Introducere În mediul de afaceri contemporan, asocierile de grupuri se remarca printr-o evolutie crescînda fie ca sunt nationale sau nu.

Fiecare din acestea vine cu propriile resurse si cunostinte, facând ca puterea lor pe plan international sa fie din ce in ce mai mare. Pentru o mai mare reusita în afaceri, societatile internationale trebuie sa asigure o gestiune cât mai eficienta a resurselor, cât si o prezentare cât mai fidela a rezultatelor obtinute, astfel facând ca importanta lor sa creasca. Lucrarea de fata încearca sa abordeze de o maniera conceptuala problematica grupurilor de societati a aparitii acestora si perimetrul de consolidare cu detalierea aspectelor importante. De asemenea sunt prezentate si câteva din reglementarile contabile nationale si internationale privind consolidarea conturilor la societatile de grup. Structura si continutul lucrãrii abordeazã legãturile dintre societãtile multinationale bucurându-se de o analizã reprezentativã a grupurilor de societãti, tipologia acestora, noile dimensiuni pe linia evolutiei lor importantã si avantajele care decurg din consolidarea acestora. Perioada actuala demonstreazã cã pe plan international, grupurile de societãti au evoluat în mod constant ajungând sã domine astãzi, economia mondialã. Astfel grupurile si întreprinderile multinationale "fac legea" aducând spre tãrile sãrace pãrti de bogãtie, care totusi întretin discrepantele si inechitãtile. Am fi dorit sã analizãm locul tãrii noastre în aceastã lume a începutului secolului al XIlea, sã meditãm si sã reflectãm la situatia actualã. Din pãcate în tara noastrã nu de foarte mult timp s-au adoptat standardele Uniunii Europene (Standarde Internationale de Contabilitate, Standarde Internationale de Raportare Financiarã), acestea fiind un rãspuns la dominatia reglementãrilor americane, în viziunea pietelor financiare mondiale. În mod cert, o atare afirmatie ar merita sã fie nuantata. Pentru specialisti, este usor astãzi de observat cã Europa exercita o influentã mai micã asupra lucrãrilor organismului international de normalizare (IASB) decât Statele Unite ale Americii, chiar dacã în bãtrânul continent, s-a luat decizia de adoptare a referentialului international. Pe de altã parte, un nou proces la ordinea zilei este convergenta între referentialul international si cel american. Pe data de 18 septembrie 2002, organismul international si organismul american (FASB), au convenit asupra unui calendar si a unei metode privind procesul de convergentã. Totusi pentru moment, nici IASB nici FASB, nu au rãspuns la întrebãrile legate de modelul de guvernantã. În acest sens presupunând, ca o convergenta totalã sau aproape totalã a celor douã referentiale ar fi atinsã, nu s-a definit încã maniera în care cele douã categorii de referentiale, ar trebui sã evolueze. Adoptarea reglementãrii europene numãrul 1606 din 19 iulie 2002, a condus la obligativitate aplicãrii Standardelor Internationale de Contabilitate, începând cu data de 1

ianuarie 2005 pentru conturile consolidate ale tuturor societãtilor europene care fac apel la economisirea publicã. În anticamera Uniunii Europene, România a început din 2006 sã aplice Standardele Internationale de Contabilitate, care vizeazã consolidarea pentru un numãr semnificativ de grupuri ce opereazã într-un fel sau altul în spatiul tãrii noastre. Este motivul pentru care în elaborarea acestei lucrãri am tinut cont de conceptele, reglementãrile, practicile si provocãrile contabilitãtii internationale.

CAPITOLUL I Grupul de societãti, entitate distinctã în mediul economic Aparitia grupului societar: o nouã treaptã în evolutia organizãrii entitãtilor În zilele noastre grupul de societãti reprezintã o realitate la fel de importantã ca si întreprinderea. Societãtile comerciale nu se mai pot baza pe modul vechi de a opera. Atât competitia internã cât si cea internationalã cer ca firmele sã gãseascã solutii noi pentru a produce si vinde produsele lor. Astfel grupurile de societãti, inclusiv grupurile industrial financiare si companiile transnationale ale secolului XX au devenit element de bazã al economiei mondiale, controlând peste jumãtate din productia industrialã si comertul exterior al lumii. Formate în jurul unor societãti care le asigura conducerea grupurile reunesc întreprinderi independente din punct de vedere juridic, dar legate strâns între ele prin participatii si relatii contractuale. Societãtile contemporane evolueazã într-un mediu economic dinamic, având în vedere schimbãrile produse pentru accentuarea competitivitãtii economice, tehnico-stiintifice, extinderea si accelerarea comunicatiilor, explozii informationale, multiplicarea si diversificarea nevoilor consumatorilor, limitarea resurselor clasice de materii prime si energie, a noilor criterii de validare, a calitãtii produselor si servicilor, înnoirea inovatilor tehnice si tehnologice. Supusã la aceste transformãri, societatea, indiferent de dimensiune sau tip este supusã fluctuatiilor presei si influentei conjuncturale care duc la concentrarea eforturilor spre actiuni de adaptare si dezvoltare.

CAPITOLUL II Perimetrul de consolidare: element esential pentru consolidarea conturilor. Determinarea perimetrului de consolidare

Perimetrul este modificat de operatiunile de fuziune prin reunire sau absorbtie si de aport partial de active. în sfârsit. serviciul de consolidare al liderului de grup trimite un curier societãtilor componente ale grupului prin care li se solicita comunicarea tuturor informatiilor relative la perimetrul de consolidare. respectiv societãtile asupra cãrora societatea mama exercita control exclusiv. controlul comun (concomitent) sau influenta notabilã. denumite si asocieri în participatie) sau. El poate cuprinde. respectiv societãtile asupra cãrora aceasta exercitã controlul exclusiv. Perimetrul de consolidare reprezintã frontiera care delimiteazã subansamblurile ce au între legãturi destul strânse. dar cu un centru unic de decizie numit lider de grup. respectiv cumpãrarea. De fapt a defini perimetrul de consolidare înseamnã a stabili ce societãti vor fi retinute în ansamblul consolidat. o influentã notabila(societãti asociate). dupã caz dincolo de filiale asocieri în participatie si întreprinderi asociate. Într-o formulã mai simplã putem considera cã perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup (societatea mama) si societãtile consolidate. fiecare având personalitate juridicã proprie. În principiu perimetrul înconjoarã toate societãtile asupra cãrora întreprinderea consolidanta exercita un control exclusiv (filiale). Pentru a sti dacã o întreprindere face parte dintr-un grup si dacã se impune a fi consolidata trebuie sã se determine gradul de influenta pe care îl exercita societatea mama asupra acestei entitãti. un control conjunctiv sau concomitent (societãti comune de interes. de o manierã încât consolidarea situatilor financiare sã aibã un sens. În cursul lunii care precede închiderea conturilor. Un grup reprezintã ansamblul constituit din întreprinderea mama si filialele sale. Traseul perimetrului de consolidare cere reflectie si alegere deoarece legãturile ce pot exista între mai multe societãti sunt diverse si inegal de puternice. O astfel de definitie acceptatã la nivelul referentialelor internationale recunoscute (cel american si cel international) are sensuri mai largi în contextul unor referentiale nationale si la nivelul dispozitivului european (Directiva a 7-a). vânzarea sau/si crearea de societãti. control conjunctiv (concomitent) sau influenta notabilã. Alfel spus grupul este un ansamblu de societãti. Pentru a întelege ce reprezintã perimetrul de consolidare putem sã observãm si sistemul prin care se realizeazã aceasta. .Perimetrul de consolidare include ansamblul format din societatea consolidanta (societatea mama) si societãtile consolidate. Societatea consolidanta determina apoi perimetrul sau de consolidare si metodele de consolidare aplicabile societãtilor consolidate. Se va recurge reprezentarea întelesurilor referentialului american si într-o proportie mai micã a celor ale referentialului francez pe care acesta din urmã o exercitã asupra contabilitãtii romanesti într-o influenta diminuatã. În continuare referirea se face la linia definitilor referentialului international.

perimetrul de consolidare cuprinde. O filialã este o întreprindere controlatã de o altã întreprindere numitã societate mama. Ea detine astfel majoritatea absolutã în Adunãrile Generale Ordinare (AGO) si în organele de conducere ale filialei (cazul controlului exclusiv de drept). societatea mamã trebuie sã exercite asupra acesteia un control exclusiv. cu mai mult de douã treimi din capital. Spre deosebire de reglementãrile americane. ar fi normal cã perimetrul de consolidare al grupurilor americane sã fie mai putin extins decât cel al grupurilor europene. Dacã aceastã regulã de consolidare este recunoscutã în toate tãrile. cu toate cã formeazã o entitate economicã. În tãrile în care sunt recunoscute ca metode de consolidare integrarea proportionala si punerea în echivalentã. conceptului de control exclusiv i se acorda semnificatii diferite de la o tarã la alta. fiind recunoscut atât controlul de drept cât si cel de fapt. O societate mama este o întreprindere care are una sau mai multe filiale. procentajul de participare în cadrul societãtilor este mai mare de 50%. Aceasta viziune restrictiva cu privire la continutul perimetrului de consolidare are la bazã principiul conform cãruia conturile consolidate trebuie sã cuprindã numai activele. a doua societãti mama (asocieti de participatie) precum si cea privind o filialã necotata a unei societãti mama cotate la bursã. Pe baza celor prezentate. acestea diferentiandu-se între ele în functie de întreprinderile ce pot fi incluse în perimetrul de consolidare si modul de exercitare a controlului. datoriile si capitalurile proprii ale societatiilor asupra cãrora societatea mama detine controlul exclusiv. Prin intermediul Directivei a 7-a care prevede atât controlul de drept cât si controlul de fapt. o societate mama posedã mai mult de 50% din capitalul societãtii filialã. perimetrul de consolidare este asimilat cu societatea mama si filialele ce sunt consolidate prin metoda integrãrii globale. societatea mama are majoritatea calificatã în Adunãrile Generale Extraordinare (AGE). norma contabilã internationalã IAS 27 "Situatiile financiare consolidate si contabilizarea participatiilor în filiale" prezintã o conceptie mult mai largã a controlului.Grupul nu are personalitate juridicã. În realitate cele douã conceptii cu privire la control nu produc mari diferente deoarece în SUA în cele mai multe cazuri. Astfel în SUA. Pentru cã o filialã sã fie consolidata prin metoda integrãrii globale. . În principiu. conceptia exstinsa cu privire la control a fost asimilata de majoritatea tãrilor europene. capital în care nu sunt cuprinse actiunile cu divident prioritar fãrã drept de vot. Poate existã si situatia unei filiale comune. pe lângã grupul propriu-zis format din societatea mama si filiale si societãtile asupra cãrora se exercita un control concomitent si o influentã notabilã. La nivel internatinal existã mai multe viziuni cu privire la perimetrul de consolidare. Aceasta viziune mai largã cu privire la continutul perimetrul de consolidare se regãseste în tãrile din Europa continentala.

singura metodã de consolidare este integrarea globalã. Procentajul de control permite sã se determine metodã de consolidare de aplicat.metoda integrãrii globale b) în cazul controlului cojunctiv. Integrarea proportionala nu este admisã în consolidarea conturilor si ca urmare în cazul asocierilor în participatie se utilizeazã metoda punerii în echivalentã. Acesta se calculeazã ca raport între drepturile de vot detinute într-o societate si numãrul total al drepturilor de vot ale acesteia. o societate susceptibila sã intre în perimetrul de consolidare. În viziunea internationalã sunt utilizate urmãtoarele metode de consolidare[14]: a) în cazul controlului exclusiv. metoda punerii în echivalentã nu este utilizatã ca metodã de consolidare (ea este o metodã de evaluare). fãrã sã se tinã cont de procentajul de capital (cota de participare la capital).Procentajul de control. Pentru determinarea procentajului de control general se cumuleazã procentajele de control ale tuturor societãtile grupului care poseda titluri ale societãtii controlate. au în principiu un drept de vot dar existã si: ÷ actiuni cu divident prioritar (actiuni preferentiale) fãrã drept de vot ÷actiuni cu drept de vot multiplu ÷actiuni cu drept de vot fractionat Procentajul total de control asupra unei societãti poate sã fie sub 100%.metoda integrãrii proportionale. procentajul de interes si stabilirea metodelor de consolidare Procentajul de control reprezintã capacitatea societãtii consolidante (societatea mama) de a controla direct sau indirect.metoda punerii în echivalentã În contabilitatea americanã. ca prelucrare de bazã sau metoda punerii în echivalentã ca prelucrare alternativã (cealaltã prelucrare autorizatã) c) în cazul influentei notabile. Procentajul de control este calculat pe baza drepturilor de vot. rezultat din detinerea a 960 de actiuni ordinare. cu un singur drept de vot si 50 de actiuni nominative cu drept de vot dublu). de 100% (de exemplu. Calculul procentajului de control permite definirea perimetrului de consolidare si a metodei de consolidare utilizatã: . În mod logic în cazul întreprinderilor asociate. În cadrul societãtilor pe actiuni. 10000 de actiuni ordinare cu drept de vot simplu) sau mai mare de 100% (de exemplu. titlurile (actiunile) indiferent cã sunt eliberate sau nu. de 110%.

indirecte. Principiul de calcul Pentru determinarea procentajului de control. de întreprinderea consolidanta si procentajele de control detinute de toate întreprinderile pe care întreprinderea consolidanta le consolideazã de o manierã exclusivã. se multiplicã procentajele de detinere (capitalul detinut) ale fiecãrei societãti care constituie lantul si se adunã procentajele rezultate din diferitele înmultiri. reciproce si încrucisate. În practicã sunt întâlnite participatii directe. În cazul participatiei indirecte: a) printr-un lant unic: . În vederea determinãrii procentajului de interes pentru fiecare filiatie.Natura Societatea consolidata Controlului Exclusiv Comun Influenta notabila Filiala (F) Joint-venture (JV) Intreprindere asociata (IA) Metoda de consolidare retinuta Integrare globala (IG) Integrare proportionala (IP) Punere in echivalenta (PE) Procentajul de interes exprima partea din capital detinutã de societatea mama direct sau indirect în fiecare societate consolidata. În notele explicative trebuie sã fie prezentat un tablou al filialelor si participatiilor. În schimb procentajele de control detinute de întreprinderile controlate în mod conjunctiv sau aflate sub influenta notabila nu trebuie sã fie retinute. Este o notiune financiarã care serveste calculului pãrtii societãtii mama în capitalul si rezultatul fiecãrei societãti din ansamblul consolidat. În cazul participatiei directe: Ê procentajul de control este egal cu procentajul drepturilor de vot ale societãtii mama într-o filialã a sa Êprocentajul de interes este egal cu partea din capitalul detinut de societatea mama într-o filialã a sa. se adunã procentajul de control detinut în mod direct. pentru fiecare lant al filiatei Participatiile Participatiile constituie drepturile în capitalul altor întreprinderi materializate sau nu în titluri care. prin crearea unei legãturi durabile cu acestea sunt destinate sã contribuie la activitatea societãtii detinãtoare.

în principiu societatea mama ar trebui sã detinã totusi mai mult de 40% din drepturile de vot societatea mama are puterea sã conducã exploatarea si finantarea întreprinderii controlate.premisa sau consecintã a stabilirii perimetrului de consolidare Termenul de control poate fi luat în sensul lui francez si atunci este echivalent cu cel de verificare. Trebuie sã se facã distinctie între control si interes (sau participatie) care reprezintã detinerea unei pãrti din capitalul unei societãti. controlul exclusiv se poate realizã cã un control de drept sau un control de fapt. procentajul de interes. În referentialul contabil international si în limbajul de consolidare. b) prin mai multe lanturi: procentajul de control. controlul este dat de puterea de a conduce politicile privind exploatarea si finantarea unei întreprinderi astfel încât sã se obtinã avantaje din activitãtile sale. Controlul poate fi consecinta relatiei de proprietate (nu neapãrat). ca urmare a unui acord cu alti investitori. În materie de consolidare controlul poate îmbrãca forma controlului exclusiv si al controlului conjunctiv. lantul este considerat rupt când o întreprindere este controlatã conjunctiv sau este plasatã sub o influentã notabilã. De asemenea în referentialul international sunt enuntate 4 situatii în care opereazã controlul de fapt care poate exista atunci când societatea mama chiar dacã detine mai putin de jumãtate din drepturile de vot dispune de[20]: · societatea mama posedã mai mult de jumãtate din drepturile de vot. printr-o dispozitie a statutelor sau printr-un acord (contract) societatea mama poate sã numeascã sau sã revoce majoritatea membrilor consiliului de administratie sau ai unui organ de conducere echivalent · · . sau în sensul britanic.în fiecare lant al filiatiei se înmultesc procentajele de detinere (capital detinut) ale fiecãrei societãti care constituie lantul si se adunã procentajele rezultate pentru fiecare lant al filiatiei.procentajul de control este determinat treaptã dupã treaptal. Controlul. La rândul lui. Controlul exclusiv de drept presupune cã societatea mama sã detinã direct sau indirect prin intermediul filialelor sale mai mult de 50% din drepturile de vot ale unei întreprinderi fãrã sã se poatã demonstra clar în circumstante exceptionale ca aceasta detinere nu permite controlul (norma contabilã internationalã IAS 27).se adunã procentajele de control detinute direct si indirect pentru fiecare dintre societãtile care preceda filiala în lanturi. de putere (stãpânire). trebuie acordatã atentie rupturilor de control.

al exercitiului financiar precedent. de conducere sau de control. normele americane mentioneazã numai controlul de drept care apare atunci când societatea mama detine majoritatea drepturilor de vot ale filialei. în cazul în care legea permite astfel de contracte sau prevederi. sau c) este actionar sãu asociat si are dreptul de a exercita o influentã dominantã asupra societãtii în virtutea unui contract ori a unei clauze statutare. din momentul achizitiei unei entitãti. normele privind consolidarea conturilor din tara noastrã mentioneazã în paragraful 8 ca societatea mama exercitã controlul asupra unei alte societãti (filiala) atunci când aceasta[21]: a) detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor filialei. . În practicã atunci când întreprinderea poate sã desemneze. a majoritãtii membrilor organelor de administratie. Inspirate din directiva a VII-a si normele contabile internationale. sau e) este actionar sãu asociat si detine singur controlul asupra majoritãtii drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor societãtii. în cazul în care legea permite astfel de contracte sau prevederi. De asemenea acesti membri trebuie sã fi fost în aceste functii pe parcursul exercitiului financiar curent. Întreprinderea consolidanta este socotitã ca efectuând aceasta desemnare atunci când ea a dispus în cursul respectivei perioade de o fractiune mai mare de 40% din drepturile de vot si când nici un alt asociat sau actionar nu detinea direct sau indirect o fractiune mai mare decât a sa (control de fapt prezumat). de conducere ori de control ale societãtii au fost numiti numai ca rezultat al exercitãrii drepturilor de vot ale societãtii mama. controlul de fapt este asigurat imediat. majoritatea membrilor organelor de conducere. Spre deosebire de normã contabilã internationalã IAS 27 care prevede atât existenta controlului de drept cât si existenta controlului de fapt. ca urmare a unui contract cu alti actionari sau asociati.· societatea mama are puterea de a reuni majoritatea drepturilor de vot în acest consiliu sau în acest organ. sau d) este actionar sãu asociat si majoritatea membrilor organelor de administratie. În contabilitatea franceza controlul de fapt demonstrat se realizeazã prin desemnarea timp de douã exercitii succesive. de conducere sau de supraveghere. sau b) este actionar sãu asociat si are dreptul de a numi ori irevoca majoritatea membrilor organelor de administratie. sau f) are dreptul de a exercita o influentã dominantã asupra societãtii în virtutea unui contract ori a unei clauze statutare.

b) prevede deciziile esentiale realizãrii obiectivelor întreprinderii exploatate în comun. În afarã de cele douã forme de control în relatiile dintre douã societãti poate sã aparã si cazul de influenta notabilã. Existentei unui control conjunctiv îi sunt esentiale douã elemente[22]: · un numãr limitat de asociati sau actionari care îsi împart controlul. De obicei întelegerea contractuala trebuie sã cuprindã dispozitii referitoare la activitatea. acest acord contractual este constatat de regulã în scris. aporturile de capital. Normele contabile din tara noastrã definesc controlul concomitent ca o întelegere contractuala de împãrtire a puterii de decizie la o asociere în participatie. cheltuielilor. obiective care necesitã consimtãmântul tuturor asociatilor sau actionarilor ce participa la acest tip de control Dacã unul dintre membrii este desemnat sã adiminstreze întreprinderea aceasta nu înseamnã cã acesta poate sã exercite un control exclusiv deoarece el actioneazã pe baza decizilor acceptate si de ceilalti asociati. între un numãr limitat de actionari sau asociati în virtutea unui acord între acestia. nu reprezintã societãti care sã fie supuse unui astfel de control. duratã. conturile întreprinderii joint-venture aflate sub controlul comun. controlul conjunctiv (concomitent) reprezintã împãrtirea printr-un acord contractual a controlului asupra unei activitãti economice sau asupra unei societãti între un numãr redus de actionari care o controleazã în comun dar nici unul nu poate sã ia decizii fãrã acordul celorlalti. un acord contractual care: · a) prevede exercitarea controlului conjunctiv asupra activitãtii economice a întreprinderii exploatate în comun. veniturilor si rezultatele întreprinderii. împãrtirea de cãtre asociati a productiei. Influenta notabila (semnificativã) este definitã în întelesul international (IAS 28 "Contabilizarea participatilor în întreprinderile asociate") ca: puterea de a participa la deciziile . de o atare maniera încât politicile financiare si cele de exploatare sã rezulte din acordul lor. Activitãtile care nu fac obiectul unui acord contractual care sã determine controlul conjunctiv. Partajul controlului presupune cã nici un asociat sau actionar nu este susceptibil sã poatã exercita un control exclusiv de unul singur impunând decizile sale celorlalti. Astfel.Conform referentialului international. Referentialul francez este foarte aproape de semnificatiile presupuse de Standardele Internationale de Contabilitate (în acesta caz IAS 31. controlul conjunctiv este partajul unei întreprinderi exploatate în comun de un numãr limitat de asociati sau actionari. numirea membrilor consiliului de administratie. "Raportarea financiarã a intereselor în asocierile în participatie"). Existenta unui control conjunctiv nu exclude prezenta de asociati sau actionari minoritari care nu participa la controlul comun.

În privinta influentei notabile referentialul francez aduce reglementãri similare. în caz contrar poate fi adusã proba unei influente notabile chiar dacã se detine mai putin de 20% din drepturile de vot. schimbul de personal de administratie furnizarea de informatii tehnice importante Aprecierea capacitãtii unei întreprinderi de a exercita o influentã notabila nu este totdeauna clarã si necesitã rationament profesional. pentru a ajunge la un grad satisfãcãtor de uniformitate în aprecierea influentei notabile se presupune cã se exercita o influentã notabila. În general influenta notabila se manifestã prin[23]: · · · · · prezenta în consiliu de administratie sau în alt organ de conducere echivalent. · · În SUA interpretarea numãrul 35 a FASB (Financial Accounting Standards Board) publicatã în mai 1981. când nu se prefera formã de control conjunctiv). În acest sens în cadrul lui se precizeazã si cã[24]: · influenta notabila poate sã rezulte în special dintr-o reprezentare în organele de conducere sau de supraveghere. din existenta unor operatii semnificative între întreprinderi. din schimbul de persoane de conducere sau din legãturi de dependenta tehnicã. existenta de tranzactii semnificative cu întreprinderea influentatã notabil. din participarea la deciziile strategice. dacã detinãtorul de titluri poseda direct sau indirect prin filialele sale cel putin 20% din drepturile de vot ale unei societãti. Influenta notabila apare în relatiile cu întreprinderile asociate (cazul cel mai frecvent) sau în situatia existentei asocierilor în participatie (caz mai rar. participarea în procesul de luare a decizilor. mentioneazã cã prezumtia conform cãreia un actionar ce detine cel putin . În situatia inversã dacã detinãtorul de titluri posedã mai putin de 20% din drepturile de vot ale unei societãti se presupune cã nu se exercita o influentã notabila exceptând situatia când se demonstreazã în mod clar cã aceastã influentã existã. Astfel. fapt care trebuie sã fie justificat în anexã. Se deduce cã existenta sau absenta unei influente notabile poate sã fie stabilitã independent de procentajul drepturilor de vot detinute. O întreprindere asociatã este o întreprindere în care investitorul are o influentã notabila si care nu este nici filialã.referitoare la politicile financiare si de exploatare ale unei întreprinderi fãrã ca totusi sã se exercite un control asupra acestor decizii. exceptând situatia când se demonstreazã în mod clar cã aceastã influentã nu existã. nici asociere în participatie. existenta fractiunii minime de 20% din drepturile de vot este respinsã dacã ea nu permite exercitarea unei influente notabile.

20% din drepturile de vot nu exercitã o influentã notabila asupra societãtii emitente. trebuie sã aibe la bazã un ansamblu de fapte si circumstante referitoare la aceastã participatie. trebuie sã fie excluse din perimetrul de consolidare în urmãtoarele situatii[26]: · controlul exclusiv este provizoriu. esecul detinãtorului de titluri în tentativa de a obtine informatiile necesare pentru aplicarea metodei punerii în echivalentã. imposibilitatea detinãtorului de titluri de a obtine un loc în consiliul de administratie. · · · · Inspirate din directiva a XII-a din normele contabile internationale. Astfel o întreprindere poate sã fie lãsatã inafata consolidãrii atunci când: . filiala fiind achizitionata în vederea unei cesiuni ulterioare. filiala face obiectul unei restrictii severe si durabile ce afecteazã semnificativ posibilitãtile de transferare a fondurilor cãtre societatea-mama · Pe lângã cele douã posibilitãti de excludere prezentate de IAS 27. Spre deosebire de normã contabilã internationalã IAS 28. IAS 27 mentioneazã cã filialele susceptibile sã fie integrate global. reclamatii la autoritãtile locare etc. comportament manifestat prin litigii. Imposibilitatea de a exercita o influentã notabila chiar dacã se detin mai mult de 20% din drepturile de vot poate sã aparã în urmãtoarele situatii[25]: · comportamentul ostil al societãtii emitente de actiuni. existenta unei conventii între societatea detinãtoare de titluri si societatea emitenta prin care societatea detinãtoare de titluri abandoneazã o parte semnificativã din drepturile pe care i le conferã calitatea de actionar. normele din tara noastrã nu precizeazã procentajul minim al drepturilor de vot pe baza cãruia sã se stabileascã prezumtia de exercitare a influentei notabile. Directiva a 7-a mai mentioneazã si alte situatii de eliminare din perimetrul de consolidare. normele din tara noastrã referitoare la consolidarea conturilor definesc influenta semnificativã (notabila) cã dreptul de a participa direct sau indirect la politica financiarã si operationalã a unei societãti dar fãrã a exercitã controlul exclusiv sau comun asupra acesteia. Prezenta de influenta notabila rãmâne valabilã atâta timp cât nu existã o probã contrarie. societatea emintenta este controlatã de un grup mic de actionari care neglijeazã punctele de vedere ale celorlalti actionari. Excluderea si neexcluderea din perimetrul de consolidare În ce priveste excluderile din perimetrul de consolidare.

este suficient sã se invoce aceste clauze pentru a exclude din consolidare o filialã ce are rezultat deficitar sau care este puternic îndatoratã. dacã proiectul cesiunii ulterioare se referã numai la o parte din titluri. bãncile si societãtile financiare membre ale unui grup industrial sau comercial. În continuare sunt expuse regulile si uzantele internationale la excluderea sau nu din perimetrul de consolidare: Cazul referentialului francez . Spania. . în mod substantial: a) controlul sau influenta exercitatã asupra acestor întreprinderi. ¶restrictii severe si durabile repun în cauzã. Deoarece directiva nu explicã notiunile de interes neglijabil. b) posibilitãtile de transfer al elementelor de trezorerie între entitatea în cauzã si celelalte întreprinderi incluse în perimetrul de consolidare. Cazul excluderii obligatorii O întreprindere controlatã sau sub influenta notabila este exclusã din perimetrul de consolidare atunci când: ¶ din momentul achizitiei lor. în mod unic. Olanda. asa cum se întâmplã în cazul grupurilor General Electric si General Motors. ea este foarte criticata deoarece unele grupuri profita de aceastã dispozitie pentru a ascunde propiul grad de îndatorare. se considerã normal ca grupurile sã îsi creeze propriile bancil care sã le permitã accesul pe piata financiarã fãrã sã plãteascã cheltuieli în exterior. Excluderea întreprinderilor care au activitãti diferite de cele ale grupului vizeazã. în principal. controlul sau influenta notabila este definitã prin referintã la partea destinatã a fi detinutã în mod durabil. Desi practica de excludere din perimetrul de consolidare a întreprinderilor cu activitãti diferite de cele ale grupului este admisã în foarte multe tãri (Franta. Germania etc). Italia. De asemenea aceste bãnci pot fi utilizate pentru a oferi facilitãti de credit clientilor. cheltuieli · disproportionate si termene nejustificate se creazã posibilitatea de manipulare a informatiilor oferite prin conturile consolidate. aceasta are o activitate diferitã de cea a celorlalte societãti din cadrul grupului.· · prezintã un interes neglijabil în raport cu obiectivul de imagine fidelã. în vederea unei cesiuni ulterioare. În Japonia si SUA. obtinerea informatiilor necesare pentru întocmirea conturilor consolidate necesita cheltuieli disproportionate sau în termen nejustificat. titlurile acestei entitãti sunt detinute. În practicã.

cea din urmã permitând excluderea din perimetrul de consolidare a filialelor cu activitate deosebitã de restul grupului. ¶ un caz mai putin reprezentativ de instabilitate monetarã. cu predilectie. Pânã la o datã recentã.. Cazul referentialului international Dacã ne referim numai la referentialul international. Asadar. urmãtoarele situatii: ¶ exercitarea de cãtre o filialã sau o participatie a unei activitãti diferite de cea dezvoltatã de grup. Cu titlul de exemplu. nu trebuie sã fie consolidate societãtile care sunt controlate numai temporar. prin litera standardului IAS 27. situatã sub pragurile de semnificatie fixate de grup. "Situatii financiare consolidate si contbilitatea investitiilor în filiale". Exemple de situatii care nu justifica excluderea Nu constituie dificultãti în calea consolidãrii. De câtiva ani. invocându-se. o întreprindere consolidanta poate sã îsi doreascã sã consolideze o întreprindere noucreata. ¶ închiderea exercitiului filialei sau participatiei la o altã datã decât cea aferenta societãtii. nevoia de fidelitate a imaginii situatilor financiare consolidate. În aceastã privintã exista incompatibilitate între referentialul international si directiva a 7-a europeanã. în special bãncile si societãtile financiare. Caracterul semnificativ trebuie sã fie analizat în raport cu situatiile financiare ale ansamblului si nu în raport cu cele individuale ale societãtii mama a grupului sãu ale întreprinderilor care detin titlurile în cauzã. IASC/IASB nu mai admite un atare motiv de excludere. deoarece ea considera cã este vorba despre o investitie strategicã. Se încadreazã aici. putem afirmã cã aceasta prezintã în sinteza un caz de excludere din perimetrul de consolidare. . Unele filiale exercita activitãti diferite de cele ale altor întreprinderi din grup. nu prezintã un caracter semnificativ în contextul situatilor financiare consolidate ale ansamblului de întreprinderi incluse în perimetrul de consolidare. Caracterul de semnificativ nu se bazeazã numai pe criterii de ordin cantitativ.mama. Cazul excluderii optionale O întreprindere nu intra în perimetrul de consolidare din momentul în care consolidarea sã ori a unui subgrup în care ea este liderul. deoarece participatiile respective au fost achizitionate si sunt detinute cu singurul scop de a fi vândute în urmãtoarele 12 luni. ¶ termene sau costuri excesive pentru obtinerea de informatii contabile. astfel de filiale erau excluse din perimetrul de consolidare.

Intrarea unei întreprinderi în perimetrul de consolidare este efectivã: Ê fie la data achizitiei titlurilor de cãtre întreprinderea consolidanta. normele din tara noastrã intrã în contradictie cu normele contabile internationale. standardul IAS 14 "Raportarea pe segmente" pledeazã pentru consolidarea acestor filiale si pentru furnizarea unor informatii complementare referitoare la activitãtile lor. Filialele excluse din perimetrul de consolidare sunt considerate plasamente si ca atare contabilizate în conformitate cu standardul IAS 39. o considerãm inoportuna deoarece: î prin preluarea unei prevederi din Directiva a 7-a. în continuare dacã achizitia a avut loc în mai multe transe Ê fie la data prevãzutã prin contract. În consecintã. în continuare dacã acesta prevede transferul controlului la o datã diferitã de cea la care a avut loc transferul titlurilor Faptul cã un contract comportã o clauzã de retroactivitate nu este suficinet pentru a considera transferul controlului la o datã diferitã de cea referitoare la transferul titlurilor. "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare". Ê fie la data preluãrii controlului sãu a influentei notabile. activele si datoriile identificabile achzitionate si diferenta de achizitie pozitivã sau negativã. . prevederea din normele ce face referire la excluderea din perimetrul de consolidare a societãtilor cu activitate diferitã de cea a grupului. î se creazã premisele manipulãrii conturilor consolidate prin intermediul excluderilor abusive din perimetrul de consolidare. Capitolul III Intrarea în perimetrul de consolidare Prima consolidare a unei întreprinderi consolidate exclusive de mai multe exercitii Data primei consolidãri corespunde datei la care întreprinderea consolidanta trebuie sã integreze în contul sãu de profit si pierdere rezultatul întreprinderii.În plus.filialã.

ele trebuie eliminate prin virare la rezervele consolidate. Costul de achizitie al titlurilor si diferenta de achizitie Data intrãrii în perimetrul de consolidare este fie datã de achizitie a titlurilor de cãtre întreprinderea consolidanta. Diferenta de achizitie globalã si diferentele de evaluare corespund cumulului diferentelor de achizitie si de evaluare care au fost degajate de fiecare tranzactie semnificativã. Costul de achizitie al titlurilor este costul agregat al tranzactiilor individuale. datã de intrare este datã preluãrii controlului. Din acest motiv.În mod normal. Pentru a putea elimina aceasta prezumtie. ci si de orice element care se presupune cã îi oferã cumpãrãtorului un avantaj particular (interes strategic. ca si cum fiecare dintre ele constituie o preluare de control. folosindu-se informatii despre cost si despre valoarea justa la data la care are loc respectivã tranzactie. Preluarea controlului exclusiv prin achizitii succesive de titluri Data primei consolidãri corespunde datei de obtinere a controlului efectiv. este necesar cã transferul controlului sã fie prevãzut din punct de vedere contractual. la o datã diferitã de cea referitoae la transferul titlurilor. Se presupune cã ea coincide cu data transferului de titluri. Diferenta dintre costul de achizitie al titlurilor si partea ce revine cumpãrãtorului în valoarea justã a activelor nete ale societãtii emitente reprezintã o diferentã de achizitie. Cu ocazia primei consolidãri a unei întreprinderi controlate exclusiv de mai multe exercitii. Aceste dividende au fost deja luate în calculul rezultatului consolidate al exercitiilor anterioare primei consolidãri. în vederea determinãrii fondului comercial aferent. dacã acesta prevede transferul controlului la o datã diferitã de cea a transferului titlurilor. valorile de intrare si diferenta de achizitie sunt determinate ca si cum aceastã primã consolidare ar fi intervenit efectiv la data preluãrii controlului. Rezultatele accumulate de aceastã întreprindere din momentul preluãrii controlului sunt înscrise în rezultatul consolidat. deoarece el nu tine cont doar de valoarea matematicã a titlurilor. dupã deducerea dividendelor primate de grup. costul de achizitie al titlurilor nu coincide cu valoarea activelor nete achizitionate. interes comercial etc) sau un inconvenient particular (preluarea unei întreprinderi în dificultate). iar costul fiecãrei tranzactii individuale se determina la data fiecãrei tranzactii de schimb. fiecare tranzactie trebuie luatã în calcul separat. În plus. . fie datã prevãzutã prin contract. Însã cel mai adesea indiferent de data intrãrii în perimetrul de consolidare. fie datã de preluare a controlului sãu influentei notabile dacã achizitia a avut loc în mai multe transe.

Acesta reprezintã o platã anticipatã fãcutã de cumpãrãtor în contul beneficilor economice. Într-o astfel de situatie. Altfel spus fondul comercial nu se amortizeazã dar el poate face obiectul unui test de depreciere dacã anumite evenimente indicã posibilitatea existentei unei deprecieri. datoriilor contractate sau asumate si instrumentelor de capitaluri proprii emise de cumpãrãtor în schimbul obtinerii controlului asupra societãtii achizitionate. evaluatorilor si a altor consultanti participanti la operatii. consilierilor juridici. Diferenta de achizitie Atunci când costul de achizitie al titlurilor depãseste partea ce revine cumpãrãtorului în valoarea justã a activelor.Costul de achizitie al titlurilor În conformitate cu IFRS 3. Costurile atribuibile direct achizitiei titlurilor cuprind onorãrile plãtite contabililor. "Combinãri de întreprinderi". ale activelor date. Costurile administrative generale inclusiv costurile aferente departamentului de achizitii. Reglementãri contabile nationale si internationale privind cosolidarea conturilor Consolidarea conturilor are o istorie destul de recentã. La data achizitiei. Exceptie de la regula utilizãrii pretului de piatã al titlurilor. viitoare. valoarea justã a titlurilor poate fi estimatã prin raportarea la participatia lor proportionala în valoarea justã a întreprinderii cumpãrãtoare sau prin raportarea la participatia lor proportionala în valoarea justã a întreprinderii achizitionate. se constatã un fond comercial. precum si alte costuri ce nu pot fi direct atribuite achizitiei titlurilor reprezintã cheltuieli ale perioadei. trebuie evaluat cã diferenta între cost si pierderile acumulate provenite din depreciere. Dupã recunoasterea initialã. ca referintã se face în situatia în care cumpãrãtorul poate demonstra k acest pret nu reprezintã un indicator credibil al valorii justã a instrumentului de schimb (de exemplu. si b) toate costurile atribuibile direct achizitiei titlurilor. la sfârsitul secolului al XIX-lea în Statele Unite ale Americii. el a fost afectat de restrângerea pietii). la data schimbului. Aceastã situatie se . primele conturi consolidate fiind publicate. De asemenea costurile emiterii obligatilor financiare si costurile emiterii de titluri de valoare folosite ca instrumente de schimb reprezintã cheltuieli ale perioadei. datoriilor si datoriilor eventuale ale societãtii emitente. fondul comercial achizitionat în cadrul unei grupãri de întreprinderi este evaluat la cost si recunoscut cã activ. obtinute de pe urma activelor care nu pot fi identificate individual si recunoscute separat. fondul comercial achzitionat în cadrul unei grupãri de întreprinderi. costul de achizitie al titlurilor este egal cu suma dintre: a) valorile juste.

Astfel în Germania abia în 1965. aparitia si evolutia acestora au fost influentate de o serie de factori ca: legãtura dintre întreprindere si furnizorii de capitaluri(modul în care se finanteazã întreprinderile) sistemul juridic si legãturile economice si politice dintre state. În 1948 legea societãtilor comerciale. întreprinderile franceze dispun de un ansamblu de referinte juridice ce definesc obligatile. reglementãrile cu privire la conturile consolidate apar mult mai târziu. conturile consolidate. Legãtura dintre întreprindere si furnizorii de capitaluri În functie de modul în care finanteazã întreprinderile a devenit traditional sã se opunã capitalismului anglo-saxon. . contabilitatea nu are ca obiectiv "obtinerea si prezentarea celei mai fidele imagini a situatiei economice. ci mai degrabã determinarea acelui rezultat ce poate fi distribuit actionarilor fãrã sã afecteze interesele celorlalte pãrti în special ale creditorilor"[33]. abia în 1939. Spre deosebire de tãrile anglo-saxone. Legea din 19 decembrie 1985 a introdus în dreptul contabil german prevederile Directivei a VII-a europene cu privire la conturile consolidate. Totusi pânã în anul 1929. În ceea ce priveste practicile de consolidare. Astfel în anul 1934 se creeazã Comisia Valorilor Mobiliare. scutirile si modalitãtile de întocmire a conturilor consolidate odatã cu punerea în armonie a cadrului legislativ francez cu dispozitile Directivei a VII-a europene. nu a existat nici o reglementare particularã cu privire la conturile consolidate. Crahul de la Bursa din New York. creeazã si cadrul legal cu privire la conturile consolidate. Capitalismul anglo-saxon se evidentiazã prin importanta pietelor financiare. organism guvenramental care beneficiazã de o puternicã putere de control asupra comertului cu valori mobiliare.explicã prin faptul cã economia americanã. caracterizatã printr-o puternicã expansiune la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea creeazã premisele transformãrii unui numãr important de societãti în adevãrate grupuri. Abia în 1985. . În Franta. În Marea Britanie. Comisia Operatiunilor Bursiere a cerut întreprinderilor sã publice conturi consolidate cu anul 1968. Contabilitatea are ca obiectiv furnizarea de informatii care sã prezinte cât mai fidel performantele financiare ale întreprinderii. capitalismul "renan". urmat de haosul economic si financiar din perioada '29-33' a stat la baza aparitiei unei proceduri mai formalizate de normalizare. Aceasta comisie cere întreprinderilor cotate la bursa sã publice alãturi de conturile individuale. care asigura cea mai mare parte a finantãrii marilor întreprinderi. în tãrile din europa continentala. Legea cu privire la societãtile cu actiuni introduce obligativitatea întocmirii conturilor consolidate. Bursa din Londra emite primele dispozitii prin care se introducea obligativitatea publicãrii conturilor consolidate de cãtre societãtile cotate. În cadrul economiilor modelului renan.

prin IAS 3 "situatile financiare consolidate" (abandonatã ulterior si înlocuitã cu normele IAS 27 si IAS 28) activitatea de normalizare a IASC cu privire la conturile consolidate s-a concretizat în urmãtoarele norme contabile: Norma contabila IAS 21 "Efectele variatiei cursurilor monedelor straine" Elemente de consolidare tratate Conversia conturilor filialelor straine Contabilitatea gruparilor de intreprinderi prin achizitie si punerea in comun de interese. Înfiintat în 1973 Comitetul Standardelor Internationale de Contabilitate (IASC) avea ca obiectiv elaborarea si publicarea de norme contabile internationale. si Malaysia. consolidare prin metoda integrarii globale Consolidare prin metoda punerii in echivalenta Conversia conturilor filialelor situate in tarile cu o puternica inflatie IAS 22 "Gruparile de intreprinderi" IAS 27 "Situatile financiare consolidate si contabilizarea participatilor in filiale" IAS 28 "Contabilizarea participatilor in cadrul intreprinderilor asociate" IAS 29 "Prezentarea conturilor in economiile hiperinflationiste" . Orientarea juridicã/nejuridica a contabilitãtii a avut o influentã asupra dezvoltãrii practicilor de consolidare. practicile de consolidare a conturilor sunt mai putin dezvoltate decât în tãrile anglo-saxone. În tãrile europei continentale. 41 de norme contabile internationale. Din acest punct de vedere lumea contabilã este împãrtitã în tãri cu o orientare juridicã a contabilitãtii si tari cu o contabilitate independentã de reglementãrile juridice. determinarea si tratamentul contabil al diferentei de achizitie Perimetrul de consolidare. Sistemul juridic Influenta sistemului juridic asupra contabilitãtii este evidentã. Încã de la constituire. Legãturile economice si politice Legãturile economice si politice pot afecta evolutia contabilitãtii. Începutã în 1976. De asemenea datoritã influentei pe care o are Marea Britanie asupra tãrilor din British Commonwealth. Africa de Sud. . precum si acceptarea si aplicarea acestor norme la nivel international. IASC s-a impus ca principal actor al normalizãrii contabile internationale. publicând pânã în prezent.. conturile consolidate s-au rãspândit destul de repede în unele tãri ca Australia. Acest lucru s-a întâmplat si cu practicile de consolidare care au devenit cotidiene în unele tãri ca Mexic si Filipine datoritã influentei americane. care sã fie respectate cu ocazia întocmirii si prezentãrii situatilor financiare. contabilitatea fiind un produs care se importa-exporta.

cazurile de eliminare a anumitor societãti din perimetrul de consolidare. majoritatea burselor. aceasta nu s-a tradus printr-o armonizare completã a regulilor si practicilor contabile nationale cu privire la conturile consolidate. prin preluarea dispozitilor Directivei a VII-a europene în reglementãrile contabile ale fiecãrei tãri membre s-a încercat o armonizare a dispozitilor nationale cu privire la conturile cosolidate. De fapt în momentul actual. elementele la care trebuie sã facã referire raportul de gestiune consolidat. publicatã în 13 iunie 1983. se poate constata cã întocmirea situatilor financiare. în scopul protejãrii actionarilor si tertilor. a situatiei financiare si a rezultatului ansamblului societãtilor cuprinse în consolidare. modalitãtile de întocmire a conturilor consolidate. poartã amprenta unei influente anglo-saxone. cu exceptia celor din SUA. Discutile referitoare la perimetrul de consolidare. au fost. care cuprinde 51 de articole grupate pe 6 sectiuni se face referire la: întreprinderile care au obligatia de a prezenta conturi consolidate. Printre obstacolele ce au împiedicat realizarea unei armonizãri depline a conturilor consolidate amintim: . · · Desi Directiva a VII-a conform dispozitilor Tratatului de la Roma. publicare conturilor consolidate etc. prezentarea unei imagini fidele a patrimoniului. a fãcut obiectul transpunerii în dreptul national al tãrilor membre ale uniunii europene. pe baza normelor IASC a devenit o conditie esentialã pentru grupurile care doresc sã se finanteze de pe pietele financiare internationale. eliminarea divergentelor nationale cu privire la elaborarea conturilor consolidate. Aceastã directivã. Pentru a remedia acest impediment. diversitatea practicilor contabile la nivel international poate sã fie un obstacol pentru finantarea întreprinderilor.IAS 31 "Informarea financiara relativa la participatile in cadrul intreprinderilor de tipul joint-ventures" Consolidarea prin metoda integrarii proportionale Deoarece împiedica asigurarea transparentei situatilor financiare. controlul conturilor consolidate. În textul directivei. astfel încât sã se permitã dezvoltarea unei piete comune pentru întreprinderi si crearea de conditii favorabile pentru functionarea unei piete comune a capitalurilor. au favorizat adoptarea normelor elaborate de IASC. în totalitate. cazurile de scutire de consolidare. metodele de consolidare. Directiva a VII-a vizeazã crearea unui cadru comunitar în materie de consolidare a conturilor si are urmãtoarele obiective[34]: · asigurarea la nivelul comunitãtii a comparabilitãtii si echivalentei informatilor din coturile consolidate. consecintele procesului de consolidare. La nivelul uniunii europene. dispensând de informatii complementare societãtile ale cãror situatii financiare sunt întocmite pe baza acestor norme. societãtile care intrã în perimetrul de consolidare. dominate de doctrinã si practica contabilã anglo-saxone.

o directivã trebuie sã fie flexibilã si sã permitã tratarea aceasi probleme în maniere diferite. transpunerea directivelor europene a fost interpretatã în diverse modalitãti de cãtre tãrile comunitãtii.· dificultãtile de transpunere a textului directivei în legislatia contabilã a tãrilor membre ale comunitãtii.ca de exemplu: · · · a) metodele de conversie a conturilor entitãtilor strãine incluse în perimetrul de consolidare. Elemente suficient prezentate în directivã. b) tabloul de finantare. pentru a ajunge la un consens. asa cum rezultã din urmãtorul tabel[35]: Tara Danemarca Marea Britanie Franta Olanda Luxembourg Belgia RFG Grecia Irlanda Portugalia Spania Italia Data introducerii Directivei a VII-a in legislatia nationala a tarilor membre 1990 1989 1985 1988 1988 1990 1985 1987 1992 1991 1989 1991 · . · Optiunile existente în cadrul directivei. Directiva a VII-a publicatã în 1983 a fost introdusã în legislatia tuturor tãrilor membre ale uniunii pe parcursul a 7 ani. elaborarea unei directive este un proces de lungã duratã iar introducerea acestora în legislatia tuturor tãrilor membre poate sã se intinta pe o perioadã destul de lungã. deoarece nu existã o limbã oficialã în raport cu celelalate. Elemente ce apar în consolidare dar la care directiva nu face nici o referire. care nu este inclus în componentã conturilor consolidate. Influenta traditilor nationale diferite cu privire la drept si regulile fiscale a complicat adoptarea unor reguli contabile uniforme cu privire la conturile consolidate. astfel încât aceasta sã fie acceptatã de toate tãrile membre ale uniunii. Elaborarea si punerea în aplicare a directivelor în legislatia tãrilor membre.

Comisia Uniunii Europene. primele fiind utilizate pentru publicarea informatilor financiare. care sã fie în concordantã cu cadrul conceptul si cu normele IASC. care a stat la baza întocmirii propilor conturi consolidate. iar cele din urmã fiind folosite în special pentru scopuri fiscale.La începutul anilor '90 a devenit tot mai evident faptul cã Directiva a VII-a nu mai satisface nevoile de informare financiarã la nivel international. pe de o parte. practica contabilã urmãreste sã reflecte realitatea economicã a tranzactilor si evenimentelor. cu statut de observatori. în SUA. principiul piroritatii realitãtii economice în fata aparentei juridice fiind deopotrivã folosit la întocmirea celor douã categorii de conturi: individuale si consolidate. Acest fapt s-a repercutat mai ales asupra marilor grupuri europene cu vocatie internationalã. prin reprezentantii sãi. care doresc sã-si coteze actiunile pe pietele internationale de capitaluri. grupurile s-au confruntat cu incompatibilitatea dintre Directiva a VII-a. Solutia aceasta nu este lipsitã de complexitate. sã întocmeascã un singur set de conturi consolidate. ce norme contabile sã fie autorizate. · Americanii sunt initiatorii practicilor de consolidare a conturilor. unicitatea principilor ce stau la baza întocmirii si prezentãrii celor douã categorii de conturi: individuale si consolidate. Deoarece aceste exigente nu coincid totdeauna cu cele prevãzute de reglementare europeanã. si referentialele contabile cu recunoastere internationalã (referentialul IASC si US GAAP).Pentru a procura capitaluri de pe marile piete financiare ale lumii. urmãtoarele informatii fiind relevante în acest sens: . Obiectivul pe termen scurt al Comisiei Uniunii Europene viza ca societãtile din Europa. În noiembrie 1995. sustine si participa la procesul de armonizare contabilã întreprins de cãtre IASC. "deoarece trebuie sã clarifice. aceste grupuri au fost nevoite sã satisfacã exigentele acestor piete în materie de informare contabilã. iar pe de altã parte. ce tip de societãti ar intra în aceastã categorie. tara de drept cutumiar. Reglementãrile americane în materie de consolidare a conturilor În contabilitatea americanã raportul dintre conturile individuale si conturile consolidate se caracterizeazã prin urmãtoarele aspecte: · prioritatea acordatã conturilor consolidate în raport cu conturile individuale.o nouã strategie fatã de armonizarea contabilã internationalã". Atitudinea europeaza fatã de normalizarea contabilã internationalã si preferina fatã de referentialul IASC în detrinetul celui american sunt justificate de dorinta "Europei de a evita cã normele americane sã devinã o "lingua franca" în materie de contabilitate în lumea întreagã". aceasta se explicã prin faptul cã. Actualmente. Comunicarea ziva cãutarea de solutii care sã permitã marilor întreprinderi europene posibilitatea de a întocmi un singur set de conturi consolidate stabilite dupã norme contabile recunoscute pe plan mondial. Comisia Uniunii Europene a prezentat Consiliului o comunicare pe tema: "Armonizarea contabilã . în cadrul Consiliului si Comitetului permanent de interpretare ale IASC.

APB 18 :The equity method of accounting for investments în common stock" (Metoda punerii în echivalentã). Aceastã situatie se poate explica prin anterioritatea si calitatea normelor americane. care a inspirat atât normele emise de IASC. cât si doctrina contabilã a diferitelor tari. cele ce doresc sã se finanteze de pe piete financiare strãine ce recunoc referentialul contabil american.· · în 1892. în 1934. Punerea în echivalentã a titlurilor. Normele ce se referã în special. De obicei îsi întocmesc propriile conturi pe baza doctrinei contabile americane. în materie de consolidare a conturilor. FAS 94 "Consolidation of all majority owned subsidiaires" (Consolidarea societãtilor controlate). FAS 109 "Accounting for income taxes". dar si puterea economicã a grupurilor din SUA care au impus filiale strãine în sistemul propriu de contabilitate. Reglementãrile franceze în materie de consolidare a conturilor . În normele contabile americane. dar si grupurile ce intrã în concurentã cu grupurile americane. din 1988. ci doar o metodã de evaluare a titlurilor de participare detinute la întreprinderile asociate si la întreprinderile aflate sub control concomitent (joint-ventures). FAS 52 "Foreign currency translation". Cu toate cã practica conturilor consolidate este foarte veche în SUA. grupurile internationale ce sunt cotate în SUA. din 1992. . chiar dacã este prezentatã în texte. la conturile consolidate sunt: . în 1905. nu este consideratã o metodã de consolidare. se desfãsoarã în SUA. respectiv metoda integrãrii globale. În ceea ce priveste consolidarea proportionala. Congresul international referitor la conturile consolidate. reglementãrile cu privire la conturile consolidate nu sunt foarte numeroase. este recunoscutã o singurã metodã de consolidare. ARB 51 "Consolidate financial statements" (conturile consolidate) din 1959. utilizatã pentru conversia conturilor filialelor strãine. societãtile au obligatia de a include conturile consolidate în raportul anual. din 1971 . societatea National Lead publicã primele conturi consolidate. · Normele contabile americane constituie. din 1981. utilizatã pentru contabilizarea impozitelor amânate. un referential. aceasta nu este utilizatã decât exceptional în cazul joint-ventures fãrã personalitate juridicã proprie. . .

în principal vocatia de a preciza terminologia si tehnicile specifice consolidãrii. aspectele cu privire la retratrarile si eliminãrile specifice conturilor consolidate. Astfel au fost stabilite: · cele 3 metode de bazã ale consolidãrii (integrarea globalã.221 din 17 februarie. · · · Etapa armonizãrii dispozitilor nationale cu cele europene Directiva a VII-a europeanã.Spre deosebire de SUA. se impune cu un obiectiv precis. sã intocmeaza un bilant consolidat pe care sã îl includã în informatile destinate publicului. 85-11 din 3 ianuarie 1985. De abia în 1971. Aceastã lege defineste: notiunea de control. a prezentat un raport referitor la regulile de consolidare. este mult mai recentã. nu este vorba decât de recomandãri ce trebuiau sã fie adoptate în functie de particularitãtile fiecãrei societãti consolidante. De fapt. respectiv coordonarea dispozitilor nationale ale tãrilor membre în materie de consolidare a conturilor cu scopul de a proteja interesele tertilor în cadrul societãtilor de capitaluri. raportul de gestiune al grupului. Raportul prezentat de Consiliul National al Contabilitãtii a avut. criterile de alegere a metodelor de consolidare si de excludere a anumitor societãti din perimetrul de consolidare. referitoare la conturile consolidate. notiunea de diferenta din prima consolidare. Dupã etapa primelor reflectii practice. integrarea proportionala si punerea în echivalentã). în Franta. marcheazã o a doua etapã decisivã în normalizarea conturilor consolidate. aflat sub autoritatea Consiliului National al Contabilitãtii. un grup de studiu. Decretul din 86. atunci când metodã de consolidare este integrarea globalã. grupurile ce au obligatia de a prezenta conturi consolidate. Acest raport a fost aprobat prin decretul din 20 martie 1968. Comisia Operatiunilor Bursiere (COB). integratã în Legea societãtilor comerciale din 24 iulie 1966. Transpunerea Directivei a VII-a s-a concretizat în Franta prin intermediul urmãtoarelor texte legislative: · Legea nr. Astfel se pot distinge 3 etape în evolutia normalizãrii conturilor consolidate în Franta: Etapa primelor definitii referitoare la conturile consolidate: În 1968. dar fãrã sã fie obligatoriu. obligã societãtile cotate la bursã. normalizarea cu privire la consolidarea conturilor. evidentierea distincta a intereselor minoritare în bilantul consolidat. continutul conturilor consolidate si principile contabile ce trebuie sã fie respectate. armonizarea contabilã europeaza. cu privire la aplicarea Legii din 3 ianuarie 1985. · .

. Prin includerea prevederilor Directivei a VII-a în legislatia Franceza. dar mai apropiate de practicile internationale. înregistrarea la rezultate a câstigurilor latente din diferentele de curs valutar. 9 grupuri pe baza referentialului IASC si 10 grupuri pe baza normelor FASB". a arãtat cã 21 de grupuri întocmeau conturile consolidate pe baza referentialului francez.· Decizia ministeriala din 9 decembrie 1986. De asemenea COB precizeazã cã metodologia francezã de consolidare a conturilor trebuie sã fie cea utilizatã de grupurile franceze. efectuatã în cadrul a 40 de grupuri cu o cifrã de afaceri de 1 400 miliarde de franci. Începând cu anul 1990. se realizeazã o deconectare între conturile consolidate si conturile individuale. contabilitate creativã. unul în concordantã cu regulile nationale si altul în concordantã cu un referential contabil de recunoastere internationalã. indiferent de duratã de fabricatie. Astfel societãtile franceze au posibilitatea sã opteze pentru: · · întocmirea de conturi consolidate pe baza metodei costurilor istorice indexate. consolidarea conturilor devine obligatorie pentru toate grupurile franceze. · · · Prin aceste optiuni complementare referitoare la conturile consolidate. modelarea rezultatului. evaluarea imobilizãrilor corporale si stocurilor pe baza valorilor de înlocuire (în locul costurilor istorice). În anul 1994. chiar dacã existã si grupuri care aplica reguli strãine pentru consolidarea conturilor. marile grupuri franceze. înscrierea la imobilizãri a bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar. care aproprie reglementarea contabilã franceza tot mai mult de contextul contabil international. încorporarea cheltuielilor financiare în costul stocurilor. societãtile franceze au posilibitatea sã intocmeaza conturile consolidate prin utilizarea de metode de evaluare diferite de cele folosite pentru conturile individuale. optiunile pe care le oferã normalizarea cu privire la conturile consolidate. creazã premisele ca lumea contabilã franceza sã descopere. care se finantau de pe pietele strãine pe capitaluri si aveau concurenti internationali. cu exceptia celor de dimensiune micã. abuzul de drept contabil etc. au fost obligate sã întocmeascã douã jocuri de conturi consolidate. o anchetã a "Asociatiei directorilor de contabilitate. De asemenea. În aceste conditii. care introduce în Planul Contabil General metodologia prevãzutã de Consiliul National al Contabilitãtii cu privire la conturile consolidate. notiunea de strategie contabilã si sã se lanseze în comentarii cu privire la împodobirea bilantului.

Separatã de Planul Contabil General "normalizarea referitoare la conturile consolidate atinge vârsta maturitãtii". abia în anul 2 000 si-au gãsit loc în sistemul contabil din tara noastrã si normele cu privire la elaborarea si prezentarea conturilor consolidate. rezultatele aceste anchete evidentiazã o diversitate de practici cu influente asupra transparentei situatilor financiare. De asemenea. IAS 27. datoritã grijii acordate pentru întocmirea unui cadru contabil coerent si în armonie cu normele contabile elaborate de cãtre IASC. referitoare la conturile consolidate ale societãtilor comerciale si întreprinderilor publice. pe o acceptare generalã a normelor contabile internationale. deoarece un sistem de contabilitate performant si în concordantã cu referentiale contabile recunoscute la nivel international. apoi. legislatia franceza odatã cu instaurarea Comitetului Reglementãrii Contabile. în fine. sunt structurate în 8 capitole. în cazul grupurilor ce depãsesc frontierele nationale. nu poate sã fie conceput în lipsa reglementãrilor cu privire la contabilitatea grupurilor de societãti. Astfel se pare cã "sistemul contabil francez se îndreaptã cãtre un triplu nivel de reglementare bazat. Elaborate pe baza prevederilor cuprinse în Directiva a VII-a europeanã si Standardele Internationale de Contabilitate (în cadrul acestui proiect se regãsesc influente din normele contabile internationale. Este vorba de Ordinul ministrului finantelor numãrul 772 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor. constituie debutul unei altei etape importante a normalizãrii franceze.De asemenea. calitãtilor informatiei financiare (transperenta. ci numai pe acelea care le conveneau. Consideratã o continuare fireascã a procesului de armonizare a sistemului contabil din tara noastrã cu directivele contabile europene si cu normele contabile internationale. mai întâi. Reglementãrile contabile din tara noastrã referitoare la consolidarea conturilor Desi grupurile de societãti si-au fãcut aparitia în mediul economic din tara noastrã de câtiva ani buni. pe conturile individuale. a acceptat utilizarea referentialului contabil IASC pentru grupurile franceze cu activitate internationalã. în cuprinsul cãrora se fac referiri la[37]: · semnificatia termenilor si expresilor utilizate în consolidarea conturilor (Capitolul IDispozitii generale). IAS 22. aparitia acestor norme este binevenitã. în plus unele grupuri nu aplicau în totalitate normele la care fãceau referintã. Pentru a pune capãt acestei situatii. pe conturile consolidate nationale pentru grupurile de dimensiune hexagonala si. . fidelitate si sinceritate) li se acordã o importantã sporitã. IAS 21. Etapa actualã a reformei contabile prin care se urmãreste compatibilitatea normelor franceze cu cele internationale Reglementãrile contabile din 1999. IAS 28 si IAS 31).

· grupurile care au obligatia de a prezenta conturile consolidate. trebuie sã fie însotitã de reglementãri independente de cele prevãzute în dreptul societãtilor. Adoptarea reglementãrii europene numãr 1 606 din 19 iulie 2002 a condus la obligativitatea aplicãrii Standardelor Internationale de Contabilitate începând cu data de 1 . Bucuresti. începând cu situatile financiare ale anului 2001 (Societatea Nationalã a Petrolului. din punct de vedere teoretic. lipsa unor concepte specifice consolidãrii conturilor. De asemenea considerãm necesar cã faza experimentãrii normelor consolidate sã fie cât mai repede depãsitã si toate grupurile de societãti cotate la Bursa de Valori Bucuresti. "Petrom" S. Bucuresti). elaborarea conturilor consolidate (Capitolul III) metodele de consolidare (Integrarea globalã. circulatia fondurilor între societãtilor în cadrul grupului etc. sã fie obligate sã întocmeascã conturi consolidate. integrarea proportionala si punerea în echivalentã) si procedeele de consolidare (consolidarea directã si consolidarea pe paliere) (Capitolul IV. aparitia grupurilor de societãti. din punct de vedere practic contabilitatea consolidata este în stadiul de experiment.Metode si procedee de consolidare).A.A. Societatea Comercialã. Bucuresti. "Oltchim" S. raportul de gestiune consolidat (Capitolul V) auditarea conturilor consolidate (Capitolul VI) publicarea conturilor consolidate (Capitolul VII) forma si continutul bilantului consolidat si contului de profit si pierderi consolidat (Capitolul VIII. regimul special al fuziunilor.A.Formatul conturilor consolidate) · · · · · · Desi. armonizarea cu normele contabile internationale etc. Bucuresti. Societatea Comercialã "Imsat" S. concurenta. reglementãri care sã vizeze: regimul de integrare fiscalã. scutirile de la întocmirea conturilor consolidate si excluderile din perimetrul de consolidare (capitolul II.Conditii pentru elaborarea conturilor consolidate). protectia asociatilor minoritari etc. Considerãm cã aparitia grupurilor trebuie sã fie însotitã de elaborarea unui cadru juridic coerent care sã vizeze aspecte specifice grupurilor de societãti. Bucuresti. trebuie sã remarcãm câteva incoerente si deficiente ale acestora referitoare la: excluderile din perimetrul de consolidare. Societatea Comercialã "Romtelecom" S. Societatea Comercialã "Ana Group" S. obiectivul conturilor consolidate. aparitia acestor norme a însemnat noi pasi în modernizarea contabilitãtii.A. elementele componente ale conturilor (situatilor financiare) consolidate.A. doar 5 grupuri de societãti fiind alese pentru întocmirea conturilor consolidate. Astfel din punct de vedere fiscal. Fãrã sã ignorãm importantã acestor norme în perfectionarea sistemului contabil romanesc. ca de exemplu: regimul fiscal.

România a început din 2006 sã aplice Standardele Internationale de Cotabilitate care vizeazã consolidarea pentru un numãr semnificativ de grupuri ce opereazã într-un fel sau altul în spatiul tãrii noastre.ianuarie 2005 pentru conturile consolidate ale tuturor societãtilor europene care fac apel la economisirea publicã. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful