CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE RÂULUI
alte boeme aşezate in limba română de RADU CÂRNECI

CÂTRE CITITOR Greşeala şi păcatul, minciuna şi prostia Ne bîntuie fiinţa cu aspre frămîntări Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria. Păcatele-s cît munţii, căinţele mărunte, Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi, Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi Crezînd că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte. în pernele pierzării, Satan înşelătorul Ne leagănă făptura de taină, ca un voal, Iar al voinţei noastre nepreţuit metal La voia-i se topeşte cum se destramă norul. Da, fără de oprire in jocul său ne leagă! In suflet ne pătrunde cu tot ce e mîrşav Şi scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav, Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră. Cum desfrînatul muşcă, dorind împreunarea, îmbătrînita ţîţă a tirfei, hid trofeu, Plăcerile oprite le procurăm cu greu, Din stoarsa portocală ne-mai-zimbind licoarea. Foind ca milioane de viermi in răscolire, tn cap ne chefuieşte un ocean de draci Şi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaci întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire. Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava, De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponos Pe pinza ce ne-o ţese destinul ruşinos, E semn că-al nostru suflet încet işi stinge lava. Dar printre rîşi, pantere — rînjindu-şi bucuria — Şacali, maimuţe, scorpii şi vipere-aşteptind, Dihănii fioroase urlind, scrîşnind, muşcind Şi sufletului nostru sporind menajeria, E încă o jivină, şi poate cea mai rară! Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters, Cu ce plăcere-ar sparge întregul Univers Şi lumea-ar inghiţi-o cu pofta lui barbară;

Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate, Visează eşafoduri fumîndu-şi pipa lin; Pe monstru-acesta gingaş tu il cunoşti deplin, — O, cititor făţarnic, — tu, semenul meu, — frate! […] — «Fii preamărit, o, Doamne, şi dă-ne suferinţa Ca un divin remediu eternelor căderi, Esenţă din esenţe ea-i pentru noi putinţa Ce ne călăuzeşte spre sfintele plăceri! Eu ştiu că lingă tine îşi are loc Poetul în rînd cu heruvimii, sortit la veşnicii, Şi-l chemi la sărbătoare să-şi mistuie regretul Tirziu de-a fi părtaş la atotputernicii, Şi ştiu că suferinţa este virtutea rară: Pămîntul n-o supune, nici veşnicul infern, Iar spre-a se împletire cununa mea stelară Tu birui Universul şi Timpul cel etern. Da, salbele pierdute de antica Palmiră, Nepreţuitul aur şi perlele din mări N-ar fi de-ajuns, chiar mîna-ţi divină de le-nfiră, Acestui nimb extatic ivit în aşteptări. El e urzit în taină din strălucire pură Pe care începutul o a creat cu dor Şi-n faţa lor chiar ochii, umană aventură, Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !» SPLEEN ŞI IDEAL ALBATROSUL Adesea, marinarii, spre-a-şi alunga plictisul, Prind albatroşi, largi păsări pe mările de fum, Care-nsoţesc alene corăbiile pe-abisul Amarelor noianuri, lunecătorul drum. Abia aduşi pe punte, şi regii de azure Se-arată-a fi deodată stîngaci, fără de gînd, Mari aripile-şi lasă — o, albele armure! — Ca nişte visle triste alături atirnind. Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpînul Superb al înălţimii, stă umilit şi-nvins! O pipă peste pliscu-i ii necăjeşte unul Maimuţărindu-1, altul, pe cel cu mersul stins. Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri, De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi; Dar surghiunit pe ţărmuri, hulit şi fără zboruri, Cu aripile-i vaste se-mpiedică în paşi. ÎNĂLŢARE Deasupra: pesîe lacuri, deasupra: peste văi Şi peste munţi şi codri, deasupra peste mări, Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherări,

De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi, Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu, Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă, Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă, In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu. Mergi în purificare cu zboru-ţi preacurat, Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide, Şi bea divinitatea licorilor limpide Din focul ce străbate cel Infinit visat. In urma ta untul şi vastele mîhniri Rămină-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă; Ah, fericit acela cu-arîpa viguroasă Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri; El, ale cărui gînduri spre cer îşi iau avint Asemeni ciodrliei în zarea dimineţii, — El poate să-nţeleagă, plutind deasupra vieţii, j A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvînt! LEGATURI TAINICE Natura e un templu cu stilpii trăitori Si auzim adesea cuvinte printre goluri, Cînd zi de zi străbatem pădurea de simboluri întimpinaţi de ochii săi proteguitori. Ca lungi, prelungi ecouri unite-n depărtare într-o întunecoasă şi-adîncă armonie, De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie, Culori, parfume, sonuri se vor cu nerăbdare. Sunt proaspete miresme ca fragezii copii, Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia, — Iar altele viclene, trufaşe-n bogăţii, Purtînd in ele-avintul etern şi bucuria, Ca smirna, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare, Dind simţurilor noapte şi spiritului soare. FARURILE Rîu al uitării, Rubens, grădină-n lenevire Si pernă ds trup fraged, lipsită de sărut, Dar unde viaţa curge cu fără-de-oprire, Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud; Da Vinci, dinspre sine, într-o oglindă sumbră, Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd, Acoperit de taină în transparenta umbră: A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd; Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie, Cu numai o podoabă: un crucifix de lemn; Acolo plînsul rugii se-nalţă din gunoaie Sub nemişcata rază cu-al neputinţii semn; Buonarroti, vagul nedesluşit în care Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei, Şi-n înserarea goală năiuci de închinare

pumn despotic. Cu prunci arzînd pe ruguri sub flăcările-n dans. în ochii tăi vedenii mai bîntuie. cind bate Ianuar Cu nopţi de neagră veghe. Delacroix: o baltă cu diavoli uzi de sînge. Doamne. Debil şi palid. Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere. Şi-apoi pe Pan. copile despuiate. Imens ecou adună din mii de labirinte Dumnezeiescul opiu al celor muritori. insă. Watteau. ca valuri. cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne? Coşmarul. amară mărturie A demnităţii noastre ce-ar vrea seninătăţi. eşti tristă în astă dimineaţă. Te-mpinse în adîncul străvechilor Minturne? Ah. Decor al ameţelii luminilor din lustre. ţi se ivesc pe faţă Sminteala şi oroarea. MUZA VENALA O. In preajmă o pădure de brazi privind mîhnit Şi-alături. trecind. un bal-minune de suflete ilustre Zburînd ca nişte fluturi In dans carnavalesc. miresme de-nviere. E ordinul ce trece de mii de ori mărit. Şi rind pe rînd. muza mea. vei izbuti măcar . E farul ce s-aprinde pe inii de citadele. Un vis de groază: Goya! cu hăuri mari căscate. In iarna viscolindă. cu capul printre noruri. Puget cel melancolic. Extaze şi blesteme. sub cer negru. muza mea. tatăl cîntărilor totale. parcă ivit din ceaţă. Durere mindră care din veac în veac învie Sîingîndu-se la sinu-ţi în reci eternităţi! MUZA BOLNAVA Vai. Ca imnele scandate in meşter vers latin Slăvind pe Phoebus. mai revarsă. Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă Cînd groaza. stăpîn pe-aşa regat. Superbă nebunie pe care o iubesc. stăpînul pe-ntinderi pastorale. Doamnă. Te-Deum-uri de-a valma. nocturne. Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin. Atleţi in încordare şi fauni în amoruri Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat. Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans. E strigătul ce-1 scoate un vînător pierit! E pllosu-acesta. Un strigăt! şi-1 repetă mulţimi de santinele.Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei. noian de lacrimi sfinte. şi reci şi taciturne. pestriţe sărbători. amanta palatelor bogate. fanfara plinge Ca un suspin din Weber dar neacoperit. Cu babe ia oglindă.

Îşi mlădiau talentul sculptind prin cimitire 5i Moartea preamărind-o cu simple. Sisif. nu voi mormint celebru . cînd voi avea cuvînt Din trista-nchipuire să-nalţ o sărbătoare: A ochilor iubire şi-a miinilor lucrare? DUŞMANUL întreaga-mi tinereţe doar o furtună neagră A fost.A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate? Marmoreeni-ţi umerii vor mai zîmbi cu har Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate? Săracă şi flămîndă. vai. blestemlndu-ţi viaţa. si prin aceasta rar soarele de jind. zeiesc. bătrîna mînăstire înfăţişa icoane de Adevăruri sfinte. spre-a nu mă teme De gropile-mprminte ce-n fată se ivesc. Să faci să se amuze un public indecent. Dar cine ştie dacă acele fiori de ginduri Vor mai găsi in solul spălat ca aspre prunduri Dumnezeaiscă hrană spre-a le însufleţi? — Durere! O. vestiţi călugări. ci fără sentiment. Sau intr-un circ. Ca el ne-mpodobită sărmana mea chilie. ce nu se mai ţin minte. Pămintul dintre ape s-adun. Cum singele ce-1 pierdem ii străluceşte nimbul! ZADARNICII Nu. Neputincios în toate. harnic aurar? Va trebui. Blînd austeritatea in fără de rostire Stingea acelor chipuri răceala dinainte. durere! cum ne mănlncă Timpul. n-am curajul tău celest. vechi cuvinte. Grădina mea sub tunet mincată-i de pelagră. Cu doar cfteva fructe abia se pirguind. Duşman ascuns in inimi. Şi iată-mă in toamna ideilor supreme. făcînd-o pe paiaţa. Darmite pentru-a multa oară! Ars longa vita brevis est. CĂLUGĂRUL NEVREDNIC Pe ziduri afumate. Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire. Cu sapa şi cu grebla va trebui. ţie. din ceruri înstelate Comori mai aduna-vei. să port aşa povară. — Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt. Cînd mulţi. Să rîzi cu plinsu-n suflet şi. tu. spre-a ciştiga o piine Să cinţi pe la biserici — trăind de azi pe miine — Te-Deum-uri ştiute. Nicicum. temeinic zi de zi. Nevrednicul său schivnic îi sunt de-o veşnicie. alături.

Izvor le dă din stîncă şi-mbracă-n flori de vară Pustiul ce-i petrece spre jinduita ţară. tn chip solemn şi mistic amestecau complice O muzică de ape în rezonări ferice Cu-amurgurile triste în ochiul meu declin. Şi cîte flori cu-aleasă haină Parfumul straniu ca o taină îl dau tăcerilor adinei! O VIATA ANTERIOARA Am locuit. spre un cimitir pustiu Inima. înconjurat de-azururi. cu grotele antice. Le cintă din vioară cu înrudit avînt. propria-ţi oglindă! Si cugetul ţi-1 vezi In luciul de soartă. Ei leagănă sub pleoape un cer de sărbători Năluci de fericire topindu-se. Ea. ce-i iubeşte. toboşar tîrziu. Iar pruncii sug dulceaţa din ţîţele bogate Sau dorm la mame-n spate. Cybela. cu imnuri o răsfeţi. Cînd seara-şi umbrea faţa. îmi bate-n ritm de marş funebru. Cu armele la şolduri şi strălucind fiori. sub stînci.Ci. în suflet locuind-o visărilor eterne. Bărbaţii merg alături de carele-ncărcate. eternă legănare: Amaru-i fără margini în suflet îl păstrezi. seminţia cu ochii arzători Din nou la drum porneşte spre alte zări visate. ciudate. Şi te-adînceşti in unda-i ca-n propria-ţi icoană. pe vecie îngropate Singurătăţilor. de valuri înspumate. covoare verzi le-aşterne. — O. lungi zile. Un greier. ŢIGANII PEREGRINI Profetic. Iar inima îşi uită nefericita-i goană . Talazuri cu răsfrîngeri din cerul opalin. părăsindu-şi culcuşul de pămînt. mereu sîrguitor: Să-mi afle taina care mă subţia de dor. Şi o alinţi cu ochii. cîte rare nestemate Dorm. sub falnice portice Şi splendid aurite de soarele marin. am trăit acolo plăcutul efemer. de ei neştiutori. Da. Şi gindul lor acelaşi. OMUL ŞI MAREA Om liber. pururi fi-vei înamorat de Mare. Şi sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmate Mă răcoreau cu frunze de fraged palmier. A' căror nalţi pilaştri se-asemănau din plin.

Mare. Lopeţile apucă vîslind spre-adincul gol. dacă slăbiciunea-ţi aş fi adeverit. dezvăluindu-şi satanica-i sminteală: «Isuse mic. Ai fi de risul gloatei. un om de piatră. Ruşine ai culege. Părea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia dată Credinţă cînd jurase. PEDEAPSA TRUFIEI În vremuri minunate. pe care o trăda. îl arăta mulţimii de morţi pe fiul cel Care-i batjocorise bătrîna frunte. ca intr-o ceaţă. de nimeni cercetate. parcă. îi pretindea simbria rizîndu-i Sganarel Lui Don Luis. -atunci. ce-1 adora.-ascunzi in sînu-ţi comori. parcă. nici milă. la slava vie. Moartea vă duce în ispită: Beligeranţi de-a pururi. în voalul ei de doliu. Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameţeală Strigă. Un cerşetor cu ochiul trufaş. întregul haos. de parcă da porunci. Şi. Pe căi necunoscute. Eroul privea valul. Isuse! prea-n ceruri te-am suit! O. Lumina lui de soare c-un văl se adumbri. Omule. . sprijinit in spadă. uitînd a morţii arcă. Ci. Se spune că un doctor. — Ce-nnobilase inimi supuse la păcat. preamare învăţat. nimic nemaivăzînd. o. Ci. şi-acesta. cu sinii de tăcere. Precum o mare turmă împinsă la tăiere Şi rămînea in urmă un plînset către zei. Alături de perfidul ei soţ. -nfiorată. O. fraţi mereu duşmani! DON JUAN ÎN INFERN Cind Don Juan ajunse in zări subpămintene Şi i-a plătit lui Charon al trecerii obol. şi mîndri faţă-n faţă: Ai. amîndoi misterul nu vi-l lăsaţi privit. pe cînd Teologia Da flori nemaivăzute pulsindu-şi energia. Muncindu-le adîncul cu-aleasă măiestrie — Şi după ce ajunse prea-sus. de Antistene. Elvira. întunecaţi şi vajnici. Cu desfăcute rochii. o biată mogîldeaţă!» Nici nu-şi sfîrşise vorba şi mintea-1 părăsi. Sub cerul ca o noapte l-întîmpinau femei.Cînd marea-şi urlă dorul şi-adîncile-i tristeţi. de mii şi mii de ani Fără-ncetare. Nalt în armura-i sumbră. nu gloria măreaţă. ii năpădi gîndirea. în fire genuni fără sfîrşit. lupta voastră-i mereu neostoită: Nici remuşcări. Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate. totuşi. Sta-nalt la cîrma bărcii tăcut Inăintind.

Produse fără noimă-n secolul ateu — Picioare-n ghete nalte. ce-ţi mlădii fiinţa. un motan. lumină întru eternizare! Nicicind vreo frumuseţe ca searbede vignete. contemplîndu-mi adinciie mistere. Mi-ar fi plăcut fiinţa-i s-o văd cum înfloreşte Nesăţioasă-n jocuri cu sufletul avid. spre-a-i fascinare pe-aceşti amanţi. în calea sa Trecea fără şă ştie. spre care toţi au aflat pierirea. genune-ntunecată. ca visul în piatră: o minune. îşi vor petrece viaţa în studii austere. poetul învinselor cîoroze. destui. Zidind copiii-monştri cu trupuri de titan. care nicicînd apune. ca-n poala blindei regine. Menit e să inspire poetului iubirea. îi las tăcuta ceată cu chipuri de spital. Oglinzile în care mai mîndru totul pare: Mari ochii mei. Iar sinul meu. Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă Să stau. nu pîîng vreodată: rămîn in veci mireasă. Cu vitele asemeni. De caut n-o să aflu în palidele-i roze Năucitoarea-mi floare in roşu ideal! Fiindcă-acestei inimi.Odinioară templu boltit în strălucirea Ideilor de aur ce-şi rînduia. Leg inima-mi de gheaţă de-al lebedelor crin. mereu neînţeleasă. Lui Gavarni. Urăsc mişcarea care-i al armoniei chin. Căci am. Materiei asemeni. Ce uneori nimbează celebrele sfătui. ai semnul tău zeiesc: Surîsul pentru gura ne-nvinşilor Titani. Tu. Doar tu-i placi Lady Macbeth în crimă-mpurpurată. se-nstăpini precum într-un cavou cu cheia uitată undeva. URIAŞA Demult. cea-ndelung visată d'Eschil în antici ani Sau tu. Poeţii. FRUMUSEŢEA Frumoasă sunt. statuie-a Nopţii. şi nu vedea nimic Pe cimpuri dacă-i vară sau iarnă pe colnic. acum Tăcerea. de-atunci. Tu. în mînă castagnete!— N-or incinta o clipă un cuget ca al meu. vis michelangelesc. Era o biată zdreanţă în colţul unei vetre: îl huiduiau copiii şi-1 alungau cu pietre. Şi inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleşte Din umeda-i privire ce mă voia avid. Tronez în zări ca sfinxul. Primindu-mă-n plimbare magnificele-i forme. Nu rid. pe cînd Natura se dăruia trufaşă. . noapte-adîncă.

merge — biet cîine. Ca un sătuc in valea acelor munţi stăpîni. sculptor — Priviţi surîsul tainic şi-adinc voluptuos: Încrederea de sine i-a-ntipărit extazul Şi mindra sa privire şi galeşă sfîdind Şi. mai in sus de umeri. la-ntîmplare.-n urma ta. Destinul. Sărmană mare artă! Precum un fluviu care în lacrimi se sfirşeşte. aievea-i luminii lui crescindă. miminile-n dezastre. stind.Să urc. o fiară bicefală! Ba nu! e doar o mască. cel trup încintător E. Tu semeni. E c-o să dăinuiască. cu tot ce-i omeneşte. Afurisită artă! surpriză infernală! Armonioasă formă. Frumuseţe! ochiul divin şi infernal. O. . Priveşte-1 cum se strîmbă fără-a voi ceva. închipuit decor: Obrazul de lumină-i schimonoseală blinda. Intinsă-i pe-o cimpie sub zările informe. Ai in priviri. Iar capul. ca un fruct din văluri ivindu-se. Cind. Sub falsa-nfăţişare părind a aştepta. Ce rău nefast o roade ameninţînd minunea? — Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc! Şi traiul său de-acuma! Dar ce o îngrozeşte Şi-i scutură genunchii de piatră. abia. oare? Ea-i doar perfecţiunea Şi poate să-ngenunche tot neamul omenesc. Să-adorm la adăpostul imenşilor săi sini. •■ Răsări din hăuri negre sau te cobori din astre? Vrăjit. Sărutul ţi-e licoarea iar buzele amfdra Dînd celui slab tărie. moleşită de-aprinşii sori păgîni. îmbelşugat revarsă şi crime dar şi vise. cu-amarul lor rotund. deodată. versanţii la pulpele enorme. amurgul şi aurora. Şi mîine. întruna! — ca şi noi! IMN FRUMUSEŢII Vii din supreme ceruri. şi poimîine. STATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAŞTERII Lui Ernest Christopiie. celui puternic scut. Minciuna ta mă-mbată precum o revărsare A apelor Durerii cu ochii săi pe prund! — Dar de ce plînge. blînzi şi goi. Şi răspîndeşti parfume: un uragan tăcut. vara. Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal. din tainice abise. Că vrăji răscolitoare ne-ngăduie pornirea! Ci să-i privim de-aproape ameţitorul har. obrazul Din ale cărei linii Îşi semeţeşte gînd: «Numele meu Plăcerea-i şi-ncununez Iubirea!» Iar faţa-i dăruită cu-ascunsul farmec rar.

Voi merge unde oameni şi arbori cu-a lor soarte Alene se răsfaţă sub arşiţe de cer. Trăieşte în adîncu-}i. năframâ-a unui nor! Asia languroasă şi Africa-n dogoare. Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna Intrind in Infinitul de taină şi avid. Pe unda-ţi miresinată. pe morţi zîmbind senină. al meu devine sol. ca braţe de femeie . cu bărci şi cu năieri: Un port sonor în care vrea sufletu-mi să beie Asemeni unei flote: culori. şi neştiind de moarte. plutind sub curcubee. parfume plutind stăruitor! Extaz! şi-i plin alcovul de tot ce-a fost odată: . bucle! o. Frumuseţe! monstru măreţ. Dulci amintiri in părul dormind. candid. închizîndu-mi ochii. în nările-mi. Că vii dinspre azururi sau din infern. Cu steaguri şi catarge. Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice Sosite de din larguri in obosire lină. Un muribund îmi pare. Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare. Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice.Stăpînă eşti şi nimeni nu ţi-a-ndrăznit cîndva. Iubitul ce-n dorinţă aleasa işi cuprinde. PARFUM EXOTIC Cînd. mormînîu-şi alintînd. Si calci. în toamna cu-nserare. Si tot la fel Omorul — breloc făr' de rugină. grădină Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc. fii valul ce lin o să mă poarte! De abanos eşti. totuna! O. vers. între podoabe. Spre flacăra-ţi divină s-azvîrl efemeride. Neasemuito. ca o turmă pe umeri revărsată! O. Spre glorie tind braţe. grozav. pădure-aromitoare! Cum duhul altor oameni stă-n muzici de candoare. In timp ce tamarinii miresme răspindesc Infiorate-n aer. Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur. Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare. PÂRUL O. Cînd navele de aur. O lume-ndepărtată. mare. O insulă-i acolo de lene şi splendoare Cu arbori de minune şi fructe de azur. stingîndu-se domol. Groaza o ţii la mare preţ. Pe pîntec îţi dansează mereu mai îndrăzneţ. pe care. Păr minunat. parfume. Respir parfumul tainic al sinului tău pur. plete. iată In aer voi să-1 flutur. Slăvindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt.

Cum de cadavrul proaspăt. minune.. Să plămădeasc'-un geniu din tine. Maşina oarbă. punct negru în lumină! Iar dinţii. Nicicînd nu te făcură să dai napoi cu spaimă. fiară mereu mai nemiloasă. lenea mea fecundă. Cum nu te prinde-oroarea. şi încă. Căci legea frumuseţii nicicînd n-au cunoscut. încă. de catran. O inimă. să vezi Că. în roiuri. care-ai supt de sînge atîta omenime. Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut.) Ţi-ar place. ţi-o pierzi? Păcate mari. — Din tine. pe care le-ai săvîrşit cu faimă. splendidă mocirlă! cerească mirşăvie! SED NON SATIATA . toţi bărbaţii în patul tău să vină. Tu. Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă! (ŢI AR PLACE..) Mi-eşti sfintă tot la fel cu cea boltă de-nstelare. tu. Cu cit îmi pari podoabă a nopţilor de ger. Şi te-ndrăgesc. fruntea doritoare de-acea beţie sfintă Voi scufunda-o-n blîndul ocean. tu. spre-a mi-1 ivi Pe cel ascuns. Statornicind ironic o depărtare-adincă Ce braţele-mi desparte de-albastrul cer. Spre-a-mi adăsta dorinţa in tainică veghere! Nu-mi eşti tu dulcea oază de vis şi de plăcere Şi vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind? (MI-EŞTI SFÎNTA TOT LA FEL CU. să roadă. vas de întristare. pe zi. o. Da. privindu-te. regină-n preacurvie? O. Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasă mîngîiere In coama ta va pune podoabe strălucind. Femeie deşucheată. doamnă de tăcere. a ajuns. Şi te iubesc. Şi-arzînd. viermi se prind. spre-a-i păstrare acestui joc turbat. Tu. Văzînd cum că natura.. ca lampioane. Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă. iar gindul ce bine-te-cuvintă Va şti să te găsească. puterea de diavolă. Şi-n mîngîieri nespuse plăceri a ne vrăji! Negre-n-albastru. măreaţă-n gind ascuns.. surdă. îmi dăruiţi înaltul de vis şi diafan! Pe ţărmul vostru iarăşi dorinţa mea răzbate Şi sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecate De mosc.Spre-un cer mai pur din care al vieţii frig s-a şters. ulei de cocos şi. tenebre ondulate. te-ai angajat. la sărbători In piaţă. prea meşteră la crime. plete. TOŢI BĂRBAŢII.-n mii de-oglinzi. desfrînato. Vreau să m-agăţ de tine spre nalturi năzuind. cu-atit mai mult cind pieri.

. ciudată unduire. Două perle reci. Valuri negre-n stinci. ce mult îmi place Trupul tău frumos. La suferinţa lumii total nepăsătoare. şi-al nopţii cer stelos.Ciudată zeitate cu trup misterios. în alint. şi opiu. Ah. dă-mi flăcări mai domoale Din ochii mari şi negri. Simbolică natură. Ea îşi consumă clipa mereu netrecătoare. curate. Privirea ta izvor e din care beau setos. Sufletu-mi de dor palpită Năzuind spre sud. superbă libertină. Fier şi aur. ce unduire în parfume-adînci. Pare marea-n despletire. Femeie majestoasă. nu pot să te-nfăşor Şi nu pot. de mosc şi de havană. Ochii tăi nimic n-arată Dulce sau amar. doar. ŞARPELE CARE JOACA Leneşo. Ca tristele nisipuri şi cerurile seci. Ca valurile mării ritmîndu-se în veci. furioaso. . în taină plămădită de-un Faust de savană. Amestec de sfinx antic şi înger fără vini. ferestre firii tale. Din aur. Ea trece fără zgomot. Ca-n patul tău — infernul — să fii o Proserpină! (ÎNVEŞMÎNTATÂ-N VALURI. şi mersul tău îmi pare Proaspăt abandon. Ca şerpii lungi pe care. diamante. ca Styxul.. fără gînd. jos! Părul tău. Rămlne-n strălucirea-i ca steaua inutilă. Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vană. oţeluri şi lumini. Metalică lucire în ochii săi vibrînd. Cu magica-i baghetă îi face-a dănţuire. Sublimă vrăjitoare cu şolduri de-abanos. fachirul. Vînt uşor aud. străină. Ca o navă-n zori trezită. Mireasmă îndoită. dar rece şi sterilă. Trufia să ţi-o nărui în bărbăteşti strinsori.) înveşmintată-n văluri cu sclipăt de argint. De nouă ori. demon fără milă. Ca o stea ce-a prins să joace în oglindă. Las altora. Cînd poftele spre tine-s grăbită caravană. O.

Ca vintul şi ca şopotu-n pirîu. De parcă trupu-acesta trezit din toropeala. parcă-nsutit. .-amar. Se topesc gheţari şi creşte Apa peste mal. putreziciunea O răscocea in roşu-vineţiu. gura-ji potopeşte. Mişcindu-se-n scursoare. incet. De-a lungu-acestui năclăit atol.Ca un şarpe-n ondulare Pe-o nuia de somn. de-aceasta.Şi forma de fiinţă aproape dispăruse. Şi soarele-n suişu-i. Trăia multiplicindu-se. că am simţit pe dată f"m se învirte totul. Cînd. la o cotitură. Fruntea de copilă dulce Cum ţi-o legeni blind. Dinţii. boabele de griu. Legănîndu-şi. Sufletul e-un cer cu stele Scuturate-n dar! UN HOIT îţi aminteşti. Nava mea de dor. Topindu-se ca-n vis in timpul vast. O muzică ciudată vuia in cloaca hidă. Pînzele de nor. cînd se pornesc să rida In vînturare. strînsă-n trupul viu. . ni s-a ivit in faţă Un hoit scîrbos la margine de drum. Apa. Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol. Parcă-aş bea un vin de grele Glorii. Sălta-n cutremurare aprinsa viermuiala Cu opintiri şi zvicnete adinei. Pui de elefent să-1 culce înf taine cînt. iubito? Era o dimineaţă Tot proaspătă şi blinda ca şi-acum. minunea Cîndva. Şi făptura-ţi se mlădie. Dansau in roiuri muşte pe burta-n puroire. Spre-a-napoia Naturii. Şi-atit duhnea de tare. Ca intr-o largă sită. In sine zemuind pe-ngustul grind. dulce. albul val. şi-ameţeşti. armonie. atunci. Privea din slavă cerul la stirv cum se desfată O înflorire-n tainele-i drăceşti. îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsare Puhavul pîntec aeru-mpuţind. in grasa ei băltire. Cind pulpele deschise ca intr-o desfrnare.

Stăpîne. cu dreptate Să taie. viermilor tăcerii. ce-ai pătruns ca un cuţit în biata-mi inimă plingîndă. Şi alte şase noaptea cu vălu-i de pustie. O. — Şi totuşi. o. ca un cird înnebunit De draci. Purificată-n tot ai să te-aşezi Acolo. strălucitoare-acu'! Da. Cum prins de joc e-un cartofor Cum de pahar e beţivanul. VAMPIRUL Tu. uitată. Le spune. la pindă. amintindu-ţi al meu dor. Cum viermii de cadavrul lor. nici ape. în sinul rece-al humii. chiar aşa. blestemat-o. spre-a mă libera . O. Spre-a mucezi sub ierburi şi zăpezi. Posomorită-i viaţa cu zarea plumbuită Şi-n ea înoată semnul: cel pururea blestem.O schiţă-a bia. ce-ţi vor muşca sărutul. in care işi pierduse închipuirea. de care-s prins Precum ocnaşul e de lanţuri. printre oase. A se-mbuiba cu fericirea sa. regină a graţiior lumii. nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adîncă Decît un ochi de gheaţă plutind in cer şi incă Imensul întuneric precum bătrinul Haos. Cum somnul ne scufundă: stupidul elixir — Anevoios şi lung e al vremii searbăd fir. loc de danturi. steaua mea. ca această imagine scabroasă Vei fi cîndva. Tu. Statuie a iubirii. jalnice-animale. ai năvălit flămîndă In cugetu-mi total învins Culcuş făcîndu-ţi. nici păduri. absolutul Din taina descompusului amor DE PROFUNDIS CLAMAVI Tu. şi tu. Ah. Că ţi-am păstrat esenţa divină. după stinci. azi. şase luni un soare de gheaţă să înduri. Nemernico. Ca-ntinderea polară făr' o fiinţă vie — Mişcare nu. Şi. nici pajişti. Dar. mi-eşti duşmanul! Rugat-am spada. la care m-am adaos.-acum te chem Cu inima-n abisul de spaime prăbuşită. singura-mi iubire. tu. pictorul fantast. Tu. ca o fiară aştepta A-şi relua ospăţul la groaznica-i captură. Un ciine. Da. privindu-ne cu ură. îngere. Cea-mai-frumoasă.

Cind n-are să-ţi mai fie alintătonil pat Decît o criptă rece c-o veştedă cunună. mut. Să-i deie picătura sa. vin' la pieptul meu — Dar gheara ţine-o-nmănuşată! Aş vrea. să mă scufund mereu tn ochii-ţi de metal şi de agată. frumoasa mea cea brună. un cadavru. A căror amintire-mi dau vlagă şi idee. pururea supus. Neghiobule!— de ţi-am ucidt Vampirul. de ce în timpul vieţii N-ai vrut să ştii că morţii în tainiţa lor pling?» — Şi-n remuşcarea-ţi. Cind piatra-ţi va supune şi inima nebună Si coapsele ce-n viaţă atit s-au mlădiat. au spus: «Rămîi acolo. aşa. Regina mea temută! mă-ngenunchind mereu. Cînd singele-ţi va tace de-a pururi îngheţat. spre mine. Poate că într-o seară o lacrimă divină Va-nceţoşa. Mormîntul. ( PISICA Te-aştept. cu farmecul ciudat. Dar.Ah. Mi-nchipuiam fiinţa-i semeaţă de femeie: Privirea de putere. biată curtezană. privirea-ţi de lumină. vai! şi spada şi otrava Dispreţuindu-mă.. pentru sfintul meu vis tăinuitor — El. pe spatele-alintos. REMUŞCARE POSTUMĂ Cind vei dormi-n vecie. .ah. Al părului coif negru şi tainic miresmat. In mausoleul negru din marmură tăiat. Tu. . ţi-aş fi prins tot corpul într-un sărut ateu Din talpa de răcoare la fruntea luminind.. de singe şi de gind. Nemaiputînd vreodată s-alergi ca o furtună. stirvul ai re-nsufleţi Cu sărutările-ţi avide!» (CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ. de alt cadavru. Un dor mă prinse iarăşi . in mirşava Robie. care-ntotdeauna a înţeles poeţii — Va întreba-n adincuri cu glas sfîşietor: «Tu. viermii vor roade îndelung.) Cum stăm In noapte lingă cea groaznică ebree. liber dacă-i fi. acest corp vindut! "De-acea minune-naltă ce n-o să-mi fie zee. care totul poate.Şi-otrava. Alături. Cînd degetele-mi trec a mîngîiere Pe capul mic. Comori desfăşurîndu-ţi. pisică.

eroii s-au prăbuşit curind. stăpina mea de soarte. Şi aerul vibrează de singe şi scintei. Ce înfruntare mindră! insă nici-unul cade: E jocul tinereţii. Ce splendide apusuri in ceruri colorate! Cind noaptea peste toate ţesea o ceaţă fină. In hău' acesta jalnic ce mulţi s-aud gemînd! Hai. al dragostelor ei. Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite. şi scapără scîntei. regină-ntre iubite. cindva trăite de rîşi ori de pantere. Mireasma ta unică mă-nnobila cu nimb. ochii ei Ca şi ai tăi. DUELLUM Doi luptători potrivnici. domestică felină. Tu. Îmi văd in gînd femeia. făptura sa deplină O-nfăşură din creştet la picioare Miresmele-i adine ucigătoare. Izvor al amintirii. trandafiria boare. Cind noaptea peste toate ţesea o pinză fină. De ce să vreau aiurea sublimele ispite Cind tu le ai in trupul şi-n sufletul curat? . Ci săbiile-s frînte! şi tinereţea moare. Şi-aţiţător. Şi ce adine văzduhul! în suflete ce timp! Plecindu-mă asupra-ţi. regină-ntre iubite! In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema Sau în amurg balconul. Iar dulcea-ţi respirare cum ţi-o sorbeam venină! Şi-ţi mingiiam genunchii şi ne făceam fior. al serilor văzduh. Ce splendide apusuri in ceruri colorate. voi. Sunt reci şi-adînci. înlănţuiţi. ce blinda inima! Şi ne-am şoptit atîtea minuni netrecătoare In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. Căminul de blîndeţe. Iubito! insă dinţii şi unghiile cer A-nlocui pumnalul ori spada trădătoare. Iar carnea singerindă în ghimpi o floare cere. Mă retrăiesc aievea in poala ta culcat.Cind mina se îmbată de plăcere Pe trupul tău electrizînd lucios. bătrine inimi cuprinse-acum de ger! Prin ripi. în zăngănit de spade. Ce fraged ţi-era sinul. e rindul nostru-acum Să-nveşnicim o ură peste-al iubirii drum! BALCONUL Izvor al amintirii. cruntă amazoană. Ghiceam In întuneric privirile-ţi de dor. pomul de plăcere! puterea mea de duh! Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrăjite. O.

din teacă. Luna vieţii mele. ob. te-ador!» I In văgăuna tristă şi adincă In care chiar Destinul m-a închis. incîntător pumnal! Din lustre strălucinde i-aţi focul în priviri! $i vulgului deşîeaptă-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tău îmi place: cădere. Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă. Cu aeru-i uşor oriental. O recunosc in pasu-i triumfal Ştiu bine. adincurilor noastre. Aşa te vreau! Dar astăzi. cea-mai-frumoasă. oare. pentru-a multa oară. scumpul meu Belzebut. Ca soarele ce-şi spală tristeţea In ocean Şi-ntinerit iar urcă-n tăriile albastre? — Parfume. sărutări-noian! POSEDATUL E soarele sub noruri. dormi. Precum sorbind mireasma alintată Din trupul Doamnei — neuitat amor! Din părul ei sorbind c-un val cea noapte — Jertfelnic de alcov ce te îmbie — . jurăminte. cu-adincul tău vital. înălţare. cititor! ai respirat vreodată Cu lăcomia celui poftitor Tămiia ascunzind un sfint fior Sau moscul din pernita-n scrin uitată? Ce farmec lin şi lung legănător Ne e trecutul clipă ce îmbată. să-şi fixeze arta. Si unde rază nu pătrunde-n vis.Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite! Parfume. Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta Şi inima-n frigare mi-o gătesc. Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară. Fumează. pe ceţuri. Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus. fii al luminii zor. sărutări-noian. oh. o! şi luminoasă. jurăminte. fii tristă şi. abia strălucitoare. MIRESME O. este Ea. Spre-a fi al său egal Tu. Mai răsări-veţi. O zînă-aievea pare că-mi apare. II. Din cind in cind. în umbră te-nfăşoară. Fii noapte fără stele. Întreaga mea fiinţă-i spre tine cu-ncordare Sistrigă iar: «O. întunecată. Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal. Ca astrul din eclipsă ieşind. te înfioară. deci. Ţişneşte.

Din sufletu-mi n-ai să mi-o ştergi pe Ea. atunci fremătătoare. CADRA Cum rama completează o pictură. cum răzbate. Mereu. furios bătrin. O-mprejmuie cu toată-a lor măsură. ce eşti blestemată de din adincuri pînă-n Tăriile celeste.. pe pura-i tinereţe Îmbibate. Uşoară. şi-n viitor stăpin. calină şi-ndrăzneaţă. Şi din lumina ce ne-a-nvăluit Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai are? Un palid chip ce-n sine-a asfinţit. Ajunge-va cu bine acele noi păminturi Pe oameni fericindu-i c-un vis din altă lume. veşnicia mea! (PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI. — Ah! ucigaş al Vieţii şi al Artei.Miresmi păreau că se rotesc In şoapte. Atunci. Din alintări.. precum o umbră alunecînd stăpină.-abia şoptită in obosite strune Şi-n cititoru-acela. fast desăvîrşit. Să-ţi fie amintirea precum a' mele cînturi. Din gura ta ce gura mi-a vrăjit. tu. Chiar şi atunci cind meşteru-i vestit.. . Dindu-i acel ceva de împlinit Şi astfel o desprinde de natură. desfătarea. O. PORTRETUL Se mistuie-n Durere şi în Moarte Văpaia care-atit ne-a mistuit. Parfum.. III. Pe care Timpul. La fel: podoabe. îl spulberă cu-aripile-i deşarte. ca o veşnicie. trupul îşi afundă-n bucurie Şi e o-nvăluire mătăsoasă Iar ea stă-n murmur proaspăt şi regesc De tinără maimuţă graţioasă. intrînd. Adăugind la frumuseţea pură Un aer blînd şi tainic inedit. — Tu.) Păstrează-aceste versuri. ştie Că toate dimprejur o indrăgesc. Gol. simţeam. iar dacă al meu nume. din blănuri. IV. doar eu ţi-aud puterea. Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea. O. Corabie purtată de generoase vinturi. să se-mpreune tn tainice inele cu blîndele-i avânturi. şi-acum. Din ochii ce-au ştiut ca să mă poarte. Iar din veşminte.

neştiutoareo! Suris ca dimineaţa. E vocea ta minune cînd ştie a tăcea! Da. deseară ce-i vei spune Acelei preafrumoase.Privirea-ţi să destrame a proştilor tărie. de toţi visat. Ce din privirea-i sfîntă iţi toarnă-n cuget har? . Suflarea-i: muzicile-n zbor! (TU. Şi ochii tăi mă-mbete: un vis ce-n ochi-mi sună. cind chipu-i mă uimeşte. Mai bine bietu-mi suflet să creadă-ntr-o minciună. Ce adevăr cumplit! E o durere simplă. Ce are mai seducător: Ca Aurora mă-nnoieşte. mereu la ea acasă. S-aleg ceva in stare nu-s.. tu chip de-nţelepţie! SEMPER EADEM Mi-ai zis: «De unde-ţi vine ciudata Întristare. suflet fără pată! Mai mult decit Viaţa E Moartea. Tu.) Tu. A neglija ceva. mistică metamorfoză A simţurilor mele-n zbor! Da. spre-a fi mereu frumoasă. şi cu voce joasă. nu lasă. Ce vraja dulce-i întregesc. In felul său mă ispiti: «Din lucrurile-ncintătoare. Tu. Dis-dimineaţă se ivi Satana. ce-i vei spune iarăşi. taci. Ce trupul tainic i-a sculptat. Nu ştiu. ce ne ţine în plasa-i de mister. Din ce-i întreg. apoi să pier! ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢE In camera de sus. cel mai mult ce-ţi place?» O. O. Tu. retrasă. înger cu ochi negri. preascumpe şi preabune. Urcind asemeni mării pe ţărmul dezvelit?» — Cînd inima-şi termină culesul. tot ce face. Ca Noaptea e alintător. vocea sa e ca o roză. CE-I VEI SPUNE IARĂŞI. şi i-ai răspuns: «Minune-i totul. inimă plîngîndă. Iar armonia-i prea aleasă. Din tot ce roz şi negru are Şi mindru o împodobesc. ni se pare C-a exista-i zadarnic. suflete. Sub genele-ţi de umbră s-adorm. Plăcută tuturora ca bucuria ta: Ci taci iscoditoareo.. biet suflet solitar. Răspunde.

Sunt robul lor. ştii tu ce e amarul? înger al frumuseţii. Ochi minunaţi. şi paşii tirşindu-şi-i plîngînd. Fantoma ei în noapte ori in singurătate. Si lacrima amară. Luminii lor.— un Înger i-a fermecat savant. precum ei dragi slugile-aşteptate. Înger al luminii. ruşinea sau uritul. sunt Madonă!» FĂCLIE VIE Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumină vie. voi. şi pumnii strinşi in umbră Cind iarăşi răzbunarea îşi bate toba sumbră. Cunoşti tu. Pe care. Sau ziua. Şi soarelui de-afară nemaigustînd paharul? înger al sănătăţii. ştii tu ce-i bătrineţea? Tu. Precum făclii de ceară in plină zi pălind Ci fără a se stinge divina lor clipire. de multele păcate. . Sunt fraţii mei purtindu-şi cereasca lor solie Şi risipind in ochi-mi trăiri de diamant.— Vom pune-orgoliul nostru să-i legene cîntări. Cînd ochii-i ne-nveşmintă in limpezimi de zări. ştii tu ce-i bătrineţea. cînd. In nopţi pustii. spaima. In riduri adincită şi-n zbuciumul hidos De-a mai privi in ochii ce ne-au băut frumos. David. revenind. Dar ele cintă Moartea. Şi-n agonie. La dulcea ei asprime s-aducem preamărire. Călăuzindu-mi paşii spre zarea de Frumos. iţi implora putere. oare. poate. Scăpindu-mă de pofte. Ca flacăra pluteşte. de groază. Frumosul să-1 adunaţi averi! Sunt îngerul de pază. In searbede ospicii bolnavii delirind Ca exilaţi. ştii tu ce e amarul. şi-n preajmă tinereţea? înger al frumuseţii. cunoşti ce e minia. stăpîn pe-a tainei ceaţă? înger al bunătăţii. voi ardeţi cu mistică lucire. Şi simţurile noastre-şi arată nebunia? înger al bunătăţii. a căror taină n-o stinge vreun soare! REVERSIBILITATE Înger al bucuriei. Dezgust ascuns credinţa. Făptura-i miresmată. cu îngerii de-o fire-i. cînd pulsul vieţii bate. sunt Muză. Firea inviind. Şi-n suflet imi pătrundeţi cu blinda adorare. trecutul In inime pătrunde cu pas tăcut de gheaţă? înger al bucuriei. Voi aştri. stăpîn pe-a tainei ceaţa. lumina-mi supune-se voios. cunoşti ce e minia? înger al sănătăţii.-n larma străzii. ce-ndemni spre fericire. înăbuşind dureri Şi-adeseori cuvintă: «Puterea mea ordonă: Iubiţi-mă.

c-a fi frumoasă e-o aspră meserie Şi nu aşa un meşteşug banal Precum al dansatoarei ce moare şi învie într-un surîs ştiut şi maşinal. Ivindu-se in daru-acela pal. Pisici se strecurau abia zărit. Scăpă. Şi îl ascund de lume mereu. Din tine. pustie şi bizară. spre-a se topi-n eternităţi!» Da. ZORI DE SPIRIT Cind iarăşi desfrinatul la geam simţeşte zorii Şi-n suflet Idealul e-un mugure arzind. Şi apă largă. Ca-ntr-un cavou un ruşinos secret. din ceruri. De-acea tăcere suspinînd frumos Şi de mărturisirea-ţi cumplită ce m-adună Şi inima mi-o stringe dureros. abia. Ci eu Iţi cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire. Ca nişte umbre ce ne-au îndrăgit. cu pas şovăitor. Furiş. O notă plingătoare. ne-am plimbat (Ah. Cu-auzul tot la pîndă ne urmăreau. Stringîndu-se in pripă la coşul de Uitare Apoi. şi-mi erai alături precum din cer o zee Şi sufletu-mi nici azi nu te-a uitat). pe lingă case şi pe sub porţi bătrine. Din tine. doar. Că toate pier: amoruri. O lună plină lumina de vis. frumuseţi. Cind deodată-n miezul intimităţii noastre. stăpine. bucuroasă de dor ca o fanfară In dimineaţa strălucind uşor. sub fardurile-i groase. Că inimii a-i crede e o prostie mare. De care-ai lui se leapădă-n regret. cea asemeni viorilor sihastre. inger al luminii. Tirziu de dor. Cu sunetul din licăriri de val. solemnă şi bogată Plutea peste un adormit Paris. ştiindu-i firea. noaptea. Tu.Din trupul tău de vreme să-i dai acea avere. Se-ascunde egoismul omului. De braţu-mi sprijinită. Şi-apoi. Minunii se iveşte ticăloşitul gînd . mi-amintesc adesea de farmecul de lună. plăcută şi nobilă femeie. ce-şi schingiuie menirea. Plăplnd copil şi mirşav. Biet înger! vocea-ţi blinda ce ţipător sunase: «Nimic ia lumea asta sigur nu-i Şi că întotdeauna. ce-ndemni spre fericire! CONFESIUNE O dată. medalie curată.

Pe strunele viorii o inimă suspină. Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare. da. Flori îşi topesc fiinţa. mereu să vii. zeiţă cu chip neaşteptat. O. Asemenea lui Lazăr. un chip de ceară Mişcindu-se-a trezire. din nou. stind in moarte. rupindu-şi giulgiul greu: . spre viaţă se încearcă. reameţindu-ţi clipa. păleşte-n soare a luminării rază. Reimbătindu-ţi ochii. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd Trecutului aşează vestigii de lumină. Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie şi geme. in taina mea arzind! STICLUŢA Există. tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa. Reînviind culoarea şi aurul de soare. Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme. Căci deschizînd sipetul din Orient venit Si care-n balamale scinceşte răguşit. azur neîntinat. Ca Moartea. într-un scrin.Şi-n bruta somnolentă un inger sparge norii. Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere. Ca valsul melancolic in vîrtejire lină! Flori Îşi topesc fiinţa. da. Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte. Tot astfel tu. Amirosind a vreme din mucegaiul fin. mereu de sărbătoare Şi arde ca un astru şi-n sufletu-mi s-aşează! ARMONIE DE SEARĂ La ora de-nserare. uşor. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd Cînd soarele se-neacă in plasma-i asasină. Ori căutind. insă. de aur. dormind in taina lor. genune seculară. De-un suflet ce. Mii ginduri crisalide. Abia fremătătoare se mişcă şi. Un chivot eşti. prin casa cea veche. parcă. abia cădelniţind. Da. Fantoma ta e. Parfum suav şi sunet In preajmă revărsind. Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii. Cind soarele se-neacă in plasma-i asasină. Iţi dănţui frumuseţea etern încintătoare Iar ochii mei te-aşteaptă s-apari. parfume care pătrund adinc Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng. Spirituale ceruri. abia cădelniţind. pe frageda tulpină. duhnind. Pe strunele viorii o inimă suspină Ca valsul melancolic în vîrtejire lină! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd.

pierdut din amintire. Pe el topindu-şi setea a razelor văpaie. uneori te-asemeni acelor zări frumoase Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase. Iar ochii-n taină-adîncă (albaştri. speluncilor imunde Podoabă să le dea miraculos. răscolită de-un rău care o coace. a răului. Femeie a pierzării! seducătoare vreme! Iţi voi slăvi vreodată chiar viscolul ce geme? Şi voi putea eu stoarce. gri sau verzi?) Pe rînd plini de visare. Plăceri mult mai tăioase ca gheaţa şi ca fierul? . Mărturisire-a forţei. duhoarea mea adîncă. atunci cind arde gerul. Şi strălucind lumina: un munte după ploaie. fără de ştire. crăpat. Eu iţi voi fi sicriul. Ca soarele ce-apune sub cerul neguros. lntr-un dulap sinistru zvîrlit. cu aer dezolat. şi încă Otravă îngerească in străveziu amar. Şi îndemnind-o fără remuşcare Către hotarul morţii cu imnele-i plelungi! CER TULBURE Ca într-un văl de ceaţă privirile iţi pierzi. duioşi ori cruzi de dor: Ascunsă nepăsare a cerului sub nor. asemeni. Iar visurile-mi bine-te-cuvîntă Că-n apele-ţi amare le-aduni şi le dezmierzi. prăfuită. Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta Cu tainice chemări din ochi-ţi verzi. şi eu. Eşti ca acele zile în piele albe prinse Cind singele-şi agită izvoarele încinse. El adinceşte timpul plăcerilor storcind Acea întunecată potolire Ce-ncearcă peste poate biet sufletul plăpind. Şi opiul măreşte tot ce-i nemărginire: De neoprit al spaţiilor gînd. In hohote işi ride de spiritul ce zace. Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar! OTRAVA E vinul cel ce poate. Da.O rincedă iubire pindindu-te mereu. Şi nu cunosc esenţă mai purificatoare Ca apa sfîntă-a gurii tale atunci Cind inima mi-o-mbată tăcutele porunci. Cîndva. Să-nalţe nevăzute portaluri fastuos Din a paharului luciri fecunde. cu dop cleios. Cind carnea. Ca iazurile-n freamăt In care chipu-mi pierzi. Ca o sticluţă veche. Murdară.

poate? Ca de-un magnet mereu atras Mă uit la ea ca spre-o iubire Şi-n mine-apoi cu-amănunţirc Spre-a şti ce-am fost şi ce-am rămas. Ca versu-ascunselor algebre Cu alcoolu-i. vocea asta îmi pătrunde Mereu adincele tenebre. Nu-i trebuie cuvinte pline Spre-a-mi spune frazele puhoi. poate. Durerile să mi le-nmoaie. brun-roşcată. Iese-un parfum insinuant (Ea m-a privit ca pe-un amant!) Ci n-am s-o mai mingii altdată. E-al casei mele geniu bun. Regină e şi-i mă supun: E. amiaza mea fierbinte. Aşa subtilă şi femeie! II Din blana-i moale. Pisică. Mă dor pupilele ei pale Ce ard ca splendide opale. dimineaţă pură. Privindu-mă la nesfirşit. Ci. iveşte Profunde bogăţii şi creşte Dintr-un mister de undeva. Pisica gîndului. Şi miaună ca-ntr-un suspin. glasu-oricum ar fi. FRUMOASĂ I Prin creier mi se plimbă lin. sunt in toate uluit. minune 'naltă. . De parcă-ar fi la ea acasă. FRUMOASA NAVA Aş vrea. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. stranie felină. Să-ţi zugrăvesc fiinţa în cuvinte: Tu. Mă judecă şi mă socoate. Ca glasu-i In regal efect. Da. clnd rotund e. Da. Şi nu-i arcuş să mi se-ndoaie Pe suflet şi vibrind perfect. o zină. frumoasă.PISICA GINDULUI. Venind din zarea ingerină. Atlt de tandră-i vocea sa.-un zeu. Durerea mi-o adoarme-apoi Cu dulcile-i extaze fine. E vocea-i ca-ntr-o taină-zee.

scrin cu dulci mistere la care-aş vrea să vin Parfume şi nectaruri să le sorb. Marmoreenii umeri şi gîtul tău sculptat Iţi poartă capul mîndru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. minune naltă. Vis îmbietor. Ce-mi răscolesc dorinţe. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti. Ah. Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi. îmi pare Că eşti frumoasa navă inaintind pe mare. scuturi sfidătoare cu-mpunsuri de rubin! Tu. cu daruri îndemnînd Spre uşile rotunde-n strălucire. Uşor visind cu pinzele în vînt Şi leneş legănată. Marmoreenii umeri şi gitul tău sculptat Iţi poartă capul mindru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveşnici Ţara ce cu tine se-ncunună! Soarele curgînd. Cer desnegurînd. dimineaţă pură. iar singele uni fierbe Ca două vrăjitoare-s ce-au ajuns Să ardă ierburi negre-n vasu-adînc ascuns. ivindu-te. Iar braţele-ţi asemeni acelor boa-şerpi. înnebunind in suflet şi-n cintecul meu orb! In rochia ta largă. ivindu-te. Sufletului farmece iveşte Chiar cind mincinoşi Ochii tăi umbroşi Lacrimile-i strălucesc zeieşte. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti. Făcute-s a-1 cuprinde pe iubit. ca două scuturi. Uşor visînd cu pinzele in vînt Şi leneş legănată. îmi pare Că eşti frumoasa navă înaintînd pe mare. A-l adinei de-a pururi în dorul tău vrăjit. In unduirea fustei bat pulpele-ţi superbe. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. Aş vrea. Fiindcă sinii mîndri mătasea impingînd. departe de pămînt. Primind. Să-ţi zugrăvesc fiinţa in cuvinte: Tu. îmi par un scrin ce-aşteaptă. a poftelor privire. .In rochia ta largă. departe de pămint. amiaza mea fierbinte. INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE Sora mea de dor.

totu-i rînduit. E linişte şi lux voluptuos. Soldatului zdrobit ce singerînd aşteaptă: . Ambră-n adierea ei sihastră. spune. Stinge-ni-se larme Firea lin adoarme In lumina ce surîde caldă. icoane Fast oriental lucind agale. Hoinărind in dulce năzuinţă. Frumoasă vrăjitoare. totu-i rînduit. Acestui suflet împietrit de groază. Din adine de lume Au venit anume A-ţi plini şi ultima dorinţă. Murindului spre care flăminzii lupi se-ndreaptă. la rînd. Precum acela care strivit în bătălii Sub vuiet de copite-agonizează. Acolo. Rarisime flori Miresmind culori. dacă ştii. hai. Aurind. Rozind în noi perpetuu. E linişte şi lux voluptuos.Acolo. ZĂDĂRNICIE Adinca Remuşcare o poţi închide-n lavre? Ea bîntuie in sufletul amar. Podobi-vor locuinţa noastră. Inimii. plafoane Şi oglinzi. Navele visind. va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale. totu-i rînduit. De ani poleite. frumos. Iată-n port. frumos. Mobile sclipite. frumos. ca viermii în cadavre Sau ca omida-n falnicul stejar! Adinca Remuşcare n-o poţi inchide-n lavre? In care băutură de tihnă-aducătoare Vom îneca acest cumplit duşman? Precum o curtezană flămîndă-i de odoare. spune. E linişte şi lux voluptuos. Furnică răbdătoare în drumul său avan! In care băutură de moarte-aducătoare? Frumoasă vrăjitoare. Şi se rotesc deasupra-i corbi tehui. hai. Acolo. Soarele asfinţind Zări Învăluind Hiacint şi aur totul scaldă. dacă ştii.

. se năruie latent! Da. ca bestii feroce... In mine însă plînge tristeţea-n flux pustiu. Zadarnic. O. iubeşti tu oslndiţii? Da. a murit! Şi fără blinda lună ce-or face visătorii.. roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie! — Adesea. mi-au mîncat. mindră vrăjitoare. — Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!. Ce adăpost mai poate fi găsit? Satan a stins lumina din geam la Hanul Zării! O.. Mi-e sufletul ca templul prea-pingărit de gloate: Se-mbată. iubeşti tu oslndiţii. Supravibrind c-orchestra-i prea sonoră.. biciu-ţi in sîngele-mi placid Izbească cu văpaia-i atotmistuitoare Spre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare! CÎNTEC DE TOAMNA .. minunato. Ce inima. Eu am văzut o zlnă pe cerul infernal Din flăcări inălţlnd o Auroră Adesea. sub un decor banal. O zlnă cu făptura-i In aur de lumină!. Ci inima-mi. Frumuseţe. roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie In sufletul ce-i jalnic monument. spre care flăminzii lupi se-ndreaptă. sub un decor banal O zlnă cu făptura-i In aur de lumină Pe marele Satan pulverizlnd. Poţi lumina deodată un cer inchis ca smoala Şi mocirloase neguri care tac. aici e-un loc prădat De ghearele şi dinţii femeilor fatale.Avea-va cruce pe mormîntul lui.. Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţă A mitului tăcerii cu gustul vineţiu. Cu zorii de-ndrăznealâ poţi tu să vindeci boala Cind stele nu-s iar fulgerele zac? Poţi lumina deodată un cer Închis ca smoala? Speranţa ce lucise in geam la Hanul Zării Pe totdeauna-i stinsă. Asemenea termitei. CONVORBIRE INTIMA Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă. In care minunea n-o să vină. E-un teatru şi zadarnic aşteptind. — Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale. scuipă. Într-un teatru. dau foc şi se ucid!. ţipă. Cei care din iertare n-au gustat? Cunoşti tu Remuşcarea ce-n inima fiinţii Săgeata-i de otravă-a aruncat? Prea-mindră vrăjitoare. Murindului. într-un teatru. şi piatra temeliei De neoprit.

ce duhul mi-a cuprins! UNEI MADONE ex-voto In stil spaniol Madonă şi stăplnă. Ah. Madonă muritoare. dar azi amar mi-e glndul. In care. Să gust din duhul toamnei. Din versuri împletite in cel mai pur metal Şi dornic podobite in rime de cristal. îmi pare că pe-aproape S-ar ţintui în grabă o raclă. şi mustrare. Cu cele ale tale tu nu mă mai ajungi Cum soarele pe mare. Iubesc lumina verde din ochii tăi prelungi. bulgăr roşu. Tu. se odihnesc in văi Şi trupul ţi-1 sărută. mindră frumuseţe. in recile-i tenebre. chiar dacâ-s nerecunoscător. cu pocnete funebre. pe genunchi-ţi lasă iar fruntea-mi de învins Şi. Ritmat de şocu-acesta. iubeşte-mă! fii mamă Chiar dacă-s rău. ci-n Lacrimile-mi vii! Şi rochia. Şi soră şi amantă la tainele-ti mă cheamă Cind vremea intră-n sînge şi clipele mă vor Rămii aşa! Mormintul nerăbdător m-aşteaptă. Dar nu ţesută-n perle. Şi totuşi. Ascult şi mă-nfioară. şi groază. Adio. inima mea va fi. Iar farmecele-ţi toate ascunse-atunci vor fi. Şi-n cruda-mi Gelozie. uluită. Se leagănă în vîrfuri. Un eşafod se-nalţă. roz-alb. In mine iarna-ntreagă va năvăli: minie Şi ură. in loc lipsit de stele Iţi voi zidi altarul nemingîierii mele. O Mantie barbară iţi voi croi. . astăzi e toamnă peste ape. silnicii. o. mea. cu jale. Din plopi uscate ramuri pe caldarim. Avind drept căptuşeală chiar Îndoiala. se-aude. Ca soarele-n infernul polar şi pe vede De gheaţă. statuie să te-nalţ. departe De-a' lumii veselie şi de priviri deşarte Voi măiestri o boltă de-azur şi aur: smalţ. In hăul cel mai negru al inimii. in mine aspru zel Şi cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de oţel. — oare-a cui?! Ieri era vară. şi grea. in dulci văpăi. câzind butucii. Dorinţelor ce-mi urcă şi cîntă coborind. in sclipătul de gind. spre cer apusă treaptă. strălucire pe-a verii scurtă cale! Şi cad arar. minune. poate. de care sunt flâmîndul. Şi-i o plecare-adîncă spre zarea nimănui. minune. Voi face pentru fruntea-ţi Cunună orbitoare.Ne afundam in toamnă. regretindu-mi vara.

gură fragă Care şi pe morţi învie! Coapsele îndrăgostite Către sinii dulci se cer. Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ţi plăplndă Cea pururea-n suspine şi pururi singerindă! CÎNTEC DE DUPĂ AMIAZĂ Arcul din sprîncene doare Şi-ţi aduce-un chip ciudat: Ca un înger In păcat. sărut. Voi da iubirii mele întreagă barbaria: Din toate cele şapte Păcate capitale. Sub tălpile-ţi l-oi pune spre a-1 strivi Întruna Pe-mbăloşatul monstru şi ura lui. ca-ntr-o-mbrăţişare. Cu puteri ca lenea-ţi vie Nu-s licori să o întreacă: O. Ca două scoici fidele să le păstreze chipul. Străluminind cupola şi-azurul ei ceresc Mereu in adorare ştiind să te privesc. Mă voi nălţa: Esenţă. Şi. Fiindu-mi virtejirea cea ultimă şi-ntîie. te-ador. O. . Crîngul şi pustiu-n jind Pletelor miresme-adună. spre-a desăvirşire in tine pe Măria. ne-atingînd nisipul. Ochi imenşi de vrăjitoare. In Mirt mă voi preface. Gindirile-mi aprinse ca Luminări de ceara Vor înflori altaru-ţi. Pe şarpele ce-mi roade rărunchii-n toata clipa. jongleur in izbăvire Drept ţintă voi alege superba ta iubire. De n-am să pot cu arta ce mi se-adună-n fapta Din Luna ca argintul. in Smirnă şi Tămîie Şi veşnic înspre tine. Nimfă caldă. Călău în remuşcare voi meşteri Pumnale Prea-bine ascuţite. o. înzăpezit. Capul tău e o furtună Peste laine călărind. virf pur. spre cer. Regină ce mă mîntui şi-mi preţuieşti risipa. Uşurateco. nebuna.-ntunecoasă. Regină-a mea Fecioară.Cu umilinţi voi face Pantofii din atlas Picioarele-ţi divine să-i poarte-n tainic pas. să-ţi tai o Treaptă. nebună pasiune! Preot In devoţiune Spre păgînul său amor. mereu neistovit. Şi mă farmeci cu-nserări. Şi. Trupul: candelă duioasă Parfumată-n dezmierdări.

cu ochii ei severi. stea şi zare: . Superbă. Cei demni şi-adapă ochii din lacrima-i ce doare! LAUDE FRANCISCĂI MELE Strune noi în cînt mi-adie. Sub a paşilor avere. Moi săruturi să mă-mbete: Gura ta ca un magnet e. nebună. pe-atit mîngiietoare. cind e implorată. o. Tu. pentru-a învinge Furia-ti vuind adine. explozie şi rod In Siberia mea neagră! SISINA Mi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînătoare Şi dind năvală-n crînguri. ca rîul Lethe. Mi-ai sosit. Cu ghirlande te-nconjoară Dorul meu. întrecîndu-şi vitejii cavaleri. Şi mă sfişii. Dai săruturi care pllng Muşcăturilor din slnge. blinda. ca pe-o fecioară. Ci. e toată numai soare Iar inima-i de pară: surîs cu mari averi. o. O văd şi pe TheYoigne de slnge doritoare. Cu părul o furtună.Perne-n patul de mister Sunt răsfăţuri şi ispite. joc ce-mi reînvie. Pe cei desculţi chemindu-i la aspră răzbunare. tu. Spre-a mă smulge din amare Naufragii. ochiu-ţi culci Peste mine. Strigările din goarne şi tobe-i dau puteri. Cu fruntea de mînie. Şi mă vindeci şi mi-eşti dragă. Uneori. Ce greşelile-mi doboară! Ţi-oi sorbi. Răzbind cu spada-n mină regeştile tăceri. O. in codri austeri. in vuiet şi ardoare. ca o lună. Pe dt de ucigaşă. La fel Sisina! Insă ce dulce luptătoare. Bucuria mea se cere Geniul şi-al meu destin. Apoi. Risul tău cu gheare dulci. inima pustie. Iarăşi. lumină de izvod. Cind furtuna de păcate îmi lua drumurile toate. Sub pantofii-ţi de satin. Tu. Zeitate.

vasta mare. mai departe! Mi-s lacrimile-avere! — Cu inima-ntristată. Dorind In taina serii făptura ta agavă.Inima-mi ţi-anin pe-alîare! Eşti izvor al tinereţii. în ţara-mi de splendoare. Îmi eşti. mi-ai dat har. Cuvîntului. La gitu-i fin alese bijuterii de dor. aristocrată. spune-mi dacă inima ta se-avîntă Departe de oceanul murdar al lumii noastre. Trup-potir. gînduri pline. Tu. Sub palmierii leneşi am cunoscut o dată O nobilă creolă cu chip fermecător. Mai robi ca robii negri din ţara ta de gind. mă pătrunde. Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt Precum virginitatea cu tainele-i sihastre? Agata. Dă-mi tărie. sublimă. să zbor zorind fregata! Departe. ce chipurile-alină! Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântării Şi-a vinturilor orgă ce urlă şi suspină îi dăruie. Sîngelui cel tainic jar! Foamei mele adlncă hrană. avlntată In liniştite firii cu somptuos decor. Sare-a plinii pofta-mi iscă. Nopţii luminînd icoană. adeseori. spune-mi dacă inima ta se-avintă? O. MOESTA ET ERRABUNDA Agata. Vin divin. — De-ai poposi. Pe malurile Senei şi proaspetei Loare. marea. vasta mare ce chinurile-alină! Să-alerg cu diligenta. Lac vrăjit al netristeţii. marea. Unde aşteaptă arbori cu vlrful arzător. Ţi-ar închina poeţii sonete noi de slavă. Agata . Minune. de odaliscă. Glas de rouă-al dimineţii! Mi-ai ars tot ce-aveam murdar. Subţire şi fierbinte Diană. Aş podobi cu tine castele-aşteptind. Duh al florilor spre mine! Pune-mi trupu-n dulci oslnde. Vis al meu cu sfinte unde. Cale-a mea fără prihana. alinul legănării! O. cea castă. Francisca! UNEI CREOLE In ţara însorită şi veşnic miresmată. Părea o vrăjitoare vislnd. Scăldătoare cu lumine.

Aşa cum le avuse străvechiul animai! Din cuget nu-ti descopăr secretul infernal. precum in zori lumina. sub arbori. să zbor zorind fregata! Tu. Şi. Cu ochi hain ţinteşte Amor spre-al nostru dor. de cine? Urăsc tăişul minţii şi-al patimilor val! Şă ne iubim In taină. Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline. Eu vreau prin groază-a te supune! SONET DE TOAMNA Privirea ta mă-ntreabă cu-adincu-i de cristal: «Iubitul meu prea-straniu. plăpîndă şi rece Margaretă! . Sărutul meu. frumoasă brună. chemindu-1. Si-i ştiu tot arsenalul acum Îngrozitor: Sminteli. Să-alerg cu diligenta. Cum alţii prin iubire-aşteaptă A-ţi stăpini şi gind şi faptă. care-mi sperii somnul cu degetele-ţi line. seara. Suntem două amurguri in toamna de fior. paradis-mireasmă. ce har găseşti in mine?» — Ah. taci! în suflet iarăşi candorile-s depline. Tu. Cu zbenguieli. orori şi crime! — Tu. Cu noaptea-n vălurile-i moi La sînu-ţi strecura-mă-voi. rămii doar gînd şi zare: Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie.Se tinguie: departe de crimă şi durere. Va fi mai singur ca o lună Şi-n alintări de reci eşarpe Te voi cuprinde ca un şarpe! Cind zorii palizi vor apare Voi fi de mult o depărtare Iar tu de chin şi rugăciune. — Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate. Stă-n marea depărtare ca India şi China? Ţi-1 aminteşti plîngîndu-1 cu lacrimile toate Şi-I reinvii. Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate? STRIGOIUL Ca îngerul cu ochi hain In patul tău am să revin. palidă. Tu. rămii doar gînd şi zare! Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline. paradis-mireasmă. din pocale. Nici neagra lui poveste scrisă cu foc. pură margaretă. Tot ce-i frumos departe-i şi-i demn de-namorai Iar inima se-neacă in pura poezie! Tu. suspinuri şi sărutări florale. Cu dragoste ascetă. gustind vinul.

Cind soarele-şi înclină pasul Si se ivesc tenebrele.. I-ar fi-nhănjat Erebus la carele-i funebre.. de bucurii orfană. tn perini alintoase. De nu le-ar fi mindria supusă la poveri. BUFNITELE Sub tisele care le-ascund. Fărîme mici de aur ca un nisip topit In mistice pupile sclipesc abia zărite. tăcută în tainică langoare. ca într-o părăsire. Îşi poartă pururi condamnarea De-a fi voit să-şi schimbe locul. Cînd. Pe blănuri moi de nouri uşor învălurite. Privirile stingîndu-şi pe-a viselor ispite Ce urcă-n înflorire împodobind azururi. cînd li se-adună anii. Topeşte-se-n leşinuri cu dorul ei de-apururi. . Meditînd. Visînd in nemişcare au nobile-atitudini De sfincşi lung^ tăcerii în vaste soiitudini. Pe şalele bogate au scînteieri vrăjite. Ci omul. uneori. tn cuibul palmei prinde cea picătură vie. Ne-adormit poetul crezînd In suferinţă. Cei Înţelepţi de-aici invaţă Să nu le placă-n a lor viaţă Nici zgomotul şi nici mişcarea. Peste pămlnt îşi pică o lacrimă ce doare. năzuind norocul. In inimă-ascunzind-o de-a Soarelui dorinţă. Stau bufniţele înşirate Pe crengi ca zeităţi ciudate. MOTANII Foşti amorezi şi oameni cu-adlncă-nvăţătură Iubesc deopotrivă. Şi stau în adormire visînd la nesfîrşit. Ca ei de singuratici şi dornici de căldură. PIPA Sunt pipa unui autor. C-o mînă mîngîindu-şi. Prieteni ai ştiinţei şi-ai rarelor plăceri Ei caută alinul in tainice tenebre.TRISTEŢEA LUNII In seara asta luna visează-n trindăvire. A sinilor săi fragezi ivire diafană. Cu irizări opale şi gust de veşnicie. Cu ochii roşii. A casei lor podoabă de linişte: motanii. Stau nemişcate pină ce Soseşte melancolic ceasul.

Aici.Privindu-mi afumata mină De cafră sau de abisină Veţi şti că-i mare fumător. Paingii. Sub încetată boltă sau claru-adinc ceresc Doar zborul meu pătrunde. I le alin şi-i vindec iar Al inimii zbătut hotar.-n umbră. Să-ngroape trupul tău fălos. MUZICA Ca pe o mare-adincă in muzică plutesc! Spre-o stea ce mi s-ascunde. îi legăn sufletul domol In plasa-mi învăluitoare Urcînd din gura-mi arzătoare. nechemate. Şi simt vibrind in mine nebune vijelii Ca nava-n rătăcire. Căci vîntul bun. albind ca nişte crini Pe innoptate unde. Fumeg bogat ca vatra plină Unde se pregăteşte cină Celor Întorşi de pe ogor. Deasupra ţestei blestemate Vei auzi cum. Cu pieptul inainte şi cu plăminii plini Ca velele rotunde. pinză işi vor ţese Iar viperele vor pui. lingă o ruină. furtuna amarelor stihii Pe-abisu-n rătăcire Mă leagănă. Sparg valuri înspumate. negru stol. — Ci calme oglinzi fiind altdată Cu disperări mă-mbată! MORMtNT In noaptea care va fi sumbră Se va ivi un credincios. GRAVURA FANTASTICA Schelet grotesc şi sumbru. pe frunte-ai devastată Purtind o diademă de bilei de altă dată. Vin haitele de lupi urlind. Ca. De-i chinuit şi gînditor. Iar gîndurile-i. . Şi vrăjitoare veninoase Şi babe-n zbenguieli hidoase Şi hoţi cu hoţii complotind. cînd stelelc-or să-şi lese Pleoapele spre-a aţipi.

înalţă cavalerul o spadă cu dogoare. cu zările-ngheţate. Găleţile cu lacrimi a' celor care pier.Ne-avînd pe el veşminte: un straniu spectru pal Şi. maeştri-ai putrezirii. dacă ar fi sa-şi vadă visul. . In lutul cu melci umezi şi alte tîritoare Aş vrea să-mi sap. ca în atîtea ori. a Îndrăgit taverna: Cu cit se-mbată. tainic vin. stind lingă focul ce pîlpiie-n cămin. Un mort voios şi liber soseşte-acum la voi. Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare Şi care-n ciuda vîrstei rămine tot bărbat. Zadarnic Răzbunarea cu braţelei de fier Neostenit goleşte in hăuri mari. Străbate ca un rege tăcutele-i palate Şi cimitirul mare. Ura. livide. In timp ce Ura-i tristă de soarta ce-o apasă: Ea ne-avind răgazul de-a adormi sub masă. şi psalmi de-nmormîntare. ce chinuri mai sunt in răul firii Pentru-acest corp ce-n viaţă-i mai mort decît cei morţi?! BUTOIUL URII Ura-i precum butoiul umplut de Danaide. Şi a-mi dormi uitarea ca un rechin în apă. Cum amintiri sub pleoape încep uşor să cearnă. zdrobind-o in picioare. Cu nara spumegindă şi cu vederea lipsă. ca şi el. viermi. Şi lacrima lipită In mincinoasa pleoapă. CLOPOTUL DOGIT Amar şi totuşi dulce e-n serile de iarnă S-asculţi. Bătrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare. In care zac sub raze cu-abia lucire ternă Popoarele din vremea antică şi modernă. O. creşte mai mult şi setea lui Reînnoindu-şi chipul ca Hydra de la Lerna. Şi totuşi băutorii cad pradă somnului. Urăsc şi testamente. Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorţi. zorind grozav un cal Ce. mai degrabă. cit mai adine o groapă. cei corbi rotind pe zare De viu să mă devore la aspra lor agapă. precum beţivul. Căci Diavolul e-acela ce-a găurit abisul Prin care mii de veacuri de trudă şi sudori Se scurg. Mi-ar place. Cind clopote. Peste mulţime calcă. Ci spuneţi-mi. Le-ar stoarce viaţa. eu însumi. Vechi filozofi ai vieţii. forfotitor gunoi. ca valuri de ceaţă. Căci ea. Şi spaţiul despicîndu-1 se pierd fără-de-trup In goana lor nebună şi de real se rup. tovarăşi sumbri. iar morţii. fantomă-i in zbor de-apocalipsă. fără bici sau pinteni.

Ca geamătul agonic al unui biet rănit. — De-acum eşti piatră rece. Cind imnuri mai încearcă in aerul de gheaţă Al nopţilor. ce lumea vor s-o-ngroape. un suflet rătăceşte Ca un strigoi pe streaşini m aiurit colind. Si bucle lungi şi grele visind printre chitanţe) N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu: Imensă piramidă-i. vuind in negre cimitire monninturi potopeşte Şi-n mahalăli stă moartea ca gheaţa peste grind. Si adormind in ceaţa unei adinei Sahare. nefastă armonie. Motanul meu cătîndu-şi culcuş se tot foieşte In Mana scămoşată pe trupul său slăbindBătrin poet odată. Care-ntr-un lac de singe. Pierdut pe-o hartă veche. adine mausoleu Cu morţi fără de număr ca-n gropniţa comună. — Sunt precum cimitirul trist. Soptindu-şi rugăciunea doar soarelui-apune. şi bilanţe. Un vălmăşag de lucruri ca vremea: demodate. Cînd palide tablouri semnate de Boucher Sorb din sticluţe goale parfumul ce nu e. şi-n soba aţipită Un aot murind. In care viermi în hoarde se tiriie-ameţifi Ca remuşcări. cu morţi. totalei nepăsări. E-n spasmele pieirii sub zările duşmane.El strigătu-şi lansează precum o rugă mare: Bătrîn soldat în veghe sub cortul său brumat! Ah. sufletul dogit mi-e şi desgustat de viaţă. în jur. &i-n cărţi de joc soioase. blestemat de lună. in mine zac rozele uscate. Untul. ne-mai-simţind fioruri. Ah. SPLEEN (I) Februarie-ndirjitul o lume îngrozeşte. inglnă pendula răguşită. ce plictis teribil aceste zile şchioape Cînd. Un Sfinx bătrin ca timpul: uitare In uitare. mormane. Din urna-i plină varsă puhoaie reci. materia mea vie Incercuită-n spaime. . Lăsate moştenire de-o biată bătrinică.. ci glasu-i se stinge-năbuşit. sălbatic intre dune. rod al tristei.. ca valuri. E-asemeni veşniciei mereu fără-ndurări. sub ninsori. Valetul cel de tobă şi dama cea de pică Îşi povestesc sinistru apusele amoruri SPLEEN (II) Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte! Un scrin cu-adînci sertare (păstrind acele sfinte Scrisori din tinereţe. să roadă din morţii mei iubiţi. şi poliţi. Prin vlnt s-aude clopot. Vechi budoar.

cu-averi neputincioase. Savantul care-adesea chiar aur ii inventă. mii Ia număr. Ca sufletele fără de ţară şi tărie Gemind înverşunate. ci fără de folos. Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească. — Procesiuni funebre şi fără de fanfare îmi trec încet prin sînge: Speranţa mi-a pierit. pe lume. Vă recunosc ecoul în care moartea bate. Mare! tumultul tău. îmbătrînit de tinăr. Şi cînd mişei. N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă. codri. voind a-1 şi iubire. încercuire joasă. In sufletu-mi îl aflu! Şi rîsul de durere . vîscos. Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi. Chilii de veşnic doliu in gemete de jale. voi. Dat pradă neputinţei. sar cîopote-n furie Spre cer lansînd un urlet prelung şi fioros. Ţinind in ea Speranţa. OBSESIE Mă îngroziţi. biet liliac spăimit Lovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare. Şi ignorînd mulţimea ce-i piere la picioare. şi-n inimi blestemate. Şi care bătrîneţii ar alunga fantoma. Ne dăruie-o zi sumbră şi azi la fel ca ieri. nici vinătoare. Iar damele de-onoare. celebre. Bufonul său de suflet şi povestind gîngav Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav. ca nişte catedrale. Deodată. Nu ştiu ce trasparente veşminte să-şi croiască. Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos: In venele-i doar Lethe se scurge-ncet. SPLEEN (IV) Cînd cerul greu. Mormînt ii pare patul cu flori in podobire. amarul. gemînd in sfişieri Şi inchizindu-şi zarea.SPLEEN (III) Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase. Năuc izbind cu capul plafonul putrezit. In preajmă-avînd doar ciini-i şi alte dobitoace. Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace. Nici băile de singe. o. la Roma. Cind ploaia îşi abate imensele-i şiroaie Asemeni unor gratii de pază la-nchisori. ca un capac apasă. Cum te urăsc. Iar Spaima îşi împllntă — despotică-arătare — In ţeasta mea învinsă drapelul ei cernit. In care urlă orga. păianjeni mişcîndu-se-n convoaie In creieri prind a ţese reţele de fiori. atunci. Cind tot pămintul este o umedă-nchisoare.

Fără de gust amoru-i. din ochii mei s-au smult! GUSTUL NEANTULUI Trist suflet. Speranţa. Natură! Altul. unde-i mireasma ta! Şi timpul mă devoră cum viespile o fruptă. tu. Ce dragă mi-ai fi. Privesc de sus Pămintul in rotunjimea sa: Pustiul se intinde in vrerea lui coruptă! Oh. Dormi. Precum Ovidiu alungat . inimă. om neînfrinat. ca-n lavre. ce doare Şi-n giulgiul norilor. Noapte! dar fără mindre stele. Nu mă voi tingui pe cale. Descopăr scumpele-mi cadavre Şi pe cereşti întinderi large Clădesc imense sarcofage. Au coborît într-ale tale?» — Spre tot ce-i tulbure-nclinat. luminii. Ca Midas iţi înalţ altare. Te-a părăsit! Nevolnic. o scîrbă ne-ntreruptă. Şi ca destinu-ţi. care Cu sfaturile-ţi mă insişti. Adio zvon de trîmbiţi şi flaute. ce c-un pinten ardoarea-ţi aduna. cuget frint şi searbăd! Tu nu mai poţi prăda. Eu. unul îţi aduce. ce moare Şi raiul în infern. O. jalea lui! Cînd unu-şi urcă greaua-i cruce. mi-e suptă Plăcerea: nu-s 'tentaţii să-mi frîngă inima! Ah. cel mai trist dîntre-alchimişti. du-mă-n prăpastia abruptă! ALCHIMIA DURERII Lumină.-acum. din tine uitarea doar se-nfruptă. Precum zăpezi rod trupul pornit a degera. altădată îndrăgostit de luptă. ascunsul lui miraj! Dar nopţile-tenebre sunt pînze mari. GROAZĂ PLĂCUTA «Din cerul sumbru şi-aplecat. suindu-le calvarul. mindră primăvară. avalanşă. Eu îl aud in tine icnind imensă fiere. Ce gînduri.Al omului sub vremuri. de-acum te poţi culca. şi ele. Hermes prea-ascuns. Un altu-i prinţul cintului! O. Schimb aurul în fier. Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj! Eu vreau abisul negru. Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult Şi care. Mîrţoagă costelivă avînd copita ruptă. plin de jale.

Un sunet sumbru. Şi inima o să ritmeze Suspinele-ţi în mine treze. Cer sfîşiat. Fără de ură sau minie.'trupul frînt. F. La rîsul veşnic osindiţi. Otravă neagră-mi pune-n singe Şi sunt oglinda ce răsfringe Al vrăjitoarei chip hidos. Mîndria-n tine-mi stă sihastră! Voi. Ca un casap te voi lovi. Mari dricuri visurilor mele. Şi voi porni în calea grea Plutind pe lacrima fiinţei Corabie fără de teamă. Ca Moise ştîncă din pustie! Şi ochii tăi se vor porni. Dar care nu cunosc surîsul! IREMEDIABILUL Un Gînd. — Sunt dintre marii părăsiţi. ruină-albastră. Sunt rana sărutînd cuţitul! Obrazul. Ca toba ce la luptă cheamă! In simfonia ce-i divină Nu-s eu un glas dezacordat. Şi spaima morţii îl cuprinde Ca un vîrtej fără măsură. în dorul tău de urîţenii Să cazi în mrejele gheenii. luciri de negre stele. . Şi voi.Din raiul Romei ancestrale.. G. v-aştept cu dor! HEAUTONTIMORUMENOS Lui J. Călăul sunt şi oslnditul! Vampir ce nu cunoaşte plinsul.. nor de nor. palma aşteptind! Şi roata dură. îngere. sfişiat De ironia ce-nvenină? Ea ţipă-n viaţa-mi fioros. Să-noţi în apa frîngerii!. un Chip care gindeşte S-a aruncat dintru zenit Şi lacom Styxul 1-a primit — Vrun ochi din cer nu nîi-1 zăreşte — Ce imprudenţă. şpaime-n doliu. Izvoare ale suferinţei Spre-a adăpa Sahara mea. Veniţi din Iad.

Precum In limpede izvor Vag. calma forţă Tu.. Şi-ţi suge-adînc viaţa cu trompa sa. Încă Făcîndu-i noaptea mai adincă.. Corabie-ntre sloiuri prinsă. Cind dorul se-oglindeşte-n dor. gînd Pe scara fără de scăpare. Spre monştrii aşteptind băloşi Cu ochii lor de fosfor. Minat de şuierul pierzănii. fără cusur! Ce tristă. ca-ntr-o ţintă 'se vor izbi din zbor. Şi alinarea. De trei mii şase sute de ori pe ceas. Degrabă. Spre-abisul muced coborînd In putrede miasme. Ei stlnd acolo veninoşi. fierbinte. secunda Şopteşte: Ia aminte! cu vocea sa de greier: Acum e Altădată. limpede-ntilnire. Prin care Diavolul se plimbă Brav arhitect. se va topi precum Pierind intre culise silfida vaporoasă. abur dulce. Ironic far şi blestemat. Plăcerea. Tablou perfect! Nu pot să-ndur Cea soartă care nu se schimbă. steaua din nemărginire. cumplit nepăsător. Cu desfătări deşarte pe scurtul vieţii drum. aşa e legea lui. te soarbe nemiloasă. conştiinţă în Păcat! CEASORNICUL Ceasornic! zeu sinistru. A Iadului bătrînă torţă. şi-ţi sfredeleşte-n creier. Ci vai. inchisă-i e lumina! Un blestemat fără de zare. . imunda. Cu degetul ameninţi spunindu-mi: Ia aminte! Durerile vibrante în inima-ţi. Iar clipa te devoră. Oricind ciştigă jocul. Stă ca-ntr-o închisoare ninsă. ca minereu: ce stai? Extrage-i strălucirea de aur din risipe! Şi iarăşi: Ia aminte că Timpul nu trişează.Ce varsă neoprita-i ură Cind bezna beznele-şi aprinde: Un biet vrăjit ce-şi poartă vina Şi bîjbiie printre jigănii. Esto memor! Remember! Ucigător de clipe (Gîtlejul meu metalic răsună-n orice grai) Minute-n dansul morţii. In drumul ei spre-un vis fatal. Ca intr-un cleşte de cristal.

De-acolo. Solemnele lor imnuri călătorind pe vînt. Îmi voi chema în preajmă o mindră Primăvară. spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii. mereu visind. Viforniţa la geamuri s-o vînzoli zadarnic: La masa mea de lucru eu voi rămîne harnic. ca abur. Grădini. le piere către cer. Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde. înotînd tăcerea cu voluptate rară. Să dorm cit mai aproape de cer. duşman al ofilirii. după obloane. din mansardă. El. grijile. o mulţime — catarge la cetăţi — Sub cerurile-nalte păstrind eternităţi. Şi fumul în largi ape urcînd spre firmament. Să văd atelierul cintînd in zarvă mare Şi hornuri. Adulmecind in aer o fericită rimă. şi toamne blinde. SOARELE Prin vechile foburguri unde. şi veri. să vezi cum la fereastră O lampă se aprinde şi-n boltă prima astră. Si primăveri vedea-voi. Ce viermilor dă viaţă şi-mbată trandafirii. Eu. ca astrologii. peste tot. Părintele acesta. Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrimă. Cind soarele izbeşte cu suliţe-nmiite Peste oraşul sumbru şi pe cimpii rodite. Norocul viu Şi soaţa ta Virtutea — rămasă tot vergină! — Şi-alături lor Căinţa (han ultim in lumină!) Vor zice: «Mori bătrîne mişel. prin ceaţă. noaptea se lărgeşte in paşii-i nesătui. . în dulce contemplare. Clepsidra se goleşte. Desfriul se desfată in tainice cotloane. Şi. Mă-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundată. e plăcut. genunea-i tot mai trează. Da. Săruturi dulci şi păsări cintind in seri senine. Şi luna ce revarsă un dor opalescent. Şi-o caldă atmosferă din glnduri arzătoare. un soare. Precum într-o idilă cu bucurii depline.Vezi. fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru. e prea tîrziu!» IMAGINI PARIZIENE PEISAJ Aş vrea. Din inimă ivindu-mi. Şi-alături de clopotniţi s-ascult. Lovindu-mă de versuri ce le-am visat odată. voi trage obloane şi perdele Spre a-nti clădi cu noaptea feerice castele. precum din cer. Voi fantaza: departe un orizont alabastru. Curind va bate ora! iar el.

Şi are. Ci el s-ar apăra atent De-un insistent. în înserări şi-n dimineţi Ar aştepta la scară. Imens belşug de roade iveşte-a lui poruncă In inima vieţii cea pururea adincă! Iar cind. precum poetul. fără de-alai in spate. UNEI CERŞETOARE ROŞCATE Copilă. Inzdrăvenind ologii şi.In stupi revarsă miere. chiar cu-atîţi pistrui. Un fin pumnal şi aurit Să strălucească-ar trebui Noapte şi zi. Căci tu mai graţios păşeşti Decît regina din poveşti. dîndu-le mişcare. Un şnur. Mulţi seniori şi mulţi Ronsarzi Ar da tîrcoale pofticioşi . De braţu-ţi braţu-mi s-ar ruga. Divine perle-n străluciri. Asemeni unui rege. mulţi barzi. Sonete de Belleau. jos. in cugete-adevăr. Şi-ntrec saboţii tăi cei grei Pantofii ei. Dulceaţa lui. Spre-al nostru văz plin de păcat Să-ţi dezvelească cei doi sini Ca ochi păgîni. ca proaspete fecioare. Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe. Ţi s-ar trimite în extaz Făr' de răgaz. C-o trenă-n urma ta curgînd Precum un gînd. In locul zdrenţelor ţi-aş vrea Un lung veşmint de catifea. Ii face iarăşi proaspeţi. poeţi. Pătrunde şi-n spitale. de-ar fi mai slab legat. pentru mine. chip nevinovat. Pasu-ţi frumos. Şi-n rime proaspete. Sub rochia-ţi ruptă stau tristeţi Şi frumuseţi. Suav e trupul tău plăpind. şi-n marile palate. Şi-ncet. Pe pulpa-ţi cu ciorap plesnit. coboară in oraşe. spre a te dezbrăca. subţiri. Mulţi paji. visindu-te. Cu zîmbet rar. cu păr roşcat. poet blind. Da.

Revăd o dimineaţă sub cerul nalt şi pur. mari clădiri. — Parisul vechi dispare (privesc la el cu milă: Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el). Ea. Cu aripile-i albe lovea in strada brună.-n grabă mare. mute zări. insă. vezi. Cu patimă-amintindu-şi de lacul ei natal: — «De ce nu-mi cazi tu. mereu gîndesc la tine. Şi-n mari grămezi gunoaie.De ochi umbroşi! Ai şti. stătute ape-n care Luceau fără de viaţă şi pietre şi hirtii. bălării. Parfume care să te-nroabe. tristă Andromaca. Tirlndu-şi cu durere podoaba sa splendidă Şi deschizindu-şi ciocul spre-un iaz mereu visat. tu. . Cind Munca se trezise şi curăţind aleea Stirneau măturătorii tot praful Împrejur. pe asprul drum uscat. clndva. cruntă-i soarta. dară. Deşi oricînd la el te-ar lua Un Valois! Acuma. Purtîndu-mă In taină prin noul Carrousel. fără de podoabe. Aici era altdată menajeria-aceea. Insă. lacomă de bine nu-şi află izbăvirea Şi Domnului aduce tăcutele-i mustrări! Parisul se-nndieşte! Ci-n inima mea tristă De neschimbat e totul! Palate. Ovidiu. Se chinuia. Ucise capiteluri. La micul riu. sub fulgerul ce tună?» O văd mereu aievea. Apoi furiş te uiţi şi vrei Chiar o brăţară de trei lei. O lebădă scăpată din cuşca sa lichidă. mit straniu şi fatal. Abia-mi aduc aminte: barăcile murdare. Deja cerşeşti ceva mîncare La un biet birt de mina-a patra: Ah. ploaie. Precum. butoaie. Căci goliciunea-ţi e făclie: Poezie! LEBĂDA Lui Victor Hugo O. Mergi. Ce mi-a hrănit adesea memoria umilă. sunt un mizer: Nu ţi-o ofer. greoaie. de patul tău. s-anini Iubiri mai multe decit crini. işi înălţa privirea Spre bolta nepăsării cu-albastre. oglindă in care ai Închis Durerea-ţi majeastoasă şi lacrimile-ţi pline Din care se ivise ceţosul Simotis.

şi privind la Luvru. Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viaţa Oe n-ar fi fost veninul din ochiul său sticlos.. ci parcă frint de şale: Picioarele şi trunchiul aduse drept în unghi. un bătrin în zdrenţe.. flori sihastre. Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor. Tu. Astfel. li văd şi-acum aievea. Sublimă Andromaca. Străvechea amintire răsună: corn prelung! Şi-mi vin în gind luntraşii pe-un ţărm. Ne-mai-găsindu-şi chipul pe drumul de regret. prelung ecou. Ca exilaţii mîndri. ca-ntr-o pădure ce sufletu-mi cuprinde. cea pidă îmi murdărea privirea. în gînd iar mi s-arată Cea lebădă regală in mersu-i dureros. ca un erou. Acoperea-mprejurul cu ger şi cu polei. Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi. cetate voibnrantă. fără de noroc. se chinuia prin zloată:' . văduva lui Hector! lui Helenus soţie! Mormîntul gol plingîndu-1. Şi.. Treceam în zori pe-o stradă ca tristă-nfăţişare Şi casele in ceaţă parcă pluteau uşor Spre cer ca două maluri de rîu în revărsare. Mistere curg puternic şi nu le poţi opri. stingindu-se încet. Cu uitătură crudă. ti văd şi pe cei care chiar sufletu-şi pierdură. purtată in robie. Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios. Zbătîndu-se-n mizerii amarnice. Gîndesc şi la negresa de ftizie-ofiiită. Cind. şi-atiţia care plîng! CEI ŞAPTE BĂTRlNI Lui Victor Hugo Cetatea mea de visuri. vislnd Cocotieri de aur din Africa-ndrăgită. Durerea alăptlndu-i ca o lupoaică sură! Şi-orfanii.. parcă muiată-n fiere. galbenă. Captivii şi învinşii!. fără merinde. Ca Iuda avea barba: o groaznică avere Căzind precum o spada In ascuţişul ei. De îngîmfatul Pyrus vîndută-n iarmaroc. cu inima-ncârcată De-un dor fără-de-moartc!. sunt numai amintiri! Da. Unde iţi ies naînte fantome-n plină zi! Pe-ngustele canale. Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale Cu pasul şovăielnic şi tremuraţi genunchi. Din suflet nu te-am scos. Ci-n faţa ei doar ziduri şi ceţuri mari tăcind. tu.Bătrînele foburguri in ceaţa ametistă Mi-apar ca-nchipuire. s-asemuind cu ceaţa. Şi nu era doar girbov. ca sevele în plantă. Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea: Foburgul era-n larma <te roţi.

In chinul lor! au inimi: să le lăsăm să bată! In rochii destrămate sub pleasna recii ploi Se-apleacă biciuite de nemiloase vinturi. Şi se tirâsc asemeni rănitelor jivini. Zdrobind morminte. parcă. Stătute gropi cu apă sub stele licărind. o luntre. Prin vuiet de-omnibuze. la fel cu ceilalţi. Purtind aceleaşi zdrenţe. au fost femei odată. trăindu-mi tulburarea. burghii sfredelitoare. Acest bătrîn sinistru s-a înmulţit in drum! Nu rîdeţi de-acca spaimă. Necruţători Ii-s ochii. Pindesc. aduşi de soarta oarbă. relicvă. ironic şi fatal. Bolnav. Aş fi avut puterea. cuprins de friguri. Stringînd la piept. ca Phoenix. la număr. pe uliţi sinuoase. in starea lor hidoasă De monştri fără nume.Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer. aveau ceva etern. pe sine dintru sine? Ci m-am desprins cu groază de-alaiul infernal. pe-al optulea. Fiinţe de-altă dată c-un ce fermecător. şi-am zăvorit intrarea. Pe unde chiar uritul are-un surîs uşor. Mergeau de-acum alături spre-un ţel necunoscut. Ivindu-se. cum vine. Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare Care privesc la lume uimite şi cu jind. Asemenea lui altul! Ochi cruzi şi ninsă barbă. cu-nduioşate gînduri. Rănit adine în suflet de-absurdul stind în noi. Gîndiţi: cei şapte gemeni. ca zurgălăi ce-i zbate Vrun demon. . Aceste chipuri hide. sau ce hazard si cum? De şapte ori. sălta. secundă de secundă. să se-amuze! Şi totuşi ce haini. Ca un beţiv ce-şi vede ochi patru-n loc de doi. Să-1 văd. bieţi strigoi. Un săculeţ de mină brodat de cineva. care mă prinse-n plasă. Şi treapădă asemeni păpuşilor mişcate. LaYs ori Eponina! Azi monştri. In van voia gîndirea-mi să mă aducă-n fire: Furtuna-n jocu-i sumbru mă azvîrlea in larg. Iar sufletu-mi. împins adesea de toane curioase. sub gheata lui netoată Total duşman al lumii şi nu un efemer. de-acelaşi iad născut. Ce uneltiri obscure mă sorb in a lor undă Spre a mă umilire. Chiar dacă nu vă-ndeamnă un sentiment fratern. Şi centenarii gemeni. Ori dănţuie in scirbă. sălta-n neştire Pe-o mare monstruoasă şi neavînd catarg! BATRlNELELE Lui Victor Hugo tn marile oraşe. cu paşi simţiţi abia. Şi am fugit acasă.

— N-aţi observat că multe sicrie de bătrine Sunt mici precum acela al unui biet copil? Prea înţeleaptă Moarte în aste racle pune Un simbol ce indică un gust bizar, subtil, Iar cînd zăresc, departe, o şubredă nălucă Trecind prin furnicarul Parisului amar, Mi-nchipui totdeauna că-ncearcă să se ducă Spre-un leagăn de iubire, să înflorească, iar; Şi totuşi, geometria îmi prinde-n sine gîndul Privind la vînzoleala acestor oase vii: De cite ori dulgherul işi va schimba orlndul Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii? — Ah, aceşti ochi sunt puţuri cu lacrime-n izvoare, Nepreţuite vase de fluturi îngheţaţi... Misterioşi sunt ochii tăcerii ce nu moare, Cu cei ursiţi durerii, ce-i alăptează, fraţi! Era-n Frascati.-atuncea, Vestală-ndrăgostită, Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestit Pieri cu regizorul; sau alta prea-iubită La Tivoli, in fastul grădinii, a-nflorit; Sunt Îmbătat de toate ce chiar supus-au clipa, Durerea transformînd-o in miere şi mister, Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa: «Cal năzdrăvan, minune, hai, zboară-ne la cer!» In patria-i fu una de pătimiri ajunsă, Pe alta însuşi soţul durerii o a dat, A treia, ca Madona, de pruncul ei străpunsă: Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat! Le-am urmărit adesea, pe-aceste bătrinele! Şi o revăd pe una la ceasul de amurg: Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele; Pe-o bancă ea, tăcută la clipele ce curg, Şi asculta concertul de goarnă de departe, Cu care-ades soldaţii inundă peste-oraş; In serile acestea parcă uităm de moarte Şi-un eroism ne-naljă, pierindu-1 pe vrăjmaş. Sta mlndră bătrînica şi dreaptă-n ale sale, Trăind cu lăcomie cel cîntec glorios, Iar ochiu-i de acvilă desfăşura o cale De marmur fruntea-i lauri cerea majestuos! Aşa vă duceţi toate, răbdind, fără de pllngeri, Prin marile oraşe cu huiet răscolit, Voi, mame fără pată, voi, curtezane-ori Îngeri, Al căror nume-altdată era de toţi rostit. Voi: gloria Înaltă, voi: graţia gingaşă, Sunteţi de toţi uitate! Arar, cite-un beţiv Vă-ntreabă de iubire c-o vorbă ucigaşă, Sau vrun copil vă strimbă in mersu-i costeliv. Oe viaţă ruşinate, voi scorojite umbre, Vă aplecaţi fricoase pe lingă reci zidiri;

Nu vă salută nimeni, o, voi destine sumbre! Umane crengi uscate în veci sperind iubiri! Dar eu, eu de departe, veghez cu grijă caldă, Privind ades cu teamă cum vă mişcaţi de greu, De parcă v-aş fi tatăl, şi inima-mi se scaldă In taina bucuriei ce mi-o doresc mereu; Văd mugurirea-ntîia a dorurilor voastre, Şi zilele de aur sau negre ce-aţi avut, Şi viciile toate, alese flori sihastre, Virtuţile sublime smerit vi le sărut! Ruini! noi una suntem in cugete şi-n slnge! Şi-n fiecare seară eu vă, salut supus, O, Eve-octogenare! ci miine vă va stinge Ne-nduplecata mină a Celuia-de-Sus! ORBII O, suflete, priveşte-i pe-aceşti nefericiţi! Par nişte manechine absente, fără viaţă, Ca somnambulii, singuri şi pipăind in ceaţă, Văzind cu-auzul, parcă, mereu neistoviţi. Din ochii lor lucirea divină-a dispărut, Şi-acum ţintesc departe şi fără să clipească Numai spre-nalt; şi fruntea de umbră omenească Nu vor să şi-o indine spre răbdătorul lut. Şi merg aşa, prin bezna tăcerilor bogate, Purtîndu-şi împietrirea eternă. O, cetate, Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosper Te-afunzi in lăcomia plăcerii desfrinate; Vezi, ca şi ei, mă tîrii, ci parcă mai mizer, Şi-ntreb: «Ce află orbii cătînd mereu spre cer?» UNEI TRECĂTOARE Nepotolită, strada in jurul meu vuia. înaltă şi subţire, in doliu majestos Trecu atunci femeia, şi-n gest melodios Veşmintul de mătase uşor işi unduia. Ce nobilă statură! iar pasul ca un lied e! Şi ii băui fiinţa ce-o risipea, regină, Din ochii săi, cer vînăt care furtuni înclină: Chemare fascinantă, plăcere ce ucide. Un fulger... apoi noaptea!... — Superbă zeitate Tu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa, Ne-om revedea aievea, sau în eternitate? Te-ai dus şi niciodată îşi flutură aripa! Ah, nu ştiam nici unul ce zare ne-a ales; Te-aş fi iubit, minune! iar tu ai înţeles. ÎN INSERARE Coboarâ-amurgul, iată, prieten cu-asasinul; Ci fără să se-audă, cu pas de lup; seninul,

Ca un alcov deasupra, de patimă se-nnimbâ, Şi omul de nelinişti in fiară se preschimbă. O, seară, blinda seară, atit de mult dorită De miinile acelui ce-avu o zi muncită! Ce dulce-alinare, adevărate-averi Tu, cugetelor dărui: alin peste dureri, Savantului ce-şi simte, de gînduri, fruntea grea, Şi, după trudă, celui ce-şi mişcă trupu-abia. La ora asta, demoni, din rău făcindu-şi fală, Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoală, Izbesc acoperişuri şi-obloane-n strimbul zbor, Născind luciri ciudate şi-un aer duhnitor; Pe uliţi depravarea aprinde felinarul, In fundături şi ganguri deschis e lupanarul, Tăindu-şi peste toate o cale nevăzută, La fel ca şi duşmanul ce pentru el te-ajută; Ea colcăie-n cetate, mocirlă neagră,-adîncă: Un vierme care fură din Om tot ce mănîncă. Ici, colo,-auzi grătare şi plite sfiriind, Şi teatrele ce urlă, orchestre sforăind; La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii, Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii, Şi hoţi de meserie nerăbdători aşteaptă Cea oră potrivită să intre iar in faptă: Să spargă uşi de taină, sertare să golească Şi-apoi cu ţiitoare un timp să beţivească. E-acum şi clipa gravă! o, suflete, mă cheamă Ca urletele-acestea să nu le iau in seamă. E vremea tind bolnavii dureri nu mai suportă, Şi nefiinţa Nopţii le suflă In aortă, Cind soarta se opreşte, topind orice speranţă; De agonii spitalul e plin. — Cu siguranţă Că mulţi acasă, seara, niciclnd n-or să revină lingă ai lor, in pace, să guste calda cină. Da, mulţi căminul dulce nu l-au avut in gînd, Şi n-au trăit in viaţă, şi vor sfirşi curînd! JOCUL In jilţuri ponosite, bătrine curtezane, Cu gene rimelate, cu-n leneş ochi fatal, S-alintă mofturoase, iar la urechi zorzoane Cu clinchete şoptite de piatră şi metal; La masa verde, toate, cu chipuri fără gură, Cu guri fără culoare şi fălci fără de dinţi, Cu degete febrile lipsite de căldură, Cătind in vechi poşete şi-n sini cindva fierbinţi; Şi lustre din tavanul murdar lăsau să cadă, Ca nişte lămpi enorme, lumină tristă-abia, Pe frunţile celebre — poeţi veniţi vreodată Pe-aici să-şi risipească tristeţea ce-i durea —

batistă şi flori: ales buchet. Durerea-n locul morţii şi iadu-n loc de vis. coronală in flori. cu nobila ţinută. cu nebunia ta! Vii. Privirile-i făcute-s din goluri şi tenebre. Pomona sa de ipsos şi-o Venus învechită într-un boschet ferindu-şi făptura dezgolită. Încearcă. pe aurul ce sună. cu ochi pizmuitor Spre hidele fiinţe in patimă nebună. — O. Purtlnd mănuşi. bestială. tăcută şi senină. Negustorind sub ochi-mi. văzut-aţi o talie mai zveltă? Ce rochie minune in albul ei bogat Căzîndu-i peste glesne. fără de haz rinjind. Părînd să ne contemple cel prînz misterios Şi răspindind ciudate reflexele-i făclii . in curgerea-i superbă. cu-a ta schimonoseală. A vieţii sărbătoare? Sau poate vechi porniri lmpintenind carcasa-ţi de pofte. ca să tulburi. ce. in văz interior. mut şi rece. în geamuri sfărămindu-şi neasemuita jerbă: Un ochi mereu la pindă în cerul curios. oare. Căsuţa noastră albă. schelete.. ei. M-am îngrozit că insumi le-nvidiasem clipa Acestor rămăşiţe ce-aleargă spre abis Cu sîngele lor putred şi preferind risipa. mereu neabătută. Funebrele-i podoabe. Dar eu te vreau. Iar ţeasta-i. Rizind pantoful-floare pe un picior uscat! Peste osoşii umeri dantelele-s ca spume frecîndu-se-n plăcere ca un pirîu de stinci. invoaltă ca o delta. oraşului vecină. momelile-i adinei. DANS MACABRU Lui Ernest Christophe Pe cit se poate. de arzătoare glume. într-o noapte Se etala in visu-mi. Trecuta frumuseţe sau rangu-acum pierind. Spre tirfele bătrine. cu meşteşug Se leagănă pe-naltul fragilelor vertebre. In coate. neant în vicleşug! Dar pentru unii fi-vei doar o caricatură: Amanţii beţi de carne. spre seară. Precum o curtezană cu zîmbetul cochet. Eu insumi stind in veghea de hrubă fără şoapte. Sabatului plăcerii te-mping în neopriri? (EU N-AM UITAT. Ea are nonşalanţă. vrajă-a nebuniei. Să apere.— Acesta e tabloul ceţos. Nici soarele. mîndră.) Eu n-am uitat vreodată. La care bal. nu vor cerceta C-ascunzi cu eleganţă umana-ţi armătură..

pe scaun cum s-aşează. sufletu-mi. şi ei. Fără vrun soţ alături şi nemişcaţi pe scinduri. De-aş mai zări-o. S-ar cuveni să-i ducem la groapă nişte flori. plin e somnul de miracol! Dintr-un capriciu. voi! Mi-acoperiţi gindirea in ceaţă străvezie Şi inima mi-o prindeţi In giulgiu de sicrie. VIS PARIZIAN Lui Constantin Guys Priveliştea ciudat-măreaţă. sunt trişti adeseori. blinda. vintul alungă veştezi foi Iar de pe case plinge morişca înspre noi. Cind..Peste frugala masă şi peste draperii. palide-anotimpuri. roşi de negre visări. Ei cred că noi. Ei simt cum vin spre-adîncuri zăpezile topite. Cum veacul se destramă. Cind focul cîntă-n sobă şi ora inserează. Acestei sfinte inimi ce aş răspunde-atunci. cum prieteni buni şi rude Nu schimbă zdreanţă veche a panglicilor ude. mai bine ca-n primăvara vie. Decît lumina voastră de palide-ametiste — Afară numai dacă purtind durerea veche Pe-un pat de suferinţă ne-o adormim. Mă ţine-n vraja sa de vis. Cei morţi. Cînd se-ndirjeşte toamna prin arbori. nefiresc . De nevăzut de-un ochi deschis. De somn. Dormind fără de grijă în căldurosul pat.. Schelete îngheţate. iarnă şi primăveri cu ploi. Ah. regine spre apus.-n astă dimineaţă. peste timpuri. joc tîrziu. Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu. sărmanii. (PREABUNEI SLUJITOARE. din patul său etern Oin nou să-mi privegheze cu ochiul ei matern. Cu-aripi de corb se-naljă şi intră în pustie. Cind aş vedea în lacrimi orbitele-i adinei? CETUM ŞI PLOI Sfirşit de toamnă. de viermi tenaci muncite.) Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasă. Nimic nu e mai dulce In inimile triste. O. Şi care-şi doarme somnul total in taina joasă. lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteţi. de-afară. Pe care promoroaca de mult s-a fost depus. uitărilor i-am dat. Sau dacă într-o noapte geroasă şi tirzie Aş da de ea în casă — o. sfîntă bucurie!— Venită din adîncuri. Vezi. bătuţi de ginduri. pereche. In timp ce. Anume.

Un Babilon in risipire De scări şi-arcade. clnd vieţii m-am redat. -acum ascultător. ameţite De tot ce-n ele ameţeau! Gangi taciturni mişcînd azururi Urcau al cerului neant. Talazuri magice. Perdele de cristal sever. . Havuzuri strălucind uimire Cădeau pe aurul Învins. strălucitoare. Largi ape-n unduiri albastre. Nu arbori. Lucios era şi iriza Iar slava-şi incrusta întreagă Lumina ce cristaliza. mîndre colonade La ţărm de lacuri strălucind. ape şi metal. Făceam s-alunece uşor Printr-un tunel numai opale Oceanu. Erau comori nemaigindite. Şi.Tăiasem din acest spectacol Tot vegetalul pămîntesc. Se suspendau. cumplit. Cu maluri verzi-trandafirii. Nu pentru-auz. Cu ochii plini de-aşa bogate Minuni. erau Oglinzi imense. Unde gigantice naiade Păreau femei In val de-argint. Mizera mea realitate tn inimă mi-a implintat. Zidar de feerii astrale. Mari cataracte-apăsătoare. necuprins. Călătoreau spre zări sihastre. Şi nici un soare şi nici stele Nu s-arătau pe-un cer de gind Spre a ilumina acele Minuni prin ele luminînd! Peste tărîmul de himere Plutea (ce lucru nou. Pe-nalte ziduri de mister. chiar culoarea neagră. pentru vedere!) Tăcerea timpului oprit. pictor plin de nebunie. într-ale lumilor vecii. Vărsînd averea lor de-a pururi Abiselor de diamant. Şi totul. Priveam tabloul genial: O tainică monotonie De marmuri.

Clnd trupul de putere şi sufletul de vis Se-ncaieră ca steaua cu zorii-n cer deschis. […] De la cazărmi s-aude a goarnei deşteptare Iar dimineaţa suflă cu vintu-n felinare. Auzi in sărbătoare cum cîntecul răzbate . ies fumuri. amanta de amor. Cind. Iar cele cerşetoare cu sini de viaţă seci. Văzduhul se sărută cu duhuri ce dispar. E frînt de scris poetul. Ci fi-voi pentru toate din plin răsplătitor.Cuţitul grijilor. Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar. Parisul se trezeşte. mă chinui să-ţi şoptesc. iată. Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul frăţesc. sigilată. S-alunec pe gltleju-i în desmierdări încete: In trupul său mai bine-i ca-n beciul amorţit. Din hornuri. ca un ochi rănit ce palpită-n agonie. Uneltele-şi încearcă şi apoi intră-n faptă. bătrin ce nu aşteaptă. Adolescenţii-n vise aleargă după iele. funebre Se auzeau bătăi de ceas. Şi ceaţa ca o mare îneacă edificii Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii Îşi horcăie suflarea din urmă ca pieriţi. lin izvor. Femeile de stradă cu vinete pleoape In somn stau împietrite. Butelia mă-nchide. ca împietrite ape. Iar cerul sur vărsa tenebre Peste pămlntul fără glas. SUFLETUL VINULUI Cinta din suflet vinul în seara încetată: «Biet om. ce rîuri de sudoare S-au dăruit colinei sub soarele-arzător Spre-a mă rodi tulpina ca tainică licoare. sub ceară. Ştiu bine cită muncă. E ora clnd. Pe albul zilei lampa-i o pată singerie. ici şi colo. tn timp ce aurora pe cheiurile Senei in roz înveşmîntată se-nchipuie alene. o vorba. Fiindcă ce plăcere să fiu băut cu sete De lucrătorul zilnic în trudă istovit. Se-ntorc destrăbălaţii acasă istoviţi. Ca un oftat ce-1 curmă un val de singe roş E spintecată picla de-un strigăt de cocoş. Suflă-n cărbuni şi suflă în degetele reci. E ceasu-n care frigul şi aspra sărăcie Durerea la lehuze o fac mai grea să fie. cuprinşi de pornirile acele.

Săminţă aruncată de-Acel Semănător. VINUL ASASINULUI Da. Ca din iubirea noastră poezia să-şi ivească Cea floare fără umbră urcind spre Creator. voi fi ca untdelemnul Ce oţeleşte muşchii la marii luptători. Mă sfişie o Cwte-adîncă! Şi-atita vin mi-ar trebui Spre a o stinge.-s fericit.. Şi fiindcă nu-mi era uşor Să n-o mai văd ca mai nainte. De-o întîlnire m-am rugat. Chiar dacă obosită! Eu Prea o iubisem. Precum maşinile de fier! Nicicînd nu voi putea să-i cer Să inţeleagi o iubire . şi încă! Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîînă Şi pietre-am prăvălit pe ea Spre a o-nghite bezna grea — Aş vrea s-o uit. moară parcă-i era gura. de legat! Era frumoasă ca o ceaţă. Ca-n vara ceea cind in fine De ea m-am fost îndrăgostit. E cer albastru. cit ar fi Să-ncapă-n groapa ei. mic atlet al vieţii. La inserat pe-o stradă-obscură: Veni! nebună creatură! Nebuni toţi suntem. Precum un rege. mă voi preface-n gînd. Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeţi zori Lui. c-a fost După atitea jurăminte Ce nu le poţi călca. şi cu greu I-am spus: Desparte-te de viaţă! Aice nimeni n-o să-mi placă: Beţivi stupizi ce n-au visat In nopţi bolnave de păcat Din vinul lor un giulgiu să facă! O hidă gloată-n nesimţire.* Cind mă-ntorceam de la adăj>' O. de-amor.Şi susurînd speranţa in mine s-adunînd? Cu toţi ai tăi la masa cea plină de bucate Mă veţi sorbi cu poftă. Femeia-ţi va fi mindră şi-avînd in ochi îndemnul. Voi stărui în tine.-i cald şi bine. ambrozie cerească. mi-a murit nevasta! ^j De-acum pot bea pină ce crăj.

o lavă. Spre raiul visurilor noastre! FLORILE RÂULUI . de departe. Care ne-absoarbe. speranţe-i dai. Îmbietoare rază De lună. viaţă. Ne avîntăm călări pe vin Spre-un cer feeric şi divin! Iubindu-ne: doi îngeri puri. Ce ne pătrunde-n suflet. adinei ca un fior. In patimă îngemănaţi Zburăm. Scăldindu-şi frumuseţea in ape diafane. Fără de frîu. sora mea. Suntem ai marii aventuri. In inimi. tinereţe. Cu-alaiut ei drăcesc. o. De Drac şi Cuminecătură! VINUL SINGURATICULUI Privirea care cheamă a unei curtezane. zăbală. singur sint Şi mort de beat voi fi diseară. a multa oară Mă voi întinde pe pămînt Şi voi dormi precum un ciine! Ci poaie-un car Împovărat Ori un vagon neaşteptat Vor trece-n vuiet peste mine. Să-mi sfarme ţeasta-n plină ură Sau să mă rupă-n două. eu Mi-oi bate joc de Dumnezeu. Şi muzicile care. Tu. Cu lacrimi-rîu şi cu otravă. pinteni.Cu negrele-i dorinţi duioase. Al blîndei Adeline sărut răscolitor. în fire Făr' de răgaz mai către astre. Mai scumpă-mi eşti. ne reaprinde dorul. — Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie. butelie adîncă. Decit acestea toate. Cu scrîştiete de lanţ si oase! — Acum sunt liber. Nepăsător. mindrie. Uşor pe aripi legănaţi De mult dorita-nvîrtejire. Făcindu-ne asemeni cu zeii-nvingători! BEŢIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Splendid văzduhul! iar noi sprinteni. cînd pe lacuri dalei scânteieri aşază. Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul. balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă Şi mîngîie visarea poetului în zori. sfînt voiaj Spre-adîncul zărilor miraj.

tablouri şi rochii parfumate în falduri dulci tăcerii dimprejur. îl sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară. Ca năluciri. ce-n umbră stau palide şi-aşteaptă Să intre in privire şi-n tăceri. Şi unde. o amintire par. cu puncte de aur. cu gindu-i mă-nconjoară. De-a Domnului privire departe mă alungă. Urîtu-i o cîmpie cu-nveninată dungă Iar paşii-s grei de trudă. jerbe lipsite de putere Abia simţit se tînguie şi mor. decapitat. un dor secret ce doare. Şi un portret înalt pătruns de vis. S-abandonînd acelei reci frumuseţi. C-o uitătură pală spre un hotar noptatic. trupul îşi desface Nestingherit misterele deplin. Tulburător. Printre statui. privirile mă dor. Pe masă tace capul! un trandafir sălbatic Din trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii. acum deschisă poartă. mă vor Sub arma nemiloasă a veşnicei pierzănii! O MARTIRA Desenul unui pictor necunoscut Printre sticluţe. stofe şi horbote-nspumate La mobile tronînd in clar-obscur. Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite. în aerul de seră din calda încăpere Cu-n iz de nemişcat apăsător. Bijuterii bogate-n adieri.-n vaze. Pe pat. Cu-ntunecata-i coamă de păr şi făr' de şoaptă. Ciorapii roz. Dracul. Mi-apare-n chipul unei femei desăvîrşite. cu nepăsare. din ochii tulburii. O zare diamantică-n calvar. cunoscînd adinca-mi iubire pentru Artă. gol. Zace-un cadavru sumbru. Veşmintele-mi sunt zdrenţe in singerarea rănii. In suflet îmi pătrunde. definitiv destin. Singurătatea asta. Şi. ciudata ei măsură. Iar jartiera strinsă. Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută. pe picioare Perfect întinşi.PIERZANIA Fără de preget. Vărsînd un abundent şi viu şuvoi Gilgiietor de singe ce-n pînze se aşterne Cum apa într-o pajişte de soi. Cu ochi sfidînd ca mîndra lui făptură. Abia mă port prin rele care mă-mpart. . pe perne. Pluteşte imprejuru-mi ca boarea nevăzută. şi zace într-un fatal.

mereu Îndrăgostite. gînd în stea. In ascultare. Îşi amintesc pruncia iubirilor ivite. hoit impudic! tu. Te-a ridicat de-odată spre a-şi lipi nebune Buzele lui de buzele-ţi tăcînd? — Departe-acum de lumea. barbară. ci somnul i-1 veghează Eterna ta fiinţă. Dormi In mormintul tău misterios. la murmur de izvor. Simţirea-i in plictisul otrăvit. in felul ei. tentaţii ce doruri înfloresc. spune. Se vede frăgezimea-i! — Dar sufletul de jale. Dorindu-se cu pulpe şi miini prea-omeneşte. de neoprit? Bărbatul crud pe care ascunsa ta iubire Sâ-1 sature in viaţă n-a putut Şi-a împlinit pe trupul inert. nebunia. îşi aţintesc privirea spre zările de mări. tremurînd. De pletele-ţi te-a prins şi. Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzanii Dansînd între perdele la-nserat. privind forma firavă şi plăcută A umărului în conturul frint. Sau trec. o turmă ce gindeşte. Cu dulce lîncezeală şi-amare-nfrigurări. de ritul lor încinse. Alunecînd mereu. cap cumplit. Tu. Căzut-au pradă haitei de pofte infernale. spre tine-ngenunchează Şi pin' la moartea-i va îngenunchea. In scorburile mute. bizară. Iar altele. Ori merg in licărirea răşinilor aprinse. Şi coapsa mult subţire. Cutreieră prin crînguri.-ascunzîndu-şi sub glugă pocăinţa. Poţi odihni in pace. ieşit din fire. Şi sapă-n coaja verde un semn despre amor. Fugar iţi umblă soţul. De vinovate jocuri şi de petreceri stranii: Săruturi in voluptuos păcat. etern le-o incununi. Chemindu-te. hai. Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiesc Şi unde sfint Antoniu văzu acele-arşiţe De sini superbi. Şi el. Păstrează-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins. Bachus. şi talia-absolută Ca o reptilă-n clipa de avînt. precum călugăriţe.De-o dragoste vorbesc şi de-un abis. FEMEI OSlNDITE Lungite pe nisipuri. Dorinţa-i arzătoare cum a vrut? Răspunde. fără-ndoială. Mărturisindu-şi taine. care. De-orice judecător prea curios. o.-n păgine văgăuni. Şi-n nopţile pădurii işi liniştesc fiinţa . cum ai trăit. Şi totuşi.

în iadul vostru. Satirilor asemeni şi-avînd spre cer pornire. Şi. Voi. curtean fără destin. Orgieî vrea trupu-mi să te cheme! Tu. bogate in blesteme. spirite alese natura infruntind. ca două prea-gemene surori Plăceri spăimîntătoare şi dulcile orori. mai fin timpanul. Voi lăcrămind vieţii. voi. de-aleasă frumuseţe. Ne dau. frumoşi. îşi află în morminte şi-n lupanar esenţe. precum bronzul. cu sufletul durut. Ce-şi moaie în pahare a pletelor mîndreţe. fără remuşcare. voi. nu pot să dau de rană. El trece prin cetate ca prin cîmpii destine Şi. drapat în zdrenţe N-a cunoscut prin vreme al naşterilor chin. Dar în zadar mă pipăi. alunecă livide. prefăcînd pavajul în insule divine. Poetul rupt de lume. Pe mirţii săi de-o clipă. pătrund. iar de Orgie-şi ride: Doi monştri peste lume cu chipurile hîde. La toţi le stinge setea ce-i bintuie. Ci-n jocul lor bezmetic şi-adinc primejdios . Căci vă cunosc tristeţea şi-ardoarea ce vă creşte. eternii chiparoşi? IZVORUL DE SÎNGE Adeseori Imi pare că sîngele in vine Ca un izvor se zbate în ritmice suspine. Dar vinul face ochiul mai clar. demoni. cu-al zbuciumului plins. Cind mă îngropi. cînd veni-vei să-ti altoieşti. fecioare. un pat neasasin.C-o spumă de plăcere. Al căror pintec pururi virgin. iată. in ale lui demenţe Infernului promisul. Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul. Am căutat uitarea în dragoste apoi: Ea insă-i pentru mine un pat de spini şi birfe. Moarte. monştri ori martire. In care-mi sorb paharul nesăţioase tîrfe! ALEGORIE E o femeie mîndră. cu trup de taine plin. O. L-aud cu limpezime izbind in clipa vană. Alcovul şi coşciugul. Cu Moartea nu discută. Şi urnele iubirii ce-n inimi le-aţi umplut! CELE DOUA SURORI Orgia şi cu Moartea sunt blindele prezente Mult darnice-n săruturi. Imprumutind naturii culoarea lui umană. surori de chinuri. duşmană. pe rînd. Otrăvuri amoroase de prin spelunci sordide Pe pielea-i. şi omeneşte Vă plîng. voi chinuind un gînd.

cu sînii-n fericire Aşteaptă. pe care-o am iubit. Cu aiureli anoste viind inima să-nmoaie La vulturi şi la greieri. la flori şi Ia pîraie. plutea in larg . BEATRICE Prin locuri de cenuşă. chiar noi. Văzui în plină-amiază cum tunete s-adună. cit muntele de plină. sub cerul senin. E pasul ei de zee. Zevzec de rasă mare. nici Purgatoriu in inimă nu poartă. cu privirea. Asupra-mi cum coboară de-odată. pustii. după ureche. meşteri la astfel de braşoave. Da. Şi-a trupului splendoare cu cerul se străluce. Piticilor asemeni. Cu păr de vrăjitoare. din furtună. Fecioară pururi stearpă. cum nu s-a prăbuşit! — Pe-a inimii regină. cu ochiul repulsiv. ea crede cu tărie Că pentru mersul vieţii e ca lumina vie. Şi stînd lingă păcate iertarea le-o aduce. fără verdeaţă. voit iscoditori. Şi-n braţele-i deschise. spre mine rinjind cum nu se poate. Nici Iad. Cu demonii rizîndu-şi de neagra-mi Întristare Şi mai şi dăruindu-i cu dezmierdări murdare. li domina pe demoni şi vorba lor venină — Să-ntorc în nepăsare iar fruntea suverană De nu zăream deodată în ceata lor golană — Şi soarele. o. întreaga omenire. Ce milă să-ţi inspire asemenea beţiv. O să primească Moartea şi negrele-i cîntări Ca pruncul: cu blindeţe şi fără remuşcări. Corabia. Doamne. Şi rătăceam bezmetic în al durerii val Pe inimă-ascuţindu-mi din gînduri cel pumnal. Rotea domol in preajma înaltului catarg. bufon fără pereche Şi care-şi joacă rolul. Schimbind intre ei semne apoi şi dindu-şi coate: — «Priviţi pe îndelete această pocitură Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statură. Un nor purtînd o ceată de demoni bîrfitori. Uitîndu-mi-se-n faţă cu scirbă-n ochiul hid Aşa cum trecătorii de vrun nebun îşi rid. Cind mă plingeam naturii de amărita-mi viaţă. aşa. Iar cînd va fi să intre pe-a Veşniciei poartă. ii vedeam. Plăcerilor se-nchină ca o mahomedană. de leneşă sultană. Să-1 ascultăm strigindu-şi trăsnitele-i iznoave?» Aş fi putut — mindria-mi.N-au Îndrăznit să muşte din trupul majestos. Iar noi. O CĂLĂTORIE IN CYTHERA tnaripatu-mi suflet preafericit să zboare.

Simt iar mulţimi de pliscuri şi fălci de sfîşiere A' hulpavelor păsări şi-a' negrelor pantere Ce-mi bintuiră carnea. Un Eldorado. şi ciori. urcă greaţa oprindu-mi-se-n dinţi. Mari corbi. Şi pinzele-i umflate dlnd spaima-n păsări-mii. ţi-au interzis monnîntul.-n preajmă cu cei de o fiinţă. . Pe coapse. Părea un gide.Asemeni unui înger înamorat de soare. Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat frămintul. — Era un cer de vrajă şi-o mare azurie. tu. Acum adine pustie. care nu te treci Ca fumul de tămiie peste grădini vrăjite. din burta spintecată. — Cythera nu mai este decit un chip amar.. durerile-ţi mă-ncearcă! Şi simt. valuri. Sub rochia-i desfăcută de briza îndrăzneaţă. cu ţipete-n calvar. cu sărbători-minune. se-adunase-o haită de fiare-n neputinţă: Priveau în sus cu bale. Şi totuşi ceva straniu lovi a mea privire! Dar nu era vrun templu in umbră şi verdeaţă. Tu. de poftă tremurînd. şi ulii. ţărmul. — Ce insulă-i aceasta. o spinzurătoare văzurăm. Tărim cu mirţi in valuri şi ierburi înflorite. Sau precum uguitul hulubului-iubire. un groaznic paradis. visul bătrinilor holtei. ca harpiile îlămînde. spînzurat ridicol. printre flori. Crud infigindu-şi pliscul ca pe-un cuţit spurcat In cea putreziciune de cărnuri sîngerînde. Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori. cind s-atingem cu prova navei noastre. A Venerei fantomă. care pretutindeni eşti adorat in veci De inimi in suspine. In mijloc cea mai mare. Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarcă. tristeţilor ursită? — Cythera e! faimoasă prin cîntecele ei. Sus. Ca două găuri ochii. cu ciocul lor scirbos Castraseră scheletul de bărbăţia-i toată. superbul antic chip. Păcate care. cu zarea-nvăluită. biet diavol în amintiri închis. călăii. Jos. Spre care preoteasa zeiţei. Rupeau cu-nverşunare din hoitul spînzurat. insulă de taine. Cum. Tu sufereai acestea drept ispăşire grea A riturilor care şedeau sub neagră stea. Tu. In faţa ta. privindu-ţi hoitul sub razele fierbinţi.. — O. Şi ghiftuiţi. Deşert stincos şi sumbru. maţe-n valuri alunecau lucios. Căci. ca-n stihii: Un chiparos ce urcă grav braţele-i sihastre. toate. arome-1 întruchip Şi ne pătrunde-n suflet spre-a nu a mai apune. Peste-ale tale ape. se agitau urlînd.

în insula ta. Adoarme-n legănarea cumplitelor blesteme. Trăia nefericită această-alegorie. neştirbit! AMORUL ŞI CRANIUL Amoru-i aşezat pe craniul Bietei umanităţi. — O. ca într-un văl pustiu. cu valul de-anateme La îngerii din preajmă-i urcînd dinspre pămînt? Ca un tiran. Venus. drept cunună. la fel credule. Mereu îmbătătoare pentru acei din cer.Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu. oare. de chefuri prea îndelunge frînt. Si cînd apoi se frînse a trupului povară . Suflînd voios rotunde bule Uşor le-nalţă-n cer. Cel ce fără de milă la chinuri te-a supus Rîzînd la răstignirea-ţi de groaza morţii plină. şi cînd? Căci tot ce gura ta arzindă Distruge-n preajma sa E mintea mea de-nalt flămindă Şi singele-mi de stea!» RĂZVRĂTIRE LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRU Ce face Domnul. Ca alte lumi. Plăpîndul glob cu strălucire Se-avîntă-n falnic zbor. Doamne! dă-mi puterea iubirii şi ardenta Să-mi pot privi şi cuget şi trupul. un simbol mi-am ivit: Spinzurătoarea care îmi leagănă-aparenţa. Cărora-n sîngerafe se-nchină cei ce pier. Ci ei doresc întruna cîntările-asasine! — O. Şi inima ascunsă. Spărgîndu-şi sufletul subţire De aur visător. Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus. Christ. Să-nchîpuie-n ether. reaminteşte-ţi a lacrimei Grădină. O simfonie pare noianul de suspine. şi rîsu-i straniu Răsună în cetăţi. în roşu se ivind Pe bolta frunţii-n care gîndiseşi Omenirea. Ca pe un tron. Aud la orice glob cum ţeasta Se văietă gemînd: — «Ridicolul din joaca asta Sfîrşit va fi. Cînd ai văzut că-ţi scuipă atunci dumnezeirea Străjerii şi rîndaşii. $i spinii. lumina-ţi pîngărind.

datoria nu s-a sfîrşit. eu pleca-voi fără păreri de rău. la cele zile faste Cînd. Neam a' lui Abeî. a ta jertfire Lung. Nu. Te înconjoară zările suri. negru ţi-e raiul. cînd spada mi-e călău! S-a lepădat şi Petru de Christ. Stirpe-a lui Cain. Neam a' lui Abel.. Putea-voi trage spada. ai fost venit Călare pe asinul cel blind. Neam a' lui Abel. Neam a' lui Abel. Stirpe-a lui Cain. Te mai gindeai tu. te ghiftuieşte. Fiind stăpîn. Ai alungat zarafii din templul profanat. Neam a1 lui Abel. petreci în bine Precum o turmă-n pajişti de cer. ce urlă prins de hingher. Rămii la pofte neîmpăcat. ie îmbată. în fine? Şi-n pieptu-ţi a intrat Mustrarea mai nainte ca lancea să-1 sfîşie? — Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea. Stirpe-a lui Cain. Tremuri prin peşteri sărman şacal. ticăloşeşte Şi mizerabil trăieşti şi mori. Stirpe-a lui Cain. inimă-aprinsă. oare. Sau cînd. nicicum la masă. neam a' lui Abel. Serafimii. veşnic damnată. hoitul tău va să Pururi îngraşe solu-aburind! Stirpe-a lui Cain. Ah. cale deschisă! Auru-ţi creşte şi mai bogat. Domnul spre tine e zîmbitor. şi-mpodobit Cu flori îţi era drumul de paşnica ta oaste. i-aprob trădarea! ABEL ŞI CAIN Neam a' lui Abel. a desfătat! Stirpe-a lui Cain.. Cînd chipul tău sudoarea şi sîngele-1 brăzdau Fiind în faţa gloatei o ţintă de ocară. foamea in tine Cîine-i. in chinuire Fără de capăt ai sîngerat! Neam a' lui Abel. Ploşniţe grase-n mii de păduri! Stirpe-a lui Cain.Iar braţele-ţi întinse pe lemn se nemişcau. iată-ţi ruşinea: Lancea o-nvinge parul plebeu! Stirpe-a lui Cain. crezi. spre-a-mplini Cuvîntul din veci. Desigur. Dulce căminul patriarhal. în brava ta mînie. plin de speranţe. nalţă-ţi minunea: Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu! . dulce ţi-e traiul.

LITANII CÂTRE SATAN O. ai milă de-a mea nefericire! Prinţ izgonit din ceruri. te rog. preamărea ta iubită. te-nalţi mai oţetit. ai milă de-a mea nefericire! Tu care ştii acele tărimuri cu ispite. Satan. Vindecător al lumii cu sufletul abrupt. Cînd somnambulul trece pe streşini fără soare. ai milă de-a mea nefericire! Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă. In care-ascunde Domnul comori nemaizărite. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod. te rog. Satan. Satan. te rog. te rog. Dispreţuind tăcerea prostitului norod. Satan. tu. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare. te rog. te rog. in mari adîncuri. hulitul şi proscrisul Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul. Satan. rămas nedreptăţit. ai milă de-a mea nefericire! RUGĂ Mărire. Satan. te rog. Satan. te rog. cel mereu al Morţii. eşti cel mai învăţat Şi mai frumos. Şi care. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ştii totul. Satan. ai milă de-a mea nefericire! Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie Goniţi din raiul veşnic. slavă. in neagra lui minie. Satan. Satan. ce între îngeri. Satan. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care in mod magic mlădii bătrîne oase. in înălţimi. Unde visezi în tihnă şi nesupus Căinţii! . Satan. Unde-ai domnit o dată. te rog. Satan. de soartă şi laude trădat. te rog. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale Unde. Satan. Satan. — nvins. rege al celor din-desubt. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescind Poftirea spre amorul de trupul lor flămînd. ai milă de-a mea nefericire! Toiag celui ce fuge şi far născocitor. precum şi-n adîncimi. Satan. dorm neamuri de metale. te rog. Şi-i pui trăgaciul armei în mînă cu ştiinţă. de-a pururi. te rog. te rog. La sprînzuraţi duhovnic şi la uneltitori. ai milă de-a mea nefericire! Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirşav Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav. nebuna fericită. Ai izvodit Speranţa. ai milă de-a mea nefericire! Tu care iei leprosul. ai milă de-a mea nefericire! Tu. Cînd e zobit beţivul tîrziu în nopţi ceţoase. ţie.

Vrînd să reînvie fostele iubiri. E poarta larg deschisă la cerurile noi. caricatură? Ah. Şi adinei divane sugerind morminte. curate Inimile noastre. Despre alte ceruri tainice cuvinte. ne-mbărbătează Ea singura nădejde in zarea vieţii dură. spre înc-o zi. MOARTEA ARTIŞTILOR Cit va mai fi nevoie să sun din zurgălăi Şi fruntea să ţi-o mingii mereu. două facle sfinte. Naltă fulgerare. Flori pe etajere murmurînd. vai. a' visului ruine. Celor sărmani o ţarâ-i şi fără de hotare. Ea-i calea prin furtună şi prin zăpezi: nimbează Lumina chemătoare cu fără de măsură: Vestitul han aşteaptă cu blinda lui căldură Cu cina şi odihna. Mai apoi un tnger va deschide uşa. Fi-va roş amurgul in mistere-albastre.Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunoştinţii. E-a zeilor izbindă şi misticul hambar e. Spre a te admirare şi-a aştepta o zi Cind fruntea-ţi ca un templu de ramuri va-nflori! MOARTEA MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Paturile noastre fi-vor parfumate. Ultima căldură risipind. Ne-nalţă şi ne-mbată: grozavă băutură. Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa. Dind aşternut spre pace acelor mulţi şi goi. MOARTEA SĂRMANILOR Doar Moartea ne alină şi. să ochesc adincul din mistica-ţi natură Săgeţile-mi de suflet nerătăcind pe căi! Ne istovim din suflet acele ascunse văi Spre-a dărima minciunii greoaia armătură Şi-a contempla in voie sublima Creatură Al cărei dor ne arde: tăcute vîlvătăi! Ci sunt artişti ce-adună nemăsurat orgoliu: Clnd Idolul vreodată ei nu şi l-au ivit îşi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit. împărţi-vor dubla lor paliditate Sufletelor noastre năzuind fierbinte. Şi inima ne-o creşte. . ciudate. vitează. Ea-i Îngerul puterii şi-n mîini magnetic ţine A' somnului dorinţe. cu liniştea sa trează. unică spre astre Expirarea noastră plină de-amintiri.

Ducînd spre zări. Şterglnd ruşinea şi ocara. Iar groaza in dorinţă: chin dulce-mbrăţişat. fără preget. Da. Iubirea-mi s-amesteca tăcerii. Deodată. Cu-atit avea tortura. de-acele hărţi şi stampe.. Precum de-a morţii dulci ispite. barbară. eu aşteptam. cîţiva Magi înecaţi în ochii unei femei-satană. Măsoară Universul cu-avîntul său de-a şti. Cu inimi de răscoală. Le va-nflori din creier ideile arzătoare!. învins!» VISUL UNUI CURIOS Lui F. .N. cu suflet ameţit. in ritmul talazurilor toate. Asemeni mie şi tu. Eram precum copilul in sala de spectacol Urînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol. deodată. Doriţi odihna-n timpul stins. încă? CĂLĂTORIA Lui Maxime du Câmp îndrăgostit. Impudică ţipînd. unii fug departe de-o patrie tirană. dulceaţa mierii Smulgindu-mă simţirii din lumea ce-am umblat.. Cînd. copilul. Şi-n văluri. Nemărginirea noastră pe-oceanul mărginit.. SFlRŞITUL ZILEI Sub palida lumină rară Viaţa-şi face dansul-chin. dinspre zările-n declin Ca un alint soseşte seara Şi scade foamea potolit. Pe spate m-aş lăsa întins.. Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe! Şi-n ochii amintirii ce mică poate fi! Aşa plecăm. Tristeţea şi speranţa nerăzvrătind mizerii.Nădăjduind s-ajungă în sumbrul Capitoliu! Doar Moartea. Moartea e-atlta de puţin? Cortina se-nălţase. — Cum. din răcori urzite. şi-auzi in preajmă şoptind: «Ce om ciudat!» — Parcă muream. Iar alţii de un leagăn îngrozitor. Poetu-şi zice: «în sfîrşit! Suflet şi oase obosite. Cu cit fatalul ornic grăbea ca disperat. ce. adevărul se revelă deplin: Murisem fără veste şi-o Auroră-adincă Mă-nvăluia. parcă. precum un proaspăt soare. plăcerile durerii Le ştii. M-aş da tenebrelor. cu minţi învăpăiate.

Cum poţi să-1 pui în lanţuri ori să-1 arunci în val Pe-acest fără-de-seamăn izvoditor de-Americi. Ne pare-un Eldorado de Soartă inventat. Al căror nume nimeni nu 1-a ştiut vreodat'! Ne-asemuim. stînci. Ci se aude altul. Ca îngerul sălbatic un soare biciuind. Ciudată soartă-n care o ţintă locu-şi schimbă. ca pînzele acele Cu zările drept ramă. ne chinuie vitează. şi chiar adine dormind.-n orice loc! Cînd Omul. Acum. Amară plictiseală ni se ivea pe chip. Visează. Ea. Dar călători aievea sunt doar acei ce pleacă Spre a pleca! sunt inimi uşoare ca un pai. ne spuneţi? «O. Iar gerul ce-i cuprinde şi arşiţa ce-i doare Şterg urmele lăsate de-acele sărutări. noi văzurăm astre Şi valuri. e. . plăceri. poate. Şi. Care. surprize ori dezastre. doar! Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede. spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare. Şi nefiind niciunde. Se-mbată în lumină. cum recrutul visează un asalt: Plăceri nemaiştiute. mari glorii!» Blestem! E-o stîncă. imense. De-a lor fatalitate nu pot să se desfacă. ceruri. Ci-n dimineaţă-apare reciful blestemat. Privirea lui vrăjită o Capuă iveşte Oriunde-o candeluţă luceşte-ncetişor.. strigă pe punte-un glas amar. îşi zic de-a pururi: Hai! Cei cu dorinţi asemeni cu norii în plutire.. «Deschide ochii!». Vrem să plutim şi fără vapori. Pe sufletele noastre. visînd. catarg al bucuriei: «Iubiri.. lungi ţărmuri de nisip. Si. O. pictaţi! Ei! ce-aţi văzut. S-alungă-n neodihnă către al său noroc! Ni-e sufletul o navă spre ţărmul Icariei.-n devenire. şi fără vele! Din inimile-temniţi urîîul ne-alungaţi. de-asemeni. închipuirea-şi varsă orgia-n care crede. sporeşte amarul abisal? La fel şi vagabondul ce prin noroi grăbeşte.. eroare! c-o bilă ori sfîrlează Ce se invîrt în cercuri. Cu stranii juvaeruri de stele.înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva. şi. Cu nasu-n vînt visează un rai strălucitor. din amintiri. văzduh şi înserări. O. biet îndrăgostitul de ţărmii lui himerici. cu speranţa vorbind aceeaşi limbă. fără-a şti pricina. chiar loviţi de soartă. Curiozitatea. călători de vrajă! ce nobile istorii Citim în ochii voştri ca mările de-adinci! Deschideţi-vă scrinul bogatelor memorii.

noi am scos Cîteva schiţe pentru albumul vostru dornic. Flecara Omenire. Demenţei. Ne aprindeau în cuget acea dorinţă-zee De-a ne-afunda în cerul spre care toate curg. Şi iarăşi mai departe.» Si mai departe. Cu mintea-nceţoşată. Sfinţenia aflînd In cuie şi-n păr aspru voluptuoasa fală. şi-n sclavie Se-adoră fără zîmbet nu-n patul conjugal. Cetăţi sclipind bogate. O. din toate mai de seamă. Ticăloşia-ntreagă a vechiului păcat: Femeia. dînd năvală Spre cerurile-nchise. şi-n preacurvie. Călăul ce rinjeşte. In opiul vast îşi află a veşniciei rază! Acesta este-al lumii prea-trainic buletin. Palate mari a căror neasemuită pompă Pe toţi bancherii voştri i-ar duce la ruini. Fraţi ce găsiţi frumosul dincolo de frumos! Am salutat pe cale şi idolii cu trompă Şi tronuri podobite cu pietre de lumini. Mulţimea-ndrăgostită de bice şi de scrum. arbor hrănit cu voluptăţi. dorinţă. Precum cetăţi de nouri in mişcătoare vraje. de-a pururea infamă. deopotrivă cu-a noastră. încă? «Sunteţi ca nişte prunci! Spre-a nu uita un lucru. fii blestemat mereu!» Şi ciţiva proşti. Căci peste tot văzut-am. al meu seamăn. Serbările-nsoţite de-al sîngelui parfum. despot hulpav. căci visuri noi ne cer! Dorinţa împlinită adaugă dorinţă. deşi n-am cercetat.A soarelui splendoare pe mări violacee. chiar licărind mister. strigînd la Dumnezeu Si azi. scursoare în canal. şi proastă. El însuşi sclav al sclavei. Aşa cum delicaţii pe-un pat de puf visind. de geniul său beată. Cum scoarţa ta se-ngroaşă spre-a soarelui fiinţă. Femei vopsindu-şi dinţii şi unghiile lungi.» VII . ce-ngîmfată. tu. martirul care cade. Savanţi-jongleri cu şerpii in alintări nebune. Religii. Veşminte care pentru priviri sunt o minune. adoratori de vază. arbor. De sus în josul scării. Mai nalt decît cypreşii? — Ci iată. Oraşele-n lumina tăcutului amurg. şi dur. Cum ramurile-ţi mîndre întind eternităţi! Vei creşte pururi. la fel. în tot ui-tot mai spornic. nebună precum şi altă dată: «Stăpîne. măreţe peisaje Nu ne-au atras atîîa. Otrăvile puterii tiranilor dind roade. Fugind din marea turmă închisă de Destin. Bărbatul.

ce mîndru-i şi proaspăt cind răsare. Şi-apostolii în groaza de-un retiar nebun. voi. să vă îmbete. şi mîine. Explozie-n lumină. care doriţi ca t mîncaţi Din parfumatul Lotus! Acum este culesul Fantasticelor fructe ce le-aţi dorit în vis. alesul. i-1 vom simţi. VIII O. întunecat şi straniu. piciorul. pe toţi îmbrăfişind! — Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare Apusul i-1 admiră. cu pletele în vînt. Veniţi.Amare-nvăţăminte ne dă călătoria! Atît de mică lumea şi monotonă. fără-a pleca la drum.-aievea ne e fotografia: întunecată oază-n deşertul de dureri! Să stai? Să pleci? Cum oare? Rămîi de poţi rămîne. glasuri vioaie şi funebre. s-ajungem mai curind. Precum odinioară cînd se pleca spre China. mă-nfiorind în oase. De trebuie. bătrîne căpitan! De-i de cărbune cerul iar marea-şi umflă hora. Noaptea imperiu-şi aşeza. Infern sau rai. Nu auziţi. cei. şi vina Va deveni speranţă. azi. deci. nici vaporul. Pluti-vom. . Cu neoprire.. Şi azi. în inimi arde dorul. chiar pleacă.. ne strigă-aceea cărei Cîndva îi sărutasem genunchii amîndoi. este clipa! să ridicăm ancora! E-o ţară plicticoasă. Fug unii ori s-ascund Spre-a-şi înşela duşmanul care mereu stăpîn e: Timpul! Dar iată alţii spre-al zărilor rotund Fugind fără oprire: Jidov-rătăcitorul. Cu ochii largi spre larguri. holde şi izvoare Se prosternau sub ochiu-i. neprihănit elan! Otrava ta ne-o toarnă: o bem fără de teamă! In creier să ne ardă nestăvilit ecou. pe marea întinselor Tenebre Cu inimi bucuroase de tineri avîntaţi . ieri. Cind pe grumaz. Moarte. Flori.. cu-abisul lor ne cheamă! Vrem doar Necunoscutului şi-n miezu-i ceva nou! APUSUL SOARELUI ROMANTIC O. Soarele. gustul lor. tind braţe către noi.. totuna. ca inima vibrind. Spre-a-i prinde chiar şi raza piezişă care moare! Dar ffi-am grăbit zadarnic la Zeul ce pleca. Pilazii. iată. porni-vom cu avint. Nimic nu le ajunge: nici trenul. Această după-amiază-i un infinit deschis!» Ştiam al cui e glasul şi felul întrebării. «Te-aşteaptă iar Electra». Alţii ucid acasă. Chemind: «Veniţi. Din zări. chiar visul întrecind! îmi amintesc de toate!. — Să alergăm spre zare.

cu faimă. cu săruturi ca asprele cascade! Lesbos. de-o zare intr-o şoaptă Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri! Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă! Ce zeu din ceruri. care protegui lascivele Phrynee. Lesbos. In care. Sus. Lesbos. care din pruncie ştiu negrele mistere In care rls şi plînset e un amestec sfînt.Duhoare de morminte plutea peste tăcere Iar eu treceam pe margini de mlaştini. hohotind. Regină pe-un imperiu ce-i fără frontieră Posesiuni subtile in fără de sfîrşiri. fecioare se uimesc La fragedele trupuri cu fructe minunate Pe care-n dulce pîrgă le-alintă şi-ndrăgesc. Lesbos. Lesbos cu nopţi de calde sfîrşeli în voluptate. eu am fost de Lesbos ales. Tu. Da. Ji-ar judeca avintul? Ce-i. cu săruturi ca asprele cascade Zvîrlindu-se-n plăcere spre hăurile adinei. Lesbos cu nopţi de calde sfirşeli în voluptate. Cind c-un clntar de aur ţi-ar măsura frămintul Şuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat? Ce zeu din ceruri. şi ce-« dreptatea noastră. Vijelioâse-n umbră. Ca razele de soare în dăruiri depline împodobindu-ţi vremea cu nesfîrşirea lor. cu-a mea putere. Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă Pe cei cu inimi-flăcări. cu ochi tainici. oare. care protegui lascivele Phrynee.-n gîndul său! Lesbos. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră. Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. Da. cu Paphos. ţi-ar judeca avintul Spre-a-ţi umilire fruntea ce visului s-a dat. cu-a mea putere Frumoaselor fecioare iubirea să le-o cînt. Şi. Iar Venus e geloasă pe Sapho. izbindu-se de stînci. Tu. Fecioare ce. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră. LESBOS Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. astrele. cu durere Călcînd pe melcii umezi şi broaştele rîioase. nedreptatea. Aici. Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri. Eu. unde suspinul suspine dă-n ecou. aji înălţat un mit? Ca orice crez. e sfintă aici iubirea voastră Ce. eu am fost de Lesbos ales. Lesbos.. te-admiră şi seînteie. in felul lor martiri Ademeniţi de-un zlmbet. Lesbos. Tu. nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră?. oare. cu săruturi legănătoare-n dor. peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit! Ce-i. aleargă ca tinere naiade. .

Ea caută cu ochii.Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace. trista Sapho. Lesbos adine se lamentează! FEMEI BLESTEMATE: DELFI'IA Şl IPOLITA In palida lumină a lămpilor tînjite. poetă şi iubită! Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume Vărsînd întru vecie seninele-i culori In marea-ndrăgostită de fiica sa din spume Ce-şi străluceşte chipul de aur printre nori. Precum drumeţu-ntoarce privirea-n înserare Să vadă iar seninul sub care a umblat. mai intîi cu dinţii. Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace Să aflu dacă marea e binevoitoare Şi-n valuri. moartă în zi de blasfemie! Din clipa-aceea. cu ochii-i negri. mai frumoasă. Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări. catargile-i buimace. Ce. ea. cu ochii-n depărtări Spre-a desluşi fregata. Şi braţele. Visează Ipolita la-mbrăţişări flămînde. trista Sapho. cu palidu-i obraz ! Doar ea. trează santinelă. Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume! — O. ca arme învinse. insultindu-şi cultul şi-al ritului său har. ce suspină la vreme de-nserat. Ca Venus. Pe genele-i răsfrînte dulci lacrimi lenevoase: Uimirea. O. sorbind-o din priviri . Lesbos adine se lamentează. de cearcăn şi ispită. îndepărtînd perdeaua candorilor de fum. moartă in zi de blasfemie Cind. poetă şi iubită. ca-ntr-o înceţoşare. Stind. Din clipa-aceea. Iar ţipătul durerii în noaptea pururi trează Spre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci. Oricîte imne lumea-i Înalţă pentru veci. Cu ochii de văpaie. Delfina o pindea Ca fiara ce veghează la prada-i potolită. voluptatea in adîncit fior. Pe-albaştrii ochi supune — ai zeei in extaz. De nu cumva aduce din aspra depărtare Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat — Să aflu dacă marea e binevoitoare ! Neasemuita Sapho. le lăsase. Acolo. îndepărtat. o sîngerase. Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar. Firava-i frumuseţe se-mpodobea cu dor. la poalele-i lungită. Spre-al nevinovăţiei cer blînd. De bucurie plină. între perne scăldate în parfum. Neasemuita Sapho. Vînjoasa frumuseţe sta in genunchi in faţa Aceleia fragile. îşi dăruise trupul: sublimă poezie.

£i-n visul fără margini visind te-aş adormi. vrea să unească Fierbintele cu umbra. Şi carnea-ţi răscoleşte cu plugu-i bont şi dur. Ţi-aş dezveli ascunse plăceri nemaiumblate. Delfino. care a vrut. Privirea ta îmi arde privirea. Simţesc In mine cum s-adună tăcute spaime grele. cînd ti-ofer? Ah.Precum. gind şi-ntruchipare mă oglindind mereu. Şi trece peste tine ca vite de povară: Bieţi cai şi boi trăgîndu-şi prin târnă drumul greu. Ipolita. pieririi începutul. izbînzii. frumoasă: — «Ah. Ce vor să mă alunge pe drumurile-acele Jur împrejur închise de sîngerînde zări. parcă îmi ies din fire Şi totuşi îmi simt gura spre gura ta cu jind.. insă sufăr. Bărbatul. ca sărutul. Cu-ntreaga sa făptură dorindu-şi mulţumiri. Fantome negre-n cîrduri. printr-un mistic acord. Ivită de sub pleoape. scumpă Ipolita! ai înţeles acuma De ce nu trebuieşte să dărui nimănui A frumuseţii floare şi s-o fereşti de bruma Şi vînturile toamnei ce ne izbesc tehui? Săruturile mele sunt dulci efemeride. Care alintă-n taină mari lacuri de azur. Tu. tu vorbeşti de moarte. ca negre remuşcări. Îmi vei rămîne-n suflet. scuturîndu-şi întunecata pleată. şi-atit de fără rost.. şi-o înălţă. Izbind în trepiedul de-alăturea. El. Să lege-onestitatea cu dragostea şi dorul. scumpă Ipolita! Minune-n primăvară. cum m-ai ferici. neliniştea m-apasă Ca după un teribil nocturn ospăţ. Nu-şi va-ncălzi vreodată povara lui trupească La soarele iubirii tronlnd peste grădini! . e aspru şi avid e. O. Cumva. fruntea. Şi-acea recunoştinţă în formele-i sublime. vinul. aşa precum a fost! Cel care. blestemat să fie de-a pururi visătorul. Cînd îmi şopteşti: «O. făcut-am astăzi ceva nelegiuire? Explică-mi tulburarea şi spaima ce mă prind. suspin în adieri: — «Oh. te voi iubi în veci.» Ci. Şi caută in ochii prea-palidei victime Acea cîntare mută pornită din plăceri. Cu ochi fatal privind-o se auzi înceată: — «Cum. cînd sărută. n-ai să pleci!» Delfina. primul. şi bezne cu lumini. tu. nu sunt o ingrată şi nu te osîndesc. semeaţă. Chiar de mi-ai fi o cursă. sever. soră prea-aleasă. Enigmă şi-azi sterilă. o. iubirea. suflet. Intoarce-ţi către mine privirile-nstelate! Balsam divin surîsu-ţi. Tu. tăcerea ei. înger!».

Care cu torţarn mînă îi arde trup şi gînd. Nebune umbre. Fugind de necuprinsul cc-n sînge îl purtaţi! LETHE Tu. A voastră vilvătaie cu moartea se-mpreună: Plăcerile sunt înseşi pedeapse ce vă-ncing. unei dureri adinei Strigă: — «Simt că abisul în mine îşi începe Nebuna-i prăbuşire: o. insă. In peşterile voastre n-a înflorit vreo rază. suflet ticălos. Iar vîntul desfrinării cu bicele-i sihastre Vă şerpuieşte-n carne ca-n steagul zdrenţuit. Care să-ţi muşte sinii. voi victime urîte. tigresă adorată. De lume să ne-ascundă perdelele închise. umbre. Vreau mina să-mi desfăt. penibilă tristeţe. -acolo. aş vrea. In trupurile voastre parfume grele-ascund. spre pofte vă împing. înfiorată. în remuşcare spre mine te grăbeşte. Fără suspin. Să dorm. în rochia-ţi în care zac parfume Vreau. Să te respir ca pe-un buchet de dor. De tot ce-i viu departe. dacă vrei. pîlpiind a groază. Fecioară pîngărită într-un amor banal. Duceţi-vă pe drumul bătrînului infern! Genunele v-aşteaptă cu guri posomorite Cu bice de văpaie păcatului etern. Un somn ca moartea-n care să-mi depun. monstru crud. voi. adine şi fără teamă.. S-aprind ca felinare ce. fruntea-ndurerată să-mi cobor. unduios. inimă. Vino ia mine. Care se zvîrcoleşte urlînd ca o furtună. Ca lupii prin pustiuri. Poţi mulţumi pe jume doar un stăpin. Sterilitatea aspră a bucuriei voastre V-a scorojit fiinţa şi setea v-a-nteţit. Pe trupul tău cu-adinci luciri de-aramă. alergaţi Şi vă-mpliniţi destinul. tu plingi Arzînd precum vulcanul profund ca o genune: Nimic nu-1 potoleşte pe monstrul meu gemînd. Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum răpune. La sinul tău să-mi aflu mormîntul răcoros!» — Pieriţi fără de urmă.. în părul tău ca noaptea. Apoi. sărutul meu nebun. Mireasmă a iubirii fără nume.Mergi. stupidul animal. . pricepe!» Copila pradă. Şi-adincă oboseală ne fie pat duios: Vreau să-mi topesc sărutul pe gura-ţi de abise. de-a vieţii frumuseţe. în lume şi mire îţi găseşte. Doar prin spărturi de cremeni miasmele pătrund.

pe cale Destinului de-acum. Martir docil. Bogate. El. Cind ora voluptăţii bate. aş dori. neştiutor. voi suge în risipă Otrăvile la care m-am supus Din sfîrcu-acestor sîni de nesupus. moi şi-ndrăgostite. sărutului izvoare. Poeţilor inspiratoare: Eşti toată un balet de flori. CELEI PREA VESELE Privirea. Pe gura ta uitarea a uitat Al Lethei duh. Comorile-ţi nemaiumblate Ca un tîlhar a-ţi jefui. Supliciului supus fiind mereu Voi asculta poruncile-i totale. înalt din umerii regeşti. proaspătă lumină. Pe chipul tău surisul cîntă.-n grădini mi-am preumblat Fiin{a-n blîndă trîndăvie. Şi. A' cugetului tău lumesc Nebune rochii. deliciul meu. cu cerească ironie. O briză-n cer ce m-aştepta. fericire-n apogeu. proaspătă arsură.-ntr-o noapte. Să-ţi torn adinc veninul meu! .Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare E patul tău abisul legănat. par embleme Şi-i sufletul nebun şi geme Şi te urăsc şi te iubesc! Cîndva. Uimită-n carnea ta să rup. In care n-a fost suflet nici o clipă. Răsunătoarele culori Veşmintelor văluitoare. Pe întristaţi tu îi vrăjeşti Cu sănătatea ta prea plină Ce curge. gestul. Dar. Şi-o rană. Ţi-aş pedepsi frumosul trup Şi sinii tăi de fată pură. gura ta Ca o privelişte mă-ncîntă. m-a sfîşiat Şi inima mi-a ofilit Cu primăvara şi verdeaţa. Spre-a m-adormi. soarele. Incit o floare-şi frînse viaţa Sub pasul meu batjocorit! Aşa. Prin buzele astfel croite.

Surisu-i de plăcere ii înflorea dorinţa. Mi-acaparau privirea precum o nălucire Şi pintecul. fragilă şi robustă. cu-mbietoare poze. deci. să rîdă. şi am acea ştiinţă De a topi-n plăcere bătrîna conştiinţă. pe bătrîni. Şi-abandonîndu-mi sînii. Pe chipu-i brun. Extazul mă cuprinde. Asemeni unui şarpe dansînd peste jăratic Şi frărnîntîndu-şi sinii încorsetaţi. Dînd farmec nou acestor străvechi metamorfoze. Ca marea-n flux cind ţărmul îşi năruie fiinţa. se îndură să moară. Tigroaica îmblinzită. iubindu-i cu furoare Acest amestec tainic de sunet şi lumină. precum copiii. ce coapse-n fericire. se zvîrcolea sălbatic. sălbatic. cu patimă mi-i gustă. Zvînt lacrimile toate pe gurguiaţi-mi sîni. fierbinte Ştiu palmele-mi oriunde bărbaţii să-i alinte. pentru cei ce goală mă văd. şi fără voaluri. Şi doar din vatră jarul uşor mai clipocea. Lucind în unduirea de lebădă sub stea.-n timpu-acesta. cunoscîndu-mi firea. mă urmărea ca-n ceaţă. Sub zveltul tors sta şoldul in curba lui bogată. . Şi-i fac. lucea un fard superb. cînd îumina-ntr-o doară Şi pielea-i ca arama în singe se-mbăta! METAMORFOZELE VAMPIRULUI Femeia. şi stele peste valuri! Aşa-s de pricepută în voluptăţi. Lubricitate simplă. A căror bogăţie i-arată semeţirea Ce-o au în zile faste a' maurilor roabe. Spre o prea-tulburare a sufletului meu. Iubirea mea adîncă o cuprindea-n ispită. Stingîndu-se-n suspinu-i. Căci. abia. ciorchini din via mea. cu clinchete barbare Metal şi pietre rare în străluciri se-mbină. candoare îndrăzneaţă.PODOABELE Iubita era goală şi. Asupra sa păstrase sonorele podoabe. lascivă. Sunt lună şi sunt soare. Cind se aruncă-n dansu-i. cu încetul. Ce braţe. Mereu mai visătoare. îmi gifîia cuvinte într-o mireasmă grea: — «Am buze dulci ca fraga. ce picioare. Ca Îngerii pierzării mă îndemnau spre bine. şi sinii. Ce se afla-n cristalul de rocă-n clipe line Unde se aşezase cu calmul lui de zeu. Era. pe divanu-i şi se lăsa iubită. Mi se păreau unile de-o linie ciudată Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb. Timidă sunt. Şi lampa.

Tristeţi ce-n unduiri se sting. tn scrişnet de morişcă. O. vlăguit. Cînd aplecat spre sinul tău Ascult cea undă mîngiioasă: Havuzul suspinind mereu! . GALANTERII HAVUZUL Ţi-s ochii obosiţi. vai. zi. Un pîntec văzui. lumina m-a cuprins. Alături.încit în patu-n care se leşină-n plăceri. spre dînsa iar chipul mi-am întors Şpre-ai da o sărutare de dragoste. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. Phoebe le prefiră Cu vii culori. Neprihăniţii îngeri ar năvăli din cer!» Cind oasele-mi sărmane de măduvă mi-a stors Şi. Mi-adună-n suflet clipe sparte Pe panta timpului năting. săltlnd înnebunite. Ca tabla ruginită izbită-amar de vînt In nopţile de iarnă cu monştri pe pămînt. Văzui frînturi de oase puţind mucegăite. iubită! Inchide-i şi rămii aşa De nepăsare. scăzînd ca înspre moarte. Jerba se desfiră In mii de flori. tu atîta de frumoasă. Cu taină-ţi mingiie auzul Continuîndu-mă-n extaz. plin-ghiol de murdărie! O spaimă ca de gheaţă privirile mi-a stins. La fel şi inima-ţi se-avintă Incendiată de plăceri. o clipă-n urmă.Iar cind. Jerba se desfiră In mii de flori. Phoebe Ie prefiră Cu vii culori. făr'de răgaz. chiar pe locul hidoasei întrupări De slnge îmbuibată şi fără-asemănări. liniştită Plăcerea a ţi-o distila. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. mie. Afară murmură havuzul Şi noapte. doară. Iar cerul vast n-o înspăimintă Cu neştiutele-i puteri. Apoi.

din care se strecoară O nu-ştiu-ce minune ca Noaptea de uşoară. şi-mprejur Melancolia ta senină Oglindă-a dorului meu pur. aceeaşi ste3) Ce pîlpîie-n adincuri. vastă. lună plină în vuiet ape. Ca Noaptea-i. mistere adorate. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. fără margini şi străl^nd ^ g^ Iubirea şi Credinţa arzînd. iubito. ascunsă rană în miezul nemuririi mele! Preabunei. casta. Icoana mea netrecătoare. Cum. printre umbre letargice. Cădelniţă arzîndu-şi mierea în taina nopţilor profunde. . bob de mosc. Cu magicele peşteri mereu v-asemujesc Acolo. preafrumoasei care în sînge îmi străluminează. frumoasă brună. dragoste fără prihană. Jerba se desfiră în mii de flori. Să-ţi cint minunile acele? Tu. Salutul meu în peste-moarte! PROMISIUNILE UNUI CHIP Îmi plac. Salut a nemuririi rază! E răspîndită-n viaţa-mi toată Ca sarea în văzduhul mării. preafrumoasei care Mi-e bucurie-n vîrf de soarte. Din care mari tenebre se ivesc. Phoebe le prefiră Cu vii culori. Icoana mea netrecătoare.Şoptiri in arbori. în sufletu-mi avid înoată Şi varsă gust etern cîntării. tăcută. IMN Preascumpei. ochi ai mîndrei mele. sprincenele-ţi arcate. OCHII BERTHEI Nu vă sfiiţi de ochii cei mai făloşi din lume. adîncă. voîuptuoasă. tînj^sc în vagă licărire comorile unate! Privirea ta. Mireasmă proaspătă-n tăcerea Ungherului care ne-ascunde. Vărsaţi asupra-mi bezne ţesute in parfume! Ochi mari ai dragei mele. Voi.

soră buna.-ondulată. să le vezi. numai nori! MONSTRUL sau ÎNSOŢITORUL Unei nimfe macabre Tu. Chiar dacă-amoruri. Umbrind la fruntea ta de luptătoare. în Mai. Ce nu gindeşte şi-încă ne-roşind . iată! Verdeaţa celor patruzeci de ani Nu-i monotonă încă. vei găsi în vîrful celor doi sîni-minune. Da. jocuri. două medalii largi. mai păstrindu-şi graţiile sparte. Ochi tinjitori. Şi sub un pîntec neted. ca-n vis. El. Acestor plete mari ce le adori. Mă pipărează cu tăceri aparte. scumpa mea. nu te-asemeni. Cu tot melonul lor ca un dovleac! Cind mina mea pe umeri-ţi petrece. faimă rea. Orbitele-ţi. Prefer ai Toamnei struguri dolofani Decit. Fiindcă ei sunt asemeni cu părul tău de noapte.Iar ochi-ţi de tăciune îmi toarnă-n gînd păcate Ce nu-s funebre. cu o brinduşă. nu mă obosesc trecuţii ani! Căci incă are haz scheletul tău. Copilă-mbătrînind cu anii! Iată. bătrînă căldăruşă! Se duce prospeţimea. sigur. Dulce. O. deasă. Te fierb şi-acum. Chiar Solomon îmi pare mai sărac E părul tău o cască albăstrind. De bronz. ci mă fericesc. firea-ţi podobind. o floare costelivă! Nu. nici tardivă. sublimă goliciune. Şi vei putea de-ndată să ţi le poţi ajunge: De la buric la pulpe. pajişte de lină bogată. Da. Pictat în tonul palid-indecis. care in ea adună Cea Noapte fără stele. Urmează-ţi deci speranţa ce ţi-am ivit-o-n sînge Cu gusturile ce le profesezi. spre ochi-mi luciră-aceste şoapte: «Amant al muzei plastice fiind. Ce încă sunt seducătoare. scumpa mea. încă are haz scheletul tău! Ridicolii amanţi mă tasă rece. Ca o pădure. Ca nişte caravane în tumult Ţi-au scris pe faţă lustrul fără pată A lucrurilor folosite mult. ca solniţe de hău. Cum zice Veuillot.

în concluziune. Oh! sincer. rărunchii şi plăminii Mă-mpiedică omagiu să închin Acestui zeu. îmbie Cînd urcă pe-nălţimi. bucuros. chin aprins! cit sunt de Întristat. Răului esenţa să-i găsesc: Fii tu. Dar zboru-ţi cu aripile-i năuce Mă Inspăimîntă. Vreau. cu tine. singură la Dracu te vei duce! Genunchii mei. zău. Fiindcă de-atita vreme te iubesc. Spre-a te vedea. Sunt ochii tăi asemeni cu noroiul. Deci. da! bătrîne monstru. în ei lucind ceva ca de spital. Cum ii săruţi sdrbavnicul organ! Oh! sincer. cind bese cu pucioasă. pâcatu-i asasin!» Se tinguie genunchii şi plăminii. te iubesc! VERSURI PENTRU PORTRETUL D-LUI HONORE DAUMIER . Ci fardul gros acoperindu-ţi boiul Le dă deodat' un aer infernal! Sunt ochii tăi mai negri ca noroiul' Desfrîu total într-un total dispreţ E gura ta amară. peste vulcan. e prăpăstios. clipa greu m-apasă Că nu pot merge-acolo la Satan. de-a nu-ţi fi însoţitorul Acolo. că m-am concediat. şi provoacă. «Vai! vai de noi. stricăciune. Precum o are un jandarm bătrîn Ne-mai-ştiind sudoarea voluptoasă Cum făr'de lacrimi ochiu-ţi este spin (Şi totuşi ea mă cheamă alintoasă!) ii Tu. perfectul monstru. deci! Şi. E logic. Ah. Ah. scumpa mea. drept la Dracu te vei duce! Şi-aş merge. Această gură încă-i rai semeţ Şocîndu-ne cu vinovata-i joacă Desfrîu total într-un total dispreţ! E muşchiulos piciorul tău.Prin spate se salvează de pudoare Pe sub zulufii căştii albăstrind.-n iad. Chiar dacă o zăpadă subţirie Dansează-afurisitul ei cancan. clipa greu m-apasă! Tu. cum merită stăpinii. poţi fi judecătorul: Mă chinuiesc şi sunt prea-intristat. Ce muşchiulos piciorul tău îmbie! Dar pielea-ţi aspră-i şi ne-alintoasă. sufăr. proasto. sufăr. Cu torţa.

îmbătătoare risuri. Suflet. Stă semn în bunătatea lui amară! INSCRIPŢII LOLA DE VALENCE Atitea fete mîndre. dar Nu e decît durere şi povară Averea sa. A LUI EUGENE DELACROIX Întemniţat poetul. vuind in puşcărie. Biet visător. E rîsul său de veselie. prea hidoase. .O. strălucitul fannec al Lolei de Valence. cititor! îţi prezentăm un tip De înţelept. oriunde şi oricînd. Un glas de din adincuri şoptea cu viclenie: «Pămintul e o tortă zimbind îmbietor. oroarea îi locuieşte gîndul. Ah. şi spectre fioroase Involburate-n roiuri. Bijuterie rară in negru-roş arzind! PE CEAŞCA. dar şi plînglndu-ne de milă. un zeflemitor. Prieteni. Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezie. bolnav şi chinuit. acolo Cenuşa latiniei şi pulberea elină Se-amestecau. Şi ţipete-n adîncuri. Măsoară c-o privire aprinsă de teroare A ameţelii scară şi sufletul ii doare. dar care ne îngheaţă. ce strălucind cu har. Iată-ţi emblema. Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase. In preajma-i Îndoiala şi Frica strălucesc Ridicol. E un satiric. ce-n arta lui subtilă Ne-nvaţă să privim al nostru chip Rlzind. şi dorinţa e-n permanent balans. Nu-i rîsul lui grimasă din Melmoth Sau din Mefisto care se răsfaţă Sub torţa lui Alecto peste tot Vin pîrjolind. Şi dăruirea cu care pictează Răul din jur cu numerosu-i cor A inimii frumseţe îi probează. Călcind pe manuscrise cu pas împleticit. IN ÎNCHISOARE. cu visurile-n ceji: Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi! PIESE DISPARATE GLASUL Pruncie-n dulce leagăn! biblioteca plină Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri. auzu-i ameţindu-1. iar eu doar cît un in-folio. cu mersul nefiresc.

dar nu ştiu-n care zi!» La rîndu-i. Ci i-am răspuns: «Să mergem!» De-atunci mi-e călăuzul. Pustiul. «Cei înţelepţi. Cind eu tirăsc aspide muşclndu-mă de paşi. Şi iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni. Harpagon. ce n-am să ţi-o măsor. Sărmanului. ce tainic însă! rostea a lui dorire Aleasă precum vintul într-un tărim avut: «Oh.Şi pot să-ti dau plăcerea cu zarea aurie A poftei fără saţiu. Abis şi-ntunecare in zorii săi trufaşi. mi-1 fac eu însumi dar. distincte mi se rotesc în faţă. Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul ştie. glasu-acesta. Cum o numesc. surd. Tot căutind la ceruri ades îmi lunec pasul. cu voce joasă-ngînă: «E putred osînditul! Ce rost să-1 mai previn? Orb. Şi rîd în zi de doliu. ca un perete pînă li prăbuşesc insectele-n destin!» Şi apoi vine Cel ce cu toţi îl negară.» — Inima ei! Supusă-i la fumul de pucioasă în iad: jambon uscîndu-se mereu! Un scrib. El. orologiul. cu tandreţe. Dincolo de-acest decor de viaţă. E-a mea fatalitate. Inspăimîntindu-1 totuşi cu necuprinsul lui. fragil e omul. mindru şi sarcastic cuvintă: «V-amintiţi Că-n liturghia neagră din fiecare seară Din vinu-mi aţi băut preafericiţi! In sufletele voastre mi-aţi înălţat altare . Cu inima curată. neliniştit zicea: «Avem. vino să pătrundem in cea călătoare De vis fără de seamăn şi nemaicunoscut!» Da. vărs lacrimi sărbătorii. Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar. fiind ce poate fi: Neputincios şi leneş: «Ah! m-aş dori o dată Un virtuos. Trist. de viaţă. în sine. şopteşte din tainiţa sa glasul. parcă. un biet opaiţ dorindu-se făclie. e rana zborului. decît toţi mai bine un desfrinat se-arată.» Alt glas. privindu-1. pe care cu scrisu-i 1-a-necat. pentru sicriu destule sclnduri?» Şopteşte Celimena: «M-a izvodit frumoasă. in chin se despărţea. Ciudate lumi. Pe Domnul cel de tine lăudat?» Dar. N-au visuri de minune cum au acei nebuni!» NEPREVĂZUTUL Cînd tatăl său. chiar bunul Dumnezeu. îmi alinta auzul. sta frămintat de ginduri Şi-ntrebător. De-atunci precum profeţii ador asprimea mării. El cască pe-ndelete.

In grija-ţi care pentru om o ai». un tnger din cer. să-1 înşelaţi la joc. Prin a' cenuşii voastre mormane drum tăind Spre un palat cit mine de-nalt şi fără teamă: Un bloc din piatră dură. Iubirea E celălalt. Iar coapsele-îi. strălucind. orgolii şi glorii am închis!» In acest timp. Ciraci ai bucuriei fără saţ. Extazul ei pătrunde ca fumul de tămîie In cei ce cîntă Domnului ales. Căci e făcut din trupul păcatelor mulţimei: In el. Cînd totul se va judeca. Şi-al trimbiţei clnt mindru legănător mingiie Amurgurile-acestea cu sfîntul lor cules. căci ochii tăi. Prin marile desişuri vă voi purta în zborul. . cindva. Artiştii te admiră. regină. Aicea. deasupra crimei Izbinda o suna. făţarnici demascaţi. Acelor ce cuvîntă cu inima: «Părinte. Trudind să crească trandafirii Iar bobul trup să bage-n spic. Slăvit să fie biciul. Va trebui s-avem prea-pline Hambare şi noian de flori Cu nestemate în culori Şi Îngerii ne vor susţine. pe-o albă-ar prinde-o bine. din paradis. E slut ca lumea-n chipul său hilar! Cum aţi putut deci crede. prelunge. Plăcindu-vă preţ dublu pe viaţă să-ncasaţi. RĂSCUMPĂRAREA Spre-a ne plăti vecia ceţei Ogoare două ni s-au dat. Prin marile desişuri din munţii fără seamă. Spre a-mblînzi dumnezeirea. Noi stoarcem frunţii pic cu pic Sărată lacrima trăirii. Şi le muncim neîncetat Cu fierul minţii îndrăzneţe. tîrziu. Durerea ce ne-o dai! Stau sufletele noastre în mîinile-ţi preasfinte. UNEI MALABAREZE Picioarele-ţi sunt tot ca şi miinile de fine. dureri. aur. E Arta un ogor. Şi-a stat atît la pindă să-i cadă prada-n la). Maestrul să vi-1 rideţi. dar şi-n cer un loc? E dreptul la răsplată: bătrin e vlnătorul.Şi-aţi sărutat in taină chiar fundul meu murdar! Satana sunt! iar rîsu-mi învingător şi mare.

colibri. De ce. Ai grijă ca luleaua stăpînului să ardă.» Ah. dacă Bachus bourgogne vrind să-i ofere. floare adormită. — Că aurul şi 1-a-ncuiat. Desculţă. Ah. Şi-ncredinţîndu-ţi viaţa matrozilor străini Să-ţi laşi pe totdeauna roz-albii tamarini? Te văd: abia-mbrăcată în muselini uşoare. parc-ar vorbi-n sanscrită. preafericito. da. ziua-ntreagă. CARE SE CONSIDERĂ PRIETENUL SĂU Mi-a spus că e foarte bogat. Şi-n somnu-ţi se adună. Unde mulţimi de oameni işi chinuie speranţa. Le ştiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!» Pictorul său minune-i şi ochiul clematită. vrei tu să mergi în Franţa. Pe străzi întunecate sub ploaie şi ninsoare. Jar Welche: «Pentru mine. tn ţară ta. suride fericită. cum vei plînge traiul de-aici — un tainic fum Şi prinsă in strlnsoarea corsetului de-acum. Şi. Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile şi pier! Nevastă-mea se poartă cu mult mai auster. pe bufniţă să rida. Iar cind coboară seara de purpură-n tăcere. Şi dis-de-dimineaţă. monstrul. voi nu ştiţi: silfida cu pasul triumfant E-n stare să-1 Înveţe chiar vals pe elefant. Pe vechea rogojină odihna iar te cere. Prin glodurile noastre va trebui. V crîngurilor nimfe. Şi că holera-1 ocoleşte. BRUXELLES Amina zburdă. în stoluri. Pe-o pline amărită să vinzi splendoarea ta.Mai negri-s decit pielea de întuneric plină. Pe barză veselia. De lingă pat ţînţarii sîcîitori s-alungi. Ci Welche strigă: «Huideo!» cu limba lui cea hidă: Ca şi cind. De la bazar să cumperi banane şi-ananas. . ar răspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!» DOMNULUI EUGENE FROMENTIN A PKOPOS DE UN NEPOFTIT. ivite efemer. In sticle apă rece să torni şi-arome dulci. ce Domnul ţi-a dat-o. cîntă. pururi caldă. cînd frunzele dau glas.-i înveţi a înflori. Delir ne toarnă-n suflet: Amina-i o ispită. Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer Fantoma tristă-a unui pierdut cocotier! BUFONERII LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI LA TEATRUL DB LA MONNAIB. ah. El. malabarez. tu umbli şi visezi Tot fredonind vrun cintec străvechi.

loc de plictiseli. la ce!?— ti voi mai intîlni pe cale Pe nătărăul din Tournai. De parcă mintea-mi nu mai e. o preţuieşte. Că. stîlpi bronzaţi îi plac. — Că marmură şi cărămidă Şi grinzi în negru. Şi că In Piaţa Patriarhii A dat o mare lovitură. — Că. Că-n Roma. Nici mama. Bruxelles. Ar fi să-mi bat o lună gura De suferinţa mea să-ţi zic.Că. nu avea trăsură. Visînd. nu poţi. Asemeni domnului Corot. Timp de trei ore şi jumate Ast vorbăreţ de prin Tournai Mi-a spus rapid viaţa-i toată. şuvoi. Fugind de biciul meu. şi e Un suflet ce se veşniceşte. încă. — dar credea. işi procurase Rame cu marca Oppenord. să-mi aflu rostu. Şi mă gîndeam struhindu-mi ura: de-aş putea dormi un pic!» N-am îndrăznit măcar să miaun. Unde nimic n-are măsură. in Gascogne. 1865 UN CABARET VESEL PE DRUMUL DE LA BRUXELLES LA UCCLE Tu. Şi fundul mi-am frecat de scaun. Cum nici să pleci. în plus de case. in ţeapă să-1 cocoţ. Dacă-n Parisul cu-ale sale — In care toţi se-ntorc. — Că e nebun după natură. — C-ar poseda. In apă ineca-mă-voi. Ci-i va veni cu cai cu tot. şi-n fabrica-i solidă Are trei meşteri decoraţi. Că 1-a citit pe Niboyet! — Că-i pentru dragostea de-o noapte. Bastogne se cheamă acest monstru. Că s-ar fixa chiar in Luzarches. . O doamnă cu aprinse şoapte. Douăzeci-mii acţiuni la Nord. Se-ndrăgostise grav de el. cel nebun după schelete Şi alte detestate-nsemne. Opera. Că soaţa nu şi-o mai iubeşte. cînd vrei. pe un fleac. Eu.

şi uman. El. Pentru plăcerea ăstui monstru. încă. o zi predestinată. între dumnezei preabunuî. spre-a mă iubi. Iţi voi părea nebun! E-n van! Azvîrle scrisu-mi alegoric! Dar dacă. Satanei stînd cirac intim. cumva. O. da. Apoi. Sărutul.-ain binecuvîntat . Această insolită firmă Din nou in gindu-mi te confirmă.. de ne-a fost spornic. în genunchi. paşnic cititor. i-am dat. Scuiparăm peste ce iubim Şi-am lăudat urîtul nostru. Materiei cumplite. Monselet. Şi. Timpul de azi. Iar celui slab călăi am fost.-n zadar: — Astăzi. bătrin hai-hui! «tn faţa cimitirului». Naiv şi sobru. bucolic. privind la ornic. Aşa robindu-ne trufiei. Sau te blestem! EXAMEN LA MIEZUL NOPŢII Cînd miezul nopţii bate iar. în treisprezece. Capcana stilului retoric De n-o cunoşti de la Satan. vei porni Tăcut a-mi pipăi abisul. De ne mai amintim.Condimentînd plăceri. De n-a trecut. care-ţi cauţi paradisul Şi-n suflet patimile-ţi gem Deplînge-mă!. Şi — parazit sugînd stăpinul — Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit. ALTE FLORI ALE RÂULUI EPIGRAF PENTRU O CARTE BLESTEMATA Tu. Şi imnuri am cintat Prostiei Cu fruntea ei de taur prost. Căci pe Isus l-am ponegrit. Ne întrebăm. Pe via}a noastră-am pus o pată.. pesemne (Ce-au fost în fapt nişte omlete!). cumva. Citeşte-mă. Tu. Vineri. Azvirle-acest saturnian Scris orgiac şi melancolic. totuşi.

îngrozită. In fine. de-ţi cade bucuria. delicios şi rar. Zbătîndu-te acum şi-a multa oară Spre-a nu simţi. mai mult ţi-o îndrăgesc. trecutu-şi varsă nebunia Peste-acest azi ce vreau să ţi-1 sfinţesc. da. Mi-eşti dragă. agate Iluminează-n inima-ţi de har! ii Da. cind ochi-ţi mari revarsă Ca sîngele fierbinte. marele despot. istoviţi Să ne ascundem în tenebre! MADRIGAL TRIST Nicicum nu-mi pasă dacă eşti cuminte! Fii tristă! fii frumoasă! Iăcrămînd Ţi-adaugi farmec celei dinainte Cum fluviul acelui şes fierbinte Şi cum furtuna florilor gemind. preoţi vanitoşi ai Lirei. Sau cind dureri spre tine-şi vor stihia. Fără de. Cind.chef. mincind siliţi. c-m te-mpresoară Dezgustul lumii. Iar lacrimile strălucind. Cu frică deschizind celui de-afară. săbii şi pumnale Cu ce iubire ţie se aştern. Si ca într-un coşmar cu-adîncă vale. pentru-a-năbuşi Cea ameţeală în delire. ştiu acum că inima ta geme. Iţi sorb. Şi. regină Înrobită Ce mă iubeşti cu spaimă. Din sine alungind mai vechi iubiri Ce încă ard In forja lor poeme. Nu vei putea. cumplit. . Zvîcnind. Descoperind urîtul peste tot.Putreziciunea ce ne-nghite. Ca imn de taină. Şi te mingii cu mina-n doruri arsă Cind spaimele te-nvăluie şi par să Ţi-agonizeze trupul poftitor. de pe chip. da. Să stingem lampe. Mihnirea. suave. In noaptea de orgie. C-ascunzi 'n suflet — veşnice-anateme — Trufii ce izvorăsc nefericiri. orb. ca pe-un zeu. gemetele toate. Sfoi. dumnezeiască voluptate. Visind otrăvuri. Glorificaţi spre-a împlini Beţia-n tainele-i funebre. apa lor. Dar cită vreme visurile tale N-or oglindi in ele un infern.

proştii. Pe păcătos îl prinde cu miinile de păr Si-1 scutură spunîndu-i: «Să crezi in legea sfîntă! Sunt îngeru-ţi de pază! Minune şi-adevăr! Vei îndrăgi de-acuma. ea zice: «Nu!» Iar ochii de ţi-ai cufundat In al plăcerilor păcat. Săracii. ori pomi plantezi. îl mîngiie şi încă. zeieşte. Extazul reaprinde-ţi. Cînd spunem: «Vreau!». şi eu şi tu. schilozii — negru val!— Cu-a tale milostenii şi veşnica-ţi căinţă Pentru Isus aşterne covorul triumfal. Purtăm o viperă ce creşte Şi stînd ca pe un tron. Aceasta e Iubirea! Cit inima-ţi e trează. rănită. răii. «Sunt eu stăpina ta. De scrii poeme sau sculptezi. . ori speri mereu Nu poţi petrece un moment: Fără-acel crud avertisment Al viperei din eul tău. şi doar cei buni o au!» Si îngerul certîndu-1 din dragoste adincă. Pe-afurisit. Dar pururi osinditul răspunde: «Nu! nu vreau!» DEPARTE MULT DE-AICI Căsuţa parcă e sfinţită Şi-n ea o fată prea gătită în linişte. Oe sus in jos cu grijă mare îşi unge trupul său zeiesc Cu miruri: sfîntă miresmare — Iar într-un colţ se stinge-o floare. E Dorothea! şi-o găsesc Blînd imnul apelor din zare Şi-aripa vîntului ceresc Şi sufletul i-1 podobesc. şi pregătită. la Domnul genunchează: Sublimă Voluptate-i. cu sufletul ţipînd. Te-ntreabă: «Apuca-vei seara?» Fie că-ncerci. Ea şuieră: «Ţi-ai dus povara?» De faci copii. RĂZVRĂTITUL Un înger ca un vultur din ceruri se avîntă. Stăpinul meu!» AVERTIZORUL In cugete. îşi răcoreşte fragezi sinii Cu fluturarea blîndă-a mînii Şi-ascultă plinsetul fîntînii. cu-ntreaga ta fiinţă. cu pumnii.Să-mi spui.

vis. o atmosferă joasă.RECULEGERE Durere. Din ape-adînci Regretul. Amanţii fetelor pierdute. — Vai! totul un abis e: dorinţă. Zadarnic spaţiului voii Să-i aflu miezu-n tainic joc. in haină demodată. Dind unora odihnă. la alţii grijă-amară. Sus. ocară Si remuşcări culege — serbare vicioasă — Durerea mea. dă-mi mina şi să fugim. frumoasă. Voi. tn timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă Se lasă biciuită ca de-un călău. uşori. Genunea care mă-nmormîntă Cu numele-mi s-o-nveşnicesc. tăcută. Cind mie braţele mi-s rupte Fiindcă-am strîns cu ele nori. peste pămint.. Chiar somnul mi se pare un puţ enorm ce-ascunde Orori nedefinite ducind spre nu ştiu unde. ce pururi e chinuit de toate. draga mea. Cu inţeleptu-i deget şi-a lui neprihănire îmi desemnează Domnul coşmaruri peste cint. surîs opalescent Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor.. Şi ars de dorul meu zeiesc. îngrozitorul spaţiu ce-i fără de oprire. ABISUL Pascal şi-avea abisul in propria-i trăire. adine. Sub nu ştiu care ochi de foc Aripa mi se nărui. Rîvneşte-a nefiinţei insensibilitate. jos şi pretutindeni. Iată anii cei morţi cum se arată Pridvoarelor de ceruri. fecioară. Şi oricare fereastră mă zvîrle-n zări enorme. e noaptea sosindu-ne uşor Precum un lung linţoliu sosind din Orient. — Ah! de-am ieşi o dată din Numere şi Forme! TÎNGUIREA UNUI ICAR Sunt fericiţi. fii cuminte. sătui. sufletu-mi. Da. sori fără asemănare. cuvint! Şi am simfit adesea al Groazei aspru vint Cum părul îmi ridică. priveşte-o cum coboară: Peste oraş. Doreai să vină Seara. Departe. reintră-n calm. Nu voi avea onoarea sfîntă. Care-n adine de cer luciţi. în ochii mei de voi orbiţi Doar amintirea mai tresare. nebună-nvîlvorire. Da. .

sau Cresus vestit in Univers. Pe om îl paşte pururi a tainelor teroare Şi cată-n sus cu spaimă. . ori mult-iscoditoare. Lună. să-i dai al tău suspin?. Tortură scumpă. Voluptate! Diva supplicem exaudi! Zeiţă răspîndită-n aer. într-un tărîm fierbinte. Regină de azururi. decor. Topeşte-mi amorţitul vaier Şi-un imn de-aramă-ţi voi porni. Adincul spre-a mi-1 încălzi. Endymion aşteaptă. Voluptate. mărunta Omenire. trudiţi. vastă. peste uscat sau mare. cu strălucit serai De stele-n podobire urmindu-te. Cu flăcări inima-mi străbate. copile al unui veac de-orori. pe care te adorau părinţii. Mai mergi. cu pasul clandestin. cu trupul gîrbovit. POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ RUGA UNUI PÂGÎN Ah! nebunia nu-ţi opri.. amanţii în somnul lor de rai Cu gura-ntredeschisă uşor zimbindu-şi dinţii? Sau pe poet in veghe storcind puterea minţii? Ori cum se-mperechează năpirci sub ciumăfai? Sub dominoul galben. Cynthie bătrînă dlnd farmec suferinţii. Biet cerşetor. Acolo. din seară pină-n zori. Speranţă pentru schivnici şi iad pentru cei răi. — «Pe maică-ta. O văd stînd la oglindă. spre-un bănuit advers. Mai vezi.CAPACUL Oriunde-1 poartă soarta. O. Şi sîngerînd actorii dansează-a nesfîrşire. tu. Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare. Plafon cu luminaţii de operă. Şi fii mereu fantoma mea! LUNA JIGNITA O. Din sat sau din cetate. C-o minte mai înceată. alai. Sau dă-mi odihna cea deplină In vinuri mistice. ori sub un soare şters. precum in veacuri. Fii. pribeag în veşnic mers.-a mea regină! Şi-o* mască de sirenă-ţi pune De carne şi de catifea. Privindu-şi jalnic sinul cu care te-a hrănitj». cer! capac ce-acoperi cazanul cu văpăi In care fierbe. nebune. Tu. Cerul! Criptă cu-naltul strivitor..

ca felinar astral Aprinse Pipa Păcii. Mari. Toţi. la începutu-i. In lină înălţare şi soarele l-ascunde? Gitche Manito este pe toţi Stăpînitor. Creatorul Firii. la sfatu-mi. Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase Precum nisipul mării şi ierburile joase. Popoarele zăriră. Acolo. şi mîndru. Gitche Manito. Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pămîntesc. ca nisipuri împestriţaţi. ca brazda cenuşie. Profeţii cuvintară: «Vedeţi această bandă De fum. Şi coaja unei sălcii a rupt cu mina Sa El. Toate şi toţi văzură imensul fum departe Urcind in dimineaţă cind zări se rumenesc. pe-nalte stînci. echipaţi de luptă cu indîrjite chipuri Înaintau prin verdea prerie. . Şi stlnd în pisc stincos El a fumat. deci. care pururi în lupte-i încleştase Şi în străbunii vajnici ca flacăra dansase. La Rouge Camere. Şi codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte. lumina îl podobea frumos. In dimineaţa calmă se arătă pe dată. spre fumul ca un glas. şi vast. semeţ. Prin acest fum de taină el spune tuturor: «Voi. marele-i semnal. Peste cîmpii şi ape prin care taie gindul. ca-n toamnă. luptători. Dintr-un buchet de trestii cu falnică statură A luat pe cea mai lungă spre-a face-o nalt burlan. care-i asemeni cu mina ce comandă. veniţi de orişiunde!» Prin patru părţi de zare prin care umblă vîntul. avan. Abia ghicite virfuri a' Munţilor Stîncoşi. A coborît puternic din zarea dimineţii la verdea şi imensa cimpie cu coline. nordicele lacuri cu ţărmii viforoşi. Şi-a meşterit o pipă superbă pe măsură. luleaua a-ndopa.PIPA PĂCII DUPĂ LONGFEIXOWAtunci. Apoi albastru abur se arginta treptat Şi se mărea întruna urcind neîncetat De-ajunse să se spargă în bolta azurie. şi-ncrezător ia sine. Şi-acolo. Războinicii din triburi semnalul au zărit. Fiind. Stăpînul mare-al Vieţii. ca blinda coloană miresmată. Cu mîna-i de-ndrăzneală. o stincă-a smuls. Tăcuţi se îndreptară in acel mare ceas. Şi fumul sfint. Spre Camere Rouge. în picioare. pădurea ruginită. Şi ura. unde Gitche Manito-a poruncit. Lumina dominind-o şi spaţiile-adinci Sta drept.

Gitche Manito. Ca un părinte cărui dezordinea nu-i place Dorind ca veşnic fiii săi să trăiască-n pace. seminţie scumpă. Spre-a vă-nvăţa Iubirea şi-a suferi cu voi.-copiii şi-i alinta zimbind! Cu sufletu-n lumină plecau spre calme zări. Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase Asemeni unor ape venind tumultuoase Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale: ii «O. în dulce înfrăţire Fumaţi toţi Pipa Păcii. Iar el.Le-incendia privirea şi rămineâ cumplită. Stăpin pe-ndepărtări. mă desgustă-amarnic războaiele-ntre fraţi. De ce nemulţumirea şi vorbele de-ocară? Bogaţi sunteţi şi totuşi furaţi de la vecin! Da. de lei. Gitche Manito. ce nu ştia să plîngă. de-acuma o hotărîre sfîntă Vă dă Gitche Manito. şi care. renul. cu păsări le-am populat din plin. De ce. O sărbătoare-a vieţii sunt vorbele-i şuvoi.. le mai şi înfloriră. Şi Marele Manito. Da. Din stincă şi din trestii lulele meşteriră Şi. el. Şi fără războire. faceţi-vă pipe. Ci daţi-i ascultare spre-a nu pieri apoi! Spălaţi-vă în valuri culoarea de pierire. Aici belşug de trestii şi piatră. Şi-a frunţii fierbinţeală cu umbra palmei sale. fiii mei. se-ncontrau prin ura străveche şi riătingă. Cind el. cel care vă cuvîntă. ursul. Privindu-i cu asprime. eşti plină de păcat! Voi. blindeţea se ivind. părinte bun la toţi. dar nu cu ochi despoţi. Ci numai în unire puteţi să vă salvaţi: Trăiţi de-acum în pace şi-n drepte rînduieli. Şi spre-a le domolire minia grea. dar.ntinse peste ei. şi dorinţa ca simple întocmeli. Şi ruga. pricepuţi la toate. munţi întregi. A sîngelui culoare in valuri îşi spălară. Pericolul stă-n toane şi-n veşnice-ndoieli. vînătorul devine asasin? Iar bălţile. Iar Spiritul. Pe chipurile crude. Vă lepădaţi dispreţul: e-un înţelept perfect. Puternic. şi fiţi ai păcii regi!» III Ei. armele de luptă indată-şi aruncară. Deci. bizonul ce vă-nfruntă. Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet. mina dreaptă o-. Străvechea vinătoare v-o am făcut uşoară. Mai Mare peste Fire. Fără vărsări de singe. v-a dat Castorul. Prin poarta-ntredeschisă se înălţa la cer — Prin aburii-minune ai norilor de fum .

umilelor făpturi. Că inima-ţi nu-i pentru plăpinde sărbători Şi-această frumuseţe ca fierul in tenebre Va re-zidi Infernul cu nesecate febre. Privirea-i. Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri Şi a-ntrista simţirea . Care-i scimbase trupul in chinuri nesătule A fost de trei ori dată prin balele subtile Ale acelor multe şi groaznice reptile Pe care. tinereţea fi-va-ţi bogată-n mari furtuni Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzători Ce ne alintă fruntea şi braţele-n sudori. le-a strîns de git. Parisul îl alunga mereu. Ardea un foc in ochii-ţi. Noroi am frămîntat şi aur am iscat Avea in ochi puterea ce-n inimă-ascundea. nepăsător bărbat. acea precocitate Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect: Zidirile în care ai îndrăznit corect Şi anunţau cu fală a ta maturitate. Şi nări in fremătare drept griji. Călătorind în spaţii şi respirind fugos Ea naşte-acele zine cu mersul amoros. Ivindu-le-n oglindă. răscolitori. stăpina sorţii tirind-o prin ţarină. Ca un obuz aş exploda De nu aş suge ca un cancer. Da. . LACOMUL Rumegind. ca la artişti Ce opera-şi mîngîie cu degetele. Hercule! FÂRÂMITURI(VERSURI DESPERECHEATE) ORGOLIU Îngeri îmbrăcaţi in aur.Atoateştiutorul urca sublimul drum — Prea-mulţumit de fapta-i: tărie şi mister! LUI THEODOR DE BANVILLE Tu. Poete!-al nostru sînge ne părăseşte — faur! — Şi nu din intîmplare cămaşa lui Centaur. El: neirifrint ca fiara şi liber ca un zeu. purpură şi hiacint. Geniul şi dragostea sunt datoriile-mi uşoare. Deşert vivant. Se răspindea in juru-i cu lăcomie mare. nici timidă şi nici nepăsătoare. eu rid de trecătorii flămînzi. trişti. pletele Zeiţei le-ai înşfăcat c-o mină De duritate plină — ce-altdată te-a-nhăţat — Erai deplin stăpînul. sterilă voluptate. Acum. Dar eu zăresc in ochii adinei. Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate. in pruncie.

in cuşcă mi-ai băgat Spectacol de ruşine cruzimii tale-oricind. se-arată fără-a se vedea. Imblîhzitor feroce. .. dînd cerurilor rază. o. Bombele şi pumnalele. maelstromul vorace Agită mai domol nisipul sur Decît a' voastre inimi.. încă-a noastre inimi se-aseamănă c-un han La care hămesiţii vislndu-şi masa... Fără de-asemuire. tac: tîrfa şi soldatul. o baie a iubirii Tu. dbborind sub sine molaticele perne Un trup superb ca noaptea odihnei se aşterne Şi somnul podobindu-şi cu un surîs total A spatelui său urmă de pofte chinuit.. blînd ca un proscris. Şi pleacă fără-ntoarceri. amoruri. La cei ce-s înlăuntru se roagă. Tu ce mă-mpingi spre hăul din mine chiar stind drept Purtînd veşminte sfinte sau barbă de-nţelept Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce înşală BLESTEM Bancul de peşti nestăpinit şi dur Şi trecătbarea-ngustă. în însuşi răul. Ca spre o lampă fluturi se năvăleau. E rece vatra. ţipâ-n van: Ci tac: studentul. Grădinile de intrigi pline şi de suspine. Era o noapte caldă. Disperările-ţi copilăreşti. ochii de bătrînă nebună. Sirenă-n totul goală. tu încîntarea mea. ştiinţă. ce camere infecte: Război. perdeaua Sub nici o adiere. popa. Coşmar în miez de noapte. Mahalalele melancolice. izbînzile şi sărbătorile tale. Orgiile-ţi fără de saţiu şi fără suflet dragostea. patul şi vinul au insecte Pe oaspeţii aceia eu i-aş servi-n genunchi! SPLEEN SCHIŢA PENTRU UN EPILOG LA A DOUA EDIŢIE Liniştit ca un înţelept. e-ngust al nostru unghi.. preafrumoaso.Da. Templele tale vomitînt rugăciuni muzicale.. Hotelurile tale fastuoase. patul. Ele-s o aruncare de nobilă putere Acolo unde farul vedeta luminează Dar care şi ucide moluştele-n tăcere. De-o patimă nebună sta aeru-mpregnat. Plăcerea ta fără oprire Ca peste tot. iar sreaşina ca neaua. îngere puternic pe chipul mîndru-avînd A Iadului pecete sub care te-ai nălţat. am zis Te iubesc. Şi.

Stîngace-n graţii pure atunci cind işi ascunde Piciorul. Şi îngerii tăi încă. Eu. bufoni în zdrenţe nouă: în purpură şi aur şi încă-n hiacint. III Acolo sus. departe. Să căutăm o clipă spre Răsăritul vieţii Spre-a revedea. Reginele-ţi din teatru cu vocile-ndrăzneţe Şi clopote. lucrurilor. Şi-asemeni cu-Orinocul. Şi pajiştile-alpine călcate-ncet de vite. dacă rochia-i într-un tufiş se prinde. Principiile-ţi salvate. costişe înverzite Şi. E mohorît deşertul înalt. Viciul tău. acum clnd mi te-asameni.. dincolo de ele. orchestre asurzind Şi pietre fermecate zidite-n fortăreţe. la fel cu ceilalţi oameni. Canalele cu sînge spre Iad tălăzuind. păduri in ascultare. Şoptiri şi lungi ecouri parcă din altă viaţă.. în lungă obosire. Şi apa doarme-ntruna imbogaţindu-şi visul: Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire. prea-venerabil în mătase îmbrăcat Şi rizibila-ţi virtute cu privirile spanchii In extaz spre luxul care îl depling cu-adevărat.Descurajările tale. sosind abia. mai sus de drumul mare Sunt ferme şi vilcele. Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul înconjurat de piscuri. roş. dispreţuite legi. stors-am esenţa ca un faur: Noroiul tău. Focurile-ţi de-artifiqi. departe. POEME DIVERSE POEME DIVERSE Nu-i aşa câ-i plăcut. . măreaţă-ncremenire. priveşte: l-am transformat în aur. rămîneţi martori de truda-mi împlinită: Perfect precum chimistul şi-n sufletul meu sfînt. Şi totuşi cîteodată se simt. Voi. pierindu-le izvorul. Şi oratorii care îţi predică amarul. Cind saltă printre arbori cu înverzite salbe. Asemeni şopotirii amorurilor noi. Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi? II ti place s-o zărească în fustele ei albe. toţi. Statuile trufaşe cu umerii in ceţuri Şi turnurile tale deasupra strălucind. şi tunuri. pragul dimineţii Şi-naintînd întruna pe cruda noastră cale Să ascultăm ecouri din Încetată vale. explozive bucurii Care fac să rîdă cerul peste morţi şi peste vii. cu-auz de ceaţă.

E ea. Ne Incintă cu dulce vers! Dar. plutind dumnezeieşte. Şi m-am gîndit atunci la clte Un bun prieten mi-a fost spus. jur-împrejur: tăcerea! Tăcerea de din care ai vrea să te salvezi. mi-e inima de ciine! Toţi m-au corupt. Şi peste sîînci semeţe. Plimbîndu-ne în seara caldă: Că-i o plăcere de nescris Să-asculte-aşa o serenadă Cînd chiar plăcerile-s plictis. cu speranţele pierdute. ades Odinioară-n clipe goale. Peste-aceşti munţi pe care doar viatul ii sărută. Iar cînd. A unui suflet care. deasupra-mi. Sub paşii mei. d-undeva. Aceste melodii umile Minuni sunt inimii sihastre Şi ele vin către febrile Şi grele simţurile noastre. Cea veşnică tăcere şi muntele-n paterea Acelui aer tainic. iţi pare că visezi. prăpăstii stîod la pindă. pătrunde-n cer. iartă-mă. Ferestrele-au rămas închise. şi iată de tine n-au habar!» Căci obosit de lume. Ingrat! dar cine poate şti Cit am visat la cele zise De bunul meu amic Henri! Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar? Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu. Peste gheţarii veşnici în soare aurind. Săracu-i trist şi e supus. Stăpîne. Nu mă iubeşte nimeni. IV Ah. din ceruri. să cate spre azur Şi să se adreseze Celui fără-contur Spre-a dărui iubirii. de zicerile amare. iar stincile străvechi Ascultă-n reculegeri a lor divinitate: Mister sublim spre care noi nu avem urechi.Ca un oftat de clopot din zare. S-ar zice cum că cerul cu-a lui singurătate Se oglindeşte-n apă. chiar acuma o ascult Afară fredonînd uşor Precum un monoton tumult Pe care-n mtne-1 port cu dor. . încet. Fu nevoit. bâtrîna bocitoare Muză-a sărmanilor. Şi-n iezerul in care mor serile pe tind. cu ochii-i. din intimplare. îndurare. un nour rătăceşte Şi adumbreşte faţa acelui lac sever Ai crede că vezi umbra.

Să se-nconjoare acuma de taina cea profundă, Privirea să-şi închidă cind toate îl privesc, Vecinilor nu spună: «Doar cerul îl iubesc», Ci Domnului să zică: «Dă-mi pacea ta fecundă!» La fel, închis de preot, stă templu-n năzuinţă; Cind peste-acoperişuri coboară noaptea-ncet, Cind-gloata se desface de-al străzilor magnet, Se umple de tăcere şi capătă fiinţă. VI Ştiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet, Prin cîte-un sat mai mare, gătit sărbătoreşte, Cînd cerul şi pămîntul se-mbrăţişau discret: O duminică-naltă, c-un soare ce-aureşte; Clopotniţa vibrează lansînd acel verset, Care pătrunde-n toate adine, dumnezeieşte, Cu elegantă pompă, bătrini şi tineret, Se-ndreaptă către slujba ce-acum se pregăteşte; Fiinţa ta mondenă mişcată-i in adine De sunete de orgă, de clopote ce plîng, Şi-n inimă, deodată, se-adună un suspin! Cucernicia, iată, în tine se ridică Desferecînd din vreme trecutul tău senin, Şi-n miezu-i, luminoasă, o zi de duminică! VII Eu nu am ca metresă ilustră o leoaică: Şi-mi dărui puritatea la o mahalagioaică.; Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund, In inima prea tristă odorul îmi ascund. Pantofi, spre-a-şi cumpărare, ea sufletul îşi vinde Şi Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-aş cuprinde Ungă infama asta pe-acel modest Tartuf, Eu, care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru,...uf! S-a viciat, trăznita, şi poartă, deci, perucă: Pe ceafa ei cea albă curg plete, buclă-n buclă; Ne-mpiedecînd, aceasta, săruturi amoroase Să plouă-acum pe fruntea cea cheală-ntre cheloase. Chiorîş la toţi se uită ciudata ei făptură Sub gene lungi, umbroase, cum îngerii avură; Ci ochii toţi, avizii, ce-o condamnară greu, Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu! Douăzeci de ani, atit, doar. obrajii i-au căzut De fiecare parte i-atîrnă peste gît, Şi totuşi noaptea-ntreagă mă trage peste ea Şi sunt ca pruncul proaspăt: o sug, o muşc, mă vrea, Şi-i bine că adesea nu are-o para chioară Ca umerii să-şi ungă şi-apoi o subsuoară: O ling eu pe tăcute cu şi mai multă-ardoare Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare. Sărmană creatură, plăcere-n gîflire, De-aşa sughiţuri aspre nu poate să respire,

Şi bănui din aceste scurte-opintiri brutale C-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale. Neliniştiţi sunt ochii-i de-a lungul nopţii crude, Crezind că văd alţi doi ochi in uliţele-afunde; Fiind prea primitoare cu falşii săi eroi, I-e frică de-ntuneric şi crede în strigoi. Ba chiar, plăcîndu-i seul, 1-a folosit mai mult Decit savantul, noaptea, pe-al cărţilor tumult, Şi i-a scăzut şi foamea, iar ochii-s brilianţi Cînd ii apar din noapte defuncţii săi amanţi. De o-ntîlniţi, bizară şi împopoţonită Pe-o mizeră stradelă, spre margini, rătăcită, In jos ţinlndu-şi capul de porumbel rănit Tirîndu-şi prin noroaie călciiul dezgolit, Să n-azvîrliţi, de scîrbă, înjurături spurcate Spre faţa prea fardată a bietei nespălate, Căreia chiar Famina, zeiţă şi iscoadă, I-a poruncit a-şi scoate juponu-n plină stradă. Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun: E perla mea, regina la care mă supun, M-a legănat adesea pe sînu-nvingător Reincălzindu-mi firea cu mucedu-i amor. VIII Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame, A coborît de tlnăr la ale lui infame. IX Tu, nobilă femeie cu timpu-n apogeu Fără-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu, Şi imbrăcată-n antic strai grecesc, De zece ani încoace, care-au trecut alene Obişnuindu-mi gura cu sărutări viclene Tu îngrijeşti un dor călugăresc — Orgiei preoteasă ai fost, ţi-aduci aminte!? Iar astăzi, neplăcindu-ţi adincurile-ţi sfinte Să-nmugurească într-un pui de om, Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmant Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntat In plntecul matroanelor, atom. Imberbi, atunci, cu toţii, în bănci mai învechite Decît acele lanţuri, cu mult mai lustruite, Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu, Noi ne tiram tristeţea ş-acel dezgust ateu, încovoiaţi sub cerul pătrat, privit cu ură, Bind, zece ani, un lapte de aspră-nvăţătură. E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat: Voiam să spargem sensuri la dasicu-nchistat; Profesorii ce nu se-mpăcau cu-a voastre rime, Se prăbuşeau ridicol sub ale noastre scrime, lăsîndu-1 pe şcolarul, de-acum învingător, Să-şi urle bucuria in grai latin, sonor. —

Care din noi atunci — ah, da, adolescenţa — Precum o oboseală nu i-a simţit prezenţa — Ochiul pierdut în zarea posomorîtă-a verii Sau in înmărmurirea zăpezii, — să nu-1 sperii, Auzu-avid şi sincer, — şi supt în hăituiala, Ecoul unei cărţi sau un strigăt de răscoală? Era mai ales vara, cînd plumbii se turnau, Precum aceste ziduri ce mari tristeţuri au, Cînd fierbinţeala zilei sau picla toamnei reci Iradiau spre ceruri trăirile lor seci, Făcînd să somnoleze-n balcoanele propice Adolescenţii care mai ieri jucau arşice; Sezon de reverie cînd Muza sta din şopot O-ntreagă zi s-audă bătaia unui clopot; Cînd chiar Melancolia, la prînz, cind totul tace, Stă cu bărbia-n palmă ne mai avînd ce face, — Cind ochiul e albastru şi nu religios Ştiindu-se oricine obscen de dureros, — Tirîndu-se abia şi precoce-n plictiseli, Cu fruntea transpirată-n ascunse lîncezeli. — Şi serile bolnave şi nopţile fierbinţi închipuite fete care te scot din minţi, Ivindu-se-n oglindă, — sterilă voluptate, — Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, — Ce seri italiene, cînd moale~i neputinţa, — Ce de plăceri viclene descoperă ştiinţa, — Cînd mohorîta Venus, din jilţul ei de nori, Revarsă-n valuri moscul: cădelniţînd candori. — Aşa a fost conflictul, domoale circumstanţe; I-aţi dat drept sfat sonete, l-aţi pregătit cu stanţe, Cum unei cărţi deodată esenţa-i presimţii, Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury. Abisul mistic este de indoială-aproape — Beţia, infiltrată cu-ncetu-n mici etape în mine, ce-n cădere, prăpastia-mi place', Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene, Şi setea ridicindu-şi mereu tot maţ* bizară, — Adincul meu muncindu-1 emoţia amară. — Am absorbit, prin zile, miasme şi parfume, Şi amintiri defuncte cu-nvăluiri molcume, Şi lunga împletire a frazelor-cabale, — Şi rugăciuni şoptite, mistice madrigale; — O carte voluptoasă, ce nu ştiu de-a rămas. — Apoi, fie-n adincul unui azil retras, Fie sub naltul soare al zonelor'alese, Eternă legănare a valurilor dese, Născinde orizonturi, mereu fără sfirşit, Readucind în inimi divinul dor vrăjit, — Fie-n răgazuri surde a' zilelor de foc, In trîndăvia rece cînd brumele se coc,—

puternice-amăgeli. A vrerii artă crudă. aş spune. imbrăţişind săgeata. mereu! XII tn mijlocul mulţimii atit de schimbătoare. mereu! Da. fireşte! XIV MONSELET PAILLARD VERSURI PENTRU PORTRETUL SÂU Toţi îmi spun micul motan. natura frumosu-1 podobeşte. Iar inima străpunsă. columbe zburătoare Chemindu-se-n pădurea deasă. le bei cu ochii-nchişi. mereu! Cind totul doarme-n preajmă. Şi-a nu uita durerile primite. Răspunse el: — O. Poet! o-njurătură-i. Eu te-nfloresc. XIII Da. — Toţi cei iubiţi. XI Cit va dura. Ea caută ecoul. Şi cum. de-un demon dăruită: — Spre marea voluptate se trece prin durere. mereu însingerata. zău. dulce hău. Păzindu-şi amintirea. — Să-njunghiem deci răul. şi mîndru sunt. iubite. atent Privind la o fantomă cu multele-i momeli. Au farmece ascunse. sau. Şi-ndrăgostitul ce se dăruieşte. in timp ce eu. ispită. Destinul lor: să fie de-aceleaşi boli marcaţi. bruna mea stăpînă. comoară preţioasă.Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind. natura. Se dăruie sărutului şi-l cere Mereu. — amorul tău? Se alinta copila-n clar de lună. minune. poate-un compliment? Eu sunt în faţa voastră ca un amant. ce-o mingiie şi-o doare. vreau să vă văd golite Mereu. oricind. Mereu. proscrişi. deci. — Eu răsfoiesc misterul alene se ivind Din cartea asta scumpă mult celor renegaţi. Privindu-mă-n oglindă. — ncolăcindu-se-n plăcere. Căci mîinile-i şi ochi-i. Carafe dulci. Ca un flacon parfumul îşi goleşte Mereu. mereu! Iar eu mai zic: — Spre-a-mi podobi cel rău. A tristelor lui vorbe. farmecul tău e chiar arhitectura: E. Ca vasele cu fiere-s. cel mai cast amor. Eliza. Femeiuşte elegante Vin la mine apetisante: . am perfectat. Se prăbuşeşte zilnic. căci răul prin rău piere. ea frumuseţea.

de-a mea vină. muşcaţi-mi coada! XV E chiar seducător ciudatul tău proiect — Dar din toţi. spune-i tu (Ea nu iţi va răspunde nu. însă. Căci. va-nvinge Bruandet! XVI VERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENT ORAS. încearcă-ţi toată elocinţa La scumpul Coco-Malperche. Voi sta. Rops. POEME DIVERSE Cer de-azur. (Recomandată lui Anoste La poştă. te rog. Cum cineva in Africa Atena veche-ar căuta. Adică unui factor Versificator). citi vor fi. dar şi mincare. Dacă-n vacanţă-ţi duci fiinţa Spre a gusta ce nu mai e. . ce mult îmi place Acelui domn zburdalnic. in carantină. Cititori. LA HERMITAJ Nu te-am găsit! Am fost la tine Spre-a auzi-un cuvint de bine. proştilor. sigur.Sunt un paşă năzdrăvan. precum chiar eu aş face!) Să-i spui. — La fel domnului Scriitoru Şi. prefer nebunii: Eu. (Aşa. cel mai mare. cum zic unii! Duduiei Fanny. El. Faimosului poet castrat. Jeannei. Plăteşte zel. De vreţi să mă-nfricoşaţi. Doar n-o salută vrun măgar!) Omagiul meu de cărturar. Bruxelles. ce-i duc doru'! XVII SONET. Talentu-i. Stind bine-n ziduri încastrat. Cartier Ixelles. Doar in ochii mei aflaţi. de-o fi. Intre sălbateci.-n inălţime-i Cit piramida lui Keops! XVIII Domnului Auguste Malassis Strada Mercelis Trei-zeci-şi-cinci bis. SCUZ1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢi UN PRIETEN LA NAMUR Fiindcă mergi spre-oraşul care. premiul Romei nu-1 deţine. cum e cascada.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful