You are on page 1of 6

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Dopajul in Sport

masterant: Cariman Vlad anul I

Dopingul este administrarea sau utilizarea de substante straine organismului indiferent de modalitate si a substantelor fiziologice in cantitati ce depasesc doze terapeutice la personae sanatoase, cu scopul unic de crestere artificiala si neetica a performantei in competitie. In afara de acesta , mai trebuie considerate doping masurile psihologice de ameliorare a performantelor sportive. Aceste substante interzise ar trebui cunoscute de fiecare sportiv, de doctorul personal al echipei. Lista medicamentelor, produselor, substantelor si procedurilor interzise este aprobata de C.I.O. si contine 1397 medicamente. Dopingul este un fenomen social care trebuie descurajat pentru a pastra valorile educationale ale sportului. Lupta se da pe 3 fronturi: federatii, organizatii si stat. Scopul lor este de a stopa traficul ilegal cu substante dopante, cresterea numarului de controale anti-doping, imbunatatirea metodelor de detectare a substantelor, introducerea de programe educationale, eficientizarea sanctiunilor la abaterile cele mai mici. Masuri anti-doping luate de federatii: Un moment de referinta il reprezinta Conferinta mondiala asupra dopajulu,Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc la aceasi masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale,organe guvernamentale si neguvernamentale, mass media care prin hotararea finala(Declaratia de la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre principalele hotarari semnalam: infintarea agentiei internationale antidoping (WADA, AMA) ca singur organism neguvernamental, independent de conducere a politice in lume;armonizarea sanctiunilor in caz de doping: doi ani pentru agenti anabolizanti desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala a Fotbalului Amator) si UCI (Uniunea Ciclista Internationala) se admite ca in urma unor anchete amanuntite se acorda si sanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe activitatea de educatie informare.Astfel la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru prima oara in istoria olimpica se iau probe de sange inaintea competitiei (304 teste pentru eritropoetina) si se executa circa700 de teste out of competition chiar la Sydney inainte, in timpul si dupa Jocurile Olimpice.Campania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de milioane de dolari se cheltuiesc anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita,este greu de raspuns in conditiile societatii contemporane (milioane de

oameni, inclusiv copii mor zilnic prin inanitie, boli, etc.).In tara noastra fiinteaza Comisia Nationala Anti-doping, infiintata in 1966 si reorganizata in 2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, care isi desfasoara activitatea in cooperare cu Laboratorul national de control doping, ce apartine MinisteruluiTineretului si Sportului. Activitatea se desfasoara in conformitate cu prevederileConsiliului Europei (Grupul de monitorizare a Conventiei anti-doping). - contractele sportivilor- in contracte sunt stipulate informatii despre substantele interzise si despre efectele lor negative. Documentul interzice folosirea lor avand drept consecinte suspendarea temporara sau totala a contractului;- lista substantelor si produselor interzise- indica sportivului produsele ce nu trebuie sa le foloseasca. Permite verificarea continutului produselor si evitarea acestora.6 Alternative la doping- sunt stabilite de doctori, antrenori, psihologi, nutritionisti care stabilesc stadiul de antrenament dupa o evaluare initiala. Verificarea medicala- decide asupra abilitatile psihice, fizice si nutritionale ale sportivului. Medicul poate impune sportivului un ritm de lucru si medicamentati a utilizata pentru durere si rezistenta.- controlul anti-doping are ca scop detectarea sportivilor dopati pentru a fi pedepsiti. Cu ajutoru acestuia competitia devine corecta si legala. Controalele sunt spontane si neanuntate si constau in prelevarea unor monstre de sange de la sportivi si analizate in laboratoare speciale.- centre medicale- exista clinici care lupta impotriva dpoingului prin stangerea de informatii de la sportivii dependenti si l oferindu-le acestora consiliere si tratament. Implicarea statului in lupta impotriva dopingului In general statul este reprezentat de ministere in diferite domenii (Sanatate, sport,economie si finante, afaceri interne). Rolul lor este de a face legi, de a preveni folosirea drogurilor, de a ajuta financiar federatiile si de a construi programe pentru combaterea dopajului.Primele legi dateaza din 1960 si fac referire la consumatori si producatori. In zilele noastre legile sunt foarte stricte si se refera la toti cei care au contact cu aceste produse (de la sportivi si doctori pana la dealeri si producatori). Legi: -fiecare sportiv care vrea legitimatie trebuie intai sa faca un control medical;

-fiecare doctor care gaseste urme de substante interzise este obligat sa anunte autoritatile si sa refuze viza medicala; -fiecare sportiv care vrea sa participe la competitie trebuie sa aiba un certificat medical care sa ii permita prezenta la competitie; -federatiile sportive trebuie sa evite supraantrenarea sportivilor; -fiecare sportiv este obligat sa aiba cel putin 3 controale medicale pe an -doctorii care efectueaza controalele anti-doping pot face controale spontane in timpul antrenamentelor si competitiilor; -porducatorii si dealerii de produse dopante sunt pedepsiti conform legii prin amenda si chiar inchisoare; -fiecare doctor este obligat sa informeze pacientul asupra medicamentelor dopante, sa Ii explice riscurile morale si fizice .Daca una dintre aceste legi este incalcata vinovatul va fi pedepsit de catre federatie daca este un delict disciplinar, sau de stat daca este un delic penal.Sanctiunile disciplinare se refera la sportivii dopati, din ignoranta sau la cei care refuza controlul medical periodic, si la dealerii din interiorul federatiei. Sanctiunile sunt interdictia temporara sau definitiva de participare la competitii sau de organizarea lor.Sanctiunile penale sunt puse in aplicare de judecatorie si sunt date dealerilor si producatorilor de produse dopante.Acestea sunt: -amenzi, care se dubleaza daca sportivul este minor; -inchisoare de la 3 luni la 5 ani; penalizarea dublandu-se daca este un grup organizat;-cofiscarea produselor dopante;-interzicerea ocuparii de functii publice.Statul sustine lupta impotriva dopingului prin acordarea de suport financiar pentrua preveni fenomenul, prin infiintarea de laboratoare speciale pentru control anti-doping. Organizatii nationale si Internationale anti-doping Aproape fiecare tara are o organizatie non guvernamentala care are in atributiile sale lupta impotriva dopajului. Aceste organizatii elibereaza rapoarte medicale si aduna informatii despre dopaj intr-un mod anonim. Pot sanctiona

sportivi si federatii sportive si pot initia reforme in acest domeniu. Aceste organizatii conduc programe anti-doping in scoli, presa si pe strada. Sunt responsabili pentru educatia civica in ceea ce priveste folosirea substantelor ilegale.Alte organizatii (Tineri Atleti Impotriva Dopajului) opereaza in teritorii limitate(cartiere, cluburi, scoli si universitati). Cei care fac parte din organizatii sunt studentii, profesorii de educatie fizica, parintii nemultumiti, personalitatile publice, vedetele de sport. Propaganda lor este afisata pe strazi prin postere si proteste. Ei militeaza pentru distrugerea acestiu fenomen, iar finantarea este obtinuta de la stat, sponsori si actiuni de caritate. Dopajul este o problema internationala care afecteaza fiecare tara care are reprezentative in sport. De aceea autoritatile si organizatiile lupta impotriva fenomenului. A devenit o problema sociala pentru ca afecteaza turismul, comertul, imaginea internationala si prestigiul. Dorinta personala a unor sportivi de a castiga indiferent de ce s-ar putea intampla a dus la schimbarea rolului sportului: educational si competitiv.Acesta este motivul pentru care fiecare om ar trebui sa aiba o educatie corecta asupra valorilor vietii.Combaterea dopajului nu poate fi limitata numai la masuri de reprimare si ea poate avea success numai daca toate partile implicate sunt interesate si depun eforturi penru a combate dopajul si a promova sanatatea in sport. In spiritual Conventiei Antidoping, aceasta este cea mai buna solutie, avand in vedere dificultatile intampinate de incercari precedente ale celor implicate in miscarea sportiva, de a preveni si combate dopajul.Tinand cont de numarul tot mai mare al copiilor si adolescentilor implicate in antrenamentul pentru inalta performanta si in alte activitati sportive si de presiunile exercitate asupra lor, se recomanda intarirea masurilor de protejare a sanatatii si autonomiei acestora.

Bibliografie:
-Dr. Prof. Boris Liubler, 2002, Farmacologia PUTERII si FRUMUSETII -Dr. Serban Damian, 2006, SUPERFIT -www.topculturism.ro