UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE

ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOCRIMINALISTICA

Conf. univ. dr. BUŞ IOAN

I. InformaŃii generale 1.1.Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: Conf.univ.dr. Ioan Buş Birou: Birou 4 sediul Fac. de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Republicii 37 Telefon: 0264-590967 Fax: 0264-590967 E-mail: ioanbus@psychology.ro ConsultaŃii: Miercuri, 12 - 14 Date de identificare curs şi contact tutori: Numele cursului - Psihocriminalistica Codul cursului – PSY 2273 Anul, Semestrul – anul 3, sem. 2 Tipul cursului - OpŃional Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro
Tutore – drd. Visu-Petra George

JudiciaraTutor@psychology.ro

1.2. CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea disciplinei Psihologie Judiciară, care favorizează semnificativ asimilarea conceptelor prezentate în cadrul acestui curs. În totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea lucrărilor de evaluare ce încheie fiecare modul şi, respectiv în promovarea examenului de evaluare finală.

1.2.Descrierea cursului Fenomenul de devianŃă socială în general, cel de infracŃionalitate în special, implică în condiŃiile actuale ale societăŃii noastre, o serie de probleme şi aspecte de un deosebit interes teoretic şi practic pentru cercetarea ştiinŃifică. Dacă problematica teoretică se referă la mecanismele etiologice, la modalităŃile de producere a infracŃionalităŃii şi la semnificaŃiile sociale ale comportamentului infracŃional, cea practică presupune, atât metode de investigare şi cunoaştere, cât şi forme şi mijloace de prevenire şi combatere a manifestărilor antisociale la nivel individual şi social. Fenomenul infracŃional, prin complexitatea factorilor care îl generează şi prin diversitatea formelor în care se manifestă, nu poate fi explicat şi înŃeles fără aportul psihocriminalisticii. Factorul determinant al comportamentului infracŃional este întotdeauna de natură subiectivă, dar acest aspect nu poate fi izolat de contextul în care se manifestă: social, economic, cultural etc. Din perspectiva psihocriminalisticii, persoana trebuie acceptată ca fiind o fiinŃă care în mod obişnuit acŃionează raŃional, dar uneori automat şi chiar iraŃional. Diversele trebuinŃe se manifestă în conştiinŃa persoanei ca mobil al comportamentului, iar în cazul unui concurs de împrejurări acestea

pot determina luarea unor decizii pentru săvârşirea infracŃiunii. Psihocriminalistica cercetează comportamentul sub toate aspectele, deschide largi perspective explicaŃiei ştiinŃifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant, permiŃând o fundamentare realistă a manifestărilor acestuia. Diagnosticarea profilului psihocomportamental al infractorului, evidenŃierea cauzelor care au determinat comportamentul acestuia, constituie pârghii esenŃiale în conturarea programelor de prevenire. Temele cursului acoperă o problematică interesantă şi atractivă.

1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului Cursul este structurat pe şase module de învăŃare, cuprinzând: problematica psihologică a anchetei judiciare, în cadrul căreia vom detalia investigarea psihologică a comportamentului simulat şi detecŃia simulării prin tehnica poligraf; terorismul contemporan – abordări, oragnizaŃii teoriste şi profilul psihologic la teroristului; tehnici de negociere şi factorii care influenŃează procesul de negociere în cazul luării de ostatici; mass-media şi comportamentul infracŃional; abordarea cognitivă a comportamentului infracŃional comportamentului infracŃional. şi psihopatologia acestuia; strategii de prevenire a

Nivelul de intelegere şi, implicit, utilitatea informatiilor pe care le regăsiti în fiecare modul vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele bibliografice recomandate. Dealtfel, rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare impune, cel puŃin, parcurgerea referinŃelor obligatorii, menŃionate la finele fiecărui modul. În situaŃia în care nu veŃi reuşi să accesaŃi anumite materialele bibliografice, sunteti invitaŃi să contactaŃi tutorii disciplinei.

1.5. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Asa cum am mentionat mai sus prezentul suport de curs este structurat pe şase module, cuprinzând tot atâtea module aplicative întâlnite în domeniul psihocriminalisticii. Parcurgerea acestora va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă (consultatii), cât şi muncă individuală. Consultatiile, pentru care prezenta este facultativa, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului si a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentarea fiecărui modul, dar mai cu seama va vom oferi, folosind mijloace auditive şi vizuale explicaŃii alternative, răspunsuri directe la întrebările pe care ni le veŃi adresa. În ceea ce priveşte activitatea individuala, aceasta o veti gestiona dumneavoastra şi se va concretiza în parcurgera tuturor materilelor bibliografice obligatorii, rezolvarea lucrarilor de verificare si a proiectului de semestru. Reperele de timp si implicit perioadele în care veŃi rezolva fiecare activitate (lucrari de verificare, proiect etc) sunt monitorizate de către noi prin intermediul calendarului disciplinei. Modalitatea de notare si, respectiv, ponderea acestor activitati obligatorii, în nota finala va sunt precizate în secŃiunea politica de evaluare şi notare precum şi în cadrul fiecărui modul.

implicit. Volumul „Psihologie şi infracŃionalitate – Module aplicative” (2006). Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor trei module. 1. nemediate. a oricaror nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. este referinŃa obligatorie principală pentru cursul de „Psihocriminalistică”.7.8. a studiilor de caz) .calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secvenŃele de formare interactivă on line) . utile îndeosebi atunci când aveŃi nevoie de informaŃii privind relevanŃa ecologică şi aplicativă a diverselor modele teoretice. prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă. c.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”) . Calendar al cursului Pe parcursul semestrului II.Pe scurt. comprehensiunea fiecărei teme. în care se studiaza disciplina de faŃă. Materiale bibliografice obligatorii In suportul de curs. 1. la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice obligatorii. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea secvenŃelor de formare reclama accesul studentilor la urmatoarele resurse: .6. cât şi cele facultative.acces la echipamente de fotocopiere 1. la cea de a doua se discuta ultimele trei module si se realizeaza . dar mai ales accentul pus pe caracterul interactiv. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă. Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si. Lucrările menŃionate la bibliografia obligatorie se regăsesc şi pot fi împrumutate de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport. InformaŃiilor din volum li se adauga o serie de referinŃe facultative. realizarea unui proiect de semestru cu o temă şi un set de sarcini anunŃate cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de depunere a acesteia. având în vedere particularităŃile învăŃământului la distanŃă dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi: a. această lucrare se adresează prioritar studenŃilor de la învăŃământul la distanŃă. a temelor redactate. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul disciplinei. Având în vedere organizarea conŃinutului. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. b. ele sunt destinate solutionarii.

o secvenŃă recapitulativă pentru pregatirea examenului final. De asemenea în cadrul celor doua întâlniri studenŃii au posibilitatea de a solicita titularului şi/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor lucrari de verificare sau a proiectului de semestru, în cazul în care nu au reusit singuri. Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor doua întâlniri studenŃii sunt atenŃionaŃi asupra necesităŃii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a sursei bibliografice de referinŃă. Datele celor doua întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei, vezi anexa A. În acelaşi calendar se regasesc şi termenele la care trebuie transmise/depuse lucrarile de verificare aferente fiecărui modul precum şi data limită pentru depunerea proiectului de semestru.

1.9. Politica de evaluare şi notare Evaluarea finala se va realiza pe bază unui examen scris desfaşurat în sesiunea de la finele semestrului II. Nota finală se compune din: a. punctajul obtinut la acest examen în proporŃie de 70% (5 puncte) b. evaluarea proiectului de semestru 20% ( 2 puncte), şi c. notarea lucrărilor de evaluare (10%: 5 sarcini a câte 0, 2 punct fiecare). Pentru predarea temelor se vor respecta cu stricteŃe cerintele formatorilor. Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizări sau pierderea punctajului corespunzator acelei lucrări. Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.

1.10. Elemente de deontologie academica Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalităŃii. StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la examinarea finală. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordarea notei minime sau, în anumite condiŃii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic. - ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. 1.11. StudenŃi cu dizabilităŃi: Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrangerilor tehnice şi de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc.) în funcŃie de tipul dizabilităŃii

cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare.

1.12. Strategii de studiu recomandate: Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare foarte riguroasă a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de reŃeaua net, cu tutorii şi respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

Modulul 1 PROBLEMATICA PSIHOLOGICA A ANCHETEI JUDICIARE : Investigarea psihologică a comportamentului simulat şi detecŃia simulării prin tehnica poligraf Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu noŃiunile fundamentale ce Ńin de ancheta judicară, comportament simulat şi detectarea acestuia. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie: Să poată defini noŃiunile de anchetă judiciară, comportament simulat, 1.1 Introducere reacŃii psihofiziologice, tehnică poligraf. Să cunoască principalele tehnici de detectare a comportamentului simulat Să prezinte cele mai importante utilizăti ale poligrafului în investigaŃiile
criminalistice.

Să explice utilitatea practică a metodelor de detctare a comportamentului simulat.

ANCHETA JUDICIARĂ - CARACTERIZARE GENERALĂ

Coordonatele psihologice ale activităŃii de anchetă judiciară Tensiunea anchetei judiciare este comparabilă cu tensiunea psihologică specifică unei partide de şah, în care se confruntă doi parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul, tehnic, plin de imaginaŃie şi infractorul viclean şi speculativ. Privite pe aceste coordonate psihologice, stările de tensiune generate de permanenta dispută a anchetatorului cu partenerii săi nu trebuie să depăşească cadrul legal stabilit pentru ancheta judiciară, altfel se poate compromite întreaga anchetă. Cele mai frecvente planuri situaŃionale în care se confruntă anchetatorul şi anchetatul sunt: a).Planul deschis - datele despre infracŃiune sunt cunoscute atât de anchetator cât şi de infractor, ancheta având din start o situaŃie pozitivă pentru cauză; b).Planul orb - datele despre infracŃiune sunt cunoscute numai de anchetator, infractorul neştiind că ele se află la dispoziŃia anchetatorului. În asemenea condiŃii, infractorul poate comite erori în construcŃia apărărilor formulate, fiind la discreŃia anchetatorului;

AmbianŃa rămâne rece. Nerealizarea acestui climat poate duce la inhibiŃii emoŃionale artificiale cu manifestări mimico-gesticulare şi neurovegetative. acestea fiind cunoscute de o terŃă persoană (eventual un martor întâmplător). atmosfera rămâne artificială. iar alteori cauza intră în prescripŃie. în cadrul căreia se va desfăşura un câmp psihologic cu valenŃe speciale. Gesturile de nervozitate. de agresivitate etc. cooperant. mai degrabă. d). Labilul emoŃional. profesională. creează un fond emoŃional difuz pentru interlocutor (bănuit. vârstnicii. învinuit). uneori ani la rând.) este necesar crearea unui climat de siguranŃă şi încredere reciprocă. În momentul în care anchetatorul apreciază că s-a creat un climat introductiv de încredere.datele despre infracŃiune nu le cunoaşte.c). reclamant etc. dar rezervată prin Ńinută şi vocabular a anchetatorului care dirijează ancheta. autorul infracŃiunii putând să rămână mult timp neidentificat. anchetatului i se poate aduce la cunoştinŃă problematica critică. fapt ce poate duce la eşecul anchetei. În cazul persoanelor sincere. Dacă se abordează o problematică antrenantă. despre care cei doi parteneri nu au cunoştinŃă. unii convalescenŃi etc. femeile. Altfel stau lucrurile când anchetatul este chiar autorul faptei. dar sincer. de ridicare a tonului. în prima fază. fapt resimŃit de altfel de oricare altă persoană invitată în mod oficial să dea relaŃii în cauză (martor. la care se adaugă blocajul afectiv faŃă de anchetator. anchetatul este apatic. răspunsurile sunt doar monosilabice. politicoasă. intuiŃia profesională. experienŃa acestuia este edificatoare în interpretarea corectă a tabloului psihocomportamental al persoanei anchetate. curiozitate faŃă de învinuire decât teamă. dar labile emoŃional (sferă din care fac parte minorii. exprimându-şi păreri. Dialogul introductiv nu are relevanŃa scontată. Aceasta va determina un comportament în care se poate uşor descifra naturaleŃea şi dezinvoltura în argumentare. nu cooperează. răspunzând prompt la întrebări şi punând la rândul său o serie de întrebări. Personalitatea anchetatorului. va reacŃiona sub impulsul temerii naturale pe care o resimte faŃă de implicaŃiile conjuncturale referitoare la învinuire.Planul ascuns .datele despre infracŃiune sunt cunoscute numai de infractor. lipsită complet de spontaneitatea firească acelui context. din partea anchetatorului pot provoca o adevărată degringoladă în gândirea şi stările emoŃionale ale anchetatului emotiv.Planul necunoscut . degajat. . RelaŃia interpersonală anchetator-anchetat pun în evidenŃă trăirea emoŃională creată de confruntarea cu reprezentantul oficial al autorităŃii. sinceritatea surprinderii. Atitudinea oficială.). de agitaŃie. fără deschidere către dialog. a unui dialog deschis. nici anchetatorul şi nici infractorul. anchetatul manifestând. nu se angajează sincer în dialog.

1992): a). gesturile. să oblige pe învinuit să relateze şi nu să determine un răspuns scurt de genul “da” sau “nu”. cât ştie. să fie pe înŃelesul celui interogat. ezitările. Verificarea identităŃii invinuitului sau inculpatului. să-l observe şi să noteze omisiunile. Ascultarea invinuitului sau inculpatului Aşa cum rezultă din prevederile legale. i se adresează întrebări cu privire la fapta ce formează obiectul cauzei şi la învinuire. ascultarea învinuitului sau inculpatului parcurge următoarele etape (AioniŃoaie & Sandu. Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor sau ascultarea dirijată. c). să nu sugereze răspunsul. la personalitatea celui ascultat şi la poziŃia învinuitului sau inculpatului. Parcurgerea acestei etape este obligatorie pentru a nu fi învinuită (inculpată) altă persoană decât cea care a săvârşit infracŃiunea. să-şi manifeste satisfacŃia ori nemulŃumirea faŃă de cele declarate. În cele ce urmează vom prezenta unele procedee tactice folosite în ascultarea învinuitului sau inculpatului: însoŃesc starea de disconfort psihic pe care o trăieşte . O tactică adecvată presupune adaptarea regulilor generale la fiecare cauză în parte. prin care învinuitului i se solicită să declare tot ce are de arătat în legătură cu învinuirea ce i se aduce. Ascultarea relatării libere. aprobarea sau dezaprobarea afirmaŃiilor acestuia. După ce învinuitul a relatat liber referitor la învinuirea adusă. amplifică la maximum tensiunea acestuia. în raport cu incertitudinea datelor pe care le deŃine referitor la ce ştie anchetatorul. starea de tensiune sau calmul pe care le afişează.Suspiciunea învinuitului. Întrebările formulate trebuie să îndeplinească anumite condiŃii: * * * * să fie clare şi precise. modul cum reacŃionează la întrebările ce i se adresează. anchetatorul poate utiliza anumite procedee tactice de ascultare. Verificarea identităŃii constituie şi un bun prilej de a studia comportamentul învinuitului faŃă de situaŃia în care se află. b). Manifestările comportamentale şi psihofiziologice anchetatul. să nu intimideze pe cel ascultat sau să-l pună în încurcătură. Această etapă începe prin adresarea unei întrebări temă. Pentru a obŃine de la învinuit sau inculpat declaraŃii complete şi veridice. cu caracter general. În timpul ascultării libere anchetatorul trebuie să evite întreruperea relatării învinuitului. de la cine ştie. În această etapă anchetatorul are posibilitatea să-l studieze pe învinuit.

e). putând fi determinat să spună adevărul. deosebiri. d). cu grad ridicat de dificultate. f). Ascultarea unui învinuit sau inculpat despre activitatea celorlalŃi participanŃi la săvârşirea infracŃiunii . chiar dacă nu au declarat totul despre propria activitate. c). Pentru a le utiliza cu maximum de eficacitate. care se situează pe poziŃia negării totale a faptelor comise. cât şi al celor nesinceri. la anumite intervale de timp a învinuitului cu privire la aceleaşi fapte. Cunoaşterea învinuiŃilor (inculpaŃilor) implicaŃi în cauză permite anchetatorului să stabilească pe cel dispus să recunoască mai uşor faptele săvârşite şi cu acesta să înceapă ascultarea. Folosirea probelor de vinovăŃie . amănunte care să permită verificarea explicaŃiilor lui. se pot desprinde concluzii cu privire la sinceritatea celor implicaŃi în cauză. împrejurări. Ascultarea repetată . pentru a-l ajuta să lămurească toată problematica.procedeul se foloseşte în ascultarea învinuitului nesincer sau a celui care îşi recunoaşte numai parŃial vinovăŃia.procedeul presupune utilizarea unor întrebări prin care se solicită învinuitului amănunte referitoare la împrejurările săvârşirii faptei. Prin confruntarea datelor obŃinute din declaraŃiile participanŃilor. el va fi determinat să recunoască fapta comisă. amănunte. Se solicită celui ascultat să declare ceea ce cunoaşte despre activitatea celorlalŃi participanŃi la infracŃiune.procedeul se aplică atunci când în cauză există mai mulŃi învinuiŃi (inculpaŃi) participanŃi la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. contradictorii.acest procedeu se foloseşte atât în cazul învinuitului sincer.a). pentru că îi obligă să dea explicaŃii logice. lăsându-i-se impresia că persoana sa interesează mai puŃin. mai ales în cauzele complexe. înrăit. adoptă o poziŃie refractară pe parcursul cercetărilor b). În faŃa unor probe decisive. anchetatorul trebuie să cunoască foarte bine probele existente la dosar şi valoarea probatorie a fiecăreia dintre ele. refractari. Este foarte important ca probele de vinovăŃie să fie utilizate la momentul oportun astfel încât învinuitul să fie determinat să facă declaraŃii veridice şi complete. nepotriviri.scopul acestui procedeu este de a înfrânge sistemul de apărare al învinuitului nesincer. Întrebările detaliu se folosesc frecvent în cazul când învinuitul face declaraŃii nesincere. refractar. Între declaraŃiile învinuitului vor apare. . Ascultarea încrucişată . cronologice. Prin acest procedeu se poate demonstra netemeinicia afirmaŃiilor învinuitului. Folosirea întrebărilor detaliu .constă în audierea în mod repetat. Ascultarea sistematică . succesive la toate aspectele care fac obiectul învinuirii. inevitabil. în special contraziceri. Este un procedeu ofensiv şi constă în ascultarea aceluiaşi învinuit de către doi sau mai mulŃi anchetatori ce s-au pregătit în mod special în acest scop şi cunosc problemele cauzei în care se face ascultarea.

cât şi memoria de lungă durată. Ascultarea învinuitului sau inculpatului prezintă un grad ridicat de dificultate şi complexitate întrucât situaŃiile infracŃionale sunt infinit de diverse. ce a întreprins. rigoare. semnificativul de nesemnificativ. despre societate şi legile care o guvernează şi. numai aşa va putea fundamenta o soluŃie judiciară. CalităŃile psihosociale ale unui bun anchetator se pot grupa în trei categorii: a). Cunoscându-se activitatea învinuitului (inculpatului). folosirea unui procedeu sau al altuia nu constituie reguli obligatorii de urmat.acest procedeu se foloseşte. Integritatea senzorială a anchetatorului constituie fundamentul psihofiziologic al corectitudinii şi exactităŃii redactării documentelor de anchetă ce constituie suportul material al mijloacelor de probă. ExigenŃele legale. Anchetatorului îi este necesară. să pătrundă şi să aprecieze faptele la justa lor valoare. coerenŃă şi să se bazeze pe un dezvoltat spirit critic. în timpul şi după săvârşirea infracŃiunii. să se distingă prin claritate. la un nivel de funcŃionalitate optim. atunci când învinuitul (inculpatul) refuză să facă declaraŃii. anchetatorul trebuie să posede o stare corespunzătoare a sănătăŃii şi să dispună de o mare capacitate de efort voluntar. Utilizarea procedeului de justificare a timpului critic permite extinderea anchetei judiciare asupra altor infracŃiuni şi făptuitori. în ce constau şi ale cui sunt valorile şi interesele pe care le apără. minute şi locuri. morale şi de competenŃă cer anchetatorului cunoaşterea profundă şi nuanŃată a dispoziŃiilor legii penale şi procesual penale. El trebuie să ştie precis care sunt. ExplicaŃiile date vor fi verificate minuŃios pe zile. Nivelul general de pregătire. despre sistemul social bazat pe democraŃia autentică. mobilitate. De asemenea anchetatorul trebuie să dea dovadă de o mare putere de discernământ. precum şi de particularităŃile psihice ale persoanelor aflate în ancheta judiciară. ore. b). Justificarea timpului critic . De aceea.g). îndeosebi. profunzime. Gândirea anchetatorului trebuie să se orienteze spre esenŃa realităŃii judiciare. CalităŃile psihosociale ale anchetatorului Abordată din perspectivă psihologică. Procedeele tactice în audierea învinuitului sau inculpatului se utilizează de către anchetator în funcŃie de caracteristicile cauzei. profesiunea de anchetator penal este deosebit de complexă. să aibă o concepŃie clară despre lume şi viaŃă. cu cine a luat legătura. CalităŃile psiho-intelectuale. atât memoria de scurtă durată. de regulă. De aceea. el trebuie să deosebească uşor realul de ireal. a drepturilor fundamentale ale omului la care trebuie să se raporteze permanent. i se va solicita să declare locul unde s-a aflat. . Anchetatorul trebuie să facă dovada unui nivel ridicat de pregătire generală.

Pentru a nu afecta în mod negativ cursul general al desfăşurării anchetei. Acesta mizează mai mult pe intimidarea anchetatului decât pe stimularea psihologică a acestuia şi astfel cooperarea devine ineficientă. Dacă anchetatorul va apare ca o persoană impresionabilă. lipsa simŃului autocritic. în relaŃia anchetatoranchetat. agresivă sau ca o persoană care trece cu uşurinŃă de la o stare psihică la alta. disponibilitatea de a asculta. Personalitatea anchetatorului poate influenŃa negativ desfăşurarea anchetei prin unele trăsături cum ar fi: vanitatea şi orgoliul.. Atmosfera degajată pe care o creează oferă premisele unui studiu psihologic aprofundat al anchetatului. este foarte important ca anchetatorul să aibă toate reacŃiile proprii sub control. ori preocupat de propriile probleme. au condus la diferite clasificări: * anchetatorul temperat. toleranŃă. . cât şi pesimismul exagerat şi nemotivat. răbdător. Capacitatea empatică îl ajută pe anchetator. CalităŃile enumerate nu reprezintă un simplu inventar de însuşiri (trăsături) posibile la un anchetator. nervoasă. Echilibrul emoŃional al anchetatorului este condiŃionat şi de lipsa oricărei prejudecăŃi sau a repulsiei faŃă de persoana anchetată. Acesta stă la baza unor calităŃi necesare în reuşita activităŃii anchetatorului. altfel echilibrul anchetei poate fi afectat. * anchetatorul amabil. ceea ce conferă un fond psihofiziologic general pozitiv. se caracterizează printr-un comportament firesc. CalităŃile moral-afective. Echilibrul emoŃional vizează componenta afectivă a personalităŃii anchetatorului. opinii foarte particulare asupra colaboratorilor şi asupra propriei persoane. la nevoie. impunându-şi la modul imperativ voinŃa în faŃa anchetatului. Intervine oportun şi eficient cu tactul corespunzător situaŃiei. şansele de a-şi atinge scopul sunt foarte reduse. optimismul necontrolat şi excesiv.c). manifestă o anumită transparenŃă şi jovialitate în relaŃia cu anchetatul. Nu este preocupat de studiul psihologic al anchetatului şi implicit nu găseşte modalităŃi eficiente de a stimula ancheta. stăpânirea de sine etc. calm şi analitic. indecizia etc. îşi ascultă cu atenŃie şi interes interlocutorul. ci adevărate direcŃii pe linia valorificării potenŃialului psihologic al acestuia în cadrul anchetei judiciare. să simuleze orice stare sau trăire. Această atitudine trebuie să fie constantă. gravă. iar ancheta compromisă. Tipuri de anchetatori Sintezele efectuate în urma studierii comportamentului anchetatorilor. pentru lămurirea aspectelor esenŃiale ce interesează ancheta. se caracterizează printr-o atitudine rigidă. amorul propriu. răbdare. teama de eşec. iritată. * anchetatorul autoritar. să interpreteze rolul oricărui personaj. nerecunoaşterea poziŃiei de învins. reprezentate prin tact. nu ezită să-şi trateze interlocutorul cu o Ńigară sau o cafea.

* anchetatorul patern. ale ritmului cardiac. situaŃii care pot prejudicia rezultatele anchetei. activitatea de mişcare a membrelor sau corpului.* anchetatorul comunicativ (vorbăreŃ. Tema de reflecŃie nr. Se disting două modalităŃi de răspuns comportmental (Ciofu. astfel încât intervenŃiile sale sunt uneori inoportune şi lipsite de eficienŃă. amplificări improprii pentru ancheta judiciară care pot provoca stări cum ar fi amuzamentul. manifestând uneori chiar compasiune faŃă de anchetat. emoŃiei. Apar în acest caz dilemele de comportament. Asemenea atitudine poate fi speculată mai ales de infractorii recidivişti care nu vor ezita să-şi atenueze faptele. intensificarea activităŃii glandelor sudoripare. expansiv). penibilitatea sau chiar inhibarea anchetatului. dispreŃul. Atât modalităŃile . cum ar fi limbajul vorbit sau gestual. Comportamentul inaparent ("covert behavior") include modificările interne. este maximal activ şi îşi exprimă cel mai evident personalitatea sa. timbru) şi cea extralingvistică (mimică. însă nu oricăror manifestări inaparente le corespund manifestări de comportament aparent. în sensul că unui comportament aparent îi corespund obligatoriu forme de comportament inaparent. mimica. dintre care amintim: modificarile ritmului respirator. limbajului etc. depăşirea lor presupunând din partea persoanei maturitate socială. Există o continuă interşanjabilitate între cele două modalităŃi comportamentale. * anchetatorul cabotin. Anumite convenienŃe sociale pot intra în contradicŃie cu starea de moment sau chiar cu convingerile intime ale persoanei. făcând apel la unele exagerări. creşterea conductanŃei electrice a pielii etc. gestică) este orientată către anchetat într-un mod accentuat. cu sistemul propriu de valori. a compoziŃiei chimice şi hormonale a sângelui. ce însoŃesc procesele gândirii. Expresivitatea verbală (intonaŃie. adoptă un comportament îngăduitor în anchetă. 1974): Comportamentul aparent ("overt behavior") care include reacŃiile exteriorizate ale persoanei. plasticitate psihică şi supleŃe comportamentală. doreşte să obŃină în cadrul anchetei judiciare succese uşoare prin mijloace ieftine. 1 Care consideraŃi că este influenŃa caracteristicilor de personalitate ale anchetatorului asupra evoluŃiei anchetei ? INVESTIGAREA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT În viaŃa unei persoane apar adesea situaŃii care o solicită contradictoriu. compromiŃând ancheta. observabile direct. accent. a secreŃiei salivare. indirect decelabile.

Una din problemele frecvent întâlnite în activitatea judiciară este cea a comportamentului simulat al persoanelor implicate în diferite cauze penale. comportamentul obişnuit al acesteia poate lua forma unei conduite simulate. de interese. pentru a ajunge cât mai repede la Ńintă. iar uneori pentru a-l secretiza. 1991). din dorinŃa de răzbunare. Simulantul operează după o logică elastică. Persoana în cauză dă intenŃionat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândeşte. transformare. expresia unei dedublări psihologice în raport cu sine. exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potriveşte cu aprecierea.aparente cât şi cele inaparente sunt aspecte ale unui comportament larg cu o caracteristică de unicitate pentru momentul respectiv. Dimpotrivă aspectul inaparent este secretizat. Corelatele psihofiziologice ale comportamentului simulat Procesele afective sunt fenomene psihice complexe. fiind facilitat de limbaj şi cunoscând foarte bine realitatea pe care îşi propune să o ascundă. Aspectul aparent poate fi cunoscut. pentru a rezista presiunilor şi normelor coercitive ale comunităŃii etc. uneori este afişat abil sau naiv. Simularea este o entitate contradictorie între aspectul aparent şi cel inaparent al comportamentului. nu face obiect de confesiune. imuabile. ea se caracterizează prin intenŃionalitate. . diminuare. Unitatea psiho-somatică a simulării oferă posibilitatea certă de investigare şi depistare a oricărui comportament simulat. exagerare.. Este o "greşeală" intenŃionată. atitudinea sau cu sentimentul autentic încercat. cu efortul de persuasiune. printr-o conduită marcată de expresii emoŃionale (gesturi. Simularea este întotdeauna motivată. Simularea nu este o simplă eroare. Ea este o modalitate de realizare facilă a scopului. caracterizate prin modificări fiziologice mai mult sau mai puŃin extinse. între adevăr şi falsitate. În funcŃie de situaŃia în care se află o anumită persoană. Simularea apare în cele mai diferite situaŃii: pentru disculpare.) şi printr-o trăire subiectivă (Radu & colab. pentru derutarea organelor judiciare. în funcŃie de interesul şi scopul urmărit. substituire. Nu există graniŃe fixe. mimică etc. se practică dezinformarea sistematică după reguli tactice bine definite. existând o permanentă interşanjabilitate. tăcere etc. Conduita sau comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităŃi. pentru a apăra pe cineva. din nevoia de protecŃie. determinată de dorinŃe. omisiune. Simularea se realizează prin diferite strategii: inventare. adiŃie. învăluită şi susŃinută pragmatic.

poate fi supusă unei analize ştiinŃifice sistematice. EmoŃiile sunt configuraŃii cognitiv-motivaŃional-relaŃional organizate a căror stare se schimbă în funcŃie de modificările din cadrul relaŃiei individ-mediu. care în funcŃie de semnificaŃie are rol activator sau nu). conductanŃei electrice a pielii etc). scheletice. coloritul epidermic. des utilizat în practicile criminalistice în vederea detectării comportamentului simulat. tensiunii musculare. reacŃii. . mai specific în domeniul detectării comportamentului simulat. denumit ca expresie emoŃională. În ancheta judiciară elementul cel mai evident în cazul trăirii unor emoŃii. expresii vocale etc). ca urmare a reducerii tremurului fiziologic. activarea cardiacă şi a sistemului circulator. • modificări comportamentale (gesturi. tremurul muscular. vegetative (creşterea aroussal-lui fiziologic. reprezintă un indice al gradului de stres pe care-l încearcă persoana.) pe care subiectul le dezvoltă în momentul experimentării unei emoŃii. prin modificările psihofiziologice pe care le implică. Printre dimensiunile procesului afectiv distingem: • modificări cognitive (procesarea informaŃiei stimul venită din mediu. ci formează o configuraŃie complexă de relaŃii.EmoŃia nu se reduce numai la aspectul de trăire subiectivă. pe fond stresant. deoarece aceasta. frecvenŃei timbrului vocii. Patternul aparent al modificărilor emoŃionale include: motilitatea corporală. În domeniul psihologiei judiciare. dar cel mai evident şi mai uşor observabil în cel aparent. mimică. subsumează întreg ansamblul de reacŃii somatice şi musculare (faciale. Comportamentul emoŃional global reprezintă obiectivarea trăirii emoŃionale. emoŃia este considerată ca fenomen tipic sferei afective. viscerale. umorale etc. de felul în care aceasta este percepută şi evaluată. intensificarea activităŃii glandelor sudoripare etc.). Creşterile sau scăderile intensităŃii. • modificări organice. Aspectul aparent. tonalitatea vocală. având rolul de indici indirecŃi ai laturii afective care acompaniază persoana în tot ceea ce face. modificări la nivelul motilităŃii gastrointestinale. Toate aceste corelate psihofiziologice şi comportamentale ale emoŃiei pot fi întâlnite în cadrul practicii judiciare. internă. expresivitatea facială (mişcările oculare. este tremurul fiziologic existent la nivelul tuturor muşchilor care acŃionează aparatul fonorespirator. un răspuns psihofiziologic multidimensional vis-a-vis de evenimente. întâlnită atât în aspectul inaparent.

• Metoda detectării stresului din voce. s-a constatat faptul că atunci când o persoană minte. rod al unei evaluări cognitive a situaŃiei. • Metoda detectării stresului emoŃional în scris. Toate aceste reacŃii neurovegetative.Tehnici şi mijloace de investigare a comportamentului simulat Încă din cele mai vechi timpuri ale existenŃei. • PotenŃialele evocate ale creierului. însă ceea ce s-a obŃinut sunt doar patternuri de posibile manifestări (comportamentale şi fiziologice). apariŃia fenomenelor vasodilatatorii şi vasoconstrictorii (hiperemie sau paloare). intensităŃii. care diferă de la o persoană la alta datorită frecvenŃei. creşterea presiunii sangvine. au fost: accelerarea ritmului cardiac. fiind determinate de gradul de percepere a riscului de a fi detectat. declanşate intern. Tehnica poligraf . dereglarea fonaŃiei şi emisiunii de sunete. sunt slab supuse unui control voluntar. Bazându-se pe această supoziŃie. La persoanele normale din punct de vedere psihofiziologic. au fost descoperite şi perfecŃionate diferite tehnici de detectare psihofiziologică a comportamentului simulat. Cele mai frecvente reacŃii psihofiziologice care au fost puse în evidenŃă la subiecŃii supuşi anchetei judiciare. fie că a fost sau nu obiect al unei investigaŃii criminalistice. duratei etc. accelerarea şi sacadarea respiraŃiei. hiposalivaŃia şi contractarea subită a muşchilor scheletici. • Metoda experienŃei motrice. au loc modificări psihofiziologice la nivelul organismului acesteia. • Tehnica poligraf. Manifestările prezentate anterior sunt elemente ale vieŃii psihice şi comportamentale pe care orice persoană le experimentează de-a lungul vieŃii. ca urmare a unor comportamente infracŃionale săvârşite şi care erau motivaŃi pentru dezvoltarea unui comportament simulat. comportamentul simulat este adeseori asociat cu trăirea unor stări emotive intense care se accentuează în momentul investigaŃiei criminalistice. Ele au fost puse în evidenŃă prin diverse încercări practice şi experimentale de-a lungul timpului. În funcŃie de modul în care sunt trăite şi exteriorizate aceste "comportamente" s-au creat diferite tehnici de control a sincerităŃii. Cele mai cunoscute tehnici de investigare în acest domeniu sunt: • Metoda asociaŃiei libere. • Tehnici pentru suprimarea cenzurii conştiente.

2 Cum vă explicaŃi apariŃia corelatelor pfihofiziologice ale simulării? . în urma înregistrării potenŃialelor evocate. acesta va prezenta indici similari cu cei ai autorului faptei. categorizare raportată la cazul aflat în cercetare. frecventa locuinŃa victimei). prefigurându-se o coroborare cu parametrii tehnicii poligraf (Buş & David. ca urmare a categorizării stimulilor în relevanŃi (incriminanŃi) şi irelevanŃi (neincriminanŃi). IniŃial. s-a considerat că această metodă poate avea o fidelitate mare deoarece potenŃialele evocate ale creierului sunt greu de manipulat de către subiect. estimându-se că acestea vor deveni indicatori extrem de acuraŃi ai simulării. Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de "detector de minciuni" este un înregistrator mecanic sau electronic. suplimentat cu un sistem pentru înregistrarea rezistenŃei electrodermice şi a micromişcărilor musculare. PotenŃialul evocat P300 apare automat la subiecŃii simulanŃi. ci modificările fiziologice determinate de emoŃiile care însoŃesc comportamentul simulat. Astfel. Tema de reflecŃie nr. Cercetările recente în domeniu au demonstrat că această metodă prezintă unele imperfecŃiuni. Rămâne ca cercetările în curs de desfăşurare să confirme validitatea şi impactul pragmatic ale potenŃialelor evocate. Astfel. puls. Poligraful nu înregistrează în mod direct minciuna.Tehnica poligraf este una dintre cele mai performante tehnici folosite în domeniul detectării comportamentului simulat. care necesită o aparatură foarte sofisticată. incriminantă. dar care deŃine informaŃii despre locul faptei (de exemplu. În cazul subiecŃilor sinceri potenŃialul P300 nu apare deoarece aceştia nu realizează procesul de categorizare. toŃi stimulii având aceeaşi valoare raportată la cazul aflat în investigaŃie. tehnica de evidenŃiere a potenŃialelor evocate ale creierului. 2003). ce preia pneumatic modificările de tensiune arterială. respiraŃie. un subiect neimplicat în infracŃiune. pe care în mod explicit şi voluntar însă nu o recunoaşte ca fiind falsă sau incriminantă (simulează). PotenŃialul N400 apare în momentul în care subiectul procesează informaŃia falsă. se bazează pe înregistrarea a două tipuri de potenŃiale: P300 şi N400. Înregistrarea potenŃialelor evocate În ultima perioadă se fac cercetări pentru detectarea comportamentului simulat şi prin alte tehnici.

pe vremea aceea student la Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca. În domeniul judiciar poligraful este utilizat începând cu anul 1975. În România funcŃionează 14 laboratoare interjudeŃene de detecŃie a comportamentului simulat (Institutul de Criminalistică Bucureşti. Reid în anul 1947. Cea mai utilizată procedură poligraf pentru determinarea comportamentului simulat este “Testul întrebării de control” (Control Question Test . psihologul Ioan Buş. la care sunt arondate toate judeŃele Ńării. Poligraful model "Stoelting" a fost achiziŃionat din SUA de către profesorul Alexandru Roşca. de provenienŃă japoneză. la Catedra de psihologie a UniversităŃii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. În perioada 1980 – 2001 psihologul Ioan Buş a efectuat examinări cu tehnica poligraf numai în domeniul judiciar. îndeosebi în cazurile de omor. Brăila. Prin ea se . întrebările îi sunt adresate subiectului în timp ce pe diagrama poligraf se înregistrează reactivitatea psihofiziologică. în cadrul Laboratorul psihologic de detecŃie a comportamentului simulat din Inspectoratul de PoliŃie al JudeŃului Cluj – Serviciul Criminalistic. Iaşi. cu cele două proceduri de testare poligraf: “Testul întrebării de control” (Control Question Test . Braşov. cu perspectiva înfiinŃării a încă 8 laboratoare.CQT) .DETECłIA SIMULĂRII PRIN TEHNICA POLIGRAF Utilizarea poligrafului în România Prima utilizare a poligrafului în România a avut loc în anul 1971. Prahova. Hunedoara. cercetări continuate de succesorii săi.CQT) şi “Testul prezumŃiei de vinovăŃie” (Guilty Knowledge Test . În ambele proceduri. Examinările erau efectuate cu aparate poligraf portabile. Metodologia de lucru utilizată a fost şi este cea americană. Inspectoratele JudeŃene de PoliŃie: Cluj. Timişoara. PoliŃia Capitalei. Bacău. GalaŃi – enumerate în ordinea înfiinŃării).GKT). a efectuat experimente cu acel poligraf pentru a evidenŃia rolul factorului emoŃional asupra performanŃei şcolare. dezvoltată de John E. Aparatele au fost achiziŃionate de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectorultului General al PoliŃiei. în vederea realizării unor studii experimentale în domeniul psihofiziologiei. În perioada 1972-1974. dotate cu poligrafe moderne de provenienŃă americană. ConstanŃa. Rezultatele cercetării au fost prezentate în lucrarea de licenŃă susŃinută la absolvirea facultăŃii. Dolj. Bihor.

ea fiind găsită decedată de fiul ei. . deschizând căile spre probaŃiune şi focalizând investigaŃiile criminalistice. plecându-se de a faptul că uşa de acces în apartament nu era forŃată. un ciocan din plastic cu miez metalic. În momentul omorului victima era singură în apartament. un taburet de bucătărie distrus. multiple aplicate cu diferite corpuri dure. că s-a datorat dilacerării cerebrale şi că poate data din ziua de 31 octombrie 1980. D. 1993). 1988). “Ai furat din magazinul X o combină muzicală?”. Cu toate că există diferenŃe între cele două proceduri. leziunile tanatogeneratoare (cele care au determinat nemijlocit decesul victimei) fiind cele de la nivelul capului (regiunea temporo-parieto-occipitală stângă). ciocanul din plastic etc. situat într-un cartier din municipiul Cluj-Napoca. D. aflată sub investigaŃie.încearcă a se ajunge la esenŃa problemei cu ajutorul câtorva întrebări relevante de forma: "D-ta ai comis furtul din magazinul X?". Raportul de expertiză medico-legală ce s-a întocmit cu ocazia autopsierii cadavrului victimei a concluzionat că moartea lui L. toate cu urme de sânge şi un lampadar cu trei braŃe. În camera în care se afla victima s-au găsit un fier de călcat cu mânerul rupt. nu trebuie trecut cu vederea faptul că în domeniul detecŃiei comportamentului simulat acestea au avut şi au o contribuŃie semnificativă. răsturnat. Cadavrul victimei se afla pe duşumea lângă o canapea. care a venit în vizită la aceasta. care temporar locuia la bunica sa. unul din abajururi fiind spart. cu capul înspre fereastra camerei. Victima era divorŃată şi avea un copil minor. Obiectele din cameră erau stropite cu sânge. unele cu muchie. constând în dilacerarea cerebrală. fără a folosi cheia. în timp ce persoana nevinovată. Toate acestea duceau la concluzia că între agresor şi victimă avusese loc o luptă. Aceste întrebări sunt controlate de o întrebare de control: "Te-ai gândit vreodată să furi ceva?" (Bashore & Rapp. va reacŃiona exact invers (Horvath. Tehnica este fundamentată teoretic prin faptul că o persoană nesinceră va reacŃiona puternic la întrebările relevante şi slab la cele de control. în vârstă de 32 de ani.. pumnul. a fost violentă. S-a emis ipoteza că autorul faptei ar putea fi din rândul persoanelor cunoscute victimei care o vizitau la domiciliu. Leziunile constatate sar fi produs prin loviri active. prezentând multiple leziuni în zona capului. fierul de călcat. iar la plecare autorul a închis uşa. În cele ce urmează vom prezenta primul caz de omor soluŃionat cu ajutorul poligrafului din dotarea Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Cluj: La 4 noiembrie 1980 este găsită decedată în apartamentul său. L.

fapt consemnat în rechizitoriul întocmit în data de 1 martie 1981 de către procurorul criminalist Iuliu Andrei. este autorul omorului. cu prilejul comunicării rezultatului testării. J. Astfel. utilizându-se un aparat de provenienŃă . o cunoştinŃă apropiată a victimei.. T. Testarea s-a efectuat în Laboratorul psihologic de detecŃie a comportamentului simulat din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Cluj. conduita simulată pe care a adoptat-o iniŃial autorul omorului în timpul verificărilor întreprinse. fără a sesiza undeva cele constatate (motivând că nu a avut cunoştinŃă de obligaŃia prevăzută de lege pentru a denunŃa omorul constatat şi că i-a fost teamă să nu fie implicat în caz). plină cu sânge. V. . deşi a fost inclus printre suspecŃi. a recunoscut că în data de 3 noiembrie 1980 a fost în apartamentul victimei şi a găsit-o decedată.în timpul testării la poligraf . În cauză au fost verificate foarte multe persoane. 12. În urma interpretării diagramelor subiectului T. după cum a recunoscut în interogatoriul său din 27. s-a concluzionat în mod cert că nu acesta este autorul omorului. J. în final luându-se măsura arestării preventive pe termen de 30 de zile a unuia dintre suspecŃi T. Rezultatele testării la poligraf. V. precum şi efectuarea a numeroase constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize. în mare măsură. . Audierea acestuia în cadrul activităŃilor post-test. a fost supus în baza unei dispoziŃii scrise (ordonanŃă). l-a determminat să recunoască săvârşirea omorului. Autorul omorului. nu a fost reŃinut. J. făcând în acest sens declaraŃii amănunŃite cu privire la modul de comitere. Subiectul G. În această situaŃie au fost continuate verificările pentru clarificarea altor ipoteze. În această situaŃie. cât şi cu privire la "obiectele" cu care a lovit victima. Rezultatul testării la poligraf a confirmat în mod cert că G. La această întârziere a contribuit. V. fostul soŃ al victimei. în primele ore ale aceleiaşi zile testării cu poligraful. J. adresându-i-se întrebări directe atât cu privire la comiterea omorului. V. în acest caz şi nu numai.a dat răspunsuri negative la toate întrebările incriminatorii. Ulterior. au fost apreciate ca fiind deosebit de utile în probarea vinovăŃiei autorului. necesitând colaborarea a numeroşi specialişti din diverse domenii.Identificarea autorului acestei infracŃiuni s-a realizat după două luni. locul unde se află corpurile delicte. G. concomitent cu testarea la poligraf a tuturor suspecŃilor. 1980. procurorul criminalist a dispus prin ordonanŃă testarea la poligraf a suspectului. a fost supus unei testări la poligraf. V. G. Dosarul întocmit lui T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul JudeŃean Cluj. din care redăm: “Măcinat de nelinişte. care periodic o vizita având şi o cheie de la apartamentul acesteia. din lipsă de probe. nu conŃinea probe suficiente pentru a fi trimis în instanŃă. . s-a reluat şi cercetarea suspectului G.

ca item în chestionarul-test. a recunoscut săvârşirea omorului asupra lui L. D. Datele obŃinute prin testarea cu poligraful au fost deosebit de valoroase. V. În cadrul testării. în baza lucrărilor efectuate.puls. Tot în această perioadă s-a experimentat o nouă procedură de testare poligraf. pe baza a 7 teste minuŃios pregătite. se desprind din diagramele poligraf ce constituie anexele raportului de investigare a comportamentului simulat.1999 în cadrul Laboratorul psihologic de detecŃie a comportamentului simulat Cluj au fost efectuate o serie de experimente preliminarii. În perioada 1990 . rezultatul testării fiind expus şi documentat în raportul thnico-ştiinŃific de investigare a comportamentului simulat. V. Rezultatele testării.japoneză. inculpatul G. noua procedură de testare are un grad ridicat de acurateŃe.. au pus în evidenŃă prezenŃa unei puternice şi permanente stări emoŃionale în răspunsurile negative date de inculpat la întrebările relevante ale cauzei. cu ciocanul din plastic. În aceeaşi zi de 27 decembrie 1980. S-a subliniat că reacŃiile psihoemoŃionale cele mai ample şi constante au rezultat la răspunsurile negative legate de întrebările dacă a omorât-o pe L. ". s-a urmărit conturarea unui profil psihologic evidenŃiat pe baza unei baterii de teste. contribuindu-se în acest mod la creşterea gradului de acurateŃe al tehnicii poligraf. în cadrul testării cu poligraful şi anume la întrebările relevante ale cauzei. negarea pe care s-a postat G. . date pe baza cărora s-a concluzionat că modificările de dinamică şi evoluŃie constatate. care au favorizat circumscrierea aspectului problematic al unor investigaŃii experimentale (Buş. Comparativ cu procedura standard. 1991. prin care să se stabilească o relaŃie între patternul de personalitate al persoanei şi detecŃia comportamentului simulat al acesteia. cu încărcătură emoŃională în raport cu datele de fapt ale infracŃiunii cercetate. V. reacŃia electrodermică şi tensiunea arterială . D. apărând a fi de circumstanŃă şi întru-totul interesată. dacă a lovit-o cu scaunul. 2000). determină ample reacŃii psihofiziologice doar în cazul persoanelor direct relaŃionate cu infracŃiunea. Specialistul psiholog a conchis. constând în introducerea obiectului cu care s-a comis infracŃiunea. că prezenŃa reactivităŃii psihoemoŃionale a reprezentat indicele nesincerităŃii răspunsurilor pe care le-a dat inculpatul G. 1999. incluzând întrebări neutre. Rezultatele obŃinute confirmă că introducerea variabilei imagistice (obiectul cu care s-a comis infracŃiunea). 1997. concretizate în înregistrarea concomitentă a traseelor parametrilor psihofiziologici amintiŃi. cu fierul de călcat etc. Astfel. în vederea stabilirii reactivităŃii psihoemoŃionale a inculpatului au fost înregistraŃi trei parametri psihofiziologici şi anume: ritmul respirator. întrebări de control şi întrebări relevante.

special amenajată şi mobilată. ci să se integreze în aceasta sub forma unei structuri infracŃionale stabile. tablouri sau diferite obiecte care ar putea distrage atenŃia persoanei examinate. tensiunea arterială . produce şi o anumită stare de tensiune emoŃională. O minciună spusă conştient. La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃământ şi al prezumŃiei de nevinovăŃie. motivaŃional şi afectiv. fără ornamente. şi implicit să denatureze înregistrările psihofiziologice. cu un rol motivaŃional bine diferenŃiat (AioniŃoaie & Butoi. Acest lucru face ca actul infracŃional să nu rămână ca o achiziŃie întâmplătoare. periferică a conştiinŃei. atât pentru identificarea corectă a autorilor de infracŃiuni. aşa-numita “cameră de observaŃie”. Dacă subiectul nu este de acord cu efectuarea testării. Stările emoŃionale iau naştere încă din momentul în care subiectul este invitat pentru a da relaŃii legate de faptă. reacŃia electrodermică. De asemenea trebuie să existe şi o a doua cameră. DetecŃia simulării prin tehnica poligraf DetecŃia simulării cu tehnica poligraf este fundamentată ştiinŃific de următoarele aspecte: în săvârşirea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate. formulând concluziile cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului. cât şi pentru eliminarea erorilor de detecŃie (Buş. Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baza rezoluŃiilor motivate sau a ordonanŃelor dispuse de organele de cercetare penală şi la cererea expresă a apărării. respiraŃia abdominală. Examinarea se va efectua numai într-o cameră izolată fonic. concluzii consemnate înt-un raport psihologic de constatare tehnicoştiinŃifică. ConştiinŃa vinovăŃiei. examinatorul va încheia un . Fiecare parametru psihofiziologic înregistrat grafic pe diagrama poligraf prezintă anumite caracteristici specifice pe care examinatorul le analizează şi le interpretează. Poligraful (aşa-zisul "detector de minciuni") înregistrează simultan pe o diagramă modificările a cinci parametri psihofiziologici: respiraŃia toracică. 1992. Buş. mobilizatoare a unei stări emotive care poate fi mascată cu dificultate.puls şi micromişcările neuromusculare. Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoŃia în mod indirect prin surprinderea reacŃiilor activatorii generale.dovedindu-se deosebit de utilă în diagnosticarea comportamentului simulat. 2000). îl determină pe subiect să reacŃioneze emoŃionat ori de câte ori i se prezintă un obiect sau i se adresează o întrebare în legătură cu infracŃiunea comisă. cu conŃinut afectiv-emoŃional specific. mobilizându-şi pentru reuşita infracŃională întregul său potenŃial cognitiv. 1997). Camera trebuie să fie cât mai sobră. Temperatura camerei trebuie să fie normală. care implică mecanisme fiziologice atât centrale cât şi periferice. echipată corespunzător acestui scop. pe lângă efortul mintal pe care-l necesită. iar iluminatul corespunzător.

• să nu participe la confruntări. Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: • să nu fie supuse unor anchete obositoare. . Subiectul în cauză poate reveni asupra refuzului inŃial. • să nu fie prezentate pentru recunoaşterea din grup şi să nu li se prezinte persoane spre recunoaştere etc. femeile gravide. • să nu fie duse în câmpul infracŃional (nu vor participa la reconstituiri. Interviul pre-test se desfăşoară după un anumit algoritm. În timpul interviului pre-test (15-20 de minute) persoanei ce urmează a fi examinată. • anterior să aibă asigurată o alimentaŃie normală. urmând a fi ulterior examinat. Examinatorul va trebui să obŃină date exacte cu privire la faptele şi circumstanŃele care constituie baza suspectării ori acuzării persoanei ce urmează a fi examinată. • să nu fie sub influenŃa băuturilor alcoolice. Examinatorul va obŃine multe date chiar din observarea directă a persoanei încă din momentul în care aceasta intră în laborator şi până la terminarea examinării. • să nu fie ameninŃate cu tehnica poligraf. cele cu afecŃiuni neurologice grave (hemipareze-paralizii). alcoolicii.proces-verbal de consemnare a refuzului şi a motivului invocat. Interviul pre-test Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de un interviu pre-test şi încheiată cu un interviu post-test. experimente). persoanele care în momentul testării sunt în suferinŃă fizică (intervenŃii chirurgicale recente. Acest aspect sporeşte preocuparea persoanei nesincere asupra detectării posibile şi linişteşte persoana sinceră. extracŃii dentare. Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf următoarele categorii de persoane: minorii.) şi alte persoane în legătură cu care examinatorul apreciază că nu este cazul. CondiŃia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologică a subiectului. modul de funcŃionare al aparatului. persoanele cu afecŃiuni cardio-respiratorii severe. bolnavii psihic. i se aduce la cunoştinŃă scopul examinării. leziuni cauzate de unele accidente etc. • să nu fie sub influenŃa medicamentelor cu acŃiune asupra funcŃiilor sistemului nervos central. accentuând principiile fundamentării ştiinŃifice ale metodei şi rezultatele ce se pot obŃine.

degajat. Scopul acestora este de a obŃine un anumit nivel al reactivităŃii psihoemoŃionale necesar efectuării comparaŃiilor cu nivelul reactivităŃii psihoemoŃionale obŃinute la întrebările relevante (“Te-ai gândit vreodată să furi ceva ?“). apte să producă modificări în reactivitatea psihoemoŃională (“D-ta ai comis furtul din magazinul X “). critice.puls şi micromişcările . Scopul lor este de a obŃine în diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemoŃională normală a subiectului (“Eşti de profesie … ?“).). problematica delicată a cauzei pentru care este cercetat etc. Interviul pre-test impune crearea unui sentiment de siguranŃă şi încredere reciprocă. care nu au legătură cu incriminarea şi permit reechilibrarea psihică a subiectului după efectul întrebărilor relevante. Atitudinea acestuia trebuie să fie obiectivă şi rezervată. vizând săvârşirea sau implicarea acestuia în infracŃiunea ce face obiectul investigaŃiei. acuzatoare) sunt propoziŃii-interogative adresate subiectului de psihologul examinator în mod nemijlocit. Pe tot timpul testării vocea examinatorului trebuie să fie sub control absolut. concis şi clar atât în cadrul interviului pre-test.întrebările de control sunt propoziŃii-interogative la care aprioric se cunoaşte. . Nerealizarea acestei stări poate influenŃa negativ reactivitatea psihoemoŃională a subiectului şi implicit rezultatul testării la poligraf.întrebările neutre sunt propoziŃii-interogative simple.întrebările relevante (incriminatorii.În situaŃia examinării la poligraf este foarte important de a stabili cauza care amplifică starea emoŃională a subiectului (labilitatea psihocomportamentală. a unui dialog deschis. Chestionarul utilizat în examinarea poligraf Un chestionar conŃine în medie 10 întrebări numerotate de către examinator de la 1 la 10. Examinatorul notează numărul întrebării pe diagrama poligraf adăugând. În chestionar sunt incluse următoarele categorii de întrebări: . Examinarea poligraf Diagrama sau harta poligraf reprezintă expresia grafică a parametrilor fiziologici (respiraŃia toracică. trecutul său infracŃional. cât şi în timpul testării. . O altă atitudine l-ar plasa mai curând în rolul unui anchetator decât al unui examinator. starea de sănătate. respiraŃia abdominală. ordine care corespunde şi pe diagrama poligraf. că subiectul va răspunde nesincer. să se manifeste imparŃial în privinŃa sincerităŃii sau nesincerităŃii persoanei. reacŃia electrodermică. în funcŃie de răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semnul "+" sau "-". tensiunea arterială . Întrebările formulate se vor referi numai la un singur aspect.

În urma interpretării.puls TR5 .respiraŃia abdominală TR4 . inductiv şi analogic. Testul cu răspuns în gând şi Testul “DA”. Testul complexului de vinovăŃie.tensiunea arterială. activităŃi de sesizare a celor mai sensibile modificări în traseele diagramei poligraf ca urmare a răspunsurilor obŃinute la întrebările relevante. Conform metodologiei. TR1 .neuromusculare). în cadrul examinării la poligraf pot fi utilizate următoarele teste: Testul întrebărilor obişnuite. se poate formula o concluzie pozitivă. concomitentă chestionării subiectului. . Testul întrebărilor intercalate. Fiecare dintre acestea prezintă caracteristici specifice. pentru a formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului sunt necesare cel puŃin trei teste. neutre şi de control. Testul de stimulare. Testul vârfului de tensiune. cât şi a comportamentului subiectului pe tot parcursul examinării cu tehnica poligraf. în funcŃie de cauză şi subiectul supus investigaŃiei. De obicei.respiraŃia toracică TR2 . La sfârşitul examinării se procedează la interpretarea diagramelor poligraf. negativă sau incertă. atât a diagramelor poligraf.micromişcările musculare TR3 – reacŃia electrodermică Segment dintr-o diagramă poligraf Examinatorul stabileşte tipul şi numărul de teste ce vor fi administrate unui subiect. raŃionamente de tip deductiv. Formularea concluziilor într-o examinare poligraf constă în activităŃi de comparare şi sinteză.

logic. În această fază a testării se realizează saltul de la informaŃia de natură psihofiziologică la informaŃia de natură juridică.Rezultatul examinării subiectului se consemnează de către examinator într-un "Raport psihologic de constatare tehnico-ştiinŃifică a comportamentului simulat prin tehnica poligraf". cu respectarea regulilor generale privind audierea învinuitului sau inculpatului. Abordarea subiectului se individualizează de la caz la caz. a demnităŃii şi onoarei persoanelor. calm. Acest raport cuprinde activităŃile întreprinse pentru depistarea comportamentului simulat şi concluziile rezultate în urma analizei şi interpretării diagramelor poligraf. Ńinându-se seama şi de nivelul de instruire şi cultură al acestuia. interviul post-test va fi continuat în biroul de anchetă de către cel care instrumentează cauza respectivă. care nu încalcă principiul prezumŃiei de nevinovăŃie şi mijloacele legale de căutare a probelor. Cadrul juridic al detecŃiei comportamentului simulat prin tehnica poligraf în românia Detectarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf a debutat ca un mijloc investigativ în domeniul criminalisticii. Raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinŃifică a comportamentului simulat se înaintează organelor de cercetare penală care au dispus examinarea subiectului la poligraf. contribuind în egală măsură atât la inculparea suspecŃilor. metodic. se va proceda la organizarea unei reexaminări la poligraf. De comun acord se stabileşte data şi ora când se va prezenta pentru reexaminare. pentru clarificarea situaŃiei subiectului. argumentat. Abilitatea examinatorului constă în a-l convinge pe subiect să încerce după propria sa pricepere să explice stările emotive pe care le-a simŃit în timpul răspunsurilor date la întrebările adresate. Este o metodă integral umană. în prezent aplicându-se la orice gen infracŃional. Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu un interviu post-test. . contribuind la identificarea autorilor unor infracŃiuni de omor. care exclude cu desăvârşire abuzurile. Metoda poligraf este tot mai mult folosită datorită caracterului ei fundamentat ştiinŃific. de sinceritate sau nesinceritate. lezarea inte grităŃii fizice şi psihice. Interviul post-test Interviul post-test reprezintă momentul decisiv al valorificării diagramelor. În funcŃie de situaŃie. materializată în mijloacele legale de probă. Tehnica poligraf face parte din mijloacele moderne. unanim recunoscute şi utilizate pe plan mondial de compartimentele tehnico-ştiinŃifice ale celor mai avansate poliŃii din lume. Reexaminarea Dacă în urma administrării testelor stabilite nu s-a reuşit elaborarea unui diagnostic precis.

• stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale. 1992. că aparatul în sine este afectogen. subiectul completând în acest sens o declaraŃie de consimŃământ. deschide noi piste spre probaŃiune. Toate aceste acuzaŃii la adresa poligrafului sunt nefondate din punct de vedere ştiinŃific. India. În pofida acestei atitudini ostile pe care multe persoane o încearcă. 2000). Zdrenghea & Butoi. În România tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obŃinuŃi indici ce permit: • eliminarea suspecŃilor ce se dovedesc a nu fi implicaŃi în cauză. . Astfel. în funcŃie de implicarea sau neimplicarea în cauză penală (Mitrofan. deoarece previn erorile judiciare şi orientează investigaŃiile în vederea căutării altor suspecŃi. testarea poligraf constituie în multe Ńări o practică obişnuită (SUA. Verificarea sincerităŃii în cadrul cercurilor de suspecŃi are un rol important în activitatea de testare poligraf. Această metodă contribuie la focalizarea investigaŃiilor criminalistice. În practica judiciară pot să apară şi alte aspecte care vizează comportamentul simulat. excluderile pe baza testării îndeplinesc o funcŃie importantă şi utilă. Buş. deoarece ar constitui un mijloc de intimidare care poate determina persoana să mărturisească fapte pe care altfel nu le-ar fi recunoscut. astfel încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nelimitat. • depistarea caracterului calomnios al unor denunŃuri sau plângeri penale. • stabilirea sincerităŃii declaraŃilor persoanelor audiate. Japonia. iar în România este utilizată din ce în ce mai mult. La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃământ. ele vehiculându-se doar în acele medii în care se cunoaşte prea puŃin sau aproape deloc valoare tehnicii poligraf. Investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu rezolvă întreaga problematică a probaŃiunii într-o cauză penală. • soluŃionarea contradicŃiilor ce apar între declaraŃiile persoanelor constituite ca părŃi în procesul penal. Israel. Unii invocă faptul că utilizarea poligrafului echivalează cu o ştirbire adusă demnităŃii persoanei.cât şi la disculparea acestora. oferind informaŃii absolut necesare acolo unde alte mijloace investigative nu au acces. Turcia. indiferent de genul acestora. Coreea de Sud. iar specialistul examinator nu este organ de urmărire penală abilitat cu competenŃele corespunzătoare. CroaŃia etc). fiind practic adaptabilă oricăror situaŃii. Canada. • identificarea autorilor de infracŃiuni. deoarece menirea ei nu este aceasta. realizând o mare economie de timp şi de muncă.

două persoane cu interese opuse: un anchetator (conducătorul anchetei) care caută să dezvăluie un adevăr. Rezumat În cazul săvârşirii unei infracŃiuni. şi un anchetat care. Ancheta judiciară presupune parcurgerea a două faze care se succed logic. asigură exactitatea în examinări. de cele mai multe ori. Acesta trebuie să stăpânească atât problemele fundamentale ale psihofiziologiei comportamentului în general cât şi al persoanei în special. de regulă. Rezultatele excepŃionale obŃinute în investigaŃiile cu tehnica poligraf au dus la creşterea receptivităŃii parchetelor şi instanŃelor de judecată din România. ajută la elaborarea unor noi ipoteze de lucru în cauzele penale cu autori necunoscuŃi etc. apoi a prelucrării şi verificării acestora pentru a lămuri împrejurările în care fapta s-a produs şi pentru a stabili răspunderile. Ancheta se poate defini drept o cercetare efectuată de către un organ de stat (anchetator) desfăşurată sistematic şi organizată ştiinŃific. Important în privinŃa utilităŃii şi acurateŃei tehnicii poligraf este specializarea examinatorului. Raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinŃifică a comportamentului simulat. cât şi din partea celor care dispun folosirea acestei tehnici. 3 DiscutaŃi valoarea practică a utilizării poligrafului în investigaŃiile criminalistice. orice demers pe care îl întreprinde anchetatorul trebuie să plece de la principiul prezumŃiei de nevinovăŃie. Tema de reflecŃie nr. cât şi conştiinŃei lor juridice. Din perspectivă psihologică ancheta judiciară (urmărirea penală şi cercetarea judecătorească) reprezintă o relaŃie interpersonală de tip special care reuneşte.Respectarea cu rigurozitate a metodologiei. elaborat de specialiştii în tehnica poligraf din România este supus liberei aprecieri a celor care instrumentează cauza penală.iar demersul efectuat în asemenea împrejurare poartă numele de anchetă. Uneori prima fază poate lipsi (când părŃile se adresează direct instanŃei de judecată sau în situaŃiile de extindere a acŃiunii penale datorită . orientează just cercetările în cauzele penale curente. cum ar fi: empatie. perspicacitate. echilibru moral-afectiv. caută să-l acopere. atât din partea examinatorului. Examinatorul trebuie să dispună de unele calităŃi speciale. spirit de observaŃie. şi anume. în vederea strângerii dovezilor privitoare la o faptă ilegală. aflarea adevărului şi determinarea autorului să-şi recunoască vina şi să facă mărturisiri cât mai complete referitoare la aceasta îi revine anchetatorului. ancheta de urmărire penală şi cercetarea judecătorească. În cadrul anchetei judiciare. potrivit atât intimei convingeri. să-l ascundă sau să-l prezinte într-o manieră care să limiteze căt mai mult consecinŃele care ar urma să decurgă. intuiŃie profesională etc. care asigură obiectivitate rezultatelor acesteia.

în prezent recunoscută doar în anumite limite. atitudinea sau cu sentimentul autentic încercat. . În funcŃie de situaŃia în care se află o anumită persoană. metoda ca atare ar putea deveni un mijloc de probă. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Buş. Lucrarea de evaluare nr. în funcŃie de interesul şi scopul urmărit. Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. comportamentul obişnuit al acesteia poate lua forma unei conduite simulate. II. (2006). dobândindu-şi statutul de metodă ştiinŃifică intensivă. rămânând la latitudinea legiuitorului să prevadă expres această posibilitate. Ancheta de urmărire penală este înfăptuită de specialişti aparŃinând poliŃiei şi Ministerului Public (procurori). Datorită faptului că testarea la poligraf determină recunoaşteri. Persoana în cauză dă intenŃionat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândeşte. multifuncŃională. Conduita sau comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităŃi. Una din problemele frecvent întâlnite în activitatea judiciară este cea a comportamentului simulat al persoanelor implicate în diferite cauze penale. Tehnica poligraf se integrează organic în activitatea de anchetă judiciară. Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie Tema 2: Din perspectiva paradigmei procesărilor informaŃionale. vol.suficienŃei probelor când cercetarea judecătorească îndeplineşte obiectivele urmăririi penale). iar practica judiciară să-i consolideze valabilitatea ştiinŃifică. Tema 3: AveŃi în vedere multiplele situaŃii în care se poate utiliza tehnica poligraf. I. asigurând mărturisiri de o reală forŃă probatorie. Cluj-Napoca: Editura ASCR. 1 şi modalitatea de evaluare PrezentaŃi unele caracteristici negative întâlnite în activitatea unor anchetatori şi cum influenŃează acestea evoluŃia anchetei judiciare. iar cercetarea judecătorească este de competenŃa magistraŃilor. de mare eficienŃă împotriva criminalităŃii. exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potriveşte cu aprecierea.

contrafacerea şi plasarea unor mijloace de plată false şi corupŃia reprezintă mijloacele principale prin care organizaŃiile teroriste îşi susŃin activitatea. camăta. atacurile teroriste. aceste grave manifestări de violenŃă. Să prezinte cele mai importante aboradări ale terorismului Să descrie cele mai importamte organizaŃii teroriste. Actele de teroare sunt metode tipice folosite de grupările extremiste care. cu diferitele abordări ale acestuia. traficul de droguri. se pot îndrepta împotriva ordinii internaŃionale sau a regimului socio-politic din interiorul statelor. pot înrăutăŃi relaŃiile dintre state. Asemenea acte de violenŃă pun în pericol relaŃiile internaŃionale. lipsirea de libertate.Modulul 2 TERORISMUL CONTEMPORAN – ABORDĂRI. jocurile de noroc. îşi internaŃionalizează acŃiunile criminale după anumite strategii bine conturate. contrabanda. 1. uneori . Escrocarea forŃei de muncă. cursanŃii trebuie: Să poată defini noŃiunile de terorism. TERORISMUL CONTEMPORAN În prezent. cu profilul psihologic al teroristului precum şi cu principalele organizaŃii teroriste. omorul. lipsite de aderenŃă politică la mase. ORAGNIZAłII TERORISTE ŞI PROFILUL PSIHOLOGIC LA TERORISTULUI Scopul modulului: Familiarizarea studentului problematica terorismului contemporan. şantajul. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. atac terorist.1 Introducere Să precizeze caracteristicile definitorii ale terorismului. încercând astfel să creeze impresia falsă că ele sunt adevărate forŃe politice prezente în viaŃa internaŃională sau în cadrul propriului stat. dispuse într-o anumită arie geografică. dintre popoare. prostituŃia. prejudiciază climatul internaŃional. Să cunoască profilul psihologic al teroristului. caută să atragă atenŃia lumii asupra existenŃei lor. constituie o ameninŃare directă pentru pace. Pericolul reprezentat de terorismul transnaŃional este şi mai mare deoarece organizaŃiile criminale constituite pe teritoriul unei Ńări îşi formează legături cu sponsori sau chiar cu grupări similare din alte Ńări.

funcŃionarii publici şi misiunile diplomatice şi consulare acreditate în Ńara respectivă. inclusiv restrângerea libertăŃilor publice. Persoanele reprezintă una din principalele categorii asupra cărora se fixează elementele teroriste.grupări extremiste care acŃionează în unele Ńări cu acordul tacit sau chiar cu sprijinul guvernelor respectivelor state.grupări anarhiste care se remarcă prin absenŃa unor scopuri politice clare şi precise. c) să determine cetăŃenii statului vizat să exercite presiuni asupra guvernului propriu pentru a înceta acŃiunile care atrag acte teroriste. Privit din această perspectivă. De asemenea. . AcŃiunile grupărilor teroriste sunt proiectate astfel încât să producă următoarele consecinŃe: a) să demonstreze incapacitatea guvernelor de a-şi proteja proprii cetăŃeni.grupări care se autointitulează drept revoluŃionare.profiturile fiind canalizate chiar spre unele afaceri legitime. .grupări etnice. prin acte de violenŃă publică. terorismul reprezintă un complex de activităŃi infracŃionale. SubiecŃii vizaŃi de acŃiunea extremist – teroristă determină metodele şi procedeele care sunt utilizate.grupări patologice a căror motivaŃie constă în lipsa de acomodare socială.mercenarii ideologici. urmărind suprimarea fizică a unor personalităŃi marcante ale vieŃii politice. prin sisteme complicate de spălare a banilor. fapt ce ar conduce la reacŃii negative din partea populaŃiei. b) să forŃeze guvernele să ia măsuri suplimentare de securitate. Caracteristicile definitorii ale terorismului sunt: a) violenŃa şi ameninŃarea cu violenŃa b) folosirea sistematică şi persistentă a violenŃei c) existenŃa obiectivelor politice d) terorismul – alternativa războiului convenŃional Grupările teroriste se pot împărŃi în următoarele categorii: . profesională. naŃionaliste. religioase. economice şi . . . violenŃă şi intimidare. săvârşite cu violenŃă. terorismul este modalitatea de punere în executare a unor activităŃi infracŃionale prin teroare. pe care îi întâlnim cel mai frecvent în grupările teroriste cu câmp de acŃiune transnaŃională. care înseamnă frică. spaimă sau teroare. provocate deliberat. Termenul de terorism provine din latinescul terror – terroris. ideologia lor fiind confuză şi eclectică. . familială a membrilor lor. care au drept scop atingerea unor obiective cu caracter politic.

. oameni de afaceri. Din categoria obiectivelor fixe vizate de grupările şi organizaŃiile teroriste amintim: ambasade. desfăşurată prin reŃinerea cu forŃa a aşa-zişilor adversari marcanŃi. comandanŃi militari şi poliŃişti. Deturnarea se execută asupra aeronavelor. rezidenŃe ale diplomaŃilor. cât şi flexibilitatea şi operativitatea. diplomaŃi. Cei care încalcă acest principiu sunt suprimaŃi fizic. Sechestrarea de persoane sau luarea de ostateci reprezintă o acŃiune de atentat la integritatea fizică sau morală. agenŃii. militar etc.sociale care prin activitatea lor au lezat interesele organizaŃiilor şi grupărilor teroriste. perturbarea activităŃilor de stat. grupurile teroriste au la bază o structură piramidală şi celulară. economice. birouri. pentru a determina autorităŃile să accepte condiŃiile impuse. Ca mod de organizare. Răpirea de persoane se realizează în scopul ameninŃării unei grupări politice. De asemenea. feroviare şi navale. mijloacelor de transport rutiere. disciplina deosebit de aspră la care sunt supuşi membrii grupurilor şi celulelor are menirea să asigure o supunere necondiŃionată faŃă de conducători. haos şi dezordine. în conformitate cu interesele organizaŃiei teroriste. înalŃi demnitari şi personalităŃi politice. juridic. Asasinatul este forma cea mai odioasă a actului terorist îndreptat împotriva înaltelor personalităŃi. cărora li se impun condiŃii de ordin politic. din 5 – 6 persoane plus un conducător. fiecare participant la o acŃiune va lua la cunoştinŃă numai datele care îi sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii ce i-a fost încredinŃată. Gama victimelor este foarte variată: şefi de stat. în raport cu împrejurările concrete în care acŃionează. în scopul păstrării secretului total. a guvernului sau a autorităŃilor. Celulele componente sunt formate. reprezentanŃe ale diferitelor organisme şi tot ce prezintă interes din punct de vedere economic. material. principiu care. de regulă pe loc. fiecare celulă bucurându-se de independenŃă şi iniŃiativă operaŃionlă. Atacul obiectivelor mobile (deturnarea). interzice circulaŃia informaŃiilor în mod necontrolat. inclusiv preŃul de răscumpărare în bani. de regulă. Prin înlăturarea acestora se produce groaza şi nesiguranŃa în rândul populaŃiei. cu aplicarea riguroasă a principiului compartimentării. În acest sens. În acest fel se asigură cu mare eficienŃă atât păstrarea secretului. magistraŃi. ca metodă de acŃiune a elementelor teroriste reprezintă actul premeditat de capturare a unui mijloc de transport. personalităŃi influente din comerŃ şi industrie. de sechestrare sau ucidere a echipajului şi pasagerilor. Pentru terorişti contează foarte mult valoarea de “exemplu” pe care o poate avea comiterea unui atentat.

este aceea conform căreia cauzele de bază ale terorismului pot fi găsite în influenŃele determinate de factorii din mediul social. Crenshaw nu a demonstrat această teorie prin studii de caz. ci aceste acte sunt comise de către grupuri care ajung la decizii colective bazate pe opinii împărtăşite. cauzele revoluŃiilor şi a violenŃelor generate de politică sunt cauze ale terorismului. Paul Wilkinson (1977) consideră că. psihologici. incompetenŃa sau slăbiciunea guvernamentală. Datorită ariei largi de . ideologice. lipsa unor canale de comunicare paşnice. Alte grupări. sunt întotdeauna dominate de către un singur individ care este liderul. Crenshaw poate avea parŃial dreptate. deşi nivelul de aderare la grup şi părerile membrilor grupului variază. care să arate modul în care deciziile sunt luate în mod colectiv în grupurile teroriste. Acest tip de informaŃie ar putea fi obŃinută foarte greu şi. neîncrederea într-un anumit regim şi divizări între liderii partidelor politice. 1995). În opinia sa terorismul nu este realizat de către un singur individ. religioşi etc. sociali. 1 DiscutaŃi impactul psihologic al metodelor teroriste. Acestea includ conflictele etnice. ABORDĂRI ALE TERORISMULUI Abordarea politică Terorismul este determinat de o multitudine de factori: politici. economici. cum ar fi cultele religioase.Tema de reflecŃie nr. probabil. în general. Mediile care conduc la propagarea şi instigarea la terorism sunt atât internaŃionale cât şi naŃionale. inegalitatea politică. raŃional al acŃiunii decise într-un anumit grup (Crenshaw. sărăcia. printr-o autobiografie sau prin intermediul unui informator plătit de poliŃie. stresul produs de modernizare. O alternativă la ipoteza conform căreia teroristul se naşte cu anumite trăsături de personalitate care îl determină să devină terorist. Deoarece terorismul este un fenomen multicauzal ar fi eronat să explicăm acest fenomen printr-o singură cauză. Abordarea fiziologică Abordarea fiziologică a terorismului sugerează că rolul mass-media în promovarea şi răspândirea terorismului nu poate fi ignorat în stabilirea cauzelor terorismului. religioase. existenŃa unui grup revoluŃionar. dar abordarea sa organizaŃională pare să fie mai relevantă în cazul grupărilor de gherilă. Abordarea organizaŃională Unii analişti sunt adepŃii unei abordări organizaŃionale a terorismului şi consideră terorismul ca un demers strategic.

minimalizarea răului produs. un rol important în extinderea terorismului îl are efectul de contagiune. ca reacŃie la stres.acoperire a terorismului. de încadrarea lui în grupul terorist. motivaŃiile şi cariera de terorist. cererile şi scopurile teroriştilor sunt repede asimilate de către potenŃialii terorişti. sărăcia. care se intersectează cu terorismul Ipoteza frustrare-agresiune Ipoteza frustrare-agresiune asupra violenŃei este proeminentă în literatură. David G. dezumanizarea victimei etc. c) endorfina. bazându-se în mare parte pe ipoteza deprivării relative propuse de Ted Robert Gurr (1970). teoria lui Olson sugerează că participanŃii la o violenŃă revoluŃionară îşi prezic comportamentul printr-un calcul raŃional al costurilor şi beneficiilor conform căruia violenŃa este cel mai bun mod de acŃiune în condiŃiile sociale date. având în vedere faptul că teroriştii provin din grupări care experienŃiază marginalizarea.. credinŃele. Abordarea psihologică Psihologii care au studiat terorismul sunt interesaŃi în principal de terorist ca subiect. Deoarece aceste substanŃe apar la terorişti. b) acetilcolina. Ipoteza frustrării datorită marginalizării. Răspândirea terorismului a primit o atenŃie deosebită în anii 1980. întrebarea care se pune este: ce fenomen determină transformarea individului în terorist? Studiile realizate în acest domeniu se focalizează pe câteva teorii. Persoanele cu asemenea dezavantaje sociale riscă să fie foarte susceptibile de a fi implicate în acte de violenŃă. Ipoteza dezangajării morale Această ipoteză include toate modalităŃile prin care o persoană neutralizează sau elimină orice inhibiŃie pe care o are despre comiterea unui anumit act de violenŃă. şomajul şi alienarea socială. de . Ipoteza generală a terorismului Dacă se acceptă ideea conform căreia teroriştii sunt creaŃi şi nu născuŃi astfel. Concluziile autorului sugerează că. şomajului sau alienării sociale Această ipoteză încearcă să explice terorismul. de modul de recrutare al acestuia. El discută despre trei substanŃe produse în organism sub influenŃa stresului: a)norepinefrina. sărăciei. a soŃiilor sau a copiilor lor. Hubbard (1983) ia în considerare o abordare fiziologică a terorismului în analiza cauzelor acestuia. o mare parte din violenŃa teroristului. Autorii actelor violente se ascund deseori în spatele vieŃii de familie. Astfel. metodele. Anumite patternuri includ imaginarea propriei persoane ca un erou. se poate găsi în fiziologia sa. expert în de personalitatea sa. Hubbard a concluzionat că.

comportament agresiv şi mişcări violente. AlŃi cercetători consideră ipoteza frustrare-agresiune ca fiind simplistă. Ipoteza identităŃii negative Utilizând teoria lui Erikson de formare a identităŃii negative. Nu există decât prieteni şi duşmani. Dacă narcisismul primar sub forma „eului grandios” nu este neutralizat prin testarea realităŃii. Ipoteza furiei narcisistice Luând în considerare abordarea conform căreia teroriştii suferă de maladii mentale. aroganŃi şi cărora le lipseşte consideraŃia faŃă de ceilalŃi. Crayton (1983) apreciază că terorismul apare ca o manifestare specifică a furiei narcisiste şi în contextul în care narcisistul este rănit. psihologul Jeanne N. teroriştii se implică în acte de terorism ca rezultat al sentimentelor de furie şi neajutorare generate de lipsa unor alternative. Aceasta implică o reprimare puternică a unui rol care este perceput ca dezirabil şi acceptat de către indivizi. iar ceea ce este în contradicŃie cu aceasta este ignorat. Vulnerabilitatea la fanatism “Fanaticul“ este o persoană implicată în mod profund într-o cauză religioasă. În mod similar. şi în mod particular conceptul de identitate negativă. şi eşecul narcisistic poate determina reacŃii de furie şi dorinŃa de a distruge sursa care a provocat rănirea acestuia. Franco Ferracuti (1982). CredinŃa domină aspectele esenŃiale ale vieŃii sale. Pentru fanatic lumea este împărŃită în două: cei care sunt cu el şi cei care sunt împotriva lui. cât şi cu supunerea faŃă de lideri. individualitatea este înlocuită atât cu aderarea la un grup de persoane care împărtăşesc aceiaşi credinŃă. care ia în considerare faptul că teroriştii trăiesc în propriile lor subculturi. profesor la Universitatea din Roma relevă faptul că o mai bună abordare a acestei probleme este realizată prin prisma teoriei subculturale. În opinia lui Knutson. dacă forma psihologică a ego-ului parental idealizat nu este neutralizată prin testarea realităŃii. familie sau comunitate. economici sau la anumite obiective personale. bazată pe o eroare conform căreia agresiunea este întotdeauna o urmare a frustrării. Knutson (1981) sugerează că teroriştii îşi asumă în mod conştient o identitate negativă. cu propriile lor sisteme de valori. Sentimentele de compasiune sunt inhibate. această ipoteză se referă la evoluŃia unui terorist. Ipoteza psihopatologiei sau a tulburărilor mentale grave . Un alt susŃinător al acestei teorii este Joseph Margolin (1977) care apreciază comportamentul celor mai mulŃi dintre terorişti ca fiind un răspuns la diverşi factori politici. se poate produce o atitudine de neajutorare. acesta produce indivizi sociopaŃi.

nebune. În cazul în care cineva trădează această moştenire sacră este blamat. Mai mult. mişcările religioase împrumută ideea suveranităŃii faŃă de regimul politic şi încep să se perceapă ca un apărător legitim al credinŃei şi un restaurator al demnităŃii propriei Ńări. borderline. Berkowitz (1972) descrie 6 tipuri psihologice care au predispoziŃii spre terorism: paranoid. dar este prea puŃin probabil să aibă şanse de reuşită. Teroriştii consideră că Dumnezeu nu numai că le aprobă acŃiunile. . Aşadar. mai mult ca sigur. Cea mai mare parte a tradiŃiilor religioase este saturată cu imagini de violenŃă. expert în terorism nuclear. culte. terorismul religios nu se rezumă la extremism. Jessica Stern (1999). etc. paranoid-schizofrenic. Ulterior acest lider îşi dezvoltă charisma şi devine propagator al doctrinei. există un control informal în cadrul căruia psihopatologia este exclusă din organizaŃii. sociopatic. Începe să combine problemele religioase cu cele politice. organizaŃiile teroriste sunt probabil refractare la înrolarea unor persoane bolnave psihic în gruparea lor şi că.Este de la sine înŃeles că persoanele care comit masacre. Adesea aceste simboluri sunt proclamate ca fiind o parte importantă în istoria religiei respective. După 30 de ani cercetările au arătat că sunt puŃine evidenŃe care să demonstreze că teroriştii pot fi diagnosticaŃi ca suferind de afecŃiuni psihologice. fanatism. Odată ce este identificat un inamic. dar tot el este cel care le cere aceste acŃiuni. distrugeri. El consideră că sociopaŃii au cele mai multe predispoziŃii în a folosi violenŃa prin arme de distrugere în masă. 1993). consideră că schizofrenii şi sociopaŃii ar dori să comită acte de distrugere în masă. ci la interpretarea fundamentalistă sau militantă a propriei doctrine sau credinŃe. abuzuri. 2001). distrugerea şi autodistrugerea fiind partea centrală a logicii oricărei religii (Juergensmeyer. pasiv-agresiv. Cauza lor este sacră şi constă într-o combinaŃie între speranŃa în viitor şi răzbunarea faŃă de trecut. au fost privite ca inumane. a religiei. schizofrenic.. Patternul uzual este acela că un lider spiritual are tendinŃe către mesianism. secte. Acest „apărător” îşi justifică acŃiunile teroriste numai faŃă de Dumnezeu. iar textele sacre sau puŃinele simboluri deŃinute de către religia respectivă iau noi semnificaŃii. Religia ca teorie asupra terorismului Aproape un sfert din toate cele mai periculoase grupări teroriste sunt motivate în principal de către aspecte religioase (Hoffman. dar care au fost oarecum neglijate. Trucul de folosire cu succes a terorismului în numele religiei se bazează pe convingerea credincioşilor sau convertiŃilor că „o îndatorire neglijată” există în însăşi partea bazală a credinŃei. pentru că acesta i-a ales pe ei pentru această misiune sacră.

cei care cheamă la întoarcerea către izvoarele “islamului pur” din secolul VII şi modernişti. łintele sunt alese nu din raŃiuni strategice. Musulmanii pot fi împărŃiŃi în tradiŃionalişti. Studierea literaturii de ştiinŃe sociale dedicate terorismului scoate la iveală o mulŃime de informaŃii despre grupările implicate în acest moment în activităŃi teroriste la originea cărora se află naŃionalismul. Tema de reflecŃie nr. Martirul nu este folosit doar pentru a recruta noi membri. Dintre aceste tendinŃe cea mai activă şi totodată cea mai periculoasă este cea a fundamentalismului islamic. 2001. 2 DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele utilizării religiei ca motivaŃie pentru actele de terorism. PRINCIPALELE ORGANIZAłII TERORISTE CONTEMPORANE OrganizaŃii teroriste islamiste Orice încercare de clasificare a organizaŃiilor teroriste nu poate surprinde varietatea şi complexitatea fenomenelor moderne de terorism. rasismul. care pretinde că deŃine rolul conducător în întreaga lume islamică. fundamentalisul religios etc. iar repercusiunile unui atac sunt şi ele bine coordonate. Islamismul. Majoritatea musulmanilor trăiesc în Africa şi Orientul Apropiat. Pentru a obŃine o imagine preliminară a principalelor tipuri de terorism contemporan trebuie să adăugăm la această listă de terorisme substatale fenomenul terorii de stat şi al terorismului de stat ( Terorismul. ci din raŃiuni simbolice. credinŃa în grupări paramilitare. Sudan şi Afganistan. ci se dezvoltă o întreaga mitologie în jurul acestuia (Ranstorp. Frontul popular pentru eliberarea palestinei (FPEP) . colectiv). separatismul. care consideră că islamul trebuie reformat. 1996). pentru că astfel acaparează noi credincioşi. Musulmanii din Libia sunt modernişti. ideologia de extremă stânga. fundamentalişti.Teroriştii religioşi îşi aleg date în care venerează martirii. Între tradiŃionalişti se află musulmanii din Arabia Saudită. adică cei care nu doresc nici un fel de reforme sau schimbări. Fundamentaliştii sunt influenŃi în Iran. adică o cincime din populaŃia globului. Scopul este de a da impresia impresia că grupul este mai mare sau mai puternic decât în realitate. a treia religie a lumii are în prezent peste un miliard de credincioşi.

care în 1984 a devenit membru al Comitetului Executiv al OEP. PoziŃia FDEP se situează între Yasser Arafat şi grupurile radicale. Din rândurile FPEP s-au desprins mai multe grupări de diferite orientări.Având ca sponsori state precum Yemenul de Sud şi Libia. bucurându-se de sprijinul serviciilor secrete din Libia. Membrii organizaŃiei au fost antrenaŃi în fosta URSS şi în Cuba. . s-a pregătit ca medic la Universitatea Americană din Beirut. FDEP consideră că obiectivele politice ale palestinienilor pot fi înfăptuite numai printr-o revoluŃie a maselor. Celelalte două grupări ale FEP continuă să vizeze şi în prezent obiective americane şi israeliene. Ulterior s-a scindat în trei fracŃiuni: pro-OEP. fiind primul lider arab care a exportat terorismul palestinian în Europa. Frontul democratic pentru eliberarea palestinei (FDEP) S-a desprins în anul 1969 din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. canalizându-se spre dezvoltarea forŃelor sale convenŃionale în vederea purtării unui război cu Israelul. respingând totuşi disponibilitatea manifestată de OEP pentru dialog cu Israelul. vizând în special monarhiile conservatoare şi afirmarea constantă a “ostilităŃii şi rezistenŃei sale” la politica americană din regiune. FPEP este răspunzător de comiterea a numeroase atentate teroriste internaŃionale în perioada 1970 – 1977. Este cea mai importantă organizaŃie politică şi militară palestiniană de orientare marxist–leninistă şi militează pentru o revoluŃie panarabă. Conducerea pro–OEP a fost asumată de Muhammad Abbas (numit Abu Abbas). motiv pentru care şi-a încetat activitatea teroristă internaŃională. George Habash. Siria şi Irak. această organizaŃie a fost înfiinŃată în anul 1967 de către George Habash. Frontul de eliberare a palestinei (FEP) S-a desprins la jumătatea anilor ’70 din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Comandamentul General. a asigurat instruirea unor terorişti din toată lumea. Totodată. Din 1978 a executat un mare număr de acŃiuni îndreptate împotriva cetăŃenilor israelieni şi chiar a unor arabi moderaŃi. inclusiv din partea fostelor Ńări comuniste. Ca rezultat al publicităŃii făcute atentatelor sale. OrganizaŃia are ca obiective schimbarea pe cale revoluŃionară a lumii arabe. AcŃionează mai ales în Israel şi pe teritoriile arabe ocupate de acesta. pro–siriană şi pro–libaneză. AcŃiunile teroriste au dus la condamnarea internaŃională a lui Abu Abbas şi a fracŃiunii sale. iar în 1991 l-a părăsit. liderul organizaŃiei. El a organizat în 1968 deturnarea unui avion al companiei El Al. afirmându-şi solidaritatea cu toate mişcările naŃionale de eliberare care luptă contra imperialismului şi rasismului. FPEP şi-a atras condamnarea publică.

“Al – fatah” Mai poartă numele de “Al–Asifa” (furtuna). Sub conducerea lui Yasser Arafat, Al-Fatah a intrat în anul 1968 în compunerea OrganizaŃiei pentru Eliberarea Palestinei. Al-Fatah deŃine o poziŃie dominantă încă din 1969. Cadrele de comandă ale mişcării Al-Fatah au fost expulzate din Iordania în urma confruntărilor cu armata acestei Ńări în anii 1970 (“Septembrie negru”) şi 1971. Invazia israeliană din Liban (1982) a dat o grea lovitură organizaŃiei Al-Fatah. După ce a suferit o înfrângere militară totală în Liban (operaŃiunea “Pace în Galileea”), forŃelor Fatah li s-a permis să părăsească Beirutul în masă, stabilindu-şi cartierul general la Tunis. Obiectivele organizaŃiei rămân crearea unui stat palestinian independent. Efectivul grupării Fatah este apreciat la 6.000 – 8.000 de persoanei, dislocate în baze din Liban şi alte Ńări din Orientul Mijlociu. Pentru executarea unor acŃiuni speciale, Fatah dispune de nuclee operative, cum sunt “ForŃa” şi “Grupul Hawai”. Sunt menŃinute în continuare legături strânse pe linie politică şi financiară cu Arabia Saudită, Kuweit, Iordania şi alte Ńări. Hamas (mişcarea islamică de rezistenŃă) Hamas s-a format în anul 1987 ca o prelungire a ramurii palestiniene a “FrăŃiei Musulmane”, fondatorul său fiind şeicul Ahmed Y'Amin ucis în luna martie 2004 de către armata israeliană. Cartierul general al Hamas se află în Fâşia Gaza şi acŃionează pe teritoriile arabe ocupate de Israel. Această grupare fundamentalistă respinge orice tratative cu Israel, căruia nu-i recunoaşte dreptul la existenŃă. Ajutată cu fonduri din Kuweit şi Arabia Saudită, Hamas se bucură de sprijinul a aproximativ 40% dintre palestinienii de pe teritoriile arabe ocupate, ceea ce-i permite să concureze cu OEP (cu care, de altfel, are relaŃii oficiale) pentru controlul intifadei, adică a revoluŃiei antiisraeliene a palestinienilor. Dacă în anii ’80 israelienii îi acceptau tacit pe cei din Hamas, cu scopul de a contracara OEP-ul, în prezent această grupare este considerată mai periculoasă nu numai datorită atentatelor comise, ci şi din cauză că respinge tratativele de pace. Liderul mişcării Hamas, Abdelazis Al-Rantissi a fost omorât în luna aprilie 2004. Hezbollah ( partidul lui Allah) Este o organizaŃie radicală cunoscută şi sub numele de “Jihadul Islamic”, “OrganizaŃia RevoluŃionară a DreptăŃii” sau “OrganizaŃia OprimaŃilor”, urmăreşte crearea pe cale revoluŃionară a unui stat islamic, după modelul iranian în Liban şi distrugerea tuturor influenŃelor nonislamice din zonă. Cu un efectiv apreciat la câteva mii de oameni, Hezbollah acŃionează în zona râului Bekaa, suburbiile de sud ale Beirutului şi Libanului. Primeşte sprijin politic, diplomatic, financiar şi militar

(armament şi muniŃie, pregătire de luptă etc.) din partea Iranului şi Siriei. Obiectivul acestei organizaŃii este ca ea să devină principala mişcare islamică din Liban şi să forŃeze Vestul să părăsească regiunea. Din aceste motive, Hezbollah are o orientare puternic antiisraeliană şi antioccidentală. Al – Qaeda Al-Qaeda este o reŃea internaŃională de terorism înfiinŃată în anul 1988 de către Osama bin Laden, pentru a-i reuni pe arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovietice. Această organizaŃie caută să elimine din Ńările musulmane “influenŃa profană a Vestului” şi să înlocuiască guvernele lor cu regimuri fundamentalist-islamice. Sub egida “Frontului Mondial Islamic pentru Jihad împortiva Evreilor şi a CruciaŃilor”, a dat publicităŃii o declaraŃie în care se afirmă că este de datoria oricărui musulman să ucidă cetăŃeni americani, civili sau militari, şi aliaŃi ai acestora oriunde s-ar afla. Al-Qaeda reprezintă un conglomerat de grupări răspândite în toată lumea operând ca o reŃea, cu prezenŃă în: SUA, Algeria, Egipt, Maroc, Turcia, Iordania, Tajikistan, Uzbekistan, Siria, Xinjiang din China, Pakistan, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Filipine, Liban, Irak, Arabia Saudită, Kuveit, Bahrain, Yemen, Libia, Tunisia, Bosnia, Kosovo, Cehia, Kashmir, Sudan, Somalia, Kenia, Tanzania, Azerbaijan, Etiopia, Uganda etc. Osama bin Laden s-a născut în Jidda, Arabia Saudită, aproximativ în anul 1955, licenŃiat în inginerie şi administraŃie publică. Este fiul multimiliardarului Muhammad bin Laden, un magnat în construcŃii. În timp ce era student la Jidda, Osama bin Laden a intrat în “FrăŃia Musulmană”, o grupare radicală care dorea să întemeieze un stat panislamic. Se presupune că Osama bin Laden a moştenit 300 de milioane de dolari cu care îşi finanŃează organizaŃia. Al-Qaeda include şi organizaŃii care adună fonduri suplimentare, solicitând donaŃii de la susŃinători cu aceeaşi ideologie sau sustrăgând fonduri ilicite de la diferite organizaŃii caritabile islamice. Vertical, Al-Qaeda îl are pe Osama bin Laden – emirul general, urmat de liderii Al-Qaeda şi liderii grupărilor constituente. Orizontal, este formată din 24 grupări constituente. OrganizaŃia dispune de un consiliu consultativ şi de 4 comitete: militar, religios-legal, financiar şi media. Membrii desemnaŃi ai acestor comitete, în special cei din comitetul militar, conduc operaŃiuni pentru bin Laden şi comandanŃii operaŃionali. Mamdouh Mahmud Salim este co-fondatorul organizaŃiei Al-Qaeda, iar Mohammed Atef, cumnatul lui bin Laden, supraveghea antrenarea membrilor organizaŃiei. Ei au fost acuzaŃi în legătură cu atentatele cu bombă din 1998 asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, care s-au soldat cu 224 morŃi şi peste 400 de răniŃi.

După atacul terorist din 11 septembrie 2001 din SUA, ca urmare a măsurilor speciale de securitate, activitatea organizaŃiei Al-Qaeda s-a restrâns . Alte organizaŃii teroriste Patria bască şi libertatea (ETA) A fost fondată în anii ’50, având drept scop crearea unui stat basc independent. În vederea atingerii obiectivului său, ETA a urmărit provocarea unei crize economice în regiunea spaniolă bască prin terorizarea oamenilor de afaceri. În 1973 ETA l-a asasinat pe premierul spaniol, amiralul Luis Carerro Blanco. Un an mai târziu s-a scindat în două fracŃiuni: ETA Politică - Militară şi ETA Militară, prima fracŃiune devenind inactivă în urma unei legi interne din 1982. Armata roşie japoneză (ARJ) OrganizaŃia a fost creată în anul 1970, în urma rupturii FracŃiunii Japoneze din Liga Comunistă a Armatei Roşii, cu scopul unificării tuturor grupărilor anarhiste de stânga din Japonia, crearea unei “republici populare” în Japonia, precum şi sprijinirea revoluŃiei marxist – leniniste mondiale prin comiterea de atentate teroriste. Zona de operare a ARJ nu s-a limitat la Japonia, organizaŃia fiind activă în toată Asia, în Orientul Mijlociu şi chiar şi în Europa de Vest. Are aproximativ un număr de 600 de membri oficiali, dar un număr necunoscut de simpatizanŃi. ARJ a fost condusă de Fusako Shigenobu până în noiembrie 2000, când a fost arestată. Armata secretă armeană pentru eliberarea armeniei (ASAEA) Mai este cunoscută sub numele de “Grup Orly” sau “OrganizaŃia 3 Octombrie”. Grup terorist armean de orientare marxist-leninistă, a fost fondat în 1975 la Beirut şi are legături strânse cu Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. Scopul său declarat este acela de a obliga guvernul turc să-şi asume public responsabilitatea pentru masacrarea unui mare număr de oameni de către soldaŃii turci în 1896 şi, din nou, în 1915 (când s-au înregistrat 1,5 milioane de victime), să plătească despăgubiri şi să cedeze o parte din teritoriu statului armean. Brigăzile roşii (BR) Brigăzile Roşii, de orientare marxist-leninistă, au apărut în anul 1969 cu scopul de a crea un stat italian revoluŃionar prin luptă armată, separat de aliaŃii săi occidentali. În 1984, Brigăzile Roşii s-au scindat în două facŃiuni: Partidul Comunist Combatant (BR-PCC) şi Uniunea CombatanŃilor Comunişti (BR-UCC). Armata republicană irlandeză (IRA) Grupare teroristă radicală, de orientare marxistă, a luat fiinŃă în anul 1969. Având ca zone de acŃiune Irlanda de Nord, Anglia şi Europa de Vest, IRA urmăreşte ca, printr-o campanie teroristă de uzură, să scoată Irlanda de Nord din componenŃa Regatului Unit şi să constituie un stat irlandez

cât şi prin modul de recrutare.unitar. conflictele etnice şi extremismul religios putând folosi drept ocazie pentru escaladarea actelor de terorism. efortul unor state ca SUA. IniŃial. dar şi ca pe un mijloc de presiune pe plan internaŃional. Irak. prin valorile ideologice sub care acŃionează. PROFILUL PSIHOLOGIC AL TERORISTULUI Prin actele şi mijloacele pe care şi le propun. Liban.. Deşi cele şase state care figurează pe lista Departamentului de Stat al SUA ca Ńări care finanŃează terorismul (Iran. IRA s-a despărŃit în două aripi: cea Oficială (OIRA) şi cea Provizorie (PIRA). În ceea ce priveşte terorismul internaŃional. Cuba şi Coreea de Nord). în opinia responsabililor Departamentului de Stat. Tema de reflecŃie nr. OrganizaŃii ale terorismului de stat Există în lume Ńări care utilizează terorismul nu numai faŃă de proprii cetăŃeni. amândouă aripile erau militant agresive. 3 RealizaŃi o comparaŃie între specificul diferitelor oragnizaŃii teroriste din perspectivă ideologică. Folosirea violenŃei de către state conduse de extremişti religioşi este o tendinŃă îngrijorătoare. ele nu au renunŃat în totalitate la folosirea terorismului ca instrument politic. Siria. Terorismul de stat poate fi considerat ca fiind componenta cea mai gravă a problemei teroriste. are ca scop reducerea şi eventual eliminarea sprijinului acordat grupărilor teroriste de către guverne iresponsabile. în grupurile teroriste nu pot intra şi rezista orice fel de persoane. ci numai acelea care dispun de anumite trăsături ale personalităŃii. vizând astfel doar indirect interesele americane. Cu toate acestea. instruire şi antrenament. Terorismul susŃinut de state suverane este principala formă de terorism care ameninŃă lumea contemporană. Procurarea armelor. . cât şi oferirea unui loc de refugiu pentru cei urmăriŃi penal. unele grupări care până acum au atacat guverne prietene Statelor Unite. Problemele etnice apărute după sfârşitul războiului rece au transformat conflictele într-o sursă a terorismului. şi-au diminuat în ultimii ani sprijinul acordat acŃiunilor teroriste. a locurilor şi mijloacelor necesare instruirii militare. dar începând cu anii ’70. “Oficialii” au optat pentru nonviolenŃă. selecŃionare. vor putea în viitor să-şi extindă activitatea şi să Ńintească în mod nemijlocit spre aceste interese. chiar dacă majoritatea atentatelor nu Ńintesc direct interesele SUA. reprezintă factori care fac ca periculozitatea acestui tip de terorism să fie şi mai mare.

ci acŃionează dintr-un impuls maladiv. iraŃional. de interes naŃional”. victima actului terorist urmând “să plătească” cu viaŃa sau libertatea pentru gestul prin care l-a lezat pe terorist sau ideile acestuia. Nu toŃi bolnavii mintal pot fi terorişti. rezistente la condiŃii dificile de viaŃă şi la un antrenament dur. procedeu folosit mai ales în cazul răpirilor de persoane. Fanaticul religios acŃionează violent din prejudecată. O particularitate a acestui tip de terorist este aceea că el nu îşi alege întotdeauna victimele. a unor interese de cele mai multe ori materiale. având drept obiectiv suprimarea vieŃii unor personalităŃi politice sau militare care se opun intereselor organizaŃiei teroriste respective. după opinia sa. prin deposedarea victimei de bunurile existente asupra ei. Această satisfacere se poate realiza fie imediat. sunt profesionişti de înaltă clasă. afective sau logice. stăpânirea de sine. teroriştii sunt persoane bine dotate fizic şi intelectual.Sub aspect aptitudinal. Din punct de vedere motivaŃional există următoarele tipuri psihologice de terorişti: Răzbunătorul acŃionează sub impulsul determinant al dorinŃei de revanşă pentru un afront personal primit anterior. Criminalul plătit acŃionează la indicaŃia şi cu sprijinul financiar şi material al unor organizaŃii teroriste. cunoscători ai mai multor limbi străine. mari maeştri în arta deghizării şi cu calităŃi psihice şi fizice deosebite. Infractorul de drept comun urmăreşte satisfacerea prin actul violent respectiv. în toate cazurile. prin formularea unor pretenŃii faŃă de familia victimei. De regulă. Martirul naŃional are drept motivaŃie “sacrificiul pentru o cauză măreaŃă şi dreaptă. De regulă. Bolnavul mintal acŃionează. victima fiind duşmanul de moarte al acestor idei. fiind educat în spiritul fanatismului religios şi al violenŃei. împins de ideea fixă de a asasina. considerând că este chemat de forŃa divină să apere ideile şi concepŃiile religioase al căror adept este. teroristul fanatic religios este structurat psihic încă din copilărie pe această linie. Definitorii pentru profilul lor caracterial şi volitiv sunt curajul. tenacitatea şi cruzimea. asociată cu rezistenŃa la orice presiuni morale. “câştigarea” lui totală pentru cauza grupului. 1974). constituie obstacole în calea promovării intereselor naŃionale sau a grupului etnic din care face el parte. fie într-un timp mai îndelungat. idee ce îşi găseşte explicaŃia în dereglarea psihică a ucigaşului (Pamfil. . Aceste trăsături sunt potenŃate şi dezvoltate prin antrenamente specifice şi prin procesul de îndoctrinare ideologică sau religioasă care urmăreşte fanatizarea teroristului. Acesta va atenta la viaŃa şi integritatea fizică a acelor personalităŃi care. fiind apŃi pentru orice act de agresiune şi gata de orice risc. ceea ce le permite să se angajeze în acŃiuni foarte riscante.

peste 80% din operaŃiunile teroriste fiind concepute. mulŃi dintre ei fiind absolvenŃi ai unor instituŃii de nivel superior. însuşirea tehnicilor de luptă corp la corp. religios etc. iniŃiativă. cât şi din cel rural. îndrăzneala. atitudinal. Următorul moment este cel al testării capacităŃilor volitiv-caracteriale ale candidatului: curajul. Întrucât teroriştii trebuie să cunoască foarte bine mediul în care operează. opinia publică îi va reŃine numele şi că astfel. sexul. perseverenŃa. Antrenamentul teroriştilor urmăreşte pe lângă o temeinică pregătire fizică. Vârsta membrilor operativi ai grupurilor teroriste este cuprinsă între 22 şi 31 de ani. În funcŃie de grupul terorist din care fac parte. conduse şi executate de bărbaŃi. sperând ca prin acŃiunea sa. securitate şi total devotament cauzei. va intra în conştiinŃa omenirii (McKnight. mediul de provenienŃă. In acest sens. fie că este vorba de sărăcie sau de un status defavorizat din motive politice. cum ar fi: vârsta. tenacitatea. În activitatea teroristă se Ńine seamă şi de unele variabile. Profilul psihologic al grupului terorist are ca o caracteristică generală faptul că tinde să se formeze în contextul unor situaŃii de frustrare. Majoritatea teroriştilor sunt necăsătoriŃi. cunoaşterea modalităŃilor de fabricare şi utilizare a explozivilor clasici sau artizanali şi a armamentului. candidatului i se cere să comită o anumită infracŃiune. responsabilităŃile familiale ale persoanelor căsătorite s-au dovedit a fi incompatibile cu activităŃile teroriste. care îl cunoaşte de mai mult timp şi consideră că acesta ar corespunde din punct de vedere motivaŃional. adeziunea la valorile grupării. . rasiale. în timp ce liderii au vârste cuprinse între 45 şi 55 de ani. nivelul de instruire etc. etnice sau religioase (Kahlert. aceştia sunt selecŃionaŃi dintre “oamenii locului”. teroriştii provin atât din mediul urban. Din motive legate de mobilitate. 1978). starea civilă.Protestatarul politic are o motivaŃie asemănătoare cu cea a martirului naŃional. ideologic. cruzimea etc. dar cu o evidentă tentă politică. 1974). Cel mai adesea candidatul este propus pentru recrutare chiar de către unul dintre membri grupului. cum ar fi cel de distragere a atenŃiei autorităŃilor. femeile având în general doar un rol secundar. de specificul responsabilităŃilor ce le sunt încredinŃate şi de zona în care operează. Psihologia microgrupului terorist Un prim aspect al procesului de recrutare pentru activitatea teroristă îl constituie alegerea şi studierea îndelungată a candidatului. Terorismul rămâne o preocupare predominant masculină. stăpânirea de sine. Majoritatea teroriştilor au cel puŃin studii medii. Aventurierul acŃionează din spirit de aventură şi bravură greşit înŃelese.

cu atât starea de tensiune a teroristului se agravează. principala problemă este aceea de a identifica cele mai eficiente măsuri de prevenire şi combatere a terorismului. Terorismul nu poate fi contracarat cu succes decât prin contrastrategii sistematice şi inteligente. în care măsurile pro-active trebuie să se afle pe acelaşi plan cu adoptarea standardelor internaŃionale în domeniul legislativ. Strategii de prevenire a terorismului Preocuparea pentru prevenirea şi combaterea terorismului constituie. violenŃa şi capacitatea de adaptare rapidă la schimbările nou apărute. Starea de nervozitate cunoaşte intensitatea maximă odată cu declanşarea acŃiunii. când comandoul pune stăpânire pe obiectiv şi ostateci. întreaga acŃiune teroristă solicită intens personalitatea teroriştilor astfel încât starea de tensiune emoŃională. pentru a grăbi apariŃia negociatorului. cu cât acestea întârzie mai mult. eventual chiar prin surprindere. mergând de la bruscări şi loviri. În această fază. crearea cadrului instituŃional corespunzător scopului propus. Este momentul în care teroristul iniŃiază negocieri cu autorităŃile şi. DistincŃia dintre măsurile de prevenire şi cele de combatere rezultă din caracterul lor ofensiv (pro-activ) sau . putând manifesta chiar o oarecare îngăduinŃă şi înŃelegere faŃă de ostatecii aflaŃi în situaŃii critice. conspiraŃia. se înregistrează de regulă cele mai dure. Ulterior.Comportamentul teroristului în timpul acŃiunii Din punct de vedere psihologic. În termenii strategiei de acŃiune antiinfracŃională. acesta calmânduse treptat. violente şi periculoase comportamente ale teroristului. cum ar fi: raŃionalitatea. Problematica prevenirii şi controlului terorismului este determinată de unele aspecte ale acestui fenomen. ImportanŃa acestei probleme nu rezultă doar din relevanŃa sa socio-politică. cu deplasarea şi pătrunderea teroriştilor în obiectiv. teroristul recurge la abuzuri asupra ostatecilor. pregătirea unor specialişti în acest domeniu şi dotarea adecvată a acestora. Neliniştea teroristului revine în intensitate o dată cu sentimentul nesiguranŃei şi incertitudinii referitoare la ripostele posibile ce pot apărea. de nelinişte şi încordare cresc odată cu începerea acŃiunii. Această preocupare este în strânsă legătură cu ameninŃarea pe care acest fenomen o reprezintă pentru siguranŃa economică şi politică a statelor. una dintre cele mai stringente probleme pentru forurile naŃionale şi internaŃionale angajate în identificarea şi elaborarea strategiilor destinate controlului fenomenului infracŃional. până la uciderea unora din cei care opun rezistenŃă. în perioada actuală. starea de încordare şi tensiune a teroristului scade din intensitate. În acest moment. perseverenŃa. ci şi din costurile sociale pe care le presupune.

a poliŃiştilor şi magistraŃilor implicaŃi. . indiferent de valoarea acestor bunuri.descurajarea psihologică a eventualelor acŃiuni teroriste. guvernele au luat o gamă variată de măsuri şi anume: . În acest scop.izolarea în detenŃie a teroriştilor pentru a nu-i influenŃa pe ceilalŃi deŃinuŃi. cele două categorii de măsuri trebuie integrate într-o concepŃie unitară. prin desfăşurarea unor mari forŃe de ordine în locuri şi medii unde se pot produce atacuri teroriste. . Alte măsuri permit chiar o restrângere a drepturilor persoanelor reŃinute sau arestate (cum ar fi anchetarea suspectului în absenŃa avocatului ori prelungirea arestării preventive în cazurile care reclamă luarea unei astfel de măsuri). normele de ultimă oră prevăd confiscarea specială a bunurilor şi mijloacelor utilizate pentru săvârşirea atentatelor teroriste. în final.înfiinŃarea unor formaŃiuni specializate în lupta antiteroristă. pe plan internaŃional. care să permită acŃiuni similare de combatere în toate Ńările afectate. cum ar fi cele de drept execuŃional penal. Noile legislaŃii prevăd posibilitatea confiscării chiar a mijlocului de transport sau a imobilului care a servit la pregătirea sau executarea acŃiunii respective.atragerea sprijinului populaŃiei prin intermediul mass-media. . paralel cu cooperarea internaŃională în materie. El are în vedere analiza abstractă a normelor juridice care sancŃionează comportamentul uman deviant. vizând în special celulele operative ale organizaŃiilor teroriste. . sistematică. În diverse Ńări europene s-au adoptat şi alte reglementări.). soluŃiile constau în cooperarea statelor pentru prevenirea. utilizarea mijloacelor de supraveghere audio-video etc. InternaŃionalizarea luptei împotriva terorismului a făcut necesară adoptarea unor legi penale eficiente. Noile reglementări de drept penal substanŃial adoptate în Europa vizează agravarea pedepselor pentru toate infracŃiunile săvârşite “în bandă”. Astfel.defensiv (reactiv). Pe plan intern.instruirea persoanelor expuse riscului de a deveni ostatici în acŃiunile teroriste. eradicarea activităŃilor teroriste. Cele mai importante modificări ale procedurii penale vizează protecŃia martorilor acuzării. În constituirea concepŃiei strategice de prevenire a terorismului este necesar să luăm în considerare faptul că terorismul este atât o problemă internă a statelor. au avut loc importante reuniuni internaŃionale în care s-au pus bazele unei strategii legislative unitare. Conceptul juridico-penal cu privire la terorism se bazează în esenŃă pe norma sau normele de incriminare a acestor fapte antisociale. precum şi facilitarea utilizării unor măsuri specifice de supraveghere a suspecŃilor (infiltrarea în organizaŃiile teroriste. Pentru a fi eficiente. reprimarea şi. Astfel. . cât şi una internaŃională.

permiŃând o fundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale orientate în direcŃia prevenirii şi combaterii tuturor actelor teroriste. II. şantajul. (2005). purtat fără nici un fel de reguli sau limitări umanitare. el va fi pregătit pentru anchetă şi judecată. Aceasta deoarece terorismul constituie o formă de război clandestin nedeclarat şi neconvenŃional.Fundamente Teoretice. iar ca mijloace răpirea. vol. Psihologie şi InfracŃionalitate . (2006). adică din categoria acelora care îşi dedică întreaga existenŃă activităŃilor infracŃionale.Tema de reflecŃie nr. El va fi instruit de către grupările teroriste. formându-i-se deprinderi şi abilităŃi tehnice de înalt specialist. I. vol. Cluj-Napoca: Editura ASCR. execuŃiile sumare sau alte forme ale violenŃei oarbe (explozii. devenind capabil să-şi îndeplinească misiunea întocmai indicaŃiilor primite. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Buş. Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. deschide perspectivele explicării ştiinŃifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant. asasinatul. distrugerea unor edificii publice. fiind ulterior racolaŃi de către unii membri ai crimei organizate. 2 şi modalitatea de evaluare PrecizaŃi tipurile psihologice de terorişti având la bază criteriul motivaŃional. sabotajul unor mijloace de infrastructură etc. . Lucrarea de evaluare nr. evitând depistarea lui. Prin proporŃiile pe care la atinge în prezent. Cluj-Napoca: Editura ASCR. el caracterizându-se în fiecare perioadă prin anumite trăsături specifice. 4 Teroriştii sunt persoane care au tulburări de natură psihică? Rezumat Terorismul este considerat a fi cea mai imorală formă a violenŃei exercitate în mod organizat. terorismul a fost prezent în toate epocile istorice. I. incendieri. I. acest fenomen generează un puternic sentiment de insecuritate în rândul populaŃiei. Buş.). Cercetarea complexă a fenomenului terorist. Dacă aceasta totuşi are loc. Teroristul face parte din categoria infractorilor de profesie. Având drept caracteristică intimidarea prin acte de cruzime şi violenŃă. De obicei aceştia debutează ca infractori încă de la vârste fragede. sub toate aspectele sale.

atunci scopul acestuia este de a-şi salva propria viaŃă. Negocierea tradiŃională presupune ca două sau mai multe părŃi să se aşeze la masa tratativelor pentru a ajunge în final la un rezultat reciproc avantajos. Obiectivele modulului: La finalul acestui modul. Pentru a realiza acest lucru negociatorii trebuie să facă faŃă unor probleme cheie.1 Introducere Să cunoască factorii care influenŃează procesul de negociere în cazul luării de ostatici.1. INTRODUCERE Indiferent de motivaŃia actului de luare de ostatici. Fiecare din aceste opŃiuni vor fi folosite de către forŃele de ordine. Să cunoască principalele tehnici de negociere. cum ar fi cele relaŃionale. Donohue şi Lyles (1990) au afirmat că negociatorul trebuie să ofere “sprijin pentru situaŃia grea a atacatorului. Dacă atacatorul este un criminal. strategii de negociere. Un prim lucru pe care trebuie să-l realizeze un negociator este să dezvolte o relaŃie cu atacatorul. Să prezinte cele mai importante aspecte ale dinamicii unui proces de negociere. proces de negociere.Modulul 3 TEHNICI DE NEGOCIERE FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE NEGOCIERE IN CAZUL LUĂRII DE OSTATICI Scopul modulului: Familiarizarea studentului principalele tehnici de negocieire şi cu factorii care influenŃează procesul de negociere în cazul luării de ostatici. Să descrie elementele caracteristice ale experienŃei de ostatic. cursanŃii trebuie: Să poată defini noŃiunile de negociator. fără a oferi o garanŃie în privinŃa succesului Negocierea în cazul luării de ostatici este foarte diferită de negocierea tradiŃională. Rogan. pentru a-l face pe acesta receptiv la solicitările negociatorului ”. Rolul principal al acestora este de a determina reorientarea situaŃiei către o rezolvare raŃională a problemelor. În acest moment trebuie să intervină negociatorii. pentru aceasta fiind dispus a încheia orice înŃelegere posibilă care îi garantează acest final. atacator. Dacă este . nivelul ridicat de stres determină erodarea raŃiunii şi scoate în evidenŃă emoŃiile şi impulsurile cele mai primitive şi mai periculoase.

interesele atacatorului şi ale autorităŃilor locale converg către găsirea unei soluŃii / oportunităŃi de lansare într-un proces de negociere. Aceste persoane nu au procese de conştiinŃă. uneori fiind înclinate spre suicid. În funcŃie de tipul de personalitate. Astfel. Luarea de ostatici determinată de motive expresive are la bază emoŃii şi impulsuri interne. c. Cea mai mare parte a cercetărilor care au căutat să răspundă la această întrebare şi-au concentrat atenŃia asupra motivaŃiei atacatorilor. Aceşti indivizi tind să-i învinovăŃească pe ceilalŃi indiferent de circumstanŃe. tipul psihotic.un bolnav psihic. Analiza incidentelor trecute. încearcă să producă o schimbare în ceea ce priveşte un aspect al vieŃii sau să atingă un anumit obiectiv personal. soldate cu luare de ostatici. egoism şi comportament iresponsabil. b. atunci prelungirea duratei acŃiunilor sale este de natură a servi mai bine cauzei pe care o reprezintă şi îi conferă şanse mai mari de a scăpa cu viaŃă. Dacă un negociator primeşte răspunsuri pragmatice şi realiste. fiind cei mai dificili cu care se poate negocia. fie motive expresive. tipul de personalitate neadaptată – caracterizat prin incapacitatea individului de a răspunde eficient solicitărilor de natură afectivă. este posibil să aibă de-a face cu un astfel de individ. Un proces prelungit de negociere le poate oferi acest lucru. a dezvăluit existenŃa mai multor tipuri psihologice de bază implicate în astfel de situaŃii. Adeseori. În cazul acestui tip de personalitate. intelectuală şi fizică. socială. Sunt ceea ce se numesc “elemente de legătură”. stilul adoptat de către negociator trebuie să fie ferm şi persuasiv.depresiv – caracterizat prin tristeŃe. ei prezintă instabilitate socială. Miron şi Goldstein (1979) au arătat că la baza acŃiunii atacatorilor stau fie motive instrumentale. Adeseori ele se transformă în criminali. iar indecizia poate avea un caracter aparent. prin acŃiunea sa. disperare. Strentz (1986) împarte atacatorii în 4 categorii: a. Gândirea şi vorbirea sunt lente. Dacă este un terorist. tipul de personalitate antisocială – se caracterizează printr-o incapacitate de loialitate. Cele instrumentale presupun că atacatorul. Gradul de concentrare a unor astfel de persoane este limitat. Nu este de dorit şi . nu se simt vinovate şi au o toleranŃă scăzută la frustrare. Atacatorul Ce fel de oameni se iau ca ostatici?. atunci motivul pentru care a luat ostatici a fost generat de nevoia de a primi ajutor sau de capta atenŃia celorlalŃi. Teroriştii iau ostatici din dorinŃa de a obŃine o audienŃă cât mai mare. Astfel de oameni se bazează întotdeauna pe ceilalŃi atunci când îşi stabilesc programul. raŃionament precar şi labilitate afectivă. inutilitate.

asta înseamnă că are de-a face cu o persoană cu un astfel de tip de personalitate. este foarte important ca persoana care se află la comandă să nu se implice în negociere decât în situaŃia în care nu există alternativă. să poată formula acele întrebări care să permită rezolvarea incidentului. având în vedere intensitatea crescută a procesului de negociere. dar este bine să aibă un asistent care să îl suplinească atunci când situaŃia o impune. organizaŃia/instituŃia implicată în astfel de situaŃii are în fruntea ei un factor de decizie. Negociatorul Primul lucru care trebuie avut în vedere în cazul luării de ostatici este următoarea maximă: “Negociatorii nu comandă niciodată. De aceea. . atunci când nu se doreşte stabilirea unei relaŃii personale cu instituŃia vizată. Acesta nu trebuie schimbat decât în circumstanŃe extreme. deoarece majoritatea teroriştilor îşi doresc să trăiască. O astfel de persoană este comparată de negociatori ca fiind asemeni unui “autoturism cu plinul făcut” gata să pornească în orice direcŃie. O explozie a acestuia poate avea loc în orice moment şi poate fi declanşată de cea mai mică remarcă nepotrivită. de calm şi. filosofice etc. d. multe tactici devin imposibile. Fiecare dintre participanŃii la incident îşi doresc altceva şi astfel se creează un sentiment de criză şi de dezechilibru. De cele mai multe ori negociatorul este un reprezentant al autorităŃilor. precum şi o persoană însărcinată cu coordonarea evenimentului.este puŃin probabil ca acest tip de persoană să se afle în fruntea unui grup terorist. tipul schizofrenic-paranoid – caracterizat de percepŃii mentale false sau idei de persecuŃie. Aceste persoane pot părea normale în astfel de situaŃii. În cazul în care lucrurile stau altfel. DINAMICA PROCESULUI DE NEGOCIERE Caracteristicile procesului de negociere în situaŃii de criză Procesul de comunicare dintre negociator şi atacator se prezintă ca o situaŃie unică de interacŃiune între două forŃe diametral opuse. Negociatorul nu trebuie să îndeplinească nici una din aceste sarcini. În orice caz. Dacă negociatorul se confruntă cu un răspuns de genul “Pleacă! Lasă-mă în pace!”. iar negocierea nu-şi atinge scopul. negociatorul trebuie să-şi păstreze obiectivitatea. fără a se ajunge la incidente (politice.). În general. iar cei aflaŃi la comandă nu negociază niciodată”. pe măsură ce evenimentele se desfăşoară. Dacă o persoană acŃionează ciudat sau iraŃional. În unele cazuri se poate apela şi la negociatori privaŃi. Gândirea lor este deseori lipsită de consistenŃă şi coerenŃă. ea se poate încadra în acest tip. în acelaşi timp. Negociatorul trebuie să fie capabil să creeze o atmosferă de neutralitate.

d) dacă stresul şi tensiunea continuă să crească şi nu pot fi stăpânite. iar în unele cazuri chiar şi o renunŃare completă la tot. precum şi la modificarea obiectivelor ori declararea lor ca fiind nerealizabile. apariŃia anxietăŃii şi a disconfortului. ostatici şi negociator. aşa cum efectele alcoolului sunt mai puŃin predictibile tot aşa se poate vorbi şi în cazul drogurilor. căldură. La un moment dat viaŃa cuiva este pusă în pericol. pe măsură ce creşte tensiunea. accesul reprezentanŃilor media. Drogurile pot fi utilizate pentru . medicamente etc. negociator şi conducătorul echipei de intervenŃie trebuie să existe o comunicare facilă. Pe măsură ce acestea se dovedesc a fi ineficiente. în general. cum ar fi: mâncarea. armele. aer condiŃionat. În acest caz atacatorul consideră că nu este posibilă o înŃelegere. se produce un dezechilibru major sau o dezorganizare la nivel afectiv. individul mobilizându-şi toate resursele interne şi externe posibile. mecanismele inadecvate de coping determină creşterea tensiunii. Pentru rezolvarea cu succes a negocierii este esenŃială deŃinerea unui control total asupra situaŃiei. sunt puse în aplicare toate măsurile de urgenŃă pentru rezolvarea situaŃiei. realizarea de schimburi de ostatici. acesta nu trebuie să fie la curent cu elementele de tactică a intervenŃiei în caz de forŃă majoră. Ceea ce nu se negociază sunt: alcoolul. Se poate produce un fenomen de resemnare totală şi acceptare a tot ceea ce ar putea urma. b)în cea de-a doua etapă. În orice caz. apa potabilă. se dezvoltă o criză majoră. drogurile şi. Este foarte importantă câştigarea încrederii atacatorului şi menŃinerea acesteia până la finalizarea situaŃiei. În cadrul unui astfel de incident sunt multe aspecte în legătură cu care se poate negocia. precum şi alte lucruri ce Ńin de nevoile strict omeneşti (salubritate. el se simte obligat să folosească forŃa pentru a-l determina pe oponent să acŃioneze în direcŃia în care el doreşte. atacatorii deŃin deja o anumită cantitate de armament cu care reuşesc să Ńină sub control ostaticii. Miza este mare pentru atacator.). Astfel. astfel încât să se asigure o coordonare eficientă a întregului proces de negociere. Cu alte cuvinte. rezolvate sau evitate. De ce? Pentru că: efectele alcoolului sunt mai puŃin predictibile. transportul. c) în cea de-a treia etapă se poate trece la o reformulare şi remodelare a problemelor. Între persoana autorizată să ia decizii în astfel de situaŃii.Caplan (1964) a identificat patru etape ale procesului de dezvoltare a unei crize: a) prima etapa se caracterizează prin creşterea tensiunii odată cu încercarea de punere în aplicare a tuturor modalităŃilor posibile de rezolvare a unei situaŃii. pentru a nu fi compromisă poziŃia negociatorului. astfel încât creşterea arsenalului de arme al acestora nu poate decât să conducă la înrăutăŃirea situaŃiei.

Fiecare variabilă trebuie înŃeleasă şi luată în considerare de către negociator. abilitatea de a înŃelege ceea ce mesajul încearcă să transmită. Comunicarea Negocierea în cazul luării de ostatici şi intervenŃiile în situaŃii de criză au câteva elemente comune. 3. 2. efectul pe care acŃiunea îl poate avea asupra celorlalŃi. O modalitate de comunicare trebuie stabilită cât mai curând posibil după ce atacatorul şi-a făcut simŃită prezenŃa. A. ambivalenŃa asupra morŃii şi a vieŃii. 1 DiscutaŃi distincŃia negociator – factor de decizie. comunicarea trebuie să fie etică (pentru ca negocierea să se realizeze cu succes trebuie să existe încredere şi respect între părŃi). schimbul de ostatici nu este recomandat de către specialişti deoarece. dacă nu ştie să asculte activ. în plan emoŃional. fiecare vrea ceva de la celălalt). ExperienŃa arată că atacatorii sunt cei care stabilesc modalitatea de realizare a . o astfel de acŃiune nu poate decât să ridice nivelul de tensiune şi să creeze neajunsuri. FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ PROCESUL DE NEGOCIERE ÎN SITUAłIA LUĂRII DE OSTATICI Aguillera şi Massick (1978) arată că factorii care preced un act de violenŃă sunt: lipsa comunicării. Dacă negociatorul nu cunoaşte elementele de bază ale comunicării. obŃinerea efectului dorit (comunicarea dintre negociator şi atacator are în sinea ei un obiectiv. precum şi de către echipa de intervenŃie. Efectele pe care lipsa acestora le-ar putea avea în comportamentul unor indivizi dependenŃi de ele pot fi imprevizibile. iar pe de altă parte.îndepărtarea unor bariere de natură psihică şi biologică. pe de-o parte noilor ostatici li se va acorda o importanŃă mai mare decât primilor. Tema de reflecŃie nr. A înŃelege relaŃia dintre aceşti factori şi acŃiunea teroristă este esenŃial pentru dezvoltarea unei strategii de negociere corectă. cel mai important fiind abilitatea de a comunica eficient. Abilitatea de a comunica este o capacitate care se dezvoltă prin învăŃare şi practică. O comunicare eficientă are la bază trei principii: 1. poate să aibă la dispoziŃie toată tehnologia necesară şi tot nu va avea succes.

Ostaticii îşi doresc să scape de la o eventuală moarte sau captivitate. iar această decizie trebuie considerată ca fiind ultima opŃiune. De fapt. aceştia au modalităŃi proprii de a rezolva lucrurile. pot fi şi excepŃii. Intuirea tipului de personalitate al atacatorului îl determină pe negociator să adopte cele mai eficiente tactici.comunicării. AmbivalenŃa viaŃă/moarte Al doilea factor de care trebuie să Ńină cont negociatorul în abordarea propriei strategii de negociere este gradul de manifestare la atacator a ambivalenŃei viaŃă/moarte. atacatorii caută să evite moartea sau captivitatea pe cât posibil. astfel crescând şansele de reuşită. s-a arătat că doar un mic procent din acŃiunile teroriste în care s-au luat ostatici. Este important ca negociatorul să recunoască şi să accepte faptul că ambivalenŃa poate fi modificată sau manipulată. Negocierile realizate cu indivizi cu probleme de natură psihică implică de asemenea abilităŃi de comunicare. . că se doreşte evitarea violenŃei cu orice preŃ. că întotdeauna există o alternativă mai bună la violenŃă. Deşi atacatorii ucid la începutul acŃiunii pentru a face cunoscută capacitatea lor de distrugere. Statistic. B. s-au finalizat cu crime în masă sau cu suicid. este esenŃial pentru negociator să aibă o experienŃă în acest domeniu. teroristul iniŃiază un atac armat împotriva ostaticilor sau a echipei de intervenŃie. Analiza structurii de personalitate a celui care ia ostatici este realizată de către consultantul pe probleme de sănătate mintală din cadrul echipei de negociere. Aproximativ 86% din acŃiunile soldate cu luări de ostatici s-au finalizat cu supravieŃuirea ostaticilor. Ca şi ostaticii. după ce are loc una dintre următoarele situaŃii: ostaticii sunt ucişi în mod sistematic. uneori renunŃă la această idee. Este de dorit ca în momentul realizării contactului cu acesta să nu se sesizeze dispunerea în zonă a trupelor de intervenŃie. şi cel mai important. Desigur. să evite capcanele. Vederea acestora nu ar face decât să crească nivelul stresului şi să precipite comiterea unor acŃiuni cu efecte negative. Majoritatea celor cu care au de-a face negociatorii sunt indivizi care au probleme de natură psihică. în timp ce atacatorii îşi doresc să li se răspundă pozitiv la cât mai multe dintre solicitările formulate sau să-şi facă cunoscut punctul de vedere cât mai bine posibil. Sarcina negociatorului este de a convinge atacatorul că este ascultat. Scopul trupelor de intervenŃie urmăresc să salveze ostaticii. de a gândi şi de a simŃi. Întotdeauna dispunerea trupelor trebuie să se realizeze doar într-un anumit moment. pericolul generat de situaŃie este de aşa natură încât pierderea de vieŃi omeneşti este aproape sigură. ei îşi doresc la fel de mult să scape cu bine din incident. În absenŃa acestuia din urmă.

fie ei experŃi. În aceste situaŃii puŃini indivizi. concentrarea asupra efectelor secundare ale acŃiunilor atacatorului.percepŃia realistă a incidentului. pentru a le folosi eficient în cadrul negocierii.sprijinul situaŃional adecvat – un eveniment terorist soldat cu luare de ostatici este probabil una dintre situaŃiile de criză cele mai generatoare de confuzie pe care un negociator le poate întâlni. asigurarea că fiecare aspect negociat este real. pot prezice ceea ce se va întâmpla. folosirea tragerii de timp ca mijloc pentru a diminua capacităŃile atacatorului de a finaliza acŃiunea. Planificarea intervenŃiei trebuie să se realizeze având la bază un flux continuu de informaŃii astfel încât să se poată prezice reacŃia teroristului. Cele mai importante elemente ce trebuie luate în considerare de către negociator sunt: 1) . Efectele asupra celorlalŃi Evaluarea efectelor asupra celorlalŃi se poate realiza din trei perspective: modalitatea în care atacatorul vede propriile acŃiuni în termeni ai utilităŃii şi importanŃei pentru el sau organizaŃia pe care o reprezintă. C.teroriştii trebuie să ştie că. AmeninŃările cu moartea şi cu violenŃa nu trebuie să fie niciodată tratate superficial. ea nu va avea loc şi că efortul de a negocia nu este o pierdere de timp. O situaŃie tipică de negociere în cazul luării de ostatici presupune următoarele etape: stabilirea modalităŃii de comunicare pentru a câştiga timp. modalitatea în care ostaticii îi văd pe atacatori şi cum înŃeleg explicaŃiile actului terorist. Disponibilitatea tuturor resurselor necesare pentru depăşirea unor astfel de situaŃii este foarte importantă. realizarea unor compromisuri atunci când situaŃia o cere. încercarea de a negocia o soluŃie cu sprijinul celor din jur. deşi o intervenŃie în forŃă este posibilă. 3) . modalitatea în care mass-media înŃelege şi prezintă incidentul şi atacatorii. Orice acŃiune în acest context poate fi esenŃială şi trebuie luată în considerare.Negociatorul trebuie să cunoască atacatorul sub toate aspectele. Ostaticilor este bine să le fie adus la cunoştinŃă că se face tot posibilul pentru a reglementa pozitiv situaŃia lor. ajungând până la operaŃiuni psihologice . Aceasta presupune mulŃi specialişti.mecanisme adecvate de coping – pot include o varietate largă de acŃiuni plecând de la asigurarea că teroriştii şi ostaticii au suficientă hrană şi apă. În fruntea trupei de intervenŃie trebuie să se afle o persoană hotărâtă care să prevină un asalt ce ar putea pune prematur pe toŃi în pericol 2) . identificarea acelor persoane sau situaŃii care pot influenŃa deciziile atacatorului. diferiŃi ca profesii şi abilităŃi.

faza de mijloc (intermediară) – odată cu trecerea timpului şi cu purtarea unor discuŃii tot mai concrete. ceea ce conduce la o creştere foarte mare a tensiunii. în această faza cei doi pioni acŃionează pentru a-şi stabili şi consolida poziŃia unuia în raport de celălalt. O atenŃie specială trebuie acordată acelor acŃiuni care pot conduce la erodarea mecanismelor prezente de coping şi la creşterea tensiunii. Scopul negocierii este ca atacatorul să fie determinat să elibereze ostaticii şi să se predea.având ca subiect reducerea tensiunii. În această fază negociatorul trebuie să fie foarte atent şi să profite de orice oportunitate care rezultă din comportamentul atacatorului. În această fază efortul negociatorului de a crea un sentiment de încredere în faŃa atacatorului maximizează probabilitatea finalizării cu succes a situaŃiei. Odată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite se poate trece la procesul efectiv de negociere. folosind următoarele linii directoare (Fuselier. această fază având un grad ridicat de pericol pentru ostatici. De aceea este foarte important ca negociatorul să rămână calm pentru a putea sesiza orice indiciu de rezolvare paşnică a situaŃiei. în sensul adaptării acestora la situaŃia reală. . Atacatorul cere ca solicitările sale să-i fie cât mai curând îndeplinite. Fazele procesului de negociere în situaŃia luării de ostatici Cea mai mare parte a situaŃiilor în care se realizează luări de ostatici se finalizează cu ajutorul negocierii. faza a treia – când lucrurile încep să se precipite. un negociator eficient va acŃiona în aşa fel încât să reuşească să obŃină maximum de control în acest proces. Practic. c. Pe parcursul acestui proces negociatorul poate să încerce să evalueze stadiul în care se află. În aceste momente orice eroare poate să se transforme într-o tragedie. deseori destul de exagerate. Procesul negocierii presupune parcurgerea unor faze: a. atacatorul vorbeşte mai mult ca la început. Este important de reŃinut că aceasta fază prezintă un nivel ridicat de pericol pentru siguranŃa ostaticilor. tonul vocii atacatorului este mai puŃin afectat de emoŃii. În acest moment sarcina negociatorului este de a stabili contactul cu atacatorul şi de a linişti lucrurile. b. De aceea. s-a înregistrat o scădere a numărului de ameninŃări verbale. Unul dintre scopurile negocierii este de a tergiversa cât mai mult timp lucrurile. atacatorul îşi reformulează cererile. 1988): nimeni nu a fost ucis din momentul începerii negocierilor. faza iniŃială – aceasta se măsoară cel mult în ore şi se caracterizează printr-o puternică stare de agitaŃie din partea atacatorului care îşi formulează solicitările.

Aceasta tehnică este eficientă pentru întreg procesul de negociere. Tehnici de negociere în situaŃia luării de ostatici În cadrul fiecărei faze negociatorul pune în aplicare diferite tehnici. evitarea termenelor limită prin crearea artificială de probleme în îndeplinirea solicitărilor – pe măsură ce se apropie termenul de realizare a unei cereri a atacatorului. respectiv: a. menŃinerea controlului asupra scenei de acŃiune. atacatorului i se pot face concesii în ceea ce priveşte furnizarea de hrană. medicamente sau expunerea publică a problemelor formulate. fapt care poate degenera în momente tragice. . dar toate în schimbul unor ostatici. carburanŃi. In consecinŃă. atacatorul refuză să negocieze. c. în caz contrar se poate pierde controlul asupra situaŃiei. astfel încât accesul la atacator să fie permis numai anumitor persoane. de-a lungul timpului au fost adoptate o serie de tehnici de negociere care în final s-au dovedit a fi eficiente. unii dintre ostatici au fost eliberaŃi. În acest fel se creează premizele pentru nerealizarea sarcinii fără a determina reacŃii negative din partea atacatorului. termenele impuse anterior de către atacator au trecut fără a genera o situaŃie de criză. 1986): atacatorul a ucis anterior o persoana importanta din viaŃa lui (soŃie. atacatorul afirmă că vrea să fie ucis de către forŃele de ordine.- atacatorul vorbeşte despre lucruri personale. După faza iniŃială în care se stabileşte contactul cu atacatorul este foarte important ca orice concesie care se face acestuia să fie însoŃită de primirea a ceva în schimb. atacatorul şi-a fixat un termen limită pentru moartea sa. evitarea înfruntării atacatorului – negocierea se caracterizează în primul rând prin tendinŃa de a calma lucrurile şi a nu exacerba tensiunile. d. Scopul este de a reduce cât mai mult numărul ostaticilor. b. copil). Aspectele negative care pot influenŃa finalizarea cu succes a procesului de negociere includ (Soskis şi Van Zandt. precum şi de a reduce capacitatea de apărare a atacatorului (armamentul de care acesta dispune). pentru a câştiga timp şi pentru a da astfel şansa forŃelor de intervenŃie să pună la punct un plan de acŃiune cât mai eficient. În acest fel se dezvoltă o relaŃie în cadrul căreia atacatorul este nevoit să accepte sugestii şi direcŃionări din partea negociatorului. folosirea de întrebări cu răspunsuri deschise – în acest fel negociatorul încurajează continuarea procesului de comunicare. În acest sens. neaşteptate. negociatorul trebuie să evite îndeplinirea ei aducând în prim plan noi aspecte ale problemei.

i. l. acŃiuni şi alte evenimente importante. ia locul refuzului. menŃinerea unei situaŃii clare cu privire la termenele limită (promisiuni. evitarea răspunsurilor negative – în locul unui răspuns negativ la solicitările formulate de atacator. negociatorul poate răspunde reformulându-le. apelul la aspectele umanitare relevate de discursul atacatorului – în general. iluzia eliberării imediate. În această situaŃie întârzierea îndeplinirii solicitării.) astfel încât acestea să fie eliberate în grupuri şi nu individual. Acesta nu trebuie să conştientizeze faptul că siguranŃa ostaticilor depăşeşte toate celelalte considerente. . diminuarea importanŃei ostaticilor. aprecierea valorii vieŃii unui om.e. răniŃi etc. categorizarea ostaticilor (femei. acesta trebuind să asigure permanent atacatorul că lucrurile vor sta în acest fel. prin realizarea unor activităŃi diferite de context. evitarea analizei asupra situaŃiei. j. Fazele iniŃiale pe care le experimentează ostaticii sunt: negarea. ExperienŃa de ostatic A fi ostatic este o experienŃă traumatizantă care determină reacŃii severe la nivel psihic şi comportamental. Apelul la temeni precum “eliberare pe considerente umanitare” pot determina din partea atacatorului o atitudine mai flexibilă în raport cu anumite categorii de ostatici (femei. atât pe termen scurt. cât şi pe termen lung. răniŃi etc.). manipularea mediului în care acŃionează atacatorii – comunicaŃiile. f. copii. apa şi alŃi factori pot fi manipulaŃi pentru a izola atacatorii şi a le slăbi astfel rezistenŃa. g. h. determinarea atacatorilor şi a ostaticilor să conlucreze la rezolvarea situaŃiei – aceştia trebuie implicaŃi în activităŃi care să presupună acŃionarea în cadrul unei echipe. electricitatea. copii. până la nivelul la care atacatorul trebuie convins săi menŃină în viaŃă. precum şi altele care pot fi dezvoltate pe parcursul luării de ostatici trebuie să Ńină cont de evaluarea foarte corectă a situaŃiei şi adaptarea lor acesteia. menŃinerea unei atmosfere pozitive – negociatorul trebuie să menŃină o atitudine prin care să arate că totul poate fi rezolvat. relaŃionate cu luarea de ostatici). k. creându-se astfel premise pentru realizarea unei legături între cei în cauză. Toate aceste tehnici. teroriştii sunt preocupaŃi de impactul pe care îl au aparenŃele.

fie prin a le permite ostaticilor să transmită mesaje către membrii familiilor lor. autorităŃile au fost surprinse să constate că ostaticii (angajaŃii băncii) au arătat o mare simpatie faŃă de atacatori şi ostilitate faŃă de forŃele de ordine. în cazul atacatorilor psihopaŃi acest lucru nu va fi posibil deoarece nu le pasă şi nu vor accepta acest lucru. Negociatorul poate face posibil acest lucru. ostaticii păstrează. În această situaŃie ostaticii experienŃiază o disociere a sentimentelor de gânduri şi comportamente. datorită faptului că acesta este cel care are putere de decizie asupra vieŃii lor. Ei dezvoltă o “traumă psihologică de tip infantil”. În acest caz. trebuie să se supună unor reguli. b) ostaticii dezvoltă atitudini negative faŃă de forŃele de ordine. Desigur. MenŃionăm că. fie prin a-i cere acestuia să întrebe ostaticii dacă au probleme medicale sau de altă natură.Conform lui Symonds (1980). ce determină panică şi Ńipete. fapt care depinde de doi factori: timpul. în anul 1973. În final. etnice sau . Acest sentiment pozitiv faŃă de atacator se dezvoltă în condiŃiile în care acesta din urmă. ideologice. Suedia. deşi are puterea de a tortura sau ucide ostaticii. şi lipsa unor contacte negative cu atacatorul. fie prin folosirea în discuŃiile cu atacatorul a numelor ostaticilor. fără să fie rănit cineva. într-o anumită măsură. Cele trei componente ale acestui sindrom sunt: a) ostaticii dezvoltă atitudini de simpatie şi afecŃiune faŃă de atacatori. în caz contrar putând fi răniŃi sau chiar omorâŃi. Astfel. Sindromul Stockhlom îşi are originea într-un incident ce a avut loc în cadrul spargerii unei bănci din Stockhlom. Ostaticii pot sau nu să dezvolte o legătură pozitivă cu atacatorul (sindromul Stockholm). Ei afişează o atitudine de fals calm. cât şi de forŃele de ordine pentru a-şi asigura supravieŃuirea. c) după rezolvarea incidentului. acestea sunt comportamente neacceptate de către atacator. teoria afirmă că ostaticii depind atât de atacatori. în această fază are loc şi o frică generalizată. să asculte şi să fie liniştiŃi. Incidentul a avut o durată de 130 de ore şi a fost rezolvat în mod paşnic. Această stare este întărită de către atacator. pe de altă parte. pe de-o parte. fapt pentru care captivii dezvoltă un sentiment de gratitudine pentru că li se acordă favoarea de fi lăsaŃi în viaŃă. Datoria negociatorului este de a acŃiona în aşa fel încât între atacator şi ostatici să se realizeze un transfer pozitiv. AlŃi factori care pot concura împotriva realizării unei legături pozitive între atacator şi negociator sunt: diferenŃele culturale. Starea psihică a ostaticilor va fi influenŃată în aceste momente de prezenŃa atacatorului. preexistenŃa unor stereotipuri rasiale. precum şi un comportament cooperant. un grad de simpatie şi compasiune faŃă de atacatori. se va permite crearea unei relaŃii personale între atacator şi ostatici. Ostaticii au refuzat să depună mărturie împotriva suspecŃilor. iar pe unii chiar i-au sprijinit financiar în procesul care a avut loc. nu face acest lucru.

Negocierea este o situaŃie de schimb reciproc prin intermediul discuŃiilor. În cazul în care această tactică se dovedeşte a fi ineficientă.religioase. să îi slăbească voinŃa şi să îl determine să se predea în mod paşnic. Rezumat Luarea de ostatici reprezintă un procedeu de luptă terorist. câştigarea bunăvoinŃei şi dezvoltarea de propuneri. constând în răpirea. Ei trebuie să fie incluşi în cadrul unor programe de terapie individuală şi de grup prin care să se realizeze readaptarea şi reabilitarea lor. 2 Sindromul Stokholm. Tema de reflecŃie nr. se câştigă timp pentru a pune la punct o acŃiune în forŃă cât mai eficientă. includ: ajustarea poziŃiei. Negociatorul trebuie să-i prezinte atacatorului în termeni foarte fermi capacitatea autorităŃilor de a-l pune în pericol. În ultimii ani. Negocierea în cazul unei situaŃii de criză amplifică trăirile emoŃionale. sechestrarea unor personalităŃi sau a unor cetăŃeni obişnuiŃi. Manipulând caracterul formal al actului de comunicare. În aceste cazuri este posibil ca trecerea timpului să acŃioneze împotriva supravieŃuirii ostaticilor datorită faptului că sentimentele negative dezvoltate de către atacator cu privire la ostatici sunt întărite. Strategiile şi tehnicile folosite de negociator şi atacator pentru a obŃine concesii unul din partea celuilalt. Prin insistenŃă şi înŃelegere. îndeosebi datorită largii publicităŃi de care se bucură asemenea evenimente. utilizaŃi ca monedă de schimb. ca mijloc de presiune asupra familiilor şi autorităŃilor în scopul impunerii condiŃiilor avute în vedere de autorii răpirii. capturarea. ostilitatea şi teama. negocierea devine singura alternativă disponibilă. predominând furia. se diminuează acŃiunea pe bază de coerciŃie şi ameninŃare. ca şi percepŃia atacatorului referitoare la controlul comunicării. ceea ce conduce la crearea unei colaborări între părŃile implicate. Ostaticii cer o atenŃie specială după consumarea evenimentelor. pe măsură ce se desfăşoară incidentul. dar şi să-i demonstreze dorinŃa credibilă de a-l ajuta. negociatorul încearcă să creeze încredere. Odată câştigat controlul asupra atacatorului. Luarea de ostatici reprezintă o situaŃie specială datorită faptului că este în joc viaŃa cuiva. AutorităŃile pot începe un dialog în cursul căruia să folosească diferite tactici menite să întârzie acŃiunile atacatorului. luarea de ostatici a devenit o metodă favorită a terorismului politic. Stresul negociatorului este mare deoarece costurile provocate de un eventual eşec sunt şi ele mari. Câştigarea credibilităŃii de către negociator este esenŃială. Astfel. . În cazul luării de ostatici dialogul care se iniŃiază între părŃi are anumite avantaje. controlarea impactului negativ pe care media şi autorităŃile l-ar putea avea asupra lor. Recunoaşterea tehnicilor folosite de către atacator şi contracararea lor ajută la transformarea negocierii într-un proces normativ.

Cluj-Napoca: Editura ASCR. preexistenŃa unor stereotipuri rasiale. Astfel. Psihologie şi InfracŃionalitate . ideologice. Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. vol. fie prin folosirea în discuŃiile cu atacatorul a numelor ostaticilor. (2005). AlŃi factori care pot concura împotriva realizării unei legături pozitive între atacator şi negociator sunt: diferenŃele culturale. Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie Tema 1: AveŃi în vedere tacticile sau strategiile utilizate în negociere. În aceste cazuri este posibil ca trecerea timpului să acŃioneze împotriva supravieŃuirii ostaticilor datorită faptului că sentimentele negative dezvoltate de către atacator cu privire la ostatici sunt întărite. Buş. Cluj-Napoca: Editura ASCR. Negociatorul poate face posibil acest lucru. I. II. Datoria negociatorului este de a acŃiona în aşa fel încât între atacator şi ostatici să se realizeze un transfer pozitiv. etnice sau religioase. . Lucrarea de evaluare nr. vol. se va permite crearea unei relaŃii personale între atacator şi ostatici. (2006). I. în cazul atacatorilor psihopaŃi acest lucru nu va fi posibil deoarece nu le pasă şi nu vor accepta acest lucru. raporturi de putere.Fundamente Teoretice. I. MenŃionăm că. Tema 2: Încărcătura afectivă a situaŃiei de ostatic. fie prin a-i cere acestuia să întrebe ostaticii dacă au probleme medicale sau de altă natură. 3 şi modalitatea de evaluare RelaŃia dintre trăsăturile de personalitate ale negociatorului şi actul negocierii Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Buş.negociatorul trebuie să acŃioneze pentru a realiza imediat o legătură cu acesta. fie prin a le permite ostaticilor să transmită mesaje către membrii familiilor lor.

procesul de comunicare poate fi redat astfel: INFORMAłIE INFORMAłIE EMIłĂTOR CANAL RECEPTOR O formă specială de comunicare este comunicarea prin mass-media.Modulul 4 MASS-MEDIA ŞI COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL Scopul modului: Familiarizarea studentului cu elementele definitorii ale legăturii dintre massmedia şi comportamentul infracŃional. eterogene şi dispersate.1 Introducere (întăriri şi pedepse) în achiziŃia contingenŃelor comportamentului agresiv. Aceasta reprezintă procesul de transmitere a informaŃiilor de la un emiŃător la un receptor prin intermediul unui canal de comunicare. interpretativă. televiziune etc. cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte. Într-o formă simplă. radio. Caracteriza principalele abordări teoretice care explică dezvoltarea şi achiziŃionarea comportamentului agresiv. în mod indirect şi unilateral.) pentru a răspândi. expresivă. ar trebui să puteŃi: Explica principiile de bază ale care susŃin efectele mass-media asupra comportamentului. Aceasta se referă la sistemele şi instituŃiile specializate care fac uz de mijloace tehnice (presă. IMPACTUL MASS-MEDIA ASUPRA COMPORTAMENTULUI AGRESIV Comunicarea este procesul prin care se realizează influenŃarea şi manipularea comportamentală. La nivel social mass-media îndeplineşte următoarele funcŃii: informativă. un mesaj unei audienŃe largi. Obiectivele modulului: După parcurgerea acestui modul. . Explica modul de achiziŃionare a comportamentului agresiv din perspectivă teoretică multiplă. Explica dinamica2.

revistele. Prin intermediul mass-media suntem informaŃi şi ni se oferă posibilitatea de a fi “la curent” cu ceea ce se întâmplă în lume. radioul etc. cinematografia. O informaŃie despre o infracŃiune comisă cu violenŃă. Acestea se diferenŃiază între ele prin modalităŃile tehnice folosite. . S-a obiectat adeseori că un control asupra mediilor de informare înseamnă un act de cenzură şi deci o violare a libertăŃii de exprimare. cărŃile. atât în sens pozitiv. 1998). Pe lângă modul de operare pe care îl oferă. stabilind ordinea de priorităŃi sau ordinea importanŃei problemelor sociale prin interesul pe care-l focalizează asupra lor. dar aceasta este cu totul altceva. mărind astfel probabilitatea ca acestea să se manifeste în comportament. Cele mai importante mijloace media sunt: ziarele. cât şi în sens negativ. În special. SusŃinătorii acestei relaŃii de cauzalitate între modelele prezentate în mediile de informare şi infracŃiunile comise se bazează adesea pe argumentul publicităŃii: dacă televiziunea. În conştiinŃa omului civilizat. ziarele şi revistele reuşesc să convingă mii de oameni să cumpere un produs numai arătând că şi alŃii îl cumpără şi-l apreciază. dar părŃile interesate ar trebui să înŃeleagă că deşi au pus la îndoială metodologiile şi concluziile cercetătorilor. reprezentând o modalitate de socializare prin care se transmit anumite norme şi modele comportamentale. tinerii ar putea ajunge să ia toate aceste manifestări anormale drept normale şi acceptabile din punct de vedere social (Eysenck & Eysenck. există totuşi un prea larg consens al comunităŃii ştiinŃifice în ceea ce priveşte influenŃa negativă a mass-media asupra comportamentului infracŃional. tinerii imită modelele pe care le văd şi astfel învaŃă anumite comportamente antisociale. Imaginea are un impact deosebit asupra comportamentului uman. auditoriul circumscris. Dacă li se oferă şi exemple explicite de comportament violent şi reprobabil. fără reprezentare imagistică. Ea este cel mai uşor de înŃeles şi constituie cel mai accesibil mijloc de comunicare. este mai puŃin traumatizantă şi mai uşor de suportat decât o informaŃie însoŃită de imagini de la locul faptei. de ce nu ar urma un număr mare de indivizi exemplul pe care îl văd la televizor sau în presa scrisă? Prezentarea explicită a violenŃei poate da idei despre existenŃa unor anumite forme de comportament. mod de prezentare etc. televiziunea. aceste imagini pot stimula şi anumite tendinŃe agresive latente.critică. Mass-media reprezintă un fel de “agendă a realităŃii”. televiziunea a devenit unul dintre cei mai importanŃi factori de influenŃare şi manipulare.

Unii jurnalişti susŃin că nu presa creează violenŃa. C. În ultimii ani. Interesul românilor pentru subiecte care abordează violenŃa este regăsit în graficele de audienŃă TV. Consiliul NaŃional al Audiovizualului a considerat că numărul emisiunilor în care predomină violenŃa ar trebui restrâns. El a fost găsit în pădurea de la marginea oraşului. Manipularea comportamentală prin mass-media Comunicarea mediatică influenŃează comportamentul uman prin însuşi conŃinutul mesajului. Operatorul a filmat întreaga scenă care a fost transmisă în direct la TV. în special la tineri. Are violenŃa prezentată în mass-media efecte asupra comportamentului infracŃional? Iar dacă da. dar cel care i-a împiedicat a fost chiar soŃul femeii. Un alt caz şocant a fost prezentat în cadrul emisiunii “Brigada Mobilă” când s-a insistat cu obstinaŃie pe detaliile horror. Multe dintre ştirile care au avut ca subiect copiii au arătat publicului imagini şi scene de coşmar. Numărul telespectatorilor creşte considerabil şi pe durata emisiunilor care au ca subiect infracŃionalitatea: crime. Substratul motivaŃional al identificării şi proiecŃiei este reprezentat. cum flăcările au cuprins şi au ars corpul femeii. ea nu face decât să o consemneze. şi implicit asupra aspectului financiar. şi-a aruncat benzină pe îmbrăcăminte după care şi-a dat foc. iar mâinile acestuia. Convins că telespectatorii nu agreează violenŃa în exces. precum şi modelele teoretice care s-au dezvoltat pe baza lor. I. violat şi apoi omorât cu bestialitate.. Astfel. unii jurnalişti se întrec uneori în a obŃine interviuri chiar de la victime. violuri şi tâlhării. de nevoia de a trăi anumite satisfacŃii compensatorii faŃă de unele impulsuri frustrante sau stări conflictuale. Poate fi amintită tragedia lui A. bătute în cuie pe gardul unei case. În jurul ei s-a strâns atunci o mulŃime de oameni. identificarea şi proiecŃia fiind efectele acesteia. mass-media din România a prezentat foarte multe cazuri şocante despre violenŃă. care sunt acestea? Pentru a răspunde la aceste întrebări vom prezenta în continuare o serie de rezultate experimentale. Evident. nefăcând altceva decât să sporească trauma psihică a acestora prin retrăirea scenelor de coşmar. în care capul tăiat al unui om a fost pus într-o găleată. iar oamenii au văzut o scenă de groază. în faŃa primăriei din Piteşti. tăiate de asemenea. în luna octombrie 1998. Aceste imagini au făcut înconjurul lumii. un copil din Iaşi. unul şi acelaşi mesaj poate provoca reacŃii .Prezentarea violenŃei în mass-media are un impact deosebit asupra audienŃei. strangulat şi legat de trunchiul unui copac. Ca şi când suferinŃele fizice îndurate nu ar fi de ajuns. o femeie ameninŃa că îşi va da foc dacă autorităŃile nu îi repartizează o locuinŃă. V. dintre care unii chiar au încercat să intervină.

se caracterizează printr-un nivel ridicat de violenŃă în ce priveşte conŃinutul lor. De multe ori aceştia imită formele de agresiune pe care le-au vizionat la televiziune sau filme. Evident. benzile desenate. Conform sondajelor de opinie care s-au realizat referitor la acest subiect.diferite de la un subiect la altul. mass-media nu mai are un rol socializator. În împrejurări favorabile. Programele destinate copiilor. tinerii vor fi tentaŃi să le pună în aplicare. condamnabilă din punct de vedere etic pentru că lezează demnitatea umană. aceasta datorită unor factori care Ńin atât de procesul de comunicare în sine. făcându-i pe consumatori să se simtă mult mai vulnerabili faŃă de cei din jurul lor. Vizionarea sistematică a unor scene de violenŃă generală şi de violenŃă sexuală are ca efect o desensibilizare emoŃională şi o reducere sau o stingere a atitudinii empatice faŃă de victimele unor astfel de acte. Studiile referitoare la agresivitate au dus la concluzia că există o strânsă legătură între cultul violenŃei promovat de televiziune şi violenŃa din viaŃa reală. Încărcate cu conŃinuturi informaŃionale pe tema violenŃei. gândirea şi memoria tinerilor este orientată spre violenŃă. nu toŃi copiii care sunt expuşi la violenŃă prin mass-media folosesc modelele agresive când sunt confruntaŃi cu situaŃii conflictuale. Unul din factorii determinanŃi este mediul familial. Revistele de senzaŃie. Prin modelele comportamentale negative pe care le oferă. O astfel de caracteristică o dau efectele speciale vizuale sau de sunet. creează mai multe şanse pentru dezvoltarea tendinŃelor către acest gen de comportament. Teoria stimulării agresivităŃii susŃine că vizionarea unor scene de violenŃă stimulează subiectul să se comporte într-un mod violent. cât şi de structura personalităŃii sau condiŃia socială a subiectului. Mass-media oferă în special tinerilor atât tehnici. Un material transmis prin mass-media este cu atât mai atrăgător cu cât nota de senzaŃional este mai pregnantă. Expunerea la violenŃă prin programele mass-media are cea mai mare influenŃă la copiii care nu au ajuns la vârsta adolescenŃei. Un mediu familial caracterizat printr-un nivel crescut de agresivitate. în special desenele animate. ViolenŃa mediatizată îşi pune amprenta asupra gradului de securizare personală şi socială. . Copiii vor fi tentaŃi să urmărească acele materiale care cuprind multe scene de acŃiune coroborate cu efecte speciale. aproximativ şapte din zece persoane consideră că este prea multă violenŃă în mass-media şi mai mult de două treimi din cei intervievaŃi şi-au exprimat convingerea că violenŃa televizată încurajează violenŃa în rândul tinerilor. cât şi mijloace ingenioase de agresiune şi de săvârşire a infracŃiunilor. cuprind tot mai multe scene de violenŃă. Manipularea comportamentală prin mass-media reprezintă un tip de influenŃă socială negativă.

alegerea unei parole şi a unui pseudonim. condiŃionare şi învăŃare. Teorii asupra originii şi dezvoltării comportamentului agresiv ConsideraŃii generale DiscuŃiile despre originea şi dezvoltarea comportamentului agresiv.Mass-media şi în special televiziunea. Pentru a atrage cât mai mulŃi clienŃi. 1990). moştenită de la primate sau este o aberaŃie a naturii umane. coşmaruri. cel behaviorist susŃine originea lui în experienŃă. de unde poate afla amănunte şi poate viziona imagini pornografice. Aceste stări de frică. prin programele deosebit de violente pe care le difuzează sau prin filmele de groază. Se ridică aceleaşi întrebări: comportamentul uman este rezultatul unor impulsuri şi instincte moştenite biologic. Aceşti copii pot fi urmăriŃi de terori nocturne şi fantezii sinistre. în adevărate fobii. respectă vechea controversă dintre “moştenit” şi “dobândit”. Materialele pornografice sunt principalul factor care stimulează agresivitatea îndreptată împotriva femeilor. “Modelele” pot fi contactate prin telefon. în prima fază se oferă gratuit seturi de fotografii ale “modelelor” în diferite ipostaze. ereditar sau este rezultatul experienŃei. Mass-media trebuie să realizeze o selecŃie mai atentă a programelor şi materialelor difuzate. comune omului şi întregii lumi animale. anxietate. Astfel orice utilizator al acestuia poate ajunge la pagina de prezentare a site-ului.1990). Expunerea frecventă şi de durată la scene erotice. să promoveze modele şi principii morale de educare a tinerilor. dintre rolul eredităŃii şi rolul învăŃării din psihologia clasică (Geen. pornografice pe fond de violenŃă poate fi considerată un factor cauzal al actelor antisociale şi de violenŃă sexuală (Hawkins & Zimring. Cele două poziŃii nu se exclud reciproc (Geen. condiŃionării şi învăŃării? Agresivitatea este o parte normală a comportamentului uman. PrezenŃa erotismului şi a pornografiei în mass-media are o serie de efecte negative asupra dezvoltării personalităŃii tinerilor. 1988). . atât moştenirea genetică cât şi cea învăŃată constituind premisele răspunsului agresiv la anumite situaŃii din mediu. astfel încât ei înşişi să poată elabora judecăŃi de valoare asupra comportamentului moral şi asupra relaŃiei dintre constrângere şi libertate. se pot transforma şi structura în timp. condiŃia fiind doar de a-şi lăsa adresa de e-mail. e-mail etc. poate avea efecte negative asupra dezvoltării fizice şi psihice a copiilor. creată de condiŃiile sociale şi de mediu? Punctul de vedere biologic susŃine ipoteza unor tendinŃe agresive determinate genetic. Internetul reprezintă o altă sursă de obŃinere a informaŃiilor cu caracter pornografic. insomnii.

În legătură cu acest aspect el a studiat factorii de risc care produc creşterea mâniei. 1990). influenŃele de mediu care facilitează desfăşurarea comportamentului agresiv. instigarea la agresivitate şi întărirea acestui tip de comportament. a ostilităŃii şi a violenŃei în societate: sărăcia. relaŃia directă cauză-efect fiind posibil de pus în evidenŃă numai pe populaŃii mari de subiecŃi. ca şi prin imitarea unor modele de comportament agresiv. Astfel. întăririle pozitive pentru actele agresive determinând subiectul să recidiveze. Conform lui Berkowitz (1993). poluarea atmosferică. întărite pozitiv şi acceptate social. învăŃată din succesele şi insuccesele activităŃii umane (prin întăriri pozitive şi negative). iar comportamentul agresiv apare cu o probabilitate mai mare la instigare. Potrivit acestor autori. nimeni nu poate evita sentimentele negative de nefericire şi de stres care au o importantă contribuŃie la apariŃia comportamentului agresiv. Teoria neoasociaŃionistă . iar întărirea comportamentală se observă mai ales la cei care au trăit într-un mediu în care agresivitatea era o prezenŃă constantă. consumul de alcool şi droguri. accesul liber la armele de foc.Teoria învăŃării sociale Această teorie a fost promovată de Albert Bandura şi colaboratorii săi (1973) şi conform acesteia agresivitatea este o atitudine socială dobândită. dar a atras totodată atenŃia asupra necesităŃii interpretării probabilistice a acestora. eliminarea completă a agresivităŃii din societatea umană este imposibilă din cel puŃin două motive: oamenii învaŃă prea repede că acest tip de comportament este recompensat. condiŃiile care menŃin comportamentul agresiv (Geen. multe forme ale comportamentului agresiv sunt. Kaplan & Saddock (1995) spun că există trei concepte de bază în toate teoriile învăŃării şi anume achiziŃia comportamentului agresiv. mass-media. evenimentele triste din viaŃă. din punct de vedere cultural. anticipând recompensa pe baza experienŃei anterioare. aglomeraŃiile urbane. comportamentul agresiv este un rezultat al învăŃării în timpul experienŃei proprii. Comportamentul agresiv este analizat din trei puncte de vedere: condiŃii care facilitează achiziŃionarea acestui tip de comportament. mirosurile grele. AchiziŃia înseamnă observarea directă a comportamentului în familie sau la TV. temperaturile înalte.

depresia. Aplicată la animale inferioare. Primul element este condiŃia internă emoŃională care corespunde sentimentului de frustrare la individ. Dar aceasta este doar un exemplu caracteristic fenomenului mult mai general al agresivităŃii determinate de emoŃiile negative. selecŃia naturală controlată demonstrează indubitabilitatea eredităŃii în comportamentul agresiv (Kaplan & Saddock. indispensabile pentru reactualizarea agresivităŃii. durerea fizică. depresiei. Dodge. . fotografii. În această relaŃie autorul a introdus două elemente intermediare: reacŃia emoŃională la frustrare exprimată prin sentimente negative de tipul mâniei. Teorii genetice. 1995). temperatură etc. copleşită de sentimente negative. Au fost descoperite şi alte surse de afecte negative care duc la agresivitate. Din analiza teoriei lui Berkowitz se poate concluziona că învăŃarea poate modifica doar relaŃia dintre frustrare şi agresivitate. inclusiv ameninŃările la adresa identităŃii. prezenŃa indiciilor evocatoare. selecŃia naturală şi controlată nu este posibilă la om. Indicii evocatori sunt. deoarece etic şi deontologic. Berkowitz a preluat mai târziu elementele teoriei atribuŃionale (Averill. anxietăŃii. culori. 1983. neurobiologice şi hormonale Studiile pe gemeni sunt deocamdată unele din puŃinele metode de studiu a componentei ereditare în comportamentul agresiv. pe lângă agentul frustrant însuşi. nefiind însă responsabilă pentru agresivitate. ca de exemplu arme. adică atunci când se pune problema valenŃei afective şi stilului atribuŃional de raportare a subiectului la frustrare. sentimente care devin stimulii principali ai comportamentului agresiv. condiŃie care depinde de caracterul voluntar/involuntar atribuit frustrării şi de evaluarea generală a comportamentului celuilalt în situaŃia particulară creată. stimulii externi asociaŃi cu acesta prin asemănare şi prin contagiune temporală sau spaŃială.Conform lui Berkowitz (1993) frustrarea generează comportamentul agresiv doar în măsura în care e resimŃită ca fiind neplăcută. 1986) susŃinând că persoana resimte emoŃii negative şi devine cu atât mai agresivă cu cât: atribuie sursa frustrării celuilalt consideră că obstacolul îi este special destinat consideră comportamentul celuilalt ca impropriu din punct de vedere social Persoana frustrată devine extrem de nefericită.

1997). chiar şi în lipsa comportamentului agresiv deschis.. agenŃii biochimici nu sunt cauzele directe ale comportamentului agresiv. masculul este mai agresiv decât femela. rămâne de văzut dacă asemenea reacŃii sunt valabile şi în cazul oamenilor. Ceea ce studiile subliniază însă de fiecare dată este necesitatea completării datelor referitoare la implicaŃiile ereditare şi faptul că se moşteneşte un potenŃial agresiv care poate sau nu să se manifeste deschis. în speŃă cea referitoare la existenŃa unui cromozom Y în plus la bărbaŃi.Studiile pe gemeni mono şi dizigoŃi. Explicarea comportamentului agresiv prin anomalii cromozomiale. La fel de interesantă este şi teoria lui Miczek (1995) asupra ameninŃării cu bătaia. chiar şi în absenŃa oricărei întăriri pentru animal. 1993). InfluenŃa neurotransmiŃătorilor Două tipuri de studii efectuate pe animale au arătat că observarea violenŃei sau perceperea ameninŃării violenŃei produce o activare neuronală detectabilă şi modificări în funcŃionarea neurotransmiŃătorilor (Welch & Welch. Sistemul neurochimic al organismului sensibilizează persoana în anumite condiŃii declanşatoare pentru comportamentul agresiv şi o face să adopte mai frecvent acest comportament. De aici se poate sugera că observarea violenŃei sau a confruntărilor determină activarea neuronală a pattern-ului înnăscut care devine asociat cu indiciile observate în mediu. Cu toate că există câteva alternative explicative în toate aceste studii. sau pot exacerba intensitatea acestui răspuns (Berkowitz. ci ei fac persoana mai sensibilă la stimulii externi care produc reacŃia agresivă. constituie tema a numeroase cercetări actuale. RelaŃia comportamentului agresiv cu biochimismul uman a fost amplu cercetată mai ales în ultimii ani. dar care invită la continuarea lor. reluate ulterior de către cercetători precum. Ceea ce trebuie reŃinut este faptul că. Wilson & Herrnstein (1985). în stadiul actual al cercetărilor. Tellegen et al. Asemenea indicii pot declanşa acelaşi pattern de activare care pregăteşte animalul pentru agresiune. unde în mod obişnuit. Animalele care au fost puse într-o situaŃie de confruntare. Hormonii şi învăŃarea observaŃională Hellhammer şi colaboratorii săi (1985) au expus bărbaŃi tineri şi adulŃi la diferite scene de film şi apoi au măsurat nivelul de testosteron al subiecŃilor. S-a descoperit creşterea nivelului de . în funcŃie de influenŃele de mediu care pot activa şi întări acest potenŃial. au arătat un pattern specific de activare neuronală. (1988) dau rezultate destul de contradictorii. certe la animale. vis-a-vis de diferenŃele de sex.

nu este o sarcină cognitivă uşoară. Aceasta este o problemă foarte importantă deoarece. Ne putem aştepta ca diferenŃele individulale în privinŃa arousal-ului să joace şi ele un rol în achiziŃia scenariilor prin învăŃare observaŃională. cum ar fi de exemplu extravertiŃii (Eysenck & Eysenck. Dacă secreŃia de testosteron este de asemenea stimulată şi deformează percepŃia stimulilor sociali. În societatea modernă observarea violenŃei în viaŃa reală sau . aşa cum este stabilit deja. testosteronul sensibilizându-l cu privire la stimulii ameninŃători. ne putem aştepta ca asocierea arousal-ului cu observarea violenŃei să aibă efect asupra procesării informaŃiei care guvernează comportamentul social. Indiciile asociate cu observarea violenŃei pot declanşa un răspuns fiziologic care pregăteşte individul pentru violenŃă. hormonii pot altera percepŃia semnalelor sociale între membrii aceleiaşi specii (Huesmann.testosteron după expunerea la filme erotice. Se poate considera. riscul atribuirii ostile creşte direct proporŃional cu probabilitatea de refacere a scenariilor agresive. 1980). 1997) şi în mod particular. Organismul care a fost expus o lungă perioadă de timp la violenŃă. Activarea neurotransmiŃătorilor specifici sau a pattern-ului neuronal asociat cu agresivitatea se poate constitui într-un indiciu suplimentar pentru interpretarea şi refacerea scenariului agresiv. un nivel ridicat de testosteron poate face organismul mai sensibil la stimulii ameninŃători. dar nici o schimbare după expunerea la filme violente. că răspunsul nivelului de testosteron va depinde de personajul cu care subiectul se identifică: cu victima sau cu agresorul. 1998) vor căuta stimulări care să le aducă arousal-ul la un nivel optim. furnizează dovezi biologice în privinŃa erorilor de atribuire ostilă şi a refacerii scenariilor agresive. 1987). persoanele care au un nivel de bază scăzut al arousal-ului. iar cel mai bine învăŃat scenariu va domina refacerea. eroarea de atribuire ostilă şi refacerea scenariului Procesele hormonale şi ale neurotransmiŃătorilor. Un nivel general prea ridicat de arousal va face dificilă interpretarea indiciilor ambiguui şi în această situaŃie poate să apară eroarea de atribuire ostilă (Dodge & Somberg. poate fi mult mai activat în prezenŃa indiciilor anterior asociate cu observarea acesteia. Această stare de activare va determina o căutare superficială a scenariilor. scăderea acestuia după expunerea la filme generatoare de anxietate. Arousal-ul. iar succesul performaŃei în sarcinile cognitive dificile este diminuat în cazul în care nivelul de arousal devine foarte ridicat (Anderson. relaŃionate cu observarea violenŃei. Găsirea unui scenariu potrivit pentru a răspunde la ameninŃare fără a escalada violenŃa. În mod similar. cel puŃin la nivel teoretic.

atunci când privesc scene violente sunt mult mai activaŃi de acestea. Tema de reflecŃie nr. de exemplu. Potrivit teoriei învăŃării sociale. în funcŃie de influenŃele de mediu care pot activa şi întări acest potenŃial. La fel de importantă ca şi învăŃarea observaŃională în achiziŃia scenariilor potrivite. ziarele şi revistele reuşesc să convingă mii de oameni să cumpere un produs numai arătând că şi alŃii îl cumpără şi-l apreciază. SusŃinătorii acestei relaŃii de cauzalitate între modelele prezentate în mediile de informare şi infracŃiunile comise se bazează adesea pe argumentul publicităŃii: dacă televiziunea. aceste imagini pot stimula şi anumite tendinŃe agresive latente. trebuie să fie şi sensibilitatea copilului la consecinŃele folosirii scenariului. învăŃată din succesele şi insuccesele activităŃii umane (prin întăriri pozitive şi negative). introvertiŃii par să petreacă în general mai mult timp în faŃa televizorului (Huesmann. dintre rolul eredităŃii şi rolul învăŃării din psihologia clasică. ei sunt mai expuşi la violenŃă şi riscului de a achiziŃiona scenarii violente prin învăŃare observaŃională. Studiile genetice subliniază însă de fiecare dată este necesitatea completării datelor referitoare la implicaŃiile ereditare şi faptul că se moşteneşte un potenŃial agresiv care poate sau nu să se manifeste deschis. mărind astfel probabilitatea ca acestea să se manifeste în comportament. fără reprezentare imagistică. 1 DicutaŃi dinamica moştenit-dobândit în achiziŃia comportamentului agresiv. la recompensă sau pedeapsă. 1986). Din acest motiv. Pe lângă modul de operare pe care îl oferă.în filme. respectă vechea controversă dintre “moştenit” şi “dobândit”. să fie mai predispuşi la achiziŃia scenariilor agresive nepotrivite într-un mediu normal. ca şi prin imitarea unor modele de comportament agresiv. Copilul care experienŃiază mai puŃină anxietate ca răspuns la dezaprobarea socială şi mai puŃină gratificaŃie ca răspuns la recompensele sociale. din nefericire. Este probabil ca acei copii care sunt mai puŃin uşor de condiŃionat prin aprobarea socială. este mai puŃin traumatizantă şi mai uşor de suportat decât o informaŃie însoŃită de imagini de la locul faptei. . de ce nu ar urma un număr mare de indivizi exemplul pe care îl văd la televizor sau în presa scrisă? DiscuŃiile despre originea şi dezvoltarea comportamentului agresiv. extravertiŃii. este mult mai greu de condiŃionat. 1997). Acest fenomen poate fi doar un rezultat al introvertirii. Rezumat O informaŃie despre o infracŃiune comisă cu violenŃă. iar acest arousal este de fapt o întărire a comportamentului (Huesmann. constituie o oportunitate evidentă de creştere a nivelului de arousal dar. agresivitatea este o atitudine socială dobândită.

vol. Buş. Cluj-Napoca: Editura ASCR. II. Psihologie şi InfracŃionalitate .Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Buş. Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. I. (2006). (2005). Cluj-Napoca: Editura ASCR. I. vol. . I.Fundamente Teoretice.

şi agresivitate. Dodge (1980) şi Huesmann (1982). promovate de Schachter şi Singer (1962) conform cărora starea emoŃională este produsul interacŃiunii dintre activarea fiziologică şi interpretarea cognitivă a acesteia. interpretarea cognitivă este cea care dă calitatea stării afective. 3.Modulul 5 ABORDAREA COGNITIVA A COMPORTAMENTULUI INFRACTIONAL ŞI PSIHOPATOLOGIA COMPORTAMENTULUI INFRACTIONAL Scopul modului: Familiarizarea studentului cu noŃiuni de abordare cognitivă şi de psihopatologie a comportamentului infracŃional. Astfel. luând în considerare principiile teoretice asupra emoŃiilor. excitaŃia rămâne şi descreşte lent. Expune principiile pe care se bazează perspectiva psihopatologică asupra comportamentului infracŃional Explica rolul credinŃelor normative în reglarea comportamentului agresiv. în timp ce prima componentă este privită ca emoŃional nespecifică. ea determinând numai intensitatea procesului emoŃional. Pornind de la aceasta.1 Modelul centrat pe persoană al lui Rogers Descrie fenomenul de manipulare comportamentală prin mass-media. activitate epidermală. Obiective modulului: După parcurgerea acestui capitol. tensiune arterială etc. ar trebui să puteŃi: Expune principiile fundamentale ale abordării cognitive a comportamentului infracŃional. . pentru că valorile ridicate ale activării fiziologice sunt specifice unui individ frustrat. Principiul transferului de excitare Zillmann s-a axat pe interpretarea cognitivă a activităŃii fiziologice. Zillmann a sugerat că există o legătură puternică între activarea fiziologică. ABORDAREA COGNITIVĂ A COMPORTAMENTULUI INFRACłIONAL ContribuŃiile cele mai însemnate în explicarea agresivităŃii şi comportamentului agresiv din această perspectivă au fost aduse de Zillmann (1978). Zillman (1978) a formulat principiul transferului de excitare conform căruia atunci când un eveniment ce induce o stare de activare (arousal) ia sfârşit. operaŃionalizată prin ritm respirator.

un copil agresiv va fi mai susceptibil de a selecta stimuli consideraŃi ostili. . dezvoltat de Huesmann et al. 1988. poate duce la manifestarea unui comportament agresiv. Dodge a susŃinut că orice eroare apărută în orice moment al atribuirii. 1986. precum şi în gândirea neoasociaŃionistă a lui Berkowitz (1990). 1984) s-a axat în mod particular pe credinŃe. Crick & Dodge. (Huesmann 1982. inclusiv în mass-media. şi o “viziune paranoică”. manifestată ca o tendinŃă de a-i vedea pe alŃii ca fiind agresivi. Aceşti cercetători au pornit de la ipoteza conform căreia copiii sunt mai agresivi deoarece au două tipuri de viziuni: o “viziune cinică”. Modele cognitive de procesare a informaŃiei agresive Există dovezi conform cărora observarea încă din copilărie a agresivităŃii şi violenŃei în mediul în care copilul se dezvoltă. scenarii şi învăŃarea observaŃională. au pus în evidenŃă existenŃa unui stil atribuŃional ostil definit ca fiind tendinŃa de a atribui altora intervenŃii ostile în situaŃii ambigue. Primul a fost dezvoltat de Dodge et al. 1994) şi s-a axat pe percepŃii şi atribuiri.. Există două modele generale ale proceselor cognitive de procesare a informaŃiei care au încercat explicarea modului în care oamenii achiziŃionează şi îşi menŃin comportamente agresive. Dodge et al. El a concluzionat că într-o situaŃie dată. şi comportamentul agresiv în particular. Dovezile empirice privind importanŃa învăŃării observaŃionale au fost acumulate de-a lungul timpului fiindu-le adăugată relevanŃă prin emergenŃa modelelor proceselor social-cognitive care explică diferenŃele individuale în cazul agresivităŃii.. Huesmann (1997) a realizat o trecere în revistă a modelului cognitiv de procesare a informaŃiei în cazul comportamentului social prin intermediul căruia agresivitatea poate fi înŃeleasă. implicit. aceasta din urmă favorizând un răspuns mai bine adaptat circumstanŃei. Acest transfer nu funcŃionează însă întotdeauna deoarece intervin şi factorii legaŃi de context şi interpretarea cognitivă. (1980. Huesmann & Eron. 1986. contribuie în mod substanŃial la dezvoltarea comportamentelor agresive care pot persista pe tot parcursul vieŃii. a scos în evidenŃă rolul pe care învăŃarea observaŃională îl joacă în dezvoltarea structurilor cognitive şi de procesare a informaŃiei care controlează comportamentul social în general.ApariŃia unui nou eveniment ce induce stări emoŃionale determină transferul de excitaŃie şi. de a interpreta atitudinea altora ca ostilă. amplificarea răspunsului. De asemenea. manifestată ca predispoziŃie de a se aştepta la consecinŃe negative pentru sine. 1986) cu privire la procesele cognitive implicate în învăŃarea socială. iar doilea. Ambele modele se bazează pe teoria procesării informaŃiei şi îşi au originea în formulările anterioare ale lui Bandura (1979.

Acesta se referă la dovada empirică potrivit căreia . partenerilor de joacă. schemelor şi credinŃelor normative în comportamentul agresiv. Bandura. cum trebuie să se comporte persoana ca răspuns la acestea şi care va fi rezultatul probabil al comportamentului respectiv. Un important principiu de encodare aplicat învăŃării observaŃionale este cel al specificităŃii encodării (Tulving & Thompson. mai exact al scenariilor. Acest model porneşte de la premisa conform căreia comportamentul agresiv este controlat în mare măsură de o extensie a unor scenarii cognitive care sunt stocate în memoria persoanei şi care sunt utilizate ca şi ghid de comportament şi modalitate de rezolvare a problemelor sociale. Rolul învăŃării observaŃionale în achiziŃia scenariilor. 1986. ca urmare. 1977. CredinŃele normative sunt o a treia formă de cogniŃie care joacă un rol central în reglarea comportamentului agresiv. 1971. referindu-se la oportunitatea acestuia şi sunt relaŃionate cu perceperea normelor sociale. Ross & Ross. 1963. fraŃilor. pentru a ghida căutarea scenariilor sociale şi pentru a înlătura scenariile şi comportamentele nepotrivite. Schemele cauzale sunt o a doua modalitate de cogniŃie despre care se presupune că influenŃează comportamentele. o schemă sau un scenariu este mult mai probabil de a fi mai întâi sugerat prin observarea celorlalŃi şi mai apoi mult mai ferm consolidat prin întărirea folosirii lui. Aceste atribuiri vor influenŃa căutarea unui scenariu de comportament. CredinŃele normative sunt folosite pentru a interpreta comportamentele altora. toate acestea ca urmare a evaluării sumare a efectelor şi consecinŃelor comportamentelor sale. Walder & Lefkowitz.cognitiv într-un model unificat de procesare a informaŃiei care explică rolul cogniŃiilor.de a alege soluŃii agresive şi. cum la fel de importantă este şi observarea personajelor din mass-media. Un scenariu încorporează cunoştinŃe declarative şi procedurale. O credinŃă. Acestea sunt o bază de date pe care individul o foloseşte pentru evaluarea semnalelor din mediu şi pentru realizarea de atribuiri cu privire la intenŃiile celorlalŃi. 1973. Cercetările în domeniul dezvoltării copilului au sugerat că învăŃarea observaŃională şi condiŃionarea interacŃionează pe măsură ce copilul se dezvoltă pentru a-i oferi posibilitatea să achiziŃioneze scheme şi scenarii (Bandura. Eron. toate sunt importante. 1973). schemelor şi credinŃelor agresive ÎnvăŃarea joacă un rol cheie în achiziŃia scenariilor şi schemelor pentru comportamentul social. 1986). Observarea părinŃilor. Huesmann a propus integrarea elementelor cheie ale modelului social . de a manifesta comportamente agresive. sugerând ce evenimente se vor produce în mediu. Huesman & Eron.

Dovezile existente sugerează că.contextul specific în care informaŃia apare atunci când este encodată. Dacă schemele activate sunt în discordanŃă cu scenariul observat. la fantezii despre aceasta. encodarea va fi facilitată. până la punerea ei în aplicare (Huesmann. ar putea vedea o secvenŃă de comportament agresiv mult mai potrivită decât ar considera-o în altă circumstanŃă. Un băiat care vede numai comportamente agresive va encoda cu o mai mare probabilitate un comportament agresiv recent observat. Astfel. Chiar dacă scenariile agresive nu sunt folosite şi întărite. Copiii care cresc observând violenŃă în jurul lor se vor comporta mai violent (Guerra. De exemplu. o persoană furioasă. Tolan. iar copiii agresaŃi fizic de părinŃii lor vor fi predispuşi mai târziu la agresiuni fizice împotriva propriilor lor copii (Widom. cele mai accesibile scenarii sociale pentru copiii agresivi sunt scenariile agresive. de la simpla evocare a scenei originale. De exemplu. Astfel. influenŃează reuşita encodării şi integrării în memorie a scenariilor observate. Huesmann. encodarea este dificilă. de exemplu. Repetarea poate îmbrăca forme diferite. culoarea unei camere în care a fost observat un act violent. ÎnvăŃarea observaŃională a scenariilor deviante Este dificilă din punct de vedere metodologic evaluarea scenariilor pe care indivizii le-au encodat. în cazul unei conocordanŃe. 1989). poate mai târziu declanşa amintiri ale acelui act. 1997). 1995). iar copilul agresiv e mai puŃin predispus spre a genera scenarii prosociale în rezolvarea problemelor sale (Deluty. s-a arătat că scenariile utilizate de copiii mai agresivi pentru rezolvarea unor probleme ipotetice tind să încorporeze mai multă agresivitate fizică şi acŃiuni manipulatoare. Pe parcursul procesului de învăŃare schemele care sunt activate. dar se pot totuşi face inferenŃe şi aprecieri referitoare la ce fel de scenarii vor fi puse în aplicare cu cea mai mare probabilitate. O varietate de alte caracteristici ale observării scenelor măreşte sau diminuează posibilitatea ca un copil să encodeze scenariile observate sau să adopte schemele sau credinŃele deduse. ele pot deveni mult mai accesibile unui copil dacă acesta le repetă. starea emoŃională cât şi stimulii situaŃionali pot face ca schemele să devină accesibile conştiinŃei. pe când. cu arousal ridicat. devine asociat cu informaŃia şi poate declanşa activarea sa în memorie mai bine decât alte informaŃii semantic realaŃionate. Cu cât copilul se identifică mai puŃin cu persoanele observate şi cu cât comportamentul acestora i se pare mai nerealist. VanAker & Eron. Observarea scenariilor care nu sunt frapante precum şi observarea consecinŃelor indezirabile reduce posibilitatea ca acestea să fie encodate ca posibile scenarii de folosit în viitor. în aceeaşi măsură cu natura inferenŃelor care au fost realizate. 1981). cu atât mai puŃin va encoda ceea ce aceştia i-au arătat. . de fapt. decât un băiat a cărei memorie este plină de aminitiri ale unor soluŃii prosociale.

şi fac inferenŃe în legătură cu acceptabilitatea agresivităŃii şi violenŃei pe care ei au văzut-o. ÎnvăŃarea observaŃională a credinŃelor normative deviante Un scenariu poate să nu fie utilizat în situaŃia în care e evaluat ca fiind nepotrivit prin raportare la credinŃele normative ale individului referitoare la agresivitate. Dovezi ştiinŃifice mult mai importante aduse de numeroasele studii de laborator şi de teren. este normal să o loveşti?”) au demonstrat că adulŃii şi copiii care sunt mai agresivi. Copiii ascultă. credinŃele normative fiind stabile şi prezicând comportamentul agresiv ulterior. Într-un studiu longitudinal (Huesmann & Guerra. Binecunoscuta contagiune a suicidului şi crimele la indigo sunt unele dintre cele mai clare şi elocvente exemple ale scenariilor agresive specifice care sunt achiziŃionate prin observarea lor în media. 1963. Dar cum achiziŃionează copiii credinŃele normative? Cele mai multe studii susŃin punctul de vedere cu privire la rolul cheie al învăŃării observaŃionale. Asemenea credinŃe sunt însă prezise de însuşi comportamentul anterior al copilului. Paradigma tipică este aceea în care copiii selectaŃi aleator şi cărora le-au fost expuse scurte filme violente şi respectiv nonviolente. 1984) şi ale celorlalŃi .Cercetările în domeniul violenŃei şi agresivităŃii mass-media aduc dovezi mai convingătoare cu privire la acest proces. Pentru copiii în vârstă de 67 ani asemenea credinŃe sunt foarte instabile şi nu prezic atât de mult comportamentul agresiv ulterior. Huesmann. “Este de obicei în regulă să-i împingi şi să-i îmbrânceşti pe cei din jurul tău?”) şi la răzbunare (“Dacă o fetiŃă strigă la tine. cât şi în cazul agresiunii directe asupra partenerilor de joacă. Pentru copiii de 10-11 ani situaŃia se schimbă. observă în acelaşi timp comportamentul acestora. O serie de cercetători printre care Huesmann & Guerra (1992) au dezvoltat o modalitate de măsură a credinŃelor normative referitoare la agresivitate în general (de exemplu. 1997) s-a arătat că acele credinŃe normative despre agresivitate par să se cristalizeze în copilăria timpurie. credinŃele lor tind să coreleze cu cele ale părinŃilor (Huesmann & Eron. 1997). Astfel. perioada de vârstă cuprinsă între 6-9 ani pare să fie perioada pe parcursul căreia credinŃele normative şi alte scheme relaŃionate cu comportamentul agresiv se dezvoltă prin interacŃiunea cu mediul (Huesmann. aud credinŃele exprimate de părinŃii lor sau de alte persoane din jurul lor. au credinŃe normative care aprobă mai mult agresivitatea. Ross şi Ross. Asemenea rezultate au fost obŃinute atât în cazul agresiunii directe asupra unui obiect neînsufleŃit (“Bobo” dolls). au fost ulterior observaŃi cu privire la modul în care s-au jucat după vizionarea filmelor. care au demonstrat encodarea scenariilor specifice pentru astfel de observaŃii. Astfel. 1997). Rezultatele au arătat că cei care au văzut filmul violent s-au comportat mai agresiv imediat după vizionare (Bandura.

4. InfracŃiunea este un construct socio-politico-legal ce poate fi schimbat prin modificarea legilor. aceste efecte demografice sunt inconsistente cu perspectiva conform căreia infracŃiunea este o boală.(Henry. 1996). PSIHOPATOLOGIA ACTULUI INFRACłIONAL Este infracŃiunea o boală? Este aproape imposibil a demonstra ipoteza conform căreia comportamentul infracŃional Ńine de patologie. Au fost enumerate cel puŃin 13 critici la adresa perspectivei infracŃiunii ca o tulburare: 1. aspect inconsistent cu perspectiva infracŃiunii ca 3. În DSM-III-R (APA. cu atât mai acceptantă este atitudinea copiilor faŃă de comportamentul agresiv (Dominik & Greenberg. Dacă psihopatologia nu poate fi definită suficient de precis. 1 SelectaŃi principalii factori cognitivi care stau la baza învăŃării observaŃionale a comportamentului agresiv. ceea ce invalidează statutul infracŃiunii ca tulburare. Huesmann & VanAcker. Motivul pentru acest paradox este simplu: experŃii din psihiatrie şi psihologie nu au reuşit să ajungă la un consens în ceea ce priveşte definiŃia psihopatologiei. gen şi diferenŃe etnice în rata comportamentului infracŃional. însă este cel puŃin la fel de dificil a demonstra că acesta nu are nici o legătură cu patologicul (Raine. 2. 5. InfracŃiunea este un concept eterogen şi nu poate reprezenta o tulburare unitară şi distinctă ce poate fi identificată printr-o serie de trăsături caracteristice şi distincte. nu se poate preciza dacă un comportament infracŃional intră în această categorie.Trebuie menŃionat şi faptul că observarea violenŃei în mass-media influenŃează credinŃele referitoare la acceptabilitatea acesteia. 1997). 1972). 1987) se menŃionează faptul că „nici o definiŃie nu specifică în mod adecvat graniŃele dincolo de care întâlnim conceptul de tulburare mentală”. Există diferenŃe majore de vârstă. în timp ce tulburările psihiatrice sunt determinate de factori sociali şi biologici. Există importante variaŃii trans-culturale în rata infracŃionalităŃii. Tema de reflecŃie nr. De-a lungul timpului au existat diferenŃe majore în frecvenŃa comportamentelor infracŃionale. . Guerra. Cu cât vizionează mai multă violenŃă TV.

probabil nu este o boală. 7. excluzând abuzul de substanŃe. Într-un studiu asupra condamnaŃilor recidivişti. 2% din aceeaşi populaŃie au fost descrişi ca psihotici. Problemele psihiatrice sunt destul de des întâlnite în cadrul populaŃiilor din închisori. deşi acest termen era utilizat în sens larg. Tulburările mentale şi comportamentul infracŃional Majoritatea acestor studii au fost realizate pe populaŃia de infractori condamnaŃi şi trimişi la închisoare. 12. Cercetătorii au arătat că 63% sufereau de o anumită tulburare psihiatrică. incluzând şi abuzul de substanŃe. InfracŃiunea nu poate fi tulburare deoarece este foarte răspândită în populaŃie. 37% dintre condamnaŃi sufereau de o anumită tulburare psihiatrică. Aceeaşi autori au obŃinut procente asemănătoare într-un studiu identic realizat în anul 1978. 4% au fost diagnosticaŃi ca psihotici. cât şi la baza unor forme mai puŃin serioase de comportament antisocial. această imposibilitate de a defini cu precizie grupul Ńintă exclude posibilitatea de a atribui infracŃiunii eticheta de tulburare. (1996) au examinat deŃinuŃii recidivişti din 13 închisori de adulŃi şi trei instituŃii pentru minori din Anglia. . Birmingham et al. nu de indivizi. InfracŃiunile sunt comise de grupuri sau de organizaŃii. 10. în timp ce alte tulburări apar involuntar. aceasta îl delimitează de ceea ce înŃelegem în mod obişnuit prin termenul de tulburare. Brooke et al. Comportamentul infracŃional diferă de alte tulburări psihologice prin faptul că acest comportament reprezintă un pericol pentru ceilalŃi. InfracŃiunea reprezintă o aberaŃie comportamentală. (1996) s-a constatat că aceştia sufereau de una sau mai multe tulburări mentale recurente. 11. deci infracŃiunea nu este o boală în acelaşi sens ca şi alte tulburări mintale. Aceasta indică lipsa unei categorii căreia să îi fie aplicată eticheta de „tulburare”. 5% dintre aceştia au fost diagnosticaŃi ca psihotici (un nivel de 4--5 ori mai ridicat decât în populaŃia generală). Comportamentul infracŃional este voluntar. în timp ce alte tulburări reprezintă aberaŃii ale funcŃiilor mintale. (1991) pe un eşantion de 5% din numărul de condamnări mai mari de 6 luni din închisorile din Anglia. Cu toŃii comitem delicte. Unele cercetări arată că aceeaşi factori stau atât la baza comportamentului infracŃional grav. Într-un studiu realizat de Gunn et al.6. Din numărul total. 9. 8. însă nu putem cataloga întreaga populaŃie ca fiind „bolnavă”.. Comportamentul infracŃional nu poate fi vindecat. PopulaŃia de infractori căreia i s-ar putea pune diagnosticul de „tulburare” nu poate fi delimitată clar şi precis. infracŃiunea nu poate fi tulburare deoarece organizaŃiile nu pot avea afecŃiuni psihice. aşadar. 13.

Mai poate exista şi o relaŃie între schizofrenia paranoidă şi violenŃă. Taylor & Gunn (1984) au arătat că 10% dintre deŃinuŃii condamnaŃi sau aflaŃi în proces pentru incendiere manifestau simptome ale unor tulburări mentale şi în jumătate dintre aceste cazuri s-a sugerat existenŃa unei tulburări psihice.9 sufereau de psihoză afectivă. aceste rezultate nu susŃin o legătură directă şi definitivă între tulburarea mentală şi infracŃiune.Totuşi. Sunt posibile şi alte explicaŃii: de exemplu. este mai probabil ca organele abilitate să îi acuze pe aceşti subiecŃi pentru a se asigura că primesc tratament. O serie de cercetări au arătat că probabilitatea ca aceste persoane să realizeze delicte după ieşirea din spitale este mai mare în cazul în care persoana a mai fost arestată înainte de a ajunge la spital (Jones. iar 26% aveau „tulburare mixtă”. 1. persoanele cu tulburări mentale pot fi prinse sau descoperite mai uşor. 1998). Dintre persoanele cu tulburări mentale care au realizat furturi din magazine.3% aveau simptome de schizofrenie. menŃionăm că există o anumită legătură între schizofrenie şi infracŃiune. Rappeport & Lassen (1967) au arătat că nivelul criminalităŃii pentru delicte non-violente este aproximativ egal în populaŃia generală cu cel din cadrul persoanelor cu tulburări mentale. De obicei s-a acordat o mai mare atenŃie relaŃiei dintre tulburările mentale şi infracŃiunile violente. Schizofrenia Fără a insista asupra tabloului clinic al acestei tulburări. 1998). Taylor (1986) a găsit o incidenŃă ridicată a schizofrenilor printre deŃinuŃii condamnaŃi la închisoare pe viaŃă din Londra. Green (1981) a arătat că 75% dintr-un eşantion de 58 de persoane cu tulburări mentale care şi-au omorât mamele sufereau de schizofrenie. în care victima este subiectul delirului. Într-un studiu realizat de Taylor & Gunn (1984) asupra unor persoane condamnate sau în curs de condamnare pentru omucidere. Statisticile arată că o cincime dintre persoanele care au comis omucideri aveau o responsabilitate diminuată şi au fost condamnaŃi la omor prin imprudenŃă (Jones. Vom aborda în continuare principalele condiŃii medicale care sunt menŃionate cel mai des în asociaŃie cu comportamentele infracŃionale violente. 1981). autorii au arătat că 9. IncidenŃa comportamentului infracŃional în populaŃiile cu tulburări mentale O altă modalitate de a investiga legătura dintre comportamentul infracŃional şi tulburarea mentală este aceea de a evalua rata criminalităŃii printre populaŃia cu probleme psihiatrice. . majoritatea au fost depresivi (Gibbens. o altă explicaŃie poate fi şi faptul că tulburarea mentală poate fi dezvoltată după condamnare datorită condiŃiilor din închisoare.

Într-un studiu pe 121 de persoane psihotice care au comis delicte s-a arătat în mod clar că în cazul a 20% dintre aceştia infracŃiunea poate fi considerată un rezultat direct al tulburării.Lindqvist & Allebeck (1990) au realizat un studiu longitudinal pe 644 de pacienŃi cu schizofrenie eliberaŃi din spitalele suedeze în 1971. Principala problemă pe care o întâmpină cercetătorii atunci când încearcă să identifice o legătură între depresie şi infracŃionalitate este aceea că depresia poate fi declanşată tocmai de faptul că persoana în cauză a fost condamnată. Dacă se iau în considerare factorii sociali (cum ar fi de exemplu lipsa unui adăpost. Atacurile violente presupun o anumită planificare. însă rata infracŃiunilor violente a fost de 4 ori mai mare decât în cazul populaŃiei generale. în 26% din cazuri tulburarea mentală probabil a dus la comiterea infracŃiunii. Depresia bipolară este mai puŃin întâlnită. în special în cazurile de delir de gelozie şi infidelitate (Jones. Rata infracŃiunilor a fost aproximativ similară cu cea înregistrată în cazul populaŃiei generale. activitate fizică foarte intensă. Depresia bipolară constă atât în stări depresive. În literatură sunt menŃionate şi situaŃii în care persoane depresive îşi omoară toată familia înainte de a se sinucide. oboseală. Un rezultat interesant în cazul depresiei constă în aceea că pacienŃii depresivi spitalizaŃi nu manifestă acte de violenŃă cu o frecvenŃă mai mare decât populaŃia . procentele anterioare cresc până la peste 80%. 1982). a unei locuinŃe). sentimente de vinovăŃie şi de inutilitate. însă tocmai această abilitate de a planifica le lipseşte psihoticilor. şi între depresie şi unele acte violente îndreptate în special asupra celor apropiaŃi (Häfner & Bıker. 1998). cât şi în stări maniacale. letargie. perioade lungi fără somn şi o stimă de sine exagerat de mare. acestea din urmă se caracterizează prin iritabilitate. în consecinŃă. Depresia Schemele de diagnostic contemporane disting între două tipuri de depresie: depresia majoră (sau unipolară) şi depresia bipolară. O serie de cercetări au arătat că factorii de mediu şi cei sociali sunt foarte greu de ignorat când ne referim la etiologia bolii. Se pare că cele mai extreme forme de violenŃă manifestate de pacienŃii cu schizofrenie sunt îndreptate spre ei înşişi (auto-mutilare) sau înspre membrii familiei (Taylor. tulburări de apetit şi de somn. 1984). actele violente de obicei apar în timpul delirului. frecvenŃa fiind de aproximativ 1% în populaŃia generală. incidenŃa fiind estimată între 8-11% pentru bărbaŃi şi 18-23% pentru femei. auto-blamare. Depresia majoră este caracterizată prin o stare de tristeŃe profundă. Depresia majoră este cea mai frecventă. Totuşi. 1982). s-a putut constata o legătură între depresie şi furtul din magazine (Lawson. ideaŃie suicidară. 1998). Într-un studiu s-a arătat că o treime din 78 de cazuri de omucidere urmate de sinucidere au fost cazuri în care indivizii sufereau de depresie de intensitate clinică (Jones.

InfluenŃa sănătăŃii mentale asupra capacităŃii de adaptare a persoanei Starea psihofizică . autorii preferând denumirea de tulburare de personalitate antisocială (Jones.(1988) arată în studiul lor că „în general psihopaŃii au mai multe condamnări pentru furt. Starea de boală reprezintă. 2001). destrămarea unei relaŃii de lungă durată (Hollin. Un infractor aflat într-o stare psihofizică normală are reprezentarea exactă a acŃiunilor sale şi a rezultatelor lor. căutarea constantă de stimulare şi şarmul superficial.normală sau patologică . Patologicul restrânge gradele de libertate a vieŃii infractorului.generală (Feldman. 1993). Psihopatia Conceptul de psihopatie este una dintre cele mai problematice condiŃii din domeniul psihiatriei moderne. o formă de dezadaptare a personalităŃii globale faŃă de ea însăşi şi de mediul său. Aşadar. Cea mai răspândită abordare sunt cele şase elemente cheie propuse de Cleckley (1976): lipsa sentimentelor de vinovăŃie sau de părere de rău. de altfel. De-a lungul anilor numeroase cercetări au încercat să identifice principalele caracteristici ale psihopatului. în manualul de diagnostic american nu este inclus termenul de psihopatie. Hare et al. inabilitatea de amânare a recompenselor. Intervenind în convergenŃa . îşi dă seama de semnificaŃia socială a acestora şi este stăpân pe ele. DefiniŃia psihopatiei poate cu greu să fie considerată satisfăcătoare: „o tulburare sau dizabilitate persistentă a minŃii (cu sau fără un deficit intelectual sever) care are ca rezultat comportamente iresponsabile sau exagerat de agresive”. aceasta sugerează că incidentele violente comise de depresivi sunt precipitate de condiŃiile sociale . posesie ilegală de arme sau evadări decât non-psihopaŃii”. bărbaŃii psihopaŃi comit mai multe tipuri de infracŃiuni. O serie de date artă că psihopaŃii sunt infractorii cei mai persistenŃi şi care comit delictele cele mai grave (Hollin. sunt mai des condamnaŃi şi petrec mai mult timp în penitenciare decât alŃi infractori. în fapt. slăbind eficienŃa unor instanŃe de control şi autocontrol (are loc o diminuare a responsabilităŃii). inabilitatea de a învăŃa din experienŃa proprie. 1998).a persoanei infractorului constituie un indiciu al periculozităŃii acestuia. Acest termen încă mai este utilizat pe vechiul continent. Această afirmaŃie este valabilă şi dacă se compară psihopaŃii cu alte categorii. 2001). preferând termenul de sociopat.de exemplu. însă psihiatrii americani s-au detaşat de el. în aşa fel încât răspunsurile semnificative ale comportamentului faŃă de situaŃiile ambientale vor apărea alterate (Rădulescu & Piticariu. jaf. S-a estimat că această definiŃie acoperă aproximativ un sfert din numărul total al pacienŃilor din spitalele de maximă securitate din Anglia. inabilitatea de a forma legături emoŃionale puternice cu alŃii. 1989). cum ar fi persoanele cu tulburări mentale sau cei cu deficite intelectuale.

Este sigur că o personalitate slabă. observarea violenŃei în mass-media sau în viaŃa reală activează o varietate de gânduri ostile (Bushman & Geen. asupra proprietăŃii. dar mai ales calitative ale diferitelor procese şi funcŃii psihice. Rezumat Expunerea timpurie la violenŃă este corelată pozitiv cu agresivitatea manifestată în copilărie şi prezice totodată comportamentul agresiv al adultului de mai târziu Teoria procesării informaŃiei sugerează că scenarii sau scheme agresive specifice. să-l aducă pe individ în conflict cu legea. sunt conectate într-o reŃea mnezică de un nod comun numit “ostilitate” şi că acestea pot dobândi întâietate prin intermediul altor idei sau indicii agresive. Tema de reflecŃie nr. iar interacŃiunea. îndreptate asupra persoanei. pot produce modificări cantitative. Afectând în grade diferite adaptarea individului la mediu. imuabile. Diverse cauze. care constituie în multe cazuri o formă de substituŃie a comportamentului pe care obişnuim să-l denumim normal. în anumite circumstanŃe. 1990).). De asemenea. o serie de tulburări preexistente. cu semenii şi autorităŃile. altele încă nu. apărând în permanenŃă o interacŃiune a elementelor definitorii pentru normalitate sau anormalitate. chiar diferite. bolnavul mental săvârşind acte infracŃionale diverse. Astfel. tulburarea mentală poate. unele cunoscute (genetice. ca şi rolul fiecăruia în parte. toxico-infecŃioase etc. În domeniul sănătaŃii mentale nu există graniŃe fixe. precum şi o vulnerabilitate genetică predispun cu mai multă uşurinŃă la boli mentale. este dificil de determinat. psihogene. repetarea unui . SupleŃea adaptativă în limitele sale obişnuite permite fiecărui individ să se racordeze şi să-şi modeleze resursele spre realizarea unui model cât mai corespunzător de existenŃă. asupra statului etc. boala mentală impune adoptarea unui nou tip de comportament. 2 Responsabilitatea diminuată datorată unei tulburări psihice.dintre factorii interni şi externi şi în structura de echilibru. Factorii care pot afecta sănătatea mentală sunt multipli. O serie de studii în domeniul psihologiei cognitive au arătat că repetarea informaŃiei creşte puterea ei de conectare în reŃeaua memoriei şi o face mult mai accesibilă. traumatice. chiar şi în cazul în care nu au o conexiune foarte puternică.

1997). vol. O serie de tulburări mentale pot fi privite ca reacŃii specifice faŃă de solicitările ambientale stresante. fie pentru a utiliza datele obŃinute. fie pentru a şti cum o anumită tulburare mentală poate influenŃa comportamentul unei persoane într-o anumită situaŃie. Depăşind limitele capacităŃii de adaptare a organismului. specialiştii din domeniul judiciar deseori sunt puşi în situaŃia de a aprecia starea de sănătate mentală a persoanelor cercetate. credinŃele normative despre violenŃă corelează cu observarea violenŃei în copilărie. resursele sale şi circumstanŃele ambientale să se poată stabili un echilibru. Cunoscând manifestările principalelor boli mentale şi mai ales implicaŃiile psihosociale şi judiciare ale acestora. iar dovezile empirice sugerează că imaginarea comportamentelor agresive corelează pozitiv cu realizarea lor. chiar şi după o foarte scurtă expunere la violenŃă (Huesmann. II. (2006). 4 şi modalitatea de evaluare RelaŃia sănătate mentală şi adaptare. Starea de sănătate mentală se constituie prin adaptarea adecvată a personalităŃii la condiŃiile mediului social. Lucrarea de evaluare nr. DirecŃia cauzală a acestui efect a fost stabilită prin studii experimentale care au demonstrat că adulŃii tineri şi copiii devin mai toleranŃi în privinŃa agresivităŃii foarte repede. Acest echilibru este însă deosebit de fragil şi vulnerabil în raport cu diferite influenŃe exercitate de mediul ambiant. se va putea anticipa corect conduita unor persoane cu tulburări mentale pretabile să comită infracŃiuni. Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie Tema 2: Rolul responsabilităŃii în stabilirea pedepsei. Studii longitudinale au arătat că în cazul adulŃilor. I.scenariu agresiv face mult mai posibilă refacerea lui ulterioară. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Buş. Prin însăşi natura şi specificul activităŃii lor. . O modalitate obişnuită de repetare a comportamentului social sunt fanteziile legate de acestea. în aşa fel încât între structurile psihofiziologice ale organismului. Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. Cluj-Napoca: Editura ASCR. stresul implică uneori dezorganizarea personalităŃii şi perturbarea relaŃiilor comportamentale.

Face distincŃia între programe individuale sau programe instituŃionale. Această teamă se menŃine prin mecanismul întăririi negative: „N-am fost vineri noaptea în club dar nici nu am fost implicat sau rănit în scandal. persoanele în vârstă se tem mai mult de a fi victimele unor infracŃiuni stradale. Potrivit lui Hollin (1992) teama de a deveni victima unei infracŃiuni nu corelează cu riscul real de a deveni victimă. teama de a deveni victima unei infracŃiuni violente pare să fie factorul determinant al atitudinilor oamenilor referitoare la infracŃionalitate în general. Această rată a „temerilor” a fost cea mai ridicată în comparaŃie cu alte 10 Ńări europene. 1997). Este interesant de remarcat că deşi infracŃiunile comise cu violenŃă reprezintă doar un procent mic din totalul infracŃiunilor. De exemplu. unul din 20 de bărbaŃi şi una din 10 femei au declarat că le este teamă să iasă din casă după lăsarea întunericului şi uneori evită lucrul acesta.Modulul 6 STRATEGII DE PREVENIRE A COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL Scopul modului: Familiarizarea studentului strategiile de prevenire a comportamentului infracŃional.1 Modelul centrat pe persoană al semnificativ la succesul unui program de prevenire a comportamentului infracŃional. . aceştia pot să renunŃe la anumite activităŃi sau să schimbe ora sau locaŃia de desfăşurare a acestora. Potrivit unui studiu realizat în 1997 în Anglia. Fără îndoială că teama de a deveni victimă are un impact semnificativ asupra comportamentului oamenilor. ar trebui să puteŃi: Expune principiile fundamentale care stau la baza prevenirii comportamentului infracŃional. INTRODUCERE Deşi este destul de greu de estimat cu precizie care este nivelul real al infracŃionalităŃii. poate e mai bine să nu mai ies noaptea”. Obiective modulului: După parcurgerea acestui capitol. deşi victimele acestor infracŃiuni sunt în principal bărbaŃii cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani. cum ar fi furtul şi tâlhăria. fiind chiar mai mare decât în SUA (International Crime Victimisation Survey. oamenii din ziua de astăzi sunt îngrijoraŃi de posibilitatea de a deveni victima unei infracŃiuni. secundară sau terŃiară. Explica principiile care stau la baza diferitelor tipuri de programe de intervenŃie primară. Recunoaşte factorii care contribuie lui Rogers 3. aceştia din urmă nu par însă afectaŃi de această probabilitate ridicată de a deveni victime.

fără îndoială că ele sunt mai severe pentru cei care deja suferă de anumite probleme psihice. IniŃial apar tremurături. 1993). în a doua scad în intensitate pentru a reveni din nou în cea de-a treia săptămână. Se pare că există o categorie de indivizi care este extrem de vulnerabilă (poate datorită unui stil de viaŃă necorespunzător. În caz de abuz sexual. anxietate. jenă. sentimentul nedreptăŃii. similar cu cel al sindromului de stres posttraumatic. 60% din populaŃie nu este victimizată în nici un fel. umilinŃă. de asemenea. slăbiciune fizică şi frică (Kahn. iar 4% dintre aceştia sunt victimele a 44% din totalul infracŃiunilor comise. oboseală şi probleme de adaptare socială. sentiment de vulnerabilitate. 1984). stări confuzionale şi nelinişte. Care sunt consecinŃele situaŃiei în care cineva este victimizat? De cele mai multe ori în cazul unor infracŃiuni minore poate apărea iritarea. tensiune. iar uneori depăşirea situaŃiilor nu este posibilă fără un ajutor de specialitate. 40% din oameni devin totuşi victimele diferitelor genuri de infracŃiuni. simptome care pot fi foarte intense în prima săptămână după atac.Dacă privim rata infracŃionalităŃii nu ne mai mirăm de ce oamenii se tem să nu devină victime. Cercetări realizate de Home Office în Anglia au arătat că pe parcursul unui an. Deşi nivelurile de anxietate şi frică rămân ridicate. Problemele psihologice pot să persiste uneori mai mulŃi ani ca rezultat al auto-blamării sau ca rezultat al unor strategii auto-protective evitative care generează dificultăŃi în stabilirea unor relaŃii apropiate (Resick. lăsând în urmă un sentiment de vulnerabilitate şi neajutorare. pierderea controlului. Farrell & Pease (1995) au arătat că analiza acestei categorii de indivizi victimizaŃi în mod repetat poate oferi strategii de prevenire a infracŃiunilor care vor proteja grupurile cele mai vulnerabile şi vor duce la reducerea ratei infracŃionalităŃii. neajutorare. furie. însă pentru infracŃiuni majore consecinŃele sunt mult mai severe. este clar faptul că victimizarea are consecinŃe atât pe termen scurt. disconfortul sau chiar furia. The American Psychological Association Task Force on the Victims of Crime and Violence a listat o serie de simptome psihologice care pot apărea ca şi consecinŃe ale victimizării: depresie. cât şi pe termen lung. Deşi intensitatea acestor simptome variază de la individ la individ. Acest lucru este valabil în special pentru situaŃiile în care siguranŃa şi securitatea persoanei au fost ameninŃate. trauma subsecventă experienŃiată de victime poate să dureze câteva luni şi se manifestă după un pattern relativ stabil. Victimele experienŃiază stări depresive. Smith & Bentovim (1994) au descris cinci categorii de posibile efecte: . a ocupaŃiei sau a zonei în care trăiesc). o conştiinŃă a morŃii accentuată. În ceea ce priveşte consecinŃele abuzului sexual în copilărie. şoc. celelalte simptome încep să scadă în intensitate după 2-3 luni.

iar populaŃia Ńintă este constituită din non-infractori în cazul cărora se pot identifica anumiŃi factori de risc. Ussher & Dewberry (1995) au cerut unui grup de femei (775) supravieŃuitoare ale unor abuzuri sexuale să îşi descrie sentimentele actuale. flashback-uri. frică de viitor. iar alt grup a constituit grupul de . auto-blamare. gânduri intruzive. furie. PREVENIREA COMPORTAMENTULUI INFRACłIONAL PrevenŃia primară În cadrul acestei abordări resursele sunt direcŃionate spre prevenirea apariŃiei comportamentului infracŃional. auto-mutilare. tulburări de alimentaŃie. mai precis. nu este surprinzător faptul că a început să se acorde o tot mai mare atenŃie prevenirii infracŃionalităŃii şi reducerii ratei infracŃiunilor. nevoia de control. cât şi nivelul comunitar. ruşine. vulnerabilitate. 60% vină.efecte de natură sexuală: activitate sexuală crescută. 68% au menŃionat furie. disfuncŃii sexuale. ideaŃie suicidară. efecte comportamentale: agresivitate. 1994). tulburări ale somnului şi ale apetitului. tehnici care Ńintesc atât nivelul individual. retragere din activitatea sexuală. vom aborda principalele tehnici psihoterapeutice care s-au dovedit eficiente pentru reducerea recidivelor şi pentru reintegrarea socială a infractorilor. 31% teama de sex. este rezonabil să presupunem că intervenŃiile în cadrul familiilor de risc pot să aibă ca rezultat prevenirea comportamentului infracŃional. efecte emoŃionale: vină. stări depresive: neajutorare. În anii 1940 s-a încercat un experiment bazat pe această asumpŃie în cadrul căruia un grup de băieŃi au primit consiliere personală şi socială din partea unor asistenŃi sociali plus o perioadă de 5 ani în care au primit asistenŃă şcolară individuală. łinând cont de aceste consecinŃe severe pe care le experienŃiază persoanele care sunt victimele unor infracŃiuni. confuzie şi anxietate referitoare la identitatea sexuală. ca adult. Acest capitol este împărŃit în două părŃi: în prima parte ne vom centra atenŃia pe o serie de tehnici de prevenire a comportamentului infracŃional. sentimente de neputinŃă. fobii. În a doua parte ne vom opri asupra metodelor de intervenŃie care se pot utiliza în activitatea directă cu infractorii. probleme de relaŃionare. fantezii şi activităŃi sexuale deviante. lipsa speranŃei. Din moment ce o serie de studii au identificat caracteristicile timpurii ale comportamentului infracŃional (vezi Farrington. referitoare la abuzul din copilărie. 51% anxietate. dependenŃă. Doar 2% au susŃinut că abuzul nu a avut nici un efect sau a avut efecte neglijabile. izolare. efecte anxioase: visuri.

ci şi ca nişte caracteristici pozitive în sine. După 30 de ani nu s-a constat nici o diferenŃă în ceea ce priveşte istoricul comportamentului infracŃional. Din moment ce etichetarea oficială ca infractor are ca rezultat dezvoltarea unei identităŃi criminale. pachete informative pentru practicieni. par să funcŃioneze. care probabil nu posedă abilităŃile necesare pentru creşterea unui copil. la nivel preşcolar sau la nivelul claselor primare. .minoră. este mai bine ca tinerii infractori să nu fie judecaŃi în cadrul sistemului de justiŃie. pentru a-i ajuta să identifice indicatorii timpurii ai violenŃei domestice sau ai abuzurilor. Este posibil ca acest program să fi intervenit prea târziu. Conceptul de tratament intermediar a fost introdus în anii 1970. indiferent dacă intervenŃia se centrează pe copil (antrenamentul abilităŃilor sociale şi cognitive pentru reducerea impulsivităŃii) sau pe părinte (care să încurajeze dezvoltarea unui ataşament securizant) (Hawkins et al. 1987). Alte domenii de intervenŃie includ trainingul parental. Ca alternative se poate utiliza tratamentul intermediar sau repararea. Dintre factorii identificaŃi în background-ul infractorilor fac parte şi impulsivitatea şi lipsa empatiei.control. Studiile referitoare la empatie au arătat că rădăcinile acestei caracteristici pot fi identificate încă de la vârste fragede. dacă abilităŃile de amânare a gratificării şi de empatizare cu alŃii sunt privite nu doar ca bariere în dezvoltarea comportamentului antisocial. iar ideea care sta în spatele acestui sistem era de a oferi activităŃi educative şi recreative sub supervizarea şi controlul serviciilor sociale şi al serviciilor de probaŃiune. Scopul este de a minimiza efectul intervenŃiei legale deoarece „procesarea” în sistemul de justiŃie are ca rezultat creşterea probabilităŃii de a comite infracŃiuni ulterior. Deşi acest program a eşuat. există dovezi care arată că intervenŃiile mai timpurii. atunci antrenamentul acestor abilităŃi se poate realiza pe lângă celelalte domenii şcolare. caracteristici care pot fi abordate în copilăria timpurie în cazul copiilor care provin din familii dezorganizate sau dezavantajate. Acest sistem structurat care scotea tinerii din mediul lor şi le oferea posibilităŃi de dezvoltare personală este foarte important în special pentru copiii dezavantajaŃi şi deprivaŃi. sau potenŃialul ‘‘stigmat‘‘ constituit de implicarea într-un astfel de program să fi acŃionat ca o profeŃie care se auto-împlineşte. sau grupuri de suport pentru mamele tinere.. PrevenŃia secundară IntervenŃia are loc atunci când individul manifestă unele semne de comportament antisocial sau când a comis deja o infracŃiune singulară. sau calitatea „tratamentului” nu a fost corespunzătoare.

Astfel. Astfel s-a ajuns la ideea că reducerea numărului oportunităŃilor de a comite infracŃiuni poate avea ca efect reducerea numărului total de infracŃiuni. Această strategie este puŃin costisitoare şi este foarte eficientă pentru reducerea recidivelor. PrevenŃia terŃiară În această categorie se înscrie oferirea de tratament şi asistenŃă infractorilor foarte periculoşi sau care suferă de o anumită tulburare psihică.Repararea implică direcŃionarea tinerilor infractori dinspre sistemul de justiŃie spre implicarea acestora literalmente într-un proces de reparare. RaŃionamentul care stă în spatele acestor strategii este următorul: tinerii delincvenŃi trebuie să reflecte asupra acŃiunilor lor şi asupra consecinŃelor acestor acŃiuni prin punerea faŃă în faŃă cu victimele lor şi prin îndatorirea de a repara stricăciunile făcute.. Nu în toate cazurile infractorii foarte periculoşi sunt clasificaŃi ca atare iar pur şi simplu izolarea celor deja identificaŃi de restul comunităŃii pot oferi posibilităŃi de „afirmare” pentru alŃi infractori. De asemenea. Urmarea logică a acestor afirmaŃii se referă la accentul pus pe modificarea contextului înainte ca infracŃiunea să aibă loc. (1976) au arătat că montarea dispozitivelor de blocare a volanului pe toate maşinile noi din Germania a dus la reducerea cu 60% a furturilor de maşini. în acest proces de reparare delincventul trebuie să îşi ceară scuze de la victimă şi/sau să ofere o compensaŃie financiară. atunci individul poate să renunŃe la comiterea infracŃiunii. Prevenirea infracŃiunilor prin modificarea contextului Această abordare se îndepărtează în mod radical de nivelul individual şi se centrează pe context. . Reducerea oportunităŃilor Dacă oportunităŃile de a comite infracŃiuni sunt reduse. Teoria alegerii raŃionale subliniază faptul că pentru ca o infracŃiune să aibă loc trebuie să coincidă două evenimente: în primul rând trebuie să existe oportunitatea pentru comiterea infracŃiunii. mai curând decât încercările de reabilitare a infractorilor după ce au comis actele. iar în al doilea rând. Aceste modificări la nivelul mediului au două scopuri: a) de a reduce oportunităŃile pentru realizarea de infracŃiuni şi b) de a creşte riscul de detectare a celor care totuşi realizează aceste infracŃiuni. Mayhew et al. în unele situaŃii este pus chiar să repare unele stricăciuni pe care le-a făcut. RestricŃiile selective (ordinele de restricŃie) sau încarcerarea infractorilor periculoşi sunt de asemenea forme mai dure ale prevenŃiei terŃiare. iar uneori este benefică şi pentru victimele agresiunilor. iar o legislaŃie similară introdusă şi în Anglia a avut rezultate similare. Această perspectivă este în concordanŃă cu teoria alegerii raŃionale. individul trebuie să decidă în ce măsură câştigurile expectate sunt mai mari decât pedeapsa potenŃială şi probabilitatea de a fi prins.

recurg la utilizarea mai multor sisteme de siguranŃă. instalarea alarmelor în locuri vizibile. Astfel s-au introdus cărŃile de credit în locul banilor lichizi. Rubenstein et al. Creşterea riscului de detectare – supravegherea formală Pentru descurajarea celor care intenŃionează să comită infracŃiuni se poate recurge la mărirea riscului de a fi detectaŃi. alarme în caz de spargere. porŃi înalte. pentru a preveni spargerea rezervoarelor de monezi ale telefoanelor publice. încuietori sofisticate la uşi. Astfel se modifică balanŃa costurilor şi beneficiilor percepute de cei care îşi evaluează probabilitatea de a fi prinşi dacă atacă o anumită Ńintă. parcări.). transferul bancar electronic în locul celui cu maşini blindate sau asigurarea transportului public nocturn pentru cei care lucrează noaptea. De asemenea. (1980) au identificat o serie de caracteristici care pot avea efecte descurajatoare pentru potenŃialii infractori: . De exemplu. metrou etc.Întărirea Ńintei Cea mai întâlnită modalitate de prevenire a comportamentului infracŃional constă în modificarea caracteristicilor Ńintei astfel încât să fie mai greu accesibilă. Aceste sisteme sunt foarte populare în Anglia iar membrii acestor sisteme sunt încurajaŃi să sprijine activitatea poliŃiei prin supravegherea şi raportarea oricărei activităŃi suspecte care se desfăşoară în comunitatea lor. Cercetările au arătat că acest sistem întăreşte spiritul comunitar. iluminat de securitate etc. prevenind astfel sustragerea unor sume mari de bani. uneori se poate îndepărta complet Ńinta. Acest lucru se poate face prin montarea de camere video care să monitorizeze activitatea din anumite zone (magazine. Creşterea riscului de detectare – supravegherea informală Supravegherea informală realizată de voluntari poate să fie cea mai puŃin costisitoare şi relativ eficientă. iar probabilitatea ca incidente suspecte să fie raportate este mai mare. Într-un studiu controlat realizat în metroul din Londra s-a constatat că după introducerea acestui sistem de supraveghere frecvenŃa furturilor.. a jafurilor şi a trecerilor fără permis a scăzut cu 70%. sisteme de blocare a volanului sau sisteme electronice care nu permit pornirea motorului decât cu cheia originală a maşinii. Unele magazine utilizează un sistem prin care banii sunt în mod regulat scoşi din casele de marcat. se poate introduce iluminarea permanentă. acestea au fost înlocuite cu telefoanele cu cartelă. Prin prezenŃa acestui sistem de supraveghere formală – televiziunea cu circuit închis– s-a redus semnificativ activitatea infracŃională. oamenii se simt mai în siguranŃă. Îndepărtarea Ńintei În scop preventiv.

Totuşi nu se poate spune că au un rol decisiv deoarece în fiecare comunitate continuă să existe elemente care contribuie la menŃinerea unui pattern de dezordine. dezvoltarea abilităŃilor asertive – de la a spune „nu” la apărare fizică. . dezvoltarea abilităŃilor de a acŃiona atunci când o atingere sau o acŃiune îl face să se simtă inconfortabil. creşterea activităŃii pietonilor în anumite zone. dezvoltarea unor abilităŃi parentale pentru a face faŃă stresului determinat de îngrijirea unui copil. dezvoltarea conceptului de proprietate a corpului şi informarea despre dreptul de a controla cine îl atinge. Strategii adresate părinŃilor pentru a preveni abuzul sexual asupra copiilor: îmbunătăŃirea nivelului de cunoştinŃe al părinŃilor referitoare la dezvoltarea copilului şi la sarcinile pe care le au de îndeplinit ca părinŃi. reducerea posibilităŃilor de fugă sau de a se ascunde ale infractorilor . Majoritatea acestor abordări care Ńintesc mediul ambiant sau contextul se bazează pe principiul controlului social informal care funcŃionează în comunităŃi unite. Strategii adresate copiilor pentru prevenirea abuzului sexual asupra lor: oferirea de informaŃii cu ajutorul cărora copilul să poată face distincŃia între o atingere normală sau una anormală. dezvoltarea abilităŃilor parentale pentru îngrijirea unui copil cu nevoi speciale. Toate aceste elemente pot contribui la reducerea infracŃionalităŃii prin potenŃarea angajamentului comunitar. creşterea probabilităŃii de raportare a infracŃiunilor şi prin mărirea riscului de detectare şi prindere a infractorilor. îmbunătăŃirea accesului la serviciile sociale şi de sănătate. creşterea numărului de căi de acces sau alei. întărirea legăturii copil – părinte şi îmbunătăŃirea comunicării emoŃionale. existenŃa unui sistem de suport care să ajute copilul maltratat.îmbunătăŃirea iluminării exterioare. reducerea numărului de spaŃii deschise care nu sunt atribuite nimănui (real sau simbolic). distincŃia dintre a Ńine secret şi a spune un anumit lucru chiar dacă i se cere să nu spună nimănui.

urcarea în metrou sau în mijloacele de transport în comun fără a plăti etc. Spre exemplu. A mai existat şi un beneficiu secundar. În acest context am putea vorbi de o prevenŃie secundară sau terŃiară. şi nu doar la nivelul prevenirii comportamentului infracŃional. care susŃin ideea conform căreia creşterea probabilităŃii de a fi arestat şi mărirea perioadei de încarcerare sunt singurele modalităŃi de a reduce infracŃionalitatea.Campaniile „ToleranŃă Zero” Acest concept al toleranŃei zero a fost introdus în anii 1990 şi a beneficiat de o largă apreciere printre tehnicile utilizate de poliŃie pentru a stopa infracŃionalitatea. Această strategie se bazează pe principiul conform căruia acŃiunea rapidă şi eficientă împotriva acŃiunilor minore poate avea ca rezultat reducerea infracŃiunilor majore. nerepararea unei ferestre dintr-o clădire îi poate inspira pe unii indivizi să devasteze şi restul clădirii. crime). deoarece o parte dintre cei arestaŃi pentru infracŃiuni minore au fost descoperiŃi ca fiind autorii unor infracŃiuni nerezolvate anterioare. . Însă timpul petrecut în penitenciar nu are efect descurajator (nu duce la scăderea numărului de recidive). Tema de reflecŃie nr. o serie de date publicate de Home Office (1994) pentru Anglia arată că în cazul adulŃilor tineri – categoria cea mai predispusă la infracŃiuni – rata recidivelor a fost de 82%. În ceea ce priveşte infractorii de sex feminin. Date fiind aceste estimări. situaŃia este similară: din 1993 şi până în 1997 populaŃia feminină din închisorile din Anglia a crescut cu 76%. METODE DE INTERVENłIE IntervenŃiile realizate de psihologi sunt în contradicŃie cu opiniile politicienilor referitoare la infractori. În oraşele americane poliŃia a început o campanie dură împotriva celor care comit infracŃiuni minore (cum ar fi cerşitul.) ceea ce a avut ca rezultat o scădere a ratei infracŃiunilor majore (infracŃiuni cu violenŃă. iar numărul infracŃiunilor majore (infracŃiuni cu violenŃă) a scăzut semnificativ. În 1992 această politică a toleranŃei zero a fost introdusă în New York. 1 Cum consideraŃi că se poate reduce rata infracŃiunilor prin combinarea diferitelor tehnici de prevenire prin modificarea contextului. De exemplu. este clar că intervenŃia trebuie să se realizeze şi la nivelul celor care deja au ales o “carieră” în domeniul infracŃionalităŃii. iar rezultatul a constat în creşterea cu 25% a numărului de arestări.

În multe dintre aceste situaŃii psihologii nu au putut să îşi abordeze subiecŃii într-o manieră clinică pură. cel mai adesea. Aceşti autori arată că în unele studii s-au obŃinut efecte semnificative ale intervenŃiilor asupra ratei recidivelor (cum ar fi studiile realizate de Gendreau & Ross.. 1979). iar în urma acestei evaluări o serie de metaanalize au ajuns la concluzia conform căreia diferitele forme de intervenŃie sau tratament sunt mai eficiente decât nici un fel de intervenŃie. Astfel. în 86% din cazuri s-au înregistrat succese. Politicienii au trebuit să răspundă presiunii publicului care. doar cu câteva excepŃii izolate. În anii 1980 idealul reabilitării a fost supus rigorilor metodologice. mai curând. dorea pedepsirea celor care au comis infracŃiuni mai degrabă decât reabilitarea lor (Harrower. Hollin (1995) sugerează că aceste programe au ca rezultat o reducere a ratei recidivei cu 20 – 40%. ceea ce este mult peste nivelul normal.În acest domeniu al psihologiei judiciare. sau a unor noi strategii pentru a face faŃă situaŃiilor dificile. în munca acestor specialişti s-a regăsit învăŃarea unor abilităŃi sociale. Beneficiile pe termen lung ale acestor intervenŃii – atât financiare cât şi psihologice – din nefericire nu au convins autorităŃile să asigure o finanŃare adecvată pentru dezvoltarea şi implementarea unor astfel de programe. (in press). psihologii au lucrat cu un grup de subiecŃi foarte specific: infractori sau criminali. Deşi această analiză a fost criticată. În anii 1970 a început să se pună întrebarea dacă tratamentele sau intervenŃiile pentru reabilitare sunt adecvate sau eficiente. au încercat să identifice problemele care duc la recidiva celor eliberaŃi din penitenciar. Într-o metaanaliză realizată în 1974 de Martinson în care a evaluat 231 de studii controlate s-a arătat că. eforturile realizate pentru reabilitarea infractorilor nu au avut un efect semnificativ. iar principalele caracteristici care duc la succesul unui program de reabilitare pot fi identificate (Harrower. impactul ei s-a resimŃit la nivel politic şi administrativ. Una dintre cele mai importante lucrări din domeniu este metaanaliza realizată de Lipsey et al. 2003). care în cele din urmă îl determină pe individ să recidiveze. Au început să apară studii care sugerau că în ceea ce priveşte reducerea recidivei „nimic nu funcŃionează”. a unor abilităŃi de coping. O serie de evaluări ulterioare însă au obŃinut rezultate mai optimiste. în care s-a luat în considerare rezultatele a 443 de studii realizate în domeniul delincvenŃei juvenile. 2003). abuz de droguri şi pentru cei care au comis infracŃiuni sexuale. Prezentăm în continuare o serie de factori care caracterizează un program de intervenŃie eficient ( Hollin. Gendreau & Ross (1979) au realizat un review în care au cuprins 95 de programe de intervenŃie pentru alcoolism. 2001): .

implicat în toate fazele intervenŃiei. Cele mai eficiente programe au o mare “integritate a intervenŃiei” – acest concept se referă la nivelul de pregătire profesională a specialiştilor care implementează intervenŃia. Primul tip este individualizat. Alegerea unei populaŃii Ńintă amorfe este contra-productivă pentru eficienŃa programului. În contrast. 5. Roberts & Camasso (1991) au arătat că intervenŃiile care Ńintesc şi familia sunt mai eficiente: “studii riguroase în care a fost implicată şi familia a peste 200 de tineri delincvenŃi au arătat că această metodă de intervenŃie este eficientă pentru reducerea ratei recidivelor (urmărirea s-a realizat pe o perioadă de un an post-intervenŃie)” Tipuri de programe de reabilitare Aceste programe pot fi împărŃite în două categorii: programe individuale şi programe realizate la nivelul comunităŃii. Studiile care au avut cel mai mare succes. altfel spus. Tipul programului de tratament este important. însă cei care totuşi practică acest tip de intervenŃie cred că obŃinerea insight-ului şi auto-cunoaşterea prin intermediul analizei este singura cale pentru o reabilitare de succes. în contrast. este de preferat să fie implicaŃi în program infractori care să aibă un risc mediu sau mare de recidivă. Andrews et al. S-a sugerat că unele abordări terapeutice nu sunt adecvate pentru abordarea acestui tip de populaŃie (infractori). iar programul să fie orientat pe domeniul infracŃiunilor. cele comportamentale sau orientate pe dobândirea de abilităŃi) sau cele multimodale par să fie mai eficiente decât abordările mai puŃin strucuturate (cum ar fi de exemplu consilierea). 2.1. în sensul că este proiectat pentru un anumit tânăr infractor. (1990) susŃin că: . valorile şi credinŃele care susŃin comportamentul antisocial”. Deşi aceste programe implementate în instituŃii pot fi eficiente.intervenŃiile mai structurate (de exemplu. Programe individuale Abordarea psihanalitică Această perspectivă este cea mai puŃin utilizată în abordările contemporane. au avut şi o componentă cognitivă care să “Ńintească atitudinile. ele trebuie să fie puse în legătură cu intervenŃiile de la nivelul comunitar. 6.. deşi comportamentale la bază. 3. cel de-al doilea tip este proiectat pentru a fi implementat la nivelul unei instituŃii pentru toŃi tinerii infractori. 4. Programele de intervenŃie realizate la nivel comunitar sunt mai eficiente decât programele realizate la nivel custodial. Printre acestea sunt şi abordările tradiŃionale psihanalitice sau abordările non-directive centrate pe client . programele sunt realizate de un personal cu pregătire adecvată. În practică însă aceste două abordări nu se exclud reciproc. 7.

cum ar fi ascultarea. Unii teoreticieni sunt de părere că infractorii au un deficit în ceea ce priveşte cogniŃiile sociale.„este bine ca terapiile tradiŃionale psihodinamice şi non-directive să fie evitate în munca realizată cu diferitele tipuri de infractori”. crede că îl invită la bătaie. jocul de rol sau reactualizarea diferitelor evenimente pentru ai ajuta pe indivizi să îşi construiască o gamă mai largă de răspunsuri. Terapia cognitiv-comportamentală Această abordare derivată din teoriile cognitive şi din teoria învăŃării sociale se bazează pe asumpŃia conform căreia cogniŃiile influenŃează comportamentul. regulile de conversaŃie sau abilităŃile de a . abilităŃi care au ca rezultat întreŃinerea relaŃiilor sociale. Blackburn (1993) arată că există foarte puŃine evaluări ale psihanalizei clasice ca metodă de intervenŃie în cazul infractorilor. O abordare alternativă ar fi implementarea programelor de reparare şi retribuire (reparation & restitution). O astfel de persoană trebuie învăŃată să îşi asume şi unele roluri mai puŃin confruntative. Totuşi. În această categorie se includ şi abilităŃi de bază. această formă de intervenŃie urmăreşte întărirea comportamentelor social acceptate în încercarea de a descuraja comportamentele infracŃionale ulterioare. ceea ce îl face să se simtă foarte inconfortabil. pentru că un alt motiv nu ar avea să se uite la el. din care să aleagă când sunt confruntaŃi cu o situaŃie mai dificilă. AbilităŃile sociale includ o serie de comportamente pe care le învăŃăm din copilărie. iar prin modificarea cogniŃiilor se poate modifica şi comportamentul. astfel încât aceştia din urmă puteau să modeleze comportamentul tinerilor şi să le întărească realizarea comportamentelor dezirabile. De asemenea. zâmbetul. deşi aceste abordări de orientare psihodinamică sunt folosite în programele care oferă un anumit tip de consiliere psihologică. Tehnicile cuprinse în aceste programe cognitivcomportamentale cuprind modelarea. le utilizăm în perioada adultă. uneori infractorii sunt puşi să ofere şi unele compensaŃii financiare. nu se poate încă afirma că terapia de orientare psihodinamică nu are nici un efect terapeutic pozitiv. Antrenamentul abilităŃilor sociale Argyle (1967) era de părere că un deficit în domeniul competenŃelor sociale poate fi un factor major de risc pentru comiterea de infracŃiuni. Fo & O'Donnel (1975) au descris un sistem numit buddy system în care tinerii infractori erau distribuiŃi pe lângă o serie de voluntari adulŃi. iar acest deficit are ca rezultat o perspectivă egocentrică exagerată. Mai mult. Terapia comportamentală Bazată pe principiile condiŃionării clasice şi operante. în cadrul unui astfel de program se cere infractorului să îşi ceară scuze personal de la victimele infracŃiunilor sale. dacă se uită cineva la el. Un exemplu de astfel de deficit ar fi un tânăr care. privirea celuilalt în mod adecvat.

Implicarea tinerilor infractori în grupuri restrânse de discuŃie pe diferite dileme morale constituie principala activitate desfăşurată în cadrul acestui tip de program. pentru că se asociază şi exprimă cultura. clasa socială. Programe la nivel instituŃional şi comunitar Programe la nivel instituŃional În contrast cu abordările centrate pe individ. statusul sau diferenŃele de gen. Evaluările pe termen scurt făcute acestor programe de intervenŃie au fost pozitive: subiecŃii şi-au îmbunătăŃit performanŃele sociale şi stima de sine. exersarea şi reactualizarea unor abilităŃi prin joc de rol. Se utilizează şi prescripŃii comportamentale pentru acasă. Se presupune că aceste activităŃi duc la îmbunătăŃirea raŃionamentului moral. şi o serie de patternuri non-verbale sunt la fel de importante ca şi limbajul. astfel încât aceste comportamente să se poată generaliza la situaŃiile reale de viaŃă. programele orientate la nivel comunitar şi instituŃional încearcă să inducă modificări comportamentale cu ajutorul unor instituŃii (cum ar fi . modelarea unor comportamente sociale de către o altă persoană. Aceste intervenŃii multimodale au contribuit şi la reducerea ratei recidivei şi sunt foarte atractive deoarece tehnicile pot fi relativ uşor învăŃate de practicienii din domeniul judiciar. în special din antrenamentul abilităŃilor sociale. Dezvoltarea raŃionamentului moral Programele care se bazează pe raŃionamentul moral au ca fundament asumpŃia conform căreia comportamentul infracŃional este rezultatul unei dezvoltări neadecvate a raŃionamentului moral. Aceste programe se bazează pe stadiile dezvoltării morale enunŃate de Kohlberg (1976). Tinerilor li se cere să îşi justifice perspectiva adoptată referitoare la problemele discutate şi să ajungă la un consens în ceea ce priveşte cea mai bună soluŃie pentru dilema discutată. terapia comportamentală şi auto-management. Programe multimodale Programele de tratament care au avut cel mai mare succes au fost cele care au încorporat tehnici din mai multe programe descrise anterior. Scopul acestei metode de intervenŃie sunt micro-abilităŃile. de implicare în ascultarea activă şi de perfecŃionarea abilităŃilor de rezolvare de probleme. oferirea de feedback referitor la performanŃă şi întăriri. În antrenamentul abilităŃilor sociale se utilizează o combinaŃie de tehnici bazate pe metode comportamentale.„citi” intenŃiile celorlalŃi. cum ar fi: instrucŃia (descrierea clară a unui comportament adecvat). Scopul şedinŃelor este acela de a îmbunătăŃi abilităŃile participanŃilor de a adopta perspectiva celuilalt. De asemenea. pentru ca mai târziu în terapie să se ajungă la dezvoltarea abilităŃilor de negociere şi comunicare cu o anumită categorie de persoane într-o anumită situaŃie. cum ar fi contactul vizual adecvat sau diferite gesturi.

acestea se pot clasifica în două tipuri: instituŃii care pun accent pe reŃinerea infractorilor. antrenamentul abilităŃilor sociale – SST – o parte din program fiind adresat familiei. ceea ce însemnă că ei sunt responsabili pentru anumite programe structurate. S-a arătata că PREP are un impact major în îmbunătăŃirea performanŃelor şcolare şi este benefic pentru dezvoltarea disciplinei. reabilitarea acestora fiind un scop secundar (penitenciarele). cum ar fi centrele de reeducare. Centrele de reeducare Modelul Achievement Place. sociale sau cu antecedente infracŃionale. cum ar fi antrenamentul abilităŃilor. O excepŃie majoră de la această regulă sunt spitalele cu un nivel ridicat de securitate în care sunt internaŃi infractori care suferă de o tulburare mentală. totuşi. Programe la nivel comunitar IntervenŃii la nivel şcolar Hawkins & Lishner (1987) au sumarizat o serie de proiecte care au avut ca Ńintă mediul şcolar. Preparation through Rresopnsive Education Programmme – PREP – a fost implementat în SUA la sfârşitul anilor '70 şi era un program care se adresa copiilor cu dificultăŃi şcolare. şi sunt retrase dacă apar anumite comportamente indezirabile. PREP consta într-un sistem de tutorat şcolar. TEP este un sistem de întăriri şi pedepse ce se administrează pentru diferite comportamente. Acest model are mai multe locuinŃe organizate în sistem familial. Acest model are la bază două strategii inovatoare: utilizarea tehnicilor comportamentale ca agenŃi ai schimbării şi utilizarea “tutorilor” (teaching parents).casele de corecŃie sau familia). În ceea ce priveşte instituŃiile. în aceste instituŃii este importantă atât siguranŃa. în special programele de tipul “Economia Token” – TEP. Acest model a generat un interes major pentru practicieni şi a fost implementat atât în America. . cât şi tratamentul. cum ar fi anumite acŃiuni şi comportamente de tip parental. punctele (tokens) sunt acordate dacă se realizează anumite comportamente dezirabile. De exemplu. InstituŃii care pun accent pe securitate În urma unor analize a cercetărilor din domeniu s-a arătat că tehnicile comportamentale sunt cele mai utilizate în mediul penitenciar. dar sunt responsabili şi pentru alte tipuri de intervenŃie mai puŃin structurată. fiecare locuinŃă fiind condusă de un cuplu special pregătit care are în grijă aproximativ 6 tineri infractori. cât şi pe continentul european. securitatea fiind pe planul secund. Cuplul joacă rolul unor părinŃi sau tutori. există puŃine dovezi care să arate că are vreun impact asupra comportamentului infracŃional. Aceste puncte pot fi folosite pentru obŃinerea unor privilegii. şi instituŃii în cadrul cărora accentul este pus pe tratament şi reabilitare.

Tema de reflecŃie nr. însă spre deosebire de alte programe. PărinŃii sunt învăŃaŃi cum să modeleze comportamentul copiilor lor prin întăriri şi cum să utilizeze tehnici adecvate de aplicare a pedepselor pentru comportamentele inadecvate. iar pe de altă parte pe funcŃionarea familială (Kazdin. Antrenamentul părinŃilor – parent management training – PMT Acest program îşi propune să modifice modul în care părinŃii interacŃionează cu copiii lor. EficienŃa PMT a fost investigată într-o serie de studii şi s-a arătat că această metodă are efecte benefice pentru comunicarea şi relaŃiile familiale. cum ar fi tehnicile cognitiv-comportamentale. De-a lungul timpului psihologii au încercat să dezvolte programe de intervenŃie care să fie implementate atât în comunitate. aceasta din urmă pune accentul mai mult pe interacŃiunile din cadrul familiei. o serie de cercetători şi-au orientat intervenŃiile la nivelul familiei. 2 Care consideraŃi că este rolul contextului în care trăieşte individul în eficienŃa programelor de intervenŃie ? Rezumat Deşi este destul de greu de estimat cu precizie care este nivelul real al infracŃionalităŃii.IntervenŃii la nivel familial Din moment ce interacŃiunile familiale şi stilul parental sunt puternic asociate cu comportamentul infracŃional al copiilor. Obiectivul principal al acestor programe este acela de a ajuta infractorii să evite o recidivă prin creşterea propriei eficienŃe . teama de a deveni victima unei infracŃiuni violente pare să fie factorul determinant al atitudinilor oamenilor referitoare la infracŃionalitate în general. Este interesant de remarcat că deşi infracŃiunile comise cu violenŃă reprezintă doar un procent mic din totalul infracŃiunilor. accentul este pus pe abilităŃile parentale. s-a constatat că programul are o eficienŃă moderată în ceea ce priveşte reducerea numărului infracŃiunilor. Terapia funcŃională a familiei . Această metodă s-a dovedit eficientă pentru reducerea comportamentului infracŃional şi a ratei recidivelor. O serie de studii au utilizat contractul de contingenŃe ca un mijloc de a modifica interacŃiunile familiale din cadrul familiilor cu copii care au comis infracŃiuni. Ulterior această formă de intervenŃie a fost completată şi cu alte tehnici.FFT Deşi există o serie de asemănări între PMT şi FFT. oamenii din ziua de astăzi sunt îngrijoraŃi de posibilitatea de a deveni victima unei infracŃiuni. 1987). antrenamentul abilităŃilor şi rezolvarea de probleme. Literatura din acest domeniu este divizată în două: pe de o parte. cât şi în mediul de penitenciar.

În contrast cu abordările centrate pe individ. reabilitarea acestora fiind un scop secundar (penitenciarele). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. vol. securitatea fiind pe planul secund. acestea se pot clasifica în două tipuri: instituŃii care pun accent pe reŃinerea infractorilor. 5 şi modalitatea de evaluare StabiliŃi elementele principale ale unui program de prevenŃia la nivel comunitar. II. Factorii care amplifică emotivitatea subiectului ce urmează a fi testat cu tehnica poligraf. Cluj-Napoca: Editura ASCR. Lucrare de evaluare semestrială. Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul Buş. programele orientate la nivel comunitar şi instituŃional încearcă să inducă modificări comportamentale cu ajutorul unor instituŃii (cum ar fi casele de corecŃie sau familia). I. . Lucrarea de evaluare nr.personale. şi instituŃii în cadrul cărora accentul este pus pe tratament şi reabilitare. În ceea ce priveşte instituŃiile. cum ar fi centrele de reeducare. (2006).

Cluj-Napoca: Editura ASCR. & Visu. Buş. Applying Psychology to Crime. New York: Plenum Press.. A. Sussex: Psychology Press.R. Aggression: Its causes. (2003). Juergensmeyer. Creier. consequences.BIBLIOGRAFIE Berkowitz. 1. Observational Learning of Violent Behavior. 172184. (2001). Harrower.Presa Universitară Clujeană. of California Press. (1996). A. and control. (1993).Gama. P. (2001) Terror in the Mind of God: The Global Rise of Religious Violence. In M. vol. 2. Comportament. & David. Hillsdale: Lawrence Erlbaum. (2004). M. London: Hodder & Stoughton. (1986). 3-4. (2005). ReacŃii fiziologice asociate cu practicarea contramăsurilor în cadrul testării cu tehnica poligraf. (2000). Tertiary prevention: What the meta-analyses of the offender treatment literature tell us about “What Works”. 37 – 53. Iaşi: Ed. vol. Ingram. Cluj-Napoca: Ed. Dodge. Cluj-Napoca: Ed.Fundamente Teoretice. D. (2006). The Minnesota symposium on child psychology (77-126). Buş. Psihologie şi InfracŃionalitate . I. În “Biosocial Bases of Violence”. II. (1979). Criminal Behavior: A Psychological Approach to Explanation and Prevention. Criminalistica . G. nr. Canadian Journal of criminology. J. A. Cluj-Napoca: Editura ASCR. PsihodetecŃia comportamentului simulat.(2003).Junimea. Buş. Buş. D. I. Creier Comportament. 32.). . Ciopraga. nr. Huesmann. Psihologie judiciară. A social information processing model of social competence in children. Social and Biosocial Processes. Utilizarea tehnicii poligraf în România. Gendreau. (1997). Bucureşti: Ed.Tratat de tactică. I. în CogniŃie. L. Buş. I. New York: McGraw-Hill. Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. C. În CogniŃie. I. (1990). Perlmutter (Ed. Hollin. Buş. (1997). 395-409. Tritonic. vol 8. Iaşi: Ed. Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative. Buş.R. L. Berkeley: Univ. Ciopraga. & Andrews. Psihologie judiciară: Poligraf şi Hipnoză.A. vol. I. K. I. I. (1998).