You are on page 1of 8

THE FROG LIFE CYCLE

La cele mai multe broaste, gametogeneza si fertilizarea sunt sezoniere pentru acest animal, pentru ca viata lui depinde de plantele si insectele din iazul in care traieste dar si de si temperatura aerului si apei. O combinatie a intervalului de zi (ora de lumina a zilei) si temperatura spun glandei pituitare a brostei de sex feminin ca este primavara. In cazul in care broasca este matura, glanda pituitara secreta hormoni care stimuleaza ovarul pentru a face estrogen. Estrogenul este un hormon care poate instrui ficatul de a face si secreta proteine care sunt apoi transportate prin sange in ouale extinse din ovar. Un alt hormon ovarian, progesteronul semnaleaza oul pentru a-si relua diviziunea sa meiotica. Aceasta este necesara deoarece oul a fost inghetat in metafaza primei sale meioze. Atunci cand a fost finalizata aceasta prima diviziune meiotica oul este eliberat din ovar si poate fi fertilizat. La multe specii ouale sunt inchise intr-un invelis gelatinos care actioneaza pentru a spori dimensiunea lor(asa ele nu vor fi la fel de usor consumate), pentru a le proteja inpotriva bacteriilor si pentru a atrage si activa spermatozoizii. Spermatozoizii apar, deasemenea pe o baza sezoniera. Masculii de broaste leopard fac spermatozoizii lor in vara si din momentul in care incepe perioada de hibernare in toamna, toate au spermatozoizi care urmeaza sa fie disponibili pentru sezonul de primavara urmator de reproductie. La cele mai multe specii de broaste fertilizarea este externa. Broasca mascul prinde spatele femelei si fertilizeaza ouale imediat cum femela le elibereaza. Rana pipiens depune in jur de 2500 de oua in timp ce Rana catesbiana, poate depune si peste 20.000 de mii de oua. Unele specii isi depun ouale in vegetatia iazului si invelisul gelationos adera la plante si ancoreaza ouale. Alte specii isi depun ouale plutind in centrul iazului fara nici un suport.

Fertilizarea realizeaza mai multe lucruri. In primul rand, permite oului sa isi completeze ce-a de-a doua diviziune meiotica care aduce oului un pronucleu haploid. Pronucleul oului si pronucleul spermatic se vor intalni in citoplasma oului pentru a forma nucleul zigotic diploid. In al doilea rand rand, fertilizarea cauzeaza miscarea citoplasmei oului, astfel incat diferite parti ale citoplasmei sa se

gaseasca in noi locatii. In al treilea rand, fertilizarea activeaza acele molecule necesare inceperii clivajului celular si dezvoltarii(Rugh 1950). Spermatozoizii si oul mor repede daca nu intervine fertilizarea. In timpul clivajului, volumul oului de broasca ramane la feldar este divizat in zeci de mii de celule. Emisfera animala a oului se divide mai repede decat emisfera vegetala, si celulele si emisfera vegetala devin progresiv mai mari. O cavitate umpluta cu fluid, blastocelul, formeaza emisfera animala. Aceasta cavitate va fi importanta pentru permiterea miscarilor celulare intervenite in timul gastrulatiei. Gastrulatia la broasca incepe Intr-un punct pe suprafata embrionului la aproximativ 180 de grade opus fata de punctul de intrare a spermatozoizilor cu formarea unei gropite, numite blastopor. Celulele migreaza prin blastopor spre polul animal. Aceste celule devin mezodermul dorsal. Blastoporul se extinde intr-un cerc, si celulele care migreaza prin acest cerc devin mezodermul lateral si ventral. Celulele ramase in afara devin ectodermul, si acest strat exterior se extinde pentru a include intregul embrion. Celulele mari ce raman in emisfra vegetala(pana sa fie inconjurate de ectoderm) devin endoderm. Astfel la sfarsitul gastrulatiei, ectodermul(precursorul epidermei si a nervilor) este partea exterioara a embrionului, endodermul(precursorul mucoasei gastrice a intestinului) este in partea interioara a embrionului, si mezodermul(precursorul tesutului conjunctiv, a sangelui, scheletului, gonadelor, si rinichilor) este situat intre ele. Organogeneza incepe atunci cand notocordul, un cordon de celule mezodermice din partea dorsala a embrionului spune celulelor ectodermice de mai sus ca nu vor deveni piele. Mai degraba aceste celule ectodermice vor forma un tub ce va deveni sistemul nervos. In acest stadiu, embrionul este denumit neurula. Celulele neuronale precursoare alungite intinse din embrion formeaza tubul neural.

Viitoarele celule epidermice din spate le acopera. Celulele care au avut legatura cu tubul neural si epiderma vor deveni creste neurale. Crestele neurale sunt ca un sfert de strat germinativ. Ele dau nastere la celulele pigmentare ale corpului(melanocite), neuronii periferici, si cartilajele fetei. Odata ce tubul neural a fost format, el induce schimbarui in vecinatatea sa, si organogeneza continua. Tesutul mezodermic adiacent notocordului devine segmentat in somite, precursorii muschilor spatelui broastei, maduva spinarii si derma(partea interioara a pieli). Aceste somite apar ca blocuri de tesut mezodermic. Embrionul dezvolta o gura si un anus si se prelungeste in structura tipica de mormoloc. Neuronii fac conexiunile cu muschii si cu alti neuroni se formeaza branhiile, si larva eclozeaza din oul gelationos. Mormolocul eclozat in curand se va harani singur odata ce galbenusul dat de masa sa este epuizat.

Dezvoltarea amfibiana Metamorfoza larvei de mormoloc intr-o broasca adulta este una dintre cele mai izbitoare transformari din toata biologia. La amfibieni metamorfoza este initiata de hormoni ai glandei tiroide a mormolocului, si aceste schimbari pregatesc un organismul acvatic pentru o existenta terestra. La anure(broaste raioase) modificarile metamorfice sunt cele mai izbitoare si aproape fiecare organ este supus modificarii. Schimbarile de forma sunt foarte evidente. Craniul cartilaginos al mormolocului este inlocuit de capul predominant osos al broastei tinere. Dintii mormolocului utilizati pentru ruperea plantelor din iaz dispar, pentru ca gura si maxilarul sa iau o forma noua, in timp ce limba musculoasa utilizata in prinderea mustelor se dezvolta. Intre timp intestinul gros caracteristic ierbivorilor

se scurteaza pentru a se portivi unei diete mai carnivore a broastei adult. Branhiile regreseaza si plamanii se maresc.

Cum metamorfoza se termina, dezvoltarea celulelor germinative incepe. La Rana pipiens, dezvoltarea oului dureaza 3 ani. In acel timp broasca este matura si poate produce urmasi. Viteza metamorfozei este atent proiectata in concordanta cu presiunile mediului inconjurator. In zonele temperate, spre exemplu, metamorfoza trebuie sa aibe loc inainte ca iazul sa inghete. O broasca Rana pipiens se poate ingropa in noroi si poate supravetui ierni; in schimb mormolocul sau nu poate. Din moment ce jumatatea de jos a oului de obicei contine mult

galbenus, se divide mult mai incet (deoarece depozitele mari de galbenusi interfereaza cu clivajul). Aceasta portiune este emisfera vegetala a oului. In schimb, jumatatea superioara are de obicei mai putin galbenus si se divide mai rapid. Aceasta portiune superioara se numeste emisfera animala a oului. Sunt numeroase cai prin care sinteza unei noi proteine poate fi introdusa. Estrogenul stimuleaza productia de proteine vitelogenine in doua moduri. In primul rand, se foloseste reglarea transcriptionala pentru a produce ARNm vitologenin. Inainte de stimularea estrogenica nici un mesaj vitologenin nu poate fi vazut in celulele hepatice. Dupa stimulare, exista peste 50.000 de molecule de ARNm vitologenin in aceste celule. Estrogenul foloseste de asemenea reglarea translationala pentru a stabiliza aceste mesaje particulare, crescand viata lor injumatatita de la 16 ore la 3 saptamani. In acest fel mai multe proteine pot fi traduse din fiecare mesaj. Termenii de animal si vegetal reflecta miscarea elulelor observare la uni embrioni (cum ar fi la acele broaste). Celulele derivate din portiunea derivata a oului sunt mobile activ (prin urmare animate) in timp ce celulele implute cu galbenus sunt observate ca fiind imobile (prin urmare ca plantele).