) ∈ Df . ∂x2 ∂y 2 (ii) f : R2 \{(0. f (x. y). y) = ∂y y ∂y∂x ∂2f (x. (iii) ∂f ∂x ∂f ∂y y (x. y) = x + e x . y) = = = 2. y). (∀) (x. ∂2f ∂y 2 ∂2f ∂x2 (x. y) = xy + xe x − ye x + xy + ye x = 2xy + xe x = ∂x ∂y = 2xy + f (x. y) + 2 = ex cos y − ex cos y = 0. y) = x+2y x2 +y 2 +xy ∂f ∂f x(2x + y) + y(x + 2y) 2(x2 + y 2 + xy) (x. y) = −ex cos y. (x. y) = ∂2f ∂y∂x (x. Deci x y y y y ∂f ∂f (x.56 2 2 3. unde ∂x ∂y Df = R2 \{(0. y) = ∂y∂x (x. 2 ∂x ∂y (ii) x ∂f ∂x (x. y) ∈ R2 . 0)}.4. y) = 0. y ∂2f ∂x∂y Se observ˘ c˘ ¸i ˆ acest caz a a s ın (x. y) + y (x. y) = ln(x2 + xy + y 2 ) x ∂f (x.

Dup˘ teorema 3. a < b ¸i a a s (i) u.5. v(x)) e derivabil˘ pe ]a. dar care au o mare important˘ ˆ studiul unor discipline ¸a ın inginere¸ti (mecanic˘. Aplicˆnd din nou teorema 3. v(x))v ′ (x). F (x) = f (u(x).4.5. b[. ¸ ı a (iii) f : Df → R are derivate partiale de ordinul ˆntˆi continue pe Df . (Ale teoremei 3. Dac˘ a. S˘ se calculeze F a a s Solutie.5.9 Observatii.1 avem: ¸ a ′′ Fx = u2 (x) + v 2 (x) u(x) u2 (x) + v 2 (x) ′ u u′ (x) + u2 (x) + v 2 (x) v(x) ′ v v ′ (x) = = u′ (x) + u2 (x) + v 2 (x) v ′ (x). ∂u ∂v 3. b ∈ R. (∀) x ∈]a. de dou˘ ori derivabile pe R.5. (∀) x ∈]a. v : R → R∗ sunt functii ′ (x) ¸i F ′′ (x).5.5 Derivarea functiilor compuse ¸ Acest paragraf este dedicat abord˘rii unor probleme simple din punct de a vedere teoretic. (i) Derivatele partiale de ordin superior se definesc prin ¸ ¸ relatia de recurent˘ ∂ n = ∂(∂ n−1 ). rezistenta materialelor).3.5. ¸ ¸ 3. v(x)) ∈ Df ⊆ R2 . (ii) (u(x). b[ ¸i are loc a s egalitatea F ′ (x) = ∂f ∂f (u(x). b[ .2 Aplicatii. v ′ (x) = v ′ ): F ′′ (x) = ′ ′ u u u u′ + √ u′ + √ u′′ + 2 + v2 2 + v2 2 + v2 u u u u v ′ ′ v v v + √ v′ + √ v′ + √ v ′′ = u2 + v 2 u u2 + v 2 v u2 + v 2 √ 2uu′ 2v u′ u2 + v 2 − u √ u √ v′ 2 u2 + v 2 u′ − 2 u2 + v 2 u′ + = u2 + v 2 u2 + v 2 √ . Derivarea functiilor compuse ¸ 57 3. v(x))u′ (x) + (u(x). b[→ R au derivate continue pe ]a. Fie R → R. b[.1) ¸ ¸ 1◦ . ¸ ¸a (ii) Derivatele partiale ale functiilor reale de n variabile reale se definesc ¸ ¸ analog cu derivatele partiale ale functiilor reale de 2 variabile reale. F (x) = u2 (x) + v 2 (x) unde u. b[→ R.1 g˘sim (pentru simplificarea notatiei punem a a ¸ u′ (x) = u′ . atunci F :]a. v :]a. s a ¸ 3.1 Teorem˘.

v) = iar u. u→0 ∂u u ∂f Studiem dac˘ ∂f e continu˘ ˆ (0. 0) ⇒ ∂f (u. S˘ se calculeze ∂f . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ √ 2u 2vv ′ v √ u′ v ′ u2 + v 2 − v √ 2 2 u 2 u2 + v 2 + +√ u′′ − 2 u + v v′ + 2 + v2 2 + v2 2 + v2 u u u 2 + v 2 − u2 v u 2uv √ √ +√ v ′′ = (u′ )2 − u′ v ′ + 2 + v2 2 + v 2 ) u2 + v 2 2 + v 2 ) u2 + v 2 u (u (u 2 + v2 − v2 u v u √ + (v ′ ) + √ u′′ + √ v ′′ = 2 + v 2 ) u2 + v 2 2 + v2 2 + v2 (u u u 2 2uv v √ √ = (u′ )2 − u′ v ′ + 2 + v 2 ) u2 + v 2 2 + v 2 ) u2 + v 2 (u (u u2 u v √ + (v ′ )2 + √ u′′ + √ v ′′ = 2 + v 2 ) u2 + v 2 2 + v2 2 + v2 (u u u 1 1 = 2 (u′ v − uv ′ )2 + √ (uu′′ + vv ′′ ). ∂u ∂v Solutie. v :]a. ∂f ¸i s˘ se studieze continuitatea lor ˆ (0. a ın ∂u ∂v s a S˘ se precizeze dac˘ are loc formula: a a ∂f ∂f F ′ (x) = (u(x). Folosim (u. (u. (u. ¸ ∂u (u2 +v2 )2 (u2 +v2 )2 E clar c˘: a ∂f f (u. v) = (0.0) u2 (1 + m2 − m) (1 + m2 − m) = 2 lim mu3 = 2m . 0) calculˆnd a ∂u a ın a lim ∂u (u. v(x))v ′ (x). (∀) (u. 0). 0) = lim = 0. v) = v 2u(u +v )−2vu = 2uv u +v −uv . (∀) x ∈ R. 0) (0. v) = (0. 0).0) 2 2 2 2 2 2◦ . ´ u2 v u2 +v2 .v)→(0.58 3. v(x)) unde f : R2 → R. v(x))u′ (x) + (u(x). pe ]a. v). u2 (x) + v 2 (x) Fie F : R → R. b[. metoda dreptei variabile ¸i avem s ∂f u2 + v 2 − uv (u.0) ∂u (u. (u + v 2 )3/2 u2 + v 2 Deci: ä ç2 1 u′ (x)v(x) − u(x)v ′ (x) + F ′′ (x) = 2 2 (v))3/2 (u (u) + v ä ç 1 + u(x)u′′ (x) + v(x)v ′′ (x) . v) = 2 lim vu = (u2 + v 2 )2 (u. b[→ R au derivate continue 0. F (x) = f (u(x). 0) − f (0. v) = (0. 0) f (u.v)→(0. n→0 u4 (1 + m2 )2 (1 + m2 )2 lim .v)→(0.

(La teorema 3. y). Deci ∂f ∂v nu e continu˘ ˆ (0. y) ∈ R2 . y) = 2f ′ (u) ∂x ∂x ∂F ∂u (x. y) = f ′ (u. ∂f u2 (u2 − v 2 ) (u.v)→(0. F (x. v)vy (x. ∂ F (x. y) = (2f ′ (u)) = 2f ′′ (u) = 4f ′′ (u) 2 ∂x ∂x ∂x . v).v)→(0. y) + fv (u. a ın Conditiile teoremei 3.5. y) = f ′ (u(x. v). y) = fu (u. y). y) = f (u(x.0) ∂v (u.v)→(0.0) ∂u Relatia precedent˘ arat˘ c˘ ( ∃) ¸ a a a (u. v) − f (0. x ′ ′ ′ ′ Fy (x. v : D1 → D. ∂x∂y (x. y). atunci functia ¸ ı a ¸ ¸ s F : D1 → R. 3. y).3 avem: a ∂F ∂u (x. v→0 ∂v v Ca la prima parte. F (x. 0) = lim = 0. 0). u.5.0) ∂v (u. y). y). f = f (u. egalitatea nu are loc. y) = fu (u. Derivarea functiilor compuse ¸ 59 ∂f lim (u. (∀) (u. ∂F (x.3 Teorem˘.5. y) + fv (u. y)) (x. v) = = ∂v (u2 + v 2 )2 (u2 + v 2 )2 ∂f f (0. v) = (0.3.5. 2 2 ∂2F Calculati ∂F (x.v)→(0.3) ¸ 1◦ . y)). (∀) (x. v) a a astfel ˆncˆt: ı a (i) u. v(x. 3.0) (u2 + v 2 )2 v 2 (m2 − 1) m2 (m2 − 1) = lim m2 v 2 4 2 = . v au derivate partiale de ordinul ˆntˆi continue pe D1 . ın Analog. 2 v→0 v (m + 1) (m2 + 1)2 lim adic˘ ( ∃) a ∂f lim (u. (∀) (x. v)u′ y(x. Fie f : R → R. adic˘ a ∂f ∂u nu e continu˘ a ˆ (0. ¸ ı a (ii) f are derivate partiale de ordinul ˆntˆi continue pe D. y) = f (u(x. y) = 2x + 3y. v)vx (x. Avem u(x. D ⊆ R2 . 0) (0.5. ¸ Dup˘ teorema 3. 0) avem: u2 (u2 − v 2 ) ∂f u2 (u2 + v 2 ) − 2u2 v 2 (u. v)u′ (x. y) ∈ R2 . y) = 3f ′ (u) ∂y ∂y ∂2F ∂ ∂u (x. (x.4 Aplicatii. Dac˘ D1 .5. y) = f (2x + 3y). v) = lim = (u. 0). ¸ a F (x. y)) (x. f = f (u) o functie derivabil˘ iar F : R2 → R. f : D → R. ¸ ∂x s ∂y2 ∂y ∂x2 Solutie. y) ¸i ∂ F (x.1 nefiind ˆ ¸ ındeplinite. y). y)) are derivate partiale pe D1 ¸i: ′ ′ ′ ′ Fx (x.

Dup˘ teorema 3. ∂y ∂y 2◦ . v) are derivate partiale ¸ continue. y). ∂F (x. ¸ a avem: ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f ∂F = · + · = + 2x ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = · + · = + 2y ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v ∂2F ∂ = 2 ∂x ∂x ∂f +2 ∂v ∂2f = ∂u2 ∂2f = ∂u2 ∂f ∂ 2 f ∂u ∂f ∂ 2 f ∂v = · + 2x + · + ∂u ∂v ∂u2 ∂x ∂u∂v ∂x ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + 2x · + · = ∂v∂u ∂x ∂v 2 ∂x ∂f ∂2f ∂2f ∂2f +2 + 2x + 2 = + ∂u∂v ∂v ∂v∂u ∂v 2f ∂ ∂2f ∂f + (2x + 1) + 2x 2 + 2 ∂u∂v ∂v ∂v ∂2F ∂ 2 f ∂u ∂ ∂f ∂f ∂ 2 f ∂v = · = + 2x + · + ∂x∂y ∂y ∂u ∂v ∂u2 ∂y ∂u∂v ∂y æ é ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + 2x · + 2 · = ∂v∂u ∂y ∂v ∂y ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f = + + 2x + 2x 2 = ∂u2 ∂u∂v ∂v∂u ∂v 2f 2f 2f ∂ ∂ ∂ = + (2x + 1) + 2x 2 ∂u2 ∂u∂v ∂v ∂2F ∂ ∂f ∂f = + 2y ∂y 2 ∂y ∂u ∂v æ 2f ∂f ∂ +2 + 2y ∂v ∂v∂u ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v · + · + ∂u2 ∂y ∂u∂v ∂y é ∂u ∂ 2 f ∂v · + 2 · = ∂y ∂v ∂y = . y). y) = x2 + y 2 .3. y). Fie F (x. v(x. a s ∂y2 ∂x ∂y ∂x2 Solutie. 2 2 ∂2F S˘ se calculeze ∂F (x. ∂ F (x. x2 + y 2 ) unde f = f (u. y) ¸i ∂ F (x. Avem u(x.5. ∂x∂y (x.60 3. y) = ∂y 2 ∂u ∂ (2f ′ (u)) = 2f ′′ (u) = 6f ′′ (u) ∂y ∂y ∂ ∂u (3f ′ (u)) = 3f ′′ (u) = 9f ′′ (u). Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ ∂2F (x. y). y) = f (x + y. y) = ∂x∂y ∂2F (x. y) = x + y.

ale c˘rei ipoteze sunt ˆ a ındeplinite ˆ baza conditiilor enuntului. Solutie. z) = f (x. γ) e o functie ce are ¸ derivate partiale de ordinul ˆ ai ¸i doi continue. unde f = f (α. Fie F (x. xyz). S˘ se calculeze ∂F . ∂2F ∂x∂y . xy. y. ∂y . x + y + z. β. Punem α(x. ∂z ¸i ∂x2 . Avem: a ın ¸ ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f ∂f ∂f = · + · + · = +y + yz ∂x ∂α ∂x ∂β ∂x ∂γ ∂x ∂α ∂β ∂γ ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f ∂f = · + · + · =x + xz ∂y ∂α ∂y ∂β ∂y ∂γ ∂y ∂β ∂γ ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f = · + · + · = xy ∂z ∂α ∂z ∂β ∂z ∂γ ∂z ∂γ ∂2F ∂ = 2 ∂x ∂x ∂ = ∂x ∂2f = ∂α2 ∂f ∂α ∂ ∂f ∂β ∂ ∂f ∂γ · + · + · = ∂α ∂x ∂x ∂β ∂x ∂x ∂γ ∂x ∂f ∂ ∂f ∂ ∂f +y + yz = ∂α ∂x ∂β ∂x ∂γ ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ · + · + · + ∂x ∂α∂β ∂x ∂α∂γ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ +y · + · + · + ∂β∂α ∂x ∂β 2 ∂x ∂β∂γ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ + yz · + · + 2· = ∂α∂γ ∂x ∂β∂γ ∂x ∂γ ∂x ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f = + y 2 2 + y 2 z 2 2 + 2y + 2yz + 2y 2 . dup˘ care ¸ a aplic˘m teorema 3. z) = x. ın ¸ ¸ 3◦ .5.3 (ˆ varianta pentru functii de trei variabile). y. 2 ∂α ∂β ∂γ ∂α∂β ∂α∂γ ∂β∂γ Analog se calculeaz˘ celelalte derivate partiale cerute de enunt. Fie F (x. ¸ ıntˆ s ∂F ∂F ∂F ∂2F S˘ se calculeze ∂x . δ) are derivate partiale de ordinul ˆ ai ¸i doi continue. y. ∂2F ∂x2 . ∂u2 ∂u∂v ∂v ∂v = Peste tot s-a aplicat teorema lui Schwarz.3. xy + yz) unde f = f (α. ¸ ıntˆ s a ∂x ∂y ∂F ∂z . ∂2F ∂y 2 . β(x. β. a ¸ ¸ 4◦ . x2 + y 2 − z 2 . ∂2F ∂z 2 . Derivarea functiilor compuse ¸ 61 ∂2f ∂2f ∂f ∂2f ∂2f + +2 + 2y + 2y 2 = ∂u2 ∂u∂v ∂v ∂u∂v ∂v ∂2f ∂f ∂2f ∂2f + (2y + 1) = + 2y 2 + 2 . z) = xy. γ. y. y. z) = xyz. ∂2F ∂x∂z ¸i s ∂2F ∂y∂z . a s . z) = f (xy. γ(x. ∂F .5.

Dac˘ Df este deschis˘ ¸i f e diferentiabil˘ ˆ fiecare punct din Df . Functia f ¸ ¸ e diferentiabil˘ ˆ (x0 . ∂δ∂α ∂x ∂δ∂β ∂x ∂δ∂γ ∂x ∂δ2 ∂x Tinˆnd seama c˘ ¸ a a ∂γ ∂y æ é = 1. expresia ∂β ∂γ ∂z = −2z. ∂z la o form˘ mai simpl˘. z) = xy + yz. Atunci: ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f ∂δ = · + · + · + · = ∂x ∂α ∂x ∂β ∂x ∂γ ∂x ∂δ ∂x ∂f ∂f ∂f ∂f =y + 2x + +y ∂α ∂β ∂γ ∂γ ∂F ∂f ∂f ∂f ∂f =x + 2y + + (x + z) ∂y ∂α ∂β ∂γ ∂δ ∂F ∂f ∂f ∂f = −2z + +y ∂z ∂β ∂γ ∂δ ∂2F ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 α ∂δ =y · + + · + · + · ∂x2 ∂α2 ∂x ∂α∂β ∂x ∂α∂γ ∂x ∂α∂δ ∂x æ é ∂f ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 f ∂δ +2 · + + 2x · + + · + · ∂β ∂α∂β ∂x ∂β 2 ∂x ∂β∂γ ∂x ∂β∂δ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 f ∂δ + · + · + 2 · + · + ∂γ∂α ∂x ∂γ∂β ∂x ∂γ ∂x ∂γ∂δ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 f ∂δ +y · + · + · + · .62 3. ∂γ = 1. y. z) = x2 + y 2 − z 2 . f : Df → R. β(x.y)→(x0 . continu˘ ˆ (x0 .6 Diferentiala unei functii reale de dou˘ variabile ¸ ¸ a reale 3. = y. y0 ) ∈ Int Df . Fie Df ⊆ R2 . (x0 . y0 ) dac˘ exist˘ dou˘ numere reale λ ¸i µ ¸i o functie ¸ a ın a a a s s ¸ ω : Df → R. y) − f (x0 . 2 lui ∂ F poate fi adus˘ a ∂x2 3. ∂y ∂δ ∂δ ∂x = y. x+ ∂β ∂x ∂δ z. y. a a ∂α ∂α ∂x = y.y0 ) lim ω(x. y0 ) ¸i nul˘ ˆ acest punct: a ın s a ın (x.6. se spune a as ¸ a ın c˘ f e diferentiabil˘ pe Df . y0 ) = λ(x − x0 ) + µ(y − y0 ) + ω(x. y0 ) = 0 astfel ˆ at (∀) (x.1 Definitie. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Solutie. ∂β ∂y = 2y. ∂y = = x. ¸ δ(x. Fie α(x. y. z) = x + y + z. y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2 . ∂z = 2x. a ¸ a . y) ∈ Df s˘ aib˘ loc egalitatea ıncˆ a a f (x. ∂x = 1. γ(x. y. z) = xy. y) = ω(x0 .

dy) = De exemplu: d3 f (x. formal: dn f (x. dy) = ∂ ∂ dx + dy ∂x ∂y (2) f (x. y)(dx. dy) = iii) Dac˘ f are derivate partiale de ordinul doi continue pe Df . functia liniar˘ de dou˘ variabile ¸ In ¸ ¸ a a ∂f (x0 . ∂x ∂y 3. 2 ∂x ∂x∂y ∂y unde dx2 = dx dx.3. atunci a ¸ a ın df (x. dy) = ∂f ∂f (x0 .1.6. dy 2 = dy dy. y)(dx. dac˘ functia f e diferentiabil˘ a ˆ ¸ a ¸ ¸ a ˆn (x0 .3 ⇒ dx = x − x0 . y) = x ˆ definitia 3. ∂x ∂y ii) Dac˘ f e diferentiabil˘ ˆ fiecare punct (x. y0 )dy. ˆ ipotezele definitiei 3.6. y). y0 )(y − y0 ) se nume¸te diferentiala functiei f ˆ s ¸ ¸ ın ∂x ∂y (x0 .1.6. y)(dx.2 Teorem˘. ∂x ∂y 3. atunci f are derivate partiale de ordinul ˆntˆi ˆn (x0 .3 Definitie.3 ⇒ dy = y − y0 ⇒ a ın ¸ df (x0 . y)(dx. ¸ a ın ¸ alegˆnd f (x. y)dx2 + 2 (x. i) Alegˆnd f (x. Diferentiala unei functii reale de dou˘ variabile reale ¸ ¸ a 63 Se demonstreaz˘ a 3. In ipotezele definitiei 3. y)dy 2 . y)dxdy 2 + 3 (x. ∂x ∂y ∂f ∂f (x. iv) Diferentiala de ordinul n se define¸te ca diferentiala diferentialei de ¸ s ¸ ¸ ordinul (n − 1). y) ∈ Df . y0 ). y) = y ˆ definitia 3. diferentiala a ¸ ¸ de ordinul doi a functiei f este ¸ d2 f (x. y0 ) ¸i se noteaz˘ prin s a df (x0 .6. dy) = ∂2f ∂2f ∂2f (x. y0 ) = λ. y)dx2 dy+ ∂x3 ∂x ∂y 3f ∂ ∂3f +3 (x. y)dx + (x.6. Formal. y0 )dx + (x0 . egalitatea precedent˘ se scrie ˆ forma: a ın d2 f (x. y0 ) ¸i au ı ¸ ı a ı s loc egalit˘¸ile: at ∂f ∂f (x0 .6. . (x0 . 2 ∂x∂y ∂y ∂ ∂ dx + dy ∂x ∂y (n) f (x. y0 )(x − x0 ) + ∂f (x0 . y − y0 ) = ∂f ∂f (x0 . y0 )(dx. y0 )(x − x0 . y).6. y)dy. y)dy 3 . y)(dx. y)dxdy + 2 (x. y)dx3 + 3 2 (x.4 Observatii. y0 ) = µ. y0 )(y − y0 ). y0 )(x − x0 ) + (x0 .6. dy) = ∂3f ∂3f (x.

5 Aplicatii. y. z) = 0. z) = 2y − 1. df (x. y)dy 2 = ∂x2 ∂x∂y ∂y 4 10 = 2 + 2 dx2 + 2dx dy + 2 + 2 dy 2 x y 9 2 d2 f (1. (x. ∂x2 ∂x∂y ∂x∂z ∂2f ∂2f ∂2f (x. (x. y)(dx. Pentru functiile de 3 variabile. (x. y. y) = x2 + xy + y 2 − 4 ln x − 10 ln y. z) = x2 + y 2 − z 2 + 2x − y + 3z. z)dz. y) = 2 + 2 . dy. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ 3. dy) = 6dx2 + 2dx dy + dy . dy) = 2x + y − dx + x + 2y − dy x y df (1. y) = 2x + y − ∂x∂y x 2f ∂ 10 (x. 2 ◦ . ∂2f 10 (x. (x. 2 ∂y∂x ∂y ∂y∂z . y. y. z) = 2. ∂y 2 y ′ y . y) = x + 2y − ∂y∂x y ′ x =1 Derivatele partiale mixte de ordinul doi fiind egale. ∂f ∂f ∂f (x. f e de dou˘ ori diferentiabil˘ ¸ a ¸ a ¸i: s ∂2f ∂2f ∂2f (x. y. y) = x + 2y − ∂x x ∂y y 4 10 df (x. (De calcul a diferentialei unei functii ˆ ¸ ¸ ¸ ıntr-un punct) 1◦ . y)(dx. dz) pentru 2 a s functia f (x. y. ¸ Solutie. y)dx dy + 2 (x. y. y. 2)(dx. y. z)(dx. y. dy). z)(dx. y. y)(dx. dy. y. y)dx2 + 2 (x. dy) = (2 + 1 − 4)dx + (1 + 4 − 5)dy = −dx 4 ∂2f (x. z) = 0. 2)(dx. z) = 2x + 2. dy) a pentru functia f (x. y) = 2 + 2 . y. z) = 2.64 3. y. (x. y. diferentiala se define¸te analog ca ¸ ¸ ¸ s pentru functiile de dou˘ variabile: ¸ a df (x. (x. y. ¸ (d2 f )(x. 2)(dx. y. dz) ¸i d2 f (x. y. S˘ se calculeze df (1. z)(dx. dz) = d2 f (x. dy). z) = 0. 2 ∂x x ∂2f 4 (x. y) = 2x + y − . dy) = Solutie. (x. d2 f (1. z)dy + (x. z)(dx. S˘ se calculeze df (x. z) = −2z + 3 ∂x ∂y ∂z ∂2f ∂2f ∂2f (x. z) = 0. 2)(dx. dy.6. dy. z)dx + (x. ¸ 4 ∂f 10 ∂f (x. dz) = ∂f ∂f ∂f (x. z). ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ dx + dy + dz ∂x ∂y ∂z (2) f (x.

(∀) (x. x y 1 1 d2 f (x. ∂x x ∂y y 1 ∂2f (x. y. y.3. z) = 0. z) = 0. a ¸ s ¸  y 2 : y >0 . z)(dx. Formula lui Taylor pentru functii reale de dou˘ variabile reale ¸ a 65 ∂2f ∂2f ∂2f (x. dz) = (2x + 2)dx + (2y − 1)dy + (3 − 2z)dz d2 f (x.7. (x. z)dy 2 + ∂x2 ∂y 2f ∂ ∂2f + 2 (x. x y 3. dy) = 2 dx2 − 2 dy 2 . y. y) ∈ D. (x. (∀) (x0 . y) ∈ R x Solutie. y) = − . y) = ln x unde D = (x. y. y)(dx. z)dx dx + 2 (x. y) = 2 . y. y0 ) + 1 1! ∂f ∂f (x0 . y. (x. y) = f (x0 . O multime D ⊆ R2 deschis˘ ¸i conex˘ se nume¸te domeniu. y) = 0. dz) = ∂2f ∂2f (x. (Taylor) Fie D ⊆ R2 un domeniu iar f : Df → R. y. atunci. z) = −2. y) = − 2 . = . z)dx2 + 2 (x. y. f (x. dy) = − dx + dy. z)(dx.7. y)(dx. avem: a ın df (x. z)dx dy+ ∂z ∂x∂y ∂2f ∂2f +2 (x. 3◦ . dy. ¸ ∂f 1 ∂f 1 (x. ∂x∂y ∂y∂x 1 ∂2f (x. 2 ∂x x ∂2f ∂2f (x. y0 )(x − x0 ) + (x0 . ∂z∂x ∂z∂y ∂z 2 Avˆnd ˆ vedere cele de mai sus. y0 ) ∈ D are loc: ¸ f (x. dy. z)dy dz = ∂x∂z ∂y∂z = 2dx2 + 2dy 2 − 2dz 2 .7 Formula lui Taylor pentru functii reale de dou˘ ¸ a variabile reale 3. y. y) = 0. y. y0 )(y − y0 ) + ∂x ∂y 3. ¸ ¸ as a s . y. z)dz 2 + 2 (x.2 Teorem˘.7. S˘ se calculeze diferentialele de ordinul I ¸i II ale functiei f : D → R. Dac˘ f a a este continu˘ ˆmpreun˘ cu primele ei n derivate partiale ¸i exist˘ derivatele aı a ¸ s a partiale de ordin (n + 1). 2 ∂y y Prin urmare: 1 1 df (x.1 Definitie.

η)(x − x0 )(y − y0 )+ 1 ∂xn ∂y ´ µ n+1 ∂ n+1 ∂ n+1 + f (ξ. y0 )(x − x0 )n−1 (y − y0 ) + . a (iii) Dac˘ n = 0. y0 ) + (x − x0 ) ∂f ∂f (ξ. y) unde: 1 ∂ n+1 Rn (x. y) = f (ξ. ın a . se obtine formula cre¸terilor finite (Lagrange) pentru a ¸ s functii de dou˘ variabile: ¸ a f (x. y0 )(x − x0 )(y − y0 )+ 2! ∂x2 ∂x∂y ∂2f + 2 (x0 .3 Observatii. y) = y x a ¸ ˆ vecin˘tatea punctului (1. y0 = 0. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ 1 ∂2f ∂2f + (x0 . y0 )(x − x0 )(y − y0 )n−1 + n (x0 . 1).66 ´ 3. . ¸ a (ii) Dac˘ x0 = 0. ∂x ∂y unde: ξ = x0 + θ1 (x − x0 ). y0 )(x − x0 )n + n! ∂xn ´ n ∂nf (x0 . η)(x−x0 )(y−y0 )n + n+1 f (ξ.7. 3. η = y0 + θ2 (y − y0 ). . η) + (y − y0 ) (ξ. formula lui Taylor devine formula Mac Laurin. (La formula lui Taylor) ¸ 1◦ . η). y0 )(x − x0 )2 + 2 (x0 .7. 0 < θ1 < 1. S˘ se scrie formula lui Taylor de ordin 2 pentru functia f (x. µ 3.4 Aplicatii. 1 ∂xn−1 ∂y n ∂nf ∂nf + (x0 . 0 < θ1 < 1. η)(x − x0 )n+1 + (n + 1)! ∂xn+1 + n + 1 ∂ n+1 f (ξ. y0 )(y − y0 )2 ∂y + µ 1 ∂nf + ··· + (x0 . y) = f (x0 . η = y0 + θ2 (y − y0 ). y0 )(y − y0 )n + n − 1 ∂x∂y n−1 ∂y + Rn (x. 0 < θ2 < 1. 0 < θ2 < 1. (i) Formula precedent˘ se nume¸te formula lui Taylor ¸ a s pentru functii de dou˘ variabile. η)(y−y0 )n+1 n ∂x∂y n ∂y ξ = x0 + θ1 (x − x0 ).

3. y) = 1 + 1 1 (y − 1) + 2(x − 1)(y − 1) + R2 (x. .2 avem: ¸ a f (x.7. y) = y x ln y ⇒ (1. 0 < θ2 < 1. 1) = 0. y) = x · y x−1 ⇒ (1. y). 1) + ∂f ∂f (1. y) = (ξ. 1 1! Restul formulei are exprimarea: 1 ∂3f ∂3f R2 (x. 0 < θ1 < 1. 1) = 1 ∂x∂y ∂x∂y ∂2f ∂2f (x. η = 1 + θ2 (y − 1). y) = y x (ln y)2 + y x−1 ⇒ (1. 1) = 1 ∂f ∂f (x. y) = f (1. 1)(x − 1) + (1. 1) = 1 ∂y ∂y ∂2f ∂2f (x. Dup˘ teorema 3. ln 1 = 0 ∂x ∂x ∂f ∂f (x. η)(x − 1)3 + 3 2 (ξ. y) = x(x − 1)y x−2 ⇒ (1. S˘ se scrie formula Mac Laurin de ordinul doi pentru functia f (x. 1) = 1. y).7. η)(x − 1)(y − 1)3 + 3 (ξ. Calcul˘m acum elementele ce intervin ˆ relatia precedent˘. 1) = 0 2 ∂x ∂x2 ∂2f ∂2f (x. y) = 1! 2! = y + (x − 1)(y − 1) + R2 (x. 1)(x−1)2 +2 2 2! ∂x ∂x∂y ∂y + R2 (x. y. 2◦ . Formula lui Taylor pentru functii reale de dou˘ variabile reale ¸ a 67 Solutie. η)(x − 1)2 (y − 1)+ 3! ∂x3 ∂x ∂y ∂3f ∂3f +3 (ξ. ∂y 2 ∂y 2 Deci f (x. z) = a ¸ cos(x + y + z). 1)(x−1)(y−1)+ 2 (1. 1)(y − 1) + ∂x ∂y 1 ∂2f ∂2f ∂2 f + (1. a ın ¸ a f (1. 1)(y−1)2 + (1. y) = y x (ln y)2 ⇒ (1. η)(y − 1)3 ∂x∂y 2 ∂y µ ´ unde ξ = 1 + θ1 (x − 1).

0) = −1. 0 < θ1 < 1. η = θ2 y. 0. 0) = −1. 0. ∂z 2 ∂z 2 Prin urmare: f (x. z). 0) = cos 0 = 1. 0 < θ2 < 1. ∂f ∂f (x. 0. 0)y + (0. 0) = (0. z) = − cos(x + y + z). (0. 0. 0. 0)x2 + 2 (0. y. y. 0) + + 1 ∂f ∂f ∂f (0. 0) = 0. 0. z) = − cos(x+y+z).68 3. 0)z 2 + 2! ∂x2 ∂y ∂z ∂2f ∂2f ∂2f (0. 0. z) = f (0. 0. y. expresia restului continˆnd derivatele partiale de ordinul trei ale functiei ¸ a ¸ ¸ ˆ ıntr-un punct (ξ. ∂y ∂z ∂2f ∂2f ∂2f (x. y. τ ). 0) = −1. (0. 0. (0. 0)z + 1! ∂x ∂y ∂z ∂2f ∂2f 1 ∂2f (0. 0. 0)x + (0. z) = − cos(x + y + z). 0) = −1. 0)y 2 + 2 (0. 0. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Solutie. Pentru functii de trei variabile. 0) = −1. η. z). ∂y 2 ∂y 2 ∂y 2 ∂z ∂2f ∂2f (x. y. (0. 0)xy + 2 (0. (0. (0. ξ = θ1 x. 0)xz + 2 (0. 0. 0. ˆ cazul nostru: a a ¸ a In f (x. 0. ∂x2 ∂y ∂x2 ∂y ∂x2 ∂z ∂2f ∂2f ∂2f (x. 2! . τ = θ3 z. z) = 1 − 1 2 (x + y 2 + z 2 + 2xy + 2xz + 2yz) + R2 (x. 0. 0. 0. y. f (0. y. y. 0. 0 < θ3 < 1. 0. 0)yz + ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z +2 + R2 (x. formula lui Mac Laurin are form˘ ¸ ¸ a asem˘n˘toare celei pentru functii de dou˘ variabile. 0) = 0 ¸i analog s ∂x ∂x ∂f ∂f (0. y. z) = − sin(x + y + z). z) = 2! 1 = 1 − (x + y + z)2 + R2 (x.

y0 ) < 0 ¸i ¬ ∂ 2 f s ¬ 0 0 2f ¬ ∂x ¬ (x0 .1 Definitie.8. ¸ 3. y0 ) ¬ 0 0 ∂x∂y ∂y 2 extrem. y) = 0 (x. y0 )¬ ¬ ∂x2 (x0 . y0 ) a a a astfel ca f (x0 . y ) (x0 . y0 ) a a a astfel ca f (x0 . ∂x ∂y 3. y0 ) ¬ 2f ∂x∂y ¬ > 0. y0 ) se nume¸te punct ¸a al lui f . y0 ) = 0. Fie Df ⊆ R2 . atunci (x . ¸ (ii) Punctele stationare ale functiei f : Df → R au ca ¸i coordonate ¸ ¸ s solutiile sistemului: ¸ ∂f ∂x ∂f ∂y (x. y) ∈ V ∩ Df . atunci (x . y0 ) ∂x∂y (x0 . Extremele functiilor reale de dou˘ variabile reale ¸ a 69 3. y0 ) ≥ f (x. y). y0 ) = 0. Punctul ¸ s (x0 . y0 ) ∈ Df ¸i f : Df → R. Dac˘ (x0 . deci orice punct de extrem s ¸ ¸ local al lui f este punct stationar al lui f . ¬ 2 ∂2f ¬ ∂ f ¬ ¬ ∂x2 (x0 . (∀) (x. y) = 0. y0 )¬ ¬ ∂x2 (x0 . y0 ) ∂y 2 un punct de minim local al lui f . (i) Un punct ˆ care se anuleaz˘ derivatele partiale de ¸ ın a ¸ ordinul I se nume¸te punct stationar al functiei f . y) ∈ V ∩ Df . dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui (x0 .3. atunci (x . Dac˘: a ¬ ¬ ¬ ∂2f ∂2f (x0 . Un punct de minim local sau maxim local se nume¸te punct de extrem local. ¬ ¬ ¬ ∂2f ∂2f (x0 . y0 ) ¬ ∂x∂y ∂y un punct¬ de maxim local al lui f . dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui (x0 . y0 ) > 0 ¸i ¬ ∂ 2 f s ¬ 0 0 ¬ ∂x ∂2f ¬ (x0 .4 Teorem˘. (∀) (x.2 Teorem˘. (ii) punct de maxim local al lui f . y0 ) ¬ ∂x∂y (x0 . y0 ). (x0 . y0 ) ¬ 2f ∂x∂y ¬ > 0. y0 )¬ ¬ ¬ < 0. s s . y ) e (i) ∂ 2 (x0 . y0 ) ≤ f (x.8. 3. (x0 . y ) e (ii) ∂ 2 (x0 . y0 ) ∈ Int Df este un punct de extrem local pentru a a ¸ ı f : Df → R iar f are derivate partiale de ordinul I ˆn (x0 .3 Observatii. y).8. y0 ) ∈ Int D e un punct stationar al lui f .8 Extremele functiilor reale de dou˘ variabile ¸ a reale 3.8. s ˆ cele ce urmeaz˘ se vor prezenta caracteriz˘ri ale punctelor de extrem In a a local cu ajutorul derivatelor partiale. atunci: ∂f ∂f (x0 . y0 ) ∂ 2 (x0 . (x0 . y ) nu e un punct de (iii) ¬ 2 0 0 ¬ ∂2f ¬ ∂ f (x .8. Presupunem c˘ f : Df → R are derivate partiale de ordinul a a ¸ ¸ doi continue pe Int D iar (x0 . y0 ) se nume¸te: s (i) punct de maxim local al lui f .

Obtinem punctele stationare M1 (2. f nu are puncte de extrem. Afl˘m punctele stationare. y) = 2 ⇒ (0. s s 4◦ . y) = 0 (x. M3 e maxim local iar M4 e punct ¸a. y) = x2 − y 2 . f (x.5 Aplicatii. y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y. 0) = 2 > 0. Deci (0. ¸ ¸ Solutie. 2). ¸ ¸ Solutie.8. punctul (0. 2 ∂x ∂x2 (0. 0)¬ ¬ ¬ ∂2f 2 (0. ¸ a ¸ ∂f ∂x ∂f ∂y (x. 0)¬ ¬ (0. y) = 0 ´ ⇒ 2x = 0 −2y = 0 ´ ⇒ x=0 y = 0. Aflati punctele de extrem ale functiei f : R2 → R. 0) = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 2 0¬ ¬ 0 2¬ ¬ ¬ = 4 > 0. y) = 4x2 − 2xy + y 2 + 4x − a ¸ ¸ y − 5. Prin urmare. f (x. 0) ¬ ∂2f ∂x∂y (0. 0) ∂2f ∂x∂y ∂2f ∂y 2 (0. −1). Aflati extremele functiei f : R2 → R f (x. 0) (0. ¬ 2 ¬ ∂ f ¬ ∂x2 ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂2f ∂2f (x. y) = x2 + y 2 . M2 (1. G˘siti extremele functiei f : R2 → R. fmin = f (0. M2 e a a a punct ¸a. 0) = 2 > 0. Solutie. 0) e punct de minim (unic) al lui f . Afl˘m punctele stationare. M4 (−1. ¸ ¸ Aplicˆnd teorema 3. .70 3. 0) = 0. f (x. 0) e un punct ¸a al s functiei f . 0) ¬ ∂y ¬ ∂x∂y (0. y) = 0 (x. −2). (De determinare a punctelor de extrem) ¸ 1◦ . rezolvˆnd sistemul: ¸ a ¸ a ∂f ∂x ∂f ∂y (x. 1). y) = 0 ´ ⇔ 2x = 0 2y = 0 ⇔ x=0 y=0 ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂x2 ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂2f ∂2f (x. 0) ¬ ¬ ¬ ¬ = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 2 0 ∂x∂y 0 −2 ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ = −4 < 0. ¸ 3◦ . M3 (−2. y) = 0 ´ ⇒ 6xy − 12 = 0 3x2 + 3y 2 − 15 = 0 ´ ⇒ x2 + y 2 − 5 = 0 xy = 2. Afl˘m punctele stationare ale lui f . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ 3. Aflati extremele functiei f : R2 → R. rezolvˆnd sistemul: ¸ a ¸ a ∂f ∂x ∂f ∂y (x. ¸ ¸ 2◦ . y) = 2 ⇒ (0.8. y) = 0 (x. ∂x2 ∂x2 (0.4 se constat˘ c˘ M1 e punct de minim local.

0 e minim local.3 Exemplu. f (x.9.1 Definitie. Fie D ⊆ R2 deschis˘. g : D → R.9 Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale ¸ ¸ de dou˘ variabile reale a  3. y0 ) astfel ca ¸ a a a f (x. Analog se define¸te punctul de s minim legat. M − 1 . y) ≤ f (x0 . y) = xy 2 ex−y . (i) Conditia g(x.9. ¸ ¸ s a a (ii) ˆ cazul ˆ care din conditia de leg˘tur˘ poate fi explicitat˘ una din In ın ¸ a a a variabile ˆ functie de cealalt˘. Se constat˘ ¸ ¸ s a c˘ P e un punct de minim local.3. ¸ 2 a ¸ ¸ 5◦ . a Valoarea maxim˘ a lui f este fmax = f (5. f (x. a 7◦ . y) = 80x − 2x2 − a ¸ 2 + 100y ¸tiind c˘ x + y = 12. 1) ¸i M2 (−1. y0 = 7. 3. Din conditia de leg˘tur˘ x + y = 12 ⇒ y = 12 − x ¸i atunci ¸ ¸ a a s f (x. y) ∈ D : ¸ a g(x. y0 ) ∈ E este un punct de maxim conditionat ¸ (legat) al functiei f dac˘ exist˘ o vecin˘tate V ⊂ E a lui (x0 .9. de coordonate x0 = 5. Este unicul punct de extrem. Aceast˘ metod˘ de determinare a extremelor conditionate a a a a ¸ se nume¸te metoda direct˘. 12 − x) = −4x2 + 40x + 768. Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale de dou˘ variabile reale ¸ ¸ a 71 Solutie. 3. y) = √1+x+y a ¸ ¸ 2 Solutie. problema determin˘rii extremelor functiei ın ¸ a a ¸ de dou˘ variabile se reduce la determinarea extremelor unei functii de o a ¸ singur˘ variabil˘.2 Observatii. a . F˘r˘ nici o dificultate se obtine aa ¸ c˘ f are un unic punct de maxim. a ¸ ¸ Solutie.9. Solutie. 1) e punct de maxim local. G˘siti extremele functiei f : R2 → R. M (1. xy − 3y s a Solutie. f (x. y0 ) pentru orice (x. s a 3. (De determinare a extremelor conditionate prin ¸ metoda direct˘) a S˘ se determine extremele functiei f : R2 → R. Punctul (x0 . 6◦ . 7) = 868. 0) (a ∈ R) ¸i P (−1. Punctele stationare sunt M1 (1. y) = 0 se nume¸te leg˘tur˘. 2). G˘siti punctele de extrem ale functiei f : R2 → R. Se constat˘ c˘ ¸ ¸ s a a M1 e un punct de minim local iar M2 e maxim local. −3). E = (x. y) ∈ V . f. ¸ 1+x +y 2 . y) = f (x. y) = x3 + y 3 + 3y 2 − 3y − 3x − 3. f (x. y) = 0 . Punctele stationare sunt Ma (a. G˘siti extremele functiei f : R2 → R.

¸ 3. y) = 0 (x. 7) = −4 < 0 ∂x2 ¬ 2 ¬ ∂ G ¬ ∂x2 ¬ ¬ ∂2G ¬ G(x. 7) = 868. s a Solutie. y) + λg(x.9. y) = 80x − 2x2 − xy − 3y 2 + 100y + λ(x + y − 12). y) = f (x.72 3. G˘sim punctele stationare ale lui G ¸i valoarea lui λ rezolvˆnd: a ¸ s a ∂G ∂x ∂G ∂y (x. 7) ¬ ¬ ¬ ¬ ∂x∂y (5.4 Observatie. x + y = 12 Pentru λ = −53 functia lui Lagrange are expresia ¸ Se constat˘ u¸or c˘ a s a ∂2G (5. (5. 7)¬ ¬ (5. s (ii) Se g˘sesc punctele stationare ale lui G rezolvˆnd sistemul: a ¸ a ∂G ∂x ∂G ∂y (x. (iii) Se aleg punctele de extrem ale lui G. deci (5. 7) = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ −4 −1¬ ¬ −1 −6¬ ¬ ¬ = 23 > 0. y) (aici λ se nume¸te multiplicator Lagrange). (De aplicare a metodei multiplicatorilor Lagrange) Determinati extremele functiei f : R2 → R. y) = 0 (x. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ 3. ın . 7) ∂2G ∂x∂y ∂2G ∂y 2 (5. y) = 0 ⇒ x=5 y=7 λ = −53. y) = 80x − 2x2 − xy − 3y 2 + ¸ ¸ 100y ¸tiind c˘ x + y = 12. y) = 27x − xy − 2x2 = 3y 2 + 47y + 636. problemele de extrem ın ¸ a conditionat se rezolv˘ prin metoda multiplicatorilor Lagrange. 7) e un punct de maxim pentru G. G(x. Functia lui Lagrange este: ¸ ¸ G(x. ˆ cazul ˆ care conditia de leg˘tur˘ nu permite explici¸ In ın ¸ a a tarea uneia dintre variabile ˆ functie de cealalt˘. y) = 0 g(x.5 Exemplu. y) = 0. deci ¸i pentru f . f (x. Valoarea maxim˘ s a a lui f ˆ acest punct este fmax = f (5. care sunt punctele de extrem conditionat ale lui f . care const˘ ¸ a a ˆ parcurgerea etapelor urm˘torului algoritm: ın a (i) Se construie¸te functia lui Lagrange s ¸ G : E → R.9.

10.6 Aplicatii. π . y) = 2x − 3y. f (x)) = 0. − 3 = 9 . Fie D ⊆ R2 . 2x − y = 3.2 Teorem˘. (La determinarea extremelor cu leg˘turi) ¸ a Aflati extremele cu leg˘turi ale functiilor de mai jos: ¸ a ¸ (i) f : R2 → R. y) = 3(x2 + y 2 ) − x + y + 55 . . V0 ⊆ V precum ¸i o functie f : U0 → V0 cu propriet˘¸ile f (x0 ) = y0 s ¸ at ¸i F (x. a ¸ 3. D = 0. x + y = − 1 . (iii) f : R2 → R. Dac˘: a (i) F (x0 . Se ¸ nume¸te functie implicit˘ definit˘ de ecuatia F (x. f (x)) = 0. (x. s (b) Functia f are derivat˘ de ordinul ˆntˆi continu˘ pe U0 . + + 12 3 (v) f : D → R. x − y = 34. f (x. (iii) ∂F (x0 .10. −3 5 e punct de minim ¸i s (iii) Se aplic˘ metoda multiplicatorilor Lagrange. f (x. s a a (ii) Exist˘ o vecin˘tate U a lui x0 . se obtine punctul de a ¸ 1 1 minim − 2 . Int A = ∅. (∀) x ∈ U0 . 1 1 (iv) f : R∗ × R∗ → R. y0 ) = 0. −13) = 4093. Fie A. 3 ¸i punctul de maxim 2 . s (iv) Se pot aplica ambele metode. F : D → R iar A. f (x. fmin = f 6 . f (x)) (∀) x ∈ U0 . a y0 ∈ Int B iar F : A × B → R.1 Definitie. y0 ) = 0. y) = cos2 x + cos2 y. 6 5 . f (x. −13). y) = 6x2 + 10y 2 + xy + 30. (ii) f : R2 → R.9. f (x)) .10.7 3 ¸i s 7 3 . B ⊆ R. se obtine punctul de minim ¸ ¸ (21. B ⊆ R astfel ca A×B ⊆ D. U ⊆ A ¸i exist˘ o vecin˘tate V a a a lui y0 . U0 ⊆ U ¸i exist˘ o vecin˘tate V0 a a a lui y0 .10 Functii implicite de o variabil˘ ¸ a 3. 2 ç ä (ii) Se pot aplica ambele metode. x0 ∈ Int A. y) = x2 + y 2 . −3 . Int B = ∅. 4 3 . 5 5 5 Solutie. (∀) x ∈ A. Functii implicite de o variabil˘ ¸ a 73 3. care se ex¸ a ı a a prim˘ prin relatia: a ¸ ∂x f ′ (x) = − ∂F ∂y ∂F (x.3. extrem. y) = 0 o functie f : A → B s ¸ a a ¸ ¸ care verific˘ ecuatia F (x. f (x.4 3 sunt punctele de 3. V ⊆ B astfel c˘ F are derivate partiale de ordinul ˆntˆi continue pe a ¸ ı a U ×V. ∂y atunci s a a (a) Exist˘ o vecin˘tate U0 a lui x0 . 4x2 + y 2 = 10. x + y = π 4 . fmin = f (21. (i) Se pot aplica ambele metode.

2. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Dac˘ F are derivate partiale de ordinul k continue pe U × V .74 3. y(x)) y ′′ (x) = − 6x(3y 2 + 1) − 6y · y ′ (3x2 − 1) x(3y 2 + 1)2 + y(3x2 − 1)2 = −6 . a a (iii) ∂F ∂y a a Conform teoremei 3. y) ⇒ y ′ (x) = − ∂F =− y ∂y (x. (∀) x ∈ U0 . 1). (La teorema de existent˘ a functiilor implicite de ¸ ¸a ¸ o variabil˘) a a a ¸ s ¸ 1◦ .2. exist˘ o vecin˘tate U0 ∈ V(1). y) = 0. (x. F (x. 2 y y3 .10.continu˘ pe orice vecin˘tate a lui (1.10. implicit˘ y pe o vecin˘tate a punctului (1. y) = 3x2 − 1 . S˘ se calculeze y a a a s Solutie. a a (1. (3y 2 + 1)2 (3y 2 + 1)2 2◦ . y) = (x2 + y 2 )3 − 3(x2 + y 2 ) + 1. s ¸ ˆ plus: In ∂x y ′ (x) = − ∂F ∂F (x.3 Aplicatii. atunci f are a ¸ derivat˘ de ordinul k continu˘ pe U0 .10. Ecuatia enuntului ¸ ¸ ¸ se scrie ˆ forma F (x. Verific˘m ipotezele teoremei 3. y) y ′′ (x) = − y − xy ′ y2 + x =− . y(x)) = 0. y) = x3 + y 3 − x + y − 2. y) = 3y 2 + 1 . ın a (i) F (1. 1) = 3 · 12 + 1 = 4 = 0. =− 2 3y + 1 ∂y (x. S˘ se calculeze y ′ (x) ¸i y ′′ (x) pentru functia implicit˘ y = y(x) a s ¸ a definit˘ de ecuatia: a ¸ (x2 + y 2 )3 − 3(x2 + y 2 ) + 1 = 0. ¸ ∂F (x. y(x)) 3x2 − 1 . y) = 6x(x2 + y 2 )2 − 6x = 6x(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 − 1) ∂x ∂F (x. Solutie. F (x. y) = 6y(x2 + y 2 ) − 6y = 6y(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 − 1) ∂y ∂F x ∂x (x. exist˘ o vecin˘tate a a V0 ∈ V(1) ¸i o functie y : U0 → V0 astfel ca F (x. Fie F : R2 → R. a a 3.continu˘ pe orice vecin˘tate a lui (1. 1). 1) = 1 + 1 − 1 + 1 − 2 = 0. 1). S˘ se arate c˘ ecuatia x3 + y 3 − x + y − 2 = 0 define¸te o functie ′ (x) ¸i y ′′ (x). (ii) ∂F ∂x ∂F ∂y (x.

. xn ) = 0. B ⊆ R astfel ca A × B ⊆ E. b ∈ Int B. . Se nume¸te functie implicit˘ a s ¸ a definit˘ de ecuatia F (x1 . . Solutie. 2 ∂x x +y ∂y x + y2 ∂F x+y ∂x (x.1 Definitie. (8y 3 − 3x)2 Se ˆ ınlocuie¸te apoi y ′ (x) ˆ expresia lui y ′′ (x). . B ⊆ R. . 2 x Solutie. (x.11 Functii de mai multe variabile definite im¸ plicit 3. Dac˘: a (i) F (a1 . .11. F (x. s ın 4◦ . . . S˘ se calculeze y ′ (x) ¸i y ′′ (x) pentru functia implicit˘ definit˘ de a s ¸ a a ecuatia: ¸ y 4 − 4x4 − 6xy = 0. y) y ′′ (x) = (1 + y ′ )(x − y) − (1 − y ′ )(x + y) 2(x2 + y 2 ) = . . . . .3. f (x1 . Functii de mai multe variabile definite implicit ¸ 75 3◦ . . y) = y 4 − 4x4 − 6xy. (x.11. xn . Fie E ⊆ Rn+1 iar F : E → R. b) = 0. A ⊂ Rn . . y) y ′′ (x) = (24x + 3y ′ )(8y 3 − 3x) − (24y · y ′ − 3)(8x3 + 3y) . . y) = 2 . Fie F : A × B → R. y) y ′ (x) = − ∂F = = 3 16y 3 − 6x 8y − 3x ∂y (x. . Int A = ∅. y) = ¸ 1 2 ln(x2 + y 2 ) − arctg y x ∂F x+y ∂F y−x (x. . . y) = −16x3 − 6y. F (x.11. an ) ∈ Int A. y) y ′ (x) = − ∂F = x−y ∂y (x. . S˘ se calculeze y ′ (x) ¸i y ′′ (x) pentru functia implicit˘ definit˘ de a s ¸ a a ecuatia: ¸ y 1 ln(x2 + y 2 ) − arctg = 0. Presupunem c˘ exis¸ a t˘ A ⊆ Rn . xn . an . a Int B = ∅ iar a = (a1 . 3.2 Teorem˘. y) = 16y 3 − 6x ∂x ∂y ∂F 16x3 + 6y 8x3 + 3y ∂x (x. y) = 0 o functie f : A → B cu proprietatea a ¸ ¸ F (x1 . (x − y)2 (x − y)2 3. . ¸ ∂F ∂F (x. . y) = 2 .

a2 . ¸ ∂F ∂x F (−1. (∀) x = (x1 . 0. x2 . . ¸i exist˘ o vecin˘tate V a lui a a s a a b. z) = − ∂F = . F (x. 1). Ar˘tati c˘ ecuatia x2 + y 2 − z 2 − xy = 0 define¸te o functie implicit˘ 2 z = z(x. . atunci y are a ¸ derivate partiale de ordin k continue pe U0 . z) = x2 + y 2 − z 2 − xy. 2 ∂y 4z 3 . y(x1 . ∂x ∂y 4z 3 ∂2z 4z 2 − (2y − x)2 = . . . ∂y . . ∂2z ∂x2 . 3. y. 0. . . . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ (ii) Exist˘ o vecin˘tate U a lui a. xn )) = 0. y) ˆ ıntr-o vecin˘tate a punctului (−1.11. . V ⊆ B. y. o vecin˘tate V0 a lui b ¸i o functie a a y : U0 → V0 astfel ca: F (x1 . . z) ∂2z −4z 2 + (2x − y)2 = . y. (iii) ∂F (a1 . . . . . ∂F ∂F ∂z y − 2x ∂z 2y − x ∂y (x. ¸ Teorema 3. xn . . y(x1 . . Calculati ∂x . . y. ∂F ∂z (x. y. . x4 )) ∂y (x1 . z) = 2y − x. .2 este teorema de existent˘ a functiilor implicite de mai ¸a ¸ multe variabile. y(x1 . . astfel ˆncˆt F are derivate partiale de ordinul ˆntˆi continue pe ı a ¸ ı a U ×V. . . xn ) ∈ U0 . . z) = −2z. .11. ∂y atunci: a s ¸ (a) Exist˘ o vecin˘tate U0 a lui a.11. . (Functii implicite de mai multe variabile) ¸ ¸ a ¸ a ¸ s ¸ a 1◦ . y. b) = 0. ex¸ ¸ ı a primate prin egalit˘¸ile: at ∂F (x1 . x4 . a ¸ ∂z ∂z ∂ 2 ∂2z ∂x∂y . . . . Solutie. z) = 2x − y. z) ∂z (x. (b) Functia y are derivate partiale de ordinul ˆntˆi continue pe U0 .3 Aplicatii. . . x2 . ∂F ∂xi ∂y (x1 .76 3. U ⊆ A. ∂F ∂y ˆ baza teoremei 3.2 obtinem: In ¸ (x. . . z) ∂x (x. y. y. . . . (x. 1) = 1 + 0 − 1 − 0 = 0. xn )) Dac˘ F are derivate partiale de ordinul k continue pe U × V . an . ∂yz . = − ∂F = . ∂x 2z ∂y 2z ∂z (x. xn ) = − ∂xi . . ∂x2 4z 3 ∂2z 2z 2 + (2x − y)(2y − x) = . xn .

Conform teoremei 3. Ar˘tati c˘: ¸ a a ¸ a (y − z) ∂z ∂z + (z − x) = x − y. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul I ¸i II pentru functia a ¸ s ¸ implicit˘ z = z(x. Fie functia z = z(x. y) definit˘ de ecuatia ¸ a ¸ = −2 (z − 2)2 + 2y 2 (z − 2)3 x2 + y 2 + z 2 − f (x + y + z) = 0.2 avem: atunci F (x. F (x. Not˘m x + y + z = u ¸i ¸ a s 2 + y 2 + z 2 − f (u). 2z − f ′ (u) x y . y. ∂x ∂y Solutie. y) e definit˘ de ecuatia: ¸ a ¸ f =0 . z) = x ∂F 2x − f ′ (u) ∂u ∂z 2x − f ′ (u) ∂x ∂x = − ∂F = − =− ∂x 2z − f ′ (u) 2z − f ′ (u) ∂u ∂z ∂z 2y − f ′ (u) ∂u ∂z 2y − f ′ (u) ∂y ∂x =− = − ∂F = − . =− . Functii de mai multe variabile definite implicit ¸ 77 2◦ . Solutie. y) definit˘ de ecuatia: a a ¸ x2 + 2y 2 + z 2 − 4z − 8 = 0. Functia z = z(x. F (x. z) = x2 + y 2 + z 2 − f (x + y + z). ∂u ∂y 2z − f ′ (u) ∂z ∂z Atunci: (y − z) ∂z −(2x − f ′ (u))(y − z) − (2y − f ′ (u))(z − x) ∂z + (z − x) = = ∂x ∂y 2z − f ′ (u) 2z(x − y) − f ′ (u)(x − y) = = x − y. z) = x2 + 2y 2 + z 2 − 4z − 8. unde f = f (u) e o functie derivabil˘. z) = − ∂F =− ∂x z−2 ∂z (x. y. y. ∂x2 (z − 2)3 ∂x∂y (z − 2)3 ∂y 2 3◦ . z) (z − 2)2 + x2 ∂ 2 z 2xy ∂2z ∂2z =− . y. z) ∂F ∂z 2y ∂y (x. y. ¸ ∂F ∂z x ∂x (x. y. z z ∂F 4◦ . z) = − ∂F =− ∂y z−2 ∂z (x. y.11.11.3.

S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul I ¸i II pentru functia a ¸ s ¸ implicit˘ z = z(x. Calculati ¸ ecuatia: ¸ . ∂x x ∂u + y ∂v ∂z z ∂f ∂z ∂y = − ∂F = ∂f ∂v ∂f . y. ∂y x ∂u + y ∂v ∂z Prin urmare: x ∂z ∂z 1 +y = ∂f ∂x ∂y x ∂u + y ∂f ∂v ∂z ∂x ∂F zx ∂f ∂f + zy ∂u ∂v = z. ∂x ∂u ∂x z ∂u ∂y ∂v ∂y z ∂v ∂F ∂f y ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f x = · + · =− · 2− · . v) are derivate partiale de ordinul ˆ ai continue. y) definit˘ de ¸ a a x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3 = 0. Fie F (x. ∂x ∂y x z Solutie. ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂u z ∂v z 2 Atunci: ∂F z ∂f ∂z ∂x = − ∂F = ∂f ∂u ∂f . = · = · . ∂z Dup˘ teorema 3. ¸ ∂F = 3x2 − yz. z) = x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3.2 avem: a ∂F ∂z x2 − yz 3(x2 − 4z) ∂x = − ∂F = − 2 =− 2 ∂x 3(z − xY ) z − xy ∂z ∂z 6y 2 − 3xz − 2 ∂y = − ∂F = − . Ar˘tati c˘: ¸ ıntˆ a ¸ a x ∂z ∂z +y = z. ∂y ∂F = 3z 2 − 3xy. y) definit˘ de ecuatia: a a ¸ 4x2 + 9y 2 + 16z 2 − 1 = 0. ∂y 3(z 2 − xy) ∂z 6◦ . y. v) unde u = ¸ . ∂F ∂f ∂u 1 ∂f ∂F ∂f ∂v 1 ∂f = · = · . ∂F . z) = f (u. 5◦ . Solutie. ∂z ∂y pentru functia implicit˘ z = z(z.v= y z .11. F (x.78 3. ∂x ∂F = 6y 2 − 3xz − 2. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ unde f = f (u.

11. ∂y ∂F = 2z − 8x − 1 ∂z ∂F ∂z 4x − 8z ∂z 8−8 ∂x = − ∂F = ⇒ (2. ∂x ∂y 64z 3 ∂2z 9 16z 2 + 9y 2 · =− . Functii de mai multe variabile definite implicit ¸ 79 Solutie. z) = 4x2 + 9y 2 + 16z 2 − 1. 1) ¸i s ∂2z ∂y 2 (2. 0. y) e definit˘ de ecuatia f (x − 2z. ∂x ∂F = 4y. v) e o functie cu derivate partiale de ordinul I continue. 8◦ . 1). F (x. ∂x ∂y . y. ¸ ∂F = 4x − 8z. 0. 1) = . y) definit˘ de ecuatia: ¸ a ¸ 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0. ∂z 9y ∂z ∂y = − ∂F = − ∂y 16z ∂z ∂F 1 ∂ ∂2z =− · 2 ∂x 4 ∂x Analog: ∂z x 1 z − x ∂x 4z 2 + x2 =− · =− . Ar˘tati c˘: ¸ ¸ a ¸ a 2 ∂z ∂z +3 = 1. y.3. 1) = 0 ∂y 8x − 2z + 1 ∂y ∂z ∂F Analog se calculeaz˘ a ∂2z ∂x ∂y (2. Functia z = z(x. z = 1 pentru functia z = z(x. 0. y − 3z) = 0 unde ¸ a ¸ f = f (u. ∂x Dup˘ teorema 3. Solutie. F (x. 1) = =0 ∂x 8x − 2z + 1 ∂x 16 − 2 + 1 ∂z ∂z ∂z 4−8 ∂x (8x−2z+1) − 8−2 ∂x (4x − 8z) ∂2z ∂ 4x−8z = = ∂x2 ∂x 8x−2z+1 (8x − z + 1)2 ∂2z 15 ⇒ (2. ∂y 2 256 z3 7◦ .11. z 4 z2 16z 3 9xy ∂2z =− . a ¸ s y = 0. 0. ∂x2 64 ∂z 4y ∂z ∂y = − ∂F = ⇒ (2. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul I ¸i II relativ la x = 2. ¸ ∂F = 8x. ∂x 4z ∂z ∂F = 18y.2 avem: a ∂F x ∂z ∂x = − ∂F = − . 0. ∂y ∂F = 32z. z) = 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8.

v). v) are derivate partiale de ordinul ˆ ai continue.y + y x = 0. avem: a z ∂F − ∂f + x2 · ∂f ∂z ∂u ∂v ∂x = − ∂F = 1 ∂f 1 ∂x · ∂u + x · ∂f ∂z y ∂v ∂z ∂y = − ∂F = ∂y ∂z ∂F z y2 1 y · ∂f ∂u · ∂f ∂u − + ∂f ∂v 1 ∂f · ∂v x . ∂f ∂f ∂x ∂y 2 ∂u + 3 ∂v 9◦ . y. y) e definit˘ de ecuatia: ¸ a ¸ f x+ z z . y. f (x. u = x + ¸ .v=y+ z x .2. z) = f (u. . Functia z = z(x.11. Ar˘tati c˘: ¸ ıntˆ a ¸ a z ∂z ∂z +y = z − xy.80 3. ∂x ∂y z y Solutie. ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂u ∂v Atunci: ∂f ∂F ∂z ∂x = − ∂F = ∂f ∂u ∂f . u = x − 2z. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Solutie. v = y − 3z. ∂x 2 ∂u + 3 ∂v ∂z ∂f ∂z = ∂f ∂v ∂f . F (x. z) = f (u. ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z y ∂u x ∂v Dup˘ teorema 3. ¸ ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f = · + · = ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f = · + · = ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = · + · = −2 −3 . ∂y 2 ∂u + 3 ∂v Prin urmare: 2 2 ∂f + 3 ∂f ∂z ∂z ∂v +3 = ∂u = 1. v). unde f = f (u. ∂F ∂F ∂u ∂f ∂v ∂f z ∂f = · + · = − 2· ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u x ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v z ∂f ∂f = · + · =− 2 · + ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y y ∂u ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v 1 ∂f 1 ∂f = · + · = · + · .

3. Facem schima as a barea de variabil˘ x = ϕ(t) cu ϕ derivabil˘ ¸i suntem interesati de leg˘tura a as ¸ a dy dy ce exist˘ ˆ a ıntre dx ¸i dt s x = ϕ(t) ⇒ dy ′ 1 dy dy dy = ϕ (t) ⇒ = ′ · . dx dt Prin urmare: y ′′ (x) = d2 y d dy d dy d dy = = −t2 = −t2 −t2 = 2 dx dx dx dt dx dt dt dy d2 y dy d2 y = t2 2t + t2 2 = t3 2 + t 2 . dt dt dt dt (*) . Schimb˘ri de variabil˘ ˆ expresii ce contin derivate a a ın ¸ 81 Deci: z z −x ∂f + x · ∂f + y · ∂f − y ∂f ∂z ∂z ∂u ∂v ∂u ∂v = z +y = 1 ∂f 1 ∂f ∂x ∂y y · ∂u + x · ∂v = 1 (z − xy) y · 1 y · ∂f ∂u ∂f ∂u 1 + (z − xy) x · ∂f ∂v + 1 x · ∂f ∂v = z − xy. S˘ se transforme ecuatia: a ¸ x2 y ′′ (x) + 2xy ′ (x) + f˘cˆnd schimbarea de variabil˘ x = a a a Solutie. (La schimb˘ri de variabile ˆ expresii ce contin ¸ a ın ¸ derivate) 1◦ .3.1 Aplicatii. dt dx dt t dx dx dt Avem deci operatorul de derivare: d d (·) = −t2 (·). dt dx dx ϕ (t) dt d 1 d (·) = ′ · (·). . x = ϕ(t) = ¸ 1 t 1 t Am obtinut deci operatorul de derivare: ¸ y(x) =0 x2 . dy dy dx 1 dy dy dy = · =− 2 · ⇒ = −t2 · .12.12. dx ϕ (t) dt 3.12 Schimb˘ri de variabil˘ ˆ expresii ce contin a a ın ¸ derivate Presupunem c˘ y = y(x) este derivabil˘ ¸i not˘m y ′ (x) = dy.

x2 y ′′ (x) + 4xy ′ (x) + (2 − x2 )y(x) = 4x prin schimbarea de functie y = ¸ Solutie. a Solutie. y ′ = ¸ z′ x2 z x2 . y ′′ = z ′′ x2 z z − 4 x3 + 6 x4 . 2 ch t dt dt dt 2 æ é s ¸ Dar 1 + sh2 t = ch2 t ¸i ecuatia se reduce la 3◦ . ′ − 2z x3 . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ ˆ Inlocuind ˆ ecuatia dat˘. cht Ecuatia devine: ¸ 1 d2 y dy dy (1 + sh t) 2 − tht + tht = 0. dt2 a ¸ 2◦ . x = ϕ(t) = et − e−t ¸ dy dy dx dy t dy dy 1 = · = (e + e−t ) = 2cht ⇒ y ′ = · dt dx dt dx dx 2cht dt d2 y d 1 dy 1 d dy y ′′ = 2 = · = · = dx dx 2cht dt 2cht dt dx æ é 1 d 1 dy 1 −sht dy 1 d2 y = · · = · + · = 2cht dt 2cht dt 2cht 2ch2 t dt 2cht dt2 æ é 1 dy d2 y = −tht + 2 . S˘ se transforme ecuatia: (4 + x2 ) d2 y dy =0 +x 2 dx dx prin schimbarea de variabil˘ x = 2sht. obtinem: ın ¸ a ¸ t 2 adic˘: a dy d2 y +t 2 dt dt − 2t dy + t2 y = 0. 4ch2 t dt dt unde tht = sht . Ecuatia se transform˘ ˆ ¸ a ın: z ′′ − z = 4x. dt d2 y + y = 0. 4◦ .82 3. S˘ se transforme ecuatia a ¸ d2 y dt2 = 0. S˘ se transforme ecuatia a ¸ x3 d3 y dy +x −y =0 3 dx dx .

¸ 5◦ . Se calculeaz˘ apoi ¸ dt dt dt celelalte derivate folosind operatorul de derivare: d d (·) = e−t (·). ′′′ ′′ ′ ç Ecuatia devine: y ′′′ (t) − y ′′ (t) + y ′ (t) + y(t) = 0.3.12. a dy dy dy Solutie. d2 y dx2 = e−t d dt d2 y dx2 = y ′′′ (x) = d3 y d = dx3 dx ↑ (∗) = e−t ç d ′′ d ä −2t (y (t)) = e−t e −y ′ (t) + y ′′ (t) = dt dt ä −t −2t ′ =r −2e −y (t) + y ′′ (t) + e−2t y ′′ (t) + y ′′′ (t) ç = =e −3t ä y (t) − 3y (t) + 2y (t) . d 1 d (·) = · (·) dx sht dt y ′′ (x) = = d2 y d = 2 dx dx å (*) dy dx ↑ (∗) = è 1 d · sht dt dy dx = 1 d 1 ′ 1 cht 1 ′′ · y (t) = − 2 y ′ (t) + y (t) = sht dt sht sht sh t sht cht 1 = − 3 y ′ (t) + 2 y ′′ (t). a a dy dy dy a Solutie. Schimb˘ri de variabil˘ ˆ expresii ce contin derivate a a ın ¸ 83 facˆnd schimbarea de variabil˘ x = et . sh t sh t . dy = dx · dx = dx et ⇒ y ′ = dx = e−t dy . dy = dx · dx = dx sht ⇒ dx = ¸ dt dt Avem deci operatorul de derivare: 1 sht · dy dt . dx dt Prin urmare: y ′′ (x) = d2 y d = 2 dx dx dy dx ↑ (∗) (*) = e−t d dt dy dx = = e−t d −t ′ e y (t) = e−t −e−t y ′ (t) + e−t y ′′ (t) = dt = e−2t −y ′ (t) + y ′′ (t) . S˘ se transforme ecuatia: a ¸ (x2 − 1)y ′′ + xy ′ − y = 0 prin schimbarea de variabil˘ x = cht.

se vor stabili expresiile operatorilor de derivare partial˘ (exprimarea ¸ a derivatelor partiale ˆ raport cu ”vechile variabile” ˆ functie de derivatele ¸ ın ın ¸ partiale ˆ raport cu ”noile variabile”). (1 + x2 )2 y ′′ + 2x(1 + x2 )y ′ + y = 0 prin schimbarea x = tg t. a dy dy Solutie. dy dy 1 Solutie. S˘ se transforme ecuatia: a ¸ y ′′ (t) − y(t) = 0.84 3. dy = dx · dx = dx cos t ⇒ ¸ dt dt Avem deci operatorul de derivare: dy dx = 1 cos t · dy dt . dy = dx · dx = cos2 t · dx ⇒ ¸ dt dt Avem deci operatorul de derivare: dy dx = cos2 t dy . Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Ecuatia devine: ¸ 6◦ . (*) é d 1 d (·) = · (·). dt2 3. se g˘se¸te: a a s d2 y 1 dy d2 y y = 2 = tg t + 2 .13 Schimb˘ri de variabile ˆ expresii ce contin a ın ¸ derivate partiale ¸ Aceste schimb˘ri prezint˘ important˘ la transformarea ecuatiilor cu derivate a a ¸a ¸ partiale ˆ ¸ ıntr-o form˘ mai simpl˘. Ecuatia devine: y ′′ (t) + y(t) = 0. ¸ 7◦ . S˘ se transforme ecuatia (1 − x2 )y ′′ (x) − xy ′ (x) + 3y(x) = 0 prin a ¸ schimbarea de variabil˘ x = sin t. dt (*) d d (·) = cos2 t (·) dx dt y ′′ (x) = d2 y d = dx2 dx ä dy dx ↑ (∗) = cos2 t ç d ′ d ä ′ (y (x) = cos2 t y (t) cos2 t = dt dt ç ä ç = cos2 t y ′′ (t) cos2 t−2 sin t cos ty ′ (t) = cos3 t y ′′ (t) cos t−2y ′ (t) sin t . dx cos t dt Utilizˆnd (∗). a a Ca ¸i ˆ cazul schimb˘rii de variabile ˆ expresii ce contin derivate (ors ın a ın ¸ dinare). dx cos2 t dt dt ′′ æ Ecuatia devine: ¸ d2 y + 3y = 0. ¸ ın .

∂y ˆ functie de ∂u . Obtinem ¸ ın ¸ 1 ∂z ∂z ∂y = u · ∂v .1 Aplicatii. y = uv. v) = 0. y ˆ functie de derivatele ¸ ın ın ¸ ∂z ∂z v ∂z ∂x = ∂u − u · ∂v partiale ˆ raport cu ”noile” variabile u. ∂z a ∂z ∂z ın ¸ ∂v ∂z u ∂y = (derivatele partiale ˆ raport cu ”vechile” variabile x.13. y). Schimb˘ri de variabile ˆ expresii ce contin derivate partiale a ın ¸ ¸ 85 3.13. Avem z = z(x. v) = 0 ∂u u ∂v u ∂v ∂z − z(u. (Schimb˘ri de variabile ˆ expresii ce contin derivate ¸ a ın ¸ partiale) ¸ 1◦ . S˘ se transforme ecuatia: a ¸ ∂2z ∂2z ∂2z −4 +3 2 =0 ∂x2 ∂x∂y ∂y punˆnd u = 3x + y. a . a Solutie. v) = uv. v) = u. v). v = x + y. ∂u 2◦ . Atunci: ¸ ∂z ∂z ∂x ∂z = · + ∂u ∂x ∂u ∂y ∂z ∂z ∂x ∂z = · + ∂v ∂x ∂v ∂y Din sistemul ∂z ∂x ∂z ∂z +y −z =0 ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z = +v ∂u ∂x ∂y ∂y ∂z · = u ∂v ∂y · ∂z exprim˘m ∂x . S˘ se transforme ecuatia a ¸ x dac˘ x = u. y(u.3. Operatorii de derivare partial˘ sunt deci dati de sistemul: ¸ a ¸ + v ∂z = ∂y ∂z ∂u ∂z ∂v ∂ (·) = ∂y ∂ (·) = ∂x Ecuatia devine: ¸ u adic˘ a u 1 ∂ · (·) u ∂v ∂ v ∂ (·) − · (·) ∂u u ∂v (*) ∂z v ∂z 1 ∂z − · + uv · − z(u. x(u.

Avem: ın ¸ ∂2z ∂ = 2 ∂x ∂x ↑ (∗) ∂z ∂x ↑ (∗) = 3 ∂ ∂u ∂z ∂x + ∂ ∂v ∂z ∂x = = 3 ∂z ∂z ∂ ∂z ∂ ∂z + + 3 + 3 = ∂u ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v =9 ∂2z ∂2z ∂2z +6 + 2 ∂u2 ∂u∂v ∂v ∂2z ∂ = ∂x∂y ∂x ∂z ∂ ∂z ∂ ∂z =3 + = ∂y (∗) ∂u ∂y ∂v ∂y ∂ ∂z ∂z ∂ ∂z ∂z = 3 + + + = ∂v ∂v ∂u ∂v (∗∗) ∂u ∂u ∂2z ∂2z ∂2z =3 2 +4 + 2 ∂u ∂u∂v ∂v ↑ (∗∗) ∂2z ∂ ∂z = ∂y 2 ∂y ∂y = = ∂ ∂u ∂z ∂y + ∂ ∂v ∂z ∂y (∗∗) = ∂ ∂z ∂z ∂ ∂z ∂z + + + = ∂u ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v ∂2z ∂2z ∂2z = +2 + 2.86 3. y). ∂u ∂v . ecuatia dat˘ se reduce la forma: a ¸ a ∂2z = 0. ∂y ∂u ∂v · Operatorii de derivare partial˘ sunt deci definiti prin: ¸ a ¸ ∂ ∂ ∂ (·) = 3 (·) + (·) ∂x ∂u ∂v ∂ ∂ ∂ (·) = (·) + (·) ∂y ∂u ∂v (*) (**) Cu ajutorul operatorilor (∗) ¸i (∗∗) se vor calcula derivatele partiale de ordin s ¸ superior ce intervin ˆ ecuatie. z = z(x. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ Solutie. 2 ∂u ∂u∂v ∂v Cu aceste transform˘ri. v(x. y) = z(u(x. y)) ¸ ∂z ∂z ∂u ∂z = · + ∂x ∂u ∂x ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z = · + ∂y ∂u ∂y ∂v ∂v ∂z ∂z =3 + ∂x ∂u ∂v ∂v ∂z ∂z · = + .

∂z ∂v ∂z 1 ∂z ∂z = u cos v − sin v ∂x u ∂u ∂v ∂z ∂z 1 ∂z cos v + u sin v .13. z = z(x. ∂y ∂z ∂z = +v ∂u ∂x ∂y ∂y ∂z = u ∂v ∂y ∂z ∂x ∂z ∂z = · + · ∂u ∂x ∂u ∂y ∂z ∂z ∂x ∂z = · + · ∂v ∂x ∂v ∂y Din sistemul precedent obtinem: ¸ ∂z ∂z v ∂z = − · ∂x ∂u u ∂v ∂z 1 ∂z = · . ¸ u=x v= y x ´ ⇒ x=u y = xv = uv ⇒ z = z(x. ∂v . Solutie. v = a ¸ a ´ y x . g˘sim: ın ¸ a a u sin v adic˘: a 1 ∂z ∂z ∂z 1 ∂z − sin v + u sin v u cos v − u cos v cos v = 0. y) = z(x(u. y(u. v)). v). u ∂u ∂v u ∂v ∂u ∂z = 0. = ∂y u ∂v ∂u ˆ Inlocuind expresiile precedente ˆ ecuatia dat˘. S˘ se transforme ecuatia x ∂x + y ∂y − z = 0 dac˘ u = x. Schimb˘ri de variabile ˆ expresii ce contin derivate partiale a ın ¸ ¸ 87 ∂z ∂z 3◦ . y)u. v). y) = z(x(u.3. Obtinem: a ¸ . Solutie. ∂y u ∂v Cu aceste transform˘ri ecuatia devine: a ¸ u ∂z v ∂z − · ∂u u ∂v + uv ∂z − z = 0. y = u sin v. ∂z ∂y ˆ functie de ın ¸ ∂z ∂u . ∂v ∂z ∂z 4◦ . v)) ¸ ∂z ∂z ∂x ∂z = · + · ∂u ∂x ∂u ∂y ∂z ∂z ∂x ∂z = · + · ∂v ∂x ∂v ∂y Afl˘m a ∂z ∂x ∂y ∂z ∂z = cos v + sin v ∂u ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z = − u sin v + u cos v ∂v ∂x ∂y rezolvˆnd sistemul precedent. S˘ se transforme ecuatia y ∂x − x ∂y = 0 prin schimbarea de variabile a ¸ x = u cos v.

88 3. ∂y 2 y ∂u y ∂u∂v ∂v ˆ Inlocuind ˆ ecuatie. ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v 1 ∂z ∂z = · + · = · +y ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x y ∂u ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v x ∂z ∂z = · + · =− 2 · +x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y y ∂u ∂v Solutie. ∂u∂v . x · y = v. Functii definite pe multimi din Rn ¸ ¸ adic˘: u a ∂z − z = 0. y ∂u ∂u∂v ∂v Analog: ∂2z x2 ∂ 2 z x2 ∂ 2 z ∂2z = 4 · 2 −2 2 · + x2 2 . ¸ Avem a¸adar operatorii de derivare partial˘: s ¸ a ∂ 1 ∂ ∂ (·) = · (·) + y (·) ∂x y ∂u ∂v ∂ x ∂ ∂ (·) = − 2 · (·) + x (·) ∂y y ∂u ∂v (*) (**) cu ajutorul c˘rora vom exprima derivatele partiale de ordinul doi ce intervin a ¸ ˆ ecuatie. ∂u 5◦ . ın ¸ ∂2z ∂ = 2 ∂x ∂x = ∂z ∂x = 1 ∂ · y ∂u ∂z ∂x +y ∂ ∂v ∂z ∂x = ↑ (∗) 1 ∂ 1 ∂z ∂z ∂ 1 ∂z ∂z · · +y +y · +y = y ∂u y ∂u ∂v ∂v y ∂u ∂v 1 ∂2z ∂2z ∂2z = 2 · 2 +2 + y2 2 . S˘ se transforme ecuatia cu derivate partiale a ¸ ¸ x2 ∂2z ∂2z − y2 2 = 0 ∂x2 ∂y dac˘ a x y = u. aceasta devine: ın ¸ ∂2z = 0.

Voicu. 1. Editia a a ¸ a patra. C. Algebr˘ ¸i analiz˘ matematic˘. D. Ed. Ed. 2000 [5] Nicolescu. O. 1966 s [7] Siretchi. 2005 [3] Flondor.Bibliografie [1] B˘rbosu. T. S. Pop. Analiz˘ Matematic˘. Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. V. Ed. Clujs ¸ s Napoca. A... N. M... Ed. A. Analiz˘ Matematic˘. Analiz˘ Matematic˘.. Gh. 1979 as a s [4] Mure¸an. II.. 2004 s [2] B˘rbosu.. Stiintific˘ ¸i Enci¸ ¸ s ¸ ¸ as clopedic˘. Marcus. Casa de editur˘ Transilvania Press. Matematici a a pentru inginerii chimi¸ti prin exercitii ¸i probleme.. Bucure¸ti. N. s ¸ a a a s a Bucure¸ti.. 1985 a s 89 .. Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. T. Donciu. s a a a Cluj-Napoca.. Cluj-Napoca. Ed. D. 2. Dinculescu. Calcul diferential ¸i integral.. Bucure¸ti. Horvat-Marc. D. Bucure¸ti.. Risoprint. 1981 as a s [6] Ro¸culet. B˘rbosu. O. M. Culegere de a s a a probleme. Pop. Risoprint. Matematici Superioare prin exercitii a ¸ ¸i probleme.. Ed. Didactic˘ ¸i Pedagogic˘..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful