NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
2 2 2
2 ) ( b ab a b a + + · +
2 2 2
2 ) ( b ab a b a + − · −
) )( (
2 2
b a b a b a + − · −
a ) )( (
2 2 3 3
b ab a b a b + + − · −
a ) )( (
2 2 3 3
b ab a b a b + − + · +
(a+b)
3 2 2 3 3
3 3 b ab b a a + + + ·
(a-b)
3 2 2 3 3
3 3 b ab b a a − + − ·
a ) )( (
1 2 1 − − −
+ ⋅ ⋅ ⋅ + + − · −
n n n n n
b b a a b a b
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R

R,f(x)=ax+b,a 0 ≠ , a,b R ∈ , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A
β α β α · ⇔ ∈ ) ( ) , ( f G
f
Funcţia de gradul II
Definiţie:f:R

R,f(x)=ax 0 ,
2
≠ + + a c bx ,a,b,c R ∈ se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
Dacă a<0 atunci f realizat
a
,
4
max
∆ −
· pentru x =
a
b
2

Dacă a >0 atunci f realizat
a
,
4
min
∆ −
· pentru x =
a
b
2

;Vârful parabolei V(
a
b
2

, )
4a
∆ −
Ecuaţia de gradul II:ax 0
2
· + + c bx ;x ac b
a
b
4 ,
2
2
2 , 1
− · ∆
∆ t −
·
Relaţiile lui Viete:x
a
c
x x
a
b
x · ⋅

· +
2 1 2 1
,
Dacă ⇒ > ∆ 0 ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă ⇒ · ∆ 0 ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă ⇒ < ∆ 0 ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă ⇒ ≥ ∆ 0 ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x
∞ −

a
b
2



f(x)

a 4
∆ −
a>0
x
∞ −

a
b
2




f(x)

a 4
∆ −
1
Semnul funcţiei de gradul II
0 > ∆
x
-

x
1
x
2



f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
0 · ∆
x
-

x
2 1
x ·

f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
0 < ∆
x -




f(x) semnul lui a
Imaginea funcţiei de gr.II
a<0,Imf=(
, ∞ −
]
4a
∆ −

a>0, Imf=[ ) ,
4

∆ −
a

Funcţii
Definiţii:Fie f:A

B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă A x x ∈ ∀
2 1
, cu f(x
2 1 2 1
) ( ) x x x f · ⇒ ·
2)Funcţia f este injectivă dacă A x x ∈ ∀
2 1
, cu x ) ( ) (
2 1 2 1
x f x f x ≠ ⇒ ≠
3)Func ia f este injectiv ţ ă, dac orice paralel la axa 0x,dus ă ă ă
printr-un punct al lui B, intersecteaz graficul func iei în ă ţ
cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă ) ( ) ( . .
2 1 2 1
x f x f i a x x · ≠ ∃
II.1)Func ia ƒ este surjectiv ţ ă, dac ă ∀ y

B, exist cel pu in un ă ţ punct
x

A, a.î. ƒ(x)=y.
2) Func ia ƒ este surjectiv , dac ţ ă ƒ(A) =B. ă
3) Func ia ƒ este surjectiv , dac orice paralel la axa 0x, dus printr-un ţ ă ă ă ă
punct al lui B, intersecteaz graficul func iei în cel pu in un punct. ă ţ ţ
III.1) Func ia ţ ƒeste bijectiv ă dac este injectiv şi surjectiv . ă ă ă
2) Func ia ţ ƒ este bijectiv dac pentru orice y ă ă

B exist un singur x ă

A
a.î. ƒ(x) =y (ecua ia ţ ƒ(x)=y,are o singur solu ie,pentru orice y din B) ă ţ
3) Func ia ţ ƒ este bijectiv dac orice paralel la axa 0x, dus printr-un ă ă ă ă
punct al lui B, intersecteaz graficul func iei într-un singur punct . ă ţ
IV.Compunerea a dou func ii ă ţ
Fie f:A B,g:B C → →
)) ( ( ) )( ( , : x f g x f g C A f g · →  
V. A A
A
→ : 1 prin 1 x x
A
· ) ( , A x ∈ ∀ .(aplica ia identic a lui A) ţ ă
Defini ie: ţ Func ia ţ ƒ: A B este inversabil → ă , dac exist o func ie g:B A ă ă ţ →
astfel încât
A
f g 1 ·  şi
B
g f 1 ·  , func ia g este inversa func iei ţ ţ ƒ şi se noteaz cu ƒ ă
1 −
.
2
Teoremă: ƒ este bijectiv <=> ă ƒ este inversabilă.
Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.
Definiţii:
f:R R se numeşte func ie par dac f(-x) = f(x), → ţ ă ă ∀ x R ∈
f:R R se numeşte func ie impar dac f(-x) = -f(x), → ţ ă ă ∀ x R ∈
f:A R(A →
) R ⊂
se numeşte periodic de perioad T ă ă
A x dacă ∈ ∀ ≠ , 0
avem
x+T A ∈ şi f(x+T)=f(x).Cea mai mic perioad strict pozitiv se numeşte ă ă ă
perioada principal . ă
Numărul funcţiilor f:A B este [n(B)] →
) ( A n
,n(A) reprezentâd num rul de ă
elemente al mul imii A. ţ
Num rul func iilor bijective ă ţ f:A A este egal cu n!,n fiind num rul de → ă
elemente al mul imii A. ţ
Num rul func iilor injective f:A B este A ă ţ →
k
n
,unde n reprezint num rul de ă ă
elemente al mul imii B, iar k al mul imii A(k ţ ţ
) n ≤
Func ia exponen ial ţ ţ ă
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a
x
,a>0,a 1 ≠ se numeşte funcţie exponenţială.
Propriet i: ăţ
1)Dac a> ă 1 ⇒ f strict cresc toare ă
2)Dac a ă ⇒ ∈ ) 1 , 0 ( f strict descresc toare ă
3)Func ia exponen ial este bijectiv ţ ţ ă ă
Func ia logaritmic ţ ă
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log
a
x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Propriet i: ăţ
1)Dac a > ă 1 ⇒ f strict cresc toare ă
2)Dac a ă ⇒ ∈ ) 1 , 0 ( f strict descresc toare ă
3)Func ia logaritmic este bijectiv ţ ă ă
4)log
y x xy
a a a
log log + ·
5)log x m x
a
m
a
log · ,m R ∈
6)log
y x
y
x
a a a
log log − ·
7)a x
x
a
·
log
Schimbarea bazei:log
a
A
A
b
b
a
log
log
·
,log
a
b
b
a
log
1
·
Progresii aritmetice
Defini ie ţ : Se numeşte progresie aritmetic ă un şir de numere reale a
n

în care diferen a oric ror doi termeni consecutivi este un num r ţ ă ă
constant r, numit ra ia progresiei aritmetice:a ţ
1 ,
1
≥ ∀ · −
+
n r a
n n
Se spune c numerele a ă
n
a a , , ,
2 1
⋅ ⋅ ⋅
sunt în progresie aritmetic dac ele ă ă
sunt termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice.
Teorem :şirul ă
1
) (
≥ n n
a
este progresie aritmetic ă 2 ,
2
1 1
≥ ∀
+
· ⇔
+ −
n
a a
a
n n
n
Termenul general al unei progresii aritmetice:a
r n a
n
) 1 (
1
− + ·
3
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică
2
c a
b
+
· ⇔
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S
2
) (
1
n a a
n
n
+
·
Trei numere x
1
, x
2
, x
3
se scriu în progresie aritmetică de forma :
x
1
= u – r, x
2
= u, x
3
= u + r ; u,r R ∈ .
Patru numere x
1
, x
2
, x
3
, x
4
se scriu în progresie aritmetică astfel:
x
1
= u – 3r, x
2
= u – r , x
3
= u + r , x
4
= u + 3r, u,r R ∈ .
Progresii geometrice
Defini ie ţ : Se numeşte progresie geometric ă un şir de numere reale
b
0 ,
1
≠ b
n
în care raportul oric ror doi termeni consecutivi este un num r ă ă
constant q, numit ra ia progresiei geometrice: ţ
q
b
b
n
n
·
+1
,q 0 ≠
Se spune c numerele b ă
n
b b , , ,
2 1
⋅ ⋅ ⋅
sunt în progresie geometric dac ele ă ă
sunt termenii consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul
1
) (
≥ n n
b
este progresie geometric ă 2 ,
1 1
2
≥ ∀ ⋅ · ⇔
+ −
n b b b
n n n
Termenul general al unei progresii geometrice:b
1
1

⋅ ·
n
n
q b
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometric ă c a b ⋅ · ⇔
2
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S
1
) 1 (
1


·
q
q b
n
n
,q
1 ≠ sau S
dacă b n
n
,
1
⋅ ·
q = 1
Trei numere x
3 2 1
, , x x se scriu în progresie geometric de forma : ă
x
0 , , ,
3 2 1
≠ ⋅ · · · q q u x u x
q
u

Patru numere x
1
, x
2
, x
3
, x
4
se scriu în progresie geometric de forma: ă
x
1
=
0 , , , ,
3
4 3 2
3
≠ ⋅ · ⋅ · · q q u x q u x
q
u
x
q
u
Formule utile:
1+2+3+
2
) 1 ( +
· + ⋅ ⋅ ⋅
n n
n
1
6
) 1 2 )( 1 (
2
2 2 2
+ +
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
n n n
n
1
2 3 3 3
]
2
) 1 (
[ 2
+
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
n n
n
Modulul numerelor reale Propriet i: ăţ
¹
'
¹
< −

·
0 ,
0 ,
x x
x x
x
4
1.
R x x ∈ ∀ ≥ , 0
2.
y x y x t · ⇔ ·
3.
x x − ·
4.
y x y x ⋅ · ⋅
5.
y
x
y
x
·
6.
0 , > ≤ ≤ − ⇔ ≤ a a x a a x
7.
0 ), , [ ] , ( > ∞ ∪ − −∞ ∈ ⇔ ≥ a a a x a x
8.
y x y x + ≤ +
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, R x ∈ ∀ , [x] Z ∈ şi {x}
) 1 , 0 [ ∈
2. [x] ≤ x< [x]+1, [x] = a x a ≤ ⇒ < a+1
3. [x+k]=[x]+k,
Z k R x ∈ ∈ ∀ ,

4. {x+k}={x},
Z k R x ∈ ∈ ∀ ,

Numere complexe
1. Numere complexe sub form algebric ă ă
z =a+bi, a,b
R ∈
, i
2
= −1, a=Re z , b=Im z
C- mul imea numerelor complexe;C={a+bi/a,b ţ R ∈ }
Conjugatul unui num r complex: ă
bi a z − ·
Propriet i: ăţ
1.
2 1 2 1
z z z z + · +
2.
2 1 2 1
z z z z ⋅ · ⋅
3.
( )
n
n
z z ·
4.
2
1
2
1
z
z
z
z
·

,
_

¸
¸

5.z
z z R · ⇔ ∈
6.z
z z i R − · ⇔ ∈

Modulul unui num r complex: ă
2 2
b a z + ·
Proprietă i: ţ
1.
C z z ∈ ∀ ≥ , 0
2.
z z ·
3.
2 1 2 1
z z z z ⋅ · ⋅

4.
n
n
z z · 5.
2
1
2
1
z
z
z
z
·
6.
2 1 2 1
z z z z + ≤ +
Numere complexe sub form trigonometric ă ă
Forma trigonometric a numerelor complexe: ă
z = r(cos t + i sin t ) ,r =
a
b
tgt b a · + ,
2 2
;r-raza polar ;t-argument redus,t ă
) 2 , 0 [ π ∈
M(a,b)-reprezint imaginea geometric a num rului complex z ă ă ă = a+bi
Opera ii: ţ
z ) sin (cos ), sin (cos
2 2 2 2 1 1 1 1
t i t r z t i t r + · + ·
z ) sin( ) [cos(
2 1 2 1 2 1 2 1
t t i t t r r z + + + · ⋅ ], ) sin (cos nt i nt r z
n n
+ ·
5
)] sin( ) [cos(
2 1 2 1
2
1
2
1
t t i t t
r
r
z
z
− + − ·
} 1 , , 1 , 0 { ),
2
sin
2
(cos − ⋅ ⋅ ⋅ ∈
+
+
+
· · n k
n
k t
i
n
k t
r z z
n
k
n
π π
Combinatorică
n!=1 n ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 2 ,n
) 1 ! 0 ( · ∈N
, P
! n
n
·
,n

∈N
A
)! (
!
k n
n
k
n

·
,0
1 , , ; ≥ ∈ ≤ ≤ n N n k n k
C
)! ( !
!
k n k
n
k
n

·
, 0
N n k n k ∈ ≤ ≤ , ;
Propriet i ăţ :1. C
k n
n
k
n
C

· ,0
N n k n k ∈ ≤ ≤ , ;
2. C k C C
k
n
k
n
k
n
≤ + ·

− −
1 ,
1
1 1
<n;k,n N ∈
Binomul lui Newton:(a+b)
n n
n
n
n
n
n
n
b C b a C a C + ⋅ ⋅ ⋅ + + ·
−1 1 0
Termenul general:T n k b a C
k k n k
n k
, , 1 , 0 ,
1
⋅ ⋅ ⋅ · ·

+
Propriet i: ăţ
C
n n
n n n
C C 2
1 0
· + ⋅ ⋅ ⋅ + + (num rul tuturor submul imilor unei mul imi cu n ă ţ ţ
elemente este 2
n
).
C
1 4 2 0 5 3 1
2

· ⋅ ⋅ ⋅ + + + · ⋅ ⋅ ⋅ + + +
n
n n n n n n
C C C C C
Geometrie vectorială
Defini ie ţ :
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul. Doi
vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
BA AB − ·
Defini ie ţ :
Doi vectori se numesc coliniari dac cel pu in unul este nul sau dac ă ţ ă
amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direc ie. În caz contrar se numesc ţ
necoliniari.
Teoremă: Fie b şi a doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul
v
, există
β α, ) (unice R ∈
astfel încât b a v ⋅ + ⋅ · β α
2 2
) ( ) (
A B A B
y y x x AB − + − ·
-modulul vectorului
AB
le coordonate y y x x AB
A B A B
− − − ) , ( vectorului
AB
Mijlocul segmentului AB:x
2
,
2
B A
M
B A
M
y y
y
x x +
·
+
·
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x
3
,
3
C B A
G
C B A
G
y y y
y
x x x + +
·
+ +
·
Adunarea vectorilor se poate face dup regula paralelogramului sau ă
triunghiului
6
Teoremă:Vectorii
u
şi
v
sunt coliniari ⇔ ∃ R ∈ λ a.i.
v
= λ ⋅
u
.
Punctele A, B, C sunt coliniare
⇔ ∃ R ∈ λ a.i.
AB
= λ
AC
AB CD
⇔ ∃ R ∈ λ a.i.
AB
= λ
AC
Produsul scalar a doi vectori .
) , cos( v u v u v u ⋅ · ⋅
j y i x u
1 1
+ · , j y i x v
2 2
+ ·
2 1 2 1
y y x x v u + · ⋅ ⇒ ,
2
1
2
1
y x u + ·
Daca 0 , ≠ v u ,atunci
0 · ⋅ ⇔ ⊥ v u v u
Ecua iile dreptei în plan ţ
Ecua ia cartezian general a dreptei: ţ ă ă ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x
M
,y
M
) d ∈ ⇔a
M
x ⋅ + 0 · + c by
M
Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( ) ,
A A
y x ,B(x ) ,
B B
y
AB:
1
1
1
B B
A A
y x
y x
y x
=0
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x ) ,
A A
y şi panta m : y-y ) (
A A
x x m − ·
Dreptele d
1
,d
2
sunt paralele
2 1
d d
m m · ⇔
Dreptele d
1
,d
2
sunt perpendiculare
2 1
d d
m m ⋅ ⇔
= -1
Distan a dintre punctele A(x ţ ) ,
A A
y ,B(x
, B
y )
B
:AB=
2 2
) ( ) (
A B A B
y y x x − + −
Distan a de la punctul A(x ţ ) ,
A A
y la dreapta h:ax+by+c=0:
d(A,h)=
2 2
b a
c by ax
A A
+
+ +

Punctele A,B,C sunt coliniare
0
1
1
1
· ⇔
C C
B B
A A
y x
y x
y x
Permut ri ă
7
Defini ie ţ :Se numeşte permutare de gradul n a mul imii ţ
} , , 2 , 1 { n A ⋅ ⋅ ⋅ ·
orice func ie bijectiv ţ ă . : A A → σ

,
_

¸
¸
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
·
) ( ) 2 (
2
) 1 (
1
n
n
σ σ σ
σ

,
_

¸
¸
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
·
n
n
e
2
2
1
1
se numeşte permutarea identic de gradul n ă .
n
S
reprezint mul imea permut rilor de gradul n. ă ţ ă
Produsul(compunerea) a dou permut ri:Fie ă ă
n
S ∈ τ σ,
)) ( ( ) )( ( , : k k A A τ σ τ σ τ σ · →  
Propriet i: ăţ
1)
n
S ∈ ∀ · δ τ σ τδ σ δ στ , , ), ( ) (
2)
n
S e e ∈ ∀ · · σ σ σ σ ,
3) e i a S S
n n
· · ∈ ∃ ∈ ∀
− − −
σ σ σσ σ σ
1 1 1
. . , ,
1 −
σ se numeşte inversa permut rii ă
σ
Puterile unei permut ri: ă ) ( ,
0 1
e N n definim S Fie
n n
n
· ∈ · − ∈
∗ −
σ σ σ σ σ
Prop.: N n m S Fie
mn n m n m n m
n
∈ ∀ · · ⇒ ∈
+
, , ) ( , σ σ σ σ σ σ
Inversiunile unei permut ri: ă
Defini ie: ţ
n
S Fie ∈ σ
şi i,j
∈ } , , 2 , 1 { n ⋅ ⋅ ⋅
,
j i〈
.Perechea (i,j) se numeşte
inversiune a permut rii ă
σ
dac ă
) ( ) ( j i σ σ 〉
.Num rul inversiunilor ă
permut rii ă
σ
se noteaz cu m( ă
σ
).
Defini i ţ i:Se numeşte semnul permut rii ă
σ
,num rul ă
) (
) 1 ( ) (
σ
σ ε
m
− ·
Permutarea
σ
se numeşte permutare par dac ă ă
1 ) ( · σ ε

Permutarea
σ
se numeşte permutare impar dac ă ă
1 ) ( − · σ ε

Propozi ie ţ :
n
S ∈ ∀ · τ σ τ ε σ ε στ ε , ), ( ) ( ) (

Permutarea

,
_

¸
¸
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
·
n
n
i
j
j
i
ij
2
2
1
1
δ
se numeşte transpozi ie. ţ
Propriet i: ăţ
1)
ji ij
δ δ ·
2)
e
ij
·
2
) (δ
3)
ij ij
δ δ ·
−1
4)
1 ) ( − ·
ij
δ ε
Matrice
A=

,
_

¸
¸
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
.....
.......... ..........
......
......
2 1
2 22 21
1 12 11
-matrice cu m linii şi n coloane;
n j
m i
ij
a A
, 1
, 1
) (
·
·
·
) (
,
C M A
n m

,unde
) (
,
C M
n m
-reprezint mul imea matricelor cu m linii şi n ă ţ
coloane cu elemente din C.
8
) (
,
C M A
m n
t

-reprezint transpusa lui A şi se ob ine din A prin schimbarea ă ţ
liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dac m ă = n atunci matricea se numeşte p tratic de ordinul n şi are ă ă
forma
A=

,
_

¸
¸
nn n n
n
n
a a a
a a a
a a a
.....
.......... ..........
......
......
2 1
2 22 21
1 12 11
-
) (C M A
n

Tr(A)=
nn
a a a + ⋅ ⋅ ⋅ + +
22 11
-reprezint urma matricei A ă
Sistemul ordonat de elemente
) , , , (
22 11 nn
a a a ⋅ ⋅ ⋅
se numeşte diagonala
principal a matricei A,iar sistemul ordonat de elemente ă
) , , (
1 1 n n
a a ⋅ ⋅ ⋅
se
numeşte diagonala secundar a matricei A. ă
n
I
=

,
_

¸
¸
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
1 000
0 010
0 100
-matricea unitate de ordinul n ;
n m
O
,
=

,
_

¸
¸
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
0 000
0 000
0 000
-matricea
nulă
Propriet i ale opera iilor cu matrice ăţ ţ .:
1)A+B=B+A ,
) ( ,
,
C M B A
n m
∈ ∀
(comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) ,
) ( , ,
,
C M C B A
n m
∈ ∀
(asociativitate)
3)A+
n m
O
,
=
n m
O
,
+A = A ,
) (
,
C M A
n m
∈ ∀
4)
) ( ) ( ), (
, .
C M A C M A
n m n m
∈ − ∃ ∈ ∀
a.î. A+(-A) = (-A)+A=
n m
O
,
,
) (
,
C M A
n m
∈ ∀
5)(AB)C = A(BC) ,
) ( ), ( ), (
, , ,
C M C C M B C M A
q p p n n m
∈ ∈ ∈
(asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC ,
) ( , ), (
, ,
C M C B C M A
p n n m
∈ ∈
(distributivitatea
înmul irii fa de adunare) ţ ţă
b)(B+C)A = BA+CA,
) ( ), ( ,
, ,
C M A C M C B
p n n m
∈ ∈
7)
) ( , C M A A A I AI
n n n
∈ ∀ · ·
8)a(bA) = (ab)A,
) ( , ,
,
C M A C b a
n m
∈ ∈ ∀
9)(a+b)A=aA+bA,
) ( , ,
,
C M A C b a
n m
∈ ∈ ∀
10)a(A+B)=aA+aB,
) ( , ,
,
C M B A C a
n m
∈ ∈ ∀
11)aA =
0
,
· ⇔ a O
n m
sau A=
n m
O
,
12) A B AB A a aA B A B A A A
t t t t t t t t t t
· · + · + · ) ( , ) ( , ) ( , ) (
Puterile unei matrice:Fie
) (C M A
n

Definim
∗ −
∈ ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ · · · N n A A A A A A A A A A A I A
n n
n
, , , , , ,
1 2 3 2 1 0
9
Rela ia Hamilton-Cayley ţ :
2 2
2
) ( ) ( O I bc ad A d a A · − + + − ,unde

,
_

¸
¸
·
d c
b a
A

Determinan i. ţ
bc ad
d c
b a
− ·
(determinantul de ordinul doi)
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)

f e d
c b a
ibd fha ceg gbf dhc aei
i h g
f e d
c b a
− − − + + ·
Propriet i: ăţ
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei
transpuse;
2. Dac toate elementele u ă nei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt
nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dac într-o matrice schimb m dou linii(sau coloane) între ele ă ă ă
ob inem o matrice care are determinantul egal cu opusul ţ
determinantului matricei ini iale. ţ
4. Dac o matrice are dou linii (sau coloane) identice atunci ă ă
determinantul s u este nul; ă
5. Dac toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt ă
înmul ite cu un element a, ob inem o matrice al c rei determinant este ţ ţ ă
egal cu a înmul it cu determinantul ţ
matricei ini iale. ţ
6. Dac elementele a dou linii(sau coloane) ale unei matrice sunt ă ă
propor ionale atunci determinantul matricei este nul; ţ
7. Dac o linie (sau coloan ) a unei matrice p tratice este o combina ie ă ă ă ţ
liniar de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este ă
nul.
8. Dac la o linie (sau coloan ) a matricei A adun m elementele altei ă ă ă
linii (sau coloane) înmul ite cu acelaşi element se ob ine o matrice al ţ ţ
c rei determinant este egal cu ă
determinantul matricei ini iale; ţ
9)
i h g
p n m
c b a
i h g
f e d
c b a
i h g
p f n e m d
c b a
+ · + + +
10)det(A
B A B det det ) ⋅ · ⋅
, ∀ A,B
) (C M
n

Defini ie ţ :Fie
) ( ) ( C M a A
n ij
∈ ·
.Se numeşte minor asociat elementului
n j i a
ij
≤ ≤ , 1 ,
10
determinantul matricei ob inute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei ţ
j.Se noteaz acest minor cu ă
ij
M
.
Num rul ă
ij
j i
ij
M A
+
− · ) 1 (
se numeşte complementul algebric al
elementului
ij
a
.
Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A
) (C M
n

se numeşte inversabil dac exist o ă ă ă
matrice notat A ă ) (
1
C M
n


a.i. A
n
I A A A · ⋅ · ⋅
− − 1 1
Teoremă:A
0 det ) ( ≠ ⇔ ∈ A ă inversabil C M
n
A
∗ −
· A
A det
1
1
,A

adjuncta matricei A. A

se ob ine din ţ
A
t
înlocuind fiecare
element cu complementul s u algebric. ă
Dac A,B ă
) (C M
n

sunt inversabile,atunci au loc rela iile: a)(A ţ
1 −
)
1 −
= A b)
(AB)
1 1 1 − − −
· A B

Rangul unei matrice
Fie A
) (
,
C M
n m

,
) , min( 1 , n m r N r ≤ ≤ ∈
Defini ie ţ : Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul
format cu elementele matricei A situate la intersec ia celor r linii şi r ţ
coloane.
Defini ie: ţ Fie A≠ O
n m,
o matrice . Num rul natural r este rangul matricei ă
A ⇔ exist un minor de ordinul r al lui A,nenul, iar to i minorii de ordin ă ţ
mai mare decât r (dac exist )sunt nuli. ă ă
Teorem : ă Matricea A are rangul r

exist un minor de ordin r al lui A, ă
nenul , iar to i minorii de ordin r+1(dac exist )obtinu i prin ţ ă ă ţ
bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului de ordin r cu
elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi uneia dintre
coloanele r mase sunt zero. ă
Sisteme de ecua ii liniare ţ
Forma general a unui sistem de m ecua ii cu n necunoscute: ă ţ
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
m n mn m m
n n
n n
b x a x a x a
b x a x a x a
b x a x a x a
2 2 1 1
2 2 2 22 1 21
1 1 2 12 1 11

a
ij
-coeficien ii necunoscutelor, x ţ
n
x x , , ,
2 1
⋅ ⋅ ⋅
- necunoscute, b
m
b b , , ,
2 1
⋅ ⋅ ⋅
-
termenii liberi

11
A=

,
_

¸
¸
mn m m
n
n
a a a
a a a
a a a
.....
.......... ..........
......
......
2 1
2 22 21
1 12 11
-matricea sistemului,
A
=

,
_

¸
¸
m mn m m
n
n
b a a a
b a a a
b a a a
.....
.......... ..........
......
......
2 1
2 2 22 21
1 1 12 11
-matricea
extinsă
B=

,
_

¸
¸
m
b
b
b
....
2
1
matricea coloan a termenilor liberi,X= ă

,
_

¸
¸
n
x
x
x
...
2
1
.matricea
necunoscutelor.
AX=B -forma matriceal a sistemului ă
Defini ie: ţ
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are solu ie; ţ
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel pu in o solu ie; ţ ţ
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură
solu ie; ţ
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o
solu ie. ţ
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecua ii liniare este de tip Cramer dac num rul de ecua ii ţ ă ă ţ
este egal cu num rul de necunoscute şi determinantul matricei ă
sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dac det A notat ă 0 ≠ ∆ , atunci sistemul AX=B
are o solu ie unic x ţ ă
i
=


i
,unde
i

se ob ine înlocuind coloana i cu ţ
coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecua ii liniare este ţ
compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei
extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecua ii liniare este compatibil ţ ⇔
to i minorii caracteristici sunt nuli. ţ
Elemente de geometrie şi trigonometrie
Formule trigonometrice.Propriet i. ăţ
sin R x x x ∈ ∀ · + , 1 cos
2 2

-1
R x x ∈ ∀ ≤ ≤ , 1 sin
-1
R x x ∈ ∀ ≤ ≤ , 1 cos

sin(x+2k
x sin ) · π
,
Z k R x ∈ ∀ ∈ ∀ ,
cos(x+2k
Ζ ∈ ∀ ∈ ∀ · k R x x , , cos ) π

sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-
sinasinb
12
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-
b)=cosacosb+sinasinb
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos x x
2 2
sin −
sin x x cos )
2
( · −
π
cos x x sin )
2
( · −
π
sina+sinb=2sin
2
cos
2
b a b a − +
cosa+cosb=2cos
2
cos
2
b a b a − +
sina-sinb=2sin
2
cos
2
b a b a + −

cosa-cosb= -2sin
2
sin
2
b a b a + −
tgx= 0 cos ,
cos
sin
≠ x
x
x
ctgx= 0 sin ,
sin
cos
≠ x
x
x
tg(x+k
tgx · ) π
ctg(x+k
ctgx · ) π
tg ctgx x · − )
2
(
π
ctg tgx x · − )
2
(
π

tg(a+b)=
tgatgb
tgb tga

+
1
tg(a-b)=
tgatgb
tgb tga
+

1
tg2x=
x tg
tgx
2
1
2
+

sinx =
2
1
2
2
2
x
tg
x
tg
+
cosx =
2
1
2
1
2
2
x
tg
x
tg
+

Valori principale ale func iilor trigonometrice ţ
x 0
6
π
4
π
3
π
2
π
π
2
3π π 2
sinx 0
2
1
2
2
2
3
1 0 -1 0
cosx 1
2
3
2
2
2
1 0 -1 0 1
tgx 0
3
3
1
3
- 0 - 0
ctgx -
3
1
3
3
0 - 0 -
Semnele func iilor trig. ţ
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impar ) cos(- ă
x)=cosx(par ) ă
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx
13
Func ii trigonometrice inverse ţ
arcsin:[-1,1]→ ]
2
,
2
[
π π
− arcsin(-x)=
-arcsinx
arcsin(sinx)=x, ]
2
,
2
[
π π
− ∈ ∀x sin(arcsinx)=x,x
] 1 , 1 [− ∈

arccos:[-1,1]
] , 0 [ π →
arccos(-x)=
x arccos − π
arccos(cosx)=x,
] , 0 [ π ∈ ∀x
cos(arccosx)=x,
] 1 , 1 [− ∈ ∀x
arcsinx+arccosx= ] 1 , 1 [ ,
2
− ∈ ∀x
π
arctg:R )
2
,
2
(
π π
− → arctg(-x)= -arctgx
arctg(tgx)=x, )
2
,
2
(
π π
− ∈ ∀x tg(arctgx)=x,
R x ∈ ∀
arcctg:R
) , 0 ( π →
arcctg(-x)=
arcctgx − π
arcctg(ctgx)=x,
) , 0 ( π ∈ ∀x
ctg(arcctgx)=x,
R x ∈ ∀
arctgx+arcctgx= R x ∈ ∀ ,
2
π
Ecua ii trigonometrice ţ
sinx = a,a } , arcsin ) 1 {( ] 1 , 1 [ Ζ ∈ + − ∈ ⇒ − ∈ k k a x
k
π
cosx = b,b
} , 2 arccos { ] 1 , 1 [ Ζ ∈ + t ∈ ⇒ − ∈ k k b x π
tgx = c,c
} , { Ζ ∈ + ∈ ⇒ ∈ k k arctgc x R π
ctgx = d,d
} , { Ζ ∈ + ∈ ⇒ ∈ k k arcctgd x R π
sinax = sinbx Ζ ∈ + − · ⇒ k k bx ax
k
, ) 1 ( π
cosax = cosbx
Ζ ∈ + t · ⇒ k k bx ax , 2 π
tgax = tgbx
Ζ ∈ + · ⇒ k k bx ax , π
ctgax = ctgbx
Ζ ∈ + · ⇒ k k bx ax , π
Teorema sinusurilor:
C
c
B
b
A
a
sin sin sin
· · =2R,unde R este raza cercului
circumscris triunghiului.
Teorema cosinusului:a A bc c b cos 2
2 2 2
− + ·
Aria unui triunghi:
14
A
2
h b ⋅
·

A
2
) , sin( AC AB AC AB⋅
·

A ) )( )( ( c p b p a p p − − − ·

,p=
2
c b a + +
A
1
1
1
,
2
C C
B B
A A
ABC
y x
y x
y x
· ∆

·

A
2
2 1
c c
c dreptunghi

·

A
4
3
2
l
l echilatera
·

Raza cercului circumscris unui triunghi:R=
S
abc
4
,unde S este aria
triunghiului
Raza cercului înscris într-un triunghi:R=
p
S
,unde S este aria
triunghiului iar p=
2
c b a + +

Grupuri
Defini ie: ţ Fie M M M → × ∗: lege de compozitie pe M.O submultime
nevid H a lui M ,se numeşte parte stabil a lui M în raport cu legea “ ă ă ∗
”dacă
H y x H y x ∈ ∗ ⇒ ∈ ∀ ,
.
Propriet ile legilor de compozi ie ăţ ţ
Fie M M M → × ∗: lege de compozi ie pe M. ţ
Legea “∗ “ se numeşte asociativă dac (x ă
M z y x z y x z y ∈ ∀ ∗ ∗ · ∗ ∗ , , ), ( )
Legea “∗ “ se numeşte comutativă dac x ă
M y x x y y ∈ ∀ ∗ · ∗ , ,
Legea “∗ “ admite element neutru dac exista e ă M ∈ a.i
M x x x e e x ∈ ∀ · ∗ · ∗ , .
Defini ie ţ :Cuplul (M,
) ∗
formeaz un monoid dac are propriet ile: ă ă ăţ
1)(x
M z y x z y x z y ∈ ∀ ∗ ∗ · ∗ ∗ , , ), ( )
2) exist e ă M ∈ a.i
M x x x e e x ∈ ∀ · ∗ · ∗ , .
Dac în plus x ă
M y x x y y ∈ ∀ ∗ · ∗ , ,
atunci monoidul se numeşte comutativ.
Nota ie ţ :U(M)={x x M / ∈ este simetrizabil}
Defini ie ţ :Cuplul (G,
) ∗
formeaz un grup dac are propriet ile: ă ă ăţ
1)(x
G z y x z y x z y ∈ ∀ ∗ ∗ · ∗ ∗ , , ), ( )
2) exist e ă M ∈ a.i
G x x x e e x ∈ ∀ · ∗ · ∗ , .
3) G x G x ∈ ∃ ∈ ∀
'
, a.i. x e x x x · ∗ · ∗
' '
Dac în plus x ă
G y x x y y ∈ ∀ ∗ · ∗ , ,
atunci grupul se numeşte abelian sau
comutativ.
Defini ie ţ :Un grup G se numeşte finit dac mul imea G este finit şi grup ă ţ ă
infinit ,în caz contrar.
15
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mul imii G(num rul de ţ ă
elemente din G).
Ordinul unui element
Defin ie ţ :Fie (G,
) •
un grup şi x G ∈ .Cel mai mic num r natural nenul n cu ă
proprietatea x e
n
· se numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx =
n)
Subgrup
Defini ie:Fie ţ (G,
) ∗
un grup.O submul ime nevid H a lui G se numeşte ţ ă
subgrup al grupului (G,
) ∗
dac îndeplineşte condi iile: ă ţ
1)
H y x H y x ∈ ∗ ⇒ ∈ ∀ ,
.
2) H x H x ∈ ⇒ ∈ ∀
'
Grupul claselor de resturi modulo n,
} 1 , , 2 , 1 {
^ ^ ^
− ⋅ ⋅ ⋅ · n Z
n
− +) , (
n
Z
grup abelian
) , ( ⋅
n
Z
-monoid comutativ ,în care
} 1 ) , .( . . . . / { ) (
^
· ∈ · n k c d m m c Z k Z U
n n
Morfisme şi izomorfisme de grupuri
Defini ie:Fie ţ (G,
) ∗
şi (G ) ,
'
 dou grupuri.O func ie f:G ă ţ
'
G → se numeşte
morfism de grupuri dac are loc conditia f( ă
G y x y f x f y x ∈ ∀ · ∗ , ), ( ) ( ) 
Dac în plus f este bijectiv atunci f se numeşte izomorfism de grupuri. ă ă
Prop. Fie (G,
) ∗
şi (G ) ,
'
 dou grupuri.Dac f:G ă ă
'
G → este morfism de
grupuri atunci:
1)f(e)=e
'
unde e,e
'
sunt elementele neutre din cele dou grupuri. ă
2)f(x
' '
)] ( [ ) x f · G x ∈ ∀
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A,
) , ∗
, unde A este o multime nevidă iar ,, ∗ ” şi ,,  ” sunt două legi
de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A, ∗)este grup abelian
2) (A,  )este monoid
3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,, ∗ ”:
x (y∗ z)=(x y)∗ (x z),(y
A z y x x z x y x z ∈ ∀ ∗ · ∗ , , ) ( ) ( )   
Inelul (A,
) , ∗
, este fără divizori ai lui 0,dacă ( .
∗ ∗
≠ ⇒ ≠ ∀ e y x e y x  e

element
neutru de la legea ,, ∗ ”)
Un inel (A,
) , ∗
, se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
A y x x y y ∈ ∀ · , ,  
Un inel (A,
) , ∗
, comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K,
) , ∗
cu e
∗  e ≠ se numeşte corp dacă K x e x K x ∈ ∃ ≠ ∈ ∀

'
, , a.i.
 
  e e e x x x x , (
' '

· · fiind elementele neutre )
Un corp (K,
) , ∗
, se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
K y x x y y ∈ ∀ · , ,  
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
16
Definiţie :Fie (A, ) , ( ), ,
'
⊗ ⊕ ∗ A  două inele.O funcţie f:A
'
A → se numeşte morfism de inele
dacă :
1)f(
A y x y f x f y x ∈ ∀ ⊕ · ∗ , ), ( ) ( )
1)f(
A y x y f x f y x ∈ ∀ ⊗ · , ), ( ) ( ) 
3)f(e

)=

e
(e

,

e
fiind elementele neutre corespunzătoare legilor
⊗ , 
)
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
Definiţie:Fiind date corpurile K,
'
K
,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
'
K
,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebric a unui polinom:f ă = 0 ,
0 1
1
1
≠ + + ⋅ ⋅ ⋅ + +

− n
n
n
n
n
a a x a x a x a ,
A a
i

un inel comutativ.
Defini ie ţ :a A ∈ se numeşte r d cin a polinomului f dac f(a)=0. ă ă ă ă
Teorema împ r irii cu rest: ă ţ Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g
polinoame , 0 ≠
din K[X].Atunci exist polinoamele q şi r din K[X] ,unic ă
determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.
Dac r = 0,adic f = gq ,atunci spunem c polinomul g divide polinomul ă ă ă
f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a
un element din K

restul împ r irii lui f la X-a este f(a). ă ţ
Consecin : ţă a este rad cin a lui f ă ă

X-a divide f.
Defini ie ţ :Elementul a K ∈ este r d cin de ordinul p ă ă ă

∈N pentru
polinomul f
] [ X K ∈
dac (X-a) ă
p
divide pe f iar (X-a)
1 + p
nu divide pe f.
Teoremă: Elementul a K ∈ este r d cin de ordinul p ă ă ă

∈N pentru
polinomul f
] [ X K ∈ 0 ) ( , , 0 ) ( , 0 ) (
) 1 ( '
· ⋅ ⋅ ⋅ · · ⇔

a f a f a f
p
şi 0 ) (
) (
≠ a f
p
,unde f
este fuc ia polinomial asociat polinomului f. ţ ă ă
Polinoame cu coeficien i reali ţ
Teorem : ă Fie f
] [ X R ∈
,f 0 ≠ .Dac z = a+ib,b ă 0 ≠ este o r d cin complex ă ă ă ă
a lui f,atunci:
1)
z
= a-ib este de asemenea o r d cin complex a lui f ă ă ă ă
1)z şi
z
au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : f z X z X / ) )( ( − −
Polinoame cu coeficien i ra ionali ţ ţ
Teoremă :Fie f
] [ X Q ∈
, f 0 ≠ .Dac x ă
0 b a + · este o r d cin a lui f,unde ă ă ă
a,b Q b b Q ∉ 〉 ∈ , 0 , ,atunci
1) b a x − ·
0
este de asemenea o r d cin a lui f 2)x ă ă ă
0
,
0
x au acelaşi
ordin de multiplicitate.
Obs. : f x X x X / ) )( (
0 0
− −
Polinoame cu coeficien i întregi ţ
Teoremă :fie f= 0 ,
0 1
1
1
≠ + + ⋅ ⋅ ⋅ + +

− n
n
n
n
n
a a x a x a x a ;f
∈ ] [ X Z
17
1)Dac x ă
q p
q
p
, (
0
·
numere prime între ele) este o r d cin ra ional a lui ă ă ă ţ ă
f,atunci
a)p divide termenul liber a
0
b)q divide pe a
n
2)Dac x ă
p ·
0
este o r d cin întreag a lui f,atunci p este un divizor al ă ă ă ă
lui a
0
.
Polinoame ireductibile
Defini ie: ţ Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se
numeşte reductibil peste K dac exist g,q din K[X] cu ă ă
gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dac f nu este reductibil peste K atunci se spune c f este ireductibil ă ă
peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K

nu au r d cini în K. ă ă
Rela iile lui Viete ţ : Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
f = 0 ,
0 1
1
1
≠ + + ⋅ ⋅ ⋅ + +

− n
n
n
n
n
a a x a x a x a .Dacă
n
x x x , , ,
2 1
⋅ ⋅ ⋅
sunt n r d cini ale lui f ă ă
în K atunci f =
) ( ) )( (
2 1 n n
x X x X x X a − ⋅ ⋅ ⋅ − −
şi
1
1 2 1


⋅ − · + ⋅ ⋅ ⋅ + +
n n n
a a x x x
1
2 1 3 1 2 1

− −
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
n n n n
a a x x x x x x
.......................................................
x
1
0 2 1
) 1 (

− · ⋅ ⋅ ⋅
n
n
n
a a x x
Dac f = ă ⇒ ∈ + + + ] [ ,
0 1
2
2
3
3
X C f a x a x a x a

¸

− ·
· + +
− · + +
3
0
3 2 1
3
1
3 2 3 1 2 1
3
2
3 2 1
a
a
x x x
a
a
x x x x x x
a
a
x x x
f=a

¸

·
− · + + +
· + ⋅ ⋅ ⋅ + +
− · + + +
⇒ ∈ + + + +
4
0
4 3 2 1
4
1
4 3 2 4 3 1 4 2 1 3 2 1
4
2
4 3 3 1 2 1
4
3
4 3 2 1
0 1
2
2
3
3
4
4
] [ ,
a
a
x x x x
a
a
x x x x x x x x x x x x
a
a
x x x x x x
a
a
x x x x
X C f a x a x a x a x
Ecua ii reciproce ţ
18
Defini ie: ţ O ecua ie de forma ţ 0 ,
0 1
1
1
≠ + + ⋅ ⋅ ⋅ + +

− n
n
n
n
n
a a x a x a x a pentru
care
n i a a
i i n
≤ ≤ ·

0 ,
se numeşte ecua ie reciproc de gradul n. ţ ă
Orice ecua ie reciproc de grad impar are r d cina -1. ţ ă ă ă
Ecua ia reciproc de gradul IV are forma:a ţ ă 0 ,
2 3 4
≠ + + + + a a bx cx bx x
Se împarte prin
2
x şi devine a 0 )
1
( )
1
(
2
2
· + + + + c
x
x b
x
x ;notez x t
x
· +
1
şi
ob inem o ecua ie de gradul II. ţ ţ
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie
N n n
a

) (
un şir de numere reale.
Şirul
) (
n
a
este crescător dacă:
N n a a
n n
∈ ∀ ≤
+
,
1
.
Şirul
) (
n
a
este strict crescător dacă:
N n a a
n n
∈ ∀ <
+
,
1
.
Şirul
) (
n
a
este descrescător dacă:
N n a a
n n
∈ ∀ ≥
+
,
1
.
Şirul
) (
n
a
este strict descrescător dacă:
N n a a
n n
∈ ∀ >
+
,
1
.
Şir mărginit
Fie N n n
a

) (
un şir de numere reale.
Şirul
) (
n
a
este mărginit dacă:
N n a
n
∈ ∀ ≤ ≤ ∈ ∃ , . i . a R , β α β α
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă
k n y a x
n n n
≥ ∀ ≤ ≤ ,
si
l y x
n
n
n
n
· ·
∞ → ∞ →
lim lim
atunci
l a
n
n
·
∞ →
lim
.
▪ Criteriul raportului
Fie
N n n
a

) (
un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă
) 1 , 0 [ lim
1
∈ ·
+
∞ →
l
a
a
n
n
n
atunci
0 lim ·
∞ →
n
n
a
.
Daca
) , 1 ( lim
1
∞ ∈ ·
+
∞ →
l
a
a
n
n
n
sau ∞ · l atunci
∞ ·
∞ →
n
n
a lim
.
 Lema lui Stolz-Cezaro
Fie
N n n
a

) (
şi
N n n
b

) (
două şiruri de numere reale.
Dacă
l
b b
a a
n n
n n
n
·


+
+
∞ →
1
1
lim
(finit sau infinit) şi
N n n
b

) (
este strict monoton şi nemărginit ,
atunci
l
b
a
n
n
n
·
∞ →
lim
▪ Criteriul radicalului
19
Fie
N n n
a

) (
un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă
l
a
a
n
n
n
·
+
∞ →
1
lim
atunci
l a
n
n
n
·
∞ →
lim
.
Şiruri remarcabile
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− −∞ ∈
∞ ∈ ∞
·
− ∈
·
∞ →
] 1 , ( ,
) , 1 ( ,
1 , 1
) 1 , 1 ( dacă , 0
lim
q dacă există nu
q dacă
q dacă
q
q
n
n

¹
'
¹

〉 ∞
·
∞ →
0 , 0
0 ,
lim
α
α
α
n
n
0 lim ·
∞ →
n k
n
a n
,unde
N ), 1 , 1 ( ∈ − ∈ k a
e
n
n
n
·
,
_

¸
¸
+
∞ →
1
1 lim ;
... 7178 , 2 · e
este constanta lui Euler
generalizare: e
x
n
x
n
n
·

,
_

¸
¸
+
∞ →
1
1 lim dacă
t ∞ →
n
x
; ( ) e y
n
y
n
n
· +
∞ →
1
1 lim dacă
0 →
n
y
1
sin
lim ·
∞ →
n
n
n
x
x
dacă
0 →
n
x
,
1
tg
lim ·
∞ →
n
n
n x
x
dacă
0 →
n
x
,
1
arcsin
lim ·
∞ →
n
n
n
x
x
dacă
0 →
n
x
,
1
tg
lim ·
∞ →
n
n
n
x
x arc
dacă
0 →
n
x
,
Limite de functii
Teorem : ă O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.
f are limită în x
) ( ) (
0 0 0
x l x l
d s
· ⇔ ⇔ ) 0 ( ) 0 (
0 0
+ · − x f x f ⇔
) ( lim ) ( lim
0
0
0
0
x f x f
x x
x x
x x
x x




·
Obs.:Funcţia f :D R → nu are limită în punctul de acumulare x
0
în una din situaţiile :
a)există un şir x
} {
0
x D
n
− ∈
cu limita x
0
astfel încât şirul
)) ( (
n
x f
nu are limită
b)există şirurile
}, { , ), ( ), (
0
x D y x y x
n n n n
− ∈
astfel încât şirurile
)) ( ( )), ( (
n n
y f x f
au limite
diferite.
Teoremă:Fie f :D R → ,o funcţie elementară şi x
D ∈
0
un punct de acumulare al lui D
) ( ) ( lim
0
0
x f x f
x x
· ⇒

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)
Fie f,g:D R → şi x
0
un punct de acumulare al lui D.Dacă
0 ) ( lim
0
·

x g
x x
şi există R l ∈ a.î.
, , ), ( ) (
0
x x V D x x g l x f ≠ ∩ ∈ ∀ ≤ −
V vecinătate a lui x
0
şi dacă
l x f x g
x x x x
· ⇒ ·
→ →
) ( lim 0 ) ( lim
0 0
Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)
Fie f,g:D R → , x
0
un punct de acumulare al lui D şi
0
, ), ( ) ( x x V D x x g x f ≠ ∩ ∈ ∀ ≤
,V
vecinătate a lui x
0
.
20
a)Dacă
∞ · ⇒ ∞ ·
→ →
) ( lim ) ( lim
0 0
x g x f
x x x x
b)Dacă
−∞ · ⇒ −∞ ·
→ →
) ( lim ) ( lim
0 0
x f x g
x x x x
Teorem (Criteriul cleştelui) ă
Fie f,g,h:D R → , x
0
un punct de acumulare al lui D şi
0
, ), ( ) ( ) ( x x V D x x h x g x f ≠ ∩ ∈ ∀ ≤ ≤
, V vecinătate a lui x
0
.
Dacă
l x g l x h x f
x x x x x x
· ⇒ · ·
→ → →
) ( lim ) ( lim ) ( lim
0 0 0
Limite uzuale.Limite remarcabile.
n
n
x
n
n
n
n
x
x a a x a x a x a
t ∞ →


t ∞ →
· + + ⋅ ⋅ ⋅ + + lim ) ( lim
0 1
1
1
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
〉 t ∞ ⋅

·
·
+ + ⋅ ⋅ ⋅ + +
+ + ⋅ ⋅ ⋅ + +





t ∞ →
m k
b
a
k m
m k
b
a
b x b x b x b
a x a x a x a
m k
m
k
m
k
m
m
m
m
k
k
k
k
x
, ) (
, 0
,
lim
0 1
1
1
0 1
1
1

0
1
lim ·
∞ → x x
0
1
lim ·
−∞ → x x

−∞ ·
<
→ x
x
x
1
lim
0
0

+∞ ·
>
→ x
x
x
1
lim
0
0
∞ ·
∞ →
x
x
lim

∞ ·
∞ →
3
lim x
x

−∞ ·
−∞ →
3
lim x
x
( )
¹
'
¹

> ∞
·
∞ → 1 0 daca 0
1 daca
lim
, a ,
a ,
a
x
x

( )
¹
'
¹
∈ ∞
>
·
−∞ → 1 0 daca
1 daca 0
lim
, a ,
a ,
a
x
x
( )
¹
'
¹
∈ ∞
> ∞
·
∞ → 1 0 daca
1 daca
log lim
, a , -
a ,
x
a
x

( )
¹
'
¹
∈ ∞
> ∞ −
·
>
→ 1 0 daca
1 daca
log lim
0
0 , a ,
a ,
x
a
x
x
2
arctg lim
π
·
∞ →
x
x

2
arctg lim
π
− ·
−∞ →
x
x

0 lim ·
∞ →
arcctgx
x

π ·
−∞ →
arcctgx
x
lim
e
x
x
x
·
,
_

¸
¸
+
∞ →
1
1 lim e
x
x
x
·
,
_

¸
¸
+
−∞ →
1
1 lim ( ) e x x
x
· +

1
0
1 lim
1
sin
lim
0
·
→ x
x
x
1 lim
0
·

x
tgx
x
1
arcsin
lim
0
·

x
x
x
1
arctg
lim
0
·
→ x
x
x
( )
1
1 ln
lim
0
·
+
→ x
x
x
1 , 0 ln
1
lim
0
≠ > ·


a a , a
x
a
x
x
1
) (
) ( sin
lim
0
·

x u
x u
x

1
) (
) ( tg
lim
0
·

x u
x u
x

1
) (
) ( arcsin
lim
0
·

x u
x u
x

1
) (
) ( arctg
lim
0
·

x u
x u
x
( )
1
) (
) ( 1 ln
lim
0
·
+

x u
x u
x
1 , 0 ln
) (
1
lim
) (
0
≠ > ·


a a , a
x u
a
x u
x
unde
0 ) ( lim
0
·

x u
x x
Operaţii fără sens:
0 0
, 0 , 1 , 0 , ,
0
0
, ∞ ∞ ⋅ ∞ − ∞



Funcţii continue
21
Definiţie Fie
R D f → :
şi
D
0
∈ x
punct de acumulare pentru D
f
este continuă în
D
0
∈ x
dacă
) ( ) ( lim
0
0
x f x f
x x
·

Dacă f nu este continuă în
D
0
∈ x
,ea se numeşte discontinuă în
0
x
,iar
0
x
se numeşte punct
de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate
D
0
∈ x
este punct de discontinuitate de prima speţă
pentru f ,dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul
0
x
există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate
D
0
∈ x
este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu
este de prima speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul
0
x
nu este
finită sau nu există)
Teoremă: Fie
R D f → :
şi
D
0
∈ x
punct de acumulare pentru D

f continuă în
0
x


) ( ) (
0 0
x l x l
d s
·
= f(
)
0
x
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D R → continue pe D

f+g,
) , min( ), , max( , ), 0 ( , g f g f f g
g
f
g f ≠ ⋅
sunt funcţii continue pe D.
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b]

R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ∃ ⇒
) , ( b a c ∈
pentru care
f(c)=0.
Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E
R a R ∈ → ,
punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă
∞ ·
<

) ( lim x f
a x
a x sau
−∞ ·
<

) ( lim x f
a x
a x .
Definiţie:Fie f :E
R a R ∈ → ,
punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă
∞ ·
>

) ( lim x f
a x
a x sau
−∞ ·
>

) ( lim x f
a x
a x .
Definiţie : Fie f :E
R a R ∈ → ,
punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta
sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E
, R →
unde E conţine un interval de forma(a,
) ∞
Dreapta y=mx+n,m 0 ≠ este asimptotă oblică spre +

la graficul lui f dacă şi numai dacă
m,n sunt numere reale finite,unde m= ] ) ( [ lim ,
) (
lim mx x f n
x
x f
x x
− ·
∞ → ∞ →
.Analog la -

.
3.Asimptote orizontale
Dacă
l l x f
x
, ) ( lim ·
∞ →
număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre +

la graficul
lui f.
Analog la -

Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre +

(-

)
22
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D R → ,x
D ∈
0
punct de acumulare pentru D
Derivata într-un punct:f ) (
0
'
x =
0
0
) ( ) (
lim
0 x x
x f x f
x x



.
f este derivabilă în x
0
dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în
0
x
, graficul funcţiei are în punctul
)) ( , (
0 0 0
x f x M
tangentă a cărei
pantă este ) (
0
'
x f .Ecuaţia tangentei este: ) )( ( ) (
0 0
'
0
x x x f x f y − · − .
Teoremă:Fie f:D→R , x
0
D ∈ punct de acumulare pentru D

f este derivabilă în punctul
de acumulare
0
x ⇔ (finite) R ) ( ) (
0
'
0
'
∈ · x f x f
d s

0
0
) ( ) (
lim
0
0 x x
x f x f
x x
x x




= .
R
x x
x f x f
x x
x x





0
0
) ( ) (
lim
0
0
.
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:D→R , x
0
D ∈ punct de acumulare pentru D.Punctul x
0
se numeşte punct
de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x
0
şi are derivate laterale infinite şi
diferite în acest punct. Punctul x
0
se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este
continuă în x
0
,are derivate laterale diferite în x
0
şi cel puţin o derivată laterală este finită.
Derivatele funcţiilor elementare
Functia Derivata
c 0
x 1
*
N ∈ n x
n
,
1 − n
nx
R ∈ r x
r
,
1 − r
rx
x
x 2
1
n
x
n n
x n
1
1

x ln
x
1
x
e
x
e
) 1 , 0 ( ≠ > a a a
x
a a
x
ln
x sin
x cos
x cos
x sin −
23
x tg
x
2
cos
1
x ctg

x
2
sin
1

x arcsin
2
1
1
x −
x arccos
2
1
1
x −

x arctg
2
1
1
x +
x arcctg
2
1
1
x +

Operaţii cu funcţii derivabile
Teoremă:Fie f,g:D R → derivabile pe D

f+g ,fg,
g
f
(g 0 ≠ )sunt funcţii derivabile pe D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
' ' '
) ( g f g f t · t ;
' ' '
) ( g f g f g f ⋅ + ⋅ · ⋅ ;
' '
) ( f f ⋅ · ⋅ λ λ ;
2
' '
'
g
g f g f
g
f ⋅ − ⋅
·

,
_

¸
¸

' ' '
) ( ) ( u u f u f ⋅ · 
Proprietăţile funcţiilor derivabile
Definiţie:Fie f:D→R.Un punct x
0
D ∈ se numeşte punct de maxim local(respectiv de
minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x
0
astfel încât f(x) ≤f(x
0
)
(respectiv f(x) ≥f(x
0
) ) pentru orice x U D∩ ∈ .
Dacă f(x) ≤f(x
0
)(respectiv f(x) ≥f(x
0
) ) pentru orice x D ∈ atunci x
0
se numeşte punct de
maxim absolut(respectiv minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x
0

I un punct de extrem al unei funcţii ƒ:
I→R. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x
0
atunci ƒ’(x
0
)=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] →R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b]→R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
punct c

(a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci ∃ c

(a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe acel
interval.
24
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.
Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă I ), 0 ) ( ( 0 ) (
' '
∈ ∀ ≥ > x x f x f , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă I ), 0 ) ( ( 0 ) (
' '
∈ ∀ ≤ < x x f x f , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I.
4.Fie f:D R → ,D interval şi x
0
D ∈ .Dacă
1)f este continuă în
0
x
2)f este derivabilă pe D-
} {
0
x
3)există
R l x f
x x
∈ ·

) ( lim
'
0
atunci f are derivată în
0
x
şi f l x · ) (
0
'
.Dacă R l ∈ atunci f este derivabilă în
0
x
.
Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei
funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local.
Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
Dacă I , 0 ) (
"
∈ ∀ ≥ x x f , atunci f este convexă pe I.
Dacă I , 0 ) (
"
∈ ∀ ≤ x x f , atunci f este concavă pe I.
Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si
I ∈
0
x
punct interior intervalului. Spunem că
0
x

este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a
lui
0
x
şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui
0
x
sau invers.
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.
Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I ⊆ R interval, f : I →R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I →R derivabilă pe I cu proprietatea F
'
(x) = f (x), ∀x ∈ I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I →R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I →R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I →R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I →R.Dacă g(I)=
} / ) ( { I x x g ∈
nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I →R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
C
n
x
dx x
n
n
+
+
·

+
1
1
,n N ∈ ,x R ∈
C
a
x
x
a
a
+
+
·
+

1
1
,a
1 , − ≠ ∈ a R
,x
) , 0 ( ∞ ∈
) , 0 ( , ln
1
∞ ∈ + ·

x C x dx
x
sau x
) 0 , (−∞ ∈
25
R x a a C
a
a
dx a
x
x
∈ ≠ 〉 + ·

, 1 , 0 ,
ln
) , ( , 0 , ln
2
1 1
2 2
a x a C
a x
a x
a a x
− −∞ ∈ ≠ +
+

·


sau x
) , ( a a − ∈
sau x
) , ( ∞ ∈ a
R x a C
a
x
arctg
a
dx
a x
∈ ≠ + ·
+

, 0 ,
1 1
2 2
) , ( , 0 , arcsin
1
2 2
a a x a C
a
x
dx
x a
− ∈ ≠ + ·


R x a C a x x dx
a x
∈ ≠ + + + ·
+

, 0 , ) ln(
1
2 2
2 2
) , ( , 0 , ln
1
2 2
2 2
a x a C a x x dx
a x
− −∞ ∈ ≠ + − + ·


sau x
) , ( ∞ ∈ a

∈ + − · R x C x xdx , cos sin

∈ + · R x C x xdx , sin cos
0 cos ,
cos
1
2
≠ + ·

x C tgx dx
x
0 sin ,
sin
1
2
≠ + − ·

x C ctgx dx
x
Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval [ ] b a, sunt integrabile pe [ ] b a, .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval [ ] b a, sunt integrabile pe [ ] b a, .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g
R b a → ] . [ :
sunt integrabile şi ⇒ ∈R λ
1)
( )
∫ ∫ ∫
+ · +
b
a
b
a
b
a
dx x g dx x f dx x g x f ) ( ) ( ) ( ) (
2)
∫ ∫
·
b
a
b
a
dx x f dx x f ) ( ) ( λ λ
b)Dacă [ ] b a x x f , , 0 ) ( ∈ ≥ şi este integrabilă pe [ ] b a, , atunci 0 d ) ( ≥

b
a
x x f .
c)Dacă
) ( ) ( x g x f ≥
pentru orice [ ] b a x , ∈ şi dacă f şi g sunt integrabile pe [ ] b a, , atunci
∫ ∫

b
a
b
a
x x g x x f d ) ( d ) (
d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
26
Funcţia f : [a, b]→R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă, ∀ c ∈ (a, b) funcţiile
1 2
[ , ] şi [ , ] f f a c f f c b · ·
sunt integrabile şi are loc formula:
. d ) ( d ) ( d ) (
∫ ∫ ∫
· +
b
a
b
c
c
a
x x f x x f x x f
e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [ ] b a, , atunci şi
f
este integrabilă pe [ ] b a, şi
∫ ∫

b
a
b
a
x x f x x f d ) ( d ) (
.
Teoremă (Formula Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b]→R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
( ) ( ) ( ) ( )
b
b
a
a
f x dx F x F b F a · · −

.
Teorema de medie Dacă f : [a, b] →R este o funcţie continuă, atunci există c∈[a, b] a.i.
) ( ) ( d ) ( c f a b x x f
b
a
− ·

.
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b]→R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]→R,

∈ ·
x
a
b a x dt t g x G ] , [ , ) ( ) (
are proprietăţile:
1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0
2)G este derivabilă pe [a, b] şi ] , [ ), ( ) (
'
b a x x g x G ∈ ∀ ·
Reţinem: ) ( ) (
'
x g dt t g
x
a
·

,
_

¸
¸

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)
Fie f , g : [a, b]→R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
integrare prin părţi: ' '
b b
b
a
a a
fg dx fg f gdx · −
∫ ∫
.
Teoremă:Fie f:[-a,a] →R,
0 〉 a
o funcţie continuă.Atunci
1)
∫ ∫

·
a
a
a
dx x f dx x f
0
, ) ( 2 ) (
dacă f este funcţie pară.
2)


·
a
a
dx x f 0 ) (
,dacă f este funcţie impară.
Teoremă:Fie f:R→R o funcţie continuă de perioadă T
∫ ∫
+
∈ ∀ · ⇒ 〉
T a
a
T
R a dx x f dx x f
0
, ) ( ) ( 0
Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan D⊂ R
2
mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
funcţiei f : [a, b]→R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: ( ) ( ) A
b
a
D f x dx ·

.
27
2. În cazul f : [a, b]→R continuă şi de semn oarecare, avem: ( ) | ( ) | A
b
a
D f x dx ·

.
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
f , g : [a, b]→R continue este calculată prin formula: ( ) | ( ) ( ) | A
b
a
D g x f x dx · −

.
Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b]→R o funcţie continuă, atunci corpul C f din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , G
f
, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
formula: .V(C
f
)=

b
a
dx x f ) (
2
π
28

Semnul funcţiei de gradul II ∆>0 x -∞ f(x) semnul lui a ∆=0 x -∞ f(x) semnul lui a ∆<0 x -∞ f(x) Imaginea funcţiei de gr.II −∆ ] a<0,Imf=( − ∞, 4a −∆ , ∞) a>0, Imf=[ 4a

x1 0 semn contrar lui a x 1 = x2 0 semnul lui a

x2 0

∞ semnul lui a ∞ semnul lui a ∞

Funcţii →B Definiţii:Fie f:A I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă ∀x1 , x 2 ∈ A cu f(x 1 ) = f ( x 2 ) ⇒ x1 = x 2 2)Funcţia f este injectivă dacă ∀x1 , x 2 ∈ A cu x 1 ≠ x 2 ⇒ f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) 3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct. 4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃x1 ≠ x 2 a.i. f ( x1 ) = f ( x 2 ) II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y. 2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B. 3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct. III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă. 2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B) 3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei într-un singur punct . IV.Compunerea a două funcţii Fie f:A→B,g:B→C g  f : A → C , ( g  f )( x ) = g ( f ( x)) V. 1 A : A → A prin 1 A ( x) = x , ∀x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A) Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g  f = 1 A şi f  g = 1B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ −1 .

2

n(A) reprezentâd numărul de elemente al mulţimii A. Funcţii pare.unde n reprezintă numărul de elemente al mulţimii B. Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!. f(x)= log a x . a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.∞) →R.∞). ∀ x∈ R f:A→R(A ⊂ R ) se numeşte periodică de perioadă T ≠ 0. Proprietăţi: 1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare 2)Dacă a ∈ (0.funcţii impare. ∀n ≥ 2 Teoremă:şirul (a n ) n≥1 este progresie aritmetică ⇔ a n = n −1 2 Termenul general al unei progresii aritmetice:a n = a1 + (n − 1)r 3 .a ≠ 1 se numeşte funcţie exponenţială. a + a n +1 . ∀ x∈ R f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x). numit raţia progresiei aritmetice:a n +1 − a n = r . a n sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice. a>0. ∀n ≥ 1 Se spune că numerele a 1 . Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n ( A) .Cea mai mică perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.1) ⇒ f strict descrescătoare 3)Funcţia exponenţială este bijectivă Funcţia logaritmică Definiţie: f:(0. k Numărul funcţiilor injective f:A→B este A n .n fiind numărul de elemente al mulţimii A.1) ⇒ f strict descrescătoare 3)Funcţia logaritmică este bijectivă 4)log a xy = log a x + log a y x 6)log a = log a x − log a y y Schimbarea bazei:log a A = m 5)log a x = m log a x .funcţii periodice. dacă∀x ∈ A avem x+T∈ A şi f(x+T)=f(x).⋅ ⋅ ⋅. Definiţii: f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x).m∈ R 7)a log a x = x 1 log b A .log a b = log b a log b a Progresii aritmetice Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r.Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă. iar k al mulţimii A(k ≤ n) Funcţia exponenţială Definiţie f: R→ (0. f(x)= a x . a 2 .a>0. Proprietăţi: 1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare 2)Dacă a ∈ (0.

⋅ ⋅ ⋅. Progresii geometrice Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b n . 2 Teoremă:şirul (bn ) n ≥1 este progresie geometrică ⇔ bn = bn −1 ⋅ bn +1 . ∀n ≥ 2 Termenul general al unei progresii geometrice:b n = b1 ⋅ q n −1 Prop. x 3 . x 4 = u ⋅ q 3 . x3 se scriu în progresie geometrică de forma : u x 1 = . x 3 = u + r . x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x 1 = u – 3r.c sunt în progresie aritmetică ⇔ b = x 1 = u – r.c sunt în progresie geometrică ⇔ b 2 = a ⋅ c b (q n − 1) Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n = 1 . x 2 = u. x 2 = u . x3 = u ⋅ q.q ≠ 0 constant q. x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma : Prop.:Numerele a. dacă q = 1 Trei numere x 1 . b1 ≠ 0 în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr bn +1 = q . numit raţia progresiei geometrice: bn Se spune că numerele b 1 . b2 . x 3 . x 2 = u – r . u.q q −1 ≠ 1 sau S n = n ⋅ b1 .a+c 2 (a + a n )n Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n = 1 2 Trei numere x 1 . x 2 .b. x 3 = u + r . x 2 = . x 2 .r ∈ R . q ≠ 0 q Patru numere x 1 . x 4 se scriu în progresie geometrică de forma: x1 = u u .b.r ∈ R . bn sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii geometrice. Patru numere x 1 .:Numerele a. x 3 = u ⋅ q. x < 0 1+2+3+ ⋅ ⋅ ⋅ + n = 4 . x 2 . x 2 . x 4 = u + 3r. u. q ≠ 0 3 q q Formule utile: n(n + 1) 2 n(n + 1)(2n + 1) 1 2 +2 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 2 = 6 n(n + 1) 2 ] 1 3 +2 3 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 3 = [ 2 Modulul numerelor reale Proprietăţi:  x. x ≥ 0 x = − x.

∀x ∈ R.z∈ R ⇔ z = z 6.1) 2. z n = z 5.1. {x+k}={x}. a. z 2 = r2 (cos t 2 + i sin t 2 ) z 1 ⋅ z 2 = r1 r2 [cos(t1 + t 2 ) + i sin(t1 + t 2 ) ].b∈ R . i = −1. z n = z () n z  z 4.z∈ R ∗i ⇔ z = − z Modulul unui număr complex: z = a 2 + b 2 Proprietăţi: 1. n 5 . x ≥ a ⇔ x ∈ ( − . Numere complexe sub formă algebrică 2 z =a+bi.b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi Operaţii: z 1 = r1 (cos t1 + i sin t1 ). a > 0 7. z ≥ 0. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 z1 z1 = 6. z n = r n (cos nt + i sin nt ) 4. ∀x ∈ R 2. a > 0 8. b=Im z C.t-argument redus. x x = y y ∞ 6. k ∈ Z 4.C={a+bi/a. ∀z ∈ C 2. x = − x 4. tgt = . z1 + z 2 ≤ z1 + z 2 z2 z2 Numere complexe sub formă trigonometrică Forma trigonometrică a numerelor complexe: b 2 2 z = r(cos t + i sin t ) . x+ y ≤ x + y Partea întreagă 1. [x+k]=[x]+k. [x] = a ⇒ a ≤ x < a+1 3.r-raza polară.− a] ∪ [a. z = z 3. x ⋅ y = x ⋅ y 5. x ≥ 0. z1 + z 2 = z1 + z 2 2. ∀x ∈ R. x = y ⇔ x = ± y 3.2π ) M(a. k ∈ Z Numere complexe 1.  1  = 1 z  z  2 2 5.t a ∈ [0.mulţimea numerelor complexe.b∈ R } Conjugatul unui număr complex: z = a − bi Proprietăţi: 1.x = [x]+{x}. ∞). z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 3. a=Re z . x ≤ a ⇔ − a ≤ x ≤ a.r = a + b . ∀x ∈ R . [x]∈ Z şi {x}∈ [0. [x] ≤ x< [x]+1.

n∈ N n 0 n 1 n −1 n n Binomul lui Newton:(a+b) = C n a + C n a b + ⋅ ⋅ ⋅ + C n b Termenul general:T k +1 = C n a k n −k b k . n ≥ 1 C n = . k . În caz contrar se numesc necoliniari.1. k = 0. yM = A Mijlocul segmentului AB:x M = A 2 2 x + x B + xC y + y B + yC . k .n∈ N ∗ n! n! k k An = . 0 ≤ k ≤ n.⋅ ⋅ ⋅. yG = A Centrul de greutate al triunghiului ABC:x G = A 3 3 Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau triunghiului 6 . acelaşi modul şi sensuri contrare: AB = − BA Definiţie: Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie.⋅ ⋅ ⋅. C n = C n −1 + C n −1 .k. există Geometrie vectorială α . β ∈ R (unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 -modulul vectorului AB AB( x B − x A . n ∈ N 2.n∈ N (0!= 1) .0 ≤ k ≤ n. k ∈ {0.0 ≤ k ≤ n. Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie. P n = n! . Oricare ar fi vectorul v . C n = C n .z1 r1 = [cos(t1 − t 2 ) + i sin(t1 − t 2 )] z 2 r2 t + 2kπ t + 2kπ n z = z k = n r (cos + i sin ). vectorii care au aceeaşi direcţie. k . n ∈ N (n − k )! k!( n − k )! k n−k k k k −1 Proprietăţi:1.1 ≤ k <n. y B − y A ) − coordonatele vectorului AB x + xB y + yB . n Proprietăţi: 0 1 n n C n +C n + ⋅ ⋅ ⋅ + C n = 2 (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2 n ).1. n − 1} n n Combinatorică n!=1 ⋅ 2 ⋅ ⋅ ⋅ n . Teoremă: Fie aşib doi vectori necoliniari. n ∈ N . 1 3 5 0 2 4 n −1 C n +C n + C n + ⋅ ⋅ ⋅ = C n + C n + C n + ⋅ ⋅ ⋅ = 2 Definiţie: Se numesc vectori egali.acelaşi sens şi acelaşi modul.

B(x B .h)= a2 + b2 xA yA 1 Punctele A.i. y A ) la dreapta h:ax+by+c=0: ax A + by A + c d(A.d 2 sunt paralele ⇔ md1 = md 2 Dreptele d 1 .B(x B . Punctele A. u ⋅ v = u ⋅ v cos(u. v = λ ⋅ u .i. y A ) şi panta m : y-y A = m( x − x A ) Dreptele d 1 . v ≠ 0 . B. AB = λ AC AB CD ⇔ ∃ λ ∈ R a.d 2 sunt perpendiculare ⇔ md1 ⋅ md 2 = -1 Distanţa dintre punctele A(x A . C sunt coliniare ⇔ ∃ λ ∈ R a.C sunt coliniare ⇔ x B y B 1 = 0 xC y C 1 Permutări 2 2 7 . y B ) x y 1 AB: x A y A 1 =0 xB y B 1 Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A . v) u = x1 i + y1 j . AB = λ AC Produsul scalar a doi vectori . u = x1 + y1 Daca u .y M )∈ d ⇔a ⋅ x M + by M + c = 0 Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A .atunci u ⊥ v ⇔ u ⋅ v = 0 Ecuaţiile dreptei în plan Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d) Punctul M(x M .Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃ λ ∈ R a. v = x 2 i + y 2 j ⇒ u ⋅ v = x1 x 2 + y1 y 2 . y B ) :AB= ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 Distanţa de la punctul A(x A . y A ) .B.i. y A ) .

a  mn   m1 m 2 A ∈ M m.. δ ∈ S n 2) σe = eσ = σ . n} orice funcţie bijectivă σ : A → A.     a a .Perechea (i. (σ ) = σ .    Proprietăţi: −1 2 1) δ ij = δ ji 2) (δ ij ) = e 3) δ ij = δ ij 4) ε (δ ij ) = −1 Matrice  a11 a12 .. Produsul(compunerea) a două permutări:Fie σ ....m A=  -matrice cu m linii şi n coloane.⋅ ⋅ ⋅. 2 ⋅⋅⋅ n  1 σ =  σ (1) σ (2) ⋅ ⋅ ⋅ σ ( n)     1 2 ⋅ ⋅ ⋅ n  e= 1 2 ⋅ ⋅ ⋅ n  se numeşte permutarea identică de gradul n. n ..2.....2.. σ −1 se numeşte inversa permutării σ n n −1 ∗ 0 Puterile unei permutări: Fieσ ∈ S n − definimσ = σ σ .j ∈ {1.a 2 n  A = ( aij ) i =1.n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din C..τ ∈ S n σ  τ : A → A. n ∈ N (σ = e) m n m+n m n mn Prop. ∀σ . ∀σ ..: Fieσ ∈ S n ⇒ σ σ = σ . ∀m... Definiţii:Se numeşte semnul permutării σ ...unde M m..τ ∈ S n 1 2 ⋅ ⋅ ⋅ i j ⋅ ⋅ ⋅ n  Permutarea δ ij =  1 2 ⋅ ⋅ ⋅ j i ⋅ ⋅ ⋅ n  se numeşte transpoziţie. ∀σ ∈ S n −1 −1 −1 3) ∀σ ∈ S n ..τ .⋅ ⋅ ⋅.......Numărul inversiunilor permutării σ se notează cu m( σ ).    S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n. (σ  τ )( k ) = σ (τ (k )) Proprietăţi: 1) (στ )δ = σ (τδ )..a1n     a 21 a 22 . n} .σσ = σ σ = e ..i.Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A = {1.. ∃σ ∈ S n a..j) se numeşte inversiune a permutării σ dacă σ (i )〉σ ( j ) . n ∈ N Inversiunile unei permutări: Definiţie: Fieσ ∈ S n şi i.numărul ε (σ ) = (−1) m (σ ) Permutarea σ se numeşte permutare pară dacă ε (σ ) = 1 Permutarea σ se numeşte permutare impară dacă ε (σ ) = −1 Propoziţie: ε (στ ) = ε (σ )ε (τ ).n (C ) .. i〈 j ... j =1. 8 ..

. A ∈ M m.a 2 n  A=  ....n +A = A .a  nn   n1 n 2 Tr(A)= a11 + a 22 + ⋅ ⋅ ⋅ + a nn -reprezintă urma matricei A Sistemul ordonat de elemente (a11 . b ∈ C . p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă de adunare) b)(B+C)A = BA+CA.n (C ) (comutativitate) 2)(A+B)+C = A+(B+C) .n (C ). C ∈ M m. Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma  a11 a12 .... ∀a ∈ C .n 12) t ( t A) = A. t (aA) = a t A. n ∈ N 9 .. ∃(− A) ∈ M m . b ∈ C .⋅ ⋅ ⋅. A = A ⋅ A. C ∈ M p . ∀A ∈ M n (C ) 8)a(bA) = (ab)A.n (C ) a. p (C ). A ∈ M m. A = A ⋅ A.n (C ) (asociativitate) 3)A+ Om . a 22 ... A..n (C )..⋅ ⋅ ⋅. A ∈ M n ..m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în coloane(sau a coloanelor în linii)... t ( AB)= t B t A Puterile unei matrice:Fie A ∈ M n (C ) 0 1 2 3 2 n n −1 ∗ Definim A = I n . a n1 ) se numeşte diagonala secundară a matricei A.. B..A ∈ M n .î. B.. ∀A ∈ M m.n (C ) 10)a(A+B)=aA+aB...iar sistemul ordonat de elemente (a1n .. B ∈ M m. ∀A ∈ M m.: 1)A+B=B+A . a nn ) se numeşte diagonala principală a matricei A..n (C ).. t ( A + B )= t A+ t B .⋅ ⋅ ⋅.n (C ). t 100 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 0   000 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 0       010 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 0   000 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 0  In = -matricea unitate de ordinul n . A ∈ M m. B ∈ M n . ∀A.. A ∈ M m...a1n     a 21 a 22 . A+(-A) = (-A)+A= Om..q (C ) (asociativitate) 6)a)A(B+C) = AB+AC . ∀A.A ∈ M n (C ) . C ∈ M m. B.n (C ) 11)aA = Om..n = Om.. C ∈ M n . B ∈ M m..n (C ) 9)(a+b)A=aA+bA. ∀a...n ⇔ a = 0 sau A= Om . Om .n .. ∀a.n =  -matricea ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅  ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅       000 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 1   000 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 0      nulă Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice. A = A.     a a .n (C ) 5)(AB)C = A(BC) .n (C ) 4) ∀A ∈ M m. A = A ⋅ A. p (C ) 7) AI n = I n A = A.

Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule.1 ≤ i. 2. j ≤ n 10 .Se numeşte minor asociat elementului aij . 5. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. 7. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul. atunci determinantul matricei este nul. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul. 4. obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale.B ∈ M n (C ) Definiţie:Fie A = (a ij ) ∈ M n (C ) . 6. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale. 8.unde A =  c d     Determinanţi.a b Relaţia Hamilton-Cayley: A 2 − (a + d ) A + (ad − bc) I 2 = O2 . a b = ad − bc (determinantul de ordinul doi) c d Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus) a b c d e f = aei + dhc + gbf − ceg − fha − ibd g h i a b c d e f Proprietăţi: 1. a b c a b c a b c 9) d + m e + n f + p = d e f + m n p g h i g h i g h i 10)det(A ⋅ B ) = det A ⋅ det B . ∀ A. 3.

Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A.i.n o matrice .nenul. Matrice inversabile Inversa unei matrice :A∈ M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o −1 −1 −1 matrice notată A ∈ M n (C ) a. i+ j Numărul Aij = (−1) M ij se numeşte complementul algebric al elementului aij . b2 .n (C ) .A ∗ adjuncta matricei A.determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j. iar toţi minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele rămase sunt zero. n) Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A. Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A. A ∗ se obţine din t A înlocuind fiecare A = det A element cu complementul său algebric. Sisteme de ecuaţii liniare Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute: a11 x1 + a12 x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1n x n = b1 a x + a x + ⋅ ⋅ ⋅ + a x = b  21 1 22 2 2n n 2  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ a m1 x1 + a m 2 x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + a mn x n = bm  a ij -coeficienţii necunoscutelor.atunci au loc relaţiile: a)(A −1 ) −1 = A b) (AB) −1 = B −1 A −1 Rangul unei matrice Fie A ∈ M m. A ⋅ A = A ⋅ A = I n Teoremă:A∈ M n (C )inversabilă ⇔ det A ≠ 0 1 −1 A∗ .⋅ ⋅ ⋅. bm termenii liberi 11 . nenul . b 1 .necunoscute.⋅ ⋅ ⋅. Dacă A. iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă există)sunt nuli.B ∈ M n (C ) sunt inversabile. x 2 .Se notează acest minor cu M ij .1 ≤ r ≤ min( m. Definiţie: Fie A ≠ O m. x n .determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane. x 1 . r ∈ N .

∀x ∈ R.unde ∆ i se obţine înlocuind coloana i cu ∆ coloana termenilor liberi...X=   . ∀k ∈ Ζ sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosbsinasinb 12 ..a1n b1       a 21 a 22 ... .....a   a a .. Teorema lui Kronecker...matricea ...a 2 n   a 21 a 22 ... sin 2 x + cos 2 x = 1...... . Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.. atunci sistemul AX=B ∆ are o soluţie unică x i = i . ∀x ∈ R -1 ≤ cos x ≤ 1. ∀x ∈ R... AX=B -forma matriceală a sistemului Definiţie: . Elemente de geometrie şi trigonometrie Formule trigonometrice....     b  x   m  n necunoscutelor.a b  mn  mn m   m1 m 2  m1 m 2 extinsă  b1   x1       b2   x2  B=   matricea coloană a termenilor liberi...Proprietăţi.. ....Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.. ∀x ∈ R sin(x+2k π ) = sin x ......a 2 n b2  A=  -matricea sistemului. . ∀x ∈ R -1 ≤ sin x ≤ 1....a1n   a11 a12 ....       a a . Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer: Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu numărul de necunoscute şi determinantul matricei sistemului este nenul..... A =  -matricea .Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie..  .Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie..........Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie.....Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse... a11 a12 ..... ∀k ∈ Z cos(x+2k π ) = cos x. Teorema lui Cramer: Dacă det A notat ∆ ≠ 0 ...

cos x ≠ 0 ..-.-+.-.cos(ctg(-x)= -ctgx 13 . sin x ≠ 0 tgx= ctgx= cos x sin x tg(x+k π ) = tgx ctg(x+k π ) = ctgx π π tg ( − x ) = ctgx ctg ( − x ) = tgx 2 2 tga + tgb tga − tgb tg(a+b)= tg(a-b)= 1 − tgatgb 1 + tgatgb 2tgx tg2x= 1 + tg 2 x x x 2tg 1 − tg 2 2 2 sinx = cosx = x x 1 + tg 2 1 + tg 2 2 2 Valori principale ale funcţiilor trigonometrice π 2π x 0 π π π π 3π 6 4 3 2 2 sinx 0 1 0 -1 0 1 2 3 2 2 2 cosx 1 0 -1 0 1 1 3 2 2 2 2 tgx 0 1 0 0 3 3 ctgx 3 3 1 3 3 0 0 - Semnele funcţiilor trig.cos:+.-.+.+ sin(-x)= -sinx (impară) x)=cosx(pară) tg(-x)= -tgx tg. sin:+.sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(ab)=cosacosb+sinasinb sin2x=2sinxcosx.:+.ctg. cos2x=cos 2 x − sin 2 x π π sin ( − x ) = cos x cos ( − x ) = sin x 2 2 a+b a−b cos sina+sinb=2sin cosa+cosb=2cos 2 2 a+b a−b a−b a+b cos cos sina-sinb=2sin 2 2 2 2 a−b a+b sin cosa-cosb= -2sin 2 2 sin x cos x .

arctgx+arcctgx= Ecuaţii trigonometrice sinx = a.x arccos(-x)= cos(arccosx)=x. ∀x ∈ [− . π ] π − arccos x arccos(cosx)=x. Teorema cosinusului:a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A Aria unui triunghi: π . π ) ∀x ∈ R π π . π ) π − arcctgx arcctg(ctgx)=x.1] ⇒ x ∈ {± arccos b + 2kπ .1] 2 arctg(-x)= -arctgx arctg(tgx)=x. ∀x ∈ [0. ) 2 2 π .b∈ [−1.a∈ [−1. k ∈ Ζ cosax = cosbx ⇒ ax = ±bx + 2kπ .1] → [0. π π . ∀x ∈ R 2 14 .1]→ [− . arcctg(-x)= ctg(arcctgx)=x.Funcţii trigonometrice inverse π π arcsin:[-1.1] arccos:[-1. ∀x ∈ (− ∀x ∈ R arcctg:R → (0.unde R este raza cercului sin A sin B sin C circumscris triunghiului. k ∈ Ζ} cosx = b.c ∈ R ⇒ x ∈ {arctgc + kπ . k ∈ Ζ} ctgx = d. k ∈ Ζ ctgax = ctgbx ⇒ ax = bx + kπ . ] 2 2 ∈ [−1. ∀x ∈ (0. ∀x ∈ [−1. k ∈ Ζ a b c = = Teorema sinusurilor: =2R.d∈ R ⇒ x ∈ {arcctgd + kπ . ] 2 2 -arcsinx π π arcsin(sinx)=x. k ∈ Ζ} sinax = sinbx ⇒ ax = (−1) k bx + kπ .1] arcsinx+arccosx= arctg:R → ( − arcsin(-x)= sin(arcsinx)=x. π ] ∀x ∈ [−1. ) 2 2 tg(arctgx)=x. k ∈ Ζ tgax = tgbx ⇒ ax = bx + kπ . k ∈ Ζ} tgx = c.1] ⇒ x ∈ {( −1) k arcsin a + kπ .

∀x ∈ M Dacă în plus x ∗ y = y ∗ x.x ∗ e = e ∗ x = x. AC ) 2 A∆ = p ( p − a )( p − b)( p − c) . z ∈ M Legea “∗ “ se numeşte comutativă dacă x ∗ y = y ∗ x. y ∈ M Legea “∗ “ admite element neutru dacă exista e∈ M a. y. Proprietăţile legilor de compoziţie Fie ∗ : M × M → M lege de compoziţie pe M.în caz contrar. ∀x.x ∗ e = e ∗ x = x. y ∈ M atunci monoidul se numeşte comutativ. ∗) formează un monoid dacă are proprietăţile: 1)(x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ). ∃x ' ∈ G a. z ∈ M 2) există e∈ M a. ∗) formează un grup dacă are proprietăţile: 1)(x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ). ∀x ∈ M Definiţie:Cuplul (M. ∀x.i . y. ∀x ∈ G 3) ∀x ∈ G.p= xA A ∆ABC = .i.i . 15 . ∀x. y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H . ∀x.se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ∗ ”dacă ∀x. x ∗ x ' = x ' ∗ x = e Dacă în plus x ∗ y = y ∗ x.i .x ∗ e = e ∗ x = x. ∆ = x B 2 xC l2 3 ∆echilateral = 4 yA 1 yB 1 yC 1 A ∆dreptunghic = c1 ⋅ c 2 2 A Raza cercului circumscris unui triunghi:R= triunghiului Raza cercului înscris într-un triunghi:R= triunghiului iar p= a+b+c 2 abc . y ∈ G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.unde S este aria 4S S . ∀x. z ∈ G 2) există e∈ M a. Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit . ∀x. y. Legea “∗ “ se numeşte asociativă dacă (x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ).A∆ = b⋅h 2 a+b+c 2 ∆ A∆ = AB ⋅ AC sin( AB. Notaţie:U(M)={x∈ M / x este simetrizabil} Definiţie:Cuplul (G.O submultime nevidă H a lui M .unde S este aria p Grupuri Definiţie:Fie ∗ : M × M → M lege de compozitie pe M.

se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x  y = y  x.  )este monoid 3)Legea .) . ∗) dacă îndeplineşte condiţiile: 1) ∀x.(ordx = n) Subgrup Definiţie:Fie (G. n) = 1} Morfisme şi izomorfisme de grupuri Definiţie:Fie (G..dacă ∀x.⋅) -monoid comutativ . x  x ' = x '  x = e (e∗ . se numeşte. e fiind elementele neutre ) Un corp (K. ∗.în care U ( Z n ) = {k ∈ Z n / c. 16 ^ ^ ^ ^ .) două grupuri.Dacă f:G → G ' este morfism de grupuri atunci: 1)f(e)=e ' unde e. Definiţie :Un inel (K.i. ∗ ” şi .) două grupuri. x ≠ e∗ . se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x  y = y  x..(y ∗ z )  x = ( y  x) ∗ ( z  x )∀x. •) un grup şi x∈ G .) . ∗ ”) Un inel (A. y ∈ K Obs. ∗.e ' sunt elementele neutre din cele două grupuri.d .. este fără divizori ai lui 0.  ” sunt două legi de compozitie pe A. Fie (G.domeniu de integritate . Prop.) cu e ∗ ≠ e  se numeşte corp dacă ∀x ∈ K .O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al grupului (G.Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea x n = e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.c.. ∀x.cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G). ∗ )este grup abelian 2) (A. ∗) şi (G ' . unde A este o multime nevidă iar .este inel dacă: 1) (A. ∗) un grup. ∗) şi (G ' . ∗. n − 1} ( Z n . y ∈ A Un inel (A.O funcţie f:G → G ' se numeşte morfism de grupuri dacă are loc conditia f( x ∗ y ) = f ( x)  f ( y ).) .cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0. y.. 2)f(x ' ) = [ f ( x)]' ∀x ∈ G Inele şi corpuri Definiţie:Un triplet (A. Ordinul unui element Definţie:Fie (G. ∀x. y ≠ e∗ ⇒ x  y ≠ e∗ ( e ∗ element neutru de la legea .) . ∗.  ”este distributivă fata de legea . ∃x ' ∈ K a. y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H .:Corpurile nu au divizori ai lui zero. Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.Se numeşte ordinul grupului G .⋅ ⋅ ⋅. ∗.) .m. ∀x. ∗ ”: x  (y ∗ z)=(x  y) ∗ (x  z). 2. 2) ∀x ∈ H ⇒ x ' ∈ H Grupul claselor de resturi modulo n.( k . comutativ.m. ∗. z ∈ A Inelul (A. y ∈ G Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.+) − grup abelian ( Z n . Z n = {1.

adică f = gq . Obs. Teorema restului: Fie K un corp comutativ. ∀x.se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri. ( A ' ⊕. Dacă r = 0. Teoremă: Elementul a∈ K este rădăcină de ordinul p∈ N ∗ pentru polinomul f∈ K [ X ] ⇔ f (a ) = 0. Consecinţă:a este radăcină a lui f ⇔ X-a divide f. b〉 0.iar f şi g.O funcţie f:A → A ' se numeşte morfism de inele dacă : 1)f( x ∗ y ) = f ( x) ⊕ f ( y ). K ' .astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg. Definiţie:a∈ A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0. Inele de polinoame n n −1 Forma algebrică a unui polinom:f = a n x + a n −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 .⋅ ⋅ ⋅.atunci spunem că polinomul g divide polinomul f. Definiţie:Fiind date corpurile K. y ∈ A 3)f(e  )= e⊗ (e  .). ∀x. b ∉ Q . Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ.f un polinom din K[X] şi a un element din K ⇒ restul împărţirii lui f la X-a este f(a).Atunci există polinoamele q şi r din K[X] .Dacă x 0 = a + b este o rădăcină a lui f. e⊗ fiind elementele neutre corespunzătoare legilor .unde f este fucţia polinomială asociată polinomului f. y ∈ A 1)f( x  y ) = f ( x) ⊗ f ( y ).⊗ ) Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele. ∗.b ≠ 0 este o rădăcină complexă a lui f. : ( X − z )( X − z ) / f Polinoame cu coeficienţi raţionali Teoremă :Fie f ∈ Q[ X ] . Definiţie:Elementul a∈ K este rădăcină de ordinul p∈ N ∗ pentru polinomul f∈ K [ X ] dacă (X-a) p divide pe f iar (X-a) p +1 nu divide pe f. f ( p −1) (a ) = 0 şi f ( p ) ( a) ≠ 0 . x0 au acelaşi ordin de multiplicitate. Obs.cu g ≠ 0.b∈ Q.Definiţie :Fie (A. : ( X − x0 )( X − x 0 ) / f Polinoame cu coeficienţi întregi n n −1 Teoremă :fie f= a n x + a n −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 .atunci: 1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f 1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.atunci 1) x0 = a − b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 .orice morfism(izomorfism) de inele de la K la K ' . ai ∈ A un inel comutativ. a n ≠ 0 . f ' ( a) = 0. a n ≠ 0 .unde a.f∈ Z [ X ] 17 .⊗) două inele. f ≠ 0 .Dacă z = a+ib. Polinoame cu coeficienţi reali Teoremă:Fie f∈ R[ X ] .f ≠ 0 . polinoame din K[X].unic determinate.

atunci a)p divide termenul liber a 0 b)q divide pe a n 2)Dacă x 0 = p este o rădăcină întreagă a lui f.....gradq<gradf astfel încât f=gq...q din K[X] cu gradg<gradf.. q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui q f.... n n −1 f = a n x + a n −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 ..atunci p este un divizor al lui a 0 ... x 2 .f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte reductibil peste K dacă există g.. Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ.....f un polinom din K[X]...⋅ ⋅ ⋅.. Polinoame ireductibile Definiţie:Fie K un corp comutativ.. f ∈ C[ X ] ⇒   x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 = a3   a  x1 x 2 x3 = − 0 a3   a3   x1 + x 2 + x3 + x 4 = − a 4   a2  x1 x 2 + x1 x3 + ⋅ ⋅ ⋅ + x3 x 4 = a 4 4 3 2 f=a 4 x + a3 x + a 2 x + a1 x + a 0 ...:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K ⇔ nu au rădăcini în K........Dacă x1 ...1)Dacă x 0 = p ( p.... x n sunt n rădăcini ale lui f în K atunci f = a n ( X − x1 )( X − x 2 ) ⋅ ⋅ ⋅ ( X − x n ) şi − x1 + x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + x n = −a n −1 ⋅ a n 1 − x1 x 2 + x1 x3 + ⋅ ⋅ ⋅ + x n −1 x n = a n −2 a n 1 .... Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K....... n −1 x 1 x 2 ⋅ ⋅ ⋅ x n = (−1) a 0 a n  a2  x1 + x 2 + x3 = − a3  3 2 a1 Dacă f = a3 x + a 2 x + a1 x + a 0 ..... f ∈ C[ X ] ⇒   a1  x1 x 2 x3 + x1 x 2 x 4 + x1 x3 x 4 + x 2 x3 x 4 = − a4   a0  x1 x 2 x3 x 4 = a4  Ecuaţii reciproce 18 . a n ≠ 0 ...... Prop.

atunci şirul nu are limită. ∀n ∈ N Definiţie Un şir care are limita finită se numeşte convergent. Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent. Şir mărginit Fie (a n ) n∈N un şir de numere reale. ∀n ∈ N . Şirul (a n ) este strict crescător dacă: a n < a n +1 . ∀n ∈ N . a ≠ 0 1 1 1 2 Se împarte prin x 2 şi devine a ( x + 2 ) + b( x + ) + c = 0 . Daca lim n →∞ n →∞ a n  Lema lui Stolz-Cezaro Fie (a n ) n∈N şi (bn ) n∈N două şiruri de numere reale. n →∞ n →∞ n →∞ ▪ Criteriul raportului a n +1 = l ∈ [0. ▪Teorema cleştelui Dacă xn ≤ an ≤ yn . Şirul (a n ) este descrescător dacă: a n ≥ a n +1 . Şirul (a n ) este crescător dacă: a n ≤ a n +1 . atunci orice subşir al său are aceeaşi limită. Teoremă Dacă un şir are limită.0 ≤ i ≤ n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n. ∞) sau l = ∞ atunci lim a n = ∞ . n →∞ Fie (a n ) n∈N un şir cu termeni strict pozitivi.n n −1 Definiţie:O ecuaţie de forma a n x + a n −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 . ∀n ∈ N . Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x 4 + bx 3 + cx 2 + bx + a.1) atunci lim a n = 0 . a n ≠ 0 pentru care a n −i = ai . ∀n ≥ k si lim x n = lim y n = l atunci lim a n = l .α ≤ a n ≤ β . β ∈ R a . Şiruri de numere reale Şir monoton (crescător sau descrescător) Fie (a n ) n∈N un şir de numere reale. Dacă lim n →∞ a n a n +1 = l ∈ (1. ▪Teorema lui Weierstrass Orice şir monoton şi mărginit este convergent. i . Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1. Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: a n > a n +1 . Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent Teoremă :Orice şir convergent este mărginit. Dacă lim n →∞ b n +1 − bn an =l atunci lim n →∞ b n ▪ Criteriul radicalului 19 . Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite. Şirul (a n ) este mărginit dacă: ∃α .notez x + = t şi x x x obţinem o ecuaţie de gradul II. a n +1 − a n = l (finit sau infinit) şi (bn ) n∈N este strict monoton şi nemărginit . ∀n ∈ N .

( f ( y n )) au limite diferite. k ∈ N n  1 lim 1 +  = e .unde a ∈ (−1. x 0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x) ≤ g ( x). dacă q ∈ (− .−1] ∞  n →∞ a n +1 = l atunci lim n a n = l . n →∞ an ∞. ∀x ∈ D ∩ V .. lim f ( x) = lim f ( x) x → x0 f are limită în x 0 ⇔ l s ( x 0 ) = l d ( x0 ) ⇔ f ( x 0 − 0) = f ( x0 + 0) ⇔ x → x0 x 〈 x0 x 〉 x0 Obs. lim n →∞ n →∞ xn xn arcsin x n arc tg x n = 1 dacă xn → 0 . lim = 1 dacă xn → 0 .o funcţie elementară şi x 0 ∈ D un punct de acumulare al lui D ⇒ lim f ( x ) = f ( x 0 ) x → x0 Teoremă(Criteriul majorării. este constanta lui Euler n →∞  n  1  generalizare: lim 1 +   n →∞   xn  xn = e dacă x n → ± ∞.1) 1. V vecinătate a lui x 0 şi dacă x → x0 lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l x → x0 Teoremă(Criteriul majorării. Teoremă:Fie f :D → R . = 1 dacă xn → 0 . dacă q = 1  lim q n =  n →∞ ∞.cazul limitelor infinite) Fie f.Fie (a n ) n∈N un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim n →∞ Şiruri remarcabile 0. n →∞ n→∞ xn xn lim Limite de functii Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are limite laterale egale în acel punct. α 〈0 lim n k a n = 0 . 20 .. ( y n ).g:D → R şi x 0 un punct de acumulare al lui D. astfel încât şirurile ( f ( x n )). x ≠ x0 .:Funcţia f :D → R nu are limită în punctul de acumulare x 0 în una din situaţiile : a)există un şir x n ∈ D − {x 0 } cu limita x 0 astfel încât şirul ( f ( x n )) nu are limită b)există şirurile ( x n ).g:D → R . e = 2. dacă q ∈ (−1.7178. x n . y n ∈ D − {x0 }.1). ∀x ∈ D ∩ V . dacă q ∈ (1. x ≠ x0 . f ( x) − l ≤ g ( x). ∞) nu există.Dacă x → x0 g ( x) = 0 şi există l ∈ R a.cazul limitelor finite) lim Fie f.î. lim (1 + yn ) yn = e dacă yn → 0 n →∞ 1 lim sin x n tg xn = 1 dacă xn → 0 .V vecinătate a lui x 0 . α 〉 0 lim n α =  n →∞ 0.

V vecinătate a lui x 0 . k 〉 m )  bm  1 =0 x →∞ x lim x →∞ x→− ∞ lim 1 =0 x 3 1 =− ∞ x →0 x lim x <0 1 = +∞ x →0 x lim x >0 lim x =∞ x →∞ lim x =∞ x →− ∞ lim 3 x =− ∞ ∞ . daca a ∈ ( 0. .Limite remarcabile. x 0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x) ≤ g ( x) ≤ h( x). ∞ − ∞.1 .g. a ≠ 1 unde x → x0 u ( x) = 0 x →0 x →0 u ( x) u ( x) ∞ 0 ∞ 0 0 Operaţii fără sens: .1) − ∞ . daca a ∈ ( 0. lim (a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 ) = lim a n x n x →± ∞ x →± ∞  ak b . m〉 k m −1 x →± ∞ b x + b + ⋅ ⋅ ⋅ + b1 x + b0  m m −1 x a  k ⋅ (± ∞ k −m . ∀x ∈ D ∩ V . a ≠ 1 x →0 x →0 x x sin u ( x) tg u ( x) arcsin u ( x) arctg u ( x) lim =1 lim =1 lim =1 lim =1 x →0 x →0 x →0 x →0 u ( x) u ( x) u ( x) u ( x) ln (1 + u ( x ) ) a u( x) − 1 lim lim =1 lim = ln a . x ≠ x 0 .h:D → R .0 .1) ∞ . daca a ∈ ( 0. Dacă lim f ( x) = lim h( x ) = l ⇒ lim g ( x) = l x → x0 x → x0 x → x0 Limite uzuale. daca a > 1 lim a x =  x →∞ 0 .1) x →∞ 0 . daca a > 1 lim log a x =  x →∞ -∞ . k = m m k k −1 a x + a k −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0   lim k m = 0. a > 0. ∞ ∞ 0 Funcţii continue lim  1 lim 1 +  = e x →∞ x sin x lim =1 x →0 x  1 lim 1 +  = e x→−  ∞ x x →0 lim (1 + x ) x = e 1 21 . a > 0. daca a ∈ ( 0.0 ⋅ ∞. daca a > 1 lim a x =  x →− ∞ ∞ . daca a > 1 lim log a x =  x →0 ∞ .1) x >0 lim arctg x = x π 2 x→− ∞ lim arctg x = − π 2 x lim arcctgx = 0 x →∞ x →− ∞ lim arcctgx = π tgx arcsin x arctg x =1 lim =1 lim =1 x →0 x x →0 x →0 x x ln (1 + x ) a x −1 lim =1 lim = ln a .lim lim a)Dacă x → x0 f ( x) = ∞ ⇒ x → x0 g ( x) = ∞ lim ∞ lim ∞ b)Dacă x → x0 g ( x) = − ⇒ x → x0 f ( x) = − Teoremă(Criteriul cleştelui) Fie f.

m ≠ 0 este asimptotă oblică spre + ∞ la graficul lui f dacă şi numai dacă f ( x) . Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă. f . g ) g sunt funcţii continue pe D. a ∈ R punct de acumulare pentru E.Definiţie Fie f : D → R şi x0 ∈ D punct de acumulare pentru D f este continuă în x0 ∈ D dacă lim f ( x) = f ( x0 ) x → x0 Dacă f nu este continuă în x0 ∈ D .Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta sau numai lateral. unde E conţine un interval de forma(a.Se spune că dreapta x = a este lim f ( x ) = ∞ lim f ( x ) = − ∞ asimptotă verticală la dreapta pentru f. Operaţii cu funcţii continue f Teoremă:Fie f.Asimptote orizontale Dacă lim f ( x) = l .iar x0 se numeşte punct de discontinuitate. max( f . f ⋅ g . min( f . ∞) Dreapta y=mx+n.Se spune că dreapta x = a este lim f ( x) = ∞ lim f ( x ) = − ∞ asimptotă verticală la stanga pentru f. a ∈ R punct de acumulare pentru E.î. Un punct de discontinuitate x0 ∈ D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu este de prima speţă. Asimptote 1.unde m= lim x →∞ x →∞ x 3. Definiţii:Un punct de discontinuitate x0 ∈ D este punct de discontinuitate de prima speţă pentru f .Asimptote verticale Definiţie:Fie f :E → R.dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul x0 există şi sunt finite. a ∈ R punct de acumulare pentru E. Analog la .b] → R o funcţie continuă a. x<a x< a Definiţie:Fie f :E → R. 2.g:D → R continue pe D ⇒ f+g. l număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre + ∞ la graficul x →∞ lui f.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul x0 nu este finită sau nu există) Teoremă: Fie f : D → R şi x0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f continuă în x0 ⇔ l s ( x 0 ) = l d ( x0 ) = f( x0 ) Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie. g ).∞ ) 22 . m. x >a x >a Definiţie : Fie f :E → R.∞ Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre + ∞ (. Teoremă: Fie f:[a.Asimptote oblice Teorema : Fie f :E → R.∞ . ( g ≠ 0).ea se numeşte discontinuă în x0 . n = lim[ f ( x) − mx] . f(a)f(b)<0 ⇒ ∃ c ∈ ( a. b) pentru care f(c)=0.dacă x →a sau x→a .Analog la .n sunt numere reale finite.dacă x→a sau x→a .

r ∈ R Derivata 0 1 nx n −1 rx r −1 1 2 x 1 n n x n −1 1 x ex a x ln a cos x − sin x x n x ln x ex a x (a > 0. 0 x − x0 f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită. dacă f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite şi diferite în acest punct.Funcţii derivabile Definiţie:Fie f:D → R . a ≠ 1) sin x cos x 23 . x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f este derivabilă în punctul f ( x) − f ( x0 ) x0 ⇔ f s' ( x0 ) = f d' ( x 0 ) ∈ R (finite) ⇔ xlim de acumulare = . Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este continuă în x 0 . Teoremă:Fie f:D→R . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.Puncte unghiulare. graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x0 .x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D f ( x ) − f ( x0 ) ' lim Derivata într-un punct:f ( x0 ) = x → x . ▪Dacă f este derivabilă în x0 . → x0 x − x0 x〈 x 0 x → x0 x〉 x0 lim f ( x ) − f ( x0 ) ∈R.Ecuaţia tangentei este: y − f ( x0 ) = f ( x0 )( x − x0 ) . Puncte de întoarcere. x − x0 Teoremă .are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este finită. x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte punct de întoarcere al funcţiei f. n ∈ N* xr . f ( x0 )) tangentă a cărei ' ' pantă este f ( x0 ) . Definiţii:Fie f:D→R . Derivatele funcţiilor elementare Functia c x n x .

  = g g2   ( f  u ) ' = f ' (u ) ⋅ u ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' Proprietăţile funcţiilor derivabile Definiţie:Fie f:D→R.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe acel interval. 24 . Reguli de derivare f f ' ⋅ g − f ⋅ g' ( f ± g ) = f ± g . Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a.fg. Dacă f(x) ≤ f(x 0 )(respectiv f(x) ≥ f(x 0 ) ) pentru orice x∈ D atunci x 0 se numeşte punct de maxim absolut(respectiv minim absolut) Teoremă . b].g:D → R derivabile pe D ⇒ f+g . b) astfel încât ƒ(b). atunci există cel puţin un punct c∈ (a. 1 cos 2 x 1 − 2 sin x 1 − 1− x2 1 1− x2 1 1+ x2 1 − 1+ x2 f (g ≠ 0 )sunt funcţii derivabile pe D. Lagrange). b) astfel încât ƒ’(c)=0. ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0 ∈ I un punct de extrem al unei funcţii ƒ: I→R.ƒ(a)= (b. (λ ⋅ f ) = λ ⋅ f . ( f ⋅ g ) = f ⋅ g + f ⋅ g . Teorema(teorema lui J. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0. Teorema lui Rolle Fie ƒ: [a. Atunci ∃ c∈ (a.tg x ctg x arcsin x arccos x arctg x arcctg x Operaţii cu funcţii derivabile Teoremă:Fie f. b]→ R. b] →R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe intervalul compact [a. b). Definiţie:O funcţie ƒ: [a. a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b). b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a.a)ƒ’(c) Consecinţe: 1. g Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.Un punct x 0 ∈ D se numeşte punct de maxim local(respectiv de minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x) ≤ f(x 0 ) (respectiv f(x) ≥ f(x 0 ) ) pentru orice x∈ D ∩ U .

∀x ∈ I . Tabel de integrale nedefinite x n +1 x n dx = + C .Dacă 1)f este continuă în x0 2)f este derivabilă pe D.Atunci f are proprietatea lui Darboux. Consecinţe: 1. Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si x0 ∈ I punct interior intervalului. 2. atunci f este concavă pe I. atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.Dacă l ∈ R atunci f este derivabilă în x0 . Rolul derivatei a doua Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.x∈ (0. a ≠ −1 . Dacă f " ( x) ≤ 0. 3. ∞) sau x∈ (−∞ . Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local. Spunem că x0 este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a lui x0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui x0 sau invers. Dacă f ' ( x) > 0( f ' ( x) ≥ 0).Orice funcţie continuă f : I → R posedă primitive pe I.o funcţie care admite primitive pe I. Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi concavitate şi se determină punctele de inflexiune.{x0 } lim ' 3)există x → x0 f ( x) = l ∈ R ' atunci f are derivată în x0 şi f ( x0 ) = l . atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I. ∀x ∈ I .I interval .2.a∈ R. 4. f : I → R. Teoremă. atunci f este convexă pe I.D interval şi x 0 ∈ D . ∀x ∈ I. Teoremă:Fie f : I → R.n∈ N . ∀x ∈ I .Dacă g(I)= {g ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o constantă pe acel interval.Fie f:D → R . Dacă f " ( x) ≥ 0. Dacă f ' ( x) < 0( f ' ( x ) ≤ 0).0) 25 . Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I.Dacă g : I → R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I. ∞) 1 ∫ x dx = ln x + C . Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.Dacă g : I → R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I. ∀x ∈ I .Fie g : I → R. x ∈ (0.atunci g nu admite primitive pe I. orice funcţie F : I → R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x).x∈ R ∫ n +1 x a +1 a ∫ x = a + 1 + C . Rolul primei derivate 3. Noţiunea de primitivă Definiţie: Fie I ⊆ R interval.

a ≠ 1. x ∈ R x ∫ a dx = ∫ cos xdx = sin x + C .−a) sau x∈ (−a. Teoremă. a ≠ 0. Proprietăţile funcţiilor integrabile. a) 1 2 2 ∫ x 2 + a 2 dx = ln( x + x + a ) + C .g : [a. ∞) ∫ sin xdx = − cos x + C . b] sunt integrabile pe [ a.Funcţiile continue pe un interval [ a. x ∈ R 1 x ∫ a 2 − x 2 dx = arcsin a + C . cos x ≠ 0 2 ∫ sin 1 2 x dx = −ctgx + C . a ≠ 0. b] şi este integrabilă pe [ a. b] . x ∈ (−∞ . b] . b a c)Dacă f ( x) ≥ g ( x) pentru orice x ∈ [ a. x ∈ (−∞ .−a) sau x∈ (a. a ≠ 0.Funcţiile monotone pe un interval [ a. atunci ∫ f ( x )dx ≥ 0 . a〉 0. x ∈ R 1 ∫ cos x dx = tgx + C .b] → R sunt integrabile şi λ ∈ R ⇒ 1) ∫ ( f ( x) + g ( x ) )dx = ∫ f ( x)dx + ∫ g ( x)dx a a a b b b 2) ∫ λf ( x)dx = λ ∫ f ( x )dx a a b b b)Dacă f ( x ) ≥ 0. a ≠ 0. a ≠ 0. x ∈ (−a. a) sau x∈ (a. a)(Proprietatea de linearitate) Dacă f. b] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [ a. b] . b] sunt integrabile pe [ a.ax + C . x ∈ R ln a 1 1 x−a ∫ x 2 − a 2 = 2a ln x + a + C . ∞) 1 1 x ∫ x 2 + a 2 dx = a arctg a + C . b] . x ∈ R 1 2 2 ∫ x 2 − a 2 dx = ln x + x − a + C . sin x ≠ 0 Integrala definită Teoremă. atunci d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul) ∫ b a f ( x )dx ≥ ∫ g ( x )dx a b 26 . x ∈ [ a.

atunci are loc formula de integrare prin părţi: a a ' Teoremă:Fie f:[-a.atunci funcţia G: [a. x = b. b] dacă şi numai dacă. Aria mulţimii din plan D⊂ R2 mărginită de dreptele x = a.a] → R. f ( x )dx = (b − a) f (c) . b ] sunt integrabile şi are loc formula: e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [ a. b]→ R este integrabilă pe [a. b] . b b a 1)G este continuă pe [a. Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue Dacă g : [a. b]→ R este o funcţie continuă. b] atunci pentru orice primitivă F a lui f pe [a. atunci există c∈[a. ∀x ∈ [a. b] şi ∫ c a f ( x)dx + ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x )dx. dacă f este funcţie pară. b]→R. b] a. c a b b ∫ b a f ( x )dx ≤ ∫ f ( x) dx . y = 0 şi graficul funcţiei f : [a.Newton) Dacă f : [a. b]→ R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: A ( D ) = ∫a f ( x)dx . g : [a. b] şi G ' ( x ) = g ( x). b) funcţiile f1 = f [ a. b] → R este o funcţie continuă.dacă f este funcţie impară. g derivabile cu derivatele continue. ∀ c ∈ (a.Atunci 1) ∫ 2) −a a ∫ b a fg ' dx = fg a − ∫ f ' gdx . a〉 0 o funcţie continuă. b] are proprietăţile: a x ∫ ∫ b a f ( x)dx = F ( x ) a = F (b) − F (a ) . b 27 . 0 −a ∫ f ( x)dx = 0 . b] şi G(a) = 0 2)G este derivabilă pe [a. b] x  Reţinem:  ∫ g (t )dt  = g ( x)   a  Teoremă (Formula de integrare prin părţi) Fie f . b] are loc formula Leibniz-Newton: Teorema de medie Dacă f : [a. b]→ R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a. atunci şi f este integrabilă pe [ a. G ( x) = ∫ g (t )dt . c] şi f2 = f [c .Funcţia f : [a.i. ∀a ∈ R 0 T Aria unui domeniu din plan 1. a +T Teoremă:Fie f:R→ R o funcţie continuă de perioadă T 〉0 ⇒ ∫ a f ( x )dx = ∫ f ( x)dx. a b Teoremă (Formula Leibniz . b]→ R cu f . x ∈ [a. b a b f ( x )dx = 2 ∫ f ( x)dx.

3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a. b]→ R o funcţie continuă. în jurul axei Ox. g : [a. are volumul calculat prin 2 formula: . În cazul f : [a. x = b şi graficele funcţiilor b b f . Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a.V(C f )= π ∫ f ( x)dx a b 28 . b]→ R continue este calculată prin formula: A ( D ) = ∫a | g ( x) − f ( x) | dx . Gf. avem: A ( D ) = ∫a | f ( x) | dx . b]→ R continuă şi de semn oarecare.2. atunci corpul C f din spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f .