Răvăşit de iubirea ce-i purta, tânărul era negreşit, în fiecare noapte cu lună plină, la locul întâlnirii, dar iubita lui

nu mai apărea. Ani şi ani au trecut de la întâlnirea lor, dar el numai la ea se gândea. O iubea atât de mult, încât întreaga via ă şi-a dedicate-o ei, rămânând credincios primei şi singurei lui iubiri. Ce să facă? Nu putea decât să spere şi speran a i-a fost împlinită. Îndelunga aşteptare a luat sfârşit. Acelaşi trup firav, acelaşi chip ca de înger apăru în fa a lui. Ea rămăsese la fel de tânără şi frumoasă ca la prima întâlnire, dar pe el timpul nu-l iertase. Tânărul vioi şi plin de vigoare ajunsese un biet bătrânel cu părul alb, cu privirea pierdută în zare, căutând ceva sau pe cineva. Deşi şi-a schimbat înfă işarea, sufletul era acelaşi. O iubea pe gingaşa făptură la fel de mult ca în prima zi. Era fericit că o poate privi încă o dată înainte de a pleca în lunga lui călătorie. Fiin a aceea drăgălaşă se apropie, îi mângâie chipul îmbătrânit şi-i şopti cu glas dulce: - Suntem împreună şi aşa vom rămâne pe vecie… Cu bra ele înlăn uindu-şi trupurile se ridicară deasupra lacului, plutind spre marea de abis a lunii. PENTRU CĂ JOHANN E NOROCOS Toma Teodora, clasa a XII-a Colegiul Na ional „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea, Vâlcea Îndrumător: prof. Simona Nicoleta Tămaş Zmeul era singur. Se uita calm la o baltă ciudată de pe Tărâmul Acesta. Nu-şi imaginase că oamenii erau atât de ferici i când se plimbau duminica diminea a cu toată familia printr-un parc micu în care se înghesuiau toate cele câteva zeci de mame isterice, bunici cicălitoare şi ta i plictisi i, împreună cu odraslele lor şi câinele niciodată dresat sau capabil să asculte de cineva. Şi deşi făceau coadă la tobogan, leagăne şi groapa cu nisip, în timp ce se chinuiau să-l facă pe copil să-i înapoieze mingea ghinionistului mai pricăjit care, ce-i drept, avea o minge foarte şmecheră, păreau mul umi i şi oarecum linişti i în esen ă. Zmeul sim ea asta... şi asta îl făcea extrem de nefericit. Acum, când stătea pe mal, aducându-şi aminte de luptele grele în care muriseră fra ii lui, aude un râs zgomotos şi vede o barcă proaspăt vopsită, nişte undi e şi un tânăr cam firav, cu părul răvăşit şi ochelari. Se chinuie să prindă peşte în timp ce familia lui, părin ii şi cei doi fra i, stau pe celălalt mal şi aşteaptă să fie gata focul pentru grătar. Johann, tânărul pescar, nu e prea talentat dar îi place să piardă vremea pe barcă, să se holbeze la broaşte şi la libelule. Pădurea se întindea pasivă în fa a lui. Nu semăna cu un labirint, nu era întunecoasă: copaci tineri, păsări frumoase şi colorate, multe flori atârnând de pe crengi. Johann ezită. Trebuie să reuşească ceva despre care nu are absolut nicio idee. Străbate poteci întortocheate şi tresare la fiecare zgomot firav făcut de vreun iepure sau pasăre ciudată. I se pare că iepurii au blana prea argintie, aproape translucidă, dar pune totul pe seama ochelarilor aburi i. Simte misterul care-l înconjoară, dar crede că singurătatea e de vină.

EMESE CÎMPEAN ♦ SABINA SIGMIREAN

FILE DE… POVESTE
Antologie a Concursului Na ional de crea ie literară „Prietenii lecturii” inclus în Calendarul Activită ilor Educative Na ionale 2011, la pagina 3, Domeniul Cultural – Artistic, F2, nr. 37

104

Referent ştiin ific: Prof. Simona Simionca, Inspector Şcolar de Specialitate – Limba şi literatura română - Inspectoratul Şcolar Jude ean Bistri a-Năsăud Colaboratori: Prof. Ion Costea (Inspector Şcolar Educa ie Permanentă) – Inspectoratul Şcolar Jude ean Bistri a-Năsăud, Prof. Gavril Câmpan, (Casa Corpului Didactic Bistri a-Năsăud), Prof. Filip Florean, (director Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean), Prof. Andrei Moldovan, Prof. Gavril Sabadâş, Prof. Maria Săsărman, Prof. Nelia Nicula, Prof. Dora Florean, Înv. Ioana Doroş, Prof. Claudia Todoran, Bibl. Monica Timaru, Înv. Lidia Chiş, Înv. Amalia Tămaş, Prof. Alexandra Săsărman, Prof. Flavius Mureşan (Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean)

MAGIA LUNII Dagău Roxana Denisa i Nedelcu Melania Anca Clasa a X-a C, Colegiul Na ional „Samuil Vulcan” Beiuş Îndrumător: prof. Iagăr Claudia Demult, într-un inut îndepărtat, în fiecare noapte cu lună plină, astrul ceresc îşi descătuşa magia, lăsând-o să plutească peste întreaga aşezare aflată parcă într-o transă profundă. Prin crânguri, văi şi livezi domnea o linişte deplină, iar luna se plimba pe bolta cerească în carul ei strălucitor de smaralde şi rubine, oprindu-se de fiecare dată deasupra unui lac. Adora să-şi oglindească razele argintii în apa limpede a lacului din poieni ă. Totul era cufundat într-o tainică tăcere, doar vântul adia din când în cînd, lin, printre frunzele poleite ale copacilor, mângâind imaginea lunii oglindită în apa albăstruie. Razele reci ale lunii dansau frenetic pe suprafaa mată, parcă înghe ată a lacului, din dansul lor luând naştere o suavă siluetă feminină. Era o zei ă, coborîtă din cer. Atingea apa cristalină doar cu vârful degetelor de la picioare, ridicându-şi voalul diafan ce-i ascundea trupul de frică să nu şi-l ude. Părea a fi un înger. Avea ochii mari, albaştri, buzele roşii ca sângele iar pielea era la fel de albă ca spuma laptelui. Păru-i lung, cu bucle de aur îi cădea peste umerii goi, vădindu-i trupul mic şi firav ce se unduia mlădios, mângâiat de razele strălucitoare ale lunii. Stătea acolo, în mijlocul lacului ore întregi, dansând, bucurându-se de libertate. Într-o seară târzie, întâmplarea a făcut ca prin acea poieni ă să treacă un tânăr voinic ce nu avea somn. El se plimba cu paşi mari, apăsa i, privind cu indiferen ă spectacolul de lumini de pe bolta cerească. Deodată aten ia i-a fost captată de un chicotit ce venea dinspre lac. Se furişă după un copac bătrân, cu trunchi gros şi rămase surprins de ce văzuse. Ochii lui negri ca noaptea priveau neîncetat mica făptură şi scăpărau de fiecare dată când chipul ei angelic era luminat de lună. Inima îi bătea atât de tare, încât credea că-i va sări din piept, simea nişte fiori calzi prin tot corpul şi nu cuteza să facă vreun zgomot de frică să nu sperie frumuse ea de pe lac. Toată noaptea a rămas nemişcat, privind-o şi suspinând la fiecare mişcare de-a ei. Spre diminea ă adormise. Nu sim ea răcoarea ce-i învăluia trupul şi nici vântul aspru ce-i lovea obrajii trandafirii. Era trist şi îngândurat. Sim ea un mare gol în suflet şi se învinovă ea că nu a fost destul de tare să învingă somnul pentru a-şi putea lua rămas bun de la gingăşa făptură. Nop i la rând şi-a pierdut tânărul pe malul lacului, dar în zadar. Era un chin pentru el, chiar dacă a văzut-o o singură dată; s-a îndrăgostit de ea. Iubirea lui era ca o boală fără leac ce-i răpea somnul. Singura care îi dădea putere era speran a unei revederi. Într-una din nop i, minunea s-a înfăptuit; era lună plină şi micu a făptură apăru din nou pe lac. Tânărul radia de fericire. După o îndelungată aşteptare, dorin a lui s-a împlinit. Dorea nespus să-i vorbescă, dar îi era frică să nu o sperie. Îşi făcu curaj şi se apropie de malul lacului, aşteptând ca drăgălaşa fiin ă să-şi întoarcă privirea asupra lui. Când privirile celor doi se întâlniră timpul parcă împietrise. Se priveau fără a îndrăzni să vorbească. Tânărul îşi luă inima în din i şi cu glas rugător îi ceru să nu plece, asigurând-o că nu-i va face niciun rău. Ea rămase cufundată în abisul negru din ochii tânărului. Se apropie de el, cu degetele ei lungi şi sub iri îi mângâie chipul, apoi îi pecetlui iubirea cu un sărut. Flăcăul sim i un fior rece până în măduva oaselor. Ar fi vrut să-i strângă corpul ei micu în bra e, dar parcă în epenise. După ce-l sărută, gingaşa făptură dispăru în lumina lunii. Abia după ceva timp tânărul se dezmetici. Încă mai sim ea atingerea ca de ghea ă a buzelor ei.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României CÎMPEAN, EMESE File de ... poveste / Emese Cîmpean, Sabina Sigmirean. – Bacău : Grapho, 2011 ISBN 978-606-8273-71-6 I. Sigmirean, Sabina 821.135.1-93-32

ISBN 978-606-8273-71-6 2

103

întoarcă din drum, dar în zadar, căci pasiunea depăşeşte via a… Un miros de toamnă este purtat de-un vânt amor itor, parcă dorind să le îngâne acel cântec sacru al lor: „Cinşpe inşi pe lada lui… lada Căpitanului…”. Genunchii le sunt îngreuna i, iar sufletul îmbărbătat de romul proaspăt, al cărui miros se simte pretutindeni. Pământul e tare, sărat, parcă îşi deschide gura aşteptând ca cineva să-i stingă văpaia. E dis-de-diminea ă, roua nu şi-a retras încă mărgăritarele de pe copacii cocoşa i de rod. Fructele stau spânzurate, iar eu privesc mirat spre Bill, care are impresia că roadele atârnânde sunt oameni răpuşi de soartă. Obsesia sa pentru moarte era pretutindeni şi permanentă. Pe măsură ce avansăm în mister, o cea ă metalică se ese în fa a ochilor noştri. Doar întro parte a insulei, pe un pisc de munte, se poate observa lumina care străpunge negura ce ii, înfiripându-se printre crengile uscate ale unor stejari bătrâni, care nu au mai înviat de zile bune şi parcă din înfă işarea lor pot să le citesc gelozia. Un freamăt lin se aude din înalt, însă trece repede şi se pierde printre ramurile gigan ilor… Conduşi de acest sunet, ochii ne poposesc uimi i asupra unei cataracte care se prăvale printre stâncile eterne şi monstruoase ale Insulei Omului Mort. Numele insulei mă făcea mereu să tremur. Îmi insinua parcă viitorul de neînduplecat, care mă aşteaptă... destinul implacabil, pe care Dumnezeu mi l-a hărăzit. Pe cărarea brodată pe alocuri cu un covor ruginit de frunze se întrevede o gânganie mică, firavă ca o mămăru ă, dar care se pierde în obscuritatea din spatele plopilor care es cărarea înaintea mea. Cerul întins se întunecă dintr-o dată şi norii plumburii îngreunează parcă atmosfera care, la fiecare pas, îşi pierde din prospe imea zilei. Lacrimi mari săgetează frunzele plopilor tremurători apăru i parcă din neant şi, la scurt timp, trupurile noastre emo ionate, cuprinse de mister, sunt străpunse de veninul ploii. Sunt atât de înspăimântat, încât şi moartea o pot lua-n bra e fără să dau înapoi măcar o clipă. E rece ploaia, dar cu toate acestea o simt caldă, în epătoare. Totuşi, mă mângâie, e amară, dar mi se pare dulce… E insuportabilă, dar o iubesc. Stropii de ploaie alungă via a de pe insulă, totul se schimbă, totul se-ascunde. Un decor funebru pune stăpânire pe natura ce-a fost caldă odată, cine ştie când, transformând-o într-un loc de popas veşnic, un han al eternită ii. Departe se-aud parcă nişte clopote bătând anemic. Mă îndrept spre locul de unde izvorăşte sunetul, gata, gata să-l îmbră işez, în timp ce Bill, speriat şi îngrijorat, împreună cu tot echipajul, îmi strigă să nu plec. Dar eu, fermecat, îl aud ca prin vis. Şi clopotul mă îndeamnă să mă depărtez. Ajung aproape de izvorul sunetului, de clopotul care bate, bate… Se aude tot mai clar. Dar de ce bate? E nuntă? E moarte?... La scurt timp, mă trezesc pe sprânceana unei stânci ancorate în nimic şi înaintea mea răsare un cer însângerat, un apus melancolic, scăldat în lacrima amară a naturii. Îmi vine să iau aripile zorilor şi să mă arunc în apă pentru a descoperi misterul vie ii. Acum în eleg! Brusc mă simt uşor, ca o pană dusă de vânt, ca iarba pe care o spulberă vântul…, vulnerabil…, slab… Şi sim ind chemarea spre o altă lume, cu inima înfierbântată privesc în ochii de sare ai bătrânului lup de mare care, împreună cu o haită întreagă de lupi mă roagă să nu o fac. Cerându-i iertare lui Bill, i-am zis:”Când moartea î i zâmbeşte, singurul lucru pe care po i să-l faci e să-i zâmbeşti înapoi…” Eu am găsit primul comoara. E moarte, e moarte… Dar e nunta… Atunci am găsit răspunsul chemării în inima Oceanului Negru. Diminea ă… Lupul încă mă priveşte de pe sprânceana stâncii, cum sunt purtat la ărm de valurile necru ătoare, parcă oftând mereu: - Ce straniu lucru… via a!

File de… poveste
Coordonatori: prof. Emese Cîmpean, instit. Sabina Sigmirean Referent ştiin ific: Prof. Simona Simionca, Inspector Şcolar de Specialitate – Limba şi literatura română - Inspectoratul Şcolar Jude ean Bistri a-Năsăud
Profesori / învă ători colaboratori: Prof. Simona Simionca (Inspector Şcolar de specialitate – Inspectoratul Şcolar Judeean Bistri a-Năsăud), Prof. Ion Costea (Inspector Şcolar Educa ie Permanentă) – Inspectoratul Şcolar Jude ean Bistri a-Năsăud, prof. Gavril Câmpan, Casa Corpului Didactic Bistri a-Năsăud, prof. Filip Florean, (director Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean), prof. Andrei Moldovan, prof. Gavril Sabadâş, prof. Maria Săsărman, prof. Nelia Nicula, Prof. Dora Florean, înv. Ioana Doroş, prof. Claudia Todoran, bibl. Monica Timaru, înv. Lidia Chiş, înv. Amalia Tămaş, prof. Alexandra Săsărman, prof. Flavius Mureşan (Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean) Prof. Romaga Maria (Colegiul Militar Liceal Ştefan cel Mare, Câmpulung Moldovenesc), prof. Stroe Daniela (Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul”, Brăila), prof. Jenica Romanică (Liceul Teoretic “Ion Luca”, Vatra Dornei), prof. Grigorescu Fulga Carmen (Şcoala cu Clasele I-VIII, Nr. 1, Bocşa, Caraş-Severin), prof. Mohonea Liliana (Şcoala Nr. 150, „Sfântul Elefterie” Bucureşti), înv. Zdrenghia Maria (Şc. Cu cls. IVIII nr. 2 Sebeş), înv. Stoica Gabriela (Şcoala”Constantin Ivănescu”Poşta Cîlnău, Buzău), înv. Albu Maria, înv. Puscas Gheorghina, prof. Bongya Parasca (Şcoala Generală Şintereag), înv. Sandu Florentina (Şcoala Valea Dulce Podenii Noi jud. Prahova), prof. înv. primar Oprea Daniela (Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 19 Piteşti – Argeş), prof. Apostol Iuliana Andreea (Şcoala cu clasele I-VIII „Dimitrie Pompeiu”), înv. Condei Monica-Mariana (Şcoala cu clasele I-VIII Siminicea, Jude ul Suceava), prof. Bîrlea Lucica (Grupul Şcolar Ocna Şugatag, Şcoala Breb, jud. Maramureş), înv. Roşca Elena (Şcoala Generală Tîrlişua), prof. Ocsko Mariana (Şcoala cu clasele IVIII nr. 19 „Avram Iancu”), prof. Mihaela Vlaşin, prof. Domnica Homei (Grupul Şcolar Telciu), prof. Ristea Iuliana (Şcoala cu clasele I-VIII Olteanca, jud. Teleorman), prof. Cicşa Nastasia Maria (SAM Spermezeu), prof. Mehedin iu Gianina (Şcoala Palanca-Giurgiu), prof. Laura Brădilă, prof. Popescu Camelia (Şcoala cu clasele I-VIII Daia Romana, jud. Alba), prof. Pop Diana-Andreea (Grup Şcolar Surduc, jud. Sălaj), prof. Dospina Carmen, prof. Carmen Sima (Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 5 Râmnicu Vâlcea), prof. Ioana Geacăr, (Palatul Copiilor Târgovişte), prof. Adelina Damian-

102

3

Fekete, prof. Adina Sorohan (Colegiul Na ional “Lucian Blaga” Sebeş, Alba), prof. Constan a Drăgoi (Colegiul Na ional “Alexandru Ioan Cuza” Corabia), prof. Holhoş Maria (Şcoala cu clasele I-VIII Şard, jude ul Alba), prof. dr. Geanina Oprea, prof. Simona-Nicoleta Tămaş (Colegiul Na ional „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea, Vâlcea), prof. Indrecan Mihaiela Emilia (Colegiul Na ional “I. C. Brătianu” Ha eg), prof. Hărăbor Magdalena (Col. Na . “Dr. I. Meşotă”, Braşov, jud. Braşov), prof. Bucur Elena – Alina (Şcoala cu clasele I –VIII Nr. 12 Timişoara, jud. Timiş), prof. Ojică Elena, prof. Claudia Iagăr (Colegiul Na ional ”Samuil Vulcan” – Beiuş), prof. Tulvan Codru a (C. N. „Avram Iancu”, Ştei), prof. Gabriela Simona Oprinesc (Colegiul Na ional “I. C. Brătianu” Ha eg), prof. Gâdioi-Călinescu Raluca-Cătălina, prof. Dancuta Irina (Colegiul Tehnic”Anghel Saligny”, Bacău), prof. Constan a Drăgoi (Colegiul Na ional „Alexandru Ioan Cuza” Corabia), prof. Monica Grosu (Colegiul Na ional Lucian Blaga Sebeş), prof. Ioana Bîtu - up (Grup Şcolar Agricol Nucet), prof. IonelaSilvia Nuşfelean (Palatul Copiilor Bistri a), prof. Ioan Radu Zăgreanu, prof. Liu a Zăgreanu, prof. Delia Pop (Şcoala Generală „Liviu Rebreanu” Beclean), prof. Cristiana Lăpuşan, prof. Marian Nataşa (Şcoala Generală Braniştea, BN), prof. Stoica Florentina (Şcoala cu clasele I-VIII Costeşti, jude ul Buzău).

Vă mul umim!
Notă: Textele publicate sunt cele trimise de către profesorii îndrumători în format electronic.

desavarsita, bunicul tot din partea mamei, cu spirit de gluma, care-ti umple sufletul de bucurie. Amandoi se completeaza i te fac sa pocnesti de ras. Unde mai pui ca fiind mici i mergand eu i fratii mei intorcandu-ne de la scoala morti de foame, poposeam pe la ei inainte de a ajunge acasa. Nu era de ajuns ca eram patru ca mai luam i alti scolari din sat. Bunica cu sufletul ei mare lasa totul la o parte i sprintena, ne punea ce era mai bun pe masa. Stateam în jurul unei mese rotunde de lemn, i ne prapadeam de ras. Satui de bucatele alese ne indreptam fiecare spre casele lor. Nici bunicii din partea tatalui nu erau mai prejos. Ne tineam dupa fusta bunicii, la toate praznicile din sat. Nu ca ne-ar fi lipsit ceva acasa, insa ne simteam mai bine impreuna cu ceilalti copii. Dupa bunicul ne tineam cand pleca la cules bureti. Cunostea toate locurile posibile. Mi-aduc aminte “dragalita doamne“ cand mici fiind, mama i tata ne-au luat pe toti i am plecat la cules cirese. Pe mine i pe fratele meu mai mic ne-au lasat în masina sa ne jucam. Ei s-au indepartat putin i au inceput sa culeaga cirese. Noi, nazdravani, am coborat din masina i am luat-o la sanatoasa. Ce-o fi fost în capul nostru (al meu ca eram mai mare)? L-am luat pe fratiorul meu i am taiat-o pe jos spre casa. Nu stiu cum de nu am gresit drumul ca era intortocheat dar am nimerit casa. Obositi, franti, bunicul a inlemnit cand ne-a vazut. Ce era sa ne faca? Ne-a dat de mancare i ne-am culcat. Imaginati-va cata spaima pe parintii mei „ia copii de unde nu-s”. Speriati de moarte i negri de suparare,intr-un tarziu ne-am pomenit cu ei acasa. Cearta pe capul nostru, dar nu mai avea importanta. Mama a zis: “Lasa-i mai; bine ca-s sanatosi”. Parintii nostri oameni de buna seama cunoscuti gospodari în sat credinciosi cu educatie crestineasca din partea bunicilor, au fost cei care au facut tot posibilul sa nu ne lipseasca bucatele de pe masa, i tot ce era necesar. Am avut afectiune i un camin calduros, de care ar trebui sa se bucure toti copiii. Faceam tot felul de nazbatii, adunam pe toti copiii din jurul casei, i ne jucam toata ziua. Cand ni se facea foame ne duceam la mama, ne dadea de mancare apoi iar la joaca. ÎN UMBRA VIE II. POVESTEA CHEMĂRII OCEANULUI Sorin Haidu, clasa a XI-a B Colegiul Na ional „Samuil Vulcan” – Beiuş Coordonator: prof. Elena Ojică În apropierea portului Black Bow se oglindeşte în apa cristalină încă o corabie veche, împinsă spre larg de o chemare obscură a Oceanului Negru. La cârma acestei corăbii domneşte însuşi căpitanul Bill, care priveşte în depărtare, străpuns parcă de o sabie, cu inima înfierbântată, cu buzele pungă. Îi face semn lui Jack să privească din catarg în văzduh, să-i spună dacă nu cumva îl înşeală ochii. Nu apucă să zică nimic, deoarece corabia a şi atins nisipul fin ce oftează parcă în urma loviturii primite. Tocmai loviseră ărmul unei noi insule, unde îi aşteaptă o nouă aventură. Pe Insula Omului Mort, plopi în siluete răsar de-o parte şi de alta a cărării care se croieşte fin sub tălpile lor bătătorite de aventura vie ii. Tenebrozitatea care s-a format înaintea ochilor lor, sub un cer senin, e la fel de mare ca suspansul pironit în sufletele pira ilor. Flori de plumb încearcă să-i

4

101

at de o arătare cu urechi imense. Monstrul nu era decât un iepure care făcea pe mortul de frică. În liniştea amurgului glasul meu îl îngrozi şi mai tare pe vărul meu: - „Tare-mi eşti drag, te-aş vârî în sân dar nu încapi de urechi!” Aşa că stai matale liniştit până fac focul şi apoi i-o veni eu de hac! - Nu pot să cred! Eşti un om rău! Nu ai milă de o vietate atât de mică şi fragilă, îmi zise vărul meu aproape plângând. - Mic, hai, fragil, hai, nu vezi că acest ticălos sufletul ne-a scos? - Să ştii că nu ai dreptate. Eu sunt mai mare decât tine şi trebuie să mă ascul i chiar dacă tu eşti pe itorul meu. - D-apoi, cred şi eu: rău e cu rău dar mai rău e fără de rău, aşa că nu mai comenta, i-am ordonat eu vărului meu. Şi cum ne ciorăvăiam noi aşa de florile mărului, iată că apare de niciunde un ăran cu un plug în spate. Eu, afacerist cum sunt, mi-am zis că acum am şansa să-i demonstrez vărului că trebuie să asculte de cuvântul meu. Mi-am pus în plan să vând ăranului iepurele prins. Şi unde nu mă trezesc eu că îi cârpesc o minciună de toată frumuse ea care se potrivea ca nuca în părete: că vezi doamne, urecheatul nostru nu e un iepure aşa de ici de acolo, ci unul năzdrăvan care poate să îndeplinească celui care îi este stăpân trei dorin e. ăranul se scărpină în cap, cu căciulă cu tot, şi după o clipă de cumpăneală făcu târgul cu mine. Pentru că nu avea bani, ne dădu în schimb traista lui de care nu se despăr ea niciodată, căci în ea inea o pisică neagră, sfătuitoarea lui în tot şi toate. Nu prea îmi convenea târgul dar nu aveam încotro, doar nu era să mă fac de râs în fa a lui văru-meu, vorba ceea:”frica păzeşte bostănăria”. Mare ne-a fost mirarea când ăranul se făcu nevăzut! Nu mai eram sigur dacă a fost un ăran, dacă am avut un iepure însă mâ a din traistă se alinta pe lângă noi mul umită.”Ei, mânca - te-ar puricii să te mănânce, am dat eu friptura de iepure pe coada ta” mi-am zis eu furios. Când dau să-i spun vărului să înte ească focul, bag seamă că urecheatul se afundase adânc în somn. „Hm, poftim la el, cică aşa arată un flăcău toropit de nelinişte să-şi vadă viitoarea soa ă. O să se însoare şi ăsta când o face plopul mere pădure e” mi-am zis eu şi parcă mâ a a dat şi ea din cap aprobându-mă. A doua zi, de diminea ă, plecăm grăbi i spre sat. Mâ a cea neagră se zbătea de mama focului vrând să iasă din traistă. - Ce să facem, o scoatem la aer, îl întreb eu pe vărul meu. - Ei, mânca-o-ar puricii de mâ ă să o mănânce, apoi asta-i mai rea decât o femeie: vrea tot timpul să-i cau i între coarne. Hai mai bine şi-om merge, că s-o răzgândi primarul, nu ne mai dă fata şi ne lingem pe bot de aşa chilipir! DIN COPILĂRIA MEA Cre u Cristina Florentina, clasa a XI-a E COLEGIUL TEHINIC “ANGHEL SALIGNY” BACAU Coord. prof. Dăncu ă Irina …Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la satul natal, Schitul Frumoasa, mi se umple sufletul de bucurie. Eram i eu un copilas, dintr-o familie de oameni modesti; patru copii la parinti, cu o educatie aleasa, i cu bunici de seama. Bunica din partea mamei, femeie deosebita, bucatareasa

„Dor de Eminescu” Sec iunea Crea ii literare 15 ianuarie 2011, Beclean

ÎNTÂLNIRE CU EMINESCU Rus Anca, clasa a VIII-a B Şcoala Generală „Liviu Rebreanu” Beclean Prof. îndrumător: Ioan Radu Zăgreanu La fiecare început de nou an, aceeaşi invita ie, a zăpezii, a vântului, a codrului: „Vino să ne-amintim de EL, lasă-te mângâiat de dorul venind dinspre Moldova, de vraja cuvintelor sale, pe care o picură stelele, peste sufletele noastre. Vino la întâlnire cu domnul Eminescu”. Ninge ianuarie peste noi, cu poeziile sale. Ca în clepsidră, s-aşterne cenuşa visărilor lui, încet, înăl ător, înăl ător, până în pisc de Luceafăr.

100

5

betele. Mai sunt vreo două-trei case. Era aşa de rece… era îngheat. lacrimi venite din inima… În timp ce mama plângea. Marea de cadouri nu lipseşte nici aici. l-am încurajat eu. pe itul nu e treabă uşoară! Iar urecheatul ăst de văr al meu trebuie însurat acum sau niciodată!”. Se deşteptă brusc. Când femeia a intrat în casă. eu şi cu văru-meu. că.” Cum mergeam noi prin pădure. Străzile sunt împodobite cu diferite ornamente strălucitoare: stelu e. ne tot întrebam cât mai trebuie să fie până la sat.Dar nu se poate. iar aceasta a întrebat-o: . Mama avea dreptate: hainele sub iri şi rupte ale copilului nu-i ineau de cald. toate frumos colorate îl împodobesc pe Uriaş şi îi in de cald. Dar sufletul copilului arde de speran ă: . instala ii cu forme deosebite sau aşezate astfel încât să exprime urări. Şi nici bine nu ne aşezăm pe muşchiul gros al unui stejar bătrân că ce să vezi? Tufişul din fa a noastră se apropia de noi amenin ător. s-a dus la culcare. iar pe un scaun stătea nemişcată femeia din visele sale. Acest cartier e întunecat. Dar fata şi-a amintit de puterea trandafirului dăruit de urs şi i l-a aşezat în păr. ce să ne mai amărâm atât. ajută-mă. sau mai mare. Focul din sobă s-a stins la fel ca speran a din sufletul mamei. Nu ştia ce să creadă. . ”De. Se pare că micu ii au fost cumin i anul acesta… colindul lor. Sub el . clasa a VI-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. răsună în întreg oraşul. un sentiment ce nu putea fi descris în cuvinte. Instala ii. Am pipăit apoi traista şi ca să fiu sigur de pradă m-am uitat uşor în ea dar m-am speri- 6 99 . . de parcă cineva o împingea de la spate. Îl mângâie.multicolor univers al cadourilor. Un fior de ghea ă îi străbătu inima. Într-un târziu copilul adoarme copleşit de frigul pătrunzător. dar nimic – femeia nu dădea niciun semn de via ă. al copiilor. Singura lumină e cea a marelui brad care abia scăpără în cartierul fără nume. lumina este încă aprinsă. aşa că nu s-a opus destinului şi a lăsat totul să vină de la sine. Bunica ştia că numai cu dragostea pe care i-o por i unei mame po i trece şi prin foc. Dar chiar lângă acest oraş încărcat de spirit de sărbătoare. cu ochii negri. te rog. Vărul meu împietrise de frică dar eu mai curajos din fire.De ce te visez mereu? Ce încerci să-mi ară i? . fata sim i o legătură puternică ca şi cum ceva le-ar lega pe vecie. aş vrea aşa de mult să văd bradul cel mare! .Măi să fie! Te pomeneşti că am mers toată ziulica în cerc! O să mai ajungem noi în sat când o vrea muşchiul pădurii. să intru în casă să mă încălzesc mai bine. CE-AM AVUT ŞI CE-AM PIERDUT? Dănăilă Silviu Adrian. Acolo se zăreau o peşteră şi o casă mică şi dărăpănată. Tot mergând noi aşa am ajuns la izvorul de care dădusem în zori.Mamă. iar copila nu în elegea ce se întâmplă cu ea. Hai mai bine să facem focul şi să înnoptăm aici iar mâine. Femeia era parcă moartă. Dintr-o dată. Dintr-o dată. şi nu mă laud degeaba. împodobit cu diferite instala ii. A încercat să o încălzească. Bacău. pur şi simplu se sim ea atrasă de acel loc. În centrul oraşului-un brad mare care ajunge la stele… mai mult. coordonator: Gâdioi-Călinescu Raluca-Cătălina …Şi cum vă spuneam: „Dumnezeu să ne ie / Că cuvântul din poveste / Înainte mult mai este. De atmosfera de sărbătoare nu avem ce vorbi! Nici cea mai mică fâşie din întreaga sărbătoare din oraş nu există! În cea mai săracă locuin ă. Ea stă şi veghează somnul puiului ei. ce-i drept aproape dărăpănate. de căldură şi de lumină. buze moi şi frumos conturate şi cu obrajii ca petalele trandafirului sângeriu. Câteva minute fata parcă rămase mută. deoarece era rece ca ghea a. vom găsi drumul spre sat. clasa a X-a D Colegiul Tehnic”Anghel Saligny”. am luat traista şi am aruncat-o.Ei. pe lumină. copila s-a pus pe fugă şi a coborât valea. globuri. Mama începu să plângă cu lacrimi amare. privirea fetei se a inti asupra unei păpuşi. Supărat. oameni de zăpadă. Privind-o adânc în ochi pe femeia aceea atât de frumoasă. femeia şi-a revenit şi a început să se uite adânc în ochii fetei. pentru că îl visase de atâtea ori. În case se află câte un brad mai mic. Tot atunci fata a în eles şi de ce bunica ei i-a dat voie atât de uşor să plece la un drum atât de periculos. casele radiază de bucurie. este un cartier uitat de lume…uitat de lume fiindcă nimeni nu-i ştie numele…se spune că el ar fi avut via ă cândva în trecutul îndepărtat şi nu a spus numele nimănui spre deosebire de celelalte cartiere. deşi fa a îi era bătrână şi zbârcită. „Ce frumos doarme…” şi spunând aceste vorbe mama a ipi. încât nu putea da crezare faptului că acea femeie. To i dorm. după puterile fiecăruia. Apropiindu-se de femeie.. Aceasta a luat în mână păpuşa veche şi plină de praf şi dintr-o dată în minte i-au apărut momente pe care nu credea să le fi trăit vreodată – erau momente frumoase când mama sa i-a dăruit frumoasa păpuşă pe care şi-o dorise atât de mult. peste tufiş şi ca să fiu mai sigur că am prins monstrul m-am năpustit cât ai zice iepure asupra tufişului. globuri. Era un sentiment pe care nu-şi amintea să-l fi sim it vreodată. durereos de plăcut. atât de întunecat încât de abia vezi pe unde mergi. copilul ajunse în nesfârşita împără ie a cerului. dintr-o singură mişcare. dragule! E frig şi vei răci. betele. La masa săracă de Crăciun stă o mamă şi fiul ei. fata parcă împietrise pentru că ochii femeii păreau atât de vii şi parcă prin ei emana tinere e. Privi copilul..Vreau să mă aju i. nici ce să facă – să fugă sau să stea alături de acea femeie. Afară e beznă. dintr-o dată s-a transformat într-o femeie de toată frumuse ea.MIRACOLUL CRĂCIUNULUI Andrecu Alexandra. zise supărat văru-meu. Prof. cu părul castaniu ca frunzele copacilor toamna. Numai săraca mamă nu doarme. Ionela-Silvia Nuşfelean E Crăciun… În Marele Oraş. deoarece era atât de surprinsă de acele amintiri. Mama a pus peste el pătura. Dintr-o dată. era chiar mama ei. una dintre ele chiar a coborât pe vârful lui. pe care la început o ura pentru că îi aducea nelinişte în visele nop ii.

însă. speriată. clasa a III-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. Până la vârsta de cincisprezece ani. clasa a X-a C Grup Şcolar Agricol Nucet Îndrumător: prof.up La marginea unui lac trăia o feti ă împreună cu bunica ei. băiatul îşi luă la revedere de la porumbel. Fata era fermecată de mirosul dulce al florilor şi ar fi vrut să rupă o floare pe care să o poarte cu ea. dar uneori nu le pasă de lumini e. sfătuindu-i să o poveastească şi ei copiilor lor pentru ca nu cumva cineva să mai facă rău vreunui animal. pentru asta î i voi dărui cel mai frumos trandafir. cu o gradină plină cu fel de fel de animale. dar ursul i-a zis: . însă bătrâna nu a ştiut ce să-i zică. . i-a amintit băiatului de greşeala făcută şi l-a iertat. spunându-i că de acum înainte va avea un trai mai bun. aşa că a hotărât să se aşeze pu in. în spatele ei apăru un urs mare.Am să încerc. După o zi de mers.. La scurt timp după aceea. După câteva ore de mers. Ionela-Silvia Nuşfelean Priveam pe fereastră minună ia luminilor albe! Sclipesc! şi nu. Tot visa că o femeie frumoasă. ca nişte mingiu e albe vorbitoare. văzându-se vindecată. calcă pe ele şi strică hora lor. deoarece nu mai era mult până să se lase frigul. a vrut să fugă. Omul le-a povestit copiilor într-o seară. băiatul s-a căsătorit. Copila i-a povestit totul. cu toate că timpul de afară nu era tocmai potrivit. so ia dăruindu-i doi copii – un băiat şi o fată. Oamenii cred că e o minune din cer. Bun cum era. zise ursul. Fata a străbătut drum lung şi multe cărări nemaivăzute. din pământ. aşa că noi le dăm albinelor flori şi ele în schimb ne dau miere dulce şi proaspătă. care cu siguran ă îi vor fi de folos. ea avea tot felul de vise ciudate. ce lucesc minute. fata ajunse la o grădină mare cu fel şi fel de flori. Se spune că. împreună cu mama sa.Mie şi neamului meu ne place foarte mult mierea. dar îmi este foarte teamă! . a ieşit o casă mare. spijinindu-se de trunchiul unui copac bătrân. ursul i-a dat fetei şi un fagure cu miere şi o haină groasă. iar veveri a a în eles imediat pe cine caută ea şi i-a dat câteva sfaturi. dar fata nu sim ea frigul pentru că o încălzea haina groasă dăruită de urs.Te-am speriat cumva. întâmplarea cu porumbelul miraculos. Ea. Ei prind micu ilor nişte stele-n păr. şi încă foarte tare! . Ce frumos! 98 7 . dar în acelaşi timp urâtă şi cocoşată. . Dintr-o dată. Ea voia să scape odată de acele vise urâte care o speriau atât de tare. fulgii sunt o parte din taina copiilor.. de la o vreme. ea ajunse la o vale adân- FULGUL LUI LABIŞ Briana Bălan. Şi au trăit ferici i până la adânci bătrâne i. şoptindu-mi: „De-acolo sus. aşa că fata s-a hotărât să plece în căutarea acestei femei. îi fac veseli când îi întâlnesc. Nicolae stătea lângă mine. Se sim ea singură şi obosită. VISUL Neacşu Silviana.Mul umesc din suflet! Dar la ce î i sunt necesare atâtea flori? . feti a trăise o via ă liniştită şi frumoasă.i po i lua ochii de la ele. înainte de culcare.Nu ai de ce să te temi. ” Mi-a povestit O mie de poveşti despre florile de ghea ă. Fata i-a mul umit veveri ei şi a plecat la drum. îi cerea ajutorul.Pasărea. Şi. dar când să rupă o biată plantă. Zâna Iernii trimite câte-un fulg să supravegheze copiii. iar fata se uită uimită la el. Stelele acestea formează neaua cu care vă juca i. Copila i-a povestit bunicii visele ciudate pe care le are.luat cele necesare pentru drum şi a plecat. frumoasă copilă? . . Ioana Bîtu. care îi aduceau nelinişte în suflet. O veveri ă se uită la fată cum stătea obosită şi o întrebă ce caută singură în aşa locuri pustii.. începu un vânt rece şi aspru..Te aşteptam. apoi se topesc. După un timp. Ursul i-a spus că trandafirul îi va lumina şi o va încălzi în nop ile reci şi întunecate şi că o va aştepta oricând cu mare bucurie în grădina lui cu flori. Fata îl îmbră işă şi îşi continuă drumul.Doar tu vei dezlega misterul viselor neîn elese. Mul umindu-i pentru tot ce i-a dăruit şi cerându-i încă o dată iertare.Da.

Multe nop i şi multe zile băiatul a cutreierat locuri pline de păduri neînsorite şi pustii până a ajuns la o prăpastie mare cu nişte scări imense. Pasărea nu avea nevoie de mâncare. Tânăra i-a spus că nu este bine să ii cu for a pe cineva lângă tine. În nop i senine cu străluciri pe boltă. În cele din urmă. l-a strâns la pieptul ei şi l-a sărutat spunându-i că i-a fost tare dor de el. rogu-te. îl va blestema. Frumoasa şi buna tânără i-a dat voie să ia din apa tinere ii. băiatul s-a decis să îi dea drumul porumbelului.LA MIJLOC DE GERAR Bîndiu Alina-Ioana. Ei pot să fie ferici i când îl ştiu pe altul trist – ei oricum nu în eleg ce este fericirea. Mihai Eminescu a ridicat limba română pe culmile expresivită ii. Dintr-o dată. făcându-l pe băiat să în eleagă greşeala făcută. Acesta se gândise că. Apa se afla într-un loc nemaivăzut de lume. Copilul. Soarele împrăştia iarăşi raze fierbin i. Aş vrea din nou băiat ştrengar să fii Şi iar s-alergi prin codri. cred. Văzându-se singur şi neajutorat. stih de unde o lume se-adapă… Graur de aur. Câmpulung Moldovenesc Îndrumător: prof. Şi-a luat inima în din i şi a coborât. cu ochii ca de diamant. A doua zi. s-a dus la în eleptul satului pentru a-i da cât mai multe detalii. pentru poezie. copil născut cu stea în frunte. Băiatul. POVESTEA PORUMBELULUI Neacşu Silviana. Şi niciodată slova nu fi-va mai frumoasă Decât ca-n a lui Eminescu poezie-aleasă. parcă înghi ea pământul. iar dacă nu. poznaşul a văzut cum totul în urma sa începe să prindă via ă. să te salut Şi ca odinioară. când sunt atât de şterşi încât cred tot ce aud. În sat se zvonea că există un porumbel ale cărui puteri sunt miraculoase. Unde e păcatul? Se mint? Dar cum să se mintă. Pasărea i-a cerut copilului să-i dea drumul. Dar de ce să o facă? Nu au făcut nimic toată via a. Nu mint. vino înger drag! Lumini prin vreme de luceafăr blând. părul blond şi ochi negri de te pierdeai în ei l-a întrebat ce doreşte. În drum spre casă. pentru a salva porumbelul şi pentru a reveni totul la normal. A patra zi. Copilul a vrut să intre. Colegiul Militar Liceal Ştefan cel Mare. copilul ajunse acasă şi. Luceafăr. Nu. dacă l-ar prinde. Sub geruri ochii tăi par felinare vii. LUCEAFĂR MURITOR Bîndiu Alina-Ioana.up Într-un sat uitat de lume trăia un copil împreună cu familia sa. Totul era întunecat. copilul a vazut un râu curat ca lacrima. Din pieptul înflorat de Bucovină Mă lasă. iar poeziile sale nu se pot traduce în altă limbă care să redea delicate ea trăsăturilor sufleteşti. cât mai şterşi. acesta îşi revi imediat. dar acesta era prea slăbit pentru a se mai putea înăl a spre abisul cerului. el şi familia lui ar avea hrană şi un trai mai bun pentru că avea puteri şi ceea ce grăia el aşa era. drum de poveste. dar întunericul de jos îi dădea fiori. 8 97 . După nouă zile de mers. Clasa a IX-a D. Când şi-a văzut băiatul. Sub bol i de ramuri nepătrunse. clasa a IX-a D. Fiind săraci şi neavând ce să mănânce. cu haine albe. pădurile erau pline de flori. Da. uitând să se ierte. Îndrumător: prof. interesat să afle cât mai multe despre acel porumbel. cerul era înnorat. în cursă se zbătea un porumbel alb. Însă micul poznaş nu a crezut în vorbele porumbelului şi l-a mai inut închis încă trei zile. s-a hotărât să plece în căutarea acesteia. pentru noi. clasa a X-a C Grup Şcolar Agricol Nucet Îndrumător: prof. cum îi dădu porumbelului o înghi itură de apă.Vino. iar mama băiatului zăcea la pat bonavă. cărare prin codrul adânc şi lună-coroană pe creştet de prin . dar să ajungă la timp. pe cărări ascunse. după câteva zile stingându-se din via ă. ochii îi străluceau iarăşi şi era dornic să mai simtă adierea vântului prin pene. altfel aceasta se va evapora. Mai stau la por ile cuvintelor şi-aştept Ca-n ziua lui să-i cânt de dor. Romaga Maria La mijloc de gerar când luna Îşi strânge amintirile la piept. Colegiul Militar Liceal Ştefan cel Mare. femeia îşi revei. doar imaginea mamei sale îl mai alina şi îi dădea curaj. Câmpulung Moldovenesc. Să-i duc spre stele gândul călător. culege cu grijă din rândurile celor mai pre ioase cuvinte. Băiatul i-a povestit de marea greşeală cu lacrimi fierbin i. Şi se pierd în negura lumii. adoptă orice stare impusă de un vaiet ce-i găseşte pe întuneric. iar iarba era mai verde ca oricând. florile nu mai împrăştiau miresme îmbătătoare. Băiatul s-a dus repede acasă şi a pus o cursă pentru a-şi încerca nororcul. în eternul început Î i spun din bătrânescul prag: . Îl tot invoc din vis de ierni cărunte. orice animal li se părea că se poate mânca. a sentimentelor sau frumuse ea naturii. Romaga Maria Stea cu lumină veşnică! „Luceafărul” rătăcit într-un strâmt Univers! Nume aprins în zări şi abis! Taină sufletului. O tânără frumoasă. Pe Mihail. ci de apa tinere ii. pe cele ce strălucesc mai puternic pentru el. copilul îi dădu şi mamei sale din apa tinere ii. în adâncimea pământului. În câteva secunde. Când văzu cele întâmplate. Ioana Bîtu . Oamenii se îmbolnăviseră.

sufletul. Câmpulung Moldovenesc Îndrumător: prof. Însă. Apa semnifică geneza. prin aspira ia eului liric către absolut şi perfec iune. iar altele care in de tinere e („Lacul”). Dar este inutil. Mărul şi cireşul sunt cele două simboluri care exprimă candoarea şi inocen a copilăriei. în acelaşi timp.. ei cred în răceală. pentru că problemele importante nu le pot în elege şi trebuie să aibă şi ei problemele lor… Dar e în regulă. firele de praf se lasă purtate de noroc. caută un model.. Se tem de cuvintele pe care nu le în eleg şi tremură când le aud rostite. pădurea reprezintă universul magic în care el se simte liber. nu au nicio idee despre niciun el. prin lirismul şi melancolia poeziilor. corpurile se pot vedea totuşi ca la lumina lumânării. iar ei sunt speria i… Cine ar fi atât de crud încât să le redea libertatea acestor copii? Cine ar fi atât de răbdător. oare vei coborî vreodată? Cine va putea avea aceleaşi gânduri ca tine? Dar oare cine va fi atât de inspirat încât să te poată egala? De fapt. Focul înseamnă pasiune. Ce ar mai putea să-şi spună unul altuia. Mă întreb. Plutesc în uitare pentru că se tem să înve e cum să o controleze. Să îmi spui: „. l-ar face pe acesta să plece definitiv. la fel de nepăsători ca şi înainte. incapabili de mirare. Deodată. Romaga Maria Stau şi privesc spre cerul înstelat.. a sentimentelor de melancolie. Când Dumnezeu l-a luat pe Eminescu dintre muritori să-l facă Luceafăr pe veci. Transformă prin vaietul lor. Şi oricine i-ar spune că îl în elege. Şi to i copiii sunt identici. elogiul iubirii şi al naturii îşi are rezervat un loc special. dar fiecare singur? Vaietele şi amintirile lor mai fac referire doar la alte momente când erau mu i – întotdeauna (se plâng ei) „momente mai bune”. Sau nu tremură deloc. în poezia „ O.. Pentru copilul de altădată. protejat şi căruia numai el îi de ine secretul. de a fi La el natura e mamă terestră şi e reprezentată prin motivul copacului: teiul. metafore ale coloanei infinitului ce proiectează iubirea terestră în planul cosmic.. se aga ă pentru o clipă – trezesc speran a – după care îşi continuă acest itinerariu la fel de singure. expresive. Pentru că nimeni nu i-a putut învă a ce este aproprierea. Trec unele pe lângă altele. clasa a IX-a D Colegiul Militar Liceal Ştefan cel Mare. iar pământul constituie simbolul stabilită ii şi. Această lume este mult prea ciudată pentru a în elege o simplă idee de atrac ie: ea nu în elege nici măcar vederea. un pretext al lamenta iei poetului („Pe lângă plopii fără so ”). atrase de vid spre locul predestinat să le fie ungher al uitării în care cred. Şi ele plutesc în acest neant. deci se tem să trăiască. egoism şi invidie. Plopul este copacul singurătă ii. iar consolarea vine imediat ce se întâlnesc şi văd că au reuşit. şi ei se mândresc cu singura lor în elepciune desprinsă din singurul lor instinct: acceptarea fără a scânci. De exemplu Mihai Eminescu are poezii care in de inocen a copilăriei („Copii eram noi amândoi”). purificare dar în acelaşi timp şi durere. de ce mai caut răspuns? TU nu po i fi 96 9 . sunt de neatins. această monotonie. EMINESCU Bîndiu Alina-Ioana. semnul iubirii şi al amintirii. Urmăresc în grupuri aceeaşi scamă şi mu esc cu timpul. de uitare. Cel mai des întâlnit element este codrul. cel al rusticului. Şi e firesc. transcenden ă şi zbor. fiecare fir de praf aderă la ruta unuia mai scămos şi mai zburlit decât el. Traseul lor în întuneric este ghidat de un instinct primar. ci la aceleaşi scopuri – să devină mai prăfuite. cuvinte care i-ar putea înfricoşa dacă le-ar putea în elege cu adevărat. alături de gândul invidiei. nu visează diferit. după ce o via ă au plutit împreună. asta i-ar putea împinge spre via ă. de moarte. Ochii îmi sunt asalta i de lacrimile care curg şiroaie. Pentru că dacă cineva ar fi explicat acest concept. mai oarbe. salcâmul. fericit. ziarul Românul anun a ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. Aerul reprezintă libertate. sunt doar nişte copii. Cel care părăseşte pădurea „râzând” şi „şuierând” nu este altul decât adolescentul care pleacă în lume cu naivitate. este caracterizat de sentimente profunde. singurul prezent mereu în aceste fiin e adormite: frica – de însuşi întunericul. Eminescu afirma într-una din crea iile sale: „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur…”. dar împăcate de o conştiin ă comună. Dar găsirea unei astfel de luciri la unul dintre el. al perisabilită ii umane. nu ar fi fost în eles – pentru că în această lume nu se va în elege decât ceea ce se va crede. orice lucru minor într-o problemă importantă. TU nu vei veni decât la chemarea unui alt geniu. vor să fie în eleşi – cred că asta îi va face ferici i. la urma urmei.. Eu sunt o fărâmă rătăcită prin cuvântul „geniu”. Astfel. natura şi iubirea se constituie într-o singură temă în care spa iul poetic primeşte via ă. Vor să fie toate la fel. Pentru că în această lumea plină de întuneric. Nu îşi doresc alte lucruri. Între marile teme ale liricii eminesciene. încuviin ând uitarea. părăsind copilăria prin punctul de hotar construit de metafora „bol ilor” („Bol i asupră-mi clătinând”). via ă.. Şi copiii caută în elegere. implicarea. rămâi…” poetul prezintă trecerea de la o vârstă la alta: copilărie – adolescen ă. TU. lăsând în urmă o dâră de sânge auriu… Ochii îmi sunt asalta i de lacrimile care curg şiroaie. Gândirea lor se pierde de orice ra iune – sunt doar nişte copii. sunt oricând gata să calce peste ceilal i pentru a ajunge la locul lor în întuneric. dezamăgire. acesta va fi cel îndrăgit de copil.Gravita ia… În această lume nu există decât povestea unui măr. pentru ca acesta să-l conducă prin neant. dar murdărite de însăşi comuna întrebuin are. Aceşti copii ai prafului nu îşi pun întrebări. ci fug din nou în întuneric. încât să reuşească să le explice în ce constă această libertate? Cum să le spui că vor trebui să îi lase şi pe ceilal i să fie liberi.Vino cu mine!” . Îngemănate mereu. atunci când trec unul pe lângă altul. Nu se în eleg între ei. o stea se prăbuşeşte de pe boltă. de interes sau de dorin ă. În acest calm. nu îşi acordă niciodată prea multe şanse. Elementele primordiale ale vie ii capătă de asemenea ipostaze inedite. cuvânt care există pentru ca exişti TU. Se tem să moară. În eleg mântuirea şi se între in cu gândul ei.. continuitate dar şi moarte. de plăcerea de a avea cât mai mult. Codrul semnifică nostalgia copilăriei dar şi a iubirii pierdute. Aş vrea să cobori.. Sunt ferici i să naufragieze în beznă. acceptând să se piardă. Folosesc cuvinte simple. timp. când ei nu-şi doresc decât să se aproprie de ceilal i pentru că nu în eleg singurătatea? Ar reuşi cineva să îi oprească în încercarea lor de a crede în aceleaşi lucruri şi să îi facă să gândească singuri? Pentru că nu îşi văd locul în întuneric.

şi au stat la poveşti. Îi spuse că în timp ce se juca cu surioarele ei. dar numai o dată la zece ani. Aşa se născuse izvoraşul. TRISTE E. Nu mai pierdu timpul şi alergă într-un suflet până la stea. urându-i mult noroc în noua lui via ă. frumuse ea neasemuită a stelu ei îl făcură să se îndrăgostească pe loc de ea. Îi mul umi cu mare recunoştin ă şi plecă mai departe vesel. o carte mică. şi-ar dori din adâncul inimii să cobor. Izvoraşul. O voce pu in timidă îmi inundă sufletul. Păşesc în continuare. iar lacrimile lui cristaline îl ajutară. Acum. Toate au apărut atunci când am plecat EU. care îi urau bun venit. Emo ionat. A luat trenul secolului al IX-lea sec iunea A şi a ajuns în Singapore. Nici nu înaintez. o fiică a Lunii. întunecat.. Râul era fermecat. Cad în genunchi şi încep să plâng şi mai tare...Da. porni cu gândul de a cunoaşte. Lacrimile îmi curg şiroaie inundând totul. Cred că a fost doar imagina ia mea. dar parcă fară sens. Înfă işându-i-se o sec iune a unui oraş corupt de nimicurile vie ii oamenilor răi şi Era singur. „O VACAN Ă BOGATĂ ÎN LECTURI” Oana Vrânceanu.. Îi văzu ochii şi se pierdu în adâncul lor. Copleşit fiind.. Înseamnă că. ducând-o tocmai pe Pământ. Învârt capul şi nu văd pe nimeni. dar cu neputin ă de imaginat o beznă totală. Râul se apropie temător. Râul se gândi. Păşesc. COPIII PRAFULUI. oraşul era numai pete de imagini cu creaturi ciudate. îmi pare că sentimentele sunt diferite: URĂ.Sigur că vin… Doar că. visa cu ochii deschişi. Optimist şi dornic să-şi facă prieteni. Şi au stat. o făcu să se desprindă de ele. Ce se întâmplă? Ai venit? Luceafăr blând. Vino alături de mine! Haide! Părăseşte acest haos şi vino în lumea eternită ii alături de mine. Orice persoană şi-ar dori să valoreze măcar un sfert din cât valorezi TU. când m-am aşteptat mai pu in. dar nu văd pe nimeni. până când adormiră amândoi. să luăm această lume: 10 95 . eu sunt acel om care îl poate chema pe LUCEAFĂR?. Aceasta se gândi. gândurile şi ochii. muntele îi spuse izvoraşului să închidă ochii. o luă pe un val lin şi merseră exact în mijlocul pădurii şi aşteptară. am venit. îi povesti cum ajunsese acolo.. nu cumva s-o sperie. oricare ar fi el. oameni cu colan i verzi şi pălării stranii-caraghioase. ajungând acolo. Vin! O cunună de raze aurii coboară din cer asemeni unui covor. Ea s-a săturat de casa ei înghesuită. rămâi. fântâna apăru. nici nu observă că falnica Lună răsări pe cerul înstelat. Când crezură că norocul îi ocoleşte.egalat. care deveni de-acum un râu în toată regula. şi iată că în timpul uneia şi-a deschis bra ele. căreia îi povesti oful său. de vecinii ei lirici şi dorea cu nerăbdare să plece de pe strada ei de poezii. mică cu o copertă aurie şi pagini imaculate ca zăpada din decemvrie s-a hotărât să plece în vacan ă. decât dacă un om. transformând-o într-o floare neasemuit de frumoasă: un lotus. Şi acum. Drumul pare nesfârşit şi întortocheat ca un labirint. Aşa se şi întâmplă. DRAGOSTE. Simt o atingere caldă şi o lacrimă pe obraz. Nu credeam că va sosi vreodată. Blânde ea. dar dura mult timp să facă turul oraşului colorat şi interesant şi plecă mai departe. dar păşesc în gol. se gândi trei zile şi trei nop i. doar spuneau glume şi râdeau şi tot aşa nu spuneau prea multe şi după aceea plecă mai departe. nu vorbeau serios. Numai muntele vorbea cu el. să crească. Oare mai reuşesc să-l mai chem o dată? Nu cred că mai este posibil. Să ştii că nu pot părăsi sălaşul nemuririi.. poate acolo va găsi pe cineva dornic să-l ajute. poate mii de ploi. Şi.. Adina Sorohan Să luăm universul… Să ni-l imaginăm şi acum aşa cum ni l-am imaginat şi înainte: imens. Părăseşte această lume care nu percepe sentimentele care dominau demult: IUBIRE. stelu a bău din apă. nu prea îi asculta el povestea. Suportase cu îndârjire sute.. EGOISM. cetă enii. un vânt aprig. Nerăbdătoare. cu neputin ă de a-l privi dintr-o perspectivă. bunătate şi nu în ultimul rând puterea de a iubi. Vreau să îl prind de mână dar nu simt nimic. Cum ar putea el să iubească pe cineva care apare numai noaptea? Cum va rezista ziua fără să-i vadă chipul luminos? Frământat de aceste întrebări. merse departe.. Mă strânge la piept în continuare. primind în el apa unei dulci ploi de primăvară. Aşteptară. Ating obrazul şi cineva mă ia de mână. de a învă a din ce-a întâlni în calea sa.. . M-a ascultat. că o lumină puternică apăru. hotărât să-şi găsească un loc de odihnă şi văzu o sclipire ca de diamante. Nu termină de băut. În cursul lui se opreau fel şi fel de animale. Litere hazlii. Dar atingerea? Şi lacrima? Le-am sim it. încă nu-mi vine să cred că mi-ai răspuns. într-adevăr. Chiar Zâna Pădurii veni la el.. gingăşia... dar nici nu mă pot opri. BLÂNDE E. Mă învârt. şi în câteva secunde se trezi afară. cutreieră pădurea în sus şi în jos. în mijlocul naturii. O mică stea căzuse de pe bolta cerească şi acum era tristă.. până când îşi aduse aminte de o fântână care apăre în mijlocul pădurii. Păşim amândoi pe drumul de raze care s-a aşternut picioarelor noastre. se hotărî ca la cea de-a şaptea aniversare să-l reverse în natură. grijuliu. dar fântâna nu mai apărea... Văzând singurătatea în care trăia şi cât suferea.. Stelu a trebuia doar să bea apă din acea fântână. . clasa a VII-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. era uluită de privelişte. dar şi acesta rar pentru că era bătrân. A ajuns şi în satul sec iunii glumelor. Dis-de-diminea ă. până în partea întunecată a pădurii. începu să plângă. Trezindu-se. Am venit pentru că lacrimile tale m-au chemat. râul observă cu uimire şi spaimă că stelu a nu mai era. Stelu a. Ionela-Silvia Nuşfelean Într-un col întunecat dintr-o bibliotecă ruginită de informa ii elegante. Este EL! Aşa e! A venit.. în ziua celei de-a şaptea aniversări. fără să ştie.. Mergând mai departe. Trei barzi căzură la pământ şi imediat susură apa limpede a fântânii. Mă ridic şi observ că mă aflu pe terasă sub acoperământul cerului înstelat. Clasa a X-a F Colegiul Na ional ”Lucian Blaga” Sebeş Îndrumător: prof.. Am plecat fiindcă nu mai suportam acea singurătate care a pus stăpânire pe mine. pierdută. Bătrânul munte îşi luă la revedere. Pentru o secundă simt ceva special. aducându-i darurile cele mai frumoase: în elepciune.. Lacrimile LUI se împletesc cu ale mele ca o tornadă. Sim i un fior cald ce-l străbătu din creştet până-n picioare. LUCEAFĂRUL mă strânge la piept... EL a venit. Nicolae Lucian. Eşti UNIC. nu cunoscuse pe nimeni. Mă simt onorată. O lumină caldă şi blândă coboară din cer. se întâlni cu Zâna Pădurii. sec iunea romanelor pentru copii. pentru că în spatele nostru s-ar afla o altă parte a lui.. măcar o secundă.. se gândi. neiertător. aşteptară. iar în noaptea aceea tocmai trebuia să apară.

. unde cerul se uneşte cu pământul şi soarele cu luna. În anii care au trecut am în eles că EL avea misiunea lui pe pământ. Printre şoaptele enigmatice aduse de mare mi-am auzit numele. corpul vlăguit de boală şi ştiam că sunt neputincioasă. cumin i m-au urmărit în to i aceşti ani. peste trei mări şi trei oceane. iar coper ile şi paginile lor . chipul obosit. 94 11 . totul fiind metamorfozat în stâncă..Treceam printre mun i şi câmpii. cuvânt cu cuvânt. cu Eminescu în ghiozdan. imagini dezlăn uite înnodate la întâmplare se întreceau haotic cu gândurile aspre ce respirau odată cu min… …Am zărit marea.membre importate ale corpurilor lor intelectuale . lumina parcă mă asfixia. O IUBIRE MAGICĂ Begher Simina. cu scrisul . Eram acasă.răsfirate pe podeaua neagră a neinteresului şi uitării. în palatul liniştit al copilăriei mele. iar eu trebuia să caut. având o casă nouă şi. într-un compartiment de clasa a doua. ştiam că am greşit lăsându-l acolo în căsu a „cherchelită” – cum îi plăcea să spună – stropită de fiecare strănut al mării. nepăsători de literatură. voci ruginite mă chemau într-o altă via ă. la cele trei suflete de lângă mine. ochii cercăna i. zgomote incerte deveneau clare. Iau carte cu versurile sale. Din când în când şuieratul trenului. obosite după o monotonă călătorie ce căutau cu speran ă alte trupuri. îmi inunda tot corpul. acel loc sumbru era acum bogat în lectură. în inima unui munte singuratic. clasa a VII-a B Şcoala Generală”Liviu Rebreanu” Beclean Îndrumător: prof. iar realitatea se contura în jurul meu. iar ochii săi umbri i trimiteau spre mine gânduri întrebătoare. să mă eliberez de demonii trecutului de greşelile ignorate şi estompate de rutina vie ii. Mâine diminea ă. În tot acest vis doar o siluetă a rămas reală… M-am întors!! Tata îmi mângâia blând părul. iar vântul a măturat totul. Eminescienii „codri de aramă” s-au mutat lângă povestea neterminată de la gura sobei. clasa a IX-a A. Ioan Radu Zăgreanu Ninsori cuibărite în parcul oraşului. Am deschis geamul. călătoria spre umbrele copilăriei. cerul plângea… Ploaia tristă îmi mângâia obrajii. obrazul livid. iar tata repeta “Nu pleca!”. Dar sta i! Nu am terminat! Închide i televizorul! Şi calculatorul! Vă întreba i ce s-a întâmplat cu cartea? A ajuns unde vroia sfârşitul vacan ei ei. Un vânt aromat venit dinspre mare rătăcea printre trupurile tăcute. încredere. M-am ridicat şi m-am apropiat de geam. lăsând în urma lor mii şi mii de case goale şi pe dinăuntru şi pe dinafară de monştri numi i oameni. Văzând acel oraş sumbru. rece ca o piatră pe un lac înghe at. mă aducea înapoi. din compartiment. o aşez lângă manualul de română. care m-a chemat fără cuvinte în lumea inocentă. dar vântul parcă m-a eliberat încet de reflexia tuturor clipelor blocate în trecut. acolo. Să caut… Părul său albit de zăpezile anilor. Când am plecat din casa părintească. Colegiul Na ional „Samuil Vulcan” – Beiuş Coordonator: prof. Am închis ochii şi am implorat amintirile să-mi umple golul din inima pietrificată. spirituală!! Zâmbesc trist şi mă uit în jurul meu. nu mai ştiu cum arăta. Voiam să păstrez doar amintirile mărunte. Am văzut gara. punându-şi întrebări fără răspuns: „Oare to i oamenii sunt aşa?”. aşteptam o altă zi în care cuvinte pasionate să se lege în idei creatoare şi o altă carte unică să fie aripă întinsă către voi.„Ajută mintea cu informa ii frumoase şi cartea î i arată calea”. ca nişte invita ii la nunta împărătească a lui Călin. „De ce?” „Aruncă tot ce îi ajută?”. vedeam tristeea în ochii lui. stânca se năruia. o siluetă sub ire se îndreaptă spre cărticică şi ea se lăsă pe podea lăsând o pagină deschisă în mâna ei. drumul meu spre şcoală. după o muncă în eleaptă. fericire. Am căutat cu privirea chipul sfânt care a fost alături de mine în fiecare clipă istovită. spre tatăl meu se oprise. Priviri rătăcite se intersectau în spa iul mohorât al unei zile de toamnă palidă. liantul care făcea legătura cu realitatea. cititorii mei. acolo. trăia un izvor. iar mirosul bolnav şi rânced mă ame ea. De ce am plecat? Poate pentru că sim eam în fiecare diminea ă din ii dureroşi ai unei noi zile. într-o stâncă mută pe care marea disperată o izbeşte crud. Acea siluetă era bibliotecara. Respiram linişte. Mul imea anonimă şi-a încetat mişcarea ritmată din jurul meu. Ojică Elena Undeva departe. Şi totuşi. fiin ele ciudate îşi însuşeau forma completă. cartea ştia că vacan a nu mai continuă. Doar vântul trimite scrisori cu poeziile lui. „Pădurea de argint” a rămas pe prispa verii de la căsu a bunicilor. Eram alături de el. acel loc era sumbru. cetă enii erau arunca i pe jos literă cu literă. în fiecare seară goală. o fiin ă gingaşă şi bună care a citit acel fragment şi după multe ore. Dar în acel moment de tăcere. frază cu frază. în muzeul na ional al literaturii pentru contribu ii uimitoare şi niciodată întâlnite în literatură. cernit de umbrele bătrâne ale vie ii. Oare în eleg ce este în sufletul meu? În eleg lipsa spiritului şi al poeziei din existen a mea? În eleg vidul ce distruge întreaga mea fiin ă? Am încercat să scriu mult în acest timp. îmi va fi luminat de Luceafăr. imagina i-vă! CU EMINESCU ÎN GHIOZDAN Jiregan Estera.

acolo unde înfloreau mereu crizantemele iubirii. spre nicăieri.FURTUNA TIMPULUI APUS Damaschin Teodora. Nu îşi mai vedea rostul vie ii. acum stătea nedumerită. Încearcă sămi facă un nod vie ii din fire de mătase jalnică. iar timpul pentru a vindeca rănile din inimă şi pentru a le uita. acolo unde erau el şi condeiul…iar timpul domnea dinlăuntrul lui. Mie. aici. Sincer. ce vor face… Copiii se uitau la mama lor care plângea deznădăjduită. îl făcea să ame ească într-o lume de străini. o parte din noi…L-a furat într-un moment de slăbiciune pentru Eminescu.Mamă. . stând pe o bancă din parc. Dar mama a pornit mai departe fără să răspundă. Sim ea că nici copiilor nu le mai putea oferi decât o felie de pâine uscat. Oricum. oraşul forfotea de oameni nervoşi şi grăbi i. dr. prima dată de când devenise mamă. Cei doi s-ar putea numi rivali. voi ine minte mereu acele clipe unice. Spera să-şi găsească o slujbă şi un adăpost. clasa a IX. s-a ridicat şi a ieşit fără nicio vorbă. Le promise că va veni să-i ia în curând. ce alinau suferin a. Eu sunt încă o frântură din crâmpeiul vie ii nescrise în cartea sufletului meu. am vrut să am ceva de-al lui şi el să aibă ceva de-al meu. dar sigur peste oraş. trebuia să mă întorc ACOLO unde învă asem să respect toate misterele vie ii şi unde am în eles că to i ne naştem pentru a avea o misiune pe pământ. gânduri nerostite din lectura sufletului meu şi pagini neşterse din calendarul vie ii. Încă mai am timp să îl caut pe Eminescu în sufletul meu şi să îl găsesc pentru a-i spune că via a a fost nedreaptă cu el. într-un amurg unde nu se vor vedea niciodată stele. Apoi intră cu copiii. Leonora. a început să cânte. Abia atunci voi şti că am ceva de împăr it cu timpul: via a mea. Porni spre centrul oraşului. parcă din altă lume: . mama copiilor. Al ii simt că timpul stă pe loc. unde se găsea orfelinatul. Ridicându-se să nu înghe e. s-au îndreptat spre uşă. de a mă necăji. Luând o bucată de pâine de lângă sobă şi două pături zdren uroase. Tot timpul este cel care ni l-a furat pe Mihai Eminescu. iar ea nu avea unde să-şi mai îndrepte paşii. Leonora îngenunchie şi încercă să le explice că aceasta este singura lor posibilitate. gri. Când au trecut pregul uşii. Timpul nu m-a legat încă de el aşa cum a făcut cu Eminescu. ieşi strângând în jurul ei singura avere ce-i mai rămase: copiii. deşi ştia că va sosi momentul acesta. Se opri în mijlocul acestuia şi îşi ridică privirea spre cerul înnorat. nemaiputând vorbi de lacrimile care-i curgeau pe faă. o simt doar cu sufletul şi o şterg doar cu timpul. ce vor mânca. Copiii plângeau şi o rugau pe mama lor să nu-I lase în acel loc nici măcar o clipă.Asta a fost aici. unde suntem? a întrebat Anamaria. Peste zece minute ajunseră în fa a unei clădiri înalte. sufletul i se rupse şi hohotele îi zbuciumau trupul mic. Stroe Daniela Privesc luna de pe cer… apoi privesc în mine… spre luna din mine.La orfelinat. Geanina Oprea “Trebuie să fac această călătorie…” Era inutil să opresc gândul. Deşi era atât de frig. însă nu reuşeşte pentru că timpul meu nu a apus. nimeni nu dorea să angajeze o femeie slabă şi muncită. o parte din mine. că în orfelinat le va fi mai bine copiilor fără ea. iar de odaie fără plată în avans nu putea fi vorba. cea care nu mai era în stare să-i îmbrace şi să-I hrănească. spre timpul din mine. 12 93 . Oare cine n-a sim it într-un moment de bucurie cum timpul se înal ă uşor. pe pământ via a se plăteşte în timp. N. clasa a VII –a Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul”. Durerea ei era sfâşietoare. Dincolo de o fa ă blândă. bucuriile şi întristările. acolo într-un întuneric topit de suspine şi de bucuriile vie ii? Cine nu ştia că eu sunt acum numai din vina lui pentru a-l descrie? Cine nu aude ceasul când bate cu o for ă din inimă doar pentru a ne reaminti mereu că. Porni deci în căutarea unui adăpost şi a unui serviciu. Şi totuşi timpul încearcă să-mi pună cătuşe sufletului şi să mă încarcereze în temni a uitării. unde vor merge. Ştiu însă că. încet. pentru a trăi bucuriile şi necazurile. Rm. Afară. de a mă manifesta în toată splendoarea firii mele. nu mai ştia cum va fi mai departe. de aceea. Nici de aceasta nu era convinsă. singura ei prietenă.Mamă. O părăsise orice urmă de voin ă. cu care se plimba pe aleile din parcul mărginaş al oraşului. Îi sărută şi. însă nimeni nu a văzut acest lucru. putere pentru a potoli o furtună a timpului apus. timpul nu mi-a arătat ce înseamnă puterea. dar soarta şi-a legat-o de ea. Brăila Îndrumător: prof. Trebuia să treacă un pod. dar se întări la gândul că în curând va fi alături de copiii ei. Vâlcea Coordonator. Îi lăsă în grija unei îngrijitoare pe care o cunoştea. ÎNTOARCEREA Ciortea Ioana Andreea. în tăcere adâncă. Nu ştiu cât voi mai putea îndura. Mereu timpul fură cu vicleşugurile lui cel mai important moment din via a noastră. Acolo unde era o luptă continuă cu via a. Însă timpul îi lua ideile. Despăr irea a fost dureroasă. să-l închid în mintea mea. pentru că mai am motive de a mă bucura. nimeni nu mai avea nevoie de ea. Cu ajutorul timpului. Cutreieră tot oraşul. Via a. A sosit miezul nop ii şi ea sim ea cum frigul o în eapă între coaste. înfricoşătoare. prof. Seara s-a lăsat încet. Eu o să-l ucid înainte de a mă răpi. el a încercat să în eleagă o parte din el. tinând ceata de copii lângă ea.a E C. „Mircea cel Bătrân”. o parte din tine. hoa o! Mama. atunci când o va face. Nimeni nu avea timp sau ochi să observe familia care rătăcea pe străzi chinuită de frig şi foame. de ce stăm afară? O întrebă George. nemaiputând îndura. Răspunsul veni rece. bărbatul nemilos i-a smuls o pătură: . Ştia că nu mai avea cum să îndrepte lucrurile. A luat pătura şi. Timpul se măsoară în cuvinte spuse la ceas de taină. a început s se plimbe. eu nu mai ştiu ce simt. dar. Gerul cumplit muşca din trupurile lor firave. sub masca unui timp domneau neliniştea. mi-e frig. Ce-ar putea fi? Inima păstrează tot timpul în ea via ă şi timp. Se toarnă peste mine o cerneală pe care o gust doar cu ochii. . Este posibil oare ca noi să nu observăm că el a dorit de la noi să fure o parte din sufletele noastre ca să ne lege apoi de el? Poate că. Se gândea. ca de obicei. Îi trecu prin minte un gând groaznic.

matură. anulez hotărâri. apoi începură să plângă. Pomii încep să lege muguri şi ghioceii îşi scaldă frumuse ea în lumina soarelui.Deschide i uşa. Puteau sim i chiar şi mirosul odăii noi. Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. care avea trei ani. blândă. de câte ori închideau ochii mici şi uzi de lacrimile sărate ca apa mării. unde-i aşteaptă sălile de clasă. Şi cum totul poate începe cu . Copiii dormeau linişti i. nu te-a întrebat nimeni. Brăila Îndrumător: prof. Doar răsuflarea lor delicată şi ritmică se mai auzea. copaci scheletici cu bra e din oase de inorog sus in toată alchimia iernii. Aceasta apare în vie ile noastre sub multe forme. noua noastră colegă.Deschide i! tună iarăşi vocea glacială. m-a ajutat să găsesc ieşirea din labirintul imagina iei mele creatoare şi să transpun toate ideile haotice. Mama rămăsese descumpănită în mijlocul odăii. fericirea eternă şi iubirea pură au fost mereu pivotul unei existen e perfecte. Gemule ul mic al odăii. culoarea visului. cu mult mai încăpătoare decât cea în care îşi chinuiau zilele. Colegiul Na ional ”Samuil Vulcan” – Beiuş Coordonator: prof. mari şi mici toată filosofia vârstei sunt chiar eu – “Girafa Gifi avea o fată/ Pe care ea o iubea” . Dar puterile destinului sunt de neînvins de către muritor. care da spre stradă. Frigul toamnei nu le potoleşte neastâmpărul şi gălăgia. Frumosul e divin prin însăşi esen a lui. cu ploaie şi vânt ce anun ă apropierea iernii. Ridic ochii şi o văd pe Ioana frumoasă. le adună în suflet şi. To i dormeau. nenăscute. era decorat cu flori de ghea ă. Anamaria. neîn elegând nimic.Lângă copil. uneori el e pur şi simplu incapabil să mai schimbe ceva. Pe la streşini se mai scutura zăpada rămasă iarna trecută. care urma să trăiască acolo. Zilele de şcoală trec repede. încet. Şcolarii. cu cei cinci copii în jurul ei. . Femeia a deschis uşa şi imediat a început să-l roage pe între inător: . Azi este prima zi din restul zilelor mele… Mâine va fi prima zi din restul zilelor mele…Azi şi Mâine se contopesc şi decid: romanul meu va începe şi se va termina în prima zi din restul zilelor mele… TRAGEDIA VIE II Egyed Orsolya. pentru că alături de ea suntem ceva mai boga i. Aduna i în clasă. clasa a VII –a Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul”. Nuan ele în care este pictată via a omului sunt foarte diverse. dar Ioana rămâne la fel de tristă şi de tăcută ca în prima zi de şcoală. Romanul meu va fi despre EA… despre cartea unică a sufletului meu. Visau la o altă lume. Frumuse ea este fiorul dumnezeirii ce se manifestă în noi prin iubirea pură. Ochii ei privesc visători spre fereastră. Ea se inea de rochia zdren uroasă a mamei sale. Octombrie. . 92 13 . La ora 7 un zgomot puternic i-a trezit brutal. Afară! Mai cu spor! striga între inătorul înnebunit.mă hotărăsc pentru început să număr stelele de ghea ă din jurul meu.Fie-vă milă de noi. deşi ştiau că mâine diminea ă via a lor în acea odaie se va sfârşi. la un alt locaş. De aceea aş vrea să vă relatez o întâmplare petrecută unuia dintre prietenii mei. Opresc timpul. De atunci ne întrecem să îi câştigăm prietenia. desenez. George. proasto. ci caută frumosul pentru a te înăl a către divin. . Săgetătorul este omul. gânditoare. Era o minunată zi de primăvară. Nu e singură. Ioana. Păsărelele adunau firimituri de pâine. o baghetă fermecată şi o prin esă numită „Speran a”. un chip drag… Mă întreb şi îmi dau răspunsuri. Frumuse ea divină. avea nouă ani. Un caiet de pe banca Ioanei cade cu zgomot şi un desen îmi atrage aten ia. Nuan ele calde le pictează anume fericirea. Frumuse ea întotdeauna a incitat ochii omului. Radu. Caterina îi urmau. lui îi rămâne doar să intească. Mă ridic încet şi ating fereastra glacială. clasa a IX-a F. Era între inătorul împreună cu doi tineri abia căsători i.Trecutul devine prezent şi. cu un ghiozdan mai mare decât ea. Unde să merg cu copiii? Sunt cinci şi frigul iernii îi va ucide. se naşte speran a de a fi frumoasă. ea fiind o magie ce opreşte timpul. contemplându-se într-o oglindă ce poate fi descoperită în propria inimă. cu o nelinişte ciudată. Visul este o dezamăgire prin care sufletul îşi dobândeşte o stare de fericire. Ea este eternitatea. de acolo. la o via ă mai liniştită. îşi ascunde timidă mânu a în mâna caldă a doamnei învăătoare. pe aripa albă formată din lacrimi înghe ate. Mama dormea şi ea dusă şi totuşi gata în orice moment să sară să-l liniştească pe oricare mititel care ar fi visat urât sau pur şi simplu avea nevoie de ea. uşa clasei s-a deschis şi intră doamna învă ătoare. Nu căuta divinul pentru a exprima frumosul. înfofoli i şi cu ghiozdanele grele. ideea noului meu roman îşi construieşte întreaga anatomie. Zi tristă de toamnă. Este frumuse ea talentului şi a cumin eniei pe care nu le-am văzut până atunci. Ea nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. se treziră mai greu. Focul trosnea în sobă. Dincolo de transparen a geamului. Era singurul lucru din odaie plăcut ochilor. deoarece anume soarta este pictorul creator al vie ii. copilul ce înnoadă cu litere strâmbe. Micu ă şi peltică. poate mai uşoară. pe care. Stroe Daniela Via a este arcul şi coarda este visul. Un vrăjitor. Această diminea ă a sosit mai repede ca de obicei.Taci. Aş vrea să vă povestesc o întâmplare din via a mea. dar copiii. mă hotărăsc irevocabil. Iagăr Claudia Era o seară linişitită şi friguroasă.“A fost odată…” . în eleaptă stă bunica ce încearcă să-i contureze întregul spirit al unui copil ce a numărat doar 5 primăveri. se grăbesc spre şcoală. Cineva bătea în uşă cu putere. în care bunica. pe foaia de hârtie. netrebnicilor! V-am spus să fi i gata! Deschide i! Mama a sărit din pat ca arsă. Doar acestea le-au mai rămas: visele. Deodată. cea mai mare. IDEALUL VIE II Dan Diana Valentina. ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lec iile. până la Eliza. încerc să-l metamorfozez în stâncă. lăsate lângă ferestrele caselor. le vedeau şi le trăiau atât de real în imagina ia lor. Ioana primeşte comentariile colegilor ei.

se pot iubi cu sfin enie. dr. Zbârnâitul nocturn al cărărilor plouă prin mintea mea. încropind în firida descătuşării poate. să pot retrăi acel zbor bezmetic şi jucăuş al pasului nesigur din nop ile de vară. nici umbra.. De multe ori. poate. acum îmi sunt alături. fraze din toate scrierile mele pot crea haosul din care să extrag esen a artei. copil fiind. dar uneori şi neplăcute. Rămân un Orfeu necuvântător. Din geometria sufletului meu lipsesc liniile curbe. Fluturii lucitori ce gătesc pământul îmi şoptesc la ureche că eu trebuie să mă bucur de prezent. două. într-o ceremonie impecabilă a zăpezii. Când se va scurge nisipul aspru din clepsidra supremă. uneori. Acum nu sunt decât o adolescentă care îşi doreşte să învie acele clipe ale copilăriei. liniştea olimpiană. ca ruginiul frunzelor de toamnă.. Zumzetul molcom de albine harnice îmi aduce aminte de prima pişcătură de bondar. atunci când sunt plecată tare departe de părin i. de timpul adolescen ei.IX. Rm. Ploaia albă a florilor de caişi îmi aduce aminte de zilele petrecute la ară. bucuros de ce-i oferă via a. catifela i. cel pe care nu l-am pre uit. Albastrul toporaşilor oglindit în cer îmi reînvie sentimentele de triste e. dar nu mi-aş vedea chipul. dacă s-ar sparge. Îşi dau sărutări pătimaşe. Pletele sălciilor ce mângâie lacul într-o îmbră işare veşnică ar da orice ca să vină din nou acea clipă. sorti i despăr irii tremurătoare. Număr stele de ghea ă… 14 91 . Doar în taina nopii-negurate. Eu sunt ca bobul de grâu. N. din miliardele de lacrimi rătăcitoare. încât. dar nu multe. chiar dacă ne fură adânca plecăciune a pomilor boga i din inima mea şi din sufletul nostru. GEANINA OPREA Număr stele de ghea ă… Aleg un număr par. diminea a. În timpul acesta ni se întâmplă lucruri foarte frumoase în via ă. Zborul cu foşnetul de mătase al gândurilor îmi pătrunde în suflet. căci ochii geloşi. Eu. acum sunt pur şi simplu doar nişte vise aburite de vechi amintiri.a E C. Soarele ce usucă lacrimile ploii.. Închid ochii să alung şi ultima picătură din peniten a sufletului. o dorin ă. Odată cu trecerea timpului. nici văzutul. şi-n treacătul lor pe degetul umed. În bezna tăcută.. să scriu… Îmi simt sufletul în levita ie. par a mă opri din ritualul învierii diurne. căci dragostea lor nepătată atât de intensă e. Le las să facă dragoste încă o clipă. Clipesc. m-am întrebat de ce scrie! Răspunsul l-am găsit în în elepciunea anilor: efervescen a interioară eliberată prin cuvinte. când trupul se închide în pseudomoarte. Norii au început deja să cearnă în stelu e argintii mugurii adânc înfip i de mult în fericirea mea. Aş vrea ca eu să pot fi din nou minunea firului ce abia a ieşit din pământ. clasa a.DOAR TIMPUL MEU.. Frunzele proaspete ca nişte fluturi albi.. De aceea am fost astăzi fericit. pentru că aşa am voit eu. Sufletul meu ar fi dorit. dar. scăldată în văpaia erosului edenic. aşa cum îmi usucă şi mie lumina adolescen ei. Gene aprinse îşi scaldă iubirea în miezul secundei ce le uneşte. Doar timpul meu… Dulcea a privirii de copil o mai am foarte pu in. unde eram cel mai adorat copil din lume. aducându-mi aminte de fiecare clipă trecută din via a mea. ” Scriu frenetic… după o zi în care am numărat stele de ghea ă. dar scurte. vreau să construiesc acum. toate relele. Parfumul amărui al liliacului înflorit îmi aduce lacrimi pe obraz. în somn jertfitor. „Mircea cel Bătrân”. timpuri perisabile? Probabil. în fiecare col găsesc unghiuri ascu ite ce mă provoacă să ard imagina ia dezlăn uită. iubindu-se cu ardoare. „A nins toată noaptea. un semn. părându-mi totuşi rău de acest lucru. Din ochii mei. gândindu-se alături de mine în legătura cu decizia pe care o voi lua: să fiu tristă cu gândul la trecut sau fericită cu gândul la prezent şi viitor. vor arde-n focul dragostei pe care moartea mi-o zdrobeşte. se-mbră işează cu ardoare geana superioară şi cea inferioară. să prindă formă de-oglindă? M-aş putea privi prin ele. idei creatoare. firide-argintii să curgă din ea. dacă. iar eu voi rămâne stanca rece pe care-şi clatină trupurile-n epenite. vor numaidecât să vadă neantul întrupat în fa a lor. spunându-mi că am mai îmbătrânit un an. Zenit şi Nadir ce-şi încropesc în noaptea amor ită sim irile. Doar Sufletul. să se simtă trist . Brăila Îndrumător: prof. minute. alături de bunici. o nouă carapace. nimeni nu poate lupta. ce-şi cântă nefiin a în cavoul peniten ei. Apoi am obosit şi m-am întrebat asupra mea.. Zâmbesc… În această obosită secundă a nop ii aş vrea să încep noul meu roman şi mă întreb. Am citit până noaptea târziu. CALIGRAFIA SUFLETULUI Ciortea Ioana Andreea. par a se îmbră işa atât de tare. le cobor în microuniversul meu real şi formez litere fluide ce se leagă în cuvinte confuze. iar ele. Dar. Vâlcea Coordonator. acolo unde bunica cu fa a umbrită de trecerea anilor îşi scrie epigramele şi poeziile parfumate cu o dulce esen ă de linişte şi siguran ă. Perlele mari şi albe care dansau în văzduh un dans fantastic. nefiin ă. Timpul mi-a răpit toate acele clipe frumoase. curg lacrimi pe care se vede o neumblată cărare a stelelor din adâncul sufletului meu. inând mor iş să-şi protejeze seva. clasa a VII –a Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul”. Timpul meu.dar nu i-am îngăduit. aruncate la întâmplare. cu un gând nebun de a întoarce timpul. secunde. dar eu prefer să-l măsor în gânduri. Zâmbetul bun al bătrânului soare mă trimite cu gândul în timpul când eram un copil mic. vor oglindi mereu pasiunea celui din care s-au înăl at. vor face dragoste în infinitul timpului. Vulcan Florentina. Stroe Daniela Timpul e măsurat în ore.. TIMPUL DIN SUFLET. Bunica este cea care mi-a deschis poarta inspira iei. simt cum îmi eliberează trupul şi se îndreaptă spre originea scrierilor mele. Clipesc cu ardoare. să nu se piardă-n neştiin a vremii o strălucire. parte integrantă din via a mea. cel asemănător cu două mâini pregătite să se închidă şi să se roage pentru a reveni timpul pierdut din copilărie. prof. că patosul lor mă face să cedez. Doar zăpada ce cade neîntrerupt în puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut prin trăirile mele îmi omoară sentimentul de triste e. se vor contopi în eternitate.

Iubea natura. de a se întoarce în timp şi a face schimb de roluri. în acel loc parcă rupt din rai. Şi din nou. Era o vară extrem de călduroasă şi căuta un loc răcoros. de energie intelectuală dar şi un lucru prostesc. de ce nu… de ce? Privesc spre cer şi nu îmi vine să cred că nu te văd. Până atunci.O NOAPTE FĂRĂ LUCEAFĂR Mihaela Mihalcea. Era fascinat de măre ia mun ilor. şi atunci. tu vei fi Eminesu. lucind necontenit. draga mea. A găsit un loc cu iarbă moale. Aerul era încărcat de parfumul muşchiului crud şi proaspăt. Veronica mea! Ca să vezi. ce pe mine m-a fermecat de atâtea ori. lacrima cugetărilor mele.“Copila mea cu lungi şi blonde plete”. Aici se regăsea în totalitate. dragostea sincera şi visarea. a cerului. Cu timpul. izvorul suferin ei şi trăinicia nerostită-a sim ămintelor înecate în tăcere.De acum înainte. clasa a X-a Colegiul Na ional Lucian Blaga Sebeş Îndrumător: prof. acel loc unde mi-ai spus prima dată că mă iubeşti. în special poeziile lui Eminescu. ştiu că eu am fost vinovată de tot. tu vei fi Veronica. ce aş întâlni sub carapacea transparentă. Îi veneau în minte atâtea versuri cunoscute: “Bol i asupra-mi clătinând”. culoarea verde a codrului începuse să se transforme în substan ă volatilă. arătându-şi din ii mici şi albi. Liceul Teoretic “Ion Luca”. Nu a în eles niciodată de ce Eminescu a considerat pădurea un personaj. Considera acest lucru o risipă de gânduri. purtăt de stele pe calea imaginară pe care noi de atâtea ori ne plimbam. ştiu că va trebui să vii din moment în moment. cât de mult tu m-ai schimbat. Nimic original. Se refugia în ea atunci când realitatea şi cuvintele din jur deveneau prea seci şi lipsite de sens. care parcă dintr-o dată sunt geloşi pe strălucirea ta unică şi atât de simpatică. dorin ele lor superficiale şi ideile împrumutate din presă şi televiziune. Mihai aprecia faptul că Alexandra nu mai făcea haz pe seama replicilor sale versificate. parcă mă scapă de tăiş arzător. Mă face să cred că tu. că vrei să fiu cu tine. vino cu mine şi î i promit că nu vei regreta nimic. Odată. de ce nu apari. Sunt deja două zile de când nu ai mai apărut. Atât de nesemnificativă fa ă de sentimentele tale? Doar acum mi-am dat seama cât ai însemnat tu pentru mine. doar vino!”. frigul parcă e mai puternic ca niciodată. Când a plecat într-o excursie cu prietenii. aşa că evada în teancuri întregi de volume de poezii. Căci. care să sugereze inefabilul imprimat pe retina sufletului ei.. Era de părere că în cuvinte se reflectau grijile zilnice ale oamenilor. poezia devenise un automatism. atunci când invadează ochii cufunda i în trăiri abisale. Îi plăcea să imortalizeze orice zbor îndrazne al unui gândăcel sau manifestările brutale ale cerului. gol. când Ziditorul m-a-ncropit. Pentru el. în ceea ce îmi spuneai. tu eşti acolo prins în bra ele de aramă ale arborilor. s-au regăsit în Veronica şi Mihai: . Vatra Dornei Îndrumător: prof. Încerc să-mi adun puterile. iubită. Mi-e prietenă. Îl cunoştea pe Mihai din copilărie dar. a pădurii. de faptul că nu am crezut în tine. Eminescu al meu! . el în versuri. când se plimbau pe marginea lacului. De ce. lângă pădure. un salcâm solitar urcat în creştetul dealului i s-a părut cadrul perfect pentru cel mai reuşit tablou al ei de până atunci. prelinsă pe obrazul lovit de POVESTE Ionescu Andreea. 90 15 . clasa a XII-a D Colegiul Na ional „Lucian Blaga” Sebeş Profesor coordonator: Grosu Monica Îşi are lăcaş în Lut cu suflare încă din Ziua a Şasea. două zile de când te aştept pe acestă bancă învechită şi parcă tristă şi ea că nu eşti aici langă mine. vreau să fiu mereu cu tine. Alexandra o picta în imagini. Ştiu. vreau să te ajut să evadezi din acea închisoare rece care parcă î i răpeşte strălucirea de diamante. Într-o zi ieşise la o “şedin a foto” împreună cu natura. Atunci. Încerc să mi te imaginez venind. Nu-i cunoscuse nici pasiunea lui de a interpreta versuri. se şi potriveşte cu numele tău: înlocuim Alexandra Micle cu Veronica Micle. NOAPTE CU LACRIMI DE ARGINT Turcu Bogdan. Cum a sădit-o atât de pură măre ul Zeu în sufletu-mi ermetic?. eliberat de tenebroasa electrizare a cordului veşnic derizoriu.. privesc cerul tot mai singuratic. Monica Grosu Nu înteleg… stau aici pe banca uitată de vreme şi totuşi nu înteleg de ce nu vii. clasa a XI-a A. vreau să vin acolo. “Armonia / Codrului bătut de gânduri”. unde se putea detaşa petru un timp de grupul său gălăgios. voi striga în gura mare “Dragul meu. “Împărat slăvit e codrul/Neamuri mii îi cresc sub poale”. Buzele mele parcă nu vor să rostească altceva decât numele tău. a trebuit să fiu atât de oarbă. Îmi aduc şi acum aminte de cuvintele tale care îmi răsună în inimă ca un ecou: “Te iubesc. La început a crezut că e doar un romantic incurabil şi melancolic. Jenica Romanica Îi plăcea să stea să-l asculte zile întregi la umbra teiului. însa. se putea privi în oglind. încât începea să creadă că din inima pădurii se revărsau adieri de magie. î i voi da tot ce-mi ceri. până de curând. Te văd venind de după luna argintie. Încerc să-i spun să se oprescă. Doar aşa pot uita de frigul care mă loveşte ca o armă mortală. Vroia să-i dea şi un nume. Le reproduc în mintea mea mereu şi parcă te văd stând acolo şi jurândumi iubirea. Veronica cea nouă zâmbea. extaz şi lugubru tăiş. De abia aştept să vii. Alexandra nu visa. a ales muntele. Încă aştept. cale pe care tu ai numit-o Calea Speran ei. lăsându-mă încremenit. când senza iile percepute se împleteau atât de armonios. firea ei pragmatica a depăşit limita flegmaticului şi a pătruns adâncurile de care se temea atât de mult:sensibilitatea. Înainte. nu realizase că el avea o memorie formidabilă şi un talent retoricesc înnăscut. o micu ă potecă plină cu arbori stralucitori care aveam uneori senza ia că ne purta spre nicaieri. Mihai sim ea că miroase cu vederea. dar nu pot. Mă simt cuprinsă de un gând care nu îmi dă pace. Te iubesc cu toată fiin a mea. aici găsea rarele “izvoare ale gândirii”. rodit din izbucniri vulcanice ce-mi împresoară lăuntrul. dar unul diferit. vreau să trăim împreună la nesfârşit”. Dacă aş dezbrăca stropul de lacrimă. te rog acceptă-mi iubirea. că nu eşti acolo.

nu-şi împărtăşiseră un zâmbet niciodată. Bocşa. nici El. dar îşi picurau triste ea pe obrazul fin. şi totuşi se aşteptau. 16 89 . Geanina Oprea Cu ochii tulburi. apoi pe buzele roşii şi apetisante. sufletul pribegit. tot ce poate face este să viseze. prof.. a alungat suferin e. Mi-a luat câteva zile până am trecut de drama eminesciană. Râmnicu. Amintirile toate îi năvălesc ca şi cum timpul i le-ar răpi acum pentru totdeauna...... jud. au fost otrăvi i de săgeata dragostei. clasa a VIII-a B Şcoala Generală Braniştea. şi mesajul transmis – aceasta până mi-am dat seama că cel mai mult ma impresionat arta de a scrie. slăbită de orice for ă. Pieptul ei care abia mai răsufla descrie cu precizie liniile iubirii. O stea de va cădea Să dea curs iar vie ii. Să spun ce va urma În spa iul terestru.. căci iubirea stă cel mai aproape de sufletul meu. să îl urmez pe acest poet fantastic. se transformă în cel mai frumos basm de dragoste al tuturor timpurilor. Iam spus de atâtea ori această poveste încât m-am plictisit de ea. trece un an... Armăşescu Magda Elena. Şi iată că ziua cea mare a sosit. Aş vrea să devin poetă. 23 octombrie 2459. să le potriveşti. 1. într-o zi călduroasa de vara. ridicând oglinda de pe noptiera sa şi privindu-şi chipul adâncit în triste e. Gânduri negre îi stăpânesc sufletul. trece o lună.i palidă pe care îi stau mărturie cearcăne profunde. Tânjeau amândoi după idealul iubirii.. dar nici „Azi. Aş vrea să scriu despre dragoste. Ce vie i se vor curma În spa iul celestu. Radu Carlos-Daniel. Dezamăgi i şi pasivi fa ă de iubire nu ştiau că destinul lor era pe cale să se împlinească... Nr.AŞ VREA. s-au plăcut şi s-au sim it stăpâni i de cei dintâi fiori ai iubirii şi de primele iluzii temătoare.. Curând. Timeea şi Valentin şi-au deschis por ile inimii pentru a lăsa lumina iubirii să ii inunde. clasa a IX-a E C. sfârşitul. iar sutele de nop i pierdute i se citesc de pe fa a. „Lacul”. A omorât vise. De la „Somnoroase păsărele” şi „Ce te legeni codrule” nu a fost cale decât de câteva file până la minună ia din „Sara pe deal”. mii de gânduri îi inundau. nu avuseseră parte de el. despre fericire şi triste e. dar nici Ea. Riduri fine îi conturează ochii şi gura. regăsirea sau rătăcirea unei fiin e căutându-se aprig pe sine într-un deşert al speran ei. Nu ştiau nimic unul despre celălalt..” POVESTEA UNUI SUFLET. a otrăvit iluzii. într-unul dintre localurile pe care amândoi le frecventau. să-mi revărs gândurile şi sentimentele în poezii – un lucru prea pu in în eles de către ceilal i care mă privesc drept o copilă care nu ştie prea multe.. despre dragoste şi ură. Vâlcea Îndrumător. Îmi amintesc când am început să-l citesc pe Eminescu. despre minimum şi maximum. Patul rece îi smulge şi ultima picătură de căldură din sufletul ei veştejit. Acesta este începutul sau. clasa. fără voia ei.. dr. iar mâna îi tremura încet în încercarea sa de a ine oglinda dreaptă.Nu mă mai întreba ce şi cum pentru că oricum nu î i voi răspunde! Nu ai decât să pleci şi să mă laşi în pace! Recunosc: mă enervează orice încercare de a pătrunde în spa iul meu intim. Lacrimi îi cad încet pe perna şi valsul lor nebun îi trezeşte dorul de tinere e. Stropi incandescen i se preling din inima-i înflăcărată pe pernă. Ochii săi par mai obosi i ca niciodată. privind rătăcită în aceaşi lumina a camerei. unduindu-se cu o durere infinită. Să pot cu for a mea Să schimb sensul mor ii. FIORI DE IUBIRE… DE ARTĂ Trombitaş Andrea. şi ceea ce părea a fi doar o iluzie. Îşi aminteşte privirea lui a intită asupra părului ei blond şi buclat. Timeea. a închis răni. Aşa a început totul. Mi-a fost greu să îneleg şi să accept cum poetul nu află niciodată o explica ie pentru lipsa iubitei sale. nu a avut loc niciun eveniment neprevăzut. Cristiana Lăpuşan . S-au cunoscut într-o zi prea însorită de vară.. fără ca el să realizeze cum ochii ei mari şi căprui strălucesc de bucurie.. Bistri a Năsăud Îndrumător: prof. Le-a făcut cunoştin ă prietena Timeei. M-au fermecat şi cuvintele folosite. „Mircea cel Bătrân”.. iar ultima sa clipă i-ar înghe a trecutul. pe vecie. iar privirile lor nicicând nu se intersectaseră.. „Luceafărul” sau „Dorin a”. fiecare luptând pentru a colec iona amintiri pe care să le păstreze într-un cufăr vechi şi bătrân. Caraş-Severin Îndrumător: prof... Trăiau separat în două licee diferite.. Cum de toate plăsmuirile ei fantastice i-au fost răpite de realitate fără să i se mai înapoieze vreodată? Cu o izbucnire surdă se ridică. Valentin. Şi toate devenite zadarnice lupte în calea fericirii. a IV-a B Şcoala cu Clasele I-VIII. Trece o zi. o aspira ie. topindu-se pe pieptul dezvelit. Via a nu fusese pentru ea decât o întreagă cursă spre moarte. şi povestea în sine. Timpul a fos ucigaşul perfect pentru ea. N. Grigorescu Fulga-Carmen Aş vrea să am un somn: În mijlocul nop ii Să fiu un mare domn Al trendului sor ii. sim ind în interiorul său o dezamăgire profundă. la bordul navetei Speran a.. Acum. poate. Aş vrea să păşesc în stil eminescian printre atâtea versuri frumoase.. când am realizat ce fascinant e să găseşti cuvintele adecvate.

Mă împiedic de un tablou prea roz. Ceaşcă cu ceai. Te privesc mai bine prin sticla de la uşă. Mai suntem 22.. nu se întâmplă nimic important în afară de scurgerea ireversibilă a timpului care ne îmbătrâneşte. Nici istorie nu va mai fi. Jason plânge. cu calculele în mână. Bunica bunicii păşise pe Pământ.” Proviziile sunt pe terminate. Iar azi. nu a avut loc. Nu priveşte în urmă. „Azi”… Cât de impropriu spus! Sunt tot în suspendare. şi când erai mic. Procesul de transformare e de neoprit. E o glumă. Lângă fereastra ce înghite idei Şi peretele uşii care scâr âie. mai ales dacă e accelerat de mii de ori de nesăbuin ă. Suntem doar 22. Dar cel pu in simt o eliberare de presiunea care îmi apasă inima şi încântarea de a face cunoscută pasiunea din sufletul meu.. măcar nu încearcă.Da ştiu.. să îşi creeze un vis frumos doar al său şi să trăiască. Norii de sulf acoperă Pământul în totalitate. Jason trece grăbit pe lângă panoul central. în mijlocul meu.. încerc. de culoare picurilor. chiar dacă vorbim despre iubirea dintre oameni. Noi eram făuritorii ei.. Aripile i se veştejesc. poate poate. Pauză. la bordul navetei Speran a. Nu-mi doresc să mai merg. Claudia Iagăr „Azi. la bordul navetei Speran a. Săptămâna trecută a murit Maria.. Nu doar 22. Apă nu mai avem. Viitorul lor suntem noi. Soarele străluceşte atotputernic dincolo de capacul greu de sticlă.. Şi eu mai aveam căderi nervoase.. despre iubirea omului fa ă de natură sau despre iubirea pentru arta scrisului.Bine. Nu mai suntem un viitor. tactica mea urmărea dezarmarea unuia dintre cei mai convinşi inamici ai pisicilor.. Ionela-Silvia Nuşfelean M-am aşezat în mijloc.. pisicu a şi-a luat tălpăşi a. clasa a IX-a D Colegiul Na ional „Samuil Vulcan” Beiuş Îndrumător: prof. Ideile parcă se îngrămădesc spre fereastra ce duce spre. a timpului care nu aduce nimic bun. Vorbise şi respirase aerul Pământului. nu a avut loc niciun eveniment. Vreau să devin poetă! POVESTE-N IMAGINI Ilinca Mare. zise vărul meu! Dar să ştii că dacă face mărazuri şi-l strâng de coadă de o să mănânce şi mere pădure e că nu o să aibă încotro! . Nu mai putem face nimic.. Acum nu mai am nimic. „Azi. nimic. Acum nu mai eşti copil. Nu va mai fi nimic.. Încerc.. De atunci. Mama stă cuminte cu vălul pe creştet. auzi. Când era mic. prea mult. De culoarea vântului. Cioburi. Nu exista nimic. Sute de ani în urmă. Flushtungul stă împietrit lângă panoul central. încerc neîncetat să scriu câteva rânduri. clasa a IX-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. Mi-a fost chiar milă de el! Dar mi-am dat seama cât de importantă e iubirea în via a omului. Ce rost are să mai scriu ceva? Oricum.. pesemne. „Azi. prea alb. Norii de sulf acoperă Pământul ca şi oxigenul altădată. Ce mai contează ce îmi spunea bunica. 23 octombrie 2459. Sau poate mă înşel eu? Desigur. prea neclar. îmi găsesc iarna şi ploaia şi lumina. la bordul. prea mov.. Oricum murim to i. „Azi. Maria a murit. de culoarea luminii.. nicăieri. în realitate. e singur. Da. Suntem 22. nici măcar un câine! Vorba poveştii: „Rău e cu rău dar mai rău e fără de rău”. să avem un Flushtung printre noi.” Las stylusul lângă panou. chinuiai toate pisicile de pe uli ă. după ce a trecut atâta timp.. preferă să viseze la o iubire ideală.” Mă reîntorc cu silă la raport. Nu are prieteni. 23 octombrie 2459.” Jason plânge. se lasă purtat de val. nici lacrimi. „Azi. vărul meu primise de ziua lui o pisicu ă dar pentru că nu a ştiut să se poarte cu ea. 23 octombrie 2459. 88 17 . vărul meu a considerat că pisicile sunt toate linguşitoare şi că nu trebuie să le acorde aten ie. Am fost o dată acolo... la bordul navetei Speran a. ne vom şterge ca şi cum nu am fi existat. cei care ar fi trebuit să se gândească la viitor nu au făcut-o. În mijlocul tău. Am fi fost noi. Îmi văd rândunica eliberată şi punctul de vedere expus cu prea mult zel. Nici speran a. În curând vom fi trecut.. 23 octombrie 2459.. Băl ile de acid fierb. Al meu nu e ca-n palmă! Oamenii trec prin fa a mea Ca imaginile pe lângă un ochi miop: prea departe. doar băl i roşiatice de acid şi furtunile de sulf care se învolburează întruna.” Uitase. Bunica îmi spunea. Tot degeaba. Odată erau mul i oameni. Reluăm ideea. asta între cerul şi pământul otrăvit dintotdeauna.. dar atunci când mai exista sperana şi încercam s-o prind în mâinile mele neputincioase. Îi arată nişte foi Flushtungului. 23 octombrie 2459. să continue raportul. de unul singur. Şi totuşi.. Trăise pe Pământ. 2459 Emma Pustan. Flushtungii stăpâneau peste tot.

zise văru-meu. de purici de aer. Dar nu pot. Ei nu vedeau aerul cald ce urca în clocot. prea mult frig. celelalte se revoltă. Nu şi nu şi nu. îi spusese cineva. trişti. până acum. într-o doară. … acuma! Şi tu tata! Haaidee i. desertul preferat. a căzut la picioarele lui. Din impuls. nimeni neavând în sat o jucărie vie. hai. într-o zi. Dar poate că ceea ce s-a întâmplat e mai pu in important. Lasă ploaia să cadă. am deschis uşa. Ningea mai tare ca niciodată. ipă. Cuprinsă de o bucurie febrilă ce mi se scurgea prin vene. repede!” . . iar eu am zâmbit nevinovată. Poate că ceea ce am văzut cu ochii sufletului meu este mult mai adevărat. prea mult alb. aşeza i-vă confortabil. serios. deşi mirosul de mere cu scor işoară învăluia încetul cu încetul întreaga casă.Vede i? Şi printre nori plouă!” ea în fiecare zi. nu „ia”! „. amândoi am zărit două lumini e jucăuşe care ne fixau din scurt. poate-poate o să vadă… Le-am arătat norii. FATA CARE A SUPUS TIMPUL Pintiu ă-Caian Denisa. iar natura a revenit la via ă cu toate vietă ile i făpturile sale. sau cobora rece. Mi-am amintit că trebuia să mă întâlnesc cu vărul meu. te-aş băga în sân dar nu încapi de urechi”. ca un ghemotoc negru. cerne”? Am dat cândva năvală în camera părin ilor. rupse o creangă dintr-un pom şi lovi cu furie piciorul micului animal care. ninge în cameră. se alinta de picioarele noastre. că cuvântul din poveste. „Plimbare?” mi-am zis tresărind. citise undeva acest lucru. fără să aprind lumina… Pomii verzi ca de smarald îşi aplecau uşor crengile sărutate de vânt invitându-mă parcă la o plimbare.Denisa!! Dă mai încet sonorul la calculator! Dar calculatorul e închis. de ceea ce pot percepe prin intermediul sim urilor. „ea” măi. hai. îmi amintesc. încerc să nu mă gândesc şi să clăpăcesc în tihnă tastatura. scrie odată! M-am săturat! M-auzi? M-am săturat! Parc-ar fi prima dată când scrii! Hai! Următoarea propozi ie! Suspin. Fra ii mei mai mici nu se dezlipeau de fusta mamei.Hai. Nici eu nu ştiu. „. iar vremea dezlan uită părea să le strice bucuria.Imediat. ne-ai cam speriat. . Puse mana pe el. De îndată nori negri s-au străns deasupra lor. tocmai de aceea am şi urcat în camera mea… Priveam pe geam. înaintând ca intr-o procesiune tăcută şi solemnă. Gândind astfel. .Fulgii se rătăcesc printre noi. . deşi agil. Ar fi aşezat-o.Mama. merse la prietenul lui şi eliberă micul animal. Oricum ar fi. mă. ninge… ninge în cameră. au venit. Ionela-Silvia Nuşfelean Îmi aminteam aşa. Dar ei nu vedeau. dă-l jos că o să te zgârie. Ştiam că în pădurea de lângă casa mea nu sunt animale periculoase. În camera mea.Ce face? Mânca-l-ar puricii să-l mănânce. Iar eu îi privesc cu o luciditate tăcută. bolborosind leneş pe parchetul vechi. cu bile mici. Dar ce e sigur. Gâdioi-Călinescu Raluca-Cătălina O seară senină de vară… M-am retras în camera mea.Măi să fie. . Nu-i spuse nimic celuilalt. . Mi-e dor de mama. scrie: Cristina are un colier de cristal. Şi la ce să dau mai încet sonorul? La gânduri? „. „Tare-mi eşti drag. Nu era decât un pisoi înfrigurat care căuta culcuş. la gândul că. De dragul poveştii. Sim eam nevoia de linişte. Aşa se întampla şi în lumea animalelor. hai. Ce putea fi? Până să cercetăm mai amănun it vietatea care nu s-a ferit din calea noastră.” O undă negativă se furişează tumultuos pe sub pragul uşii. însufle ită de dorin a de a afla unde e norul misterios.Cum să te sperii? Nu vezi ce drăgălaş este? Vino puiule încoace. Aşa că Vărul meu a găsit un loc de popas. eh. clasa a IX-a K Colegiul Tehnic ”Anghel Saligny”. hai. l-am alintat eu luându-l în bra e. Să ne întoarcem era prea greu iar să mergem înainte nu puteam pe întuneric. Nu puteau să întrezărească vârtejurile făcute de punctule e.Mama. ziua. Ploaia a încetat. pe care nimeni nu ştie cum se numea.” Ştia. intrându-mi în minte. plâng. te rooog.Nu-i bai. Am mers noi ce am mai mers prin pădure până ce am obosit. cad de parcă vântul alunecării sunt singurul lucru pe care îl simt. o poveste auzită demult.Nu imediat. Ei. . de acea mama… încerc. e că se spune că a reuşit să controleze timpul. de ce mă necăjeşti. O aştept să izbucnească. hai. “Unii sunt fascina i de lucrurile strălucitoare. cerne. hai!” Da. Scrie. Când ne-am apropiat de copacul bătrân. Am deschis uşa ce dădea în afară. Mi-am luat repede o flanea groasă şi am ieşit tiptil din casă fără ca cei din bucătărie să-şi dea seama de absen a mea. de aici am multe să vă povestesc. ea. Cerne. clasa a IX-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. cad fulgi pe care nu i-am mai văzut demult. haide. cerne zănatec pe hainele transparente şi mă întreb cum de nu se termină odată tavanul? De unde atâta „cerne. Era despre o fată. Sau e făină? Într-o vară bătrână. S-au uitat la mine chiorâş. lasă-l să ne ină companie! 18 87 . M-am întâlnit cu vărul meu în pădurea de lângă casă. Copilul de 10 ani in elese totul. înainte mult mai este”. dimensiunea spirituală a vie ii continuă să le scape din vedere. de la bunica bunicii şi tot aşa mai departe. Ziua se scurgea uşor. asculta i povestea mea şi „Dumnezeu să ne ie. Ea e frumoasă. sperând că aşa vor primi ei înaintea mea. în după-amiaza aceleiaşi zile au coborat împreună spre sat. spre tavan. Bacău Îndrumător: prof. îi voi spune Miho. în pomii din curte şi seara ar fi culcat-o în cuşca câinelui. cerne în continuare pe biroul plin de praf. prea mult dor. Ştia de asemenea. mă Marius. CA ÎN VIS Mărin Crina Maria. că atunci când rupi o floare dintr-o gradină.

Urma omului în aceste locuri răpea ceva din mare ia singurăta ii şi se amesteca jignitor în sublimul intregului. draga mea. Încă sunt aşa. dar totodată plăcută amintire din via a lui. Nr. ocrotindu-le bunurile i protejându-le de pericolele naturii i de prădatori. De îndată ce a intrat în pădure. un tărâm în care fiinşele şi făpturile prezente reprezentau o lume a poveştilor. Cred că încă mă mai jucam cu sticla. Parcă o aud şi acum: ”Ia nu mai zăbovi cu tot felul de chi ibuşuri de aiestea pe aici. Bocşa. Pe jos. să ajung eu să spun minciuni tocmai în Sfânta Vineri. Din curiozitate s-a abătut din drum şi a ajuns în pădure cu gândul de a culege fragi şi mure. Ce rost ar fi avut să mă cert cu ea? Aş fi ajuns la vorba lui Creangă: degeaba îi dai surcele că arde ca focu-n paie ude! VEVERI A Iacob Ionu . Caraş-Severin Îndrumător: prof. cât de sus să merg? POEZIE Lupu Diana-Cristina. în doi timpi şi trei mişcări vreau cură enie bec!” „Ce. o zgârie milimetric. Nu-i nimic. după ce am strâns apa de pe jos. Micile făpturi luau întruchiparea unor fiin e mitice.” Şi mă voi lăsa condusă de vântul amintirilor prin acel tunel. coatele. Parcă era intr-un tărâm al viselor. se năpusti nemul umită în inspec ie fără să mă avertizeze. deşi era un uriaş în lumea lor. Atunci. portocalele au pălit. ”Tare-mi eşti dragă cucoană… te-aş băga în sân dar nu încapi de urechi. sparg o oglindă spartă. Constan a Drăgoi Începutul unei frumoase i călduroase zile de vară i-a oferit prilejul unui copil de 10 ani. Cineva trece pe lângă mine… se opreşte parcă mirat. noi copii. din lumea satului de a avea cea mai ciudată. Mereu singur ca un luceafăr. las că. Privesc uşa. adică al oalelor. Băiatul se sim ea atât de neputincios i fără vlagă în fa a lor.Vezi. Mur-mur. becuri. Mamă. Şoptesc. Cu părul negru şi fa a palidă. însă o altă lume i s-a înfă işat. şi-au dat seama că poate fi un salvator al lor. am învă at la şcoală… şi marea înfloreşte. clasa a IV-a B Şcoala cu clasele I-VIII. … mama… ninge în cameră. ca un uragan ce se pregăteşte să erupă. 1. Ce frumos ar fi fost dacă ar fi prins o veveri ă i ar fi luat. tremur nervos. Azi. degetele. un păcat original. Bunica se uita la mine şi nu mai ştia ce să creadă iar eu nu ştiam cum să nu dau glas conştiin ei mele:”ei. Tremur. ordinul se execută nu se comentează!” Şi aşa. plâng şi mai nervos. să stau acolo pentru tot restul zilei. spune-mi doar. îmi pare acum că într-un fel a fost mai real decât ceea ce cred că este real şi care acum îmi pare mai degrabă a nu fi real. Picuri plini se împrăştie pe biroul din lemn de cireş. un cimitir de flori sakura. mâinile mi-au devenit reci. To i oamenii sunt înconjura i de o aură. Apoi şagă î i pare? Hai. Şi puteri miraculoase. iar cioburile mi se lovesc de pielea degetelor. din ii. Tu eşti EMINESCU! Te-ai născut din ape? Mereu trist şi gânditor Cu o privire care arde. Fără să mă gândesc prea mult. Pătrund în covorul pufos. ce văl ciudat în culorile neajunsului. plâng nervos. clasa: a XII-a E Colegiul Na ional „Alexandru Ioan Cuza” Corabia Îndrumător: prof. împreună cu unul din prietenii săi. Îi considera superiori. Mai repede! Poc. am o poză! Picuri ce cad în gol. ei dacă nu te-oi vinde eu în târg precum a vândut Nică cucul armenesc. Am început să-i spun vorbe mieroase până când am pus mâna pe ea. Vindec tăcerea cu ipetele min ii mele.o cu el acasă! S-ar fi jucat cu Parcă aveau un voal de cenuşă ce le curgea peste ochi. Cei doi ochi sclipitori ai coanei a dat-o imediat de gol. nici grenadele în formă de căni şi nici tunurile gata pregătite cu măsline nu au putură să o mul umească. Grigorescu Fulga-Carmen Tu eşti EMINESCU! Cu ochii mari şi grei. atât de reci ca la nimeni altcineva. Au zis că dacă ninge în cameră. Nu vedeau… şi m-au pedepsit. Asemenea unor bune gospodine. o lume nemaivăzută i nemaîntâlnită. bunicii pentru că-i plăcea să dea ordine. Mă întreb doar dacă îl mai vede cineva. Şi atunci nici luciu obuzelor. căci aşa îi ziceam. Marius! Nu vezi cum se scrie? Nu ai citit cuvântul pe fişe? Murmur. am văzut că şi printre nori plouă… „Ceea ce credeam că nu este real. dar mam obişnuit cu el. Mă aşez pe o bancă. care în lumea lor sigur reprezentau o rasă aparte fa ă de cea umană. Miho. o închid pe cucoană în cămară şi mă apuc grăbită de treabă că doar nu o veni cucoana să-mi spele vasele tot eu trebuie să le spăl. cine-ar fi crezut? Într-o zi. găsită în buzunar. de nu te fac eu mănuşi!”. ca şi când ar fi vrut să o transforme într-o plasă de păianjeni în care să îşi înfăşoare prada. privindu-mi degetele făcute ferfeni ă. Mur-mur! Două silabe. izvorul de roşu. alb cu maro. Pierdută în parc. fabuloase. m-am aplecat pe sub dulap să dibuiesc puiul de drac. Nu vezi? Nu po i să vezi? Şi golul e plin.i pun eu blana-n bă să nu crezi tu că scapi aşa de uşor de mine!” Nici bine nu a plecat bunica şi. săraca de mine. Hai şi să nu te-aud! Poc! În camera mea. veveri ele şi furnicile munceau şi strângeau hrană i provizii ce în mod sigur le-ar fi asigurat ziua de mâine. Îmi tremură genunchii. 86 19 . dar minuna i. Ceva mă împinge să plec şi o fac. miros de apus. Atunci. mânca-tear puricii să te mănânce de coană împieli ată. a trebuit să o iau de la capăt şi să-i fac pe plac doamnei comandant. stai să vezi tu. Mă mai uit o dată la ele şi mi se par o operă de artă. Prietenul lui sim ea altfel: El ar fi vrut ca această lume de mici gaze şi animale să-i apar ină. Însă Doamna comandant. Aud o voce ce mă scoate de sub apărarea viselor. În aer. Odată ce l-au privit. închegându-le privirea. că m-am grăbit să răspund la telefon şi ca să aud mai bine vocea din receptor am luat cu mine o oală pentru ecou dar m-am împiedicat şi am răsturnat apa din ea. Doamne. umerii. Miho. pe criza asta?” am încercat să o îmbunez eu dar mi-a tăiat-o scurt că de. în care sfărmam în continuare cu încăpă ânare un ciob de sticlă. am purces la drum spre satul vecin să ia ceva nou.

i înşfac o oală cu apă şi zvârr. nu glumesc! Doar le-am auzit cu ochii mei! Crede i-mă pe culori! Purpuriul visului cerşeşte. O picătură cade în cer şi-l întristează. oarecum resemnată.. şi simte-o! Nu te crede nevrednic sau nepăsător. apoi. Tu n-ai avut nici timp. Plouă cu stropi grăbi i şi mov. dar noroc că n-are cum! Nimeni nu te ştie la fel cum eu te ştiu. nu glumă! Oare sora mea vrea să ajung ca scriitoarea aceea de romane poli iste? Numai când spăla vase îi venea inspira ia să scrie despre cele mai sângeroase crime… Dar ce s-o mai întorc pe toate fe ele că acuşi mă trezesc cu musafirii peste mine şi cu vasele nespălate.un împărat Ce locuia într-un palat. dar nu prea multă! Foarte multo-pu ină. În locul fericirii. Şi iată că a sosit şi Crăciunul. şi gândeşte. Stai. de tandre ea cu care îmi dădea un sfat i de răbdarea de care numai ea dădea dovadă atunci când îi spuneam ceva greşit sau nesigur. Însângerează. tot ce nu povestisem într-o lună. azi toată lumea vrea să vorbească cu mine şi să mă felicite că doar o dată pe an este ziua mea! Dar chiar aşa. Voci puternice îmi colorează urechea. Lumea era de acum a mea şi a mamei. dar nu eşti! Nu-ncerca să mă înjuri cu-ale tale priviri şi poveri… c-o faci degeaba. Desigur.”Na.. Îşi cere scuze. Desigur. Dumitru Maria-Mirabela. Ionela-Silvia Nuşfelean Culoare. clasa a IX-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. Gâdioi-Călinescu Raluca-Cătălina Totul era minunat… Părea să fie o zi liniştită de primăvară… Nu prea îmi venea să mă dau jos din pat. Ceaiul se varsă pe perete. nici loc. e a sufletului tău! Lângă mine un copil se-aşează acum. Am citit până noaptea târziu. 20 85 . Culorile strănută. Mama era aici.. nu te crede ştiutor peste toate. trebuie să mă dau jos din pat şi alta nu…” îmi auzii deodată conştiin a trezindu-mă ca un duş cu apă rece! Deodată. aşa cum eram obişnuită încă din copilărie. Descoperă-te ie şi ascultă umbrele norilor cum şoptesc. Bocşa. tocmai de ziua mea a căzut pe mine păcatul să spăl vase. mi-am spus eu atunci încercând să nu fac din ân ar armăsar.. Fără să stau prea mult pe gânduri. Am intrat în bucătărie… şi stupoare… un alt duş cu apă rece pentru mine: vasele murdare. Dar ce să vede i? Mâ a parcă şi-ar fi chemat împotriva mea cel mai puternic aliat: pe dată intră în bucătărie bunica să vadă ce-am spart. Am primit cadouri. dar e roz! Şi de vrei să o citeşti. A-n elege nu-i uşor chiar de crezi că-i o poveste. că nu eşti. Corzile se folosesc de inima mea. Am adormit cu acest gând i am adus-o pe mama înapoi acasă. Dumnezeu să ne ie că înainte mult mai este!” Soneria telefonului mi-a întrerupt discu ia la rece pe care o purtam cu gândurile mele de diminea ă. Apoi am obosit şi m-am întrebat asupra mea". A FOST ODATĂ. odată îmi şi.Căutând cea de-a patra dimensiune Şi preferând în elepciunea. Simt o chemare blândă spre-ntr-acolo. mă trezii coborând scările ademenită de mirosul de cafea şi biscui i cu scor işoară pe care bunica îi pregătea în fiecare diminea ă. Închide ochii pe veci… şi dispare! Mă lasă singură cu un gol imens în creştet şi în inimă. E atât de cunoscută sufletului meu.” M-am întors pe front. ea tot roz rămâne-n veci! Aburii fierbin i îmi mângâie ochii dispera i. când colo ce să vezi? Mare minună ie mi-a fost dat să văd! Coana mâ ă din vecini era călare pe tortul pregătit de bunica pentru mine şi lingea… şi lingea şi nu se mai oprea. alături de toată familia.. adică în bucătărie. Ascult-o şi tu.i-o frântă că i-am dres-o”. lăsând o dâră albastră pe buzele mele. tigăi şi tăvi stăteau frumos încolonate pe toate mesele ca pe front. cică era cea mai inteligentă progenitură de pe fa a pământului! Neavând încotro. I-am sărutat mâinile obosite. Soarele apune. aşteptându-mă în tăcere. Apare o figură. clasa a IX-a K Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”. Îndrumător: prof. „De. iar noi eram singurele care contau!. Î i simt lipsa… chiar nu în elegi? Te crezi puternic şi-n elept. şi suflă. Sufletul meu era complet inundat de o fericire bizară. Cls. Am sorbit din cafea dar m-am fript şi mi-am zis zâmbind: „Ei. de mângâierea ei fină. vorba ceea: „Vrei nu vrei. ci doar o baltă mare de apă împrăştiată peste tot. dar avea instincte bune căci pe dată a s-a ferit din calea obuzului lansat de mine şi nici urmă n-a mai fost de mâ ă. Se aud clopo ei. m-a întrebat ce s-a întâmplat! Acum chiar că o băgasem pe mânecă! Cum să-i spun că a m vrut să răsplătesc frumuse ea de mâ a a vecinilor la care ea inea ca la ochii din cap căci de. Uşa s-a deschis în acea noapte şi un glas limpede şi dulce a răsunat în toată casa. drept în capul mâ ei vecinilor. Inima tresaltă. Azi era ziua în care era rândul meu să fac cură enie la bucătărie. Dar tu nu răspunzi. nici tu cuc armenesc să te spurce. am ascultat colinde şi am povestit o seară întreagă. Vrea să scrie despre tine. Grigorescu Fulga-Carmen A fost odată . nici vocea sub ire şi agasantă a mamei!” ar fi zis Nică dacă ar fi fost şi el da fa ă!”Ce mai calea-valea. îi cârpesc eu o minciună de se potrivea ca nuca în părete. Coana se pare că nu ştia de vorba aceea din poveste: „Frica păzeşte bostănăria”. Îmi fusese atât de dor de glasul dulce al mamei. Paşi leneşi mă îndeamnă la visare. Bacău. însângerându-mi via a. dacă următorul Crăciun va fi fericit. Mă depărtez speriată. Nu vei cunoşte moarte! Vei rămâne mereu Ca un soare pe cer! COLIND COLORAT Pop Teodora. Nu-i nimic mai pre ios decât să te pierzi în lumină. bei Grigore aghiasmă. pentru că aşa am voit eu.Caraş-Severin Îndrumător: prof. oale. dar calmă. Ei te cheamă. Ei. 1. cu noi. El s-a indragostit de-o stea tă. Şi ascult. ăsta noroc. pe care sim eam că l-am regăsit după atâta timp… PISICA DIN VECINI Isac Roxana Mădălina. Nr. Aveam lângă mine cel mai de pre lucru al meu. a IV-a B Şcoala cu clasele I-VIII. Şi atâtaaa lumină de te pierzi! Nu e toamnă.

. Adieri puternice de vânt se simt pretutindeni. Pentru ca oamenii săraci să nu sufere de foame eu am devenit Vârtejul Roşu. neputând fi stăpânită. să se simtă trist . vreau ca lângă mine să se afle mama. Noua mea familie compusă din: Conrad. apreciau gustările şi îi admirau pe cei din fa a lor. Sufletul meu ar fi dorit. Şi multe zile tot venea. cum orice copil îşi doreşte mama alături! Mama pe care am avut-o şi acum o simt străină! A trecut o lună de când fiin a cea mai dragă a inimii mele a plecat şi. A plecat de mult. Căci lumina stelei. cu fiecare zi care s-a scurs. Am plecat lăsând în urmă totul: casa mea. primul cuvânt. „Mircea cel Bătrân”. tristă. departe pentru a ne asigura mie şi fratelui meu. Purtam haine de băie i. Cordelia mă trăgea după ea. părin ii mei… Timp de 14 ani am stat închisă sub o mască. William şi. ILUZII DE CRĂCIUN Purece Silvana. Cineva m-a ridicat şi m-a aşezat pe un pegas. Sunt confuză. Privirea mea rămâne o clipă alipită titlului. sufletul meu. Momentele în care stau cu prietenii afară. neajutorată. un puşti de 10 ani care îmi era ca un frate. o carte de poveşti frumoase. Rm. de sus. aruncându-şi ochii în stânga şi în dreapta. etalându-şi rochiile splendide pe care le purtau. Însă la un moment dat. Ionela-Silvia Nuşfelean Introducere Roşu… Totul era roşu în juru-mi. iar inima îmi bate cu viteza luminii. o nelinişte. primul pas.. Mă gândesc la mama. prea şocată de ce se petrecea ca să mai ştiu pe unde mergeam.. Eram bună la asta. când îmi este frig. Dar noaptea erau despar i i… Nu mai erau iubi i. bizare. era proprietarul casei în care stăteam. Limbile focului ieşeau din fiecare încăpere a castelului. Geanina Oprea …Abia am intrat în casă. cât şi al lui Ionu .a E C. Era. Eram prea absorbită. N. Mintea mea e inundată de gânduri necunoscute. lângă mine. clasa a IX. titlul care descrie exact cum mă simt eu acum: singură.dar nu i-am îngăduit. Dar nu este. clasa a IX-a Palatul Copiilor Bistri a Îndrumător: prof. M-am oprit asupra unei car i: “Singur pe lume” de Hector Malot. acolo. când îmi este foame. prof. îi spunea bunicul. a dorit să îi mul umească încă o dată pentru binele făcut. Balul Rozelor 84 21 . De aceea am fost astăzi ferici- Ce mereu pe cer lucea. poate. "A nins toată noaptea. erau cufunda i în discu ii mondene. având în jur de 19 ani. Ştiind că l-a ajutat şi pe el în trecut.. totul se prăbuşeşte în jur şi îmi creez singură lumea mea. Cu timpul am învă at să mânuiesc sabia. Ochii mei caută cu disperare sensurile cuvântului “singur”.o veşnicie. s-a stins Şi dragoste nu mai nutrea Pentru iubirea sa. Ziua. În ultimul grup de invita i se încadra şi Harap Alb. de aceea eu şi Antonio. cobora Şi-n fată se transorma.. Căci i ea pe împărat îl iubea. iar cei care nu erau cufunda i în discu ii mondene. întrucât Dănilă Prepeleac şi so ia sa dansau încântător. Curio. Să stea lângă stea pe vecie De s-ar putea. când sunt singură. la putere fiind familia Montague. un viitor sigur… Mă simt nesigură. prietenii mei s-au obişnuit să mă trateze ca pe un băiat mai tot timpul şi aşa s-a ajuns să mi se spună Odin. când simt nevoia ca cineva să-mi îngrijească rănile sufleteşti şi trupeşti. Timpurile pe care le-am trăit au fost cele mai dure. Ionu . să mă ocrotească şi să-mi ofere ceea ce numai ea poate oferi în modul cel mai sincer şi cel mai curat: dragostea. Orice frunză se află ocrotită în copacul ei. i-au sim it din ce în ce mai tare lipsa! Golul lăsat de ea în inimile noastre este uriaş. Cordelia. să se bucure împreună cu mine de sosirea moşului şi să ciocnim împreună un pahar de şampanie o dată cu trecerea în noul an!. Stau în pat şi privesc spre fereastră. bineîn eles. un scriitor de piese de teatru. şi apoi mă pierd. Despre Francisco şi Curio nu ştiam prea multe. orice rază doreşte să ştie că soarele o are în grijă. Dar Sor l-a respins.. de moment. Când mi-e frică şi nu am lângă mine un ajutor de nădejde. copilăria cu toate tainele ei sunt strâns legate de aceeaşi persoană care descrisă cu ajutorul cuvintelor pare ireală. Mă cuprinde un fior. doar faptul că ei erau de partea familiei Capulet. care ne veghea ca un astru aşteptând reac ia noastră referitoare la micile daruri!… Şi acest Crăciun ar fi trebuit să reunească toată familia! Dar de data aceasta nu va mai fi aşa! Îmi amintesc parcă primul zâmbet. Conrad era cel mai bătrân din familie. William. ROMEO & JULIET Maximiliana Gagea. Ninsoarea se apropie cu paşi repezi. deoarece gerul aspru mi-a distrus deja fa a obosită. Mi-e dor de Crăciunurile trecute. dr. o teamă. iar părul lung mi-l ascundeam sub o perucă. inclusiv dâra de paşi din urma mea. dar nu pot ine locul momentelor în care purtam o discu ie cu mama „ca-ntre fete” sau cele în care adormeam atât de mul umită lângă ea doar pentru că o ştiam acolo. şi îmi este teamă. ale mamei. când am nevoie de ocrotire şi de iubire. E seară. “Singur pe lume”. a zărit-o pe Sfânta Duminică. Mă regăsesc în titlu. Împaratul a cerut unui sor Să-l facă nemuritor. un misterios justi iar care lupta împotriva lui Montague. Mai e o săptămână şi este Crăciunul! Cât mi-aş dori ca mama mea să fie aici. Antonio..valseze gra ios. Cordelia era cea mai bună prietenă a mea şi totodată ca o soră mai mare pentru mine. în care desfăceam cadouri sub privirile atente ale ei. lin. Şi pe împărat îl vizita.. Francisco. Cei care nu dansau. beau un ceai cu bunica sau citesc o carte sunt memorabile. după părerea mea. cel mai amuzant din familie. Vâlcea Îndrumător.

principala actri ă a lui William. nedând nicio lămurire slujitorilor pentru comportamentul său inexplicabil. Amelia şi admiratorul ei s-au dus să danseze. Fiind prima seară din via a mea când mergeam la un bal. împleticindu-mă în rochie. mirosul lui îmbătându-mă. . fiind încleştată de privirea lui. S-a retras în camera sa. toate privirile au fost a intite asupra lui Dănilă Prepeleac şi a so iei sale. dar te sim i bine? a întrebat din senin o voce catifelată. Oricum. o apă mare în fa a castelului şi auzea un zgomot care îl înfricoşa. Într-un final am reuşit să scot pe gură un „Nu este nicio problemă”. radiind de fericire. într-un final. amintindu-şi de propria sa cununie îmbălsămată în iubire. Să mergem! Au ajuns la palatul mirilor cu cinci minute înainte de începerea celebrării. văzându-mi expresia zâmbise. Vroiam să spun ceva. acompaniate de acordurile fine ale muzicii clasice.. eu. fiind blondă culoarea o prindea foarte bine. Cu cât treceau minutele mai repede. Oriunde privea. Plimbându-se prin mul ime. galben spre portocaliu. care a surprins to i invita ii cu prezen a sa. şi lasă-mă pe mine în singurătatea care mi-a devenit tovarăş. Orele au trecut pe nesim ite. să iasă din nou în mul ime. Cu o punctualiate uimitoare. Fiind singură afară. mai ales că toată lumea îmi spunea că sunt drăgu ă. împăratul l-a zărit pe rusul Ivan Turbincă. Având complimentul ei. O briza caldă împrăştia mirosul trandafirilor în toate direc iile. iar melancolia-mi dispăruse. m-am îndreptat grăbită spre uşa ce dădea afară. ruşinată. apăru un iris de un alb pur. măi. ştiu că nu prea aş fi avut de ales.Du-te cu nevasta ta. cu ochii pierdu i în depărtări neştiute. Am fost surprinsă când. ginerele Împăratului Roşu nu a putut deloc să doarmă. să fii pregătit! Şi zicând acestea. . Diminea a următoare s-a trezit asudat. Ea s-a îmbrăcat cu o rochie minunată. Mireasa. mă uitam cu gura căscată la minunatele ornamente. plutea uşor la bra ul lui Făt-Frumos. Norocul meu cu Amelia. dar… parcă îmi era frică de ceva.Cum ce să facem? Mergem să le fim alături la o asemenea bucurie. Dar acum. realizând că am fost lăsată singură în mijlocul sălii de bal. Totuşi. Acum în palatul lui Harap Alb era un zumzet continuu. balul părea promi ător. El dispăruse. O parte din slujitori pregăteau hainele cele mai scumpe ale Împăratului. Se apropie de mine cu inten ia de a mă ajuta să mă ridic. Nu ştiam dacă el încă se mai uita la mine. A servit micul dejun.Nici gând! Nu e discutabil! Mâine seară eu însumi vin cu caleaşca de cleştar după tine.şi părin ii mirelui – baba şi moşneagul.Bunicul îmi trăsese o chelfăneală de diminea ă pentru că m-am dus în oraş ca Vârtejul Roşu fără să-i cer permisiune. Am fost profund şocată să văd că persoana care mă întrebase era chiar băiatul care mi-a furat privirea. Amelia a fost încântată de inuta mea. pe care nimeni nu a mai văzut-o vreodată. a început distrac ia. de aceea vroiam să-i fac în ciudă să se înve e minte. vroiam să arăt bine. toată lumea se bucura pentru împăratul lor care se hotărâse. însă nu chiar atât de bine. . vedea saluturi cordiale. şti cum se spune: vorba multă. am realizat că fugeam.. cu volănaşe.Ai dreptate. Avea un farmec aparte şi întotdeauna am considerat-o pe ea mai frumoasă decât mine. cufundat în continuare în adâncurile min ii tulburi. unde vor fi prezen i to i cei pe care i-au cunoscut mirii în via a lor. dar mai ales asupra lui Harap Alb. tocurile pantofilor izbind cu putere betonul. ceremonia a început. Împăra ii şi împărătesele lor au început să 22 83 . am acceptat să vin doar fiindcă ai fost foarte strict. Când mi-am revenit şi miam dat seama unde sunt. . Vroiam să fug. Pentru moment am crezut că nu mai există nimeni în sala de bal în afară de mine şi el. . nu s-ar uita niciodată la o fată oarecare. Dănilă a ajuns la poarta palatului cu cincisprezece minute înainte de ora stabilită pentru începerea celebrării noului cuplu. Vor veni împăra i şi împărătese. Amelia mă zgâl âia speriată. ajungând în grădină şi m-am trântit în fa a fântânii arteziene din mijlocul acesteia. şi pe aceştia îi cunoştea. în ciuda îndoielilor sale. Înainte de a ieşi. I-a salutat. Dar eu tot nu eram în stare să zic ceva. Somnul îi era tulburat de secven e neclare de bal. aşa că am ales să port o minunată rochie roşie. al i slujitori pregăteau încăl ămintea de sărbătoare. Deasupra decorurilor plutea buna dispozi ie a oaspe ilor. nobil fiind. Eram pur şi simplu fermecată de ceea ce-mi vedeau ochii. Nu eram urâtă. În momentele următoare. dar apoi mi-am zis că.Dănilă. cu atât mai agitat devenea întreg palatul. zmei şi alte făpturi omeneşti şi neomeneşti din patru col uri de lume. Până la urmă. . prietene! Mă bucur că te-ai lăsat convins să ne onorezi cu prezen a în această seară specială. În încăperile gândirii sale nu mai putea să încapă nicio altă idee în afară de cea a balului. la cât de bine am ajuns sa te cunosc. cred. În ropote de aplauze şi sub o ploaie de flori virgine. iar când au coborât din caleaşca împodobită. Noaptea aceea. M-am întors speriată. Vedea doar un castel de aur cu un turn imens. dar eu. dar amu isem. mi-am întors spre dreapta capul. chiar dacă mă aşteptam ca nimeni să nu se uite la mine. Privirile noastre s-au încrucişat o clipă. Primul gând al lui Harap Alb a fost că. După momentele care i-au trezit nostalgia lui Harap Alb. Am tresărit. numai că încă eram eapănă ca o statuie. eram sigură că arătam cât de cât bine. Am coborât scările.Scuză-mă. eu nu mă bucur atât de mult ca şi tine. plecăciuni sfioase sau gesturi gentile. crai. am ieşit încântate şi nerăbdătoare din casă. de nicăieri. Zeci de petale roşii împânzeau apa limpede. Se organizează un bal spectaculos. Dintr-o dată am tresărit. aceştia s-au unit pentru vecie în fa a celor mai emo iona i dintre cei prezen i: părin ii miresei – împăratul şi împărăteasa . dar totodată curioasă să aflu cine a vorbit. Ajunse la palat. Aveam părul roşcat şi ochii căprui. L-am cules. de acei ochi verzi ca smaraldul. Dănilă Prepeleac a dispărut intr-o clipă. . am aruncat o privire rapidă peste umăr. în aer auzindu-se hohote de râs. o pânză străvezie ca o mreaja fiindu-i esută peste pleoapele îngreunate de frământare sufletească. . dar şi pe Stan Pă itul şi pe so ia acestuia. sărăcia omului.Măi. presupun. în grădină. iar al ii aranjau podoabele şi bijuteriile unicate. a cărui oră de începere se apropia cu repeziciunea unui glon ieşit din puşca vânătorului. absent. de-a dreptul îngrijorător. coborând elegantă treptele de marmură albă ale castelului. Atunci s-a întâmplat… Stăteam şi priveam spre balconul aflat deasupra-mi. care a fost invitată de unul dintre cetă enii de onoare de la castel la „Balul Rozelor” şi s-a hotărât să mă ia şi pe mine.Iartă-mă! nu inten ionasem să te sperii. lăsându-l pe Harap Alb cu şi mai multe gânduri rătăcitoare. La auzul copitelor cailor.

. . clasa a IX-a Colegiul Na ional “I. Fără copii care să-i aline suferin a. În mod sigur nu se va sfârşi aici. fără trecut. Îmi va fi dor…felul acela de dor în care chiar dacă ştii că mai exişti. el şi so ia acestuia fiindu-i aproape în cel mai tragic moment al vie ii sale. apropiindu-se cu paşi grăbi i. fără un scop precis de urmat în continuarea vie ii sale.voit să plec dintr-un loc cea însemnat atât de mult pentru mine. Savura glasul clopotelor bătrâne ce se auzeau în depărtare. C. căutând învă ături în gesturile sincere şi simple ale naturii mirifice.Ce tot spui acolo? Nu în eleg nicio iotă. pe Dănilă Prepeleac. pregăteşte-te! . dedicat fiind în totalitate so iei sale iubitoare. Pre uind natura şi via a. Va trebui să accept că altcineva îmi va lua locul. Fata Împăratului Roşu s-a stins cu o ultimă pâlpâire din flacăra vie ii efemere. ştim amândoi că suntem bine-crescu i şi am ceva important să î i comunic. Pe acesta îl cunoscuse cu doi ani înainte de moartea împărătesei blajine şi de atunci au rămas foarte buni prieteni. l-a văzut. La fel a făcut şi în diminea a care i-a schimbat sensul existen ei. nici nu ai auzit rumorile care circulau încă de acum o lună. . Prin iarba plină de rouă cu străluciri de argint. Va trebui să îmi iau căr ile şi să plec.Ştiam eu că trebuie să fiu mai explicit! Trebuia să-mi dau seama că. singuraticul Harap Alb rămânea trist şi nu reuşea. plini de triste e şi amărăciune de când Harap Alb a rămas singur pe lume. Beclean 82 23 . oricât ar fi încercat.Sigur că da. ” Tot nu am scris ce vreau să fiu. fratele Împăratului Verde. să scape din labirintul amintirilor adâncite în anii în care se sim ea cu adevărat împlinit.pe holuri. Brătianu” Ha eg Îndrumător: prof. o boală cumplită. el ieşea în fiecare zi în grădina de aramă care înconjura împără ia. subită şi cu o cauză necunoscută smulgând-o din împără ia peste care stăpânea fericită alături de mezinul craiului. în acele bănci … rămâne cumva în to i acei oameni pe care i-am cunoscut în tot acel timp. Este motivul pentru mai mult decât oricând spriritul liceului se află divizat în fiecare dintre noi. iar existen a îi era patronată de dragoste pură. doar cu prieteni şi slujitori loiali care încercau zilnic să-l înveselească şi să-l facă să-şi recapete interesul pentru ceea ce se întâmpla în jurul său.Sărim peste asta. Dar nici nu ştiu unde voi merge. Să plec fără inimă. Să plec de parcă aş fi alungat. rumenită de soare şi scădată de lună.Bună ziua şi ie! . Gabriela Simona Oprinesc Trecuseră vreo zece ani grei. într-un ritual sacru al însemnării trecerii timpului nerăbdător. E ultima ta seară pe care o petreci retras în cameră sau în grădină şi în care rămâi închis înlăuntrul tău întunecat de reminescen e. . ştii că nu mai apar ii acelui loc. totul va rămâne acolo.Harap Alb. suspinul lin al izvorului limpede ca de cristal. Mâine seară se oficiază căsătoria dintre Făt-Frumos şi fata Împăratului care dorea să-şi mărite comoara doar cu cel care reuşea să facă un pod de aur într-o noapte. Mă culc… NUNTA NUN ILOR Hurducaş Alexandra. izolat fiind. Să plec de parcă nici n-aş fi venit. Î i aminteşti povestea? . spectacolul gingaşelor insecte şi jocul căprioarelor zburdalnice. fără suflet. nu ştiu şi oricum sunt prea obosit pentru a mă gândi. măi Dănilă! Dar ce să facem noi acolo? „În lumea poveştilor lui Creangă” Sec iunea Crea ii literare 5 martie 2011. Dănilă era singurul în fa a căruia Harap Alb îndrăznea să-şi deschidă sufletul bătut de gânduri.

Răsfoiesc paginile jurnalului meu… “Fericit este cel care poate gândi dorul pe care-l resimt. Ceea ce trece prin mine nu poate lua forma cuvintelor şi nu poate exprima concret fără să con ină lipsuri. îndrăgostit de un vis frumos.Să fii îndrăznea ă! . Miroase a mere. „Avram Iancu”.. nici în vis. clasa. Se agă a de pixul care măzgăleşte nişte linii negre. Mă simt încătuşat.Să fii iubită! . I-VIII nr.. 2 Sebeş Îndrumător: înv. trebuie măcar o dată să îi simt mirosul care mi l-am sculptat în minte. Privesc pozele locurilor în care am fost.. acum face prăjituri într-un boutique cochet. E cioturos. Exclus. clasa a XI-a C. Dacă ai venit tu. ca şi Leonardo da Vinci. Îndrăgostit de ceva ce nu pot avea niciodată. Nu mă pot ab ine să nu mă uit la el. cu mozaicurile pe care am călcat şi sunt conştient că nu îmi fac decât rău. de ceva ce nu voi avea niciodată şi se va oferi altora. Stau culcat şi aştept ca ai mei să se culce. Către acceptare. După câ iva ani Hărnicica a devenit matură şi a început să-şi ajute părin ii. Pentru că da. După un timp a apărut pe lume o furnică. este o fiin ă cu suflet. nu pleca! Înva ă-ne cum să lucrăm! .Să iubeşti! . Prima se exclude: “Familia mea”.Să nu te dai bătută! . Ceasul e unsprezece jumate. Erau foarte leneşe şi se mai mirau de ce nu merge munca. Îmi iau o foaie „Pentru că spiritul liceului îl por i întotdeauna în tine nu îl voi uita niciodată. nu mai pot scăpa nici în realitate. Sunt îndrăgostit. Parfumul în epător de fructe mă pleoşteşte. care era de pe internet. Nu am linişte.Să fii bună! . să cuceresc Moscova aşa cum ea m-a cucerit pe mine. Au devenit prietene şi s-au bucurat că via a lor s-a schimbat. capul meu declanşează un mecanism în mine. Tata e func ionar la o bancă şi acasă dezleagă cuvinte încrucişate. N.Bine. într-o poieni ă în care pârâiaşul clipocea ca un clopo el. închis în capcana care poartă numele ei. Black Eyed Peas. Sufletul lui rătăcise până atunci într-un trup de gheaă. Trebuie să o scriu pe ultima: „Ce planuri ai la terminarea şcolii?’’. cum îi place să spună.. Nu-l pierzi niciodată.Să fii cuminte! . trăia într-un muşuroi mii de furnici. Cele douăsprezece ursitoare i-au urat următoarele .Nu. iarba verde se bucura împreună cu florile îmbietoare de roata de aur care s-a trezit din somn şi i-a dat la o parte pe norii îmbrăca i. iar ai mei se culcaseră. La ultima am luat şapte. cu totul treaz. în special degetul cel arătător. Mă înfurie mâna dreaptă.Să trăieşti mult! . LOL cine mai foloseşte cuvintele astea?! Următoarea temă: „O zi de şcoală”. dar ele nu erau harnice. Ce păcat că nu sunt stângaci şi să cânt la chitara bass. Pe pervaz e plin de insecte moarte..Să ai sănătate! Din clipa aceea părin ii i-au pus numele Hărnicica. dar nici n-au intrat bine în muşuroi că leneşele au început să lenevească. Trebuie. Cu cls.Sigur că da! S-au întors la casa lor. Dacă aprind lumina. Pe pere i atârnă postere cu nişte fete şi băie i care cântă. nu am stare.. Mam gândit la o compunere de pe net. Aştept. Şi au început a lucra de zor zile în şir. . O să îmi scriu compunerea după ce părin ii mei se culcă. Tot muşuroiul a fost salvat de Hărnicica. Mă ridic brusc din pat. Trebuie să mă iau la trântă cu sufletul oraşului. Trebuie să mă întorc. Şi iat-o pe mama în uşă cu cina mea şi cu un pahar de lapte. Emo ia e calea către în elegere.Vrei să vii să ne aju i? . măcar o dată. dar ghea a s-a topit sub splendoarea luminii fiin ei iubite. albine cu picioare uscate şi sub iri. Vreau să fiu măcar o dată la concertul lor. Deşi mi se pare îngrozitor faptul că sunt ne- 24 81 . de ceva ce nu voi putea atinge în totalitate. Frumoasa mea Moscova e mai mult decât un oraş. Doar aşa voi putea fi un întreg…” Cred că e joi pentru că am să fac o compunere pe mâine. Justin Timberlake.HĂRNICICA Bardan Bianca. Noissetes.Să fii bogată! . Pussicat Dolls. FIRIMITURI … Uşvat Renata. să ajung să-l domin. E a doua seară şi am reuşit să deschid geamul. care îi acoperise ochii. ultima înainte de examene. muşte. şterse acum de palmele calde ale dragostei. Am trei teme la alegere. Merită măcar ultima mea compunere atât efort din partea mea încât să o scriu eu. Dar ştiu să scriu în oglindă cu mâna stângă.Păi. . Totuşi e a mea şi sunt indulgent cu mâna aceasta desfigurată. nici în subconştient de frumoasa Moscova. Furnicile leneşe s-au înfuriat când au văzut cât de harnică e Hărnicica şi au întrebat-o: . În tinere e mama vroia să se facă actri ă.Să fii harnică! . ân ari. Mă pun pe treabă. Shakira. . Zdrenghia Maria Odinioară. Tulvan Codru a Mă aflu în casa bunicilor şi e toamnă. a III-a B Şc. Sunt bine.Să fii fericită! . Ştei Îndrumător: prof. Încep să râd de unul singur. vin să întrebe ce se întâmplă pentru că prin crăpatura uşii se poate vedea la mine.Să ai parte de tot ce î i trebuie! . E şi acum un deget neobişnuit de urât.Atunci am plecat! Nu vă pute i bate joc de mine! .De ce nu face i nimic? a întrebat Hărnicica.

conturul zilelor şi nop ilor din via a lui fără sens până atunci. al iubirii. însă eu sunt cel mai frumos ilustrată. Căr ile o jigneau şi o împingeau de colo-colo. de noua privire în care i se puteau citi cristalele ochilor verzi. apoi o mângâiere peste părul buclat al băiatului. A tăcut. după şcoală. Era foarte mul umit de noul aspect al căr ii. pe acea bancă. Totul începea să capete sens… “Dar de ce. i s-au prelins pe chip. a III-a Şcoala Generală Şintereag Îndrumător: înv. A căzut de pe raft. se întreba de ce mixtura de sentimente din inima lui încă există. căr ile frumos tipărite? Eşti numai bună de aprins focul. Iar mama lui a rămas o amintire care îi trezea momente de duioşie. dar şi răsăritul.i sângereze cu patimi de foc. bătrâno. fără să cazi în mizeria propriilor paşi şterşi de vântul dezamăgirii şi de praful amintirilor? Băiatul se îndreptă către casă. Nu-şi putea explica. Apoi a deschis ochii… A privit în jur… Parfumul crinilor din părul ei şi linia umerilor delica i încă le sim ea pe obrazul amor it pe care a ipise şi alunecase într-un chip al imagina iei. O zarvă asurzitoare cuprinsese întrega magazine. domnul a vrut să plece.. . a încercat să-şi supună gândurile şi să viseze din nou. Pot explica fiecare cuvânt pe care îl rostesc oamenii. Cu pensula dragostei pe care o inea în mână frumoasa lui iubită. una mai interesantă decât cealaltă. Într-o zi la tipografie a venit un domn care lucre la un anticariat. A aşezat-o în vitrină ca pe cea mai de pre carte din magazinul său. o căldură ce completează răcoarea de iarnă. dar el a prins-o de mână strâns.deabia am fost tipărită! .Buzău Îndrumător: înv. A întrebat dacă au şi căr i mai vechi. Vorbele acelei fete. lipsit de semnifica ie… Câtă triste e se încurca în inima lui arcuită de lama dezamăgirii. cum să furi ceva din interiorul tău. îşi înfige rădăcinile adânc în aşternutul inimii cerşetorului de iubire. dar nu putea să navigheze pe cumerzişul unui vis nătâng. iar cartea noastră visa că va veni timpul să fie şi ea luată în mâini de cineva.Tu.dar ea nu se supăra niciodată. s-a pictat în culori vii.spuse un mic dic ionar. bulversat de radia iile iubirii.. 80 25 .Tu? De ce te-ar cumpăra cineva dacă eşti atât de veche şi de prăfuită? Zilele treceau cu greu. . Clasa a III-a B Şcoala „Constantin Ivănescu” Poşta Cîlnău. vrând să-şi recapete visul. măcar pentru a o şterge de praf.Eu sunt cea mai tânără. Zăcea acolo de o jumătate de secol. deşi îl îndepărtase de pământ şi de realitate. un trandafir ce nu-l mai po i smulge. Iubea acel soare ce-l urmărise încă de când se născuse. fără să te răneşti în spinii ascu i i. până când ea a ipat uşor. fără să laşi urme profunde pe învelişul inimii. mână care îi alinta părul moale. Sim ea prezen a ei peste tot. Şi cearcănele triste ii s-au acoperit de săruturile iubirii şi liniştea ce se scufundase în adâncul lui a fost înlocuită de speran e şi a dat drumul viselor să plutească pentru ca într-o zi el să le ajungă. A cură at-o cu multă grijă de parcă ceva din sufletul lui îi poruncea să facă acest lucru. căci acel vis. firav. Abia acum privirea lui căpăta sens. Nu reuşise să adoarmă. lăsând cuvintele celei dragi lui să-i curgă printre suvi ele de păr castanii. Imaginile mele î i iau ochii. ani. se întâmpla un lucru neobişnuit. să o viseze din nou… Închidea ochii şi încerca să proiecteze imaginea ei. O PRIETENIE CIUDATĂ Bîrte Ramona. iubea apusul. Gălăgia reuşise să o scoată din amor eală şi pe cea mai bătrână dintre căr i. ia sărutat mâna fetei. Via a o învă ase multe.Eu sunt cea mai interesantă. Aici existau mii de căr i. . din al cărei chip îi inea minte doar stălucirea ochilor şi zâmbetul curat împletit prin nişte buze cu nervuri ispititoare.. sau ale visului în care se lăsase purtat… Nu era chiar sigur de ce se întâmplase. dar creşte repede.spuse vecina ei. erau frumos ilustrate şi în jur încă se mai sim ea mirosul de cerneală proaspătă. îi deschidea apoi. de ce dintr-un bujor al iubirii se nasc acum lacrimi de piatră… A clipit şi mai des. se întreba adolescentul. plângând de multe ori cu toată sinceritatea. Abia acum deschisese ochii… Dragostea e ca un trandafir spinos ce încol eşte în fiin e ca un firicel plăpând. s-a plimbat pe lângă acelaşi tei. dar nici nu renun ase! Ore. de ce mai stai printre noi. văzându-l pe băiat rămase surprins de noua dorin ă de a prinde fericirea din urmă. Toată ziua umbla încoace şi-ncolo pentru a-şi aduna provizii şi pentru a-şi pregăti totul pentru iarnă. dar nu-l duceau nicăieri. fata a încercat să se depărteze nevăzută. un chip stins pentru multă vreme de umbra tăcerii şi l-a învelit în lumină. dar cum nimeni nu-şi amintea de ea.Ai dreptate. zile. fie că iubirea lui este imaginară… Tatăl lui îl astepta acasă. În câteva zile cămara îi era plină. Albu Maria A fost odată o veveri ă tare harnică şi bună. dacă totul a fost doar un vis?… A doua zi. îi cutremură acestuia corpul! Nu dormea. . sau cel pu in aşa credeau ele. adulmeca firele de vânt ce-i scuturau ochii în clipiri dese. oricât ai cugeta! Dar cum să. Domnul o luă în mână. Era atât de veche încât strănuta şi tuşea de cât praf era pe ea. privea şi acum la intrarea în casă ultimlele şovăieli ale răsăritului reflectat pe chipul adolescentului ca o sclipire de speran ă. îi deschisese ochii!. Toate aveau coperte noi. Era asemeni bunului credincios care întorcea şi obrazul stâng atunci când dreptul era lovit. fără să laşi inima să. ştia că nu adormise. Se lăudau: . iar printr-un reflex dibuit de inima lui.. dar lacrimile îi erau POVESTEA UNEI CĂR I Iordache Teodora. un infinit pe albia timpului s-a scurs în aşteptare!… Printre miresmele teiului adormite într-o clătinare continuă a aerului mlădios.i pătrunzi în suflet şi să răpeşti ce ai mai puternic sădit.. Dându-şi seama că nu doarme. Stoica Gabriela Demult.. care vor apăsa la nesfârşit.Adolescentul tulburat de noua lume în care se adăposteşte s-a lăsat purtat de mirosul blând al somnului şi a adormit tainic.în magazia unei tipografii. evident mul umit că a găsit ceva.Mă gândesc la ziua când voi fi şi eu distribuită la librării. a stat pe aceeaşi bancă. căci ea nu mai era cu el în acel parc. Un muncitor grăbit o uitase pe raft când au fost luate suratele ei. o esen ă sub ire de crini. dar nu voia să rişte şi să deschidă ochii. iubea ziua ce-i fusese dată spre primirea unui dar. Deodată aude un fâşâit… e posibil ca un curent de aer să răsfoiască vechea carte sau propriile ei emo ii.

să meargă. clasa II-a Şcoala Valea Dulce Podenii Noi jud. Dar iată că. dar nu învă a. Şi căutarea era fără sfârşit. mărturisindu-i celei ce-i strângea mâinile dragostea ce o trezise în praful din inima lui: . l-a prins în cea a în care abia se desluşeau ochii trecătorilor şi l-a agă at de lume. în care pisicile maidaneze răscoleau prin gheretele de gunoi. dar fără să vadă. Băiatul care crescuse sub o cortină de triste e până în acea zi şi-a dat seama de adevărul pe care îl rostise iubita lui. venind de la şcoală. Dar cum transpiră palma. . Prahova Îndrumător: înv. verii. Stelele alunecau pe umbra întunericului. srăzile erau prăfuite. reflecta asupra sa. de scurte glasuri în şoapte. Mi-aş fi dorit să o prindă! Acum ajunsesem în satul lui Nică. .Într-o zi.dragă prietenă! o întâmpină vulpea. cucoana vulpe a venit la ea: . avea colegi. înainte de culcare. Acea seară de noiembrie. creionată în multe expresii… Dar nicăieri nu se găsea culoare! Seara. iar via a înseamnă iubire. sufletul lui devenind un prunc dezgolit de aparen e. . Ajunse la vizuina roşcatei.. a cărui curte era plină de bogă iile aduse de cocoş. Doar ine-mă de mână şi lumea se opreşte în atingerea fină a palmelor tale mirosind a iarbă sfântă şi tremurul vocii mele se prăbuşeşte-n ele.. To i din pădure îi spuseră cât este de şireată vulpea şi să nu aibă încredere în ea. Şi lumea lui se zbătea în lupta cu lumea exterioară. de parcă avea ochii închişi.n picături de rouă. Ninsoarea nu-i mai pură ca un sărut al tău. Şi uite aşa se înfiripă o prietenie ciudată în ochii celorlal i dar adevărată pentru cele două! ÎN LUMEA POVEŞTILOR Dobre Alexandra. frumos. Fără să-mi dau seama. În bra ele cerului se odihnea luna ce-şi arunca genele de aur asupra ochilor fulgerători ai adolescentui. Răspunsurile la toate întrebările lui erau în simpla remarcă a fetei care îl în elegea atât de bine. Adolescentul îşi asculta paşii. Se întreba asupra propriei persoane. Sandu Florentina Era o noapte de iarnă.Vreau să te rog să-mi împrumuti câteva ghinde. Veveri a ramasă singură se gandea dacă îşi va mai vedea sau nu ghindele înapoi.Î i împrumut cu dragă inimă. Fericirea i-a inundat inima. casele şi blocurile. dar după ore în care au desluşit misterul privirilor. la început nu vorbeau. rătăcea până târziu urmărind stelele. dar pline de căldură. făcându-l să i se adreseze fetei sincer. în ale tale bra e m-aş topi de căldură… Nici nu vreau să mai ningă!. Şi aşa a găsit dragostea.. nelăsând via a să treacă prin el. Trecură multe zile. Îmi vin nişte musafiri şi am nevoie de ele şi ştiu că tu ai adunat foarte multe deja. atunci când ochii tăi sunt pulbere de lumină topită. M-am trezit şi i-am povestit călătoria din visul meu. cu părul şaten şi lunguie . dar nu vorbea. nici frunzele însângerate de lacrimile toamnei. Acest adolescent mergea la scoală. dar. Seara. la fel ca fiecare apus şi fiecare răsărit. mai ales. Cum am a ipit. Cântul razelor de lumină ce pică din cer e mai unduios ca un strigăt de sălcii bătrâne şi mai tăcut ca un fluture lipsit de aripi. 26 79 . avea să fie o întâlnire cu via a. Veveri a se fâstâci. Via a lui era conturată în pu ine cuvinte.Bună.Bună.vulpe!Ce te aduce pe la mine? .Ai dreptate! Natura e frumoasă. dar am auzit pe cineva strigând.Mi-ai fost de mare ajutor! Nimeni nu a avut încredere în mine şi to i au refuzat să mă ajute. fiecare zi şi fiecare noapte. dar nu avea prieteni. dar nu au reuşit să-mi completeze niciodată triste ea! Nu aşa cum o faci tu!. ci având o nestatornică dorin ă ca el să treacă prin via ă.într-o zi vulpea îi trimise vorbă să meargă până la ea. pe buze reci. nici perlele de ghea ă ale iernii nu i-au adus zâmbet sau alinare. copilul căutând cu ochii lui negri rup i din frânghia nop ii sensul vie ii. cerşind uneori mâncare printr-o linguşitoare privire. dragă veveri ă! . să nu meargă. tot ce găsea fiind rămăşi ele unei lumi în care nu avea loc.Î i multumesc pentru că m-ai ajutat când am avut nevoie.Cu siguran ă!răspunse veveri a îmbrătişând-o pe cumătra vulpe. el şi-a destăinuit toate gândurile şi a aruncat toată durerea plecării mamei lui şi dorul nesfârşit ce-i învăluise inima şi-i legase vorbele.Bună ziua. se destăinuiau. astfel că vântul se putea juca de câte ori voia printre şuvi ele lui castanii. Era un adolescent cu ochii mari. Uite. transformându-l în decursul anilor în adolescent. Să tacă şi soarele şi luna! Eu vreau să te aud doar pe tine! Nici stelele să nu mai strălucească.îi era cam frică să meargă la vizuina vulpii. Şi dacă vântul n-ar sufla. Povesteau. am ajuns lângă casa moşului.. era înalt.. în bra ele deşarte de mâgâieri plăpânde. iar copacii răvăşi i de vântul iscoditor de mistere. Se sim eau în jur adieri blânde ale parfumului florilor de ghea ă din pom. iar sensul vie ii părea neîn eles. ele-mi astupă gura-ntr-o mantie divină şi-mi opreşte respira ia în bătăile inimii ce mă uneşte de tine. El nu a mai privit apusul precum sfârşitul zilei. Nu era mama lui Nică. vulpea se părea că a uitat de datorie i biata veveri ă se chinuia să-şi strângă iar provizii. Ai fost singura care a avut în elepciunea i curajul să ma ajute. M-am bucurat nespus de mult că au hotărât să îngrijească purcelul ca pe un copil. luna. rătăceau sentimente. o fată cam de vârsta lui. ci mama mea. cumătră! răspunse încă speriată veveri a. La fel ca fulgii de nea. oamenii atât de nepăsători şi cu priviri scurse din gânduri infinite Privea. care adusese purcelul în dar babei. M-a impresionat bucuria moşneagului! Dintr-o dată m-am trezit în mijlocul pădurii şi am zărit ursul care alerga după vulpe. ştia să vorbească.Bună. Î i mul umesc i sper că vom rămâne prietene! spuse vulpea. am ajuns la casa moşneagului. ai cărei ochi îi trădau emo ie i bucurie.Mul umesc!mai zise vulpea şi plecă. În final îşi învinse teama şi acceptă invita ia. Promit că i le dau înapoi! Veveri a se gândi pu in ştiind că vulpea este cam şireată dar pană la urmă zise: . dar inconştient de exterior. ci precum începutul nop ii. copacii din jur. Frunzele toamnei ce bucurii puteau să-i aducă? Pe fa a lui scăldată de strălucirea tinere ii.. verzi şi expresivi. Apoi am călătorit împreună cu fata moşneagului şi m-au încântat bunătatea şi hărnicia ei. la fel şi soarele. de fiecare dată când îşi căuta sufletul pe cărările acelui par. poftim! . mă bucur că i-am fost de ajutor! răspunse veveri a. cu sprâncenele dezvăluind o oarecare triste e. Crengile unui tei se legănau lovindu-se delicat.Nu ai pentru ce. Închid ochii şi parcă ma văd călătorind în lumea plină de farmec a poveştilor lui Ion Creangă. permite-mi să caut sub adâncul pleoapelor tale ca umbrele de noapte şi să.. expresii tăcute. când a privit-o. . întrebătoare… Via a l-a condus totuşi spre viitor.. poftim ghindele înapoi! ..i găsesc misterul adâncilor tăi ochi – podoabe şi smaralde!. .

în care se sim ea spulberat ascu işul vocii ei. Mihnea. Băiatul a sărit din cireş şi bătrâna fuga după el prin cânepă. un spiriduş apare în camera sa. moşule! . Copilul a rămas singur şi. În fiecare seară îmi spunea câte o poveste scrisă de Creangă.Am venit aici pentru a. 19 Piteşti – Argeş Îndrumător: prof. Spiriduşul împreună cu Mihnea au poposit în altă poveste. departe.. clasa a II-a D Şcoala cu clasele I.VIII Nr. Geanina Oprea Vechiul cântec de leagăn. . tărâmul unde nimeni nu creşte şi. chiar dacă ochii ei căprui de o profunzime induioşătoare au rămas neclinti i pe fa a pruncului ce o striga cu toata chemarea inimii: ”mamă!”. nici lumina 78 27 . Mihnea se pregăteşte bucuros de culcare. lumea oricărui copil! COPILĂRIE – IZVOR DE BUCURIE Cre u Gabriela.EXCURSIE ÎN LUMEA LUI NICĂ Constantin Ana-Maria. înv.i îndeplini o dorin ă! .a E Colegiul Na ional “Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea Îndrumător: prof. Când mama îmi citea povestiri despre Ion Creangă cum Nică a smântânit oalele.. şi bătrâna fugea. clasa a IX. prezentul şi viitorul. pierzându-se undeva. şi pielea. Apoi aude multe glasuri. Aici o femeie certa pe un băiat ce îi fura cireşele. băiete? . Copilăria. înv. şi mâinile mângâietoare ce ştergeau fruntea copilului au rămas mereu întipărite în pielea lui.Dorin a î i va fi îndeplinită! Băiatul închide ochii. asta înseamnă pentru mine casa părintească. şoptit tremurând. priveşte către spiriduşul ciudat de înalt. timpul nu s-a oprit. Ea îmi răspundea mereu că Nică a avut o copilărie la fel ca a celorlal i copii: plină de ghiduşii. Deschide ochii şi se trezeşte întrun iarmaroc. ca printr-o minune. nu a vrut să îl asculte.De vânzare. a mamei… Şi respira ia parfumată de Dumnezeu cu cele mai delicate esen e.o întrebam pe mama dacă Nică a avut o copilărie mai frumoasă decât a celorlal i copii. Deodată. deşi îşi dorea ca timpul să se oprească în loc. Şi prin câte alte peripe ii or mai fi trecut cei doi nu ştim! Ştim însă că băiatul s-a trezit vesel şi încântat de lumea copilăriei lui Nică. primar Oprea Daniela Trecutul. când s-a urcat în cireş la mătuşa Mărioara. răpindu-l în infinita lui continuitate.Î i este de vânzare găinuşa aceea.Dorin a mea este să cunosc lumea personajelor lui Creangă. aşa cum Creangă ne spune. se face că o caută de ouă şi îi dă drumul să zboare. un băiat cu părul blond şi cre . amuzantă. până ce cânepa a fost distrusă. Cei doi s-au luat la ceartă. copilăria este vârsta cea fericită. Vede un băiat care discuta cu un moşneag.în care mă punea să desluşesc toate glumele şi toată APOI A DESCHIS OCHII… Stancu Elena Lorena. plină de jocuri. . povestea lui moş Chiorpec ciubotarul şi multe alte poveşti. .Şi cât ceri pe dânsa? . 19 Piteşti – Argeş Îndrumător: prof.Cât crezi dumneata că face! Bătrânul ia pupăza. Nici sufletul primăverii. poveşti şi basme. Şi băiatul fugea. clasa a II-a D Şcoala cu clasele I – VIII Nr. amintiri şi vise. cu ochii săi verzi. Dr. deşi ea a dispărut de mult. primar Oprea Daniela Noaptea şi-a lăsat genele ei negre peste văzduhul limpede ca lacrima.

bucuria pe care a oferit-o copiilor de pretutindeni păşind pe tărâmul basmelor sale. Deodată fundul lăzii începu a trosni. Aceea zână care a fost declarată regina dupa zece ani de la înfrumuse area tărâmului de poveste. Bine te-am regăsit. To i locuitorii oraşului chiar şi regele şi regina au cumpărat de la el. Atunci se ghemui el însuşi în cufăr. Şi aici mica sa afacere avu succes.i tot ce ai şi pune în cufăr! Sfatul. Moonik era declarată o eroină. E posibil ca într-o clipă. Norocul lui că zburau la o înăl ime destul de mică. ne asemănăm cu Nică mai mult decât ne închipuim.la Paris. Vindea tot ce se putea vinde: lăzi din lemn şi ciocane din lemn. După moartea tatălui său el se dădu la o via ă numai de distrac ie. Reuşise să strângă jumătate din avere. Fiul lui era moştenitorul întregii averi. Prietenii cu care se distrase se făceau că nu-l cunosc când se întâlneau pe stradă. Mi se pare că mama a avut dreptate în legătură cu lumea în care Creangă a copilărit. Se apropie de el un alt negustor care îl întrebă: . ar fi putut acoperi o stradă mare din cele mai mari şi una mai mică cu monedele sale. Acesta a fost destinul zânei Moonik.Cât costă un ciocan băiete? . deoarece a putut să facă ceea ce nu a putut să facă o zână nici în zece mii de ani. Cum apăsai pe broască se ridica în văzduh şi zbura ca o pasăre. Parcă ar fi un vis. Acesta i-a dăruit un cufăr vechi. iar daca ave i noroc poate o ve i zări pe Moonik sau pe spiriduşii care au fost transforma i în zâne. însă un negustor viclean i-a luat locul. deoarece nu au îndeplinit dorin a creaturilor care îşi doresc să fie mai frumoase. parcă ai fi participat alături de eroii săi la întâmplări. printr-o magică atingere. dar săracul băiat nu mai avea ce să strângă. deoarece a respectat dorin a ei. El nu cheltuia un bănu de aramă. A fost nevoit să plece. mai educate. mai iubite şi mai apreciate. . dar din păcate nu au găsit nici măcar unul. Ajunseseră în Turcia. Lada asta era fermecată. Ea era mai deosebită şi pentru că s-a născut altfel decât restul zânelor. Moonik s-a întors în tărâm unde toate zânele erau îngrijorate. Ele s-au întors în tărâm triste.Dă-mi te rog două perechi de pantofi. Se ducea în toate serile la baluri mascate. copilărie! CUFĂRUL ZBURĂTOR Ivan Gabriel. În scurt timp pierdu toată averea pe care o moştenise de la tatăl său. prin toate poznele sale. Se pare ca norocul îl înso ea peste tot. Dar nu s-a gândit niciodată să facă aşa ceva. O mul ime de oameni au cumpărat din marfa lui. iar toate creaturile erau foarte fericite. Zâna a plecat mai departe. se. să devină frumuse e şi încântare. . Moonik nu a vrut să se ducă singură. Era un negustor foarte cinstit şi aşa a fost până când a murit.Dă-mi doua ciocane de lemn. Regina era foarte mândră de ea. ci s-a dus cu noile zâne create de ea. toate aspectele negative din jurul nostru. Numai unul singur îi rămăsese credincios.Bine. Chiar dacă crede i sau nu crede i. spuse celălalt. Moonik i-a povestit aventura ei regiei. negreşit că era bun. Îşi repară lada cu gândul să strângă în ea averea pe care o cheltuise. Veni un om pe nume „Marchizul” şi a spus: . Când a priceput feciorul negustorului însuşirea lăzii. zbura déjà cu ea pe deasupra oraşului. cu gândul că poate câştiga altul de argint. această poveste este adevarată şi poate chiar şi în ziua de azi Moonik încă mai domneşte peste tărâmul de poveste. 28 77 .Doi bănu i de aramă. Lada s-a rupt în două. Ea şi-a îndeplinit misiunea timp de două zile şi două nop i. mai iubite şi mai apreciate. Buzău Îndrumător: Învă ător: Stoica Gabriela A fost odată un negustor aşa de bogat încât. deoarece a lipsit atâta timp. După ceva vreme creaturile i-au făcut o surpriză Moonikăi pentru că le-a îndeplinit dorin a lor ascunsă.copiii. Aici vindea pantofi. răspunse fiul negustorului. Le acoperea numai cu bani de argint. Acum ştiu că noi. S-a urcat din nou în ladă şi a zburat spre Fran a. regăsindu-ne în Nică. o lume de poveste. Zânele au căutat şi au căutat tărâmuri îndepărtate. fără să ştie cineva de ea. având noroc. zise micul negustor. Clasa a III-a B Şcoala „Constantin Ivănescu” Poşta Cîlnău. El îi spuse: .Strânge.

Mă iau după sunet şi imediat ajung în fa a unui castel imens şi deosebit de frumos. îndrumător: Apostol Iuliana Andreea E noapte. Floarea nu s-a deschis oriunde. Exact când terminaserăm se auzi uşa iar eu m-am ascuns pentru a nu fi văzută de cele trei. deoarece ea nu primise un nume şi nu se ştia care este puterea deosebită pe care o de inea. într-o noapte cu lună plină. Ca o regină… magica şi superba zână! Ea avea o rochie sclipitoare. clasa a VIII-a A Şcoala cu clasele I-VIII „Dimitrie Pompeiu” Prof.O. Zâna i-a spus că ei nu sunt zâne cu adevărat. dar cum atingea ea lucruri urâte şi se transformau în nişte lucruri splendite şi magice. o zână pe nume Miranda. Tărâmul era pe o insulă îndepărtată.Stai! Ia-mă cu tine. Spiriduşii erau uimi i de magia şi precizia pe care o avea zâna în mână şi erau încânta i. deoarece pentru prima oară puteau să fie şi ei ordona i. Oare cum am ajuns aici? Mă aflu într-o poveste. Fără să vrea s-a lovit de mine. Zâna s-a dus la regină. Ea era tare micu ă! Poate una dintre cele mai micu e de pe Tărâmul Zânelor.Păi. un castel! Parcă aş fi într-o poveste! Dar nici să mă mir nu am timp căci văd coborând o frumoasă fată. dar nu s-au transformat în nişte spiriduşi frumoşi. ci într-un cerc din mijlocul tărâmului. Rochia reginei era plină de stelu e. ruptă parcă din basme. plin de sclipici. . s-a apucat să-l înfrumuse eze. pentru a-i prezenta pe noii ei prieteni. deoarece tot timpul au vrut să fie frumoşi şi iubi i de cei din jur. Acel spa iu era locuit de spiriduşi. dar grăbeşte-te. altfel voi da de necaz. Am intrat şi ea m-a rugat să o ajut să aleagă fasolea înainte de a veni mama şi surorile ei vitrege. de parcă acolo ar fi fost mereu. Ochii zânelor se luminau de fiecare dată când îşi vedeau regina. ci s-au transformat în nişte zâne frumoase şi magice. E o noapte calmă dar deodată aud muzică. Nu după mult timp am ajuns la casa ei. Aceştia erau foarte ferici i. Am deschis ochii şi mi-am dat seama că a fost doar un vis. ci sunt spiriduşi. Era prin ul! Cenuşăreasa mi-a spus să rămân acolo. pentru a le înfrumuse a. frumoşi şi plăcu i de oricine. dar nicăieri nu se zărea tărâmul. asa i-a atins şi pe ei. Zâna a început să plângă. pe meleaguri îndepărtate. Regina. . dar această zână nu s-a născut atunci. în adâncul frumuse ii şi al magiei. MICU A ZÂNĂ MIRANDA Ştefiuc Bianca Florina. Zânişoara a fost dusă într-o floare pe tărâmul zânelor. ci s-a întrupat când un copilaş nou-născut a sim it adierea vântului pe obraz pentru prima oară. Îndată tărâmul zânelor apăru. Zâna şi noii ei prieteni au plecat spre tărâm.Eu sunt doar o fată mirată de întâlnirea cu tine. ochii parca erau rup i din albastrul 76 29 .Lumea reală? Dar aici tot în lumea reală suntem. doar pe acelea care doresc să fie mai frumoa- ÎNTÂLNIRE CU CENUŞĂREASA Agapi Amalia. un vis frumos în care m-am întâlnit cu Cenuşăreasa. lucesc puternic şi îmi luminează toată fa a. lungă şi pe o culoare de un galben-auriu. . Văzând. chiar dacă nu erau spiriduşi. deoarece ea era singura zâna care nu s-a născut atunci când un nou-născut a râs pentru prima oară. Zâna a pus mâna pe ei. Zâna s-a sim it foarte tristă. floarea a început încetişor să se deschidă. iar o lacrimă a căzut în apă. Vai! Uite cât e ceasul. Spiriduşii au rugat-o pe zână să îi facă şi pe ei frumoşi.Se ştie că toate zânele se nasc atunci când un nou-născut râde pentru prima oară. Ne priveam nedumerite una pe cealaltă. Eu am recunoscut-o: era Cenuşăreasa. care sunt urâte. Regina i-a confirmat că tocmai şi-a descoperit puterea ei magică şi deosebită. a hotărât să rămâna în regatul zânelor.Cine eşti tu? . iar ei nu s-au transformat în nişte spiriduşi frumoşi. dar nu una obişnuită ci una magică. apreciaşi de to i şi suportabili. nu-i aşa? . În acel tărâm totul e posibil şi totul e scufundat în veselie şi bucurie. E lună plină iar stelele au o sclipire ciudată. Toate zânele s-au adunat ca să o vadă pe noua şi micu a zână. Zânişoara avea un păr lung şi de o culoare de un galben al soarelui. enervante şi supărăcioase. Dar era foarte frumoasă! Chipul ei era alb ca petalele pure de crin. dragu ă şi plăpândă. Condei Monica-Mariana A fost odata ca niciodată. acele creaturi. Dintr-o dată o lumină puternică a apărut în fa a zânei. Doar atingând lucrurile. zânişoara că locul acela este atât de murdar şi de urât. În acel tărâm trăiau toate zânele. Aceasta se grăbea şi pantoful ei a rămas lipit de scări. Dar de unde vii? . într-o noapte cu lună plină. Surorile au avut ghinion: pantoful i s-a potrivit doar ei şi prin ul a luat-o de so ie. ele se transformau în cele mai frumoase şi cele mai vesele păr i ele universului. .Se pare că da. iar din ea a ieşit o zână atât de frumoasă. dar în general ei sunt drăgu i cu oamenii. eu vin din lumea reală. ci ea s-a născut atunci când un bebeluş a sim it adierea vântului pentru prima oară. Şi pornesc împreună cu ea la drum. Trebuie să plec. Jude ul Suceava Coordonator: înv. Fiind obosită am adormit fără să-mi dau seama şi m-am trezit diminea ă când am auzit o trăsură. Zâna le-a spus că doreşte să se întoarcă în tărâmul zânelor. Ea nu ştia cine sunt şi m-a întrebat: .Bine. Numele ei era Moonik. toate zânele erau încântate şi uimite că o zână poate să vină într-o floare atât de frumoasă şi totuşi atât de mică. Regina i-a spus Moonikăi să se ducă pe toate tărâmurile şi să întâlnească toate creaturile mistice. ci s-au transformat în nişte zâne. Între timp cele două surori probau pantoful pierdut de Cenuşăreasa. departe de continent. a luat-o pe zână şi a duso într-un loc unde totul era trist şi urât. Nu ştiu unde mă aflu. Era micu ă. deoarece a fost răpită de nişte creaturi atât de supărătoare. încât toate zânele au rămas uimite de frumuse ea ei. La apari ia reginei. văzând că şi spiriduşii erau zâne. Zâna a primit un nume. Când a ajuns în tărâm. cei mai frumoşi. clasa a IV-a B Şcoala cu clasele I-VIII Siminicea. Regina a fost mirată de ce nu i-a mai văzut până acum pe prietenii zânei.

de decora iuni şi de tortul cel mare.Ce e asta? . limba-mi fuge din gură. A observat că printre cei din jur erau o mul ime de zâne la fel de mici ca ea.Încântată de cunoştin ă! Nu vă supăra i că vă întreb. Cea mai mare dorin ă a Mirandei era să devină mare şi puternică. Lor le place să se îmbrace în culorile pe care le reprezintă magia lor.Îmi spune i cum să fac asta? . cu zâmbetul pe buze şi când mă trezesc. Ziua cea mare a sosit. Au trecut astfel două luni iar micu a zână devenea tot mai frumoasă. Acum te las să te pregăteşti. . cu şase etaje. . şi aşa începe povestea noastră. Zânele sunt de peste douăsprezece feluri şi toate se dovedesc a exista. În general culoarea preferată a zânelor este verde. . oasele degetelor îmi rup unghiile. se întampla ceva special în sufletul Mirandei. Şi-a dat seama că fiecare are rostul său şi diferen ele de statură nu contează. şi dacă aş fi scris TOT. Miranda. Se opri la ultima temă. . Alba Îndrumător: prof.Vai. La fiecare masă. Dă-mi voie să mă prezint. prezentă şi ea la petrecere. coastele se-mping afară din piept. Dar. pentru că. Parcă era mai puternică. prea mic. moale..De luni până sâmbătă. deoarece sim ea că e diferită de celelalte zâne din împrejurimi. este culoarea specifică tărâmului de basm. Da. clasa a VIII-a Colegiul Na ional”Samuil Vulcan” – Beiuş Îndrumător: prof.Bună diminea a. Adina Sorohan Zânele sunt cele mai frumoase şi mai elegante fiin e magice. Regina a fost surprinsă în mod plăcut de mâncare. A creşte. Ce mic eşti!-mi repet. a fugit să-i deschidă. O ZI DIN VIA A UNUI GIMNAZIST Poveste adevărată Tripe Ştefania.Totul e nimic. . Şi pe foaia asta. Te in în mână şi. La revedere. Clarisa. . exclam speriată. nimeni nu creşte cât ai bate din palme! De diminea ă. . Două ore c-au trecut şi tu a-mi spune-ai început: De-aş fi mare.. era foarte obosită. e adevărat? 8:05 Ora de română: Tot şi nimic… Profesoara luă caietul şi îl răsfoi. iar tu începi să-mi îneci tăieturile din palmă. . fiecare fiin ă fiind unică şi având un rost în lume. de la ora 10:00 au început antrenamentele. Orele continuă la fel… ZÂNA MOONIK Toma Larissa. se opri la cea mai lungă temă. dar îmi pute i spune.cerului iar părul de aur.Odihnindu-te. Clarisa. fructe şi câte pu in din fiecare grupă de produse din piramida alimentelor. unghiile de-abia că i le văd. Eşti de acord? . Mă uit în sus şi-mi pari enorm: Ce mare eşti!. patul mi-e-ncăl ăminte. Nu după mult timp s-a aflat că se apropia ziua de naştere a reginei Clarisa. Cel mai pre ios exemplu pentru ea era regina lor. părin ii micu ei zâne au hotărât să-i angajeze un profesor de sport care să o ajute să se dezvolte prin alimenta ie sănătoasă şi multă mişcare.Bine. pentru cea care i-a ajutat şi i-a sfătuit când aveau nevoie. pentru a-şi asigura necesarul de vitamine şi minerale necesare creşterii şi dezvoltării.Bună diminea a. Domnul Tom o punea pe zână să ude grădina cu câte patruzeci de găle i cu apă pe zi. NIMIC n-a i întelege. părul lor este şi foarte lung şi des.i şoptesc: Ce mic eşti!. fără să se oprească şi neavând voie să meargă. dar mai luminoase. îmbrăcată într-o rochie de mătase şi cu bijuterii dintre cele mai scumpe şi-a făcut apari ia în grădina castelului unde toată suflarea de pe Tărâmul Zânelor o aştepta făcând retuşuri la decora iunile special pregătite pentru regina lor iubită. Dintro dată. ci doar să zboare. clasa a V-a Colegiul Na ional “Lucian Blaga” Sebeş. să aflu când mă trezesc că ochii-mi ies din orbite. Numele meu este Tom. cu nările-mi uriaşe respir tot aerul într-un minut. Am început să râd crezând că ce-mi spui sunt doar ale tale-nchipuiri. plin de strălucire.Am în eles.. totuşi. iar faptul că sunte i cu mine e un cadou cu totul special! În acest timp. bucuroasă.Desigur.. erai. vă rog. iar eu prea… altfel.Refă-o! Şi plec şi înlocuiesc NIMICUL cu TOTUL. Mă culc la loc. Este cea mai frumoasa aniversare a mea. Piciorul i-e minuscul. Au un păr magic. E vis. Toate zânele trebuiau să meargă la bucătăria regală să pregătească bucate alese şi un tort mare. cu aripi lungi şi puternice a bătut la uşă. adică: legume. Începi să râzi şi mă zdrobeşti cu-a ta enormă gheată.Mul umesc. . Văzând mâhnirea din sufletul fiicei lor. mă aflu între frunze. îi ajungea mai jos de aripioarele fine pe care le purta între umeri. Miranda! salută politicos profesorul. ai fi a mea şiatunci eu te-aş ine-n palma mea. de la ora 10:00 până la ora 18:00. dar totuşi sim ea că ceva se schimbase. După o săptămână de muncă. ce frumos este totul! Nu mai am cuvinte! spuse Clarisa. Miranda trebuia să respecte regimul impus de profesorul său. a dispărut din mintea ei ideea că e mai pu in importantă dacă este mică. spuse Miranda entuziasmată. Dormeam. domnule! Vă rog să intra i! . domnule profesor! Luni. 30 75 . Te superi şi sari să-mi dai o palmă. un domn prezentabil. unde ar fi trebuit să scriu TOT. da. cu păru-mi fac înconjorul pământului de zece ori. am scris NIMIC. Ojică Elena 6:45 Trezirea. asta rezultând că nimicul e tot. Parc-un păianjen se plimbă pe-al meu obraz. când vom începe antrenamentele? . Sunt asemănătoare oamenilor.

TOMA NECREDINCIOSUL Haprian Ileana. cea mai mică dintre ele.De ce razi de oamenii care cred în acest zvon. ca nu cumva sa ramana chiar el fara de-ale gurii.i fac rău.. fără să îşi dea seama. El nu credea în magie iar consătenii l-au poreclit „Toma necredinciosul”. auzind un zgomot. credea orice povestioara auzea. De atunci ea nu a mai fost tristă că e mică. După o luna acel zvon a fost uitat. pe fundul marii din apropierea satul lor se afla un ora subacvatic unde trăiau o mul ime de pe ti. . A început chiar sa lucreze pamanturile tatălui sau. Nu am să. Se spunea ca undeva.Dar tu de unde tii ca nu exista o vrăjitoare pe acele meleaguri? Atunci când ne dovede ti ca nu exista. Înainte de a face acest lucru a întrebat-o: . câ iva centimetri în plus. eşti deosebită! zise feti a. iarba era din pietre pre ioase şi norii erau de toate culorile de parcă ar fi fost vată de zahăr multicoloră. antenu e. călu i de mare. jud. dar nu se tie de unde a ie it un alt zvon care spunea ca în pădurile satului. Feti a. atunci sa razi de noi.. Popescu Camelia A fost o dată ca niciodată un om căruia tatăl său i-a lăsat multă bogă ie. demult. Dar tu. . Aceasta. Când auzi aceasta. Condei Monica-Mariana Cândva. Toma necredinciosul începu a rade în hohote de acel zvon i de sătenii care credeau în asta. Alessia.Desigur! Dar nu voi sta mult pentru ca părin ii mei să nu se îngrijoreze. corali. s-a apropiat de tufiş şi a început să cerceteze cu aten ie. a văzut venind spre ea o feti ă. ca nu cumva zâna să se sperie de vocea ei. Tare s-a mai speriat feti a! Însă zâna a liniştit-o spunându-i că-i arată drumul de întoarcere. Din vorbă în vorbă. Tumbelina. Un om a venit i ia spus necredinciosului: .Nu ai vrea să vii în vizită la mine acasă ca să îmi cunoşti familia? . Niciodată nu se ştie de unde mai apar. dar care o fi acel sat doar autorul povestii tie. Într-o bună zi un zvon răscoli satul. Alessiei i-au plăcut foarte mult bobi ele de rouă care străluceau în bătaia blândă a razelor de soare. dar care era lene . nu ştia ce dar să-i facă mamei sale de ziua ei. iar daca vedea pe careva razand spunea mereu: „ Cine rade la urma rade mai bine! Magia e magie!” Se spune ca i azi daca treci prin satul de langa mare Toma încearcă sa te convingă de puterea magiei. ce cau i pe aici? . intr-o poieni a exista un râu magic din care daca cineva sorbea i i vindeca toate rănile. I . pentru ca s-ar putea sa fie adevărat i atâta vreme cat tu nu ai nici o dovada sa conte ti existenta magiei nu ai dreptul sa razi de al ii? Si de aceasta data Toma necredinciosul nu a pus la suflet i nici nu a băgat în seama cuvintele omului. un alt zvon a cuprins tot satul. Toma începu a rade i a batjocorii pe to i cei care credeau în acel zvon i în existenta vrăjitoarei. sirene. Jude ul Suceava Coordonator: înv. FETI A ŞI ZÂNA Boicu Iulia. ii spuse: . pe un munte se afla o vrăjitoare urâtă i haină care transforma în broască pe oricine îndrăzne te să i se înfă i eze în cale. . Alba Îndrumător: prof. dorind să aibă în continuare un stil de via ă sănătos. Când auzea cuvântul”magie” începea a râde în hohote pentru a-i face pe cei care pomenesc cuvântul sa se simtă stânjeni i. Trecuse pe tărâmul zânelor.Dacă vrei.Şi tu eşti atât de mică! murmură uşor Claudia.VIII Daia Romana. iar acel zvon era că într-o pe teră. De atunci Toma împarte din avutul sau nevoia ilor de teama ca magia sa nu se risipească. iar daca-l intalniti i afla i sa-mi spune i i mie. Toma necredinciosul pleca indiferent către casa. După ce s-a gândit trei zile şi trei nop i. te ajut să cau i ceea ce doreşti. A descoperit-o astfel pe zână.a A Scoala cu cls. 74 31 . clasa a V.Eu sunt Alessia şi vin de pe tărâmul zânelor. Alt om auzindu-l râzând de bie ii săteni care nu aveau nici o vina ca erau creduli. cine eşti? De unde vii? Nu am mai văzut fiin e ca tine. Alessia s-a speriat şi s-a ascuns după o frunză la rădăcinile unui tufiş. Dar acum. dar nu a renun at totuşi la antrenamente. clasa a IV-a B Şcoala cu clasele I-VIII Siminicea. a hotărât să plece prin lume să caute ceva deosebit. . Dar hai să ne grăbim. Ai aripioare. Cum mergea ea aşa.Nu. dar spune-mi..Caut un cadou deosebit pentru mama mea.Eu sunt Claudia. Sunt plecată de mult timp de acasă. nu-mi face rău! . pe tărâmul zânelor urma să se dea o mare sărbătoare în cinstea reginei lor.. Cu multă răbdare ea a adunat bobi ă cu bobi ă şi i-a făcut mamei sale un colier minunat de o rară delicate e. speriată.Te rog.Uau! Ce mare eşti!s-a mirat zâna. iar plăcerea sa zilnică era să râdă de al ii. zgârcit. Iată ca peste un an. Claudia şia dat seama că a ajuns într-un loc necunoscut şi tare ciudat: copacii aveau frunzele din aur şi argint. El niciodată nu a încercat sa le dovedească oamenilor ca magia nu exista i o inea mereu pe-a lui. a spus: . . mergând în urma Alessiei. trăsuri din scoici multicolore i multe altele pe care lumea de pe uscat nu i le putea imagina. cine eşti? . Cele două noi prietene au plecat să găsească un cadou potrivit.Bine. care avea trei fiice. spune-mi.

de la peştişorul Pinchi am primit o scoică foarte mare şi o perlă din ocean. Fiecare dintre cei patru prieteni pe care mi i-am făcut mi-au adus câte un cadou. Lupul. Cei patru prieteni mi-au explicat că suntem în lumea poveştilor unde totul este posibil. Tumbelina. şi şoricelul Ioda. Atunci am în eles că e mult mai plăcut să trăieşti într-o lume de poveşti unde toată lumea se în elege bine. . . . L-a luat pe cerb şi l-a dus într-o peşteră.Eu o să vă fiu şef! A adăugat cerbul.Trebuie să fie ursul şef! a spus vulturul în zbor. deci ne potivim.Da. Bucur Elena-Alina Bună ziua! Cel pu in aşa cred eu că ar trebui să încep această scurtă istorisire a mea. Maiestate! zise feti a. pisici care se jucau cu atâta prietenie cu şoriceii şi nu în elegeam ce se întâmplă.Bine! Tu ai toate calită ile necesare pentru a fi conducător! S-a înnoptat.Claudia. jud.Alessia a făcut un semn cu bagheta şi Claudia a sim it că devine mică şi că pluteşte uşor de parcă ar fi avut şi ea aripi. CONDUCĂTORUL PĂDURII Nicoară Anca Lucia. iar iepurele şi şoricelul o voiau pe veveri ă. m-am trezit alături de eroii din joc. pisicu a. ea este mama mea.Acesta este un cadou de la mine şi de la Claudia.Eu ar trebui să vă fiu conducător! a spus lupul. a mers la casa cerbului. cu ochii verzi. m-am trezit din nou în fa a calculatorului meu. Şi-a dat seama ce distractiv va fi să fie mică pentru pu in timp. Erau florile de la Luiza. Văzând aceasta. dar tot atunci am în eles că îmi pot creea o lume a mea. . o lume a poveştilor mele şi că acesta era doar începutul. înalt cu părul negru. Şi-a dat seama ce suflet bun Alessia şi că a câştigat o prietenă de nădejde. Din care poveste? Mirată i-am răspuns că nu vin din nicio poveste şi ceea ce văd în jurul meu mi se pare fără în eles pentru că în lumea mea nu era nimic la fel. Timiş Îndrumător: prof. războinic şi descurcăre ! a spus broasca. dar în spatele meu se auzeau nişte voci care cântau o melodie lentă. pe furiş. To i ar fi îngrijora i dacă nu m-aş întoarce.Şi mie la fel! Atunci. Toate animalele pădurii se contraziceau. 12 Timişoara. Atunci fata l-a sărutat şi pocitania cea urâtă s-a transformat înt-un băiat foarte chipeş. UN PAS SPRE ÎNCEPUT Tănase Mădălina. cls.Mamă. 2 Sebeş Îndrumător: înv. care îmi doresc foarte mult să vă placă.Tu? Hai să fim serioşi! Cred că glumeşti? Au spus în cor toate animalele. Luiza m-a învitat la o plimbare şi i-am întâlnit acolo pe cei trei prieteni ai Luizei: că elul Bombonică. Claudia. .Îmi pare bine de cunoştin ă.Cu o sărutare voi putea să devin iar om. un buchet de flori. Astfel că am primit de la Luiza.Nu glumesc! . Le-am spus că în lumea mea unele animale nu se în eleg aşa de bine. I-VIII Nr. Băiatul îi mul umi fetei şi era nespus de fericit.Tu eşti slab şi pricăjit! Nici din ii nu-i mai ai în gură! . Mă uitam de jur împrejur şi observam tot felul de lucruri ciudate ca: păsări cu pene de aur. clasa a V-a Şcoala cu clasele I – VIII Nr. .Cred te pot ajuta eu. nu ai vrea să rămâi aici cu noi? se auzi glasul micu ei zâne. ori de câte ori au avut ocazia. 32 73 . nu ştiu cum. Am plecat spre casă condusă de pisicu a Luiza şi. dar timpul a trecut atât de repede şi seara a venit. de la că elul Bombonică am primit nişte bomboane. . Ursul şi ariciul îl voiau şef pe vultur. peşti care mergeau pe uscat. Mă aflam într-o zi în fa a calculatorului meu şi mă jucam când. Au intrat în sala tronului şi Alessia şi-a îmbră işat fericită mama. Ce trebuie să fac ca să te scap de această povară? . iar de la şoricelul Ioda am primit o pălărioară şi nişte ochelari de soare. . animalele s-au întrebat: . deodată.Prezintă-mi-o şi mie pe noua ta prietenă! . Claudia şi-a dat seama că nu are nici un cadou pentru mama Alessiei şi s-a întristat pu in. cu cls. ea este Claudia. . . Tumbelina spuse: . şi eu mi-am pierdut părin ii într-un accident. . a-III-a B Şc. Mă uitam uimită şi mi-am dat seama ca fiecare prieten pe care mi-l făcusem în lumea nouă era din câte o poveste citită de mine. peştişorul Pinchi. şi de atunci sunt nedespăr i i. Pisicu a Luiza s-a apropiat de mine şi m-a întrebat cum mă numesc i de unde vin.Î i promit! Claudia şi Alessia s-au despăr it cu părere de rău dar s-au vizitat cu mare bucurie de atunci încolo. că ei care puteau zbura. Toate animalele au mers la culcare. şi eu caut o slujba la fel ca şi tine. Cele două au ajuns la palat chiar în momentul în care trebuia să înceapă sărbătorirea zilei de naştere a reginei. Au devenit cei mai buni prieteni. am povestit i am râs de năzdrăvăniile fiecaruia. Diminea a. prietena sa a întins spre Tumbelina colierul de rouă spunând: . Zdrenghia Maria Erau odată nişte animale ale pădurii care nu-şi gaseau un conducător. Feti a s-a înseninat dintr-o dată. noi ne asemănăm. Am şi eu o familie. Am început să ne jucăm împreună jocuri minunate. Nu o pot părăsi. . unde nu există ceartă şi supărare. Ai dreptate! Dar promite-mi că ne vom vizita.Nu pot să fac asta.Ne trebuie cineva puternic.

Poate e în pericol! .. Intr-o zi. am dat peste o femeie. Intr-o pădure s-a întâlnit cu un bătran sărac. fata a mers la un magazin să-şi cumpere ceva de mâncare. După mult mers pe jos. dintr-o data. lampioanele albastre. baiatul luă doar apa. Mama lor era însă foarte bolnava i nu după mult timp î i dădu sufletul. Cei doi prieteni îl fixau fascina i. după ce au mâncat pe săturate cornuri calde cu ciocolată. primăvara. Au trecut ani mul i. frumoase i bune ca pâinea caldă. frumoasa dar cu inima neagră i rea. Băiatul ii dădu cativa banuti. părea să fi ars. Intra i acolo le gasi pe surorile sale. Pu ca Gheorghina Au fost odată. Plecăm mâine disde-diminea ă. toata întâmplarea. dintr-o data a făcut o vraja şi m-a transformat în dinozaur. s-au întins pe nisipul strălucitor şi prea fierbinte pentru trupurile lor minuscule. Lupul a fost pedepsit să stea două săptămîni fără mâncare şi apă. din ii extrem de ascu i i. de culoare maro cu ochii foarte mari. toată lumea o respingea. În rubiniul lui semisferic. . şi o luau la fugă. eu vreau doar să mă împrietenesc cu cineva să nu mai stau singur. De atunci am rămas tot aşa. băiatul o întreba pe mama prietenului sau: . Bistri a-Năsăud Îndrumător: prof. Mama fetelor nu s-a mul umit doar cu atât. A doua zi nu vedeai nici o muscă umblând prin preajmă. DOUASPREZECE PORUMBITE Albu Bogdana Carmen. mama vitrega a fetelor. Batranul i-a spus: . ardea pe cer. până la ultima petală. clasa a V-a Şcoala Generală Braniştea. Marian Nataşa A fost odată o fată care era orfană. Inainte sa poata spune ceva le stropi cu apa fermecata i vraja se rupse. deoarece părin ii mei au murit într-un accident. Toată lumea fugea de frica dinozaurului.Pentru ca ai fost bun cu mine te voi rasplati. O foaie de calc părea că acoperă cerul nop ii. nu ştiau pe unde să se ascundă.Să-l căutăm! Animalele l-au căutat prin toată pădurea. Din acel moment via a fetelor a devenit un chin. iar cerbul a ajuns stăpânul pădurii. Pe deasupra că era înfricoşător. Acelea sunt surorile tale pe care mama lor vitrega le-a vrajit. Vraja ei va avea efect asupra mea până când eu voi găsi pe cineva care are aceeaşi soartă ca a mea. adauga batranul. Ai grija. Aceea femeie era o vrăjitoare foarte rea.Măi pocitanie înfricoşatoare. aşa că a mers la cuibul dinozaurului şi i-a zis: .Cine te-a adus aici? . .Unde este cerbul? . A mers baiatul cat a mers i pana la urma a ajuns la muntele de argint. În sfîrşit l-au găsit în peşteră. urătă. Slei i de puteri. A mai mers o bucata de drum i a ajuns la castelul fermecat. Dinozaurul se ascunse şi el în cuibul lui. eram un băiat care umbla să-şi caute o slujbă. Cand baiatul vru să ia apa a fost uimit de toate bogă iile din jurul său. îmi pare foarte rău. una câte una. Peste sapte tari i sapte mari este un castel fermecat în care se ascund cele douasprezece prombite. s-a întâmplat minunea: de dincolo de valuri şi de spume a început să crească soarele. Fata se sperie şi o luă la fugă. Într-o zi.Nu fac asta inten ionat. Si-a luat o desaga plina cu mâncare i a pornit la drum. dar fata nu avea noroc. şi-au continuat drumul.. acesta şi vorbea. că. douăsprezece surori. flamand i zdren ăros. Eu nu sunt dinozaur. au ajuns undeva.Care este povestea celor douăsprezece porumbi e? Femeia i-a spus. însă oamenii din sat tiau povestea. şi cum umblam eu aşa.o bucata de paine i haina lui. când deodată se auzise un zgomot puternic. nu ai voie sa iei nimic altceva. Acestea au plecat numaidecât. departe. Oamenii când îl auzeau se speriau şi mai tare. 72 33 .. era mai înfricoşătoare decât mine. Timpul ei se mistuise în vâlvătăile soarelui de vară. a născut un băie el atât de frumos încât la soare te puteai uita dar la el ba. Şi. Acel zgomot era făcut de un dinozaur foarte mare. Surorile ii multumira bucuroase ca fratele lor le-a salvat. Fata spuse: . Tatăl fetelor si-a luat o noua so ie. dar î i aminti spusele bătranului.Cum dori i! A doua zi. Mama lui nu-i spusese despre surorile sale. . avea ochi negri şi mari. trebuie sa iei apa de la izvorul vrajit de pe muntele de argint. îşi stingeau. multiplicat de oglinzile apei. nu mai speria lumea în halul acesta.Lupul! exclamă cerbul. Băiatul hotarî sa le caute pe surorile lui. la ărmul unei mări necunoscute.. din cauza ta oamenii nu mai pot ieşi afara. Şi. doar apa fermecata! Baiatul multumi batranului i isi continua drumul.Ca sa desfaci vraja. Avem ceva fooooarte important de rezolvat. FATA ŞI DRAGONUL Szekely Gabriela. Atunci dinozaurul îi zise: . iar cei doi mici prieteni curajoşi erau epuiza i de efort şi de sete. Băiatul le povesti cine este i cum a ajuns la ele. nu mai pot merge la muncă. Vom dormi aici o singură noapte. Soarele s-a înăl at. cls a II-a coala Generala intereag Îndrumător: Inv. a transformat fetele în porumbi e printr-o vrajă numai de ea tiuta. sunt cu prietenul meu. Dar fata era curajoasă. Aceasta umbla toată ziua pe străzi ca să îşi caute de lucru. avea părul alb şi încâlcit de te speriai când te uitai la ea. până când acea femeie.Cum pot desface vraja? . stelele păleau.

ploaia s-a oprit şi a răsărit soarele. a fost un adevărat uragan. Uite aici un han. Nu eşti tu cel mai bun prieten al meu? Merg cu tine. am exclamat: .Ce nu în elegi. încât abia a auzit că era strigat. Plante în stânga. s-a apucat să îşi împacheteze în grabă câteva lucruri despre care credea că îi vor trebui în călătoria spre un loc imposibil de atins. M-am întrebat în gând: „Ce s-a întâmplat?” Ce s-a întâmplat a rămas însă un mister… ce. De tare mult timp mi-am dorit o excursie cu clasa. M-am uitat la poze. Am aflat că la Grădina Botanică din Cluj-Napoca te sim i ca în rai.Nu. cunoscute şi îndrăgite pentru faptele bune pe care le-am săvârşit. Am cântat. Mă grăbeam. curioasă să văd ce e acolo. că am glumit. dar povestea vie ii lui situându-se la polul opus a dezgustat cititorii. Lucius avea grijă întotdeauna de prietenul său. eu cred altceva). Nu merg! . Sim ea că asta este cea mai mare aventură a vie ii sale prea scurte. cel pu in aşa cred eu despre mine.. Eu... multe poveşti. mai ales cele prin natură. Vai! Vai! Iată-l! Fugi! E invincibil! Îl inem noi cumva până pleci! . dar nu au reuşit să meargă prea mult. pentru că încerca să care singur tot bagajul. . Îmi place să citesc multe. Se cunoşteau încă de pe cînd erau doar nişte ouă. iar din frunze. . . Am văzut balaurul. m-am îndepărtat de grup.. sfori. un duş dintr-o eprubetă. asta e situa ia noastră. Grăbit. foarte politicoasă. a construit chiar o maşină pentru împărăteasa muşuroiului. Era atât de absorbit de ideea sa. vârtej şi cu cele şapte capete ale sale a reuşit să cuprindă cu privirea aproape tot Universul. Telefonul era pe masă. era ceva peste puterile lui. Ajunsă lângă lumini ă am rămas înmărmurită. şi făceau totul împreună. erau nedespăr i i.Ce idee aiurea. Noi am încercat să aducem bucurie în inimile atâtor cititori. prin esele şi cavalerii lor curajoşi despre care ştiam doar din poveşti. Nu în elegea de unde acest gând nebunesc. a răspuns Lucius şi a fost întrerupt de o bufnitură. oarecum mă atrăgea.Omule. o zână a încercat să mă lămurească: . de parcă nu ar mai fi avut nicio clipă de răgaz. să admir toate frumuse ile create de Dumnezeu.Bine a i venit la hanul „La Fran uzul”! Cu ce vă putem servi? . încât ai uitat de concursul de alergări de azi? . sunte i cu partenera. M-am sim i deodată înconjurată de toate zânele.. treaba lor. nu s-a putut apropia de Soare fără să fie pârjolit. ce se întâmplă aici!? Cu un glas dulce. Lucius s-a trezit brusc. dar care. apă. şi chiar dacă Lux era foarte impulsiv şi mai avea conflicte cu ceilal i tineri din muşuroi. Ajunseseră în Fran a.. Am lansat ideea în clasă şi toată suflarea a fost de acord. Şi ştiu că vrei maşina echipată cu frunze. am spus glume..Nu vă pot lăsa aici! Nu vreau să nu mai am poveşti! Ce-o să mai citesc? Cinemi va umple sufletul de bucurie? Deodată mi-am amintit de telefonul mobil cu aparat de fotografiat şi că citisem în urmă cu câteva zile. Ador călătoriile.Hai.Hai măi. 34 71 . După un timp. Au continuat totuşi să meargă pe jos. L-am deschis. provizii şi doi bondari. Nădăjduiam de mult să ajung acolo. Lux? Trebuie să plec! Am ceva important de făcut! . repede.Daaaaa. care. Hai să căutăm alte muşuroie.. Ştia şi el că nimeni. doar pentru că istoriile noastre au fost citite. Era Lux. de furnicu ă. niciodată. L-am închis repede cu groază.Nu. în lumea lor. pentru că maşina li s-a stricat din cauza unei ploi scurte. dar un balaur mare şi fioros vine după noi să ne distrugă. tot într-o carte cu poveşti.. cu orice pre . în diminea a despre care vorbim. sus draga mamei! Să nu întârzii la şcoală! Am sărit repede din pat. atrasă ca un magnet parcă. dar şi mirată. îl liniştea şi niciodată nu îl părăsea la nevoie. Lux era în culmea fericirii. . Normal că vin. dacă ai motive de bucurie? Ei bine. vreau trei bondari. De aceea noi ne-am părăsit căr ile noastre şi ne ascundem aici că doar. Au intrat şi au fost întâmpina i de o furnică-valet.Trebuie să merg să găsesc locul de unde răsare soarele. Somnul îi fusese alungat şi creierul răscolit de o idee cu totul şi cu totul trăsnită (aşa au spus apoi toate furnicile din muşuroi. Călătoria cu autocarul a fost una de vis. doar nu ne va găsi. tocmai pentru hidoşenia lor. Bucuroasă. Avem mult de mers.În elegggg. coji de nucă şi fire de iarbă (în loc de sfori). suntem în oraşul iubirii.Tu ştii că întotdeauna învingi triste ea. Dumnezeule. în elegi? Trebuie! Şi vreau să vii şi tu cu mine! . Dar.. poate cunoaştem nişte furnicu e fran uzoaice. În sfârşit am ajuns într-un loc fermecător. . Trebuie să vă spun că Lux era cel mai vechi şi cel mai bun prieten al lui Lucius. Cutreierând încântătoarea gradină. . Sim ea că trebuie să facă asta acum. Dar nu se putea controla.MISTERUL Săsărman Raluca. Sabina Sigmirean Sunt o feti ă obişnuită. nu mai văzusem aşa minună ii în via a mea. dar… iaca ne-am înşelat. Umblă val.Doamne. După câteva ore au pornit.Vrem o cameră pentru doi. care căzuse grămadă. Nu-mi venea să cred că poate exista aşa ceva. clasa a IV-a Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean Îndrumător: instit. Nicidată nu mai părăsise muşuroiul. mi s-a părut că văd printre frunzele jucăuşe o lumini ă. ce să vă mai spun. că balaurii nu agreează să fie poza i. Acum trebuie să ne cazăm undeva. a furnicu elor.? Şi ce anume ai tu de făcut atât de important. plante în dreapta. . Tremurând din tot trupul meu am ridicat aparatul… când… deodată am auzit: . A construit capcane din ace pentru duşmanii muşuroilui. dar pe care uneori prea pu in le ştim pre ui.Lasă asta pe mai târziu. Nu se certaseră niciodată. pe care l-a dăruit furnicii-doică ce a avut grijă de el când era doar un ou. Lucius a fost brusc smuls din somn de o dorin ă ciudată de a vedea de unde răsare soarele. eram în al nouălea cer.Nuuuuuuu???? Cum adică nu??? Nu pot să cred că îmi faci asta! .

căutau adăpost pentru că se apropia iarna şi era din ce în ce mai frig. Cutreierând pădurile am văzut o ursoaică plângând. aproape dincolo o zări pe iubita lui mamă cu bra ele întinse. dar cred că mi-a deschis ochii sufletului spre lumea plină de culori a copilăriei. Timpul ne poartă prin via ă repede-repede şi. sunt doar pentru copii… Doar ei le pot gusta pe deplin savoarea. Ca un erou înfrunta obstacolul. din păcate. spuse ursule ul. FURNICA ŞI… LUMEA Stancu Ştefan-Alexandru. „Acum totul s-a sfârşit!” mai apucă să gândească nefericitul de ursule . Sabina Sigmirean A fost odată ca niciodată un ursule pe care-l chema Blăni ă. Îşi potoli foamea. Nu e o povestioară. aşa că s-ar putea să reuşeşti să treci. E ceva de mers. răspunse că eluşul. foame. Se ridică încet. m-am împăcat cu mine… şi dacă îmi vine să mă mai zvârcolesc.i regăseşti mama. Nu vreau să dau un titlu la ce am scris. e destul de periculos pentru că trebuie să trecem pe lângă o cascadă. Nu mai ştia dacă e viu sau mort. clasa a V-a Şcoala cu clasele I-VIII nr. El este harnic. ce am văzut în acea zi. Eu voi sta aici până te voi vedea dincolo. are un dar aparte.Am să te ajut. Cred că era mama ta.. pentru că face tot felul de inven ii. prietene.Mul umesc. clasa a IV-a Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean Îndrumător: instit. fiindcă eşti şi tu un copil ca mine. a V-a A Grupul Şcolar Telciu Îndrumător: prof. totuşi să mă las purtată prea tare de val… totuşi. Din când în când se oprea să-şi mai tragă sufletul. la urma urmei. Era un vânător care tocmai îndreptase arma spre mamă şi pui. Porni deznădăjduit în căutarea mamei. mi-e bine aşa… Încă mai cred în poveşti… Poveştile. Era că eluşul care încerca să-l scoată de sub un brad mare. cu frică şi se apropie. Abia a patra zi pe la amiază într-o poieni ă zări trei copilaşi care adunau ciuperci. Lucius este un adolescent-furnicu ă ce trăieşte alături de miile lui de fra i în muşuroiul din centrul pădurii. Aceasta l-a atins uşor pe fa ă pe Lucius. Şi ce dor îmi este de mama! Lacrimile îi curgeau şiroaie.Oricum. un foşnet deosebit le atrase aten ia. Trei zile şi trei nop i a cutreierat pădurea în lung şi-n lat. vrei. a pătruns o fărâmă de soare. Îi era frig. dar merită să încercăm s-o găsim. Împreună cu mama sa. jud. poate că aşa făceau şi al ii cândva. mărinimos şi curajos… Şi. Fiindcă. A rămas nemişcat fiind sleit de puteri. Ia priveşte ce noroc ai! Bradul a căzut tocmai peste cascadă. Carmen Sima Într-o diminea ă de primăvară târzie. În jur era o linişte ca de mormânt.. mare şi bătrân ce se rupse şi căzu peste bietul Blăni ă. De ce nu? Cu toate că acum mi-e tare frică să mai visez… Vreau să rămân în globul meu de cristal… Şi nu mi-e frică să rămân în el… sper doar să mai fie cineva acolo când eu o să rămân blocată. Bucuros. Oare cum să te răsplătesc pentru ajutorul ce mi l-ai dat? . 5 Râmnicu Vâlcea. când deodată se sim i tras de o lăbu ă. Vedea numai negru înaintea ochilor şi-n urechi persista glasul disperat al mamei. Domnica Homei Cu cine să vorbesc dacă simt nevoia… şi mai ales dacă acum nu e nimeni lângă mine? Aşa că nu pot decât să ating corpul rece al stiloului şi să îi dau bătaie… Mi-e teamă. Blăni ă se că ără pe brad şi parcă înota printre crengile lui încercând să ajungă de cealaltă parte. spun unii.Cum aş putea ajunge dincolo oare? începu Blăni ă a se tângui. s-a trezit parcă dintr-un coşmar. întâi trebuie să te bazezi pe ceilal i…pe prieteni…pe eroii din poveste… până te găseşti… Şi mâine să o iei de la capăt… Şi să faci din asta un drum plin cu peripe ii. Şi sincer. Deodată se auzi un zgomot asurzitor. Sim ea cum îl sfâşiau suli e necru ătoare. Doar că eluşul care-i înso ea a rămas în mijlocul poienii. Blăni ă s-a apropiat sfios de el şi i-a povestit toată durerea ce-l mistuia. dar aceştia cum l-au zărit s-au făcut nevăzu i. „S-a zis cu mine!” se gândi săracul ursule . dar era îngrozit fiindcă era singur. Când era aproape. Tremura tot. mai ales. Şi mi-a spus cineva că acesta e drumul către maturitate. Chiar dacă nu vrei. cu miros de iarbă verde. atunci zâmbesc doar… şi mă gândesc: “Uite-mă!… iar!”. DESPRE NIMIC Pupeză Roxana. Nici nu şi-au dat seama cum au şi ajuns lângă cascada cu pricina. S-a speriat atât de rău încât fără să vrea a luat-o la sănătoasa. printr-o gaură din peretele muşuroiului. E mai mult un fel de grămadă de gânduri… poate pentru asta ar trebui să mă apuc de scris poveşti sau să tac odată… Cum eu caut povestioare pentru a mă linişti.Sunt bucuros că am făcut o faptă bună. dar degeaba. Era disperat. Scoase un strigăt de bucurie. Că eluşul îl privea neputincios. deci am o scuză… Şi. Privi în jur şi zări o tufă cu zmeură. Acesta. Vâlcea Îndrumător: prof.rămâne un mister. . Împiedicânduse şi căzând. Blăni ă sim i o lovitură puternică de parcă muntele se rostogoli peste el. să. ascultându-l cu luare aminte îi spuse: . cls. Blăni ă se îndreptă spre ei. Acolo mi-am pierdut şi eu fratele. care mai de care mai uimitoare şi mai năstruşni- BLĂNI Ă Pastor Beatrice. Se gândea că va pieri fără să-şi mai îmbră işeze măcar o singură dată mama. GÂNDURI DE POVESTE. poate că o să ajung o persoană importantă cândva i atunci or să mă dea afară pentru că am un trecut “dubios”… să zicem aşa… aşa că mă mul umesc să spun că încă sunt un copil. 70 35 . blăni a udă de atâta fugă. nu vrei… toate or să se sfârşească odată… SOARELE. dar în aceeaşi clipă se dezechilibră şi se rostogoli în apa rece ca ghea a. . Eu… eu încă mai visez. eroii poveştilor au început să devină nişte străini pentru cei cărora nu le place să fie copii. Deodată. Ursoaica scoase atunci un răcnet înfiorător cum Blăni ă nu mai auzise.

” Pe moment. Vântul adia uşor printre crengile bătrânilor copaci. îmbrăcându-l în straie albe de mireasă. era incredibil. zânele au căutat până au descoperit minună ia de floare. Era cu totul altceva. Era locul în care doream să ajung la vârsta de cinci ani.. Dar. Era scufundată într-un vis. I. iar norii din vată de zahăr pluteau uşor deasupra capului meu. iar streşinile caselor au început a plânge.. Mi-a apărut ca o viziune: era o încrâncenată luptă dintr-un basm..una câte una. clasa a VII-a B Col. pe malul acesteia. Pe celălalt mal că eluşul lătra fericit.din acea carte despre cavaleri. VISUL CORNELIEI Rusu Alina Andreea. Mi-a făcut discret semn cu mâna. Zâna cea de ghea ă s-a arătat în toată splendoarea ei. o alta mi-a apărut în mână. ea venea spre mine.Deodată sim i ceva moale şi căldu şi parcă auzea şi un cântecel. în stejar. unde trăia prin esa dulciurilor. Cartea se numea”Camelot”. Cornelia dormea. Eram pe o pajişte. imaginea a dispărut. râul din caramel curgea alene. Deşi cu inima de ghea ă Zâna Iarnă are un rol important în via ă. Mama îl inea strâns la pieptul ei. Am privit cum se desfăşura scena. Îmi amintesc cum pluteam deasupra unei mări şi. nu ştiam ce să spun. După aceea. Puful moale a acoperit totul mai devreme decât credeam. restul literelor era şters. Dintr-o suflare pădurea. Ceea ce m-a uimit complet a fost castelul din înghe ată. Braşov Îndrumător: prof. şi când m-am întors în bibliotecă pe carte scria”Came…”. când am ajuns pe un culoar. vrăjitoarea cea rea le-a urmărit. clasa a IV-a Colegiul Na ional „Petru Rareş” Beclean Îndrumător: instit. Liniştea care domneşte peste tot este întreruptă de chiote de bucurie. bucuroşi au început unul câte unul să-şi scoată săniu ele care până acum s-au odihnit. s-a prefăcut într-o floare cum nu mai văzuse nimeni în lume şi s-a pitit între celelalte.” Într-o mână ineam o foaie pe care scria:”lot’’. cavaleri tăcu i. Aceste zile reci nu-i vor împiedica sa se bucure de jocurile pe care Buna Zână le-a adus în dar. Se făcea că ea şi cele două prietene ale sale. 36 69 . Copacii au rămas golaşi şi pustii i şi de păsări părăsi i. dacă nu găseam uşa ce m-a readus în bibliotecă. am văzut un vrăjitor şi o masă rotundă la care erau aşeza i cavalerii. dragoni. Peste câ iva ani. care mi-a spus că am fost pe un tărâm de poveste. am văzut o pancartă pe care scria:”O dată la o sută de ani când răsare un ghiocel lângă acest vrăjit copac. Nu-i venea să creadă. o altă carte mi-a atras aten ia– era diferită de celelalte.am rupt şi.. Am vrut să plec. Am încercat să aleg o altă carte. dealurile şi chiar panglica albastră. mi-am dat seama că foaia pe care scria:”lot’’ făcea parte din acea poveste. care îşi trimiteau parfumul suav pretutindeni. Ştiind că celor trei le plac foarte mult florile. Jude ul Suceava Îndrumător: înv. clasa a IV-a B Şcoala cu clasele I-VIII Siminicea. ghioceii.. „Dr. am zărit unul stingher.. Din câte îmi amintesc. o vrăjitoare rea dorea să le prindă deoarece acestea o încurcau întotdeauna când vroia să facă lucruri rele. Mă plimbam fericită. dar din neant. nu am în eles ce vrea să spună această profe ie. şi triste ea îmi învăluise inima. Le-am urmat şi. am deschis-o…şi deodată…m-am trezit pe un teritoriu mirific. pufos parcă bunica ar fi împrăştiat puful gâştei pe care o jumulise nu de mult timp. După pu in timp. Oana şi Mirela erau trei zâne fermecate. Spre seară săbii de ghea ă au preluat stăpânirea. Nu găsisem niciunul. Meşotă”. invitându-mă să gust din bunătă ile acestei lumi. şi a apărut Zâna Lacurilor. Într-o zi frumoasă de vară. Aş fi răspuns cu plăcere invita iei.. dar am deschis uşa şi am văzut o bibliotecă plină de căr i magice. Nu am în eles: de ce? M-am mai plimbat şi am deschis şi alte căr i unde am văzut elfi. l. mă înspăimânta.dornică să văd suavele semne ale venirii primăverii. Se trezi ca dintr-un coşmar. în camera mea. împreună cu un rege. Am ales o carte la întâmplare. care până mai ieri curgea liniştită prin partea nordică au încremenit. o poartă a apărut şi nişte trepte ce coborau undeva… spre adâncuri. Mă plimbam prin pădure. Am rămas mută de uimire. cum nu mai văzusem niciodată.. Atrase de o mireasmă cum nu mai sim iseră niciodată. ce-mi încântau mereu inima zburdalnică. Plângând. Zâna a dispărut… şi ajunsă în pat. cu paşi mici. Copiii. Sabina Sigmirean Într-o diminea ă pe la sfârşitul lui noiembrie. erau pe cai. în armuri strălucitoare. prin i şi tot ce mă fascina când eram copil… O. dorin a mi se împlinea. IARNA Derecichei Alexandra. Filele se desfăşurau în fa a ochilor mei. puiul adormi mângâiat de buna lui mamă. Când lupta s-a încheiat. Hărăbor Magdalena Era o zi senină de primăvară. Na . În orice parte priveam totul era alb.şi în loc să mă îndrept eu spre ea. Condei Monica-Mariana Era o noapte liniştită. dintr-o dată. pe când cele trei zâne se plimbau fericite printr-o câmpie plină de flori multicolore. În sfârşit. mi-am spus: „Cred că a fost un vis.dar ce s-a întâmplat?. Mun ii din bezea păreau delicioşi. lupta era purtată deVoinicul Făt-Frumos împotriva Balaurului nemilos. Blăni ă începu să plângă. Am deschis-o. se deschide o poartă spre lumea trecutului. însă O CĂLĂTORIE ÎN LUMEA POVEŞTILOR Lupaşcu Andreea. soarele dintr-o uriaşă cireaşă părea că zâmbeşte.. Era uluitor! Pomii cu mere caramelizate şi florile din bomboane îmi luau ochii. Pe la amiază doritul soare şi-a trimis câteva raze sfioase. Lângă un stejar acoperit de muşchi. Zâna Iarnă cu alaiul ei de fluturi albi şi jucăuşi a trecut şi peste oraşul meu.surprinzător.

19 „Avram Iancu” Timişoara Îndrumător: prof. încet se pierde. sunt eroina lui. . clasa a IV-a Grupul Şcolar Ocna Şugatag. Mă chema să o citesc. şi de aceea el mereu sclipeşte în amurg. Şi peste o zi. picioarele i se înmuiau. îl atingeam cu ea pe cap şi-mi imaginam că. Ocsko Mariana Mi-aduc aminte cu plăcere de momentele palpitante şi pline de magie ale copilăriei mele. zânele au modificat efectul acesteia. dacă nu o avertizam. Astfel. fără oprire. Într-o zi. Şi aşa i-am dat numele Ciuposul. Maramureş Îndrumător: prof. acestea au dispărut şi în locul lor. încet. În fa a mea a apărut Nică şi mi-a spus să-l urmez. înainte de a pleca. chiar aşa s-a întâmplat. biblioteca a dispărut. fetele şi feciorii. Când s-au trezit.bucur de zâmbetul soarelui după furtună. ca să nu moară de foame. Am început să o citesc. o rază de soare arcuită ca un curcubeu a ieşit pe fereastra pivni ei. Aveam puteri magice.Ce? . nu e o problemă că furi câteva cireşe sau dărâmi casa Irinucăi. îi puneam bagheta pe cap şi îi dădeam un nume pe măsura lui. Nu i-a venit nici una? Oana nu spuse nimic. tu eşti cea cu ideile.Cum scăpăm de aici? întrebă Mirela. Şcoala Breb. ca un ecou. Bîrlea Lucica Era o zi frumoasă de vară. Dacă în timpul lui Creangă trăiai în lumea adevărată a satului. bunica mea cumpăra nişte pui de găină ce alegau de colo până colo. vraja să se întoarcă asupra ei şi să o distrugă. . astfel salvându-i via a. când asfaltul strălucea. Cornelia auzea cum cineva o tot strigă pe nume. Mi-am făcut o panglică albăstruie. când cineva era bolnav. in minte.Dă-ne drumul. ha! Vă voi elibera după ce îmi voi atinge scopul şi întreaga lume va fi în întuneric la picioarele mele! Zicând acestea. . Astfel. mâine alta şi am constatat că am devenit un alt om. ha. clăcile şi şezătorile… Am intrat în această lume prin intermediul cartilor. Oana. când aveam doi anişori. Zânele şi-au unit puterile şi deodată.Nici gând! Cu greu v-am prins şi voi vre i să fi i eliberate? se încăpă âna vrăjitoarea. Lumea lui Nică era o lume aparte. pe care să-i pedepsesc. sim ea cum se topeşte încet şi în câteva minute a dispărut cu totul. în schimb mâinile ei se uscau. vrăjitoare urâtă! spuse Cornelia. Eu cu verişoara mea tot timpul întindeam mâna şi luam câte unul în bra e. azi nu se întâmplă acelaşi lucru. mai năzdrăvan. . Într-o seară. Cea care m-a fermecat era una cu o copertă cam ruptă. când vrăjitoarea va deschide sticlu a cu po iune. dându-i de mâncare. ele dispăreau. Atunci mă gândeam că trebuie s-o imit. Via a mea părea o aventură foarte mare. îmi imaginam că stelele de pe cer s-au aşternut pe el. mai era unul. Ea a povestit totul mamei şi a hotărât ca acel vis să fie subiectul compunerii pe care o avea de scris pentru ora de limba română pentru săptămâna următoare. Îmi plăcea să înot în Criş cu el. Îmi imaginam că pisicu a mea avea nevoie de o stea norocoasă şi că luam de pe cer una. mă uitam la desene animate cu eroi şi am văzut o fată care salva lumea. Când s-a trezit vrăjitoarea şi a vrut să-şi pună planul în func iune a sim it că se întâmplă ceva ciudat: lumina nu dispărea din lume. Odată verişoara mea şi-a băgat mâna în cuşcă. Ce zice i? Este bună ideea? Au mers toate trei pe furiş şi au găsit-o pe vrăjitoare dormind. încerca să te ciupească. trebuiau să o distrugă pe vrăjitoarea cea rea. Cu câteva cuvinte spuse împreună. Dacă nu o avertizam. am citit azi o poveste. am hotărât să merg la bibliotecă. şi-au dat seama de ceea ce li s-a întâmplat şi nu ştiau cum să facă să scape. alerg prin câmpul plin de flori. . jucându-mă că se îneacă. Încet.Dacă vrăjitoarea doreşte să stăpânească lumea cu ajutorul po iunii sale malefice. LA CIREŞE CU NICĂ Vişovan Adina. in minte că într-o zi. lipsită de griji. să fiu şi eu o eroină. se însănătoşeşte. Şi aşa salvam eu vie i în fiecare zi.Ce să zic eu? rămase pe gânduri Cornelia. inând în mână po iunea distrugătoare. Lumea lui Creangă e o lume optimistă.Uita i! Cred că ar fi bine să ne unim puterile şi împreună să formăm raza de soare care ne ajută să explorăm lumea. cel ce avea ochi albaştri. MISIUNEA MEA Cotuna Maria. Astfel vom ieşi printre gratiile ferestrei. tradi ia încet. Şi printre to i aceşti pui. de care să-mi amintesc mai târziu. jud. mă arunc în fânul cosit şi ştiu că nimeni şi nimic nu mă poate opri…. încercând să descopăr oamenii răi. clasa a V-a Şcoala cu clasele I-VIII nr. Acolo mi-am întâlnit prietenii. iar Ciuposul era cât pe ce să o ciupească. credeam că se va duce la spital şi cine ştie ce o să-i facă doctorul. . cel ce n-avea puf pe gât se numea Golaşul. Iar când încercam să ating stelele.el îşi iubea mult satul. Am salvat un că eluş. precum ea. noi o să modificăm rostul acesteia. plecă lăsându-le pe cele trei zâne încuiate în pivni a castelului. De exemplu: cel mai pufos era Pufi. eram într-o altă lume. Erau Amintirile lui Creangă. şi eu îl salvez. a deschis ochii şi şi-a dat seama că totul a fost un vis straniu. dar deodată exclamă: . a fost încă o salvare pe care am făcut-o eu. 68 37 . Parcă îmi imaginam via a ca o misiune în care trebuia să-mi creez momente fericite.Şti i ce trebuie să facem? spuse Oana. cum s-au apropiat de ea au adormit pe loc iar vrăjitoarea le-a prins şi le-a dus în castelul său. ce de fiecare dată când voiai să-l atingi. căr ile. Albăstilă. cu stele argintii pe ea şi umblam prin toată casa şi prin tot satul. tatăl meu mi-a adus o baghetă albastră de la serviciu şi de atunci. Odată eliberate. şi i-o dăruiam ei. Ha. deodată.

vârsta cea fericită şi plină de bucurii. să aibă un copil. cântecul a ame it-o şi dintr-o dată leşină. După câteva zile. Astfel au trăit to i ferici i până la adânci bătrâne i. între ei se aprinseră scântei. şi mai supărat. prin esa dansa sub adierea vântului tânăr de vară la ascultarea cântecului dumnezeiesc al prea frumosului fecior cu al cărui păr. unde. pe când prin esa se bucura alături de fluieraşul ei. Apropiindu-se de el.Cum aşa? . Într-o zi. Trăiesc în fiecare zi această lume. iar sufletul le zburda de fericire. Regele era crud şi înspăimântător. Tot în aceea vreme. pe malul Ozanei cea frumos curgătoare. dar eu. cu părul lung şi bogat. Poate că unii ar alege o altă lume. Maramureş Îndrumător: prof. dar spre seară a venit unchiul lui Nică cu vornicul satului şi a trebuit ca tatăl lui Nică să plătească toată stricăciunea. Am fugit cu el acasă şi am fost foarte cumin i în ziua aceea. Regele avea şi o livadă cu o mul ime de pomi. Lupul i-a dat un col căzut mai demult. o lume pe care o trăim fiecare şi de care ne amintim cu drag atunci când devenim maturi. Şi aşa au trăit ferici i până la adânci bătrâne i. deodată. regele a plecat în pădure şi. domnea un rege alături de regina şi fiica sa. . Am întrebat-o pe prietena mea cât timp am lipsit. Ei nu aveau copii. Când vei avea nevoie de mine.Eu pot să fac să ave i copii! . o observă pe frumoasa prinesă şi o duse lângă un izvoraş. a ordonat să-l decapiteze. clasa a VI-a Grupul Şcolar Ocna Şugatag. În acel moment tatăl prin esei a îngenuncheat în fa a ei şi i-a cerut iertare pentru greşeala făcută. Voi veni. o fată simplă de la ară trăiesc aceste minunate clipe şi nu le-aş da pe nimic în lume. până când regele a devenit bănuitor din cauza fetei sale. aceasta se trezi şi când se priviră în ochi. Nunta a durat trei zile şi trei nop i.eram invizibilă. colegii mei erau acolo. a venit o femeie bătrână la împără ie. razele de soare se jucau precum nişte copilaşi. jud. cerbul a spus: .La noapte vei merge în pădure să iei coarnele unui cerb. A urmat-o pe bătrână printr-o pădure urâtă şi întunecată. Cu ochii albaştri şi sclipitori ca bolta cerească. observă pe pământul învelit în umeda-i catifea un om ce cânta la un instrument muzical. s-au despăr it jurându-şi dragoste eternă. Rugându-se să-l cru e. a apărut un cerb cu coarne foarte frumoase şi mari.Pentru că bătrâna din pădure a spus să-i duc coarnele pentru a avea copii. a-III-a Şcoala Generală Tîrlişua Îndrumător: înv. căci mi-a spus mie o rândunică. NICĂ ŞI LUMEA SATULUI ROMÂNESC Pop Andreea. uitând de griji şi de rele. o lume cu poveşti fantastice. Noaptea următoare bătrâna l-a trims să aducă col ul alb al lupului celui mai puternic din pădure. Am dat toată cânepa la pământ…of!în ce încurcătură am intrat. doar fluieră şi voi veni să te ajut. o lume care ne aduce aminte de copilărie. Când a vrut să-i ia coarnele. cu buzele trandafirii. După ce s-a terminat povestea. mă 38 67 . cartea era magică. Toată ziua şi-au petrecut-o în poieni ă cântând şi dansând. eu eram cu cartea în mână. A mers la bătrână cu coarnele de cerb. înflorea şi fructe nu făcea. Am urcat cu el în cireş.Mai bine nu mă omorî. Tânărul cântăre . Au ajuns într-o casă mică din mijlocul pădurii. cu toate că ştiam că nu fac un lucru bun. Roşca Elena A fost odată un rege şi o regină. spunând regelui: . dar feciorul cântând din fluier i-a înmuiat sufletul înghe at al regelui. mă vei urma în Pădurea Lighioanelor. prinesa i-a spus regelui că se întâlnesc pe ascuns în poieni ă. Stropind-o cu pu ină apă. Ea a spus: . Şcoala Breb. o lume de pozne. regele mânios. iar când pânza întunericului a acoperit cerul. biblioteca a apărut. locul unde se putea linişti când erau probleme în regat. Copilăria lui Nică a fost într-o căsu ă. pe când chipul blând al prin esei te făcea mereu bucuros. Într-o zi. Nică a trăit într-o lume minunată. o să. Bătrâna a fost uimită. nişte oameni au venit să-i ducă la curtea regală. hop… mătuşa Mărioara a venit cu o rudă la noi. Astfel. regina va rămâne grea. dar ei n-au reuşit. Lupul i-a mai spus că-l va ajuta când va fluiera. Bîrlea Lucica O zi obişnuită de vară…soarele leneş îşi întinde razele pentru a ne împrieteni… Mă gândesc cum ar fi în lumea lui Nică. Când mâncam mai cu poftă. punct de lansare a năzdrăvăniilor unui copil. Atunci. Intrând într-o poieni ă. În această noapte s-a întâmplat la fel. To i se minunau de el. Aşa şi-au petrecu multe zile la rând. a decis să-i ia via a tânărului.Bine. prin esa porni cu armăsarul ei alb spre pădure. o iubire eternă de care aveau nevoie amândoi. toate urâ eniile pădurii se închinau în fa a ei. iar ele mi-au spus că delirez. cei doi s-au căsătorit. Acolo.De ce vrei să-mi iei coarnele? . şi fluturaşii delica i se adunau să-i asculte cântecele care te făceau să te sim i în rai. În noaptea aceea. trimi ându-şi slujitori să o urmărească. care era chiar fiul văduvei. cls. Era iubire. . care nu s-a dat la o parte atunci când a fost vorba de a duce la îndeplinire trăznăile pe care le cunoaştem. to i dansând pe cântecele noului rege. Şi-a amintit ce i-a zis cerbul şi lupul. Au chemat to i doctorii din împără ie să-i ajute. Î i voi da alte coarne căzute de la mine iar tu nu mă vei omorî.i fiu de ajutor. Atunci. În acea noapte s-a luptat regele din răsputeri pentru a ajunge în grădină. iar împăratul i-a promis că nu-l va ucide. dar dovada era că eu eram la pagina o sută douăzeci. erau aşa de gustoase… nu puteam să mă stăpânesc. invitat de onoare la nunta lor minunată. le-au învins pe lighioane şi regele a luat fructul. a fluierat şi lupul cu cerbul au venit în ajutor. POVESTEA UNUI REGE Pop Dana Simina. În mijlocul ei se afla un pom care înfrunzea. Împreună.Dacă.

. A controlat partea cea rea din el. i-a dăruit unicului său fiu ce avea mai de pre . Sunt o mul ime de fluturi. albinu ele harnice O ZI ÎN POIENI Ă Cibu Sorana Maria. clasa: a V-a Colegiul Na ional “Lucian Blaga” Sebeş. şi-a aruncat ochii pe fereastră să vadă ce mai face natura.Mul umesc mult! Încet. Ştiu! O să încerc să iau plasa. Jungla era destul de prietenoasă. cei doi fră iori şi-au strâns lucrurile şi au pornit spre casă.Poftim! . Uneori se întâmpla. până ce au dat cu ochii de un munte în formă de carte deschisă. unde s-au oprit ca să se odihnească pu in. Maria Zdrenghia Soarele fierbinte îşi trimitea razele către pământ. eu pot să prind nişte fluturaşi. Amândoi locuiau într-o casă dărăpănată. Stătea în patul ei moale şi se gândea cum ar putea să-şi petreacă acea zi. ochii albaştri ca marea.Daa…şi po i să. Trupul nu-l asculta. abia distingeai că înăuntru este cineva. pe când poveştile erau pu ine şi oamenii şi mai pu ini. Merseră ei ce merseră până ce dădură de o colibă cam derăpănată făcută din bambus. însă. iar în câteva momente Rubin se trezi cu jaguarul deasupra capului. Alba Îndrumător: prof. 2.» . amuzându-se pe drum de toate întâmplările trăite în acea zi. Jud. ştiind că a greşit. găsea puterea doar în ochii fiului său. Durerea. Tânărul a plâns-o multe zile şi mergând la mormântul ei aflat într-o poieni ă. Maimu ele se holbau la cei doi. îi cânta din fluier cu speran a că un lucru bun i se va întâmpla. col ii şi-i arăta mereu când rostea un cuvânt. În ea era întuneric.Se pare că i-ai făcut prieteni! Adoră năsucul tău.Veronica scăpă plasa în izvor. Flavius. trăia odată într-un sat o femeie văduvă care avea un singur fiu. Rubin a controlat for ele răului. . închise ochii şi stătu aşa trei minute până când uşa de lângă el se deschise. numai spiritul de aventură rămăsese la fel de viu. Imediat după aceasta.Sigur o să-l prind… sigur o să-l prind… . Tânărul urma să se lupte cu mâna goală. cât s-a chinuit. Animalul era aproape. Şi-au continuat apoi drumul. 66 39 . De data această partea bună a învins. floricele şi mai este şi izvorul în care ne putem răcori. Rubin se aşeză pe un fotoliu. mângâia năsucul fetei. ca după ploaie. îmi dau seama că nu ar fi trebuit să procedez aşa. Tânărul se schimbase din toate punctele de vedere. până au ajuns la poieni a de la marginea pădurii. a început să se lase seara. cu lacrimi de durere în ochi. arătându-le oamenilor că este vară. . care i se sfărâmă în mână. . S-a chinuit. neavând mâncare sau bani. Rubin încercă să se întoarcă. clasa: a III-a B Şcoala cu clasele I-VIII. Animalul avea blana cafenie. răspunse băiatul. . încet. moştenit din moşi-strămoşi. În timp ce tu te joci cu mingea. Tânărul încuviin ă şi ceru să i se aducă haine noi. Jaguarul îl prinse pe Rubin şi dispărură. Arbori falnici se vedeau pe stânga şi pe dreapta. mereu parcă avea aceeaşi costumaie simplă o capă roşie. şi într-un final a reuşit să recupereze plasa Veronicăi. a zâmbit uşor Flavius. cu lăbu a lui moale. În vârf era darul cel dorit. Fluturii cu mii de culori împodobeau văzduhul. Veronica locuia într-o căsu ă mică şi modestă. Lumea era salvată. care. MAGIA CÂNTECULUI Moldovan Ioana Bianca.de sânge care făceau mici zgomote. Sebeş Îndrumător: înv. Doar acum. flăcăul căzu la pământ.Bum! o sperie deoadată Flavius.Poc! Poc! De fiecare dată când feti a încerca să prindă un fluture. Adelina Damian-Fekete Demult. Era un bărbat bine clădit. să apară un curcubeu şi odată cu el şi zâmbetul pe fe ele oamenilor. Au ajuns întâi la o cabană. Din casă se auzi un strigăt de maimu ă. un glas prea încrezător. Însă fata se concentra de fiecare dată să prindă un alt fluture. Părul era castaniu închis. Dar în gând şi-a spus: «Nici măcar unul nu va prinde. . un fluier de la tatăl său. Nu după mult timp ei se regăsiră într-o junglă. fiind ca smaraldul. îi era alinată de un iepuraş care tot ieşea din tufiş şi. când te văd cu lacrimi în ochi. Maimu ele săreau din liană în liană făcând zgomote infernale. Jaguarul reveni pe cele patru picioare şi tăia lianele cu ghearele ce străluceau în săge ile asupritoare ale soarelui. un nas pu in în vânt iar la bra e se vedea o musculatură ieşită din comun. împreună cu mama. Pe când călărea văzu un jaguar ce alerga spre el. tatăl şi fratele ei. Se dădu jos şi îşi scoase sabia. Spunându-i că acest fluier îi va aduce fericirea. Când i-a venit ziua mor ii. Florile îşi arătau una alteia rochiile parfumate şi catifelate. pantaloni albaştri şi o bluză de aceeaşi culoare. După ce s-au îmbrăcat au pornit la drum.Am vrut să mă amuz. îi aduceau aminte de zilele fericite petrecute în pădure.Vezi. Nr. iar o rază de lumină înconjură leul. Într-o diminea ă.i faci o colec ie. e un loc perfect pentru joacă! a exclamat Veronica. Trebuia să se întoarcă! Trebuia! Rubin îşi smuci corpul. se împiedica de câte o piatră şi cădea. . care strălucea în lumina ce începea să apună. Femeia care nu mai avea multe zile de trăit. Au treversat din nou jungla. Casa era situată pe o strădu ă de la marginea satului. De la această întâmplare au trecut doi ani. după ce Veronica a luat micul dejun.De ce ai făcut asta? . biata femeie şi-a dat duhul. iarba era cât un om şi deasă de nu te puteai vedea din ea. iar din mijloc răsărea o mare banană plină de iarbă aurie. Animalele pădurii. pară lovitura de gheare cu sabia. aşa că. În fiecare din noi există. În cameră îşi făcu apari ia un valet.

tot soiul de lighioane amestecate. zâmbete sau încruntări trecătoare. cls a VI-a Cenaclul Literar „Radu Petrescu”. M-am trezit înapoi la şcoală. Palatul Copiilor Târgovişte Îndrumător: prof. Noi nu îmbatrânim niciodată. Î i voi arăta pe unde trebuie să mergem. şaisprezece ani.CÂND LUMINA COPILĂRIEI VA PĂLI Căletean Alex. crezând că am orbit. că totul a fost în închipuirea mea. dar nu erau înfricoşători. deoarece credem în basmele copilăriei şi în tinere ea veşnică. zise Nyobi.. nimic nu semăna cu ceea ce am învă at la şcoală: nişte găini stăteau pe spatele unei cămile. încercând să descifrez. Din fericire. cu un sentiment ciudat. am observat cu uimire că aceea nu era o gură. Îmi amintesc că îmi petreceam zilele de vară zburdând pe pajişti verzi şi întinse. Numele meu este Nyobi şi sunt regele inutului în care ai ajuns: aici locuiesc numai copii. aruncând cu bulgări după păsările rătăcitoare sau privind joaca vie a fulgilor azvârli i de cerul umed… Niciodată nu mă gândeam că părin ii şi bunicii mei sunt preocupa i de desluşirea tainelor vie ii şi. mi-am dat seama că acea lume a copilăriei este o parte din mine. ca să le cunoşti mai bine. Capa roşie de stofă era ruptă într-un col .Şi câ i ani ai? sare un altul. Cum spuneam.… propria carte deschisă la primul capitol: copilăria. Din acea lumină apare o punte multicoloră. poate.şi am doisprezece ani. care a ieşit din bucata de hârtie. nici nu am putut să silabisesc vreun cuvânt. am zărit nişte animale: cerbi. sau de un animal înrudit cu acesta. Numai sabia stătea la locul ei de pe ea prelingându-se picături mari 40 65 . înso ită de un sunet de clopo el. Ioana Geacăr Rubin păşi greoi spre camera lui.. Chiar dacă am încercat să nu bag în seamă ironiile lor..răvăşit. dacă eşti pregătită.Mă numesc Maria. . iar eu am realizat.Da… e bine încă… nu ai depăşit limita de vârstă. Tocmai se sunase.Aici locuim noi. în blânda lor alunecare. ci o uşă! . Însă. se află chiar în inima mea şi nu o voi putea uita sau părăsi niciodată! RUBIN Lungu Mihai Valentinian. cu triste e. iar lupul şi oile mergeau la vânătoare împreună.. printre copaci. Din nou vacan ă. hrănea nişte şoricei.. locul unde am început să îmi „citesc cartea”. îşi băteau joc de trecători. pentru că am fost orbită de aceeaşi lumină. Mă întorc în satul bunicilor. ca un curcubeu. . luându-mă la întrecere cu fiecare fluturaş ce îmi ieşea în cale… La apus stăteam întins pe spate în iarba moale şi deasă privind norii din ce în ce mai colora i. pentru a avea grijă de tine. în loc să-şi îngrijească puii asemenea ei. alergând de colo până colo.. Părul . Dar mai întâi î i voi arăta aceste locuri. .Şi eu vreau să fiu asemenea vouă! Ce trebuie să fac ca să fiu copil pentru totdeauna? . Ridicam apoi mâna spre cer.… propria aventură. urşi. pe care merg nişte copilaşi: . pantalonii erau şi ei sfâşia i parcă de nişte gheare de jaguar. . o lumină puternică iese din tablă şi mă face să nu mai văd. Începeam să în eleg că există probleme şi dificultă i în via ă… Dificultă i ce fac să pălească lumina copilăriei până ajunge să se stingă… Dintr-o dată. Nu există cale de întoarcere. copiii veşniciei. unul dintre ei mi-a atras inevitabil aten ia: deschizându-şi gura larg. miei. vaci. Toate aceste ciudă enii n-au fost impresionante deloc în compara ie cu ceea ce am observat la copacii verzui-întuneca i: aceştia vorbeau. nu le era uşor… Ei duceau greul vie ii pentru că eu să pot zburda în continuare… Ca lumina copilăriei din mine să strălucească şi pentru ei… Anii treceau şi mă maturizam rapid.Va trebui să treci prin multe încercări. pisica. am pornit la drum.. oi. rătăcite de casele lor. aşa ca în căr ile citite de mine în copilărie. vei depune jurământul ca să rămâi pentru totdeauna.. Aşa că. crezând că pot să iau soarele în palmă să-l privesc de aproape… Zilele de iarnă mi le petreceam făcând oameni de zăpadă. Prin pădure.Tu cine eşti? mă întreabă unul. clasa a VII-a E Şcoala cu clasele I-VIII nr. Intră şi. 19 „Avram Iancu” Profesor îndrumător: Ocsko Mariana Fiecare om are propriul destin. forme şi taine străvechi.

Maiestuosul talent cu care a fost înzestrat străluceşte în fiecare cuvânt. odată cu ea şi apa în care se scălda dar şi cireşele gustoase. În copilărie. dar nu citeam tot. vise şi-un grăunte de fericire… O LUME NEMURITOARE Cilica Oana. Asistând la ele parcă resim im şi retrăim imaginea fermă a Humuleştiului. şi. îmi aruncam ochii printre rânduri cu un nod în gât. îşi aminteşte cu drag de întâmplările neprevăzute şi comice la care a luat parte.din păcate. deoarece profesoara dictează monoton lec ia despre fauna României. uitam de toate problemele… Flacăra aproape stinsă dinlăuntrul meu prindea via ă. lumea noastră. întins pe spate. Braşov. această luptă persistă în fiecare suflet uman. Ion Creangă rămâne nemuritor în fa a timpului căci inefabilul ce se desprinde din poveştile sale se naşte şi trăieşte ascuns în inimile noastre ce tind mereu spre copilărie. acelei lumi… Când eram acolo. împrumutam căr i de la bibliotecă. emo ii. să citesc era un chin. Prin intermediul lecturii am descoperit semnifica ii dincolo de rândurile lungi. Lumile fantasticului îl atrag. Amintirile sale se adună în dragul şi veşnicul Humuleşti. teme. Teme şi apoi… citit. În lumea reală. Mihaela Vlaşin Am descoperit plăcerea lecturii din întâmplare.. poveşti de dragoste. “Dr. cu valoare sentimentală. de care povesteşte cu drag. Citeam şi nu în elegeam nimic. căci nu îşi arată nostalgia trecerii timpului. citeam fără obliga ie. trăiri sau simple poveşti întâmplate cândva. Datorită poveştilor lui Creangă putem să ne refugiem mereu şi mereu în lumea simplă a copilăriei. Aşa am gustat din deliciile lecturii. acum atât de familiare. I. clasa a VII-a B Col. despre care au curs tone de cerneală în căr i. Frumuse ea acelor timpuri este transpusă clar şi pur prin imaginea sa. înfă işează originalitatea autentică a scriitorului. miam îndreptat sim urile spre lumea ce mă înconjoară..i aminteşti să o reaprinzi… Cu amintiri. profunde. Apoi am crescut. Transpunerea în mod îngrijit a întâmplărilor şi a vremurilor demult apuse. cărora le simt parcă tresărirea… Săream peste fiecare tufiş pe care îl vedeam. Pentru a scăpa de torturile flăcărilor Iadului. ca în primii ani ai copilăriei… Spre seară mă oprisem. Na . poveşti din orice epocă. urcam dealul şi admiram priveliştea… Era ca şi cum m-aş fi aflat la intrarea în paradis… Păsărelele ciripeau undeva în apropiere. fiindcă eram obligată. poveşti ştiin ifico . inegalabile. trebuie să.. se auzea un susur de apă îndepărtat. 64 41 . Am aprofundat poveşti istorice. speran e. însă talentul său se arată în plină vervă în volumul „Amintiri din copilărie”. de a mă elibera… Un dor nestăpânit mă cuprinse… Nemaiputându-mă ab ine. dar în clasă e o atmosferă de somnolen ă. MAGIA CĂR ILOR Ganea Alina Raluca. pe pagini de carte. afirmându-ne că nu suntem obliga i să citim o anume carte.Dar acest lucru s-a întâmplat în lumea basmelor. sunt la şcoală. Mihaela Vlaşin Lumea lui Creangă înfă işează ne ărmuritul noian de poveşti cu via ă. iar eu cu… cu acel obiect în mână. Meşotă”. Hărăbor Magdalena Este o după-amiază mohorâtă. iar eu. Implicând haz.fantastice. Un univers bazat pe întâmplări fără sfârşit. la unii învinge Răul. plângeam când îi vedeam pe ceilal i copii că ipă şi se joacă. privind apusul şi cugetând… Lumina copilăriei nu poate să se stingă… Întotdeauna va fi a ta… Însă atunci când păleşte. putem alege orice. iar interpretarea celei din fa a noastră m-a făcut să în eleg. profesoara de română ne-a explicat rostul lecturii şi minunatele ei roade. mă ridic şi încep să alerg pe câmpiile. a VIII-a B Grupul Şcolar Telciu Îndrumător: prof. încetul cu încetul… Lumina copilăriei se reaprindea… Sim eam cum mă arde dorin a de a zburda iarăşi printre copaci. norii plutesc pe cer. orice-mi cădea în mână descoperind lumea poveştilor… O lume inundată de fantastic şi aspecte diferite de realitatea înconjurătoare. Uram asta. a VIII-a A Grupul Şcolar Telciu Prof. de armonie supremă… Sim eam că apar in acelui loc. în inima noastră doar Ivan ar fi un bun conducător. poveşti bazate pe realitate. Când mă sim eam copleşit de astfel de gânduri.. Ora de-abia a început. presărate cu personaje însemnate ale trecutului lumii. clasa. iar norii parcă dansau prin fa a soarelui… Când mă aflam acolo. Mi se părea ciudat şi tragic pentru libertatea mea. ci doar intensitatea cu care trăieşte acele momente chiar şi acum. iar în gimnaziu. Braşov Îndrumător: prof. de linişte. inocent. Orele de literatură au devenit cele mai frumoase. cls. iar la cei mai mul i Binele. Materie. un băiat simplu. un sentiment îmi domina mereu sufletul: sentimentul de renaştere. luam câte o floare în grabă şi o miroseam cu jind… Apoi o luam din nou la goană. jud. vântul împrăştia mireasma îmbietoare a ierbii proaspăt tăiate. Farmecul amintirilor lui Creangă este nemuritor căci în Nică ne putem regăsi pe noi înşine. sentimente. căr i cu suflet… LUMEA MAGICĂ A COPILĂRIEI Mitişor Maria.

Vreau să-mi îngenunchezi! Sau nu vrei să te supui? .Fie. Dracula a născocit într-o noapte un plan destul de meschin.. farmecul de umbre şi culori.PĂDUREA – PRIETENA MEA Tuinete Georgiana. Mă simt ca şi cum aş fi doar eu şi pădurea prietna mea . şi-a luat supuşii şi a vrut să se ducă la curtea regelui. Ma plimb linistită prin codrul plin de via ă şi dintr-o data un foşnet se aude în spatele meu. Fiind un servitor de încredere (şi nu prea). a plecat spre a cere ajutorul altor popoare din Suflet. Măria-Ta.Nu. Ivan conducea acum o oaste cât trei mări şi trei ări. Nu mai stau pe gânduri şi accept invita ia.i ocrotie zilele. un regat pustiu şi cu o ultimă privire spre armata lui Dracula care năpădea mun ii. vioaie. regele meu. În jur văd doar frumuse e şi o pădure ocrotitoare care îmi ascultă gândurile… mă sfătuieşte. Dracula nu putea apela decât la monştrii Iadului. fluturi zburau din floare-n floare. .. dându-l jos de pe rege şi împrăştiindu-i băutura pe scânduri. A stat în peşteră sute de ani.. Reuşise să convingă: Modestia. Zâmbesc. jud..să intri într-o atmosferă de basm cu prin i şi printese. Ivan a rămas conducător suprem peste Suflet. cântecul ei minunat. Aerul răcoros mă îndeamnă să visez. se adresă el regelui cu un ton prefăcut. Mă speriasem pentru o clipă. iar atunci simt cum vântul se joacă în părul meu şi îi zâmbesc fericită. buburuzele dansau pe cantecul vrăbiu elor care dădeau culoare şi grai pădurii. mirosul dulce al aerului.Gărzi! Gărzi! striga regele. Pădurea rămâne. ce poate fi mai minunat decât pădurea adâncă şi răcoroasă.. Ivan a urcat pe cal şi. Acestea trăiau în adâncuri. răutatea captându-l treptat. ci pentru că sentimentele grele îl torturau mai mult pe zi ce trecea. pentru a lupta împotriva Răului. Veveri ele alergau după cateva ghinde.” După ce a învins Răul. Intru în pădure şi văd uimită cum pare totul o magie a locurilor tainice. însă cu un ton superior. copaci care mi-au fost prezenta i de prietena mea „pădurea”.Ieşi şi mi te-mpotriveşte. locul în care zâna frunzelor îmi dă puterea să în eleg glasul păsărilor. Sunt convinsă că nimic nu ar fi la fel fară padure . El a reuşit să scape din închisoare. Rămaân încremenită pentru un moment şi ascult cu aten ie orice mişcare. . un loc aparte. Ştia că ar fi trebuit să-l spintece când a avut ocazia. ultimele cuvinte adresate acestuia fiind “Sper că în Judecata de Apoi. locul în care mă simt eu. îl trânti la pământ şi încercă să-i deschidă gura pentru a-i pune otrava în gât. lasă-mă! Văzând că Ivan îl refuză cu orice chip. . iar Dracula doar pe oamenii ce tremurau din cauza lui. Teleorman Îndrumător: prof..în acest Univers. Îmi place adierea vântului printre crengile copacilor. e o prietenie neobişnuită.. Nu-mi vine să cred! Totul este atât de diferit… e o provocare. însă un vânt pornit parcă doar pentru a-l opri pe Dracula. cele mai întunecoase şi mai rele bestii din Suflet.Nu! Nu-l putem omorî! Mai bine închide i-l pe via ă! Şi hotărârea sa a fost poruncă pentru ei. După al i mii de ani. Disperat. albinele. unde toate visurile pot deveni realitate i prietenia de neînvins. încet-încet lui Dracula. Din lacuri şi peştii ies şi încep a face diverse acroba ii prin apa cristalină. Ivan rămânând doar cu douăzeci de solda i.. Ivan se sim ea vinovat. se repezi la gâtul împăratului. . a intrat în camera lui Ivan cu otrava. i-am adus o licoare de la curteni. Mă plimb domol pe poteca împodobită de iarbă şi flori frumos mirositoare. nu vreau nimic. Era de nerecunoscut după trei sute de ani şi nu pentru că ar fi îmbătrânit.. Ivane! îi zise Dracula.. se strecură încet prin ferestrele castelului şi se azvârli asupra lui.i zilele! De vrei acum sau nu.. Brazii cu trunchiul lor înalt şi falnic mă înso esc la fiecare pas iar mirosul lor mă cheamă la ei. O zi de primăvara alaturi de o prietenă minunată te face să traieşti momente fantastice. el avea dreptul să-l vadă pe Ivan când dorea.. . Ristea Iuliana Ce poate fi mai minunat. . In aceste clipe. Pădurea cu minunata ei floare albastră. Curtea Regală a propus să-l tortureze până la moarte. .decât să fii prieten cu natura. Cerul era de un albastru calm şi nici un norişor nu-i păta haina curată. Mă întorc şi văd cum un iepuraş speriat fuge în pădure. Fiecare lucru are o taină a sa.acel loc în care mă simt atât de liberă.Să nu ai teamă. Şi poteca merge mai departe. tot mi te vei închina! Por ile s-au deschis şi Dracula a plecat împreună cu al i slujitori. nestingherită. clasa a VI-a Şcoala cu clasele I-VIII Olteanca. a locurilor ce ar putea însemna o minună ie pentru mul i dintre noi. Cel de Sus să te privească cu aceaşi milă cu care o fac eu acum. Era gata să-i azvârle licoarea pe gâtlej. regele a spus: .Eşti un laş! Ce doreşti? . cu cei douazeci de oamenii pe care îi mai avea. Albastrul limpede al cerului luminează cu putere natura. i aştepta prada.i vin eu de hac! zicea Dracula în timp ce mâinile lui preparau otrava pentru rege. mă duce prin cele mai ascunse locuri şi îmi cântă o melodie doar de ea ştiută. Dărnicia şi alte regate bune. Luându-şi fa a de credincios. a reuşit să-i atragă pe gardienii ce-l păzeau şi ei i s-au alăturat.Nu! Refuz să te slăvesc! Pleacă cu sclavii tăi murdari! . iar deasupra veghea un vultur cu un zbor îndraznet.una mai specială ca alta.. prinde i-l! Aceştia l-au prins şi l-au legat. pe care-l in în palme şi îl modelez dupa bunul meu plac. prefăcându-l într-o bestie. Ar fi făcut orice pentru a putea conduce oastea Luminii spre cucerirea altor popoare din Suflet.sfârsitul potecii nu cred ca a fost găsit. deci.Blestemate fie.dar a potecii. să fii prieten cu pădurea. ce existau atunci întrun Suflet. iar acum îmi continui plimbarea de mai devreme întreruptă de un suflet jucăuş şi fricos. Obsedat de putere şi posedat de vanitate. S-au pornit la război şi s-au luptat până când Ivan l-a învins pe Dracula. 42 63 . scăpăm noi de tine!zicea Dracula.cu scobiturile căptuşite în trunchiurile albe ale copacilor..Am să. La judecată.

numită de strămoşii noştri: ”Lumea basmelor”. dar ceea ce a schimbat domnirea Binelui în Suflet. IVAN ŞI DRACULA Georoceanu Roxana Bianca. dar finalul îl ştiam. trei copii fulgera i. Desurubă capacul. Nu m-a fulgerat nimeni. portocaliu. Să nu urca i niciodată pe acoperişul blocului.. Dar. galbenul este lăsat pe auritul lan de grâu. De fapt aceste puncte gigantice parcă erau stropi de cerneală divers colorată. POVESTEA CURCUBEULUI Hales Adnana Maria Nicoleta. şi s-au împrietenit. Acestea. blocul calamitat. în această lume plăcerea şi liniştea se îmbină. înainte ca stelele să străluceasca pe cer. în inconştien a vârstei. nu a existat chiar de la începutul secolelor. Urmele proaspete ale urşilor sunt căutate cu dibăcie de fluturaşii fragili şi albinele lucrătoare. această luptă eternă. în haosul originar... Acest fenomen apăru şi apare şi în zilele noastre după ce plânge cerul. Lipsa cunoaşterii te ine în beznă. se agita asemenea unei mări într-un pahar cu apă. Parcă toate şi-au propus să strălucească odată emanând un puternic voal colorat ce acoperea bolta cerească. Multă lume a vrut să descopere locul naşterii acestui superb fenomen. Aceste două întruchipări purtau atunci numele ”Regatul Luminii” şi “Împără ia Întunericului” şi erau conduse de două nume de seamă. soarele violet iar stelele parcă plângeau. Florile cântau seara cântece de leagăn iar oamenii nu aveau haine ca şi noi cei de astăzi şi trăiau în deplină armonie cu toate celelalte vie uitoare. Dar. Dar acestea s-au întristat foarte tare şi s-au ascuns. de catre Soare. negasindu-şi locul aici printe oameni pe pământ. li s-a întâmplat. doar acum urmează să se întâmple. ziua ca lumină iar noaptea ca o umbră. de fapt nu era chiar zi pentru că nici acestea nu existau. Mehedin iu Gianina A fost odată ca niciodată. iar albastrul cuprinse tot întregul înalt al cerului. clasa a V-a Şcoala Palanca-Giurgiu Îndrumător: prof. C. Înainte de culcare.ca din senin. Zorii unei noi zile au adus zâmbetul pe fa a copiilor care au în eles importan a căr ii. Într-o zi. verde. Această lume perfectă cu Ilene Cosânzene şi Fe i-Frumoşi este lumea de vis a omenirii. Anotimpurile erau amestecate. albastru. Se spune că aceste stelu e s-au transformat în nişte comori dar niciodată nu au fost găsite. două căr i rupte. Din valea în care plângeau stelu ele colorate ce nu şi-au găsit locul aparu o lumină multicoloră.s-au udat i au început să curgă culorile din ele. au lipit foile rupte din cartea de istorie şi au devenit români. subconştientul meu func iona: „Ce m-am speriat! Sfârşitul lumii. că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti şi nimeni nu ar mai citi… A fost odată o feti ă pe care o chema Denisa. galben. Cicşa Nastasia Maria Cu mult timp în urmă. a fost odată o lume fermecată. Violetul şi indigoul au aterizat împreuna într-o poiană. această lume nevinovată. creând o vrajă cu cuvinte magice şi descântece prin care flăcările întunecate ale răului sunt absorbite cu fine e de paznicul ce deschide por ile Raiului. împletind frumuse ea cu pacea şi dând frâu liber imagina iei noastre. verdele pe marile câmpii întinse. Stând la biroul ei din dormitor în timp ce-şi făcea tema la limba română auzi un clipocit.. pentru că Ivan conducea un imperiu enorm dintr-un inut numit “Suflet”. Roşu a mers către macii câmpului. violet i indigo. În această lume fermecată susurul tainic al izvoarelor cristaline. POVESTEA DIN CĂLIMARĂ Mihai Denisa. răspândind cunoaştere. că dacă nu ar fi nu s-ar mai povesti. O şcolari ă cu un sor ule albastru îi şopti: 62 43 . transformându-se în ceva mirific. iar Dracula fiindu-i doar un servitor. era cândva câmp de bătălie între ceea ce noi numim acum: “Bine” şi “Rău”. ziua i noaptea trăiau între oameni. portocaliul venea de la razele arzătoare ale soarelui căzute pe aceste flori roşii ca sângele. au construit pentru păsări un loc de popas. clasa a VI-a Colegiul Na ional “I. După sute de ani un om a numit acest fenomen “multicolorus aerianus” dar oamenilor nu le-a plăcut i l-au numit simplu curcubeu. Culorile lor s-au îmbinat şi au acoperit cerul pe timpul nop ii marcând despar irea dintre noapte şi zi şi domnia nop ii. ”. să vadă dacă aceste stelu e mai au lacrimi i putere să plângă şi să strălucească. bunica mi-a mai spus încă o dată povestea. stele uriaşe. Bunica se opri. Indrecan Mihaiela Emilia A fost odată ca niciodată. Am noroc: locuiesc la casă. De pe cer coborau puncte imense viu colorate.copacii cu ramuri în elepte vorbesc limba veche. după ce m-am rugat şi i-am spus îngeraşului cum am agresat cartea de matematică. dar am în eles că-mi fac rău singură. Întunericul s-a ridicat. au lipit cu grijă foile căr ii de română şi au deschis „comoara” cea mai de pre .torul lor.. la auzirea cărora înfiorarea domnea în sufletele oamenilor: Ivan şi Dracula. Brătianu” Ha eg Îndrumător: prof. ciripitul vesel al pasărelelor cântătoare cu glasul tânăr al căprioarelor şi mugetul bătrân al cerbilor cu coarne groase sunt în perfectă armonie cu Mama Natura. Erau meteori i de culoare roşie. pentru că le deranja i de la masă! Cartea de istorie. În elep ii spun că războiul dintre Bine şi Rău a inut de la începutul a tot ce este viu şi va ine până la sfârşitul lumii. clasa a VI-a SAM Spermezeu Îndrumător: prof. oamenii nu ştiau ce se întâmplă deoarece cerul era verde. nu erau delimitate fix i nici nu se alungau unul pe celălalt. foşnetul frunzelor. de română şi de matematică mănâncă împreună salată. Mi-a întins cu în elegere guma cu miros de fructe şi-am în eles: trebuia să şterg ce scrisesem pe cartea de matematică şi să lipesc paginile rupte cu exerci iile date ca temă pe care inten ionat le rupsesem. am adormit repede fără să mai ascult finalul.. Cerneala din călimară.

cât? Timpul şi-a pierdut durata. când sigur. dar nu o putea transmite. Ce solu ie să găsească? „Vremuri grele!” – îşi zise cartea de matematică. Nimeni nu mai ştie azi încotro au plecat fata cu părul de grâu şi iubitul ei. credin a este a tuturor. Creatorul i-a lăsat să reconstruiască ce au năruit.. nu se ştie cum. de a ne contopi în frumuse ea limbii acestuia ne asigură fiecare diminea ă. Terminase salata. casele începură să prindă culoare. el – tras prin inel. locuitorii ării au reintrodus şi verbul a râde în dic ionar… LUMEA ROTEILOR Mihu Adina. ca Fe i-Frumoşii poveştilor. într-o completare firească a universului. casă pentru cartea de matematică. Cartea de matematică l-a rugat pe Creator să-i ierte. după care urcă spre creier într-un ritm alert. blocul a fost declarat calamitat. firimiturile televizorului fulgerat de Divinitate şi aruncat la pubela din spatele blocului. găsise şi rezolvarea problemei. Înduplecat. to i suntem la fel. de când cei trei copii au rupt cartea de istorie. Alba Îndrumător: prof. tensionat. De unde venim şi unde ne îndreptăm? De când suntem şi cât vom mai fi? De. o iarnă cruntă avea să se instaleze acolo pentru totdeauna… . în cazul poveştii mele..A fost o ară în care oamenii uitaseră să râdă.. clasa a VII-a Colegiul Na ional „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea. locuin ele nu aveau pic de veselie a culorilor vii care bucură ochiul.. ne stingem. POVESTE DIN VIA Ă – ÎNTR-UN TIMP.. până şi decorul era cenuşiu. protec- 44 61 . băiatul cu ochi de tăciune cuprinse fata de mijloc şi o sărută lung. un popor îşi pierde identitatea. istoria trebuie respectată şi nu repetată. sărutându-se lung în lumi care au uitat să râdă. Sunt singură la baza navei spa iale Hexameteor. drumurile erau pline de praful triste ii. Spre marea mea uimire planeta avea atât oxigen cât şi vie uitoare extrem de ciudate. Cei trei copii au fost pedepsi i: au fost arunca i în locul de nicăieri. spa iu nesigur până la primul cutremur. fără familie. Vâlcea Îndrumător: prof. privind în ochii băiatului… E frig şi miroase a triste e… În clipa aceea. dar îşi amintise că. Într-o zi. Pe mâinile ucigaşe. construit prin timpul tău. nu se ştie de unde şi nici cu ce mijloc de transport. se va prăbuşi. toleran a ne face mai buni. ca şi cum. Simona-Nicoleta Tămaş Într-un timp. ea reuşise să scape din mâinile păgâne ale ucigaşilor de cunoaştere. Era din ce în ce mai frig în case şi suflete. Sărutul lor nu dură o veşnicie… Însă. Au început cu blocul. murmură fata. se identifică cu amurgul civiliza iei). imediat îşi îndreaptă gândul spre problema pe care nu o putuse rezolva de diminea ă. nu mai am direc ia timpului meu. naratorul-martor. Ea. jud. Creatorul supărat pe propria-i crea ie a fulgerat din nou. singuri pentru eternitate. blocul din cartier. Poate trec şi astăzi din loc în loc. Era tristă: surorile ei – cartea de istorie şi cartea de română – fuseseră sfâşiate cu răutate de trei copii. Din acea zi. cu păr de aur până la mijloc şi ochi albaştri ca seninul cerul de vară. Civiliza ia a încremenit. atunci. amuza de personajele criticate cu nesa sau întâmplările hazlii prin intermediul cărora sunt criticate unele defecte. Fără istorie. pătrund sub pielea lor şi-şi fac loc spre inimă.. Am tras repede de manetă înspre stânga şi am aterizat pe prima planetă care nu părea periculoasă. nu ştia ce a făcut acum. în afara orbitei. cu care am pornit într-o expedi ie spre planeta Feldy. Am călătorit timp de mai multe luni înspre planetă. Istoria şi-a pierdut filele glorioase. presăra pe cămaşa christică. Şi cartea de română s-a stins. lau consolidat şi. cu părul cărbune şi ochi de tăciune… Se ineau de mână şi priveau cuprinşi de mirare cum trecea triste ea la bra cu fiecare locuitor. iar cartea de matematică pregătise salata pentru to i. se gândi cu triste e „Cu cine voi mânca la prânz?”. atunci (ar fi cazul să intervin . negru. loca ie: cartea de matematică. în popas. PE UN BLOC Anghelescu Irina. Ce rost ar fi avut păstrarea acestei păr i de vorbire din moment ce nimeni nu ştia să schi eze nici măcar un surâs? În ara Tristă. anul. semănau mult cu că eii de pe Terra. galben. puritatea cuvintelor se imprimă. iar în ochii trecătorilor care îi observară pe cei doi îndrăgosti i sclipi… bucuria amintirilor. în capitala ării Triste poposiră doi adolescen i. Mai mult. Cei trei copii sim iseră cu toată fiin a inutilitatea gestului agresiv care schimbase lumea. Cerul era de un gri cenuşiu. alb. sub ire ca o păpădie. pictându-se într-0 simfonie de colori. cerul mohorât lăsă primele raze ale soarelui să pătrundă printre norii împrăştia i. luna. clasa a VIII a B Şcoala cu clasele I-VIII Daia Romana. să le dea o şansă pentru a îndrepta răul făcut. într-un final. fără cuvinte. televizorul îi fusese fulgerat. Un simplu sărut fusese de ajuns pentru ca oamenii să-şi reamintească sentimentul demult uitat. Cu ciocul păsării. Care vremuri? Speriată a conştientizat că nu ştia ziua. în timpul din nicicând. iar triste ea… triste ea era totală. cei trei copii au schimbat lumea. Fata se zgribuli şi se lipi la pieptul băiatului. pe bloc au adus un birou. obosite de atâta zbor. Laura Brădilă Sunt Stelu a Planetaru. sus. frânte însă de prea multă cunoaştere. nu am intervenit -.. dar într-o zi indicatoarele îmi arătau că urmează un imens gol de aer pe care trebuia să-l evit. Cei trei copii îi deranjaseră liniştea căminului. pe măsură ce îşi sorbeau iubirea de pe buze. fără o limbă. Strigase cartea de română în ajutor. cartea de matematică – enigmatică – prepara salată cu ale ei aripi angelice.Vreau să plecăm de-aici. că nu o să în elege i la ce mă refer: la veşnica diminea ă a omenirii care ar trebui să reprezinte trezirea conştiin ei. fundamentat pe timpul strămoşilor noştri şi ridicat pentru urmaşi. dar. dându-le o lec ie celor trei copii: umanitatea va dispărea atunci când vom uita pentru ce am fost crea i: bărbat şi femeie. Frunzele copacilor prinseră verde de via ă. care mi-am păstrat pozi ia demiurgică. ara Tristă a redevenit o ară Veselă. pe un bloc. verbul a râde fusese eliminat din dic ionar. mândria de a apar ine unui popor..eu. fiindcă în ara Tristă nici chiar soarele nu oferea zâmbet de raze. despre care nici bătrânii nu mai vorbeau – IUBIREA… Învă ând din nou să dăruiască şi să primească iubire. puternic. Aceasta era situată la o foarte mare distan ă de Terra. Nici chiar cei mai bătrâni dintre bătrânii ării Triste nu-şi mai aduceau aminte când se petrecuse… Iar cei mai mici se năşteau şi creşteau fără să fie învă a i de nimeni să zâmbească. uitase Cuvântul.

dar nu a schi at niciun gest ca nu cumva pasărea să se sperie şi să se faca nevăzută. iar apoi aceasta a dispărut ca prin minune. subtile. ci aveau ro i la extremită ile membrelor. plimbându-se prin grădinile palatului. dar în zadar. toate încăperile palatului erau pline de bogă ii. încerc să atrag aten ia colegilor asupra textelor scrise de Ion Creangă cu valen ele lor moralizatoare. care erau foarte dotate tehnologic. încât nici nu-i mai ştia marginile. generalizator. se înva ă lene i i preferă să se joace pe calculator în loc să î i facă temele. situată în capătul tunelului prin care nu i-am prea văzut intrând. dacă cineva este ironizat din cauza lenei. într-un inut îndepărtat. în spatele acesteia se afla un dragon. Datorită apari iei tehnologiilor moderne. care după moartea so iei sale a fost poreclit „Impăratul Posomorât”. devenind un avertisment clar împotriva lenevirii.vărat. încă de mici. Necuvântătoarea s-a apropiat şi a continuat trilurile încântătoare. Lectorul speră ca personajul să se bucure de această şansă. Inima i-a tresărit. dorind să facă un bine comunită ii i anume să nu îl lase pe lene să dea un exemplu negativ. Din dorin a de a face cunoscut mesajul acestei crea ii literare. To i avem de învă at din această operă pe care Ion Creangă a scris-o cu scopul de a ne transmite un mesaj educativ i arătându-ne cel mai rău lucru pe care îl putem pă i din cauza comodită ii noastre. mult aşteptate. deoarece era singurul care o văzuse sau o auzise. Această poveste este fictivă. deşi tocmai el este cel care ar trebui ajutat. încă de la moartea iubitei sale împărătese. Pământurile sale erau bogate. Dar oare povestea aceasta mai are ecou printre cititori? Dorin a de a munci mai rămâne aşa de importantă în sufletul oamenilor. Nu păreau să mă observe. De asemenea facem cuno tin ă cu trei personaje: lene ul-personajul principal şi cei doi săteni care se pregătesc să îl ducă la spânzurătoare. pe când pământul era o grădină înmiresmată. viciată de lene. Nimic nu-l mai făcea să zâmbească. pare pu in exagerată tocmai pentru a scoate în eviden ă acest defect care ne poate afecta via a foarte tare. Ei vor să aibă bucuria de a se doar că nu se foloseau de picioare în mers. putem observa că ace ti doi oameni. roditoare. copiii. sunt nevoi i să îl sacrifice pe acesta. pentru care roteii aduceau zilnic diamante de pe alte planete. În expozi ie. trăia Impăratul Verde. Firul lecturii surprinde prin refuzul leneşului de a fi scăpat de pedeapsă.a A Şcoala cu cls. Astfel putem remarca atitudinea lene ului în fa a mor ii. lăsându-l nedumerit şi dornic s-o asculte. Impără ia sa era vastă. aşa că i-am studiat eu. clasa a V. Dar el consideră că nu este un ajutor total şi atunci renun ă. apare însă femeia binevoitoare. la care-şi conectau ro ile. Facebook. din sistemul tehnologiei roteilor fără ca ei să-şi dea seama şi mă retrăsei pe Terra. A adar. recunoaştem că unele tâlcuri din această poveste îşi găsesc ecouri şi în perioada aceasta. Dar am intuit bine. CÂNTECUL FERICIRII Haprian Ioana. Este o specie a genului epic. La auzul acestuia împăratul a tresărit. pe rând. dar ce folos de vreme ce sufletul său era mâhnit. fără ca el să fie nevoit să muncească pentru ele. probabil pentru a se reîncărca cu energie. care arată faptul că acesta se complace în pasivitate i prive te sfâr itul ca pe ceva ce avea să îl scape de via a sa chinuită. ne este prezentat timpul „odată. neîntâlnită pe Pământ. Alba Prof. încât să le ardă / distrugă pe celelalte din calea sa. s-a ridicat şi a deschis geamul camerei. iar la ac iunea operei nu iau parte multe personaje. 60 45 . Toată această tehnologie nu părea să fie construită de ei. la geamul încăperii în care acesta se odihnea. Nu îl tentează să-şi îmbunătă ească par ial. Adolescen ii socializează pe messenger. trecea printr-un dispozitiv cu patru cercuri înconjurate de o formă geometrică ciudată. decorul şi replicile ne par uneori îndepărtate de universul nostru cotidian. chiar dacă personajele. To i curtenii au încercat. Acel conducător suprem plănuia să construiască o nouă planetă. să schimbe starea împăratului. care îi oferă leneului un adăpost i mâncare. Intr-o după amiază. dându-mi de bănuit că în spatele acelei uşi trebuie să se ascundă ceva. demult” şi locul ac iunii „într-un sat”. cu un caracter vag. El a povestit apropia ilor săi de cântecul păsării dar a fost surprins de faptul că nimeni nu ştia despre ce vorbea. Această poveste este scrisă de talentatul şi subtilul scriitor Ion Creangă i publicată în anul 1878. dar nu asta i-a atras aten ia singuraticului împărat. coordonator: Popescu Camelia Demult. Parcă el ar fi cel care pune condi ii. a apărut o pasăre cu penajul viu colorat. Intr-una din seri. totuşi au puternice ecouri în rândurile celor care doresc să fie fideli cititori a crea iei lui Ion Creangă. fără să î i dea seama ce se poate întâmpla cu viitorul lor i fără să sesizeze că pot ajunge pe drumuri murind de frig sau de foame. În drum spre spânzurătoare. Mereu valabile nuan ele educative. Totul a durat câteva momente. În această poveste am fost impresionată de bunătatea i dărnicia „cucoanei” care a inten ionat să îl ajute pe lene necondi ionat i am fost surprinsă de faptul că leneul a acceptat pedeapsa decât să î i înmoaie pâinea uscată pe care i-a oferit-o acea doamnă bună la suflet. astfel încât i-am numit rotei. Dându-mi seama de această strategie malefică luai o navă Nepta. ci cântecul său nemaipomenit de frumos. I-VIII Daia Romana. Toată noaptea împăratul a aşteptat venirea celei care a reuşit să-l facă să iasă câteva clipe din starea în care se afla. nararea se face la persoana a III-a. bineîn eles din diamante care să strălucească atât de tare în bătaia soarelui. În realitate ar părea că nu există oameni chiar atât de lene i i nici oameni care să omoare pe cineva din cauza acestui defect. la un anumit moment. jud. a zărit într-un copac penajul acelei păsări. lumea mea. în sufletul celor tineri? Mie mi se pare că în ziua de astăzi mul i tineri riscă să devină foarte lene i. i astfel ajung să pună coala pe al doilea plan i să nu mai înve e sau să î i facă temele i proiectele la timp. traiul Astfel că lene ul preferă să moară decât să î i înmoaie „posmagii”. nesperate de cei de rând. Fiecare rotel. Circulau prin nişte re ele sau chiar tunele subterane. Deşi societatea s-a schimbat. nimic nu-i făcea inima să se descătuşeze din lan ul cel greu al singurătă ii. mai ales că exista o uşă. Au trecut de atunci zile şi nop i şi nimic nu ducea la aflarea alinării sale. Dintre cei nevoiaşi unii preferă să cer ească decât să muncească i să câ tige cinstit banii. Dar astăzi copiii nu mai citesc şi pierd timpul degeaba. una total lipsită de interes. etc. la care reuşeau să ajungă cu ajutorul navelor construite de ei înşişi. În via a reală deseori se face doar aluzie la această poveste. Hi5.

Aceasta se poartă foarte urât cu mine şi. A dat să plece. De ce mergi la apă când este aşa o zăpuşeală? . însingurată şi înfricoşătoare. şi-a luat merinde şi-a pornit în căutarea celei care a reuşit. Apostol Iuliana Andreea Soarele strălucea ca un glob de aur împrăştiind săge i fierbin i asupra pământului. acela va rupe vraja şi totul se va termina. pe care împăratul nu i-a dat-o şi cu care nici fata nu a fost de acord. Mă ascund după pomul acesta mare iar când trece i vă înso esc şi eu. Încercând să scap de arşi ă caut un copac pentru a poposi la umbra lui. iar Povestea unui om lene e o dovadă clară că acest citat este mai mult decât ade- 46 59 . .Privind în sus observă că deodata totul se întuneca şi o creatură uriaşă. Hârtia era împăturată astfel încât să fie foarte mică şi să încapă acolo. cavalerul s-a retras în mun i alături de o vrăjitoare care l-a transformat în înfricoşătoarea creatură. A urcat cu greu stânca abruptă şi a ajuns la gura peşterii unde fu întâmpinat de câ iva şerpi la care îndată le reteză capetele. care nu are cum să riposteze. dar ştiu ce cau i. Dar vezi tu. De asemenea eu sunt lângă tine. ducând cu ea un cufăr care părea extrem de greu. i-a luat prin PRIETENA MEA CU PĂRUL CA ABANOSUL Puiu Ecaterina. lasă-mă să vin şi eu în pădure cu tine. i-a cerut mâna. Împăratul o desfăşură şi citi: „Sunt răpită de Prin ul Stâncii întunecate. În mâini avea două găle i şi se îndrepta spre fântână. Întregul episod s-a desfăşurat rapid încât împăratul nu a reuşit să îi sară în ajutor.Î i va fi foarte greu. a răpit apoi fata ajutat de câ iva din foştii săi solda i şi de atunci încearcă să o determine să-l accepte pentru ca altfel va rămâne pe veci o stranie creatură. neobişnuit de mare. Acesta era împodobit cu o piatră pre ioasă. S-a apropiat şi nu mică i-a fost mirarea când a văzut că jos era un inel. Sunt în patul meu iar ceasul deşteptător mă trezeşte să merg la şcoală.Nu pot să cred că există oameni atât de răi! Cu ce i-am greşit eu de a dorit să mă ucidă? .VIII „DIMITRIE POMPEIU” Îndrumăror: prof.Dacă cineva va reuşi să intre în peşteră în lipsa prin ului. dar era dificil. Atunci împăratul şi-a amintit că sabia sa fusese a bunicului său. Ne-am aşezat într-o poieni ă să ne odihnim. Şterge i lacrimile din aceşti ochi superbi. . Creatura a intrat în peştera întunecată. pentru că împăratul este plecat mai mereu în războaie. Apropiindu-mă văd un palat mare şi frumos ce strălucea în soare. Pasărea e fiica împăratului vecin. Salvează-mă!” Acesta a în eles imediat ce avea de făcut. Împăratul a în eles atunci că era şansa lui. după atâta vreme. Din păcate mama mea a murit de curând iar tatăl meu şi-a adus o altă împărăteasă. I-a spus ciotului acest fapt şi a hotărât să-şi încerce norocul. Pe poarta acestuia ieşea o fată frumoasă cu două cozi lungi şi negre ca abanosul. jude ul Alba Îndrumător: prof. clasa a VIII-a A Şcoala cu clasele I . Ce s-a întâmplat oare? Mă întorc nedumerită şi văd că totul dispăruse. . S-a strecurat ascunzându-se după cuferele cu bogă ii. Când a dat să iasă din ascunzişul său. Intră în peştera unde era o lumina orbitoare dată de aurul adus de prin fetei. După masă mi-a dat ordin să merg în pădure cu vânătorul căci pofteşte a mânca astăzi carne de vânat. Prin ul a fost cândva cavaler în armata tatălui fetei. să-i încânte sufletul. în care s-au transformat solda ii cavalerului.Eu sunt Împăratul Verde şi caut să salvez pasărea cu glas de vis. Totul în jur era înfricoşător şi nimic nu-i vestea că va fi bine.Albă ca Zăpada. plin de cioturi de copaci arşi. ciotul care-l adăpostise a prins via ă şi a zis: . sunt şi oameni buni precum vânătorul care i-a cru at via a. să distrugă colivia în care este inută şi să taie capetele tuturor şerpilor.Vraja fetei va putea fi ruptă în vreun fel? zise împăratul. până-n apropierea coliviei unde era închisă pasărea. Copila se făcuse palidă la fa ă de frică şi uimire. dar de sub ea ieşea o bucată de hârtie. . A călărit până la capătul împără iei sale. .Poate te urăşte datorită frumuse ii tale. clasa a VII-a Şcoala cu clasele I-VIII Şard. pe care Prin ul Stâncii întunecate a adus-o aici. A cerut să i se pregătească cel mai bun cal şi sabia lăsată de tatăl său. A ajuns la poalele unui munte cu stânci abrupte. . ceea ce l-a făcut să în eleagă că acolo fusese cândva o pădure deasă. Au încercat şi al ii. iar pazitorii erau vrăji i de trilurile sale. Împăratul a încercat să se ca ăre pe stâncă. . a legat calul acolo şi a păşit pe un teritoriu pârjolit. Pe stânci erau dâre de fum şi urme negre care duceau înspre vârful muntelui unde se vedea o peşteră întunecată. S-a ascuns în spatele ciotului unui copac gros. Holhoş Maria „Lenea e o sinucidere blândă” spunea cândva Nicolae Iorga în ale sale „Cugetări”. căci Dumnezeu şi Maica Sfântă te vor veghea şi ajuta. dar nu au plecat vii de aici. O sonerie cu clinchet de clopo ei sună neîncetat.Sunt Albă-ca Zăpada şi locuiesc în acest palat. Deodată a văzut că se întunecă şi a observat în depărtare apropierea creaturii pe care o căuta.Nu ştiu cine eşti. Alerg spre fereastră gândindu-mă la visul meu. Obrajii ei albi ca zăpada făceau să iasă în eviden ă buzele roşii ca sângele. dar a observat că în iarbă era un obiect strălucitor. . Aceasta l-a zărit şi a început să cânte. a transformat-o într-o pasăre şi aduce tot felul de bogă ii pentru ca aceasta să fie so ia sa. Colivia poate fi distrusă doar de o sabie veche de peste o sută de ani care să fi fost mânuită de trei genera ii împărăteşti. Peştera răsuna de ecoul cântecului său. Negru de furie.Cine eşti tu? îndrăznesc eu să întreb.Bine! Să ştii că de mult mă rog la Dumnezeu să-mi dea o prietenă aşa ca tine… Am rămas singure în mijlocul pădurii. Ninsese toată noaptea iar curtea era plină de zăpadă. eu rămân cu mama vitregă ce mă tratează ca pe cea mai josnică slugă. înfricoşător de urâtă apare în zbor şi ia în gheare mica făptură. Uitându-se la ea a observat că stătea să cadă. Totul a părut atât de real… POVESTEA UNUI OM LENEŞ DE ION CREANGĂ – ÎNTRE INTEN IE ŞI ECOU Vla in Laura.

în semn de recunoştin ă. Mare le-a fost mirarea tuturor văzând că împăratul se însănătoşeşte la vederea fiicei sale. Nu mare le-a fost mirarea când au văzut că toate cioturile s-au transformat într-o pădure tânără în care florile şi păsările erau la ele acasă.George. . A ridicat-o cu grijă. deoarece vine iarna. a văzut o rândunică rănită. Aceasta i-a povestit cum a reuşit să scape de vraja Prin ului Stâncii Întunecate şi i l-a prezentat şi pe salvatorul său.Da. surprindere pe şerpi. aşa voi face. Aceasta se grăbea şi pantoful ei a rămas lipit de scări. Eu am recunoscut-o: era Cenuşăreasa.Lumea reală? Dar aici tot în lumea reală suntem. Vai! Uite cât e ceasul. E o noapte calmă dar deodată aud muzică. pentru a o îngriji. dar împăratul se trânti la pământ şi sabia tăie colivia care se deschise. aruncând cât colo cufărul şi se năpusti asupra acestuia.Eu sunt doar o fată mirată de întâlnirea cu tine. au avut copii şi nepo i. Nu după mult timp am ajuns la casa ei. mă trezise ca adormisem cu capul pe cartea de poveşti şi era deja rece la mine în camera pentru că am adormit cu geamul deschis. Ea trebuie să meargă în ările calde. am găsit o rândunică în parc! Am adus-o acasă. Între timp cele două surori probau pantoful pierdut de Cenuşăreasa. Ajunsă în încăperea în care zăcea tatăl său.Stai! Ia-mă cu tine.Se pare că da. nu-i aşa? . S-a hotărât să o ducă în camera lui. întrebându-l: . Dintr-o săritură îi înşfăcă sabia împăratului. Nu ştiu unde mă aflu.O. Creatura dădu urletul mor ii şi peştera răsună de jalea sa. să o îngrijesc până se va vindeca. jud. Fata i-a mul umit şi au pornit spre împără ia tatălui ei. Într-un parc. Împăratul scoase sabia. În acel moment creatura dădu un răcnet. Am intrat şi ea m-a rugat să o ajut să aleagă fasolea înainte de a veni mama şi surorile ei vitrege.aş vrea să fiu o prin esă în această lume. Era prin ul! Cenuşăreasa mi-a spus să rămân acolo.Bine. Pe loc împăratul a fost vrăjit de frumuse ea ei şi zâmbetul i-a inundat iar chipul. Dar de unde vii? . altfel vei întârzia la şcoală! Am deschis ochii şi mi-am dat seama că a fost doar un vis. Pop Diana-Andreea Era început de toamnă. mâncare. Deodată. mama lui intră în cameră. Apostol Iuliana Andreea E noapte. Tot nu-mi puteam închipui cum am ajuns acolo. Fără să vrea s-a lovit de mine. care nu mai încălzise de mult timp aceste meleaguri. Trebuie să plec. realizând pericolul care îl paşte. Sălaj Îndrumător: prof. iar soarele. Acesta îşi aduse aminte de spusele ciotului şi facu un salt înspre colivie. . iar acesta pe dată a deschis ochii şi o lacrimă i-a brăzdat fa a. Oricum. dar nu una obişnuită ci una magică.Trezeşte-te. iar mirii au trăit ferici i până la adânci bătrâne i. Atunci pasărea căzu fără via ă cu aripile desfăcute ca pentru zbor. Ar fi foarte bine dacă am putea calatori prin ea aşa uşor . un castel! Parcă aş fi într-o poveste! Dar nici să mă mir nu am timp căci văd coborând o frumoasă fată. altfel voi da de necaz. POVESTEA UNEI RÂNDUNICI RĂNITE Mureşan Robert. mamă. mâna fiicei sale şi jumătate din împără ie. . Părea fără suflare. Văzându-l pe împărat s-a înfuriat. Fiind obosită am adormit fără să-mi dau seama şi m-am trezit diminea ă când am auzit o trăsură. bogat. 58 47 . şi mai trăiesc şi azi. dar când s-o loveasca apăru creatura care tocmai se întorcea cu un alt cufăr pentru aleasa inimii. cu oameni ferici i şi în bunăstare şi care au participat cu to ii la o nuntă care a inut trei zile şi trei nop i. Surorile au avut ghinion: pantoful i s-a potrivit doar ei şi prin ul a luat-o de so ie. un vis frumos în care m-am întâlnit cu Cenuşăreasa. eu vin din lumea reală. ruptă parcă din basme.Păi. lucesc puternic şi îmi luminează toată fa a. Când ritualul mor ii creaturii s-a sfârşit în locul păsării a apărut o fată de o frumuse e greu de imaginat. devenind un inut vast. Exact când terminaserăm se auzi uşa iar eu m-am ascuns pentru a nu fi văzută de cele trei. Oare cum am ajuns aici? Mă aflu într-o poveste. dacă noi cititorii mai credem în poveşti. . te rog să o duci afară şi să îi dai drumul.Bine. cum o făcea o dată. desfăta fiecare locşor. Se împrăştia în toate păr ile ca pulberea de cenuşă şi unde cădea ardea trupurile şerpilor decapita i. ÎNTÂLNIRE CU CENUŞĂREASA Agapi Amalia.Cine eşti tu? . Şi pornesc împreună cu ea la drum. Ea nu ştia cine sunt şi m-a întrebat: . Curtenii erau aduna i aşteptând vestea grea a mor ii împăratului. pe loc le-a tăiat capetele şi înaintă spre colivie. E lună plină iar stelele au o sclipire ciudată. clasa a VIII-a A Şcoala cu clasele I-VIII „DIMITRIE POMPEIU” Îndrumăror: prof. . Împăratul se apropie de pasărea căzută. Într-un vas i-a pus apă.Mamă. dar grăbeşte-te.Bine. iar în altul. Era mama. fata l-a strigat. Creatura lovi atunci cu putere pentru a-l doborî. însă când se va face bine şi va reuşi să zboare din nou. Ne priveam nedumerite una pe cealaltă. exact ca în spusele ciotului. căzută la pământ. un băiat pe nume George. Mă iau după sunet şi imediat ajung în fa a unui castel imens şi deosebit de frumos. Am fost invitată şi eu la nunta ei unde m-am distrat extraordinar. Atunci Împăratul Roşu i-a oferit. Deodată am auzit o voce ce-mi spunea: . ce faci? Pupa-l-ar mama să-l pupe! . lumea pe care am visat-o a fost fantastică. . dar fiind vecinii aceştia şiau unit moşiile. clasa a VI-a Grup Şcolar Surduc.

dimpotrivă. Plantele erau udate de noi.Bine.zi. . stând vreo jumătate de oră în compania rândunicii. Când masa a fost aşezată. pentru că îi pusese o fundi ă roşie.Vin. castele. flori imense şi foarte mărunte stropite cu rouă de diamante. Totul era pus la punct. Puişorii s-au îndopat cu firimituri. pentru iepurii săi. zburând către ările calde. George se întoarse la rândunică.Păi.Am plecat! . Dar. Când a ajuns acolo. . deoarece în aceasta lume doar binele caştigă. în semn de mul umire. 48 57 . Rândunica zbură afară. . iar capra înva a iedu ii o poveste noua. LUMEA POVEŞTILOR Bidean Maria Cristina.Sigur! Adu-le nişte firimituri de pâine. rândunica şi-a luat zborul. era Prâslea. Vântul sufla agale prin iarba verde şi crengile copacilor pline de flori.Putem să le spunem Tic şi Tac. Pa! . . mamă! A doua zi. . Cel mai renumit stejar stătea eapăn în curtea şcolii noastre. nici rândunica nu mai erau acolo. Apoi.Mamă! . Părea că rândunica începe să se simta mai bine. Era plin de animalu e acolo. pune-le în cuib. rândunica le mâncă pe toate.Vino să. Cocoşul cu o pungu a cu doi bani în cioc. rândunica şi-a luat zborul spre ările calde. ..Am considerat că cel mai bine i se potriveşte “Jane”. când George era în bucatarie. Ce nume să le punem? Trebuie să-i deosebim unul de celălalt. iar lui Tac. ei erau urma i de prin ese apoi în urmă erau cavaleri i alte domni e. O adiere de vânt parcă îmi mângâia fa a.Le-ai adus? Acum. regi i regine se plimbau agale în parcul ce îl vedeam pe dealul din fa a mea. Dealurile aveau culori neasemuite. clasa a V-a Îndrumător: prof. George. Pe cer au apărut o multitudine de păsări.Ai dreptate! .i arăt ouăle rândunicii! . domni e care mai de care mai frumoase se îmbujorau când vreun prin le aducea o floare. păduri argintii. Am început să fac o scurta plimbare să văd împrejurimile şi să îmi pot da seama unde sunt. Cineva e langa mine. Cicşa Nastasia Maria SAM Spermezeu Îmi citeam cartea liniştită pe pervazul ferestrei. când deodată.Să le aduc ceva de mâncare? întrebă George. Dar nici puişorii. Dintr-o dată simt că sunt aşezată pe ceva pufos şi foarte bine mirositor. Dar. Domina linistea şi pacea. băiatul a mers iarăşi la cuib şi a văzut doi puişori de rândunică. când văzu aceasta. . George le-a dat să mănânce în fiecare zi. iar George merse după ea. se lupta cu zmeul cel mic. Când soarele ardea de credeai că î i ia foc pielea. Ce viteji!! Prâslea până la urmă îl omoară. până ce puişorii s-au făcut mari şi au putut să-şi poarte singuri de grijă. S-a uitat către cer şi le-a văzut pe toate cele trei. ne făceam murdari de nici nu te puteai uita la noi. Dar unde? Aici nu e grădina mea!!! În jurul meu era multă multă verdea ă. rândunica îngrijită de el se întoarse şi intră în casă printr-un geam lăsat din neglijen ă deschis.Ouăle au eclozat! Vino să vezi puişorii! . Zilele treceau foarte repede.. După ce a terminat de mâncat. Nu a durat mult să îmi dau seama că decorul era din basmele pe care le-am citit. nu se enervă. . trebuie să mă întorc la bucătărie.Ce e? Ce s-a întâmplat? . . . Vai ce bine e! Dar cine ma strigă? Oare de ce nu aud prea bine vocea? E o voce foarte cunoscută. spre ările calde. George ştia care era rândunica lui. Vai. ci. trebuia.. nici pe podea nu era mizerie sau noroi. una albastră.George.Gata. iar păpădiile mi-au facut o perni ă. fiecare copilaş ducea mamei câte o floare sau o felicitare. De opt martie. Să nu cumva să le spargi! . Le-am zărit la marginea parcule ului pe Albă–ca-zăpada.Mama a mers în bucătărie. văd o lupta între doi voinici. George o zări într-un copac şi fugi grăbit la ea. Avea un cuib cu ouă. buf!. Dar asta a fost de foarte mult timp. iar binele era întâlnit la tot pasul. stăteau la poveşti sub o creangă de trandafiri roz. La fel cum ai făcut în cazul rândunicii. Cenuşăreasa şi Rapunzel. le-am putea pune câte o fundi ă. Într.Sunt doi.Ce s-a întâmplat? întrebă mama. Cum i-ai pus numele? . Fiecare profesor care intra în clasă era uimit de cură enia care ne înconjura.Pa. George avea pe masă pregătită o farfurie cu firimituri de pâine.Lui Tic îi vom lega o fundi ă galbenă la picior. era mai degrabă încântat. În clasă erau colegii de care îmi aduc perfect aminte şi mii şi mii de plante. hopa Mitică! nu mai era nicio rândunică! Uitându-se pe geam. ce castele superbe! Acestea erau păzite de dragoni şi alte lighioane care încercau să intre dar nu reuşeau. .Cum o să-i deosebim? . Într-o zi. Stolurile de păsări trebuiau să mărşăluiască din nou pe cer. caldă şi blândă. vulpea încă mai fugea de mânia ursului. Însă. pentru a pregăti masa. Sunt lăsată într-o gradină de flori. au!! am căzut. Departe se vedeau uriaşi care se întreceau în aruncatul greută ilor.. erau aşa de viu colorate. George merge să le facă o vizită.. s-a aşezat pe mâna lui George. Cel mai trăznit lucru era atunci când ne jucam pe afară şi când cădeam. cai mare i alergau luându-se la întrecere în zbor. . Wow! Chiar sunt ouă de rândunică. Păsărelele cântau bucuroase pe crengi. te ascundeai la umbra falnicului arbore. sta la sfat cu găinile din ograda vecină. pâlcuri de flori de toate nuan ele se îmbinau într-un curcubeu aşternut pe jos.. copiii.Mamă! strigă George. Era vindecată! Apoi... George a ezitat să manance. rouă. Eu îi duceam mamei mele o garoafă albă ca să simbolizeze puritatea şi să văd sclipirea umedă a ochilor ei albaştri. Ba mai încolo era un lac unde era i Mica Sirenă ce stătea la taifas cu alte sirene. Băiatul s-a bucurat că putea să zboare. la un copac.

Apoi am revăzut costumul meu de baie. inocent care nu ştia ce înseamnă greută ile vie ii. 5 Râmnicu Vâlcea Profesor coordonator: Dospina Carmen De fiecare dată când mă năpădesc amintirile. dansează cu copacii. mai ales că lacul era adânc şi eu nu ştiam să înot atât de bine. florile culeg cele mai frumoase amintiri. există un inut minunat numit: ”Poiana Fermecată”. Fără ele totul plânge. le cântă păsărelelor. angelic. 19 „Avram Iancu”. sute de viorele a căror culoare seamănă cu cerul. încât ştiu fiecare replică.. Îmi era milă de el şi am strigat cât am putut eu de tare:”Ajuta i-l pe călu ul meu!. Ce bune erau! Pe aceste prăjiturele le plimbam cu mine atunci când ne petreceam timpul în natură. Întotdeauna îmi amintesc cu mult drag de copilărie.. Dar a trecut şi această întâmplare. Avea o culoare albă ca şi omătul cristalin iar acoperişul era construit din cel mai tare lemn de stejar.FRÂNTURI DE COPILĂRIE Clonda Mara.. am îngropat-o în nisip şi nu am mai putut să o salvez. Simt şi astăzi prospe imea dimine ilor de primăvară care intra printre crăpăturile ferestrelor peste care timpul şi-a pus amprenta şi mă trezea dându-mi acel impuls ce punea stăpânire pe mine şi mă făcea să devin un copil cu o 56 49 . de anii în care mam format ca om şi în care am putut să fac greşeli. pe care încă îl in minte. s-a rupt.abia scoasă din cuptor. acolo. Am plecat până în bucătăria unde cocea mama brioşele gustoase. Tic în mijloc şi Tac în dreapta. Asta a fost mica poveste a brioşelor făcute special pentru mine de mama. Ocsko Mariana Într-o zi de vară. Odată am urcat în podul prăfuit al casei mele. Bongya Parasca În poiana se dincolo de toate pădurile. Dar dintre toate florile din acel inut doar una este aleasa mea. Dar avea un picior rupt. toate acestea sunt scenariul vie ii mele de copil naiv. în inima pădurii. Împreună formau stindardul României. Am inut foarte mult la el şi nu credeam că i se va întâmpla ceva atât de rău vreodată. Erau vremuri mult mai frumoase..VIII nr. relaxant. Am crezut că am pierdut-o pentru că. Aveam un loc excelent. totul se-ntristează. a căror mireasmă bucură natura. Pe iarba fină şi domoală încol esc cele mai frumoase flori al căror parfum îmbietor împânzeşte văzduhul. iernile petrecute la săniuş şi la gura sobei unde obişnuiam să ascult poveştile bunicii mele cu chipul blând.. clasa a VIII-a Şcoala cu clasele I-VIII Nr. Acea poiană are în sufletul ei cele mai gingaşe fiin e. Un sunet. trandafirul! COPILĂRIE… Spinciu Adela. Acolo mi-am revăzut călu ul din lemn. Şi-atunci parcă vedeam cum înăl am la cer micul meu zmeu colorat şi sclipitor. mi-am a intit privirea la minunata mea cutiu ă muzicală pe care o credeam prierdută. se va supăra. Curtea avea o iarbă ca smaraldul. De fiecare dată când mergeam la şcoală diminea a. Era o dumbravă care avea o rochie verde. Îmi aduceam aminte de chicotele prietenilor mei. dar se pare că m-am înşelat. Îi spuneam mamei că trebuie să merg la o prietenă foarte bună şi când colo eu mergeam la scăldat în lacul Mit. Şi cel mai frumos moment. care şi se topeau în gură. Atunci îmi treceau prin gând acele veri pe când eram încă o copilă de câ iva anişori. pentru ca apoi să pot învă a din ele. mirosul de pâine caldă. am crezut că era înghi ită de valurile de nisip. brodată cu petale albe. o aromă mă duce înapoi în anii dinainte de şcoală. Stăteam şi ascultam trilurile magnifice ale fiin elor zburătoare. iar oamenii încă nu au atins nimic. care avea un zâmbet ce răspândea căldură şi iubire. Încă mama nu ştie dar nu cred că îi voi spune. În acel loc îndepartat de lume. pe care le vor povesti urmaşilor. cls a V-a Şcoala Generală Şintereag Prof. Avea bulinu e roşii şi dungi albe.. Am luat-o în bra e şi am început să o strâng atât de tare încât era să se spargă sticla care înconjura cercul. care se jucau sub soarele auriu. Încă mai simt acea durere copleşitoare. care visa să ajungă o prin esă renumită. După ce mi-am luat ochii de la el. Ele dau grădinii strălucire. Sim eai o mireasmă care se combina cu parfumul florilor. sute de ghiocei al căror clpo el cântă minunat. anii copilăriei se derulează în mintea mea ca un film pe care l-am văzut parcă de atâtea ori. Aşa s-a terminat aventura! DINTRE TOATE. Stăteam şi priveam îndelung. simbolizând pacea eternă în ară. Avea picorul rupt fiindcă atunci când eram mică mă legănam pe el şi când să mă dau jos.. clasa a V-a D Şcoala cu clasele I . Satul bunicilor plin de prichindei. Mi-am amintit apoi de fosta şcoală. Stă mândru în pământul moale. care ne întâmpina mereu cu căldură şi cu iubire. ”. dat cu lac de bunicul. Sim eam adierea căldu ă care îmi făcea părul să fluture prin aer. străluceşte precum soarele. Parcă eram într-un vis colorat şi plin de magie alături de blânda natură. zeci de petunii a căror delicate e î i mângâie privirea. unde lupii urlă cu glas răguşit. Această cutiu ă a făcut parte din sufletul meu. florile. fiecare secven ă. atunci când am căzut de pe bicicleta mea portocalie. este atunci când plecam în poienia de la capătul satului. cel mai gingaş parfumat dintre toate. iarba era acoperită de un strat gros de Răndunica Jane era în stânga.. viseză cu norii şi adoarme cu acel glas dulce celelalte flori care n-au asemanare cu frumuse ea lui. atunci când eram mică. trandafirul. garoafe a căror frumuse e fură ochii privitorului şi unul. Îmi era dor de acele clipe de poveste. Timişoara Îndrumător: prof. Mă plimbam prin pădurea care înconjura poiana şi sim eam mirosul răşinei brazilor falnici şi înal i. să culeg violetele brânduşe. stăteam cu privirea la soarele arzător care mă învăluia în căldură. UNA ESTE ALEASA MEA Pop Mălina. care abia aşteptau să iasă la joacă. Am început să plâng în hohote. Se numea aşa fiindcă în el s-au găsit nişte rămăşite de oase şi aşa îi spunea lumea în sat. prin firele de iarbă ame ite de roua dimine ii. Cu el am mers la scăldat pe ascuns. Sunt sute de crini. Îmi plăcea acea atmosferă de vară.

Aici a început magia poveştii.care venea adeseori să facem diverse activită i împreună. lumea în care vreau să îmbătrânesc. aşa cum ştiam eu mai bine. cu mii de nuan e. Din dorin a de a citi. pe când eram nişte copii. O clipă mi-a fost de ajuns ca să iau zăvelcile bunicii şi să încep să croiesc. iar gândul că noua mea piesă de vestimenta ie mă va ajuta să ies în eviden ă a accentuat sentimentul de bucurie care pusese stăpânire pe mine. în speran a că ceilal i o vor remarca. Curioasă şi entuziasmată de salutul rândunicii încerc să aflu cât mai multe despre activitatea şi drumul ei. Chiar aşa a şi fost. O rază de soare îmi străpunge fereastra. că de n-ar fi nu s-ar povesti. După ce a cules mai mult. Cerul de albastru neîntâlnit se întindea între patru zări ca o mantie nesfârşită. eu mă plimbam cu noua mea crea ie. este şi. deoarece traista mea a făcut furori în rândul celorlal i copii şi nu numai. Atunci. cu siguran ă. lumea care mă atrăgea zilnic în farmecul ei încântător. copilăria. o lume fastuoasă cuprinsă într-o etapă aparte în via a unui om. Din lipsă de ocupa ie. . am găsit un ziar care avea pe prima pagină modele de trăistu e care se purtau la vremea aceea. Am zărit o rândunică ce s-a desprins din stolul care zbura departe şi s-a apropiat de copacul de lângă mine. Ea este cea care. Am ieşit afară. Maria. a reuşit foarte uşor să mă corupă la somn. atunci când bunica mi-a citit o poveste aparte.. Această întâmplare este doar una din minunatele peripe ii ale copilăriei.Mă laşi să intru în castelul tău? . Şi Mama Natură a stat cu ea până seara. în universul minunat al anilor frumoşi. va fi cel în care copilul din mine s-a dezlăn uit. În elegerea şi iubirea bunicii m-au îndemnat să o apreciez şi mai mult. Palatul Copiilor Târgovişte Prof coord: Ioana Geacăr A fost odată ca niciodată. Traista avea diverse motive decorative care atrăgeau aten ia oricui. m-am hotărât să-mi găsesc altă ocupa ie. Dar nimic din aceste peisaje nu m-au facut să uit de ara mea. Zburând pe deasupra. bunica mea m-a sfătuit să o ajut să facă mâncare pentru a primi oamenii veni i să repare gardul din spatele casei. Mă aflam în grădina bunicilor şi admiram peisajul minunat al primelor zile de primăvară. Apoi. mi-am amintit că bunica avea nişte zăvelci a căror croială era asemănătoare cu cea a trăistu elor pe care le-am văzut în ziar. o lume greu de imaginat. Rezultatul a fost satisfăcător. Europa era ca o carte poştală cu fotografii din mai multe ări. Copilăria este floarea cu mii de petale. Nu pot să nu vorbesc despre magia viselor care îşi au rolul lor. că a stat prea mult închisă şi n-are prieteni. unde am cunoscut o cultură şi o civiliza ie aparte. care s-au scurs atât de repede. Cum ideea nu mi-a surâs. Copilăria este cea mai frumoasă şi cea mai curată amintire a tuturor oamenilor. Bucuroasă mă invită să facem o plimbare împreună. Drumul de întoarcere a fost mai rapid.Da. prietena mea. Lumea poveştilor este lumea mea. căci m-a mistuit dorul de casă. În lumea poveştilor am intrat şi eu înainte ca şiretul Moş Ene să mă răpună. Pasărea i-a zis s-o ajute să culeagă morcovi pentru iepuraşii ei. năzbâtii. Într-un anumit moment îi zic că mi-aş dori să zbor ca şi ea. a fost profund impresionată de ceea ce am reuşit să realizez din simple zăvelci. Mă trezesc cu o fericire neasemuită datorită visului avut. În timp ce bunica gătea. plin de via ă. iar mirosul primăverii m-a îmbătat cu parfumul ei. a venit şi-un fluturaş care i-a zis: . aparte. Constan a Drăgoi Poveşti. Această lume a poveştilor mă face să simt o puternică nostalgie şi totodată fericire care mă cuprinde de fiecare dată când mă gândesc la minunatele amintiri: focul sobei care mă încalzea când veneam de la săniuş. cel mai semnificativ a fost. Cu paşi repezi şi iu i alerg în fa a bunicii pentru a-i povesti călătoria mea în lumea poveştilor.. ne readuce pe meleagurile frumuse ii anilor. iar croiala deosebită îi dădea un aer rustic.. Mama Natură l-a luat şi l-a dus în castelul ei. Între timp. în clipele grele sau mai pu in frumoase pentru noi. basme. basmele bunicii care mă plimbau într-o lume specială. cls a III-a Cenaclul Literar „Radu Petrescu”. care ne îmbie cu parfumul ei şi ne duce în locul cel mai curat. consecin ele răsfrângându-se în cele din urmă tot asupra mea. de frumuse i. îi zic rândunicii să revenim pe meleagurile noastre magice.. care se bucură din plin de via ă. GRĂDINA MAGICĂ Dinu Alexandra-Loredana. pe când era doar o feti ă stătea în castelul ei liniştită şi a văzut o pasăre pe fereastră care avea părul galben şi a ieşit să-i vorbească. o imensă întindere de apă. 50 55 .Bine te-am găsit! imi zise un glas plăpând.. LUMEA POVEŞTILOR Vîlcea Ancu a Adela Colegiul Na ional “Alexandru Ioan Cuza” Corabia Îndrumător: prof. de bucurie şi de voie bună.energie debordantă. cu verdele cel crud al frunzelor şi al tulpinii ei. Această amintire persistă şi acum în mintea mea şi râd de fiecare dată de modul de a gândi pe care îl aveam la acea vârstă fragedă. a urmat marea. deoarece odată cu trecerea anilor a realizat că responsabilită ile vin pe măsură ce timpul trece… Dintre toate capitolele vie ii mele. iar acea întâmplare m-a făcut să mă gândesc de două ori înainte de a ac iona. Şi o feti ă care stătea mereu în casă a reuşit să iasă afară şi feti a i-a zis să vină să se joace cu ea. m-a cuprins nostalgia. pentru că şi ea o s-o ajute. cât despre traistă… o mai am şi acum şi reuşeşte să mă binedispună de fiecare dată. Ajungem în” ara piramidelor”. Era o după-amiază de vară pe care mi-am petrecut-o la ară. Am spus ca Moş Ene era şiret şi am avut dreptate. acel copil ce tânjea să devină om matur a devenit o adolescentă visătoare. mai frumos. Mama Natură.

păsărele.Nu. apoi s-au culcat în dormitorul de petale Pe la un timp. După zile în şir de suspin.Toate animalele din lume.Hai să facem o magie. aşa se răsfă au caâteva găinuşe în grădina din spatele casei. Zânele au reuşit să aducă oamenii înapoi şi i-au ajutat să-şi facă la loc căsu ele şi au colorat lumea şi mai mult ca să creadă oamenii că sunt ferici i. Pisoiul gospodinei i-a rănit rău o aripă şi mult timp nu şi-a mai putut căuta singur hrana. . întâmpinându-şi mama cu un piuit. din cascada zburlită. După cum nici în găoace nu a stat liniştit. . pe Feti ă şi pe fluture să culeagă plante să facă nicşe culori ca să mai schimbe palatul. da! pe unul dintre ei. . şi un cap fragil de broscu ă verde – inocentă privire a unei fiin e temătoare. nicidecum. acum văd ce bun e ciocul! Cum aş fi reuşit să ies din acea închisoare fără cioc? Să alerg fără gheare? Să zbor fără aripi? Ce bucurie că toate sunt la locul lor! Şi rupând pentru prima dată un firicel de iarbă. atâta armonie. şi adulmecând gâzele mărunte. toate animalele să aibă o culoere plăcută. nu le urmezi! Chiar şi în lumea găinilor se aplică proverbul ăsta! ”Vai de puiul care nu ascultă de găină!” Au intrat în castel. I se păru atât de ciudat totul: ciocul care atârna într-o parte. hotărî să-şi încerce acel “nătâng” de cioc şi lovi pentru prima dată peretele ce îl strângea aşa de tare că nu mai rezista. fiind mai năzdrăvan din fire. Nu în elegea de ce se afla intr-o asemenea strâmtoare. că e diminea ă şi vreau să se trezească toate lucrurile. Mă-ntorc sub unda învăluită de cea ă cu aroma enigmatică a lui „a fost odată ca niciodată”… Cerul nu mai lăcrimează. apoi prin magie toate zânele au apărut şi s-au mirat ce frumos s-a făcut castelul şi acolo au rămas. Urmele infinite ale stagnării vetuste se pierd în depărtări. Mama Natură s-a dus în castel şi a luat două găletuşe cu rouă şi după aceea au stropit împreună toate lucrurile să sclipească.Tare gustoase ni se par gâzele acestea micu e care de câteva zile au apărut! zise cocoşul cel pintenog.. de via ă. şi eu. căci poate fi un pericol la fiecare pas. un puişor nu-şi mai găsea locul. Aşa se intâmplă când nu ascul i sfaturile celor mai mari… dar. au mâncat prăjituri. O fereastră se deschise spre lumină.. . Au făcut un bal al culorilor în care au desenat mul i fluturi.. . o broscu ă.. . firavele aripioare. clasa a VII-a Colegiul Na ional „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea.Aha.. iar sfârşitul a fost unul trist. Vrând să se intoarcă pentru a auzi mai bine ciocănitul. Florile dansau de bucurie şi se-nlăn uiau ca nişte balerine peste tot pământul! Apoi. Frumosul nufăr contrastează cu urâ enia mea.Fekete Povestea puiului de găină “Doamne. .. coordonator: Simona-Nicoleta Tămaş Timpul îşi trage sufletul. Şi-am încălecat pe o căpşunică şi v-am spus o poveste mică! ÎN LUMEA UNEI BROSCU E Nicu Anca Teodora. Mama Natură le-a invitat pe flori. 54 51 . cloşca. clasa: a V-a A Şcoala: Colegiul Na ional “Lucian Blaga” Sebeş. ghearele…la ce folos când eu nici nu pot mişca? aşa se tânguia el sub coaja ciudată a oului.Vai. Şi s-au jucat to i trei şi. Vântul poartă pe aripile sale murmurul unui nor… şi pe mine.. Trist şi singurel într-o găoace. Au apărut nişte pensule care au nimerit în bra ele lor şi repede au vopsit. nu vrea să strice nimic. câtă fericire şi bucurie ne aduc razele de soare aurii de când au inceput să încălzească pământul şi cu fiecare clipă firicelele de iarbă parcă sunt tot mai dulci şi mai atrăgătoare”. striga Mama Natura! Apoi toate cele desenate au prins via ă din şi au dansat cu to ii ferici i şi poate că mai dansează şi astăzi. sim i că se afla într-o nouă via ă mult mai colorată. când au terminat cu joaca. nuferii. Chemandu-şi puişorii la dânsa. sări degrabă din bârlogul vie ii vechi.i alt loc de ouat! Gainuşa îşi aseză cu mare grijă cele zece ouă frumoase cu speran a că va fi o cloşcă minunată cu cei mai gingaşi şi atrăgători puişori.Ce-o fi asta? işi zise puiul. feti a s-a sculat şi a întrebat-o pe Mama Natură: . ca nu mai veneau zânele şi Mama Natură a făcut o po iune ca să vopsească palatul.Hai cumătră. Vâlcea Prof. împreună s-au gândit intens şi au făcut raze portocalii care au luminat palatul şi-au făcut să apară multe flori în ghivece la ferestre şi pretutindeni în afara castelului. Inurean Emanuela. se auzi un pocnet. i-a sfătuit cu inima ei caldă să nu se aventureze niciodată fără ea. fă-mi şi mie loc în paiele moi să aduc bucurie casei! . De sub umbrela căptuşită cu apă de ploaie răsar.Dacă astfel de hrană ne stă în fa ă. crezânduse cel mai voinic pentru că a ieşit primul.POVE TI DE DINCOLO DE COAJA OULUI roz. Norii pufoşi din vată de zahăr încep să iasă de sub voalul pătat de triste e. mai ales. găseşte. ce privelişte! Văzând lumina. nu a luat seama la sfatul mamei. fluturele şi pasărea au trecut iar pe acolo şi au făcut cunoştin ă cu Feti a. cu siguran ă stăpâna noastră va fi foarte mul umită când vine cu coşule ul pentru strânsul ouălor! grăi o găină surie care de câteva zile nu se mai vedea dezlipită de ouăle ei. pisicu ele să fie maronii. După aceea. Alba Îndrumător: prof. dar la bătaie primi un răspuns de afară… Cioc! Cioc! Cioc!” Inima i se infioră. mă aflu şi eu.. o oarecare broscu ă care suferă când vede atâta frumuse e. nişte mingiu e de ciocolată. s-au dus apoi în castel şi s-au întins în pat. Adelina Damian.

cu cravată din ghea ă protonică. cine ştie. Pe plaja placată cu fâşii de nori.. În acel moment Andrei se trezi în patul lui din odaia călduroasă... împăr ind petale orfeice primite de la Jupiter. întocmai cum diminea a ai amesteca într-o cană cafeaua cu laptele. Raffelo Razalios. s-a trezit într-o pădure deasă şi întunecată. drume ule! . cu copaci înal i de.. În drum spre pădurea în care locuia Spânul. nu se auzeau decât paşii tăcerii ce s-au oprit şi ei atunci când o voce sub ire şi plăpândă. Sub cupola lui Venus. Chiar şi marele designer de raze. până la revenirea Luminii. 52 53 . spuse Marisa… inutul în care locuiam era minunat. Vântul sparge planetele înghe ate din Urbeea Căii Lactee şi cântă o serenadă la firele de telegraf sub balconul de stele al lunii. Spectatorii aplaudă mul umi i şi aruncă flori din insuflări cosmice. Mi-a sugerat să-mi cos pe bluză zâmbete planetare şi să port o beretă din caşcaval lunar. dar Cristalul Poveştilor a fost furat de omul Spân şi atunci totul s-a întunecat. îl aştepta tăcută pe col ul mesei. fiica împăratului Roş. Într-o seară. spuse Ilaria. Una dintre ele poartă o rochie indigo din mătase multidimensională şi un colier din stele de pe centura lui Orion.Vino.în spatele unei stelu e glume e cu aromă oxigenată de infinit. Căscă îndelung. strada Armoniei. un înger ne va săruta şi vom păşi spre visul unei nop i celeste. cartea de poveşti. două pahare din nectarul zeilor şi la desert plăcintă de cocos planetar. fiecare lumini ă de pe autostrada vie ii noastre. departe. tangentă a becului spa ial. . . vom privi împreună spre asfinitul fiecărei raze de pe o planetă de lumină şi vom adormi pe o pernă cosmică cu pisicu e roz. mă vezi? mă sim i? Sunt aici .. cu oranjul florii cemi împleteşte sufletul înmiresmat de dulcea aromă a nectarului zeilor de un galben intens. iar ele sunt prietenele mele: Marisa şi Ilaria. alte stelu e joacă într-o piesă de teatru.. dar nu avu curajul să îşi exprime dorin a până la capăt.Numai Cristalul ne poate ajuta să avem din nou povestea noastră. bronzat cu un răsărit de lună. se vor căsători şi îşi vor striga fericirea peste jumătate de an lumină. apusese luna. până ce apăru o scânteiere micu ă. Le va ajuta pe prietenele sale să-şi recapete Povestea. î i povestim totul în drum spre castel. ajuns acolo. violetul ce inundă oraşul scufundat în valuri de visare.. Câteva stelu e machiate cu praf stelar prezintă moda intergalactică pentru sezonul noii aurole boreale.Şi văd frumuse ea de pe lume. cu părul purtat de vântul ce se făcu rege peste acel tărâm. Prof. Vântul cântă naiv o melodie. clasa a V a A Grupul Şcolar Telciu Coord. Într-un târziu. Dacă mă vizitezi.. Vraja s-a desfăcut şi în Lumea Poveştilor s-a ivit Lumina. . Mângâi atmosfera galactică cu degetul meu de ghea ă şi mă pierd pe o rază atomică de soare… este lumea mea. fiicele lui Verde-împărat. abia şoptită.” gândi Andrei.lumea mea. asemenea unor picături de lumină.Bună calea. Vântul aspru a dat iama-n codri. Imediat lumini a străpunse întunericul şi o rază veselă fu întâmpinată cu strigăte şi chiote de bucurie de to i. Timpul… Timpul… cel care descoperă toate lucrurile. Totul era neschimbat… Şi ea. Andrei privea luna de pe cer… apoi privea în el… spre luna din el. însă criticii de teatru.. . cu albastrul ceresc al apei pe care o beau în nop ile senine de vară. . este aici. Era o linişte profundă. spuse o tânără fată cu ochii mari şi trişti...i cădea pălăria de pe cap uitându-te până-n vârf. Mai întâi doar o risipire a nop ii ce devenea încet-încet tot mai mai pu in întunecată.. când văd ochii indigo de pisică ce mă urmăresc până la balta mea şi. cu verdele ce-mi luminează drumul. fără ca nimeni să mai observe. Î i voi arăta tărâmul meu. dar. iar liniştea şi întunericul domnesc pretutindeni.. se lăsă purtat de o mireasmă somnoroasă şi intră în visul lui… Deodată. două cioburi de stea iau cina: o bucată de cer coaptă. deschid ochii. cu roşul pasional ce mă-ndeamnă să zbor mai sus de nori. înviindu-mi cugetul. se frecă la ochi şi privi somnoros în jur. Îşi aduse atunci aminte de un vechi prieten. Andrei s-a gândit deja la un plan. Apoi întunecimea se risipi tot mai mult. Soarele este întemni at după gratiile norilor furioşi… Nici Luceafărul nu mai străluceşte. dar strălucitoare foc. Căscă ochii mari şi îi aruncă pe perete.Sunt Adana. şi poate astfel se va regăsi pe sine… va afla cine este cu adevărat. din Urbea Fericirii. Cerul este săgetat cu arc de foc. . de ai fi zis că se amestecau două culori. trăia un copil pe nume Andrei.. Eu voi fi broscu a de onoare. fi oasele comete.. În Lumea Poveştilor răsărise Soarele. Frunzele îşi spun povestea. Se întoarse şi-i mângâie filele roase de valurile vremii… „Poate că în seara asta. Cealaltă are un costum elegant. Aici. mirat. se auzi din spatele unui stejar bătrân. zâmbeşte spre veşnicie. în bisericu a de pe o cometă albastră. par nemul umite de interpretarea noii actri e venite din oraşul de dincolo de meteori ii Carului Mare. Singurul lucru care-i mai rămânea era să lupte… să lupte… să lupte fără să se dea bătut. . Undeva. aşa cum fusese ea odată ca niciodată.. fa a fiindu-i mângâiată de razele dimine ii. nuferii din ciocolată străvezie privesc spre marea aeriană a umbrelei albastre. de parcă acolo s-ar fi aciuat o fărâmă din discul solar.De ce sunte i aici? Eu altfel mi-am imaginat locuin a voastră… spuse Andrei. Totul e trist… Nici o urmă de via ă… Întreg tărâmul fusese blestemat să vie uiască în noapte. lăsându-i golaşi şi singuri. Florile. Se turna peste el o cerneală pe care o gusta doar cu ochii… apoi închise geamul şi se aşeză pe pat. Andrei ascultă cu aten ie spusele Marisei şi se hotărî să-şi ajute prietenele… căci se încredea doar în puterile-i magice. negrul cu albul. şi-a dat seama că în Lumea Poveştilor puterile lui nu mai func ionau. fără-de-număr. Domnica Homei Demult. A fost de ajuns o clipă în care Andrei a crezut în puterea Prieteniei… Prietenia… acea floare a momentului şi fructul Timpului. La o masă din praf stelar. pe când Dumnezeu crease lumea şi oamenii.Cine eşti? întreabă Andrei. ÎN LUMEA POVEŞTILOR Bulz Dorina Valeria. şi sub petele şterse de soare regăsesc această lume .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful