Agatha Christie Crăciunul lui Poirot PARTEA I

22 decembrie
Traversând în pas alert peronul, Stephen îşi ridică gulerul hainei. Deasupra capului său, o ceaţă groasă se aşeza în vălătuci peste gară. Motoare mari şuierau impresionant, scoţând nori de abur în aerul rece şi umed. Totul era murdar şi îmbibat de fum. Stephen se gândi cu dezgust: „Ce ţară infectă... Ce oraş infect!” Prima impresie, entuziastă, pe care i-o lăsase Londra cu magazinele, restaurantele şi femeile sale frumoase şi elegante, pălise. Privea acum oraşul ca pe un diamant fals fixat întro montură dubioasă. Se închipui pentru o clipă întorcându-se în Africa de Sud... Simţi apoi dorul de casă răsucindu-se ca o gheară în suflet: răsăritul de soare, cerul albastru, grădini pline de flori, flori albastre, rânduri de plumbago... În vreme ce oraşul ăsta nu era decât praf, mizerie şi imense, nesfârşite mulţimi, aflate în mişcare, grăbindu-se, dând din coate. Furnici deplasându-se disciplinate în interiorul muşuroiului. Pentru o clipă se gândi: „Mai bine nu veneam...” Îşi aminti apoi scopul pentru care venise şi buzele i se strânseră într-o grimasă îngheţată. Nu, la naiba! Trebuia să meargă până la capăt, doar plănuise asta de ani de zile. Se străduise întotdeauna să realizeze ceea ce îşi propunea. Da, trebuia să meargă mai departe!Momentul de şovăială, întrebările chinuitoare care îi veniseră brusc în minte - “De ce? Chiar merită osteneala? De ce să trăiesc în trecut? N-ar fi mai bine să uit totul?” Toate astea nu însemnau decât o slăbiciune trecătoare. Nu era un puşti, să se lase abătut din drum de orice capriciu de moment. Era un bărbat de patruzeci de ani, sigur pe el şi care ştia ce voia. Va merge mai departe. Va realiza ceea ce îşi propusese sa facă venind în Anglia. Urcă în tren şi merse de-a lungul culoarului, căutându-şi un loc. Făcuse un semn de refuz unui hamal, aşa că îşi căra singur geamantanul din piele groasă. Luă la rând compartiment după compartiment: trenul era plin. Mai erau numai trei zile până la Crăciun. Stephen Farr privi plin de dezgust compartimentele aglomerate. „Oameni! Mulţimi infinite de oameni! Şi toţi atât de - care era cuvântul?! - atât de cenuşii! Atât de identici unii cu alţii, atât de oribil de uniformizaţi! Cei care nu au figuri de oi au, în schimb, feţe de iepuri”, se gândi el. Unii dintre ei şuşoteau şi se foiau în loc. Alţii, în general bărbaţi trecuţi de vârsta a doua, mormăiau. Aceştia arătau mai degrabă ca nişte porci. Până şi fetele, slabe, palide, cu buzele strident rujate, dădeau o impresie deprimantă de uniformitate. Se imagină pentru o clipă în veldul sud-african, stând singur la soare... Apoi, deodată, uitându-se într-un compartiment, i se tăie respiraţia. Fata aceea era altfel. Avea părul negru, iar ochii purtau în ei profunzimea şi întunericul nopţii. Ochi trişti şi mândri, ochii Sudului... Faptul că o astfel de fată trebuia să se afle în acest tren laolaltă cu toţi aceşti inşi insipizi, cenuşii era cum nu se poate mai nedrept. Era nedrept că această minune trebuia să meargă în centrul mohorât al Angliei. Ar fi trebuit să se afle în altă parte, într-o lojă, cu un trandafir între buze, purtând un voal negru care să-i pună în evidenţă capul mândru - şi trebuia să fie praf, şi dogoare, şi miros de sânge în arenă... Ea ar trebui să fie întrun loc minunat şi nu înghesuită în colţul unui compartiment de clasa a III-a. Era un om atent şi iscoditor, iar curiozitatea îi era susţinută de un fin simţ al observaţiei. Nu îi scăpaseră din vedere haina ei scurtă neagră şi fusta cam ponosite, mănuşile ei ieftine din material sintetic, pantofii de proastă calitate şi nuanţa provocatoare a poşetei roşu-aprins. Cu toate acestea, senzaţia pe care i-o lăsa era aceea de splendoare. Era superbă, fina, exotică... Oare ce naiba făcea în această ţară a ceţurilor, şi a frigului, şi a furnicilor harnice şi grăbite? 1

„Trebuie să aflu cine este şi ce face... Trebuie să aflu...” II Pilar stătea înghesuită lângă fereastră şi se gândea la cât de ciudat miroseau englezii... Era senzaţia care o izbise cel mai puternic în privinţa Angliei - diferenţa de miros. Nu se simţea miros de usturoi sau de praf, iar cel de parfum era foarte slab. În compartiment se simţea un iz rece de stătut - mirosul de pucioasă al trenurilor -, un miros de săpun şi un altul, neplăcut. Se gândi că acesta venea de la gulerul de blană al grăsanei care stătea lângă ea. Pilar adulmecând discret, inhalând cu dezgust izul de naftalină. „Ce bizar miros de parfum”, se gândi ea. Se auzi un fluier, o voce tunătoare strigă ceva şi trenul se puse încet în mişcare... Porniseră. Drumul ei continua... Inima îi bătea ceva mai repede. O să fie oare totul bine? Va fi oare capabilă să ducă la bun sfârşit ceea ce îşi propusese? Cu siguranţă, doar îşi planificase totul cu atâta grijă... Era pregătită pentru orice eventualitate. Fără îndoială, va reuşi, trebuie să reuşească... Buzele roşii i se ţuguiară, gura căpătând dintr-odată o expresie de cruzime. De cruzime şi de lăcomie, precum gura unui copil sau a unei pisici. O gură care nu se preocupa decât de propriile dorinţe şi care încă nu aflase ce e mila. Îşi aruncă ochii roată în jur, cu o curiozitate sinceră şi spontană precum aceea a unui copil. Toţi aceşti oameni, şapte la număr, erau atât de amuzanţi - cât de caraghioşi sunt englezii ăştia! Toţi păreau atât de bogaţi, de prosperi, în hainele şi cizmele lor! Fără îndoială, Anglia era o ţară foarte bogată, aşa cum auzise dintotdeauna. Însă aceşti oameni nu erau câtuşi de puţin veseli - hotărât lucru, nu erau veseli. Un bărbat chipeş stătea în picioare pe culoar... Pilar se gândi că era foarte chipeş. Îi plăceau chipul lui, extrem de bronzat, nasul proeminent şi umerii atletici. Mai repede decât orice englezoaică, Pilar îşi dăduse seama că bărbatul o admira. Nu privise nici măcar o singură dată direct spre el, însă ştia foarte bine cât de des se uitase la ea şi, mai ales, ştia exact cum se uitase. Remarcă faptul fără mare emoţie sau interes. Venea dintr-o ţară unde bărbaţii se uitau la femei cu aerul cel mai firesc şi nu încercau să ascundă prea mult acest lucru. Se întrebă dacă bărbatul era englez şi hotărî că nu era. „E prea viu, prea real ca să fie englez, decise Pilar. Şi totuşi e frumos. Poate că e american.” Semăna cu actorii pe care îi văzuse în filmele despre vestul sălbatic. Un însoţitor de vagon îşi croia drum de-a lungul culoarului. - Prânzul, prima serie, vă rog. Prima serie. Luaţi-vă locurile pentru prima serie. Cei şapte pasageri din compartimentul lui Pilar aveau cu toţii tichete pentru prima serie. Se ridicară în grup şi compartimentul rămase dintr-odată pustiu şi liniştit. Pilar ridică repede geamul, care fusese lăsat în jos câţiva centimetri de către o doamnă grizonată, cu privire încruntată, care stătuse în colţul opus. Se răsturnă apoi confortabil pe locul ei şi scrută pe geam suburbiile de nord ale Londrei. Nu întoarse capul la auzul zgomotului uşii trase. Era bărbatul de pe culoar şi Pilar ştia, fără îndoială, că acesta intrase în compartiment special pentru a-i vorbi. Continua să se uite pe geam, cu un aer gânditor. Stephen Farr spuse: - Aţi dori să cobor geamul de tot? Pilar răspunse cu o timiditate afectată: - Dimpotrivă. De-abia l-am închis. Vorbea perfect engleza, însă avea un uşor accent. În tăcerea care urmă, Stephen se gândea: „Are o voce delicioasă, plină de soare... Caldă ca o noapte de vară...” Pilar la rândul ei: „îmi place vocea lui. E gravă şi puternică. Iar el e un tip atrăgător - îmi place.” Stephen începu din nou: - Foarte aglomerat, trenul... 2

Într-adevăr. Cred că oamenii fug din Londra pentru că acolo totul e atât de sumbru. Pilar nu fusese educată să creadă că a purta conversaţii cu străini în tren ar fi o crimă. Era capabilă să îşi poarte de grijă la fel de bine ca oricare altă fată, însă nu avea prejudecăţi. Dacă Stephen ar fi crescut în Anglia, ar fi putut să se simtă stânjenit şi nelalocul lui intrând în vorbă cu o tânără. Însă el avea un suflet deschis şi prietenos şi găsea că nu e nimic mai firesc decât să stai de vorbă cu cineva, dacă ai într-adevăr chef să o faci. Zâmbi spontan şi spuse: - Găsiţi că Londra e un loc îngrozitor, nu-i aşa? - O, da, nu-mi place deloc. - Nici mie. Pilar remarcă: - Nu păreţi englez. - Sunt britanic, însă vin din Africa de Sud. - Înţeleg, asta explică lucrurile. - Veniţi din străinătate? Pilar încuviinţă din cap. - Vin din Spania. Stephen era interesat. - Din Spania, spuneţi? Sunteţi spaniolă, atunci? - Sunt pe jumătate spaniolă. Mama mea era englezoaică. De aceea vorbesc atât de bine engleza. - Ce e cu chestia asta cu războiul? întrebă Stephen. - A fost îngrozitor, da, foarte trist. A făcut mult rău, prea mult, da... - De partea cui sunteţi? Opţiunile politice ale lui Pilar nu erau prea bine definite. În satul ei natal, nimeni nu dăduse prea mare atenţie războiului. - Ştiţi, s-a petrecut destul de departe de noi. Bineînţeles, primarul e un funcţionar al guvernului, aşa că e de partea guvernului, iar preotul e de partea generalului Franco, însă cei mai mulţi dintre oameni sunt prea ocupaţi cu pământul şi cu viţa-de-vie şi nu au timp să-şi bată capul cu lucrurile astea. - S-au purtat lupte prin împrejurimi? Pilar răspunse că aşa ceva nu se întâmplase. - Însă am mers cu maşina prin toată ţara, explică ea, şi am văzut că distrugerile erau semnificative. Şi am mai văzut o bombă căzând şi spulberând o maşină, da, iar alta a distrus o casă. A fost ceva foarte palpitant! Stephen Farr schiţă un surâs forţat. - Deci asta e senzaţia pe care v-a creat-o? - Dar a fost, de asemenea, şi o problemă, explică Pilar. Pentru că voiam să-mi continui drumul, iar şoferul maşinii mele a fost ucis. Stephen o întrebă, fixând-o cu privirea: - Şi nu v-a întristat acest lucru? Ochii mari şi negri ai lui Pilar se făcură şi mai mari. - Toţi murim! Nu-i aşa? Dacă se întâmplă aşa din senin, căzând din cer, asta e, nu e nici o diferenţă. O vreme eşti în viaţă, iar după aceea eşti mort. Aşa e mersul lucrurilor pe lumea asta. Stephen Farr izbucni în râs. - Nu sunteţi o pacifistă. - Ce nu sunt? Pilar părea a fi zăpăcită de un cuvânt pe care nu-l mai auzise până atunci. - Obişnuiţi să vă iertaţi duşmanii, senorita? Pilar scutură din cap. - Nu am duşmani. Însă dacă aş avea... - Da...? O urmărea din priviri, fascinat în continuare de dulcea şi cruda ţuguire a gurii sale. Pilar răspunse cu gravitate:
-

3

Dacă aş avea un duşman, dacă cineva m-ar urî şi eu la rândul meu l-aş urî, i-aş tăia gâtul uite-aşa... Făcu un semn în aer. Gestul ei fusese atât de tăios, de spontan şi fără echivoc încât Stephen Farr rămase pentru moment fără replică. În cele din urmă, continuă: - Sunteţi o tânără însetată de sânge! Pilar întrebă pe un ton pragmatic: - Dumneavoastră ce le-aţi face duşmanilor dumneavoastră? El vru să deschidă gura, o privi insistent şi apoi râse zgomotos. - Chiar mă întreb, spuse în cele din urmă. Chiar mă întreb! Pilar îl privi dezaprobator: - Fără îndoială că ştiţi. Iar el se opri din râs, trase aer în piept şi spuse cu o voce joasă: - Da, ştiu... Apoi, schimbând cu repeziciune tonul, întrebă: - Ce v-a făcut să veniţi în Anglia? Pilar răspunse cu o oarecare reţinere: - Voi sta la rudele mele. La rudele mele din Anglia. - Înţeleg. Se lăsă pe spate studiind-o şi întrebându-se cum erau aceste rude din Anglia despre care îi pomenise şi, de asemenea, cum aveau ele să o trateze pe această străină spaniolă, încercând în acelaşi timp să şi-o imagineze în mijlocul unei sobre familii britanice, petrecând Crăciunul. Pilar se arătă curioasă: - Cum e, e frumos în Africa de Sud? Şi el începu să îi vorbească despre Africa de Sud. Ea îl asculta cu încântarea specifică unui copil căruia i se spune o poveste. El savura întrebările ei naive, dar pătrunzătoare şi se amuza de unul singur transformând totul într-un soi de poveste trasă de păr, cu zâne şi cavaleri. Întoarcerea ocupanţilor de drept ai locurilor din compartiment puse capăt acestei diversiuni. El se ridică, îi zâmbi privind-o drept în ochi şi îşi croi drum înapoi pe culoar. Oprindu-se pentru o clipă în cadrul uşii, pentru a permite unei doamne în vârstă să intre, ochii îi căzură pe eticheta de pe cufărul de paie - atât de ostentativ de străin - al lui Pilar. Citi cu interes numele - Miss Pilar Estravados, apoi, remarcând adresa care însoţea acest nume, avu un sentiment amestecat de neîncredere şi încă ceva: Gorston Hall, Longdale, Addlesfield. Se întoarse pe jumătate, privind-o insistent pe fată, de data asta cu o nouă expresie uimită, suspicioasă, plină de resentiment... Se duse pe culoar şi râmase acolo, fumând o ţigară şi încruntându-se la el însuşi...
-

III În marele salon albastru-auriu de la Gorston Hall, Alfred Lee şi Lydia, soţia sa, stăteau de vorbă despre planurile lor de Crăciun. Alfred era un bărbat solid de vârstă mijlocie, cu o faţă plăcută şi ochi căprui blânzi. Vocea sa era liniştita şi precisă, iar felul său de a enunţa frazele era foarte limpede. Capul îi era înfundat între umeri şi, din această cauză, corpul lui dădea o ciudată impresie de inerţie. Lydia, soţia lui, era o femeie energică, slabă ca un ogar. Era extraordinar de subţire, însă mişcările îi erau impregnate de o graţie spontană surprinzătoare. Faţa ei simplă, nesofisticată şi destul de aspră nu putea fi numită frumoasă, însă trăda distincţie. Avea o voce fermecătoare. Alfred i se adresă: - Tata insistă! Nu e nimic de făcut. Lydia îşi stăpâni o mişcare bruscă de nerăbdare şi îl întrebă: - Chiar trebuie să cedezi întotdeauna în faţa lui? - E foarte bătrân, draga mea. - O, da, ştiu, ştiu! 4

Se aşteaptă să i se facă pe plac. Lydia exclamă sec: - Bineînţeles, aşa cum s-a întâmplat dintotdeauna! Însă mai devreme sau mai târziu va trebui să iei atitudine, Alfred. - Ce vrei să spui, Lydia? O privea fix, atât de vizibil deranjat şi tulburat, încât ea îşi muşcă buzele şi, pentru o clipă, stătu la îndoială dacă să continue sau nu. Alfred Lee repetă: - Ce vrei să spui, Lydia? Ea ridică din umerii subţiri şi eleganţi. Spuse, încercând să-şi aleagă cuvintele cu grijă, pentru a nu-l supăra şi mai tare pe Alfred: - Tatăl tău are tendinţa de a deveni... tiranic. - E bătrân. - Şi va continua să îmbătrânească, devenind, în consecinţă, din ce în ce mai tiranic. Unde se vor opri toate astea? Deja ne dictează vieţile în întregime. Nu putem să ne facem nici un plan al nostru, pentru că se poate întâmpla oricând să se supere. Alfred spuse: - Tata se aşteaptă să fie întotdeauna pe primul plan. Se poartă frumos cu noi, adu-ţi aminte. - Da, sigur, se poartă frumos cu noi! - Foarte frumos. Lui Alfred i se citea o urmă de asprime în voce. Lydia întrebă calm: - Vrei să spui din punct de vedere financiar? - Da. Nevoile sale sunt foarte modeste. Însă niciodată nu s-a zgârcit la bani. Poţi cheltui cât vrei pe haine şi pe cele necesare casei, căci onorează facturile fără să crâcnească. Adu-ţi aminte că nu mai departe decât săptămâna trecută ne-a luat o maşină nouă. - Dacă e vorba de bani, atunci trebuie să recunosc că tatăl tău este extrem de generos, spuse Lydia. Însă, în schimb, ne cere să ne comportăm ca nişte sclavi. - Sclavi? - Da, ăsta e cuvântul. Tu eşti sclavul lui, Alfred. Dacă se întâmplă să ne facem planuri de plecare, iar tăticu' se trezeşte dintr-odată că nu îi convine să plecăm, anulezi toate aranjamentele şi renunţi fără să spui un cuvânt! Dacă, dimpotrivă, îl apucă vreun alt moft şi are chef să scape de noi... Noi nu avem o viaţă a noastră, nu ne bucurăm de nici un pic de independenţă. Soţul ei rosti cu amărăciune: - Aş vrea să nu mai vorbeşti aşa, Lydia. Eşti foarte nerecunoscătoare. Tata a făcut totul pentru noi... Ea îşi înghiţi replica tăioasă pe care o avea pe limbă şi mai ridică o dată din umerii subţiri, eleganţi. Alfred continuă: - Doar ştii, Lydia, bătrânul ţine foarte mult la tine. Soţia sa îi răspunse însă limpede şi fără echivoc: - Eu nu ţin deloc la el. - Lydia, mă doare să te aud vorbind astfel. Eşti atât de nedreaptă... - Poate. Însă câteodată oamenii simt nevoia să spună adevărul în faţă. - Dacă ar şti tata... - Tatăl tău ştie foarte bine că nu îl simpatizez. Şi cred că lucrul ăsta îl amuză. - Serios, Lydia, sunt sigur că nu ai dreptate. Mi-a spus întotdeauna cât de frumos te porţi cu el. - Bineînţeles că am fost întotdeauna politicoasă şi amabilă. Şi aşa voi fi şi în continuare. Numai că trebuia să ştii care sunt adevăratele mele sentimente. Nu îmi place tatăl tău, Alfred. Consider că e un bătrân răutăcios şi tiranic. Te intimidează şi te ţine sub control folosindu-se de afecţiunea pe care i-o porţi. Ar fi trebuit să pui piciorul în prag cu ani în urmă. Alfred îi tăie vorba cu asprime:
-

5

Ajunge, Lydia. Te rog, încetează! Ea oftă. - Îmi pare rău. Poate am fost nedreaptă... Hai să vorbim despre ceea ce vom face de Crăciun. Crezi că fratele tău David va veni într-adevăr? - De ce nu? Ea scutura din cap a neîncredere. - David este... ciudat şi imprevizibil. N-a mai trecut pe-acasă de ani de zile, aminteşte-ţi. Îi era atât de devotat mamei tale. În mod sigur a păstrat anumite sentimente faţă de aceasta casă. - Întotdeauna David l-a călcat pe tata pe nervi, spuse Alfred. Cu muzica lui, cu felul lui visător de a fi. Poate că tata a fost cam sever cu el, uneori. Dar sunt sigur că David şi Hilda vor veni. Doar e Crăciunul. - Pace şi bună înţelegere, spuse Lydia. Gura ei delicata căpăta o curbură ironică. Stau şi mă întreb! George şi Magdalene vor veni. Au spus că, cel mai probabil, vor ajunge mâine. Mă tem că Magdalene se va plictisi de moarte. Alfred răspunse cu o uşoară nuanţă de iritare în glas: - Nu reuşesc să înţeleg de ce Dumnezeu fratele meu George s-a însurat cu o fată mai tânără decât el cu douăzeci de ani! George a fost întotdeauna un nebun! - Are o carieră de succes, spuse Lydia. Alegătorii îl apreciază. Şi cred că Magdalene munceşte din greu pentru succesul lui politic. Alfred vorbi rar, scuturând din cap: - Nu cred că o simpatizez prea tare. Arată foarte bine, însă deseori mă gândesc că e precum acele pere rumene şi apetisante, care arată totuşi destul de artificial. - Şi viermănoase pe dinăuntru? întrebă Lydia. Mă amuză să te aud vorbind astfel, Alfred! - De ce ţi se pare amuzant? Ea răspunse: - Pentru că, de cele mai multe ori, eşti extraordinar de cumsecade. Rar ţi se întâmplă să spui ceva urât despre cineva. Uneori mă enervezi pentru că nu eşti destul de - vai, dar ce spun?! - destul de suspicios, destul de cu picioarele pe pământ, parcă n-ai fi de pe planeta asta! Soţul ei zâmbi. - Am considerat întotdeauna că lumea e aşa cum ţi-o creezi tu însuţi. Lydia răspunse cu asprime: - Nu! Răul nu e doar în mintea unora. Râul există. Tu nu pari să fii conştient de răul din lume. Eu sunt. Îl simt. L-am simţit dintotdeauna, aici, în această casă. Îşi muşcă buza şi se întoarse. - Lydia... Însă ea ridică mâna cu un gest scurt, în semn de avertisment, privind către ceva aflat în spate, peste umărul lui. Un om îmbrăcat în negru, cu o figură calmă, se afla acolo, stând în picioare, cu un aer plin de respect. Lydia întrebă cu fermitate: - Ce este, Horbury? Horbury avea o voce joasă şi nu se auzi altceva decât o şoaptă plină de respect. - E vorba de domnul Lee, doamnă. M-a rugat să vă spun că vor mai veni încă doi musafiri de Crăciun şi să pregătiţi camere pentru ei. Lydia întrebă: - Încă doi invitaţi?! Alfred spuse cu surprindere: - O tânără doamnă? - Asta mi-a spus domnul Lee, domnule. Lydia interveni repede: - Mă duc sus la el. Horbury făcu un pas mic înainte, doar umbra unei mişcări, însă opri instantaneu înaintarea impetuoasă a Lydiei.
-

6

Bineînţeles. N-am nici un cea mai vagă idee despre cine ar putea fi vorba. . . în momentul în care el îi întoarse o privire întrebătoare.. Alfred? . Lydia trase concluzia: ... Nu e aşa de uşor să găseşti un îngrijitor bun.Deci asta e amintirea pe care ţi-a lăsat-o. cu problemele pe care le are cu piciorul. . El se înroşi.Ţi se întâmplă să te ia gura pe dinainte. Săracul bătrân.Vă mulţumesc.. Crede-mă. aventuroasă pe care a dus-o. Alfred. spuse Alfred pe un ton grav. pentru fidelitatea ta. Însă.. Lydia izbucni cu vehemenţă: .. este o virtute atât de rară..Cred că tatăl tău s-a cam plictisit în ultima vreme. nu îl vom deranja.. Lydia îl îngână rar: . ce e cu această tânără doamnă? Ce tânără doamnă? Soţul ei dădu din cap. chiar n-am vrut să fac asta. Pauza pe care o făcuse înaintea adjectivului conferea acestuia o semnificaţie specială. nu cred că aş fi fost câtuşi de puţin geloasă pe mama ta. A dat indicaţii precise să nu fie deranjat. . cei mai mulţi membri ai acestei familii sunt anormali! Dar să nu ne certăm! Îmi cer iertare. deşi obscură. de ce nar fi şi pe socrii lor? El o luă în braţe cu duioşie. Iar tata e mulţumit de el. Scutură din cap. însă îşi face bine meseria.. după viaţa aventuroasă pe care a dus-o. Se priviră în ochi. . Nu ai nici un motiv să fii geloasă.Introducând doi străini în cadrul unei întruniri de familie? . Anormal ar fi să nu-l iubească. Apoi Lydia spuse..Ce anume? .. după cum spui. spuse Alfred.Habar n-am. El continua visător: . Lydia? Mi se pare normal ca un fiu să-şi iubească tatăl. Şi te fascinează. nu-mi pot imagina! Voi doi sunteţi ca focul şi apa. Alfred.După viaţa.Nu cunosc amănuntele. . în zilele noastre. .Nici eu nu mă omor după el.Îmi cer scuze. Cred că pune la cale o mică diversiune de Crăciun.A fost o fiinţă foarte chinuită. . Lydia. ştiu. ăsta e lucrul cel mai important. ceea ce e cel mai important. interesant. Să zicem că sunt geloasă. Îi dădu un mic sărut plin de remuşcare. Plângea adesea. Soţia sa îl privi cu interes. . Era lipsită de voinţă.Sper ca într-adevăr să se distreze cât de cât.Ce ciudat. cu o uşoară tresărire a gurii sale expresive: .Ştii ce cred eu. însă domnul Lee îşi face somnul de după-amiază.. vrei? Femeile sunt în general geloase pe soacrele lor. spuse el. Privindu-l. o atingere uşoară pe lobul urechii lui.Nu pot să-l sufăr pe omul acesta! Se furişează prin casă ca o pisică! Nu îl auzi niciodată când vine sau când pleacă.Nu crezi că mergi cam departe. Cu toate acestea.Înţeleg. Aş fi vrut să o cunosc. Alfred. . Te admir enorm pentru. doamnă. ea scutură repede din cap şi schimbă subiectul: - 7 .Cum de-a putut avea un fiu ca tine. Horbury se retrase. părând nemulţumit. domnule..Da.Îmi amintesc că era mai tot timpul bolnavă.Ştiu. Ea ţipă dintr-odată: .. pur şi simplu îl adori! Alfred spuse cu o urmă de iritare: .În cazul acesta. să se vadă invalid. ea murmură foarte încet: . . Ţi-am rănit sentimentele. însă presupun că tatăl tău plănuieşte să se distreze de minune. o fiinţă chinuită.

de forme diferite.Doamna George Lee la telefon. . şi bate un vânt pătrunzător. Ajunse în cele din urmă lângă ea şi se opri. . . cărunt şi uşor gârbovit. e gata. doamnă.. Soţul ei se mulţumi să privească pentru un timp. . Purta o pelerină largă. Da. aşa e foarte bine.Dragul de Tressilian! Ce om de încredere! Nu-mi pot imagina ce ne-am face fără el.. Majordomul se grăbi să se retragă. cred că aşa ar face.Da. aranjate ca nişte grădini în miniatură de mâinile îndemânatice ale Lydiei. Trecu pe lângă alte bazine de piatră. . Ştii. exact cum am vrut. cu nisip galben şi fin. Pentru moment. încruntându-se. . rămas singur. se îndrepta înspre ei. .Nici nu trebuie să fie în mod special atrăgătoare. E precum bătrânii scutieri credincioşi din poveşti.Mă voi îmbrăca gros.Cred că da.Cam aridă. cu bucăţi de sticlă verde ce închipuiau aisberguri şi un mic grup de pinguini. ea scotea nişte pietricele dintr-o gentuţă şi le aranja în aşa fel încât să reprezinte o plajă. . după vreo câteva minute. Un majordom destul de în vârstă. Printre pietre punea mici cactuşi.Gata? - 8 .De vreme ce nu ni se îngăduie să ştim cine sunt misterioşii invitaţi.Asta? Asta e Marea Moartă. Îţi place? El întrebă însă: . care căra un coş gol. Mai era o grădină italiană cu terase şi straturi de flori făcute din ceară roşie.Mulţumesc. Alfred Lee. e moartă. ieşi din cameră. Alfred începu: .Face parte din vechea şcoală. şi o grădină arctică. îşi aduse o haină şi un fular şi ieşi pe terasă printr-o uşă laterală. o văzu apărând pe Lydia.Aşa. voi ieşi să-mi termin treaba în grădină.Asta e ideea pe care mi-am făcut-o eu despre Marea Moartă. Una dintre ele înfăţişa o scenă din deşert. de asemenea. Lydia îşi şopti: . Lydia încuviinţă din cap. Apoi venea o grădină japoneză cu câţiva frumoşi arbori pitici. căci nu-l auzise venind. stătu câteva minute fără să facă vreo mişcare. doamnă. Ea dădu din cap. E în serviciul nostru de aproape patruzeci de ani.S-a făcut foarte frig. aşa e. o oglindă ce reprezenta o apă şi poduri modelate din plastilină. draga mea. Ne este tuturor extrem de devotat. nu? Mă gândesc că acolo ar trebui să fie mai multă vegetaţie. spuse ea. un pâlc de palmieri verzi făcuţi din lut colorat şi o caravană de cămile cu două-trei figurine înfăţişând arabi. În cele din urmă. Lydia se uită în urma lui cu o expresie îmblânzită. Acolo..Nu e atât de atrăgătoare precum unele dintre celelalte. Pe terasă răsunară zgomote de paşi. împrejur se aflau grămezi de bolovani. privind-o cum trebăluieşte. apoi se duse către fereastra cea mare din capătul camerei. Întreabă dacă ar fi în regulă ca ea şi domnul George să ajungă mâine pe la cinci şi douăzeci? . transmite-i că ar fi perfect. .. Alfred. . . Exista. Pregătise hârtie albastră şi o acoperise cu sticlă. Sunt convinsă că nu s-ar da înapoi de la nimic dacă ar trebui să protejeze pe cineva din familie! Alfred încuviinţă. care e ultima operă de artă? Ea tresări.Da. Afară era o terasă care se întindea pe toată lungimea casei. Lydia netezi ultima grămăjoară de pietricele. Ea ieşi din cameră. . Fuseseră construite şi câteva case primitive şi sărăcăcioase din plastilină. .Ia spune-mi. Lăsă coşul jos şi începu să-şi facă de lucru la un bazin din piatră cubică care depăşea cu puţin nivelul solului.Da. . Alfred fu de acord.

prostuţule! Pentru Crăciunul acesta drăguţ pe care-l vom petrece în familie. Însă tocmai din acest motiv avea grijă să nu spună nimic definitiv.vorbind în gura mare despre aventurile lui. Hilda. . David răspunse cu iritare: . Ne avea şi pe noi în grijă. totul! Nu-mi evocă decât suferinţă. Ea râse. Zăcând acolo.şi ştia că. Ştia cât era el de dependent de ea . la figura lui întunecata.Era atât de blândă. umilind-o . Ar fi putut avea o a doua familie. Trebuie să ştii. s-a întins după ea. care avea însă ceva. urâţică. iar vocea sa era plină de melancolie: . în tăcere. Apoi. Soţia sa oftă înţelegătoare. spasmele nervoase ale întregului corp. . ţi-am spus-o de atâtea şi atâtea ori! Cât de mult detest toate astea. deloc inteligentă. casa.Pentru Crăciun. Considera că e de datoria ei să rămână. Figura sa avea prospeţimea şi blândeţea unui cavaler din tablourile lui Burne Jones. tremurul aproape imperceptibil al mâinilor sale lungi şi frumoase.Dar ţi-am spus-o. aşa ceva nu era cu putinţă! Tu nu înţelegi.. David continuă: 9 . Vocea ei avu calmul acela liniştitor caracteristic glasului unei dădace cu experienţă atunci când spuse: .În acele vremuri. Hilda Lee spuse: . ţinutul. unde ar fi putut să se ducă? . regăsindu-se. Chiar dacă ar fi divorţat de tatăl meu. nu frumoasă. Hilda nu răspunse. Pe lângă asta. fiindu-i mereu infidel şi nefăcând nici măcar efortul de a se ascunde... cu o undă de reproş în glas: . Hilda. Începu din nou să vorbească. însă fără îndoială avea o anumită charismă. IV David citea scrisoarea.. îl privea în linişte. Era o femeie extrem de corpolentă. să scape de ea. Se resemnau. şi atât de răbdătoare. Soţia sa. după ce o citise. . Peste care nu puteai trece. Am urât fiecare clipă petrecută acolo! Când mă gândesc la tot ce a suferit ea acolo . În momentul în care el dădu la o parte şuviţa de păr care îi cădea mereu pe frunte şi privi înspre ea cu o expresie rugătoare în ochii albaştri.Ar fi putut să-şi refacă viaţa. Ceva din ea evoca o pictură flamanda. deloc strălucitoare. şi nu o dată.mama mea. ce s-ar fi putut întâmpla? Probabil că s-ar fi recăsătorit. de când se căsătoriseră . ce-o să facem? Hilda ezită o clipă înainte de a vorbi.Hilda. adesea cu dureri insuportabile.fusese aşa dintotdeauna. Era nevoită să cântărească totul cu grijă. Hilda era o femeie dintr-o bucată. Avea ceva cald şi afectuos în voce. Ar fi trebuit să-l părăsească. ar fi capabilă să îi influenţeze în mod hotărâtor decizia.Alfred părea descumpănit. David. Avea ceva ireal în el.Nu sunt sigură. Auzise limpede strigătul de ajutor din vocea lui. Femeile nu se comportau aşa. era casa ei. El răspunse. Prima dată.Asta depinde de ce simţi tu în privinţa asta. Remarcă zvâcnirea unui muşchi (sau poate era un nerv?) pe fruntea lui. Hilda. Puteai vedea la ea acea forţa vitala ascunsă care îi impresionează pe cei slabi. Îndurau totul cu răbdare. fără să spună nimic. Părea un băieţel. Şi când mă gândesc la tatăl meu. Forţă! Hilda Lee avea forţă! David se ridică şi începu să se plimbe de colo-colo. de vârstă mijlocie. probabil. o făcuse ghemotoc. . S-ar fi ales praful de situaţia noastră. oricum. Părul său nu încărunţise practic deloc.Era prea bună să facă aşa ceva. .Ştii ce simt în privinţa asta. umplându-i viaţa de suferinţă. a deschis-o şi a citit-o din nou. însă trecând peste toate şi îndurând totul.N-ar fi trebuit să accepte asta. ea era pregătită.

cel puţin lucrurile esenţiale.Vreau să spun. David continua ca şi cum nu o auzise: .Nu. A fost o sfântă! A îndurat totul până la capăt.Ai procedat foarte înţelept. - 10 .Şi n-ai regretat? . Am avut veşti despre el. trebuia să intre în nu ştiu ce regiment de cavalerie. I-am spus că nu-mi pasă. cu un anume interes. David! El se lumină la faţă: . .Tata l-a determinat să renunţe la armată şi să se întoarcă la birou. asigurarea mea de viaţă e făcută pe numele tău. Se opri.Alfred trebuia să urmeze o carieră militară. Am plecat şi m-am rupt de toate astea. Din momentul acela. fiindcă văd că te supără atât de tare. avem tot ce ne trebuie. spuse ea. fratele cel mare.Iar Alfred? .Da. . Îşi trecu mâinile prin păr Hilda. urma să primesc foarte puţini bani de la el în timpul vieţii lui şi absolut nimic la moartea sa. Alfred. chiar deloc. Hilda dădu din cap. . David clătină din cap. Hilda îl contrazise: .. În cele din urmă a plecat într-o bună zi cu mai multe sute de lire care nu îi aparţineau. N-aş fi suportat asta. însă tata l-a avut întotdeauna pe Alfred la degetul mic. a fost oribil. fără să se plângă.Şi nu s-a întâmplat aşa? David negă. am decis că nu voi mai continua să trăiesc sub acoperişul lui. îngrozitor! Era încă destul de tânăra. Asta ar fi însemnat să rămân acasă.Nu chiar fără să se plângă sau poate că tu nu ştii chiar totul. ştii asta. şi chiar destul de des! Telegrafia ca să ceară bani din toate colţurile lumii. Începe să devină sentimental în privinţa legăturilor de familie. nu ar fi trebuit să moară. mi-a spus unele lucruri.Nu s-a revoltat niciodată împotriva lui? întrebă Hilda. Harry trebuia să intre în afaceri. exprimându-şi speranţa că ne-am putea regăsi cu toţii. Nu îmi dau seama cum suportă Alfred. El a omorât-o . Sunt lucruri care se întâmplă. Nu voi fi niciodată un mare artist.. de obicei. .Oare trebuie să însemne ceva mai mult decât scrie acolo? El o privi întrebător. dacă aveam să continui cu viaţa asta dezordonată. Şi dacă se întâmplă să mor. zise ea zâmbind. a făcut ceea ce trebuia să facă.Şi s-a supus? . cum să nu! David izbucni în râs. Cred că şi acum e cu totul sub influenţa tatei.Ba da. . .Îmi pare rău că tatăl tău a scris această scrisoare.Da. Când a murit. Tata mi-a tot repetat că. că tatăl tău îmbătrâneşte. . Mi-am dat seama că n-am să ajung nicăieri cu pictura. contrariată: .Nu i-a convenit. . M-a făcut nebun şi asta a fost! Nu l-am mai văzut de atunci. S-a înglodat în datorii şi a intrat în tot soiul de belele. M-am dus la Londra şi am studiat pictura.tatăl meu! El este responsabil de moartea ei. la fel ca mine. ca o familie unită! Ce poate să însemne asta? Hilda îl întrebă. Mi se pare că mi-ai spus ceva despre cum a renunţat el la o altă carieră. însă trăim destul de bine în casa asta. îi şi primea! . . ei bine. . Ai făcut exact ce trebuia să faci.Să-mi ceară să vin cu soţia de Crăciun. lăsând un bilet în care spunea că nu era făcut pentru a sta închis într-un birou şi că pleca să vadă lumea. Hilda îl întrebă cu bunăvoinţă: . iar George trebuia să intre în politică. Şi. Ştia cât de mult o iubeam.Şi de atunci n-aţi mai avut veşti despre el? . Făcu o pauză şi apoi continuă: Iar acum . I-a frânt inima.Tata ar fi vrut să mă ocup de afacerile familiei. cum a făcut-o în toţi anii ăştia. Harry a stricat totul! Întotdeauna a fost îngrozitor de sălbatic.asta! exclamă lovind scrisoarea cu palma.Nu.În vreme ce tu ai scăpat! . Tata aranjase totul.

Deci vrei să mă duc? Hilda ezită. admise David încet. chiar şi un copil rezultat din această căsătorie. ţi-ai da seama că nu a fost decât un om foarte obişnuit. dragul meu. nu trecutul! Trecutul trebuie lăsat în urmă. care îşi roagă fiul să vină acasă de Crăciun. loialitate faţă de memoria cuiva.Nu şi în ceea ce mă priveşte. Hilda îl întrerupse. . cred că riscăm să sfârşim prin a-l distorsiona. se dovedeşte a fi o cu totul altă persoană! .Nu vrei să uiţi .Mi se pare că ar fi păcat să rămâi surd în faţa unei astfel de chemări.. Vreau. dar nu ar trebui. Totul s-a terminat.Aşa suntem noi.Da. Vreau să te duci şi să învingi căpcăunul o dată pentru totdeauna. spuse David cu înflăcărare. o faci cu mintea şi sensibilitatea unui puşti în loc să priveşti în urmă din perspectiva mai temperata şi mai matură a unui bărbat. a rămas în urmă! Tot ce mai există e un om bătrân. cu toate astea.Tu nu înţelegi! Felul în care s-a purtat cu mama. Dacă încercăm să păstrăm viu trecutul. Ce e făcut e bun făcut.Există un anume tip de răbdare. dragul meu! Nu e firesc să se întâmple asta! Atunci când te gândeşti la acele zile. . care scoate la lumină tot ce e mai râu întrun bărbat. din câte văd.Da.. bineînţeles că nu! Nu pun la îndoială faptul că tatăl tău s-a purtat îngrozitor cu mama ta. dar. că îl priveşti pe tatăl tău ca pe un căpcăun! Probabil că dacă l-ai privi cu ochii de acum. Apoi o întrebă: .Nu. El îi aruncă o privire rapidă. Hilda ezită.Şi asta e ceva cu care să te mândreşti? Nu cred. resentimentele tale nu o mai pot ajuta acum pe mama ta. ştiu.Nu pui mare preţ pe loialitate. Ajungem să-l privim dintr-o perspectivă falsă şi să-l evaluăm în termeni exageraţi. ar avea dreptul să judece. pentru că tu nu vrei să uiţi. . însă căsătoria e un lucru foarte complex şi mă îndoiesc că cineva din afară. dintr-odată se hotărî.. Dar toate astea aparţin trecutului. . Hilda răspunse manifestându-şi neliniştea: . în vreme ce acelaşi bărbat. . Era conştientă că ar fi fost o nesăbuinţă să continue. dar erau nişte lucruri pe care ţinea neapărat să le spună. .Da. El o privi cu un aer gânditor şi cu o notă de reţinere în gesturi. Eu sunt de modă veche. .Ştiu. spuse ea.Consider că prezentul este cel care contează. Hilda vorbi cu gravitate: . E un om bătrân şi singur. un om a cărui viaţă e departe de a fi fost ireproşabila.După tot ce ţi-am spus? . . formând o linie fermă. . apoi. David. Nu uităm prea uşor răul făcut.Mă sfătuieşti să mă duc. cu sănătatea şubrezită. atunci când are de a face cu o fiinţă hotărâtă şi cu o voinţă puternică. Tu eşti cel care păstrează viu trecutul în mintea sa. Buzele lui se strânseră.. Îndrăznesc să spun că ar trebui să fie pace şi bună înţelegere de Crăciun. un om dominat de pasiuni. - 11 . de exemplu? Hilda îi răspunse: . cei din familia Lee. poate. aşa e? Ea spuse încet: .Îmi amintesc perfect fiecare cuvânt şi fiecare întâmplare a acelor zile. .Nu pot să uit. . Pe lângă asta. spuse ea.asta înseamnă cuvintele tale. de docilitate.Cred.Nu. . . .Care ar fi diferenţa? întrebă David. cred că e ceva normal. un om pur şi simplu şi nu un monstru inuman! .Aşadar tu crezi că a fost vina ei.

Tata i-ar putea lăsa şi ei ceva bani. Soţia sa ridică din umeri cu nervozitate. o blondă platinată cu sprâncene pensate şi o figură palidă. Magdalene. de asemenea. . . . Cine e Harry? . . de care să te foloseşti când şi cum pofteşti. consider că este de datoria mea să mă duc. poate. Vom economisi salariile servitorilor şi le vom da numai o indemnizaţie pentru masa de Crăciun. cu dispreţ. Magdalene se uită la el.Da.E bine! remarcă Magdalene.Cine? Servitorii? Of. dacă nu mă înşel. în vârstă de 41 de ani.Dublu milionar. plină de invidie. Bănuiesc că grosul banilor îl vom moşteni eu şi Alfred. . membru al parlamentului pentru Westeringham.Îmi acordă deja o rentă frumuşică. Rosti cu emfază: . Faţa ei palidă şi imobilă căpătase dintr-odată expresivitate. că au de gând să facă o masă de Crăciun. .Mai mult decât atât. .Da. asta ne va împiedica să cheltuim prea mult.Da. Nu cred că va primi prea mult.Ce prostie! comentă Magdalene. va fi sinistru. . spuse George. mai e fratele meu David.Cineva trebuie să se gândească şi la asta. Bineînţeles. Crăciunul se dovedeşte întotdeauna a fi o perioadă extrem de costisitoare.Ce se va întâmpla la moartea lui? întrebă Magdalene. întări George Lee şi faţa i se lumină la ideea care îi venise.Fantastic! exclamă Magdalene. .Cum a făcut averea asta? În Africa de Sud. aşa cum eşti tu! Ar trebui să pună nişte bani pe numele tău. nu mai fi atât de meschin. sunt sigură de asta. mai e Harry. era un domn destul de robust. iar David a spus că nu îi pasă. .Ţi-am spus.Harry? spuse Magdalene. De ce nu-i spui tatălui tău să-ţi dea mai mulţi bani? . lipsită de orice expresie. . desigur. George? Aproape milionar.Tata nu a discutat niciodată prea mult pe marginea acestui subiect. Faţa ei părea uneori imobila. Însă a murit cu aproape un an în urmă. . surprinsă.Mai era şi sora mea Jennifer. însă nu cine ştie ce. În special din comerţul cu diamante. spuse George. .Dragul meu. Era o fiinţă zveltă.. . A lăsat o fiică. A plecat de acasă să se ocupe de artă sau de o idioţenie de genul ăsta. .E putred de bogat. Crăciunul e ceva dezagreabil peste tot!Presupun. Mi se pare că tata l-a avertizat că îl va dezmoşteni. urmându-şi propriul gând. spuse ea. În fond. Magdalene oftă. nu? O delicioasă friptură de vită. Şi. o guşă proeminentă şi o manieră domoală şi pedantă de a vorbi. nu? . a strâns o avere mare acolo la începuturi. . Avea. . fratele meu. Ea a plecat cu un străin. Se opri. mari şi suspicioşi. Ochii ei căprui deveniseră brusc tăioşi şi sfredelitori.Ăăă. aşa e? .E îngrozitor să fii total dependent de tatăl tău. din câte ştiu. dar e absurd să fii atât de zgârie-brânză.El nu vede lucrurile aşa. George. 12 .N-am ştiut niciodată că mai ai un frate. în loc de curcan. Alfred va primi partea cea mai mare. nu poţi să-l întrebi pur şi simplu. un artist spaniol.Apoi a venit în Anglia şi a intrat în afaceri. Iar în acest moment avea exact acel tip de privire. uşor stânjenit. cred. Nu te gândeşti decât la bani. Şi. prieten de-al lui David. nu-i aşa? . bineînţeles. iar averea i s-a dublat sau chiar s-a triplat.V George Lee.Mai ai şi alţi fraţi.. . Ochii săi erau de un albastra-deschis. nu. .

.. Şi îl detest pe acel servitor îngrozitor.Îţi spun că aşa e. . Acum. presupun că ar mai putea trăi ani de zile. N-am mai auzit nimic despre el de vreo câţiva ani..Nu acum. Soţia sa întrebă: . soţul ei se bâlbâi: .Tatăl tău nu e..Prostii! . Lydia se simte la fel? . de vreme ce îşi doreşte să fie în mijlocul familiei cu ocazia Crăciunului. După ce dădu telefon.Doar că mă calcă pe nervi. George.Hai. spuse ea. . dar serios acum. George. . ei niciodată nu îi spune astfel de lucruri.Nu am nici o îndoială în privinţa asta. urcă în camera ei şi se aşeză la birou. . bănuiesc că totuşi ar fi bine să mergem.. Şi nu înţeleg de ce. Altfel. le adună şi le împinse înapoi de unde ieşiseră.să ai un frate cu o reputaţie scandaloasă! Tu.Mă gândeam doar la cât de amuzant ar fi ca tu . . Iar tata. Acum o să o sun pe Lydia şi o să-i spun că ajungem mâine pe la cinci şi douăzeci. .Exact. Lăsă în jos capacul şi răscoli prin numeroasele despărţituri.Ei. iar Lydia mă priveşte de sus. Magdalene se întoarse. Magdalene. . nu? spuse Magdalene cu o voce pătrunzătoare. . nu văd cum Horbury te-ar putea deranja în vreun fel! . bătrânul ar luao ca pe o ofensă. .Pe bătrânul Tressilian? . cu răceală. .Lydiei nu îi spune aceleaşi lucruri.E într-adevăr atât de bolnav? . Pentru el.Dar urăsc asta! Alfred e atât de plicticos. înţeleg.. Magdalene. vine un moment când omul trebuie să facă şi împărţeala.. .Asta spui tu. da.Da.tu.. nu. În cele din urmă. făcu el cam ambiguu. Probabil că a murit. Prins pe picior greşit. asta-i tot. spuse George. da. mă uimeşti! Ăăă. mândria familiei.Câteodată spune nişte lucruri care mă fac să mă simt stânjenită. încercând să le pună într-o oarecare ordine. la vârsta lui şi cu sănătatea lui şubredă. Magdalene izbucni dintr-odată în râs.Draga mea. Nu vorbim despre el. prea respectabil. O mulţime :e facturi căzură şi se împrăştiară. Comportamentul său a rast îngrozitor.. tocmai despre asta e vorba.Serios. George continuă: . bineînţeles că ar putea. Cu toate astea. el nu e chiar ceea ce s-ar numi. n-aş spune asta. altă dată. Cum se furişează ca o mâţă şi cum surâde tot timpul cu subînţeles. cred că ar fi bine să mergem.. care eşti atât de respectabil! . .Ei bine.Oh.. E extraordinar de puternic. Magdalene! .Ce Dumnezeu o să fac? şopti ea. ar putea fi ultimul Crăciun. George. Magdalene începu să le aleagă.Nu. ăăă. Ochii ei se micşorară. cu un oftat de nerăbdare.. zise Magdalene şi adăugă cu furie: Nu. fii serioasă. . Îşi trecu o mână prin părul platinat. George se uită repede la ea şi apoi privi în altă parte.Sper că aşa stau lucrurile. - 13 . în ceea ce priveşte masa de Crăciun a servitorilor.Ce e? De ce râzi? Magdalene îi răspunse: . Magdalene se grăbi să iasă din cameră. George . Făcu o pauză.. pe Horbury.Serios. Trebuie să mergem.

draga mea.. zâmbind cu o expresie de atenţie politicoasa întipărită pe chip.. trecând printr-un lung coridor se ajungea într-o cameră mare. se auzi o bătaie în uşă. insignifiantă.Şi. negri şi cu o strălucire plină de viaţă. Alfred îl contrazise: . domnule. într-adevăr. iată-vă! Ia loc aici. ajung mâine pe la cinci şi douăzeci. domnule. Purta un halat de casă albastru. domnule. Bătrânul degaja energie şi forţă vitală. deci vin George şi Magdalene. Lydia. 14 . excelent.Splendid. Răspunse cu vocea sa calmă şi politicoasă: .VI La Gorston Hall. . după care Alfred şi Lydia intrată în cameră. lipsit de emoţie şi de inflexiuni. se zărea silueta subţire a unui bătrân. care dădea înspre aleea din faţă. vei regreta! Iar ea ce a spus. Nora sa luă loc în tăcere. vaze mari ornate cu dragoni.Da. Niciodată nu ştii când dispare. Să vedem. sărmanul imbecil! Nu e decât un palavragiu! Şi totuşi.. precum şi ochii.Excelent. . da. . M-am visat pe vremuri! Atunci când încă nu mă aşezasem la casa mea şi nu devenisem un stâlp al societăţii. Într-un imens fotoliu. Simeon se hlizi din nou.. . Alfred îl întrebă: . Bătrânul se uită în jur. .. mângâindu-şi bărbia.. ar fi îndepărtat repede această primă impresie. Ar fi putut fi luat drept o apariţie ştearsă.. să nasul. Deci s-au gândit şi s-au frământat toată după-amiaza! Splendid! Am pus mâna pe ei. Du-te şi adu-i încoace! . trebuie să îţi vorbesc despre asta.Ai folosit exact cuvintele pe care ţi le-am indicat? Exact acele cuvinte? Gândeşte-te bine! . Alături : 'iţea un baston cu măciulie de aur.Nu. Pentru mine... fotolii scumpe din ::ele. Spuse: . Horbury povesti ce se întâmplase. scump şi autentic. şi dumneata acum. Mâinile sale lungi şi încovoiate se odihneau pe braţele fotoliului. vechi şi jerpelit.Hai.. Bătrânul Simeon făcu: . chestia aia! Da. Excelent. Cinstit! Încă nu s-a născut pe lumea asta vreun Lee care să fie cinstit. da? Horbury stătea drepţi lângă scaunul lui. Horbury. tată. ce e cu cei doi invitaţi în plus pe care că îi aşteptăm de Crăciun? . Horbury? Dar domnul Alfred ce a spus? Pe un ton liniar. Avea părul alb. iar pielea feţei îi era galbenă. mândru şi acvilin. Alfred întrebă nerăbdător: . anul acesta va fi un Crăciun special – un Crăciun cu totul special. Şi ar fi bine să nu greşeşti nici în continuare ... te-ai odihnit bine în după-amiaza asta? . tată.. cel mai mare şi cel mai impozant din casă.Da. Era o cameră mobilată în cel mai ţipător stil demodat. de brocart. . Ir.. La un moment dat.Am ieşit în frig.Da.Cum te simţi. . Bătrânul chicoti din nou şi îşi frecă palmele.Da.I-ai transmis mesajul meu soţiei lui Alfred. Horbury traversă încăperea fără să facă un zgomot şi apoi ieşi. lângă mine.. Nu am comis nici o greşeală. Chicoti şi izbucni dintr-odată în râs.George.Probabil cred despre el că e cinstit.altfel. Lydia îl întrerupse: .Ei.un sunet brusc şi ascuţit. tată. domnule. nu îţi stă în fire să greşeşti. Ce culoare frumoasă ai în obraji! . apoi înjură în sinea lui: „Băiatul ăsta se mişcă precum o pisică.. Avea un tapet greu. sculpturi în bronz.Despre ce e vorba. de aceea parcă mi-au luat foc obrajii.Ah. rămâne fiul meu. Bătrânul Simeon Lee chicoti pentru sine . la primul etaj.” Stătea liniştit în fotoliu. Totul era strălucitor.Alegătorii îl apreciază.

tată. linişte .N-are chior de ban! Ar trebui să fie recunoscătoare! Lydia ridică din umeri. ereditatea. Sunt curios să-l revăd pe . Am dat ordin să fie trimisă maşina să o ia. Ştiu asta foarte bine. Mă întreb cum o fi nevastă-sa.. Pilar trebuie să sosească dintr-o clipă în alta. el nu s-a căsătorit cu o fată cu douăzeci mai tânără decât el. Îşi plimbă ochii de la unul la celălalt. Alfred spuse încruntându-se: .unul singur din toată şleahta. bineînţeles! Fratele tău Harry! 15 ..Crezi într-adevăr că ar fi înţelept.„În legătură cu ea”. Alfred sări: .. .. Lydia.Şi David? întrebă Lydia.Nu mi-ai spus niciodată.În afară de tine. Toţi copiii mei! Iată. cum a făcut nebunul de George! ... . dar niciodată nu mi-ai spus. Ţi-o spun cinstit. . tată. .Confort. Ce chestie amuzantă. pe un ton rânit şi plin de reproş: . Nepoata mea. Socrul său îi aruncă în fugă o privire şi râse. da. Era un puşti plin de aere. ea.Pilar Estravados. . În orice caz.Acum ia ghiciţi cine vine de Crăciun.băiatul ăsta după atâţia ani.prea îi dai înainte cu toate astea. . Alfred se holbă la el. Ghici cine e celălalt oaspete.Hilda a trimis o scrisoare foarte frumoasă. m-am gândit să păstrez secretul! L-am pus pe Charlton să rezolve totul în scris. Unul singur dintre voi îmi seamănă . . Simeon se întoarse spre Alfred: . Tatăl său continuă. Bătrânul rânjea. Ochii îi jucau în cap. singurul nepot din familia asta! Nu mă interesează ce a fost sau ce a făcut taică-său! E carne din carnea mea! Şi va veni să trăiască în casa mea! Lydia întrebă cu asprime: . doar întrebam în legătură cu.Pilar? Simeon răspunse: . David..Doamne Dumnezeule. toţi copiii mei! Harry. . nu? Nu. eşti o femeie foarte bine educată. . siguranţă. spuse Lydia.Horbury spunea că aştepţi o tânără doamnă. Oare cu cine o semăna fata. Bătrânul Simeon îşi dădu capul pe spate. Bătrânul îl întrerupse: .Doar ţi-am spus. spunând că vor ajunge cu siguranţă mâine. Luând în consideraţie tot ce s-a întâmplat. Alfred! Şi aşa ai făcut întotdeauna! Nu ăsta e felul meu de a fi! Fă ce vrei şi îngroapă-ţi viaţa cum ştii! Ăsta e răspunsul meu! Fata asta e nepoata mea.Şi asta te-a descumpănit. Fiica lui Jennifer. Aveţi trei încercări şi pariez pe cinci lire că n-o să găsiţi răspunsul. rânjind sardonic: . Alfred repetă.Nici n-aş fi în poziţia de a avea ceva împotrivă în privinţa celor pe care îi inviţi la dumneata acasă. ce vrei să spui cu asta? . cum o fi oare să adăposteşti din nou sub acoperişul tău sânge proaspăt? Nu l-am văzut niciodată pe Estravados. Spui doar lucruri politicoase.Asta ar fi însemnat să-ţi stric surpriza! Mă întreb.. îndrăznesc să afirm că asta a fost reacţia ta.Vine să locuiască aici? El îi aruncă o privire piezişă.Hm.Nu.Dacă s-ar simţi bine aici. începu Alfred. nu se poate bârfi cu Lydia.. . fiule. în afară de tine. ţi-am vândut un pont. tocmai am primit o telegramă de la ea prin care îşi confirmă venirea.. Mă întreb oare cum o fi. Alfred izbucni: . cu maică-sa ori cu taică-său? .Vezi? Va fi un Crăciun pe cinste! Toţi copiii strânşi în jurul meu. spuse el. Alfred.Hotărât lucru.Ai ceva împotrivă? Ea scutură din cap şi spuse cu un zâmbet: .

Harry obişnuia să îşi bată joc de Alfred. începu să se plimbe prin încăpere. Aţi rămas la fel. dar ce-a fost a fost. viaţa încă mai are de oferit ceva distracţie.Uneori mi se pare. Alfred! Sa-l primim cum se cuvine.. . Emoţiile bruşte îl deprimă întotdeauna. nu-i aşa.Simeon se aplecă în faţă.. Simt că o să-mi placă Crăciunul ăsta. Nu veţi atârna de urechile lor.cum nu se poate mai josnic. Îl poreclea Moş Tăgârţă. .Nu întotdeauna.Alfred îţi este foarte devotat.Iepurele şi broasca ţestoasă. Alfred protestă în continuare: . Ceva distracţie. trebuie să mă duc după Alfred.. pipăi în interior.Scuză-mă.. apoi. . Îl vom primi pe fiul risipitor înapoi în mijlocul nostru. Se îndreptă către un seif mare. Simeon clătină din cap.S-a supărat. nu Harry. Rosti sec: . Lydia lăsă totuşi să treacă un moment înainte să-l urmeze. nu-i aşa? Ai dreptate.. lui Alfred nu îi plac schimbările. mi-aţi rămas la fel de bune prietene. lăsă o mână de diamante neprelucrate să-i treacă printre degete. se abţinu. Ăsta e spiritul Crăciunului. ceea ce îi permise să spună: .Da.Harry în persoană! . Sunt un om bătrân. de unul singur şi îşi frecă mâinile. Bâigui: . .. frumoasele mele.Nici pomeneală! . din piele.Aşa e. Uşa se deschise şi. Trase în afară o cutie mică de scrisori.” Făcând un efort. Niciodată nu l-ai plăcut pe Harry. cu degete tremurânde. nu-i aşa? . Lydia îi luă însă partea: . Era pe cale să spună ceva. El şi Harry nu s-au înţeles niciodată.. .Alfred deveni foarte palid. Şi. Simeon se uită în urma ei.Asta da şoc! Nu mi-am imaginat niciodată că Harry ar putea reveni în această casă. 16 ... Ei spun că bătrân şi bolnav.nu-i aşa? Crăciunul e un moment al iertării şi al împăcării. bine.ca pe noi toţi. . rostind cu voce înceată: ...Iar tu. Părăsi camera. . terminat nu sunt încă! Dulăul bătrân mai are încă viaţă în el. Ea rosti însă. Simeon începu să râdă. Dar . .Vreau să-mi strâng familia în jurul meu. . din câte se pare. „O să mă distrez pe cinste. cu toate onorurile. Şi.După cum s-a purtat cu tine. Voi nu veţi sta la gâtul femeilor sau pe degetele lor. Observă că asta îl dezamăgise pe bătrân. dragul meu? Alfred ieşi în grabă. aflat în colţul camerei. ce ::frumoase! Pe voi nu vă vor tăia ca să vă şlefuiască. Simeon chicoti. Distracţie pe cinste.. draga mea Lydia.Harry. Râse încet.Bine. Viţelul ce gras! Trebuie să tăiem viţelul cel gras. . şi.Dar credeam că e mort! . Alfred se ridică. de altfel . El. Lydia deschise gura.Nu e nevoie să-mi faci pomelnicul greşelilor lui! E o listă lungă. Pleci. Lydia? Lydia se făcuse palidă la rândul ei.Fiul risipitor. tu îl primeşti din nou aici? După tot ce s-a întâmplat? .. dar nu.Observ că ai pus la cale ceva pe cinste anul ăsta de Crăciun. A fost dintotdeauna o persoană rezonabilă şi conformistă. Ce zile frumoase au fost. Formă combinaţia cifrului.. Sunteţi ale mele! Bătrânele mele prietene! Am trecut prin atâtea împreună. ce să vezi? Ţestoasa câştigă cursa. prietene dragi.Te-a tratat .. aşa-i? întrebă el cu calm.. remarcând expresia nerăbdătoare a bătrânului. se ridică din fotoliu şi. îşi spuse el. deschizând-o. spuse Simeon. Pace şi bună înţelegere. cu ajutorul bastonului. . continuând să zâmbească: . Nu întotdeauna.Şi asta ţi se pare ciudat.

arătându-şi dinţii. era un străin ponosit şi cam vulgar . domnule. Deschise uşa. Nu ştiu exact unde se află fiecare în clipa asta. de ce faci pe miratul? Harry se dădu înapoi vreo doi paşi şi studie casa .Ei bine.Aşa cred. Tressilian? Tressilian făcu ochii mari. . Prin ferestruica îngheţată din partea superioară a uşii zări o siluetă . Spuse dintr-o suflare: -Domnule Harry! Harry Lee izbucni în râs.Bătrân păcătos! Harry Lee intră în casă şi îl lăsă pe Tressilian să-i scoată fularul şi să-i ia pălăria cam ostentativă pe care o purta pe cap.. domnule. Nu au putut să trimită după dumneavoastră. înainte ca el să poată traversa holul cu mersul său domol. . soneria se auzi din nou. Tressilian? .Foarte bine. Tressilian? . domnule? . privind în gol. stă în picioare şi ăsta-i lucrul cel mai important. ţinând cont de asta. nu-i aşa? -Fără doar şi poate. De ce? Sunt aşteptat.Poftiţi pe aici în salon. . Fălcile acelea arogante.. Cu siguranţă. domnule.Acelaşi vechi şi urât conac. domnule. spuse el. dar trainică. Ce lipsă de politeţe. Harry oftă. necunoscând ora sosirii. Tressilian? . băiete.ce costum ciudat avea! „O fi vreun cerşetor insolent!” . Îl urmă pe Tressilian în salon.PARTEA A II-A 23 decembrie Tressilian se duse să răspundă la uşă.Da. Harry rânji. Îl urmă pe Tressilian de-a lungul holului. izbucni străinul.După tine. e într-o stare incredibil de bună. Cineva se arăta foarte nerăbdător şi iată. Cum se mai simte tata.Se pare că e un adevărat şoc pentru dumneata să mă eu. De ce. întorcând capul să vadă pe unde intrase. lipsită de imaginaţie. Stă mai mult în camera lui şi nu prea poate să se deplaseze. Bătrânul murmură: 17 . o să le spună el vreo două. Însă. remarcă el. .. Harry îl bătu peste umăr. apoi se mai uită o dată.Toate vechile obiecte sunt la locul lor. . nasul coroiat. . -Atunci.Al naibii să fiu dacă ăsta nu-i Tressilian. Spinarea sa rigidă exprima dezaprobare. trase aer în piept. Tressilian pufni. domnule.De-abia aşteaptă să mă vadă. să suni cu atâta insistenta la uşa unui gentleman! Dacă e încă un cârd de colindători. Ce mai faci. câteodată. din câte văd. Cu toate astea.. remarcă el. domnule. Mai umile pe vremea aceea.Îţi aminteşti parabola întoarcerii fiului risipitor? Fratelui celui bun nu i-a convenit. Da. domnule. . îţi aduci aminte? Nu i-a convenit deloc! Pun pariu că nici lui Alfred cel cuminte n-o să-i convină! Tressilian râmase tăcut..o construcţie solidă de cărămidă roşie. Aşa cum îşi închipuise. nu? . Viţelul cel gras mă aşteaptă! Du-mă direct la el! Tressilian şopti: . .Ce mai face iubitul meu frate Alfred.E oarecum invalid. Nu cred că s-a schimbat ceva de când am plecat. Ai citit vreodată Biblia.un bărbat înalt purtând o pălărie cu borurile lăsate în jos. toate îi erau cunoscute de undeva. de acum mulţi ani de zile. privirea de pişicher. acum douăzeci de ani. eu nu! Ba dimpotrivă! Pariez că întoarcerea mea a fost o surpriză foarte neplăcută pentru el! Eu şi Alfred nu ne-am înţeles niciodată..

Harry continuă conversaţia cu ea: . în timp ce Lydia intră ca o furtună în cameră. . rânjind. cred că.” Spuse zâmbind: . Eu sunt Lydia.Sunt Pilar Estravados.Habar n-am dacă ţi se va părea sau nu că s-a schimbat.Are mai mult stil şi clasă acum! Îmi aduc aminte că auzisem că bătrânul Alfred s-ar fi însurat cu o fată ai cărei strămoşi au venit în Anglia împreună cu Cuceritorul. Camera aceasta a fost renovată. Ochii lui Harry se făcură mari. probabil.îşi întrerupse vorba. eşti fiica lui Jenny! Pilar îi răspunse: . de multe ori. nu mă pot abţine să nu fiu şocat văzându-te în mijlocul... că ajung să o văd din nou. - 18 .. au venit cu toţii. da.Doamne Dumnezeule! Nu cumva eşti cea de-a şaptea şi cea mai frumoasă soţie a tatălui meu? Pilar se dădu uşor jos şi se îndreptă spre el. foarte luxos! Aici ai dreptate.În mare măsură neschimbat. Ei bine. Tu eşti cea care a făcut-o să fie. .. Însă aproape că s-au stins de atunci. Se gândi: „Are o alură intimidantă. Nu m-aş încrede în el nici atâtica. de fapt. o găsesc mai îngrozitoare ca niciodată! Pilar replică pe un ton surprins: . fratele mamei mele.Pilar.. Plăcută. .. . Harry remarcă.Vreau să spun de către tine.Da. . Harry. La rândul ei.O. Ştii.Aşadar.sunt covoare groase peste tot. Veni direct înspre el. Rânji către ea.Ce mai face bătrânul Alfred? La fel de înţepat ca întotdeauna? . O privi uşor amuzat.Ce mai fac ceilalţi? Risipiţi prin toată Anglia? . e foarte frumos aici! Mobila e de calitate. oficial.Acest. Lydia.. Se uită împrejurul lui. Totul e de foarte bună calitate şi foarte.. mau. . nu a avut decât una.. un rânjet brusc şi sardonic care îi aminti dintr-odată de bătrânul de sus. uitându-se cu atenţie la silueta care stătea pe tocul uneia dintre ferestre. spuse Harry.Acest muzeu de imbecili plini de aere! Am fost întotdeauna de părere că această casă este pur şi simplu îngrozitoare! Acum. examinându-i dintr-o ochire figura vioaie şi inteligentă şi admirându-i mersul .. .Bună ziua. Harry Lee intră în încăpere şi apoi se opri. faptul de a vedea pe cineva ca dumneata răsărind în acest mausoleu îmi dă cu adevărat fiori. . Ochii săi se plimbau cu neîncredere peste părul ei negru şi iesle pielea-i care îi dădea un aer exotic.Cred că aşa au stat lucrurile. de ins dur. soţia lui Alfred. privind-o insistent: .. iar : oarele . Lydia zâmbi şi spuse: .Ei bine. cum ai spus? . altfel.. totuşi. . Pilar. anunţă ea. .De ce m-ai întrebat dacă sunt cea de-a şaptea soţie a tatălui dumitale? A avut întradevăr şase neveste? Harry începu să râdă.. El continuă: ..Nu. Lydia îl studie în grabă.Nu. Şi sunt multe ornamente.. Îi strânse mâna.Cum ţi se pare după atâţia ani? Cu totul altfel sau în mare măsură la fel? ..Mă duc să îi caut pe domnul sau pe doamna Alfred! Şi grăbi să iasă.Ba nu. Iar dumneata trebuie A fii unchiul meu Harry.Bună ziua. .puţine femei ştiu să se mişte. Cum te cheamă de fapt? . de Crăciun. Pil.

De ce nu se îmbrăţişează? Nu. Dar ar putea măcar să spună ceva. nu regret nimic.. îndoindu-şi cu supleţe încheietura mâinii.Câţi ani are George? A rămas la fel de cărpănos? Ţin minte ce mai zbiera când trebuia să pună şi el la bătaie o juma' de penny din banii lui de buzunar! Lydia îi răspunse. mai mult pentru sine decât pentru fată. De ce nu fac decât să se privească?” Harry spuse într-un final: . aşa cum îţi spun. Îşi mângâie maxilarul cu un deget. spuse Simeon Lee. dar în orice caz pariez că - 19 . . Lydia făcu un pas în spate. De aceea trebuie să existe cineva care să se roage pentru ei. am . Nu.” Mirarea lui Pilar deveni şi mai mare. Simeon o privea cu satisfacţie. gândindu-se: “Ce absurd! Se uită unul la altul ca doi câini. Harry se opri din hohotit şi se întoarse dintr-o mişcare scurtă şi agilă.Ia uite.făcu o pauză. Avea un râs puternic şi zgomotos. însă acolo îl găsi pe Alfred. asta chiar că-i bună! Harry îşi dădu capul pe spate şi izbucni în râs. spuse el. Din când în când. Nu mă căiesc.Nu mă îndoiesc. cu ochii ei mari. cum stau acolo. Harry. . incandescente. bineînţeles. nu dădea doi bani pe sentimente. stimulat de prezenţa ei. care se dezlănţuia cu brutalitate în spaţiul restrâns al încăperii. 3 expresie ciudată îi era întipărită pe figură. Şi.. Apoi..Da.Salut. - II Mi se pare că am fost foarte rău. ţinând în mână un mic paravan din papier-mache. Şi să ştii că nu regret.Toţi oamenii sunt răi. Făcu un pas înainte.şi toţi de aceeaşi vârstă! Aha! Patruzeci! Poate nu patruzeci. părea cufundat în gânduri. Pilar? Pilar ridică din umeri şi spuse: .. Era un gest obişnuit de-al lui. Denota ostilitate. spuse el. privindu-l cu calm. spuse el. pentru a da mai multă greutate cuvântului . Doamne. Stătea întins pe spate în fotoliu. Pilar urmărea cu interes toată scena. ăsta-i Alfred! Alfred încuviinţă din cap. Lângă foc stătea Pilar..Da. Nu auzise nimic. din partea Westeringham. Harry întrebă: .. Aşa spun călugăriţele. flăcările dansau şi străluceau. englezii nu fac aşa ceva.O. Vocea Lydiei era rece şi egală.. Da. .Poate că da. . .Ei. le-am făcut aproape pe toate. răbdătoare: . Statură unul în faţa celuilalt. am furat. Harry îşi ridică dintr-odată capul.. Lydia îşi ţinu respiraţia. Avea bărbia ridicată şi îşi freca maxilarul cu un deget. M-am bucurat de fiecare clipă! Se spune că bătrâneţea te împinge la căinţă. toate păcatele! Am înşelat. Se gândea în sinea ei: “Cât de caraghioşi sunt. Mă bucur că am venit .întotdeauna femeile! Mi-a povestit cineva mai deunăzi despre un conducător arab care avea o gardă de corp alcătuită din patruzeci de fii ai săi .Carevasăzică avem de a face cu o reuniune de Crăciun în toată regula? Da' ce-a păţit bătrânu'? Din câte îl ştiu eu.acasă. Simeon râse.Ce? Popeye în parlament? O. simţind o nouă prezenţă în spatele lui. În faţa lui. Probabil că s-a schimbat! . A trecut o groază de timp de când ai plecat.George e membru al parlamentului. cu care îşi proteja faţa de dogoare. Harry aşteptă câteva clipe. ce să zic? Mă simt ciudat să mă aflu din nou aici! . Doamne.. Pilar trase aer în piept. dar am fost mai râu decât mulţi alţii.. Continuă să vorbească. Ce părere ai despre asta. da! Şi femeile . Am fost un om rău. care îl caracteriza. studiindu-se. îşi făcea vânt cu el. Nu-mi aduc aminte nici că i-ar fi păsat vreodată prea mult de familie. după care un zâmbet îi miji pe buze.

Se uită cu atenţie către fata care stătea lângă foc. ce prostănac! Nevastă-sa acum. Vocea : devenea din ce în ce mai slabă. Pe bărbat îl apucă dracii când nevasta nu face decât să plângă tot timpul. Râde . cât pot să mă plictisesc cu Alfred! Uitându-se la mine cu ochii lui de câine. părând că vorbea pentru sine. Să-mi fac o familie. Despre asta e vorba.. un copil care sa ducă mai departe numele familiei! Ce se întâmplă cu ei? Parcă nici o picătură din sângele meu nu le-ar curge prin vene! Nici un copil.. Doamne.. ..Da. Harry e cel mai bun dintre ei! Amărâtul de Harry.. . spune Dumnezeu”.E bun. bătând cu pumnul în braţul fotoliului. îşi lăsă mâna să cadă pe braţul fotoliului.Mă întrebam şi eu.Îţi place. . Cu o voce gravă şi limpede. . Mâna ei. ... oaia cea neagră! Dar.. dar. înţepenise. e drăguţ.În Spania. Toată viaţa am făcut asta. Bătrânul se uită la ea. uită-te . Băiatul mamei. ăsta măcar e viu! Pilar fu de acord. Simeon aprobă. îmi seamănă. Pilar. 20 . Apoi. de asemenea. Bătrânul Simeon se încruntă. de ce aş fi şocată? Bărbaţii doresc întotdeauna femei. un nebun şi un visător. Pilar? Harry a avut întotdeauna succes la femei. dintr-odată înfuriat: . . foarte frumoasă.Ce te face să spui asta..şi râde zgomotos . Singurul lucru rezonabil pe care l-a făcut vreodată a fost să se însoare cu femeia aceea vânjoasă şi stăpână pe ea.Am spus: Ai plătit pentru asta. ce familie! slobozi un hohot ascuţit de râs răutăcios. fato? De ce spui asta? Pilar răspunse: .. Dar e nevoită să se înţeleagă cu mine de dragul caraghiosului de Alfred. spuse el. Doamne Dumnezeule. Totuşi.. îmi place foarte mult de el. sigură pe ea şi conştientă de feminitatea ei. asta a fost David.Nu.mi-aş fi putut face o frumoasă gardă de corp dacă aş fi continuat să torn la plozi! Hei. bineînţeles. Dar nu am iubit-o nici măcar o singură dată.Am făcut-o nefericită pe Adelaide. cu capul dat pe spate.Nu ştiu. ahtiat după bani! David? David a fost întotdeauna un nebun.. Tatăl meu. nu-i aşa. Să iei ce îţi place. există un proverb care spune cam aşa: “Ia ce-ţi place şi pe urmă plăteşte. Cuvintele aproape că nu se mai auzeau.. Se aşeză. George? Ce e George? Un cretin! Un îmbuibat! Un palavragiu pretenţios. da. strigă. Se ridică şi o privi drept în ochi. de exemplu. De aceea soţiile sunt atât de nefericite şi se duc la biserică să se roage.Ce tot spui acolo? zise el. să ţii minte: nimic nu e mai plicticos decât devotamentul. asta era problema cu Adelaide! Dacă mi-ar fi ţinut piept. ţinând micul paravan. Pilar îl întrebă dintr-odată: . Plină cu de toate. Ochii îi erau negri şi misterioşi..Nu mă înghite. Începu să râdă. nu mă simpatizează. bătând cu palma în braţul fotoliului. Pilar. Pilar îi spuse: . Doamne.. legitim sau ilegitim! Alfred. orice s-ar spune. ce femeie! Era atât de plină de viaţă şi de frumoasă şi am luat-o de nevastă! Iar după aceea? Nu făcea decât să se vaite şi să se plângă.. chicotind încet şi scoţând un şuierat. Doamne...şi îşi lăsă capul pe spate. Lydia! Îmi place Lydia! Are personalitate. crezi despre asta? Eşti şocată? Pilar făcu ochii mari.Ei! Nici unul n-a fost în stare să facă un copil. bunicule? Simeon Lee răspunsese cu un glas domol: . Când m-am căsătorit cu ea am crezut că voi fi putea să mă aşez la casa mea. să renunţ la viaţa pe care o dusesem înainte. să-mi fac familie. Privea fix în inima incandescentă a focului. Ea îi zâmbi. fără creier şi fără voinţă. stimulat de prezenţa tânără şi autoritară a feminităţii ei. am obţinut ceea ce am vrut. . N-avea vână.Şi ai plătit? Simeon se opri din râs. Am avut o viaţă frumoasă. . O. În privinţa asta. Uită-te la ei. El continuă. Gata să facă tot ce spun.

Dar îţi place de mine. Ştiu de ce stai atât de cuminte şi asculţi la ce îndrug.Ştii ce sunt? Diamante. nu-i aşa? . aşa au fost găsite. . Ea îl tachină cu tandreţe: . Nu prea s-a văzut la copiii mei. sprijinindu-se în baston.Ar străluci şi ar scânteia? . Şi ai lucruri interesante de spus. Cred că ai fost într-adevăr un om rău. nu te iubesc. .. Simeon îi confirmă: .Dar nu sunt decât nişte pietricele. . Apoi. aş fi ca tine. îmi încălzeşte oasele bătrâne.M-am întors la cinci ani după ce m-am căsătorit. se târî încet de-a lungul încăperii. şi atunci l-am lovit. Pilar îl întreba.Ar străluci şi ar scânteia. Da. asculta. iar Pilar.Şi. uită-te la astea! Atinge-le. Spuse în timp ce se apleca: . Avem sânge de ţigan în noi. Ai călătorit mult şi ai dus o viaţă aventuroasa. diamante! Pilar făcu ochii mari. N-a mai rămas nici praful din el! Râse încetişor.Te-ai întors acolo. . dar observ că se vede la tine. cred ca ai fi ca mine. curioasă: .Dar înainte de asta? Ai stat mulţi ani acolo? .. .Al dracului copil. aşa s-a spus dintotdeauna.. dacă e nevoie. . până la urmă s-a dovedit a fi cea mai bună din toată şleahta! Pilar zâmbea. îmi face bine. cu obrajii sprijiniţi în palme. Pilar întrebă cu neîncredere: . Îmi placi foarte mult.Nu. 21 . Am aşteptat cincisprezece ani să mă răfuiesc cu un om care mă insultase. Ştiu să am şi răbdare. copilă. Dacă aş fi bărbat. în afară de Harry.Simeon exclamă: . îi făcu semn să se apropie. .E cât se poate de adevărat.Da. Şi eşti carne din carnea mea.Sunt diamante neşlefuite. dacă ar fi şlefuite. De multa vreme n-am mai văzut ceva atât de tânăr şi de frumos. dar nu pot să cred! El se distra copios. Se ridică cu grijă în picioare. Sau vrei să spui că îţi iubeşti atât de mult bunicul? Pilar îi răspunse: ..Aşteaptă. Vocea i se domoli.Să nu-ţi închipui că mă tragi pe sfoară.Asta se întâmpla în Africa de Sud? ..Simeon dădu din cap. O ţară mare. E vorba de bani şi numai de bani.Vai. trece-ţi mâna prin ele! Îi privi figura mirată şi râse. dar şi asta îmi place. Dificil de apreciat înainte de a fi tăiate. . o să-ţi arăt ceva.Aşa. ar fi diamante adevărate? . .. Asta e încă o caracteristică a celor din familia Lee: nu uită niciodată! Se răzbună până la urmă. Eşti mai real decât ceilalţi din casă. astea pe care le vezi aici fac mai multe mii de lire. Aşa cum le vezi.Da.Sunt valoroase? . Bravo lui Jennifer... slăbită. îmi place. Deschise seiful cel mare. Simeon se amuză. Întorcându-se. .. Pilar exclamă într-un fel copilăros: .Destul de valoroase. e adevărat... Crede-mă. spuse Simeon. în orice caz.. . . chiar dacă trebuie să aştepte ani de zile pentru asta! Un om m-a înşelat.Povesteşte-mi despre asta! El începu să vorbească.. Am aşteptat cincisprezece ani până mi s-a oferit prilejul. Îţi place să stau aici lângă tine.Da.Bineînţeles. Dar îmi placi. L-am ruinat. crede-mă.. bunicule. Asta a fost ultima oara.

Ea o cânta.?! . uriaşul ucigaş. Da. boii.Păi atunci de ce nu le vinzi? .. David. încet şi respectuos. David scutură din cap. uitându-se în jur: . din satin. un scaun scund. asta era . Unul dintre Cântecele fără cuvinte ale lui Mendelssohn. Hilda se încruntă puţin. Hilda îl întrebă: .Pentru că îmi place să le am aici... trecându-şi uşor mâinile peste clape.. cu ochii din ce în ce mai mari: . sunt destul de măricele. toţi băieţii. mâinile i se prăbuşiră peste clape. serile. Cred că aveam cam şase ani pe atunci. Hilda îl apucă ferm de braţ. e atât de frig aici. Jack. da. înţeleg. David! E îngrozitor de frig. aşa.Ceaiul e servit jos.. e la fel. .. Îmi amintesc că stătea în scaunul acela când îmi citea. . îi anunţă el. uriaşul ucigaş . Hilda se apropie de el. după cum vezi...Hai să zicem nouă sau zece mii. El se întoarse docil. Se întoarse şi începu să vorbească pentru sine: Mă tac să-mi aduc aminte de vremurile de altădată. răsăritul de soare. dintr-odată... să le faci frumoase? . . de. Se auzi o bătaie uşoară în uşă.. Avea o tuşă sigură.. Pilar întrebă.. prea suava melodie umplu încăperea... când le ating.Oh. dar hotărât: . bineînţeles..Era scaunul ei. mirosul de veld. făcând o pauză după fiecare cuvânt: .Pentru că le prefer aşa cum sunt. Hai să nu stăm în camera asta. dragule! Camera asta nu are încălzire.da. . Hilda păru îngrijorată.. Apoi rosti pe neaşteptate: .N-am mai cântat-o de ani de zile. murmurând: - 22 . spuse Hilda. David nu răspunse. cel mai adesea.Aşadar.. şopti el..N-am nevoie de bani.Hai înapoi în salon. dar nu-mi aduc aminte ce este.Stătea aici.Da. Figura lui deveni dură şi imobilă. Pilar păru impresionată.Ce-i asta? Mi se pare că o ştiu. Se aşeză şi ridică rapid capacul. cu tapiserie roasă.Mai. provocând o dizarmonie ascuţită.Pune-le înapoi în seif şi închide uşa! Apoi strigă: Intră! Horbury pătrunse în încăpere.. Continuă. bătrânul Eb. exact la fel. melodia se revărsa de sub degetele lui. Începu un alt Mendelssohn. . când le simt între degete. Tremura ::.Jack. lire. aici erai. . Hilda îl rugă: . absolut la fel.Mă întreb unde or fi ceilalţi. Te-am căutat peste tot. scaunul în care stătea întotdeauna.Înţeleg.? . David îşi eliberă braţul şi deschise altă uşă. Apoi. Simeon îi spuse: . Suava. Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc. Începu să cânte.Pilar îşi exprimă uimirea. . îmi revine totul în memorie. multe.Păi şi atâţia bani. mii. Hai să ieşim de aici. E aproape ora ceaiului. cântă nişte Mozart. Se ridică de la pian.Înainte era un pian aici. David n-o băgă în seamă. . Doar că s-a uzat. dar ea simţi un uşor tremur trecând Exact la fel.. III .Hai. uite-l! Mă întreb dacă e acordat. se vede că e acordat. Stătea în picioare uitându-se la un scaun. Dar de ce nu le dai la şlefuit.. Pentru o clipă. Spuse pe un ton voios.

Sprâncenele i se arcuiră. A fost partenerul meu la Kimberley. Tressilian îşi duse o mână la frunte.Excelent. Era o intonaţie a vocii pe care şi-o amintea de pe vremea când domnul Lee se afla pentru prima oară în Anglia..David. V Simeon Lee luă plicul.Aceasta este reşedinţa domnului Simeon Lee? .. Tressilian se ridică de la locul lui de lângă bucătărie şi se duse încet înspre uşă. Bătrânul aruncă o privire în jur.Da. Stephen Farr intră cu o urmă de nervozitate în gesturi. accentul lui sud-african fu mai pronunţat decât de obicei: .Mulţumesc. David.Mă bucur să te văd. Ai de gând să stai mult în Anglia? 23 . Scoase un plic şi îl înmână majordomului. . Bărbatul din faţa uşii spuse: .Tocmai mă gândeam la bătrânul Ebenezer Farr. Tressilian se încruntă. cu o notă de admiraţie: „Diavol împieliţat! A fost surprinsă să mă vadă.. Ea e nepoata mea. spuse Pilar. .. . domnule. . te rog. Avea senzaţia că lucrurile se repetau. Tata mi-a tot spus să vin să vă caut. Prin geamul mat al uşii întrezări silueta unui bărbat care purta o pălărie cu boruri largi. Fără îndoială. Păru surprins. domnule. însă zâmbi. Ecoul slab al unei amintiri se trezi în Tressilian. asta se mai întâmplase o dată. . nu-i nimic. vă rog.Nu. Dacă dumneavoastră.Străinul îl întrerupse. . Cu siguranţă.Da.Domnul Lee? . IV Clopoţelul scoase un sunet strident.Domnul Farr. Vraja se risipi. Trase zăvorul şi deschise uşa. dar n-a arătat-o decât o clipă”. Deci eşti băiatul lui Eb? Stephen Farr rânji mânzeşte şi spuse.Este prima mea vizită în ţară. doar pentru o clipă. Tressilian. înainte. domnule. . .Să i-l daţi. O disimula printr-un supliment de aroganţă în atitudine. Domnul Lee este invalid. îi răspunse Pilar. domnule. Întrebă . Nu prea obişnuieşte să mai primească musafiri acum. Simeon Lee interveni: . dacă ajung în Anglia. Clopoţelul sună din nou. domnişoară Estravados.. Ceva îl neliniştea.şi. Scoase singura foaia de hârtie care se afla în el. rezervată... El îi răspunse: . pe un ton destul de aspru:Sunt încântat să vă cunosc. Pilar Estravados.Ia loc şi spune-mi totul despre tine. Tressilian scutură din cap cu neîncredere.Aş vrea să-l văd.. nimic. . . Apoi către majordom: Condu-l pe domnul Farr la mine. Stephen Farr îşi spuse. .Apoi spuse.Dar e minunat! exclamă el..Încântată. Acum a venit fiul lui! Tressilian reapăru şi anunţă: .Da. domnului Lee.

Pilar ieşi din cameră. spuse Simeon. Se aşeză în linişte lângă foc şi luă în mână micul paravan. bunicule. Simeon Lee continuă: .Ai călătorit bine până aici. nu pot da buzna în felul ăsta. Simeon îi prezentă oaspetele: . Ochii lui Stephen o urmăreau. bineînţeles. domnule. Începură o conversaţie despre acel ţinut. să dau buzna în felul acesta la o petrecere de familie. Întoarse capul.Sunt destul de jenat.Da. Privirea îi era tristă şi abătută - 24 . dar n-aş vrea să.Bineînţeles. de-abia am ajuns! Râse. .Du-te şi spune-i Lydiei că mai avem încă un invitat. . nu. Să nu te îndoieşti de asta! . Simeon îl întrerupse: . Mai sunt doar două zile până la Crăciun.Destul de bine. faţa lui bronzată. Lydia surise: . nu am alte aranjamente.Faci parte din familie. . Lydia îşi făcu apariţia câteva minute mai târziu. Pilar intră din nou în cameră. . Pilar? .Deocamdată nu mă grăbesc. Asta dacă n-ai cumva alte planuri. Ebenezer Farr.Atunci aşa rămâne.Sunteţi prea amabil. ochii albaştri şi uşoara înclinare în spate a capului.El este Stephen Farr. .Ei bine.Vei petrece Crăciunul cu noi. Stephen spuse: .Dar. Simeon observă gestul cu amuzament şi apoi îl întrebă: . dându-şi capul pe spate.Nora mea. Va fi musafirul nostru de Crăciun. . Se folosi de el ca de un evantai. Roagă-o să vină până aici. Vei sta la noi o vreme. mişcându-şi înainte şi înapoi încheietura mâinii.Excelent. îl lămuri Simeon. fiul vechiului meu prieten şi partener. Ochii ei îl studiau pe străin. domnule.. băiete. din Africa de Sud? .. dacă îi vei găsi şi lui o cameră.

Fratelui meu Alfred. după câte se pare. pe un ton dur. . spuse Harry.Da.Ce vrei să spui? întrebă Simeon. Ea zice că taică-său e ofiţer în marină.La dracu' cu el! izbucni Simeon. Sunt stăpân în casa mea. lăsându-şi capul uşor în spate. iar Simeon îi spuse: .Ei bine. Scandalul.M-ai chemat.Că tot veni vorba despre a te aşeza la casa ta.PARTEA A III-A 24 decembrie Vrei într-adevăr să rămân. pentru bani? Simeon ridică din umeri. bănuiesc că eşti destul de dependent de Alfred. bătrâne? spuse Harry Alfred îi răspunse tăios: . . Pilar va locui aici. dacă mă pot exprima astfel. . cu asprime.. -O să faci cum îţi spun eu. Alfred intră în grabă în încăpere. Se schimbă dintr-odată la faţă văzându-l pe fratele său.. Harry oftă. iar Harry rosti tărăgănat: .Nu ştiu dacă mă voi putea împăca cu o viaţă sedentară.. . Prezenţa mea nu face decât să stârnească scandal. Harry îşi dădu cu părerea: .Mai bine te-ai însura şi te-ai aşeza la casa ta. -Ai observat? . Cine e? Simeon ridică din umeri.Bineînţeles. stai jos. izbucni tatăl său.Harry va locui aici? .Dar pentru ce l-a luat de bărbat. Horbury apăru cu promptitudine. domnule. Horbury ieşi.Mă gândeam că îţi dai şi singur seama. iar Harry se întoarse la vechea discuţie: . Tânăra Pilar e al dracului de atrăgătoare. bunului meu frate Alfred. . .Roagă-l pe domnul Alfred să vină până aici. George.Ei bine. . tată? întrebă Harry. dacă nu e atent. . e destul de sufocant pentru unul care toată viaţa lui a fost vântură-lume.Probabil. Nebăgându-l în seamă pe Harry. Alfred întrebă uimit: . .De unde să ştiu? George a cules-o de la o prezentare de modă.După tot ce s-a întâmplat? Felul scandalos în care te-ai purtat.Tipul ăsta ascultă pe la uşi! Simeon dădu iar din umeri. crezi că poţi pune lucrurile la punct cu Alfred în ceea ce mă priveşte? . îi răspunse Simeon. . în retragere. Şti. e un prost. umflatul de George a făcut o alegere excelentă. îl sfătui tatăl.Doi? . şi apoi sună dintr-un clopoţel care se afla pe masă lângă el. acum că mai sunt doi oameni care locuiesc în această casă. nu prea îi convine că mă aflu aici. Tocmai mă gândeam că trebuie să reorganizăm un pic lucrurile. tată? . George va avea ceva de furcă cu ea. .Cu toate astea..Cu cine să mă însor? Păcat că nu te poţi însura cu propria nepoată.Probabil vreun secund pe un vas de coastă. cred. . întrebă înţepat: . Nu vreau să deranjez.De ce nu. - 25 . . îmi pare râu.Curând vom rezolva şi problema asta. Iar Harry s-a întors de tot. dar nu văd de ce. spuse Simeon Lee.

Charlton. Horbury! Nu te mai furişa aşa! . sub orice pretext. .Da.Harry dădu uşor din mână. Simeon îl întrerupse cu repeziciune: .. Apo: răspunse: .Te-ai purtat îngrozitor cu tata. . domnule. Hodgins & Bruce? Tu eşti. S-a înţeles? .. Iar când ajungeţi a jumătatea drumului. spuse Simeon. nu-i aşa? Da.Ne-ai chemat. Să zicem a doua zi după Crăciun sau următoarea.. Ii spuse lui Tressilian: . Puse jos receptorul.Da. Astăzi e Ajunul şi nici urmă de spirit al Crăciunului! II Intrară cu toţii în cameră şi se opriră în uşă. Nu.Instituţie veche şi solidă. mă simt destul de obosit astăzi.Bine.. Horbury coborî.Ce vrei să spui? .. Ascultă. Rânji către ei. Apoi tresări şi se uită în jur. o. Circumstanţele s-au schimbat. Harry se ridică şi el şi îl urmă. .. Tu ce părere ai despre asta.. tu erai. mi se pare că asta-i treaba tatei. râzând. nu te îngrijora. voiam să-mi întocmeşti un nou testament. . Simeon râmase chicotind de unul singur. îmi pare rău. Dacă el vrea să uite şi să ierte. Da. . Alfred se ridică şi părăsi încăperea. Crăciunul ăsta. Simeon decise: . Am nişte indicaţii să-ţi dau. nu.Ce dracu' e asta? Ah. Simeon continuă: .. Bineînţeles. Vreau să fiu în formă în ziua de Crăciun. iar George rosti plin de seriozitate: ..Ia fii atent aici. .. Ce s-a întâmplat? Alfred îndrăzni: . Credeaţi că e un consiliu de familie? Nu. domnule. domnule. Simeon vorbea la telefon. domnule Tressilian. draga mea? Magdalene Lee tresări.Harry va sta aici. Nu vreau să-ţi stric Crăciunul. iar apoi se uită în jur. .. . Propovăduieşte pacea şi buna înţelegere în familie.. nu.Asta vreau. nu a ta. Harry e fiul ~eu. . pe coridor.. Termin într-un minut. Nu mor eu până atunci. La urma urmei.. să ridici vocea astfel încât să-i aud.Aşteaptă şi vei vedea. Puse cu blândeţe o mână pe umărul acestuia din urmă. e foarte bine. bătrâne.Staţi jos cu toţii.Mai e ceva. Îşi continuă conversaţia telefonică. lasă. Vreau ca rată lumea să urce aici după prânz . Magdalene. Tressilian îl întrebă iute: . Gura ei micuţă şi destul de caraghioasă se deschise şi apoi se închise singură.toată lumea. asta-i tot. Ţin mult la Harry... Alfred. O. Alfred.Îmi cer iertare.Părerea mea e că vom avea un Crăciun foarte fericit.Ah.Bineînţeles.Arătaţi toţi de parcă vi s-ar fi înecat corăbiile. . Mă voi băga în pat. Charlton? Simeon Lee la telefon. Se albise la faţă. Da. Nu. după tot ce a făcut pentru tine. da. Le făcu semn cu mâna. Treci pe aici şi-ţi voi spune cum vreau să fie aranjate lucrurile.Toate astea ţin de trecut. Vreau ca nici unul dintre voi să nu urce la mine după cină. să-i însoţeşti. De dragul tatei. . Când vor veni. Chicoti şi spuse: . nu e nimic grav. bineînţeles! 26 . a trecut ceva timp de când l-am făcut pe celălalt. la cei opt membri ai familiei sale.Da.O. Vreau asta. dar nu mi se pare normal.

.Ei.Las-o pe soţia ta să se ocupe ceva mai mult de treaba asta. băiete. chiar dacă. În condiţiile astea.Ia să vedem. Reşedinţa aceasta mă va costa ceva mai mult pe viitor. Magdalene părea înspăimântată.. În condiţiile astea nu cred că petreceai cine ştie ce de Crăciun. Harry se năpustise cu zgomot afară din încăpere..Stai jos. însă mă tem.Te rog.. şi ce-i cu asta? Hilda rosti încet: . Încet. îmi aduc aminte.Într-adevăr.. . Figura. Foarte mari. îngrozitor de plictisitoare. care exprima de obicei bună dispoziţie. Numai Hilda se opri în cadrul uşii şi se întoarse încet. Lydia îl urma. Femeile se pricep la aşa ceva.Dar.Da. voiai să ai familia în jurul tău . Eu l-am convins pe David să vină. gâfâind uşor. nici în vis! Iar o femeie deşteaptă roate să-şi facă singura haine. unul câte unul. spuse Simeon. tată. era o femeie extraordinară.tatăl dumitale.Cheltuielile mele sunt deja foarte mari.E valabil şi pentru tine! Tu ce-ai făcut pe lumea asta? Mi-ai cerşit bani de peste tot pe unde ai fost! Vă spun. Se ridică brusc. încetează! strigă Harry. Simeon izbucni: . pun rămăşag că mi s-au născut pe lumea asta fii mai buni decât Oricare dintre voi. tu ai trăit cu un ofiţer de marină în retragere .dar nu în scopul despre care vorbeai în scrisoare! Îi voiai aici ca să-i tragi pe toţi de urechi. Rămase lângă el. . O întrebă cu iritare: . Pentru asta e nevoie de o familie mare! . Felul ei de a sta acolo avea ceva ameninţător.O. oricare! Pe onoarea mea.. nu? Dumnezeu să te aibă în pază.Nu vreau să port nici o discuţie neplăcută în acest moment al anului. George. .. nu poţi face asta! Dar Simeon îi răspunse calm: . Alfred păşea ca un somnambul. Simeon îl întrerupse: . şi încă cum! . David făcu o mişcare violentă. îi era acum încruntată. .. Adesea le vine în cap să facă economie la lucruri la care un bărbat nu s-ar fi gândit niciodată. membrii familiei ieşiră. Pilar valorează : doi dintre voi puşi laolaltă. Câte o pată roşie îi coloră fiecare obraz. Tatăl său îl avertiză: . Continuă cu o voce din ce în ce mai aspră şi mai ascuţită: Nici unul dintre voi nu face doi bani! Sunt sătul de voi! Nu sunteţi bărbaţi! Sunteţi nişte papă-lapte. Privirea lui Simeon alunecă pe deasupra ei. îmi sunteţi fii legitimi! . anume că voiai să ai familia în jurul tău de Crăciun. o să spargi ceva. poate că aşa e. nu ştiu cum o s-o scot la capăt.Simeon continuă: . da. se pricepea să coasă. că voi fi nevoit să îţi nai tai din renta. iar Simeon tresări când deschise ochii şi descoperi că ea nu plecase. Trebuie să am grija de fiecare bănuţ. Se pricepea la toate. vezi Doamne. sunt sătul de voi toţi! Ieşiţi afară! Se aşeză la loc în fotoliu. George era roşu la faţă de indignare. am luat de bune cele scrise acolo. Soţia mea. David era palid şi tremura.Mama mea. David începu: . Sărise în picioare şi rămăsese acolo. o şleahtă de papă-lapte fără vână.Când am primit scrisoarea ta.Maică-ta avea un creier de muscă! Şi mi se pare că le-a transmis chestia asta şi copiilor ei.Ce e? Hilda îi răspunse: . tată. dacă aşa te distrezi tu! Simeon chicoti şi spuse: 27 . George se înroşi puternic la faţă. din păcate.făcu o pauză . cu capul sus.

acum mă duc. şoptind: . iar acum vii tu să pui mâna pe lucruri care nu te privesc şi uite ce se întâmplă! Îmi pare rău.Aşa cred. sună gongul în hol. cu pas domol şi apăsat. domnule Tressilian. Eu unul o savurez! Ea nu zise nimic. I se adresă amabil: . iar Simeon Lee fu cuprins de o vagă presimţire. spuse Horbury. .E cea mai mare calitate a lui! Ei bine..I-am dus cererea domnului Lee. .La ce te gândeşti? Hilda Lee spuse încet: . 28 .Mă tem. inspectorul-şef coborî. Horbury încuviinţa din cap. domnul Sugden. încheiat cu nasturi.. Mă tem pentru tine. căci în ultimul timp vremea a fost foarte nepotrivită cu anotimpul. - III Clopoţelul de la intrare sună pe la opt fără un sfert. Tressilian spuse cu demnitate: . şi se mişca precum un om conştient de importanţa sa.Cred că va fi foarte frig diseară. Asta-i bine.. de mine? Hilda îi răspunse: . În timp ce ultima notă se stingea.. după ce se asigură că fiecare lucru era la locul lui. Se îndreptă înspre uşa care dădea în holul servitorilor. Tressilian se duse să deschidă. . Sal'tare. Valetul îşi trecu limba peste buzele lipsite de culoare. . Apoi se ridică şi se duse la seif.Nu de tine.Da.Am avut întotdeauna un simţ al umorului mai aparte.O! Valetul se îndreptă din umeri. .Inspectorul-şef de poliţie. Apoi. domnul Sugden.Cine era? întrebă Horbury.Şi ce voia? . Nu mă aştept să mai guste şi altcineva gluma. domnule Tressilian. Precum un judecător care tocmai a dat sentinţa. Faţa îi era plină de sudoare.. Se duse în sufragerie şi aşeză şervetele de masă în inelele lor.Toată lumea cerşeşte în perioada asta a anului. Se întoarse apoi în oficiul său şi îl găsi acolo pe Horbury. cu privirea pironită pe uşă. Ai grijă ce :aci acolo! Horbury scăpă una dintre ceşti. să vedem ce mai fac frumoasele mele. Bătrânul diavol se arata generos. Purta un costum albastru strâns pe talie. hai să aruncăm o privire. se scuză celălalt. cu o voce mai naturala: Şi s-a ales cu ceva? . ea se întoarse şi ieşi din cameră. trebuie s-o spun.Făcea o colecta pentru Centrul de Orfani al poliţiei. iar dumnealui mi-a spus să-l conduc sus pe inspectorul-şef şi să pun vinul de Xeres pe masă. . Tressilian se uită la ceasul de pe perete. Unsprezece ani le-am tot spălat şi nu s-a spart nici una. Nu ştiu cum de s-a întâmplat.Domnul Lee a fost întotdeauna un gentleman cu mâna largă. . care scotea ceştile de cafea din sertar şi se uita la petele de pe ele.La cinematograf? . Simeon interveni: . Simeon stătu o vreme. O întrebă cu glas ridicat: .Ia. Inspectorul-şef Sugden era un bărbat masiv şi arătos.Asta mai lipsea acum. .Te temi. se lamentă Tressilian. Apoi spuse. în pofida păcatelor sale clin trecut. iar aceasta se sparse cu zgomot. Ai spus că a sunat un inspector-şef de poliţie? . zău că îmi pare râu..

„Domnul George foarte roşu la faţa.” Tressilian mătură cioburile cu dexteritate şi şterse podeaua. „Seamănă leit cu mama sa. aducea din nou legumele înaintea sosului. Bătrânul majordom încuie la loc şi se întoarse încet în hol. Pare ameţit şi-şi face de lucru în farfurie. Apoi se îndreptă de spate şi o văzu pe Lydia intrând în salon. Înghite mâncarea pe nemestecate. bineînţeles. Tressilian era un cunoscător în materie de vestimentaţie feminină. nu chiar tăcută: domnul Harry vorbeşte cât douăzeci de inşi deodată. Oare cum simţit domnul George plătind pentru ea?” Domnului George nu îi plăcea să cheltuiască nu îi plăcuse niciodată. discret. doamna David: drăguţă. asta e clar. dar parcă scot doar scrâşnete. ai fi zis că sunt grăjdari!” Servi vinul de Porto. „Domnul Harry pare oarecum distrat în seara asta. Magdalene. Poartă o rochie albă ieftină. O să facă o criză într-o zi. şoptind: .Umezeala îmi face râu la reumatism. Walter scăpase o pară din platoul din care servea. Catifeaua cu imprimeu. cât de curând domnul Lee se va ocupa şi de asta! Şi va scoate tot ce e mai bun din ea. Se uită încontinuu la domnul Albert. George Lee tocmai cobora scările. servitorul. Între cei doi nu a existat niciodată nici cea mai mică urmă de afecţiune. Că tot veni vorba de feţe palide. deşi nu multe femei ar fi putut. dând din cap: . Acum. nici măcar atunci când erau copii. E ceva ciudat cu ei. Doamna este îngrijorată din cauza lui. cu un chip şi un păr ca al ei. asortată cu roşu-aprins. Avea obiceiul de a remarca şi de a critica rochiile doamnelor în timp ce se învârtea în jurul mesei. dacă nu va avea mai multă grijă.Tressilian răspunse. „De fapt. în alb şi negru. Ei chiar că nu par să aibă vreo grijă! Cât despre domnul David. Domnul Alfred. În felul său. foarte de efect. Domnişoara Pilar pare să mănânce cu plăcere şi vorbeşte şi râde alături de domnul din Africa de Sud. Cu coada ochiului. Ca şi cum ar fi suferit un şoc sau ceva asemănător. după ce îi pierise interesul pentru toaletele doamnelor.” Tressilian îşi făcea griji pentru domnul David. Inspectorul-şef spuse că reumatismul e o afecţiune dureroasă. după tot ceea ce i se spusese! Tressilian trecu pe la toată lumea cu sufleul. nu domnul Harry. După ce ultimul invitat. precum şi grijile în privinţa gafelor lui Walter. interesant cum Horbury şi-a făcut de lucru în debara exact atunci când a auzit că un ofiţer de poliţie a venit în casă. însă se dovedeşte capabilă să o scoată la capăt cu ea. îşi făcu şi el apariţia. fără să mănânce de fapt. Pentru silueta ei. Se tot uita după el. Un chip tânăr poate face orice din ei!” Vin roşu sau alb? şopti Tressilian cu deferentă la urechea doamnei George. Nu. Parca ţine cură de slăbire. destul de uzată. „Servitorii nu mai sunt buni de nimic în ziua de azi! După cum se mişcă. Rochia purtată de doamna George e unicat. şi-a pus noua rochie înflorată. Dar nu-i nimic. cel mai bine s-ar fi potrivit o catifea neagră fără pliuri. îl izbea faptul că toată lumea era foarte tăcută. domnul din Africa de Sud. domnul Harry a fost întotdeauna preferatul tatălui său şi asta l-a înveninat pe domnul Alfred.. Arată încă extraordinar de tânăr pentru vârsta lui. observă că Walter. pare foarte bolnav.Acum. intră în salon. Doamna George nu se atinge de mâncare. orice îi stă bine.Cina e servită. Acesta este total cucerit de ea. iar chipul îi e alb ca varul. Tressilian rămase pe loc. „Doamna Alfred. este o proastă alegere. iar Tressilian îl conduse afară pe uşa din faţă. dar habar n-are să se îmbrace.” Mintea lui Tressilian se opri brusc. cu carafa în mână. fără să îi simtă gustul. „Totul e gata. Priveşte fix în faţă. de tafta..” Tressilian îşi dădea seama de asta.. nu contează cum se îmbracă. Cât despre domnişoara Pilar. Şi ceilalţi vorbesc. Bineînţeles.. în aşteptare. Aşa se întâmplă întotdeauna cu domnii mai în vârstă. În mod sigur a costat bani buni. Se frecă la ochi cu mâna şi oftă. de exemplu. Domnul Lee nu a ţinut niciodată prea mult 29 . . O linie dificilă. tocmai a spart un pahar. observă el. Domnul David nu pare să-şi fi dat seama de ce a făcut. Însă e extrem de agitat.

Apoi începu să zgâlţâie şi el clanţa. „Foarte frumoasă croiala rochiei de tafta. Ceea ce văzură fu o privelişte pe care nici unul dintre ei n-a uitat-o vreodată. Ocoli masa cu grade. iar apoi. Nu îşi vorbesc. Din cameră nu se auzea nici un sunet. Hotărât lucru.E încuiată. Doamna se sprijinea de perete. Îi făcu morală lui Walter... Tressilian rămase paralizat pentru o clipă. spunea el. apoi două voci se auziră pe rând. Camera arăta ca o măcelărie. unde domnii rămăseseră să îşi savureze vinul de Porto.” 30 . Păcat. luară o banchetă de stejar şi o folosiră pe post de berbece. rămas singur. iar uşa se prăbuşi. În cele din urmă. privind înăuntru. E singura posibilitate. iar pelerina îi vine de minime. Atâta tensiune şi nervozitate. pe jumătate camuflată după perdea. Uşa e încuiata! Harry Lee îşi făcu loc şi se izbi în uşă. Duse ibricul de cafea în salon. rostiră două citate. . traversând holul. „Cele patru doamne se găsesc într-o situaţie destul de stânjenitoare. Pe covorul din faţa căminului. Mobila masivă era răsturnată. apoi alergă în hol şi se năpusti în sus pe scări. Astea-s uşi solide. în ajunul Crăciunului. Se precipitară pe scări în sus. O doamnă încântătoare. lângă foc. . în noapte. În timp ce se îndrepta spre oficiu.. în capătul opus al încăperii. Vaze de porţelan zăceau sparte pe podea. mobilă dărâmată. De după cealaltă uşă.. cu excepţia Lydiei. Nu-i plăcea deloc! Făcu un efort şi îşi reveni. Mai mult decât bizar. Ieşi din nou.N-o să fie uşor. Domnul Farr şi doamna David erau deja acolo. trecură pe lângă o nişă cu statui care luceau cu o albeaţă ireală. Nimeni nu mai era acolo. Acesta era aproape. Căci asta se auzea. Hai. prin coridorul drept ajunseră la uşa domnului Lee. Balamalele plesniră. Se duse în salon şi strânse ceştile de cafea. dacă nu de-a dreptul. Privea afară. care se stinse sufocat. iar în liniştea ce urmă acestui gest ascultară cu toţii. se gândi el. Era încercat de un sentiment de depresie.un urlet îngrozitor. Stephen Farr spuse: ..la domnul Alfred. Harry remarcă: . Alfred! Îşi luară avânt şi se opintiră. închizând uşa sufrageriei. Alte persoane îl urmară. numeroase trosnituri şi pârâituri. limpede şi ascuţit . cotiră. Se iscă o rumoare generală plină de spaimă şi de tremur.” Ieşi înspre oficiul lui.” Servi cafeaua în tăcere. tată. Strigătul se auzise în toată casa.. dă-ne drumul! Ridică mâna. Uşa cedă într-un final. Era sânge peste tot. Se întoarse încet în oficiul lui. Era limpede că acolo avusese loc o luptă teribila. David Lee spuse: -„Morile Domnului macină încet. în timp ce el zgâlţâia clanţa uşii. trecând prin hol. totul mergea foarte prost. Atunci auzi pentru prima oară zgomotul de deasupra: porţelan spart.Trebuie să spargem uşa. dar nimeni nu-i dădu atenţie. Simeon Lee era prăbuşit într-o imensă baltă de sânge. Tressilian se întoarse în oficiu. Domnul David cânta. Oare ce face domnul? Ce se întâmplă acolo?” Apoi se auzi un ţipăt. simţindu-se destul de obosit. David Lee ieşi din încăpere şi se îndreptă spre salon. smulgându-se din toc. impertinent! Tressilian.” Doamna Alfred se ridică de la masă. strigă el. căci domnul Alfred a părut dintotdeauna extrem de devotat tatălui său. Pentru câteva momente. gutural. care stătea în picioare lângă fereastra. răsuna pianul. „Dar de ce cântă domnul David Marşul funebru?” se întrebă Tressilian. Soneria de la intrare zbârnâia de zor.Tată. se aşeză. se îngrămădiră unii într-alţii. „Doamne Dumnezeule! se gândi Tressilian. auzi uşa de la sufragerie deschizându-se.

v-am văzut. Vocea sa deveni doar puţin mai fermă: . ceva. George Lee spunea cu emfază: ..Scuzaţi-mă. Inspectorul-şef Sugden o opri. bătu la uşă.De ce? întrebă tăios inspectorul-şef.Aahh. ăăă. spuse Sugden. Tocmai sunam la poliţie. .. .. privirea lui Stephen Farr exprimă un respect plin de teamă. Magdalene începu dintr-odată să ţipe isteric. E cel mai important! ..O! . Rosti cu neîncredere: . Faţa lui era lipsită de orice expresie. Îi observă şi pe ceilalţi. scena I. Imediat ce intră. Acum stătea destul de aproape de acesta.asasinat. Ce se întâmplă? .Da..Vă rog. Aţi ajuns foarte repede. până nu vine poliţia. Inspectorul-şef Sugden ridică mâna într-un gest larg. fără chef. Pilar făcu ochii mari. Pătrunse în cameră fără ca nimeni să fi fost prevenit de intrarea sa. auziră vocea inspectorului-şef.Vreau ca toată lumea să părăsească încăperea. După ceva timp. făcu el şi faţa i se destinse într-un oftat de uşurare.) 31 . Îl văzu. spuse Alfred Lee. Walter. Inspectorul-şef îl dădu la o parte şi urcă în fugă scările. în trad..Tatăl meu. Se îndreptară încet înspre uşa. Inspectorul-şef Sugden le luă pe amândouă. dumneavoastră sunteţi inspectorul-şef Sugden.Bătrânul domn Lee. ..Nu atingeţi nimic. În urma lor. dintr-un gest. .Da. pe Pilar. Spuse pe un ton autoritar: . Ţinea acolo o bucăţică de plastic şi un mic obiect din lemn.Am ridicat. lui Ion Vinea (n. Se află în mina dumneavoastră. În cele din urmă. oficial. cu excepţia domnului Lee şi. ca o turmă de oi. Alfred Lee îl recunoscu.Mă scuzaţi.. Inspectorul-şef Sugden spuse.red..Mulţumesc. I-au făcut felul. le băgă într-un plic şi le strecură în buzunarul de la piept. spuse el. de asemenea.. speriat de moarte.. Ea îl privi drept în ochi. Doar Alfred Lee se apropiase de cadavrul tatălui sau. Se întoarse. spuse el pe un ton amabil. o văzu pe Pilar aplecându-se în faţă şi ridicând ceva de pe podea.nimic. pe David Lee acoperindu-şi ochii cu mâinile. pe acelaşi ton amabil: . a fost ucis . Inspectorul-şef Sugden nu pierdu timpul cu explicaţii. daţi-mi obiectul. dându-le pe doamne la o parte cu delicateţe.„Dar cine-ar fi crezut ca bătrânul să aibă atâta sânge într-însul?”1 IV Inspectorul-şef Sugden sună de trei ori. în disperare de cauză. Stephen Farr spuse nervos: .. strânşi laolaltă într-un mic grup.Tocmai aţi ridicat ceva de pe podea. Vocea i se frânse. a domnului George Lee. Pilar îşi desfăcu încet mâna. . nu uitaţi .Bineînţeles că nu. privind în jos. care spunea pe un ton oficial: 1 Macbeth. domnişoara. actul V.. domnule Lee. Ce se întâmplă aici? Walter şopti: . îi deschise. Ştie asta. Nimic nu trebuie atins sau luat de la locul lui.. Ieşiră încet din camera. Preţ de o clipă doar.? Inspectorul-şef Sugden continua să fie amabil. . Îşi croi drum printre ei. Era ca şi cum ar fi recunoscut că îl subestimase pe solidul şi arătosul inspector-şef... .Ah.Vocea Lydiei se auzi ca o şoaptă tremurândă: .

dragul meu! Aş vrea să nu rămâi cu impresia că îmi plac cazurile de crimă! Sper din tot sufletul să nu mă mai întâlnesc cu nici unul. Hercule Poirot se lăsă pe spate în fotoliu.De ce? Johnson se văzu dintr-odată descumpănit. un craniu zdrobit .A fost o vreme în care aţi fi considerat că omorul prin otrăvire este în sine ceva neenglezesc. Crăciunul este o perioadă în care e greu de crezut că se poate petrece o crimă? . scaunul mai aproape de foc. probabil cu mult mai multe decât s-a bănuit vreodată. Ei bine. însă Hercule Poirot era de părere că încălzirea centrală se putea compara oricând cu acesta şi chiar ieşea învingătoare din această competiţie! . .. dacă tot nu se poate fără să ucizi .ferească Sfântul! -. când a venit aici. În orice caz.Şi ce dacă suntem aşa? Ce dacă ne plac vechile obiceiuri.Nu cred că putem susţine aşa ceva. Asta înseamnă.Da..E Crăciunul. Un caz în care să nu existe nici o îndoială asupra cauzei morţii. doctorii sunt întotdeauna extrem de circumspecţi în ceea ce afirmă. analizându-şi gazda cu un aer gânditor. spuse el. Îşi trase la rândul au. Dădu din cap.Exact asta am spus. spuse Johnson. cu prudenţa. Au fost o sumedenie de cazuri de otrăvire cu arsenic.Asta înseamnă că. Îşi împreună degetele de la mâini. Poirot începu cu modestie: Reputaţia mea. în opinia dumitale. ne aşteptăm să fim în siguranţă pe durata vizitei dumitale. Poirot încuviinţă din cap.Însă Johnson trecuse mai departe. spuse şeful poliţiei. în dreptul umerilor.- Iar acum. cât oi mai trăi. . e posibil.Cazurile astea de otrăvire sunt întotdeauna dificile. Bună înţelegere în tot locul. împreună cu dumneavoastră. remarcă gazda. spuse el. toţi îi ciuguleam din palmă. adăugă el. bunăvoinţă şi tot felul de lucruri de genul ăsta. Colonelul Johnson. sugeră Hercule Poirot. cu un aer nostalgic. V . şeful poliţiei din Middleshire. Greu de prezentat un astfel de caz în faţă juraţilor. Otrăvirea cu nicotină e ceva rar. şi murmură: . sunt atât de sentimentali! Johnson îi răspunse apăsat: . cazul Cartwright.. nu-i aşa. dar nu le spune preferinţe. O specialitate a străinilor! Ceva extrem de lipsit de fairplay! .Englezii ăştia. 32 .O. E chiar fermecător! Dar haideţi să examinăm faptele! Ai spus că sărbătoarea Crăciunului reprezintă un moment de bună dispoziţie. Mărturiile experţilor se bat cap în cap. .O leziune de glonţ. . Pace.să înţeleg că asta e lista dumitale de preferinţe? . Acesta ridica mâna cu politeţe. din fericire. spuse colonelul Johnson punând încă un vreasc pe foc. Serveşte-te. vă rog. N-o să mai avem niciodată un caz ca acesta. deşi era de părere că ocazia de a-ţi pârli tălpile (ca într-o tortură medievală) nu compensa aerul rece care îi sufla în spate. Nu.Nimic nu se compară cu un foc făcut cu lemne. e un moment de pace şi bună dispoziţie şi toate astea! Hercule Poirot şopti: .De ce? .Nu e nimic rău în asta. refuzând.. arătând cu ospitalitate înspre carafa şi sifonul aflate lângă : o tul invitatului sau. trăgându-şi apoi scaunul mai aproape de flacără. o fi crezând el că nimic nu se compară cu un foc de lemne. .Uimitoare afacere. aşa cum am spus. Uimitor bărbat! Cât şarm în maniere! Drept dovadă. . sărbătorile tradiţionale? Ce e rău în asta? . daţi-mi un caz limpede. o beregată tăiată.

Inspectorul-şef Sugden la telefon. .E sigur că. mai devreme sau mai târziu. Eu sunt cel care merge până într-acolo. spuse colonelul Johnson. bineînţeles.N-aş fi sigur de asta! Mai e un aspect. ipocrizie asumată pour le bon motif. Vin.este extrem de probabil ca anumite antipatii. mon ami. .Exact.) 2 Stare de rău fiziologic (n. e sigur că e vorba de o crimă? . ipocrizie onorabilă.) 33 .La dracu' cu toate! Caz de crimă! Şi de Crăciun! Sprâncenele lui Poirot se înălţară.şi brutală. în plus! . chiar dacă doar pentru moment. şi anumite polemici. care de obicei nu depăşeau nivelul unor frecuşuri. până atunci lipsite de importanţă. Invenţia lui. cred. . îmbuibare! Iar îmbuibarea cauzează indigestie! Şi odată cu indigestia apare şi iritabilitatea! .Bine. Aşa cum ai spus. era una dintre cele mai importante personalităţi ale ţinutului. Nu cu aur. e adevărat ceea ce spun . Oameni care nu sunt amabili în mod normal se străduiesc din răsputeri să pară amabili! De Crăciun oamenii manifestă multă ipocrizie. adică. c'est entendu1. A strâns o avere imensă din confecţionarea unui mecanism folosit în industria mineritului.A fost un om iubit? Johnson spuse rar: . Poirot îi zâmbi. eu n-aş merge până într-acolo. bineînţeles" (n. se adună din nou laolaltă. uitându-se la musafirul său. Poirot îi zâmbi. Ordonanţa colonelului Johnson intră în cameră. Unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţinut. În orice caz.Poirot îşi continuă argumentaţia:Iar familiile.Asta înseamnă că acest caz va face mare vâlvă? . Johnson aprobă. . Trebuie să ajung la Longdale cât mai repede posibil. totodată. vreau să spun.condiţiile artificiale impuse oamenilor provoacă reacţia naturală a acestora. să se agraveze.Nu cred că era cineva care să-l înghită. bunele sentimente în general îi face pe oameni. din câte ştiu.Da. trebuie să admiţi că se acumulează multă tensiune.Cum? O. Nici eu nu ştiu prea multe despre el. domnule. bunăvoinţa. fără nici o îndoială! Un caz perfect limpede. Vă atrag atenţia că în aceste condiţii .multă mâncare şi băutură.Niciodată nu ştiu dacă vorbeşti serios sau doar mă iei peste picior. . malaise2 . spuse colonelul Johnson. şeful poliţiei ieşi din încăpere. .Bătrânul Simeon Lee. iar cei care erau certaţi se împacă. neîncrezător.tr. Poirot răspunse la Întrebarea ce rămăsese nerostită: 1 „Pentru o cauză dreapta. mai cruzi şi mai răi decât sunt de fapt. . . se îngroapă securea războiului. mai devreme sau mai târziu. Poirot întrebă: . da. Acum. . Se întoarse cam după trei minute. Ezită.tensiune psihică.Ei bine. Dar.Cine e victima? . Cerându-şi scuze. e ceea ce ar trebui să fie. şi totuşi ipocrizie! . mormăi el.Nu vorbesc serios! Câtuşi de puţin! Dar. dragă prietene. . Obligaţia de a simula amabilitatea. . nu se comit pur şi simplu din cauza unei stări de nervozitate. nu dumneata. să devină mai dezagreabili. care au fost despărţite pe durata anului. i-a adus profit cu vârf şi îndesat! Se spune că e de două ori milionar şi chiar mai mult.Crimele. Crimă .tr. Ciudată soartă! Era invalid de ceva timp.Nu. cu diamante. De Crăciun se manifestă un spirit de bunăvoinţă. A început să facă avere în Africa de Sud. Figura sa era gravă şi denota tulburare. în aceste condiţii. de fapt. Vechile dispute sunt uitate. nu. nu? Înseamnă. această stavilă se va vedea spulberata şi atunci se va petrece o catastrofă! Colonelul Johnson îl privi cu neîncredere. într-o situaţie normală! Dacă se pune o stavilă comportamentului natural al oamenilor.

Dar.Da.a subliniat ora. Aţi fost pe aici acum câţiva ani. dar bineînţeles că am auzit totul despre asta. ştii şi dumneata cum e.cabinetul domnului Lee? Aş vrea să arunc o privire. . cei doi bărbaţi porniră la treabă. Bineînţeles. Inspectorul-şef Sugden. Însă e ceva ciudat în toată afacerea asta. Îi introduse într-o mică încăpere din stânga holului. mi-a dat instrucţiuni să îi spun majordomului că fac o colectă de fonduri pentru acţiunile de caritate ale poliţiei. Poirot. Domnului Lee i s-a tăiat beregata. ei bine. jugulara i-a fost secţionată cu precizie. mai grijuliu.Aş vrea mai întâi să-mi ascultaţi relatarea. domnule. Inspectorul-şef spuse: . Şeful poliţiei spuse: .Sigur că am auzit de dumneavoastră. Întreaga afacere e bizară. am rost sunat de către domnul Lee la secţia de poliţie din Addlesfield. domnule. Se afla în vizită pe la mine. Din câte mi-a spus doctorul.Exact. Va fi cazul lui şi nu al meu. Acolo se afla un telefon şi un birou mare. domnul Lee este o persoană importantă. Aş fi extrem de recunoscător să pot beneficia de sfatul dumitale. mai atent la detalii decât el.Mă bucur că aţi ajuns. domnule. Moartea lui Sir Bartholomew Strange. Hercule Poirot se uita fix la mustaţa inspectorului-şef Sugden. dacă îmi amintesc bine. Nu există inspector mai bun. Colonelul Johnson spuse cu nerăbdare: . Poate ai auzit de el. care se află la primul etaj. M-a rugat să trec să îl văd în seara asta la ora opt . Sugden. Pereţii erau plini cu rafturi de bibliotecă. Te voi sprijini atât cât îmi va sta în putinţă. după ce se încheiară prezentările. mai neobosit. pe la orele cinci. Inspectorul-şef Sugden e un om de valoare. Caz de otrăvire. În spatele acestuia. Poţi conta pe mine.Sugden. . de vreme ce te afli aici. Apoi m-a condus către camera domnului Lee. acoperit de hârtii. castanie..Deci avea nevoie de un pretext plauzibil ca să te introducă în casă? . nu e nici o îndoială că avem de-a face cu : crimă. .. Nu în comitatul meu. Să intrăm în camera asta din stânga . care avea un nas acvilin.Am ajuns aici cu puţin înainte de ora opt şi am susţinut că strâng fonduri de caritate pentru orfelinatul poliţiei. nu e câtuşi de puţin imaginativ.Adică. Vocea lui mi s-a părut oarecum ciudată la telefon. Colonelul Johnson spuse cu căldură: . Mai mult decât atât. Desimea ei impresionantă părea că îl fascinează. Şeful poliţiei îl privi cu atenţie.Pare ruşinos să îşi cer asta. să vedem cum stau lucrurile. Odată rostite aceste cuvinte de recunoştinţă. - VI Un poliţist le deschise uşa şi îi salută.Eşti un om de ispravă. Poirot făcu o mică plecăciune şi îl privi pe celălalt. Nu trebuie să-l rănim pe bunul inspector.Acum. dumnealui este domnul Hercule Poirot. domnule Poirot. stilul folosit devenind oarecum telegrafic. Spuneai :i e un caz limpede. Iată circumstanţele: în după-amiaza aceasta. 34 . o bărbie pronunţata şi o mustaţă stufoasă. domnule.Mi-ar face o deosebită plăcere. Poirot răspunse repede: . Nicotină. aşa că am dat curs solicitării domniei sale. . Văzu un bărbat înalt cu umeri laţi şi cu o atitudine milităroasă. imediat după sufragerie. Voi fi doar un consultant neoficial. inspectorul-şef Sugden traversă holul şi spuse: .Ai dori să te însoţesc? Johnson spuse brusc: .? . Majordomul m-a lăsat pentru o clipă şi apoi s-a întors spunându-mi că domnul Lee mă primeşte. Ultima parte a discursului său se termina destul de brusc. Sugden îl privi cu insistenţă pe Hercule Poirot. dar.

. Ce spui.Nu. Inspectorul-şef scutura din cap.Îmi permiteţi să vă întreb. inspectorul-şef tocmai a ieşit”.De ce n-ar fi făcut toate astea înainte să te cheme? . aş vrea să vă întoarceţi aici cam într-o oră . avea de gând să aibă o discuţie cu persoana în chestiune. mi-au trecut mai multe idei prin cap. El a continuat:„Mi-e greu să vă explic în detaliu. domnule.Şi dacă suspectul nu ar fi răspuns? . După ce majordomul a ieşit din cameră şi a închis uşa. . însă atitudinea lui era foarte nesigură. Asta m-a pus puţin pe gânduri. În acel moment. I-am răspuns: „Nu tocmai.Nici unul.Nici un indiciu. lângă şemineu. dar nu am spus nimic. . Purta un halat de casă. I-am mai pus câteva întrebări de rutină.una din două”.În acest caz. La sfârşit a spus: „Trebuie să înţelegeţi. Poirot? Hercule Poirot răspunse: . iar dintre cele două. Apoi spuse: - 35 . fie lipsesc. spunându-i: „Da.Curios. făcând o grimasă evidentă: . însă există posibilitatea.Très bien. În acest timp. Mi-a spus apoi pe un ton destul de ezitant că vrea să-mi dea detalii despre un jaf. Da. m-am gândit aşa: Ipoteza farsei ieşea din discuţie. Persoana în chestiune şi-ar fi putut spune: „Bătrânul n-o să cheme poliţia. însă.Diamante. Sugden. Avea dubii. îşi trase răsuflarea şi apoi continuă într-o manieră oarecum oficială să-şi prezinte raportul:Domnul Lee se afla aşezat pe scaun. Dacă. asta mi s-a părut ciudat.Nu. dacă ar fi procedat aşa. înţeleg. iar răspunsurile. hm? spuse şeful poliţiei. un membru al familiei. puţin mai mult de o oră -. domnul Lee ar fi lăsat investigaţia pe mâna noastră. care sunt concluziile dumneavoastră? Inspectorul-şef îşi pregăti atent răspunsul. domnule?”. . indiferent ce suspiciuni are!” însă dacă bătrânul domn îi spune: „Am chemat deja poliţia. foarte curios. Colonelul Johnson întrebă: . inspectore. Ei bine. Una dintre cele două persoane e posibil să fi vrut să facă o glumă. Părerea mea e că el spunea adevărul atunci când îşi manifesta suspiciunea faţă de două persoane. Diamantele. Ai vreo idee. dar. mai degrabă vagi. că mă pot înşela în privinţa asta”. Însă bătrânul domn nu ştia sigur cine o făcuse. spuse colonelul Johnson. fie nu . Colonelul Johnson comentă: . cine ar putea fi acest membru al familiei? .nu. domnule. nu.Întocmai. . L-am întrebat: „Ce aşteptaţi să fac în mod precis. Apoi el m-a lămurit: „Diamantele lipsesc cu siguranţă. . Johnson dădu din cap. însă am fost de acord şi am plecat. N-ar fi fost nici pe jumătate la fel de convingător.Inspectorul-şef Sugden făcu o pauză. iar cealaltă.Hm. Diamantele fuseseră furate. domnul Lee ma rugat să mă aşez lângă el. Mi-a răspuns că avea motive să creadă că diamante (neşlefuite. ar fi fost posibil să nu obţină nimic. atunci pot afirma cu certitudine că pietrele au fost furate”. lucrurile stau aşa: Din câte îmi dau seama. hoţul se convinge că bătrânul domn vorbeşte serios şi acum e alegerea lui să scoată sau nu pietrele la iveală. în condiţiile în care pietrele i-ar fi fost returnate cu promptitudine. Poirot dădu din cap a admiraţie. Urma să le spună că anunţase deja poliţia în legătură cu toată afacerea şi că. Colonelul Johnson se încruntă şi mustăci. inspectore. L-am întrebat ce dispăruse. au fost luate de cealaltă persoană. doar două persoane ar fi putut lua pietrele. Nu vedeţi. să spunem la nouă şi jumătate. iar el mi-a spus repede: „Inspectore. mi se pare că a precizat) în valoare de mai multe mii de lire fuseseră furate din seiful său. în mare. una era un servitor. iar majordomul îi confirma informaţia. inspectorul-şef a trecut pe aici chiar înainte de cină”. asta îi explică foarte bine atitudinea. inspectore. domnule. hoţul îl chestionează pe majordom. în mare. dimpotrivă. . ca dispariţia lor să fie pur şi simplu o farsă idioată”. lucrurile s-ar fi liniştit şi totul ar fi rezolvat pe tăcute.Ei bine. nimic? .De unde solicitarea lui ca eu să revin mai târziu. domnule. da. în acel moment vă voi putea spune cu precizie dacă am fost sau nu jefuit”.

Da. servitorul a deschis în sfârşit uşa şi am putut observa că se întâmplase ceva extrem de grav. Am găsit camera domnului Lee într-o stare extrem de ciudată. Nu văd cum ar fi putut cineva să plece pe acolo. Am impresia că unul dintre ei a făcut-o. Colonelul Johnson spuse: . avusese loc o luptă pe viaţă şi pe moarte. într-o baltă de sânge.Am revenit fix la nouă şi un sfert. pare un argument solid. scaunele şi mesele erau răsturnate. Tocmai când mă pregăteam să sun la uşă. Johnson spuse: . Am alergat la etaj. domnule. La trei sau patru minute după aceea.Câte uşi are camera? .Doar una. domnule. Domnul Lee zăcea în faţa şemineului cu gâtul tăiat. Am sunat de mai multe ori şi chiar am bătut în uşă. tapiseriile smulse. Una din ele era închisă şi încuiată. De asemenea.Ei bine. 36 . . în timp ce acesta răspunse cu seriozitate: . Sufocându-se. Mai era cineva în cameră? .Imposibil.Nu cred că stăm chiar atât de rău. Însă era fixată în acea poziţie cu un şurub şi. domnule.Sugden scutură din cap. cu excepţia bătrânului. . sinuciderea cade. domnule. pur şi simplu. .Nimeni nu se afla în cameră. înainte de a izbucni: .Atunci cum a scăpat asasinul? Pe fereastră? . Servitorul tremura tot şi arăta de parcă abia se mai ţinea pe picioare. domnule. Sugden. domnule. că ăsta e unul dintre acele cazuri blestemate pe care le întâlneşti în romanele poliţiste. să trecem mai departe! Inspectorul-şef Sugden îşi reluă stilul oficial. domnule.E o afacere urâtă.Şi cine era în cameră? Inspectorul-şef Sugden răspunse pe un ton grav: . Nu văd cum ar fi putut cineva din afară să îl ucidă pe domnul Lee şi să dispară apoi aşa rapid. Şeful poliţiei spuse răspicat: . nici un cuţit. . În primul rând.Sinucidere! Trebuie să fie sinucidere! .N-ar fi putut să o facă el însuşi? Sugden scutură din cap.Cum era fereastra? Închisă sau deschisă? . mai mult.Ai vreo idee. în care un om este ucis într-o cameră încuiată pe dinăuntru de către nu ştiu ce organizaţie. .Vrei să îmi spui. şi nu era în jur nici o lamă. Colonelul Johnson întrebă: . am auzit un strigăt care venea din interiorul casei. Şeful poliţiei spuse cu un aer gânditor: . peretele e destul de neted şi de uniform pe dinafară. iar apoi o serie confuză de zgomote şi o rumoare generală. aparent supranaturală? Un surâs aproape imperceptibil animă mustaţa inspectorului-şef. Uşa aceea a fost încuiată pe dinăuntru. Cealaltă era deschisa câţiva centimetri.n-a mai fost deschisă de ani de zile. Camera se află la capătul unui coridor. Când au auzit zgomotul luptei şi strigătul de moarte al bătrânului şi s-au repezit în sus pe scări. Stăteau acolo. aş putea spune. Sugden? Inspectorul-şef şopti: . - VII Colonelul Johnson se uită câteva minute la Sugden. domnule. au fost nevoiţi să spargă uşa ca să poată intra. am încercat-o şi se blochează repede .Sunt două ferestre în cameră.Cei mai mulţi dintre membrii familiei erau acolo.Atunci unde e arma? Nu. nu sunt plante agăţătoare. a reuşit să-mi spună că domnul Lee fusese omorât. care fusese ucis cu doar câteva minute mai devreme. care să fi putut juca rolul de armă a crimei. În mod evident. Pot să jur că nu.

iar dintre acestea şase. Dar de ce. Inspectorul-şef încuviinţă din cap. Mai sunt majordomul şi servitorul. Asta înseamnă. a plănuit să îl ia pe bătrân prin surprindere. Scoase o cheie din buzunar şi o puse pe masă.Nu văd unde în altă parte ar putea fi. cinci sunt aici de cinci ani de zile sau chiar de mai mult. N-am interogat încă pe nimeni din casă.Ei bine. Oricine ar fi întors cheia din afara camerei trebuie să fi avut ceva experienţă şi pricepere în domeniu. . Inspectorul-şef Sugden spuse amabil. Asta-i toată şmecheria.Dar uşa era închisă. spui. Plecând de aici. Servitorul e din zonă. Colonelul Johnson îl întrerupse: . Toată lumea s-a năpustit la etaj. Ucigaşul a avut timp doar să se strecoare din cameră şi să răsucească cheia din afară. . Nu e prea clar cum ar putea el să fie un profesionist. primul lucru pe care l-ar fi făcut ucigaşul ar fi fost să pună totul în ordine. trebuie s-o spun. a scăpat în felul următor: nu ştiţi cine este. nu-i aşa. Cel puţin din experienţa noastră. putem deduce că.Mă gândesc că vom şti în curând. Dar e dificil. şi. şase dintre ei sunt femei. le văd. fără nici o îndoială. există un hoţ de meserie. acest detaliu dinamitează de unul singur ipoteza sinuciderii. întoarsă printr-o metodă specială. . tout de meme. Sugden. examină cheia.Dar.Uite ce e. Poirot dădu din cap a neîncredere.Asta am vrut să spun. domnule Poirot. domnule. fără doar şi poate. cu toate acestea.Dar dezordinea din cameră! Aşa cum spuneţi. iar crima ar decurge logic de aici. e ceva care mă frapează. criminalii comit greşeli. Asta ar explica dispariţia diamantelor.Se poate face fără nici o problemă.Adică a fost o treabă de profesionist. E posibil să se fi lucrat cu un cleşte obişnuit. Împreună cu Johnson.Da. Dar priviţi această cheie. domnule? . nu poate fi vorba de sinucidere! Iată o eroare dintre cele mai grave. admise Poirot.De obicei. în pofida greşelilor sale. .Adică se află în continuare în casă? . înţeleg ce vrei să spui! Acele zgârieturi uşoare de pe capătul cilindrului. . printre servitori.Nu sunt amprente. mai mult decât atât. ale cărei zgomote au fost auzite din plin în camera de dedesubt. e ceva în neregulă cu teoria asta? . e fiul grădinarului. Dar nu i-a ieşit.Pe toţi sfinţii. admise celalalt. domnule Poirot. dar ferm: . Inspectorul-şef aprobă. că cheia a fost răsucită din afara camerei. . anunţă el. Poirot se aplecă în faţă.Chiar cu ea m-am gândit să încep. E posibil ca ucigaşul dumneavoastră să o fi dat în bară.Şi. Inspectorul-şef Sugden spuse: . Poirot? .Pare într-adevăr să fi fost aşa.Ideea fiind deci ca moartea să fie luată drept sinucidere. .E adevărat. A avut loc o luptă. bătrânul a strigat după ajutor. sublinie Poirot cu delicateţe.Dar nu a avut timp. Le vezi. . acest criminal a reuşit să scape. Uitaţi-vă la ea cu lupa asta. de ce n-a lăsat măcar arma? Căci. şi a crescut aici. acolo unde nu exista o armă. . Să zicem că. Poirot continuă: . aş spune. Sunt opt servitori în casă. . cu un obiect care a trecut prin gaura cheii şi a agăţat cilindrul. Nu a avut timp.Asta a fost ideea. Mai rămâne doar valetul personal al - 37 . Majordomul lucrează aici de aproape patruzeci de ani sună ca un record asta.Nu cred că scăpat cu adevărat. A fost o treabă făcută de cineva din interior. Asta înseamnă că probabil avea experienţă de infractor. pe dinăuntru. Poirot oftă uşor şi spuse încet: . Inspectorul-şef Sugden spuse impasibil: . Fără îndoială. de vreme ce uşa era încuiată şi nu se afla nimeni în cameră? . Acest gen de scule nu sunt uşor de mânuit. Şeful poliţiei exclamă: . să vedem.

Oribil. Apoi. Queenie Jones. doctore? Doctorul ridică din umeri şi rânji. Intrând în camera unde avusese loc crima. Joan Kench. Inspectorul-şef deschise calea pe scări şi apoi de-a lungul coridorului. .Ai dreptate. nu am interogat încă pe nimeni. Colonelul Johnson întrebă: . Ce ne poţi spune. Prin comparaţie. servitorii: Edward Tressilian. Să mergem sus şi să aruncăm o privire. Poirot traversă încăperea şi se duse la ferestre. a doua menajeră. servitor. de felul celor cunoscute cu mulţi ani în urmă drept şuruburi antifurt. domnule. Poirot remarcă: . domnule. Să v-o citesc? . Nici urmă de armă. Doamnele trecuseră în salon. Un bărbat subţire şi mai în vârstă. Johnson. spuse el. ajutor de bucătar. vazele sparte şi cioburile murdare de sânge. Cealaltă era ridicată cam 10 centimetri. Sugden. Se întoarse la cadavru şi se uită cu atenţie la bătrân. Domnişoara inspectorul-şef făcu o scurtă pauză. ce zici? . Se opri pentru o clipă să examineze scaunele răsturnate. majordom. care stătuse pe vine lângă cadavru.Înţeleg.Nu pare a fi un bărbat solid. Nu e nimic complicat. Gura îi era deschisă.Bună seara. Colonelul Johnson spuse: . astfel încât figura acestuia dădea impresia de horcăit. . . iar buzele i se subţiaseră şi lăsau să se vadă gingiile golite de sânge. Gladys Spent.Ai cumva o listă exactă a celor care se aflau în casă? . Johnson suflă greu. una din ele era închisă şi ferecată. Degetele îi erau contorsionate ca nişte gheare. domnul Henry Lee.Doar vag. pentru cazul în care ar ploua înăuntru. deşi acoperişul se prelungea suficient dincolo de peretele casei pentru a proteja încăperea.pronunţă ca şi cum ar fi fost vorba despre o piesă de arhitectură . Tressilian servise cafeaua. Sugden spuse: . Beatrice Moscombe.Domnul şi doamna Alfred Lee locuiesc aici. După spusele lui Tressilian. bucătăreasă.Ăştia-s toţi? .I-am rugat să rămână în salon până voi fi gata să le iau declaraţiile. Sydney Horbury. Doctorul spuse la rândul său: 38 . O adevărată măcelărie. Poirot dădu din cap. După spusele inspectorului-şef. fereastra aceea era întotdeauna deschisă. . A murit în mai puţin de un minut.Estravados. pronunţând cu grijă cuvintele . dar a ieşit din casă . I s-a tăiat beregata ca unui porc. valet. Grace Best.După cele declarate de majordom. doamna şi domnul David Lee. Emily Reeves.Pilar .Toţi. comentă el. a treia menajeră. am obţinut-o de la majordom. fată în casă. alertându-i şi pe ceilalţi.Te rog.înainte de ora opt. . Îşi scoase agenda. tocmai se întorsese în oficiul său când a auzit un zgomot de sus. domnul Stephen Farr. Ceilalţi sunt doar în vizită. membru al parlamentului.Unde sunt toţi? . . domnii se aflau încă în sufragerie.Da. . împreună cu soţia. domnul George Lee. special. e relativ nou pe aici. indiferent de vreme.Câţi dintre membrii familiei locuiesc propriu-zis în casă şi câţi dintre ei se află doar în trecere? . se ridică şi dădu din cap.Doamna şi domnul Alfred Lee.Se ştie unde se afla fiecare în momentul crimei? . Era fixată în acea poziţie cu un şurub gros. Walter Champion. Johnson dădu din cap. Dedesubt este o bucată de linoleum.şi nu s-a întors încă .Voi păstra jargonul ştiinţific pentru autopsie.domnului Lee. Conform declaraţiei sale. menajeră principală. urmat de un ţipăt. . A ieşit repede pe hol şi s-a dus sus. Aşa cum v-am spus.

Mai mult a şoptit.. pe mese. Johnson se întoarse către doctor.. în toată camera. Alte două scaune mai mici se zăreau în apropiere. dar nu le atinse.Ciudat. Inspectorul-şef Sugden rosti cu o voce care denota o spaimă plină de fascinaţie. şi totuşi. Inspectorul-şef Sugden spuse respectuos: .. Poirot se aplecă deasupra acestor probe.E ceva care îţi atrage atenţia. Este . .Doamna Alfred Lee. Sângerarea s-a produs aproape exclusiv din jugulară. care le-ar fi venit de hac celor mai mulţi. . Johnson păru descumpănit. Ritualul sângelui? Să fie vorba de sânge de sacrificiu? Poate. - 39 .Nu.„Dar cine-ar fi crezut ca bătrânul să aibă atâta sânge într-însul?.Urme de sânge? întrebă el. Poirot spuse încet: . .Da..Cred că a fost destul de zdravăn la viaţa lui. şi o statuetă de bronz reprezentând o femeie goală completau resturile..Ceva amprente? . Doctorul îi răspunse cu îndoială: ..Atâta violenţă pentru un bătrân atât de slab şi de împuţinat. Poirot întreba repede: . Un obiect de sticlă care rămăsese întreg. Şopti: .....Ceva de genul cine s-ar fi gândit că bătrânul domn avea atâta sânge în el.. este extrem de mult sânge în jur. doamna. un scaun mare. Îşi încruntă sprâncenele într-un fel care-i trăda starea de perplexitate.se insistă asupra sângelui. precum şi cioburile unei carafe şi a două sticle.Nu neapărat.Ce îmi poţi spune despre seif? .. uitându-se la el cu ochi rotunzi şi uluiţi: . Poirot spuse: . le studie cu gravitate.E ceva aici .. .Nu asta voiam să spun. domnule..Totuşi. domnule. precum şi fragmente dintr-o lampă de porţelan. e surprinzător de mult sânge. Se aplecă pentru a examina unul dintre scaunele răsturnate. căci era învelit în hârtie.. exact asta mi-a spus. domnule Poirot? Poirot privi în jur.Ce a spus? . Dădu din cap a uluială.. într-adevăr. Ceva ce nu am înţeles. Ea a spus asta. Se opri pentru o clipă. Un bătrân atât de firav. Poirot? Hercule Poirot oftă. A supravieţuit mai multor crize destul de grave... Extrem de mult sânge. cine l-a omorât s-a murdărit de sânge. Şi sânge . Iar de acolo sângele nu ţâşneşte ca dintr-o arteră.. o vază mare japoneză. moare înconjurat de atât de mult sânge.. ci că nu era mare.. Spuse: .Nimic folositor. Se întoarse şi îi spuse ofiţerului care se ocupa cu examinarea încăperii: .. sânge peste tot. pe covor. asta vă sugerează ceva. Glasul i se stinse. Singurele amprente sunt cele ale bătrânului. Şeful poliţiei spuse: .O mulţime.. Poirot explică: .o anume violenţă. Poirot se îndepărtă de bătrân. de mahon.cum să spun? Este prea mult sânge..Care doamnă? Ce-a spus? Sugden răspunse: .Scuzaţi-mă.. nu avea un fizic impozant. Ce interesant. apoi continua: Da. Pe scaune. câteva cărţi. Fără îndoială. tot de mahon. era destul de firav.. atât de subţire. Stând acolo lângă uşă. . asta e violenţă.” Cuvintele lui Lady Macbeth. Lângă acesta se afla o masă rotundă. sparta.

Alfred se aşeză. Sugden şi şeful poliţiei îi aşteptau. dădu aprobator din cap.Nu.VIII Alfred Lee şi soţia sa intrară în micul cabinet unde Poirot. în picioare. cine. domnule Lee. Domnul Henry Lee este şi dumnealui frate cu dumneavoastră? .Este corect.Domnişoara Estravados este nepoata mea. iar acesta îşi scoase agenda şi mai dădu citire o dată listei de nume. .Hercule Poirot.. iar privirea nu-i mai părea uluită şi rătăcită. Cu voce tare. Îşi recăpătase stăpânirea de sine. . dacă sunteţi amabil. Colonelul Johnson făcu câţiva paşi în faţă.Stai jos.. spuse el. Ea spuse concis: 40 .? Îşi duse mâna la frunte într-un gest necontrolat. să-mi daţi mai multe detalii despre invitaţii dumneavoastră? Domnul şi doamna George Lee. Lydia strânse uşor umărul lui Alfred. Domnul Farr este fiul unui vechi partener deal tatălui meu din Africa de Sud. . Dar l-aţi invitat să stea cu dumneavoastră de Crăciun? Alfred ezită. Sper să fie în stare sa se adune cât de cât”. spuse: . apoi se uită la soţia lui. Ochii i se plimbau plini de interes de la bărbat la nevasta acestuia. Îi era recunoscător doamnei Alfred pentru că se dovedea a fi o femeie atât de practică şi de promptă. Alfred. .Da.Şi ceilalţi doi invitaţi ai dumneavoastră? Domnişoara Estravados şi domnul Farr? . domnule Lee. Permiteţi-mi să vi-l prezint pe domnul Hercule Poirot. sunt şeful poliţiei regionale. Rigurozitatea şi eficienţa metodei părură să-l mai liniştească pe Alfred.Colonelul Johnson îţi va pune mai multe întrebări.Luaţi loc.. după cum ştiţi. Hercule Poirot se înclină. Lydia zise cu vocea ei calmă: . dar. de altfel. Alfred.Pentru soţul meu a fost un şoc teribil .Înţeleg. Nu ne cunoaştem. Lydia interveni: . spuse cu voce ascuţită: . Eu.Este vorba despre cei doi fraţi mai mici ai mei şi despre soţiile lor. Johnson îşi zise în sinea lui: „Se pare că şocul l-a dereglat de tot. de fapt nu l-am mai văzut niciodată până acum. Şeful poliţiei îi aruncă o privire aprobatoare. dar mai ales pentru el. precum şi domnul şi doamna David Lee sunt rude.Vă mulţumesc. nu? .Aţi vrea. cine. va rog.. au venit la noi de Crăciun. Numele meu este Johnson. Lydia Lee spuse: . dacă este corectă?! Făcu un gest discret către Sugden. Colonelul Johnson spuse: . Alfred răspunse: .. Acum. .şi pentru noi toţi.Bună ziua. Îşi ţinea mâna pe umărul soţului ei. ea e soţia mea. . .Sunt aici numai în vizită? . Bineînţeles. Alfred... Aţi putea să-mi spuneţi. ai cărui ochi căprui aduceau cu cei ai unui câine suferind.Da.Bineînţeles. Şopti: .. E de-a dreptul îngrozitor. Nu vă pot spune cât sunt de tulburat de toată această întâmplare.Un vechi prieten deci.Am aici o listă a celor care s-au aflat în casă noaptea trecută. domnule Lee. presupun. Când Sugden termină de citit. .

E lucrul cel mai rău care se poate afirma despre ea. În ceea ce îi priveşte pe servitori. Asta nu înseamnă că tot ce e legat de servitori cade în grija dumneavoastră? . ţipatul unui om aflat în agonie. Colonelul Johnson întreba blând: . Când socrul meu a aflat că domnul Farr este fiul vechiului său prieten şi partener. doamnă.O. vă rog.Ce ne puteţi spune despre ei? . domnule Lee. a insistat să rămână alături de noi de Crăciun.Să discutăm acum despre cele întâmplate în seara asta. doamnă. scuturând din mâini şi acoperindu-şi faţa.De exemplu. . ceva extrem de uşor.. Despre Horbury ştiu foarte puţine. Poirot interveni: . Ca atare.Înţeleg.. . ba da. Asta explică prezenţa sa în casă.Nu era problema mea. când l-aţi văzut ultima oară pe tatăl dumneavoastră? Chipul lui Alfred fu străbătut de un scurt spasm de durere.. . E aici doar de un an şi ceva.. Colonelul Johnson spuse: . Stăteam acolo. ...Am luat cina la ora opt.. Colonelul Johnson interveni.. . Dar Horbury era valetul personal al socrului meu. la masă.Nu. Era din întâmplare prin zonă şi a venit să-l vadă pe socrul meu.. iar apoi. în timp ce răspunse cu voce scăzută: . majordomul. sunt absolut convinsă de asta. lucrează aici de când soţul meu era copil. Colonelul Johnson spuse: . Tatălui meu i se servea întotdeauna masa de seară..Bineînţeles.Dar sunteţi stăpâna casei.Înţeleg. .Joan e o fiinţă destul de caraghioasă.Da. încă-l aud pe tatăl meu ţipând.Şi apoi? Alfred spuse cu o voce spartă: - 41 . Alfred răspunse cu o voce slabă: . nu intra sub controlul meu.După ceai. bineînţeles. Scaune răsturnate. venindu-i în ajutor: . Deodată.. Doamne Dumnezeule! Începu să tremure. îi consideraţi pe toţi de încredere? Lydia se gândi o clipă înainte să răspundă. Tressilian.Nu. staţi să mă gândesc. iar socrul meu părea mulţumit de el... însă aş dori să-mi faceţi o relatare a celor petrecute. soţia mea şi celelalte doamne au trecut în salon. În cele din urmă. sticlă spartă. După terminarea cinei. la ora şapte.I-aţi spus noapte bună? Nu vă aşteptaţi să-l revedeţi în seara aceea? . Se ridică deodată. dumneavoastră. Lydia îl strânse de mânecă. porţelan. dar nu mai era vizitat de nici un membru al familiei. Singurii mai noi sunt fata în casă.Domnul Farr a apărut ieri. în nici un fel.. uneori se culca devreme. doamnă Lee. pe neaşteptate. Mă tem că va fi dureros pentru dumneavoastră. Apoi spuse: . Am stat cu el puţin.Uneori..Dar. am auzit zgomote dintre cele mai neaşteptate. iar ochii i se tulburară din nou. . mobilă trosnind. Vocea începu să-i tremure. După asta.. pe la şase fără un sfert. în privinţa tuturor. Poirot întrebă apăsat: . asta dacă nu se întâmpla să cheme în mod expres pe cineva. un ţipăt oribil şi prelung.Asta se întâmpla des? .Continuaţi. nu eraţi la fel de mulţumită? Lydia ridică uşor din umeri. domnule Lee. Dacă avea chef. . i-am urat noapte bună şi l-am lăsat. Cei mai mulţi dintre ei sunt în serviciul nostru de mulţi ani de zile. şi valetul care îngrijea de socrul meu. S-a dovedit a fi competent în serviciu. iar în alte dăţi mai rămânea în fotoliu. Joan.Dar nu era un obicei? .

Ce ne puteţi spune despre fratele dumneavoastră David? Alfred se încruntă.Să mă gândesc. iar Stephen Farr a zis ceva despre faptul că observă că avem ceva personal de vorbit şi a ieşit.. parcă au trecut ani de zile.fratele meu Harry.. Nu cred. . da.Unde se aflau ceilalţi domni? Alfred oftă şi se încrunta. aşa e. . Aţi mai observat şi altceva în timp ce vă grăbeaţi spre camera tatălui dumneavoastră? . Ţipătul acela îngrozitor. Nu îmi aduc aminte precis când a dispărut.Doamnă. Alfred îl privi mai degrabă surprins. în momentul în care aţi auzit ţipătul? ..David? Oare nu era şi el acolo? Ah.Cumnatul meu. Vocea i se stinse... înţeleg. Le adusese din Africa de Sud.. domnule Lee.. eram atât de îngrijorat. pur şi simplu. Apoi. soţul dumneavoastră susţine că domnul Farr i-a lăsat singuri pentru că remarcase că aveau de discutat chestiuni de familie.Erau diamante brute. Înţeleg că tatăl dumneavoastră poseda nişte diamante destul de preţioase. pentru un moment am rămas stupefiaţi. Apoi am sărit şi ne-am repezit pe scări către camera tatălui meu. . A făcut-o într-un fel foarte elegant şi plin de tact.. nu. Uşa era încuiată. . . bineînţeles că nu. Era normal ca el şi soţul meu să aibă multe de discutat. N-am putut să intrăm. Unde le ţinea? . diamante neşlefuite. aşadar.Da. a fost plecat mulţi ani de zile. da.. Era. până aici totul pare limpede. parcă a trecut atâta timp. da.Ce vreţi să spuneţi. - 42 . Însă nu era un consiliu de familie. aşa e. am văzut.De ce le ţinea tatăl dumneavoastră acolo? . domnule Poirot? Poirot se întoarse repede către ea. .. domnule Lee. Poirot spuse încet: . eram toţi. Fratele meu era acolo .Ah. aveaţi lucruri de discutat cu un membru al familiei dumneavoastră? Lydia întrebă: . Nu.În seiful din camera sa.Nu e nevoie să vorbiţi despre asta.Ah.Nimeni altcineva? . Nu le-a dat niciodată la şlefuit. . Cine mai era acolo cu dumneavoastră. Deci asta era. Johnson continuă: . era un capriciu de-al lui..Ei bine.. .. Lydia spuse: .Cine mai era? Păi... Harry. străduindu-se să-şi amintească: . . Johnson interveni repede: . o discuţie între numai doi dintre membrii familiei. Îi plăcea să le aibă. Acum. Fiecare dintre noi venea din altă parte. Aşa cum am spus. Apoi am început să vorbim despre chestiuni de familie. A trebuit s-o spargem. staţi să mă gândesc.Era un capriciu de-al lui. ce s-a întâmplat? Ah. Să ne întoarcem puţin la momentul în care vă aflaţi în sufragerie..Cu alte cuvinte. apoi se uită în altă parte. de vreme ce domnul David nu se afla acolo... George se dusese la telefon. mai e ceva. .. Dar mă tem că nu am remarcat. Colonelul Johnson schimbă repede subiectul.. Îi aruncă o privire rapidă. nu ştiu. spuse el.Ni le puteţi descrie? . şi nici domnul George. când am intrat.Sincer..Nimeni.Cred că.Mulţumesc.. .Aveaţi deci de discutat chestiuni de familie? . da.

doamnă Lee? Când l-aţi văzut ultima oară pe socrul dumneavoastră? .E posibil. despre cine ar fi putut să pună la cale un astfel de furt? Ea dădu din cap că nu. . Sunteţi amabilă să faceţi la fel.Nu! îi răspunse Lydia. Şeful poliţiei continuă: . doamnă Lee? Lydia scutură din cap.. faptul că avea acele pietre la îndemână îi făcea o mare plăcere.Pare curios să vrei să ţii astfel de pietre în seiful din dormitor. . În orice caz. de fapt. Făcea patul şi ştergea praful. în anumite privinţe.. Oh! Nu ştiu ce să mai cred..Credeţi că el a furat diamantele? . Colonelul Johnson spuse: .Înţeleg. Poirot spuse: .Erau asigurate? întrebă şeful poliţiei.Nici una.Dar dumneavoastră. Lydia interveni: .N-am avut nici cea mai mică idee despre asta! Şeful poliţiei îşi mută privirea pătrunzătoare. de fapt. .Pentru asta a fost omorât? Din cauza acelor pietre? . spuse şeful poliţiei. . . A doua menajeră mai intra să facă focul. .Nu. Cred ca da. Ideile sale nu erau deloc convenţionale. Horbury avea cele mai mari şanse. dintre toţi.Da. Fără îndoială.Ce? Alfred Lee se holbă la el. Horbury făcea totul. Ea ezită un moment.Socrul meu.Tatăl meu le estima la aproape zece mii de lire. Ea îi arunca o privire aprobatoare.. . spuse Poirot.Asta rămâne să aflăm! zise colonelul Johnson.Nici o vorbă.o întrebă Poirot.Soţul dumneavoastră ne-a făcut o relatare a celor petrecute. Din tonul lui reieşea limpede că. . nişte pietre extrem de preţioase? . domnule Lee. . în fiecare dimineaţă. Nu cobora niciodată.Nu ştiaţi că îl chemase aici pe inspectorul-şef Sugden pentru a-i comunica paguba? .Horbury. Sunt sigură că toţi servitorii sunt cinstiţi. Aveţi vreo idee. .Din câte ştiaţi dumneavoastră. Johnson se aplecă în faţă. . era un om destul de ciudat. . .Bănuiesc că îi evocau trecutul.Da. spuse ea. Atunci l-am văzut ultima oară.înainte de ceai.Da. că acele pietre fuseseră furate? .Ştiaţi. .N-am auzit nimic. Cred.Erau.? .Tatăl dumneavoastră nu v-a spus nimic despre dispariţia lor? .Deci. . Întrebă repede: .Nu l-aţi vizitat mai târziu să-i spuneţi noapte bună? . nu înţelegea.Vă duceţi de obicei să-i spuneţi noapte bună? . Avea cele mai mari şanse. Continuă: Erau valoroase? .Unde vă aflaţi în momentul crimei? - 43 . Socrul meu se afla în permanenţă în cameră. apoi întrebă: . .Cine mai avea acces în cameră? . pietrele se aflau în continuare în seif? .Cred că nu. în rest.Eram cu toţii în camera sa în după-amiaza asta . doamnă Lee.Da. le-ar fi foarte greu să ajungă la seif. colonele Johnson. .

. . Aţi auzit zgomotul luptei? Cred că am auzit căzând ceva greu. . precum un suflet în iad. . A fost oribil.Bine. .I salon.Dumneavoastră aţi spus-o. . - 44 .. Am ştiut imediat că sa întâmplat ceva îngrozitor. Poirot rosti încet: .. Începu să tremure violent.„Dar cine-ar fi crezut ca bătrânul.. Cred că ar fi mai bine să îi interogăm mai întâi pe oaspeţi. da. oricare ar fi acesta. de fapt. Dar să aflaţi. Lydia revenise. doamnă Lee. ucis.De fapt.Sigur. . că sunt gata să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a-i ajuta pe colonelul Johnson şi pe inspectorul-şef Sugden. . precum.Dar aţi auzit ţipătul? Lydia fu străbătută de un fior. .Sincer. Trebuie să îi aducem pe ceilalţi. domnule Lee. Sunteţi Hercule Poirot! Nu ştiu unde mi-a fost capul. Lydia se ridică. nu al salonului. Să îi trimit la dumneavoastră? . l-am auzit.Fiţi sigur. domnule Poirot. Avem datoria. pe scări.” Ea îl întrerupse: . aşa că n-am auzit mare lucru.. Bineînţeles.În legătură cu diamantele..Pe rând. Se duse spre el şi îl luă de braţ. Moartea tatălui meu trebuie răzbunată. Bietul meu tată. se răsuci. Colonelul Johnson interveni: . Privirea ei se încrucişa cu a lui Poirot. David era alături în bibliotecă.. doamnă. A fost.Ştiu.. camera socrului meu se află în dreptul sufrageriei.Vino. în ultima clipă..o întrebă Poirot calm.. Tatăl meu trebuie să fie răzbunat. Am sărit de pe loc şi i-am urmat pe soţul meu şi pe Harry sus. domnule Lee? Observ că e un model destul de vechi. Vom merge imediat să ne uităm.Da. surescitată: . cântând ceva din Mendelssohn. cred că eram singură acolo. Apoi ieşi tulburată din cameră.Dumnezeu v-a adus aici! Trebuie să aflaţi adevărul.Vino. ucis cu cea mai mare brutalitate! Trebuie să aflaţi. Trebuia să-mi fi dat seama imediat. Se îndreptă spre uşă. nu îmi amintesc. Nu îmi aduc aminte dacă se întorsese sau nu.. .. Vorbea repede.Şi celelalte două doamne? Lydia spuse încet: ...Bineînţeles! spuse el şi veni repede lângă Poirot. Poirot răspunse pe un ton calm: . dacă sunteţi amabilă.Opriţi-vă! Nu spuneţi asta! Poirot murmură: . îmi amintesc. spuse ea. Erau ochi care ascundeau secrete. atât de groaznic..Magdalene s-a dus la telefon.Cine mai era în salon în acel moment? Lydia se încruntă. domnule Poirot. Alfred.. Nu ştiu unde se afla Pilar. .Da. Poate că doamnele vor să meargă la culcare. Nu clipeau. cu o voce joasă.Îl veţi găsi notat într-o mică agendă pe care o ţinea în buzunarul halatului de casă. urmată îndeaproape de soţul ei.. Alfred o urmă. Deodată. Cu orice preţ! Mă voi îngriji de onorariul dumneavoastră.. se poate să fi fost singură în salon? . . Cunoaşteţi cifrul seifului tatălui dumneavoastră. Cred că Hilda se dusese după el.Vreau să lucraţi pentru mine. Ea şopti: . să ne lămurim în privinţa lor.. . . Alfred! Se întoarse spre ei. cred. insista Alfred Lee...

45 . . Şeful poliţiei îşi drese vocea şi preluă interogatoriul.Când l-aţi văzut ultima oară pe tatăl dumneavoastră.I-aţi văzut pe fraţii dumneavoastră.Imediat după asta aţi auzit ţipătul? George Lee avu un uşor tremur. poate. tata nici măcar n-a fost ucis! strigă George Lee. Tocmai terminasem de vorbit la telefon.. . .. asta e sigur. I-am spus-o adesea. la el. foarte neplăcut. eu.Ştia de dispariţia lor şi informase poliţia despre asta cu câteva ore înainte de moartea sa.Dar e absurd! Îmi veţi spune în curând că.Şi apoi v-aţi grăbit să ajungeţi sus? . Nu pot să-mi închipui altceva decât că avem de a face cu fapta unui nebun! Colonelul Johnson întreba politicos: . cred că eram în camera aceasta.Asta e treaba poliţiei să descopere. Avusesem o convorbire cu filiala Partidului Conservator din Westeringham circumscripţia mea. S-a stins într-un soi de horcăit. scuturând din cap. nu înţeleg. Scoase o batistă şi îşi tamponă fruntea care i se umpluse de sudoare..Am făcut imediat turul casei. . Nu există nici o îndoială în privinţa asta. . Groaznic. din vreun sanatoriu din apropiere. Ochii săi proeminenţi se făcură şi mai mari.În după-amiaza asta.Nu l-aţi mai văzut după aceea? . îl informă în şoapta şeful poliţiei. cum a ieşit? George scutură din cap şi spuse cu fermitate: . domnul Alfred şi domnul Harry Lee? . domnule Lee? . asta înseamnă că.. Era imediat după cină. . Inspectorul-şef Sugden interveni: .Nu.În sufragerie. plină de corectitudine.Păi atunci. ..... mai ales.Da.Unde vă aflaţi exact în momentul crimei. . spuse inspectorul-şef Sugden.Da. domnule Lee? .Deci din cauza lor a fost ucis? . Sugden interveni: . Şeful poliţiei făcu o pauză. apoi îl întrebă: . Mi-a îngheţat sângele în vine. Nimeni n-ar fi putut să iasă prin anexele bucătăriei fără să fie remarcat de personalul de acolo. nici noi nu înţelegem. . ..Un obicei extrem de lipsit de înţelepciune. Am fost cu toţii sus.Asta e teoria dumneavoastră? . Scăpat. . domnule Lee? Şi. pompos. spuse el. Hercule Poirot interveni cu blândeţe: .. Aşa cred. . . nu. Chiar aşa.. . de fapt.Şi cum credeţi atunci că a reuşit acest nebun să pătrundă în casă.Da. Posibil să fi fost ucis din cauza acestor pietre. suspină el. Erau chestiuni urgente.Ei bine.Eraţi la curent cu faptul că tatăl dumneavoastră ţinea o anumită cantitate de diamante veritabile neşlefuite în seiful din dormitorul său? George Lee dădu din cap aprobator. la fel şi uşa din faţă. . Toate ferestrele erau închise şi ferecate. Uşa din spate era încuiată. spuse el.Ştiaţi că aceste pietre dispăruseră? interveni colonelul Johnson. absolut groaznic. George Lee rămase perplex. probabil că au ajuns sus înaintea mea. Un ucigaş maniac.Da. De fapt..Nu..Ceva absolut îngrozitor. vreau să spun.IX George Lee avea o atitudine solemnă. Îngrozitor.Că a fost omorât..Dăduserăţi un telefon? .

. aşa că m-am gândit că viţelul cel gras ar reprezenta o bine-venită schimbare. însă Alfred era altceva. . Probabil că îi ţinea partea lui Alfred. Tata dusese pe vremuri o viaţă agitată şi dezordonată. de altfel. îi remarca trăsăturile: nasul coroiat. sau pentru una ceva mai lungă? vru să afle Poirot. Colţurile ochilor săi se umplură de cute atrăgătoare. ceea ce căutaţi dumneavoastră este adevărul.V-aţi întors de curând din străinătate. în vreme ce tatăl său fusese de înălţime mijlocie. Harry Lee era neliniştit. domnilor! Sunt aproape douăzeci de ani de când n-am mai pus piciorul în această casă. Făcea faţă cu brio. privindu-i fix. . încruntându-se. spuse Sugden. . Vreau ca ucigaşul tatălui meu să fie prins şi spânzurat.Poirot puse întrebarea ridicând uşor din sprâncene. Am aterizat în Anglia acum o săptămână. Până la urmă.Orice detaliu semnificativ pe care ni-l puteţi relata în legătură cu evenimentele din seara aceasta ne-ar fi de mare folos. Harry Lee îşi ridică bărbia şi râse. replică Harry Lee. Am primit o scrisoare de la tata în care mi se sugera să vin acasă. sunt pe de-a-ntregul pentru asta. Şi cu ce o să se aleagă până la urmă din asta? Cu ce se aleg întotdeauna băieţii cuminţi: cu un şut în fund. aşa e. Nu pot să spun că moartea tatei m-a copleşit de durere . Sunteţi bun să ne spuneţi de ce tocmai acum? îl interogă Poirot.atunci când mănâncă -. virtutea nu face doi bani. Am dat curs invitaţiei şi am venit.Aceeaşi veche istorie. nu-l mai văzusem pe diavolul bătrân de când eram copil -. dar. Suntem destul de răzbunători cei din familia asta. Ascultaţi-mă pe mine. Mai observa ceva. îşi muta privirea de la unul la altul. Nici un Lee nu uită cu uşurinţă răul care i s-a făcut. a fost tatăl meu şi a fost ucis. îmi place Lydia. domnule Lee. Aş putea să vi le înfăţişez pe loc pe ale mele. Eu ar fi trebuit să fiu cu Lydia. conştiincios. M-am săturat de lăturile pe care le mănâncă porcii . Aşa că veţi fi nevoiţi să scoateţi la lumină toate rufele murdare ale acestei familii. .M-am întors acasă definitiv! . linia maxilarului. Alfred a fost întotdeauna mort de invidie pe mine. una peste alta. din câte ştiu. foarte merituos.Dar v-aţi întors acum.. Sper să nu vă şocheze francheţea mea. Strânse din maxilar. Alfred? Alfred era livid de furie. sunt hotărât să fac dreptate pe cont propriu. . El a fost întotdeauna băiatul cuminte. dar îngrijorarea din interiorul sau era cât se poate de reală.Puteţi avea deplină încredere că vom face tot ce ne stă în puteri în privinţa asta. Totul e îngrozitor şi absolut neaşteptat.. Râse din nou. Avea sentimentul că îl mai văzuse undeva pe acest om.Fără îndoială.Dacă nu.Nu ştiu absolut nimic. oaia cea neagră. Poirot îl privi cu atenţie.Aţi venit pentru o scurtă vizită.Ei bine. Cât despre Lydia. Îşi dădu seama că.Da. Asta-i tot. 46 .Fratele dumneavoastră şi soţia sa erau mulţumiţi de perspectiva ca dumneavoastră să locuiţi aici? . însă nu e o companie prea plăcută. . În pofida aroganţei sale. ce vă pot spune? . domnilor.Aţi fost mult timp plecat? insistă Poirot. habar n-am. . din cauza asta abia aştepta să vin. deşi Harry era un bărbat solid. domnule Lee? îl întrebă Poirot. începu colonelul Johnson. Era destul de plicticos pentru bătrân să trăiască aici alături de Alfred! Alfred e un tip cenuşiu şi plicticos.în fond şi la urma urmei. . Harry se întoarse cu repeziciune spre el.X Harry Lee intră în cameră cu o atitudine arogantă. domnilor.Bătrânul era de-a dreptul încântat. Harry răspunse fără ezitare. . Râse din nou. Pentru un moment. Sunt sigur că până la urmă va fi mulţumită. cei doi semănau destul de bine. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Minunată femeie.Tatăl dumneavoastră a fost de acord? . . Cu acelaşi aer franc. . Harry Lee dădu din cap. cât de curând cineva vă va spune că sunt fiul risipitor. . poziţia aroganta a capului.

Ce? Harry făcu ochii mari. Ca un porc de Ignat. - 47 . şi se uita la noi precum o pisică. pot să jur. iată o ipoteză seducătoare.Uşa fusese încuiată din afară.Unde vă aflaţi în momentul morţii sale? .şi spuse: .Da. Nici un testament nu mai poate fi modificat în favoarea lui Pilar sau a mea.sau ar trebui mai degrabă să spun că speram .Ştia cum să-l ia pe bătrân. A trebuit s-o spargem. Acum.Asta nu ne-a spus! Nu te pui cu vulpea bătrână! Mă gândesc . Tressilian e aici dintotdeauna.După ceai. apoi continuă. Aşa că cine mai rămâne? Trecând peste Stephen Farr (şi de ce ar fi venit Stephen Farr tocmai din Africa de Sud ca să ucidă pe cineva care îi era cu totul necunoscut?). Frumoasă creatură. Atunci cine? Al dracului să fiu dacă ştiu. îmi imaginez. . Nu era o atmosferă prea cordială.. Alfred? Îl adora pe tata. domnule Lee? Harry scutură din cap. Venise şi ea aici pentru ceva. Dar. Întrucât m-am gândit şi nu cred că cineva din afară ar fi putut să o facă. După părerea mea. . . Voiaţi să ştiţi când l-am văzut ultima oară pe tatăl meu.Când l-aţi văzut ultima oară pe tatăl dumneavoastră în seara asta? . să fi fost puţin după ora şase. A stat cu el ceva timp.Nu. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Nu. Şi pe viaţa mea dacă pot să mi-l imaginez pe vreunul dintre noi făcând aşa ceva. Uşa era încuiată. Leşină şi dacă-şi vede propriul deget sângerând. Poirot se strecură în discuţie. A fost un şoc. poate puţin obosit. cum să-i intre pe sub piele. .rutină profesională . Ghinion. David? David a fost întotdeauna un visător. Pilar. Dar e al naibii de enervant.Iar în cazul acesta. N-aţi văzut-o încă? Nepoata mea din Spania. schimbând tonul. L-am scuturat binişor şi neam repezit sus. pentru a discuta problema asta.. totodată.Aha. făcu o pauză. Dar mă îndepărtez de la subiect. când am auzit zgomotul de sus. Tocmai avusese o ceartă cu Alfred. Servitorul ăla pe jumătate idiot? În nici un caz. ce să-i faci? El e mort. Ne aflam în mijlocul unei discuţii destul de tăioase. cheia se afla în interior. dând din cap. reluă Harry Lee. să vadă cum reacţionăm! I-a spus avocatului să treacă pe aici după Crăciun. Colonelul Johnson îşi drese glasul . .Deci aţi observat asta? interveni Poirot. dar Tressilian spune că s-a dus la film. are căldura aceea încântătoare a Sudului şi. . Dar cine dracu' ar fi putut să o facă? Servitorii nu pot fi bănuiţi. Bătrânul era în toane bune.ca schimbările să fie în favoarea umilei mele persoane! Mai mult ca sigur că fusesem şters cu totul din vechile testamente. a testamentului. spuse el încet. îl lămuri inspectorul-şef Sugden. n-am nici una. I-a plăcut întotdeauna să agite lucrurile. cu fratele meu Alfred. l-am auzit pe bietul tata ţipând. cu gura căscată. cineva din casă l-a omorât. Se încruntă. mă gândesc că ar fi urmat să fiu luat din nou în calcul. Încremenise acolo. din cauza umilului dumneavoastră servitor. un ins de pe altă lume. Harry Lee rânji: .Spuneţi că tatăl dumneavoastră ţinea la ea? Harry încuviinţă. George? N-are curaj. . . Ne-a luat ceva timp. Ce n-aş da să nu-i fi fost unchi! . Asta l-a paralizat pe Alfred. ăsta e motivul pentru care le-a ascuns celorlalţi venirea mea... cruzimea lui. Se auzea ca şi cum zece bărbaţi s-ar fi bătut acolo. .Atunci aveţi vreo idee despre cine ar putea fi ucigaşul. Nevestele? Femeile nu taie gâtul unui bărbat cu sânge rece.Deci tatăl dumneavoastră a adus vorba despre testamentul lui? .. în faţa tuturor. Cred că ştia ea ce urmăreşte! Acum. Voia să vadă şi să savureze ce zâzanie o să iasă când o să pic eu pe neaşteptate! Din aceeaşi cauză a adus vorba şi despre modificarea testamentului. Iar apoi. Pilar. spuse Sugden.La ce schimbări se gândea? întrebă Poirot. Ceea ce ar fi fost o lovitură urâtă pentru ceilalţi. după ceai. nu-mi dau seama! În cameră nu mai era nimeni în afară de tata şi al dracului să fiu dacă ar fi putut cineva s-o şteargă pe fereastră. Bătrânul nu era un tip stăpânit. Horbury. nu? Aşa cum v-am spus. rămâne doar familia. Am plecat şi l-am lăsat cu Horbury. la rândul ei. cred că se gândea la acelaşi lucru. Cum dracu' de era uşa încuiată..În sufragerie. .

Colonelul Johnson rupse primul tăcerea: . dacă nu e atent. ci felului în care ştia să se folosească de ea. mă întreb. Privirea lui Hercule Poirot era profund apreciativă (observă ea) însă admiraţia nu se datora frumuseţii ei. dar acum s-a terminat. E clar că ştie cum să ia un bărbat”. „Iată că. Îşi trecu mâna lungă şi subţire prin strălucirea de platină a părului. haideţi. Se aşeză pe scaun cu un zâmbet cald de mulţumire. doamnă Lee.Vă mulţumesc. Sunt atât de speriată.? . micuţa asta. Ei nu-i trecea prin cap ceea ce îşi spunea el în sinea lui: „Jolie mannequin.E foarte trist.Vă mai pot fi de folos cu ceva. părea să spună privirea ei. . Să vedem. cu o privire fixă. Sugden? Inspectorul-şef clătină din cap a îndoială şi spuse: . Mais elle a les yeux durs”. Chiar nu ştiu. . a fost un şoc. Cei trei bărbaţi se uitară unul la celălalt. Arăta foarte tânără şi puţin speriată.Haideţi.Nu. Bineînţeles.Desigur. la petite. Vrem doar să ştim de la dumneavoastră ce s-a întâmplat în seara asta..Îmi stă în obicei să observ lucrurile. frângându-şi mâinile într-un gest delicat: . . Ştiu. spuse Harry Lee răspicat.Dar nu ştiu nimic despre asta.Ştiţi. deşi sunteţi bărbat şi poliţist. toţi îmi sunt destul de străini. . dar fermă. George m-a convins să venim aici de Crăciun! Eu n-aş fi vrut să venim.Luaţi loc.tr. dar energic. Însă are privirea dură.Doamna George Lee. domnilor? Johnson scutură din cap. Nu se sinchisea de inspectorul-şef Sugden..Vai. spuse colonelul Johnson.” (n. îi cunosc foarte puţin familia lui George. Se uită de la unul la altul. 1 „Drăguţ manechin. de fapt. George Lee o să aibă de furcă cu ea. până la urmă nu sunteţi chiar atât de detestabil. Spuse binevoitor: . Inspectorul-şef Sugden îşi zicea: „Marfă ieftină şi fără creier. pentru moment este suficient. . poate doar nerăbdarea cuiva care vrea să-şi continue treaba. domnule Lee. Pe domnul Lee nu l-am văzut decât o dată sau de două ori.Ce părere ai.. pe Alfred şi pe Lydia i-am văzut mai des. Se îndreptă spre uşa şi ieşi fără să privească înapoi.1 Colonelul Johnson se gândea: „Al dracului de bine arată fata asta. dar. Străinii sunt foarte susceptibili atunci când vine vorba de femei. Sunt sigură că nimic nu va mai fi la fel de-acum încolo! . Rochia ei de catifea verde-crud se potrivea cu trăsăturile delicate ale feţei. plină de surprindere. o dată la nunta noastră şi încă o dată de atunci.Îi e frică de ceva.. bineînţeles că nu. pe un ton cald.? - XI Magdalene Lee se opri efectiv în uşă. dumneavoastră sunteţi. cât e de îngrozitor. Pentru o clipă. Sper c-o să terminăm repede cu ea”. Oare de ce. într-adevăr. . ochii şefului poliţiei se micşorară. V-aş ruga să fiţi amabil să chemaţi înăuntru pe următorul membru al familiei. Ea izbucni: . Cei trei bărbaţi rămaseră pentru o clipă uitându-se la ea.Am ajuns de-abia ieri.” Zâmbetul îl includea şi pe Poirot. Şopti. în ochii lui Johnson se citea o subită admiraţie. doamnă Lee. Inspectorul-şef Sugden nu arătă că ar fi avut vreo reacţie.) 48 . .

cred că asta-i tot. până.Da. Diamante adevărate? . din camera socrului meu. Însă celorlalţi.Da. 2 „Joacă foarte bine teatru.Diamante în valoare de aproximativ zece mii de lire sterline. zâmbetul unei fetiţe recunoscătoare. O! Se opri dintr-odată.A fost o figură de stil. O! A fost ca un coşmar! N-o să uit niciodată! . Şi după aceea i-a spus lui Alfred că arăta foarte morocănos.. .Da.Era vorba deci de o convorbire interurbană? .Nu.Hilda. Of.Ei bine. cu ochii înspăimântaţi. nimic altceva.Da.. n-am vrut deloc să spun asta! . dar a spus că avea un creier de muscă. . .. cu capul sus şi cu palmele puţin întoarse spre exterior..Ei bine. . când am ajuns acolo.Cine era furios? . apoi ieşi. Privirea lui Hercule Poirot fu din nou admirativă şi iarăşi îşi spuse în sinea lui: elle joue très bien la comédie.O! Scoase un gâfâit uşor.Şi afişă din nou acea privire de copil speriat. cette petite. Tonul colonelului Johnson deveni în mod mecanic consolator.. Unde vă aflaţi în momentul crimei? o întrebă colonelul Johnson. Harry a făcut ceva destul de urât. în afară de George.) 49 . ţinea el aşa ceva? Părea a fi sincer surprinsă... în viaţă. vorbea la telefon cu avocaţii săi despre testament.. da.Toţi erau aşa de furioşi! .Bineînţeles! Ce prostie din partea mea. nu. chestie la care David s-a ridicat şi s-a uitat la el de parcă ar fi vrut să-l omoare. Lui nu i-a zis nimic socrul meu. . . cu Westeringham. într-adevăr. doamnă Lee.. În această cameră? . căci ne chemase pe toţi. . pe sub pleoape.O! Asta s-a întâmplat în această după-amiază.e moartă de mult timp -. N-am vrut să spun asta.Asta a fost ultima dată când l-aţi văzut? . cred. Uneori îţi ia ceva să prinzi o legătură seara. cred că asta e tot pentru moment.tr. care e nevasta lui David. Mă dusesem la telefon.. . Acum spuneţi-mi când l-aţi văzut ultima oară pe socrul dumneavoastră.” (n. domnul Lee. Domnul Lee a spus că nu mai voia să vadă pe nimeni în seara aceea.Aţi stat mult? .. . mulţumesc. cu ochii larg deschişi.Da...Am stat.. .Nu. normal. care concentra în el esenţa cupidităţii feminine.. Până. Alfred era foarte supărat din cauza asta. . Inspectorul-şef Sugden interveni: .O.2 .O. uneori te zăpăceşti de tot. . Eram absolut singură. Aşa că am ieşit cu toţii. . . . spuse colonelul Johnson.Mai era cineva cu dumneavoastră în cameră? Făcu ochii mari.. Nu vă mai deranjam. de la Johnson la Poirot. A fost îngrozitor! . în afară de cel de sus.Oh.. micuţa. .. ceva timp. Se ridică şi aruncă un zâmbet.. lăsaţi-mă să mă gândesc puţin..Înţeleg. o informă Poirot.Îngrozitor? De ce? sări Johnson. Tremura.O. spuneţi.Vorbeaţi la telefon. îngână colonelul Johnson. . Apoi socrul meu a spus ceva despre soţia lui . fiindcă Harry urma să se mute aici. Cred că eram în salon.Ce s-a întâmplat mai exact? . spuse împăciuitor colonelul Johnson. .. l-a calmat şi. cu toţii. Vedeţi.Iar apoi a fost acel urlet oribil şi toată lumea fugea şi uşa care era închisă şi pe care au fost nevoiţi să o spargă. Cred că era aşa din cauza lui Harry.Nu sunteţi sigură? Privirea lui Magdalene ezită un moment. nu. ăsta e singurul telefon..Iar apoi? . Continuă: Ştiaţi că socrul dumneavoastră ţinea o anumită cantitate de diamante neşlefuite în seiful său? .

. Ambele fraze spuneau adevărul. Poirot aprobă cu hotărâre. însă colonelul Johnson interveni: . cu atâta naivitate! . Şeful poliţiei se întoarse spre el.E foarte adevărat. o rugă colonelul Johnson. în cele din urmă. . A precizat . . să-şi amintească de trecut.Mon cher. .Mai e ceva. şopti Poirot. . Poirot?Ceea ce vreau să spun este că Simeon Lee.Fiţi amabilă şi chemaţi-l pe cumnatul dumneavoastră. Ce legătură are caracterul defunctului cu felul în care acesta a murit? Poirot rosti cu un aer visător: . . asta n-a fost o eroare. Se amuză jucându-se cu lăcomia şi venalitatea naturii umane. De ce şi-a adunat Simeon Lee familia? De ce a fost nevoie ca ei să ajungă în cameră exact la timp pentru a-l auzi vorbind la telefon cu avocatul său? Parbleu1. Mintea nestăpânită a lui Mercutio a făcut ca moartea să-i vină din vârful unei spade. . Nu ştiu dacă ai observat. ce credeţi? Încep să se lege lucrurile! Observaţi un lucru: George Lee vorbea la telefon atunci când a auzit ţipătul! Nevasta lui vorbea şi ea la telefon atunci când l-a auzit! Asta nu se leagă. închizând uşa în urma ei. i-au adus moartea. Dar de aici putem face noi înşine o reconstituire a lucrurilor. Poirot? Hercule Poirot se aplecă în faţă. Domnul Lee era un ins ciudat. spuse el.Ah. spuse el.. Ştiu la ce te referi. în caracterul celui decedat! Inspectorul-şef Sugden întoarse spre el o privire descumpănită. cred. fiind un anume tip de om.Nu prea vă înţeleg.Aş spune că firea răposatului domn Lee începe să ni se înfăţişeze. . iată-l stând în fotoliu şi tânjind după distracţia din tinereţe.Unde vrei să ajungi de fapt.. mon vieux. a pus în mişcare anumite forţe care.Mais oui. Felul onest şi lipsit de suspiciune de a fi al Desdemonei a fost cauza directă a morţii ei. Cred că în asta stă esenţa întregului caz. l-a atacat pe domnul 1 „Pe toţi dracii!” (n.Nu vreau să mă arăt ireverenţios faţă de doamnă. Aşa că îşi creează o nouă formă de divertisment. El voia ca ei să audă asta! Bietul bătrân.) 50 .Exact. deşi e genul care s-ar pricepe de minune să stoarcă bani de la un gentleman.. astfel.vai. Colonelul Johnson îşi mângâie mustaţa: .. domnule Poirot.că Alfred era furios pe tatăl său şi că David se uita de parcă ar fi vrut să-l omoare.. de asemenea! însă din asta mai putem deduce ceva. inspectore.Între caracterul victimei şi felul în care este ucisă există întotdeauna o legătură. dar nu se ştie niciodată.. da.Nu crezi deci că diamantele au vreun amestec în treaba asta? Poirot zâmbi văzând perplexitatea onestă întipărită pe figura lui Johnson. nu se leagă deloc. Poirot. el nu trebuia să omită pe nimeni. totuşi nu cred că e genul care i-ar tăia beregata. domnul David Lee. Din cauza asta nu le-a dat niciodată la şlefuit. domnule Poirot. O femeie mai bănuitoare ar fi remarcat maşinaţiunile lui Iago şi le-ar fi evitat din timp. Ei bine. trebuie s-o recunoşti. Adăugă: Ce părere ai. spuse Poirot. Caracterul bizar al domnului Lee a făcut ca el să ţină diamante neşlefuite în valoare de zece mii de lire sterline în seiful său! Nu orice om face asta. Inspectorul-şef primi complimentul cu o oarecare îndoială. Răspunse: . încuviinţând din cap cu aerul unuia care înţelege măcar direcţia în care partenerul său de conversaţie vrea să ducă discuţia..Dar dumneata ce crezi. Îndreptă sugativa pe care o avea înainte şi şterse un firicel de praf de pe un sfeşnic. în mod logic şi necesar. Murdăria lui Marat i-a atras moartea într-o baie.Apoi. Văd că aveţi un excelent simţ al deducţiei. se întoarse la masă. spuse el. Sugden? Inspectorul-şef spuse încet: . şi cu emoţiile şi pasiunile ei. spuse inspectorul-şef Sugden.. În jocul său cu aviditatea şi cu sentimentele copiilor săi. dar aş spune că. Asta nu i s-ar potrivi câtuşi de puţin. Ţinea acele pietre pentru a le putea scoate şi a le pipăi şi.tr. Doamna George Lee s-a dat de gol mai mult decât şi-a închipuit! Ne-a zugrăvit o imagine destul de semnificativă despre cum s-a desfăşurat ultima întâlnire de familie. exact.

Înţeleg. A pufnit şi a spus că i-ar fi imposibil să se descurce cu mai puţin. mama dumneavoastră? Tâmplele lui David zvâcneau.Ce s-a întâmplat acolo? . aşa că avea toate scuzele pentru asta. A spus. ei bine. Se pare că ne-a adunat pe toţi acolo ca să. nici unul dintre noi.Totul a fost o nebunie. nu există nici un bărbat adevărat în această familie! A spus că Pilar (nepoata mea din Spania) valorează cât oricare doi dintre noi. Inspectorul-şef Sugden îşi consultă agenda. Bineînţeles că se referea la tatăl ei. trase un scaun şi se aşeză.. că va fi obligat să-şi reducă cheltuielile. Se întrerupse. îl întrebă: . repetaţi exact cuvintele lui.Aşa este. Mâinile i se împreunară pe masa din faţa lui.. s-a făcut roşu ca racul. Atitudinea sa era calmă. . tremurând uşor.. chiar dacă sunt fructul unui adulter. A insultat-o. da.Deci şi ea era supărată? . de fapt. O chestie destul de urâtă. tatăl meu a mai spus ceva destul de dur: a adus vorba despre legătura ei cu un ofiţer de marină. îşi drămuieşte fiecare penny. domnule Lee. Lumina cădea pe şuviţa de păr care i se lăsa pe frunte şi îi punea în evidenţă osatura fragilă a feţei.Da.David Lee răspunse cu calm:Tatăl meu se afla într-o dispoziţie extrem de dificilă. Dar a fost ceva destul de informai. George a fost foarte supărat. A spus că speră că undeva pe lumea asta i sau născut fii mai buni. căci George a fost întotdeauna cel mai cumpătat. XII David Lee era stăpân pe sine. că a avut loc un soi de întrunire de familie în după-amiaza aceasta.are gusturi extravagante. cred că i-a spus că va fi nevoit să-i mai taie din rentă pe viitor. Ne-a spus că nu suntem buni de nimic. Tatăl meu i-a spus calm că nu va avea încotro şi că soţia lui ar trebui să-l ajute să facă economii. cu ce vă pot fi de folos? Colonelul Johnson îl întrebă: . uitându-se grav şi întrebător la colonelul Johnson.Tatăl dumneavoastră i-a spus ceva în particular fratelui dumneavoastră.George Lee la fel ca pe ceilalţi! Soţia sa a păstrat cu grijă tăcerea asupra acestui aspect. în schimb. deodată atent. spuse el. domnul George Lee? .Da. Ah.. cred. Pe lângă asta.S-a exprimat într-un fel destul de trivial.Tatăl dumneavoastră a vorbit cumva şi despre fosta lui soţie. 51 . cred că e destul de cheltuitoare . domnilor. Uşa se deschise şi intră David Lee. dacă se poate. Arăta absurd de tânăr pentru a fi fiul acelui bătrân neputincios care zăcea mort sus. domnule Lee.. ca să-şi reverse veninul asupra noastră. şi că.. Era bătrân şi invalid. dar a sunat destul de ciudat.. de la ceilalţi. ... David spuse fără chef: . . În mod sigur a aruncat şi asupra ei ceva săgeţi otrăvite! Vom afla. Aplecându-se în faţă. Vreau să spun că nu a fost vorba de vreun consiliu de familie sau ceva asemănător. Poirot spuse: . în camera tatălui dumneavoastră? .Da. Magdalene. Magdalene s-a făcut pământie la faţă şi o înţeleg. ce i-a spus Simeon Lee lui George Lee şi soţiei sale. David se opri. Poirot continuă: .Lui George? Nu-mi amintesc. Se apropie de ei.Vă aduceţi aminte ce a spus? David răspunse liniştit: .Vă rog. Spuse cu o voce joasă: . Poirot îl îndemnă: .. aproape nefiresc de calmă. I se citea pe faţă dezgustul cu care repeta cuvintele.

cu soţia mea. Poirot întrebă: . o viaţă foarte fericită.Făcuserăţi cunoştinţă în prealabil cu socrul dumneavoastră. admise David laconic. unde am cântat la pian. Precum un suflet în iad.. aşa e? Ea încuviinţă din cap. fixaţi pe un chip durduliu şi strălucind ca adevărate izvoare de blândeţe. Apoi am mers sus.Da. Am cântat ceva vreme. apoi continuă: Poate nu sunteţi la curent cu faptul că până la această vizită nu îl mai văzusem pe tatăl meu de aproape douăzeci de ani. . calmi. domnul Lee? 52 . cu nervozitate: Doar nu vreţi să vă descriu ce.O! Un zgomot îndepărtat de mobila răsturnată undeva sus. . . Am înţeles de la soţul dumneavoastră. Îşi împreună din nou mâinile.Ce aţi auzit de fapt? . până. .Vreţi să ne povestiţi pe scurt ce aţi făcut aseară? Am plecat destul de repede de la cină...A murit când eram copil. Am plecat de acasă! răspunse David cu răceală.Ştiaţi că tatăl dumneavoastră ţinea un număr considerabil de diamante autentice în seiful din dormitor? întrebă colonelul Johnson.Cred că destul de multă lume! Însă nu mă pot gândi la nimeni în particular. ce am văzut acolo? . Aşa că nu vă pot spune prea multe despre obiceiurile lui. nu? îl întrebă Poirot.. Iar apoi un ţipăt groaznic.Poftim? Nu. Părul ei negru nu încărunţise deloc. Ieşi din cameră cu repeziciune. Doamne.Cine ar putea fi fericit alături de un om precum tatăl meu? Mama mea a fost o sfântă. Mă plictiseşte statul ăsta la un pahar de vin. .. „E o femeie drăguţă”. S-a referit la ea în trecere. .Ce a spus? .Biblioteca se află lângă salon. zise el. nu e necesar. M-am făcut nevăzut şi m-am dus în bibliotecă. O. Colonelul Johnson folosi tonul cel mai amabil cu putinţă: . .Nu. am văzut că Alfred şi Harry se pregăteau de o ceartă.Mama dumneavoastră a murit de ceva timp. se gândi el. A murit cu inima zdrobită. că vă aflaţi pentru prima dată la Gorston Hall.Tatăl dumneavoastră a suferit la moartea ei? continuă Poirot. Vă mulţumesc. doamnă Lee. . când uşa se deschise din nou şi Hilda Lee intră în cameră. până s-a întâmplat nenorocirea. aşa e? . cu ceilalţi. Venise din salon. nu? David râse cu dispreţ. . a fost îngrozitor! Johnson interveni: . Făcu o pauză.. afectarea înşelătoare şi nurii Magdalenei. Pe lângă asta. Hercule Poirot o privi cu interes.Nu-mi amintesc. iar ochii ei erau căprui..Colonelul Johnson interveni: .. O mare pierdere pentru toţi cei din familia dumneavoastră. domnule Lee.Eraţi singur în bibliotecă? . . Adăugă repede. Urăsc scandalurile. Bănuiesc că nu aveţi nici o idee despre cine ar fi vrut să-l omoare pe tatăl dumneavoastră!? David Lee răspunse simplu: . Fu nevoit să recunoască în sinea sa că soţiile celor din familia Lee constituiau un obiect de studiu extrem de interesant.. XIII Colonelul Johnson nici nu apucă să-şi dreagă vocea.. Inteligenţa ascuţită şi graţia de ogar a Lydiei. . Observă că era mai tânără decât o arătau coafura ei lipsită de gust şi hainele demodate şi neasortate. Hilda.Nu a avut.. trăgând uşa cu zgomot după el.Nu ştiu. despre duşmanii lui sau despre cum mergeau lucrurile pe aici.Da? Pare o nebunie să faci aşa ceva! răspunse David cu indiferenţă. forţa liniştitoare pe care o manifesta Hilda. asta e tot.

.O. vă cer să-mi spuneţi ceea ce credeţi şi nu ceea ce aţi putea şti cu certitudine. Am presupus că era bătrân şi singur şi că voia cu adevărat să se împace cu toţi copiii săi.Gândiţi-vă bine. interveni Poirot..În scopul de a răspândi îndoiala şi suspiciunea în rândurile dumneavoastră? .. Johnson întrebă răspicat: .nu-mi aduc aminte exact numele său . .Şi care erau. nu-l văzusem niciodată pe socrul meu.Până atunci.Socrul meu i-a scris lui David. .. întrucât.Şi a reuşit? .. nu 53 .Doamnă. e posibil să nici nu fi intenţionat să-şi modifice testamentul? Ea avu un moment de ezitare. doamnă? Cred că ceea ce ne veţi spune ne poate fi de folos. . . cred că această intenţie era reală. socrul meu vorbea la telefon.Sunt aproape sigură ca a făcut intenţionat astfel încât să o auzim. . a reuşit. da.Da. . spuse Hilda. voia să întocmească un nou testament. O scenă destul de violentă. însă aş dori foarte mult să ştiu care este opinia dumneavoastră în privinţa conţinutului modificărilor pe care testamentul cel nou le-ar fi adus. întrucât el. ci să aţâţe zâzania.Hilda răspunse cu vocea ei plăcută: . ni s-a vorbit despre o scenă care a avut loc în aceasta după-amiază. spuse Poirot.Nu.V-aş ruga să ne-o descrieţi. Şi-a dorit întotdeauna să nu mai aibă nimic de a face cu familia sa.În acest caz. nu mai era de actualitate. de fapt. Avea. în opinia dumneavoastră. cele pe care le-ar fi pus un reprezentant englez al legii. Poirot o îndemnă: . nu am nici o calitate oficială în acest caz.. din câte am înţeles? . însă i-a plăcut să scoată în evidenţă cât mai ostentativ acest fapt. Cum să mă exprim?. Ar fi vrut să îi vadă pe toţi membrii familiei stârniţi unii împotriva celorlalţi. în opinia dumneavoastră.. iar întrebările mele. Ne-am căsătorit la puţin timp după ce David plecase de acasă. .Cu avocatul său. Ea se întoarse imediat către el.urma să treacă pe aici. . în privinţa asta..N-am nici cea mai mică îndoială că intenţia reală a socrului meu nu era să facă pace. poate. socrul meu. . n-am întâlnit pe nici unul dintre ei. Cel vechi. sugera că domnul.Nu. spunea el..Da. Carlton să fi fost? .Şi soţul dumneavoastră a răspuns acestei chemări? . Poirot interveni: . .Faptul că a acceptat mi se datorează. îl amuza să stârnească cele mai rele instincte ale omului.Când am ajuns în camera.Astfel încât. doamnă. Până acum. cred. . în întregime.. spuse Hilda Lee. După cum vă daţi seama. cum de s-a ivit ocazia acestei vizite? .Sunteţi atât de amabilă să ne explicaţi mai clar.În ce fel? Hilda răspunse cu o voce joasă: . socrul dumneavoastră a făcut special astfel încât toată lumea să audă această conversaţie sau aţi prins-o doar din întâmplare? . . Probabil că voia într-adevăr să întocmească un nou testament. după cum probabil aţi observat. Se gândi câteva momente.Îl amuza. Apoi spuse încet: . Nu am înţeles cum trebuie situaţia. cât mai fidel posibil. A insistat vorbind despre pe vârsta lui înaintată şi despre dorinţa sa de a-şi avea alături toţi copiii de Crăciun. adevăratele lui intenţii? Hilda ezită o clipă. mă tem. Nu ştiam nimic despre adevăratele sale intenţii. Ea înclină din cap. .Doamna. Un soi de pornire maliţioasa în el. nu sunt.

În opinia mea. la un moment dat. din câte ştiu. sora soţului meu. . .Eram cu soţul meu în bibliotecă. ar fi vrut să-i lase o suma considerabilă.Nu mă deranjează să spun ceea ce gândesc. indiferent de subiect. bineînţeles.Hilda răspunse calm:Nu ştiu. Hilda Lee reluă firul povestirii: . Dezamăgit pentru că nu avea nepoţi. Pilar.Nu cred că e prea plăcut să te afli în Spania în acest moment.cred că e cazul. A spus că. apoi a trecut la subiectul bani. dintr-odată. doamnă Lee. domnul Lee a început să zbiere la noi..A făcut o aluzie la inteligenţa ei. Sprâncenele i se uniră într-un efort de a-şi aduce aminte. A fost o plăcere să avem pe cineva tânăr şi plin de viaţă în casă. A fost o idee cam demodată. Juan Estravados. Cred că a zis ceva despre cum doar cei crescuţi într-o familie numeroasă ştiu să aprecieze Crăciunul. cerând ca nimeni să nu mai urce la el în seara aceasta. Apoi.Asta a fost ultima dată când l-aţi văzut? Ea înclină din cap. A afirmat că şi soţia lui fusese foarte pricepută într-ale croitoriei. singura nepoată din familie. am dori să ne relataţi conversaţia din această după-amiază. Ea însăşi a murit acum un an. Nu mă îndoiesc că ei nu i-a picat deloc bine. Fiica ei. . Dieu merci. bineînţeles. Pilar a rămas orfană.După ce socrul meu a terminat de vorbit la telefon. alături de el. care să ducă mai departe numele de Lee. la puţin timp după căsătorie. De aceea domnul Lee a chemat-o să locuiască în Anglia. întreţinerea casei îl va costa mai mult.Ceilalţi membri ai familiei au avut o reacţie pozitivă în privinţa venirii ei? Hilda spuse cu voce joasă: . tocmai a sosit aici.Nu. . căci mi-am dat seama cât de mult i-a fost rănită mândria în felul ăsta.Îmi cer scuze. părea să îi placă aici? . Probabil că pentru o fată crescută în Spania atmosfera de pe aici pare stranie şi distantă. Soţul meu i-a fost foarte devotat mamei lui şi observaţia aceasta l-a supărat extrem de tare. făcându-i femeiuşti leşinate sau ceva de genul ăsta.Iar apoi? . Se aprinsese destul de tare... în noul său testament. Ei i-a spus că va trebui să-şi facă singură haine. spuse ea. . Apoi. I-a anunţat pe George şi pe Magdalene că vor fi nevoiţi să facă economii. . Am deviat de la subiect.Asta e tot ce a spus despre ea? Hilda pufni. Până când. Bineînţeles. .Iar apoi. Hilda Lee le aruncă un zâmbet. Apoi a spus că se simte obosit şi că se va culca devreme.Cât despre ea. Probabil că în cel vechi figura doar cu o mică parte sau chiar cu nimic. E o fată încântătoare şi mai e. . n-a mai putut răbda şi şi-a vărsat furia pe fiii săi. n-am văzut-o niciodată. pe viitor. mă tem. spunând că arătăm cu toţii de parcă ni s-ar fi înecat corăbiile. Socrul meu era încântat de prezenţa ei.Şi după aceea? 54 . A spus că voia să fie în formă în ziua de Crăciun. Poirot murmura: .Ce simţea? Ea îşi întoarse spre el privirea calmă.Unde vă aflaţi în momentul în care s-a produs crima? .O cunoşteaţi pe cumnata dumneavoastră? . s-a măritat cu un spaniol. . Poirot insista cu delicateţe: . îmi dau seama că asta îl rodea de multă vreme. Soţul ei spaniol a murit în circumstanţe tragice. spuse Hilda încet. Îmi cânta la pian. am plecat cu toţii. Jennifer.Era dezamăgit. Les femmes au darul de a-şi forma repede o opinie. Poirot o întrerupse cu blândeţe: .Cred că toţi au simpatizat-o. vreau să spun. Mi-a părut rău pentru el. băieţi.. Ceva de genul ăsta. s-a uitat la noi şi a izbucnit în râs. . Acum. spuse Johnson. înţeleg ce simţea. . Avea o mare slăbiciune pentru ea.

A căzut o bombă. răspunse Pilar.. .A fost mai râu decât atât! . Ochii ei zăboviră cu o plăcere naivă pe chipul lui cel chipeş. îi spuse Pilar inspectorului-şef Sugden. în loc de cap nu mai avea decât sânge.. - XIV Pilar intră în cameră cu strângerea de inimă a unui animal care adulmecă o capcană. . El spuse: . ochii negri plini de mândrie şi curbura roşie a buzelor. Nu merg niciodată pe jos.. Poirot spuse cu gravitate: .Dar. spunea că e un bătrân drac împieliţat. . Mă dureau picioarele. cu toate astea. Apoi îi spuse: .Bănuiesc că vorbiţi engleza.Este ceea ce credeaţi despre el.foarte chipeş. Iar apoi ţipătul acela îngrozitor în timp ce i se tăia gâtul. n-ar fi putut fi atât de impunător ca dumneavoastră.A fost ţipătul cuiva care părea să nu aibă deloc suflet. . Era una dintre puţinele dăţi când îl văzuse pe impasibilului inspector-şef pus în încurcătură.Domnul Lee a fost bunicul dumneavoastră.O. Eu însămi sunt foarte englezoaică. Şi nu ştiam să conduc. Şi nu-mi place să merg pe jos. Colonelul Johnson îşi înăbuşi un chicotit. Dar. Pilar aprobă cu entuziasm. îmi place ca un bărbat să fie foarte impunător.A fost un ţipăt atât de îngrozitor? A fost precum acela . doamnă? Ea ridică o mână.făcu o pauză .. foarte bătrân.. în vreme ce îi studia strălucirea neagră a părului. Pe buzele colonelului Johnson miji un zâmbet şters. cu umeri laţi şi foarte. Cred că a fost chipeş în tinereţe . aţi reuşit să ajungeţi aici.Ce vreţi să spuneţi. cât extrem de suspicioasă. aşa ca dumneavoastră.Până la urmă. ceva ca o fiară. Inuman.Am auzit venind de sus zgomote de scaune şi mese răsturnate. doamnă? . domnişoară? . bineînţeles. mi-a plăcut. înalt. o luptă teribilă. Nu prea putea să se ridice de jos şi avea o faţă uscată şi zbârcită ca o smochină. . da. Am avut multe peripeţii până am reuşit să ies din Spania. aşa e? Pilar încuviinţă. Părea nu atât speriata. senorita? o chestiona el.. Colonelul Johnson zâmbi şi spuse: .al unui suflet aflat în iad? Hilda Lee răspunse: . ce mai. foarte puternic. iar şoferul a fost ucis. da. care se înroşise de mama focului ca urmare a complimentului. Mama mea era englezoaică. V-a chemat aici din Spania şi aţi ajuns de câteva zile. porţelanuri sparte.Ce impresie v-a lăsat când l-aţi văzut.. .. continuă Pilar cu regret în glas. îndurerată şi îşi fixă privirea în podea. Mama vă vorbise mult despre bunicul dumneavoastră? Pilar aprobă cu bucurie.O. aşa că a trebuit să merg pe jos destul de mult. Apoi zise: .Bineînţeles că era bătrân.. Hercule Poirot oftă. Ochii i se mişcau cu repeziciune dintr-o parte în alta. Colonelul Johnson se ridică şi îi oferi un scaun. Foarte englezesc! Un calificativ mai degrabă nepotrivit pentru Pilar Estravados.Asta înseamnă că vă plac bărbaţii impunători. 55 .Bineînţeles.. domnişoară Estravados!? Pilar făcu ochii mari. Hercule Poirot zâmbi.Aşa e. Poirot întrebă: . mă dureau de muream.

V-a spus vreodată că ţinea diamante în seiful din camera sa? . A spus că eu preţuiesc mai mult decât oricare dintre ei. Tremura tot şi se albise la faţă.Aţi petrecut mult timp cu bunicul dumneavoastră de când aţi ajuns aici? . . M-am gândit că poate o să-mi dea într-o zi. După asta am auzit de departe un ţipăt şi toată lumea 56 . he he.Un testament.Hm. da. În Spania.Mă întrebaţi unde eram? . Şi toate pisicile sunt hoaţe. .. Urma să dansez din nou cu Stephen.. că n-au fost în stare să aibă copii. aşa e? .Da. spuse ea.Are o faţă de hoţ. dintr-o parte în alta.Ştiţi că acele diamante au fost furate? o întrebă colonelul Johnson. .Unde vă aflaţi în momentul crimei? o întrebă Johnson. nu cred. Îmi place să văd oameni furioşi.Da. ea a rămas la urmă.A spus ceva despre bani sau despre vreun testament? . Bunicul le-a spus că nu sunt buni de nimic.Horbury? Adică valetul? .O. înţeleg că toată familia se strânsese sus în camera bunicului dumneavoastră în după-amiaza asta şi că s-au spus nişte cuvinte destul de grele.Ce s-a întâmplat? .Vă amintiţi ce s-a spus? Pilar păru mai degrabă nesigură. . Am pus muzică la gramofon şi am dansat.Da. a rămas? .Deci vi le-a arătat. Brunet şi solid şi are ochi frumoşi. Acum.Da. Nu-mi amintesc. m-am dus să stau cu el. . . . Arăta de parcă s-ar fi îmbolnăvit. ne vom opri aici. nevasta lui David. i-a înfuriat peste măsură! . Pilar aprobă şi zâmbi. . . Bunicul. foarte urâte..Da. grăsana. Inspectorul-şef Sugden întreba iute: . El e din Africa de Sud. doar se înroşesc foarte tare la faţă şi tac mâlc. Dar nu arătau ca diamantele.O.. Dar aici în Anglia lumea nu se înfurie aşa ca în Spania.Da.Nu.Ce vă faceţi să credeţi asta? . Apoi m-am dus sus în camera mea şi m-am machiat.toţi în afară de Hilda.Furate? . mi le-a şi arătat. chiar foarte urâte. nu.Au plecat toţi . În privinţa asta. Căci domnilor în vârstă le plac mult fetele tinere.Da.Colonelul Johnson o întrebă răspicat: . Pilar făcu ochii foarte mari. spuse colonelul Johnson.Chiar aşa. . I se mişcă aşa ochii. . . A fost foarte amuzant. păşeşte încet de nu-l auzi şi ascultă pe la uşi. Mi-a spus multe lucruri. .Nu sunt sigură.Stephen Farr? ..Da. .Apoi m-am dus şi l-am găsit pe Stephen. erau doar ca nişte pietre neşlefuite. oamenii scot cuţitele. . dacă o să fiu drăguţă cu el şi o să vin des să îi ţin companie. David arăta foarte caraghios. e băiatul unui partener al bunicului.Şi după aceea? . .. Şi el e foarte chipeş. nu mi-a dat. Mă plăcea foarte mult . . aveţi idee cine ar fi putut să le ia? Pilar dădu din cap că da. .Da. E ca o pisică. Chiar foarte mult. da. urlă şi înjură. Horbury trebuie să fi fost.Mă dusesem în salon cu Lydia.Şi să înţeleg că asta v-a plăcut? . în Anglia nu fac nimic. . cum că fusese un om foarte rău şi tot ce a făcut în Africa de Sud.Şi nu v-a dat nici una? Pilar scutură din cap.

Domnul Lee m-a primit cum nu se poate mai călduros şi a insistat să rămân neapărat să petrec Crăciunul alături de familia sa.. domnule Farr? . a fost pe vremuri partenerul de afaceri al lui Simeon Lee în Africa de Sud.Luaţi loc. cu un aer care spunea clar că îşi savurase relatarea. dar n-aveam nici un motiv să fiu.. Morile lui Dumnezeu. tata a murit acum câţiva ani. Tatăl meu mi-a spus întotdeauna să-l caut pe domnul Lee când voi ajunge în Anglia. Se opri. iar bunicul zăcea într-o baltă de sânge şi gâtul. Colonelul Johnson repetă: . ..Mă tem că nu vă voi fi de mare folos. Mă temeam să nu deranjez.Atunci l-aţi văzut ultima oară? . Stephen se aşeză.Nu vi s-a făcut râu văzând atâta sânge? vru să afle Johnson. . da. buf!. însă.Da. Regret enorm că tocmai lor a trebuit să li se întâmple aşa ceva.De cât timp sunteţi aici. Anul acesta am venit în Anglia pentru prima dată şi m-am gândit să ascult sfatul tatălui meu şi să-l caut pe domnul Lee. cu un zâmbet discret întipărit pe figură: Am fost oarecum emoţionat venind aici.făcu un gest iute şi dramatic arătând spre gâtul ei -. Tatăl meu mi-a vorbit mult despre Simeon Lee. Asta se întâmpla acum mai bine de patruzeci de ani.A zis cineva ceva? întreba Poirot. Era în toane bune şi abia aştepta să afle noutăţi despre o grămadă de oameni şi de locuri. Ochii săi calmi şi inteligenţi priviră pe rând la cei trei bărbaţi. mi-a spus ce figură era. amândoi sunt bărbaţi înalţi şi puternici. I-am spus odată că trecuse prea mult timp şi că probabil n-ar mai şti cine sunt. . pe măsură ce Stephen Farr se apropia. Aruncă un zâmbet fermecător către fiecare bărbat în parte. Adăugă timid: Toţi s-au purtat foarte frumos cu mine. uite-aşa îi era tăiat . Făcu o pauză. am plecat.Nu.David a zis ceva aşa de amuzant. exact sub ureche. domnule Farr.Da.Domnişoară Estravados. domnul şi doamna Alfred Lee în special. colonelul Johnson avu impresia pentru o clipă că persoana care intra era Ham Lee. Mi-a spus: „Când do: oameni trec prin ceea ce am trecut eu şi Simeon Lee..” Şi David Lee a spus asta! XV În timp ce uşa se mai deschidea o dată.Iar apoi. Ea se holbă la el.. nu uită”. . de ce? Apare de obicei sânge când cineva este ucis. cum a zis? Ah. ce privelişte. asta a spus! Repetă accentuând fiecare cuvânt: „Morile-lui-Dumnezeu. Continuă. . cred că asta e tot pentru moment.. îl invită el. totul era spart şi trântit la pământ. încercau să spargă uşa de la camera bunicului.. Începu: . Însă vă rog să mă întrebaţi tot ce consideraţi că ar fi util. Pilar se ridică ascultătoare. Pilar răspunse: . O. am pălăvrăgit puţin cu el de dimineaţă.Da? . spuse ea şi ieşi. . Harry şi Stephen au făcut-o în cele din urmă. dar mărunt.Atunci. Şi era atât de mult sânge peste tot! . a căzut şi ne-am uitat cu toţii înăuntru. dar tata a râs de asta. nu? Colonelul Johnson o întrerupse: . Simeon Lee s-a întors acasă cu o avere şi nici tata nu s-a descurcat prea rău. dar n-a acceptat nici un refuz.De ieri. El şi tata au făcut ceva bani împreună.A amintit că ţinea o anumită cantitate de diamante neşlefuite în seiful său? 57 . . Ei bine.” Ce înseamnă asta? Moara face făină. îşi dădu seama de eroare.. Tatăl meu. aşa că m-am dus şi eu.alerga.L-aţi văzut astăzi pe domnul Lee? .„Morile Domnului macină încet. . . Ebenezer Farr. Poate că ar fi mai bine să încep prin a vă spune cine sunt.

Deci asta e? Avem un străin suspect între zidurile cetăţii! Ei bine.Şi iată că s-a întors roata.Desigur. cu toate astea. Există întotdeauna o speranţă. de fapt am aflat de la Tressilian. . . şi anume ne puteţi vorbi despre caracterul domnului Lee. dacă aţi vrea.Ei bine. ce aţi făcut? . ce fel de om era? . .Ne puteţi spune un lucru extrem de important pentru acest caz.E tot ce aveţi să ne spuneţi? . Pe lângă asta. că nu a fost nimeni străin în seara asta în casă ori în apropiere. ca să încep de aici. Stephen Farr se întoarse spre el brusc. . avea succes la femei şi avea umor.Cred. dar fără să exagereze. mă tem. cu cuvintele dumneavoastră. În ce fel vi l-a descris. era foarte răzbunător. Şi adăugă înainte ca Johnson să poată continua: Adică a fost vorba de o crimă cu jaf? Nu putem fi încă siguri. Şi era extraordinar de generos. . Hercule Poirot se aplecă în faţă.Cred că înţeleg unde vreţi să ajungeţi. Simeon şi Ebenezer nu - 58 .Vă rog. Apoi mi-am dat seama că familia Lee avea de discutat chestiuni de familie şi că prezenţa mea îi stânjenea. cred. .Avea duşmani. spuse el şi ochii i se micşorară. aşa că m-am scuzat şi am ieşit. am înţeles. Bănuiesc.Ce vreţi să spuneţi? întrebă Farr tăios. Acolo se află un gramofon şi discuri cu muzică de dans. În acelaşi timp.E de departe cel mai frumos lucru pe care l-am văzut de când am venit în Anglia.Şi ce aţi făcut după asta? Stephen Farr se lăsă pe spate în scaun. . Bănuiesc că vreţi să fiu sincer.Am ajuns într-o cameră mare. Memorie de elefant. vă rog. dar nici mult nu mai avea. spuse Johnson. în această seară? Stephen Farr scutură din cap. .Domnişoara Estravados este foarte frumoasă. Am ieşit pe hol şi am alergat disperat să văd ce se întâmplase. remarcă Poirot. bineînţeles. cu parchet. Era băutor. Nici o poveste din trecut cu Simeon Lee lovindu-l pe Ebenezer Farr şi cu fiul acestuia din urmă venind să-şi răzbune tatăl! Nu.Domnişoara Estravados a venit cumva să vi se alăture? Stephen clătină din cap.Cu excepţia dumneavoastră. sublinie Hercule Poirot. dat fiind că era cum era. domnule Farr. Spuneţi că tatăl dumneavoastră v-a spus multe despre el. L-am ajutat pe Harry Lee să spargă uşa. Inspectorul-şef Sugden spuse: . După ce doamnele au ieşit din sufragerie. domnule Farr. Nu spun că era un escroc. Să vorbim acum despre evenimentele din seara aceasta. ăsta era domnul Lee! Tata mi-a povestit de mai multe cazuri în care domnul Lee a aşteptat ani de zile să-şi regleze conturile cu diverse persoane care îi făcuseră rău într-un fel sau altul. Spuse cu o voce neutră: . spuse Stephen Farr încet. Nici un om bătut de soartă care a apelat vreodată la el nu s-a ales cu un refuz. Moralitatea nu era chiar punctul lui forte.Poirot spuse:Ar fi fost posibil să vi se alăture cineva acolo? Un surâs aproape imperceptibil înflori pe buzele lui Stephen Farr. da. Spuse încet: . . trebuie să fi avut. Cum era Simeon Lee în tinereţe. că nu aveţi nici o idee despre vreo persoana căreia domnul Lee să-i fi făcut râu acolo? Despre ceva din trecut care să explice crima comisă aici. .Era posibil. Îşi mângâia bărbia cu degetul arătător. confirmă Stephen. scutură el din cap. nu veţi afla nimic de felul ăsta. că aţi putea să ne spuneţi multe.Absolut tot. . Şi rânji ostentativ.- Nu. un fel de sală de bal. Avea mult farmec. Am pus nişte discuri. Dar nu am cunoştinţa despre nimeni anume. nu? .Mă aflam încă acolo când am auzit tărăboiul. domnule Farr. Spuneţi-mi. . . am rămas şi am băut un pahar de porto. . nu cred că Simeon Lee ar fi putut fi considerat ca fiind un membru al înaltei societăţi.

L-am verificat pe Horbury.Chiar nu ai nimic de sugerat? Şeful poliţiei părea puţin dezamăgit. . N-am mai văzut în viaţa mea atâtea ornamente şi brizbizuri. să găsesc arma crimei şi urme de sânge pe haine. dacă nu cumva diamantele au fost ascunse pe undeva prin jur.Mie inspectorul-şef îmi pare a fi admirabil de riguros. Sugden spuse indispus: . Văd că nu bâjbâi prea mult. interveni colonelul Johnson.Asta acoperă tot. până la urmă. Ar fi putut să ia diamantele alea . nu să-i interoghez — să stau de vorbă! . . . . Şi îi aruncă un surâs plin de bunăvoinţă. Povestea lui pare destul de limpede. Bineînţeles. . să mă duc până sus . Poirot? Poirot scutură din cap. Mai mult decât atât. . Cu toate astea. pe durata unui disc. cine l-a văzut ieşind. . Asta e tot pentru moment. aşadar. N-aş fi avut timp. pe cont propriu? întrebă colonelul.cineva trebuie să le fi auzit. . . domnule Farr.În conversaţie apar multe amănunte interesante! Când o fiinţă umană vorbeşte mult. el e oaia cea neagră.Este un lucru regretabil. . spuse inspectorul-şef.holurile astea sunt totuşi lungi -. La ce oră a plecat. Am venit aici.Am verificat acele convorbiri telefonice. să şterg sângele şi să mă şi întorc.Nu-i de glumă să scotoceşti prin casa asta după diamantele dispărute.Iată şi necunoscuta X.ar fi putut apărea aici cu o poveste inventată doar ca să fie primit în casă. Johnson spuse: . vă rog să nu părăsiţi casa. . aprobă Poirot.Îmi vei permite să-mi fac propriile însemnări? întrebă Poirot.Le-am luat deja.Aş dori. şi să verifici dacă figurează undeva. Stephen Farr îi aruncă o privire furioasă. 59 .Excelent. Am vorbit cu avocaţii şi am verificat testamentul.Bineînţeles. care zise cu oarecare suspiciune: . cu un zâmbet sec.aveau nimic unul cu celălalt. .Posibilele ascunzători sunt cu siguranţă numeroase. aprobator.Nu.cu membri ai familiei. îi este imposibil. Ar fi bine să-i iei amprentele. .Nu mi-a plăcut deloc tonul domnului Poirot.cât se poate de des . Am verificat starea financiară a membrilor familiei.Vă mulţumesc. Sugden. E ridicol! Colonelul Johnson interveni: . Poirot oftă. Stephen Farr dădu din cap. Am căutat prin casă.De ce?! Hercule Poirot dădu din mână cu emfază. după cum v-am spus. puţin stânjenit. cu siguranţă. cred. că cineva minte? vru să afle Sugden. cu paşi hotărâţi şi destul de degajat. Am pus încontinuu discuri . domnule Farr. Se ridică şi ieşi din cameră. durata lor etc. spuse Hercule Poirot. Am verificat toate intrările şi ieşirile. În timp ce uşa se închidea în urma sa. din simplă curiozitate. să ascundă adevărul! . De asemenea. orele la care au avut loc. . să stau de vorbă . în acelaşi timp cu Sugden. nu. Ai vreo sugestie.Nu insinuam nimic la adresa dumneavoastră. Am verificat întregul personal. mă gândesc că un gramofon este un alibi la fel de bun ca oricare altul. asemenea stăpânului al cărui câine tocmai a refuzat să facă giumbuşlucul cu care voia să se laude. să tai gâtul unui om.Adică vrei să-i mai interoghezi o dată. spuse Johnson. spuse colonelul Johnson. spuse Hercule Poirot. .Credeţi. Bănuiesc că eşti gata deja cu toate verificările de rutină.Ce însemnări? . înainte de venirea celorlalţi.

- XVI Colonelul Johnson îşi privi ceasul. . Mai degrabă precum o fiică decât un fiu. voi lua loc. dar n-o văd pe această fiinţă atrăgătoare tăindu-i gâtul bătrânului cu sânge rece.Poate că nu era ceea ce s-ar numi o atmosferă foarte armonioasă. Trebuie să mai vorbim o dată cu majordomul ăla. Poirot scutura din cap.Da. Picioarele şi capul. Lucrurile se puteau întâmpla aşa. erau momente fericite? Tressilian răspunse încet: . .Era o casă unde totul se petrecea în cea mai deplină ordine. destul de comună. Ah. domnule. . . Nu mă simt tocmai bine. spuse el.Colonelul Johnson spuse răspicat:Cu toate astea. domnule. Poate cineva să creadă că acest bătrân atât de firav s-ar fi putut bate timp de mai multe minute cu acel magnific specimen al rasei umane. Majordomul tremura. Şeful poliţiei îl invită să ia loc. Ştiu că l-ai interogat. David Lee pare a fi o creatură blândă şi avem cuvântul fratelui său Harry cum că nu suportă sângele. ar fi putut să o facă într-o secundă. e incredibil! A avut loc o crimă extraordinar de cruda şi violentă. Rămâne nepoata din Spania şi omul din Africa de Sud. din câte a reieşit. Tressilian intră încet.Şi domnul Harry? El cum era? întrebă Poirot. nu mai suporta să trăiască aici. mai ales că. Frumuseţile iberice sunt temperamentale. . care e membru al parlamentului şi chintesenţa respectabilităţii! Soţia sa? Nu e decât obişnuita păpuşă cochetă. . răsturnând scaune şi spărgând vaze? Ai fi copil să-ţi imaginezi aşa ceva! Colonelul Johnson îşi miji ochii. pe cine avem ca suspecţi? Alfred Lee şi soţia sa.Mon cher. Soţia sa pare a fi o persoană simpatică şi sensibilă. După moartea ei a plecat. .Copiii ţineau la ea? .Vă mulţumesc. conchise el. . Bătrânul a descoperit jaful şi Farr i-a luat beregata.) 60 . Sugden.Sunteţi încă sub şoc. nu? Dar nu şi fericită!? . ceva atât de violent s-a întâmplat. era foarte suferindă..N-aş vrea să spun asta. iar alibiul cu gramofonul nu e prea solid.Ceva. într-adevăr.Sau de o femeie! spuse inspectorul-şef. domnule. e posibil să fie un escroc de meserie şi să fi venit aici după diamante. încă ceva.. avea toate motivele ca el să rămână în viaţă. Poirot îl întrebă: .Nu mai am nimic de făcut aici. iar noi.red.Vreţi să spuneţi. când era toată familia acasă.Dragul meu amic. ca să-i închidă gura. . Aveţi mână liberă. dacă nu aveţi nimic împotrivă. domnule. iată o ipoteză: cu alte cuvinte. Poirot spuse cu amabilitate: . Ceea ce trebuie să facem noi este să distingem între minciunile nevinovate şi cele vitale. cel puţin până când şi-ar fi pus semnătura pe un nou testament. 1 Referire la o poveste din folclorul englezesc despre un cleric care.Pe vremuri. primind din partea episcopului un ou stricat. În casa asta! Unde totul a fost dintotdeauna atât de calm. a spus că părţi din el au fost bune (n. George Lee. toată lumea minte parţial. ce să spun. compară fizicul domnului Stephen Farr cu cel al bătrânului Simeon Lee. . căci Simeon Lee n-ar fi fost în nici un caz capabil să se lupte cu el.Răposata doamnă Lee era într-o oarecare măsură invalidă. nu? . Stephen Farr. educaţi şi la locul lor. Dacă Farr ar fi vrut să-l omoare pe bătrân. dar acum ştim ceva mai mult despre ce s-a întâmplat şi e important să avem confirmarea declaraţiilor fiecăruia despre locul unde se afla în momentul crimei. amândoi fermecători.Domnul David îi era foarte devotat. domnule. că Simeon Lee a fost ucis de un om slab? . e cam ca în povestea cu oul clericului englez 1.

oarecum nerăbdător.Asta e foarte interesant. E ca şi cum se aude soneria. domnule. chiar dacă este domnul Farr sau altcineva. una veche. dar asta s-a întâmplat cam cu un sfert de oră mai devreme. toţi domnii erau acolo. domnule. Aşadar. aici de faţă. Poţi confirma asta? . Soneria se aude la mine în oficiu când cineva ridică receptorul pentru a forma un număr.N-am nici o idee. valetul. ce palpitaţii am avut. Îmi amintesc că am auzit asta. pentru că a spart o ceaşcă de cafea.A fost întotdeauna un tânăr destul de nestăpânit. Tressilian se uită la el cu recunoştinţă. Dăduse puţin draperia şi se uita afară. Johnson.Da.Ai spus „domnul Sugden” sau ai pronunţat cuvântul „politie”? - 61 . domnule.N-aş putea să vă spun. domnule. dar asta s-a mai întâmplat o dată”. . înroşindu-se puţin: . Unsprezece ani le-am tot spălat şi leam şters şi nu s-a spart nici una. asta e tot ce pot să spun. Chiar şi atunci mi-a dat fiori. . . imediat lângă salon. domnule. insistent.Ce făcea Horbury cu ceştile de cafea? fu curios să afle Poirot. . că nu era deloc treaba lui să aibă de-a face cu ele. şi atunci îmi spun: „Păi bine.Nici o altă doamnă nu se mai afla în cameră? . domnule. foarte interesant. Horbury. un sunet slab. Tressilian. hm?” Acelaşi dintotdeauna. . Asta a fost cu un minut sau două înainte să aud ţipătul care venea de sus. A fost ca un semn.Cred că cineva a vorbit într-adevăr la telefon. e curios. chiar e.Ştii cu precizie la ce oră a fost asta? . A fost după ce le-am dus cafeaua domnilor. . Ai uneori aşa un sentiment că tot ce ţi se întâmplă ţi s-a mai întâmplat o dată. Tressilian spuse. murmură Poirot. Îmi amintesc exact. Când am servit cafeaua. Cânta Marşul funebru. .Nu. domnule. . domnule.Am câteodată impresia. spuse el.L-ai auzit cântând? . Bătrânul începu din nou să tremure. până în seara asta. da.Acum. iar el a scăpat-o.Nu vreau decât să verific diversele declaraţii privind ora. în ceea ce îl priveşte pe tipul ăla. domnule.Horbury a spart o ceaşcă de cafea? se miră Poirot.Ştii unde se afla fiecare dintre doamne la ora pe care am menţionat-o? . . Doar ţinea una în mână şi se uita aşa la ea şi atunci am zis doar că sunase domnul Sugden.Domnul George Lee vorbea la telefon.Stătea lângă fereastră. înţeleg că în sufragerie nu se mai aflau decât domnul Alfred Lee şi domnul Harry Lee. Tot aici. într-adevăr. dar nu i-am dat atenţie.Ştii cumva unde erau? . domnule.. A fost imediat după ce a sosit domnul Sugden. .Ştii cumva unde se aflau celelalte persoane? . domnule. dar bun la inimă. Aşa e? . şi am deschis uşa şi am văzut un om necunoscut şi apoi vocea domnului Harry spunând: „Salutare. domnule. şi tot suna. se aude aşa.Da. . când a început să se audă zgomot de sus.N-aş putea să vă spun. O.Da. că trecutul n-ar fi trecut! Cred că am văzut odată la Londra o piesă pe tema asta. eşti gata să juri că nu se afla în casă în jur de ora opt? . .Cred că domnul David cânta la pian în bibliotecă. .. îşi drese glasul şi preluă iniţiativa în discuţie.Doamna Alfred era în salon. când m-am dus după ibricul de cafea. domnule. domnule. aşa mam gândit după aceea. spuse şeful poliţiei. .Ce făcea doamna Alfred? . mă duc să răspund şi dau de domnul Harry.Trebuie să fi fost un sentiment ciudat. Doamne. . din acelea de Worcester. într-adevăr. Poirot întreba: . admise Poirot.O. când a sunat soneria. E ceva aici.Bineînţeles. Poirot spuse înţelegător: . .

desigur. Doriţi să-l vedeţi acum? .Da. domnule. .Da. ascultă-mă cu atenţie.Acum. .Da. Tressilian. Tressilian! spuse colonelul Johnson.Domnişoara de la casierie. zece fără un sfert şi mai bine. după un minut sau două.Presupunând că ar fi avut o cheie? .În ce direcţie? . m-a întrebat ce voia. domnule.Da. Te-ai întors direct acasă? 62 . domnule. . domnule. . la nici cinci minute de mers pe jos. . am spus că sunase inspectorul-şef de la politie.Pare semnificativ.Am ieşit din casă puţin înainte de ora opt. Bătrânul se ridică şi părăsi încăperea. când la celălalt. te rog. .Răspunde doar la întrebări.s-a exprimat destul de nerespectuos .. Filmul s-a numit Love in Old Seville.Chiar aşa? Nu mai spune! Care este numele ei? . domnule. . domnule.Da.Horbury a părut cumva uşurat când i-ai spus asta? . .La ce oră ai plecat în seara asta şi unde te-ai dus? . de fapt.. nu-i aşa? Am rămas trăsnit când am auzit de la Gladys. am fost cu o domnişoară. . . Bietul domn. Şi omul care stă la uşă. şi el mă cunoaşte. frângându-şi mâinile şi aruncând priviri iuţi când la unul. Mulţumim. Intră în cameră şi rămase o vreme în picioare. Toate uşile se încuie pe dinăuntru. domnule.Valetul răposatului domn Lee? .Bine. Am fost la cinematograful Superb. Sugden interveni: . domnule.A ieşit pe uşă şi a luat-o pe holul servitorilor. domnule. domnule. . Lucrează la Combined Dairies de pe Markham Road numărul 23.Ar fi putut atonei să se întoarcă pe această cale? . mai sunt şi zăvoarele trase. domnule. mă cunoaşte. Johnson i-o reteză scurt: . Am avut întâlnire cu ea acolo. Şi e tot timpul cineva în bucătărie până la nouă şi jumătate.Te-a văzut cineva acolo? .Ştiţi. . cu siguranţă. domnule. A pus cumva Horbury întrebări despre vizita inspectorului-şef? . domnule. . trimite-l încoace de îndată! - XVII Sydney Horbury nu făcu o impresie prea bună.Doar dacă ar fi trecut prin bucătărie. . Şi. domnule. Atitudinea lui s-a schimbat de îndată.Doris Buckle. te rog. şi gândeşte-te bine! Există vreo posibilitate prin care Horbury să se fi întors în casă fără să-l observe cineva? Bătrânul dădu din cap că nu.Nu văd cum ar fi putut. fu de părere şeful politiei. domnule. domnule. domnule. . A spus că domnul Lee era un bătrânel de treabă şi mână largă la bani .Iar Horbury a scăpat ceaşca de cafea. aşa e. acum că o spuneţi. . Vom verifica. E groaznic. domnule. Toţi servitorii intră aşa. I-am spus că venise pentru o colectă în folosul orfanilor şi că s-a dus sus la domnul Lee.Pare suficient. Acum îmi amintesc.Pe lângă asta.Cum intră de obicei? .Tressilian îl privi nedumerit. . Se întoarse. cu o plecăciune. .şi apoi a plecat. Atitudinea sa era mieroasă. da.Tocmai s-a întors Horbury.Are o cheie de la uşa din spate.Dumneata eşti Sydney Horbury? îl întrebă Johnson. spuse Poirot.

domnule..Da. Colonelul Johnson îl întrerupse tăios: . în fiecare seară. / . În unele zile îl chinuia mai rău decât în altele. domnule.Am văzut că totul era în ordine.Îi vei da toate aceste detalii lui Sugden mai târziu. domnule.Nu se ducea niciodată în altă cameră în timpul zilei? . . domnule.Ai aprins focul înainte de a pleca? îl întrebă Poirot. Uneori se ducea la culcare şi la ora opt.De puţin mai mult de un an. bineînţeles că nu. în unele seri îi plăcea să râmând singur.Iar tu îl ajutai să se pregătească de culcare? . la ora şapte.Uneori. N-am nici un amestec în treaba asta.Dar. Prefera să stea doar în camera sa.Probabil că a sunat şi fie Tressilian. .În cazul acesta.Îţi plăcea aici? . Pe urmă mai zăbovea în faţa focului în halat de casă. domnule. domnule. Domnul Lee nu avea prea mari pretenţii. După aceea. domnule. din câte ştii.Pe la ce oră se întâmpla asta de obicei? . chemându-i să urce la el după cină. . Camera lui era mare.Da. aşa e? . Am luat tava şi am lăsat pe birou coniacul şi două pahare. dar sunt obişnuit să am de-a face cu invalizi. . sau după doamna Alfred.Nu. Suferea de artrită. domnule. domnule. Am mai fost în serviciul maiorului West şi al onorabilului domn Jasper Finch. . . domnule. spui.Nu. Acum. dar destul de greu. ..Pe la şapte şi jumătate. Domnul Lee mânca ceva uşor.Am urmat ordinele domnului Lee. .Nimeni nu te-a acuzat de nimic. domnule.Nimeni nu susţine că e ceva plăcut. domnule. . . Alte dăţi.Nu era infirm? Se putea mişca? .Desigur.Da. ce s-a întâmplat atunci când domnul Lee a vrut să se ducă la culcare? . Întotdeauna îţi iei vinerea zi liberă? .De obicei suna după mine. Am fost. fie Walter a venit să se ocupe de dumnealui. da. domnule.Domnul Lee a mâncat la ora şapte. foarte luminoasă şi bine aerisită. Eram foarte mulţumit. Ceea ce vreau să ştiu este: La ce oră l-ai văzut ultima oară pe domnul Lee în seara asta? .Da. Dar nu e foarte plăcut când se petrece o crimă într-o casă. . Salariul era bun.Ce făcea când voia să se ducă la culcare? .Se poate să-i fi cerut asta cuiva în mod personal. . Regula era ca nimeni din familie să nu mai vină la domnul Lee seara. trimitea după domnul Alfred. Domnul Lee era un om dificil câteodată.Aveai experienţă? . nu? Adică nu a trimis nici un mesaj nici unui membru al familiei pentru a-i cere să vină la el? . în seara asta nu s-a întâmplat aşa. domnule. Vinerea e ziua mea liberă.Depinde. Alteori stătea treaz până la unsprezece şi poate mai târziu. .Astă-seară însă.. ai fost liber.Da.. domnule. .Am condus-o pe domnişoara acasă mai întâi. - 63 . Apoi am venit direct aici. spune-mi. .De ce ai făcut asta? . . domnule. i-am urat noapte bună domnului Lee şi am ieşit din cameră. de cât timp te aflai în serviciul domnului Lee? . decât dacă era chemat. domnule. Horbury continuă: .O.Era ceva obişnuit? . . îl pregăteam de culcare. până i se făcea somn. .Nu a trimis nici un mesaj prin mine. atunci când se simţea obosit. O să vedeţi că n-am nimic de ascuns. domnule. sau după amândoi.Deci nu aştepta pe nimeni din familie? .

Care era relaţia dintre cei doi. .Convorbirea sa cu domnul Alfred s-a petrecut după ce a descoperit dispariţia diamantelor. nu? 64 . În cazul ăsta. Domnul Lee putea să facă asta de unul singur? . Râdea de se prăpădea. mărturiseşte. . domnule. sau alaltăieri? Colonelul Johnson îi spuse direct: . Ochii îi fură străbătuţi de o umbră fugară.Domnul Lee ţinea acolo o anumită cantitate de pietre neşlefuite. Pe la cinci şi zece.N-are nici un rost să minţi. . Hai. .L-am auzit vorbind cu cineva la telefon despre asta.O. Horbury stătu puţin pe gânduri. domnule. spuse Sugden. domnule? Da. după părerea ta? . . două. Am înţeles că el şi tatăl său au avut o mică discuţie despre asta.Da.Şi domnul Lee? .Cu mine vorbea. însă asta a fost tot. . . . nu-i aşa? vru să afle Poirot. . o dată sau de două ori. că nu ştiai de furtul diamantelor înainte să te fi informat noi despre asta acum.Mă tem că nimic. Domnului Alfred Lee nu îi convenea acest fapt. Ne poţi spune ceva despre asta? . domnule? N-am văzut nici un fel de diamante. Inspectorul-şef Sugden dădu din cap. A plecat când am venit eu.Am auzit cuvintele jaf şi diamante şi l-am mai auzit spunând: „Nu ştiu pe cine să suspectez”. . Acum. eram chiar în faţa uşii. . spuse Johnson.În timpul serviciului tău.Nu.Domnul Harry Lee părea în toane bune.Pietricelele alea caraghioase. Domnul Lee nu l-a acuzat nici o clipă că ar fi furat vreun diamant.Domnul Harry era cu el când ai venit înainte de gustare? .Acele pietre au fost furate.Da.Despre diamante. nu cred.Valetul ezită. .Sper că nu vă închipuiţi că eu am ceva de a face cu asta. domnule! . Horbury: Ce ne poţi spune despre diamantele pe care domnul Lee le ţinea în seiful sau? . .. domnule. . Poirot se aplecă în faţă.Înţeleg. Îşi trecu limba peste buzele palide.Credeam. Cred că domnul Harry se ocupase de asta. domnule. doar o vorbă. n-ai auzit nimic care ne-ar putea fi de folos? Ochii valetului tresăriră puţin. Horbury. domnule? Sau despre crimă? .Ce ai auzit exact? . Se crease o tensiune ciudată între domnul Lee şi unii membri ai familiei sale. Când ai aflat? Horbury spuse posac: . Era destul de înteţit. Şi sunt convins că domnul Alfred nu ar face aşa ceva. nu. Probabil că ţi s-a întâmplat să-l mai vezi jucându-se cu ele. N-am auzit mare lucru.N-a fost nevoie. spuse el măsurat. . Dar n-am ştiut că erau diamante. . băiete. domnule. pe urmă l-am auzit spunând ceva despre seara asta la ora opt.Nu acuz pe nimeni de nimic. domnule. l-am văzut cu ele. vreau să mai ştiu ceva.Despre amândouă..Era tăcut şi destul de îngândurat. . cum se face că ştii că domnul Lee îşi dăduse seama de dispariţie înainte de conversaţia cu fiul său? Horbury se înroşi ca un rac.Care anume? .Nu erai în cameră? . .Nu.Diamante. domnule.Am auzit că se iscase ceva zâzanie în legătură cu întoarcerea domnului Harry. Poirot îl întrebă calm: . Ieri i le arătase tinerei domnişoare din străinătate.

primi o încuviinţare şi continuă: Am terminat cu tine. E posibil. Inspectorul-şef Sugden. fără să se lase impresionat. îi răspunse. depinde de noi să descoperim adevărul. . - 65 . I-a fost uşor să se strecoare afară din cinematograf şi să se întoarcă aici fără să fie observat.În cazul acesta. băiete. Era vorba de un testament datat cu cincisprezece ani înainte. când ai intrat în cameră. Pare destul de plauzibil. Le scoate din casă noaptea şi. cum a reuşit să intre din nou în casă? întrebă Poirot.Exact. Asta e. şi-ar fi asumat un mare risc.Mi se pare că sunt trei posibilităţi: (1) Horbury e hoţ şi criminal. Acum trebuie să admitem că altcineva a ales seara aceasta pentru a-l ucide pe domnul Lee. Dar diamantele nu se aflau în seif.Unii criminali îşi închipuie că pot să scape în orice condiţii! Apoi continuă: Să analizăm ipoteza (2). cum n-am mai văzut niciodată. Nu ştim dacă e un hoţ. I-aţi întins o cursă de toată frumuseţea. cu două însă. cred că ne oprim aici. găsesc că riscul este enorm! Sugden spuse: . dar nu şi criminal. domnule Sugden. Altcineva a luat diamantele. tot el omorându-l şi pe bătrân. După numeroase clauze şi menţiuni.Nu prea e de soi. înclin oarecum spre varianta (1). Sugden spuse cu admiraţie: .O persoană dezagreabila. Colonelul Johnson căscă. spuse Poirot. (2) Horbury e hoţ. Posibilitatea numărul (3): Horbury e nevinovat. Ar fi ciudat ca diamantele alea blestemate să fi fost acolo tot timpul. Părea absent şi îngrijorat. Dar există posibilităţi. Nu sunt un hoţ. George. spuse el. Să presupunem că una dintre servitoare i-a lăsat deschisă o uşă. aproba şi Johnson. În seif. domnule Poirot. ţi s-a părut că e abătut? Doar puţin. ca să-şi construiască un alibi. Horbury sustrage diamantele. le dă mai departe unor complici. Şi-a dat seama din atitudinea bătrânului că era bănuit. nu vă permit să spuneţi astfel de lucruri.Deci îşi lasă viaţa pe mâna a două femei? Dacă era vorba de o singură femeie. Găsiră combinaţia în locul menţionat de Alfred Lee. . doar una prezenta interes. dar prea aduce a coincidenţă.Asta e mai greu. Aşa că te-a apucat frica. Cealaltă jumătate urma să fie împărţită în mod egal de ceilalţi copii: Harry. mimând perplexitatea: . O să văd ce-o să pot să scot de la ea mâine. David şi Jennifer. aşa că şi-a făcut planurile ţinând seama de asta. Întrebarea e: Ce concluzie să tragem în privinţa lui? Sugden rezumă situaţia cu rigurozitate: . în mica agendă din buzunarul halatului de casă al mortului. Nu mai avem nevoie de tine în seara asta. eh bien. dar în orice caz e un mincinos de primă mână! . iar dumneavoastră nu puteţi dovedi că am făcut-o. Horbury ieşi într-o grabă plină de recunoştinţă. Dintre hârtiile care se aflau acolo. domnule.Asta rămâne de văzut. . Îşi privi din nou ceasul şi se ridică. A plecat din casă demonstrativ la ora opt. probabil.Bine lucrat. Probabil că e foarte sigur că fata nu-l va da de gol. găsiră o geantă goală de piele de antilopă. bineînţeles.: . N-am atins nici un diamant. împărţeala era cât se poate de limpede. A surprins convorbirea telefonică şi ştia că furtul fusese descoperit. Apoi. Poirot ridică din sprâncene. Jumătate din averea lui Simeon Lee îi revenea lui Alfred Lee. Că această persoană nu era la curent cu problema diamantelor. . domnule. Se uită cu un aer întrebător la şeful poliţiei. nu? Ar fi bine să aruncăm o privire în seif înainte să plecăm.Ei bine. admise Sugden. (3) Horbury e nevinovat. nu? Ascultaţi.

cu şi mai multă galanterie.Păi spaniolii sunt cruzi. îi mărturisi Magdalene.. într-adevăr. spuse el. domnule Poirot. .. Cu greu poţi să crezi ce orori s-au întâmplat azi-noapte. dezagreabil. Pe latura dinspre sud se afla o terasă largă. Casa era o construcţie mare şi solidă. Mă simt. Poirot se plimba prin grădina de la Gorston Hall.Ce e ciudat. Şi ea se uita la cei doi.şi sunt de acord cu el .Soţul meu are sentimentul . Magdalene continuă: .) 66 .Ştiţi. Şi nici Lydia. Observă apoi că bărbatul care o însoţea pe Pilar era Harry Lee. Poirot le contempla cu o atitudine binevoitoare de aprobare. spuse Poirot. îşi întoarse capul şi îi zâmbi încântată lui Poirot. pentru ca după aceea să se aplece din nou asupra ei. Auzi un zgomot uşor în spatele său şi se întoarse. împrejmuită cu un gard de tisă. Părea să admire frumuseţile naturii. iată că cineva nu e deloc în doliu”.Am senzaţia acută că socrul meu a murit într-un fel care are o anumită semnificaţie. cred. Făcu o pauză. Prea multă vreme am rămas un copil. dacă tatăl ei a fost un criminal.Ah. Ţinuse legătura prin corespondenţă cu consulatul din Madrid şi cu viceconsulul de la Alicante. aşa. . O recunoscu imediat pe Pilar şi crezu mai întâi că persoana cealaltă era Stephen Farr. . doamnă. cam la 300 de metri.Mi s-a spus că domnul Lee o căuta de ceva timp. dar Hercule Poirot nu scoase o vorbă. Cred că a fost ceva destul de. Din când în când îşi dădea capul pe spate şi râdea. Hercule Poirot se întoarse încet. . . S-a întâmplat într-un mod atât de neenglezesc. din senin! .Vreţi să spuneţi că.Cu greu. Magdalene veni puţin mai aproape de el. Era Magdalene Lee. Nu am mai fost implicată niciodată într-o tragedie ca asta. într-adevăr.tr. în opinia dumneavoastră. există o poveste în legătură cu soţul lui Jennifer. mă gândesc că din cauza sângelui spaniol.. urmărindu-i cum se îndepărtau.PARTEA A IV-A 25 decembrie Sub soarele strălucitor al amiezii de Crăciun.O superbă zi însorită! zise ea.A fost foarte discret în privinţa asta. Toate luptele alea de tauri şi celelalte! Hercule Poirot întreba pe tonul cel mai agreabil cu putinţă: .. tuns cu grijă. .Ah! exclamă Poirot. . care puteau fi văzute iarna pe pământurile de la Gorston Hall. mă simt ca şi cum deodată m-aş fi făcut mare. iar de-a lungul terasei se aflau din loc în loc mici bazine de piatră aranjate sub formă de grădini în miniatură. domnule Poirot? . domnişoara Estravados i-a tăiat beregata bunicului său? 1 „Bine imaginat!” (n.Magdalene oftă. Oftă din nou şi continuă: Pilar pare extraordinar de stăpână pe ea. îi putea simţi parfumul fin. îşi spuse Poirot.că familiei ar fi trebuit să i se spună mai multe despre trecutul fetei. doamnă? . ça!”1 Zări în depărtare. în fond şi la urma urmei. acolo unde a murit mama ei. Îşi şoptea sieşi: „C'est bien imagine. fără cine ştie ce pretenţii arhitectonice. Foarte ciudat. Credeţi că avem de a face cu un specific spaniol? .. „Cu siguranţă. A murit la foarte puţin timp după căsătorie şi în condiţii destul de misterioase. Printre pietrele din grădină creşteau mici plante. Harry părea a fi foarte curtenitor cu frumoasa lui nepoată.Trist.. Alfred nu ştia nimic. şi asta nu-i bine.. nu? Magdalene vorbea cu o afectare copilărească în glas. Estravados. . nu-i aşa? .. remarcă Magdalene. două siluete care se îndreptau către un bazin ornamental de apă. Alfred şi Lydia cunosc povestea.Felul în care a apărut aici. Ochii săi serioşi îi priveau pe ai ei cu o inocenţă întrebătoare. nu-i aşa.

Era ceva destul de mic. nu ştim nimic despre felul cum a crescut Pilar şi despre cum a fost viaţa ei până acum. . Gura ei de copil căpătă o expresie maliţioasă.Atunci nu văd ce ar mai fi de spus.A ridicat ceva de pe jos noaptea trecută? Magdalene dădu din cap. De fapt.Însă cred despre ea că e.Am verificat destul de multe • aspecte. Poirot se încruntă. . Acesta avea un aer mohorât. . nu se ştie niciodată cu fetele astea! comentă cinic Sugden. credeţi că domnişoara de la magazinul de lactate nu spune adevărul? Sugden scutură din cap.Câtuşi de puţin. V-aţi gândit vreodată la asta? întrebă Poirot. nu v-aş fi răspuns: „Multe altele la fel!” . .Aveţi experienţă în privinţa asta. dacă s-ar fi apucat să-mi toarne la minciuni. . A privit o dată în jur.Da. şi a obligat-o să i-l dea.Ce era acel lucru pe care îl ridicase de jos. spuse Sugden. Dar n-o să declanşăm acum o polemică pe baza acestui subiect. nu e vorba de asta. doamnă? . Până la urmă. de îndată ce am intrat în cameră. apoi a înşfăcat lucrul ăla. m-am gândit că trebuie să aflaţi asta.Ce e sigur e că nu-mi mai doresc încă unul ca ăsta. Sugden îl privi drept în ochi. Dacă mi-aţi fi urat: „Crăciun fericit”.. aşa e? Mon cher colleague.Ăsta e un mod ciudat de a pune problema. când o întrebă tăios: . eram prea departe ca să-mi dau seama.. Apoi spuse încet: Poate că ar fi mai bine să mă duc să văd dacă aş putea să o ajut cumva pe Lydia. îşi spuse.Bună dimineaţa. Alfred e întotdeauna atât de suspicios. - II I se alătură inspectorul-şef Sugden. . chiar cred că spune adevărul. mi-aş fi dat seama. Vocea Magdalenei se umplu de regret. răspunse el. E o fată simplă şi cred că. spuse Poirot. cufundat în gânduri. Alibiul lui Horbury stă bine în picioare. „Ce interesant”. din fericire. să vadă dacă se uită cineva. De exemplu. poate că într-adevăr n-aţi spus. Şi anulează cu totul actul de justiţie. Magdalene adăugă repede: . nu. Părea destul de sigur că nu a ieşit şi că nu ar fi putut să iasă şi apoi să se întoarcă în timpul spectacolului. Sugden bombăni. . felul în care a ridicat pe furiş ceva de pe podeaua acelei camere noaptea trecută. Îl părăsi. Fata jură că a fost cu ea în cinematograf tot timpul. cu un surâs maliţios pe buze. . nu? - 67 . atât de tolerantă. .Ei.Ei bine.O.Aţi făcut progrese? . . Băiatul de la cinematograf l-a văzut intrând cu fata la film şi ieşind apoi la sfârşit. domnule Poirot. Aşadar.Da. N-am spus nimic de felul ăsta! Absolut nimic! . Poirot ridică din sprâncene.Nu. Era şocată. Poirot râmase pe terasă. Tonul lui Poirot îşi schimbă registrul. domnule Poirot! se apără Magdalene cu vehemenţă. Dar inspectorul-şef a văzut-o. Sunt în stare să te mintă în faţă de dragul unui bărbat. S-ar putea să aibă de compus scrisori. Nu fac decât să gândesc logic.Nu ştiu. iar draga de Lydia.Sunteţi un excentric. ei bine. spuse Hercule Poirot. domnule Poirot. . o persoană suspectă. Justiţia este un lucru foarte ciudat.Asta le onorează inima. cu siguranţă nu se observă nici o urmă de aer sărbătoresc pe figura dumitale. Nu pare tocmai nimerit să spui: „Crăciun fericit”. . Poirot spuse: .

de fapt. de fapt. posibilele amănunte indezirabile privindu-l pe tatăl domnişoarei Estravados. Cineva a tăiat cu o foarfecă ascuţita o bucăţică triunghiulara din ea.Nu aţi aflat nimic nou? .Remarcabil. domnule Poirot? întrebă Sugden.Chiar aşa? .Mă tem că trebuie să mărturisesc: nici una! 1 Joc de cărţi în care scorul se marchează cu ajutorul unor mici plăcuţe pe o tablă de lemn. cu Westeringham sau altă locaţie. dar. în cazul acesta.Exact. Convorbirea a durat mai puţin de şase minute. când pricepu adevărata semnificaţie zise: . Iar ăsta nu e decât lemn brut. Unde se afla ea? . . . dacă doriţi. Rânji uşor. (n. Eu nu le vreau. domnule Poirot. A venit aici special pentru asta. . aşa e. .Iată! Ce-o să faceţi cu ele? În palma lată a inspectorului-şef se aflau o bucăţică triunghiulară de cauciuc roz şi o mică piesă de lemn. . . Provine dintr-o trusă de cauciuc aflată în camera domnului Lee. dar. faptul că domnişoara Estravados a ridicat pe furiş ceva de pe podea azi-noapte. Foarte interesant.Ce a avut de spus? . . Dar care? . rosti Sugden cu amabilitate. tăiat cu destul de puţină pricepere. Respiră adânc. Ce era acel obiect ridicat de senorita? Sugden oftă. mă retrag din poliţie! . Horbury n-ar fi putut să-l omoare pe bătrânul domn Lee.. aprobator. Unde s-a aflat el în aceste zece minute? Doamna George Lee declară că şi ea a vorbit la telefon. E genul de lucru care rezolvă întregul mister în povestirile poliţiste.Nu au nici o semnificaţie pentru dumneavoastră? . am avut ceva noroc în privinţa convorbirilor telefonice. e de mărimea unei piese de cribbage1.Vă ajută cu ceva. Domnul George Lee a avut o convorbire cu Westeringham la nouă fără două minute. Cât despre bucăţica de lemn. Unul care a luat declaraţii o viaţă întreagă îşi dă seama de cele mai multe ori când cineva minte şi când nu. ci ea vorbea cu mine! . şopti Poirot. apoi..Nu eu vorbeam cu ea.Mon ami. . Unul dintre ei a făcut-o.) 68 . ceea ce ne aduce înapoi la cei ai casei.Cum spuneţi dumneavoastră! Mai mult decât atât. nu a avut nici o convorbire. Horbury nu ne-a putut fi de nici un folos în privinţa asta. iar. Sugden păru a ignora această distincţie.Arătaţi-mi-l! Sugden scoase din buzunar un plic şi îi vărsă conţinutul în palmă.Aha! . din cauza nerăbdării. terminase de vorbit cu aproximativ zece minute înainte de asta. Domnul George Lee spune că tocmai terminase de vorbit la telefon când a auzit zgomot deasupra.Puteţi să le păstraţi.Greşiţi! protestă Poirot. .O.Da. .Ba da.Chestia asta ar fi putut fi tăiată dintr-o trusă de toaletă? . însă acestea sunt făcute de obicei din fildeş. Dacă puteţi să faceţi ceva cu el. nu vă voi lipsi de ele! . Nu. . . domnule Poirot.Aşa a şi fost.Unul dintre ei a făcut-o.V-am văzut vorbind cu ea.Exact.A vrut să pună accentul pe anumite aspecte: caracterul neenglezesc al crimei. Dar nu înţeleg de ce ar fi făcut-o. cred că alibiul fetei e valabil. nici o altă convorbire nu a mai avut loc. Rânjetul inspectorului se lărgi în timp ce Poirot lui obiectele şi se uită încruntat la ele. domnule Poirot? .N-aţi ghici nici din trei sute de încercări! Vi-l voi arăta.Spuneţi că ea vorbea cu dumneavoastră? .V-a spus ea toate astea? . spuse Poirot. Chiar şi domnul Lee ar fi putut să o facă. aş spune.tr.

. Pilar Estravados ar fi putut şi ea să-l omoare.Aceştia ar fi. - Persoana George Lee Doamna George Lee David Lee Doamna David Lee Domnişoara Estravados Stephen Farr Unde se afla în momentul crimei ? ? Cânta la pian în salonul pentru muzică (informaţie confirmată de soţia sa) În salonul pentru muzică (informaţie confirmata de soţ) În dormitorul ei (neconfirmată) În sala de bal. Dar care? Bucăţica aia de cauciuc e destul de nouă.. spuse Sugden. alibiul? Inspectorul-şef Sugden scutură din cap cu emfază. . N-aş merge până într-acolo. . Au un alibi solid. Din ce în ce mai bine! Poirot continuă: . E adevărat? Sugden se gândi.În consecinţă? În consecinţă. Să începem cu cei care nu ar fi putut să o facă.. dacă numai unul dintre ei a făcut-o. Acum.Şi Stephen Farr? 69 . cu excepţia cuvântului ei şi al lui. Am alcătuit-o astfel pentru a fi mai clară. ezitând.Niciodată! Doi soţi care îşi susţin unul altuia alibiurile? Doi soţi care îşi sunt devotaţi unul altuia? Ar putea fi implicaţi amândoi sau... . dar nu amândoi.. în opinia dumneavoastră? Sugden îşi scoase agenda. doamna George Lee ar fi putut să-l ucid_de asemenea. de vreme ce e un muzician recunoscut. fie domnul David Lee. Tot aşa. dar la un moment dat a început să-l aibă. în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi. Nu avea un aer vinovat. Nici unul din ei n-ar risca sperjurul de dragul celuilalt. . domnule Poirot.Minunat! spuse Sugden sarcastic. dacă doriţi. Probabil că el a fost.Nu le acceptaţi. Să-i lăsăm deoparte. George Lee ar fi putu: să-l ucidă pe bătrân. în vreme ce David Lee s-a strecurat sus şi şi-a ucis tatăl! Nu. Mă gândesc aşa: Cineva se afla în bibliotecă şi cânta la pian. Sugden spuse impacientat: . aşadar. doamna Alfred Lee. . punându-le la loc în buzunar.Ei bine. se poate să fi fost Hilda cea care cânta la pian. nimic de felul ăsta..? . Îi întinse agenda lui Poirot. Am alte lucruri la care să mă gândesc. puteţi să vă bateţi capul cu ele. Poirot întrebă apoi: . Şi nu ştia că am văzut-o! De asta sunt sigur. fie doamna Lee ar fi putut să-l omoare. şi. N-a fost folosită la nimic. dacă înţelegeţi ce vreau să spun. .Să ne concentrăm asupra faptelor.Doamna George Lee mi-a relatat că tânăra domnişoară s-a aplecat repede şi a ridicat aceste nimicuri pe furiş.Care e esenţa acestui caz.Alfred şi Harry Lee. bineînţeles că unul e gata să jure pentru celălalt.. de vreme ce Tressilian a văzut-o în salon cu doar un minut înainte de a se declanşa tărăboiul sus. totul s-a petrecut destul de repede şi pe neobservate. dar nimic nu dovedeşte că soţia sa se afla şi ea acolo. S-ar putea să fi fost David Lee. iată o listă. Poate să nu însemne nimic . de asemenea.Nu. e o situaţie cu totul diferită faţă de cea a celor doi fraţi care spun că se aflau în sufragerie. ascultând muzică la gramofon (informaţie confirmată de trei membri ai personalului care au auzit muzica) Poirot întrebă. spuse el.şi totuşi. A tresărit când m-am întors spre ea. restituindu-i lista: . De asemenea. Aceste trei persoane ies din calcul.Deci exista un motiv? rosti Poirot gânditor. Alfred Lee şi Harry Lee nu ţin unul la altul..

e genul de alibi care se dovedeşte mai solid decât multe altele care par la prima vedere de nezdruncinat. localizat în profunzime. Creşte pur şi simplu. Aşa că e limpede că interesul domnişoarei Estravados era ca bătrânul să râmând în viaţă. nu! . continuă impasibil: - 70 . Spuse: . Căpătase o slăbiciune pentru ea. apoi oftă din nou.Întru totul. cei doi erau în cei mai buni termeni.Ce folosesc? Nimic. . David Lee.Ce folosiţi? . . Hilda Lee. doamna George?! . Avem de-a face cu o otravă care lucrează în sânge. în mijlocul unei dispute. iar ea se afla de puţină vreme acolo. Dacă Simeon Lee ar fi murit înainte de mama ei. ci dimpotrivă.Nu o mai numiţi amica mea. Domnişoara Pilar Estravados.. dar mi se pare extrem de improbabil ca lucrurile să se fi petrecut aşa.Pomadă? O. putem din nou să mai ştergem câteva persoane de pe listă. aşa că e greu de crezut că ar fi avut timp să poarte pică pentru ceva dintrun motiv sau altul.Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Inspectorul-şef Sugden. Ştim acum care sunt persoanele care ar fi avut posibilitatea de a comite crima. neagră şi deasă. ceva intim. în nouă cazuri din zece. Poirot oftă.. cu ajutorul logicii şi prin metoda eliminării. Poirot se uită la el cu o satisfacţie maliţioasă.. Asta dacă nu doriţi să vorbesc şi eu despre amica dumneavoastră domnişoara Estravados. Magdalene Lee. dar fără să se fi arătat prea impresionat.. Spuneţi-mi. Dădu din mâini. George Lee. după cum s-a exprimat amica dumneavoastră.. nu sunt decât făcături! Poirot înclină din cap gânditor. Ofiţerul de poliţie se înroşi până-n vârful urechilor. însă de vreme ce Jennifer Estravados a decedat înaintea lui Simeon Lee. vădit neinteresat de chestiunile care ţineau de coafură. Pilar Estravados şi l-aş adăuga şi pe Stephen Farr. . Este o afacere de familie... Dar nu vă temeţi.Rămâne. Îşi mângâie propria mustaţă. domnule Poirot.De altfel. Doamne. care vă consideră un bărbat atât de atrăgător! Avu plăcerea de a vedea figura oficială a inspectorului-şef bosumflându-se din nou. e greu! Inspectorul-şef Sugden aşteptase plin de respect sfârşitul tiradei lui Poirot. Sunteţi de acord cu asta? . ceva îmi spune că în cazul ăsta nu a fost amestecat nici un străin. doar dacă nu cumva îmi veţi argumenta că a tăia gâtul cuiva e ceva foarte neenglezesc. Acum trebuie să ne aplecăm asupra mobilului faptei. Ca să încep de aici.Într-adevăr. Apoi rosti. bineînţeles. Într-un moment de orbire cauzat de furie. Este alibiul unui om care nu ştia că la un moment dat va fi solicitat să dovedească aşa ceva.Nu ştiu. oricum.El poate fi considerat suspect pentru că alibiul său cu gramofonul e cam subţire. de pe urma uciderii lui. totul de pierdut. o să-i dăm de capăt până la urmă. dar care. în termenii testamentului în vigoare. Partea aceea de moştenire va fi redistribuita către ceilalţi membri ai familiei. Poirot adăugă repede: . refacerea culorii naturale afectează într-o oarecare măsură calitatea părului. rosti Poirot pe un ton vexat.Sunteţi un privilegiat al naturii. posibilitatea ca ea să-i fi tăiat gâtul.. Ea nu avea nimic de câştigat. Înţeleg că.Sunt de acord cu dumneavoastră. de exemplu. mustaţa dumneavoastră e de-a dreptul superbă. . Pe de altă parte. e destul de cert că i-ar fi lăsat o sumă frumuşică de bani prin noul testament. e adevărat. Cred că e vorba de ură şi cunoaştere. partea de moştenire a acesteia i-ar fi revenit domnişoarei Pilar (cu excepţia cazului în care mama ei ar fi decis altfel). .Exact! Şi. cu o notă insinuantă în voce: . Rezulta de aici că este extrem ce neplauzibil ca domnişoara Estravados să aibă ceva de-a face cu crima. Cine ar fi avut vreun motiv să-l scoată din joc pe bătrânul domn Lee? Aici. Oricât ar fi de scump tratamentul. ea nu se alege cu absolut nimic. folosiţi o pomadă specială? .

la ungerea cu sângele celui sacrificat.Vreţi să spuneţi că persoana care a făcut-o era nebun? . Şi-a dat imediat seama că aceasta începuse să aibă o mai mare influenţă asupra bătrânului. Nevoia de sânge.Ah. în om zac ascunse o sumedenie de instincte despre care nici el nu are habar. Farr a răspuns mult prea direct şi sigur pe el atunci când s-a referit la acest subiect. că.Nu înţelegeţi latura psihologică a afacerii..Mon cher. Şi. mă întrebam când o să luaţi şi asta în consideraţie.Da. dar pe undeva nu cred că în cazul lor e vorba de un mobil financiar. pe David Lee şi consoarta. Aveţi aici suficiente elemente pentru a construi un caz. tatăl său l-a ameninţat că îi reduce veniturile. un om în mintea căruia amintirea mamei sale este încă foarte vie.Luând în consideraţie mobilul crimei. Bineînţeles. iar George Lee. Însă acum era pe punctul de a reintra în graţiile tatălui său! Întocmirea unui nou testament ar fi fost cu totul în avantajul său.ura pur şi simplu. dar mă îndoiesc. . Te duce cu gândul la ritualurile arhaice. David Lee este un om care trăieşte în trecut. există trei motive posibile pentru comiterea acestei crime. Din câte mi-am dat seama. ceva din el părea să exprime satisfacţie şi uşurare. Dar. nu cred că vom găsi nimic mergând pe pista asta.” Răzbunare! Răsplată! Răul ispăşit prin moarte! Sugden ridică din umeri şi spuse: - 71 . dar mărunt. „Atât de mult sânge” asta a spus doamna Alfred. Să presupunem că a venit ca să ierte. dar nu cred că era la curent cu asta.Şi o mai avem şi pe doamna George Lee! înnebunită după bani ca pisica după smântână. e un tip ciudat. . . la sacrificiul sângelui. N-ar fi fost nebun să-şi ucidă tatăl acum. Vedeţi. . Sunt trecuţi în testamentul actual. Dacă David Lee şi-a ucis tatăl. George Lee avea deci atât posibilitatea. îl îndemnă Poirot.. nici n-ar fi putut să o facă. Povestea cu diamantele.Nu ne mişcăm chiar atât de repede! Îi avem pe George Lee şi pe soţia sa. Impresia generală părea să fie aceea că Harry fusese scos definitiv din testament în momentul în care o luase razna.David Lee pare a fi un tip liniştit şi inofensiv. Ştim un lucru.fiul său Harry. E adevărat că are de câştigat de pe urma testamentului. spuse Poirot. cât şi motivul de a comite crima! . Poirot insistă: . Nu. dorinţa sacrificiului! Sugden rosti neîncrezător: .Nu? . e ahtiat după bani. cu toate astea.Normal! spuse Sugden. Am avut asta în cap de la bur început.. dacă el a fost criminalul.Şi mai e o persoană care avea tot interesul ca bătrânul domn Lee să trăiască . . De fapt. Mai mult.. Şi aş fi gata să pariez că are multe facturi de plătit! Era invidioasă pe fata din Spania. nu putem fi siguri. Sugden întrebă încruntând din sprâncene: . deci vă daţi seama de asta? . în timp ce stătea lângă cadavrul tatălui său. S-a ţinut departe de tatăl său timp de mulţi ani pentru că nu putea să uite felul în care acesta s-a purtat cu mama lui.Într-adevăr. nu cred că a făcut-o pentru bani. . suntem pe calea cea bună: scoatem din discuţie o mulţime de persoane.Posibil. .. îl auzise spunând că trimite după avocat. Aşa că a lovit repede. A fost foarte stăpân pe sine şi nu cred că se prefăcea.. Toţi aceştia au de câştigat de pe urma morţii bătrânului. .E foarte adevărat! În curând nu va mai rămâne nimeni! Sugden se încruntă. din câte am remarcat.Continuaţi. „Morile Domnului macină încet. asta explică şi de ce a fost atât de mult sânge! Poirot îl privi cu admiraţie. Dar e posibil să nu fi fost în stare să ierte. . nu cred că veţi găsi. deloc mercantil. testamentul şi mai e ceva . sunt de părere că îl putem scoate din calcul pe domnul Stephen Farr. . de pe urma cărora primul să fi avut de suferit.Nu. din câte ştim.Apoi mai sunt David Lee şi soţia sa. David Lee pare a fi un visător. E posibil să fi fost ceva frecuşuri între tatăl acestuia şi domnul Lee.

domnule Poirot. că bătrânul îl bănuia pe Horbury şi încă pe cineva. E într-o dispoziţie exuberanta. domnule Poirot. Adică spuneţi-mi ce ştim despre bătrân din spusele celor de aici. . Nu altfel. .. dacă înţelegeţi ce vreau să spun. şi anume Pilar Estravados. Şi mai probabil e să fi fost vorba de soţia acestuia. . Conversaţie la telefon cu avocatul. doamna David ştie şi vrea să-i ascundă tot ceea ce ştie.Haideţi. O. L-a adus pe bătrân exact acolo unde a vrut. Părea nedumerit. E o femeie atât de comună.. ca hoţ. . . da. E posibil să-şi fi pierdut capul atunci când a fost demascată.E posibil. Alfred are o întrevedere neplăcută cu tatăl său. În acest caz. Apoi bătrânul se dezlănţuie asupra familiei sale şi îi dă pe toţi afară. Şi cred că ştiu şi ce avea de gând să facă. da.Mă întorc la acelaşi lucru: caracterul mortului.Spuneţi-mi. Alfred e nemulţumit.Aşa vi se pare? şopti el. Oricum. spuse Poirot.Da? Şi ce se spunea? . Dar nu pentru mult timp. atunci. nu mulţi îi semănau. spuneţi-mi. Să le auzim! Poirot recunoscu încet: . spuse Poirot. Dar bineînţeles că bătrânul domn Lee era o figura bine-cunoscută prin părţile astea. Vreau să aud mai întâi rezumatul dumneavoastră în privinţa cazului. Ce fel de om era Simeon Lee? . Ar putea fi cum spuneţi dumneavoastră. pentru că era sigur că nici unul dintre ei nu avea de-a face cu asta.întrunire de familie. Să luăm faptele în ordine cronologica: 3. De ce? După părerea mea.Am anumite idei. ca să mergem mai departe. în afaceri era de neînduplecat. după cum am mai spus. Tot ce ştiu despre el ştiu din auzite. Nu bănuia pe nici unul dintre ei. Dar era generos cu banii săi. . rosti Sugden. Pe de altă parte. . Simeon Lee a descoperit lipsa diamantelor şi mi-a telefonat mie.. E posibil să se fi aruncat asupra bunicului ei. Poate că a fost hoţ de meserie şi a făcut închisoare pentru asta.Nu vorbiţi aşa. Apoi. Cine ar fi putut fi această persoană? E posibil să fi fost George Lee. aşa cum am spus. Iar aici intervine în peisaj o altă persoană. . domnule Poirot. Nu i-a spus nici unuia dintre fiii săi despre dispariţia diamantelor. Poirot se uită la el curios. o gospodină.Nu e nici un mister în asta. bani şi problema diamantelor. . nu mi-o imaginez ca fiind o asasină. De unde ştim că fata asta nu e o hoaţă? Amintiţi-vă acele misterioase aluzii cu privire la comportamentul blamabil al tatălui ei. înţeleg perfect ceea ce vreţi să spuneţi!Sugden se uită la el.Ei bine. . da. cu siguranţa că v-aţi format anumite păreri despre acest caz. dar în momentul acesta ele sunt destul de neclare. se spunea că este mână largă. Cred. cum spuneţi. din comitatul vecin. Îmi daţi fiori. Avea indiscutabil cel mai bun motiv. ce credeţi? . Însa înainte de aceste două întrevederi. Bineînţeles. Mi-o pot imagina făcând asta. privindu-l fix. Ei fug care-ncotro ca nişte iepuri speriaţi. Nu înţeleg cum domnul George Lee este exact opusul tatălui său în această privinţă.Dar nu asta e şi ideea dumneavoastră? Haideţi. Inspectorul-şef Sugden îl privi sfredelitor: . - 72 . Harry urmează la rând. surprinsă de toată familia. Inspectorul-şef Sugden îşi trecu gânditor un deget peste bărbie.Nu sunt de pe aici.. există trei motive posibile: ură.Şi iată.Aşa e. A chemat într-adevăr pe cineva să vină la el imediat după cină. Alfred ar trebui să fie principalul nostru suspect. Poirot repeta încet: . De ce? Pentru că se pregătea pentru două lucruri: în primul rând. spusese răspicat că nu voia să intre nimeni la el în seara aceea.Ei bine. Aduceţi-vă aminte. îi spusese ce valoare au. Vin din Reeveshire.Ei bine. în jur de ora şase. Îi arătase diamantele. Harry este pe cale de a fi repus în drepturi.Da. vizita mea şi în al doilea rând.30 . vizita celeilalte persoane suspectate. că Pilar Estravados revine în peisaj.Hilda a rămas la urmă. zise aceasta. .

N-aş fi putut să îi vorbesc în felul ăsta inspectorului-şef Sugden. Îmi dau seama acum că venirea noastră aici 73 . .Vă căutam. Dar dumneavoastră o veţi face. Voiam asta de dragul lui. Simeon Lee le-a transmis această trufie fiilor săi.asta în tinereţe. a manifestat întotdeauna generozitate. Este neîndoielnic că domnul Lee era un tip bizar. destul de uşor. . Hilda continuă cu calm: .Aş fi încântat să o fac.Sunteţi un om extrem de inteligent. Am remarcat asta noaptea trecută. Genul de om despre care se poate spune că şi-a vândut sufletul diavolului şi s-a bucurat din plin de ce a primit în schimb! Şi mai era şi trufaş. vizibil nedumerit.Morile Domnului macină încet.Nu ştiam că era cu dumneavoastră. reluă Poirot.Da. Se spune că ea a murit de inimă rea. poate. mângâietoare. Alfred. domnule Poirot. Aş vrea să-l înţelegeţi pe soţul meu. E un fel de a spune.Ah! . cred. Vocea ei era plăcută şi avea o cadenţă joasă. Dar. se achita întotdeauna de datorie cu mărinimie şi cel mai adesea avea grijă ca fata să se mărite. zise ea. George şi David par a reprezenta la prima vedere. că aici avem de-a face cu ceea ce se numeşte ereditate. trufaş precum Lucifer. asta îi provoacă şoc şi durere. - III . Eu am fost cea care l-a convins pe David să vină aici de Crăciun. Avea pe dracul în el. Rămâne. domnule Poirot. . spuneţi? Ea înclină din cap. . . Îşi adora mama şi a văzut-o murind. să se împace cu tatăl lui. la cea mai sensibilă vârstă. trupul se vindecă. Anumite lucruri le veţi afla. Privind în urma lui. mai degrabă! Nu e nimic sfânt în ceea ce îl priveşte pe Simeon Lee.Da. Nu şi-a revenit niciodată în întregime din acel şoc. Resentimentele împotriva tatălui său nu s-au şters niciodată. Se purta urât cu soţia lui.Trufaş precum Lucifer! remarcă Poirot. sărmana doamnă. Era întotdeauna bolnavă şi nu prea ieşea. Era infirm de mulţi ani. Poirot se înclină.Vreau să spun. pentru ca acea rană sufletească să se vindece. . chiar şi în aceste condiţii. nu lăsa nici o poliţă neplătită şi se spune că nu conta cât de mult timp trebuia să aştepte pentru a o face. dar cred că era într-adevăr foarte nefericită. o anumită slăbiciune. continuă Sugden. E foarte sugestiv ceea ce spuneţi. Credea că tatăl său a fost responsabilul moral pentru moartea ei. M-am uitat la nişte portrete din galerie în dimineaţa asta.Mă onoraţi. Credeam că e cu Pilar. şi avea. cel puţin . dar mărunt. bineînţeles. domnule Poirot. Inspectorul-şef Sugden se scuză şi se întoarse în casă.Doar nu credeţi că a fost omorât pentru că era trufaş? întrebă Sugden.Era iute la mânie. Dacă apăreau probleme. şopti Poirot. dar nu era un om rău. o cicatrice. Se opri. Hilda spuse: .Când cineva îndură o mare suferinţă fizică. doamnă. oasele se refac.partea maternă a familiei. doamnă. Soţul meu. Avea şi ceva răzbunător în el. foarte îndatoritor. . Inspectorul-şef Sugden exclamă cu asprime: . încetul cu încetul.Aţi vrut să mă vedeţi. . alerga după alte femei şi o neglija. lucrurile se repară. Dacă cineva îi făcea un rău. o proastă reputaţie în ceea ce priveşte femeile . doamnă? .. dar. . Hilda Lee ieşise din casă şi stătea în picioare. dar nimic mai mult. practic de când m-am măritat cu el. .Morile diavolului.De mulţi ani. soţul meu este ceea ce n-aş putea numi altfel decât un infirm din punct de vedere psihic. Pare un om cumsecade.O! Dar în aceasta familie există două ramuri. a îndurat o mare suferinţă mentală. privind de-a lungul terasei. Poirot întrebă: .. . N-ar fi înţeles. Cred că mă puteţi ajuta.

Hilda! propuse David. o şuviţă de păr îi cădea pe frunte. . El era prea tânăr. domnule Poirot. îl salută Lydia.Ah.. Şi am să vă mai spun că nu a făcut-o! Când Simeon Lee a fost ucis. . E adevărat? Hilda Lee spuse iritata: .Hai să mergem la lac. .Vă referiţi la moartea soţiei lui Simeon Lee? . foarte curând?” În timp ce se plimba de colo-colo de-a lungul terasei.Vreţi să îmi spuneţi. . Avea capul dat pe spate. Surprinse o străfulgerare plină de îngrijorare . străbătând terasa. IV . Mă întreb. Îşi şopti sieşi: „Aşa cum am spus dintotdeauna.. Privindu-i cum se îndepărtează.. Hilda spuse încet: . întrebarea sa primi un răspuns. Soţul meu mi-a spus multe despre dumneavoastră. . o persoană puternică şi cu voinţă. Purta în inimă dorinţa de a ucide. o lipsă de griji care îi crea o aură aparte. În acelaşi timp. domnule Poirot... Spuse cu o nuanţă limpede de bucurie în glas: .sau poate era frică? Hercule Poirot se îndreptă încet către celălalt capăt al terasei. o predispoziţie către martiriu care trezeşte cele mai rele instincte ale bărbaţilor de un anume tip. . Simeon Lee s-a distrat întorcând cuţitul în acea veche rană. am ajuns părintele duhovnic! Şi dat fiind că femeile se confesează mai des decât bărbaţii. dar mă bucur că v-am găsit singur. Poirot observă cum femeia se întoarce şi îi aruncă o privire scurtă..Înţeleg că aţi fost nevoită să îi fiţi mamă soţului dumneavoastră. când aţi fi preferat să îi fiţi soţie. Ea îşi muşcă buza. că soţul dumneavoastră şi-a ucis tatăl? . Tressilian mi-a spus că aş putea să vă găsesc aici cu Harry. pufnind. ce verdict puneţi asupra dramei recent consumate în trecut? . Hercule Poirot îşi ţinu respiraţia. David Lee îşi făcu apariţia din casă şi veni spre ei.Da. Simeon Lee ar fi respectat. iar ochii albaştri îi scânteiau. cred că există într-adevăr un anume gen de răbdare.Bună dimineaţa.. Ştiu că e foarte nerăbdător să vă vorbească. apoi reveni: . Arăta uimitor de tânăr şi de copilandru.Nu-i aşa că-i o zi superbă. ceva periculos din partea lui. Poirot rămase tăcut un minut sau două. Umilinţa şi lacrimile nu făceau decât să-l irite. e că soţul meu ar fi putut cu uşurinţă să o facă. în dimineaţa asta am fost căutat de femei. doamnă. A fost. doamnă. Simeon Lee purta întreaga vină. iar soţia sa a avut parte de un tratament îngrozitor.a fost o greşeală. nu cumva va urma o alta.Bineînţeles că nu! I se plângea tot timpul lui David! Arunca toată povara nefericirii ei pe umerii lui.Ceea ce vreau să vă spun.ăsta e adevărul.Înţeleg! zise el.Am văzut destule în viaţă astfel încât să îmi dau seama că nu poţi judeca nici o situaţie din exterior. da? Să mă duc să-l caut? 74 . fiul său cânta Marşul funebru. Avea o anume ardoare tinerească. Ea zâmbi. Ea se întoarse. Lydia Lee venea spre el. Hilda? Aproape că-ţi vine să zici că-i primăvară. cred. sub privirea lui cercetătoare. nu iarnă.. Veni mai aproape. După toate aparenţele. mult prea tânăr ca să suporte tot ceea ce îi dădea ea să îndure! Poirot o privi gânditor. Această dorinţă s-a scurs prin degetele sale şi s-a stins în sunet . În acel moment. Poirot încuviinţă.Ce înţelegeţi? întrebă ea tăios.Cât despre dumneavoastră.Soţul dumneavoastră a spus noaptea trecută: „Mama nu s-a plâns niciodată”. îl apucă de braţ şi plecară împreună.

doamnă. Dar socrul dumneavoastră a fost o persoană bizară! .Trebuie să mă duc să văd dacă nu cumva s-a trezit Alfred.Ne-am format o anumită opinie. nu pot crede asta! .Aveţi.Da. Nu e gata încă. pietrele de acolo sunt roz şi absolut superbe atunci când se scufundă în marea albastră.. domnule Poirot. Nu vă uitaţi! Acesta vrea să fie Piana în Corsica. Scoase apoi câteva pietre şi le cântări în palmă. dumneavoastră sau inspectorul-şef. . . .E ca un coşmar. atât de abracadabrant.Foarte ingenioase. Lydia se opri şi rupse o crenguţă de tisă. asta e Marea Moartă sau mai degrabă va fi. el chiar a fost afectat. . . mult mai mult decât ceilalţi. Deodată. Sapristi! exclamă el. chestiile astea..Ba puteţi.O. . A fost înţelept din partea dumneavoastră. Apoi zâmbi dintr-odată cu amărăciune. Am observat azi-noapte că şocul a fost destul de mare.Da. Vă place acesta arctic. Doarme încă şi nu vreau să îl deranjez. Când era în viaţă.. O privi cu mult interes.Exact. în cazul ăsta rămâne doar. . în special despre cine nu a făcut-o.Dacă aţi fi cinstită cu mine. A spus adevărul. Acest decor deşertic e destul de amuzant. Faţa ei deveni puţin mai palidă. alibiul său a fost verificat. iată într-adevăr o surpriză! Oare ce să însemne asta? - 75 . aşa cum a spus? . familia! . doamnă.Asta chiar că e ceva bizar. Ştiţi.Cât de ipocriţi sunt unii! El aprobă.Vedeţi. . domnule Poirot! răspunse ea tăios.Îmi închipui! replică Poirot. doamnă. Se aplecă peste unul dintre bazinele de piatră. pe un ton nervos: . Iar aici. . şi chiar o credeţi! Ea păru gata să protesteze. îmi pare râu acum pentru el. De-abia a reuşit să doarmă puţin azi-noapte. mă enerva îngrozitor! . Până la urmă i-am dat un somnifer puternic. vreo idee despre cine ar fi putut comite fapta asta îngrozitoare? Poirot confirmă cu circumspecţie: .Dar asta e îngrozitor! zise ea. Poirot se întoarse încet la grădina ce reprezenta Marea Moartă. aţi recunoaşte că vi se pare absolut normal ca socrul dumneavoastră să fi fost ucis de către cineva din familia sa. doamnă. . nu găsiţi? Îl conduse prin toată grădina.Înţeleg. Ceva foarte agreabil. Lydia exclamă.Nu chiar acum. se schimbă la faţă.Domnule Poirot. După ce ea plecă. ce-i asta? . cu gheaţă şi pinguini? . aşa e.Înţeleg foarte bine. E unul dintre hobby-urile mele. Aduse pietrele la nivelul ochilor. nu-mi vine să cred că s-a întâmplat cu adevărat! Şi apoi adăugă: Ce părere aveţi despre Horbury? A fost într-adevăr la cinema. .. Ea continuă cu seriozitate: .Sărmanul bătrân. . Când ajunseră ceva mai departe.Mă bucur că vă plac. spuse el.Încântător. ea aruncă o scurtă privire spre ceasul de la mână...

Nu. fu de părere Poirot. zise Sugden încet. hm? 76 . pietre foarte similare ca formă şi textură.. cu acele pietre atât de asemănătoare cu diamantele. şi anume aceea a coincidenţei.Ei bine. implicarea ei în crimă iese total din discuţie. dar a cui? Doar a soţului ei. comentă Poirot. Poirot spuse: . Acea grădină.Mai bine trecem mai departe. nu cred. aşa e. Sugden întrebă: .a fost pur şi simplu un jaf.Ştim că nu a făcut-o! se grăbi Sugden să afirme. dacă doamna Alfred Lee a luat diamantele .Nici vorbă. Vă amintiţi asta. confirmă el. oricare ar fi adevărul în privinţa diamantelor. . . Sugden îşi frecă bărbia. Johnson se încruntă. se găseau. Colonelul Johnson interveni. Dar. da. Mai există o posibilitate.Jaf.În orice caz. de vreme ce ştim că nici el n-a avut nimic de a face cu crima. văzând acolo ascunzătoarea perfectă. Şeful poliţiei se întoarse către subordonatul său. Voiam să spun că nu mi se pare plauzibil ca ea să fi luat diamantele. În acea grădină anume. . nevenindu-le să creadă.Da.Într-adevăr.şi avem un mare dacă aici . întări Poirot. . destul de iritat: . gânditor.Da. nu-ţi vine s-o priveşti ca pe o hoaţă. Ea a luat diamantele pentru a sugera un mobil al crimei. domnule Poirot? .PARTEA A V-A 26 decembrie Şeful poliţiei şi inspectorul-şef Sugden făcură ochii mari.Vreţi să spuneţi că doamna Alfred a premeditat cu mult timp înainte furtul? .Care e părerea dumneavoastră. Adică ştia că asasinatul va avea loc. Nu pare genul care să fie amestecat în ceva necurat. Sunt oricând gata să accept o singură coincidenţă. În primul rând. . .Doamna Lee pare o femeie foarte cumsecade. Inspectorul-şef răspunse circumspect: .Nu uitasem. Ce aveţi de raportat? Ceva nou? . ceea ce i-a sugerat hoţului o ascunzătoare potrivită.Bănuiesc că vreţi să spuneţi că nu vi se pare plauzibil ca doamna Alfred să-i fi tăiat gâtul socrului ei. insistă Sugden.O. dar nu a luat parte activă la el. întreaga teorie cade. Majordomul a văzut-o în salon la momentul crimei. Poirot puse înapoi cu grijă un pumn de pietricele într-o mică cutie de carton şi o împinse către şeful poliţiei. inspectore? îl întrebă Poirot.Nu ţine. Să începem cu Horbury. Am pus mâna pe nişte informaţii noi. Câtuşi de puţin. .. i-a atras atenţia hoţului. . de ce să fi luat ea diamantele? . nu e ştie niciodată. şi atunci e adevărat că a construit acea grădină special pentru a avea o ascunzătoare pentru ele până când s-ar fi liniştit lucrurile. din întâmplare. Nu pare prea credibil. Sunt chiar diamantele.E adevărat. Există un amănunt care ar explica frica sa de poliţie. . . Dar.În interiorul uneia dintre micile grădini construite de doamna Alfred Lee. în privinţa asta. .Poirot replică de îndată:Există un posibil răspuns la asta. Faceţi din ea o complice. domnule. care reprezintă Marea Moarta.E foarte posibil. . . oricine ar fi fost acesta sau aceasta.Oricine ar fi putut să le ascundă acolo. . Inspectorul-şef Sugden scutură din cap a îndoială. bineînţeles.Doamna Alfred? Sugden scutură din cap. zise el.Şi unde spuneţi că le-aţi găsit? În grădină? .

Sugden întrebă nedumerit: . spuse George. şantaj. aşa că s-a amuzat aruncându-i o săgeată.Calendarul nu prezintă nici o importanţă. . Azi suntem în douăzeci şi şase. aşa că s-a speriat de moarte. zise el. În timp ce bătrânul se îndepărta. de pe perete. Aş vrea să vă pur. Sună clopoţelul. Şi a nimerit-o în plin! Colonelul Johnson spuse gânditor: . bineînţeles. da. pe un ton oarecum preţios. Domnul Alfred e o persoană foarte organizată.. domnule.E ceva cu acest calendar. domnule. E ceva care nu mi-e clar. Am vorbit cu coronerul1 şi totul e pregătit. Cei trei bărbaţi stăteau tot în micul salon al lui Alfred Lee.Doamna George Lee. Calendarul cu pricina era unul mare. domnule. accentuate. Poirot spuse: Data de pe acel calendar de perete a rămas aşa cum e acum de la crimă încoace?Tressilian se întoarse. câteva întrebări la amândoi.Sunt bucuros să vă fiu de folos. confirmă Sugden. Altfel spus. Având conştiinţa încărcată. .Bună dimineaţa. Tressilian se uită prin încăpere şi îşi târşâi picioarele până la câţiva paşi de locul indicat de Poirot. Acesta spuse: 1 Ofiţer de poliţie judiciară în Anglia şi în SUA. domnule. dincolo de cel al banilor.Nu. Poirot spuse: . cu caractere negre.Îmi cer scuze. .Hm! Asta în privinţa lui Horbury. Trecea drept fiica lui. Colonelul Johnson spuse: . . - II George Lee intră în cameră. şi să lămurim problema acestei convorbiri telefonice.Înţeleg. Din ce ni s-a spus.Chestia asta îi mai dă ei un motiv.Bineînţeles! îngăimă Magdalene. s-a gândit probabil că despre asta era vorba atunci când Tressilian i-a vorbit azi-noapte despre un ofiţer de poliţie.red) 77 .Foarte bine. cu pagini detaşabile. domnule. .Da.Eu zic să-i aducem aici pe amândoi. Tressilian ieşi. Colonelul Johnson fu de acord: . E posibil să se fi gândit că bătrânul ştia ceva precis şi că avea de gând să o dea de gol în faţa soţului ei. aşa că a scăpat.Ancheta de mâine se va amâna.Roagă-i pe domnul şi doamna George Lee să vină încoace. Alibiul ei cu telefonul e destul de suspect. Inspectorul-şef îşi drese glasul. .Bună idee. Tressilian răspunse. . aşa e. domnule Poirot? Am scăpat ceva din vedere? Ridicând din umeri. domnule? . propuse Sugden. Luaţi loc. Am aflat un amănunt din biografia ei de dinainte de căsătorie. . Şeful poliţiei îi făcu un semn discret din cap lui Sugden. domnule. . cred că bătrânul domn Lee a mirosit-o destul de bine. domnule. pe nepusă masă. Cine să fi rupt pagina? . vă rog. Făceam doar un mic experiment. Trăia cu un anume căpitan Jones. împreună cu soţia sa. Să vedem ce obţinem. ştia să le cântărească atunci când avea de-a face cu ele. pagina a fost ruptă. Stoarcere de bani sub ameninţare.. dar înclin să cred că a continuat pe linia asta. . Pe fiecare pagină era trecută o singură dată. .Cel de acolo. (n. aşa. în fiecare dimineaţă. se pricepea la femei. .Care calendar. Mulţumesc. Ce altceva? întrebă şeful poliţiei.Ah. Ea nu a dat nici un telefon. dar nu era fiica lui. Nu au existat probe. Colonelul Johnson îi întâmpină: .Domnul Lee face asta.

15. Nu ştiu. Vă pot pune în legătură cu el şi. .V-am spus: vorbeam la telefon! ..Colonele Johnson. Cu agentul meu electoral din teritoriu.Doamnă Lee. domnule Lee. . George se înroşi la faţă. . din câte ştiu.04. nu vorbeaţi la telefon..Vă rog să mă credeţi. Mă văd nevoit să vă mai cer o dată să-mi spuneţi ce aţi făcut în acest interval. gura apetisantă. .George. .. Doar că nu sunt sigură când.. începu să se bâlbâie. de asemenea. se uită pe furiş la George.Ştiţi. . doamnă Lee. Nu despre asta e vorba.Ei bine. Convorbirea a început la 8.Chiar aşa. George se întoarse furios spre şeful poliţiei. avem totul consemnat în scris. aşa e. In acest caz. . Îşi concentră asupra lui întregul arsenal de seducţie. aici eram. în schimb. De unde ai dat telefon? Nu de aici.59 şi s-a încheiat la 9. aţi declarat că vorbeaţi la telefon când s-a dat alarma şi că în acel moment eraţi singură în această cameră. .. printr-un gest al mâinii. Cu foarte mare grijă.. . apoi la Sugden.Părerea mea.Da. Inspectorul-şef îl întrerupse.. Sugden interveni: . Suspină: . ochii mari care implorau.Rutină.. chiar aşa.Eraţi în această cameră când s-a dat alarma? .Imposibil. . îşi ţinu respiraţia. aşa e? Magdalene rămase stană de piatră.Bineînţeles că am vorbit la telefon. Johnson se întoarse către Magdalene. apoi rugător la colonelul Johnson şi într-un final începu să vorbească: . zise inspectorul-şef Sugden. şi trebuie.Am răspuns la ele! Terminasem de vorbit la telefon şi mă gândeam dacă să mai dau un telefon sau nu. Tatăl dumneavoastră.Ce e toată povestea asta? sări George... Nu-mi amintesc ce-am spus. Aţi avut convorbirea la 8. parcă aşa aţi declarat. spre admiraţia lui Poirot: . Se opri. ..Nu. veţi tolera această atitudine incalificabilă? Şeful poliţiei răspunse sec: . nu-i lăsa să mă intimideze! Ştii că. când am auzit zgomot sus. domnule Lee.Într-un caz de crimă.Greu de crezut că aţi stat şi v-aţi gândit timp de zece minute dacă să mai daţi sau nu un telefon... ..Ce vreţi să spuneţi? Ce dracu' vreţi să spuneţi? Ce neruşinare! îmi puneţi la îndoială cuvântul? Puneţi la îndoială cuvântul unui om aflat în poziţia mea? De ce trebuie să dau socoteală pentru fiecare minut din timpul meu? Inspectorul-şef Sugden rosti impasibil. domnule Lee? George spuse cu răceală: . întrebările trebuie puse. Eram atât de supărată. nu ştiu ce am spus - 78 . noi putem! Verificăm întotdeauna cu foarte mare grijă aceste detalii. nu pot fi atât de sigur în privinţa orei. .Da. domnul Lee.. nu-mi mai aduc aminte absolut nimic! Nu ştiu. e că nu aţi dat nici un telefon. da. a fost ucis pe la 9. dacă îmi bagă cineva spaima în oase şi mă bombardează cu întrebări. care nu aprecia genul ei de femeie. să se răspundă la ele. Dar nu primi în schimb decât răceala rigidă a unui bărbat sever şi respectabil. Spuse nesigur: .O. Aţi avut o convorbire telefonică cu Westeringham.E vorba despre acele convorbiri telefonice din noaptea crimei. probabil că aţi făcut o greşeală! Se poate. cred că tocmai mă pregăteam să mai dau unul şi mă gândeam cât ar costa. unde eraţi şi ce făceaţi? Magdalene privi descumpănită în jur şi izbucni în lacrimi. ca tocmai să fi terminat de vorbit la telefon.59 fix.. domnule Lee.

în noaptea aceea. dar nu e clar în ce ordine. încruntând din sprâncene: . Sugden. Colonelul Johnson spuse nerăbdător: . într-adevăr! fu de acord Poirot. dacă vă voi spune adevărul. Când se va hotărî ce să spună.. nu prea poţi distinge între o minciună deliberată şi o confuzie autentică.. Sări în picioare şi ieşi din cameră. domnule Poirot? Aţi văzut o stafie? . domnişoara Estravados a ajuns acolo mai târziu.. nu? Colonelul Johnson spuse: . trântind uşa. .Ceea ce face lucrurile şi mai dificile este că acolo se află două scări. Toată lumea a alergat într-acolo. la fel ca toţi ceilalţi.Am încercat să verific ordinea în care fiecare a ajuns la locul crimei. Sărind din loc la rândul său.. amintiţi-vă! zise Sugden..Ştiţi. George Lee izbucni: . da. dar. iar ei se poarta atât de crud cu mine.Probabil. Inspectorul-şef Sugden îşi dădu capul pe spate şi izbucni în râs. Se apropie de masă şi spuse încet: . hohotind.Soţul meu crede că m-am întins. la distanţă aproximativ egală între sufragerie şi salon. Colonele Johnson. Timpul a fost incredibil de scurt. După crimă. . E absolut dezgustător! Ieşi ca o furtună din cameră.Excelent lucrat! Pare ceva necurat la mijloc. din hol. Ceilalţi declară că au urcat pe scara asta.O. . E dezgustător! Voi face o interpelare la Cameră despre dezgustătoarele metode de intimidare ale poliţiei.Ce înseamnă asta? Nu voi permite ca asupra soţiei mele să se exercite presiuni în felul acesta! E o fiinţă extraordinar de sensibilă.. viaţa mea privată. E destul de limpede ce s-a întâmplat. plini de suferinţă. zise Sugden nepăsător. a fost atât de îngrozitor şi eram atât de supărata.Straşnic i-am mai lucrat! Acum o să vedem! Johnson vorbi. domnule Poirot? Poirot.Ce aţi spus? . Din păcate nu e uşor de verificat cu exactitate pe cine a văzut fiecare. Ceva care ţine doar de. nu figurau printre suspecţi. . Cea principală. Uşa se deschise şi Magdalene intră repede. .Sunt de acord cu dumneavoastră că elementul timp este foarte important în acest caz. oricum. Am ieşit din cameră pe furiş..Ei. implorându-l cu ochii ei mari. da. când ţipătul de moarte al victimei i-a alarmat pe toţi. a început să joace rolul unuia care se precipita şi el către locul crimei.Am spus că se va întoarce. Fiecare dintre aceştia trei spune că unul dintre ceilalţi se găsea în faţa sa. a încuiat uşa cu un cleşte sau ceva asemănător şi. care visa cu ochii deschişi. probabil. după un moment sau două. Miss Estravados a traversat etajul prin acea parte a casei (camera ei se află la celălalt capăt). ăsta e un fapt. spuse ea. Avea respiraţia întretăiată şi obrajii roşii. dacă e vorba de ceva care nu are nici o legătură cu crima.Ce s-a întâmplat. da! Sugden îl întreba privindu-l fix: . Opinia generală pare să indice că Farr. doamna George şi doamna David au ajuns primii. Tressilian spune că i-a văzut pe Harry şi pe Alfred Lee traversând holul de la sufragerie şi alergând sus. .Avem aici de-a face cu elementul timp. printre ultimii. altceva? . nici o legătură.Ce confuzie. dar se va întoarce în câteva minute. Stephen Farr a venit pe această scară. pentru că amintirile oamenilor nu sunt foarte precise atunci când vine vorba de lucruri de genul ăsta. continuă Sugden. . Şeful poliţiei spuse: 79 . criminalul s-a strecurat afară. tresări: . nu sunt sigur dacă nu cumva chiar asta am făcut. .Da. Ei. promiteţi să păstraţi tăcerea în privinţa asta? Vreau să spun că nu e necesar să faceţi totul public. Aici e dificultatea. Trebuie să mai luăm de la ea o declaraţie.Credeţi că e important? întrebă Poirot. veni răspunsul calm al lui Poirot.Doamnă Lee. . şi mai e şi cea din celălalt capăt al casei. Din câte îmi dau seama.. Asta îi scoate din discuţie.

îi cuprinse pe toţi în privirea ei rugătoare de final şi se strecură repede afară din cameră. Făcu o pauză.Iar dumneavoastră aţi aşteptat acolo. şi se foloseşte de ele pentru câştigul său personal.. încheie Sugden. de la nouă fix până la nouă şi un sfert? . M-am pitit acolo.. Figura îi era pe jumătate ascunsă de draperiile grele.. atunci? 80 . Nu ştim. . Dar n-a ieşit. spuse el. - III Lydia Lee stătea lângă fereastra din partea opusă a încăperii. . . Mă simt atât de uşurată. în acel loc. privind-o.Unde aţi aşteptat. unui bărbat. Auzind un sunet. înţelegeţi! Ar fi vrut să ştie ce făceam acolo. . Pe de altă parte. dar asta e. sunt sigura că n-o să-i spuneţi! Am încredere în dumneavoastră. ca o pisică. .Cred că ar fi înţelept din partea dumneavoastră să o faceţi.Da. doamnă Lee? .Credeam că e Horbury. Ea îi aruncă rapid o privire. dar avu o uşoară grimasă de aversiune.Îmi cer scuze. Lydia spuse fără ocolişuri: . Pe faţa ei nu se văzu nici o reacţie.. Deocamdată.Da. Păreţi atât de cumsecade. apoi au început zgomotele şi domnul Lee a ţipat.E adevărat. .Credeţi că ştie ceva...Ce vreţi să spuneţi? Aveţi informaţii împotriva lui? Poirot îi răspunse: . . un prieten. crezând că George se va afla în sufragerie.E o posibilitate. privind afară. acum. şi să ne lăsaţi pe noi să judecăm. se întoarse tresărind şi îl văzu pe Hercule Poirot stând în cadrul uşii.Nu mi-a plăcut niciodată omul ăsta. despre crimă? întrebă ea în grabă. doamnă. asta e. Poirot ridică din umeri. . . nu? .. sau ca un hoţ. ştiu că pot să am încredere în dumneavoastră. A fost foarte neplăcut pentru mine. nu-i aşa? Nu.Sau ar putea să nu fie. şi nu voiam ca George să ştie. Magdalene zise. Posibil să fi auzit ceva.M-aţi speriat. aşa că am aşteptat..Are urechi lungi şi mersul agil. Se opri. doamnă? întrebă Poirot. lucrurile stau în felul următor.Credeţi că ar putea încerca să şantajeze pe cineva dintre noi? . înţelegeţi. cu ochii în lacrimi: . spunând: . . Ea îi zâmbi dulce.Aseară voiam să dau telefon cuiva. ar putea fi adevărat! E o poveste perfect plauzibilă.Da.Nu.Ei bine.Ar fi bine să spuneţi tot adevărul. dar nu puteam să spun asta. Am mersul uşor.. Şeful poliţiei întrebă: . Voi fi fericită să scap de el. Hercule Poirot dădu din cap. Aşa că m-am dus la telefon după cină. Nu-i veţi spune soţului meu. Dar când am ajuns acolo. .Deci soţul dumneavoastră n-a ieşit din cameră până în momentul crimei? .În spatele scărilor e un loc unde se ţin haine şi alte lucruri. l-am auzit vorbind la telefon.. zise Johnson sec. că v-am spus adevărul.E un om care colecţionează secrete. domnule Poirot. doamnă Lee. . Ştiu că a fost ceva urât din partea mea. Există cineva. Colonelul Johnson oftă din greu. în toţi. .Într-adevăr neplăcut. doamnă. Dar nu asta am venit să vă spun. . . iar eu am alergat sus. Vedeţi. el păşeşte încet.Ce aveţi să-mi spuneţi. de unde puteam să-l văd pe George ieşind din camera sa. ceva ce ţine pentru el..

Apoi îşi muşcă buza.Bineînţeles că împărtăşesc invitaţia făcută de soţul meu.Sunt perfect de acord cu dumneavoastră.Cum rămâne atunci cu ceilalţi membri ai familiei? Cu cei nevinovaţi? Ea îl fixă cu privirea.Am stat de vorbă cu domnul Alfred Lee. o lămuri Poirot. pentru crimă şi jaf . Fusta pe care aţi purtat-o în prima seară în care v-am văzut. machiaj. ezitând. în afară de posibila variantă care îl incriminează pe cel mai suspect dintre toţi.Nu aveţi nici un drept să afirmaţi asta! izbucni ea.. 1 Ansamblul reprezentat de acţiunea de a se pune în valoare prin îmbrăcăminte. dacă lucrurile iau întorsătura dorită de dumneavoastră. modelul ei simplu şi sobru. Nu e adevărat! O! Dacă măcar ar putea fi vorba de un străin şi nu de un membru al familiei! Poirot spuse: ..tr.. doamnă. .Îmi cer scuze. şi? . Ea se holbă la el. . . 81 . Aducerea acestei persoane în faţa tribunalului înseamnă ruşine şi dizgraţie pentru noi toţi. exprima graţie şi distincţie.Să încercăm să fim mai sinceri unul cu celălalt. Mi-a făcut o propunere şi am vrut să discut cu dumneavoastră înainte să mă hotărăsc dacă o accept sau nu. Lydia întrebă din nou. (n. în casă. pierzându-şi răbdarea: . .Da. cu voce joasă: Dacă nu cumva dumneavoastră ştiţi deja.şi se pare că această variantă cade . trebuie să spun că nu vreau ca asta să se întâmple.Atunci ar mai conta una în plus? . Dacă e să fiu cinstită. anume pe Horbury. . îmi cere să stau aici. .Nu m-am gândit la asta.Sunt o femeie convenţională.N-ar fi singurul caz de crimă rămas nerezolvat pe lumea asta. Soţul dumneavoastră vrea ca eu să iau investigaţia foarte în serios. Iar umbra suspiciunii va rămâne aceeaşi asupra tuturor. .Iată de ce. Sunt atât de puţine doamnele englezoaice care înţeleg la toilette1.Haideţi. domnule Poirot. Bineînţeles că înţeleg unde bateţi! Nu e o poziţie prea plăcută. însă am fost atât de marcat de felul în care arătaţi. Lydia rosti tăios: . doamnă? .Nimeni nu va şti vreodată cine a fost vinovatul.. Poirot oftă. şi alta. Socrul meu a fost ucis cu brutalitate şi. doamnă. şi spuse: Poate că e mai bine să vorbim pe şleau. dar am nevoie de mai mult decât atât.).Vreţi ca ucigaşul să scape nepedepsit? veni întrebarea lui Poirot.. doamnă. Vreţi cu adevărat ca eu să vin aici? . Iată ce vă întreb: Vreţi ca adevărul să iasă la lumină sau nu? . de încântătorul model al bluzei dumneavoastră pe fondul roşu-aprins al draperiilor. încât m-am oprit să vă admir.nu rămâne decât ipoteza conform căreia Simeon Lee a fost ucis de către cineva din familia sa. nimeni nu va afla vreodată.Vă daţi seama că.Ar putea fi şi una. etc.Ei bine. ţinută. Ea răspunse ezitând: . Ea spuse cu răceală: .Ce-i cu ei? . .De ce nu? .Bineînţeles. Lydia rosti tăios: . zise Poirot şi adăugă insinuant.Chiar trebuie să-mi serviţi aceste replici convenţionale? Lydia răspunse: .De ce voiaţi să mă vedeţi? Poirot deveni grav. coafură. şi să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă că să rezolv această afacere.Nu voi accepta o invitaţie care să nu fi fost împărtăşită de stăpâna casei.. chiar trebuie neapărat să pierdem timpul cu complimente? . .

Cu siguranţă că e puţin cam prea pitoresc ca să dea bine în acest tablou domestic. de parcă era un animal hăituit. dar mă nelinişteşte puţin. Continuă: Iţi plac rudele tale din Anglia.Evident. . care presimte un atac.Da. Dar nu ne vor lăsa să plecăm. .De ce nu l-ai menţionat şi pe fratele Harry? Pilar râse. vreau să spun lui Alfred. şi lui David. Nu cred că e mare lucru de capul lui. şi Magdalenei.Pilar spuse pe un ton foarte serios:Nu prea e frumos să ai de-a face cu poliţia.Nu. Avea o atitudine rigidă. şi Hildei. ce să-i spun domnului Lee? Lydia ridică mâinile şi le lăsă să cadă într-un gest brusc de neajutorare. nu este un eveniment atât de uzual pe cât pare să sugereze nonşalanţa ta. dacă aş face-o. cu jumătate de gură. nu sunt veseli. în acelaşi timp. spuse Stephen pe un ton instructiv. Nu înţelegeţi unde vreau să ajung? Eh bien. da.Bunicul meu a fost foarte. perfectă. E ceva ce n-ar trebui să li se întâmple oamenilor respectabili.Nu i-am cerut voie...Iar poliţistul ăla mare şi arătos n-o să te lase? . draga mea.Nu eşti singura care se simte astfel. şi. veţi accepta.Da. un străin. dar în Anglia crimele sunt tratate cu foarte multă seriozitate..Adică.Poate că ai dreptate.. sunt cu toţii foarte drăguţi. De ce? . Trase vreo două fumuri înainte de a spune: .Adică ţie? Pilar răspunse: . foarte bogat. Pilar se uită la el şi îl întrebă: .Ce enervant. Mai e şi străinul ăla ţicnit care se tot învârte pe aici. . tocmai a avut loc o crimă în casă! . . Dar nu prea obişnuiesc să rade. . cu un uşor zâmbet: .Te înşeli.Asta pentru că şi tu vrei să pleci de aici? ..Ei bine.Ce vreţi să spuneţi? Ar putea fi un membru al familiei şi. spuse Pilar.Vreau să plec de aici! Stephen Farr spuse cu blândeţe: .O crimă. dezvelindu-şi dantura albă.. poliţia? .. . Pilar se încruntă. Lydiei. e o idee care i-a trecut prin cap lui Hercule Poirot! Se uită la ea. şi lui George.Da. .E ceva mai mult decât enervant. .. dând din cap. iar ochii i se plimbau dintr-o parte în alta a încăperii. - IV Pilar stătea în mijlocul salonului pentru muzică. Dar.Cum? . Nu ştiu cum e în Spania.. .. nu mă îndoiesc că n-ar fi de acord. . În cele din urmă izbucni: . draga mea. recunoscu Pilar. . Trebuie sămi cântăresc bine mişcările şi să fiu foarte atent. Pilar. Stephen îşi aprinse o ţigară. Pilar? Pilar spuse fără prea mare convingere: .Îţi baţi joc de mine! exclamă Pilar. .Sunt drăguţi.Ai omis pe cineva. Nu sunt într-o stare adecvată pentru glume. . dar Harry e altfel! Cred că ştie foarte bine cum e să ai de a face cu poliţia. nu-i aşa? 82 . Stephen întrebă.Scumpa mea. . doamna.Oh.

. Domnul Lee şi soţia sa erau firi diametral opuse. Ea îşi fixă privirea asupra figurii pictate şi spuse încet: . nu vreau să plâng şi să fiu nefericită pentru că el a murit. când ajunse în holul care dădea către uşa de la grădină. E ridicol să te prefaci. domnişoară! Arătă spre imaginea unei fete cam de nouăsprezece ani. Hercule Poirot desprinsese un portret de pe perete şi îl studia în lumina ce venea de pe terasă.. Locul tău e aici. aici o avem pe doamna. Aici seamănă cu Harry.Nu prea ar da bine. O conduse puţin de-a lungul galeriei. în mare. ştrengăriţă spaniolă fără milă ce eşti! Pilar spuse.Da. Apoi.. cu pârul foarte blond şi cu ochi albastru-deschis. Poirot trase concluzia: .Studiez ceva foarte important. . foarte diferit. Pentru că n-am apucat să-l cunosc într-adevăr pe bunicul meu şi. copiii rezultaţi din mariaj au preluat caracterul mamei. . Casa asta e în doliu..Locul meu. - 83 . Pilar insistă. adăugă Stephen. . Pilar repetă cu un oftat: . o figură prelungă şi blândă.Ce faceţi aici? Se apropie de el. ispită! Ea râse fericită şi alergă afară din cameră. cu o voce mieroasă: . îndreptându-se spre sala de bal din partea cealaltă a casei. deşi mi-a plăcut să stau de vorbă cu el.Ereditatea este un lucru extrem de interesant. .O! exclamă Pilar. în fond şi la urma urmei. remarcă Pilar.Exact ca David.Înţeleg că nu ţi se pare deloc distractiv. ca să nu facă prea mult zgomot şi să nu ne audă nimeni. Era atât de bătrân. însă aveau o vivacitate pe care acei ochi albaştri şi acele trăsături placide nu o cunoscuseră niciodată. acesta este bunicul meu? . Vor trebui să aibă grijă de tine. făcând ochii foarte mari: . Culoarea era cea a ochilor soţiei lui Simeon Lee. Poirot îi răspunse pe un ton grav: .Aha! spuse el.. aşa.Hai atunci. Priviţi aici. aşa cum trebuie să fi fost Harry acum vreo zece ani. Harry Lee este întru totul fiul tatălui său. Aţi apărut la momentul potrivit. bunica dumneavoastră. cu părul auriu cârlionţat şi ochi albaştri plini de voioşie. Stephen rosti cu blândeţe: . .Şi puţin ca Alfred. Apoi spuse: .Am putea să punem nişte mânuşi şi să îndesăm şi alte lucruri în gramofon. La cine se vor duce acum banii lui? La Alfred şi la ceilalţi? Depinde de testament.O să fie bine pentru tine. La fel şi Stephen.Cât de diferit. şovăind: . chipul lui Simeon Lee. Ce chestie amuzantă! Şi. încremeni.Ar fi putut să-mi lase şi mie nişte bani. domnişoară. e aici..Oh. Iar aici avem. domnişoară. . Ridică privirea şi îi văzu.Da.Cred că da. faci parte din familie. Pilar spuse gânditoare: . . Hercule Poirot aprobă din cap. aşa cum era în tinereţe. dar mă tem că n-a făcut-o. de fapt. .Dar nu mă simt deloc tristă. Pilar oftă din nou.. Culoarea îi năvăli în obraji. atât de zbârcit. Pilar îl întrebă: ..Crezi că am putea da drumul la gramofon şi să dansăm? Stephen răspunse.. nu e amuzantă deloc.Eşti adorabilă! izbucni Stephen.

poliţia are formalităţile ei. dar mâna lui Poirot i se lăsă cu blândeţe pe braţ.Hai să o luăm pe aici! 84 . n-aş dori să vă am ca duşman. spuse Stephen. Şi. Stephen Farr înclina să meargă după ea. neatentă. zâmbind încurcata. Către Poirot privea acelaşi chip zâmbitor. ca şi cum ar fi ascultat. . să spun aşa ceva! Totuşi. iar glasul acestuia rosti: .Într-adevăr. duşmanilor tăi. nu-i aşa.Paşaportul meu? Da. ea spuse: . îşi aplecă puţin capul într-o parte. ce credeţi? Poirot nu răspunse. . . După cum ştiţi.Ah! strigă ea. mi-am scăpat paşaportul pe geam. bineînţeles. sunteţi un străin. în stratul de flori de dedesubt. stupide. încât. domnişoara Estravados tocmai a deschis fereastra la ea în cameră. când a fost atât de cald şi soare. tata.Poirot se scuză în timp ce o conducea:îmi pare teribil de râu să vă deranjez. senorita? . vi-l aduc.Englezii sunt înnebuniţi după aer proaspăt. domnişoară? Cu moştenirea asta genetică. dar necesare. nu ca ieri. obositoare.Da. Când ajunse la uşă. Poirot întrebă: . conform legii. deşi e foarte frig astăzi. E jos. iar Poirot o urmă. senorita. vă rog să mă credeţi. Pilar ridică din sprâncene. Stephen întrebă cu uimire: . Poirot dădu din cap.Mă duc eu să-l iau. E foarte frumos.Nu.Ah. spuse Pilar. Poirot şi Stephen Farr râmaseră să aştepte afară. Dormitorul lui Pilar se afla chiar în capătul scărilor. a fost prostia mea. spunând: .Deci aveţi sânge spaniol.De ce? Poirot spuse măsurat: .Pentru că. dar Pilar zburase deja pe lângă el şi îi strigă peste umăr: . Puţini spanioli au ochi albaştri. Poirot spuse gânditor: . Pilar urcă în pas vioi. nu cred că ea şi-a dat seama.Mama mea. Intră. are nevoie de paşaportul dumneavoastră. nu-i aşa? . Hercule Poirot se grăbi să schimbe vorba. Stephen spuse cu remuşcare în glas: . Stephen spuse râzând: . mama tatălui meu era irlandeză. în nord. . Era tânăr şi frumos. Dar ce proastă şi neîndemânatică sunt! Geanta mea era pe pervazul geamului şi am căutat în ea atât de repede. Stephen veni şi el. Pare-se că domnişoara Estravados a moştenit şi ea această trăsătură. brunet şi cu ochii de un albastru-întunecat.Se mai întâmplă. . iar Pilar reapăru. Mă duc să-l iau. da. le-ai tăia gâtul. Pe lângă asta. Scoase un medalion prins de un lanţ de aur. irlandez şi englez şi mai aveţi şi ceva de ţigan în dumneavoastră. O! Se opri. .Ce idiot am fost. Ştiţi ce cred. inspectorul-şef.Îşi duse mâna la gât. Deodată se auzi o exclamaţie în spaniolă din interiorul camerei. în privinţa străinilor care vin în această ţară. E la mine în cameră. Pilar? Că tu. Apăsă capacul şi acesta se deschise. Pe partea cealaltă a medalionului era portretul unui bărbat. mai ales.Îţi aduci aminte ce-ai spus în tren.Vi-l aduc de îndată. Prietenul meu. dându-şi brusc seama de rezonanţa spuselor sale. lung. Ajunseseră la capătul galeriei. E uimitor să vezi pe cineva atât de înnebunit după aerul curat.Tatăl dumneavoastră? Pilar confirmă: . Tu du-te în salon cu domnul Poirot şi o să vin şi eu acolo. voiam să vă spun ceva. Acolo se afla o scară.

toată lumea o să stea iar cu urechea ciulită! O să creadă că s-a mai produs o crimă! Poirot păru descumpănit. Alfred păru enervat. nu vezi decât o siluetă albă care străluceşte. nu s-a întâmplat nimic. George ieşi din bibliotecă şi li se alătură.A. încât Stephen tresări şi se dădu doi paşi înapoi. iar Pilar apăru în fugă. Cineva a ţipat într-adevăr.. îl luă deoparte şi îi şopti ceva la ureche.A fost deschis normal. dar. spuse: Da.. Apoi. Gestul lui Poirot fusese atât de neaşteptat. Poirot strigă: . cred.Aţi declarat că n-aţi auzit ţipătul. indignat. dar putea fi cineva de jos. Ridică însă capul în momentul intrării lor. prima persoană care a ajuns la locul crimei azi-noapte.Nu prea mai sunt la modă.Care doamnă? . viu. Arată mai bine noaptea.Nu cred că l-am auzit. gata să cadă. într-o scenă de agonie în stil victorian. slavă Domnului. . în calea lui Poirot. care rămăsese în picioare. Aici. până ajunseră la scara principală. Acesta stătea în genunchi lângă seif şi îl examina cu o lupă.Acum două zile stătea acolo. două nimfe robuste strângând la piept faldurile veşmintelor. . vreţi să speriaţi toată casa?! Nu. n-am auzit nimic.Una dintre soţii . Nu pare să fi fost vorba de altceva. Poirot se apropie de el. iar venele îi subliniau fruntea. Poirot spuse: . iar acum.Pentru numele lui Dumnezeu. Stephen Farr le aruncă o privire şi murmură: . apoi spuse: .Asta vă aduce aminte de ceva? Stephen spuse încet: . Dar fără îndoială că au valorat bani buni la vremea lor. da..Haideţi să nu coborâm încă. inspectorul-şef Sugden ieşi calm din camera lui Pilar. trase el concluzia. De către cineva care ştia combinaţia. a fost ceva prostesc din partea mea. Poirot spuse: . Aţi fost. cu un paşaport în mână.Noaptea. ţin minte că au ajuns aici destul de repede. Sprâncenele i se împreunaseră. Poirot se uită la el un minut-două în tăcere. Exclamă furios: . Poirot îl lăsă pe Stephen să dea explicaţiile necesare şi dispăru în viteză pe coridorul care ducea spre celălalt capăt al casei. Nu. Nu vă alarmaţi! Am făcut un mic experiment. Nu-mi amintesc precis. La capătul coridorului. Lydia şi Alfred se aflau în capul scărilor. Inspectorul-şef încuviinţă din cap şi părăsi încăperea. toate pisicile sunt negre! Îl găsiră pe inspectorul-şef Sugden în cameră. trecură pe lângă o firidă ce adăpostea două statui de marmură.Da? Nu-mi amintesc. 85 . scuturându-se de captivarea care pusese stăpânire de el. domnule Poirot. cred.. cel puţin nimic de felul ăsta! Acum. Se grăbi să iasă din cameră. în drum.a lui David sau a lui George. cu cheia. Poirot se întoarse către Stephen Farr. erau doar două! . m-aţi adus aici ca să mă întrebaţi ceva? .Da. Am crezut că erau trei când am trecut pe aici noaptea trecută. cred că una dintre doamne a ajuns aici înaintea mea. Asta a fost tot. Şopti: . privind cu atenţie în sus. pe partea stângă. iar George. . aş vrea să vă întreb ceva. admise Poirot. Trebuie să plecăm imediat de aici. nu? .Destul de înfricoşătoare ziua.Nimic.Merseră de-a lungul coridorului de la primul etaj către celălalt capăt al casei.N-aţi auzit un zgomot ca ăsta? Îşi dădu capul pe spate şi slobozi dintr-odată un strigăt ascuţit.Adevărat. Dacă sunteţi atât de amabil să veniţi cu mine până în camera unde a avut loc crima. privind cu atenţie fotoliul în care obişnuise să stea Simeon Lee. Poirot şopti: . Merseră de-a lungul coridorului care ducea către camera lui Simeon Lee... aşa e? . .

mai mult sau mai puţin.. ci şi de ochii minţii. Alfred continuă bâlbâindu-se: . Cred că se întrevede deja finalul afacerii... . . Alfred spuse cu neîncredere: . Ea ridică din umeri. adevărul va ieşi la lumină. Ucigaşul tatălui meu trebuie să fie descoperit. Poirot spuse cu gravitate: .Cum aşa? Am spus că n-o să dureze mult. spuse el... accept. Alfred îngăimă: . cum să mă exprim. Nu accept să joc rolul copoiului pe care îl trimiţi la vânătoare. iar apoi îl chemi înapoi pentru că nu-ţi convine felul în care se mişcă! ... Se bâlbâia uşor.. am două rugăminţi la dumneavoastră. Se întoarse. Poirot îi răspunse: . vă propuneţi cumva să rezolvaţi acest caz cu ajutorul clarviziunii? t ..Domnule Poirot. . . ÎI privi cu admiraţie pe Poirot şi aprobă din cap. mă va inspira.Haideţi să spunem.Nici un sunet. Dar trebuie să înţelegeţi.De vreme ce mă asiguraţi că aţi reflectat îndelung şi cu grijă.. îl privea cu o oarecare nelinişte. Poirot îl lămuri cu un uşor gest al mâinii: .. aşa că e imposibil să dureze prea mult până adevărul va ieşi la lumină. 86 . că intenţionez să mă folosesc nu doar de ochii trupului. Inspectorul-şef scutură din cap. Alfred se holbă la el.. cu atâta amabilitate. bineînţeles. că nu poate exista cale de întoarcere. orice. Dormitorul dumneavoastră e pregătit.Tatăl meu..Câtuşi de puţin..Mă va. Rămâneţi cât consideraţi că e necesar.Prin urmare acceptaţi. doamnă... un licăr ciudat.În cazul acesta.. Ştiu.Eh bien? întrebă Poirot. A rămas un singur detaliu irelevant care trebuie îndepărtat. ce înseamnă pentru mine.. Totul e gata... domnule Lee. mi l-aţi acordat. da. dar de ce? întrebă Alfred.Nu ştiţi.Orice. Toate informaţiile se îndreaptă..Domnule Lee. Lydia interveni tăios: .Bineînţeles. . Poirot spuse tăios: .... Această crimă a avut loc într-un cerc şi într-un spaţiu restrâns.N-o să dureze mult. Alfred răspunse cu o voce gâtuită: . Când se va realiza acest lucru..Adică ştiţi? Poirot zâmbi. tatăl meu. Lydia. tremurând uşor. aş dori în primul rând ca portretul din tinereţe al domnului Lee să fie pus în dormitorul pe care. . nu vă daţi seama. .Imposibil! exclamă el. V Alfred Lee spuse: . domnule Poirot? Îşi duse mâna la gură. Ochii săi căprui erau luminoşi şi aveau o expresie nouă. Alfred şi Lydia făcură ochii mari către el.Portretul tatălui meu. într-o singură direcţie.Oh. da. care stătea tăcută lângă el.

.Măcar dacă s-ar găsi diamantele. era considerat oaia neagră a familiei. Jennifer nu i-a spus niciodată.E o poveste atât de veche. Alfred răspunse: .. gesticulând: . l-a înşelat într-un mod absolut scandalos! Lydia oftă. . a sustras o mare sumă de bani plastografiind semnătura tatălui meu pe un cec.. şi în afara ţârii. . domnul Harry Lee? .. Bineînţeles că tatăl meu nu a făcut plângere. căci s-a considerat ca a fost provocat. A intrat în belele peste tot în lume. domnule Lee.. Lydia încercă să-l tempereze: .Nu. Juan Estravados nu a fost condamnat la moarte. domnule Poirot. Ea murmură: . Era cât pe ce să facă închisoare. asta e nemaipomenit! Poirot întrebă uşor: ..L-a înşelat pe tata.Au fost găsite.Am înţeles că.Poirot continuă: .Ce vreţi să ştiţi? . dar e absurd! Poirot continuă: . Alfred întări: .În grădina mea? Dar asta e. Lydia ţipă: .Cum l-a ucis? Alfred se uită rugător la Lydia. .L-a înjunghiat... neliniştit.Mai departe.. Poirot îl auzi şi îi aruncă o privire atentă. doamnă. Alfred interveni.Dacă vreţi să ştiţi.Doar nu credeţi că Pilar. Alfred izbucni furios.Juan Estravados a ucis un bărbat într-o cafenea.Au fost găsite în interiorul micii dumneavoastră grădini care reprezintă Marea Moartă. doamnă? 87 . Alfred. Tot timpul telegrafia acasă după bani ca să scape din încurcătură. .Mulţumesc. A fost condamnat la închisoare şi a murit acolo..Acum.Înţeleg că n-a rămas nici un pic de iubire frăţească între dumneavoastră? Alfred Lee răspunse: .Cred că nu. Juan Estravados. doamnă. şi aici. Lydia: . Poirot o lămuri însă: . . aş vrea să cunosc adevăratele circumstanţe privind moartea soţului surorii dumneavoastră. Ea explică pe un ton egal: ..Nu-i aşa. domnule Lee. în urma unui scandal legat de o femeie.. De ce? Lydia spuse: . înroşindu-se la faţă: . de nimic! Niciodată n-a fost bun de nimic! Poirot spuse: .E absolut necesar? .. un oftat scurt. sunteţi atât de bun să-mi daţi nişte detalii despre fratele dumneavoastră.Ce?! Poirot spuse cu delicateţe: ..Fiica sa cunoaşte aceste lucruri despre tatăl ei? . într-o oarecare măsură.Vreau să am toate informaţiile în mână.Harry nu e bun de nimic. Harry a fost întotdeauna un escroc.Nu poţi să spui că ştii cu adevărat toate lucrurile astea. Sunt sigură că asta ar aduce rezolvarea cazului.

formează un corp destul de competent.Sunt sigură că poliţia face o treabă bună. e încăpăţânat ca un catâr. George Lee spuse vexat: .Ar trebui chemaţi cei de la Scotland Yard. un notar de modă veche cu o privire albastră plină de circumspecţie. Lydia spuse: . vă rog. procedurile au fost nişte simple formalităţi. îi şterse şi se uită cu un aer întrebător spre întreaga adunare. fusese de faţă şi se întorsese împreună cu ei.Dumnezeule. ce e cu omul ăsta. Apoi. Alfred Lee. Ei bine. iar ceea ce rămâne se împarte între ceilalţi copii ai săi. îşi dădu jos ochelarii. Treceţi. apoi continuă: . s-a stabilit o amânare pentru a permite poliţiei să aducă probe suplimentare. dar cu siguranţă că e departe de a fi o inteligenţa sclipitoare.După cum v-am spus. cu adevărat extraordinar de neplăcut pentru mine. dregându-şi vocea. . începu să citească testamentul. bineînţeles. Harry izbucni într-un râs forţat.PARTEA A VI-A 27 decembrie Alfred Lee spuse oftând: . avem un testament de o simplitate desăvârşită. Mă văd pus într-o situaţie îngrozitoare. Domnul Charlton interveni: . accentuând frazele cele mai obscure şi savurându-i jargonul juridic.E extraordinar de neplăcut. Domnul Charlton răspunse: . toţi membrii familiei fiind de faţă. ce spuneţi? în mare. Ajunse la sfârşit. .De ce l-au acceptat? George era furios. Tipul ăla. a reuşit să se strecoare în casă. păi atunci cum arată un testament complicat?! Domnul Charlton îl ţintui cu o privire de gheaţă. Îl citi cu o notă insinuantă în glas.Cred că acest om. .Vă spun. Normal că orice criminal are grijă să-şi facă rost de un alibi! E de datoria poliţiei să desfiinţeze alibiul. Harry exclamă: . De exemplu. Jumătate din averea domnului Lee revine fiului său.Clauzele principale ale testamentului sunt foarte simple. dacă ofiţerii îşi cunosc meseria. Sugden e un om de valoare. Poliţia locală nu e în stare de nimic. serviţi un pahar de vin de Xeres? Domnul Charlton refuză cu politeţe. Poliţia l-a acceptat. Şi eu sunt absolut convins că această crimă a fost făcută de un maniac care. Sugden. la ceea ce ne interesează pe toţi. O fi el organizat şi perseverent. . spuse domnul Charlton. are un alibi satisfăcător pentru intervalul de timp aflat în discuţie. Colonelul Johnson ar trebui să ceară sprijin din partea inspectorilor de la Scotland Yard. Dacă eram în locul lor. nu cred că e treaba noastră să-i învăţăm pe poliţişti să-şi facă meseria. Spuse: 88 .Păsăreasca asta legală e cam greu de urmărit. dar poliţia nu face nimic în privinţa asta. aş fi privit cu mari rezerve un astfel de alibi. George scutura din cap a nemulţumire. într-un fel sau altul.A fost mai bine decât m-am aşteptat! Tocmai se întorceau de la audiere. Domnul Charlton. zise domnul Charlton. Nu este foarte impresionant. Harry Lee începu: . Horbury? Am auzit că trecutul lui e destul de întunecat. Nu sunt câtuşi de puţin mulţumit de inspectorul-şef Sugden. Sunt bătuţi în cap. Domnule Charlton.Nu sunt de acord cu dumneavoastră. Horbury. dar îşi face treaba.

Cred.Nu te îngrijora. că asta e tot. încercă ea s-o liniştească..Are dreptul la propria parte din moştenire..George Lee spuse:Vei putea să locuieşti aici cu Alfred. . dându-şi capul pe spate. interveni Hilda. Alfred rosti apăsat: . ..Ţi-ar fi plăcut la nebunie să mă fi scos de tot din testament. Ai un mod de a gândi foarte superficial. spuse ea. Alfred a fost întotdeauna băiatul cel bun. - 89 . Harry însă insistă: .Ca de obicei. Pilar rosti încet.Şi Pilar? Domnul Charlton tuşi din nou. Alfred? Eşti nepoata noastră şi e de datoria noastră să avem grijă de tine. nu-ţi face griji! . O luă pe Pilar de mână. Ieşi în graba mare. La revedere..Cred că tu ar trebui să te consideri norocos. dar George are dreptate. familia se va îngriji de asta. bătălia se dezlănţui. Pentru un moment se lăsă liniştea. toate astea trebuie să fie foarte dezagreabile pentru tine. cu nimic? Lydia interveni repede: . draga mea. Lydia spuse cu vocea ei limpede: . apoi se întoarse.Sunt de acord cu Harry. Harry. Domnul Charlton rosti încet: . Pilar. . mă puteţi consulta oricând. de această dată în semn de scuză.. vrei să ne laşi singuri să discutăm problema? O conduse pe fată până la uşă.. legea e lege. de vreme ce a murit. cu scenele dureroase care urmau citirii unui testament. . Lydia se ridică. în clipa următoare. Pilar ieşi încet din cameră. Era obişnuit. că tata ţi-a lăsat şi ţie ceva! Harry râse. . cu vocea ei mieroasă: . nu-i aşa. Magdalene îl susţinu: . . nu mă aleg.Deci.Trebuie. doamnă Lee..Domnişoara Estravados nu e menţionată în testament.Alfred a fost un fiu loial şi devotat. chiar trebuie să plec.. adică dumneavoastră. Era nerăbdător să plece înainte ca obişnuita ceartă de familie să degenereze prea mult. S-a ocupat de afacerile familiei ani de zile şi a purtat pe umeri întreaga responsabilitate. o contrazise George. bineînţeles. Testamentul a fost întocmit cu mulţi ani înainte de moartea lui Jennifer. ar fi primit.Păi nu îi revine partea de moştenire a mamei sale? Domnul Charlton explică: . Experienţa îi permitea să aprecieze că toate ingredientele necesare unui scandal de familie erau detectabile în proporţii îngrijorătoare. .Draga mea. Toată lumea îşi trăgea răsuflarea. dar. şi nu arăţi deloc respect pentru lege. Domnul Charlton tuşi. .lasă totul în seama mea.. partea care i-ar fi revenit ei va fi redistribuită celorlalţi copii ai domnului Simeon Lee. zise el. Te rog.O. Lydia închise uşa în urma ei. Harry insistă: . Alfred? Alfred pufni. da. Consider că Pilar este îndreptăţită să primească o parte din moştenire. După cum a spus şi el. dacă vă mai pot fi de vreun folos.Prostii. mult prea bine chiar.Draga mea.. Are dreptul la partea lui Jennifer. Legea e lege şi trebuie să ne supunem ei. nu-i aşa? Nu m-ai suportat niciodată. comentă Harry.Bineînţeles că e o situaţie nefericită şi tuturor ne pare extrem de râu pentru Pilar. Lydia. Lydia spuse tăios: . În timp ce uşa se închidea în urma lui... nu-i aşa....Vom fi întotdeauna bucuroşi să te avem în mijlocul nostru. dacă ar fi trăit. Alfred are noroc cu carul! Jumătate din averea tatei! Noroc chior.. . Harry întrebă brusc: . o parte egală cu a tuturor celorlalţi.Doamna Estravados.

După cum văd eu lucrurile. ca nişte oameni normali şi. Mă. Lydia întreba din nou: .Măcar n-am fost ca tine. să te arăţi atât de generos şi de superior! Doar nu ai de gând să refuzi partea de moştenire? îţi doreşti bani la fel de mult ca noi ceilalţi! Mărinimia asta morală nu e decât o poză! David spuse cu o voce gâtuită: . Alfred. Lydia a pus problema foarte bine şi aş vrea să spun că o admir pentru asta. Alfred păru să se trezească dintr-un vis.Chiar trebuie să ne bălăcărim cu toţii în felul ăsta din cauza banilor? Magdalene îi replică. Dar cred că are dreptul moral. mă zăpăciţi. cu violenţă: . George.Ai fost la fel de lipitoare ca mine. I-ar fi dat cel puţin partea de moştenire a mamei ei. George îi întoarse insulta: ..Oare n-am putea să discutăm civilizat? Lydia îi aruncă o privire recunoscătoare.Bineînţeles că n-ai s-o refuzi. adăugă ea repede.. de ce trebuie să ne comportăm cu toţii ca nişte copii lacomi? Haideţi să stăm de vorbă liniştit. pentru că este cel mai mare.Ce-aţi spus? Ţipaţi toţi deodată. sunt de acord. a tratat-o la fel ca pe ceilalţi.Întotdeauna ai fost un cărpănos şi jumătate.. fu de acord Lydia.Harry începu: . Cred că am putea cel puţin să ne străduim să reparăm o nedreptate pe care tatăl vostru însuşi se pregătea să o repare.Fără îndoială. tatăl vostru. Izbucni: 90 . Nu cred că are dreptul să ceară partea de moştenire a mamei ei. Lydia! M-am înşelat.Bine spus. el avea de gând să facă ample modificări în testament.. . deşi fiica sa se măritase cu un spaniol în ciuda voinţei lui.Nu are nici un drept legal.Aşa cum a subliniat şi Hilda. tu eşti capul familiei. ce ar trebui făcut în privinţa lui Pilar? El răspunse încet: . Ce crezi..Pari să scapi din vedere faptul că deţin o poziţie de mare responsabilitate.După cum ştiţi.George? George era roşu la faţă. care. E posibil să fi dorit să îi lase mult mai mult decât atât. . într-adevăr. în favoarea lui Pilar. Hilda spuse tăios: . David şi Jennifer trebuiau să moştenească în mod egal. Te-ai îmbuibat pe spinarea tatei în toţi aceşti ani.Ce frumos. Numai că Jenny a murit anul trecut. recunoscându-i drepturile de moştenitoare. Sunt sigură că în momentul în care l-a chemat pe domnul Charlton. Amintiţi-vă că ea era singura nepoată a familiei. pe rând. Harry. plină de venin: . Alfred va vorbi primul.. Doar n-o să ne apucăm toţi să ne purtăm ca nişte copii! Alfred. . . amintiţi-vă. o lipitoare şi un escroc.. Sunt de acord cu tine că Pilar trebuie să primească partea lui Jennifer din testamentul tatălui meu. Alfred confirmă cu căldură: . E cetăţean spaniol.Crezi că ar trebui să o refuz? Mă întreb. David izbucni dintr-odată.Mare responsabilitate pe dracu' 1 Nu eşti decât un balon umflat cu pompa! Magdalene scrâşni: . . Harry. Harry răspunse: .Cum îndrăzneşti? Vocea de obicei calmă a Hildei căpătă un ton puţin mai ridicat: .. George. casa asta trebuie să fie şi a ei. Şi mai trebuie să-i fixăm o rentă. Lydia spuse: . Nu face parte din familia Lee.E rândul tău. Lydia continuă: .

într-adevăr. A fost frumos din partea ta că m-ai susţinut. suntem mai puţin interesate de bani? Lydia spuse. pentru a schimba subiectul: Mă întreb.Alfred s-a ales cu partea leului.. Hilda spuse gânditoare: . . zâmbind: . femeile.Până la urmă.. e limpede. Hilda.Nu e vorba de vot aici! Partea mea de moştenire îmi aparţine doar mie. E absolut de ajuns pentru ea! .Cred că aveţi dreptate.De ce n-a venit şi el la audiere? Eram sigur că o va face! Lydia spuse: . nici nu sunt banii noştri. chiar şi Harry.. Eu. ridicând din umerii ei frumoşi: . El trebuie să vină cu partea cea mai mare din pradă. e treaba voastră. Hilda îi întrerupse cu fermitate: Hai să nu începem iar! Lydia îi va spune lui Pilar ce am hotărât. Harry întrebă: . luând-o deoparte: . De detalii ne putem ocupa şi mai târziu. George e împotrivă.Mulţumesc. l-am lăsat pe domnul Poirot în sat.. chiar are o problemă cu ideea că un supus spaniol va primi bani ai familiei Lee. e atât de britanic. deşi fusese ideea lui! Iar bietul meu Alfred. Consiliul de familie luă sfârşit.Da.În drum spre audiere.În nici un caz! Toata chestia asta e ridicolă! Să i se dea o casă şi bani să se întreţină.. Noi ceilalţi vom completa şi partea voastră.Da. Moţiunea a fost votată.Deci. banii noştri personali! S-ar putea ca asta să fie diferenţa. Hilda rosti: .Ai dreptate. unde sunt domnul Farr şi domnul Poirot?Alfred îi răspunse: . Lydia spuse răspicat: . iar ceilalţi încuviinţară. Ceilalţi ieşiseră cu toţii din încăpere.Deci refuzi să cooperezi? .. Spunea că are ceva important de cumpărat. Ştii. Cine e acolo. ştii. Alfred şi David suntem în favoarea moţiunii. E dezgustător să i se sugereze că ar trebui să facă ceva de genul ăsta! Având în vedere că George este singurul membru al familiei care a făcut ceva pe lumea asta. refuz. Cele două femei erau singure. Harry interveni: .Observ că e pe cale să se aleagă praful de iniţiativa ta dezinteresată. E păcat să fie atâta răutate şi ceartă din cauza asta.Dacă nu vreţi să vă implicaţi.Şi are perfectă dreptate. Adăugă. E vorba de corectitudine! Harry aruncă o privire în jur şi spuse: . cred că e o ruşine că tatăl său i-a lăsat atât de puţin! Lydia continuă: . Lydia îi spuse Hildei.Poate că ştia că n-o să fie nimic important. Nu voi renunţa la nici un penny. îl susţinu Magdalene.David? David spuse cu o voce slabă: . George spuse pe un ton ascuţit: . întări Magdalene.Crezi că noi. Lydia spuse: . .. Hilda o întrebă. ai fost cu adevărat un sprijin în toată povestea asta.Cum îi mai schimbă banii pe oameni.Nu. Hilda spuse pe un ton meditativ: - 91 . Se uită în jur căutând aprobare. Lydia.. în grădină? Inspectorul-şef Sugden sau domnul Farr? Străduinţele celor două femei fură încununate de succes. Alfred spuse: .

. un albastru foarte cald şi strălucitor. lângă masa din hol. Lydia ridică din sprâncene. înţeleg acum că nu l-am putut ierta în toţi aceşti ani.” Asta simt şi eu în privinţa tatei. a început să arate mai bine. . dar simţea instinctiv că ar fi fost mai înţelept să se abţină. nu cred că ar fi foarte satisfăcător pentru ea.... înţeleg. Amândouă femeile râmaseră cu privirea fixă. Se uită la pachete. Totul s-a şters. străduindu-se să îndepărteze senzaţia bruscă de teamă care o cuprinsese: . Lydia se opri şi Hilda de asemenea. Lydia îi termina fraza. încât ar fi putut să îl dea peste cap cu totul. Magdalene spuse pe un ton descumpănit: . Ea îl întrebase.Da.Mă bucur că va fi independentă. Tocmai l-am văzut punându-le aici. în aceste ultime zile! .. Acolo.Trebuie neapărat să arunc o privire! Desfăşură bucata de hârtie şi scăpa o exclamaţie. Vreau să spun că el e atât de sensibil. nu. . mă simt ca şi cum mi s-ar fi luat o imensă povară de pe umeri. Hilda. într-un fel. incapabilă să-i ascundă nota de disperare din voce: .. îţi aminteşti în Tosca.E o mustaţă falsă.. De fapt.Nu. albastrul său de-abia daca se mai distingea.Pentru că e mort? Îi răspunsese repede. Ieşi cu Lydia din salon în hol. Magdalene se afla acolo. cu nişte lucruri în mână.. Hilda se gândea acum la acele cuvinte. Se holbă la lucrul pe care îl ţinea în mână.Ce copil ciudat.. vreau să spun. . amintindu-şi cuvintele pe care soţul ei le pronunţase doar cu o noapte înainte. Dar. cred.Travesti? Dar.. trecându-şi mâna prin pâr: . . Dar când am ajuns acasă. e atât de adevărat! Tăcu o vreme. ci pentru că ura mea stupidă şi copilărească faţă de el s-a stins. Sunt fericită că aţi venit amândoi. Mă întreb despre ce o fi vorba.. Să trăiască aici. de ce? Hilda întrebă neîncrezătoare: .Dar domnul Poirot poseda o mustaţă naturală de toată frumuseţea! - 92 . Dar.. să i se dea un cămin şi bani să se întreţină. Lydia spuse cu căldură: . Şi simt. Hilda păru uşor deranjată.Hilda. vai.Ştiu. acum nu mai există nici un resentiment. îi spusese cu pasiune. pe tine şi pe David. Mă întreb ce se va alege de ea? Lydia oftă.Deci ai observat asta? E îngrozitor. bâlbâindu-se din cauza pasiunii cu care vorbea: . dar. dar privirea îi era tăioasă şi neliniştită. avea o culoare extraordinară. cu aceeaşi afectare copilăroasă.Astea trebuie să fie cumpărăturile importante ale domnului Poirot.. Nu mai era decât o bucată de sticlă banală şi fără strălucire. . iar Tosca îi aprinde lumânări la cap şi la picioare? îţi aduci aminte ce spune: cum pot să-l iert. Dar să ştii. Ar fi trebuit.Atât de mult mi-am dorit să nu fi venit. Lydia. pe fondul soarelui şi al nisipului. deşi voiam să o fac.. Pilar. Ar fi vrut să i le repete femeii de lângă ea. Adăugă. chicotind un pic... zise ea.Sunt atât de bucuroasă că am ajuns în sfârşit să vă cunosc. Magdalene repetă.. Dar nu. n-ai înţeles. Hilda oftă. de când s-a petrecut crima. Spuse: .... prea diferită. contrazicând veselia din cuvintele ei. şocul nu l-a afectat pe David nici pe departe atât de puternic cum m-aş fi aşteptat. Tresări când le văzu pe cele două.. atunci când moare Scarpia.Trebuie să mă duc să mă spăl înainte de prânz. Nu pentru că el e mort. apoi: Am adus odată un superb lapislazuli din Egipt. E prea mândră şi.

devenind brusc serioasă. apoi continuă: . este folosit ca material şi bază a focului ceremonial de Crăciun. Rezistă să munceşti mult. mă tem că nu.E mai adevărat decât îmi place să cred. e o nebunie.Credeam că o să mă distrez de Crăciunul ăsta! Am citit în cărţi că.Într-adevăr. . Nu te văd trăind aici. cutii peste cutii de biscuiţi. 1 Trunchi de copac care. Pilar. a ţinut cu adevărat la tatăl său în pofida caracterului şi comportamentului acestuia.Nici aşa n-ar fi drept. de asemenea. Pilar. ci lor. „Yule” desemnează la origine numele unei sărbători păgâne a solstiţiului de iarnă (n. Pilar răspunse neconsolată: .Ei? S-a terminat consiliul de familie? S-a citit testamentul?Pilar spuse pe nerăsuflate: . Preferi să stai în balcon şi să te îndopi toată ziua cu dulciuri? Să te îngraşi şi să îţi crească trei guşi? Pilar râse. . O conduse într-o mică încăpere. şi fructe conservate.) 93 . pentru că ea a murit.. nu le mai ajută nimeni. E debaraua ei.. De ce ar cumpăra domnul Poirot o mustaţă falsă? II Pilar ieşi din salon şi merse încet de-a lungul holului. nu? o întrebă Stephen zâmbind. Ai vrea să vii în Africa de Sud? Pilar dădu din cap aprobator.Ce copil lacom mai eşti şi tu! O adevărată lipitoare! ..Magdalene continuă să scormonească prin lucruri. . Stephen confirmă calm: . . Sunt frumoase. scumpa mea Pilar. Mi-ar fi lăsat bani mie . dar.Dacă bătrânul ar fi trăit. de exemplu. . Pilar? Pilar răspunse cu îndoială: . E şi mult de muncă. Te-am făcut să râzi. Iar aici..Nu ştiu. iar Stephen continuă: .tr.Nu înţeleg.Asta n-o să fie prea amuzant. nu-ţi face griji. . cât timp sunt tinere.mulţi bani! Poate că în timp mi-ar fi lăsat toţi banii! . Stephen Farr intra pe uşa dinspre grădină. Pilar ridică bărbia.Nu m-am ales cu nimic. Crăciunul e foarte vesel. Stephen spuse: . chiar şi la bătrâneţe.Lumea e foarte rea cu femeile. şi curmale şi nuci. . cu absolut nimic! Era un testament făcut cu mulţi ani în urmă. asta-i tot! . şi portocale. Dar nu e întru totul adevărat. Lydia m-a dus aici ieri.De ce nu? M-ar fi plăcut pe mine cel mai mult. Stephen râse. iar Stephen continuă: Acolo e soare şi sunt imense spaţii deschise. Familia Lee are obligaţia de a avea grijă de tine.Alfred e destul de fraier. Vino aici puţin. .Aşa e mai bine. puţin mai mare decât un garderob. Bunicul i-a lăsat bani mamei mele.. zise Pilar.O! bătu Pilar din palme.Trebuie să ai şi tu parte de un Crăciun care să nu fie tulburat de o crimă. . . Când ajung bătrâne şi urâte.Uite. partea ei nu îmi revine mie. în tradiţia britanică a celebrării Crăciunului. globurile astea de aur şi argint. ar fi întocmit un alt testament.Ei bine. la englezi. Alfred Lee.Pare să fi fost un ghinion groaznic. E. aşa să ştii. Ele trebuie să facă tot ce pot pentru binele lor. că se mănâncă stafide şi că se coace o plăcintă flambată şi ceva care se numeşte Yulelog1..

Al meu e ăla roşu. Şi el avusese un balon. s-ar ridica la cer. având aceeaşi expresie de indulgenţă binevoitoare întipărită pe chip.Nu trebuia să spui ce dorinţă ţi-ai pus. îi privi cu bunăvoinţa: . Îşi trimiteau baloanele de la unul la altul şi râdeau. E mai mare ca ăsta. Dar nu fu la fel de norocos.Copilă ce eşti! Pe care îl vrei dintre astea? . Îi spuse: . Dacă l-aş duce afară. aruncându-le în sus şi plimbându-le de colo-colo. Continuă să rida. . nu e nimic. îmi plac baloanele.Prânzul e gata.Arăţi atât de caraghios cu fălcile umflate. doar că era roz. luat de o pală de vânt. Este într-adevăr regretabil că englezilor le plac atât de mult ferestrele deschise. gata să fie umflate! . Pilar. . Apoi se opri. . Poirot venea după ei. M-am tăiat .tr. Dădu drumul balonului. totul a fost pus la punct într-un mod cât se poate de satisfăcător. Iar aici sunt baloane de toate culorile. când Poirot trecu pe hol. Pilar se întoarse întrebătoare către el. Acesta pluti în lateral.Hai să le ducem afară şi să ne punem o dorinţă! . este nesigur pe accentul său şi face aceasta precizare întrucât. iar Stephen o urmă. Alfred îţi va explica totul în amănunt după masă. iar balonul ei se dezumflă la loc. anunţă Pilar. Dădu de ştire cu o voce tragică: . Apoi. iar balonul începu sa plutească. Stephen râse. . O! Am putea umfla unul? Lydia n-o să se supere. Se ridică pe vârfuri. Pilar îi dădu drumul. Îşi aleseră baloanele şi suflară în ele. iar obrajii li se umflară la rândul lor.Aşadar jucaţi Ies jeux d'enfant? Ce frumos! Pilar răspunse răsuflând din greu: . (n. Mult mai mare.Pentru că nu se mai îndeplineşte. cu cadouri pentru servitori. to stab (a tăia) şi to stub (a se lovi la picior) sunt cuvinte relativ omofone.la picior. luat de curent.Deci asta am ridicat eu de pe jos în camera bunicului.ele. Avea un aer grav.Pe hol ar fi mai mult loc. . acoperiţi de promoroacă.O să iau unul roşu.. Se întoarse şi privi către casă. îşi legară baloanele cu grijă şi începură să se joace c . .Astea sunt de agăţat în pom.Nu. . are ochii şi urechile ei. nefiind vorbitor nativ de engleza.) 94 . Acum e rândul meu să-mi pun o dorinţă. în timp mişca bucata de cauciuc dezumflat cu vârful piciorului. da.Atât de multe ferestre! O casă. iar Poirot veni ultimul.Nu? De ce nu? . Pilar se opri ca să rida. se lovi de un tufiş şi se sparse cu zgomot. Pilar alergă spre el. - 1 Hercule Poirot. Poirot spuse: .O! Ochii lui Pilar se umplură de strălucire. iar aici sunt omuleţi de zăpadă scânteind. suflând cu conştiinciozitate.S-a dus. de pus pe masă.O. Intrăm? Merseră în casă. draga mea.nu lovit1 . Lydia ieşi pe terasă. Acesta se ridică uşor. ţinând de sfoara balonului. .. mademoiselle. fu de părere Pilar.Îmi doresc o grămadă de bani. spuse: . Poirot scoase o exclamaţie ascuţită. ce idee bună! Pilar ieşi în fugă în grădină. în limba engleza.

Nu-mi place.III Prânzul se termină. Tocmai ai spus „de când stăpânul a fost omorât”. Pot să jur. mormăi Poirot. scuturând din cap: . domnule. domnule? E de neînţeles. domnule. domnule. Tressilian îl privea cu nelinişte.Ia să văd! Ieşiră împreună pe uşa din faţă. Mi-aduc tot timpul aminte de vremurile şi de chipurile din trecut.Aveţi dreptate. Din noaptea în care domnul Harry a venit acasă. Nu-mi place deloc.. Alfred îi spuse lui Pilar: . şi conaşul Alfred. De atunci. Îmbătrânesc. încurc lucrurile. domnule. Hercule Poirot ridică din sprâncene. iar uneori mi se pare că nu mai pot să mă încred nici în propriii ochi. O conduse de-a lungul holului până în cabinetul său şi închise uşa după el. Poirot se aplecă şi examină ghiuleaua rămasă. . asta e. Tressilian. Văd lucrurile şi oamenii ca prin ceaţă şi le încurc. nu? Majordomul încuviinţă: . De neînţeles. Tressilian ezită. timid.Ce se întâmple cu casa asta. Tressilian bâigui cu o voce tremurândă: . nu-i aşa. şi conaşul David. de fapt. Hercule Poirot scutură din cap. îl remarcă pe bătrânul majordom care aştepta în spatele lui. a început înainte de asta. chiar şi pe vremuri. . Tressilian! . Poate că aţi observat că de fiecare parte a uşii de la intrare se afla câte o ghiulea. avea o figură extrem de gravă. . Ei bine. privind meditativ către uşa închisă a cabinetului. Poirot încuviinţă din cap. domnule. Apoi spuse: . iată despre ce este vorba. sunt prea bătrân. .Spune. Ochii tăi sunt singurul lucru în care trebuie să ai încredere.Te înşeli..Ei bine. îi văd tot timpul aşa cum erau când erau tineri.Da.Curaj.Eşti amabilă să vii în camera mea? Am ceva de discutat cu tine.. domnule? De când stăpânul a fost omorât. una din ele a dispărut.E ceva atât de ciudat. Ceilalţi merseră în salon.Mulţumesc. mari şi grele. Tressilian spuse.Da. . nu mai văd aşa cum vedeam odată. totul s-a dat peste cap şi pare ireal. Dar asta e.S-a întâmplat ceva? Tressilian spuse încet: . Ştiu că o spuneţi într-adevăr din toată inima. Mă simt de parcă în tot timpul ăsta aş fi visat. Hercule Poirot îl bătu pe umăr. Numai Hercule Poirot râmase în hol. nimic nu mai e la fel. ce este? Bătrânul părea tulburat.Cine şi-ar pune în cap să fure aşa ceva. . În timp ce ieşeau din sufragerie. Deodată. 95 . . zise Hercule Poirot. . Din piatră.Voiam să-i vorbesc domnului Lee.Vederea mi-e slăbită. aşa m-am gândit. Ochii i se fixară din nou pe postamentul gol de piatră. Spuse: . şi curând nu voi mai fi în stare să-mi fac treaba. . spuse el. .De când? . dar. De când domnul Harry s-a întors acasă.De dimineaţă erau amândouă la locul lor.. Dar n-aş vrea să-l deranjez în momentul ăsta. Domnişoara Jenny. Când se îndreptă de spate. Domnul Harry a adus întotdeauna belele în casă.

şi ceilalţi consideră că trebuie să-mi aparţină..Nu înţelegeţi? Ei sunt cei care mi-o dau.. O întrebă în grabă pe Pilar: . şi ei vor să vă facă dreptate? ... iar tu ai fi intrat în posesia lor.Aşa că acum ştim! exclamă Sugden. Serios. cu capul sus. - IV Pilar intră în salon.Ce nu veţi accepta.Alfred tocmai mi-a spus că voi lua partea mamei mele din banii lăsaţi de bunicul meu.Bine... . .. . se află în mare pericol. domnule? şopti el. Şi de ce? E. Avea obrajii roşii. Pilar ieşi din cabinet. În acel moment.Of!. din punct de vedere legal. ci de dreptate! Pilar răspunse cu violenţă: 96 . şi Lydia. .Ei bine? . mai ales după lăsarea întunericului. . n-aş avea dreptul la ea. Ce ciudat. O lăsă şi merse în întâmpinarea lui Sugden. . e ca o casă de nebuni. Aşa că mi-o vor da ei..Lydia păru uluită. E vorba exclusiv despre dreptate şi nedreptate. Spun că e vorba de dreptate.. Acesta aşteptă până ce Tressilian se întoarse în oficiul său. Nu umblaţi de una singură prin casă. ea bătu dintr-odată din picior şi exclamă: .A spus că. domnişoară? . La ceilalţi.Dimpotrivă. Se duse direct la Lydia. .Şi asta vă răneşte mândria? Chiar dacă ceea ce spun ei este adevărat. Voi pleca. mi-o dau.Cine să fie de vină pentru toate astea. dreptul sângelui.Unde vă duceţi? Ea îi răspunse bosumflată: . înţeleg foarte bine. iar ochii îi străluceau.. Aici e vorba de judecată solidă şi sănătoasă! Cineva. Poirot aruncă o privire peste umăr şi zări silueta inspectorului-şef Sugden dincolo de uşă. Cineva sună. am venit să-ţi spun că nu voi accepta acei bani. . E dreptul tău. alături de ea. furioasă..Acum l-au prins! spuse el.N-am să accept! Poirot ridică din sprâncene. mergeam pe o cu totul altă pistă.. croşetând. Apoi îi puse lui Poirot o telegramă sub nas..În salon.Mă tem că nu e vorba de nebunie.. imediat. Tressilian. Poirot repetă: .. Hercule Poirot conchise: . . Nu e o chestiune de milă.Lydia. zise Poirot. În telegramă scria: „Unicul fiu al lui Ebenezer Farr a decedat acum doi ani”. Sunteţi într-un mare pericol. . Îi întoarse spatele. În timp ce Poirot se apropia de ea. Şi fiţi tot timpul în gardă. Staţi acolo cu ei.Nu înţelegeţi. care stătea la fereastră.. Lăsă jos lucrul şi spuse:Draga mea copila. nu e vorba de bunătate şi generozitate din partea noastră. Citiţi asta. mama ta ar fi moştenit acei bani. domnişoară. . Se întoarse şi intră din nou în casă. îşi ţinea capul sus.. E de la poliţia sud-africană. dacă asta crezi. Niciodată nu veţi mai fi într-un aşa mare pericol cum sunteţi astăzi o avertiză el repede.Ei bine? Pilar bătu din nou din picior.. probabil că Alfred ţi-a explicat foarte prost! Nu e câtuşi de puţin vorba de milă şi pomană. Dar el. Dacă lucrurile s-ar fi petrecut cum era firesc.

. Din câte se pare.Unde este senorita Estravados? George Lee spuse cu o urmă de satisfacţie maliţioasă în glas: . De ce ar vrea cineva să mă ucidă? Ce am făcut? . . A fost o aventură.E în viaţă. Dar de data asta n-a reuşit! Stephen Farr spuse tare: .. fără să privească în urmă. Hai! Alergară pe hol şi apoi în sus pe scări. Era Stephen Farr. cu un aer uluit: . nu pot să accept să fiţi aşa! Mi-a plăcut aici. Avea privirea pironită în podea. Pilar a avut înţelepciunea de a-şi da singură seama de asta. întoarse capul către ei. spuse el. Inspectorul-şef Sugden aruncă o privire către uşă. domnişoară.Ea nu pare să gândească la fel. V-am spus deja! - 97 . Hercule Poirot remarcă: . aşa a spus. şi n-o să vă mai deranjez niciodată. unde va aflaţi în momentul crimei? Nu eraţi în camera asta.Repede. strigă ea. Ea le explică cu respiraţia tăiată: . Uşa de la camera lui Pilar era deschisă.Ba da. Lydia îl contrazise pe un ton ascuţit: . imediat.Hai! îl îndeamnă el şi pe Sugden. Poirot făcu stânga împrejur.O capcană. Poirot se aplecă şi cercetă cuiul. Pilar stătea ghemuită lângă perete.Era deasupra uşii.Nu m-am gândit niciodată că va lua lucrurile în felul ăsta! .Ce ştiu? Dar nu ştiu nimic. insistă George. Se întoarse şi ieşi în fugă din cameră. Dădu din cap de mai multe ori. v-a salvat viaţa..Pleacă.Slavă Domnului că eşti întreagă! Pilar îşi frânse mâinile într-un gest larg de implorare. copila. dar mi s-a agăţat cămaşa într-un cui şi m-a tras înapoi chiar când intram. Avea pe el o bucăţică de tweed roşu. iar scopul ei a fost crima! Asta e a doua crimă pusă la cale în casa asta.Nu e vorba de milă. domnişoară. Privi în sus şi dădu din cap. . dar acum aţi stricat-o de tot! Plec acum. Poirot strigă: .Ce înseamnă toate astea? . se auzi un zgomot surd de ciocnire puternică şi un ţipăt îndepărtat. domnişoara Pilar. principiul întregului demers a fost greşit.Pare destul de supărata. George îşi drese vocea şi rosti pompos: . Mi-ar fi căzut în cap când am intrat..Unde este domnul Farr? Am ceva de discutat cu el.Acest cui. Hercule Poirot întrebă iute: . . iar în cadrul uşii se afla un bărbat... Spuneţi-mi. Inspectorul-şef Sugden şi Hercule Poirot intrară în Încăpere.. Inspectorul-şef întrebă.Cineva a încercat să mă omoare! exclamă Pilar. remarcă şi Hilda. Lydia râmase uluită şi spuse pe un ton neajutorat: . se legăna acolo. O capcană demodată. . Primul dintre ei privi în jur şi spuse: ... rosti el. remarcând pe un ton grav: .Aşa cum am subliniat şi azi-dimineaţă. s-a cam săturat de rudele ei din Anglia.Iată de ce nu pot să accept! Nu pot să accept să vorbiţi aşa. unde zăcea o ghiulea mare de piatră.Ar trebui să vă întrebaţi mai degrabă ce ştiţi. Aşa că a refuzat să accepte mila. îi spuse Poirot încet. In timp ce ieşiră în hol. înainte ca vreunul dintre ei să apuce să răspundă. . E dreptul ei! . Lacrimile îi înecau vocea.Aici vă înşelaţi.Madre de Dios. Ea se holbă la el.

nu două. Asta e o minciună sfruntată! sări imediat Stephen.Da? .Am o mică idee.” . 98 . O singură persoană purta o rochie albă în noaptea aceea. Vreau să împărtăşesc tuturor ceea ce am aflat.Inspectorul-şef Sugden o contrazise cu delicateţe: . Spuse încet: . speriată.Da. . întregul adevăr. O să vă spun unde cred eu că vă aflaţi. . .Pe cine ai văzut stând în faţa uşii când ai intrat pe coridor? Spune-ne! . Le voi cere apoi cooperarea şi astfel vom afla adevărul. domnule Poirot.Nu ne-aţi spus nimic despre toate acestea când v-am interogat prima oară.. spune-ne. Pilar întrebă. Nu ştiu de ce. dar n-aţi spus adevărul. în caz că s-ar fi întors.Dacă minţiţi în mod deliberat.. insistă Sugden. Pilar începu să povestească: .Nu e adevărat. De ce? Pilar scutură din cap şi spuse cu un aer înţelept: . Lumina era prea slabă ca să pot distinge.. totul era dărâmat şi spart.Nu e bine să spui prea multe poliţiei. dintr-odată.O. Ne-aţi spus că l-aţi auzit ţipând pe bunicul dumneavoastră şi n-aţi fi putut auzi asta dacă v-aţi fi aflat aici. după un moment de ezitare: .. domnule Farr. e adevărat. Sugden spuse apăsat: . Aşa că am zis că eram în camera mea. Ochii i se măriră.Şi apoi? .Nu ştiu cine era.Şi apoi au început să vină oamenii în fugă de-a lungul coridorului. Vedeţi.Eraţi undeva foarte aproape de camera lui. le mărturisi Poirot. Spuse. v-aţi fi gândit că eu l-am ucis. Apoi s-a auzit un ţipăt îngrozitor . foarte aproape de uşa bunicului dumneavoastră.îşi făcu cruce -. Inspectorul-şef Sugden întrebă pe un ton tăios: . domnişoară. pentru ca persoana aceea să nu mă observe.Spuneţi-ne acum. mi s-a oprit inima-n loc şi mi-am spus: „Cineva a murit. . De ce vă aflaţi acolo? o întrebă Poirot cu blândeţe. Ea era cea de-a treia silueta pe care aţi văzut-o.Da. . am auzit cele mai îngrozitoare sunete. Un moment. V Inspectorul-şef Sugden se uită în jur la feţele celorlalţi.. mese . dar chiar aţi văzut-o.Totul mi se pare foarte ciudat. murmură Sugden. scaune.Am plecat din salon după cină şi m-am gândit să mă duc să-l văd pe bunicul meu. cu un aer de iritare: . m-am gândit că. . .Domnul Farr v-a văzut acolo.Da. Dar era o femeie. tot ceea ce obţineţi este să fiţi trecută în rândul suspecţilor. . -O! Pilar îşi ţinu respiraţia. Eu şi domnul Poirot am testat asta ieri. îi răspunse Poirot cu un uşor zâmbet.Pilar? o făcu atentă Stephen Farr. Aduceţi-vă aminte ce mi-aţi spus despre impresia dumneavoastră că erau trei statui în firida. Apoi. fata ezită. Nu m-am mişcat. cum de ştiţi asta? . domnişoara.Îmi cer iertare. domnişoara Estravados. Dar când am cotit pe coridor. pentru că ştiam că bunicul meu spusese că nu mai vrea să vadă pe nimeni în seara aceea. apoi i se micşorară din nou. N-am vrut să fiu văzută. M-am pitit în firidă. în firida cu statui. Eram înspăimântată. am văzut că era altcineva la uşă. iar eu am ieşit la urmă şi m-am alăturat lor.Ce şmecherie. M-am gândit că ar fi bucuros să mă vadă. dacă spun că mă aflam în apropiere. .gesticula intens -. domnişoară? Pilar răspunse.. nu. Aşa e.

Acesta a murit. zise Poirot. Şi a mers de minune! Bătrânul m-a primit cu cea mai mare prietenie şi m-a rugat imediat să vin să locuiesc în casă. Nu sunt un escroc sau un hoţ de bijuterii. Aţi rămas timp de două zile la hotelul King's Arms din Addlesfield. înclinându-se. Apoi începu: .. i-o înapoie inspectorului-şef. domnule Farr. Cât despre numele meu adevărat. după cum spune telegrama. ce mare figură fusese. . Ridicând sprâncenele. în loc să ne fi spus tot felul de minciuni!? Stephen spuse dezarmat: . Făcu o pauză. remarcă Sugden.N-am crezut niciodată că aţi fi. aşa cum am spus. . Iată. iar bătrânul Eb îmi vorbise adesea despre el. cu voce tare. n-am nimic împotrivă. Destul de incriminant. dar adresa către care se îndrepta. Am fost dezamăgit. acum doi ani..Totuşi. Însă aş vrea să ştiu de ce nu v-aţi deconspirat imediat după crima. Am ajuns în această ţară pentru prima dată în viaţa mea. m-am gândit că merită să încerc. Dacă n-aş fi fost absolut cretin.Se întinse în fotoliu.Cred că domnişoara Estravados are ceva de spus. da. îl avertiză Sugden. ăăă. Dacă nu mă credeţi.Aş fi ales un cadru mai puţin public pentru asta.Ei bine.Ei bine. inspectore. . Totul îmi părea a avea un aer de aventură. numele meu este Stephen Grant). nu spun că nu vă cred.Nu sunt fiul lui Ebenezer Farr.Da. îi spuse Poirot uşor.Pentru că am fost un idiot! M-am gândit că n-o să se afle! M-am gândit că aş părea suspect dacă aş recunoaşte că mă aflu aici sub un nume fals..Nu e nevoie să mă avertizaţi. spuse el. tată şi fiu. Apoi am mers cu trenul şi am întâlnit o fată. Acesta spuse: . . dar ăsta e adevărul. Nu foarte bună. n-aţi trecut de îndată la fapte. Puteţi telegrafia în Africa de Sud să mă verificaţi. inspectore. dar mi-am amintit că bătrânul Eb mi-a spus că nu mai auzise nimic despre Simeon Lee de mulţi ani şi m-am gândit că Lee nu aflase de moartea fiului lui Eb.. . Până la urmă m-am hotărât să trec la fapte. Auzisem de Gorston Hall şi ştiam totul despre proprietar. vă voi da o explicaţie. . o să telegrafiaţi la Johannesburg.Ca să începem cu asta. cred că aveţi să-i cereţi o explicaţie domnului Farr. Văd că vă stă pe limbă! Da. cu o voce pierită: 99 .Am tot stat şi m-am gândit dacă să o fac sau nu. nu? . Stephen recunoscu: . Acum încercaţi să vă puneţi în locul meu (apropo. Oricum. interveni Sugden. Inspectorul-şef Sugden strânse din fălci şi spuse: . Numele nu-mi spunea nimic. în momentul în care ieşeam din compartiment.. Dar i-am cunoscut pe amândoi. Se uită întrebător la Poirot. Trebuie să o spun pe şleau: m-am îndrăgostit de acea fată! Era cea mai frumoasă şi mai deosebită fiinţă din lume! Am stat o vreme de vorbă cu ea în tren şi mi-am pus în gând să nu pierd legătura. Fusese partenerul de afaceri al lui Ebenezer Farr. Pilar se albise ca varul. Spuse. Acum. . încercaţi să priviţi înapoi în trecutul dumneavoastră de bărbat galant şi să vedeţi dacă nu cumva vă amintiţi ceva lucruri nebuneşti pe care le-aţi făcut atunci. spuse el. m-am uitat la eticheta de pe geamantanul ei. o citi rar.. mi-a venit ideea să merg la Gorston Hall şi să pretind că sunt fiul lui Eb.Va trebui să verific această informaţie. aceasta este explicaţia mea. Grant. Sugden strânse din buze. . domnule Farr. destul de bine. Apoi. Cu toate astea. Stephen Farr îl întrerupse.. acesta este Stephen Grant. poate ne puteţi explica asta? Stephen Farr luă telegrama..E tot ce aveţi de spus despre asta? înţelegeţi că nu aveţi nici o obligaţie să faceţi o declaraţie. Totul îmi părea a fi cenuşiu şi lipsit de viaţă. dar vă spun: veţi afla că sunt un cetăţean perfect respectabil. îi întinse telegrama lui Stephen Farr. mi-aş fi dat seama că. Am acceptat. după cum ziceţi că vă numiţi. Se va dovedi cât de curând dacă aţi spus sau nu adevărul.

Aşa aţi şi făcut. aţi întors cheia în broască pe dinafară - 100 .Nu înţeleg. mi-am seama imediat că îl pot face să mă placă foarte mult. Rezulta de aici că nu eraţi câtuşi de puţin Pilar Estravados. Când aţi jucat scena cu paşaportul. riscul de a fi demascată era din ce în ce mai mare. Vă voi sugera altceva. despre ce vorbeşti acolo? întrebă Alfred Lee cu o figură descumpănită. Aţi negat. . nu suficient de ingenios. să mă duc în Anglia şi să ajung bogată?” Faţa i se lumină într-un zâmbet larg.. şi-a dat seama imediat că doar două persoane ar fi putut să le ia. iar el şi-a întărit acuzaţiile.. dintr-un impuls. bătrâne! Pilar.Scandalos! Infracţiune! Tentativă de a obţine bani prin înşelăciune! Harry Lee spuse: . . Le ţinuserăţi în mână.Ne-aţi spus că aţi urcat în camera bunicului dumneavoastră după cină. dacă aţi fi studiat legile lui Mendel. dar e vorba de Lydia şi de bani.Voi credeţi că eu sunt nepoata voastră. ci o foarte isteaţă hoaţă profesionistă. dar ea îmi spusese totul despre ea şi despre cum bunicul ei o chemase în Anglia şi ca era foarte bogat. Dumneavoastră aţi furat acele diamante. draga mea. nu? Dar lucrurile nu stau aşa! Pilar a fost ucisă în timp ce călătoream împreună cu ea într-o maşină în Spania. Cealaltă persoană eraţi dumneavoastră. Nu ştiu ce s-a întâmplat după aceea.Lăsaţi-o în pace! interveni Stephen. atunci când mi s-a cerut paşaportul aici. Una dintre ele era Horbury. N-aveam deloc bani şi nu ştiam unde să mă duc şi ce să fac. Mama dumneavoastră a fost. George Lee izbucni: . dar când Lydia a spus că banii sunt ai mei şi că asta nu înseamnă decât că se face dreptate. A fost ingenios. zise ea.. iar el v-a acuzat de furt. nu mă îndoiesc de asta. aţi fi ştiut că doi oameni cu ochi albaştri nu pot concepe un copil cu ochi negri. dar eu nici măcar n-am fost atinsă. nu-ţi mai sunt unchi! Asta îmi îngăduie să mă comport cu mai multă libertate. furios.Da. domnul Lee a luat de îndată măsuri. o doamnă cât se poate de virtuoasă şi respectabila.Aşa e. Pilar Estravados. pentru că la graniţă nimeni nu se uită prea atent. Acesta zâmbi: . am fost sigur de asta. A fost amuzant să vin aici şi să mă prefac şi să joc un rol. dar aici ar fi putut.Ne-aţi spus o poveste.N-a luat nimic de la tine. L-aţi doborât. slavă Domnului. eu sunt de partea ta! Am o profundă admiraţie pentru îndrăzneala ta. Nu v-aş fi spus niciodată. . dar. iar apoi am mânjit fotografia cu pământ. fără ca bătrânul să observe ce faceţi! Când a descoperit că pietrele lipsesc. care ar fi putut descoperi combinaţia şi s-ar fi putut strecura să le fure în timpul nopţii. Ce amuzant a fost să mă imaginez făcând treaba asta şi scăpând nedescoperită! Fotografiile noastre nu semănau deloc. Şi. cum să vă spun. iar el a ţipat. Pilar se uită fix la el. Şi m-am gândit deodată: „De ce să nu iau paşaportul lui Pilar. Aşa că.Vrei să spui că te-ai prezentat în faţa tatălui meu ca fiind nepoata lui şi te-ai folosit de afecţiunea pe care o nutrea pentru tine? sări Alfred Lee. Ne-aţi spus că a fost aşa. ştiaţi? De când ştiaţi? îl întrebă Pilar pe Poirot. Aţi prins poate un moment şi le-aţi sustras din seif. Apoi v-a trimis vorbă să treceţi pe la el imediat după cină. în orice caz.Dumneavoastră. jocul se terminase. era deja altceva şi nu mai era deloc distractiv. . A avut loc o luptă. Inspectorul-şef Sugden nu-l băgă în seamă şi continuă: . . Pilar dădu din cap că da.. l-am aruncat jos şi am fugit după el. Ei bine. . O bombă a căzut şi a lovit maşina. iar ea a fost ucisă. dar cred că mai sunt încă o mulţime de lucruri pe care nu ni leaţi spus. . Pilar exclamă: . Aţi ieşit din cameră. Spuse cu satisfacţie: . M-a sunat şi m-a rugat să vin. N-o cunoşteam foarte bine.Nu înţeleg.Nimic din toată afacerea asta nu e suficient de ingenios! exclamă inspectorul-şef Sugden destul de supărat. aşa că aţi sărit la el cu un cuţit.. poate că şi-a dat seama că nu eraţi nepoata lui. am deschis fereastra..Domnişoară.

. Ştiaţi că la moartea lui urma probabil să primiţi o sumă considerabilă. Inspectorul-şef Sugden spuse repede: 101 . în opinia mea. pe un ton care nu admitea replică: .Bineînţeles că e vinovată! E cât se poate de limpede! Am spus dintotdeauna că tatăl meu a fost ucis de către cineva din exterior! Ce absurditate. Nici ea nu are alibi.. Dar dacă am presupune că altcineva cânta Marşul funebru. aţi fi putut să părăsiţi încăperea şi să întoarceţi cheia în broască din afară. . cineva care ştia ce urma el să facă şi îi aproba fapta? . George Lee interveni. să staţi de vorbă cu el. nu o dată. Vom începe cu al dumneavoastră. iar apoi să-l atacaţi şi să-l ucideţi. din câte ştiu.Atunci cine a făcut-o? Spuneţi că aţi văzut o siluetă în faţa uşii domnului Lee. adăugând pe un ton ascuţit: . Cu alte cuvinte. Apoi. v-aţi strecurat în firida cu statui. holbându-se la Poirot. iar în privinţa a ceea ce a făcut de fapt nu avem decât cuvântul ei. aţi uitat să vă asiguraţi că fereastra e larg deschisă. înainte de venirea celorlalţi. la rândul ei. Poirot se întoarse către ea. Dumneavoastră aţi fost cea care s-a strecurat sus şi a executat o sentinţă de moarte asupra unui om care nu merita nici o milă. un motiv. dar îmi cer scuze că trebuie să v-o spun. despre firea răzbunătoare şi despre memoria de elefant a celor din familia Lee. în ziua în care a murit. Nu l-aţi iubit deloc pe tatăl dumneavoastră! Aţi păstrat bune relaţii cu el de dragul banilor. această persoană trebuie să fi fost criminalul. după o scurtă pauză în care George încercă să vorbească şi nu reuşi. Poirot îl întrerupse. A fost o tâmpenie. doamnă.Nu e adevărat! Nu e adevărat! N-am furat eu diamantele! Nu l-am omorât eu. aţi inventat toate astea pentru a vă disculpa! continuă Sugden cu asprime. Luând în consideraţie caracterul lui Simeon Lee. Jur pe Preacurata Fecioară! . chiar asta s-a întâmplat. făcu el o pauză. iar tonul anumitor remarci ale tatălui dumneavoastră a pus-o într-o situaţie stânjenitoare. S-a dus să dea telefon. astfel încât varianta spargerii să aibă suport. mulţi tâmpiţi au ajuns criminali! îşi întoarse privirea spre Magdalene. domnule George Lee. dar nu a dat telefon. dintr-un motiv care i s-a părut criminalului bun şi suficient. . Şi doamna avea.Nu sunt de acord cu dumneavoastră. ar fi fost normal ca asta să se întâmple. Din cauza panicii. Sunteţi genul de om. în asta rezidă motivul.şi apoi. După cină.Şi. ştiind că nu vă puteţi face nevăzută. Printr-o coincidenţă.. să susţii că cineva din familie ar fi făcut aşa ceva! Asta. . aţi fi putut foarte uşor să vă duceţi în camera tatălui dumneavoastră.. aşa cum aţi spus. dar convorbirea a durat doar cinci minute. în speranţa că asasinatul va fi pus pe seama unui spărgător. v-a ameninţat că vă taie din venituri.Fiecare dintre cei de faţă ar fi avut un motiv să-l ucidă pe Simeon Lee. Simeon Lee a fost ucis de cineva din stirpea sa. sunteţi o persoană destul de tâmpită! în fond şi la urma urmei. capabil de cea mai mare cruzime într-un moment de mânie. rosti încet Hilda Lee. După aceea. După asta.Cineva dintre noi? Mă opun! strigă George. aţi fost să daţi telefon. David Lee spune că în momentul crimei cânta la pian. cânta chiar Marşul funebru. Conform relatării dumneavoastră. Crima a fost comisă de mâna dumneavoastră. Am auzit vorbindu-se..E o sugestie infamă. îl mai avem pe domnul David Lee. zise Hilda. Are datorii. Nimeni altcineva n-a mai trecut pe lângă firidă! Dar nu avem decât cuvântul dumneavoastră în privinţa faptului că acolo se afla într-adevăr cineva. Acesta continuă: . . O ultimă remarcă sarcastică la adresa răposatei doamne ar fi putut fi picătura care să umple paharul. Domnul David Lee nu a iertat şi nici nu a uitat vreodată felul în care tatăl său se purtase cu mama lui. asta n-ar fi normal! Poirot se agita pe locul lui. doamnă.Vă voi mai servi una. George râmase cu gura căscată. Pilar strigă din toate puterile: . Aţi dat într-adevăr telefon.Nu l-am omorât eu. continuă Poirot..

Trec peste mobilul dumneavoastră. Dumneavoastră îi arătaţi dispreţ. Vă voi reaminti că Tressilian. Îşi însoţi spusele de un uşor zâmbet şi îşi ridică sprâncenele ironic. Cum consideraţi că dragul de Alfred la ucis pe iubitul sau tată. .. Căci un 102 . pe un ton măsurat. aşa cum am spus înainte. . a domnului Harry Lee şi a doamnei Alfred Lee. care era acoperit pe jumătate de draperii. - VI Interveni un moment de linişte. Şi vine noaptea crimei. . precum şi o pelerină. vorbind tare şi dând poate impresia că acolo sunt două persoane care se ceartă. Un alibi e cu atât mai puternic cu cât pare sa fie formulat împotriva voinţei celui care îl emite..Ei. El nu are niciodată decât cuvinte urâte la adresa dumneavoastră! Dar să presupunem că toate astea fac parte dintr-o strategie bine pusă la punct. toată indignarea şi toata ranchiuna dispăruseră ca prin farmec. în ceaţă. Poirot se înclină. domnule Poirot? întrebă Lydia Lee. Dumneavoastră îl persiflaţi în public. E suficient de limpede.Eşti dracul gol! spuse el cu o voce nearticulată... .. Acesta continuă. Harry îl întrerupse: . obiectele îi apar neclare.Chiar am stat acolo. Alfred! Noi urmăm la rând..Domnul Poirot are perfectă dreptate. Poirot continuă: . în rest.. . domnule Poirot! . iar lumina care vine de la lămpi este foarte filtrată. Veniţi acasă. Alfred sări în picioare. Făcu o pauză. Voi sublinia. de vreme ce ne aflam amândoi în sufragerie în acel moment? Poirot îi aruncă un zâmbet şarmant. fascinaţi. Să presupunem că Alfred Lee s-a săturat să joace după cum îi cântă altcineva. Hercule Poirot domina întreaga asistenţă prin forţa charismei sale..Lasă-l să vorbească.Cum îndrăzneşti să insinuezi. In noaptea aceea.Chiar vreţi să spuneţi că. aranjată în aşa fel în spatele draperiilor încât să dea impresia că dumneavoastră stăteaţi acolo. Să presupunem că el şi dumneavoastră v-aţi împăcat de ceva timp. la caracterul domnului Simeon Lee.Şi care este ipoteza dumneavoastră în privinţa mea. Cum nu se poate mai ciudat. holbându-se la Poirot. haideţi. vom putea afla numai depăşind aparenţele exterioare şi ajungând la realitatea interioară.Vedeţi. Toţi cei de aici pot fi bănuiţi. majordomul. având un model foarte distinct.Nu voi face excepţie nici măcar în cazul acestora trei.. Crede că v-a văzut stând pe pervazul ferestrei. . Dumneavoastră şi fratele dumneavoastră nu vă aveţi bine unul cu celălalt. Inspectorul-şef protestă: . Tressilian a venit în salon să ia ceştile de cafea.. interveni Poirot cu blândeţe.E foarte simplu.. Răposatul este centrul şi nucleul misterului! Trebuie să plonjăm adânc în inima şi îh mintea lui Simeon Lee şi să vedem ce găsim acolo. Unul din dumneavoastră rămâne în sufragerie.. noaptea trecută aţi purtat o rochie înflorată de tafta. de asemenea.? interveni Sugden. . De la distanţă.Trebuia să vă înfăţişez posibilităţile! Acestea sunt lucrurile care s-ar fi putut întâmpla! Ce anume din toate astea s-a întâmplat cu adevărat.. e miop. pe care aţi plănuit-o atât de inteligent împreună. doamnă.Vă sugerez că este posibil ca Tressilian să fi văzut de fapt pelerina rochiei dumneavoastră. insistă Lydia. cu o neaşteptată notă de autoritate în glas: . aici e cheia întregii afaceri. începu din nou să vorbească. că salonul dumneavoastră este mare. Alfred dă impresia că asta îl nemulţumeşte şi manifestă antipatie faţă de dumneavoastră. E un fel de notorietate. Vă puneţi la punct planul. cu excepţia domnului Alfred Lee. îl urmăreau toţi cu sufletul la gură.?! sari indignat Alfred. .Chiar m-a văzut. la un minut sau două după ce s-au făcut auzite ţipetele. .. Celălalt se duce sus şi comite crima. apoi spuse încet: Trebuie să ne întoarcem. într-o atitudine familiară.

om nu trăieşte şi moare doar pentru sine însuşi. Ceea ce are, le transmite mai departe celor care vin după el... Ce avea Simeon Lee de transmis mai departe fiilor şi fiicei sale? Mândria, în primul rând, o mândrie care, în ceea ce îl priveşte pe bătrân, suferise o frustrare, prin dezamăgirea provocată de copiii săi. Mai era apoi virtutea răbdării. Ni s-a spus că Simeon Lee a aşteptat cu răbdare timp de ani de zile pentru a se răzbuna pe cineva care îi făcuse rău. Observăm că acest aspect al temperamentului său a fost moştenit cel mai intens de către fiul care îi semăna cel mai puţin fizic. David Lee, la rândul său, a fost capabil să-şi amintească şi să ţină în el ura şi resentimentul timp de ani de zile. Fizic, Harry Lee era singurul dintre copiii său care îi semăna mult. Asemănarea este izbitoare în momentul în care privim portretul din tinereţe al lui Simeon Lee. Acelaşi nas acvilin, aceeaşi linie tăioasă a feţei, aceeaşi poziţie mândră a capului, dat pe spate. Cred, de asemenea, că Harry a moştenit multe dintre gesturile şi ticurile tatălui său, cum ar fi maniera de a râde cu capul dat pe spate sau felul în care îşi trece un deget peste bărbie. Având toate aceste lucruri în minte şi fiind convins că asasinatul a fost comis de către o persoana extrem de apropiată de răposat, am studiat familia din punct de vedere psihologic. Cu alte cuvinte, am încercat să decid care dintre ei era, din punct de vedere psihologic, posibil criminal. Iar concluzia a fost că doar două persoane îndeplineau acest criteriu. Aceştia erau Alfred Lee şi Hilda Lee, soţia lui David. Pe David l-am scos de pe listă. Nu cred că o persoană cu inhibiţiile lui, cauzate de o delicateţe exagerată, bolnăvicioasă, ar fi făcut faţă băii de sânge presupuse de tăierea unei beregate. La fel i-am eliminat pe George Lee şi pe soţia sa. în pofida venalităţii lor, am fost sigur că nu le-ar fi stat în fire să îşi asume un astfel de risc. Amândoi erau, în mod esenţial, precauţi. Despre doamna Alfred Lee am fost sigur că nu este capabilă de un act de violenţă. Firea ei conţine prea multă ironie. Am ezitat în privinţa lui Harry Lee. Prezenta în aparenţa o anumita cruzime trivială, dar am fost aproape sigur că Harry Lee, în pofida tupeului şi a cinismului său, era, în fond, un neajutorat. Ştiu acum că asta era şi părerea tatălui său. Harry, spunea el, era la fel ca toţi ceilalţi. îmi rămâneau cele două persoane pe care le-am menţionat deja. Alfred Lee era o persoană capabilă de un imens devotament necondiţionat. Era un om care se supusese voinţei altora timp de mulţi ani. In aceste condiţii, era oricând posibil ca ceva să-şi piardă controlul. Mai mult decât atât, e posibil să fi ţinut în el o ranchiună ascunsă faţă de tatăl său, care să crească în intensitate de-a lungul timpului pentru că nu fusese niciodată revelată în vreun fel. Oamenii cei mai liniştiţi şi mai blajini sunt adesea capabili de violenţa cea mai bruscă şi mai neaşteptată, pentru că, în cazul lor, atunci când lucrurile scapă de sub control, scapă în întregime! Cealaltă persoană pe care am considerat-o ca fiind capabilă de crimă era Hilda Lee. Ea e genul de persoană care, ocazional, se arată capabilă de a lua legea în propriile mâini, dar niciodată din motive egoiste. Astfel de oameni acţionează în egală măsură ca judecători şi ca executanţi. Multe personaje din Vechiul Testament au un astfel de caracter. Jael şi Judith, de exemplu. Ajungând aici, am examinat circumstanţele propriu-zise ale crimei. Şi primul lucru care reiese din asta, în mod izbitor, aş spune, este felul în sine în care crima a avut loc! Mergeţi cu mintea înapoi în camera unde Simeon Lee zace mort. Dacă vă aduceţi aminte, acolo se aflau răsturnate atât o masă masivă, cât şi un scaun greu. De asemenea, o lampă, obiecte de sticlă şi altele. Dar poziţia scaunului şi a mesei erau în mod deosebit surprinzătoare. Amândouă erau din mahon autentic. E greu de imaginat că o luptă între acel bătrân împuţinat şi adversarul său ar fi putut dărâma atâta mobilă masivă! întreaga situaţia părea ireală. Şi totuşi nimeni în toate minţile n-ar înscena aşa ceva, dacă nu cumva Simeon Lee fusese ucis de către un bărbat puternic, iar ideea ar fi fost să se sugereze că atacatorul a fost o femeie sau cineva cu un fizic firav. Însă o asemenea idee era extrem de neconvingătoare, de vreme ce zgomotul mobilei dărâmate ar fi alarmat pe toată lumea, iar criminalul ar fi avut, în consecinţă, foarte puţin timp pentru a se retrage. Fără îndoială, ar fi fost în avantajul oricui să îi taie gâtul lui Simeon Lee păstrând cât mai multă linişte cu putinţa. Alt amănunt ieşit din comun era acela al cheii care fusese întoarsă în broască pe dinafară. Din nou, un astfel de gest părea a fi fără sens. Nu putea sugera ipoteza sinuciderii, de vreme ce nimic din detaliile concrete ale morţii lui Simeon Lee nu se potrivea cu ipoteza sinuciderii. De asemenea, nu se putea sugera nici că asasinul ar fi fugit pe fereastră, căci ferestrele erau 103

aranjate de aşa natură încât fuga pe acolo era imposibilă! Mai mult, încă o dată, era vorba de timp. Timp care trebuie să fi fost preţios pentru criminal! Mai era un lucru de neînţeles, o bucăţică de cauciuc tăiată din trusa de toaletă a lui Simeon Lee şi o mică piesă de lemn care mi-au fost arătate de inspectorul-şef Sugden. Acestea fuseseră ridicate de jos de către una dintre persoanele care au intrat primele în cameră. încă o dată - aceste lucruri nu aveau nici un sens! Nu însemnau absolut nimic. Şi totuşi se aflau acolo. După cum vă daţi seama, crima devine din ce în ce mai indescifrabilă. Nu are ordine, nu are metodă, în concluzie nu e raţională. Ajungem acum la încă o dificultate. Inspectorul-şef Sugden a fost chemat de către răposat; i s-a raportat un jaf şi i s-a cerut să se întoarcă peste o oră şi jumătate. De ce? Dacă Simeon Lee îşi suspecta nepoata sau pe vreun alt membru al familiei, de ce nu l-a rugat pe inspectorul-şef Sugden să aştepte jos cât timp i-ar fi interogat pe loc pe cei suspectaţi? Prezenţa în casă a inspectorului ar fi sporit presiunea asupra vinovatului. Aşa că ajungem să ne dăm seama că nu doar comportamentul ucigaşului este anormal, ci şi comportamentul lui Simeon Lee! Şi atunci îmi spun: „Totul e greşit!” De ce? Pentru că privim lucrurile dintr-un unghi fals. Le privim din unghiul în care criminalul doreşte să le privim... Avem trei lucruri care nu se potrivesc: lupta, cheia întoarsa din afară şi bucata de cauciuc. Dar trebuie să existe un fel de a privi aceste trei lucruri astfel încât ele să capete sens! Aşa că îmi golesc mintea, uit circumstanţele crimei şi analizez aceste lucruri în sine. Şi spun: o luptă. Ce sugerează asta? Violenţă, distrugeri, zgomot... Cheia? De ce să foloseşti o cheie? Ca să nu intre nimeni? Dar cheia n-a evitat asta, de vreme ce uşa a fost spartă aproape imediat. Să ţină pe cineva înăuntru? Să ţină pe cineva în afară? O bucată de cauciuc? îmi spun: „O bucată de cauciuc e o bucată de cauciuc şi basta!” Aţi fi deci tentaţi să spuneţi că acolo nu se află nimic, şi totuşi asta nu e întru totul adevărat, căci rămân trei impresii: zgomot, izolare, lipsă de indicii... Se potrivesc acestea cu vreunul dintre posibilii mei criminali? Nu, nu se potrivesc. Pentru amândoi, Alfred Lee şi Hilda Lee, o crimă făcută în linişte ar fi fost preferabilă, a pierde timpul încuind uşa din afară e absurd, iar bucăţică de cauciuc tot nu înseamnă nimic! Şi totuşi am sentimentul extrem de puternic că această crimă nu are îh ea nimic absurd, ci dimpotrivă, că a fost foarte atent planificată şi excelent pusă în practică. Că, de fapt, a reuşit! în consecinţă, tot ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple... Şi apoi, examinând din nou toate detaliile, am avut prima străfulgerare... Sânge, atât de mult sânge... sânge peste tot... Un accent pus pe sânge - proaspăt, ud, lucind... Atât de mult sânge, prea mult sânge... Şi a mai urmat un gând. Avem de a face cu o crimă de sânge, o crimă a sângelui. Propriul sânge al lui Simeon Lee se întoarce împotriva lui... Hercule Poirot se lăsă pe spate. - Cele mai importante două sugestii în acest caz au fost pronunţate în mod inconştient de către două persoane. Prima a fost atunci când doamna Alfred Lee a citat un vers din Macbeth: „Dar cine-ar fi crezut ca bătrânul să aibă atâta sânge într-însul?” Cealaltă a fost o frază pronunţată de Tressilian, majordomul. Mi-a descris senzaţia de confuzie pe care o resimţea şi cum lucrurile păreau să se întâmple cum se mai întâmplaseră o dată. Acest sentiment ciudat îi fusese dat de o întâmplare foarte simplă. A auzit sunând soneria şi s-a dus să îi deschidă lui Harry Lee, iar a doua zi a făcut acelaşi lucru pentru Stephen Farr. De ce a avut el acest sentiment? Uitaţi-vă la Harry Lee şi la Stephen Farr şi veţi înţelege de ce. Seamănă incredibil de mult! De aceea, pentru Tressilian, a-i deschide uşa lui Stephen Farr semăna foarte mult cu a-i deschide uşa lui Harry Lee. Era aproape ca şi cum ar fi fost acolo acelaşi bărbat. Iar apoi, azi de-abia, Tressilian mi-a spus că întotdeauna încurcă oamenii între ei. Acum ştim de ce! Stephen Farr are nasul coroiat, îşi dă capul pe spate când râde şi are obiceiul de a-şi mângâia bărbia cu degetul. Priviţi cu atenţie şi concentrare la portretul de tinereţe al lui Simeon Lee şi nu-l veţi vedea numai pe Harry Lee, ci şi pe Stephen Farr... Stephen se foi în scaunul care începu să scârţâie. 104

Amintiţi-vă de izbucnirea lui Simeon Lee, de invectiva sa împotriva familiei. Vă amintiţi cum a spus că e gata să jure că i s-au născut fii mai buni în afara căsătoriei. Să ne întoarcem la caracterul lui Simeon Lee, care avea succes la femei şi care i-a frânt inima soţiei sale! Simeon Lee, care se lăuda că ar putea avea o gardă de corp alcătuită din fii de aproape aceeaşi vârstă! Aşa că trag concluzia: Simeon Lee avea în casă nu doar familia sa legitimă, ci şi un fiu necunoscut şi nerecunoscut. Stephen se ridică în picioare, iar Poirot îl întrebă: - Ăsta a fost motivul tău adevărat, nu? Şi nu povestea aia romantică despre fata pe care ai întâlnit-o în tren! Erai în drum încoace înainte de a o fi întâlnit. Veneai să vezi ce fel de om era tatăl tău... Stephen devenise palid ca un cadavru. Spuse cu o voce zdruncinată şi gâtuită: - Da, m-am întrebat întotdeauna... Mama vorbea despre el câteodată. Devenise un soi de obsesie pentru mine... să văd cum era! Am făcut ceva bani şi am venit în Anglia. Nu aveam de gând să îi spun cine sunt. Am pretins că sunt fiul lui Eb. Am venit aici dintr-un singur motiv: să-l văd pe cel care era tatăl meu... - Doamne, cât am fost de orb... Văd acum. De două ori v-am confundat cu domnul Harry şi apoi am văzut că mă înşelasem, şi totuşi nu mi-am dat niciodată seama! şopti inspectorului-şef Sugden. Se întoarse către Pilar: Asta era, nu? Pe Stephen Farr l-ai văzut în faţa uşii? Ai ezitat, îmi aduc aminte, şi te-ai uitat la el înainte să spui că era o femeie. Pe Farr l-ai văzut şi nu aveai de gând să-l trădezi. Se iscă o uşoară rumoare. Vocea profundă a Hildei Lee rupse această stare: - Nu, spuse ea. Vă înşelaţi. Pe mine m-a văzut Pilar... - Pe dumneavoastră, doamnă? Da, mă gândeam eu... constată Poirot. Hilda spuse încet: - Instinctul de conservare e ceva atât de ciudat. Nu credeam să fiu atât de laşă. Să tac din gură doar pentru că mi-a fost teamă!Ne spuneţi acum? Ea dădu din cap. - Eram cu David în salonul pentru muzică. El cânta la pian. Era într-o stare foarte ciudată. Eram puţin speriata şi mă simţeam foarte vinovata, pentru că eu insistasem să venim aici. David a început să cânte Marşul funebru, când, deodată, m-am hotărât. Oricât de ciudat ar părea, am decis că trebuie să plecăm amândoi imediat, în noaptea aceea. Am ieşit încet din bibliotecă şi m-am dus sus. Aveam de gând să mă duc la bătrânul Lee şi să-i spun cât se poate de direct de ce plecăm. Am mers de-a lungul coridorului până la camera sa şi am bătut la uşă. Nu mi-a răspuns. Am bătut din nou, puţin mai tare. Tot nu mi-a răspuns. Am încercat atunci uşa. Uşa era încuiată. Apoi, în timp ce rămăsesem pe gânduri, am auzit un zgomot înăuntru... Se opri. N-o să mă credeţi, dar e adevărat! Cineva era înăuntru şi îl atacase pe domnul Lee. Am auzit scaune şi mese răsturnate şi vaza spartă, iar apoi am auzit acel unic ţipăt îngrozitor, care s-a stins... şi apoi linişte. Am rămas unde mă aflam, paralizată! Nu puteam să mă mişc! Şi apoi domnul Farr a venit în fugă şi Magdalene şi toţi ceilalţi, iar domnul Farr şi Harry au început să lovească în uşă. Uşa s-a prăbuşit şi am văzut camera, şi nu era nimeni în ea, în afară de domnul Lee, care zăcea mort în balta aia de sânge. Vocea ei se ascuţi. Strigă: Nu mai era nimeni acolo... nimeni, înţelegeţi! Şi nu ieşise nimeni din cameră...
-

VII Inspectorul-şef Sugden trase aer în piept. - Ori am înnebunit eu, ori altcineva! Ce spuneţi dumneavoastră, doamnă Lee, este pur şi simplu imposibil! E o nebunie! Hilda Lee strigă: - Vă spun că i-am auzit luptându-se înăuntru şi l-am auzit pe bătrân ţipând când i s-a tăiat gâtul şi nimeni n-a ieşit şi nimeni nu era în cameră! - Şi în tot acest timp n-aţi spus nimic, remarcă Hercule Poirot. Hilda Lee se făcuse albă la faţă, dar spuse calmă: 105

Nu. pentru că. Sugden. dacă v-aş fi spus ce s-a întâmplat.Drăcia dracului! exclamă Harry. Apoi ai pus la punct înscenarea. te-ai întors către şemineu. Fiul său l-a ucis. Alfred clipi de două ori. Fără îndoială că mama ta. . Nu e de mirare că a mărturisit că încurcă oamenii între ei. Ţi-a fost uşor să intri în poliţia din Middleshire şi să-ţi aştepţi ocazia.am văzut o stafie. El a deschis seiful ca să-ţi arate că adevăratele diamante erau acolo. cu banii pe care Simeon Lee i-a dat cu atâta generozitate. ţinându-i mâna la gură ca să nu ţipe. am rămas descumpănit. Ai răspândit conţinutul şi ai mai adăugat nişte citrat de sodiu în balta de sânge care curgea din rana lui Simeon Lee. spuse Poirot. Tu l-ai sunat şi i-ai spus ceva vag despre o tentativă de jaf.Se uită îndeobşte că poliţiştii sunt oameni. . Asta era ceva vital. Aveai asupra ta o sticlă cu sângele unui animal ucis de curând. Ai luat diamantele.Nu. Ai potrivit focul astfel încât corpul să-şi păstreze căldura. Poate moşteni trăsăturile tatălui său şi chiar şi gesturile acestuia. şi taţi. Ai îngrămădit scaune şi mese. Vii din comitatul vecin. David se frecă la ochi. Dacă.Nu dumneavoastră.Jur înaintea lui Dumnezeu că nu l-am atins! . Poirot scutură din cap.. Nu e de mirare că bietul Tressilian se simţea zăpăcit. Ai părăsit camera şi ai răsucit cheia din afară. de vreme ce în casă erau trei bărbaţi care.. Nimeni nu l-a mai văzut în viaţă după ce ai plecat tu. Un inspector-şef de poliţie are mari şanse să comită o crimă şi să scape. Nu dumneavoastră l-aţi ucis. Poirot continuă: . George făcu ochii mari. Ţi-ai cerut scuze. Şi am descoperit încă o dată. a reuşit să-şi găsească un soţ care să-i fie tată copilului ei.În prima noapte în care m-am aflat aici . acelaşi nas coroiat. căci trebuia ca nimeni. căci deschisese uşa nu la doi.Eşti nebun! Nu eram în casă când a fost omorât. înainte de a pleca.noaptea crimei . în care adăugaseşi o anumită cantitate de citrat de sodiu. Apoi ai trecut cele două capete ale frânghiei prin fereastra lăsată crăpată şi le-ai lăsat să atârne în josul zidului. acelaşi fel de a râde cu capul dat pe spate. Apoi te-ai dus afară şi ai ascuns diamantele în grădina din bazin. puteau trece foarte uşor unul drept celălalt! Aceeaşi statură. izbucni el. Simţeam că îl mai văzusem înainte. căci al treilea bărbat avea mustaţă. un om care stătea în faţa mea şi-a dat capul pe spate şi a râs şi am ştiut atunci de cine îmi amintea Harry Lee. l-ai ucis prima oară când ai venit. i-ai tăiat beregata. Simeon Lee te aştepta.. în nici un fel. Toată viaţa ta. Simeon Lee n-a bănuit nimic. ci la trei bărbaţi care semănau extraordinar de mult. . şi răbdarea. Cred că te-ai hotărât să-l ucizi cu mult timp în urmă. alături de el şi. Şi totuşi asemănarea nu era lesne de remarcat. pe alt chip. mame . da.Nu. Se aplecă înainte. să nu mai intre în cameră. Stephen Farr interveni: . Un fiu ilegitim poate moşteni multe lucruri. O nimica toată pentru un bărbat cu fizicul tău. urmau să fie descoperite acolo. ai păstrat în tine râul pe care ţi l-a făcut tatăl tău. n-aţi fi putut să vă gândiţi decât că eu l-am ucis. I-ai spus că o să-l cauţi în seara aceea pe la opt şi că o să pretinzi că faci o colectă pentru o acţiune de caritate a poliţiei.. nu de foarte departe. şi dorinţa de răzbunare! Ridică tonul. Nu ştia că eşti fiul lui. Stafia mortului. ticul de a-şi trece un deget peste bărbie).făcu o pauză. nedescoperit. că au neveste. . trăsăturile răposatului. luându-l prin surprindere. de la o oarecare distanţă. n-ar fi făcut decât să înmulţească suspiciunile în direcţia dorită de - 106 . Sugden devenise alb ca varul. copii. îi poate moşteni mândria. Amintiţi-vă ce renume avea Simeon Lee în ţinut: un bărbat care i-a frânt inima soţiei sale din cauza aventurilor sale cu femei. Ai venit şi i-ai spus nu ştiu ce basme despre nişte diamante substituite. Totul a fost atât de uşor pentru tine. Ieri însă. dar nu te chemase. Poirot scutură din cap. Avea şi alţi fii! .. mai devreme sau mai târziu. Când l-am văzut prima oară pe Harry Lee. pahare şi vaze şi ai înfăşurat în jurul lor o frânghie fină pe care o aveai cu tine la venire.. aceleaşi gesturi (mai ales unul. spuse el. Apoi i-am notat atent trăsăturile şi mi-am dat seama cât de mult semăna cu tatăl său şi mi-am spus că asta era ceea ce produsese acel sentiment de familiaritate.

Ştiţi băşicile acelea lungi şi roz care se vând în târguri şi care au feţe pictate pe ele care se numesc “porci pe moarte”? Dacă sufli în ele. Mobila şi porţelanul s-au prăbuşit cu zgomot. Mai aveai un singur lucru de făcut! Se întoarse către ceilalţi. Doamna David Lee. l-aţi descris ca fiind ţipătul unui om aflat în agonia morţii. La o privire superficială. Se întoarse încă o dată către ceilalţi. chipul care mă privea era al dumneavoastră. a spus că era ţipătul cuiva care nu avea suflet.. căci vocea ei era limpede şi ascuţită. de vreme ce. Ai tras de unul din capetele corzii şi ţi-ai înfăşurat-o din nou în jurul corpului. era evident că nu avea nici un motiv să comită crima. pentru ca nimeni să nu descopere prea devreme cadavrul. iar Sugden a înţeles asta. vorbind despre bătrânul domn Lee: “Trebuie că a fost foarte arătos în tinereţe”. ea a devenit o sursă de pericol pentru criminal. Deja îi dăduse criminalului motive de îngrijorare. A spus că parcă era ţipătul unui porc căruia i se taie gâtul. Soţia dumneavoastră şi David Lee au folosit amândoi aceeaşi expresie: “un suflet în iad”.. Gura îi era blocată cu o plăcuţă de lemn. Asta a fost ultima ta mişcare. A sperat. Ai aranjat o chestie din asta în cameră. a dat greş. să poată pune vinovăţia pe seama ei. Harry Lee s-a apropiat cel mai mult de adevăr. a luat-o din mâinile lui Pilar destul de repede şi în maniera cea mai oficială. scot un tânguit neomenesc. Vă amintiţi cu toţii cum aţi descris fiecare în mod diferit ţipătul de moarte al domnului Lee? Dumneavoastră.N-am fost absolut sigur până n-am cumpărat o mustaţă falsă şi am încercat-o pe portretul lui Simeon Lee. Dar amintiţi-vă că n-a vorbit nimănui despre acest incident. A spus că era ceva inuman. Asta a pus în mişcare sistemul de pârghii pe care îl construiseşi cu grijă în interior. dar asta s-a dovedit a fi neaşteptat de dificil. era singurul lucru în măsură să creeze suspiciuni. după asta. când a auzit din casă remarca ei despre balon. corespundeau descrierii. Era pregătit pentru această eventualitate. necesară pentru a sugera un fals moment al morţii. ţipătul de moarte. Puţin înainte de nouă şi un sfert te-ai întors şi. aproape printr-o minune. uşa încuiată. Vedeţi acum ce era lucrul ăla pe care l-a ridicat Pilar? Inspectorul-şef sperase să ajungă la timp ca să îndepărteze acea bucată de cauciuc înainte de a fi observată de cineva. a strigat că probabil ceea ce ridicase ea în camera lui Simeon Lee fusese un balon spart. Mai târziu.Când aţi fost sigur? . Acum. nu mi-am zis de îndată: „Asta nu înseamnă nimic. ca o bestie. Vedeţi acum cum se potriveşte totul? Improbabila luptă. Nu e de mirare că Sugden s-a făcut roşu la faţă şi aproape că s-a înecat. - Putrezi-i-ar sufletul în iad! Sunt fericit că am făcut-o! exclamă Sugden. Însă din momentul în care Pilar Estravados a strigat în gura mare descoperirea ei în privinţa balonului. Aşa că zgomotul mobilei dărâmate a fost încununat de ţipatul “porcului pe moarte”. Era ceva cu totul neaşteptat şi cumplit de periculos. ai tras de coardă. iar inspectorul-şef Sugden minte. ea însăşi s-ar fi aflat într-un mare pericol. Spusese. Se lăsă o tăcere de moarte. 107 . am continuat orbeşte să caut o explicaţie pentru asta. În momentul acela. deci e imposibil să fi fost acolo. A pus capcana cu ghiuleaua când eram la prânz. spusă tare şi clar. Oricum. Magdalene Lee mi-a vorbit despre el şi l-am hărţuit cu asta. Din fericire. iar geamurile erau deschise). sub haină şi maiou. În sine. N-am înţeles cum stau lucrurile până când domnişoara Estravados. Sugden. domnule Lee. Dar prostul de mine. dimpotrivă. Tăiase o bucăţică din trusa de voiaj a domnului Lee şi a prezentat-o împreună cu o plăcuţă de lemn. A spus-o la propriu. Şi adăugase. ca nepoata dezmoştenită a bunicului ei. căţărându-te pe zidul de sub fereastră.. adresându-i-se direct lui Sugden: “Aşa ca dumneavoastră”. jucându-se cu un balon care s-a spart. piesă a căzut şi porcul a început să se dezumfle.tine: asupra membrilor legitimi ai familiei lui Simeon Lee. dar piesă era legată de coardă. Când ai tras de coardă. Apoi Sugden întrebă repede: . a trecut la măsuri disperate. o bucăţică de cauciuc şi o bucată de lemn. Şi dacă acea remarcă ar fi fost auzită de el din casă (şi e foarte posibil să fi fost auzită.. crima ne apare ca fiind logică şi raţională.” Nu.

eu şi Lydia ne-am hotărât să vindem locul acesta. fiul tatălui meu.. la revedere. încheie Harry. veniţi şi vom avea un Crăciun englezesc adevărat.Mulţumesc că te-ai gândit la asta. Lydia. ăăă. la revedere. . Am visat întotdeauna să trăiesc acolo dacă o să am ceva bani vreodată. Nu mă pot abţine să nu iau oamenii peste picior. deşi presupun că te cheamă altfel. spuse Alfred.Nu. La revedere. spuse Lydia Lee. Lydia simţi că i se taie respiraţia. Nu vreau nimic din casă. Apoi zise încet: . Ai fost întotdeauna preferatul ei... Poate că ai dreptate. - III . cred că ar fi mai bine să stai la noi până ce stabilim ceva definitiv pentru tine. Harry. Oare nu s-ar putea aranja să i se spună că ar fi mai bine pentru el să susţină că are vederi comuniste şi că îl ura pe tata ca fiind capitalist.Presupun că şi eu ar mai trebui să învăţ să ştiu de glumă. Lydia. Am şi eu o limbă ascuţită.PARTEA A VII-A 28 decembrie Pilar. bătrâne. spuse Harry.Îmi pare râu că te-am călcat atâta pe coadă. Lydia. Simt ca e mai bine să mă rup de tot de trecut. . înţeleg. iată ce frumos se aranjează lucrurile. . Nu cred că să te mai deranjez prea mult. şi să mâncăm biscuiţi şi stafide şi să ne uităm la chestiile alea strălucitoare din pom şi la omuleţii de zăpadă? întreba apoi cu timiditate Pilar. sfioasă.Ei bine. îi răspunse Pilar. Alfred. Ierţi uşor oamenii. Eşti drăguţă. M-am gândit că poate ai dori să iei unele lucruri care au fost ale mamei. Dar nu trebuie să îţi faci griji în privinţa mea. . de fapt mă cheamă Conchita Lopez. Lydia.. simt că anul acesta n-a fost deloc frumos de Crăciun.Ei bine. . adio. nu cred că o să le iau.Şi Conchita e un nume frumos. . Alfred. Sper că o vei face. sau ceva de genul ăsta? 108 .Da. . Prin ce moment îngrozitor am mai trecut! Acum o să vină şi procesul. Lydia spuse cu un zâmbet: . n-a fost prea frumos de Crăciun.Încă îţi spun Pilar. făcu şi Alfred un efort. .David. David ezită un moment. într-adevăr. . uşurat.De vreme ce ai fost atât de bună cu mine. Cred că o să te distrezi de minune. . . La revedere. fără să faci caz de asta. . Sugden fiind.. Vezi. Mă voi căsători cu Stephen şi vom pleca în Africa de Sud. Alfred.. Plec în Hawai.Ei bine.Da. crezi că am putea să ne întoarcem într-o zi şi să stăm la voi.. - II Ei bine.Eşti foarte bună. IV George spuse: . scaunul ei şi suportul acela pentru picioare.Ar fi frumos. Toată povestea asta murdară o să iasă la lumină.. dar ştii.Bineînţeles. Harry continuă pe un ton destul de ciudat: . poate de Crăciun.Eşti prea bună.

George ar face-o. Alfred schimbă vorba: . nu fi râu. - V Alfred ieşi pe terasă..Nu ştii? Am ştiut tot timpul.. lovi cu piciorul în vreascurile din sobă şi spuse sacadat: . . Continuă pe un ton de lamentaţie: .Ăăă. îşi găsesc locul în modul cel mai natural.La revedere. Pentru a se calma. .Nu. câtă răbdare ai avut în toţi aceşti ani! Ai fost foarte bună cu mine.Am spus întotdeauna .Da. Nu. Sunt atâtea lucruri interesante pe care le putem face împreună. ce binecuvântare.Mai e un lucru care n-a fost lămurit. de data asta? . Hai. că e o tentativă de Grădină a Raiului. fără nici un şarpe. dragă. Ca atunci când termini de aranjat un puzzle şi toate piesele rămase. .Oh! Nu. 109 . Ce a făcut George după ce a vorbit la telefon? De ce n-a spus? . Lydia. Arunca o privire peste hârtiile de pe biroul tău...Asta depinde de evoluţia Bursei. . Dacă am rămâne să trăim aici. chiar îţi imaginezi că cineva ca Sugden ar minţi doar ca să ne protejeze nouă sentimentele? îl întrebă Lydia.Aşa e. Ea întrebă: . Adevăr grăiesc! Şi apoi din nou: Dumnezeu să mă aibă în pază! Se lăsă pe spate în scaun şi se uită fix la Poirot.Hai. Slavă Domnului că s-a terminat! . îl luă Magdalene cu binişorul. .Lui Hercule Poirot ar trebui mai degrabă să-i mulţumim. omul e nebun. . au plecat cu toţii.Dragă Lydia.Dumnezeu să mă aibă în pază! spuse colonelul Johnson.Da.Ei bine. . Oricum. E îngrozitor de curios atunci când e vorba de bani.Ştiu. . despre care ai putea să juri că n-ar putea să mai intre nicăieri. Haideţi să mergem cu toţii anul viitor pe Riviera sau undeva de Crăciun şi să ne distrăm cu adevărat.Cred. şi eu voi fi bucuros. .nimic nu se compară cu un foc de lemne. într-o nouă versiune. eu te iubesc. spuse el oftând. a fost cu totul extraordinar felul în care toate lucrurile se potriveau între ele când le explica. Colonelul Johnson scutură din cap. Dar bineînţeles că nu putea să recunoască asta.Chiar şi poliţiştii au viaţă privată! Sugden era un om foarte mândru.. Alfred spuse cu duioşie: . la revedere încă o dată! Magdalene îi salută: . remarcă Lydia.Dar vezi tu. iar Adam şi Eva sunt categoric de vârstă mijlocie. VI .O să te simţi bine părăsind acest loc.Faci încă o grădină? . nimeni n-ar face aşa ceva! .Ce va fi. . . poate că nu..Cel mai bun om pe care îl aveam! Ce-o să se aleagă de poliţie? .Plecarea asta te supără? . . . Alfred. zise Lydia.Da. Ştii. ne-am aminti tot timpul de coşmarul ăsta.Dragul meu George. E genul care trebuie prins asupra faptului pentru a admite ceva. interveni George. înţeleg ce vrei să spui. Lydia stătea aplecată peste un bazin şi se ridică atunci când îl văzu.

conştient de aerul rece şi uscat din jurul său.Hercule Poirot.” 110 . numai încălzire centrală.. îşi zise în sinea lui: pour moi..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful