You are on page 1of 184

ŞTEFAN BORBELY

MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES
Cluj-Napoca, 2004

ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN
Editor: MIRCEA PETEAN
Coperta: CRISTIAN CHEŞUł
IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile.

Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI
CULTELOR
©Editura LIMES, 2004
str. Snagov3/19
400420 Cluj-Napoca
tel/fax. 0264/544109; 0723/194022
e-mail: edituralimes@yahoo.com
ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7
MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10
HAOSUL................................................................................................ 16
CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A
MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21
TIPOLOGIE............................................................................................. 22
ENUMA ELISH........................................................................................24
SURSE.......................................................................................................27
CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30
SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33
COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38
COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40
COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58
OUL COSMOGONIC...............................................................................59
COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65
COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83
COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101
COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109
INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119
TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138
COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147
RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159
O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161
Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI

Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă
introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice,
respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se
întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la
lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii
textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o
rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca
acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru
lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil
şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii,
să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care
înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a
înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în
acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul
de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar
altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale
mitologiei.
Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal
mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin
această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor
comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă,
maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, într-
un prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de
el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de
expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul
de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice
moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind
continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar
exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru
şi prin angoasa îndepărtării de el.
Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice
experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai
realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am
încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare
pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de
regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

totodată. aşadar. legate de fertilitate. cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului. cu multe milenii în urmă. oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. în Enuma Elish -. totem şi tabu. cu eschatologia. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică. fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. Spre deosebire de noi. subprodusul unui şantier cam dezordonat. în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. de ordin metafizic .pe care îl găsim. care se deschide. în spaŃiul babilonian. tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. ea este.„simbolizează" un gest ritualic. ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului. iniŃierile şi sacrificiile. retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii". Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii. un fenomen de exorcizare discursivă. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. mitul însemnând. Nu am pornit de la magie. ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă. la rândul 8 .

aproape fără voie. captivul propriilor sale proiecte. Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. în pariul imprevizibil cu timpul. aşadar. dedicată histrionilor. literatul descoperă că el devine. 31 oct. Lui Blanca îi plac miturile. Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei. mai mult chiar. aproape ca o regulă. însă.fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini. infinite.. tot scriind cărŃi socotite „finite". Volumul de faŃă. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi. Am decis. pe care ni l-am însuşit noi.. După un anumit timp. comedianŃilor şi nebunilor de curte. în situaŃii bizare. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. Autorul Cluj. Mi-am impus. ei citesc miturile . cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural. fără excepŃie. ceea ce mă nelinişteşte.şi literatura - într-un alt regim mental decât acela. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. 2004 . să nu provoc viitorul. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. ceea ce mă aduce. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. îi place să le asculte. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. spre alte eşafodaje de lucru. constat. maturizaŃi. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată. Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi. şi ele. în România postrevoluŃionară. foarte riguros şi orgolios-autarhic. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii. uneori. ajunsă în clasa î. în regimuri imaginare diferite.său.

1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaŃie. Publică frecvent în Apostrof. ŞTEFAN BORBELY (n. I-FV). A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. Matei Călinescu. a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. 31 oct. visiting fellow la New York. a debutat editorial în 1995. Cercul de graŃie (2003). . la Indiana University. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (I- IV). Complexul gnostic (2003). Columbia University. în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. Euphorion şi Caietele Echinox. Eroicul (2001). A colaborat la numeroase volume colective. Monografie (2003). Proza fantastică a lui Mir cea Eliade. OpoziŃii constructive (2002). 1999. Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. 2000) şi la University of North Carolina. De la Herakles la Eulenspiegel. respectiv la Institute for Psychohistory (1997. DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. 1953. Bloomington. Chapel Hill (2001). printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. A mai publicat: Xenograme (1997). Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO. Visul lupului de stepă (1999).

RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. Ca atare. încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). dimpotrivă. fiinŃă a unei serii genealogice. MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. de pildă. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. nearticulată) şi informai. Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. în Enuma elish). demarcarea sa de exterioritatea fluidă. provenienŃă ereditară sau părinŃi. precizarea ultimă e importantă. potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. participant la rit şi la tradiŃie. armonioase. pe care cosmosul o organizează. fiind o substanŃă opacă. informă (în general feminină: apă primordială. unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. 10 . de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este. creaŃie). Sub aspect ritualic. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. el este. relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. cum vom vedea. dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere. termenul compus. a unei forme. format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. monstru acvatic abuziv etc). sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite.

oferit drept ofrandă zeilor. Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 . a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. apar ca fiind extrem de puternice. Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. în orice moment al evoluŃiei sale. abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii.eventual . sau dotate . fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii. zămislind urmaşi. în perspectiva acestei interpretări. neîndoios.după celebra formulă a lui Georges Devereux. castrat de către fiul său Zeus. în contextele târzii. o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust. monstruoase. familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii.i| Imagistic. în conformitate cu care . A doua . zămislite de către fiinŃele primordiale.deşi. Pe aceeaşi temă. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă. constituŃional hibride. acestea joacă.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică.la fel de importantă . şi ele. Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii. înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice. civilizator. putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură. unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. ci din cauza faptului că ea controlează naşterea. ale mitologiei. bine articulate sub aspect sistematic. întemeind generaŃii. distincŃia îşi are rolul ei bine definit. asupra cărora vom mai reveni. rafinat etc). 1979) -. întrucât toate fiinŃele originare. fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . un rol precumpănitor -. pe motiv că este „prea sacru".

apoi. în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare. modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice. refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea.actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei. fireşte. pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu. şi anume regresia ritualică: capacitatea . dionisiacul: de asemenea. o interpolare impusă de tradiŃie. al cărui nume este determinat. Vavu . în mitologia scandinavă. ea să îl nască pe stihialul Bhima . Berserkirii sunt. soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni. de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor. respectiv din cea de argint. Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata. Kunti. La Hesiod. luptând altfel decât 12 . vârsta „eroilor" fiind.de a regresa din formă în informai. care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. etimologic.fiu al zeului vântului. în situaŃii conflictuale). în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile. eroii stihiali. pentru ca.şi doar în al treilea rând pe Arjuna.ritualic reglementată . Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie. contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu". după toate aparenŃele. mult mai puternici decât Einherjarii. fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare". prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira.

pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". vizibil". ci şi osmoze de profunzime. este simptomatic pentru gândirea mitică . Francis E. în dialogul Timaios al lui Platon. în substanŃa sa. ca „imagine (eikon) ". putere având. univers fizic. Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie. sfârtecându-şi literalmente duşmanii. Peters (Termenii filosofiei greceşti. „universul este un kosmos. cu dinŃii. indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui. cosmogonia conŃinând.şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . câteva desluşiri suplimentare se impun. 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. alte racorduri. ordine. La articolul kosmos noetos („univers inteligibil". katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei. în accepŃiunea popoarelor arhaice. Funia. ed. nu acela care dispune de armele cele mai bune. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. inevitabil. legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. cu ghiarele. pp. 157-l58) prin „ornament.aceştia. legătura. cit. Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. între altele. Francis E. nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului. Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. în arborescenta gândirii mitice. această temă deschide.. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa. ceea ce explică. 159- l60). de care va mai fi vorba în acest capitol. Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. şi germenele funest al sfârşitului. op. rom. Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish).

soŃia atotputernicului Menelaos. Eris. protagonistul Iliadei. opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita. în Enuma elish. a frasinului Yggdrasil. aflând în cele din urmă secretul. Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. Loki).că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. fragile. hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. îndeobşte. în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod. sprijinită de verticalitatea cosmică. fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. triadică. că prin 14 . ducând la asediul de zece ani al Troiei). în schimbul Helenei. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu.poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. aproape fără excepŃie. confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei. care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei. Zeus însuşi . copacul prăbuşindu-se.care pare inamovibil . zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus. motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor.noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . rege al Spartei. universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli". care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. ameninŃate de distrugere. se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!]. cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok).

ambele având. lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. spaŃiul limitează timpul. a universului!). Tragicul . se creează atât timp. în cosmogonia zoroastriană. fiindcă. lui G.. şi invers. Peters (op. prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie. 54) -." [Pt calificări filosofice suplimentare. actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi.actul primordial de genesis. ambivalenŃa este evidentă. inegale. în lumea arhaică. lucrurile. v. cit. Pentru pitagoreici . calitativ. o accepŃiune substanŃială. timpul sau istoria. pentru a te resacraliza. „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon). acolo. Dumnezeu declanşează. ca o consecinŃă. aritmetică. în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron). p. cât şi spaŃiu. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). ca în lumea noastră modernă). pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine.o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . spre „centru". deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. cu respiraŃie. Liiceanu. concretă. sunt în mod armonios închise în timp. mereu egale.scrie Francis E. voi. şi principiu al Limitei (peras). în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo. a divinităŃii. La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. palpabilă (nu doar noŃională. odată create.

n. seria continuă. la mesopotamieni . dimensiunea a doua - uneori personalizată. de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate). G. în Simboluri ale transformării (ed. O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis). semnificând „a se deschide. Agni. monstruoase. armonice.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). germinativă. n. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. voi. fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. anulând calitatea inerŃială. I. însă aici regimul imaginar este dublu." 16 . rom. non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. zeul invocat. cosmogonic. gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea. neorganizate. cu verbul kainein. haosul. 162 sq. 212). HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta. fireşte. desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic". B. El dispune de reprezentări în general consonante. p. în vreme ce-l clocea. Jung. de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. Pe acesta îl cloci. a materiei organizate. asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie. Jung citează cosmogonia parŃială din Aitareya- Upanişad. p. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. în consecinŃă.fiind mai pregnantă. Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei . din care se zămislesc toate lucrurile. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ. Şt. a se căsca".). 1999. iar din vorbire Agni. Etimologic. 1989. di focului. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide. să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. cu lumina). cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. cum se întâmplă de pildă cu Tiamat.

fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei"). Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc. fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. pp. menite să le reechilibreze sacral . socotit în rituri ca fiind funest. dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. de împreunarea dintre bărbat şi femeie. seminale ale ciclului menstrual feminin.). James George Frazer (Creanga de aur.a puterii care controlează naşterea. repetându-se în acest fel situaŃia . misterioasă. rom.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. însă percepŃia imediată ne poate înşela. reprezentat de sexualitate. Structurile antropologice ale imaginarului (ed. v. rom. acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. ed. capitolele dedicate tabu-vlui. In realitate. androidul primordial. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice. p. 1977. voi. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. şi.RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea. 368 sq. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii. motiv pentru care. pe de o parte. femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor. terifiantă. 2. fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului. pe de alta. genetic. şi îndeosebi XX. 1980. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 .deja menŃionată . fiind reprimite .doar după terminarea ciclului. la declanşarea ciclului lunar. femeile sunt izolate de comunitate. neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă.

prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale . Victor Kernbach. sau de centralitate (v. listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. II. le aruncă în vreun loc singuratic". bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare.este că. Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă). cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. după ce le-a folosit. prima generaŃie divină. fiind codificată cutumiar ca atare. prin ciopârŃirea căruia de către Odhin. exemplul particular din Costa Rica. întotdeauna. considerată impură. în ritualistica generală. 157). vase de lut -. unde femeia din timpul menstruaŃiei.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. a haosului. ConsecinŃa . „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. Vili şi Ve. ca un început definitiv uitat. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. ViolenŃa ritualică este.valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului . urmată de o rearticulare sacrală a universului. de unde se va întoarce după ce se va purifica. Mai mult chiar. haotică. în DicŃionarul amintit.acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni.pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. pe care. de tip Mo tempore. vor fi zămislite 18 . E interesant. p. oale. dimpotrivă. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea). haosul nu apare ca un loc ireversibil închis. cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată. sub acest aspect. unde nu mai poŃi reveni. Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple. ea regresează într-un stadiu precivilizator . motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual. în majoritatea mitologiilor. pe care îl furnizează Frazer (ibid. haosul face parte din cosmos.. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir. Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic.

205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir.. bine articulat. în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc)..asociată relei-voinŃe aproape generalizate . Haosul dă naştere Geei. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . ca Tiamat. Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither). înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv. zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. Kernbach. morfologia haosului îşi are importanŃa sa. cit. DicŃionar. şi Hemera. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie.toate lucrurile). pe care le-o arată muritorilor. Pentru a da un singur exemplu. abuziv. zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni). întunericul fără margini. la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă.. p. Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp. desemnează „starea precosmogonică" (V. Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. şi. apoi Erebos. noaptea adâncă. trăitori tot în Ńinuturi hivernale. Tot din Haos se naşte Eros.. în Geneza din Vechiul Testament. fiindcă forŃa lor destructivă . prelungită în noapte). ziua luminoasă hărăzită oamenilor. semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. unde sălăşluiesc zeii. urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi. haosul primordial apare ca Ginnungagap. pe de alta. ed. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). în Enuma elish. cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească. la scandinavi. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). monstru acvatic. şi Nyx. în mitologia greacă. când sunt între ei. nediferenŃiată. care desemnează apa primordială.este redutabilă.

pentru a-l naşte ulterior singur. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină. prin intermediul lui Poseidon. în acest fel. pe Helios. fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. în consecinŃă. Aither .Cer . cei cu o sută de braŃe . cu care.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer. Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând. un singur detaliu suplimentar. 20 . să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. 1986. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume.Pământ . ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer. Helios îşi scoate în prealabil aura solară. p. Devine plauzibilă. Tartar -.Tartar. îi cere tatălui. imaginea divină o incinerează pe Semele. o reprezentare mai degrabă cvintuplă. detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul. pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său. nu se confundă. Zeus e îngrozit de rugăminte. Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. mama lui Dionysos.Cer. In privinŃa Tartarului. atotputernicul Zeus. tebana Semele. 257 sq. cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului - unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. Pământ. întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care. pentru a-i confirma paternitatea. ulterior. Phaeton (fiu al lui Clymene. Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare.Hades . fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. evident.sunt zăvorâte de către Poseidon. fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. pierind în urma acestei nesăbuinŃe). consonant cu poziŃia originară a Geei. dar nu poate da înapoi.

osmotic. Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic.poate dezechilibra sacral comunitatea. fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său. Limita metafizică . CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile. uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste. consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -. din neatenŃie . care permite atât regresia spre informai a neofitului . axate pe totem şi magie. paradigmatice.de care am discutat atunci când 21 . cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic. a căror repetare în viaŃa de fiecare zi . în vederea renaşterii într-o identitate culturală. „renăscut" fiind . în acest context. la populaŃiile cele mai vechi. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate. cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar. cel de iniŃiere. miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică.pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -. cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete. sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. în contextul general al ritului de iniŃiere .echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -. ritul- cadru fiind.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural. ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că. când. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei.voluntară sau întâmplătoare. de altminteri.

datorită acestor interdicŃii ritualice. apoi. Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană. ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale. Identitatea sacrală . îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine. la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie. Ymir.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă. ConsecinŃele sunt esenŃiale. Sacrificiul primordial. îndeletnicirile şi spusele sale intrând. din care derivă. AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial . şi ele. în ultimă instanŃă.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. omul primordial Purusha la indieni etc). plantă.sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers . fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente. în limită socială. fie el om. animal sau stâncă. în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. pe de alta. prin diseminare. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale. şi. şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic.Pan-Ku la chinezi .are o dublă deschidere: pe de o parte. ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 . uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică. osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect - esenŃial în ritualistică -. Altfel spus. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică. Toate duc. SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate. fiind concentrate în practica ■participării ritualice.

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat
extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii
contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii
respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un
rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a
debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este
suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis.
Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt
puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în
spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii
sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a
suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge
la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue
drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al
întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei
sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la
cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt
întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt
lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi
eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să
reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar
pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o.
Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca
fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi
el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de
omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii
arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai
împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se
leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un
simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă
terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care
se
23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte
tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici,
semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică
decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -,
vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi
din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un
punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în
urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în
pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de
violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de
furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la
gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă,
refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii.
Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze
(acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă
sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai
vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de
fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne
întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu
sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei.
Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi
analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea
câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH

Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele
de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al
XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the
Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii
24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un
erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe
sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al
monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum
se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în
timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală
iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un
panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk.
„Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care
începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două
versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din
Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu
că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag),
Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp.
48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum
încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a
poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor
echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel
unei ritualistici generale de fertilitate.
„Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o
luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui
protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo
de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosul-
Marduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla,
de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o
înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară,
urmată de un komos, sau festin ritualic.
în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea"
vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost
„închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o
resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga
25

este şi ea epifanică. acestea erau urmate. costum bicolor. ceea ce sugera. dacă venea vorba de execuŃii. în paranteză fie zis. Ashvamedha indiană. încât. Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. de regulă simetric pe verticala corpului. pentru o zi anume. simulacrul mergea atât de departe. cu o voioşie submisivă. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap. ceea ce explică şi interpretarea medievală. Eliade. în acest sens. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere. unui zănatic sau deficient mintal. ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea. „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud.cetate. în mod firesc. alb-negru sau alb-roşu.îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu . sacrificiul panspermic al calului. deja intelectualizată.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi . prin arătarea organului sexual. trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică.sugestie de sacrificiu întemeietor . moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. psihopompă. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei.nu în Babilon! . uneori subversivă. în acest rit . Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică.şi-n cele similare ei . acceptat ca „umbră" regală sau imperială. citate de către M. ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată . cu ecouri până în Ramayana. care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. şi panspermia hierogamică). apărea ca un 26 .el era lăsat de-a dreptul în pielea goală. acesta era „umilit" simbolic.

La religion romaine arckaique. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. în volumul The Seven Tablets of Creation. publicată în volumul 27 .. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil. Eliade . semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană. ICIR. zagmuk. 1902. respectiv ICIR. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. Anterior.scrie M. Payot. voi. tot pe urmele lui M. una în transpunere metrică. cit. 3 şi 4. pp. ed. Equus October. ed. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor. G. p. W. autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha. ed. M. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou.era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". „ceea ce . p. Frazer. [*" Pentru detalii suplimentare v. Eliade. realizată de către Athanase NegoiŃă. Eliade (Mitul eternei reîntoarceri. IX. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. J. să mai precizăm. cit. cit. Creanga de aur. de la 21 aprilie. I. cit. ed. 235. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. 223-239. cit. prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe. King. 49. London. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman.. ed. Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. voi. 1987.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei. I. l-2. § 72 şi urm. în limba română găsim poemul în două versiuni. cap.

astfel. ele fiind preluate. n. e. e. şi mesopotamianul Bel. 1989. divinitate a fertilităŃii. în Babilon. Kernbach. Ulterior. Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 . în mod firesc. resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. Baal. zeu chtonian. Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. pp. 242). divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic. art. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. W. V. DicŃionar de mitologie generală. în esenŃă. The Masks of God. până spre cel de-al doilea război mondial. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. Marduk a intrat. Oriental Mythology. unde vestigiile chtoniene. p. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . care circulă şi pe Internet. cu o religie uranică. Joseph Campbell. Bel şi mitologii din Mesopotamia. 1l-51) şi una epicizată. şi de către Victor Kernbach. articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri.care au avut un impact uriaş asupra publicului -. n. care a intenŃionat. fiind inevitabil demonizaŃi.Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975. 23- 39). în interferenŃă cu Baal şi cu Bel - adesea confundaŃi -. King. Penguin Books. în secolul al XVni-lea î. 1974. e relativ lacunară din raŃiuni obiective. s- au tot făcut întregiri. canaanul Baal. din 1902. pp. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca Bel- Merodakh (v. textul prezenta carenŃe. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi.

Dincolo de aceste distincŃii . Marduk. cit. Egipt etc).prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . epifanice.). influenŃele cele mai puternice ..tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur .printr-o rescriere .un cult patern. prin tradiŃie. Translated by John McHugh. nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit"). London.e.spun cei doi cercetători -. DicŃionar enciclopedic de iudaism. opus celestului Yahwe. Toronto.venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal. în The Myth ofthe Goddess (ed. prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar.doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î.Belzebub sau Belzebuth . Babilon. erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui. Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală . derivate direct din complexe chtoniene. Bel. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol. p. 90] Pentru acelaşi context. motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe). 2001. există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile. Tiamat). va fi non- iconic: nu va avea faŃă. Inc. 433 sq. şi Roland de Vaux.n. New York. demon subpământean. p. [®°V. cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. Its Life and Institutions. tot 7 fiind. trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan. Gestul întemeietor din 29 . Ancient Israel. Monoteismul Yahwist va mai impune . Aceste divinităŃi erau iconice. când vom ajunge la cosmogonia ebraică). reprezentările fiind resurecŃionare. Tiamat).evident.. p. Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute.. 419). McGraw-Hill Book Company. 1961. numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană.

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui
Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a
întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care
desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este
„echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford,
op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu
numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin
resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de
protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq)
„cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt
însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai,
tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi,
Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui
Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA
ELISH

Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe:
La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei
sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari
completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută
până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern
al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă
ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui
Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele
amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar,
jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui
Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi
tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de
râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă
sfetnicul, pe Mummu, şi
30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei,
demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar
trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl
convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind
aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi,
deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi
construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu
zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate
duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot
atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe
puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea
lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor
tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i
zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină
trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat
reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată
din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători,
vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea
căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei,
viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului,
devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii.
înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie.
Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din
11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu,
pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al
perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat,
Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei
12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele
cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică
babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe,
luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă
pe care aceasta
31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm,
aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile
babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu
fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă:
actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea
originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea
zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul
matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism
cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile
Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la
Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de
Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui
Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe!
Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica
desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar
pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească
monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care
cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia
consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luându-
şi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa,
mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în
ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului,
să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim
care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide
pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea
de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...]
el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el
făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului,
deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în
prealabil luna, „să hotărască timpul".
32

îi nelinişteşte pe zei. cit. cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri. / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. duhul lui s-a bucurat.»" (trad. Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit... op. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului. pe om. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative.care presupune. Marduk plănuieşte. ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite. sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. Este ales Kingu. unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. / Toate riturile mele el le va administra. Cererea lui Marduk. socotit vinovat pentru întreaga beligerantă. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă.care sugerează putere celestă şi chtoniană. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15).» Panteonul divin fiind articulat. / El este acum ca şi mine. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire. arhaice. ca ei să se odihnească". Athanase NegoiŃă. să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii. p. în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei. numele lui va fi Ea. în tăbliŃa a Vi-a. în mod logic. pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 . de a se strânge sânge .

consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) .ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar. precizat de către M. încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului). între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri. care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie.era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk). şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase.cosmogonic al Destinului. al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. regresia spre haos poate surveni în orice clipă. că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . că întreaga CreaŃie divină iniŃială. Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. simetric celui pe care îl avem şi în poem. Le vom lua pe rând. şi-n al doilea rând. 34 . faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă. Acesta este. lipsindu-l de odihnă. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. de altfel. dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe. Eliade. ci doar din momentul în care.

cit. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine". temporal. scris de către M.. Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim). 417sq. altfel spus. meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun". din care ele se împărtăşesc. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod. Anne Baring şi Jules Cashford (op. prin declaraŃia respectivă. în acest fel. Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. dar. este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant. Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie. în Geneză. Geneza veterotestamentară). cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni. „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat. care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". Eliade). unde CreaŃia se produce întru Lege.) mai menŃionează şi un fapt empiric. sau imperfect. 35 . „elohimice".PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. nu putea fi „rău". -. el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns . adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei. legea e acolo. p. el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. spre deosebire de cealaltă tradiŃie. sau.O.. Strict logic. funcŃia de „motor cosmic" (M. Eliade). reprezintă o virtualitate. fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe.. că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor. „yahwistă").

ce anume caută el acolo. cu arc şi săgeŃi irezistibile. conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică. Athanase NegoiŃă.e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk. când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia. denominaŃia derivată din primordialitate . Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!). el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a. prin care 36 . în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a. ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea. Dincolo de arhaicitate. Cum am văzut deja. După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici.50 . pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă.Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod. Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi". Te întrebi. Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic. pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. op. cit. dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate".care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective .cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului . p. desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. deja citată de noi).îl va egala pe acela al numelor lui Ea. cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant. chiar la începuturi. dimpotrivă. acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte. el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale . dar şi principiu de armonizare. în Enuma elish.. care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad. aproape firesc. Nu e vorba . din cortegiul de mai târziu al Afroditei. 37).de copilaşul zburdalnic.

V:6-7. însă. eschatologia ameninŃă cosmogonia. traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter.e de neconceput. stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă. durata anului. fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament.indiciu de mare vechime! . 34) asupra Stelei polare. Misterioasa „Planetă X".se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului. O asemenea fragilitate . p...Planeta a XII-a. nici planeta Jupiter. oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. dar şi a exaltaŃilor de tot felul . aduce luna „să hotărască timpul". a unei cărŃi celebre. 37).). Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia. corn). în Miturile esenŃiale (ed. NIBIRU nu este. în 1976. Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. se pare. zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului. fixează constelaŃiile. Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. The Twelfth Planet . înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. în Enuma elish. cam de trei ori mai mare decât Terra . cit. însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor. însă. existenŃa unei planete trans-plutoniene. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. în Theogonia lui Hesiod. cit. sitchin. fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. p. să arate legăturile lor" [. după alŃii: din imediata sa apropiere . profeŃi apocaliptici -.] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid. Victor Kernbach oprindu-se. în notele de subsol..se justifică 37 . Sub aspect ştiinŃific.. nici Steaua Polară. de pildă. unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok). Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor.UFOlogi.după unii: din sistemul nostru solar.

Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. crawford2000. 1990. faimoasa carte a lui R. Nibiru fiind. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. O vizită pe www. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. în limbile engleză şi franceză. ceea ce ne duce la 38 . care le influenŃează magnetic. apollonius. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. net/nibiru. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin). www. unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. A. Nibiru e locuită de omuleŃi mici. integral. altavista. verzi. în alte ipoteze. crystalinks. corn. sitchin.prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. Cititorul de bună- credinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene. uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www. co. principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. Boulay. în unele ipoteze. dar şi. www. reci şi supertehnicizaŃi. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. Flying Serpents and Dragons. bazată pe măsurători precise. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime.

mama titanilor şi a Hecatonheirilor. Miturile esenŃiale. monştri cu o sută de braŃe vânjoase. pp. dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). ostile. prima soŃie. Kernbach. dar şi un schimb de regim imaginar. în AntichităŃi iudaice. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic.fiind doar a doua. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi.e. ed. Berossos insistând cu precădere pe 39 . nuanŃa civilizatorie. preluând supremaŃia asupra lumii . s-a folosit şi el de Babyloniaca . 52-53.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar. prin tradiŃie. cit. deoarece complotează cu şarpele . unde zeiŃa pământului Geea . al ni-lea î.n. implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus.este şi ea necontrolată.. Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă. Lilith a fost. pp. Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică. cit. implicit. Flavius Josephus. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante. 40-41) a fost compusă abia în sec. Eva -destul de malefică şi ea. înspăimântătoare. de pildă.. zeiŃele de substrat ale regiunii . fiind prezentat ca un ucigător de monştri. Psihologic şi sintactic. în Orientul Apropiat. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. respectiv V. la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea. bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale.Innana-Ishtar la sumerieni. realizată colectiv. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte. a lui Âdam. fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare. stearpă.azi pierdută - acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. ed.

care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. ci direct din Marduk. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. Acesta apare la Berossos ca Bel. sau. umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete. pe care Enuma elish nu o afirmă. asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. potrivit formulei lui Louis Renou. ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea). în spate fiind cum sunt caii. a căror arborescentă metafizică 40 . iar în faŃă având chip de om". ed.zămislirile hibride. 1994. unul de bărbat şi unul de femeie. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii. 95). când se nasc oameni cu două sau patru aripi. „«viziuni» interioare. Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. 53). echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu. monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. în limba caldaică Tamte. dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme". Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. p. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. p. rom. pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!). de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asiro- babiloniană în texte.

ghidat de către un maestru spiritual (guru). corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi.) în logica Vedelor. sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot. sporire". care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. Spre deosebire de mentalitatea europeană. ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar). ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman). în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. întreaga logică 41 . ca temei al vieŃii. ascultându- le. înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei. ci doar „dus de mână". Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale"). Aşadar. adesea contradictorie. revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre.întortocheată. chilie. ci existând dintotdeauna. în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur. necreat de vreo persoană anume. cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere. Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. (în Budismul de mai târziu. „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. adâncirea solitară în sine etc). Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor"). mai jos). ci există dintotdeauna.

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce
duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii
ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât
cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi
binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor.
„Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de
incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai
bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin
tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul
mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul
anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem
la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există
dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare
mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele
personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru
colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte
care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele
(textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii",
considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în
adâncul secret al crângurilor.
în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste
texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii
logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi
„vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu,
o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu
poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau
maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc
principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este
exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca
expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care
surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării
umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre
toate regnurile
42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor
de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă;
tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea
foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind,
asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există
Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive",
accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ
textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă),
dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le
pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în
reverberaŃia lor absolută.
Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se
întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei
încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din
această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea
lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv
pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru
caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de
către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători,
războinici) şi vaishya (negustori).
în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul
tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se
raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica
iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic,
nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă
dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia
că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie
regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor
manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a
dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în
centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al
43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face
parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele
„tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele
şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi
excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare
implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al
cosmosului.
Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv
destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de
frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen
ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut
faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică.
Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai
mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând
cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a
acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu.
Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu
literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari
scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză,
pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică
toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că
Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei
coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe
care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict
literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa),
devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi
decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul
speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii
poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura
însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea
textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala
murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a
vreunui
44

al căror efect nu poate fi controlat. pp. motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. în Din raŃiuni strict tehnice. scris tot cu un punctuleŃ sub r. Dharma (etimologic. ed. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. ca ordine cosmică. scris de către Lakshmi Kapani) . Kapani. înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social. scris împreună cu Michel Hulin (v. va apărea în textul nostru ca rishi etc. Hulin. atât de importantă în iudaism (Geneza). pe o logică de consubstanŃialitate sacră. de la rădăcina *dhri. citatul pe care îl vom reproduce se află la p. fără să contrazică ideea de religie. înŃeleptul. Ea reglează. împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M. ed. Dharma şi instituŃia renunŃării. va fi transliterat smriti.precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. în voi. rom. 335-414.. cit. norma regulatoare a vieŃii. p.„nu există un echivalent precis al termenului «religie». 357-358). Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie). animal sau vegetal. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. Religiile lumii. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri. 45 . 345). unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic. 357. europenii. „a sprijini. de «legi» care «susŃin» universul. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine.]: Religiile lumii. Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor. 1996. cit. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi.. citindu-se RI. pp. fiind „ansamblul de legături inteligibile. „care. Jean Delumeau [coord. a susŃine"*) există dintotdeauna. In limba sanskrită . DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R. op. temei al celor existente). rsi. atât viaŃa oamenilor.

Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe. M. matur sau vârstnic ş.scrie M.a. multietnică a lumii indo-europene [cf. brahman. copil.m. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie. consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice.d. hindusul nu construieşte „mănăstiri". ci numai ca bărbat sau femeie. ICIR. unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. „înainte de toate . pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu. p." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. de pildă. ca ordine sau lege cosmică. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană. casta lucrătorilor cu 46 . Dharma.. 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el.hinduism. ca entitate socială. cit. ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. străină. discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual. kshatriya (războinici). metafizic înŃelegând lucrurile. vaishya (negustori) sunt considerate superioare. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. în vreme ce shudra. p. cit. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. I. Hulin (op. sistem în care primele trei. expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el. vaishya sau shudra. brahmani. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral. ed. hindus sau «barbar» (mleccha). kshatriya. 206]). „autentică" (aşa cum face europeanul). motiv pentru care. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei. Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale. Eliade.

care aşează lumea în structuri disimetrice complementare. 353). sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând. în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles. [v. cap de familie (grihastha). „sistole şi diastole ale absolutului (M. care se vor particulariza ulterior în triada Brahma- Vishnu-Shiva. dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. Vishnu fiind „crugul". unde ecuaŃia 47 . la nivelul oamenilor. „murind spre a renaşte".mâna e considerată inferioară. prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa). şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul. întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. Ramayana şi Mahabharata sunt. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. Spre deosebire de gândirea europeană. Dramatic.cosmică a dharmei e pusă în mişcare. sub acest aspect. de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). prin intermediul cărora acŃiunea . p. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). pentru zei. guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. M. lumea se reînnoieşte continuu. „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. cit. La fel se întâmplă şi cu omul.. omul trecând. succesiv. 352-353] Sub aspect cosmogonic. rituri cosmice sacrificiale. Hulin. de ordin preponderent vegetal. pp. Hulin. op. în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. ibid. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya).

de care se foloseşte prinŃul Rama. nu din afara sa). cât şi din energii favorabile. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. el s-ar situa în afara marelui joc cosmic. omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. în cicluri de timp uriaşe. se compune atât din energii eminamente destructive. din interiorul dharmei. „crugul" universului -. ieşind. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice. la rândul său. fiindcă. prezumŃios. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. cu intenŃia resacralizării. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp.cum îndeobşte se mai crede -. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare. a cărui imensă roată trece ea însăşi. ci presupune. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. maya. care te pot duce la pietre. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac. omogenitatea dintre sacru şi profan. mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . dimpotrivă. în acest fel.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. ceea ce pentru indieni este de neconceput. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. care te pot ajuta. în consecinŃă. prin ambele faze. în sens complementar. cosmosului. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică.

zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal. Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte. Broască Ńestoasă. care compun kalpa. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga). silit să îl înfrunte pe Bali. [V. Studii de psihologie istorică. rom.] Citind această reprezentare. pp. apoi apar hibridul Om-Leu. 1995. incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. interpolată. „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă .corectivă a unei degenerescente temporale. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). cit. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. Religiile lumii. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului. treta-. şi piticul Vamana.tot a treia! - din schema lui Hesiod.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. MistreŃ). obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v. krita-. cap. gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod. armonică a universului. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. pentru ca următorul avatar. asura). [V. cit. cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. ordinea crescătoare. 344-345). aur. argint. Parashurama. 352-353. Religiile lumii. Structurile mitului. pp. cea a „eroilor". CorespondenŃa merge chiar mai departe. 29-l34.şi kali-yuga. aramă şi fier. ed. „deoarece aceştia. cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur. ultima dintre ele - în care ne aflăm şi azi. din cauza răutăŃii oamenilor . . din poemul Munci şi Zile. dvapara. ed. ed. pp.] Paralelismul este cu atât mai frapant.. Jean-Pierre Vernant. Mit şi gândire în Grecia Antică. Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs.

Marija Gimbutas. CivilizaŃie şi cultură.49 uitând dharma (legea). episodul central din Mahabharata). cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. zeul Krishna (din Bhagavad- Gita. După Parashurama. creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. ed. Eliade (op. fiind foarte răspândită în mitologie. apoi. OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid.. rom. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi. nediferenŃiat şi malefic. imaginar. Vocabularul instituŃiilor indo-europene.. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei. Religia indo-europenilor. pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. Zeii vedici. 344). voi. [Pentru mai multe detalii. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism). scrie M. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii. 1989. ca avatara. ed. 50 . Eliade. politică şi culturală a popoarelor indo-europene. şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială. I.. O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. M. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. cit. pornite din Răsărit.analogia poziŃională. pe ansamblul general al schemei. în care primul element este prezentat ca inform. unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. VUI. pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei. 207). ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre". p. ICIR. v. Astfel. cit. într-o logică conexă. prinŃul Rama (din Ramayana). cap. p. tot astfel. Emilio Benveniste. opoziŃia apă-foc. arienii şi-au mitologizat expansiunea. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». Vestigii preistorice în sud-estul european.] M. Eliade precizează că.

o «formă». „încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) . dedicat lui Agni [zeul focului .al şaselea -. înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman. sacrificiul prin sacrificiu. făcând trimitere la Ananda K.când şi-a construit un garhapatya. teritoriul ocupat este. n. el primeşte. în prealabil." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă.n. de energia ignică pe care o emană cerul.] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana]. sacralitatea ca atare este legată de foc.. B.luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate.idem. indiferenŃiată. prin puterea ritului. transformat din «haos» în «cosmos». zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu .. Şt. „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita . Eliade citatul. se produce în urma încălzirii materiei primordiale." Şi tot acolo: 51 . în problematica strictă asupra căreia ne- am aplecat acum. stăpân al trăsnetului . înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman. mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest.îşi continuă M. în paranteză fie spus. şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi. în multe mitologii. Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei. alŃii sacrifică în focul lui Brahman. In substratul mitologiei vedice. El este. Coomaraswamy .] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya). Altfel spus. separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică. devine real.aduc sacrificiu zeilor.idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [.

ed.„Brahman este aducerea ofrandei. divinitate primordială: Devii şi Asurii. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu. 615). sacrificiul brahmanic preamărit în Bhagavad- Gita explică. DicŃionar. cit. 52 . cel care meditează la sacrificiul lui Brahman. totuşi clare. motivul pentru care cosmogonia arhaică. magician celest cu extensii acvatice. Purusha Aşa cum precizează M. rom. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie. p. Kernbach." (Bhagavad-Gita. putem reconstitui şi o religie proto-vedică. 1971. in: Filosofici indiană în texte.. întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică. ardoare prin care credinciosul simte. Bhagavad-Gita. 208 sq. pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine . însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. Varuna. fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia. cit. p. „zeul indo-european al cerului". retroactiv. trebuie să intre în Brahman. în interpretarea lui Kernbach. IV.. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic . Eliade (ICIR. atributele acvatice venind mai târziu. 65. lucrurile nu sunt. prezenŃa infinită a lui Dumnezeu.cu autosacrificiul regenerativ al lumii. Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman. întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. Samkhya-Karika. p.. el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. axată pe figura lui Dyaus. autosacrificul spiritual brahmanic corespunde . Tarka Samgraha. Revenind la hinduism. 25.cum am mai detaliat . 24. ed. 57. în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe. subcap. ed. cu precădere la nivelul superior al extazului divin... al omului primordial Purusha. V. pe de altă parte.prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană.) Pe de o parte.).

cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă.termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale. Eliade (op.„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura.titanului Prometeu din mitologia greacă. se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice ." Acest conflict.. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya. Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial.precizează M. [. Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 . n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre. la îndemnul lui Indra. ibid.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său. Deva. nu există. fiindcă asura desemnează. i-a abandonat pe Asuri. Eliade . un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei. în Vede. Devii... Eliade (ibid.precizează M.. de altfel.cum spuneam. 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu." (M. care nu posedau sacrificiul. cit. acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor. 209) .apropiat .păstrând proporŃiile .. „Altfel spus .precizează M. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. ajung la putere: „«Zeii cei tineri». titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. de pildă Agni" [zeul focului]. la puŃin timp după aceasta. atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare. cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor. victoria zeilor .a fost hotărâtă când Agni. 209) . atribut pe care Varuna îl păstrează. p. ca o „junglă" -. Eliade. care exprimă o restratificare a panteonului divin. „. Varuna . p... contradictorii şi arborescente. zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără. p.

) cu un rol de actant cosmogonic. La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic. implicit. Agni etc. moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus. asociind jivina chtoniană elementului ignic. frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni. raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele. numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor. Eliade (op. p. de fapt. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului. înzestrat cu puteri primordiale. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. este animalul care-şi lasă în urmă pielea. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu. 79. 213) . fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. renăscând din sine însuşi. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi.1 . cit. la şarpele transfigurat prin foc.îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios".Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. După toate indiciile. Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 . fără intervenŃie exterioară. bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic. Nu întâmplător. în interiorul căreia trona demiurgul Brahma. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. separând cerul de pământ.menŃionează M. Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V.

Această secvenŃă cosmogonică din 55 .) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic. după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul. Prajapati doreşte întruparea. zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală". „căci foametea este moarte. pericole existenŃiale pentru progenituri. care ia naştere prin forŃa raŃiunii. puterile îl părăsesc pe Demiurg. nediferenŃiată. vitele" (V. fragmente sunt reproduse la pp. definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. Kernbach. Kernbach. cit. op. melodiile. acela de a dori. decât moarte şi foamete. Prajapati afirmă primul său act. destrămându-se. formulele de sacrificare. o apă nesfârşită. fiindcă. prin autosacrificii succesive. ambii părinŃi abuzivi. oamenii. 5l-56.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. apoi. Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. Incălzindu-se." Ivit din moarte. el creează anul şi cuvântul. ed. descântecele. la începuturile lumii. 52). întunecată.de sine al Creatorului. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati. pp. cerului şi vântului. „imnurile.. Demiurgul obosit dă naştere soarelui. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. p. Cine cunoaşte natura morŃii. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi). adică aditi. în acest moment." (ibid. Unul se desprinse din mediul acvatic. cit. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad. instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul. care prezintă. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos. 48-49). sacrificiile. ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V. acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui.

metaforic. kshatriya... ed. ca dovezi de devoŃiune. stârnind spaima în rândul celor „aleşi". ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. fiindcă. aşadar.inclusiv M. Georges Dumezil arătând (v. o descumpănire pe care. mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani. Şi astfel. instituind sacrificiul calului ashvamedha. am putea-o numi 56 ." (V.. Eliade. al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă.cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale. Din primul. Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. despre care majoritatea cercetătorilor . aici. acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad. în termeni moderni. se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. I. Şi tot astfel. ei sunt o singură divinitate: moartea. care cere. Kernbach. de tip ascetic. dar nu îi este străin nici Yahwe. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat. an şi căldură expansivă. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal.. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. Dumnezeul Vechiului Testament. ICIR. p. § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" . un tipar mitic străvechi. Mă. Prajapati se întrupează în cal. ashvamedha este ceea ce iradiază căldură. ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). cit. trupul său este anul. Focul acesta este arka [energie vitală].

Jean Libis. Berg International Editeurs. v. Mefistofel şi androginul." [®°Pt. M. de fapt. nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie. a eului trăit ca şi criză. întrucât eul . Mărie Delcourt. [. ».poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită. sugestia. ed. 53). Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. 1995. tema cosmogonică a androginului. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur." (ibid. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el.] 57 . este că din momentele de început ale lumii. Eliade. descoperind că. Le mythe de l'androgyne..acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . singur fiind. motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială.] El fu cuprins de frică. Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt. rom. Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. p. uniŃi în îmbrăŃişare. Purusha este epifania terestră a lui Atman. devenind „aidoma bărbatului şi femeii. celui singuratic îi este frică. „necunoscând bucuria".. ed. sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. rom. 1991. indiferent unde s-ar afla el. Astfel apăru pronumele «Eu». Prajapati îşi risipi curând teama. 1996. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi". Hermaphroditos.„criză a eului".." E adevărat. întreŃinută din afara fiinŃei). De aceea. Textul e fără echivoc în această privinŃă. a oricărui eu. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice. stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om).

cit. pp. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă. ed.. şi un principiu tulbure. sângele lui s-a prefăcut în fluvii. compusă dintr-un principiu senin. omul cosmic Pan-Ku. Gâzele care trăiseră pe trupul lui. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri. [apud V. cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. care a zămislit cerul. 63) 58 . yin. ochiul său stâng s-a făcut soare. cel născut înaintea tuturor. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin). s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. yang. părul i s-a schimbat în stele. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială. p. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul. în cele din urmă. Kernbach. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic. 000 de ani. dând naştere. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii. feminin." (ibid. devenind un axis mundi. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. ochiul său drept s- a făcut lună. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. lumii. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi. Ea reia o imagine veche orientală. s-au făcut oameni. reprezentând pământul. amuletele alb- negru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. Miturile esenŃiale. sub înrâurirea vântului. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. care merită să fie citată în întregime. de provenienŃă indo-europeană. din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele. glasul i s-a prefăcut în tunet.

proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism. şi anume că. el îmbătrâneşte. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. oarecum altruistă.separat. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. d. că opera lui e parŃială. lumea se manifestă mai 59 . oul cosmogonic . paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. Kernbach. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească. şi una ascensională. V. în două părŃi. dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului. Stabilind o analogie disimetrică. în Mahabharata (cartea I. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. legată de pământ. nu intră în hierogamie. e un motiv recurent în miturile lumii. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. să devină mărgăritar şi jad. una feminină şi una masculină. în amestec cu măduva. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. 56-57). aici. m. pp. OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal. Am putea crede. aşadar. O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. a. cu faze selenare aferente. Miturile esenŃiale. fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. înainte de a se destrăma. legată doar de spaŃiu. într-un alt fragment. structurat scrupulos în 12 luni. singuratic şi blând. de multe ori. sau una descensională. nu există.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. Adiparva: v. asociată cerului.

. fiind. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur. 124-l25.întâi ca negură de nepătruns. marele Prajapati. o geneză târzie. ovoidală şi cuvânt. plutind pe apele cosmice. meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos). pe rând. ceea ce confirmă străvechea 60 . cu care ne-am mai întâlnit. apoi s-au ivit. Tipologic.. eternul brahma. pp. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor. „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. 1997. dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah . cum a fost cel egiptean. din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape. a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic. în serie până la Purusha-Praj apari.. imaginea se află la p. Identitatea zeului nu este bine cunoscută. totuşi. Mahabharata prezintă. fiindcă dacă urcăm în timp. prin ele însele. sublim şi inimaginabil. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. alŃi zei. zeul pământului.pentru cosmogonia din Memfis.povesteşte mai departe textul . Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. Ra (în cartea lui Manfred Lurker. pp. un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni. 136).a apărut mai întâi Absolutul Brahma. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor. rom. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb. locul unde se consacrau faraonii -. ubicuu. ed. „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară. epifanie spirituală a principiului germinativ originar." Din ou . din care se va naşte Soarele. care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată. în care apare. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar". cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului. 48).

L. de Ion Acsan şi Ion Larian- Postolache.. Buc. 1974. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. 94. victorios în fiecare dimineaŃă. cit. pe rând. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte. Ed. implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. sintetic de data aceasta. § 26.imagine . terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra. (ICIR) a lui Mircea Eliade. unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 . creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis. Ra. credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. pp.." (M. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic. v. sau despre „şarpele primitiv. ed.cu care ne-am întâlnit peste tot în India . cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid. 123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii. lupta reiterându-se zilnic. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. p. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. pt. Univers. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe. Trad. De altfel. p. Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile. şi Poezia Egiptului faraonic. surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis). 91) într-un alt mit.. Eliade. ICIR. unde sunt enumerate. Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe. I. Apohis. pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice.a cosmogoniei ca diseminare.

prin legea consubstanŃialităŃii cosmice. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 . pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată. Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer. cum este cea sumeriană. a cărui garanŃie el este. ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". care se traduce prin «adevăr». Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat. dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă.. fiind abordat ca atare. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . iudaică sau greacă . prin urmare. şi. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună». odată creat. ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte. 95) . ordinea ca atare a lumii. Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc. totală.animale şi vegetale. şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -. în cosmogoniile clasice. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului. «dreptul». Eliade (ibid. în toate regnurile. mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane.este întruparea lui ma'at. integratoare. „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii. „Faraonul - precizează M. universul apare ca o consubstanŃialitate organică. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur.a explicat la un moment dat marele romancier -. p. «justiŃia». Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi.

miezul meu este în orişice zeu.. Poezia Egiptului faraonic. Inima mea a simŃit lucrul acela. cit.n.. V. Isis acceptă să-l 63 . într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î. Kernbach. 163-l66: Numele secret al zeului Re..desigur . pp.. Buc. Foc nu este." Isis luă saliva.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat. ed. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută. zei.e.. face parte din ea. Nu ştiu ce este. şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit. [. şi o dată i se scurse saliva. cu toate că eu am creat totul... cunoscut drept Papirusul din Torino (v. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia. o. pricinuindu-i dureri de nesuportat. împreună cu pământul pe care căzuse. pp.] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. Nu-l cunosc. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra. Trad. nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine. cit. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri.binele şi răul deopotrivă. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. voi cei pe care eu v- am făcut. 104-l10. lucrurile stau puŃin diferit. a zeului neatent." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra." în schimbul dezvăluirii numelui său secret .rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele. zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi. deşi i se opune. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. trupul îmi tremură.strigă Ra.. care aŃi ieşit din mine . deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache.. 1974). ed. Ed. -[. deşi . La bătrâneŃe fiind. făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa". dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă. însă răul este în lume. Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele. apă nu este.a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -. Univers. Miturile esenŃiale.

42). a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 .. p. L. 95). dar o şi resoarbe.exorcizeze pe Ra. uneori. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. Pentru înŃelegerea sa. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». ci se intercalează substanŃei acesteia. cu majusculă. p.. 262 -. rom. ne vine în ajutor etimologia: „. când a apărut scrierea . imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . cit. sau. „personificare a haosului primordial.menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. din Heliopolis. pentru a reface unitatea dintâi. Eliade. ICIR. op. Strâns asociat. la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire. cit. din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker. de-a dreptul celui solar .asimilat globului pământesc. Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. cuvântul apărând. el este deci indestructibil. De multe ori stă la pândă. scăpându-l de durere. 1974. în baza acestei homofonii. ameninŃă din interior." (M.. p. mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. Nu dispare odată cu zămislirea lumii. motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. ed. Atum e asociat şi scarabeului (heprer. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»). „Haosul reprezintă virtualitatea. ca nume al actantului cosmogonic).fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. demolează sau ispiteşte. eschatologic. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului. într-o asemenea cosmogonie. ed. silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. cândva la începuturile lumii.

sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. ed. W." Pentru a închide acolada. A History of Orphism. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. cap. I. readucând-o în starea de haos. Excesiv de umanizaŃi. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. capricioşi şi punitivi. Zeus protejează ospitalitatea etc. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. Jean M. rom. 1996. Alfred Loisy. 1930. cap. Adriano Tilgher. cap. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. soarele răsărind. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. Jean-Pierre Vernant. Macchioro. rom. Misticismul grec. ed. rom. 1995. Vittorio D. 1961. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. ed. ed. 1998. Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. Orfeu şi orfismul. XI: The Orphics. cap. Istoria doctrinelor ezoterice. cea mai bună 65 . From Orpheus to Paul. 1995. al consangvinităŃii. . ed. rom.Hepri. Reynal Sorel. Guthrie. Eliade. ICIR. în căutarea unităŃii pierdute. 1996. C. K. The Greeks and Their Gods.exemplele se pot multiplica). e drept. ca instrument politic coercitiv. Mit şi religie în Grecia Antică. II: Misteriile greceşti. Misteriile păgâne şi misterul creştin. rom. Orfismul. cap. H. Pitagora şi noua eshatologie. să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. XXII: Orfeu. euristic vorbind. Riviere. II: Dionysos şi Orfeu. însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. Pentru a înŃelege.

înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. apoi numiŃi supraveghetorii.cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . de altfel. G. 1992. absolut al familiei şi al liniei sale genetice. polis-vl grec se construieşte . Geneza 22. seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral. în care ordinea era dată de legea sângelui. în esenŃă. modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi).platformă de lucru. prin articularea unor microcomunităŃi familiale. care pot face. de pildă.Avraam. Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 . fiii lui Aaron. sunt delimitate demele (unităŃi social- electorale directe. toate cele 12 triburi ale lui Israel. Dimpotrivă. ed. la el raportându-se. tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". Oraşul se şi construia. radial şi progresiv. parametrii ecuaŃiei neschimbându-se. Glotz (Cetatea greacă. şi-n cele din urmă. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. Acesta se află în centrul oraşului. prin graniŃe premeditat artificiale. Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac . Nabab şi Abihu.pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat. prin iradiantă. contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4). foarte mult. rom. p. datorat democraŃiei. ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu.

Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. răspunzând ambasadorilor străini. pentru un an. sau să-i numească pe conducători sau judecători. trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. cu regularitate. el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. este chemat la adunarea demei sale. de unde nu are dreptul să lipsească. Or. redactând 67 . Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. primind dispoziŃiile magistraŃilor. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. alteori. U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. într-o zi. aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile. Dacă se înşeală. Omul nu poate fi nici indiferent. nici uşuratic. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. Când îi venea rândul. într-o altă zi. trebuie să hotărască. prin vot. De trei ori pe lună. 1984. câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. un an din doi era heliast. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. 194-l95). Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute.gentilic dintre oameni. rom. ştiind bine că. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. timp de un an. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. interesele şi viaŃa sa. pp. 2. asupra războiului sau păcii. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. în caz de război. adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. uşor amuzat. lucra aici în fiecare zi. el este convocat la adunarea tribului său. de dimineaŃa până seara. voi. în medie. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. sau să dea decrete. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian. atunci.

" Spre deosebire de vechea identitate gentilică. adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu. CetăŃeanul.] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii. pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp. care-l şi protejează la o adică. arhonte. întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră. centrul. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale.] într-o manieră frapantă. el putea fi magistrat al cetăŃii. aparŃinea cu totul statului. în po/zs-ul atenian.o reprezintă laicizarea centrului. din simbol religios (Hestia. el va beneficia... 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care. ed. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean.mă repet. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. Dimpotrivă. din Babilon sau din Egipt. - are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru. bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri. Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei. într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim. rom. dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite). şi sacrificiile ritualice obligatorii. pp. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine . Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic. fiindcă el poate nutri speranŃa că... fireşte. el este un loc de întâlnire. periodice. De aceea Aristotel spunea. Hestia koine) sunt evidenŃiate [. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică. simbolic.. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează. 1995. reprezentat de Templu . strateg sau astynom. miza fiind politică. şi nu ca până 68 . familială. examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele.instrucŃiunile ambasadorilor atenieni. în sfârşit. dacă soarta sau votul îl desemnau. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii. Glotz. a lui G. patronează. pe drept cuvânt. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. Citind cartea." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală.. deja menŃionată de noi. noul „centru [. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul.

ed. Cei dintâi înŃelepŃi. Pierre Leveque. 146-l47) 69 . ed. Criza cetăŃii. aprofundarea temei. general vorbind. Mythosul . dacă îl privim din perspectiva moralei agonale. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. 377a. respectiv V. este o minciună. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime. 1985. Dacă ei compun un [mit] bun. Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. IV. rom. multe dintre ele trebuie alungate. aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi. Universul spiritual al Polis-ului. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica. cit. [Pt. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor. Pierre Vidal- Naquet. despre laicizare. cu termenii noştri moderni. Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum.este o fantezie imaginară. pp. 1987. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte)." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. 146) -. ed. în Atena clasică.a demonstrat încă Platon în Republica . rom. rom. P. deci. p. Leveque şi P. I-II.acum. pe cât se pare. solitudine religioasă. Aventura greacă. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei. să-l respingem. ed. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale. v. să-l acceptăm. Jean-Pierre Vernant. ed. 1985. I-II. Originile gândirii greceşti. 377c. CivilizaŃia greacă. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum. democraŃia a fost. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor.după ce stabilesc că „mitul. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. Socrate şi discipolii săi . cap. de poveste spusă copiilor. Vânătorul negru.." (ibid. rom. dacă nu.. EranŃois Chamoux. fie agreabilă. fie descurajantă etic şi comunitar.] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi. o tehnică disciplinară.

dimpotrivă. dimpotrivă." (379a. Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte. Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor. printre „făcătorii de mituri". Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva. fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo. lipsit de speranŃă. pe care' poeŃii trebuie să le folosească. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână.eidolon -. arhaice. cei mai imprevizibili sunt poeŃii. o prelungire a meritocraŃiei. 149) Bunul cititor. care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate. aşadar. p. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral .Desigur. toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat. Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. fără ca faptele din 70 . 1996). dacă statul îl controlează prin suprasocializare . Au crezut grecii în miturile lor? (ed. admirator nostalgic al democraŃiei ateniene. ed.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate . rom. fără să-şi afle odihna. Moartea homerică nu este..omului de rând. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. cit. magice. ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină.sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite. pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb. nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună.ceea ce nu se întâmplă.

complementar celui popular. de tip aristocratic. unde oamenii primelor două seminŃii.sugerează constructorii cetăŃii ideale -. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică. eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte. apropiată sensului de daimonizare post mortem. Odiseea.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică. dătătoare de oarecare speranŃă. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă. / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare. hesiodic. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt. 652 sq.e. pozitive. trimiŃând celor de sus 71 . palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. care întrerupe seria degenerescentă. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară. cea a eroilor. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. devin daimones protectori după moarte. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos . slăvite. de George Murnu. cultivator de pământ beoŃian. Homer.n. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. Nu întâmplător. p. iar vârsta a patra - interpolată -." (trad. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. A doua corecŃie. de aur şi de argint. tu. introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte. în conformitate cu acest cult. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î. eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere. ed. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate . din 1978..

retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. 1997. şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. care presupunea participare. rom. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă. sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale. ed. evident. Vârsta de aur. Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. partea rămasă se ardea.cum sugeram. Ed. Eroicul. 2001. Erwin Rohde. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. în mod complementar. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. neatenŃi. aprofundarea temei. Jane Harrison. v. subcap. O istorie a Paradisului. 1985. Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. dinamici de socializare. 1989. de asemenea. respectiv IX. prin sacrificiul de la Mekone. VEI. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul. Grădina desfătărilor. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. rom. A Study of the Social Origins of Greek Religion. care. cap. credinŃele se transmiteau pe cale orală. a privirilor care se intersectează şi. politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . [®° Pt. ceea ce presupunea tot participare. mai mult. Jean Delumeau. de altfel. From Daimon to Olympian. bazele sale fiind puse de către Prometeu. se supraveghează. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă. cap. Daimon and Hero. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". unde identitatea 72 .energii pozitive. după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. Psyche. Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului.] în contextualizarea sacrală. Ştefan Borbely. după expresia lui Jean- Pierre Vernant. Themis. care presupuneau. Grecia antică fiind. I. De la Herakles la Eulenspiegel. o civilizaŃie „de face a face".

au fost.e. există şi un vast capitol semnat de către Francis M. Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene. de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . care demonstrează că jocurile olimpice. în superba carte a lui Jane Ellen Harrison. reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena. dar nicidecum ca beneficiar. motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos). şi acolo avea loc un rit religios. Religia orfică. rituri panelene de fertilizare daimonică. educativă. pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. Cornford. de pildă. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. relaŃia personală dintre maestru şi discipol. deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală. (776). cum a fost. mai presus de toŃi). cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo). bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis). sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale.pe tâmplă. un cult misteric de participare marginală paideică. condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . 73 .făcute din frunze de măslin . puteai merge ca spectator interesat. Orfismul a fost. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. înainte de toate. atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios. de pildă {Themis). în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes.politică definea. dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate.care asigurau consubstanŃialitatea .la rituri decât în interiorul cetăŃii tale. la început. cât şi de obiceiul. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice.n.

la orfici.care-i cuprindea pe participanŃi). prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii".de unde sugestia. şi ea. în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. inclusiv pederastia. seren. motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică. omniprezentă în bibliografie. din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. fiind persecutaŃi. dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită . disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii. ci. dar îngăduiau contactul sexual „pur". pe o cale regală.Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea exploziv- dionisiacă. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -. în primul rând. tulbură sufletul. care duce. şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor. Obsesia negativă a cărnii vine. i-limitare]. sistemică. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice .căsăpirea duşmanului fiind. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. desigur. dintre orfici. Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. 74 . care aveau acoperire doctrinară strictă. foarte intensă. ceea ce presupunea. instituit de către Prometeu la Mekone. „rece". bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine.

în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească. pe care o vor prelua.spune Socrate. din care beau toate celelalte suflete.foarte cunoscută . de care aminteşte primul pasaj. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare.. pe care orficii nu o cunoşteau. purificare şi abstinenŃă activă. noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte. Opere.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului.] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare. Aceasta din urmă este. „pur" al orficului 75 . până ce îşi va plăti datoria. pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o. [.eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile. 57): „Doctrinele secrete . pur.seina - sufletului. dimpotrivă. 274-275): „unii spun .. sufletul pregătit. întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma ..este închisoarea . acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă. în acest fel. Se exorciza. aşadar. precum o arată şi numele. el are acest adăpost. ulterior. arătând că un filosof este un om destinat morŃii . stoicii şi creştinii. al sufletului.soma . „calitatea" ca atare a morŃii. din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă. unde . pp. trup (soma).Lethe -. cit.] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta." Mai nebulos.se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c. abtinându-se să bea din apa uitării .. III. Dimpotrivă. Opere IV. spaima pricinuită de moarte.zice Socrate . cit. ed. pregătindu-şi în acest fel reîntruparea. care întruchipează o închisoare. p. de respectanŃă catharctică zilnică. EcuaŃia . ideea apare şi în Phaidon (62b.. ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii..semd).spre eschatologie. ed. iar spre a se păstra (sâzetai). adică unei erori făcute în lumea de dincolo." „Greşeala".• spre deosebire de celelalte suflete . se datorează reîntrupării. urmărind un regim de viaŃă cumpătat. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii. potrivit căruia trupul .. prin cumpătare.spun [.

The Orphics. Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic. la început. The Greeks. (Apud Guthrie. pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit. 186 sq.sema e subsumat.trebuie să bea din apa Memoriei . oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie. zeu secund .. în faza lor incipientă. din care se desprinde primul dintre zei. (v. M. DI: Outline of Orphic doctrine). dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). în aither. ed. ivit din mare.după Geea . lângă un chiparos alb. aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades. acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. Geea. mai pregnant la orfici.). ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). §182: Noua eschatologie. pentru a face apoi din el oamenii . fie prin înghiŃirea sa de către Zeus..Mnemosyne -.se grăbeşte să precizeze autorul britanic . Datorită acestui magnetism cosmic. a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. pentru a se reuni în integralitate.e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările.) Dubletul soma . Eliade (ibid. e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici. unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei. în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi. totuşi. arată cu subtilitate M. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani. de provenienŃă evident orientală. fiii Pământului.tinde să se refacă permanent. Eros-Phanes. Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă. spiritualizată a fiecărui 76 . şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. II. p. ICIR. ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei. problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. cit. Eliade. mai estompat la beoŃian. că similitudinea relativă dintre cele două scheme.. e de menŃionat. ConcepŃia .la Hesiod).

polis-v\ -sugerau orficii . Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. ceea ce contează e comunitatea spirituală. ceea ce duce. de către gnostici. 181). zgomotoasă în ritul dionisiac. ed. cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. ConsecinŃa e . însă. secund în raport cu parentajul natural. la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale. transformată în etică de viaŃă la orfici. Aici. tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR.şi orficii credeau puternic în această convingere . linia va urca până în creştinism. Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. corespondenŃele dintre cele două rituri fiind. logic. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia).orfic pentru membrii sectei din care face parte. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. O analogie relativă. la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . Morfologic. evidente. Ulterior. Cetatea. Ambele presupun o transă: „fierbinte". aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor. să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. care conŃine şi disimetrii. este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare. fiind resemantizată. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. extatică.că noul Phanes. intracitadină. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin. a tuturor orficilor. H. pe o ramură culturală colaterală. în cazul 77 .asigură doar „haina" vremelnică. p. calculată". eterată în mentalitatea elină. cit. „rece". „de lumină". însă. „de suferinŃă" a orficului. M.

orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. Penteu. al lui Dionysos însuşi. trupul participanŃilor devenind. în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia. totuşi. în subsidiar. opus epidemiei. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit. venit. act prin care se realizează. trecând de la „unu" la „multiplu". în al doilea rând. moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. până la proxima sa „venire". ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. prin actul colectiv de omophagia. dualismul soma-sema. în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine). riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). astfel. „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos. însă. în final. „dispărut" prin crimă ritualică. Nu sunt în posesia prea multor indicii. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii. care devine un „mormânt" al zeului. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. Pe de altă parte. de fapt. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l. participanŃii la ritul dionisiac realizează. fiind edificator în această privinŃă. o dublă moarte: în primul rând una a zeului. se celebrează. dar o dilemă hermeneutică ar merita. îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este. de fapt. lucrurile sunt mai subtile. una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. scenariul din Bacchantele lui Euripide. în care regina Agave. şi.animalului de sacrificiu. un act de diseminare sacrificială. amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. „plecat" din nou „departe" (ocultare). capul propriului său fiu. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. în realitate. bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). ca „străin" (xenos).. din tărâmuri chtoniene.

silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie. e înzestrat cu un suflet „pur". ed. frumoasa Eurydike. 1963. ca anotimp. născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. şi un înveliş corporal de materie opacă. Katharsis-vă desemnează. mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. dar complementar. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes. de care trebuie să scape.ceea ce-l transformă în etică . In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. actul sistematic. asociat de către Platon. unei „greşeli" misterioase. toamna târzie de iarnă!). p.. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu. oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş. întins pe durata unei întregi vieŃi . nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe". nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 .. Ivit din aither. erotic. Dar. pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure.de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu. cum am văzut. sau înălŃat din mare.odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi. Orfeu apare ca acuzator al zeilor. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic. actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. corespondentul negativ. divin. în faza arhaică a mitului. rom. 116): „. Cartea I [IV:5]. în consecinŃă.

cea legată de Dionysos Zagreus. încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte. măiastră măsură de psihologie socială. necontrolat la început.) Să se fi estompat. din secolul al II-lea e. Guthrie. B. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie.învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească. M.. p. cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo.. voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 . oamenilor bunuri încă mai generoase. adus apoi în cetate. şi îi aşează pe paturi.n. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria. le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor. Eliade. prin învăŃătura lor." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline. în acelaşi context. n. decât aculturaŃia civică a tragediei. mai târziu. ICIR.." (Subl.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac. fiindcă în Republica lui Platon.Şt. pe care n-o egalează. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri. pe de altă parte. căci ei îi conduc pe drepŃi. dimpotrivă.aici sursele bibliografice sunt unanime . la Hades. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef. Dar drepŃii au. op. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). Un proces similar de aculturaŃie . din partea zeilor. cit. p. InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. II. şi fiul său dăruie. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni. . din partea zeilor. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare. între timp. despre care cercetătorii spun (cf. 320..

EI. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. ed. Gnozele dualiste ale Occidentului. v. deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. Corin Braga. M. 2001. [Pt. Aubier-Montaigne. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. Hermetisme et mystique paienne. rom. op. aşadar. opera sa .. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. de fapt. şi de către filosofi ulterior. Eliade. V: Gnoza şi gnosticii. Culianu. un triptic creştin de învăŃătură (v. a lui Phanes. cap. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. XXIX. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi. cap. cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. I. aşa cum am sugerat deja. Istoria filosofiei oculte.] Să mai menŃionăm însă. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere.Enrico Norelli. II. 1999. Istoria doctrinelor ezoterice. Clement). din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. I. Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. dacă în formele aspre. I. 10 studii de arhetipologie. P. cap.. ambele lucrări alcătuind.gnostice.n. arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă. Marea tradiŃie a Gnozei. XIV: Alexandria. p. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op. înainte de a povesti pe scurt mitul. IX. cap. cap. Festugiere. ICIR. 1967. 5. gnoză. Claudio Moreschini . cap. A. cele două tehnici de „ieşire din sine. la noi. J. cap. Alexandrian. împreună cu Pedagogul. realizată pe parcurs. Claudio Moreschini .Enrico Norelli.. 320). cit. Riviere. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec. II e. Jean M. Personal. cit.

tradus sub titlul Călătorie în Grecia. zeiŃa Pământului. titanii recurg la un şiretlic. fapt care stârneşte invidia titanilor. printre ele fiind şi o oglindă. mai mult. I-II. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele. care-l fascinează. transformându-i într-un morman de cenuşă. pentru a i se pierde orice urmă. cusută în pieptul său. fiii Geei. Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. Acest mit prezintă similitudini cu un altul. însă.sau în unele versiuni de către Athena -. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. luminos. deci. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 . sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). 1974). care a trăit în vremea lui Pisistrate. de către Zeus. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. fiu al lui Zeus. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. zeiŃa frigiană a pământului roditor. Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. îi aduc copilului daruri. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. Potrivit mitului. în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. având. pentru a li se pierde urma cu totul. care l-a răsfăŃat cu de toate. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. Fărădelegea este văzută. nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. privirea „captivă". Dionysos Zagreus era un copil minunat. unul dintre fondatorii orfismului. inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. în consecinŃă. care. care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. de unde el va renaşte. care se decid să ucidă copilul.

Cenuşa este. mai sus).e. Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î. motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii. serenă şi pură. înainte de a fi transformat în cenuşă. 83 . Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. şi când vine sorocul. trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. Zeus consimte.. pe de altă parte. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare. COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. „vinovată". „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). în context comparativ.dorinŃă. păstrând apoi. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. înconjurată de materie opacă (soma -sema. semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate. v. canonică. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti. în morfologia ritului. predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice.n. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. insuportabilă pentru un muritor. ajungem la concluzia că. şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. agonală. oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale. o incinerează pe Semele. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. îl închide în coapsă.

Homer nu cunoaşte ceva ce. p. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. normativ.Morfologic . oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. XI. 1979. p. rom. Opere. 386c. pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale. 275. Republica. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii. argint. de altfel.aşa cum se întâmplă. n. diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei. eidola). care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades. ed. fier). credinŃe difuze neatestate canonic. interpolată. în orice moment al culturii universale -. citatul figurează printre cele „pesimiste". mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod. compus din legende. deci). de seminŃii degenerescente (aur. palierul popular. 1986. poate abuzivă. łinând cont de această defalcare. 654-656. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. pe când eroii din vârsta a patra. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 ." (trad. Perses. scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. eresuri. Cel mai pregnant. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor. v. din start. V. neconcesiv la Homer. aramă. cu o sintagmă modernă. demoralizatoare. G. Odiseea. Murnu. marcat. Dimpotrivă. prezintă. în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. cu o excepŃie bizară. toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. 156). /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. eroi.

ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu. Peters (Termenii filosofiei greceşti. Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. [Pt. rom. până la demonetizare. 1972. Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. dotată însă cu virtuŃi constructive. rom. Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. v. Jean. armonizatoare.Pierre Vernant. numit „îmblânzitor" . rom. dar nici zeii cei mari. prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). p.Okeanos. 68 şi urm. Opere. 1993. Mit şi gândire în Grecia antică.. Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. în consecinŃă. a Ii-a. Eros e reprezentat. când el va deveni. zeiŃa pământului. Psyche. bucurându-se nestingherit de roadele pământului. nemenŃionând. Grădina desfătărilor. 1985.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . prin miniaturizare. paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii. ed. Afrodita. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. Erwin Rohde. ed. în Theogonia lui Hesiod (în voi. p. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori. 1973). I. ed. de asemenea Ovidius. Structurile mitului. Următoarea divinitate este Eros. Jean Delumeau. nici Insula FericiŃilor). cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). „Insula FericiŃilor" v. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei. cap. Metamorfoze. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. pe bună dreptate. ca un copil şăgalnic.de către poet. 97sq) consideră. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". unde se vor odihni în tihnă. inclusiv Zeus. că între cele două accepŃiuni 85 . unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. Cartea I. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. Francis E.

.care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare. Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual. rom. ed. Zeii Greciei. Cornford. un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii. zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian. folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice..ale lui Eros . Otto. marcată de logica bisexualităŃii. pp. animale. «susul» şi «josul».. care poartă 86 . la figura Geei. Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti. «uscatul» şi «umedul». ed. adică a contrariilor. şi cea ulterioară.) - există o diferenŃă esenŃială. perechi de contrarii - «întunecatul» şi «luminosul». roditor.. Walter F. De asemenea. marea umedă. rom. cum sunt bărbatul şi femeia. prin separări şi diferenŃieri treptate. 136-l37) Să ne oprim puŃin. ed. în formele sale arhaice. din Orient (cf. ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. Citându-l pe Francis M. pământul uscat. 1995. pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive.. mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene. pp. Erwin Rohde (Psyche. marea zeiŃă primordială a pământului.cea primordială. marchează o trecere . aceste contrarii . care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere. p. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu. din complexul Afroditei. cit. cosmogonică. aerul întunecat şi rece.se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . -.de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [. «caldul» şi «recele». «densul» şi «rarefiatul».] unitate[a] primordială se ivesc.care pare să-l fi fascinat pe Hesiod . înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod.plante. 97sq. 1995. oameni." {Originile gândirii greceşti. în primul caz. zeiŃa pământului fertil. participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate.

Goddesses ofGreece: Gaia. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. preia ambele funcŃii. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. neprimitor. asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil. numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. ca fiind asociată subteranei reci. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului. toŃi zeii. Ophion. lua ici şi colo. Gaia sau Ge. însă. de altfel." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess. Kore-Persephone. strivind-o dureros (scenă care 87 . pe de o parte. ceea ce nu explică. ed. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic . în cadrul cultului. demoralizante a morŃilor (chthon). adânc." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. al lui Nietzsche.. Eurynome. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului». să binecuvânteze muncile agricole. cap. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. Demeter. strict lexical. 1993. p. cit. De la ea se aştepta. Erwin Rohde (op. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. acolo unde era adorată. ulterior. pe de altă parte. p. Guthrie. fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor.. roditoare. prin asocierea cu fiica sa. din care se vor naşte.. The Greeks and Their Gods. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf. nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată.. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea. academic şi doct. printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece. ci numai accepŃiunii roditoare a pământului. cit. soŃie a lui Hades. Hera. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „. care se culcă peste ea. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. pentru a da naştere unui ou cosmic primordial.înainte de a se acupla cu celestul Uranos. marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. 218). şi.însuşi numele pământului. acvatic. ge. Demeter.

Incluzându-i şi pe titani. Trimiterea se face. din rândul cărora fac parte. fiindcă Geea. pe 88 . Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. râul cosmic care înconjoară lumea.cum vom vedea imediat . De altfel. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. arma sa cea mai redutabilă -. şi Mnemosyne. fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase.tatăl fiind Tartar -. care vor participa.apare şi în mitul lui Eurynome). sau Themis. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie. va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral. Geea se împreunează. în cele din urmă. Rhea. în Journal of Hellenic Studies. cu care Zeus va duce o luptă aprigă. După toate aceste divagaŃii. în cele din urmă. Hyperion. însoŃindu-se tot cu Uranos. la gigantomahia lui Zeus. către cuplul babilonian Tiamat . cum este. seria e benefică. cu Uranos.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. formată din magicienii Ciclopi . Okeanos. 52 [1]). hierogamie din care se vor naşte titanii. să rostim şi concluzia: se pare. puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării. în Theogonia lui Hesiod. zeiŃa memoriei. cit. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf. Barnett. şi tot ea intră . Zămislind marea. din Enuma elish. între alŃii. că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter. zeiŃa justiŃiei divine. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate. cât şi de către Thetys.Marduk. aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului. p. Guthrie. fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii. înverşunată. şi din cei trei Hecatonheiri. în sincretism cu Geea şi cu Demeter. Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . „zeul luminii". detaliu remarcat deja în 1945 de către R. protector al marelui zeu. D. Briareus. viitoarea soŃie a lui Kronos. de pildă. ocazional. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. zeul cerului înstelat. op. inevitabil.

şi „nimeni nu scoate o şoaptă". ameninŃând-o cu sufocarea. dar acestora. cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv. „Geea. „le strânse groaza gâtlejul". care nu numai că se întinsese peste ea. Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos. l-am relevat deja.... una fiind cu siguranŃă un import oriental. care- aufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi.la Zeus.] ce primul făcut-a sălbatice fapte".muche de cuŃit. din cauza lui Uranos. ci una ulterioară. / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă.scrie Hesiod -. urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase. tată „mişel [. trecând la răutăŃi.ipotetic . cu care Theogonia lui Hesiod . care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară. / Fii de temut. cum s-a spus. dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat. întinsul pământ. disponibilă. -. căci după naştere. speriaŃi. ameninŃător. pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare.relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă.unde. în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi. „tatăl cel crud". Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja. fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă. gemea strâmtorat în adâncuri" . motivul se va prelungi la Kronos şi. instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte . grabnic. de fapt. după toate probabilităŃile. mai departe .. dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri. cu excepŃia curajosului 89 . al cărei comportament abuziv. Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu.

Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. Durerea etc. cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. Uitarea. lăsând-o pe Rhea „cernită". din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară". Pentru a-l păcăli pe acesta. răzbunarea (Nemesis). răsar rădăcinile vieŃii". pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. recunoscut ca stăpân al lumii. Legendele şi miturile Greciei antice.povesteşte mai departe Hesiod -.Kronos. după ce Kronos îl aruncase peste umăr. copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor. Afrodita. pe rând. După castrarea lui Uranos. numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. giganŃii şi nimfele. zeiŃele răzbunării. Kun. însoŃindu-se cu Rhea . pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. se nasc Eryniile. care acceptă provocarea. o seceră de fier alb. Hesperidele. tatăl Hestiei. funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. A. Kronos. Kronos îşi înghite pe rând progeniturile. aruncând apoi mădularul în mare. Zeus. dar şi în crestomaŃia lui N. Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys. Foamea. al lui Demeter. apoi Somnul. BătrâneŃea. al lui Hades şi Poseidon. al Herei cu „sandale de aur". devine. Visele. Rhea recurge la 90 . daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. primind de la Geea arma răzbunării. luate din perioade culturale diferite.

influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). care-l înghite fără să verifice. traversat de boli. bătrâneŃea. înfrânt şi el de către Zeus. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. titanii se revoltă împotriva lui Zeus . Zeus. foamea. pe Metis. asupra cărora vom reveni. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii. impur. pe care îl respirăm noi. pământul urmând să fie administrat în comun. suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice . dorul. sloboziŃi din adâncul Tartarului. Ajuns la maturitate. împărŃeala suscită anumite întrebări. în general. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. iluziei cosmice. în textul hesiodic. Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei. zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei.atribuite. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. îşi înghite prima soŃie.pământul şi lumea 91 . Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul).excepŃie făcând Prometeu. Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. vrajba dintre oameni. după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului. disident -. truda. Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. de la Hestia la Poseidon. Realizată în acest fel. ea naşte un monstru serpentiform fioros. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. înşelăciunea. primul luând cerul. Typhon. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. uitarea şi durerea . fiindcă aceasta zămisleşte. aerul supraterestru. unde sălăşluiesc zeii nemuritori. aşa cum şi-o imaginau grecii. tânjirea.

" Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". lui Helios. unde coboară sufletele spectrale (eidola). 46 sq. distanŃa dintre ele fiind. aici stă puternicul Atlas. pe care am citat-o. zeul soarelui. care sprijină pe umeri bolta cerului. Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume. Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările. pentru a-i nelinişti pe muritori. pe când a zecea parte. 1987.subterană a morŃilor (Hades). şi tot nouă să zboare până jos. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei).). aşadar. după Titanomahie. „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră". acolo unde.din Cer. 257 sq. Le Soleil et le Tartare. Alain Ballabriga. Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi. Noaptea şi Ziua. însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei. dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. fără posibilitatea de a se ajunge vreodată. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi. simetrică. „fugărindu-se" mereu. în cele din urmă.: L'Univers et l'Abîme. pe care jură zeii. Pământ şi Tartar (nu Hades). în Tartar. toate fiind asociate sterilităŃii. de aici se ivesc Somnul şi Moartea. se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf. ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer. din Theogonia. Briareus). inevitabil.susŃine autorul francez . terifiant. în ed. p. Gyes. este descris de către Hesiod Tartarul. pentru a ajunge acolo într-a zecea zi. aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos. asociate.Structura verticală e formată . apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul. Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. şi râul întunecat Styx. Prin Tartar trece. cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri. p. fiindcă „zeii.

prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi. ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. în Ramayana. însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. din curiozitatea acesteia născându-se. a titanilor. La generaŃia următoare. când Zeus o creează pe funesta Pandora. fratele lui Ravana. asociată fiind demonului Kumbhakarna. nu se întâmplă. Te-ai aştepta ca. O găsim însă departe. atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor). care pare stabilă. apoi. obligaŃi să bea din apa Styxului. odată cu noua ordine divină. Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. de fapt. definitivă. ceea ce. motivul nefiind focul . Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex. departe de ceilalŃi zei. condusă de către Hanuman. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice. pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. toate relele care îi copleşesc pe oameni. castrându-l cu o secere şi luându-i puterea.cum 93 . şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. secvenŃa paricidului virtual să dispară. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos. cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. subterane ale palatului. după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă.

prea neînsemnată -. Supărată. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. Paris fiind fiu secret al lui Priam. Dintre toate motivele menŃionate până acum. împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . care i se plânge fratelui săi Agamemnon. în cele din urmă. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important. Paris. nesăbuit. Zeus. pentru a nu tulbura ospăŃul. Pentru a evita un asemenea cataclism. Mărul este disputat de către Hera. secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. suscită cele mai multe dileme. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. titanul dezvăluie. la ea participând toŃi zeii. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. 94 . care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei.îndeobşte se mai crede. decide în favoarea ei. Hades şi Poseidon. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei. pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă. care nu fusese poftită. mult superior ca putere tatălui. culpa fiind. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. aşa cum îi era firea. în urma suferinŃelor îndurate. pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile. totuşi. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său. Athena şi Afrodita. ea dă târcoale peşterii. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei.care păştea turmele pe muntele Ida .

fireşte. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ. dacă ne gândim că alături de Zeus. unde o religie uraniană. mai ales. straniu. Ciclul reproduce. s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. care lansase în două lucrări aproape uitate azi. Simbolismul funerar (1859) şi. venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. alături de soŃ. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus. Kore-Persephone.. ca un punct de confluenŃă. imaginea unei Grecii predilect chtoniene. si aheii).mitul sugerând că el va fi guvernat în comun. alături de mama ei. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. 95 . patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. Hades şi Poseidon. fiindcă Geea. nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. La rândul ei. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades. de altfel. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen. in Themis. totuşi. Matriarhatul (1861). ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. în plus. obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. cum este Demeter. opus piramidei preponderent masculine din Olimp. urmând să fie guvernat în comun. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. Precizarea e bizară. ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison.

) . apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge. A Transliteration by John Chadwick.într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos. căreia ştiinŃa îi datorează enorm. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** - ** V. la 43 de ani. şi Linearului A. Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans. T. n. urmând. Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. minoic. Olivier. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives).Publicând Psyche. Linearul B. Mai vezi: Martin P.) aparŃine culturii miceniene. în 1894 (ed. în 1940. uraniană. venind din afara filologiei clasice.o alta decât ipostaza clasică. Cambridge University Press. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept. miceniană. unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga. pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio.„subpământeanul" . 1985). e. a zeului atotputernic pe care o cunoaştem. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi. Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!). Ulterior.etrusca. 1958. e. -P.. n. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă. potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. în principal.. pentru ca. Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953). cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală. 1450 î. Ulterior. Killen and J. ci în revistele ştiinŃifice acreditate. 96 . Lund. unui Zeus Chtonios . situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î.. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice. de la stânga la dreapta. Linearul A nu a fost încă descifrat. Cambridge University Press). în iunie 1952. Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E.ca şi Harrison. Nilsson: The Minoan- Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. ea dispărând însă prematur. Rohde. el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. Gleerup. o poziŃie ştiinŃifică delicată. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos". John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. J. ele să apară în oglindă. Kober. care scrie . la imprimare. C. în toată istoria Linearului B. de altfel . Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este. Pentru descifrarea Linearului B. Linearul B (aprox. rom. descoperitorul Knossosului. K. fiind suspectat de veleitarism. Ventris a avut. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". în timp. W.

Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. 1903). Athena şi Ariadna.a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei.considerat a fi alogen. sosit în Grecia dinspre N-E. Sugestia lui Jane Ellen Harrison. Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas. dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. p. cât şi polemici înverşunate. acestei perspective metodologice. sosit în spaŃiul grec din Tracia . 1974. Agathos Daimân). 1968. unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. Dietrich: The Origins of Greek Religion. a suscitat atât interes. I-V. nu avea cum să figureze. bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". cit. 1896-l909) sau Martin P.atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. peste un cult iniŃial chtonian. olimpian-uranic. perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. autohton.. Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. teză care a trezit. 1927). Potnia. 1927. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. într-un text în care.spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului - . Stăpână a Labirintului". în cele din urmă. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. din ciclul cretan al lui Theseus. într-o perioadă mult anterioară lui Homer. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. dacă Ńinem cont de vechimea sa . pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. confirmate şi prin descifrarea Linearului B. . Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest. C. Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. şi ea. 157). axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. dezbateri aprinse. Timpul a dat dreptate. cu care Athena este regulat asociată. F. Walter de Gruyter. Paris. B. Berlin- New York. 1992) o derivă din pallakis („concubină"). ca zeu „străin" (xenos). potrivit căreia Dionysos . care mută cultele chtoniene. Maspero. aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter.

„neconsumarea" căsătoriei de către Persephone. soŃia lui Hades. însă. în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. şi. Se pare. aş exclude-o însă pe Demeter. dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte. asociată unui paredru. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie. Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice. fiica mamei sale. că. aici. dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. fiindcă a fost mamă.repet -tutelată de către anemica Hera. alături de Artemis. E. decalate ca etaje mitologice. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital. preponderent. pe de altă parte. împotriva voinŃei sale. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . de fertilitate -. cât timp se află în funcŃie. s-au suprapus câteva detalii. patroana căsătoriei). după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. să se căsătorească. sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. Athena fiind. deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu. aproape imposibil . nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră. alături de mama ei. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. de altfel. FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. totuşi.97 relaŃie hierogamică. tipologic. soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului. Peirothous. pe Kore- Persephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine. Ciudată e. Dintre cele trei figuri feminine menŃionate.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare.

două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus. cit. şi una de import. cea sub formă de taur subpământean. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. vântului şi tunetului aducător de ploaie. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor. prima dintre ele dând în cele 99 .Thaseus. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile. chtoniană. fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta. p. Jane Ellen Harrison (ed. unei mitologii a albului. una cretană. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute. pp. de fapt. 35-65). ceea ce sugerează o ipostază hivernală. uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic)." Naşterea face din el un Katachthonios. ed. Farnell (op. tot la Harrison. p. închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene - ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus. anterioară celei uranice. 282-286) a intuit subtil. pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. asociindu-l pe erou. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. asociat luminii emergente din adâncuri. Hades şi Poseidon . este Zeus Kataibates. 1981.. Cum am văzut. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae. I. „cel care coboară". în opinia lui Guthrie (op. pp. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti. din mitul Europei. 98). A doua identitate. fiind cel mai spectaculos. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. 30 [2]. imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). Theseus .cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei.. şi exemplele ar putea continua. cit.98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz.. Cartea I. au existat. călătorul grec vorbind. 174- l75) menŃionează un Zeus Moiros. cap. La Homer. care trimite spre o ipostază arhaică a zeului. daimonică. Zeus este „cel ce mână norii. cit. cit. ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate. prin etimologia numelui. pp.

de Arme Baring şi Jules Cashford (ed. p. Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios. asociat calului şi panspermiei. cauzând toate cutremurele de pământ. 419 sq. Hierogamia cu Demeter . în cap.. care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste.pentru a scăpa. p. aşa cum o avem în piramida clasică.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii. îl venerează şi Athena. 27. aceasta se metamorfozează în iapă. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess. celest -.). Guthrie. El este Enosichthon sau Ennosigaios. tot în calitate de Hippios. cit. 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") .resemantizarea atributelor chtoniene. perechea Zeus . grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian. Demeter and Persephone).din urmă.unul chtonian şi unul uranian. cit. 94 sq. unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 . dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op. Separarea nu s-a făcut mecanic. prin disjungere. ci prin păstrarea şi . întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar . în Odiseea. ibid.Dionysos.i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. indo-europeană. zeu al cailor neînstruniŃi. ibid.în unele cazuri . I. în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor.. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească"). primul etaj fiind preponderent. Guthrie. cu epifanii periodice. Cartea a V-a. lucrurile par să fie mai simple (cf.).. p. 365. însumând toate aceste fire. în cazul lui Poseidon. CredinŃa uraniană. pp. ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje .

and de Vaux.Eliade. înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus. DeuterononJ)- în »* 1000 î.+ Meter. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v.n. Translated by John Z inc.: Regele David . ICIRTd. evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf. Numeri. ' poporului lui Israel (- 1300. mamă. Leviticul.Ro. rom. praf.e. Loyola Maryrnount University An ed. Felix Just. 2002. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms. at. prof. M . New York-London-îoront francez.

aprox. fiind cucerit în 721 î. distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari. e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 . eliberân-du-i pe evrei.e.e.101 aprox. raŃiunile fiind. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni. Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate.n. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii - cum în mod vulgar se mai crede. 520 î. construit de către Solomon. meşteşugari.: primul Templu din Ierusalim. în logica Genezei şi a Exodului. succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate.e.nu mulŃi - reuşind să se refugieze în Egipt. preoŃi.): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină. după toate probabilităŃile.n.n.e.) în Babilon (587-586 î.e.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim. Regatul de sud. acesta moare aprox. de către asirieni.n. mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea. cel de nord („regatul lui Israel"). 605 î.e. Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu". în primul rând de către antisemiŃi -. în anul 930. 539 î. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil. în consecinŃă. unii dintre ei .n. 970 î. învăŃători etc. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie.n.). ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales".e. rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II.n. evreii se revoltă în două rânduri (597. 587 î.: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud. mult mai modest decât acela al lui Solomon. prioritar. cu capitala la Samaria. în timpul exilului babilonian.: regele persal Cyrus supune Babilonul. „al lui Iuda". este condus de regi din Casa lui David.

Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. Yahwist. cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe. Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). cit. asimilat cu prilejul exilului. şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină. în cel babilonian. Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian. care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). ulterior. v. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate. etimologic. Conceptual. cu „chip cioplit". dotaŃi cu semn iconic.. Yahwist. p. 816-826): ca nume al lui Dumnezeu. pe de alta. în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. în această categorie intrând. enc. ed. 418). elohimic. muntele venerat al Nordului fiind Horeb. op. unde apare. în asamblarea acestor tradiŃii. a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). marcat prin textele „E". „cheia" . Elohimic. cit. marcat în exegeză prin textele „]". După calcule scrupuloase. DicŃ. poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim. interdicŃia apare de 20 de ori în Torah. au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth). şi un potop punitiv. Torah. iar cel al Sudului. Anne Baring . unul sudic. cel nordic. iar Elohim de peste 2000 de ori. pp. şi cel sudic. de pildă. Sinai (ci.. pe de o parte. care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic.Jules Cashford. putând fi abordate doar pe calea . Cele două locuri de provenienŃă. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive. stihiale. dar apare în spaŃiul sumerian şi.insuficient elucidată până azi - e dată de cuvântul însuşi Elohim. distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt.sacrale impuse de către Yahwe. între altele. de iudaism. alih („a fi înspăimântat. Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament. „idoli"). trimis de către zei.

închinătorii lui Baal. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. zeu cu epifanie taurină. pentru a-l aştepta pe Moise. auster şi discreŃionar. ceea ce ar justifica pluralul. în momente de criză similare.103 supuşeniei. dintre toate divinităŃile de proximitate. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. în esenŃă. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. se leagă. nelegitime. interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. ale unui singur zeu „autentic". de fapt. morfologic. Baal fiind. evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral - echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. ca şi cum nu ar fi singur. interpretările fiind divergente. veneraŃi prin efigii taurine. nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. de Baal. pe care ulterior Yahwismul. monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. O face nu fără temei. afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. a înlocuit-o. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă. şi nu pe aceea a iubirii. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. din Torah. Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. psihopompă. epifaniile plurale. dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. aflat . moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină. un viŃel (Exodul 32). unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. de Baal şi de El. ceea ce nu este adevărat. foarte aproape. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar.

Iată două 105 . i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". Episodul viŃelului de aur. stihial. sincopele logice continuă. în care divinitatea nu are imagine. cit. scriindu- se deja biblioteci vaste despre această chestiune. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. Abia Moise va distruge viŃelul. aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat.pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui.. Roland de Vaux (Ancient Israel. atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său. se pare că. pe care l- am citat deja. ed. cit. unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural. tensiunile logice pot fi surmontate." .. 428). doctrinar. „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" . nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. în Geneza 1:27. l-a creat după chipul lui Dumnezeu. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23). influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor. şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. se spune: „Să facem om după chipul nostru. cu pagini agresive). Antropologic.. Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă .) a scris cartea clasică a acestui subiect. totuşi.scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op. p.toate acestea într-un monoteism punitiv. în elaborarea textului. pe care nu o mai poate controla. văzând că ceea ce a creat „este bine". precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic. cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet. s-au contopit „două Geneze": una de la început. subliniază că Aaron. după asemănarea noastră.104 în „posesia" poporului lui Israel. făurarul efigiei. pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18). deşi cel creat va fi doar Adam.

aşezând cele două astre „în întinderea cerului". logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia. Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei. Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3). cit. zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia. în unele cazuri. asigurând renaşterea. apoi. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. p. unde Nergal. pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii.exemple. este una spirituală. Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. Al doilea e chiar mai subtil (ibid. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive. divinitatea nu e separată de creaŃie. ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii. foarte elaborată. dar nu la spaŃiul strict semitic). în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna. în vreme ce Nabu. care apare înaintea soarelui şi a lunii. fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. ea aparŃine chiar 106 . şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. zeul astronomiei. în Geneză (1:12). dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). Anne Baring şi Jules Cashford (op. cel puŃin ipotetic. 421): în Geneza.. mai târziu vegetaŃia. mai mult. cum am mai văzut. analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. p. stăpâneşte ziua a patra. 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian. în afară de Grădina Edenului. constatând că „este bun". pentru a separa ziua de noapte.care sugerează. lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. care reproduc zilele calendarului lunar babilonian. pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi .

SentinŃa înseamnă. din start. întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . unde CreaŃia se zămisleşte. viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal.. detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. de fapt. E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. în Vechiul Testament. Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. cu alte cuvinte. fiindcă dacă ar fi aşa. el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit... se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine". NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie. unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk. ea se află în afara creaŃiei. . pp. într-o atemporalitate originară plenară.cum am exclamat deja. unde binele este contrapus răului. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu. a cosmosului. de la germani). sau cazul lui Odhin. bună pentru totdeauna. fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli". ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate. dimpotrivă. altfel spus: că a intrat în armonia generală.. Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. care este omul: el apare. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea. când Dumnezeu se opreşte. ca fiinŃă a istoriei. în general. unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă. fiind nesubstanŃial unită cu ea. ca fiinŃă închisă în istorie. ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt. Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare.).. Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. ceea ce înseamnă.

într-un mod foarte interesant. sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. erodate de vreme şi de neînŃelegeri. obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică .) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. Procedând în acest fel. unde. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză. Această concepŃie.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textul- sursă. pentru a se resacraliza. îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). în sens restrictiv. în cazul majorităŃii dintre noi. apocrife. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. Istoria. fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde.dintâi (Mo tempore). Numeri. Exodul. Nostalgia originilor. adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. fiindcă Timpul. autor al CreaŃiei. s-ar sugera fie că Dumnezeu. sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate.prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. Procedând în acest fel. într-un prim sens extensiv. pe parcurs. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah). (V. el devine 108 . noi suspectăm istoria de neautenticitate. portanta sacrală. produce manifestări de sine eterogene - ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -. foarte suplă. Aspecte ale mitului etc. etc. alogene. adăugirile ulterioare fiind apocrife. puŃin credibile. spunem. este cel autentic. Torah este Pentateuhul. noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază. ceea ce în iudaism . Mircea Eliade: Sacru şi profan. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. ea revine ritualic la timpul dintâi. sau .altfel spus .

fiind aceea că Torah este atât textul-sursă. Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare. privind faptele şi spiritul Bibliei. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah. care a consemnat. spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. Se poate întâmpla ca. sau chiar spre cel anterior. între 1639-l643. datată cu 30 de ani mai devreme. COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim.n. formulând în acest fel lucrurile. a comentariilor rabinice. dintre care primul . în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul.care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic . dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp.n. în principal.ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. a Codexului Regius. motivaŃia . un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. Prin intermediul 109 . apoi din XII sau XIII. au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson. datat ca redactare. Lărgind mai departe cercul.). cu aproximaŃie. împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie.reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă . extrem de riguroase. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e. tradiŃii precreştine. şi Mishna. în forma canonică admisă de către evrei. şcolile exegetice puriste. în jurul anului 1250 e. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene. cât şi achiziŃiile sale ulterioare. făcând ca în acest fel cadrul iniŃial. în posesia căruia a ajuns Codexul. nu putem ignora. Titlul textului se leagă de descoperirea. „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". sacru. al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice. Desigur. formulate în diferite secole. strânse mănunchi în timp. dinamic.n. spre secolul al Xl-lea e.

de unde ar veni. Acesta a avut un fiu. pe 110 . cel dintâi dintre zei. n. De la Herakles la Eulenspiegel. Bor. Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă. 1977. germani. apoi un cap şi un corp. rom. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule.mythica. Folke Strom. Mythes et Dieux des Germains. din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. un mare centru spiritual islandez. Akademiai Kiado. Loki. Mit şi epopee. o ediŃie de amator. Alte titluri: Jacob Grimm. 1939. exista o pustietate devoratoare hivernală. ed. 1978] In româneşte. Eliade. foarte scurtă. căsătorit cu uriaşa Bestia. Renaud-Rrantz. Mythica (www. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. tot la Oddi. M. I. neavând ce mânca. v. I-II. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden.aceleiaşi regresii filologice. Die Gb'tter der Germanen. Ştefan Borbely. Ginnungagap. Structures de la mythologie nordique. Hermann Schneider. 2 voi. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr"). Cam-E. Essai d'interpretation comparative. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. BPT. cap. v. Deutsche Mythologie. se pare. lingea suprafaŃa de gheaŃă. 1993. Librairie Ernst Leroux. Vilâgirodalmi lexikon. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. Eroicul (2001). traci şi geŃi. Edda fiind o scriere „de la Oddi". Pt. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive.com). XXI: CelŃi. Wotan). Vili şi Ve. dar care a locuit. ameninŃătoare. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. Edda povesteşte că. A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. la începutul lumii. hrănit de vaca primordială Audhumbla. Georges Dumezil. ICIR. eroii Einherjari şi Berserkiri. şi numele textului. Wodan. ca şi Sturluson. 1922. Aceasta. Budapest. şi în acest fel s-a născut Buri. [Cf. Anterior. Paris. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 - 1133).

„alb". în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi. sufletul etern iese la iveală.care îi zămislise . Vili şi Ve se decid să îl înfrunte. preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute). Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. la mijloc se află focul. care se căsăpesc între ei. ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. mări şi oceane. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali. în partea de nord a Europei.sema din orfism. odată ce „moare". în pragul iernii. cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale. oasele lui devin munŃi. ei se aşează la marginea lumii.din sudoarea de la subsuori.. Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod). celălalt fiind stejarul. a căror putere e copleşitoare. concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . Odhin. Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ. In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit. ambele ortografii apărând în Edda). ExcedaŃi de răutatea lui Ymir. suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă. continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin. vegetal al stejarului. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. unde seminŃia a treia. analogia fiind dată de vâscul druizilor. celŃi şi scandinavi. inamiciŃia lor pentru zei e notorie. îl ciopârŃesc. adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici. la germani. şi vor reapărea la sfârşitul lumii. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci.. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere. pe 111 . combustia ignică. conceput drept sufletul etern. este făurită tot din lemn de frasin. sângele lui în râuri. Odată cu dezmembrarea lui Ymir. atunci când i se scutură frunzele. pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir.spune povestea . însă. Ragnarok. şi Ńeasta lui devine cerul. în cazul Nordului. un imens frasin cosmic.

că nordicii nu se tem de moarte.confirmă provenienŃa.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ. neagră. primul fiind divinitatea psihopompă. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic. Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu. însă cadrul şi detaliile sunt. atemporal.cum am văzut deja -. ed. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată. M. . iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. fiind consumat de el. a cărui identitate triadică . Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). Numai în India arhaică. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. care este adevărata ei finalitate. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă. fiindcă are aripi . pe de altă parte. Eliade. 1980). aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu.nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. focului şi zborului. care trece prin foc. autodistrugându-se. fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii. De la Zaîmoxis la Genghis- Han. fireşte . De la Balor ne vine. în hinduism. rom. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. Balaurul. unde oasele defunctului sunt consacrate . alb.prin care este asociat teluricului. subpământeană. pe care trupul doar îl „găzduieşte". cu deschidere existenŃială evidentă. pentru a-i da naştere lui Lugh. ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia - făcută şi în privinŃa dacilor (v. timp în care învelişul de carne dispare cu totul.

cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi. primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr. Legea). care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim. unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). Mai există şi o altă categorie de zei. ai fertilităŃii. Vanenheim. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. Asenii ieşind mai bine din acest troc. Vanii (Vanir). cele nouă lumi suprapuse. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână). iar crengile în lumea de sus a zeilor. mitul spune. a oamenilor (Midgard). că pentru a sigila un fragil pact de pace. agonală. amândoi. de altfel. cu una originar chtoniană. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. una dintre Nomele destinului . vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor. a lui Mimir. al morŃilor. Ńinutul uriaşilor. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. opuse celor celeste. cu crengile sale. unde se află fântâna. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc". fiindcă soŃia consacrată este 113 .altele. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă. de pe pământ. şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul. după o beligerantă înverşunată. preponderent sterile.asemănătoare Moirelor greceşti. a oamenilor şi a zeilor (axis mundi). unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene.relatează mai departe Edda -acoperă. Frasinul cosmic Yggdrasil . mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). care au. celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -. fertilizatoare. funcŃii accentuate de fertilitate. sterilă. După unele indicii - lucrurile nu sunt însă clare. unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. Njord. legată de fertilitate. copiii zeului mării. inaccesibilă. din care Asenii au ieşit învingători.

3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). în centrul căruia se află Walhalla. (Cf. -.Frigg. Walhalla şi Thule. prin mijloace şamanice şi magice. Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani). cei trei zei mari. unde tronează Odhin. celticul).. Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. ca „zeu legător". iar pe de alta concatenări magice ale universului. pe de o parte. şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. care sunt. ed. Loki (relativ apropiat de Lugh. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală. p. Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. Pentru a sintetiza piramida axială a lumii.. O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. litere. zămislind trei progenituri înspăimântătoare. care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. Odhin. 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. care ar putea fi Odhin. ea fiind câştigată în cele din urmă. descoperă la baza copacului Runele. iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla. marea sală de ospeŃe). mai jos). Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. odată ajunşi în Asgard. Freyja devine consoarta lui Odhin. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. I. textul menŃionând un soŃ pierdut.. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. 114 . marea sală a zeilor Aseni. Od sau Odur. cit. sala guvernată de către Freyja. numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl). care se împart. de către Odhin. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali.

devenind cenuşă. şarpele Jormungand. Paris. iar o altă jumătate „morŃii". pe care scandinavii şi-o reprezentau dual. tăiat în două pe verticală. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul. Freyja şi Freyr.se află în lucrarea lui Caesar. obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere. el. analogia cu omul şi cu vâscul. fiinŃa „eternă". p. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. iar o altă parte descompusă.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului".] determină durata [anului] nu după numărul zilelor. aparŃinând „vieŃii". de culoarea întunecată a lumii subpământene. posesia stăpânului atotcunoscător. pentru a-l Ńine sub supraveghere. 18). opacă.. 115 . fiind evidentă. ci după cel al nopŃilor. există un motiv al copacului gemelar. 1981. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. pe când al doilea rămâne verde. de altfel. în contrapartidă cu Odhin. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc . Cei doi zei gemelari de care am amintit deja. au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi. Textul clasic .care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir. unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor. care va înconjura Midgardul. o jumătate a lui fiind „terestră". şi zeiŃa morŃii Hei.cel mai sibilinic.. copiii zeului mării. pe când al doilea este la Mirnir. în lumea subpământeană. pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. De Bello Gallico (cartea a Vi-a. Editions Jean Picollec. în această privinŃă ." Yann Brekilien (La mythologie celtique. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). pe care trebuie să o „consume": „Galii [. In mitologia scandinavă. tăiată în două la mijloc.. post-ignică a stejarului. pe verticală: o parte a ei este străvezie. Njord. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei. albăstruie.. în. asociat lumii de dincolo.

în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi. cum apare la Richard Wagner). Eroicul. Mai mult chiar. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte. în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla. comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. pentru a fi resuscitate. Ştefan Borbely. unde Asenii ospătează continuu. Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece. mai puternici decât ei sunt Berserkirii. le aduc în Walhalla. oricât de redutabilă ar fi.cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. din această cauză. sufocându-şi duşmanii. ci rămân în adâncul umed al pădurilor. interpolată. Berserkirii se află. Einherjarii. 2001). (v. folclorizate. cea a eroilor. însă. Ragnarok („amurgul zeilor".care se ucid între ei . va fi preluată de către vârsta a patra. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat. pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă. ei manifestă .din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. care adună leşurile eroilor merituoşi - Einherjarii -.care este cel mai puternic dintre zei -. Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. Berserkirii refuză resuscitarea. numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. Einherjarii nu sunt. eroii ursulini. stihiali. ale sălbaticilor Berserkiri. pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. De la Herakles la Eulenspiegel. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă . nu urcă în Walhalla. Sâltrimnir. nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. consumând carnea unui mistreŃ uriaş. Asenii ştiu însă că armata lor. când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari .pe motiv că 116 . agonală. fiind făuriŃi din lemn de frasin. magică. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. tradiŃia homerică. care luptă cu ghearele şi cu dinŃii.

ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. presimŃind grozăvia care se va întâmpla. care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. De partea atacatorilor. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. devenind suficient de mare. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor. Odhin însuşi piere în această luptă.. unghiile netăiate ale morŃilor. odată cu Ragnarb'kvl. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară. Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. şi uriaşul ignic Sutur. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. care apăra Asgardul. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir. peste câteva cicluri cosmice. însă. mai curate decât cea anterioară. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". Nidhogge. construită de către duşmanii Asenilor din. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. Cosmogonia 117 . Ymir . Filologic. a corăbiei negre Naglfar.doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. trickster-vl malefic al zeilor Aseni. al zeiŃei Hei. Bifrost. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. mai mult chiar. victorios asupra lui Freyr. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. prăbuşindu-se odată cu el. în timp.. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. la cârmă aflându-se Loki. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic. care îl va ucide pe Tyr. monstrul Midgardului. fiind cauzat. zeul asen al războiului. sub aspect logic. care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. înainte de Ragnarok. lupul Fenrir.

Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea. cărora le place să se plimbe cu el. cultivându-l chiar. de fapt. suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. 118 . ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile.îl dă. Loki este. de-a lungul Eddei. e imposibil să nu te gândeşti. aruncată de către zeul asen orb Hodr. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. zeu ignic şi metamorfic. gaj înŃeleptului Mimir -. stăpânul Runelor. fiul lui Odhin şi al Friggăi. Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. citind acest episod. Odhin. în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki. frumosul Balder. cangrena răului urcă insidios în univers. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . tolerându-l.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea. aşa cum fac Odhin şi Thor. la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. coboară tragic în lumea de dincolo. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. pe de altă parte. fiind lovit de o creangă de vâsc. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea.

Se spune. 505 sq. şi ea. XXI. Eroul homeric. E şi rege. cap.. şi-n unele cazuri chiar superior. pe care i-o descoperă. E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. Odysseus poartă o cicatrice la picior. INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului. odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. tot conspirativ. „neiniŃiat". n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor. atunci când îl spală pe picioare. De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere.). Ştefan Borbely. slujitorilor săi. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior. XIX. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei. chiar şi-n cercuri simandicoase. plus bibliografia aferentă). 255-301) 119 . pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v. or Odysseus are parte de toate acestea. respectiv Ahile vs Odysseus. ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. Eurikleea. clandestin şi conspirativ. pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria. doica sa din copilărie. atunci când le va dezvălui. Eroicul. că a revenit în cetate (ibid. nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". De la Herakles la Eulenspiegel. fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. 2001. Antropologia aduce.

. aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah. 120 . prin coroborare. la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul. 25l-252). deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos. pentru a semăna sare în brazdă. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX.). însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit. totuşi. Nestor şi Palamedes. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. soseşte în Ithaca. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. pentru a scăpa. însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. formată din Agamemnon.. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. extrapolări prea multe nu se pot face. fireşte. de înrolare. şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile. pe Penelope.). din lliada (Doloneia: X. la care dobândise rana. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal. altfel spus. 563-611. XXI. însoŃit de Diomedes. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor. 235 sq. toate indiciile unui „trup însemnat". trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus. „bine de tot rânduiŃi" (ibid. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. căruia Odysseus îi datorează numele. Relevant este. or.Eroul are. prin structură. Menelaos.. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor. totemică. în tabăra troienilor. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare. Telemah. Nu întâmplător. Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană.

recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. pentru a „renaşte". în care. In consecinŃă. zeiŃa Thetys. el se autodistruge. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. la nivel simbolic. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. dar nu se va întoarce. dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. cel mai înverşunat fiind Ahile. desigur. el va fi. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri. 121 . Episodul nu are. şi pentru a-l deconspira pe erou. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. cu certitudine. Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. etalând mărfuri luxoase. care se prefac că atacă cetatea. care i-o dezvăluie lui Menelaos.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. pentru a înfrunta duşmanul. de damă. al cărei protagonist este marele Ahile. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. toŃi bărbaŃii se mobilizează. pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr. se dispersează. Mama sa. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. La sosirea delegaŃiei ahee. care încântă privirea prinŃeselor. în palatul regelui Lykomedes.

ca şi cum nu s- ar cunoaşte. dobândită prin intermediul iniŃierii. neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo. pentru a se pregăti de căsătorie.partea malefică . mama lui îmbracă haine cernite. mimează ignoranŃa reciprocă. detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat. Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală.există unul şi mai pregnant. la „casa bărbaŃilor". Simbolic. în moarte. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. identitatea lui naturală va „muri". chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune. din nou. ci numai pe aceea culturală. de regulă în stânga . din zilele noastre.Prefăcătoria. de regulă. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac. parte.cu sensul separării de ea . este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie". în primul rând. în forma sa clasică.este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri. în 122 . fiindcă „trecerea prin mamă" . în unele triburi arhaice.a incintei. regresia iraŃională. şi nu comunică în timpul ritului. raŃionalizate. Prin iniŃiere. toate. asociat. şi chiar efectiv. îşi jeleşte fiul. ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile. din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere. travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu . în cazul lui Ahile. mamei. ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească. Orchestratoarea acestei deghizări este mama. această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc. fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi. Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate. fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă. numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia. întorcându-se.

scrie Arnold van Gennep . mama „moare" pentru el. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. suportată într-un spaŃiu extracomunitar. în esenŃă. de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic. la rândul ei. iniŃiere propriu-zisă. care comportă. înveşmântată în haine cernite. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită. Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr. îndepărtându-l de mamă. neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei. Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot. în fel acesta. cea naturală şi cea culturală. episod care intră în consonanŃă cu restul mirului. de loc de trecere între două identităŃi. întregul scenariu cuprinde. Riturile de trecere. trei momente concatenate între ele: . cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă.separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic. 3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii.complexul lui Demeter. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. mama îşi desface picioarele. la care iau parte 123 . care sunt de regulă adevăruri ezoterice.sunt rituri de limită" (p. comunicate în condiŃii restrictive speciale. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. în sensul invers naşterii. foarte dureroase. 29). pe care le suportă neofiŃii. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. publicată la noi în traducere în anul 1996. la nivel simbolic. „rituri de separare" de lumea anterioară. ea are rolul de prag. făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere. „Riturile săvârşite chiar pe prag . pe de altă parte. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep.

fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. pentru a trece personal proba sângelui. participă la uciderea animalului totemic al tribului . fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui". Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. 1991. ceea ce înseamnă.revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 . în voi. asociat. un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. rom. strict sintactic. „renăscut" ca identitate culturală. ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă. ed. pe care o vom rezuma. sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale. pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului. a uciderii. Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice . în Totem şi tabu (1913. de reintegrare).şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere. la nivelul primei secvenŃe. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.de obicei prin ardere -. . distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii. care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar.reprezintă.atunci când neofitul. Concret. Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. Acestei problematici Freud i-a dedicat. I de Opere). o interpretare originală. ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă. 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere .toŃi iniŃiaŃii. ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor.

sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo. Yahwe chiar . 153) . reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". spulberă spaima exercitată de către omor prin . prin a căror înlăturare. Ymir. am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri.prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere .. p. iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte.serializarea retorică (sau ideologică. aceea de a ridica mâna. fraternă. de a „ucide" originea comunităŃii sale. parentajul abuziv intră . pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei.a fost înlocuită de clanul fratern. 150).cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat. se înlocuieşte paradigma paternă cu una. Kronos. din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin .al comunităŃii respective. în acest fel. morala pe necesităŃile acestei societăŃi. Uranos. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii." Cum se ajunge la morală. p. Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. întemeiat pe legăturile de sânge. adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară". ba mai mult. noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial. este creată lumea. fraŃii tineri exorcizează.subliniază Freud . pe de altă parte. religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă.se petrec într-o fază premorală a umanităŃii. al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui. crima totemică se transformă în rit.spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. pe de o parte. şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul.scrie Freud (op. cit.. de cele mai multe ori violentă. Urmărind structura - sugerează Freud -.intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi. 125 .arată Freud . Toate acestea . Pe de altă parte. compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă .

Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică. cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică . mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges. ci.ConŃinutul acesteia este. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii). faptul că. nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei. laturile sale incomode. adică a unei negativităŃi.e perceput ca un înveliş de sacralitate.. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism. ea înseamnă atât aspectul exterior. sau. altruismul său.. însă.. anatemizat. plăcut sau dezagreabil.a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. 388e sq. [. „lăuntricitatea" e total irelevantă. V. Pentru noi. corpul ca atare . unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. reprezintă interiorizarea unei culpe.aici. prezintă ca pozitivitate.. legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. Moses I. 159).termenul e departe de a fi cel mai potrivit . sau . în Republica lui Platon (II. dimpotrivă. pe scurt. Jean-Pierre Vernant. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu. trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă. dimpotrivă. de pildă. Pentru omul comunităŃii arhaice. Pe de o parte. ceea ce ascunde. cu 126 . dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac.„persoana".. cât şi suma . să mai precizăm şi un alt aspect. dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale. sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul. Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit. şi el. . dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs. foarte subtil. metodologic vorbind. ceea ce înseamnă.el este persoana pe care o am în faŃă. Finley).pozitivă sau negativă . Opere. p.] Deci.

Sacrul.şi. Starea actuală a problemei totemice. I: Clasificarea riturilor. Aspecte ale mitului. în polineziană. v.care mă confrunt. Marcel Mauss. Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. ed. Radcliffe-Brown. rom. energetizează şi maculează simultan.: Emile Durkheim. 2000. cap. ed. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. Eseu despre dar. de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală. 2000. pe de altă parte. pentru a evita contaminarea negativă. benefic sau malefic. ed. provoacă un efect dual.am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală. adică: o sursă de suprasarcină sacrală . aprofundarea temei. ed. ultimul termen fiind. Idem. dobândită. 1996.Henri Hubert. Arnold van Gennep.. accesibil. unde se doboară animale pentru hrană -. ed. M. 1997. R. are o accepŃiune duală în antropologie. prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit. Julius Ries. Totemismul. Idem. rom. dar nici prea aproape. Despre tabu. cap. în funcŃie de situaŃie. atunci când cineva ucide . cap. Formele elementare ale vieŃii religioase. Teoria generală a magiei. ed. A. opusul noŃional al lui noa (îngăduit. rom. cit. 2003. rom. rom. ed. tabu. ConsecinŃa e că sacrul. Structură şi funcŃie în societatea primitivă. obişnuit). cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. 1995. ed. Riturile de trecere. Eliade: Sacru şi profan. [Pt. V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. rom. în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . Marcel Mauss . In consecinŃă. el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală. rom. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare. el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. 1993.

dacă aceasta s-a soldat cu un succes. dimpotrivă. economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare. dozată în exces. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată.chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină .dezechilibrează portanta sacrală a cuiva.e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea. Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală. şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat. el transformă acŃiunea sa 128 . motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate. Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică.. ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului. se rostesc formule de „iertare". acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. de regulă. orice asemenea rit . fără excepŃie. Mana. înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară.fie el benefic sau malefic . Contactul cu mana .energii sacrale misterioase. Toate au în vedere. care poate lipsi sau poate fi. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat. De regulă. etc. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată. se comunică în prealabil comunităŃii. dimpotrivă. După vânătoare. în consecinŃă. motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci.

apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte". „poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat. prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. în consecinŃă. câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare. căpeteniei şi unor familii din proximitate. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi. de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii. acela funerar. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo. pentru ea.spaŃial şi temporal . cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea. pentru a nu se mai întoarce. doliul. La celălalt capăt al acŃiunii. SituaŃia e generală. perturbat. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie. la noi. pe care îl putem. de pildă. Să luăm. dacă nu s-ar întâmpla aşa. generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru.într-un gest public. aşa cum o 129 .un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. zeilor. luată în întregimea sa . prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii. în parte. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. aici. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public. de asemenea. ci pentru a izola simbolic . foarte mult pe această temă). cazul unei înmormântări.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. carnea animalului vânat se distribuie. InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi.

toate sosirile. motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. în mod paradoxal. James George Frazer (Creanga de aur. ed. La priveghi. şi alte aspecte. câteva cazuri raŃionalizate. prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare. rom. se întâmplă -. XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. sau la terminarea ciclului. la Dorna Candrenilor. mortul este şi el pregătit. din afara gospodăriei. violent sau chiar gălăgios .cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos.în cazul de faŃă bomboane. sunt orânduite bucatele. dar şi naşterea. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi ex- teritorializare. în general dulciuri .o biserică -. care e purtat tot timpul pe lângă sicriu. simultan. pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări. nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare.şi. voi lua. Se creează o busculadă. pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate. am întâlnit personal. în primul rând. cap. vremelnic. un suflător în bucium anunŃă. şi „roadele" pomului . de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare. casa mortului devine. prăjituri. II.lucru care. voi. In biserică. băutura. intenŃionat. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . 1980. chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat . Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie. După naştere. Momentul demonstrează că orice rit funerar este. în Bucovina. 130 . sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi". de obicei.când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat.sunt smulse cu frenezie. cu hainele sale cele mai bune. există un moment dramatic . care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii". şi un sacrificiu. centrul comunităŃii.

In: Folklore Studies. Sangree. Les jumeaux sont rois. The Twin Cult in the Old and New World. 1974. J. Georges Dumezil. Rene Zazzo. Levi-Makarius. Loeb. NRF. motiv pentru care. Penguin Books. I. 1968. Paris. Les jumeaux. din virtualitatea funestă a gemelarităŃii. 1958. R. E. Grisward. sub forma. Cambridge University Press. puŃin mai complicate. Peter J. totuşi. W. motivaŃia imediată fiind . The Curious World of the Twins. Peter Packer. Gallimard.aşa cum bine se ştie - verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. Berkeley . Adler. New York. In: L'Homme. fiindcă prin eliberarea de sarcină. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. 13/1973. 19. Le roman des jumeaux et autres essais. 1906. Vincent and Margaret Gaddis. The Divine Twins. episodul din Geneza 22. sacrificiul de primogenitură - 131 . Ibid. Mexico City. H. An Indo-European Myth in Germanic Tradition. Le sacre et la violation des interdits. La gemellite et le principe d'ambiguite. M. Death of the Other Seif Cowles Book Co. 1971. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. PUF. New York. Sub aspect ritualic. [Pt. A. 11/1971.Los Angeles. Isaac. Ward. lucrurile par a fi. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice.ele sunt reagregate. In: Miscellania P. D. The Study of the Twins. gemeni. Harris. 1960. Harmondsworth. Paris. Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". în cazul de faŃă. The Cult of the Twins. când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu. Morfologic. Rivet. Mittler. fiind cel mai cunoscut. le couple et la personne.. însă. Hawthorn Books. evident. în multe comunităŃi arhaice. Paris. femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală". în privinŃa naşterii. 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. v. L. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale. le cahier. a unui copil. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. 1970. voi. unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. 1972.

menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară. şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. în consecinŃă.se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. desigur. aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. este cerut. de asemenea stihială. pentru ca familia .cunoscut la multe popoare .şi. în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept. el trebuie să dispară. copii de părinŃi. şi în acest fel 132 . în forme degradate. Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. în aparenŃă. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. Al doilea caz este. Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt. în afara cetăŃii. o contrapartidă a lui Ghilgamesh. pentru a lua măsurile corective care se impun. care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte. eroul cu acest nume.să se reechilibreze sacral. Dimpotrivă. de regulă. rege al străvechiului oraş Uruk. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor. prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte". când el nu mai este eliminat sacrificial). prin intermediul ei. unul strict politic. Enkidu. un sălbatic de o forŃă neobişnuită. întreaga comunitate . comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. zeii decid să făurească. Apelul la zei demonstrează însă faptul că. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei. în Epopeea lui Ghilgamesh. tot primului născut (în timpuri mai noi. se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. în condiŃii de regulă ceremoniale. In aparenŃă. azi. ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. cel puŃin. Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie.

a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi. Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul . -. geneza lor fiind permanentă. prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate . Ne aflăm. bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă . totodată. aici. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme. neutralizată. Structure and Anti-Structure. foarte subtilă. rând pe rând.portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este. şi anti-rituri. înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale. Corneli University Press. 1977). la nivelul unei comunităŃi arhaice. New York. atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna . în categoria riturilor de agregare a sacrului . dimpotrivă. de eliberare de suprasarcină sacrală. este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. din carte.prin intermediul unei ofrande. „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie.şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi. Putem înŃelege acest fenomen prin separarea .demonstrează Victor Turner . generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru. dar. inventariind toate aceste exemple. După demonstraŃia.trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective.şi simultan - structuri şi antistructuri. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -.strict metodologică. ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective.. a fost Victor Turner (The Ritual Process. o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate. Ithaca.. Concluzia pe care o putem stabili. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin.

în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. Contexts. riturile de deriziune etc. William G. A Study in American Indian Mythology. însă. 134 . la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi. Interesantă este. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. Trickster. Doty (ed. New York. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. Paul Radin. Tuscaloosa London. Otto. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni. reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. uneori subversive sub aspect politic. sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană".mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte. E suficient să ne gândim. aprofundarea temei. ofrandele animale sau vegetale. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive. motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. această substituŃie n-ar fi fost posibilă. Dimpotrivă. din prudenŃă. în aparenŃă. Din această cauză. 1956. în forme uneori spumoase. Beatrice K. şi le reprimau. antitetic. cu suveranul. diferitele rituri cu substrat comic. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. el devenea. de care . fiindcă nebunul de curte putea rosti. care se identifica. spuse direct. jocurile histrionice. and Criticisms.aproape sigur . o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. Contours. Aceste aspecte sunt bine cunoscute. Concret. The University of Alabama Press. Philosophical Library. care. Hynes. adevăruri neplăcute pe care alŃii. gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare. William J. v. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare.). 1997. fără să fie pedepsit. fapt care se şi întâmpla. [Pt. Mythical Trickster Figures. nu o dată. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile.

se împart. NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . într-o regularitate cotidiană . Orice societate . însă. ca tipuri de gestionare a timpului. etc. pentru a se reechilibra sacral. The Court Jester Around the World. sosirea străinilor în comunitate. 2001. între rutină şi descongestionare.deci şi comunităŃile arhaice -. în vreme 'f ce prin descongestionare. chiar prinsă la drumul mare. The University of Chicago Press. menstruaŃii. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume. căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica . naşteri. cu frenezie chiar. sugerează Victor Turner. 1995). şi o subtilitate în plus. rom.] DemonstraŃia lui Victor Turner are. Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor".demonstrează Rene Girard . i prin rutină se „acumulează" timp. ViolenŃa şi sacrul (ed. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. Chicago London. acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. orice societate generează sărbători spontane.o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza. In frumoasa carte a lui Rene Girard.în afara paginilor din .Fools Are Everywhere. sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. cele solstiŃiale etc). nou. comunitatea respectivă improvizează. aceasta este aleatoriu aleasă. decese etc. aparent ternă. în consecinŃă.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi . o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier. sacrificială").

întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos. Azazel. în Leviticul 16.se mai discută de către exegeŃi. iar prin apodemie. şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. „moartea" zeului. altfel spus: viaŃa în moarte. plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). totodată - dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească. Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor. dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei.135 ViolenŃa şi sacrul . ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute. Eroicul (2001. Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri.piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens - converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel. pre-yahwist al formulei . integrative. rom. Ritul apare. şi în Vechiul Testament. în cazul ritului dionisiac. 2000). ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului. demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. Jocuri şi spectacole). cap. de altfel.şi iniŃiatic. care privilegiază riturile „închise". Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel. de altfel . Ca atare. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului.destul de bizare. cele 136 . Orice rit dionisiac complet . sau. dualismul sincretic.o carte separată: łapul ispăşitor (ed. ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului.

în cetatea antică. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor. . Pe de altă parte. prin el însuşi. Textele vechi care ne-au rămas . expulzând o victimă. fireşte. sau chiar mai mult . în Poetica . sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis. Uneori. de expulzare. rom. fiind apoi expulzat ritualic. Azi. tragediile antice au şi ele . de multe ori. Asimilate Marilor Dionisii.cum a demonstrat încă Aristotel. contextul social al reprezentării: în realitate. ca la un rit. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte. sub aspect strict uman sau logic.toŃi cetăŃenii participând. în care spectatorul era. contextul era mult mai detensionat decât ni- l putem imagina azi.două momente extreme . în primul rând. într-o tragedie . procesul de lustraŃie nu poate fi oprit.hamartia -. o psihodramă colectivă. aşa cum îl descriu martorii. spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis. cu toate acestea. în toate cazurile. spectacolul ca atare al tragediei . înzestrat cu conotaŃii morale grave. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. pe când cetatea antică se raporta la ea .nu redau..nu multe . ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile. deloc tăcut. 1980) structura unor rituri de lustraŃie.cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed. procesul de expulzare e.reprezenta. Cu toate acestea..care dura. prin intermediul căreia comunitatea se purifica.ca la un fapt antropologic. noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim. cum suntem noi azi. vina nu îi aparŃine. ceea ce duce la concluzia că. încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice . câteodată. implacabil: el nu poate fi oprit. o jumătate de zi. se întâmplă. nimic logic nu i se poate opune. ci îşi urmează nemilos cursul. ci o moşteneşte genealogic. 137 . participant: zgomotos de multe ori.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii - neputând fi separate între ele.

p. este eticul. cit. dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare.. Roşea. [. 1978. 34l-363 2 G. D. în: Jane Harrison: Themis. Traducere de D. în româneşte de Emeric Deutsch. MI.] In teoria asupra tragediei. TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis.. ca Ńel urmărit de evoluŃie. Bucureşti. Editura Univers. privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. sau ..cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. 2001: pp. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări.. precizează Hegel." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. ed. Hegel: Prelegeri de estetică. 178 138 . 2. De la Herakles la Eulenspiegel. PrefaŃă de Alexandru Boboc. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscut- o momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii. F. După Hegel2. W. Eroicul. ci aşa cum se incorporează el în lume. în teoria pe care ne-o dă.. în acŃiunile individuale. „. a Profităm - considerând că este locul oportun . Hegel este un optimist unilateral. 1966. în Estetica. de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă..." Expresia acestei manifestări. pp. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului. Bucureşti.să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei.scrie filosoful german . al unei situaŃii.. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului. 158-l81.. 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. Editura Academiei RSR. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. p. voi. putem spune în general .că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul.

Traducere de Bogdan Ghiu. casele erau. în mijlocul acestei efervescenŃe colective. au loc felurite cotituri.parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne. fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate. Tragediile se reprezentau public. necanonică. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [. vicisitudini. cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. în cele din urmă. până ce. Bucureşti. e dificil să dai un răspuns satisfăcător. academice. desigur. aflaŃi în caractere şi în situaŃii. două întrebări se pot strecura discret.al unui raport «destinai». 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă.. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea . perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice. derivate direct din ritualistică.. în marea lor majoritate. prăbuşirea este inevitabilă.. Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei. destul de stereotip ca structură? întrebarea e.. p. PrefaŃă de Zoe Petre.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. pline de oaspeŃi. la ele participa. întreaga cetate.Johannes Volkelt4 . omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie. cu puŃine excepŃii.] întotdeauna . mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări.scrie Volkelt . Cu toate acestea. Editura Univers. 1996 139 . din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase. suferinŃe şi fărădelegi. 160 5 Ibid."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale. rezultă conflicte şi lupte funeste. p.

prin sancŃionarea hybris. Athena putea interveni. prin definiŃie."7 Tragedia prezintă. a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor. E o ' Aristotel: Poetica. puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă. pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa. bulversarea unei armonii.. hybris avea alternativa lui Dike. cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva.. în greşeală. această alternativă lipseşte. decât cel din Homer: acolo.. Greşeala . XIII al Poeticii . ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie. o destrucŃie. o tranziŃie „de la fericire la nenorocire". fie de unul mai bun.scrie Aristotel în cap. aşa cum se pretinde.iminenta destrucŃie a eroilor mari.trebuie să fie [. aici. Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic. dimpotrivă. aşadar. săvârşite fie de un om cum a fost vorba. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe. p. La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general). o „greşeală". aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei. 69 140 . ed. ci. de la fericire la nenorocire. cit. „O intrigă bine închegată . Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. E un alt tip de religiozitate aici. în tragedie însă.] simplă mai degrabă decât dublă.aflăm tot din Poetica lui Aristotel . şi nu din pricina unei josnicii înnăscute. trăgându-l de păr pe Ahile. manifestată prin căderea în rău. nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile. ci a unei greşeli mari. mai curând de unul mai rău. o fractură existenŃială. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate.are caracterul unei fatalităŃi. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute". concept esenŃial pentru greci.

Mai presus de toate stă măsura. Prima e cea „înaltă". 35 141 . dă spicul greşelii. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci. numită tot de Eschyl. filosofică: ea laudă limita. menită să perpetueze voluptuos tensiunea. nu speculativă.aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -.. destulă pentru o minte înŃeleaptă.] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită. ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei. normative) o limită pragmatică. şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită. vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. nespecifică zeilor. „ApariŃia hotarului . pârguindu-se. specifică oamenilor. deci. prin consumarea unei anticamere prelungite a ei. după ce casele lor s-au umplut de bunuri. aşa cum o vor comenta filosofii. care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că ." Hybris e." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă". într-o primă instanŃă.scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 .mormane de morŃi. Corul o spune fără echivoc: „." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective. la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată. care este vina: să credem. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective.. şi aici.. în Agamemnon.. într-o psihoză colectivă. în Perşii lui Eschyl. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă.. recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. Această limită avea un nume precis: moartea. 1994. omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său. Editura Humanitas. până-n a treia generaŃie.[. p. în locul detensionării. deschide drumul implacabil spre moarte. Bucureşti. Ea presupunea. căci excesul.

prin comportamentul său. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr.. magh. 1983). Editura Humanitas. London. Forditotta Greskovits Endre. în realitate. Finley12 -. Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt.naştere al fiinŃei.scrie Moses I. originar al zoon politikon-ukă aristotelic .neegalitarismul . O fenomenologie a limitei şi depăşirii. (ed. (ed. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. menite să reglementeze injustiŃia . cit).precizează Moses I. să accepte limite. De aceea. Budapest."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup. Europa Konyvlaado. să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci. Moses I.este acela de om menit. pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor. Finley11 . princeps: Cambridge University Press. puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii. fiinŃe confruntate cu limita. prin telosvl său. şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul. Pe lângă cenzură .ca mecanism de funcŃionare a polisului). atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi. MosesVSy: Politics in the Ancient World. preocuparea primordială a cetăŃii- stat se lega de un concept numit stâsis. 1978 142 . 1995 11 Ibid. a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. în Politics in the Ancient World10. 58 "3 BarrtagfonMtL Jr. Finley. să nu provoace stâsis." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente.. Sensul metafizic. p.

Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară. Moses I. Traducere de Marta GuŃu. 1974. de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. „Cultura vechilor greci . Tragedia era sărbătoare liturgică. însă „. Bucureşti. filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale. obsesia . în: Platon: Opere I. anual. Bucureşti.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea. K. Sub aspect retoric. Bucureşti. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J. cu Socrate.. care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau.s-a dezvoltat între ziduri. pp. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune. îndemnat să evadeze. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" . polisul exercita control direct. Finley îl citează în acest sens pe J.. asupra comportamentul cetăŃenilor. Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu. Studiu introductiv de Ion Banu. prin intermediul sărbătorilor. totodată. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă. în închisoare.] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului.. Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. 97 (!).. Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note. p. cu ce ne-am făcut vinovate. 239 143 . EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana. 87 (1967). Cultura NaŃională. citarea câtorva pasaje ne absolvă.. dialog etic).. Ed. în: Journal ofHellenic Studies. noi şi Cetatea. faŃă de tine.raportului dintre lucru şi sărbătoare. în Criton. 1981. Editura Eminescu. Davies14. K. p. în preziua sosirii corăbiei din Delos.spune Socrate în Criton (48a)15. Editura ŞtiinŃifică.scria Rabindranath Tagore16 . apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile. 1926. în şcolile filosofice post- aristoteliciene. [." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon. 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie. prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice.

a te separa înseamnă greşeală. ed. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie."18 S-a spus. ca limită a individului. toate acestea trebuie făcute. dimpotrivă. să o respecŃi. prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior. îi normează comportamentul. 51 a-b. structura sa e elitistă. simbolizat de cor. cu toate acestea.lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. aşadar. 71 144 . mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor. „BogăŃia neprimejdioasă". că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul. p.. invocată de către Eschyl. totuşi... ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. mai mult decât pe tatăl tău. Corul acŃionează. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton. în exegeza tragediei. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. Ar fi. îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi. acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte.. dacă nu. căci binele constă în săvârşirea lor. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. cădere. cit. şi de mama ta. 71 18 Ibid. făcând ce-Ńi porunceşte. dimpotrivă. şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic. să fii închis. corul sancŃionează individul. cum o numeşte Volkelt. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. 50d. E de menŃionat. înduplecând-o dacă poŃi şi. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. p. să pleci la război.

să- l învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag. ulterior. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber. cit.e..n. pp. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă.aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „.. ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi). VIII î. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică. Oedip. Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat. op. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane. Opinia. 164) 20 E. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă.. pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor.. 336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde. Editura 145 . îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. cu substrat cultic. p."20 Cea mai dificilă întrebare. des împărtăşită. în aceste tragedii şi în altele.] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor. după sec. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor. [. de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri . totuşi...eline ar trebui să mediteze pe marginea ei. rafinat. cit. op. ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace. în Psyche.indiferent de calitatea lor intrinsecă. oamenii . căruia îi sunt îndatorat 19 J. Rohde. Traducere de Cristian Unteanu. Volkelt. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21. vizează sursele antropologice ale tragediei.. insuficient soluŃionată până azi.

"22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. neserios. din tetrametru trohaic. Originea tragediei. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată. dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. a ajuns trimetru iambic. în Poetica IV. Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator.tragic în Univers. explicabil prin obârşia ei satirică. din cele ce până în zilele noastre. Vom extrage. a încetat să se mai transforme. 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed. într-un târziu a câştigat gravitate. o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. dansul ceremonial al vinului nou. satiric . până când.) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură. găsindu-şi firea adevărată. dar ocurenŃa nu e numită.) pp.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. cu precădere. A rămas însă cunoscută. capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic. Stagiritul trimite spre trygoidia. de Anthesterii. V. mai stăruie prin alte cetăŃi). 57-58 146 . pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin. 1980. alta celor de cântece licenŃioase. cit. după Aristotel. cu precădere cap. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. 2. în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. sintactice şi ritualice prin care. pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu. după multe prefaceri. şi arhi-citată. iar metrul. a trecut tragedia. pp. Bucureşti." (ibid. gen „hazliu". în absenŃa unei inversări de mentalitate. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi. Foarte vag. cum demonstrează şi autorul francez.

şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială. Nu există. în cadrul Marilor Dionysii. pe care toate istoriile îl menŃionează. Pe de altă parte. data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 . în legi sau în ConstituŃie. a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros.accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral.. dând. sperăm.e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii. cu funcŃie eminamente. virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale.n. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. tragedia. ceea ce s-a întâmplat. pe o mlădiŃă a ramurii. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular. care continuau să existe. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei. exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul.e. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. nu trebuie să recurgi la interdicŃii .. însă. disjungerile.

grupul eliberează forŃele adânci.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează.) duce spre ilimitare. pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala. satyri. enthousiasmos etc. individul tragic e solitar. îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte. Pan etc. determinante Finalitatea tragicului e moartea. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil. vina (harmata): aici începe criza tragică. politice dispar. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale. neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 . rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante.Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis. criza tragică e doar amânarea acesteia. frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni.

s-ar intercala alte 14 nume. luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor. op. II.. sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . Epigene din Sicyona.. cartea a V-a. două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac.e. regulat. p.ca şi Homer. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare.] cinstiri lui Adrastos şi. situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor". op. 66-74 24 Apud Rachet. 54-55 149 .sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. printre alte ritualuri. Lexiconul bizantin Suda (sf. pp. fiul lui Talaos".n. LXVII25).„a înapoiat lui Dionysos corurile.) şi. sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui.. VII î. Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii. cit. „Sicyonienii îi aduceau [. Epigene din Sicyona.n. sec.). voi. de altfel . 69 25 Herodot. Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetatea- stat a Atticii. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul. Lui Arion i se atribuie." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet. prin impunerea unui registru vocal sacadat. sec.. adică «modul» sau «cântul» tragic"24. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos. cit.Guy Rachet reŃine23. fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint). două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf. cit. în general. op. decretează că între Thespis şi primul tragic. pp. care era „regele sicyonienilor". consecinŃa lezează orgoliul Atenei. PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică." Eroul cade . X e. sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos. puŃin mai târziu. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos..

de obicei an de an. eliberat de cercul protector. „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. dar discutabilă sub aspectul direcŃionării. propune o structură conformă gândirii sale. în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. 150 . aglutinant al grupului. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. reenergetizant. în ziua morŃilor. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică). Pentru Volkelt. esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. cum sugerează şi Aristotel. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii. Nietzsche. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos). în acest caz. prin ea însăşi.reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. o vină. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. nici o legătură cu dionisiacul. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. resurecŃionar. individualizarea este. Pe de altă parte. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic.

dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă. Satyrul . în resorbŃia individului în forŃa magmatică.. p.se metamorfozează. 210 28 Ibid. în voi.. 1978.. unde reprezentarea marchează. omul grec regresa într-o zonă străveche."27 „Corul satirilor .[. de mari mase de oameni.]. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. dialog între generaŃii. poietică a universului.. Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului. cit. Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară. 211 29 Ibid. ritualic). Bucureşti. de primordialitate... de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „. apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv. p. Antologie... p.scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac . baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane. 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei... în primul rând. de la norma colectivă la măreŃia individuală."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ. încât au impresia că au redevenit genii ale naturii."28 în consecinŃă. într-o primă instanŃă.scrie în continuare Nietzsche . o viziune a masei dionisiace.. desprinderea unui singur actant de cor. satiri.spune Nietzsche . expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi . ei . la el..: De la Apollo la Faust.. Editura Meridiane. grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa. Dialog între civilizaŃii. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. cele mai puternice. confirmată şi de istoria tragediei.este. păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „. de energii formative:.. trebuie să 26 Volkelt..trebuie legat. 211 151 . satirul era imaginea primordială a omului. p.. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă. în acest context. op. după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor.

acum.precizează Nietzsche . suferinŃa tragică. îl distruge: angrenajul greşelii. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33.şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale. M."30 Dacă lucrurile stau aşa. scrie Rachet. Wiesbaden. tragicul e . în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31. op. la sinteza lui Guy Rachet.ca un cor dionisiac. în teatrul european. 38 32 Ibid. 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft. în structura ei.) Prin urmare.sugerează măreŃ Nietzsche . bucuria de a nu greşi. katharsis etc.. p. Evanthius. p. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată. Majoritatea exegeŃilor - precizează savantul francez . p.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc . cit. de către Cocteau. (ConcepŃia va fi reactualizată. în De Tragoedia et Comoedia. 279 33 Ibid.. 1911 (apud Rachet. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. însă se dezvoltă paralel cu acesta. cit. Să revenim.. H. op. P.considerăm tragedia greacă . al vinei.. Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie. acompaniat de flautist. p. 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb". 279) 152 ."32 într- adevăr. care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice.asociază tragedia cultelor chtoniene. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe.. 213 31 Apud Rachet. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34. p. afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor. de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid. trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul.

focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. Aix-en-Provence. Paris. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. p. prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. un conŃinut ritualic. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta. Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare. sau trebuie.. 305-307 (apud Rachet. cit. studiat şi de către Rene Girard38. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene. la origini. reconstituită. Prin aceasta. victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. atât de des menŃionat de către Aristotel. în: Vile Congres de VAssociation G. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire. a avut.. 1964. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. corespunde perfect paradigmei). şi. p. în prealabil. Paris. 279) 37 Rachet. şi în dithyrambos. ideea 35 Rachet. Din acest punct de vedere. în al doilea. pp. că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). cit. ca formă de manifestare a cântului tragic. Belles-Lettres. ex- spaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei. op. Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă."37 însumând. 1963. 1982 39 Ibid. 30 153 . originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor. op. în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei.morŃilor şi al eroilor"35. op. al greşelii). care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. p.. p. ecuaŃia. Bnde. daimonice. trebuie admis că mimesisvl. cit. protagonistul atâtor tragedii. Bernard Grasset.

who were not found worthy to rank with the real 154 . Martin P.de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. prin ei înşişi. pp. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare. p. în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. 532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere. Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată. 63-67 42 Ibid. Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. Geneve. la început. De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice. Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. e dificil să te bazezi pe ei. chtoniene. 1954.. cit. se pare că. daemons and also to local and dispossessed gods.. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu. antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42). 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean. ed.. repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. Simulacrul intra.. „cumulative". prin care se aduceau ofrande celor morŃi. Prin urmare. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon. trăind ca şi cum zeii ar fi. p. poliade). jocul cu temă de patimi 40 Martin P. originates in the cult of the dead. cit. but the scheme of the hero cult was applied to minor deities. garanŃia unei ordini. pp.. poleis au întărit fenomenul. astfel. 536-537: /The hero cult/".. care în realitate nu exista. în afara acestui orgoliu.. ed.. cum le numeşte Nilsson43. Vandoeuvres. Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul. savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos.

lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu. Formal. pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta. acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. op.sensul despărŃirii de cineva.să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. vremelnică. Apodemia investea zeul cu puterea magică. adică pentru el însuşi." avea . registrul thanatic interferând. In stratul originar al jocului tragic. nu frenezia fericită. cu marea forŃă a primordialului. Este. i s-a conferit identitate.gods.scrie Rachet .că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. deci. îl uneşte. 78 155 . funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison)."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată. universului. despărŃirea de el era. extatică.. Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. invocat de Fernand Robert . al expulzării cuiva. A ajuns . reprezentările de pe vase ne arată clar . cit. exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice. ea s- a „salvat" prin asimilarea 44 Rachet.ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi. Ulterior - demonstrează Guy Rachet -. de altfel. aici. până la viitoarea-i „sosire". colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii. cum spunea Nietzsche. suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume. p. prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. şi ale cărui «patimi» le juca. daimonică a resurecŃiei.. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. cu cel cathartic.. pentru a fi recunoscut de către spectatori. nu epidemică a acestui cult: la origine. purificator. chiar la o sufocare prematură.după părerea mea . „. eventual. aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască. prilejuită de epifanie.

fie judecată în sine. cit. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. cu numai un paragraf mai înainte. . iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. 58 46 Ibid. între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă. Sub aspect reprezentaŃional. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii. de către comedie. insistenŃa.aceasta-i altă întrebare.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. întrupate în reprezentaŃii. După ştiinŃa mea. Astfel. după transformări succesive. menite să semene cât mai mult cu eroii locului. Pe de altă parte. Aşa se explică. ed. fie prin prisma reprezentărilor în teatru. caracterului acroamatic al lucrării.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. a încetat să se mai transforme"45. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc.. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilit- o mai sus. tragedia. . probabil. în Poetica."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. 45 Aristotel: Poetica. Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii. 57 156 . coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu. ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem. Aristotel precizează că. p. ateniene). p. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia.. explicaŃia e neîndestulătoare. deja citată. cu toate acestea. Spre finalul cărŃii. Ulterior (în reprezentările clasice. după părerea mea. „găsindu-şi firea adevărată. datorată. Pe de altă parte.

Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. în acest caz. (Ethno-analyse des figurations du visage). încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente. în consecinŃă. care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an). 255 157 .Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar. într-o structură eminamente psihopompă. p. fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. de pildă . reprezentând... n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. uneori fără voia sa.nimeni. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. o continuare a altor două lucrări. Masca avea. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte. făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară. până acum.punea o mască. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp. de psihanaliză. 48 Ibid. In Tibet. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă. 256 49 Apud Maertens.  chacun son Janus. ale travestirii. Editions Jerome Million. cit.relevă Maertens48 . care e a lumii de dincolo. de fapt. Maertens. 24l-324. deşi nu citează masca din procesiunea tragică. între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1. însă. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare. p. pp. op. Moartea era atât de teribilă. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu. cap. în general. 1987. cu o concepŃie sintetică prea înrobită. Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India. V. care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată. Newar a ucis - relatează mitul -. cu forŃă daimonică . şi eufemiza substanŃa thanatică.

4. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii. prin intermediul morŃii. sarcină ce nu intră. 50 Ibid. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei. Ioan Petru Culianu a relevat. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu. de altminteri. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie.Tot resurecŃionar-funerare erau . 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo.. Ar trebui cercetată. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. p. în Călătorii în lumea de dincolo52. 77-85) 158 . Editura Nemira. în economia acestei lucrări. Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic. pp. gravă. Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. Bucureşti."51 Parcurgând volumul lui Maertens. nemaiputând să mai râdă. mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic.. teatre şi zei. Egiptul a fost.şi măştile ancestrale. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu. în miturile despre Trophonios. masca falică din riturile lui Demeter. prezente în diferite culturi. o mare cultură a obrăzarelor. relaŃia dintre mască şi eidolon. unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului. şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. însă. în continuarea acestei linii exegetice. pp. 276-277 51 Ibid. 1994 (v. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul. Marionete. cap. relaŃia dintre moarte. Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată.precizează Maertens50 . Cuvânt înainte de Lawrence E. cea cernită. după toate probabilităŃile. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) .

conform căreia o societate indo- europeană generează. Burkert nu trebuie uitată. RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. Dionysos. Ltd. dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja. Oxford. supra. 1951. v. Histoire du culte de Bacchus. Archetypal Image of Indestructible Life. 1976. în rândurile care urmează. îl integrează. K. London. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel.] Nu ne propunem. în afară de titlurile deja menŃionate.celebra Homo Necans a lui W. Berkeley . Aşadar. I-V. Dionysos. ar trebui să fie repetate.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este. desigur. Orpheus and Greek Religion. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . Methuen Co. în coregrafia 159 . în general . Structure ană History in Greek Mythology and Ritual. nu numai la nivel cosmogonic. 1935. Bollingen Series LXV-2. The Cults of the Greek States. University of California Press. cel integrativ. Lewis Richard Farnell. 1896-l909. Translated from German by Ralph Manheim. deja citată. C. comunitatea asimilează sacrul. motiv pentru care unele titluri. Walter Burkert. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate.şi a teoriilor despre sacrificiu. Ritul dionisiac . inevitabil. A Study ofthe Orphic Movement. Paris. orfismul şi dionisiacul interferează. Henri Jeanmaire. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v. W. 1979. Kerenyi. C.London. Payot. care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner.Los Angeles . structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac. Princeton University Press. Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului. simultan. în cap. Guthrie. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. at the Clarendon Press.

că ei se întorc în comunitate . aceasta se realizează prin anularea. unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). ceea ce se întâmplă. Beare. în cazul ritului dionisiac. regăsim. urmată. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. la sfârşitul ritului. The Costume of the Actors in 160 . una integrativă şi o alta opusă. ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. în ambele. ceea ce înseamnă. de fapt. implicit. un rit cu dublă deschidere. se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. ex- teritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului.şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi ex- temporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. participarea presupune ex- teritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). pe timpul ritului. altfel spus. şi victimei sacrificiale). a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă.completă. sacrificantul este „consacrat". enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. ekstasis). de expulzare. de reagregare. oratorice sau comportamentale care. ea nu va putea fi pedepsită. Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei. aici. Coregrafic. (Cf. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi. ceea ce înseamnă. W. participanŃii „revin" la realitate. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică. Concret. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. al consecinŃelor acesteia (ekstasis. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare.

1/2. 2. în Germania. prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. Apodemia era un rit simili-funerar. comentar. prin „expulzarea" excedentului sacral. atribuit de către Tacit. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. 1954. In acest fel. Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. care combină .„e întărită de religie: în zilele hotărâte. No. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea.Aristophanic Comedy. Cluj. 64-75. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. 4. la sfârşitul acŃiunii. XI. fiind reluat în Transylvanian Review. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. 161 . Bacchantele. în care. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit. Voi. voi. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. Introducere. 3. Agave. în paranteză. nr. text. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. participanŃii jeleau. The Classical Quarterly. O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. 1942. 2002.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului. -Apr. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor - spune Tacit . la fiecare citat vom preciza. Semnonilor. New Series. capitolul şi pagina din ediŃia românească. până la o „nouă venire". traducere. într-un moment de surescitare iraŃională. Naum. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. pp. voi. Jan. apendice critic de Teodor A. 2001.

nu-i voie nici să-l ridice alŃii. ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi. Dimpotrivă. dintr-un pasaj citat mai sus. destul de imprecis. ucigând un om în numele obştii. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră." (ibid. interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior. înainte de a purcede la drum.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. fiindcă." (ibid. împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin. în meandrele demonstraŃiei noastre. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ. se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare.) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 .) Din pasajul imediat următor. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate". şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri." (XXXIX. la „energie divină". la germani. părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos. şi să lămurim o dilemă de ordin general. care ne va călăuzi. deci o antropomorfizare.

Isis. la „taină".). aşadar. dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. ea fiind Ńinută la „mare cinste". în latină. pe care o avem aici. scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. Nici Tacit nu face distincŃiile necesare. dintre care Tacit menŃionează (VIII. prezenŃa ei fiind. 54 DicŃionar de mitologie generală." (IX. fie prin şiretlic. 35). Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe. Mitologia germană clasică. 35) două: Veleda şi Albruna. Ca o consecinŃă. pp. PostfaŃă de Ghe. cum precizează Victor Kernbach54. „secretum". Vin (35). sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică.numai în evlavia lor. 1989." (IX. pe care o venerează Suebii. Albruna nu este zeiŃă. nu exoteric. 255-256 163 . cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns". dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". ceea ce arată „că-i venit de peste mare. detaliu clar precizat în cap. 33). cel mai cunoscut din mitologie. Bucureşti. ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum". „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". VlăduŃescu. 35). sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII. fiindcă Isis. „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid. 36-37) „Taina" „pe care o văd" este. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică". fie punându-i zeului un şarpe în cale. în detrimentul practicilor exoterice. „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid.).

pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. nu e nici el ezoteric. 57). 25) prin graniŃe fluviale naturale. fiindcă nu le consideră 164 . semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. Ve. Nici stihialitatea aniconică. Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii.. în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. Thor sau Balder au caracteristici formale precise. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. Toate acestea fiind stabilite. pe parcursul lucrării. unde tratează despre germani. pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). 13-l8). pe Strabon şi pe Sallustius. dimpotrivă: Oddhin. s-a pierdut. Guido A. facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. Cu toate acestea. Vili.aşa cum o avem în Edda. nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". din Istorii. Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic. „secretă". Călcând în Germania. întâi. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor. motivele putând fi cel puŃin două. de mai multe ori. 59). Yggdrasil. de ReŃi şi de Pannoni" (I. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin. frasinul cosmic care susŃine lumea. însuşiri fizice bine definite. De Bello Gallico. fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid. a cărui carte a IH-a. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. ca precursori. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. recognoscibile de către toŃi. Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. mai ales. cum sunt Rinul şi Dunărea. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile". Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. estompată apoi. ExegeŃi foarte serioşi îi citează. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. pentru a ajunge la o esenŃă „tainică".

tipic gallic. în cap. 1978. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi. p. Cel mai probabil este. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere. pe teren. London and New York. însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). prudenŃa autorului fiind. voi. în concepŃia sa. menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată. Traducere de Alexandra Slavu. 56 Rit deloc singular. subliniată şi prin existenŃa. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. Routledge. druidismul fiind. XXX. Buc. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. înzestrată cu un mare procent de verosimilitate. însă. mai rar. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. astfel. anume ca. justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. Astfel. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . 1996 (v. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. cum aflăm. cap. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. de altfel. Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. Nu este la fel de sigur. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. II. ce-i drept. că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. populaŃie fioroasă. Meridiane. a unor graniŃe naturale asigurătoare.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. tot din Germania. însumând cele spuse mai sus. Ed. Green. Al doilea motiv (puŃin probabil. îndată ce s-au făcut mari. pe care senatul l-a pus sub poprire. Edited by Miranda J. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu.

însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico. 1964. vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. 57 Războiul galic. în detrimentul celui natural. unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor . dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şi- o brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!). n. şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. pe care-o poartă ca pe o cătuşă. 63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică. nu mai apare nicăieri în Germania. nerecunoscut ca atare.vitejiei războinice. la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns"." (18. I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. note şi indice de Janina Vilan Unguru.n. Bucureşti. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere.] în public. „încătuşat" de un inel de fier. 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului." (XXXI. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier." (63) Există .consemnează Tacit . din nou. „învelit" de frunzele i perene ale verii. până ce se dezleagă ucigând un duşman. Editura ŞtiinŃifică. Pentru 1 facilitarea lecturii. se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare. Note. îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii.. Războiul civil. studiu I introductiv de Cicerone Poghirc. Şt. B. 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus. Traducere. tot aşa cum vâscul. decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. 1 166 . cultural. ceea ce duce.

atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. Cum e şi firesc. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă. care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională". fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. Mai precis. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. Bucureşti. de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. 1994. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. fiindcă sensul escatologiei nu este. „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist. ci o permanenŃă a puterii. mai precis cu unul dintre numele acestuia. Closs59. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit".„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. IV. fiindcă . pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. funia fiind legată de puterea magică. O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment.dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu. Salzburg-Leipzig. aici. totală a universului. pp. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu. Pe de altă parte. dualist. în Imagini şi simboluri (cap. luminos al zăpezii. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. Sensul iniŃiatic. „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. 549-673 167 . Ragnarb'kul. debilitate la care zeul nu consimte. în cazul acesta. Ed. aici. Haptagud. Mircea Eliade.spune mai departe Eliade . Prin definiŃie. pp. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor. Humanitas. nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi. tradus drept „zeu al funiei". Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. 1936. unul de tip iniŃiatic.

p. X (37). albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni. Cumont61. o prea rapidă lectură a sursei. cit. probabil.un obicei tipic german."60 F. pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. 1929 62 M. având centrul în regiunile Sudului. La o adevărată desluşire putem ajunge. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii. fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. indicând. participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. al marelui Caesar. Interpretarea pare slabă..a semnelor augurale cereşti. 129 168 . insuficientă. în cap. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. Aceşti cai. Eliade. Paris. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime. puŃin pe ocolite. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. după ce îi înhamă la un car sfânt.sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului". o „eliberare". op. Eliade. Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea. IV-e. în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru . fiindcă indică o reconversie ritualică. citat tot de către Eliade. cit. cât şi în cel deja citat. pp. menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. însă. în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor. op. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit. pornind de mai departe.

Tacit precizează.." (18. încât noaptea precedă zilei. căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. nu numai la popor. spre deosebire de alŃi cai. la care cromatica interesează mai puŃin. Pe de altă parte. v. ci şi la fruntaşi: în adevăr. De aceea determină durata nu după numărul zilelor. parcă noaptea ar trage ziua după sine. ci pe-al nopŃilor. ca noi. ei sunt albi. XI (39). Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel.. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori.221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută. spre deosebire de ceilalŃi. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor.precizează 169 . Vergilius (Eneida." (X.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor. VI. în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. în De Bello Gallico." (XI. că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar. ori când e lună nouă. pentru a decide soarta lor viitoare. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie. 541) „îl numeşte . 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni". 39). când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „. numărul zilelor. aşa cad la învoială. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta. Cu acest prilej. Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte. ori când e lună plină. legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator. ci după cel al nopŃilor. dar caii ştiutori ai gândurilor acestora. ci după cel al nopŃilor." (XI. ei nu socotesc. aşa pun soroacele. care nu este al zilei. şi spun că ştiu aceasta de la druizi. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit.

şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte. Kernbach -„începând cu anul 249 î. însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op. ei trebuie să moară mai întâi. Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. divinitatea neagră a tenebrelor.) Pentru Charles Squire64. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire. tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii.«puternicul Dis»". lui Pluto (Hades). o dată pe secol." (ibid. numele lui Bile vine din silaba bel. p. 120 170 . de regulă. putem încheia ecuaŃia spunând că. 1998. oricum . 221).. notează acelaşi Squire. nu al zilelor. decât prin suprapunere. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu.V. Etimologic. în obiceiurile germanilor. în onoarea lui Dis Pater. Kernbach63 . cit. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. Dis Pater trebuie să fi fost Bile. p. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. ceea ce explică. p. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18.citim în continuare în DicŃionarul lui V. din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan.n. Senate. Jocurile Seculare (Saeculares Luai). în primul rând). în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea. pentru a se naşte. ibid. London. „însemnând a muri"65.n.e. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie. şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. atunci ajungem la singura concluzie posibilă. din întuneric. s-au serbat. cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus. probabil. fiindu-i asimilat. în anul 17 î-e. 145 64 Mythology of the Celtic People. Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie..

66 Să revenim. 2001) 171 . extrem de puternici. însă. care.rare. Acesta e comportamentul pe care îl descrie. Ştefan Borbely. cum aminteam. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc. cu aceea a fiarelor. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele. De la Heraldes la Eulenspiegel. 43) „Tâmpeala de lene" . bătrânilor şi celor neputincioşi din casă. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. ei zăbovesc nemişcaŃi. cu o forŃă ce rivalizează. Eroi păduratici. Logica firii lor este. Cluj. nu-i cheamă la viaŃă. dar mai mult stau degeaba. duală: cataleptici. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. de la 1 mai. hibernând ursulin. iar ei se tâmpesc de lene. Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea. şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. pe firul principal al interpretării noastre. dar şi pacea atât de urâtă. v. grija casei. legat de rădăcina bel.e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german. De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. druizii aprindeau două mari focuri.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi. prin urmare. Cu acest prilej.cum o numeşte Tacit . Dacia. de Berserkir." (XV. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. dedaŃi somnului şi mâncării. din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. până când vreo luptă nu-i trezeşte. ei stau toropiŃi. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. Sălăşluind în păduri adânci." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . „ca de pe altă lume". oarecum surprins. înseamnă „a muri". Eroicul (Ed.

deşi lucrarea .) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii. Edited by Miranda J. să nu fie asociat cu bel („a muri"). Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august. p.. 1 nov. nopŃii. întunericului. 436 sq. la 1 noiembrie. Cu toate acestea. p. ca sărbătoare a primei recolte. la 1 mai. druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. de întâmpinare a vegetaŃiei." De aceea. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo. legată de forŃa de lustraŃie a focului. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. Făcând un simplu calcul. în eroare. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain. luminii. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. 67 în esenŃă. 434 172 . întinzându-le diferite curse. iar cealaltă jumătate.vor scăpa de boli. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. intrarea în noapte. Prin tradiŃie.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă . considerată începutul Noului An la celŃi. Continuând logic ecuaŃia. unde calendarul era împărŃit în două. 1996. 68 Ibid.nu sugerează o asemenea derivaŃie. London and New York. Beltain. Beltain. Prin urmare. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult. Green. prin porŃile vremelnic deschise. 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului. o jumătate de an fiind dedicată zilei. aici. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii". Dincolo de toate aceste detalii. In: The Celtic World. şi Beltain. Routledge. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică.

Samain) indică naşterea luminii. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . şi eşuează. în 173 . Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!). e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. împletite din nuiele. asociat marelui zeu Ogmios. oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului. după ei. Astfel. druizii credeau: „în primul rând. descrisă de către Tacit. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. 249).alb. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. pe care druidul îl taie cu o secere de aur. cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii. a zilei din noapte. rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI. Aici. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea.219) LanŃul. La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor. Dacă nu e suficient de pur. pe care o avem la orfici). De aceea. soma/sema. ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. complementară. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. fiindcă -spune autorul latin - sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi. îşi redobândeşte trupul de tină. ci după moarte trece dintr-un corp în altul. de a fi ajutat să se ridice. corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios. Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. 14. în care. prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. deoarece înlătură teama de moarte. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier. ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ." (De Bello Gallico. după Caesar.

„.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor. locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie. la eliberarea fiinŃei de foc. şi în special stejarul. „sosiŃi din foc". Stejarul fiind „arbore de foc". mai întâi. 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan. ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor"). din care se desprinde. nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor.. potrivit căreia fiecare arbore. are o energie „concentrată.precizează Jean Markale . p. Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă. sora Dioscurilor. Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului. 1985. pp. 77) Triada.scrie înfiorat misionarul politic al Romei . albă". apoi. esenŃa „albă" a copacului. 162 174 . oarecum surprinzătoare şi ea.. pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă. Ajunşi în acest punct. legată de un loc sacru.„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70. preluată de romani de la greci.interiorul cărora pun oameni vii. ar avea-o în frunte pe Helena. urcat din perimetrul mediteranean." (16. dar pe zeii de acolo noi. Traditions et dieux des Celtes. Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit. nemeton. Să-şi trimită-n 69 Le druidisme." (XLm. pe care creşte vâscul. care . în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. femeile germane . Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. Payot. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce.. numele lor Aici. 73-74 70 Ibid. manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. Paris.

Paris. 175 . purificate prin foc. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare. nici femeile. cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. Motivele nu sunt doar sociale. 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor. Apoi oasele sunt decopertate. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). Editions Jean Picollec. Obiceiul funerar al celŃilor presupune . bărbaŃii sunt strict monogami.taină scrisori de dragoste. socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. şi arunci când îndrăznesc s-o facă." (XIX. de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul. chiar şi în războaie.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. pentru a putrezi integral. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare. căsătoria e sacrosantă (XX. femeile de aici nu prea calcă pe de lături. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor." (XIX. nici cu tinereŃea." (Vin. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu. 68 sq. Ca o consecinŃă. 49). nici cu averea. dar temeinic. unde este Ńinut şapte ani. sub ochii rudelor. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. nici le nesocotesc răspunsurile. cadavrul este închis într-un dolmen. „albite" prin pisare. moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. 47). pp. 1981. prin putrezire: iniŃial. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor. nu ştiu nici bărbaŃii. se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. lăsată-n seama bărbatului.

deoarece corbul era. unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică).măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum. sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). 72 Ibid. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor. pasărea consacrată zeului luminii Lug. la celŃi. moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac.numele marelui zeu Lug.remarcă şi druidicul Jean Markale73 . echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da. o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe. De simbolistica specială. cei trei „corbi albi". pentru a-şi alăpta copiii. fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică. însă. Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. p.. Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb". cit. Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice). în timp. iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . Nu putem încheia. Danu (Ana sau Commana). pentru a fi încredinŃaŃi focului. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). 8 176 . atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn. p. zeiŃa Gwen („cea albă"). pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte. 72 în acest ritual de regresie thanatică. 69 73 Op. asociat luminii albe şi corbului alb. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre. trecându-l printr-un pârjol de foc. cu trei sâni.

1994 Aristotel: Poetica. 1989. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel. Ceauşescu. New Series. GBV. 2. The Classical Quarterly. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. Pouvoir.-Apr.C. Corin: 10 studii de arhetipologie. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. Traducere de Claudia Dumitru. sau Sfânta scriptură. Dacia. Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. 1.. Paris. 1999 Brekilien. Ed. DivinaŃia elenică (Metode). 1992 Braga. 1987 177 . L'image mythique du monde en Grece archaique. George. M. Yann: La mythologie celtique. BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte. notiŃe introductive. Traducere de Gala Galaction. Bucureşti. Bucureşti. Linear B. droit. pp. Editura Meridiane. Alain: Le Soleil et le Tartare. Samkhya-Karika. I. Filosofia indiană în texte. Voi. traducere şi comentarii de D. Editura Academiei RPR. 1993 Bastide.: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy.1/2. Alliterative verse. 1999 Bowden. 1971 Biblia. Editions Jean Picollec. Editura Univers. adică Dumnezeiasca scriptură. Bucureşti. No. Bucureşti. Cluj.. Editura Dacia. Comitetul Pro România. Vechiul şi Noul testament. Bucureşti. Eroicul. 1986 Baring. Bhagavad-Gita. Gieben. Les Editions de Minuit. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. 1989 Bhagavad-Gita. 1981 Buffiere. comentarii şi note de Sergiu Al. Traducere şi prefaŃă de Gh. W. Penguin Books. Cluj. Economie. religion. Evolution of an Image. Editura Humanitas. 1965 Ballabriga. 1954. Tarka-Samkara. 64-75 Benveniste. Pippidi.1990 Biblia. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. studiu introductiv. Arkana. Amsterdam. Gallese (Viterbo). Traducere de Natalia Ionescu. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. 4. Edgar: Cybele The Axe Goddes. parente. Bucureşti. Editura Symposion. 1994 Beare. societe. J. Introducere. Jan. Studiu introductiv. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc. în. Paris. 1990 Borbely. Traducere din limba sanscrită. Editura ŞtiinŃifică.

Themis. Anchor Books. London. Alain: Dictionnaire des symboles. Bucureşti. Bucureşti. 1963 Campbell. Editura Nemira. 1961 Cornford. Roger: Omul şi sacrul. formes. Primitive Mythology. nr. în: Esprit. XVII. Editura ŞtiinŃifică. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. N. 1954 Chevalier. 2. cit. Francis M. Bucureşti. FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. ed. Mythes. Bollingen Series. Berkeley. Editura Meridiane. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. Penguin Books. în: Jane Harrison. în relaŃiile lor cu sacrul. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Vandoeuvres. Filozofie şi cenzură. Note. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. Războiul civil. note şi indice de Janina Vilan Unguru. (probabil 1989) Castoriadis. Walter: Homo Necans. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. nombres. joc şi război. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon. Edition revue et augmentee. a. 1997 Campbell. 1995 Cornford. Geneve.: The Origin of the Olympic Games. f. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. Garden City. Doubleday. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949). Fustei de: Cetatea antică. gestes. reves. Jean - Gheerbrant.: The Origin of Attic Comedy. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Francis M. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. 1985 Chantraine.Burkert. Joseph: The Hero with a Thousand Faces. University of California Press. Oriental Mythology. Joseph: The Masks of God: 1. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. Translated by Peter Bing. Andrei: Platon. figures. couleurs. 1989 Cornea. Los Angeles. University of California Press. Berkeley-Los Angeles. Robert Laffont/ Jupiter. Decembre 1993 Chamoux. Gaster. Editura Humanitas. 3. Pantheon Books. Coulanges. Bucureşti. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H. 197.London. Occidental Mythology. 1964 Caillois. coutumes. 178 . 1982 Burkert. Traducere. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions.Y.

Cuvânt înainte al autorului. remaniee. PrefaŃă de Petru CreŃia. Bucureşti. Bucureşti. Editura Humanitas. Traducere de Margareta Sfirschi. Jean: Chronologie des civilisations PUF. Paris. Georges: Heur et malheur du guerrier. 1998) Dumezil. P.1996 Detienne. Deuxieme ădition.]: Religiile lumii. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. Meridiane.: Dialectica spiritului grec. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş.Traducerea notelor de Elena Lazăr. Paris. 2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Bucureşti. Metis la greci. C. Editura Nemira. Studiu introductiv şi comentarii de prof. łicu Goldstein. Traducere de Catrinel Pleşu. Bucureşti. F. SchiŃă a istoriei poporului evreu. Litman. Ed. 1995 Cumont. Editura Humanitas.: Gnozele dualiste ale Occidentului. Traducere din limba greacă de acad. Editura Symposion.. Grecii şi iraŃionalul. E. Editura Hasefer. Aram M. Litman. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine. PostfaŃă de H. Jean: Grădina desfătărilor. Bucureşti. 1997 Detienne. Prof. 1996 Delumeau. I. Polirom.: Les religions orientales dans le paganisme romain. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 . Bucureşti. Bucureşti. Coordonare: Viviane Prager. Jean [coord. Traducere: C. 1929 Delcourt. Traducere de Thereza Petrescu. Bucureşti. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes. Balmuş. la Ed. R. 1969 Delumeau. Traducere: Viviane Prager. Editura Meridiane. Paris. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. C. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. Iaşi. 1999 Dumezil. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. IV-e. 1996 Delorme. O istorie a paradisului. Patapievici. I. PrefaŃă de Radu Florescu. Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. Traducere de George Anania. Mărie: Hermaphroditos. 1984 Culianu. 1983 (reeditată cu titlul original. Flammarion. 1963 Dodds. Editura Academiei RPR. Editura Symposion. Marcel - Vernant.-R. Bucureşti. Editura Symposion. Frenkian. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei. Buc.

Georges: Le livre des heros. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. Editura Humanitas. Gallimard.Dumezil. Payot.). Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Paris. 1995 Dumezil. Gallimard. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Iaşi. PrefaŃă de Georges Dumezil. 1995 Eliade. Mircea: Tratat de istorie a religiilor. Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. Bucureşti. Paris. 1994 Eliade.De la mitocritică la mitanaliză -. Mircea: La nostalgie des origines. Traducere de Alexandra Beldescu. Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. 1978 Durând. Paris. Eseu despre simbolismul magico- religios. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. Bucureşti. Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Bucureşti. Traducere de Marcel Aderca. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Introducere de Radu Florescu. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. 1981 Eliade. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. Bucureşti. Gabriela CreŃia. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol. Georges: Mit şi epopee. Bucureşti. 1939 Dumezil. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. Dan Sluşanschi. Methodologie et histoire des religions. Traducere de Mariana Noica. Editura Nemira. Editura Univers. 1987 Dumezil. Payot. Paris. 1974 180 . Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului. Editura Polirom. Gallimard. Librairie Ernest Leroux. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. 1978 Eliade. Bucureşti. 1965 Dumezil. Essai d'interpretation comparative. Traducere de Cezar Baltag. . Deuxieme edition revue et corrigee. NRF. Traducere de Francisca Băltăceanu. Grisward. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. Mircea: Imagini şi simboluri. 1980 Eliade. Paris. Bucureşti. Editura Meridiane. Introducere în arhetipologia generală. 1998 Durând. 1993 Dumezil. Bucureşti. Editura Humanitas. Georges Posener. ediŃia a Ii-a. 1977 Durkheim. Georges: Mythes et Dieux des Germains. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Editura ŞtiinŃifică. Georges: La religion romaine archaique.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon
Press, 1896-l909
Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.:
Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în
texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha,
ed. rom. 1971
Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge,
Mass., 1978
Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge
University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea
maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa
Kbnyvkiado, Budapest, 1995
Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York,
1975
Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de
Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti,
1980
Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt
introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991
Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel.
Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh)
Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de
poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de
copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de
anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu
introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura
Polirom, Iaşi, 1996
Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu
introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura
Polirom, Iaşi, 2000
Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet,
Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre
Vernant. F. Maspero, Paris, 1968
Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris,
1955
181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul
european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu
Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor.
Traducere din limba franceză şi note de
Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi
sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura
Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de
Mioara Izverna şi Pan
Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane,
Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London
and New
York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the
Orphic
Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers:
The Greeks and Their Gods. Beacon
Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly
Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of
Greek
Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek
Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the
Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot:
Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina
Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski
(cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de
Dumitru T.
Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George
Murnu. Studiu introductiv, note şi
glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea.
Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note
de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi
germani în Dacia romană. Presa Universitară
Clujeană, Cluj, 1999
Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures.
Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press,
Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de
Bacchus, Payot, Paris,
1951
182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu.
Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer,
Bucureşti, 2002
Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi
arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura
Teora/Universitas, Bucureşti, 1999
Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from
German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton
University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală,
PostfaŃă de Ghe.
VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach,
Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie,
comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1978
Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962
Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi
M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1958
La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo
Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la
Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă.
I-II. Traducere de ConstanŃa
Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de
l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în
politropia omului şi a culturii. Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O
fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin.
Partea I. Traducere de
Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et
ANDREIA: deux versions de la mort du combattant
athenien. în: Ancient Society, VI (1975)
Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du
heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed.
cit.)
Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de
Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997
183

Studiu introductiv de Michel Bass.K. 1982. Friedrich: Naşterea tragediei. Lund-London-Paris-Oxford. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. 1946 Muşu.CW. personaje. dialog între generaŃii. Andrei: Grădina de dincolo. Gleerup.P. Iaşi. Gheorghe: Lumini în depărtări. Bucureşti. 1997 Mauss. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Iaşi. Iaşi. Traducere de Alexandra Slavu. în voi.: De la Apollo la Faust. în: Jane Harrison: Themis. Murray. 1978 Nilsson. Johns Hopkins University Press. Paris. Traditions et dieux des Celtes. Marcel . Antologie. Guido A. 1981 Muşu. Bucureşti. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. 1927 Oişteanu. Bucureşti. Dialog între civilizaŃii. 1978. Meridiane. 1973 Muşu. Jean: Le druidisme. Gilbert: Greek Studies. Cluj. Muşu. Buc. Baltimore. M. Editura Polirom. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. CivilizaŃii prehellenice şi micro- asiatice. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii). Gheorghe: Lumini din depărtări. Editura ŞtiinŃifică. voi. în româneşte de Silvia Lupescu. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. 1993 Mauss. Traducere de Gabriela Gavril. cit. ed. Institutul European. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă. Payot. Editura ŞtiinŃifică. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. 1985 Mauss. Editura Polirom.Mansuelli. Ed. Gheorghe: Zei. 1981 Muşu. 1971 Nagy. 1996 Moreschini. Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. Marcel: Eseu despre dar. Editura Dacia. 1980 184 . Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu. II Markale. Oxford. 2001 Murray. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. eroi. Editura Cartea Românească. I. în româneşte de Dumitru ScorŃanu. Bucureşti. Bucureşti. Editura Meridiane. Zoosophia. Editura Polirom.: The Minoan- Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Iaşi. Marcel . Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc.Hubert. 1979 Nietzsche. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică.: CivilizaŃiile Europei vechi.

1980 Radcliffe-Brown.: Istoria doctrinelor ezoterice. EdiŃia a Ii-a revăzută. Iaşi.: Zeii Greciei. a. Studiu introductiv. 2001 Otto. 1996 Riviere.R. Traducere de Marta GuŃu. în: Opere I. Bucureşti. dialog etic). Chicago London. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea. Iaşi. Editura Polirom. Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. Jean M.Originile creştinismului. Beatrice K. 2000 Radin. Ed. 1993 Platon: Apărarea lui Socrate. Ed. dr. univ.. Editura ŞtiinŃifică. The Court fester Around the World. cit. Introducere de Pierre Geoltrain. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. A. Traducere de Gabriela Ciubuc. Bucureşti. 1974 Rachet. în: Platon: Opere I. 1995 Ovidius: Metamorfoze. traducere şi note de David Popescu. Editura ŞtiinŃifică. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie. in: Opere. Univers. Avec la collaboration de Robert Schilling. Eseuri şi discursuri. Editura Humanitas. ■■ The University of Chicago Press. A Study in American Indian Mythology.: Termenii filosofiei greceşti. Editura Polirom. Cuvânt înainte de E. Editura Univers.. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. traducere. note de conf. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă. Buc.: Fools Are Everywhere. Bucureşti. Bucureşti. Traducere de Dragan Stoianovici.E. Walter F. 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. Ed. Francois-Xavier 185 . docent Măria Marinescu-Himu. V. Paul: Trickster. ed. New York. Bucureşti. Evans-Pritchard şi Fred Eggan.: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. 2002 Otto. Platon: Timaios. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia. Humanitas. Trad. Traducere de Cristian Unteanu. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. Bucureşti. 1974 Platon: Republica . Guy: Tragedia greacă. Studiu introductiv. cit. f. Editura Symposion. Philosophical Library. în: Opere VII. Studiu introductiv de Ion Banu. 1956 Riviere. 1982 Peters Francis E. Bucureşti. Traducere: Viorica Alistar.

1958 Valmiki: Ramayana.Dillmann. Bucureşti. Simon Schuster and Prentice Hali International. H. Geneve. Repovestită în limba engleză de C. 1998 Squire. Epopee indiană.: The Ulysses Theme. Ithaca. 1977 Tylor. Bude. 5th edition. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. Paris. Green. Simon Schuster MacMillan. Charles: Mythology of the Celtic People. prefaŃă. Corneli University Press. Eli: The Lust to Annihilate. Basil Blackwell. Grisward. 1979 Robert. Edited by Miranda J. 1979 Snodgrass. Mircea Eliade editor in chief. Harper Torch Books. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. Coşbuc şi CD. Bucureşti. 1985 Ross. Routledge. Editura Meridiane. 1996 Rudhardt. Editura Teora/Universitas. 1995 Tilgher. A. Editura Meridiane. Edward: Primitive Culture. Erwin: Psyche. In: The Celtic World. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. M: Grecia epocii întunecate. Bucureşti. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Bucureşti. Aix-en-Provence. note şi glosar de Sergiu Demetrian. J. 1954 The Encyclopedia of Religion. Copernic. Structure and Anti-Structure. Senate. Jean Varenne. Rajagopalachari. Anne: Ritual and the Druids. B. Bucureşti. Victor: The Ritual Process. Traducere. New York. Georges Charachidze. Psychohistory Press Publishers. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. W. Editura pentru literatură. New York. New York. Traducere de Florica Bechet. 1964 Rohde. in: Vile Congres de l'Association G. 1998 Stanford. New York. Paris. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. 1963. 1968 186 . Alain de Benoist. London and New York. Zeletin. 1995 Turner.n. Traducerea versurilor de G. 1958 Sagan. Oxford. Belles-Lettres. Reynal: Orfeu şi orfismul. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. MacMillan Library Reference USA.e. London. Traducere de Petru CreŃia. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. 1994 Sorel. Editura Univers Enciclopedic.

1995 Vernant. Studii de psihologie istorică. P. Bucureşti. Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. de Romilly. 1961 Vernant. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. 1978 Walhalla şi Thule. Paris. P. 1995 Vernant. Editura Eminescu. Lejeune. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică. Mosse J. Mituri şi legende vechi germanice. Y. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Bucureşti. I. princeps în 1968). C. 1995 Vernant. Cam-E. Editura Symposion. Bucureşti. Jean-Pierre (ed. P.Vaux. Its Life and Institutions. Toronto. Iaşi. Vernant. Editura Univers. Bucureşti.. Finley. Ducrey. 1989 Vernant. Vian. J. NRF. Taillardat. Traducere de Doina Jela. 1996 Vidal-Naquet. P. New York. Traducere în româneşte de Zoe Petre. 2001 Veyne. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. M. Detienne. 1999 (ed. Vidal- Naquet. London. Garelli.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. 1977 187 . PostfaŃă de Zoe Petre. Courbin. I-II. Kirk. Inc. Pierre: Vânătorul negru. J. l'Amour. Avec la collaboration de E. M. Gallimard. Editura Meridiane. Editura Meridiane.S. Garlan. Jean-Pierre (coord. Traducere de Bogdan Ghiu. Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. PrefaŃă de Zoe Petre. Editura Minerva (BPT). Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Translated by John McHugh. Cuvânt înainte de Zoe Petre. P. McGraw-Hill Book Company. M. G. Jean-Pierre: L'Individu. Akademiai Kiado. Bucureşti. Roland de: Ancient Israel. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti. Cassin.I. Leveque. Editura Polirom. la Mort.): Omul grec. Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. F. Gernet. Budapest. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu.