RUJEOLA

PARTEA TEORETICĂ 1. Definiţie 2. Etiologie 3. Patogenia şi anatomia patologică a bolii 4. Tabloul clinic 5. Diagnosticul pozitiv şi cel diferenţial 6. Forme clinice 7. Evoluţie şi prognostic 8. Tratament 9. Epidemiologia bolii 10.Profilaxie şi combatere

1. DEFINIŢIE:

Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene.
Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

Este distrus repede de ultraviolete.R. Spre deosebire de alte virusuri înrudite. sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. sau de maimuţă ). La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. cu A.2. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase. deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Acţiunea formolului (1/4000). duce la inactivarea virusului .128μm în diametru. pierde 50-70% din infecţiozitate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau. cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. în elementele eruptive cutanate. rezistă mai bine dar. în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii. iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. utilizând sânge. Există un singur tip antigenic. ETIOLOGIE Virusul rujeolic este agentul causal. virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. conţine o nucleocapsidă. Morfologie.N şi un înveliş exterior constituit din lipide. El este prezent la omul bolnav în sânge.790 C. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Structural. glicoproteine şi polipeptide. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă. în conditii de umiditate crescută.virusul rujeolic este o particulă sferică de 120. mai ales la temperaturi ridicate. timp de 4 zile la 370. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici.virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern.

Astfel. Virusul a putut fi izolat din sânge. . După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. din secreţii nazofaringiene şi din urină. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ). şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene. provocând primele manifestari ale bolii. În sânge. dacă li s-au aplicat ochelari. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). În rujeolă. puşi în contact cu bolnavii de rujeolă. nu au facut boala. la maimuţe. Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). 3. în această perioadă. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite. acesta invadează sângele şi organele.(pierderea completă a infecţiozitaţii). PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului. în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ).

Tritru acestor anticorpi se menţine ridicat. ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii. dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. al căror tritru creşte progresiv. a. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare. 4. perioada catarală ). fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. Viremia încetează ca nd apar anticorpii neutralizanţi. ochi lacramoşi. la copiii cu malnutriţie. . Această perioadă durează 3-4 zile. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. ajungând la maximum între a 7-a şi a 10-a zi de convalescenţă.este insoţit adesea de fotofobie. cu febră care creşte treptat la 380-390C. pănă la apariţia erupţiei. insoţită de cefalee. pleoape umflate. Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii.Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile). Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile). chiar după un an. persistând apoi toată viaţa şi asigurând imunitatea antirujeolică.

cu contur neregulat. Catarul laringean poate fi mai accentuat. fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. Către sfârşitul perioadei de invazie. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. Catarul se extinde apoi la laringe. uneori chiar hemoragice. Din primele zile de boală. seromucoasă sau mucopurulentă. modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. mucoasa bucală este congestionată. Pe acest fond hiperemiat. Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală. luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. în peste jumatate din cazuri. Cavitatea bucală . Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. insoţită uneori de epistaxis. Limba este saburală. mai ales în fundul gurii. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. imagini de pneumonie interstiţială. mai rar pe gingii. cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). instalându-se laringita exprimată prin voce aspră. se observă pete intens congestive. Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. care irită narinele.Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. aşezate pe o zona roşie. cu un diametru de câţiva milimetri. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. abundentă. tuse uscată supărătoare. fiind destul de aderente de mucoasă. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale. presărate pe o suprafaţă congestionată. apoi dispar . răguşită. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute. izolate sau în mici grupuri. în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile. lângă ultimii molari.

erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. de obicei. asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă.iese” mai greu. realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. pe frunte şi obraji.)Perioada eruptivă. la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). A 2-a zi.indispoziţie. pentru ca in a 3-a zi. b. generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă. coborând spre gât. dar de obicei confluiază. în cursul nopţii. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune).începând cu punctele albicioase. creşte din nou şi mai mult. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă. agitaţie. Uneori. generalizându-se în 4-5 zile . care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (. Simptome generale şi nervoase. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. Ganglionii limfatici.. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale. care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. cu margini neregulate. Erupţia rujeolică apare. ca niste insule cu contur neregulat. astfel încât este descoperită dimineaţa. se accentuează. Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. sunt usor măriti.rest de Koplik”). insomnie. Febra.. poliomelită). putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. mai ales cei cervicali. erupţia . chiar delir. de culoare roz. unde erupţia este .

lăsând in urma lor. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). pielea capătă un aspect pătat. iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. urmează o descuamaţie fină. temperatura revine la normal. decurgând fără. Se deschid. cu valoare diagnostică retrospectivă. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă. Complicaţii mai frecvente. Dupa 2-3 zile. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. rujeola se îndrăţeşte de complicaţii. la rahitici. odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. În rujeola necomplicată. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. furfuracee.mai puţin accentuată. prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. .urechea medie. În epidemii mari. În general. la distrofici. elementele eruptive pălesc şi dispar. De obicei. timp de câteva zile. sau cu puţine complicaţii. la copii sub 2 ani. pete gălbui. apar nu numai în cursul bolii. Acest aspect residual este mai intens. În această perioadă. în ordinea în care au apărut. (mult pigment sanguine extravazat). survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. când eruptia a fost hemoragică. Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. sinusuri).cafenii. dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii. mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. sau la cei cu focare infecţioase preexistente. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor.

Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani. 5. sau la suferinzi de leucoze. 6. 2.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului. probabil din cauza componenţei virale subdiacente. Deseori. manifestate cu dispnee. encefalita. îngrijiri insuficiente). Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. 4. prin tratamente prelungite cu imunosupresive. pneumonia interstiţială. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. la copii cu imunitate alterată. de asemenea. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală. cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. Bronşita capilară (“catarul sufocant”). pneumococ. Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita. Complicaţii ale sistemului nervos . Apare. apare la copii mici. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri).Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. 1. Complicaţii ale aparatului respirator. Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. au un caracter trenant. mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice . prin suprainfecţie bacteriană. mai frecvente la începutul erupţiei . Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ. Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală. cel mai adesea sunt pneumonii mixte. 3. Pneumonia cu celule gigante este severă.

amigdalită. sau micotică).). Riscul apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. Rujeola şi sarcina: rujeola. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene . cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ). cu modificări neuropsihice.000 de cazuri de rujeolă. inconştienţă. denutriţi. Miocardita. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. convulsii. Otita medie supurată. apărută în primele trei luni de sarcină.5 –33% din cazuri.S. Debutul este brusc. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. comă. tranzitorii . delir. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină.2.S. 3. Apare de obicei târziu. scăzând apoi în lunile . etc. panoftalmie 2. care se constată în 0. Encefalita rujeolică. ulcer corneeană. poate provoca malformaţii congenitale la făt. Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă). Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. 5.E. 4. Panencefalita subacută sclerozantă (P. 3. Este exprimată prin modificări EKG.000. Alte complicaţii: 1.

Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ). enantemul bucal şi semnul Koplik. Reacţiile serologice. reacţia de neutralizare. semne clinice ( catar oculo-respirator intens. are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. facies plângător. punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. care permit un diagnostic sigur. reacţia de fixare a complementului. Diagnosticul diferenţial. adenoviroze. caracteristice rujeolei. în general. semnul Koplik. guturai). enantem bucal. uşor. 5. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. În stadiul preeruptiv. multinucleate.următoare. rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare.

lipsind unele simtome. adenopatii evidente. topografia şi caracterul sunt deosebite. frust. . această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice. această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. paloare circumorală) .Rujeola cu erupţie miliară. absenţa catarului respirator.rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată. 11. 13. .Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic. simptomele catarale pot lipsi. epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: . iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. 7. evoluţie uşoară ) .scarlatina (angină.Rujeola cu erupţie confluentă. 14.Rujeola cu erupţie purpurică. 6. 12. 15.varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ).. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă. sau apărând într-o formă discretă.Rujeola cu erupţie reliefată. FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 10.Rujeola cu erupţie buloasă.

Rujeola hipertoxică. cianoză. insuficienţă circulatorie. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. semnul Koplik apare tardiv.de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a . la câţiva ani după vaccinare. 3. apare la copii mici sub 2 ani. virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi.. La aceştia viremia este persistentă. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinaţi. cutrombocitopenie. evoluţia rujeolii este deosebit de severă. a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ). în urma unei alte boli infecţioase. 2.1. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). se manifestă cu febră mare. 4. prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor.evoluează grav.In limfocite. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii). etc. epistaxis. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. metroragii. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi). La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ).sufocantă”). din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă . se găsesc cantităţi mari de antigen viral. iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge. 5. s-a constatat apariţia. erupţie hemoragică. Rujeola hemoragică. gingivorogii. dispnee accentuată.. adesea mortal. După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic.

encefalite. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ). precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice. de sarcină şi în general. mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. forme hipertoxice mai frecvente).9%). absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala. tuberculoză ). . de la 8. În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.complicaţiilor. mai acelor grave (bronhopneumonii. febră mică.3 % (1945-1959) şi la 0.8% (1939-1944). de complicaţii ( îndeosebi pneumonii. suprainfecţii bacteriene sistemice). rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină. faţă de copii mari (12%). laringite.2% (faţă de 0.5-1% (după 1960 ). EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general. pe cazurile spitalizate. La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). cu o letalitate de 2. la 2.4 la copii mari). Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina. prognosticul rujeolei este favorabil. rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată. de starea de nutritie ( distrofie. 7. de peste 7 ori mai frecvente (87.

După unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. dietă. cu germeni piogeni. Izolarea va fi individuală. excluzându-se ori ce vizită. apă de gură). sau în situaţii de necessitate.Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. sau cu tuberculoză. Secreţiile se îndepărtează. izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. cu complicaţii pulmonare. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate. medicaţie cât mai simplă). pe cât posibil. iar .8. TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. Nu există nici un mijloc de tratament specific. În spital.ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. Tehnica aseptică este obligatorie. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. igienă.

narinele se ung cu o cremă simplă. Folosirea acestora în scop “profilactic”. AminofenazonăL supozitoare. Aminofenazonă. în funcţie de toleranţa gastrică. au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan). în timp ce la grupul netratat. Vărsăturile repetate. apă minerală. Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. lapte. pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. administrate cu stăruinţă şi grijă. în perioada febrilă. necesită o hidratare pe cale parenterală. urmate de deshidratare. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi trataţi “profilactic” astfel. Codenal ). Dieta constă. din lichide (supe. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. sau antiseptice (Emetiral). se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. etc). Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. distrofici). Împotriva vărsăturilor. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ). inhalaţii şi umidificarea aerului. În caz de agitaţie. dă rezultate nefavorabile. Ulterior. Unii autori recomandă. sifon. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de . Paracetamol comprimate şi supozitoare . dieta se îmbogăţeşte treptat. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. sucuri de fructe. ceaiuri. Imediat ce toleranţa gastrică permite. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. limonadă. Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic. totuşi. au apărut în numai 14% din cazuri).

în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. aspiraţia secreţiilor. antihistaminice). În cazurile severe. tetraciclină. Corticoterapia dă rezultate excelente. Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. antipiretice. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen.100 mg x 3/zi. soluţie de sulfat de magneziu. se recurge la corticosteroizi. cu aer umidificat. timp de 2-3 zile). cloranfenicol. sau se suspectează o complicaţie bacteriană. oxigenoterapie. folosindu-se antibiotice diferite (penicilină G. comprese calde şi sedative (luminal. inhalaţii. etc). Rujeola complicată. Crupul rujeolic se tratează. eritromicină. Bineânteles. aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. prişniţe toracice. urmată urmată de corticoterapie orală (prednison). imediat ce a apărut. vitamine din grupul B şi mai ales. Antibioticele vor fi folosite. hemisuccinat. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. Se mai administrează după nevoie.(la nevoie). Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. peniciline semisintetice). soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. hemisuccinat: 200 -600 mg/zi).rujeolă. cardiovasculare. analeptice. antibiotice (de obicei. . în formele uşoare. mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase.

cu valuri epidemice la 2-3 ani. În ultimii ani. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată). de zeci de ani.1/100. apare sporadic sau în epidemii extinse. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. sau sute de cazuri pe an). În populaţia urbană. mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. la orice latitudine. În ţara noastră. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. în special în insule rujeola apare la intervale mari. Rujeola afectează pănă la 99. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci.9% din populaţie.000 de locuitori. în zonele rurale.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale. la intervale mari. între 300 şi 800 de cazuri la 100. .000 de locuitori. morbiditatea a fost de 370. Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală. epidemiile de rujeolă sunt mai severe. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. Apărând astfel în ţinuturile virgine. În regiuni cu totul isolate. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii.9. Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi. inclusive pe bătrâni. apărând în toate continentele şi ţările. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. boala apare endemo-epidemic.

În ţara noastră. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie. unde s-a ivit un caz. 10. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. Şcolile nu se inchid. Dezinfecţia continuă. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. 80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. Se aplică în colectivităţile de copii. deşi dificil de realizat în practică. Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. În mediul urban. în 1964. Măsuri la ivirea unui caz. asfel că adulţii sunt imuni. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic. şi cea terminală. pe imunizarea activă. Carantina contacţilor este necesară. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales. a camerei bolnavului sunt necesare. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. însă copiii sunt supuşi unui .În curba multianuală a morbidităţii.

Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A. asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu. Durata protecţiei este de 3 săptămâni. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact. Protecţia prin imunizare activă. cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie. doză de 0. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0. la care se cunoaşte data precisă a contactului. B. prevenirea rujeolei. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. În prezent.control medical zilnic. transmitere aerogenă). Măsuri de prevenire şi combatere permanente. În locul gammaglobulinei “standard”. Aplicată în primele 5 zile de la contact. ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei). . Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie. convalescenţii după alte boli infecţioase.3 ml/kg corp.3 ml/kg corp .2-0. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice. cu success. Introdus în 1963. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. copiii cu boli debilitare. din concentratia de 16% (imunizare pasivă). se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). Copiii-contacţi. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă. cu efect de protecţie. este. acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate. dacă se dau în următoarele zile de incubaţie.

U.determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. tuberculoza activă. Vârsta de vaccinare. vaccinul induce o protecţie. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%). citostatice. Între 5-15% dintre vaccinaţi. Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă. precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge.A. dacă copilul a primit gammaglobuline. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). Reacţii adverse. este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. de la 400. Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. În mod usual. copiii cu boli febrile severe. iradiate).000 de cazuri pe an. Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. persoane tratate cu corticoizi. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării). Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii. reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). care împiedică dezvoltarea rujeolei. În aceste cazuri. Precauţii şi contraindicaţii. . Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe.

deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). Cantacuzino din Bucureşti. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat.2/1000. preparat cu tulpina Schwartz. Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25. vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor. Durata imunităţii. Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). I. sunt posibile. Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari.000 de vaccinări. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional. începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile. . dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. sau făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală. prin aerosoli. începând de la vârsta de 9 luni. generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală). mai rar apar erupţii uşoare.dezvoltă febră pănă la 390C. Modificările EEG. Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă).000) de complicaţii neurologice. trecătoare şi reversibile. Excepţional s-au citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. ca şi convulsii. În ţara noastră. cu rezultate bune. produs de Institutul Dr.

REFERAT BOLI INFECTIOASE – RUJEOLA .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful