Literatura romană are o evoluţie galopantă compativ cu literatura europeană.

Dacă primele texte scrise apar pe teritoriul statelor române abia în sec. al XV-lea, Psaltirea scheiana, până în secolul al XX-lea asistăm la o aliniere a literarutii romane la standardele literaturii europene. Astfel că în doar cinci secole asistăm la naşterea şi maturizarea incontestabilă a literaturii noastre. Procesul de maturizare propriu-zisă se observă incepanad cu secolul al XIX-lea, odată cu apariţia limbii române literare. Fixarea într-o limbă literară a textelor nu este singura noutate a secolului . Odată cu apartitia limbii române literare asistăm şi la o scindare a genurilor. În acest mod, pricipiile lui Nicolas Boileau expuse în celebra Artă Poetică, vor fi aplicate şi adaptate literaturii române. Genul dramatic este cel care-şi păstrează trăsăturile şi evoluează independent, în timp ce proza se defineşte prin opoziţie cu poezia; basmul, povestirea şi romanul fiind principalii reprezentanţi ai genului epic. Basmul este una dintre cele mai vechi specii literare, fiind întâlnit la început pe cale orală.Acesta prezintă evenimente şi personaje care au însuşiri supranaturale, aflate mereu în opoziţie. Firul epic este relative simplu, naraţiunea fiind la persoana a III-a, spre deosebire de povestire unde este la persoana I. Basmul a fost aşezat pe hârtie pentru prima data în anul 1877 de catre Ion Creangă, acesta inscriindu-se în linia marilor clasici alături figure marcante ale literaturii române ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu sau Ion Luca Caragiale. Povestea lui Harap Alb, este primul basm cult din literatura română. Acesta respectă normele limbii literare, insa are şi elemnete regionale, legate de oralitatea stilului. Personajul Harap Alb, este personjul principal din lucrarea considerate sinteză a basmului romanesc. Eroul parcurge un traseu iniţiatic în urmă căruia reuşeşte să îşi depăşească statutul de băiat. Actiunea se petrece în două tărâmuri diferite, trăsătură specifică acestei specii iar procedeul de legare este numit inlantuire. O altă figură marcantă a Epocii Marilor Clasici este Ioan Slavici, prozator ardelean, este un autor moralist creator al tipologiei în literatura romană. Nuvela Moara cu noroc a apărut în volumul de debut Nuvele din popor în 1881 şi s-a bucurat de o largă apreciere fiind prima nuvelă de analiză psihologică din literatura romană. Nuvela este realistă, de factură psihologică, având o structură viguroasă cu un singur plan narataniv ce se rezumă la dezumanizarea lui Ghiţă din cauza lăcomiei pentru bani. Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi de naraţiunea la persoană a treia la care participă personaje puţine însă puternic individualizare şi capabile de acţiuni complexe. O alta specie dezvoltata de literatura romana este povestirea. Aceasta poate fi definită ca fiind specia epică cu trăsături slab individualizate, situându-se în ceea ce priveşte întinderea, între nuvelă şi roman. Vasile Voiculescu poet, prozator şi dramaturg, reprezentant al perioadei interbelice este autorul unei opere deosebit de originale care cade adeseori in dimensiunea fantastică. Caracteristic povestirii este importanta ce o acordă naratorul actului narării şi nu personajului la fel ca nuvela. Accentul este pus pe întâmplări şi situaţii şi nu pe personaje. Cu toate acestea, secolul al XX-lea aparţine cu siguranţă romanului. Sadoveanu, alături de Liviu Rebreanu sunt iniţiatorii romanului modern. Culme a creaţiei sadoveniene, romanul Baltagul introduce cititorul în viaţa ţăranului român;”o viaţă coreenta şi armonioasa”.

care în scurt timp atinge nivelul valoric european.Romanul modern subiectiv se caracterizează prin desele întreruperi ale firului naraţiunii şi prin revenirile personajelor la trecutul lor. Baltagul are un narator omnisicient ce prezintă întâmplările într-un mod obiectiv. fără atitudinea comparativă sau duioasă specifică tradiţionaliştilor.Ca roman tradiţional. Apare romanul tradiţional care prezintă istoria naţională şi folclorul românesc cu patriotism şi culmină cu romanul modern subiectiv unde totul ne este dezvăluit fără nici o perdea. În locul personajelor prezentate obiectiv şi al subiectului clasic cu momente ale subiectului. Călinescu consideră că romanul “nu poate poate produce emoţii estetice veritabile decât aceluia care se reduce la o civilizaţie arhaică. Romanul românesc îsi largeste tematica.” Urmează anii interbelici ce se caracterizează în literatura romană printr-o remarcabilă dezvoltare a romanului. proza româneasca se poate spune că a evoluat într-un mod pozitiv. dar în perioada interbelică scrierile noastre au devenit originale. Vitoria Lipan este un tip reprezentativ pentru lumea ţăranului în care traditita şi legile sunt respectate cu sfinţenie. Persoanejele nu evoluează şi întruchipează indealuri ale lumii ţărăneşti.” “Cu toate că n-a simţit prea acut necesitatea modernizării radicale a literarurii naţionale. Mihail Sadoveanu are locul său unic şi specific între clasici şi moderni.Între primele scrieri şi cele ale secolului 20 există deosebiri considerabile atât din punct de vedere al dimensiunii cât şi al conţinutului amprenta fiecărui autor făcându-se observată. Eugen Lovinescu publică revista Sburătorul în care fixează rolul acesui roman în contextul literaturii naţionale: “Ion este cea mai puternică creaţie obiectivă a literaturii române. Dacă până atunci acestea se împleteau armonios.” Tema romanului o constituie viaţa satului. autorul e obiectiv şi neutru. Camil Petrescu se foloseşte de memoria involuntară ca instrument de prezentare a realităţii în funcţie de trăirile omeneşti. Popescu Anca. Baltagul continua vechile curente preluand idea ca isotria si poporul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. ca Camil Petrescu ori Hortensia Papadat-Bengescu. Astfel. La scurt timp după apariţia romanului Ion. Faţă de mediul recreat. imaginea ţăranului dornic de pământ şi dezbunanta omului dominat de patima pământului Subiectul romanului cuprinde în cele două volume evoluţia personajelor principale de la “pamant” la “iubire” cât şi problematica în familia învăţătorului Herdelea. când apare Ion a lui Liviu Rebreanu care este considerat creatorul romanului românesc modern. întrucât odata cu romanul sau literatura romana evolueaza. şi cu toate că fiecare gen literar şi curent a fost aspru criticat. adevatele talente vor rămâne întotdeauna apreciate de cititori. întâia noapte de război. Cu toate că îl consideră una dintre cele mai mari creaţii sadoveniene G. XU . din acest moment fiecare evoleaza în altă direcţie. el cuprinzând medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Un an de referinta pentru romanul românesc este 1920. Deschizător de drumuri în romanul românesc a fost şi Camil Petrescu cu Ultima noapte de dragoste. Nu trebuie să negam faptul că literatura străină a contribuit semnificativ la expansiunea genurilor în ţara noastră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful