Banatul sub ocupaţie sârbească

Sfârşitul războiului de reîntregire naţională găseşte România în tabăra câstigătoare. Acest fapt dădea curs aplicării tratatului încheiat cu Antanta la 17 august 1916, prin care României îi era promis, pe langă Transilvania şi Bucovina, Banatul integral. Instaurarea administraţiei româneşti s-a făcut cu dificultate, datorită ocupaţiei străine, sub care se afla Banatul, ocupanţii fiind chiar trupele aliate sârbeşti1. Există două variante generalizante, opozabile una alteia, care explică intrarea armatei sârbe în Banat şi care aparţin spaţiului istoriografic românesc. Conform uneia dintre opinii, comandamentul militar al flancului de sud al Antantei ar fi luat hotărârea ca trupele sârbeşti să fie mandatate cu menţinerea ordinii în zonă, date fiind tulburările iscate în preajma şi după încheierea armistiţiului din 11 noiembrie, conform căreia armata sârbă urma să înainteze în Banat, încă din 12 noiembrie, ajungând până la 20 noiembrie pe râul Mureş. Potrivit celeilalte opinii, sârbii au folosit, în avantajul propriu, situaţia confuză din Banat, urmărind să pună Conferinţa de Pace de la Paris în faţa unui fapt împlinit, fără să aibă consimţământul generalului francez Franchet d’Esperey, comandantul frontului de sud, aceştia trecând Dunărea2. Cert este că armata sârbă a trecut Dunărea în ziua de 9 noiembrie 1918 şi a ocupat oraşul românesc Biserica Albă, urmat de Lugoj şi Timişoara în zilele următoare, astfel că până la 20 noiembrie 1918, trupele sârbeşti au ajuns pe linia Mureşului, instalându-se între localităţile Szegedin şi Lipova3. În acel moment armata română era în curs de mobilizare, pentru a neutraliza armata germană condusă de către feldmareşalul Mackensen. Pe 9 noiembrie 1918, guvernul român a adresat un ultimatum lui Mackensen, cerându-i ca armata germană să se retragă urgent de pe teritoriul României, iar regele Ferdinand, în calitate de comandant suprem, a ordonat

1 2

Radu Păiuşan, Mişcarea Naţională din Banat şi Marea Unire, Timişoara, 1993, p. 132. Dan lazăr, România şi Iugoslavia în primul deceniu interbelic, Iaşi, 2009, p.72. 3 Radu Păiuşan, op. cit., p. 132.

1

detaşamente mici de sârbi au pătruns în Banat şi l-au ocupat în întregime foarte repede. op. Pretutindeni în comitatele Torontal şi Timiş erau instalate autorităţi sârbeşti. Otto Roth proclamase cu puţin timp înainte aşa-zisa republică a Banatului în cadrul Ungariei. 7 Dan Lazăr. 6 Radu Păiuşan. ale căror funcţionari au fost recrutaţi din rândul comunităţii sârbe din oraş. primele unităţi sârbeşti intră în Timişoara.000 de oameni7. cit. p. atât prefectul comitatului Timiş cât şi comisarul guvernamental al Banatului dr. Din partea armatei de ocupaţie a răspuns colonelul Nicolae Czolović. despre hotărârea autorităţilor de la Belgrad de a ocupa în întregime Banatul. p. În numele consiliului Naţional Român din Timişoara şi comitatului Timiş. p.mobilizarea armatei române. Otto Roth au fost anunţaţi telegrafic de către Miletić.. care a trecut sub comanda Colonelului Zivo Miletić. 70.. Aurel Cosma. cit. al cărei comisar civil era. Mai mult chiar. 4 5 Ibidem. p. care a dat asigurări că populaţia oraşului va beneficia de un tratament uman. 134.133. Comandamentul armatei sârbe care era la curent cu preparativele României de a reintra în război împotriva puterilor centrale. şi spera să-şi poată continua planurile sale ambiţioase de perpetuare a stăpânirii maghiare asupra Banatului cu ajutorul trupelor sârbeşti. dintr-un total estimat la 70. comunitate ce nu depăşea cca 15. a luat cuvântul preşedintele dr. pe Mureş. Prima localitate importanta ocupată de către sârbi a fost Biserica Albă. considerând că sârbii vin din partea Antantei. aceştia hotărăsc ca armata sârbă să fie primită ca aliat. Inclusiv şi în Lipova. Dan Lazăr. când primarul Iosif Geml a predat oficial oraşul trupelor sârbeşti. cerând comandamentului de ocupaţie protejarea românilor din Banat. ocuparea Banatului4.000 de locuitori. Era teama de unire a Banatului cu România6. rugându-i să-i protejeze pe cetăţeni. La 11 noiembrie ei intrau deja în Novi Sad. Sunt instalate noile autorităţi. 71. 2 . op. În cazul ocupării Timişoarei. pentru a păstra ordinea. cit. 15 noiembrie 1918. s-a stabilit un detaşament sârbesc. op. au procedat la Astfel. Ocuparea oraşului Timişoara de către armata sârbă a fost înfăptuită efectiv duminică. fară să se aştepte hotărârea de la Paris5. La 14 noiembrie..

Sârbii au preluat administrarea militară a oraşului. Ca urmare consiliile naţionale La 20 noiembrie au fost Se înţelegea astfel că 8 9 Radu Păiuşan. op. în principal. 10 Radu Păiuşan. cit. 136. cei mai primejdioşi pentru ambele administraţii de sorginte străină. acest rol fiind preluat de poliţia oraşului. care vizau. Românii bănăţeni. militară şi civilă. p. asistată de către soldaţii sârbi. Înţelegerea dintre armata sârbă şi Sfatul Poporului din Banat. 3 . aliată României. înţelegere consfinţită prin convenţia încheiata la Belgrad.. S-a ajuns la o înţelegere între armata sârbă şi Sfatul Poporului. 136. numind comandant al garnizoanei pe colonelul sârb Petru Savatić. cu excluderea populaţiei majoritare româneşti. Armata sârbă a dizolvat. a fost numit şi un nou comandant al poliţiei oraşului. în ziua de 17 noiembrie 1918. lucrurile s-au schimbat radical. p. din ordinul comandamentului sârb8. op. garda civilă care menţinea ordinea în oraş şi în comitat.. atitudine ce reiese din discursul acestuia la intrarea trupelor în oraş. În scurt timp însă. Aurel Cosma. eventual maghiară. În consecinţă. anihilarea oricărei mişcări cu caracter naţional de sorginte românească. autorităţile sârbe nu vor tolera nicio manifestare cu caracter naţional9. Odata cu instalarea administraţie militare. erau numiţi tot mai mulţi membri ai Consiliului Naţional Sârb din Banat. Astfel întreţinerea trupelor revenea ca îndatorire Sfatului Poporului iar controlul aprovizionării acestora revenea Consiliului Naţional Sârb din Banat. dizolvate toate gărzile civile înfiinţate pe teritoriul Banatului. iar în funcţiile oficiale ale oraşului. dominat de liderii populaţiei maghiare şi şvăbeşti maghiarizate. cit. care reglementa întreţinerea şi aprovizionarea trupelor de ocupaţie. erau românii. 72. p. au primit armata sârbă ca pe armata unei ţări care făcea parte din Antanta şi deci. în frunte cu dr. Dan Lazăr. însă. În aceeaşi zi au fost desfiinţate şi gărzile naţionale româneşti. op. care s-a remarcat încă de la preluarea funcţiei prin luarea unor măsuri extrem de severe. au fost desfiinţate cu precădere consiliile naţionale româneşti din Banat.. În acele condiţii. cit. românii bănăţeni fiind cei mai persecutaţi de către administraţia sârbă10. s-a făcut. respectiv colonelul Petar Savatić. subordonat guvernului de la Budapesta.

p. armata sârbă şi-a intensificat chiar persecuţiile împotriva românilor şi a organizaţiilor lor naţionale.. Deşi populaţia majoritară românească şi-au exprimat dorinţa de unire a Banatului cu România în cadrul adunării. de trupele franceze14. instituite prin convenţia de la Belgrad. unde au loc chiar şi unele manifestaţii evidente din partea românilor. Caius Brediceanu. Suciu. au fost cooptaţi socialistul Traian Novac din Timişoara şi militantul naţional din Lugoj. 137. Miron 11 12 13 14 Ibidem.Timişoara. în special în Banat. p. Ibidem. Anihilarea mişcării naţionale româneşti a fost un obiectiv prioritar al administraţiei militare sârbe a Banatului.româneşti au trebuit sa-şi desfăşoare activitatea în mod clandestin pentru alegerea de delegaţi români la Alba Iulia11. mai întâi a gărzilor şi apoi a consiliilor naţionale româneşti. Ştefan Protić. „ Am ordonat ca orice agitaţie de acest fel să fie zădărnicită imediat. cu toate acestea. iar începând cu luna ianuarie 1919. p. Rasić către vicepreşedintele consiliului de miniştri şi ministrul de externe al Serbiei. Ibidem. la Alba Iulia. Persecuţii contra românilor bănăţeni s-au desfăşurat pretutindeni. După votarea unirii Banatului cu România. iar între cei şase secretari ai adunării. Unitatea Poporului Român. 138. 1980. aproape zilnic au loc diferite incidente”. îndeosebi în partea de răsărit. pe lângă episcopul Cristea. Astfel mulţi români au Caransebeşului. ales de adunare. această agitaţie de simţăminte.D. Astfel. p. Astfel aflăm dintr-o informare a generalului M.. I. armata de ocupaţie sârbă a interzis deplasarea lor în „oraşul unirii”12. din 22 noiembrie/ 5 decembrie 1918: „ În ultimele zile. 148. În Marele Sfat Naţional. erau 44 de reprezentanţi din Banat. Cu toate restricţiile trupelor de ocupaţie. românilor le-a fost interzisă alegerea de delegaţi pentru adunarea de la Alba Iulia. deoarece teritoriul continua să fie ocupat. Din delegaţia ce a prezentat la Bucureşti hotărârea de unire a Marii Adunări Naţionale. contribuţii istorice bănăţene.”. din Banat. iar acolo unde aceştia au apucat să aleagă. făceau parte. pe lângă desfiinţarea. şi Caius Brediceanu şi Cornel Corneanu13. românii din Banat au participat în număr mare la adunarea de la Alba Iulia. acest lucru nu s-a putut întâmpla imediat. 150. conform Convenţiei de Armistiţiu. 4 . de trupele regale sârbeşti.

Atât prim-ministrul Nikola Pasić. a fost bine primit de către românii din această provincie. care ocupau Banatul până la Arad. să fie trimise la vest de Tisa. 18 Ibidem. Discuţiile diplomatice pe problema Banatului din cadrul Conferinţei de Pace. op. ţinând seama de situaţia încordată din zonă. au condus la o soluţie de compromis între România şi Serbia. trupele sârbeşti au trecut la evacuarea Banatului de est. 5 . încă din luna noiembrie 1918. Solicitarea ambasadorului Franţei la Belgrad. p. a fost trimis din partea conducerii Antantei.142.. ci. p. iar regiunea să fie ocupată de către armata franceză până la încheierea păcii generale18. La data de 27 ianuarie 1919. armată aliată României. deci mai departe de zona bănăţeană15. adică judeţul Caraş-Severin. de către armata sârbă. p. generalul francez. iar locul lor a fost luat de către armata franceză. p. 141. Fontenay. nu au intervenit în primele săptămâni ale ocupării Banatului de către sârbi.144. 19 Dan Lazăr. considerând ca sârbii se vor comporta cu românii ca şi cu nişte aliaţi16. acestea nu şi-au ascuns iritarea faţă de iniţiativele Parisului în Banat. Comandanţii armatei franceze. cât şi prinţul-regent Alexandru „şi-au exprimat regretul şi surpriza faţă de cererea Franţei ca trupele sârbe să evacueze Banatul”19. cit. Acesta ceruse. organizate în acest scop dincolo de Belgrad.fost deportaţi. generalul Henri Mathias Berthelot. fost comandant al misiunii militare franceze în România prin anii 1916-1917. 15 16 Radu Păiuşan. 17 Ibidem.145. În consecinţă. Ibidem. În ceea ce priveşte atitudinea autorităţilor sârbe. guvernului francez.. p. mai exact împărţirea Banatului între cele doua state20. un mare prieten al românilor. în decembrie 1918. În turneul său prin Banat. întâmpinat de către o mulţime de români în frunte cu intelectualii şi conducătorii lor17. Călătoria generalului Berthelot prin Banat a avut o mare importanţă. 79. 20 Ibidem. a trezit reacţii pe măsură. ca toate trupele sârbeşti. în lagăre de concentrare. de a cere guvernului eliberarea de urgenţă a funcţionarilor români arestaţi. 78. în acord cu omologii săi italian şi britanic. Pentru a se informa asupra situaţiei din Banat şi Transilvania. p. op.

22 Armata franceză a fost primită cu mare satisfacţie şi în partea de sud-vest a Banatului. p. 6 . numit de către Consiliul Dirigent prefect al judeţului CaraşSeverin. inginerul Reinhold Heegn. la Mocrin25. p. sub conducerea generalului Pruneanu.24 Pentru a atenua tensiunile dintre armata de ocupaţie sârbă şi românii bănăţeni. pentru a se opri abuzurile făcute de către armata sârbă. şi de căpitan suprem orăşenesc dr. a sosit în Timişoara divizia a 17 a franceză. Pe data de 23 mai 1919 începe procesul instaurării administraţiei româneşti în zona care fusese recunoscută României de către Conferinţa Păcii de la Paris. comandată de generalul Leon Farret. M. căci au sosit trupe de ocupaţie franceză. cand a sosit o comisie a Consiliului Dirigent pentru a discuta cu generalul francez Tournadre şi autorităţile militare sârbeşti 21 22 Radu Păiuşan. op. cele sârbe în comitatul Timiş încep instaurarea administraţie civile. Divizia franceză a rămas în Timişoara până în mai 1919. în data de 25 mai. 23 Ibidem. p. p. 142. la sfârşitul lunii februarie 1919. 170. a sosit la Lugoj dr. Sosirea trupelor franceze însă nu au schimbat însă foarte mult situaţia românilor bănăţeni. 24 Ibidem. Ibidem. de prefect al oraşului Timişoara. Venirea trupelor franceze în Banat era dorită şi salutată de către românii Bănăţeni şi fruntaşii lor naţionali. 25 Ibidem. 147. în noile condiţii de dupa preluarea administraţiei civile de către sârbi..Sunt fraţii noştri.. cand au fost nevoiţi sa intervină în cadrul ofensivei contra Ungariei. sub comanda domnului Blanchin. cand un detaşament de 550 de jandarmi români a sosit la Deva la Lugoj. 146. şi-a făcut intrarea şi s-a instalat în Lugoj şi Caransebeş21. Ziarul românesc „Opinca” din Vîrşeţ anunţa cu entuziasm evenimentul: „ Săptămâna aceasta ne-a adus o foarte mare şi plăcută surprindere. Martin Filipon. pe lângă cea militară. Jivanović. guvernul de la Belgrad numind în funcţiile de comite suprem. Peste câteva zile. 26 Ibidem. 148. George Dobrin. dr. în comitatul Torontal. 146..divizia 11 colonială franceză. prin ocupaţia ei militară şi administrativă a Banatului. p. adică prefect. deoarece odata cu instalarea trupelor franceze. poporul cel mai luminat din întreaga lume. care au luptat şi au adus cele mai mari jertfe pentru eliberarea tuturor naţiunilor asuprite”23.26 Timişoara a fost şi ea eliberată la 18 iulie 1919. p. cit. din Vîrşeţ.

distrugerea infrastructurii de cale ferată şi rechiziţii forţate. dr. op. în judeţul Timiş28. demontarea instalaţiilor industriale. ultimele trupe de ocupaţie sârbe s-au retras din Timişoara. 177. trupele franceze s-au retras în totalitate din comitatul Caraş-Severin. la doua luni de la preluarea administraţiei civile a acestei zone de către români.. Au fost consemnate deportări de populaţi civilă (românească în cea mai mare parte). Ibidem. p. După plecarea trupelor de ocupaţie. 28 iulie. iar în perioada 22 . în perioada 16-22 iulie. preluând funcţia în numele statului român. 29 Dan lazăr.27 Între timp. 72. violenţe şi jafuri. p. armata română. La 27 iulie. din toata zona Banatului.31 iulie. 179. autorităţile militare fiind reprezentate de către unităţile armatei franceze conduse de generalul Tournardre. care revenea României. Aurel Cosma a fost instalat ca prefect.cit. Ocupaţia sârbă a îmbrăcat toate caracteristicile unei invazii. 7 . la 22 iulie 1919. arestări.29 27 28 Ibidem. În ziua urmatoare. în Banatul de est a intrat. p.modalitatea de retragere a armatei de ocupaţie sârbe şi preluarea administraţiei de către români.

Timişoara. Păiuşan.D. Suciu. 2009. Iaşi.Bibliografie    Lazăr. Editura De Vest. Unitatea Poporului Român. I. Editura Facla. 1993. Radu. 1980. Dan. Timişoara. România şi Iugoslavia în primul deceniu interbelic. Mişcarea Naţională Din Banat şi Marea Unire. contribuţii istorice bănăţene. 8 . Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful