You are on page 1of 7

UNIVERSITATEA ORADEA FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

CRIZA DE IDENTITATE

REALIZAT DE: DUNCA ANA-MARIA MEDICINA GENERALA AN IV, GRUPA 11 PROFESOR COORDONATOR: ORTAN FLORICA CRIZA DE IDENTITATE LA ADOLESCENTI
1

Vrsta ntre 12 -18 ani se caracterizeaz prin criza de identitate. Iat n care perioad se nate trebarea Cine sunt eu? Pentru a depi cu succes aceast perioad adolescentul este nevoit, sa i rezolve toate conflictele anterioare. Criza de identitate este considerat ca fiind singurul conflict puternic ce o persoan l are de nfruntat n aceasta via, iar depirea acestuia se poate realiza optim, n condiiile n care, toate celelalte au obinut o soluie pozitiv. Rezolvarea acestuia duce la ieirea din stadiu n posesia unui puternic sim al identitii i pregtit de planificarea viitorului. Nedepirea crizei va afunda adolescentul n confuzie, n imposibilitatea de a lua decizii i a alege, n mod special n privina vocaiei i a rolului su n via. O problema centrala pentru adolescent este sa descopere ce fel de persoana este, ce profesie sa imbratiseze si ce principii sa adopte. Acest proces are o latura constienta si o latura subconstienta si a fost numit criza de identitate.Desi s-au modelat toata viata dupa exemplul parintilor, acum trebuie sa iasa de sub influenta lor pentru a se cunoaste. (Erik Erikson). In incercarea de a-si gasi identitatea, adolescentii vor incerca mai multe roluri: visator, cosmopolit, cinic, aparator al unor cauze pierdute, etc. Vor compensa influenta parintilor cu a unor prieteni intimi, la inceput de acelasi sex, apoi de sex opus. Acesti prieteni vor fi un sprijin cand renunta la identitatea de copil si o gasesc pe cea de adult. Baietii se descopera pe sine gasind similitudini la prieteni (le place un anumit film, tanjesc dupa un anumit lucru, urasc un anumit profesor etc.). Astfel ei castiga un sentiment de apartenenta. Fetele procedeaza la fel numai ca au mult mai multe sa-si spuna. Majoritatea adolescentilor gasesc un ajutor in depasirea momentului critic in stilul pe care il adopta in imbracaminte, tunsoare, vorbire, lectura, muzica). Acestea vor fi diferite de cele ale parintilor si se simt mult mai bine daca ii socheaza. Urmeaza o perioada in care incepe sa le fie rusine de parinti, mai ales cand sunt de fata prietenii lor. Acest lucru se datoreaza cautarii propriei identitati si nevoii de a fi ca prietenii pentru a fi acceptati de ei fara restrictii. Exista teama ca parintii ar putea face/spune ceva, iar ei vor fi ironizati sau respinsi de prieteni. Ca parinte poti sa faci cateva concesii dar nu trebuie sa accepti lipsa de politete. Este bine ca in compania prietenilor copilului tau sa fii agreabil, sa nu-i faci observatii si sa vorbesti cat mai putin. Adolescentul uraste sa te porti de parca ai fi de aceeasi varsta cu el. In incercarea de a obtine independenta spirituala fata de parinti, adolescentii sunt permanent atenti sa-i prinda cu ceva. Daca descopera o mica ipocrizie se simt usurati de datoria morala de a se conforma si vor face cu siguranta reprosuri. Daca parintii sunt sinceri si corecti fata de idealurile si standardele pe

care le au, copiii vor simti obligatia sa fie alaturi de ei. Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din grupul tutelar (familie, scoala), modificarea vizibila in inaltime, maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale, aparitia pilozitatii axiale si pubiene, modificarile vocii), sunt caracteristicile principale ale adolescentului.

Din punct de vedere psihologic, puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple stari de disconfort. Dezvoltarea desproportionata, mai evidenta la baieti decat la fete, creaza adesea un aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari, datorita neajustarii lor la proportiile modificate ale corpului. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general. Conduita este labila, momentele de vioiciune, exuberanta, activism, alterneaza cu cele de oboseala, apatie, demobilizare. Apare o tendinta de scadere a disciplinei, de crestere a reveriei, de pierdere a timpului fara a face nimic.

Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si complexe. Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei artistice - literatura, muzica, coregrafie, cat si asupra unor domenii tehnice (calculatoare, telefoane).

Adolescentul priveste creatia, ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta, ca o exprimare a propriei individualitati. El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor, lume care "nu-l intelege". Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor, acestia traind intr-o lume pe care el o considera ca fiind imperfecta. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a "crizei de originalitate", criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale, iar "originalitatea" se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune, banale si depasite.

Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza neaparat mediul familial, tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. Pe aceasta linie se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa.
3

Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase, ci datorita faptului ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. In plus, adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale, activitatile si aspiratiile grupului din care face parte. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu, si el va face la fel.

Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de calitate. Pentru ca nu este un consumator cu experienta, adolescentul accepta necritic ofertele care ii vin din diverse domenii: literatura, muzica, film, stiinta, tehnica. Problema calitaii acestora priveste influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. Personajele din filme au functii modelatoare importante, ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. In general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic, iar situatiile si tipurile de relatii pe care le prezinta, tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza, modalitatile de petrecere a timpului, maniere de a reactiona in situatii stresante sau neobisnuite, functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri. Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare, ele se sedimenteaza treptat daca nu descopera si altele care sunt valorizate cultural. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent si mai valoros cultural, el devine un consumator tot mai avizat, selectiv si critic, iar modelele preluate genereaza aspiratii si interese noi, ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza.

In aceasta perioada, trairile afective se intensifica si se nuanteaza, se dezvolta mobilitatea mimica si expresivitatea emotionala. Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere, determina o labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense (oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Aceasta mare gama afectiva a adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala, opozitie, sentimente de amor propriu jignit sau de lezare a prestigiului, sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat. Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor coportamente considerate absurde si ipocrite (refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). Starea de protest mai poate fi exprimata si prin tinuta vestimentare, limbaj, aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza valori subculturale.

In literatura de specialitate exista doua viziuni opuse: una pozitiv optimista si una negativ pesimista. Viziunea optimista considera ca tinerii de azi sunt mai stralucitori, mai sinceri, mai seriosi si mai implicati in problemele sociale si ale vietii cotidiene, mai putin tulburati de crize mistice si de atitudini sexuale ciudate. Viziunea pesimista atrage atentia asupra unui tineret mai tulburat emotional, mai rebel, mai iritat sexual si potential delincvent, tentat de ideea sinuciderii, de consumul de droguri, de agresivitate si huliganism. Intre cele doua extreme, adevarul se afla insa la mijloc. Stabilirea identitatii sinelui in adolescenta - dezvoltarea psihosociala dupa Erikson Potrivit lui Erik Homburger Erikson, dezvoltarea psihosociala a fiintei umane rezulta din rezolvarea crizei produse de conflictul dintre procesul treptat de maturizare si de construire a unei identitati de sine pe de o parte si provocarile culturale si reactia la acestea de cealalta parte. Dezvoltarea psihosociala conform lui Erikson cuprinde mai multe etape, iar adolescenta (14 - 20 ani) se incadreaza in etapa a cincea: criza IDENTITATE versus CONFUZIE DE ROL.

In perioada adolescentei tanarul are rolul de a-si stabili o identitate a sinelui si de a se integra cu succes in societate. Confuzia de rol reprezinta perspectiva negativa, in care adolescentul nu reuseste sa isi dea seama cine este cu adevarat sau adopta roluri negative (de ex. delincventa) . Pentru a rezolva cu succes aceasta criza de identitate, tanarul incearca sa integreze opiniile persoanelor importante din viata sa in propria imagine despre lume, pana in momentul in care obtine o filosofie de viata unificata. Unii tineri isi stabilesc o identitate de sine adoptand valorile morale si indeplinind asteptarile parintilor, iar alti adolescenti isi asuma o identitate negativa, opunandu-se parintilor si societatii, in acelasi timp afiliindu-se la un grup de tineri de aceeasi varsta - tocilari, pitipoance, etc. Exista si tineri care raman izolati, nu reusesc sa se identifice cu niciun model si nu se incadreaza nicaieri in societate. Acestia din urma ajung adulti caracterizati de instabilitate - schimba frecvent locul de munca si partenerul, nu au obiective clar stabilite in viata.

Conceptul identitatii sinelui reprezinta un set organizat de obiective, aptitudini, valori si atitudini pe care tanarul il considera ca fiindu-i caracteristic si ca il defineste ca persoana. Gandirea matura ii permite adolescentului sa "adauge" sinelui noi trasaturi, pozitive sau negative, pe masura ce trece prin experiente
5

diverse de viata: invatarea unei deprinderi, legarea unor prietenii apropiate, succesul scolar etc. Aceste experiente sociale il vor ajuta sa aiba o imagine buna despre sine si sa adopte un comportament adult.

Afirmarea de sine este o a alta chestiune "arzatoare" in perioada adolescentei tinerii simt nevoia imperioasa de a le fi recunoscute meritele si calitatile de adulti, in special de catre parinti. Desconsiderarea este o experienta dureroasa pentru un adolescent. Pentru a obtine afirmarea de sine tanarul incearca sa se evidentieze prin imaginea exterioara, limbaj, comportament, etc.

Explorarea identitatii sexuale in adolescenta are loc in cadrul "prezumtiei de heterosexualitate" caracteristice majoritatii spatiilor culturale. Stabilirea unei identitati sexuale depinde de educatia sexuala primita si expunerea la sexualitate. La fel ca in cadrul procesului stabilirii unei identitati de sine, stabilirea identitatii sexuale poate include confuzii de rol - tinerii cu alte orientari sexuale trec mai intai prin incercarea de a se identifica cu modelul de sexualitate acceptat de societate in general, si anume cel heterosexual. Unii adolescenti au taria de a confrunta societatea si de multe ori familia pentru a-si accepta propria identitate sexuala, in vreme ce altii continua sa se conformeze tendintelor sociale care blameaza homosexualitatea, fapt ce duce la izolare sociala, culpabilizare, abuz de substante narcotice sau chiar suicid.

Stabilirea autonomiei inseamna obtinerea independentei, insa nu prin izolarea de familie si prieteni, ci independenta in cadrul relatiilor sociale. Tinerii autonomi au capacitatea de a lua propriile decizii, traiesc dupa propriile norme si sunt mai putin dependenti emotional de parinti.

Un alt obiectiv al dezvoltarii psihosociale in adolescenta este stabilirea unor raporturi de prietenie intime, apropiate, bazate pe incredere, onestitate si comunicare. Urmand modelul acestor relatii de prietenie, tinerii invata sa aiba legaturi romantice sanatoase cu un eventual partener de viata.

Relatia tanarului cu familia se afla in schimbare in perioada adolescentei. La inceput, nevoia de independenta ii face pe tineri sa se indeparteze de familie si sa

devina foarte atasati de prieteni. Aceasta atitudine duce de multe ori la conflicte intre parinti si copii, precum si la un comportament provocator si sfidator al adolescentului. Parintii si familia insa trebuie sa ramana in continuare un sprijin emotional si un refugiu pentru copil. Mai tarziu, adolescentul se maturizeza si relatiile cu familia redevin stranse si, de data aceasta, capata o trasatura de maturitate.

BIBLIOGRAFIE

www.didactic.ro www.problemele-copilului-meu.ro www.sfatulmedicului.ro

www.prodidactica.md www.famclub.ro