You are on page 1of 2

FABULA Cinele i celul de Grigore Alexandrescu Introducere Grigore Alexandrescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai epocii dinaintea

Revolutiei de la 1848, ramas in constiinta posteritatii mai ales prin fabulele sale, in care a criticat moravurile societatii timpului in care a trait. Convingerea sa intima a fost ca aceasta specia literara este singura modalitate de a-si exprima nestingherit atitudinea critica fata de anumite aspecte sociale si morale. Fabulele sale au o mare arie de cuprindere, deoarece autorul ironizeaza ipocrizia, pretentiile de noblete, lipsa de modestie, administratia corupta si abuzurile ei, minciuna, demagogia, tendinta spre parvenire prin orice mijloce. Meritul lui Grigore Alexandrescu este acela ca fabulele sale infatiseaza defecte si atitudini general umane, care pot fi intalnite si in alte imprejurari, caci ipocrizia, minciuna, dorinta de parvenire nu caracterizeaza doar o anumita epoca, ci apartin firii omenesti in general. O fabula este si Cainele si catelul, intrucat ea este o opera epica cu caracter satiric, moralizator si educativ, in care autorul pune intamplarile pe seama animalelor, criticand, de fapt, unele defecte omenesti si transmitand in partea finala (morala) unele invataminte. Ea a fost publicata intaia oara in 1842, in volumul Poezii a lui Grigore Alexandrescu, aparut la Iasi. Continutul Ca orice fabul, pozia conine dou pri: o parte mai ampl, cu caracter narativ i morala. n partea narativ este relatat n ritm alert, de un narator obiectiv, o scurt ntmplare cu trei personaje, fiecare prezentat la inceput : Samson, dulau de curte ce latra foarte tare, un bou oarecare, si catelul Samurache, nfiat la inceput ca simplu privitor. Timpul actiunii este bine precizat, fiind fixat prin adverbul deunazi, adica acela in care trieste poetul. Fabula incepe cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, acesta exprimandu-si dezaprobarea fata de cei care se lauda cu originea lor nobila: Cat imi sunt de urate unele dobitoace/ Cum ursii, lupii, leii si alte cateva/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva! Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, aduce ca argument exemplul tarilor civilizate unde Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste. Mai mult inca, se da pe sine drept pilda de modestie: Cat despre mine unul fiestecine stie/ C-o am de bucurie,/ Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Caine sadea imi zice, iar nu domnia voastra. Incntat de cuvintele si de atitudinea lui Samson, catelul Samurache isi manifesta sincer adeziunea fata de ideile exprimate, folosind chiar apelativul fratii mei: Gandirea noastra, zise, imi pare minunata/ Si sentimentul nostru il cinstesc, fratii mei. Deodata, insa, plin de mnie, dulaul devine jignitor si amenintator, fara a uita sa precizeze diferenta de rang dintre el si bou, pe de o parte, si catelul Samurache pe de alta: Noi fratii tai, potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti./ Cunosti tu cine suntem si i se cade ie,/ Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti? Insistenta catelului il infurie si mai tare pe dulau, care nu accepta nicio explicatie din partea interlocutorului sau. Sub impulsul starii nervoase, Samson isi exprima adevarata opinie asupra egalitatii: Si ce-ti pasa?/ Te intreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei/ C voi egalitate, dar nu pentru cei.

Concluzia acestei dispute este continut de morala fabulei, adic de ultimele doua versuri , separate de restul textului, in care autorul precizeaza c: Acestea ntre noi adesea o vedem/ i numai cu cei mari egalitate vrem. Aceasta este nvtura ce se desprinde din ntmplarea povestit, reprezentnd o adevrat lecie de via. Semnificatia fabulei Prin faptele narate, naratorul adopta o atitudine critica fata de cei care doresc sa parvina in ierarhia sociala, sa patrunda intr-o alta lume decat aceea din care fac parte. Autorul satirizeaza fatarnicia, intoleranta si demagogia, transmitand cititorului indemnul de a nu se increde in spusele celor mari, pentru ca acestea sunt, de cele mai multe ori nesincere. Fabula Cainele si catelul infatiseaza doar prima etapa a parvenitismului, adica aspiratia spre parvenire si de aceea discursul lui Samson este insotit de demagogie. Prin numele lui cu rezonante mitice, Samson sugereaza puterea, dar este nemultumit de pozitia lui sociala si de aceea doreste sa parvina. Pentru a-si atinge scopul, apeleaza la minciuna. Ipocrit peste masura, el afiseaza la inceput o falsa modestie, rostind fraze sforaitoare care seamana cu discursul latrator al oricarui politician demagog. Autorul insusi precizeaza initial ca el este dulau de curte ce latra foarte tare. Falsitatea afirmatiilor sale iese in evidenta o data cu interventia catelului Samurache, care este imediat pus la punct cu un dispret violent. La randul sau, Samurache sugereaza pe omul simplu si naiv, care ia drept adevaruri vorbele nesincere ale dulaului si care va plati pentru credulitatea sa. Cel de-al treilea personaj, cel figurant, este un bou oarecare, ce face parte din categoria celor care au reusit sa se ajunga, care au deja succes in categoria boierimii, fiind un parvenit recent. De aceea, el nici nu reactioneaza la spusele dulaului si il asculta nepasator. Se deosebeste insa ca pozitie sociala de marii boieri (lupii, ursii, leii), pe care Samson ii dispretuieste. El nu este un bou de rang mare, ci un bou oarecare. Primele doua personaje sunt prezentate in antiteza, acest procedeu fiind utilizat pentru a reliefa nepotrivirea dintre esent si aparen, opozitie prin care se realizeaza umorul si se obtine efectul comic al fabulei. Dulaul Samson vrea sa para altceva decat este, fapt dovedit de deosebirea dintre limbajul pretentios din prima parte si vulgaritatea limbajului cand i se adreseaza lui Samurache. Se poate usor observa deosebirea dintre cuvinte precum: nobil, tari civilizate, domnia voastra si potaie, o sa-ti dau o bataie, lichea nerusinata. Versurile cu masura inegala si rima in general, imperecheata servesc cel mai bine intentiilor poetului de a nuanta exprimarea si de a realiza interferenta lumii umane cu cea animaliera.