Colegiul Tehnic De

Transporturi
Modulul 7:
Asamblari Mecanice
Portofoliul
elevului :
Apostol Andrei Costin

- 2 -
Anul :
2010-2011
- 3 -
ASAMBLĂRI FILETATE ŞI TRANSMISII
ŞURUB-PIULIŢĂ
DEFINIRE, CARACTERIZARE, DOMENII DE FOLOSIRE
Asamblările filetate sunt asamblări demontabile utilizate frecvent în construcţia de
maşini; se realizează prin intermediul a două piese filetate conjugate, una filetată la exterior
numită şurub, cealaltă filetată la interior numită piuliţă (sau piesă cu rol de piuliţă).
Avantajele asamblărilor filetate sunt:
• realizează forţe de strângere mari cu forţe de acţionare relativ mici;
• permit o montare şi o demontare uşoară;
• au un cost relativ redus datorită execuţiei în serie mare, în fabrici specializate, pe
utilaje de înaltă productivitate;
• asigură interschimbabilitatea, datorită standardizării şi tipizării pe plan naţional şi
internaţional;
• sunt sigure în exploatare.
Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt:
• filetul este, prin forma sa, un puternic concentrator de tensiuni;
• nu se poate stabili cu precizie mărimea forţei de strângere realizată;
• necesită elemente suplimentare pentru asigurarea împotriva autodesfacerii.
Asamblările filetate se regăsesc, în general, în componenţa oricărei construcţii
mecanice, apreciindu-se că peste 60% din piesele unei maşini au filete. Ca atare atenţia
acordată studiului, calculului şi realizării asamblărilor filetate trebuie să fie deosebită, buna
funcţionare a maşinilor sau instalaţiilor complexe fiind direct legată de fiabilitatea
asamblărilor filetate.
Asamblările filetate dintre două sau mai multe piese se pot realiza în mai multe
moduri: cu şurub montat cu joc şi piuliţă (fig. 2.1, a); cu şurub montat fără joc (şurub de
păsuire) şi piuliţă (fig. 2.1, b); cu şurub montat cu joc şi înşurubat în piesă (fig. 2.1, c); cu
şurub de păsuire înşurubat direct în piesă (fig. 2.1, d); cu prezon şi piuliţă (fig. 2.1, e).
Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii care, prin intermediul unei cuple
elicoidale, transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie, concomitent cu

a b c d e
Fig. 2.1
- 4 -
transmiterea unei sarcini. Cupla elicoidală este elementul determinant al transmisiilor şurub-
piuliţă. Aceasta poate fi cu frecare cu alunecare sau cu frecare cu rostogolire (cuplă elicoidală
cu bile).
Principalele avantaje ale transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
• transmit sarcini relativ mari;
• funcţionează cu zgomot redus;
• sunt sigure în funcţionare.
Dezavantajele transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
• randamentul este redus în cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare cu alunecare;
• construcţia piuliţelor este complicată dacă este necesară reglarea jocului dintre
spire, ceea ce duce la costuri relativ ridicate.
Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie se realizează în mai multe
moduri: şurubul execută mişcarea de rotaţie iar piuliţa mişcarea de rotaţie (maşini unelte,
cricurile cu pârghii etc.); şurubul execută ambele mişcări, de rotaţie şi de translaţie (cricul
simplu, cricul telescopic, şurubul secundar al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută
mişcarea de rotaţie iar şurubul mişcarea de translaţie (cricul cu piuliţă rotitoare, şurubul
principal al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută ambele mişcări, de rotaţie şi de
translaţie (folosită doar când este necesară obţinerea unei construcţii deosebit de rigidă, prin
încastrarea şurubului).
Filetul
Filetul reprezintă elementul principal şi distinctiv al şurubului şi piuliţei. De rezistenţa
şi rigiditatea lui depinde siguranţa în funcţionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului. Prin înfăşurarea unui plan înclinat pe o suprafaţă de
revoluţie (cilindrică sau conică, interioară sau exterioară) numită suprafaţă directoare se
obţine o linie elicoidală numită elice directoare (fig. 2.2, a). Alunecarea unui profil oarecare,
numit profil generator, în lungul elicei directoare, dă naştere unei urme numite spira filetului
(fig. 2.2, b).
a b
Fig. 2.2
Clasificarea filetelor, după o serie de criterii, este prezentată în continuare.
• În funcţie de destinaţie, se deosebesc: filete de fixare, utilizate la asamblări
filetate; filete de mişcare, utilizate la transmisii şurub-piuliţă; filete de
măsurare, utilizate la aparate de măsură; filete de reglare, utilizate la
poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia dispozitivelor sau
maşinilor unelte.
• În funcţie de numărul de începuturi, filetele pot fi: cu un
început, cele mai utilizate; cu două sau mai multe începuturi. Filetele
cu mai multe începuturi (fig. 2.3) au un randament mai ridicat, dar
există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Între pasul real
Fig. 2.3
- 5 -
P al unei spire şi pasul aparent P′ al filetului există relaţia ' iP P · , în care i reprezintă
numărul de începuturi; ca atare, deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete este
mai mare decât în cazul şuruburilor cu un început.
• În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei, se deosebesc: filete obişnuite, cu
sensul de înfăşurare dreapta (fig. 2.4, a), la care vectorii v şi ω au
acelaşi sens; filete cu sensul de înfăşurare stânga (fig. 2.4, b), la care
factorii v şi ω au sensuri diferite, acestea fiind utilizate atunci când
acest sens este impus de condiţiile de funcţionare.
• În funcţie de sistemul de măsurare, filetele pot avea:
dimensiunile măsurate în milimetri, utilizate cel mai mult în
construcţia de maşini; dimensiunile măsurate în ţoli, utilizate la maşini
din import şi la ţevi.
• În funcţie de forma suprafeţei directoare, se deosebesc:
filete cilindrice, cele mai răspândite; filete conice, când se impun
condiţii de etanşare sau de compensare a jocurilor apărute datorită uzurii.
• În funcţie de mărimea pasului filetului, se deosebesc: filete cu pas mare; filete
cu pas normal; filete cu pas fin. Filetele cu pas mare îmbunătăţesc viteza deplasării axiale la
acţionare, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Filetele cu pas fin,
utilizate ca filete de măsurare sau reglare, măresc rezistenţa tijei filetate, asigură îndeplinirea
condiţiei de autofrânare (autofixare), dar micşorează rezistenţa spirei. Filetele cu pas normal
îndeplinesc condiţia de autofrânare (autofixare) concomitent cu asigurarea rezistenţei tijei
şurubului.
• În funcţie de profilul director al spirei filetului, se deosebesc: filete
triunghiulare; filete pătrate; filete trapezoidale; filete rotunde; filete ferăstrău.
Caracterizarea principalelor tipuri de filete
Filetele triunghiulare au profilul generator un triunghi, echilateral (α = 60
0
) – în cazul
filetelor metrice, respectiv un triunghi isoscel (α = 55
0
) – în cazul filetelor Whitworth,
măsurate în ţoli; aceste filete se utilizează la asamblări filetate, deoarece asigură o bună
autofixare.
În fig. 2.5 sunt prezentaţi parametrii geometrici ai filetului triunghiular metric,
semnificaţia acestora fiind prezentată mai jos:
d – diametrul nominal al filetului, egal cu diametrul exterior al filetului şurubului;
D – diametrul exterior al
filetului piuliţei;
d
2
, D
2
– diametrele medii ale
filetelor şurubului şi piuliţei,
aceleaşi cu diametrul cilindrului pe
a cărui generatoare plinul şi golul
sunt egale;
d
1
, D
1
– diametrele interioare
ale filetelor şurubului şi piuliţei;
Fig. 2.4
Fig. 2.5
- 6 -
P – pasul filetului, adică distanţa dintre două puncte omologe de pe două spire vecine;
H – înălţimea profilului generator;
H
1
– înălţimea efectivă a spirei filetului şurubului;
H
2
– înălţimea utilă, adică înălţimea de contact dintre
spirele filetelor şurubului şi piuliţei;
α – unghiul profilului generator al filetului;
β
1
, β
2
, β – unghiul de înclinare al spirei filetului
corespunzător diametrului interior, diametrului mediu,
respectiv diametrului nominal (fig. 2.6); se utilizează în
calcule unghiul β
2
, determinat cu relaţia
2
2
d
P
arctg
π
· β
(2.1)
Filetele metrice se pot executa cu pas normal – simbolizate M d – sau cu pas fin –
simbolizate M d x P. Fundul filetului şurubului (v. fig. 2.5), poate fi drept sau rotunjit (utilizat
în cazul unor sarcini dinamice, pentru micşorarea concentratorului de tensiuni).
Filetul Whitworth, destinat asamblării ţevilor, se execută cu pas fin, cu fundul şi vârful
profilului rotunjite, fără joc la fundul filetului, asigurând o bună fixare şi etanşare. Se
simbolizează Gd
i
, unde d
i
este diametrul interior al ţevii, în ţoli (pentru exemplificare, G 3/4
reprezintă filetul unei ţevi cu diametrul interior d
i
= 3/4").
Filetul pătrat (fig. 2.7) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul filetului, un
pătrat (α = 0
0
) cu latura egală cu jumătate din mărimea pasului, conduce la următoarele
caracteristici ale filetului:
• randament ridicat;
• rigiditate şi rezistenţă scăzute
pentru spiră;
• centrare necorespunzătoare a
piuliţei pe şurub, în urma funcţionării
putând apărea jocuri ce nu se pot
elimina;
• productivitate de execuţie
redusă, filetul prelucrându-se numai
prin strunjire.
Filetele pătrate sunt standardizate cu trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se
simbolizează Pt d x p.
Filetul trapezoidal (fig. 2.8) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul
trapezoidal, cu unghiul la vârf α = 30
0
, conduce la următoarele caracteristici ale filetului:
• randament mai redus decât al
filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă a spirei
mai ridicate decât la filetul pătrat;
• centrare bună (pe flancuri) a
piuliţei pe şurub;
Fig. 2.6
Fig. 2.7
Fig. 2.8
- 7 -
• productivitate ridicată de execuţie, asigurată de posibilitatea prelucrării prin
frezare.
Aceste caracteristici fac din filetul trapezoidal cel mai frecvent utilizat la transmisiile
şurub-piuliţă. Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se
simbolizează prin Tr d x P.
Filetul rotund (fig. 2.9) are profilul format din drepte racordate prin arce de cerc. Este
un caz particular al filetului trapezoidal, având vârful şi fundul profilului în arc de cerc.
Prin aceasta se adaugă la
caracteristicile filetului trapezoidal o
rezistenţă sporită la oboseală, ceea ce îl face
avantajos ca filet de mişcare în cazul unor
sarcini dinamice, în condiţii grele de
exploatare (cuplele vehiculelor feroviare,
armături hidraulice etc.). Se execută cu pas
mare, normal sau fin fiind simbolizat prin R
d x P.
Un caz particular al filetului rotund
îl reprezintă filetul Edison, format numai din arce de cerc. Acesta se obţine prin deformarea
plastică a pieselor cu pereţi subţiri şi este întâlnit cu precădere la instalaţii electrice.
Filetul ferăstrău (fig. 2.10) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul, cu
flancul activ foarte puţin înclinat (3
0
) şi cu flancul inactiv înclinat cu 30
0
, este o combinaţie a
profilelor pătrat şi trapezoidal,
conducând la următoarele
caracteristici:
• randament apropiat de cel
al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă ale
spirei asemănătoare cu ale spirei
filetului trapezoidal;
• rezistenţă bună la
oboseală, datorată fundului racordat
al spirei, care micşorează concentratorul de tensiuni;
• productivitate ridicată de execuţie, asigurată de posibilitatea prelucrării prin frezare;
• construcţia asimetrică permite preluarea sarcinii într-un singur sens.
Aceste caracteristici recomandă filetul ferăstrău pentru preluarea unor sarcini mari, cu
şoc, care acţionează într-un singur sens (dispozitivele de strângere ale laminoarelor,
construcţia preselor etc.). Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se
simbolizează prin S d x P.
CONSTRUCŢIA ŞURUBURILOR ŞI PIULIŢELOR
Fig. 2.9
Fig. 2.10
- 8 -
Şuruburile de mişcare sunt, de regulă, filetate pe toată lungimea, iar modul de prindere
a capetelor şurubului şi forma constructivă a piuliţei depind de destinaţia transmisiei şurub-
piuliţă.
Construcţia şuruburilor de fixare
Şuruburile de fixare sunt cele mai utilizate organe de asamblare fiind realizate într-o
mare diversitate de forme şi dimensiuni. Profilul şi dimensiunile limită ale filetelor metrice
ISO utilizate în România sunt prezentate în STAS 6564 şi 8164.
Formele şuruburilor de fixare depind de forma capului, forma tijei şi forma capului
tijei. Din punct de vedere al preciziei de execuţie, şuruburile se execută în gradul A (execuţie
precisă), gradul B (execuţie semiprecisă) şi gradul C (execuţie grosolană).
Forma capului şurubului, forma tijelor şuruburilor şi a vârfurilor acestora depinde de
destinaţia şurubului, principalele forme fiind prezentate în fig. 2.11 şi 2.12. Se prezintă, în
continuare, particularităţile şuruburilor executate de firmele specializate.
Şuruburile cu cap hexagonal (fig. 2.11, a…h) sunt cel mai frecvent utilizate deoarece
necesită cel mai redus spaţiu pentru manevrare cu cheia fixă, la montare sau demontare.
Suprafaţa de aşezare (scaunul de reazem), prevăzută sub capul şurubului (v.fig.2.11, a, d, e),
este o suprafaţă tehnologică, dar reduce şi concentratorul de tensiuni reprezentat de trecerea
de diametru de la tija şurubului la capul acestuia; la unele construcţii (fig. 2.11, b, c) nu se
prevede scaunul de reazem. Tijele acestor şuruburi pot fi filetate pe o anumită lungime
(fig.2.11,a, b, c, f, g, h), filetate până sub cap (fig. 2.11, d) sau pe toată lungimea (fig. 2.11, e).
În cazul în care tija nefiletată a şurubului are diametrul mai mic decât al tijei filetate (fig. 2.11,
c), se reduce concentratorul de tensiuni reprezentat de ieşirea filetului, iar tija şurubului
devine mai elastică, deci şurubul rezistă mai bine la solicitări dinamice.
• Şuruburile de păsuire (fig. 2.11, f) au tija nefiletată mai mare decât tija filetată,
aceste şuruburi fiind utilizate mai ales la transmiterea de sarcini transversale. Crestăturile
executate pe suprafaţa frontală exetrioară a capului şurubului (fig. 2.11, g) permite o
deformare a capului şurubului şi realizarea unei autoblocări a acestuia. Şuruburile cu guler
(fig. 2.11, h) sunt utilizate la asamblarea pieselor executate din materiale moi (aluminiu,
bronz, alamă etc.) deoarece suprafaţa mai mare de sprijin micşorează presiunea şi, implicit,
deformaţia pieselor asamblate.
- 9 -
Fig. 2.11
• Şuruburile cu cap pătrat (fig. 2.12) asigură o suprafaţă de contact cu cheia mai
mare decât şuruburile cu cap hexagonal fiind utilizate la montări şi demontări repetate
asigurând o durabilitate ridicată. Pot fi cu tija filetată pe o anumită lungime (fig. 2.12, a), pe
toată lungimea, cu cep cilindric (fig. 2.12, b), cu cap pătrat mic şi filetat pe toată lungimea
(fig. 2.12, c) sau cu cap pătrat şi guler, filetat pe o anumită lungime (fig. 2.12, d).
Fig. 2.12
• Şuruburile cu cap triunghiular (fig.2.12, e) se utilizează în cazul unor spaţii
reduse sau greu accesibile sau când se doreşte limitarea celor care au acces la asamblare.
• Şuruburile cu cap ciocan şi gât pătrat (fig. 2.12, f) se folosesc, de regulă, la
strângerea pieselor pe mesele maşinilor unelte, în vederea prelucrării.
- 10 -
• Şuruburile cu cap bombat (semirotund) se utilizează atât pentru asamblări
metalice cât şi pentru lemn. Pentru a evita rotirea şurubului la montarea piuliţei, şuruburile
sunt prevăzute cu porţiuni profilate pătrat (fig. 2.12, g) sau cu nas (fig. 2.12, h).
• Şuruburile cu cap cilindric şi locaş hexagonal (fig. 2.13, a) se utilizează la
dispozitive introducându-se în locaşuri executate în piesă; locaşul hexagonal interior se
foloseşte pentru montarea sau demontarea şurubului cu ajutorul unor chei hexagonale sub
formă de L.
Fig. 2.13
• Şuruburile cu cap cilindric (fig.2.13, b), cu cap bombat (fig.2.13, c), cu cap
înecat (fig.2.13, d) sau cu cap semiînecat (fig.2.13, e) sunt cu locaşuri pentru şurubelniţă
normală sau în cruce (fig. 2.13, f) şi sunt utilizate pentru forţe de strângere mici şi un aspect
plăcut al asamblării;
• Şuruburile pentru tablă se execută cu pas mare şi adâncime relativ mare a spirei
şi se utilizează la asamblarea
tablelor de grosimi mici, în
industria de autovehicule. Se
execută cu cap hexagonal (fig.
2.14, a), cu cap cilindric, cap
înecat şi cu cap semiînecat (fig.
2.14, b), între diametrele 2,2 mm
şi 8 mm şi se simbolizează prin
STd.
• Şuruburile
pentru lemn au filetul ascuţit,
cu pas mare, pentru a prinde
între spire cât mai mult lemn
asigurând-se rezistenţa
asamblării. Se execută cu cap
hexagonal, cilindric bombat cu locaş cruciform (fig. 2.14, c), cu cap înecat crestat (fig.2.14,
d), cu cap semiînecat sau cu cap pătrat (fig. 2.14, e).
Fig. 2.14
- 11 -
• Şuruburile autofiletante pentru metal au tija prevăzută cu şanţuri pentru
evacuarea aşchiilor rezultate în urma înşurubării. Aceste şuruburi se execută din oţeluri de
cementare sau oţeluri călite care dau o rezistenţă mare muchiilor tăietoare ale şurubului.
Constructiv, aceste şuruburi pot fi cu cap hexagonal (fig. 2.14, f), cilindric bombat, înecat sau
semiînecat, cu locaşuri pentru şurubelniţă normală sau locaş cruciform.
• Şuruburile pentru fundaţii sunt prevăzute cu un capăt profilat – pentru montarea
în fundaţie – şi cu celălalt capăt cu filet, pentru fixare cu piuliţă (fig. 2.15); se utilizează la
montarea pe fundaţie a construcţiilor care susţin diversele ansamble (reductoare de turaţie,
motoare electrice etc.) sau subansamble.
Fig. 2.15
• Şuruburile speciale sunt
destinate unor situaţii concrete şi
cuprind: şuruburile cu ochi (fig. 2.16,
a), utilizate la dispozitive; inelele şurub
de ridicare (fig. 2.16, b), montate pe
ansamble şi subansamble pentru
ridicarea şi manevrarea acestora;
şuruburile cu cap striat (fig. 2.16, c),
utilizate la strângerea cu mâna, când
este necesară o forţă de strângere
redusă.
Prezoanele pot fi definite ca şuruburi de fixare
fără cap şi filetate la ambele capete, pe o anumită
lungime sau pe toată lungimea. Se utilizează când
materialul uneia din piesele asamblate are caracteristici
mecanice reduse şi filetul nu asigură o durabilitate
suficientă la montări şi demontări repetate ale
şurubului. Se mai utilizează şi când nu este posibilă
utilizarea şuruburilor (de exemplu, spaţiu insuficient
pentru montarea şuruburilor). Din punct de vedere al
preciziei de execuţie, prezoanele, ca şi şuruburile, se
execută în gradul A, B sau C.
Fig. 2.17
Fig. 2.16
- 12 -
Prezoanele se execută în mai multe variante constructive standardizate sau
nestandardizate, principalele tipuri fiind prezentate în fig. 2.17 (a – prezon de înşurubat în
oţel; b – prezon pentru asamblarea flanşelor, cu cep hexagonal şi cu diametrul tijei nefiletate
egal cu cel al filetului; c – prezon pentru asamblarea flanşelor, cu cep hexagonal şi cu
diametrul tijei nefiletate mai mic decât al filetului, caz utilizat când în asamblare acţionează
sarcini dinamice).
Ştifturile filetate sunt utilizate pentru a împiedica
deplasarea relativă a două sau mai multe piese, fiind
solicitate la compresiune. Formele constructive ale
ştifturilor filetate (fig. 2.18) sunt foarte variate depinzând
de lungimea filetată a tijei (întreagă sau parţială), de forma
vârfului (plat – fig. 2.18, a şi b; tronconic – fig. 2.18, c; cu
cep tronconic – fig. 2.18, d; cu cep cilindric – fig. 2.18, e;
cu con interior – fig. 2.18, f), de modul de antrenare (cu
crestătură pentru şurubelniţă normală – fig.2.18, a şi c…e;
cu locaş hexagonal la interior – fig. 2.18, b). Ştifturile
filetate pot fi prevăzute şi cu autoblocare, cu pastilă de
material plastic încorporată în tijă (fig.2.18, b…f).
Ştifturile filetate se execută în gradul A, B sau C de
precizie.
Construcţia piuliţelor de fixare
Piuliţele de fixare sunt cu filet interior şi se asamblează pe şuruburi, prezoane, ştifturi
filetate şi pe porţiunile filetate ale arborilor şi ale altor piese de revoluţie. Piuliţele de
Fig. 2.19
Fig. 2.18
- 13 -
fixare realizează o asamblare demontabilă între două sau mai multe piese. Se execută în trei
categorii de precizie şi anume gradul A (precise), B (semiprecise) sau C (grosolane), iar în
funcţie de înălţime piuliţele pot fi normale, înalte sau joase.
Piuliţele de fixare se execută într-o mare varietate de forme constructive, principalele
construcţii fiind prezentate în fig. 2.19: piuliţa hexagonală obişnuită (fig. 2.19, a), cu pas
mare, cu pas fin, construcţie IP de înaltă rezistenţă, pentru pretensionare etc.); piuliţă
hexagonală joasă (fig. 2.19, b) sau înaltă (fig. 2.19, c); piuliţă hexagonală cu suprafaţă de
aşezare sferică, pentru o centrare bună
pe şurub a piesei strânse (fig. 2.19, d);
piuliţă hexagonală cu guler (fig. 2.19,
e); piuliţă hexagonală înfundată (fig.
2.19, f şi g); piuliţă hexagonală cu
guler şi suprafaţă de aşezare sferică
(fig. 2.19, h), utilizată pentru
centrarea jenţilor de automobil pe tija
şurubului de prindere.
În fig. 2.20 sunt prezentate
alte tipuri de piuliţe utilizate în
diverse scopuri, a căror construcţie
depinde de locul de utilizare. Astfel,
în fig. 2.20, a este prezentată piuliţa
pătrată; în fig. 2.20, b piuliţa
triunghiulară, utilizată la închiderea
tablourilor electrice şi în alte situaţii
unde este necesară o siguranţă
suplimentară; în fig. 2.20, c
piuliţa pentru canale T, iar în
fig. 2.20, d o piuliţă utilizată
pentru prinderea în materiale
plastice. Piuliţele cu găuri
radiale (fig. 2.20, e), cu găuri
frontale (fig. 2.20, f), striată
(fig. 2.20, g) sau fluture (fig.
2.20, h) sunt utilizate pentru
strângere cu mâna, când se
realizează forţe de strângere
mici.
În fig. 2.21 sunt prezentate piuliţele crenelate (fig. 2.21,a), piuliţa canelată, pentru
fixarea rulmenţilor pe fusurile arborilor (fig. 2.21, b), piuliţa cu inel de plastic pentru
asigurarea autofrânării (fig. 2.21,c) şi piuliţa elastică, executată din oţel de arc (fig. 2.21, d).
Construcţia şaibelor
Fig.2.21
Fig. 2.20
- 14 -
Şaibele se folosesc atât pentru micşorarea presiunii dintre piuliţă şi piesa care se
sprijină cât şi pentru aşezarea
corectă a piuliţei sau capului
şurubului.
Şaibele plate (fig. 2.22, a)
se execută în mai multe
variante de dimensiuni:
normale, largi sau extra largi,
modificându-se diametrul
exterior şi grosimea şaibei.
Şaibele de compensare, de formă
pătrată, se execută cu o înclinare de 14° (fig. 2.22, b), pentru profile I şi cu 8° (fig. 2.22, c),
pentru profile U. Aceste şaibe au rolul de a asigura o aşezare perpendiculară a piuliţei sau
capului şurubului pe axa acestuia.
SARCINI ÎN ASAMBLĂRILE FILETATE ŞI ÎN
TRANSMISIILE ŞURUB - PIULIŢĂ
Ecuaţia de echilibru a piuliţei
La strângerea sau desfacerea asamblărilor filetate (fig. 2.23, a) şi la urcarea sau
coborârea unei sarcini cu ajutorul unei transmisii şurub-piuliţă (pentru exemplificare se
consideră cricul cu şurub simplu, prezentat schematizat în fig. 2.23, b), asupra elementelor
componente acţionează o serie de sarcini exterioare şi de legătură. Sarcina exterioară este un
moment la cheie (moment motor) M
cheie
, determinat cu relaţia
L F M
m cheie
·
(2.2)
în care F
m
reprezintă forţa exterioară, care acţionează la capătul cheii (manivelei), iar L -
lungimea cheii (manivelei).
Fig. 2.23
a b c
Fig. 2.22
- 15 -
Datorită strângerii piuliţei, în asamblarea filetată apare o forţă axială F, care întinde
şurubul şi comprimă piesele asamblate. O forţă axială F apare şi în transmisiile şurub-piuliţă,
aceasta fiind sarcina de deplasat. Sub acţiunea forţei F, în asamblările filetate şi transmisiile
şurub-piuliţă apar două momente rezistente:
• M
înş (deş)
– momentul de înşurubare sau deşurubare, care apare în cupla elicoidală
datorită formei filetului şi frecării dintre spire;
• M
f
– momentul de frecare, care ia naştere între piesa rotitoare (capul şurubului sau
piuliţă) şi suprafaţa pe care aceasta se sprijină.
Echilibrul piesei asupra căreia acţionează momentul motor (piuliţa, în cazul asamblării
filetate, respectiv şurubul, în cazul cricului cu şurub simplu – v. fig. 2.23) se exprimă prin
relaţia
f des ins cheie
M M M + ·
) (
. (2.3)
Momentul de înşurubare. Momentul de deşurubare
Modul de generare a filetului conduce la posibilitatea unei analogii a fenomenelor care
au loc la înşurubare (deşurubare) cu cele de la urcarea (coborârea) unui corp pe un plan
înclinat. În cadrul acestei analogii, unghiul planului înclinat corespunde unghiului mediu de
înclinare al spirei filetului (β
2
) şi greutatea corpului de pe planul înclinat corespunde forţei
axiale (F) care încarcă cupla elicoidală. Raţionamentul de mai jos se efectuează în premisa
unui unghi al profilului filetului α = 0
0
, corespunzător filetului pătrat.
Semnificaţia forţelor care apar în schema de calcul din fig. 2.24 este:
• H, H’ - forţa tangenţială care, aplicată la braţul d
2
/2, creează momentul de
înşurubare, respectiv deşurubare şi este aceeaşi cu forţa care împinge în sus, respectiv în jos,
corpul pe planul înclinat;
Fig. 2.24
- 16 -
• N - reacţiunea normală a planului înclinat;
• F
f
- forţa de frecare, care se opune deplasării corpului pe planul înclinat (F
f
= µN,
µ fiind coeficientul de frecare);
• R - reacţiunea cu frecare ( ) N N R µ + · , care face unghiul ϕ cu normala, ϕ =
=arctg µ, fiind denumit unghi de frecare.
Ecuaţia de echilibru a corpului în urcare pe planul înclinat (v. fig. 2.24, b) este

· + + · . 0 ; 0 R H F F (2.4)
Din poligonul forţelor (fig. 2.24, c), rezultă forţa de împingere la urcare pe planul
înclinat (înşurubare)
( ) ϕ + β ·
2
tg F H (2.5)
şi momentul de înşurubare corespunzător
( ) .
d
F
d
H M
ins 2
2 2
tg
2 2
β + ϕ · · (2.6)
La coborârea corpului pe planul înclinat - deşurubare (v. fig. 2.24, d) - ecuaţia de
echilibru este
. 0 ' ; 0 · + + ·

R H F F (2.7)
Din poligonul forţelor (fig. 2.24, e), rezultă forţa de împingere la coborâre pe planul
înclinat (deşurubare)
( )
2
tg β − ϕ · F ' H (2.8)
şi momentul de deşurubare corespunzător
( ). tg
2 2
'
2
2 2
β − ϕ · ·
d
F
d
H M
des
(2.9)
În cazul filetelor cu unghiul profilului α ≠
0, forţa normală la profilul spirei este mai mare
decât forţa axială (fig. 2.25). Forţa de frecare,
determinată în funcţie de forţa normală, este
F
F
F
f
,
2
cos
µ ·
α
µ ·
(2.10)
unde
2
cos
'
α
µ
· µ
reprezintă coeficientul de frecare
aparent. Se observă că valoarea coeficientului de
frecare aparent creşte cu mărimea unghiului α. Acest fapt determină utilizarea filetelor
metrice (α = 60
0
) ca filete de fixare. Unghiul de frecare aparent ϕ′ , corespunzător
coeficientului de frecare aparent µ′ , se determină cu relaţia
.
2
cos / arctg ' arctg '
,
_

¸
¸ α
µ · µ · ϕ (2.11)
Fig. 2.25
- 17 -
Generalizarea relaţiilor momentului de înşurubare şi a momentului de deşurubare, prin
considerarea unghiului profilului filetului, se exprimă sub forma
( ), ' tg
2
2
2
β + ϕ ·
d
F M
ins
(2.12)
( ). ' tg
2
2
2
β − ϕ ·
d
F M
des
(2.13)
Compararea relaţiilor (2.6) şi (2.9), respectiv a relaţiilor (2.12) şi (2.13), demonstrează
inegalitatea M
înş
> M
deş
.
Momentul de frecare
Apare pe o suprafaţă, sub formă de coroană circulară, între piesa rotitoare (şurub sau
piuliţă) şi piesa pe care se sprijină. În cazul asamblărilor filetate (fig. 2.26, a), diametrul
interior d
0
al suprafeţei este egal cu diametrul
găurii de trecere, iar diametrul exterior este egal
cu deschiderea cheii S (egal cu diametrul
scaunului de aşezare) sau cu capul diametrul
vârfului şurubului sau ştiftului). În cazul cuplei
de rotaţie dintre şurubul cricului şi cupa rotitoare
(fig. 2.26, b), dimensiunile coroanei circulare
sunt d
0
şi d
c
.
Ipotezele de calcul considerate în
continuare la determinarea momentului de
frecare sunt:
• coeficientul de frecare este constant

1
= const.)
• presiunea pe suprafaţa de contact este
uniformă, adică
( )
. const
4
2
0
2
·

π
·
d S
F
p
(2.14)
Momentul de frecare elementar, corespunzător unei suprafeţe circulare elementare (v.
fig. 2.26, c) este
. 2
2
1 1
dr r p r dA p r F d dM
f f
π µ · µ · ·
(2.15)
Integrarea pe întreaga suprafaţă a momentului de frecare elementar conduce la
( ) .
12
2
3
0
3
1
2
2
2
1
0
d S p dr r p dM M
S
d
A
f f
− µ
π
· πµ · ·
∫ ∫
(2.16)
Din relaţiile (2.14) şi (2.16) rezultă, pentru asamblarea filetată, relaţia de calcul a
momentului de frecare
Fig. 2.26
- 18 -
,
3
1
2
0
2
3
0
3
1
d S
d S
F M
f


µ · (2.17)
relaţia de calcul a momentului de frecare pentru cupla şurub-cupă fiind
.
3
1
2
0
2
3
0
3
1
d d
d d
F M
c
c
f


µ · (2.18)
Prin înlocuire în relaţia (2.3), rezultă
( ) .
3
1
' tg
2
2
0
2
3
0
3
1 2
2
1
1
]
1

¸



µ + β t ϕ · ·
d S
d S d
F L F M
m m
(2.19)
Această relaţie permite determinarea unuia dintre cei trei parametri F, F
m
sau L, când
se cunosc ceilalţi doi. În cazul asamblărilor filetate, dacă se impune forţa la cheie F
m
şi
lungimea cheii (L ≈ (12…20) d, la cheile fixe), rezultă forţa axială F (F ≈ 80 F
m
),
uneori impunându-se limitarea strângerii asamblării şurubului (prin utilizarea unor chei
dinamometrice) pentru ca să nu existe pericolul ruperii. În cazul cricurilor, cunoscând sarcina
axială de ridicat F şi considerând cunoscută forţa la manivelă F
m
(F
m
= 150…350 N) rezultă
lungimea L necesară manivelei.
Condiţia de autofixare (autofrânare)
Condiţia de autofixare (utilizată în cazul asamblărilor filetate) este condiţia ca sub
acţiunea forţei axiale care încarcă asamblarea filetată aceasta să nu se desfacă singură.
Condiţia de autofrânare (utilizată în cazul transmisiilor şurub-piuliţa) este condiţia ca
să nu apară deplasări relative în cupla elicoidală a transmisiilor şurub-piuliţă sub acţiunea
forţei axiale care o încarcă, în momentul în care nu se aplică nici un moment motor.
Prin analogie cu cazul corpului pe planul înclinat, condiţia de autofrânare (autofixare)
este aceea ca sub acţiunea greutăţii proprii corpul să nu coboare pe planul înclinat.
Condiţia de autofixare (autofrânare) este echivalentă cu inegalitatea matematică
M
deş
> 0, care conduce (v. relaţia (2.13)) la
ϕ’ > β
2
.(2.20)
Chiar dacă filetele de fixare îndeplinesc condiţia de autofixare, în cazul asamblărilor
filetate este des întâlnit fenomenul autodesfacerii. Autodesfacerea apare, în principal,
datorită sarcinilor variabile, a şocurilor sau a variaţiilor de temperatură. Ca urmare, pentru
evitarea consecinţelor nedorite ale autodesfacerii, asamblările filetate pot fi prevăzute cu
sisteme suplimentare de asigurare. Atât constructiv cât şi din punct de vedere al importanţei
asamblării, pot fi întâlnite o mare diversitate de sisteme de asigurare. Acestea au la bază
producerea următoarelor fenomene:
• mărirea forţelor şi deci a frecării dintre elementele asamblării;
• împiedicarea, prin formă, a rotirii piuliţei sau şurubului;
• împiedicarea, prin deformare locală sau sudură, a rotirii piuliţei sau şurubului.
- 19 -
Sisteme de asigurare bazate pe mărirea forţelor dintre elementele asamblării.
Evitarea autodesfacerii prin mărirea forţelor dintre elementele asamblării filetate se
poate realiza prin:
• asigurarea cu contrapiuliţă care determină, prin strângere, mărirea forţei axiale din
şurub, provocând şi o alungire suplimentară a tijei şurubului (fig. 2.27, a);
• asigurarea cu piuliţă elastică din tablă, ai cărei dinţi îndeplinesc rolul filetului, iar
la strângere, apasă pe filetul şurubului (fig. 2.27, b şi c);
• asigurarea cu piuliţă elastică secţionată, care după asamblare se blochează pe
şurub, prin strângerea şurubului de reglare cu care e prevăzută (fig. 2.27, d);
• asigurarea cu piuliţă având o secţiune elastică (fig. 2.27, e) sau cu piuliţă având o
secţiune elastică şi două porţiuni filetate deplasate axial, care la asamblarea pe
şurub revin la distanţa impusă de filetul şurubului, deformaţiile elastice mărind
apăsarea pe filetul acestuia (fig. 2.27, f);
• introducerea, pe şurub sau în piuliţă, a unor inserţii elastice nemetalice, care la
asamblare sunt filetate forţat, mărind frecarea în filet (fig. 2.27, g);
• asigurarea cu şaibe elastice, care la strângere duc la mărirea forţei axiale din
asamblare şi împiedică eventualele rotiri relative – aici se pot aminti şaiba Grower
(fig. 2.27, h), şaibe elastice cu dinţi la interior sau exterior, atât plane cât şi conice
(fig. 2.27, i).
Sisteme de asigurare bazate pe împiedicarea, prin formă, a autodesfacerii.
Evitarea autodesfacerii prin formă are la bază introducerea în asamblarea filetată a
unui element suplimentar căruia, eventual, după realizarea asamblării, i se dă o formă menită
să împiedice rotirile relative. Sunt des întâlnite:
• asigurarea cu şplint, care prin introducerea în gaura transversală din şurub,
respectiv printre crenelurile piuliţei, împiedică rotirile relative (fig. 2.28, a);
• asigurarea cu şaibe plate prevăzute cu nas sau aripioare, care prin îndoire fixează
şaiba atât faţă de piesa pe care se sprijină, cât şi faţă de piuliţă, împiedicând rotirile
relative (fig. 2.28, b şi c) – o variantă a acestora este şaiba de siguranţă canelată,
destinată să împiedice rotirile relative dintre piuliţa de rulment şi arbore(fig. 2.28,
d);
• asigurarea cu şaibe plate a căror formă copiază profilul poligonal al capului de
şurub, pe care se aşează după strângere, fixarea faţă de piesă urmând a se face cu
un alt şurub, mai mic ca dimensiuni(fig. 2.28, e);
• asigurarea grupurilor de două sau mai multe şuruburi apropiate, fie cu şaibe plate
speciale ce pot fi apoi răsfrânte după forma capetelor de şurub, fie prin legarea cu
sârmă introdusă în găurile transversale existente în capetele şuruburilor (fig. 2.28,
f) – o situaţie asemănătoare este legarea cu sârmă şi apoi aplicarea unui sigiliu,
scopul principal fiind împiedicarea fraudării aparatului sau instalaţiei la o
eventuală desfacere (fig. 2.28, g).
- 20 -
a b
c d
e f g h
i
Fig. 2.27
- 21 -
a b
c
d e
f g
Fig. 2.28
- 22 -
Sisteme de asigurare bazate pe împiedicarea, prin deformare locală sau sudură, a
autodesfacerii.
În acest caz, asamblarea este definitivă, o eventuală desfacere ce ar putea surveni
nemaifiind posibilă decât prin distrugerea elementelor asamblării. Sunt cunoscute:
• deformarea locală prin chernăruire, fie a filetului şurubului şi al piuliţei (fig. 2.29,
a şi b), fie a piesei, în cazul capetelor de şurub îngropate(fig. 2.29, c şi d);
• sudarea piuliţei de şurub sau de piesă(fig. 2.29, e).
a b c d
e
Fig. 2.29
Pentru autofixarea asamblărilor filetate, condiţia (2.20) este îndeplinită prin utilizarea
filetelor metrice standardizate, dar este suficientă doar în cazul încărcării cu sarcini statice. În
cazul unor solicitări dinamice (datorită şocurilor, vibraţiilor, micşorării frecării între
suprafeţele de frecare etc.) şi în absenţa unor măsuri suplimentare de asigurare, se poate
produce autodesfacerea asamblării. Din această cauză, la asamblări filetate nu se mai face
verificarea teoretică a condiţiei de autofixare şi se utilizează mijloace de asigurare împotriva
autodesfacerii.
La transmisii şurub-piuliţă, este absolut necesar să se verifice condiţia de autofrânare
deoarece, la unele filete cu pas mare sau cu mai multe începuturi, poate exista pericolul
neîndeplinirii acesteia.
- 23 -
N.T.S.M. ŞI P.S.I. LA FILETARE
În timpul executării operaţiilor de filetare şi de prelucrare a filetelor pot apărea
accidente cauzate de aşchii, de piesă, de părţile în mişcare ale maşinii, precum şi de lipsa
dispozitivelor de protecţie, lipsa de pricepere a muncitorului şi necunoaşterea procedeelor de
lucru corecte, întreţinerea necorespunzătoare a locului de muncă şi funcţionare
necorespunzătoare a maşinilor;
Pentru prevenirea accidentelor, muncitorul trebuie să menţină locul de muncă curat şi
în ordine, să cunoască folosirea corectă a sculelor şi funcţionarea maşinilor, să respecte
regulile de tehnica securităţii muncii;
Muncitorii care lucrează la maşina de filetat sau de alezat trebuie să aibă îmbrăcăminte
bine strânsă pe corp, iar femeile trebuie să aibă părul prins în basmale, pentru ca acesta să nu
poată fi prins de părţile în mişcare ale maşinii;
Piesele trebuie să fie fixate rigid pe masa maşinii cu ajutorul unui dispozitiv de
prindere;
Înainte de fixare, masa maşinii şi canalele ei trebuie curăţate de aşchii cu ajutorul unei
pensule sau o măturică, uneori cu ajutorul unui jet de aer;
Este interzisă suflarea aşchiilor cu gura;
Curăţirea se face cu maşina oprită şi fără sculă;
Pentru ca la fixarea pieselo cu colţuri ascuţite şi bavuri să nu-i rănească mâinile,
muncitorul trebuie să folosească mănuşi;
Sculele trebuie să fie centrate corect şi bine fixate în capul axului principal sau în
mandrină;
Scoaterea sculelor din capul axului principal trebuie să se facă numai cu ajutorul unei
pene şi în nici un caz manual;
Se interzice folosirea sculelor cu cozi uscate sau care prezintă crestături, urme de
ciocan;
În cazul în care mandrina prezintă elemente proieminente, ea trebuie acoperită cu o
apărătoare netedă din tablă care să permită schimbarea comodă a sculei;
La executarea operaţiilor de filetare, trebuie să întrerupă din când în când operaţia
respectivă, pentru a îndepărta aşchiile;
La filetarea materialelor fragile, aşchiile fierbinţi se împrăştie în jurul maşinii de filetat şi
pot cauza arsuri atât muncitorului care efectuează operaţia cât şi celor din jur;
Pentru prevenirea accidentelor se recomandă folosirea unor paravane speciale sau a
unei plase de protecţie;
Pentru apărarea ochilor, se folosesc ochelari de protecţie;
Verificarea filierei sau a tarodului este permisă numai după oprirea maşinii.

-2-

Anul : 2010-2011

2. Asamblările filetate dintre două sau mai multe piese se pot realiza în mai multe moduri: cu şurub montat cu joc şi piuliţă (fig. cu prezon şi piuliţă (fig. Asamblările filetate se regăsesc. 2. • permit o montare şi o demontare uşoară. • nu se poate stabili cu precizie mărimea forţei de strângere realizată. una filetată la exterior numită şurub. cu şurub montat cu joc şi înşurubat în piesă (fig. se realizează prin intermediul a două piese filetate conjugate. cealaltă filetată la interior numită piuliţă (sau piesă cu rol de piuliţă). cu şurub montat fără joc (şurub de păsuire) şi piuliţă (fig. în componenţa oricărei construcţii mecanice. 2. buna funcţionare a maşinilor sau instalaţiilor complexe fiind direct legată de fiabilitatea asamblărilor filetate. e). c). pe utilaje de înaltă productivitate. cu şurub de păsuire înşurubat direct în piesă (fig. în general. Avantajele asamblărilor filetate sunt: • realizează forţe de strângere mari cu forţe de acţionare relativ mici.-3- ASAMBLĂRI FILETATE ŞI TRANSMISII ŞURUB-PIULIŢĂ DEFINIRE. 2. prin intermediul unei cuple elicoidale. apreciindu-se că peste 60% din piesele unei maşini au filete. • asigură interschimbabilitatea. a). Ca atare atenţia acordată studiului. Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt: • filetul este. 2. • necesită elemente suplimentare pentru asigurarea împotriva autodesfacerii. transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie.1. în fabrici specializate. un puternic concentrator de tensiuni.1.1 d e Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii care. 2. d). • au un cost relativ redus datorită execuţiei în serie mare. a b c Fig.1. prin forma sa. datorită standardizării şi tipizării pe plan naţional şi internaţional. • sunt sigure în exploatare. concomitent cu . b). DOMENII DE FOLOSIRE Asamblările filetate sunt asamblări demontabile utilizate frecvent în construcţia de maşini.1. calculului şi realizării asamblărilor filetate trebuie să fie deosebită. CARACTERIZARE.1.

2. Filetul Filetul reprezintă elementul principal şi distinctiv al şurubului şi piuliţei. utilizate la transmisii şurub-piuliţă.2. 2. şurubul secundar al cricului cu dublă acţiune etc. • În funcţie de numărul de începuturi. 2. este prezentată în continuare.).2. Aceasta poate fi cu frecare cu alunecare sau cu frecare cu rostogolire (cuplă elicoidală cu bile). şurubul execută ambele mişcări. filetele pot fi: cu un început. numit profil generator.3 . piuliţa execută mişcarea de rotaţie iar şurubul mişcarea de translaţie (cricul cu piuliţă rotitoare.2 b Clasificarea filetelor. Prin înfăşurarea unui plan înclinat pe o suprafaţă de revoluţie (cilindrică sau conică. ceea ce duce la costuri relativ ridicate. filete de reglare. 2. Între pasul real Fig. piuliţa execută ambele mişcări. prin încastrarea şurubului).-4transmiterea unei sarcini. se deosebesc: filete de fixare.). în lungul elicei directoare. cricul telescopic. Cupla elicoidală este elementul determinant al transmisiilor şurubpiuliţă. şurubul principal al cricului cu dublă acţiune etc. De rezistenţa şi rigiditatea lui depinde siguranţa în funcţionare a transmisiei. cele mai utilizate. interioară sau exterioară) numită suprafaţă directoare se obţine o linie elicoidală numită elice directoare (fig. de rotaţie şi de translaţie (folosită doar când este necesară obţinerea unei construcţii deosebit de rigidă. • funcţionează cu zgomot redus. dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. cricurile cu pârghii etc.3) au un randament mai ridicat. • sunt sigure în funcţionare. a Fig. utilizate la poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia dispozitivelor sau maşinilor unelte. Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie se realizează în mai multe moduri: şurubul execută mişcarea de rotaţie iar piuliţa mişcarea de rotaţie (maşini unelte. de rotaţie şi de translaţie (cricul simplu. Alunecarea unui profil oarecare.). Principalele avantaje ale transmisiilor şurub-piuliţă sunt: • transmit sarcini relativ mari. • În funcţie de destinaţie. cu două sau mai multe începuturi. Dezavantajele transmisiilor şurub-piuliţă sunt: • randamentul este redus în cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare cu alunecare. filete de măsurare. filete de mişcare. b). utilizate la aparate de măsură. utilizate la asamblări filetate. a). 2. după o serie de criterii. Modul de generare a filetului. • construcţia piuliţelor este complicată dacă este necesară reglarea jocului dintre spire. dă naştere unei urme numite spira filetului (fig. Filetele cu mai multe începuturi (fig.

utilizate la maşini din import şi la ţevi. filete pătrate. când se impun condiţii de etanşare sau de compensare a jocurilor apărute datorită uzurii.4. 2. egal cu diametrul exterior al filetului şurubului. • În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei. Filetele cu pas normal îndeplinesc condiţia de autofrânare (autofixare) concomitent cu asigurarea rezistenţei tijei şurubului. filete trapezoidale. Filetele cu pas mare îmbunătăţesc viteza deplasării axiale la acţionare. filete conice. • În funcţie de sistemul de măsurare. dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. utilizate cel mai mult în construcţia de maşini. filete rotunde. aceste filete se utilizează la asamblări filetate. asigură îndeplinirea condiţiei de autofrânare (autofixare). cu sensul de înfăşurare dreapta (fig. d1.-5P al unei spire şi pasul aparent P′ al filetului există relaţia P = iP ' . utilizate ca filete de măsurare sau reglare. acestea fiind utilizate atunci când acest sens este impus de condiţiile de funcţionare. 2. a). filete cu sensul de înfăşurare stânga (fig. filete cu pas normal. • În funcţie de mărimea pasului filetului.5 sunt prezentaţi parametrii geometrici ai filetului triunghiular metric. filete cu pas fin. se deosebesc: filete obişnuite. filetele pot avea: dimensiunile măsurate în milimetri. 2. d2. cele mai răspândite. măsurate în ţoli. D – diametrul exterior al filetului piuliţei. D2 – diametrele medii ale filetelor şurubului şi piuliţei. 2. deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete este mai mare decât în cazul şuruburilor cu un început. echilateral (α = 600) – în cazul filetelor metrice. Filetele cu pas fin.4. se deosebesc: filete cu pas mare. dar micşorează rezistenţa spirei. în care i reprezintă numărul de începuturi. În fig. la care factorii v şi ω au sensuri diferite. filete ferăstrău. D1 – diametrele interioare ale filetelor şurubului şi piuliţei. la care vectorii v şi ω au acelaşi sens. respectiv un triunghi isoscel (α = 550) – în cazul filetelor Whitworth. 2. aceleaşi cu diametrul cilindrului pe a cărui generatoare plinul şi golul sunt egale. dimensiunile măsurate în ţoli. • În funcţie de profilul director al spirei filetului. b). ca atare.5 . se deosebesc: Fig. Fig. deoarece asigură o bună autofixare. Caracterizarea principalelor tipuri de filete Filetele triunghiulare au profilul generator un triunghi.4 filete cilindrice. semnificaţia acestora fiind prezentată mai jos: d – diametrul nominal al filetului. măresc rezistenţa tijei filetate. se deosebesc: filete triunghiulare. • În funcţie de forma suprafeţei directoare.

determinat cu relaţia Fig. Filetele pătrate sunt standardizate cu trei mărimi de paşi (mare. adică distanţa dintre două puncte omologe de pe două spire vecine. β1.1) β 2 = arctg πd 2 Filetele metrice se pot executa cu pas normal – simbolizate M d – sau cu pas fin – simbolizate M d x P. adică înălţimea de contact dintre spirele filetelor şurubului şi piuliţei. pentru micşorarea concentratorului de tensiuni). Fig. H1 – înălţimea efectivă a spirei filetului şurubului. Filetul trapezoidal (fig. conduce la următoarele caracteristici ale filetului: • randament ridicat. 2. normal sau fin) şi se simbolizează Pt d x p. 2. • rigiditate şi rezistenţă a spirei mai ridicate decât la filetul pătrat.8) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Fundul filetului şurubului (v. fig.8 . • centrare bună (pe flancuri) a piuliţei pe şurub. unde di este diametrul interior al ţevii. diametrului mediu.5). poate fi drept sau rotunjit (utilizat în cazul unor sarcini dinamice. • productivitate de execuţie redusă. fără joc la fundul filetului.7) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă.6). α – unghiul profilului generator al filetului. conduce la următoarele caracteristici ale filetului: • randament mai redus decât al filetului pătrat. se execută cu pas fin.6 P (2. • centrare necorespunzătoare a piuliţei pe şurub. destinat asamblării ţevilor. Filetul Whitworth. filetul prelucrându-se numai Fig. în ţoli (pentru exemplificare. 2. cu unghiul la vârf α = 300. H2 – înălţimea utilă.7 prin strunjire. Profilul filetului. • rigiditate şi rezistenţă scăzute pentru spiră. 2. cu fundul şi vârful profilului rotunjite.-6P – pasul filetului. un pătrat (α = 00) cu latura egală cu jumătate din mărimea pasului. respectiv diametrului nominal (fig. β – unghiul de înclinare al spirei filetului corespunzător diametrului interior. în urma funcţionării putând apărea jocuri ce nu se pot elimina. 2. Profilul trapezoidal. 2. asigurând o bună fixare şi etanşare. β2. G 3/4 reprezintă filetul unei ţevi cu diametrul interior di = 3/4"). se utilizează în calcule unghiul β2. Filetul pătrat (fig. Se simbolizează Gdi. H – înălţimea profilului generator. 2.

Filetul ferăstrău (fig. Aceste caracteristici fac din filetul trapezoidal cel mai frecvent utilizat la transmisiile şurub-piuliţă. cu şoc. normal sau fin) şi se simbolizează prin Tr d x P. Aceste caracteristici recomandă filetul ferăstrău pentru preluarea unor sarcini mari. 2. 2. 2. normal sau fin fiind simbolizat prin R d x P. normal sau fin) şi se simbolizează prin S d x P. Prin aceasta se adaugă la caracteristicile filetului trapezoidal o rezistenţă sporită la oboseală. în condiţii grele de exploatare (cuplele vehiculelor feroviare. Se execută cu pas mare. Acesta se obţine prin deformarea plastică a pieselor cu pereţi subţiri şi este întâlnit cu precădere la instalaţii electrice. având vârful şi fundul profilului în arc de cerc. cu flancul activ foarte puţin înclinat (30) şi cu flancul inactiv înclinat cu 300. • rigiditate şi rezistenţă ale spirei asemănătoare cu ale spirei filetului trapezoidal. • rezistenţă bună la Fig. este o combinaţie a profilelor pătrat şi trapezoidal. • productivitate ridicată de execuţie. format numai din arce de cerc. construcţia preselor etc. Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare. Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare. asigurată de posibilitatea prelucrării prin frezare. • construcţia asimetrică permite preluarea sarcinii într-un singur sens. care acţionează într-un singur sens (dispozitivele de strângere ale laminoarelor.).).-7• frezare. 2. care micşorează concentratorul de tensiuni. conducând la următoarele caracteristici: • randament apropiat de cel al filetului pătrat. armături hidraulice etc. datorată fundului racordat al spirei. Filetul rotund (fig. ceea ce îl face avantajos ca filet de mişcare în cazul unor sarcini dinamice. Profilul. Este un caz particular al filetului trapezoidal. asigurată de posibilitatea prelucrării prin CONSTRUCŢIA ŞURUBURILOR ŞI PIULIŢELOR . Fig.10 oboseală.9 Un caz particular al filetului rotund îl reprezintă filetul Edison.9) are profilul format din drepte racordate prin arce de cerc. productivitate ridicată de execuţie.10) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă.

11.11. Din punct de vedere al preciziei de execuţie. gradul B (execuţie semiprecisă) şi gradul C (execuţie grosolană). c) nu se prevede scaunul de reazem. 2. a. Suprafaţa de aşezare (scaunul de reazem). c.-8Şuruburile de mişcare sunt. în continuare. f) au tija nefiletată mai mare decât tija filetată. Profilul şi dimensiunile limită ale filetelor metrice ISO utilizate în România sunt prezentate în STAS 6564 şi 8164. d. Şuruburile cu cap hexagonal (fig. c). d) sau pe toată lungimea (fig. e).11. Tijele acestor şuruburi pot fi filetate pe o anumită lungime (fig.fig.11.11. de regulă.11. la montare sau demontare. 2. deci şurubul rezistă mai bine la solicitări dinamice. 2.11. Formele şuruburilor de fixare depind de forma capului. la unele construcţii (fig. se reduce concentratorul de tensiuni reprezentat de ieşirea filetului. deformaţia pieselor asamblate. alamă etc. Construcţia şuruburilor de fixare Şuruburile de fixare sunt cele mai utilizate organe de asamblare fiind realizate într-o mare diversitate de forme şi dimensiuni. b. Şuruburile cu guler (fig. În cazul în care tija nefiletată a şurubului are diametrul mai mic decât al tijei filetate (fig. forma tijei şi forma capului tijei.12. bronz. filetate pe toată lungimea. dar reduce şi concentratorul de tensiuni reprezentat de trecerea de diametru de la tija şurubului la capul acestuia.2.11 şi 2.11. forma tijelor şuruburilor şi a vârfurilor acestora depinde de destinaţia şurubului.11. e).11.2. implicit. filetate până sub cap (fig. iar tija şurubului devine mai elastică. b. şuruburile se execută în gradul A (execuţie precisă). a…h) sunt cel mai frecvent utilizate deoarece necesită cel mai redus spaţiu pentru manevrare cu cheia fixă. aceste şuruburi fiind utilizate mai ales la transmiterea de sarcini transversale. • Şuruburile de păsuire (fig. 2. este o suprafaţă tehnologică. particularităţile şuruburilor executate de firmele specializate. Forma capului şurubului. iar modul de prindere a capetelor şurubului şi forma constructivă a piuliţei depind de destinaţia transmisiei şurubpiuliţă.) deoarece suprafaţa mai mare de sprijin micşorează presiunea şi. f. 2. g. . prevăzută sub capul şurubului (v. 2. 2. h) sunt utilizate la asamblarea pieselor executate din materiale moi (aluminiu. 2. h). Se prezintă. g) permite o deformare a capului şurubului şi realizarea unei autoblocări a acestuia. principalele forme fiind prezentate în fig.a. Crestăturile executate pe suprafaţa frontală exetrioară a capului şurubului (fig. 2.

-9- Fig. 2.12. 2.11 • Şuruburile cu cap pătrat (fig. d). f) se folosesc. • Şuruburile cu cap ciocan şi gât pătrat (fig. 2. 2. c) sau cu cap pătrat şi guler. a). Fig. Pot fi cu tija filetată pe o anumită lungime (fig. filetat pe o anumită lungime (fig. 2.2. b). 2. pe toată lungimea. e) se utilizează în cazul unor spaţii reduse sau greu accesibile sau când se doreşte limitarea celor care au acces la asamblare. de regulă.12) asigură o suprafaţă de contact cu cheia mai mare decât şuruburile cu cap hexagonal fiind utilizate la montări şi demontări repetate asigurând o durabilitate ridicată. cu cap pătrat mic şi filetat pe toată lungimea (fig. 2. . 2. în vederea prelucrării.12.12. la strângerea pieselor pe mesele maşinilor unelte. cu cep cilindric (fig.12.12.12 • Şuruburile cu cap triunghiular (fig.12.

2. 2. Se execută cu cap hexagonal. 2. e). d).14. cu cap cilindric.13. 2. b). pentru a prinde între spire cât mai mult lemn asigurând-se rezistenţa Fig. Se execută cu cap hexagonal (fig. între diametrele 2.2. • Şuruburile cu cap cilindric şi locaş hexagonal (fig..2 mm şi 8 mm şi se simbolizează prin STd.2. • Şuruburile pentru lemn au filetul ascuţit. 2. locaşul hexagonal interior se foloseşte pentru montarea sau demontarea şurubului cu ajutorul unor chei hexagonale sub formă de L.13. cap înecat şi cu cap semiînecat (fig.2. şuruburile sunt prevăzute cu porţiuni profilate pătrat (fig. 2. Pentru a evita rotirea şurubului la montarea piuliţei. d) sau cu cap semiînecat (fig.13. a). cu cap bombat (fig.2.14.14. h). cu cap semiînecat sau cu cap pătrat (fig.13.13.14.12. 2. . cu cap înecat (fig.2. f) şi sunt utilizate pentru forţe de strângere mici şi un aspect plăcut al asamblării. Fig.14. c). b). e) sunt cu locaşuri pentru şurubelniţă normală sau în cruce (fig. • Şuruburile pentru tablă se execută cu pas mare şi adâncime relativ mare a spirei şi se utilizează la asamblarea tablelor de grosimi mici. g) sau cu nas (fig. c).13 • Şuruburile cu cap cilindric (fig. cu cap înecat crestat (fig. cilindric bombat cu locaş cruciform (fig. în industria de autovehicule.13.10 • Şuruburile cu cap bombat (semirotund) se utilizează atât pentru asamblări metalice cât şi pentru lemn. 2.12.14 asamblării. a) se utilizează la dispozitive introducându-se în locaşuri executate în piesă. 2. 2. cu pas mare.

Prezoanele pot fi definite ca şuruburi de fixare fără cap şi filetate la ambele capete.11 • Şuruburile autofiletante pentru metal au tija prevăzută cu şanţuri pentru evacuarea aşchiilor rezultate în urma înşurubării. 2. ca şi şuruburile. inelele şurub de ridicare (fig. B sau C. Constructiv.16. • Şuruburile pentru fundaţii sunt prevăzute cu un capăt profilat – pentru montarea în fundaţie – şi cu celălalt capăt cu filet.. prezoanele. spaţiu insuficient pentru montarea şuruburilor).16. motoare electrice etc. c). cilindric bombat. cu locaşuri pentru şurubelniţă normală sau locaş cruciform. 2.16. 2. când este necesară o forţă de strângere redusă. Din punct de vedere al preciziei de execuţie.16 Fig. utilizate la dispozitive. a).) sau subansamble.14. aceste şuruburi pot fi cu cap hexagonal (fig. 2. Aceste şuruburi se execută din oţeluri de cementare sau oţeluri călite care dau o rezistenţă mare muchiilor tăietoare ale şurubului.15 • Şuruburile speciale sunt destinate unor situaţii concrete şi cuprind: şuruburile cu ochi (fig. 2. Se mai utilizează şi când nu este posibilă utilizarea şuruburilor (de exemplu. f). Se utilizează când materialul uneia din piesele asamblate are caracteristici mecanice reduse şi filetul nu asigură o durabilitate suficientă la montări şi demontări repetate ale şurubului.15). se execută în gradul A. 2. utilizate la strângerea cu mâna. înecat sau semiînecat.17 . se utilizează la montarea pe fundaţie a construcţiilor care susţin diversele ansamble (reductoare de turaţie. Fig. 2. 2. pe o anumită lungime sau pe toată lungimea. b). montate pe ansamble şi subansamble pentru ridicarea şi manevrarea acestora. Fig. pentru fixare cu piuliţă (fig. şuruburile cu cap striat (fig.

18 Construcţia piuliţelor de fixare Piuliţele de fixare sunt cu filet interior şi se asamblează pe şuruburi.19 . cu locaş hexagonal la interior – fig. 2.18. cu cep hexagonal şi cu diametrul tijei nefiletate mai mic decât al filetului.18. cu cep tronconic – fig. c – prezon pentru asamblarea flanşelor. 2.18.18.18) sunt foarte variate depinzând de lungimea filetată a tijei (întreagă sau parţială). B sau C de precizie. b – prezon pentru asamblarea flanşelor. de forma vârfului (plat – fig. 2. 2. Ştifturile filetate se execută în gradul A.17 (a – prezon de înşurubat în oţel. cu cep cilindric – fig. cu cep hexagonal şi cu diametrul tijei nefiletate egal cu cel al filetului. Ştifturile filetate pot fi prevăzute şi cu autoblocare. caz utilizat când în asamblare acţionează sarcini dinamice). 2. c. 2.2. tronconic – fig. Formele constructive ale ştifturilor filetate (fig.18.12 Prezoanele se execută în mai multe variante constructive standardizate sau nestandardizate. Piuliţele de Fig. 2. b). Ştifturile filetate sunt utilizate pentru a împiedica deplasarea relativă a două sau mai multe piese. a şi b.18.18. e. 2. d.2. fiind solicitate la compresiune. cu pastilă de material plastic încorporată în tijă (fig. f). b…f)..18. Fig. 2. prezoane. principalele tipuri fiind prezentate în fig. ştifturi filetate şi pe porţiunile filetate ale arborilor şi ale altor piese de revoluţie. a şi c…e. de modul de antrenare (cu crestătură pentru şurubelniţă normală – fig. cu con interior – fig. 2.

2. b). principalele construcţii fiind prezentate în fig. piuliţa cu inel de plastic pentru asigurarea autofrânării (fig. iar în funcţie de înălţime piuliţele pot fi normale. d o piuliţă utilizată pentru prinderea în materiale plastice. 2. 2. pentru o centrare bună pe şurub a piesei strânse (fig. 2. 2. 2. piuliţă hexagonală cu guler (fig.20. a căror construcţie depinde de locul de utilizare. e). în fig. c). cu pas fin.20 unde este necesară o siguranţă suplimentară. înalte sau joase. iar în fig. 2. h) sunt utilizate pentru strângere cu mâna.20. B (semiprecise) sau C (grosolane). b piuliţa triunghiulară. În fig. 2. 2. 2. pentru pretensionare etc. a). 2.19: piuliţa hexagonală obişnuită (fig.21. piuliţă hexagonală joasă (fig. 2. pentru fixarea rulmenţilor pe fusurile arborilor (fig. f şi g). b) sau înaltă (fig. 2. utilizată la închiderea tablourilor electrice şi în alte situaţii Fig. piuliţă hexagonală înfundată (fig. Construcţia şaibelor .19. cu găuri frontale (fig. În fig.19. a este prezentată piuliţa pătrată.19.21.2. 2. striată (fig. 2.19.21 mici. Astfel. Se execută în trei categorii de precizie şi anume gradul A (precise). h). c piuliţa pentru canale T.). cu pas mare.19. d).20.20. 2. 2. piuliţă hexagonală cu guler şi suprafaţă de aşezare sferică (fig.21. d).20. Piuliţele de fixare se execută într-o mare varietate de forme constructive. f).13 fixare realizează o asamblare demontabilă între două sau mai multe piese. 2.20. 2. 2. piuliţă hexagonală cu suprafaţă de aşezare sferică.20 sunt prezentate alte tipuri de piuliţe utilizate în diverse scopuri. 2.. executată din oţel de arc (fig.21 sunt prezentate piuliţele crenelate (fig. g) sau fluture (fig. e).20. 2.19. utilizată pentru centrarea jenţilor de automobil pe tija şurubului de prindere.21. 2. când se realizează forţe de strângere Fig.20. construcţie IP de înaltă rezistenţă.c) şi piuliţa elastică. piuliţa canelată. în fig. în fig.a).19. Piuliţele cu găuri radiale (fig.

2. Sarcina exterioară este un moment la cheie (moment motor) M cheie. de formă pătrată. largi sau extra largi. b). pentru profile U. a) şi la urcarea sau coborârea unei sarcini cu ajutorul unei transmisii şurub-piuliţă (pentru exemplificare se consideră cricul cu şurub simplu.23. c).22 Şaibele de compensare. Fig. prezentat schematizat în fig. 2.23. iar L lungimea cheii (manivelei).23 . se execută cu o înclinare de 14° (fig.22. 2. Aceste şaibe au rolul de a asigura o aşezare perpendiculară a piuliţei sau capului şurubului pe axa acestuia. 2. 2. Şaibele plate (fig.PIULIŢĂ Ecuaţia de echilibru a piuliţei La strângerea sau desfacerea asamblărilor filetate (fig. SARCINI ÎN ASAMBLĂRILE FILETATE ŞI ÎN TRANSMISIILE ŞURUB . 2. asupra elementelor componente acţionează o serie de sarcini exterioare şi de legătură. modificându-se diametrul a b c exterior şi grosimea şaibei. a) se execută în mai multe variante de dimensiuni: normale. Fig. pentru profile I şi cu 8° (fig.22.14 Şaibele se folosesc atât pentru micşorarea presiunii dintre piuliţă şi piesa care se sprijină cât şi pentru aşezarea corectă a piuliţei sau capului şurubului.. 2.22. b). care acţionează la capătul cheii (manivelei). determinat cu relaţia M cheie = Fm L (2.2) în care Fm reprezintă forţa exterioară.

în asamblările filetate şi transmisiile şurub-piuliţă apar două momente rezistente: • Mînş (deş) – momentul de înşurubare sau deşurubare. corpul pe planul înclinat. aplicată la braţul d2/2. Raţionamentul de mai jos se efectuează în premisa unui unghi al profilului filetului α = 00.forţa tangenţială care. care întinde şurubul şi comprimă piesele asamblate. Echilibrul piesei asupra căreia acţionează momentul motor (piuliţa. Sub acţiunea forţei F. 2. Fig. în cazul asamblării filetate. H’ . În cadrul acestei analogii.. respectiv deşurubare şi este aceeaşi cu forţa care împinge în sus. care apare în cupla elicoidală datorită formei filetului şi frecării dintre spire. corespunzător filetului pătrat. unghiul planului înclinat corespunde unghiului mediu de înclinare al spirei filetului (β2) şi greutatea corpului de pe planul înclinat corespunde forţei axiale (F) care încarcă cupla elicoidală. • Mf – momentul de frecare. respectiv şurubul. Momentul de deşurubare Modul de generare a filetului conduce la posibilitatea unei analogii a fenomenelor care au loc la înşurubare (deşurubare) cu cele de la urcarea (coborârea) unui corp pe un plan înclinat.3) Momentul de înşurubare. Semnificaţia forţelor care apar în schema de calcul din fig. respectiv în jos.23) se exprimă prin relaţia M cheie = M ins ( des ) + M f . 2. aceasta fiind sarcina de deplasat. O forţă axială F apare şi în transmisiile şurub-piuliţă. în asamblarea filetată apare o forţă axială F. (2.15 Datorită strângerii piuliţei. în cazul cricului cu şurub simplu – v.24 . creează momentul de înşurubare. care ia naştere între piesa rotitoare (capul şurubului sau piuliţă) şi suprafaţa pe care aceasta se sprijină. fig. 2.24 este: • H.

forţa normală la profilul spirei este mai mare decât forţa axială (fig.24. 2. 2  (2.11) µ' = . corespunzător coeficientului de frecare aparent µ′ . Ecuaţia de echilibru a corpului în urcare pe planul înclinat (v. ϕ = ( ) =arctg µ. 2 2 (2.10) α reprezintă coeficientul de frecare 2 aparent. 2 2 La coborârea corpului pe planul înclinat .16 • N . fig. e). rezultă forţa de împingere la urcare pe planul înclinat (înşurubare) H = F tg( β 2 + ϕ) şi momentul de înşurubare corespunzător d2 d (2.24. care se opune deplasării corpului pe planul înclinat (Ff = µN. Acest fapt determină utilizarea filetelor metrice (α = 600) ca filete de fixare. care face unghiul ϕ cu normala. se determină cu relaţia Fig.forţa de frecare. este Ff = µ µ cos F α cos 2 = µ. µ fiind coeficientul de frecare). Unghiul de frecare aparent ϕ′ . • R . 2. 2. 2. fig. • Ff . fiind denumit unghi de frecare.7) Din poligonul forţelor (fig. 2.24.reacţiunea normală a planului înclinat.24.4) Din poligonul forţelor (fig. (2. F (2.reacţiunea cu frecare R = N + µ N . rezultă forţa de împingere la coborâre pe planul înclinat (deşurubare) H ' = F tg ( ϕ − β 2 ) (2.ecuaţia de echilibru este M ins = H (2. d) . 2.6) = F 2 tg ( ϕ + β 2 ) .25 unde α  ϕ' = arctg µ' = arctg  µ / cos . F + H + R = 0. F + H ' + R = 0. determinată în funcţie de forţa normală. Forţa de frecare.. b) este ∑ F = 0. Se observă că valoarea coeficientului de frecare aparent creşte cu mărimea unghiului α.5) ∑ F = 0. (2.9) În cazul filetelor cu unghiul profilului α ≠ 0.8) şi momentul de deşurubare corespunzător M des = H ' d2 d = F 2 tg ( ϕ − β 2 ).deşurubare (v.25). c).

2. respectiv a relaţiilor (2. fig.13) Compararea relaţiilor (2.16) rezultă.12) şi (2..12) (2. iar diametrul exterior este egal cu deschiderea cheii S (egal cu diametrul scaunului de aşezare) sau cu capul diametrul vârfului şurubului sau ştiftului).26. adică p= π 2 2 S − d0 4 ( F ) = const . 2. dimensiunile coroanei circulare sunt d0 şi dc. (2. 2. între piesa rotitoare (şurub sau piuliţă) şi piesa pe care se sprijină. 2 (2. 2 d2 tg ( ϕ'−β 2 ). diametrul interior d0 al suprafeţei este egal cu diametrul găurii de trecere. 2.26 uniformă. corespunzător unei suprafeţe circulare elementare (v.26.) • presiunea pe suprafaţa de contact este Fig. se exprimă sub forma M ins = F M des = F d2 tg ( ϕ'+β 2 ) . În cazul asamblărilor filetate (fig. 12 ( ) (2. sub formă de coroană circulară. relaţia de calcul a momentului de frecare . Momentul de frecare Apare pe o suprafaţă. prin considerarea unghiului profilului filetului.14) şi (2. Integrarea pe întreaga suprafaţă a momentului de frecare elementar conduce la Mf = S 2 d0 2 (2.6) şi (2.17 Generalizarea relaţiilor momentului de înşurubare şi a momentului de deşurubare.9). pentru asamblarea filetată.14) Momentul de frecare elementar. Ipotezele de calcul considerate în continuare la determinarea momentului de frecare sunt: • coeficientul de frecare este constant (µ1 = const. b).13). a).15) ∫ A dM f = 2πµ1 p ∫ r 2 dr = π 3 µ1 p S 3 − d 0 .16) Din relaţiile (2.26. c) este dM f = d F f r = µ 1 p dA r = µ 1 p 2π r 2 dr. În cazul cuplei de rotaţie dintre şurubul cricului şi cupa rotitoare (fig. demonstrează inegalitatea Mînş > Mdeş.

Acestea au la bază producerea următoarelor fenomene: • mărirea forţelor şi deci a frecării dintre elementele asamblării. 2 3 S − d0 Mf (2. pot fi întâlnite o mare diversitate de sisteme de asigurare. prin formă. dacă se impune forţa la cheie Fm şi lungimea cheii (L ≈ (12…20) d. prin deformare locală sau sudură. Prin analogie cu cazul corpului pe planul înclinat.3). cunoscând sarcina axială de ridicat F şi considerând cunoscută forţa la manivelă Fm (Fm = 150…350 N) rezultă lungimea L necesară manivelei. Autodesfacerea apare. relaţia (2.(2. .20) Chiar dacă filetele de fixare îndeplinesc condiţia de autofixare.18 3 S 3 − d0 1 = µ1 F 2 . în cazul asamblărilor filetate este des întâlnit fenomenul autodesfacerii. Fm sau L. a rotirii piuliţei sau şurubului. • împiedicarea. pentru evitarea consecinţelor nedorite ale autodesfacerii.17) relaţia de calcul a momentului de frecare pentru cupla şurub-cupă fiind M f 3 3 dc − d0 1 = µ1 F 2 . în principal. Condiţia de autofixare (autofrânare) este echivalentă cu inegalitatea matematică Mdeş > 0.19) Această relaţie permite determinarea unuia dintre cei trei parametri F. În cazul cricurilor. la cheile fixe).. Condiţia de autofrânare (utilizată în cazul transmisiilor şurub-piuliţa) este condiţia ca să nu apară deplasări relative în cupla elicoidală a transmisiilor şurub-piuliţă sub acţiunea forţei axiale care o încarcă. Atât constructiv cât şi din punct de vedere al importanţei asamblării. uneori impunându-se limitarea strângerii asamblării şurubului (prin utilizarea unor chei dinamometrice) pentru ca să nu existe pericolul ruperii. 2 3 S − d0   2   (2.18) Prin înlocuire în relaţia (2. când se cunosc ceilalţi doi. rezultă 3 d S 3 − d0  1 M m = Fm L = F  2 tg ( ϕ'±β 2 ) + µ 1 2 . în momentul în care nu se aplică nici un moment motor. asamblările filetate pot fi prevăzute cu sisteme suplimentare de asigurare. 2 3 dc − d0 (2. condiţia de autofrânare (autofixare) este aceea ca sub acţiunea greutăţii proprii corpul să nu coboare pe planul înclinat. rezultă forţa axială F (F ≈ 80 Fm). În cazul asamblărilor filetate. Ca urmare. datorită sarcinilor variabile. • împiedicarea. care conduce (v. Condiţia de autofixare (autofrânare) Condiţia de autofixare (utilizată în cazul asamblărilor filetate) este condiţia ca sub acţiunea forţei axiale care încarcă asamblarea filetată aceasta să nu se desfacă singură. a rotirii piuliţei sau şurubului.13)) la ϕ ’ > β2. a şocurilor sau a variaţiilor de temperatură.

2.27.28.27. Evitarea autodesfacerii prin formă are la bază introducerea în asamblarea filetată a unui element suplimentar căruia. mărind frecarea în filet (fig. fie prin legarea cu sârmă introdusă în găurile transversale existente în capetele şuruburilor (fig. apasă pe filetul şurubului (fig. 2.28. care prin îndoire fixează şaiba atât faţă de piesa pe care se sprijină. • asigurarea cu piuliţă având o secţiune elastică (fig. e). prin strângere. Sunt des întâlnite: • asigurarea cu şplint. e) sau cu piuliţă având o secţiune elastică şi două porţiuni filetate deplasate axial. 2.. mărirea forţei axiale din şurub. d). prin strângerea şurubului de reglare cu care e prevăzută (fig. • asigurarea cu şaibe plate a căror formă copiază profilul poligonal al capului de şurub. scopul principal fiind împiedicarea fraudării aparatului sau instalaţiei la o eventuală desfacere (fig. după realizarea asamblării.27. atât plane cât şi conice (fig. a unor inserţii elastice nemetalice. destinată să împiedice rotirile relative dintre piuliţa de rulment şi arbore(fig.27. 2. 2. împiedică rotirile relative (fig. care la asamblarea pe şurub revin la distanţa impusă de filetul şurubului. • asigurarea cu şaibe elastice. provocând şi o alungire suplimentară a tijei şurubului (fig. . • asigurarea grupurilor de două sau mai multe şuruburi apropiate. b şi c) – o variantă a acestora este şaiba de siguranţă canelată. g). împiedicând rotirile relative (fig. i se dă o formă menită să împiedice rotirile relative.27. • asigurarea cu şaibe plate prevăzute cu nas sau aripioare.28. d). 2. h). a).27.28. 2. ai cărei dinţi îndeplinesc rolul filetului. care prin introducerea în gaura transversală din şurub.19 Sisteme de asigurare bazate pe mărirea forţelor dintre elementele asamblării. 2.28. 2. f). fie cu şaibe plate speciale ce pot fi apoi răsfrânte după forma capetelor de şurub. g). respectiv printre crenelurile piuliţei. iar la strângere. b şi c). • introducerea. 2. 2. deformaţiile elastice mărind apăsarea pe filetul acestuia (fig. pe care se aşează după strângere. 2. 2. care la strângere duc la mărirea forţei axiale din asamblare şi împiedică eventualele rotiri relative – aici se pot aminti şaiba Grower (fig. Sisteme de asigurare bazate pe împiedicarea. prin formă. Evitarea autodesfacerii prin mărirea forţelor dintre elementele asamblării filetate se poate realiza prin: • asigurarea cu contrapiuliţă care determină. a autodesfacerii. fixarea faţă de piesă urmând a se face cu un alt şurub. şaibe elastice cu dinţi la interior sau exterior. eventual. care după asamblare se blochează pe şurub. care la asamblare sunt filetate forţat.27. a). cât şi faţă de piuliţă. • asigurarea cu piuliţă elastică secţionată.28.27. mai mic ca dimensiuni(fig. pe şurub sau în piuliţă. 2. i). • asigurarea cu piuliţă elastică din tablă. f) – o situaţie asemănătoare este legarea cu sârmă şi apoi aplicarea unui sigiliu.

2.20 - a b c d e f g h i Fig.27 ..

2.28 g .21 - a b c d e f Fig..

. În cazul unor solicitări dinamice (datorită şocurilor. vibraţiilor. la unele filete cu pas mare sau cu mai multe începuturi. a b c d e Fig. 2. 2. a autodesfacerii. condiţia (2. 2.29 Pentru autofixarea asamblărilor filetate. În acest caz. Sunt cunoscute: • deformarea locală prin chernăruire.22 Sisteme de asigurare bazate pe împiedicarea. la asamblări filetate nu se mai face verificarea teoretică a condiţiei de autofixare şi se utilizează mijloace de asigurare împotriva autodesfacerii. poate exista pericolul neîndeplinirii acesteia. • sudarea piuliţei de şurub sau de piesă(fig. c şi d).29. La transmisii şurub-piuliţă.20) este îndeplinită prin utilizarea filetelor metrice standardizate. se poate produce autodesfacerea asamblării.29. prin deformare locală sau sudură. e). 2. micşorării frecării între suprafeţele de frecare etc.) şi în absenţa unor măsuri suplimentare de asigurare. a şi b). Din această cauză. în cazul capetelor de şurub îngropate(fig.29. dar este suficientă doar în cazul încărcării cu sarcini statice. fie a filetului şurubului şi al piuliţei (fig. fie a piesei. asamblarea este definitivă. . o eventuală desfacere ce ar putea surveni nemaifiind posibilă decât prin distrugerea elementelor asamblării. este absolut necesar să se verifice condiţia de autofrânare deoarece.

La executarea operaţiilor de filetare. muncitorul trebuie să folosească mănuşi. ea trebuie acoperită cu o apărătoare netedă din tablă care să permită schimbarea comodă a sculei. masa maşinii şi canalele ei trebuie curăţate de aşchii cu ajutorul unei pensule sau o măturică.S. Este interzisă suflarea aşchiilor cu gura. lipsa de pricepere a muncitorului şi necunoaşterea procedeelor de lucru corecte. iar femeile trebuie să aibă părul prins în basmale. La filetarea materialelor fragile. Scoaterea sculelor din capul axului principal trebuie să se facă numai cu ajutorul unei pene şi în nici un caz manual. muncitorul trebuie să menţină locul de muncă curat şi în ordine. pentru a îndepărta aşchiile. Curăţirea se face cu maşina oprită şi fără sculă. Verificarea filierei sau a tarodului este permisă numai după oprirea maşinii. Sculele trebuie să fie centrate corect şi bine fixate în capul axului principal sau în mandrină.T. Muncitorii care lucrează la maşina de filetat sau de alezat trebuie să aibă îmbrăcăminte bine strânsă pe corp. întreţinerea necorespunzătoare a locului de muncă şi funcţionare necorespunzătoare a maşinilor. În cazul în care mandrina prezintă elemente proieminente.23 N. Pentru prevenirea accidentelor se recomandă folosirea unor paravane speciale sau a unei plase de protecţie.I. Piesele trebuie să fie fixate rigid pe masa maşinii cu ajutorul unui dispozitiv de prindere. LA FILETARE În timpul executării operaţiilor de filetare şi de prelucrare a filetelor pot apărea accidente cauzate de aşchii. de părţile în mişcare ale maşinii. de piesă.M. Înainte de fixare. se folosesc ochelari de protecţie. urme de ciocan. să cunoască folosirea corectă a sculelor şi funcţionarea maşinilor. aşchiile fierbinţi se împrăştie în jurul maşinii de filetat şi pot cauza arsuri atât muncitorului care efectuează operaţia cât şi celor din jur. să respecte regulile de tehnica securităţii muncii. precum şi de lipsa dispozitivelor de protecţie. uneori cu ajutorul unui jet de aer. trebuie să întrerupă din când în când operaţia respectivă. Pentru prevenirea accidentelor.. Pentru apărarea ochilor. Se interzice folosirea sculelor cu cozi uscate sau care prezintă crestături. ŞI P. pentru ca acesta să nu poată fi prins de părţile în mişcare ale maşinii.S. Pentru ca la fixarea pieselo cu colţuri ascuţite şi bavuri să nu-i rănească mâinile. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful