BIOGRAFIA LUI TITU MAIORESCU Titu-Liviu Maiorescu s-a născut la 15 februarie 1840 în Craiova.

Este fiul lui Ion Maiorescu, profesor transilvănean cunoscut în epocă. începe studile la Craiova, le continuă la Braşov şi apoi la Institutul „Theresianum" din Viena, pe care îl termină în 1858 ca şef de promoţie. Urmează studii superioare la Berlin şi Paris, luându-şi doctoratul în filozofie şi licenţa în litere şi drept. în 1861 se reîntoarce în ţară şi activează până în 1874 la laşi. Este director al Colegiului Naţional; director al Şcolii Normale, unde învaţă şi Ion Creangă; redactor al Universităţii ieşene; profesor de filozofie; tatemeietor al Junimii şi al Convorbirilor .literare; publicist temut. între 1874 şi 1917 trăieşte la Bucureşti, fiind avocat, profesor universitar, deputat, ministru. Publică studii de filozofie, de estetică, de limbă şi literatură. Se retrage din învăţământ în 1909. între 1910 şi 1912 este prim-ministru şi ministru de externe. Prezidează Conferinţa de Pace de la Bucureşti din 1913, care pune capăt Războiului Balcanic. Moare în 1917, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. ACTIVITATEA CREATOARE TITU MAIORESCU Principalele volume: -CRITICE, 1874; LOGICE, 1876, CRITICE, vol.I,II,III,1892-1893 ÎNSEMNĂRI ZILNICE, vol. I—III, 1937-1939 Reluări: -CRITICE, I, II, 1973; JURNAL ŞI EPISTOLAR, I 19761978 Studii despre: a) limbă: - Despre scrierea limbei române, 1866 - Limba română în jurnalele din Austria, 1868 - Beţia de cuvinte, 1873 -Raport cetit în Academia Română, asupra unui nou proiect de ortografie (sesiunea generală de la 1880). -Neologismele, 1881 -Oratori, retori şi limbuţi, 1902 b) literatură: - Asupra poeziei noastre populare, 1868 - 0 cercetare critică asupra poeziei noastre de la 1867 - Direcţia nouă în poezia şi proza română, 1872 - Comediile d-lui 1. L Caragiale, 1885 - Poeţi şi critici, 1886 - Eminescu şi poeziile lui, 1889 c) cultură: - în contra direcţiei de astăzi în cultura română 1868 PROBLEMATICA (UNIVERSUL) LUI TITU MAIORESCU - ortografia fonetica - Imbogatirea vocabularului cu neologisme - Combaterea stricatorilor de limba - relevarea valorii literaturii populare - combaterea mediocritatii - sustinerea noilor valori (Eminescu,Caragiale etc.) - promovarea unor idei estetice clasice - teoria ,,formelor fara fond" ca principiu de critica a procesului de moderni zare

Societatea Junimea a luat ființă la Iași în anul 1863 (La 26 martie 1863, Titu Maiorescu îi scrie surorii lui: ”...Am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Iași: Rosetti, Carp, Pogor, acum și Negruzzi ...; alcătuim o societate bazată pe principii de încetățenit”), din inițiativa unor tineri reîntorși de la studii din străinătate, în frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și Teodor Rosetti. Ei își încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiștii, când vorbeau despre acest subiect, spuneau: "Originea Junimii se pierde în negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu îl ținuse cu un an mai înainte, curând după instalarea sa la Iași, dovedise existența unui auditoriu cultivat, în stare să se intereseze de problemele științei, expuse în formele unei înalte ținute academice. Experiența este reluată în februarie 1864 cu puteri unite. În cursul aceluiași ciclu, abordând probleme dintre cele mai variate, Carp și Vasile Pogor vorbesc de câte două ori, iar Titu Maiorescu de zece ori. Apoi “Prelecțiunile populare” devin o lungă tradiție a “Junimii” din Iași. Timp de șaptesprezece ani ele se urmează neîncetat, mai întâi asupra unor subiecte fără legătură între ele; apoi, din 1866, grupate în cicluri unitare; în fine, din 1874, prin intervenția noilor membri, Lambrior și Gheorghe Panu, asupra unor teme cum ar fi istoria și cultura națională. Astfel, de unde mai înainte se vorbise despre Elementele de viață ale popoarelor și despre Cărțile omenirii, cicluri din 1874 și 1875limitează preocupările la elementele naționale ale culturii noastre și la influențele consecutive exercitate asupra poporului român. Curând, prin darul basarabeanului Cașu, nepotul lui Pogor, completat prin cotizațiile membrilor ei, “Junimea” devine proprietara unei tipografii, trecută mai târziu în alte mâini. Asociația înființează și o librărie, pusă sub supravegherea lui Vasile Pogor, dar dispărută și ea după o scurtă funcționare.

duse nu numai de Maiorescu. aureola prestigiului începe să se formeze în jurul ei. Mihail Dragomirescu. Această publicație se va bucura de cel mai înalt prestigiu în istoria literaturii române. unde Vasile Alecsandri a citit Fântâna Blanduziei . P. care se deschid și gloriei tinere a lui George Coșbuc perioada dintre 1885 și 1900 dă grupării și revistei un caracter universitar predominant. prin adeziunea lui Vasile Alecsandri. Animatorul comitetului este Ioan Bogdan care. mai puține nume din sferele literare. Teodor Vârgolici. [modificare]1900-1907 În 1900 vechiul comitet se completează cu nume noi. a unei reviste: Convorbiri literare. Negulescu. acțiunea lui Titu Maiorescufiind sprijinită de aceea a lui Petru Missir și de a tinerilor discipoli P. [modificare]Perioada 1874-1885 Între anii 1874 și 1885 urmează a doua fază a “Junimii”. Tausan etc. Alexandru Lambrior. anul în care Titu Maiorescu. Gr. devine directorul revistei până în 1907. Caragiale. definindu-se prin spiritul ei etic și sentimentul valorii estetice. Ea a impus. ținute de obicei în casa lui Vasile Pogor sau acasă la Titu Maiorescu și dominate de personalitatea plină de prestigiu a acestuia din urmă. și lectura atentă a revistei permite refacerea vieții renumitei grupări literare și a etapelor pe care le-a străbătut. Este epoca în care se elaborează principiile sociale și estetice ale “Junimii”. dar și aceea în care. provenind din domeniul științelor naturale.Despot-vodă. Este perioada de glorie absolută a revistei. Vasile Burla. foarte acută în epoca trecerii de la întrebuințarea alfabetului chirilic la cel latin. se desprind figurile cele mai proeminente ale științei și oratoriei universitare. “Junimea” abordează problema ortografiei românești. Slavici. mai cu seamă a celei bucureștene și în care. Încă de la începuturile ei. Este perioada de desăvârșire a direcției noi. se recitesc poeții români în vederea unei antologii și se compun sumarele revistei.Existența tipografiei permite “Junimii” publicarea. începând din 1867. o direcție nouă. [modificare]Perioada 1863. mai multe din cele savante și universitare. Convorbirile devin o arhivă de . purtate cu latiniștii și ardelenii. Drumul prin Convorbiri literare devine drumul spre Universitate. cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și cu revistele din București. o dată cu intrarea lui Ioan Bogdan în comitetul de redacție și apoi cu trecerea lui la direcția revistei. în 1903. din cenaclul “Junimii”. întregii noastre culturi. se întinde de la întemeiere. [modificare]Perioada 1885-1944 [modificare]1886-1900 Perioada 1885-1944 este o perioadă mai lungă și lipsită de omogenitate. când revista trece sub conducerea lui Simion Mehedinți.Alexandru Cihac. prin descoperirea lui Mihai Eminescu. devenit ministru al Instrucțiunii publice. Programul Junimii și cercetări istorice recente ne îndreptățesc să afirmăm că gruparea avea o importantă dimensiune masonică.1874 Prima etapă. încă de la apariție. Este epoca în care se stabilește pentru trei sau patru decenii de aici înainte configurația Universității. epoca în care ședințele din Iași se dublează cu cele din București. aceea a luptelor pentru limbă. numită și "etapa ieșeană". se discută probleme de ortografie și limbă. precum și ale altor personalități din primul rang în artă. uneori în hazul general pentru producțiile care trebuiau respinse. Simion Mehedinți. revista își schimbă în mare măsură profilul. În ședințe însuflețite. puse de la început sub conducerea lui Iacob Negruzzi. În această etapă predomină caracterul polemic. Dacă până în 1900 revista își păstrase în primul rând tradiționalul ei caracter literar și filozofic. prin succesul polemicilor ei. apărute în aceeași perioadă în Convorbiri literare împreună cu operele lui Vasile Conta și Ion Creangă. Deși în acest interval Ion Luca Caragialeîsi continua colaborarea la Convorbiri literare.Convorbirile literare păstrează în cea mai mare parte urma activității “Junimea”. În anul 1885 Iacob Negruzzi se mută la București. predominând cercetările istorice și filozofice. modernă. În paginile revistei apar operele marilor clasici: Eminescu. apoi a polemicilor cu barnuțiștii. Caragiale a citit O noapte furtunoasă. în anul 1863. Creangă. se mută la București. pentru ca în 1895 să fie format un comitet care să își asume întreaga conducere a revistei. Între anii 1885 și 1900 principiile estetice ale junimismului au parte de o importantă dezvoltare. mișcată de conștiința primelor nevoi ale culturii românești în acel moment. Transferată la București. știință și cultură. Este vremea în care “Junimea” provoacă cele mai multe adversități. dar și în acțiuni colaterale de Gheorghe Panu. luând cu sine revista a cărei conducere o păstrează singur până în 1893. În activitatea societății și a revistei se conturează distinct trei etape. În aceeași perioadă are loc lupta “Junimii” cu socialiștii. până în 1874. Nume noi se amestecă cu altele noi. în diversele locuințe ale lui Maiorescu și în cele din urmă în armonioasa casă din strada Mercur.

P Negulescu și a lui Mihail Dragomirescu. Mircea Florian. ale lui Nicolae Iorga împotriva lui A. dezvoltată prin silințele celei de-a doua generații de scriitori și gânditori junimiști. spiritul junimist a făcut să triumfe ideea conform căreia. Convorbirile literare au avut totuși controverse și în această perioadă cu revistele Viața nouă și cu Viața românească. Antoniade.cercetări istorice. Xenopol și Tocilescu a mai avut același grad de popularitate ca și în anul 1980 [modificare]Ultima etapă A cincea epocă a Convorbirilor cea care a început în anul 1907. Interesante și instructive Memorii de la Junimea au lăsat doi dintre participanții la lucrările societății. Nicolae Iorgași alții. în evaluarea operei de artă. unde apar contribuțiile gânditorilor. trebuie să recunoaștem că. Tzigara-Samurcas care. a cărui colaborare începuse însă sub direcția anterioară. acum este vremea polemicilor erudite. teoria „formelor fără fond“. în 1921. în perioada postbelică. Junimea și Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura și literatura română. indiferent de ideea tematică. M. Ioan Slavici și Iacob Negruzzi. ale lui Ioan Bogdan împotriva lui Sion. jurnalul intim al lui Titu Maiorescu. elaborată de Maiorescu. Figura literară cea mai importantă a epocii este Panait Cerna. în paginile căreia se disting. se remarcase încă din perioada vechii conduceri prin studii de arta romanească veche și populară. la începuturile lor atunci: Ioan Petrovici. Și dacă vechile lupte ale Convorbirilor literare fuseseră purtate pe teme de cultură generală. atât de controversată. O viziune asupra întregii “Junimi” nu va mai fi posibilă decât după ce va fi cuprinsă întreaga arborescență a mișcării. C. acele ale lui Dimitrie Onciul. a răspuns. este imperios necesar să primeze valoarea estetică. coincide cu lunga direcție a lui Simion Mehedinți. Convorbirile literare încep să piardă din vechiul prestigiu până când. În latura îndrumării critice. și M. în timp. Apariția lui Eugen Lovinescu este de scurtă durată. Zagoritz. Evident un alt material foarte bogat se găsește în Însemnările zilnice. D. George Panu. rostul criticului urmând să se precizeze mai târziu. . nimic nu poate fi pus alături de marea epocă ieșeană și nici de dezvoltarea ei ulterioară prin contribuția lui P. Lipsite însă de sprijinul unor noi și puternice talente literare. După cum este unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai activității Junimii. Astăzi se poate afirma că. necesităților obiective de respingere a mediocrității și a altor forme de impostură manifestate în artă. în timpul căreia arhiva de cercetări istorice se completează cu una de filozofie. Simion Mehedinți predă conducerea lui Al. împreună cu arhitectul Al. Nici noua direcție nu izbutește însă să impună revista în rolul ei de altădată. fiul lui Costache Negruzzi. alături de propriile studii ale lui Ioan Bogdan. Mircea Djuvara.