Bilete examen Radiologie-Ecografie

1. Componentele instalaţiei Roentgen Este compusa din mai multe segmente : a. Captatorul de energie electrica compus dintr-o sursa directa sau cu utilizare exclusiva , prevazut cu stabilizator pt evitarea variatiilor de curent electric . b. Masa de comanda formata din 2 parti : - microuzina de prelucrare a curentului electric pt a deveni sursa de energie si de producere a radiatiilor . - masa de comanda propriu-zisa este constituita din sisteme de reglare a intensitatii , frecventei si adaptabilitatii energiei de lucru la conditiile de functionare . c. Sistemul de transmitere a energiei electrice catre tuburile radiogeneratoare ( troleele sau cablurile electrice ) . d. Instalatia de examinare compusa din 2 posturi , fiecare post fiind reprezentat de un stativ in care este instalat tubul radiogenerator si captatorul radiatiilor care au tranzitat organismul . e. Instalatia pt prelucrarea filmelor radiologice si pt decodificarea imaginii radiologice . A. Captatorul de energie electrica se recomanda ca sursa de energie electrica sa fie separata de sursele pt alti consumatori. B.Masa de comanda serveste la punerea in functiune si oprirea aparatului precum si la reglarea intensitatii , respictiv a duritatii razelor X . Totodata de la masa de comanda se stabileste timpul de expunere , ea trebuie sa incorporeze un miliamper-metru care masoara si stabileste intensitatea curentului ce trece prin tubul radiogen si un kilovolt-metru care indica tensiunea curentului ce trece prin tub , adica duritatea razelor generate . D.Instalatia de examinare este prevazuta cu un sistem de sustinere a tubului radiogen , de captare a radiatiilor utilizate si o instalatie de amplase si manipulare a pacientului . E.Instalatia pt prelucrarea filmelor radiologice si pt decodificarea imaginii radiologice 2. Filmul radiografic Reprezinta accesoriul principal pt realizarea imaginii radiografice . Este alcatuit dintr-un suport de celuloza acetilacetata , inflamabil sub influenta unei surse de foc , dar fara consecinte pirogene dupa indepartatrea focului. Are o grosime uniforma de ¼ mm si pe ambele fete sunt asternute emulsiile radiosensibile . Emulsia radiosensibila este alcatuita dintr-un strat de gelatina in care sunt dispersate granule foarte fine de bromura de argint. Imaginea obtinuta pe filmul radiografic , echivaleaza „ cu negativul „ obtinut in procesul de fotografiere.
3. Prelucrarea filmelor radiografice In urma iradierii filemlor radiologice in timpul radiografierii , cristalele de bromura de argint din emulsia de gelatina sufera modificari care se desfasoara lent . Aceste modificari sunt evidentiabile prin procedee reductoare . Acest proces de reducere poarta numele de developare . Procesul de developare , care asigura evidentierea imaginii inregristrate in urma iradierii , se realizeaza folosind substante revelatoare care elibereaza clorul sau bromul din sarurile halogene de argint si pastreaza argintul pe film sub forma unui depozit de culoare neagra , format din graunte microscopice de argint oxidat . Aceste reactii chimice care apar in timpul procesului de developare se soldeaza cu gaze toxice a caror actiune trebuie prevenita printr-o aerisire corespunzatoare a camerei . Pt a asigura o buna developare , filmul radiologic trebuie sa fie in contact cu solutiile de developare uniform pe toata suprafata lui . Procesul de developare se executa la intuneric sau la lumina rosie si este urmarit sub aspectul duratei cu ajutorul unui cronometru cu semnal sonor . Trebuie luat in considerare ca o developare mai lunga decat durata recomandata , ofera o radiografie mai stearsa , fara contraste . Dupa relevare , filmele developate sufera o prima spalare rapida , preferabil in flux de apa curgatoare , dupa care se lasa sa se scurga surplusul de apa si se introduc in solutia fixator . Fixarea imaginii are ca rost indepartarea particulelor de bromura de argint printr-o dizolvare de hiposulfit de sodiu . Dupa fixare radiografia se spala final timp de 30 de minute in jet de apa curgatoare . O spalare incompleta determina aparitia pe filmul uscat de pete eflorescente , albe , de hiposulfit . Uscarea filmelor se face la aer sau in etuve . 4. Legile formării imaginii radiologice în Roentgendiagnostic Radiatiile X generate de tubul radiogenetic sunt proiectate in spatiu sub forma unui fascicul conic . Daca acest fascicul actioneaza asupra unui substrat fluoresccent sau a filmului radiologic , aceste substraturi vor suferi actiunea razelor uniform pe toata suprafata . Fasciculul conic de radiatii prezinta o raza centrala care coincide cu inaltimea centrala a conului . Raza centrala constituie forma ideala de interactiune cu substraturile , fiind perpendiculara pe aceste substraturi. Celelalte raza sunt proiectate divergent din ce in ce mai indepartate de raza centrala , la baza conului . Pt a preveni dispersarea laterala a razelor , instalatia Roentgen este dotata cu limitatoare .

a. Legea proiectiei : se aplica ca urmare a faptului ca proiectia fasciculului de radiatie este de forma conica , iar
imaginea care se realizeaza reprezinta baza conului . Daca in traseul fasciculului de raze se interpune un substrat prezenta acestuia face ca imaginea ce se formeaza sa fie intotdeauna mai mare decat dimensiunea obiectului . Dimensiunea imaginii este cu atat mai mare cu cat obiectul radioexpus se gaseste mai aproape de tubul radiogenetic . In cazul in care pe traseul fasciculului se gasesc mai multe obiecte succesive , acele structuri care se plaseaza mai aproape de tubul radiogen sunt cele care vor avea dimensiuni mai mari . Concluzia : pt obtinerea unei imagini radiologice cat mai corecte structura ce urmeaza sa fie radiodiagnosticata trebuie sa fie pozitionata cat mai aproape de film sau ecran sau sa se mareasca distanta intre focarul radiogen si suportul pe care se va forma imaginea radiologica . Legea sumatiei planurilor : imaginea radiologica , in cazul examinarii unei regiuni este constituita din insumarea absorbtiilor diferitelor planuri pe care fasciculul radiologic le parcurge . Cu alte cuvinte imaginea care rezulta este o „ sumatie „ a imaginilor elementelor diferite strabatute succesiv de fascicul . Din cauza acestei sumatii imaginea radiologica pierde detalii de structura , pozitie si dimensiune sau chiar de forma pt unele componente . Legea incidentelor tangentiale : conturul imaginii radiologice , respectiv trasarea neta a limitelor strcturilor ce compun imaginea radiologica , se realizeaza numai atunci cand raza incidenta atinge tangential marginea unui obiect sau a suprafetelor care separa 2 obiecte cu opacitate diferita . Rezulta ca atunci cand o raza incidenta atinge tangential o suprafata , imaginea radiologica a acesteia are un contur bine desenat . Atunci cand raza incidenta atinge perpendicular o suprafata , desenul de contur nu apare . Cand raza incidenta atinge tangential o cresta ascutita ea produce un contur sters , compus din nuante degradate progresiv .

b.

c.

5. Imaginea radiologică Atat cea obtinuta pe ecran cat si cea de pe filmul radiologic este rezultatul procesului de absorbtie suferit de fasciculul de radiatii obligat sa parcurga un anumit traseu prin organismul examinat . Gradul absorbtiei suferite la nivelul diferitelor componente se materializeaza pe imaginea radiologica prin alternante graduale de la alb la negru , oferite de diferentele de luminozitate asigurate de cantitatea de radiatii ajunse pe suportul pe care se formeaza imaginea radiologica . Atunci cand contrastul se formeaza pe baza diferentelor nete de absorbtie , realizate de structura fireasca a componentelor unui organism poarte denumirea de contrast natural . Atunci cand gradul de absorbtie a 2 componente situate alaturat este aproximativ identic , posibilitatea individualizarii lor impune utilizarea contrastului artificial . Acesta se asigura prin substante , solutii sau structuri naturale care pot fi incorporate in unul sau mai multe organe vecine si prin aceasta sa se realizeze alt grad de absorbtie a radiatiei la nivelul respectiv . Contrastul artificial poate fi radioopac , radiotransparent sau mixt. 6. Reguli generale ce trebuie respectate în cursul examinării radiologice
• Personalul care lucreaza in mediu de utilizare a radiatiilor trebuie instruit pt a-si conoaste bine atributiile si echipat cu mijloace personale de protectie antiradianta . Personalul trebuie sa aiba un program bine organizat cu perioade cat mai scurte de activitate urmate de pauze tot mai lungi pe masura ce timpul general de lucru este mai lung. Manipularile animalelor si manevrele impuse de examinare, se vor pregati inaintea examinarii sau se vor face la lumina rosie


7. Radiodiagnosticul prin utilizarea izotopilor radioactivi Cu ajutorul izotopilor radioactivi , care pot fi asimilati ca atare de catre celule se pot insemna substantele care au afinitate pt un anumit tip de celule sau tesut . In felul acesta s-a largit sfera scintigrafierii la investigarea creierului , ficatului , rinichiului , splinei , placentei , pancreasului , paratiroidelor , etc . Radioizotopii sunt radiatii care propaga in spatiu particule ce provin din dezintegrarea unui nucleu sau din campul electric al unui nucleu . Prin interactiune cu substanta , radiatiile nucleare p[ierd o parte din energia lor prin efecte specifice . Folosirea radioizotopilor cu scop de diatgnostic implica o selectare optima a acestora in concordanta cu parametrii lor fizico-chimici si particularitatile de aplicare clinica a acestora . Pe toata durata examinarii , radioizotopul trebuie folosit sa degajeze(degaje) o doza cat mai mica de iradiere interna a pacientului examinat . Timpul de eliminare din organism a radionuclidului trebuie sa fie cat mai scurt iar calitatile lui chimice sa corespunda biologic scopului urmarit . Radionuclidul trebuie sa prezinte o afinitate fata de tesutul anumitor organe , sa nu fie metabolizat , sa nu fie toxic si sa fie decelabil , in urma localizarii lui , numai in organul examinat . Pentru obtinerea unui imagini a unui organ , radionuclidul , trebuie sa aiba o energie radianta gamma destul de mare , ca o parte din ea sa strabata organismul pt a ajunge la locul sau sistemul de detectie .

Se folosesc cu precadere izotopi radioactivi care emit radiatii betta si gamma , pt ca radiatiile betta au penetrabilitate limitata in timp ce radiatiile gamma sunt penetrante , adecvate scintigrafierii functiilor dinamice , compozitiei elementelor corporale si determinarilor in vitro . Radiofarmaceuticele sunt medicamente ce contin radionuclizi care servesc ca agenti pt radiodiagnostic sau ca mijloace terapeutice , fara ca ei sa posede o actiune farmacologica propriu-zisa . - pt investigatiile hemodinamice cale de administrare intravenoasa este esentiala Examinarea ţesutului osos. Distrofii osoase • Radiografierea tesutului osos se efectueaza mai frecvent local , in zona sau regiunea in care examinarea clinica sau radioscopierea prealabila indica sau presupune modificari ce trebuiesc lamurite sub aspect anatomic sau morfologic , patogenetic si de diagnostic . • Radiografierea oricarei regiuni osoase sau scheletice se va face obligatoriu , cel putin din 2 incidente perpendiculare una pe cealalta ( fata si profil , dorso-ventral si lateral , antero-posterior ) . In situatia fracturilor incomplete incidenta care traverseaza osul perpendicular pe zona lezionata poate sa ofere o imagine de „os integru „ , in timp ce incidenta paralela cu procesul lezional sa releve pierderea integritatii osoase ca urmare a indepartarii capatului fracturat de linia sagitala a osului normal . Zona sau regiunea ce urmeaza a fi examinata se aseaza integral pe caseta portfilm astfel incat in viitoarea imagine sa fie cuprins un reper anatomic de identificare . Radiodiagnosticul prin raze X in ceea ce priveste tesutul osos si scheletul , se bazeaza aproape exclusiv pe arhitectura osului si a consitiilor de formare a imaginii . Distrofii osoase : procesul distrofic are un ritm neregulat si modifica profund macrostructura si arhitectura osoasa la nivelul compactei , aspongioasei medulare sau a zonei epifizare . In cazul distrofiilor osul nu mai ofera aspectul trabecular , ci o structura amorfa , bizara , provocata de tulburari microscopice de rarefiere osteoida , de zone fibroase care alterneaza cu tesutul osos , fiecare cu afinitati tinctoriale diferite care dau imaginii histologice un aspect de mozaic . Cand modificarile microscopice devin majore ele se pot decela radiologic prin aspectul neconturat ( de vata ) al tesutului osos . In cazul lizei osoase se remarca subtieri si tunelizari ale compactei si/sau aspect de lipsa de substanta ( aspect de ciupitura sau muscatura la nivelul osului ) , marcata prin radiotransparenta . Hiperplazia osoasa este consecinta hiperfunctiei hipofizare in procesul de osteogeneaza endocondrala si periostala , persistenta peste timpul normal necesar dezvoltarii scheletice , avand ca rezultat gigantismul si acromegalia . Imaginea radiologica evidentiaza un schelet cu componente foarte mari dar care pastreaza raportul normal intre ele . Hipoplazia osoasa reprezinta miniaturizarea tesutului osos si este provocata de hiperfunctia tiroidiana dar si de hipofunctia hipofizara ; ea poate aparea si in urma unor carente vitaminice . Displaziile sunt alterari osoase care schimba raporturile dimensionale dintre lungimea si grosimea oaselor . • Condrodisplaziile sunt modificari osoase provocate de tulburari ale dezvoltarii cartilajului de crestere.Imaginea radiologica releva modificari caracteristice atat in displaziile generale cat si in cele locale . Oasele lungi apar groase si scurte si cu epifize latite . Oasele apar curbate , diafiza devine larga in vecinatatea epifizelor . • Displaziile conjunctive sunt generate de carente hormonale si nutritive . Caracteristica este hipoostoza, segmentul osos afectat fiind foarte subtire in raport cu lungimea lui . Aplaziile sunt tulburari organogenetice ce determina anomalii de dezvoltare osoasa . Termenul este utilizat pt situatiile in care caracteristicile morfologice nu ating normalul pe parcursul dezvoltarii lor. Distrofii osoase primare : • Osteonecrozele septice (provocate de traumatisme ) • Inflamatiile osoase • Avitaminozele osoase (rahitismul ) • Osteopatiile metabolice ( rahitism tardiv , osteomalacia ) Distrofii osoase particulare de tip vascular caracterizate prin rarefactia osoasa primitiva de tip vascular cu modificare trofica a tesutului conjunctiv medular ; sunt consecinta unor tulburari neurohormonale care perturba circulatia sangvina . Distrofiile osoase solitare : • Chistul primar solitar ( cavitate neregulata plina cu lichid clar sau hemoragic la nivelul osului ) • Osteoidul cortical 9. Examinarea ţesutului osos. Modificări ale integrităţii osoase (fracturi) Sunt alterari ale arhitecturii osoase provocate cel mai frecvent de fact ce actioneaza traumatizant. Dpdv radiologic fracturile se pot grupa in fracturi inchise si fracturi deschise. Fracturi inchise: - incomplete –fisura - complete – simpla - multipla 8.

Sarcomul condroblastic : tumora este rezultatul proliferarii condroblastelor .. iar sudura diafizei nu se realizeaza mai curand de 1 luna. realizand ceea ce se numeste calusul fibrinos . provoaca hiperemie . iar cand au caracter malign se dezvolta in os la nivelul tesutului vasculo-conjunctiv intraosos sau pe unele sechele de tesut cartilaginos care apar in timpul cresterii endocondrale Pentru obtinerea unui diagnostic real este necesara o confruntare atenta a datelor anamnetice si clinice cu cele radiologice . 11. Examinarea şi semiologia radiologică cranio-vertebrală . tumora apare acolo unde se gasesc elementele endoteliale ale maduvei hemato formatoare . Cand au caracter poliostic si politop sunt de regula maligne si reprezinta consecinta metastazarii . Reticulosarcomul : format din celule reticulare plasaate intr-o retea fibrilara abundenta . comprimare si demineralizarea osului pana la disparitia lui . Infectia osoasa este rezultatul fracturilor deschise infectate care prezinta supuratii prelungite Anchiloza apare frecvent in fracturile intraarticulare infectate si supurative Osificarile musculare sunt consecintele tulburarilor metabolice provocate de fenomenele complexe aferente fracturilor severe. din aproape in aproape . Tumorile primitive benigne : Fibromul (mixofibromul osos ) : pe imaginea radiologica apare ca o transparenta crescuta conturata regulat inconjurata de opacitate de natura scleroasa . Condromatoza osoasa : este rezultatul unui cresteri excesive a cartilajului de crestere . Condromul solitar : este format dintr-un cartilaj hialin se localizeaza la oasele scurte . Sarcomul endotelial ( Ewing ) : se localizeaza diafizar . politopa . invadant . Osteonecrozele apar consecutiv fracturilor intraarticulare sau in cazul fracturilor cu eschile neindepartate chirurgical la repunerea dislocarii. sunt insotite de durere . nediferntiate .imediat dupa fracturare la nivelul solutiei distructive se instaleaza o hemoragie. este format din celule rotunde . Tumorile osoase secundare sau metastazice : metastazarea tumorala se realizeaza prin continuitate datorita unui proces infiltrativ . Din categoria tumorilor benigne fac parte : fibromul . Tumorile osoase Tumori osoase primitive (primare) Sunt in general benigne.calusul conjunctiv intra intr-o faza de osificare. iar ulterior prin proliferare se unifica devenind un calus conjunctiv. 10. vindecarea osoasa se face fara calus periostal Posibile complicatii ale fracturilor Osteoporoza este declansata de tulburarile vasomotorii determinate de traumatisme sau este provocata de suprimarea influxurilor functionale pe timpul imobilizarilor Necroza osoasa se instaleaza atunci cand unele portiuni osoase sunt private de aportul sangvin pe cale circulatorie. condrosarcom . sau in mod discontinuu . In urma resorbtiei osoase de la nivelul capetelor fracturate se realizeaza un surplus de Ca care este utilizat de trabeculele de os tanar care apar in structura organizatorica a chegului.cominutiva Reparatia fracturilor si evolutia vindecarii osoase De obicei. pe fragmentele osoase se depune un strat de fibrina. osteomul . se localizeaza la extremitatile oaselor lungi . Tumorile osoase primitive maligne : Osteosarcomul : tumora a tesutului conjunctiv intraosos . Tumori primitive maligne : osteosarcom . Are localizare poliostica . fibrina se organizeaza si se transforma intr-un cheag interfragmentar care apoi se impregneaza cu tesutul conj embrionar. proces ce dureaza 10-14 zile . bazin . Osteomul : tumora osoasa adevarata alcatuita numai din tesut osos care ia nastere prin proliferarea activa a tesutului conjunctiv infraosos si a periostului . reparatia unei fracturi se face prin calusare ce dureaza 3-6 sapt si parcurge mai multe faze: . epifizele proximale ale humerusului si femurului . prin fragmente tumorale ale procesului malign . Hemangiomul : tumora formata din aglomerari vasculare sanguine . hemangiomul si condromul . Trabeculele de os tanar nu apar mai devreme de 1 sapt de la fractura. prin neoformare vasculara si aport crescut de fibroblaste. care desprinse din tumora primara sunt purtate pe cale circulatorie sau limfatica si se grefeaza in alte parti formand tumori fiice( insamantare tumorala ) . Examinarea ţesutului osos. sarcomul endotelial ( sarcomul Ewing) si reticulosarcomul . Depunerea de minerale si metaplazia osoasa in tesutul muscular poate determina pseudoartroza. in cazul oaselor scurte si la nivelul epifizelor. prin procese de coagulare. Procesul de calusare se intalneste numai in cazul fracturilor la nivelul oaselor lungi. Tumorile osoase primitive sunt afectiuni monoostotice ( se dezvolta intr-un singur os ) si monotope ( prezinta o singura localizare ) .

O atentie aparte se va acorda modului de examinare a relatiei occipito-atloido-axxoidiene cervicale sau celor situate caudal ( lombare si coccigiene ) unde pe langa folosirea unor incidente adecvate pozitiei fiecarei vertebre se indica examinarea in extensie si in flexiune a respectivelor zone vertebrale . Aceste inbibitii sunt urmate de procese degenerative care se dezvolta lent dar progresiv . Examinarea si semiologia radiologica a nasului : se folosesc incidentele : latero-laterala . Inflamtiile cronice exudative si proliferative pot estompa transparenta nazala uni sau bilateral . 12. Dislocarile vertebrale : sunt consecinte ale scaderii rezistentei . Prin pozitionarile laterale si incidente perpendiculare pe corpul vertebral se vor stabili date privitoare la integritatea corpului vertebral . • Spondiloza : reprezinta stadiul final al degenerescentei discale ( discopatia ) . • Necroza aseptica a nucleelor osoase : provoaca tulburari de dezvoltare si sudare a inelului osos marginal . prin actiuni mecanice care provoaca procese degenerative ale discului intervertebral . permitand alunecari ale segmentelor de coloana plasate anterior afectiunii discale . Examinarea latero-laterala obiective : calota craniana . Incidenta ventro-dorsala obiective : stanca temporala si configuratia deschiderii canalelor semicirculare . Prin dezvoltarea excentrica aceste formatiuni osteofitice pot sa conflueze si sa formeze punti osoase intervertebrale . spatiile intervertebrale . articulatia temporo-mandibulara . Nucleul pulpos pirde turgescenta si ca urmare se instaleaza o deshidratare totala in urma careia apare fisura si fragmentarea discului .Examinare si semiologia craniului : Obliga la o expunere cu incidenta latero-laterala si una dorso-ventral . Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului respirator. In cazul herniilor de disc principala componenta care sufera procese alterative este nucleul pulpos . Alterarile degenerative sunt ireversibile . la partea dorsala a unui organism animal . extinse la coloana vertebrala . un sistem foarte complex de sustinere . Căile respiratorii prepectorale Examinarea radiologica se va realiza intotdeauna la inceput „ pe gol” . degenerarile discale si dislocarile vertebrale si discale. Loviturile pot provoca fracturi cu dislocari de eschile care prin pozitia lor pot sugera raporturile cu substanta nervoasa. Procesele degenerative discale sunt exprimate la examinarea radiologica prin herniile de disc . Traumatismele care actioneaza la nivelul primelor vertebre cervicale pot determina fracturi ale apofizei odontoide si sunt insotite de modificari de pozitie ale capului si gatului . La ovine se pot diagnostica radiologic chistii hidatici plasati si dezvoltati pe meninge sau in substanta nervoasa . oferin asa numitele hernii intraspongiose . sau ventrodorsal in functie de obiective . ventro-dorsala si dorsoventrala . tuturor componentelor corporale . forma si dimensiunea sinusurilor frontale . legaturile intervertebrale nu mai sunt asigurate suficient . deplasari in diferite directii . Alte modificari vertebrale cu etiologie particulara : • Necrozele vertebrale aseptice : se instaleaza consecutiv traumatismelor vertebrale netratate care in timp se manifesta prin osteoporaza difuza . integritatea apofizelor nazale . Segmentele fragmentate se necrozeaza si apoi se calcifica sau se osifica . sinusurile maxilare . directia apofizelor spinoase . Principalele modificari intalnite la coloana vertebrala la animale : la nivelul discului intervertebral se pot intalni procese inflamatorii cu caracter localizat si adesea consecutive proceselor patologice similare din vecinatate . Examinarea si semiologia coloanei vertebrale : coloana vertebrala reprezinta prin pozitia sa axiala . o mobilitate limitata . Alteori osteofitele se prezinta sub forma multipla plasate la nivelul unghiurilor vertebrelor vecin situate . Degenerarile discale : sunt provocate de inbibitia tesutului discal prin reducerea necesrului trofic . sau din interiorul craniului . Degenerarile discale sunt cauzate de uzura provocata de suprasolicitare . antrenand sau . care permite . dentitia maxilo-mandibulara . sinusul frontal . procese car evolueaza in prioada de crestere a animalului . Pe imaginea radiologica herniile intraspongioase devin vizibile numai dupa ce ele sufera procese de calcificare pe fondul degenerativ discal . In aceste conditii . Unele osteofite pot aparea izolat cu localizare diferita mai ales la nivelul unghiurilor anterioare ale vertebrelor si mai rar la unghiurile posterioare . Folosirea contrastului artificial duce la mascarea modificarilor naturale ce se pot instala la nivelul organului examinat . Leziunile traumatice ale coloanei vertebrale : traumatismele ce actioneaza la nivelul coloanei vertebrale produc leziuni care depind de directia . Imaginea radiologica a degenerescentei dicale se completeaza prin prezenta osteofitelor remarcate la nivelul corpurilor vertebrale . Integritatea calotei craniane poate fi afectata si de compresiuni dinspre exterior . hernii intraspongioase cu tesut discal si leziuni ale placilor de acoperire cartilaginoase si osoase . Dislocarea se poate face spre corpul vertebrelor situate anterior sau posterior procesului discal . Aceste alterari pulpoase sunt adesea insotite sau urmate si de dislocare discala partiala . Astfel aceste hernii sunt decelabile numai daca se modifica imaginea corpului vertebral sau a spatiului intervertebral . intensitatea si durata de actiune a factorului traumatizant . cifoza si dureri . Incidenta dorso-ventrala obiective : platforma craniana . zona orbitara . calitatea structurala ligamentara si cea a discurilor intervertebrale . regiunea occipitala . dar indispensabila .

Aceste sectoare se impart pe verticala prin 2 linii care flancheaza cordul . flancata sau partial mascata de formatiuni cu radioabsorbtie mai mare localizate in zona respectiva ( epiglota . lichidul isi schimba pozitia . se stabileste un sector dorsal sau supracardiac si unul ventral. pozitie. Imaginea radiologica normala este radio transparenta . una plasata deasupra acestei linii denumita regiunea pulmonara .nu si sinusurile infraorbitare . se flancheaza matitatea sterno-cardio-vasculara mediastinal. confirmand diagnosticul de hidrotorax . Transparenta nazala poate fi alterata prin prezenta unor zone localizate de radioopacitate produse de corpi straini . Se pot remarca uneori zone delimitate de radiotransparenta cum ar fi cele plasate caudal ( prediafragmatic in herniile transdiafragmatice ) sau in alte zone ca urmare a pneumotoraxului . coboara de la jonctiunea cu latura dorsala unde formeaza un unghi ascutit denumit „unghiul dorsal al imaginii toaracale „ .Printr-o linie orizontala . sau tumori nazale . Examinare si semiologia radiologica a laringelui : examinarea se realizeaza prin incidenta laterala . A 2a pozitie . prelungita anterior si posterior de limita superioara a celor 2 vene cave . Examinarea toraco-pleuro-pulmonară Examinarea regiunii toracale se face obligatoriu din profil si „din fata” . transparenta . In incidentele „ de fata „ se pot preciza distantele atat fata de peretii costali cat si fata de subzona mediastinala . Prin incidenta dorso-ventrala sau ventro-dorsala se poate preciza daca localizarea modificarii este in hemitoracele stang sau in cel drept . Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului respirator. odata cu faringele se va examina configuratia si continutul pungilor guturale (transparenta . Examenul raadioscopic al faringelui [poate constitui o metoda de verificare a pozitiei si treseului sondei exploratoare in cazul sondarii esofagogastrice . Astfel la nivelul fiecarui pulmon . de forma trapezoidala . trasata la jumatatea inaltimii pulmonare se delimiteaza o regiune paramediana superioara si una ventrala . plasata oblic . Normal imaginea radiologicca a nasului se exprima prin radiotransparenta . marcata raioopac de complexul musculo-vertebral spinal . Radiotransparenta pulmonara creste in : acumulari de aer sau gaze in spatiile interpleurale (pneumotorax ) . Procesele inflamatorii pleuro-pulmonare se evidentiaza prin radioopacitate discreta . Cartografierea imaginii radiologice toracale din profil : imaginea toracala latero-laterala se poate imparti si 6 regiuni. pe imaginea obtinuta la incidenta laterala sau trinughiulara separata de congenera cu o dunga radioopaca in cazul imaginii realizate prin incidenta dorsala. Examinarea radiologica a traheei are ca scop stabilirea integritatii organului . delimitata la anumite zone ( pneumoniile lobare ) . generalizate ( pleuro-pneumonii ) si ca puncte radioopace (izolate sau confluate in bronhopneumonii ) . Desi in edemul pulmonar creste continutul lichid din bronhii si alveole . prin dilatarea compensatorie impusa de nevoia schimbului respirator imaginea radiologica in aceste situatii se apropie de cea din emfizemul interstitial . Cea de-a 3a latura usor oblica . Examinat din profil imaginea radiologica a toracelui apare de forma triunghiulara flancata superior de o latura dreapta . simetrie) dar si compozitia continutului gutural . Examinarea si semiologia radiologica a faringelui respirator : este posibila numai din pozitiile laterale dupa extensia capului . obligatorie in cursul examinarii radiologice a toracelui respirator este cea denumita impropiu „ pozitie de fata”. Pt localizarea leziunilor la nivelul pulmonilor este deasemenea necesara o sistematizare a imaginii radiologice prin caroiaj . bine delimitata de opacitatea lineara oferita de incidenta tangentiala a radiatiei la peretii cartilaginosi ai laringelui . agresat destul de frecvent prin fracturi ale inelelor in urma traumatismelor . Plasata orizontal . luand ca reper baza cordului . Imaginea radiologica este reprezentata de o radiotransparenta cu aspect vandelar plasata la partea ventrala a gatului . orinzontala . In acest triunghi toracal manifestarea semiologica a aparatului respirator este exprimata prin radiotransparenta . pe directie cranio-caudala . integritatii . chisti . traheea toracala se evidentiaza ca o bandeleta de radiotransparenta segmentata de linii verticale radioopace care se incheie intr-un punct luminos . la cca 1-2 cm distanta de linia sagitala . A 2a latura este oblica . regiunea supracardiaca mediana (traheo– bronsica) si regiunea supracardiaca caudala ( unghiul vertebro-diafragmatic). La cele cu imbracaminte piloasa bogata este mai estompata . uniformitatii . noduli limfatici ) . printr-o linie verticala trasata imaginar . toate aceste opacifieri pulmonare fiind insotite de modificari termice corporale specifice . La ecvine . zona de bifurcare . pozitiei si directia organului . 13. La animalele cu torace bombat transparenta pulmonara este mai accentuata . imaginea radiologica a laringelui este de forma cuboidala . Examinarea si semiologia radiologica a traheei cervicale : segmentul toracal al traheei se verifica odata cu organele respiratorii plasate in torace . Se urmareste stabilirea formei . in 3 regiuni si anume: sectorul dorsal in regiunea supracardiaca anterioara (craniala ). din spre unghiul cranial al imaginii toracale spre stern . Prelungind aceasta linie orizontala pana la peretele costal lateral se obtin 2 regiuni mari . simensiune. Radiotransparenta pulmonara apare de intensitate diferita chiar in conditii morfofiziologice normale . paratiroida . In cazul prezentei continutului hidric sau hidrogazos in spatiul interpleural se poate recurge la modificarea pozitiei animalului examinat prin ridicarea lui de trenul anterior si o usoara basculare pe plan vertical . intraalveolare (emfizem pulmanar alveolar ) sau interalveolar . In aceste conditii . • Pe orizontala aceasta imagine se subimparte in 2 sectoare si anume . aceasta a 2a latura reprezinta imaginea tangentiala a portiunii diafragmatice situate mai avansat de torace .

Examinarea latero-laterala ofera la animalul pozitionat patrupodal urmatoarea imagine radiologica: Cordul plasat intre coastele 3 si 9 este puernic radioopac de forma triunghiulara cu baza plasa orizontal deasupra unei linii imaginare ce trece pe la jumatatea inaltimii toracice si un varf . Deasupra acestei linii se plaseaza subzona pulmonara mediana ( mai amre ca suprafata ) . neregulata . cuprinzand un lob pulmonar sau mai multi . Se exprima radiologic prin radioopacitate puternica nodulara . Coloana vertebrala : cifoza . marcata periferic de o radiotransparenta inelara. cu pastrarea integritatii arhitecturii osoase . • Fracturile costale : pot fi partiale sau totale . mai poate sa apara si procesul de osificare care cuprinde tot ansamblul vetebral . uni sau bilaterala . in partea . Coastele apar slab opacifiate cu contur neregulat si redus dimensional . Radiologic pe imagine se materializeaza sub forma unei opacifieri destuil de nete . 14.craniala(anterioara ) si una inferioara denumita regiunea pulmonara caudala(ventrala ). singulare sau asociate la mai multe coaste care se pot suda intre ele . respectiv a peretilor vasculari si consistenta densa a sangelui continut de aceste organe . optuz . • Edemul pulmonar acumularea exsudatului sau transsudatului in alveolele pulmonare . fie sub forma unei coarde lungi cuprinzand mai multe vertebre toracale . iar sub orizontala subzona distala sau ventrala propriu-zisa . generalizata sau localizata . reducerea dimensiunii corpurilor vertebrale si latirea varfului apofizelor spinoase . • Pneumonia inflmatia parenchimului pulmonar ce se instaleaza pe o mare suprafata de pulmon . • Emfizemul pulmonar se poate prezenta sub forma de emfizem intraalveolar sau de enfizem interalveolar .indreptat spre inapoi . Deaceea procesul inflamator lobar a fost denumit si pneumonie franca sau adevarata . formand punti intercostale . liber in conditiile normale de imagini parazite ( ale altor organe toracice ) ofera la examinare o suprafata instinsa si care poate fi analizata topografic conform cartografierii . orientat spre diafragma . • Radioopacifierile de neoformatie : chistii parazitari sau tumorile pulmonare benigne apar ca radioopaciefieri rotunde cu contur net bine delimitat . printr-o linie orizontala imaginara care pleaca din varful imaginii tangentiale a cupolei diafragmatice catre peretele costal lateral . • Bronhopneumonia reprezinta inflamatia concomitenta a micilor bronhiole si a alveolelor distributiv corespunzatoare . • Abcesul pulmonar :apare ca urmare a aspirarii unor corpi straini sau a regurgitatului( pneumonia abingestis ) . Prin subdivizare apare o subzona supraclaviculara foarte mica si o subzona subclaviculara mai mare . Radioopacitatea cardio-vasculara rezulta in urma procesului de sumatie oferit de structura morfologica compacta a cordului . La randul lor aceste 2 mari regiuni se subimpart astfel : • Zona craniala (anterioara sau posterioara ) se subdivide in 2 zone inegale ca dimensiune . rotunda sau neregulata . Hemitoracele stang este in mare parte radioopac pt ca ¾ din suprafata o ocupa cordul . Apar ca deformari cu caracter nodular sau fusiform . • Zona caudala ( ventrala sau posterioara ) se poate divide tot in 2 sibzone . Acest lucru provoaca o bariera pt schimbul respirator si are ca efect instalarea unei insuficiente respiratorii grave . • Osteoliza si caria vertebro-costala : radiologic degradarea structurii osoase se exprima prin radiotransparenta localizata . Hiperostozarea se poate prezenta calcificata fie sub forma unor coloane la marginea ventrala a vertebrei . determina cresterea lichidului intraalveolar . In acest caz creste transparenta pulmonara . • Hiperosteozele costale si osteofitozele vertebrale toracale :sunt consecutive calusarii deformante a fracturilor vechi . de catre imaginea oaselor claviculare . amplasat aproape integral in zona medio-ventrala a imaginii radiologice si care prin radiopacitatea lui intensa face imposibila relevarea eventualelor semne ce pot fi produse de manifestari patologice pulmonare pericardiace . La nivelul regiunii condrocostale se evidfentiaza nodozitati succesive la fiecare coasta – matanii costale . sau prin pierderea continuitatii imaginii osului – aspect de „ os ciupit sau muscat „ . transformand o zona a coloanei intr-o piesa unitara anchilozata denumita sacralizare vertebrala –toracala . a pozitiei sale . cu radioopacitate delimata net mai ales ca tesutul pulmonar din vecinatate se vicariaza devenind mai transparenta pt a suplini insuficienta provocata de inflamatii . Examinarea şi semiologia radiologică a sistemului cardiocirculator Examinarea radioscopica cardio-vasculara constituie procedura fundamentala pt examinarea radiologica aceaasta procedura permitand o apreciere a formei cordului . Elemente de radiodiagnostic in principale afectiuni toraco-pleuro-pulmonare la animale : • Rahitismul costal este decelabil si prin aspectul modificat al coastelor si coloabei vertebrala toracale . Hemitoracele drept . Se pot stabili raporturi jonctionale intre cord si principalele vase (cava si aorta) si a relatiilor instituite intre sistemul circulator si cel respirator . Osificarea ligamentului vertebral ventral reduce mobilitatea coloanei si produce o retractare ventrala aparand cifoza . Bronhopneumoniile sunt caracterizate prin organizarea exsudatului realizat in procesul inflamator intr-un proces coagulat la nivelul unui lob pulmonar .

Teleradiografierea cardiaca presupune marirea distantei dintre focarul tunului generator si animalul examinat . Radiofotografierea cardiaca reprezinta inregistrarea imaginii radiografice pe pelicula fotografica. fiind variante ale angiografierilor . Acestea apar exprimate pe imaginea radiologica sub forma de puncte sau stropi de radioopacitate intensa . prin traiecte scurte sinuasa . . Vasografierile sunt proceduri de examinare ale marilor vase . hidrotorax . vezica) se vor goli fie prin masaj usor fie prin plimbari ceva mai lungi inaintea examinarii. uretere. Hipertrofia excentrica cardiaca se exprima prin modificarea cordului si intensificarea contractiei cardiace . Kimografierea cardiaca este procedura care permite inregistrarea pe orizontala . Anomalii congenitale : cel mai frecvent se pot remarca variatii dimensionale si de pozitie ale cordului . limitele cordului sa fie depistat divergent . fiind lipsita de date care sa evite activitatea acestor organe . de cele mai multe ori generalizata . Modificarile dimensionale ale cordului apar consecutiv proceselor de staza circulatorie sau hipertrofiilor cardiace acute sau cronice ( cordul de antrenament sau sportiv ) . Cateva manifestari semiologice pe imaginea radiologica a vaselor sanguine periferice : arterele periferice pot deveni vizibile pe imaginea radiologica atunci cand sufera procese de calcificare . a limitelor conturului cardiac in cursul miscarilor sale determinate de contractie si relaxare . Imaginea generala a cordului ocupa partea ventro-medio-caudala a toracelui . Semiologia radiologica cardio-circulatorie : dilatatiile cardiace pot fi reprezentate pe imaginea radiologica prin deformari locale sau generale . depistabile la ascultatia cordului prin intensificarea zgomotelor cardiace normale .ventrala . plasata deasupra jumatatii toracelui se situeaza bazele marilor vase si a atriilor. Flebografierea examinarea radiologica cu ajutorul contrastului artificial a venelor . Aceste linii participa la formarea unghiului cardio-sterno-diafragnatic al imaginii toracale de ansamblu . Dilatatiile si hipertrofiile cardiace se pot exprima radiologic prin marirea si rotunjirea conturului cardiac . La nivelul aortei = aortografierea La nivelul altor artere = arteriografierea . iar la palpatie prin „lovitura de bila in bolta „ . Microcardia sau macrocardia pot fi intalnite ca si dextrocardia la produsi proveniti de la femele primapare multiovulare . Venele periferice prezinta modificari pe imaginea radiologica doar atunci cand alterarile morfologice sunt calcificate . Ortodiagrafierea reprezinta o radiografiere printr-o proiectie paralela a organelor mediastinale .metode directe de introducere a substantei de contrast intravenos . Se folosesc solutii iodate administrate in venele jugulare sau bilaterale pt realizarea contrastului . Prin acest procedeul se obtine o imagine mai mare a organelor situate mediastinal . Imaginea cardiovasculara –toracala pe incidenta dorso-ventrala prezinta cordul intr-o pozitie relativ oblica . Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului urinar Organele cavitare ale aparatului urinar (bazinet. Pt ameliorarea imaginii radiografice se recomanda oprirea fortata a respiratiei ( prin astuparea narilor ) si utilizarea unor timpi de expunere foarte scurti . in schimb afectiunile inflamatorii renale se vor prezenta prin intensificarea contrastului natural al organului .Aceasta metoda este motivata de efectele incidentei tangentiale care face ca prin devierea laterala a radiatiei din fasciculul conic . rinichii apar plasati imediat sub coloana vertebrala. Cardioscintigrafierea ofera o buna vizualizare a cavitatilor cardiace si vaselor sanguine prin utilizarea izotopilor radioactivi . cu cca 5-10 minute inainte de examinarea radiologica. Semiologia radiologica a vaselor sangvine intratoracale : se urmareste largirea imaginii acestora . Este recomandabila reducerea adm lichidelor in ultimele 12h. plasate intr-un plan paralel cu planul de proiectie . cand substanta de contrast se administreaza intraarterial . marind artificial dimensiunile organului . adm acestuia este precedata de cateterizare uretro-vezico-uretrala sau injectarea pe cale iv a substantei de contrast. Tehnica examinarii radiografice urinare Pe incidenta latero-laterala. Modificarile de pozitie ale cordului sunt determinate si de compresiunile exercitate asupra inimii de zonele sau organele din vecinatate ce prezinta stari patologice (emfizem pulmonar .se pot utiliza metode indirecte . insotita de intensificarea radioopacitatii . Substanta de contrast se introduce cat mai aproape de zona vasculara ce necesita investigatii . cu varful orientat spre peretele costal stang fara sa il atinga . dilatari sau ingustari vasculare . Electrokimografierea Examinarea radiologica a vaselor periferice : Angiocardiografierea reprezinta examinarea cavitatilor cardiace si a principalelor vase cu ajutorul contrastului arficial . Pozitionarea oblica a cordului si rotirea sa usoara catre partea dreapta ofera pt examinare un segment al compartimentelor sale drepte (atriu si ventricul ) . uniforma sau neregulata . dilatatii abdominale ). Atunci cand se recurge la folosirea contrastului artificial. arterioscleroza sau deformari majore . la nicelul celor 2/3 superioare ale liniei anterioare ce marcheeaza imaginea cordului . 15. oferind aspectul de „ cord rotund „ in foma de minge . Cresterea in dimensiune a rinichilor este adesea greu de remarcat. asigurand o prezentare reala a dimeniunilor lor in acest plan . La limita superioara a imaginii cardiace . Radiografierea sistemului cardiocirculator : Radiografierea cardiocirculatorie reprezinta un moment static surprins instantaneu .

a celor congenitale sau cronice ori ca urmare a compresiunilor exercitate de organe abdominale neurinare. Modificari specifice . Eliminarea substantei de contrast de catre rinichi se face treptat accentuandu-se pe masura ce trece mai mult timp de la adm si se incheie la cateva ore. Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului genital Examinarea si semiologia radiologica a aparatului genital mascul : Aparatul genital mascul este explorabil radiologic doar in situatiile si pt organele dificil de abordat prin alte mijloace de examinare . prostagrafierea si prostatomografierea nu au intrat in practica examenului radiologic la animale . Calculii urinari de natura fosforica sunt voluminosi.urografierea descendenta: adm substantei de contrast iv.urografierea ascendenta care consta in introducerea prin cateterism a substantei de contrast. Modificarile elementelor morfologice la nivelul aparatului urinar Modificarile morfologice renale se pot exprima prin cresteri dimensionale ale organului unilateral si mai rar bilateral. In completare se va recurge si la examinarea acestiu organ . Poate fi localizat sfincteral sau in oricare punct al cailor superioare de excretie Hipotonia si atonia apar ca urmare a reducerii sau abolirii capacitatii de contractie a musculaturii viscerale.C. pneumocistografiere. Pe imaginea „de fata”. . pe cand cei de cistina sunt mici. tumori renale. Penisul se va examina in pozitie orizontala . iar cei de natura urica au suprafata neteda. Spasmul: concentratie totala. iar cei din xantina sunt friabili. semnalate teoretic nu sunt diagnosticate - . deasemenea ele se pot produce in urma coitului sau a manipularii rutale a penisului in cursul cauterizarii sau sondarii uretrei peniene ori in urma fracturilor partiale sau totale ale osului penian . prin erodarea tesuturilor moi . de portiunea anterioara a furoului in directie craniala . fara sa afecteze evacuarea continutului. cu amplitudine mare. actinobacili ). sunt rotunzi sau ovali si chiar coraliformi. retrograd dinspre vezica. Calicele apar inguste. rinichiul boselat este o urmare a abceselor renale. prin uretere pana la nivelul bazinetului. care se pot infecta si progresa . Modificarile de orientare si pozitie ale cailor urinare pot fi consecinta afectiunilor curente renale. duri. urmate de fistule sau diverticule evolutive . localizate la nivelul diferitelor segmente . Cele mai uitile sunt opacifierile de natura calcara . trombozelor si anomaliilor vasculare renale. vezica urinara se poate examina prin radiografiere simpla. Rinichiul stang este situat mai caudal Ureterele ca si bazinetul nu sunt decelabile pe baza contrastului natural. dupa evacuarea continutului Cu ajutorul substantelor de contrast se pot realiza urmatoarele proceduri: cistografiere. . pneumopericistografiere si policistografiere. Calculii de natura oxalica sunt neregulati. relativ simetric situati fata de linia sagitala a coloanei vertebrale.B. Pt ca rezultatele examinarii sa fie complete si utile se va proceda in prealail la evacuarea urinei din vezica urinara si a fecalelor din rectum . cu suprafata sfaramicioasa. forma frecvent ovoidala si localizata pe traiectul conductelor urinare. chisti renali. mai ales la canide . Identificarea si localizarea calculilor uretrali se va face in raport cu pozitionare lor fata de curbura ischiatica si osul penian (la caine) . muriformi. Explorarea radiologica a vezicii urinare se poate face si independent de examenul general al aparatului de excretie. In urma incercarilor terapeutice de evacuare sau de respingere mecanica a acestor calculi se pot produce alterari ale integritatii peretilor uretrei . infarctelor renale. rinichi polichistic. Hipertrofierea renala poate fi functionala. astfel ca prin afluxul sanguin este dirijata spre organul depunator si eliminata.imaginea obtinuta „pe gol” permite evidentierea litiazei urinare prin radioopacitatea intensa. vicarianta sau in urma unor modificari patologice de tip inflamator. Tomografierea renala se executa intre 2 radiografieri standard ale rinichiului. Ca procedura de examinare curenta se foloseste radiografierea simpla care se executa la nivelul regiunii pubiene si a penisului . duri. Modificari elementare ale activitatii renale Hipertonia policaliceala: dimensiuni mici ale cavitatilor si o redusa opacifiere. asigurata prin tractionarea manuala de catre examinator . In acest scop. determinate de mineralizari ale unor procese degenerative ale structurilor anatomice si ale continutului seminal . in fct de subst adm si cantitatea injectata. in pozitie oblica prin tractionarea penisului de capatul furoului in directie ventrala . Aceasta reducere a tonusului conductelor este cauza dilatatiilor si alungirii unor segmente. rinichii se prezinta individual. Vezica urinara goala poate fi decelata sub forma unei opacitati relative. uneori sunt ramificati. Modificarile de forma sunt reprezentate de schimbarea conturului imaginii renale. Rezultatele concludente si utile activitatii terapeutice se otin in urma radiografierii regiunii peniene extraadominale. la 15-20 min de la adm subst de contrast Arteriografia renala: se real dupa adm subst de contrast f bogate in iod injectate in artera femurala si permit diagnosticarea anevrismelor. de lunga durata ce impiedica propagarea coloanei de lichid in caile urinare. cu intreruperea continutului cu restul bazinetului Hiperchinezia: unde peristaltice dese. au contur rugos. ca urmare a evacuarii rapide a continutului. Urografierea este procedura de examinare a aparatului de excretie cu ajutorul contrastului artificial. moi si usori. oferita de radioabsorbtia peretilor vezicali si urina reziduala. Ureterul capata un aspect linear. urmand aproape integral procesul de excretie natural. tumorilor din cortexul renal. Reducerea dimensiunii renale poate fi de natura congenitala sau degenerari dobandite cand rinichiul poate fi functional partial sau total nefunctional. cat timp se pastreaza motilitatea. 16. Calculii de natura carbonoasa sunt granulosi si friabili. Deferentoveziculografierea . Se poate realiza prin 2 procedee: . provocate de germeni agresivi ( T.

chisti)exprimate prin radioopacitati delimitate. in special dimensiunea unor animale . care impune examinare radiologica este gestatia . abcese .radiologic la animale . elemente care constituie repere clare pt stabilirea nr . cat si de gaze . mai ales ca urmare a dificultatilor determinate de evacuarea rapida a acesteia . si cu localizare diversa . ca urmare a dezvoltarii in mamela a unor productii neogenice (tumori . Solicitarile frecvente pt precizarea stadiului gestatiei li se poate da curs numai dupa formarea elementelor oaselor ale scheletelui craniului craniului si coloanei verterale a fatului . Avand in vedere contraindicatiile generale privind efectul posibil agresiv al lichidelor la nivelul uterului . Un astfel de diagnostic pe baza imaginii radiologice a gestatiei este posibila numai in ultima luna de gestatie . iapa m oaie . Astefel femelele care se gasesc in primele saptamani de gestatie trebuie protejate in mod deosebit fata de radiatiile ionizante pt ca embrionii absorb o mare cantitate de energie radianta ce poate induce modificari somatice si genetice exprimate prin malformatiuni . examenul radiologil al aparatului digestiv constituie un mijloc de investigatie extrem de valoros pt elucidarea unor stari patologice nerelevabile prin alte procedee de investigatie . Căile digestive anterioare In cadrul examinarii clinice. Cele mai frecvente solicitari de diagnostic se face pt precizarea stadiilor avansate de gestatie si postpartum pt confirmarea sau infirmarea evacuarii intregului continut al uterului gestant . de regula . Uterul patologic este reprezentat . lineare . Examinarea si semiologia radiologica a aparatului genital femel : Impune o atentie particulara . S-ar putea recurge la utilizarea pneumohisterografierii prin prin introducere de aer steril (gaze inerte ) . hematoame . prin modificari dimensionale provocate de acumulari lichidiene rezultate din retentii sau ca urmare a unor excese secretorii . din cauza structurii masive la unele specii de talie mare . Examinarea radiologica se face prin radiografiere standard . prepubian . obtinuta la femela radiografiata in pozitie stationara . se recomanda totusi sa nu se exagereze prin repetari prea frecvente a examinarilor radiologice . se poate recurge la insuflarea gazoasa a sistemului galactoconductor cu aer sau gaze sterile realizandu-se cistografiere gazoasa mamara . pozitiei si oarecum a stadiului de dezvoltare al fatului sau fetilor .modul de umplere si evacuarea unui organ digestiv. perioade in care nu se aduc prejudicii consecutiv iredierilor singulare . Pe imaginea din profil . Examinarea radiologica a uterului trebuie sa fie precedata de o pregatire prealaila . ventral se va remarca radioopacitate puternica cu aspect semilunar . sau poate fi extinsa pt realizarea corelatiilor necesare la tot aparatul digestiv sau la cea mai mare parte a lui . Examinare aradiologica a uterului : Utilizarea uterosalpingografierii (examinarea radiologica a uterului dupa administrare prin cateterismul transcolului uteral a substantei de contrast radioopac ) se aplica mai rar la animale . Dupa fatare . functiuni . net sau difuz .Un organ hipoton va avea un volum mare. cu contur regulat sau neregulat . La animalele de talie mare unimamelare (vaca . care pornesc dintr-un punct de radioopacitate distinct sau fara un punct de plecare remarcabil . Desi expunerea radiologica in acest stadiu al gestatiei nu mai este considerata un factor de risc .volumul. mai usor evacuail . care mentine raporturile normale dintre organe si functiunii si se va recurge la modificari de atitudine numai dupa ce s-au cules toate semnele pe care le ofera pozitia de investigare primara . Examinarea radiologica a aparatului digestiv se va face intotdeauna zonal .iar continutul sau are . In cursul examinarii radiologice se impune analizarea caracteristicilor tonusului pt ca prin acesta se pot aprecia forma. in situatiile in care femelele prezinta o redresare insidioasa sau clinica inadecvata se impune o examinare radiografica pt verificarea starii uterului . in functie de starea fiziologica in care se prezinta . Aspectul radiologic este mai elocvent daca colectia uterina este mixta (pneumo-hidrouterin ) cand opacitatea ventrala este mai bine pusa in evidenta de radiotransparenta crescuta evidenta la limita superioara a opacitatii . Examinarea glandei mamare : se poate realiza prin radiografiere simpla cu parametri slai urmarind calitatea uniformitatii aspectului tesutului mamar si prin mamografiere cu sustanta de contrast cand contrastul se intoduce prin canalul mamelonar . care consta in oprirea alimentarii consistente a femelei .Forma unui organ cavitar reprezinta principalul indice pt aprecierea tonusului respectivului organ. orientate spre mamelon . In cazul de putrefactie intrauterine . Investigatia radiologica se poate rezuma doar pe segmentul afectat . gazogeneza poate predomina si aspectul radiologic al zonei ventrale abdominale este puternic radiotransparent O perioada aparte a activitatii uterine . Examinarea aparatului digestiv se va face la inceput in pozitie stationara . Din motive diverse . sau localizari comune sau apropiate . patrupodala . 17. atat in pozitie laterala cat si dorso-ventrala . cu 12 ore inaintea examinarii si evacuarea tubului digestiv terminal (colon si rect ) . rotunde sau confluate . pt verificarea permeabilitatii si a integritatii acestora . aplicabilitatea metodei radiologice este relativa. capra ) se va avea in vedere arhitectura sectoriala a glndei (impartire glandei mamare in sferturi ) . Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului digestiv. atat de materii alimantare . Eventualele distrofii sclerotice ale sistemului galactorfor pot lua aspectul unor radioopacitati ramiforme . iar ca obiective sunt organele situate in abdomen si bazin si complementar glandele mamare . terminata de limita superioara cu contur orizontal sau usor ondulat . patrupodala . Aceste sectoare glandulare au o structura si o activitate ine delimitata prin sistemul conjunctiv septal periferic care le individualizeaza . pe segmente sau organe care prezinta alcatuiri . La nivelul mamelei se pot constata modificari de uniformitate a imaginii tesutului glandular . neregulate . Pt preintampinarea consecintelor unor actiuni nedorite ale substantei de contrast radioopace .

prezenta sau absenta unor formatiuni straine . pozitia . care apar in timpul contractiei musculaturii longitudinale . Contractiile segmentare sunt diferite de cele peristaltice . cu scopul prezizarii si optimizarii imaginii radiologice . realizarea radiografierii tranzitarii esofagiene se executa la ecran . Examinarea si semiologia radiologica a esofagului : Esofagul este cel mai lung organ tubular din grupa cailor digestive anterioare . pozitia . mai ales corelat cu aparitia brusca a sindromului de corp strain si dispneei garve instalate . Mutarea (autoplastia ) mucoasei digestive reprezinta un fenomen fiziologic decelabil la examinarea radiologica si consta in prezentarea foarte variabila a pliurilor mucoasei . in timpul radioscopierii sau pt evidentierea unor modificari de volum a organului . cauzate de proliferarile in lumenul sau a unor formatiuni tumorale . Examinarea radiologica a esofagului se face latero-lateral .Are 2 segmente : unul cervical si unul toracal . Pt zona incisivala si raporturile temporo-mandibulare se procedeaza si al o examinare din fata cu incidenta dorso-ventrala sau ventro-dorsala cu centrarea razei pe zona care prezinta interes . dupa evacuarea grosului continutului . raporturile maxilomandibulare . Examinarea si semiologia radiogica a cailor digestive anterioare : Examinarea si semiologia radiologica a botului : se executa atat radioscopic cat si radiografic . conturul . imediat dupa deglutitia bucala. ca si cele provocate de fracturi sau luxatii articulare se vor exprima si prin schimbari ale simetriei. Evacuarea se realizeaza in raport cu particularitatile fiziologice ale organelor . Peristaltismul este rezultatul activitatii motorii a peretilor musculari ai organelor cavitare digestive. aceasta incidenta este singura care poate oferi semne interpretabile . urmarindu-se radioscopic traseul si nivelul la care se propaga substanta de contrast . marind capacitatea lui. dupa prealabila spalare riguroasa a deschiderii fistulei dentare . Examinarea radiologica trebuie precedata de examinare clinica pt stabilirea manifestarilor care pot releva participarea organului la deglutitie . directia si forma dintilor.in timp ce deasupra distensiei peretii organului se vor apropia. pozitia limbii . articulatia temporo-mandibulara .formei . Paradontoza: imaginea radiologica a acestei afectiuni se caract prin dublarea lizereului de jonctiune a dintelui cu gingia. Examinarea si semiologia radiologica a faringelui : Faringele serveste la transmiterea alimentelor prin deglutitie faringiana . Dupa orientare si aspect se pot decela 3 tipuri de pliuri de mucoasa : • Pliuri de retinere sau transversale .urmarit si analizat prin examinare radiologica este„sindromul de corp strain „ Modificarile de structura ale componentelor bucale necesita o precizare radiologica numai atunci cand se presupune o afectare si a bazei osoase pt aprecierea coduitei terapeutice . mai frecvent evidentiate la intestinul subtire . Examinarea radiologica cu ajutorul contrastului artificial se va face pt verificarea prehensiunii si a tranzitului bucal . gradul de sudare a jonctiunii incisivale a mandibulei si cu prioritate datele privitoare la nr .tendinta de a se aglomera in partea decliva a organului . la majoritate animalelor. forma si aspectul acestora se diagnostica usor . In cazul fistulelor dento-sinusale se poate recurge la injectare unei substante uleioase iodurate . Examinarea radiologica succede investigatia radioscopica . Din pozitie laterala se vor verifica intai raporturile maxilo-faciale . In acest scop se va utiliza optim sulfatul de bariu pregatit sub forma de boluri . Examinarea faringelui se va face la inceput „pe gol „ prin radiografiere din profil . nu sunt coordonate si nu se propaga sub forma de unde de la un segment la altul . digestiv si p[roprietatile fizico-chimice ale continutului din aceste organe . Traiectul si permeabilitatea esofagiana poate fi verificata prin sondaj . anormale in cavitatea bucala . • Pliuri de digestie : exprimate prin retineri de continut in cantitati mici intre pliuri . tranzitul faringian este incetinit . Pt verificarea arhitecturii si functionalitatii esofagului se indica folosirea contrastului artificial sub forma lichida sau pasta . Un alt obiectiv major. Abcesele de la nivelul apexului dentar se exprima radiologic prin pungi radiotransparente sau usor opace plasate la varful cu continutul purulent si/sau gazos . • Pliuri de transport sau longitudinale : care apar in timpul contractiilor musculare circulare . raporturile si integritatea maxilarelor sau articulatiei temporomandibulare . Pt ca tranzitul esofagian este foarte rapid .ingustand cavitatea sau transformand-o intr-una virtuala. Cele mai fracvente obiective sunt : arhitectura .fiind completata clinic prin mobilitatea excesiva si nejustificata a dintilor . la nivelul sinusurilor piriforme si ale valeculelor . Desi unii corpi straini opacifiaza aproape total zona faringiana . faringele se plaseaza la baza craniului si si intinde de la aceasta baza pana la jonctiunea sa cu esofagul . pe distante mici a continutului din segmentele anterioare catre cele posterioare . dar aceasta incetinire nu trebuie interpretata ca tulburare de deglutitie . De structura musculo-membranoasa .unde peretii acestuia se destind. . dimensiunilor si rapoartelor intermaxilare . tractionandu-s ein jos de mandibula de la nivelul barelor . desi contribuie la propagarea ondulatorie . esofagul remarcandu-se numai in timpul tranzitului esofagian .Modificarile de integritate .In cursul examinarii radioscopice tonusul unui organ poate suferii variatii temporare si periodice care sunt apreciabile ca normale. ele reprezinta contratii musculare circulare . Daca se folosesc electuoare sau paste baritate .Scopul constand in decelarea modificarilor cauzate la acest nivel de alterari ale peretilor organului sau de ocuparea partiala sau totala a lumenului prin corpii straini radioopaci . insotite de contractii longitudinale si pendulare fiind determinate sau consecutive unor variatii de tonus . Examinarea radiografica prin folosirea unopr raze moi se realizeaza din pozitie latero-laterala atat in situatia botului inchis cat si dupa deschiderea lui . Examinarea faringelui cu substante de contrast se face in cadrul verificarii deglutitiei .

Deobicei stomacul herniat este in hemitoracele drept si poate antrena si o parte din intestin . asemanatoare unor diverticule mici localizate pe esofagul distal . In urma expunerii latero-laterale stomacul prezinta o imagine relativ greu de identificat atunci cand se foloseste doar contrastul natural . . imediat inapoia radioopacitatii hepato-diafragmatice . Stenozele intestinale congenitale sunt adesea provocate de bride si aderente peritoneale sau ca urmare a atreziei unui segment intestinal . Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului digestiv. clinic falsa voma . . Examinarea se poate realiza din ambele incidente (profil si de fata ) .Examinarea radiologica a esofagului are ca scop principal descoperirea corpilor straini . Examinarea ficatului se poate realiza in conditii relativ bune pe animalele asezate in decubit lateral sau in pozitie stationara patrupodala . Herniile transdiafragmatice decelabile la pasajul baritat prin difuzarea contrastului artificial in directie creniala . precizarea naturii acestora . se realizeaza prin expunere latero-laterala si incidenta „ de fata „ . Stomacul in cascada este determinat de schimbarea raportului intre fornix si corpul organului reprezentand un unghi care determina plasarea partii ventrale a stomacului spre posterior si pozitionarea sa orizontal pe axul animalului . Modificarile functionale : . 18.aerofagia : o acumulare de aer in fornixul gastric provenit din deglutirea acestuia odata cu alimentele .hipertonia sau spasmul gastric : imposibilitatea formarii unui continut stomacal la administrarea contrastului radioopac. transdiafragmatica in cutia toracica . ca urmare a lipsei celui de-al 2lea . Tulburarile functionale esofagiene : -parezele esofagiene . mai ales la capatul faringian al esofagului . formand .distoniile (hipotonia intestinala si hipertonia intestinala ) .enteritele inflamatii ale mucoasei intestinale care pot sa cuprinda mai multe segmente intestinale sau unul singur. Malformatiile congenitale : sunt diagnosticate rara si nu sunt compatibile cu viata .atrezii congenitale exprimate radiologic prin lipsa de continuitate dintre capatul cranial al esofagului si cel distal.distonia : modificari ale peristaltismului . Examinarea şi semiologia radiologică a aparatului digestiv.diverticulii intestinali : dilatatii produse pe fond morfologic prin dilacerarea peretelui intestinal sau prin atonia cronica a acestuia . dimensiunea . . 19. forma . Ficat şi pancreas Examinarea si semiologia radiologica a ficatului : Examinarea se realizeaza cu scopul aprecierii datelor privind organul ca atare si verificarea starii fizice si a functionalitatii cailor biliare . Semiologia radioologica esofagiana poate semnala modificari ca : .volvulusul reprezinta torsiunea in jurul axului a unui segment de intestin . modului de umplere si evacuare a stomacului . Deobicei se remarca prin aspectul linear radioopac al zonei stenozate si printr-o radiotransparenta vacuolizata . o staza ileala si semne de ocluzie . Prin incidenta dorso-ventrala in imaginea obtinuta stomacul se plaseaza transversal in abdomen .dischinezia . diverticul care nu are continuitate .dispepsiile gastrice sunt tulburari ale motilitatii organului (dispepsii motorii) sau ale secretiei mucoasei gastrice ( dispepsii gastrice) . formei . Modificarile de ordin functional : . Stomacul şi intestinul Examinarea radiologica a tomacului la monogastrice are ca scop principal diagnosticarea topografica a corpilor straini si a dispepsiilor gastrice . volumului . Ficatul marcheaza radioopac limita dintre cavitatea toracica si cea abdominala . are forma unui cimpoi cu mica curbura plasata la marginea superioara si amrea curbura la cea vetrala a stomacului .fistulele esofago-traheale se traduc prin devierea neregulata a contrastului radioopac inafara lumenului esofagian la examinarea cu substante de contrast . . . . .stenozele esofagiene ( obstruari ale lumenului esofagian ) . Se impune examinarea „ pe gol „ si cu ajutorul contrastului artificial al acestui sector .distoniile esofagiene intinse (faringele si esofagul apar largite ) .invaginatia intestinala . Radiologic se exprima prin distonii .diesofagul : evidentierea unui mic segment diverticuliform . tulburari de tranzit si de secretie. . etc . Ileusul congenital se exprima printr-o desprindere a anselor jejunale .brahiesofagul congenital : proeminarea sau plasarea prediafragmatica a stomacului ca si cand stomacul a suferit o hernie transdiafragmatica . oblic dinspre stanga spre dreapta .distoniile segmentare ( spasme etajate ) se manifesta sub forma de hipertonii ale segmentului toracal . Examinarea si semiologia radiologica a intestinului : Intestinele ocupa retrogastric toata cavitatea abdominala .

Acest artifact se datoreaza miscariloe de “ du-te-vino” ale ultrasunetelor intre sonda si interfata ecogena. Datele care se obtin in cursul examinarii radiologice a pancreasului sunt relative . tulburarile de coagulabilitate. nu exista  lipsa de imagine a unei structuri reale  localizarea spatiala eronata a unei structuri  ecogenitatea eronata (prea mica sau prea mare) a unei structuri  forma sau dimensiuni eronate ale unui organ. Examinarea cailor biliare extrahepatice este rar utilizata deoarece tulburarile dischinezice biliare si mai ales calculoza biliara sunt foarte greu depistabile la canidae si felidae . La animale . Dupa o clisma evacuatoare se va trece la administrarea substantei iodate . ce se poate exprima prin schimarea raporturilor jonctionale in zona piloro-duodenala . plex solar . dar si de corecta utilizare a posibilitatilor de reglare a aparatului in cursul examinarii. Un alt inconvenient il constituie procesul de pregatire realabila a animalului in vederea folosirii contrastului artificial organoiodat pt colecistografiere . folosite in extremis la om nu au fost utilizate la animale nici chiar experimental . Modificarile dimensionale pot fi preupuse in urma distantarile persistente dintre cele 2 anse duodenale . Radioterapia 21. deaoarece aceasta afectiune nu a fost semnalaata .impreuna cu fata posterioara a diafragmei cu contur net . miscari care genereaza tot atatea ecouri.In general se recomanda examinarea acestui sector prin procedura colecistografierii per os si numai atunci cand procedura nu ofera rezultate concludente se poate recurge “in extremis “ la colangiocolestitografiere . fasciculul incident este reflectat in totalitate. Acest fenomen se intampla in cazul interfetei tesut moale/ aer. Daca se masoara concomitant si tensiunea arteriala si venoasa se pot evidential Examinarea si semiologia radiologica a pancreasului : urmareste in primul rand cresterea in dimensiune a organului .v. 20. deoarece degradeaza calitatea imaginii si o fac mai dificil de interpretat acestea rezulta : dintr-o incorecta reglare a aparatului dintr-o deficienta de examinare (de exemplu utilizarea unei sonde de frecventa neadecvata) sunt datorate unei insuficiente pregatiri a animalului.uremie si hipersensibilitate la iod . de fapt. Dupa 7-9 ore se tatoneaza radiologic (prin radioscopieri successive ) identificarea substantei radioopace si in cazul in care se semnaleaza in regiune. Folosirea caii de administrare de i. pt care se recurge la opacifierea canalelor pancreatice pe cale chirurgicala ) . pe aria de proiectie splenica . Procedura este contraindicate in procese inflamatorii acute abdominale . se procedeaza la radiografieri repetate din pozitie dorso-ventrala. Artefactele de reverberatie Reverberatia este un fenomen care apare atunci cand fasciculul de ultrasunete loveste o interfata foarte ecogena. a unei solutii de contrast hidrosolubile iodate . . Procedurile radiologice complexe (pneumostratografierea pancreasului si tomografierea consecutiva . atunci cand nu s-a folosit suficient gel de contact. Ecografia prezinta numeroase artefacte. adica reprezentarea pe imagine a unor elemente ce nu corespund realitatii organului examinat. se iau in considerare urmatoarele posibilitati:  imagini ale unor structuri care. in insuficientele circulatorii .Daca substanta de contrast nu se evidentiaza . dupa jumatate din cantitatea de substanta radioopaca se incepe radiografierea si se repeata pt obtinerea cat mai multor imagini . Injectarea se face rapid . jejun ). Splenoportografierea este aplicata si la animale urmarindu-se explorarea radiologica a ficatului . duoden . direct in parenchimul splenic . Unele artefacte sunt nedorite. Pt executarea acestei procedure se administreaza parental . prin dieta absoluta si laxative . dintre care numai primul corespunde interfetei reale. Pregatirea absorbtiei substantei radioopace se va face prin golirea prealabila a stomacului si intestinului . In aceasta situatie. este mai dificil de realizat . ca si pancreatografierea . Inainte de administrarea substantei iodate se va folosi un tain redus cantitativ dar bogat in grasimi . se poate recurge la suplimentarea dozei initiale si procedura se amana cu 4-5 ore . tinand cont de eventualele reactii anafilactice . De cele mai multe ori insa afectiunile patologice ale pancreasului evolueaza fara hipertrofie pancreatica evidenta si nediferita e cele provocate de afectiuni cu evolutie cornica . La fata caudala ficatul " prin contrastul sau natural " nu poate fi delimitat de organele cu care vine in contact (stomac . care se intalneste la examinarea unei structuri digestive ce contine gaze sau in cazul aerului ce ramane intre sonda si piele. urmarindu-se tranzitul contrastului artificial prin vena splenica si vena port in ficat . splinei si a pancreasului . dupa care un post absolute de 3-4 ore . nu poate fi luata in considerare . Procedura reprezinta o flebografiere a trunchiului splenoportal si permite evidentierea radiologica a obstacolelor in fluxul sangvin din sistemul port . Artefactele imaginii ecografice Calitatea examenului ecografic depinde de experienta specialistului in domeniu. mai ales daca pe parcursul lor acestea pot prezenta si semne de compresiunedinspre exterior . suspiciunea de cancer de cap de pancreas . Cand se vorbeste despre artefacte ale imaginii ecografice.Rezultatul obtinut in urma acestor procedure de examinare este materializat radiologic sub denumirea de colangiocolecistografie . Evidentierea pancreasului poate fi favorizata de asocierea unui retropneumoperitoneu cu insuflarea gazoasa a stomacului si examinarea tomografica a zonei pancreatice .

. O frecventa de 4000 de emisii pe secunda trebuie realizata pentru investigarea unui substrat cu adancimea amintita. Pentru investigarea unei profunzimi de 20 cm. Pentru inregistrarea ecourilor este necesar un sistem computerizat care va analiza si va realiza conversia acestora in imagini digitale. trecand pe la nivelul interfetei diafragmatice. fasciculul este deviat convergent sau divergent. O data ce ecoul revine din profunzime este detectat de catre sonda si se emite un nou flux de ultrasunete. imagini provenite din ecouri extravezicale se suprapun peste continutul vezical. Emisia pulsului de ultrasunete dureaza aproximativ 1% din timp. incetinirea lor in ce de-al doilea mediu Asadar. Practic. in functie de accelerarea sau. situate in partea dorsala a lumenului vezical. Conul de “ umbra acustica” Este o imagine hipo.Artefactul. dupa fiecare emisie de ultrasunete (sub forma de puls). din cauza curburii diafragmatice. unde sunt convertite in puils de tensiune (care contine informatiile necesare pentru a completa nuantele si intensitatile de gri.1-1 mm. Imaginea in oglinda Se produce la nivelul interfetelor rotunjite si f reflectogene. Planul astfel constituit nu este de fapt un plan. La interfata diafragm/pulmon. Imaginea ecografică O sonda ecografica printr-un efect piezoelectric emite un flux de ultrasunete. Aceste ultrasunete nu se vor intoarce direct la sonda. consecutive parcurgerii unor medii cu densitati diferite se masoara timpul puls-ecou pentru fiecare emisie de ultrasunete si se analizeaza amplitudinea ecoului obtinut ce va fi convertit in imagine video. de-a lungul unei linii de imagine). iar realizarea si intoarcerea ecoului aproximativ 99%. dar de dimensiuni mici.sau anecogena situate dedesubtul unei structuri ce atenueaza mult ultrasunetele. ca raspuns al unei excitatii electrice. cat si perpendicular pe acesta (rezolutie laterala). nu va primi ultrasunete si astfel nu va genera ecouri. configurata prin alaturarea unei multitudini de puncte cu intensitati luminoase diferite. o prima serie de ecouri va genera imaginea reala a ficatului. care practic realizeaza imaginea ecografica. timpul de obtinere a ecoului este t = 2 z/c = 260 microsecunde. imediat dupa emisia ultrasunetelor. Lungimea pulsului este de obicei cuprinsa intre 0. legat de existnta unei structuri foarte ecogene. care permite perceperea unor structuri mici in lungul fascicului (rezolutie axiala). Atunci cand ultrasunetele traverseaza ficatul. astfel incat ecoul generat de aceste structuri profunde va fi f slab sau nul “Umbra acustica” de margine Apare la marginea structurilor rotunde. spre exemplu interfata tesut moale/ aer sau tesut moale/ os. in sensul geometric al termenului. reflectate si preluate de sonda ecografica. dimpotriva. In cazul vezicii urinare atunci cand planul de sectiune se afla aproape de marginea acesteia. dar foarte apropiate si situate la aceeasi profunzime. iar producerea si emiterea ultrasunetelor se realizeaza sub forma de pulsatii. Imaginea obtinuta prezinta un con de umbra cu originea la nivelul marginii structurii respective. ultrasunetele nu sunt reflectate intotdeauna perpendicular. de aceea . Sondele ecografice de inalta frecventa emit ultrasunete cu lungime de unda mai mica decat sondele de joasa frecventa sj astfel vor avea un timp de emisie mai redus pentru fiecare puls. in interiorul carora viteza ultrasunetelor este diferita de viteza lor initiala. Atunci cand ultrasunetele ating tangential marginea structurii in cauza. valori sunt stocate si procesate de catre computer. De fiecare data cand ecoul se produce si este preluat de sonda se emite un semnal electric (efectul piezoelectric) cu o amplitudine proportionala cu amplitudinea ecoului. deci vor fi transmise zonelor subiacente foarte putine ultrasunete. reprezentat de marginea structurii rotunde. Acuratetea rezultatelor acestei tehnici de investigare depinde in cea mai mare masura de rezolutia spatiala. Dupa emiterea ultrasunetelor (sub forma de puls) catre segmentele tisulare investigate se va obtine o succesiune de ecouri. cel mai adesea fiind vorba de mici bule de gaz prinse intre faldurile mucoasei gastrice sau intestinale. deoarece are si o anumita grosime. structuri diferite. ci vor patrunde in parenchimul hepatic unde vor genera o noua serie de ecouri care vor reface drumul in sens invers. Numarul de emisii realizat intr-o secunda depinde de profunzimea substratului biologic investigat. In aprecierea ecouriior obtinute.Coada de cometa Este un caz particular de artefact de reverberatie. desi suprapuse. Acest flux de ultrasunete este transmis catre tesuturile biologice si se propaga din aproape in aproape.care exprima posibilitatea identificarii si pozitionarii a doua puncte reflectante pe o imagine ecografica procesata computerizat. de unde vor fi din nou reflectate spre sonda Artefactele generate de grosimea sectiunii Imaginea ecografica reprezinta o sectiune. Imaginea ecografica se bazeaza pe principiul puls . Ecourile sunt realizate prin reflexie sau difuzie si se propaga inapoi in directia sondei ecografice care functioneaza si ca un receptor. Acest artifact se produce in special la interfata dintre 2 medii de impedanta acustica f diferita. ecouri ce pot fi confundate cu un sediment (“ pseudo-sediment”) 22. Acest tip de interfata este asociat unui procent mare de reflexive a ultrasunetelor. vor fi reprezentate pe ecran in acelasi loc. Timpul de revenire al ecoului este proportional cu ecodensitatea structurii investigate. Imaginea este data de ecourile ce revin la sonda ecografului. Se observa ecouri de intensitate redusa. cum ar fi interfata hepato-frenica (diafragm). obtinerea si interpretarea corecta a imaginii ecografice este conditionata de realizarea unei rezolutii de inalt contrast. in mod normal anecogen.ecou. Ulterior aceste. zona situate dedesubtul punctului de deviatie. In tehnica ecografiei este esentiala obtinerea unei rezolutii spatiale.

In general se apreciaza ca organele au o ecogenitate caracteristica. Exemplul edificator in acest sens este examinarea vezicii urinare. Hipoecogen: utilizat in descrierea unor structuri ce reflecta sunetul inapoi catre sonda ecografului intr-o masura mai mica decat tesuturile din jur si apar mai intunecate Izoecogen: termen folosit pt a desemna tesuturi cu ecogenitate asemanatoare cu a celor din jur 23. dar cu presiune constanta. ii modifica forma. Pentru aprecierea si evaluarea imaginilor ecografice trebuie avute in vedere si detaliile privind forma. caracteristice pentru fiecare formatiune. ceea ce permite identificarea si aprecierea lor. folosind programul de masurare a distantelor (existent in fiecare ecograf). cu ecogenitate uniforma sau neuniform ecogena. Marimea structurilor investigate poate fi apreciata si masurata. forma. cu intensitate proportionala cu ecodensitatea tesutului investigat. Forma structurilor organice investigate are o importanta deosebita in succesiunea obiectivelor examenului ecografic. daca se ia ficatul drept element de comparatie. Convertorul de imagine al ecografului va transforma diferitele ecouri obtinute in urma investigarii structurilor tisulare intalnite in imagini.  ecourile puternice (de inalta intensitate) vor genera o imagine aproape alba (pe fondul negru al imaginii monitorului). aspect mai valid cu cat se lucreaza pe animale din rase si respectiv talii diferite. Pozitia organelor poate fi detectata prin vizualizare directa. evident avand in vedere raporturile dintre organe (asa cum este cazul ficatului). Astfel se apreciaza ca rinichiul este hipoecogen. Termenul ecogen indica structuri care reflecta majoritatea ultrasunetelor inapoi catre sonda ecografului. Pentru a inlatura eventualele erori trebuie avuta in vedere incidenta sub care se realizeaza abordarea ecografica. astfel:  ecourile slabe (de joasa intensitate) vor genera o imagine apropiata de negru. Termenul anecogen defineste structura care permite penetrarea ultrasunetelor catre straturile mai profunde. definitorii in aprecierea unei imagini ecografice si cu deosebita relevanta in diagnosticul diferitelor entitati morbide (din punct de vedere ecografic) sunt urmatoarele aspecte: pozitia. ecografia ofera date privind conturul organelor si leziunilor. cunoscandu-se ecoanatomia pentru fiecare in parte. dupa marcarea celor doua axe (longitudinala si transversala). conturul si datele de ecostructura. ce separa doua medii alaturate spre exemplu imaginea peretelui vascular -imaginea de perete despartitor ce poate fi descrisa prin existenta unui perete ce separa 2 colectii lichide distincte -imaginea de interfata. precum si imaginile tisulare. Pentru aprecierea amplitudinii sau capacitatii de intoarcere a ecoului se foloseste o scala de gri. Imaginea de contur Imbraca mai multe aspecte: -imaginea de perete care poate fi descrisa ca o linie de margine distincta. in special in cazul presiunilor realizate prin manipularea sondei ecografice si in special in cazul existentei formatiunilor patologice de la nivel abdominal. cu ajutorul cursorului. Ecourile de la nivelul tesuturilor mai profunde revin la sonda mai tarziu decat cele date de structurile superficiale. dimensiunea. Se impune astfel aprecierea cel putin sub doua incidente diferite sau folosind abordarile standard. Obtinerea imaginii ecografice se bazeaza pe timpul de revenire a ecoului de la nivelul structurilor investigate. In situatiile in care organele de interes depasesc cadrul imaginii ecografice se poate recurge la aprecierea dimensiunilor prin folosirea unor repere anatomice. pozitia. Ecostructura normala a organelor si formatiunilor proprii organismului animal este de obicej specifica. marimea. ecostructura si omogenitatea formatiunilor investigate. care apare ca o linie continua fara perete propriu. Pentru aprecierea obiectiva a formei structurilor investigate se recomanda aplicarea cu fermitate a sondei pe suprafata corporala (mediata de gelul ecografic). care separa 2 medii cu impedanta diferita (ex: limita dintre un mediu lichid si un mediu solid) Imaginile canaliculare Numeroasele structuri canaliculare din organism apar in imaginea ecografica sub forma unei benzi anecogene marginite de 2 pereti liniari cu ecogenitate crescuta. iar pe monitor apare de culoare alba. unde aplicarea sondei pe suprafata abdominala cu o presiune diferita. Probleme apar la aprecierea organelor ce pot suferi modificari topografice. Viteza de parcurgere a sunetului la nivelul tesuturilor moi este de aproximativ 1540 m/s. . iar splina hiperecogena. nefiind capabile de a opune rezistenta in fata fasciculului emis si este propriu mediilor lichide.Frecventa repetarii pulsului de ultrasunete reprezinta numarul de emisii pe secunda (mii de cicli/secunda). Ecostructura diferitelor componente tisulare Ca tehnica imagistica. Totusi. care este proportional cu profunzimea si densitatea acestora. Hiperecogen: pt a descrie un tesut care reflecta mai mult sunetele decat structurile invecinate si apar mai deschise pe monitorul ecografului. Structurile pot fi lipsite de ecou (anecogene). Aceasta depinde de caracteristicile sondei (cristalului piezoelectric).  ecourile de intensitate medie vor genera diferite nuante de gri.

sunt usor de pus in evidenta afectiunile diafragmului cum ar fi: granuloamele diafragmatice. fiind cavitati hipo. Dupa parcurgerea acestui mediu lichid se inregistreaza fenomenul de intarire posterioara. chisturi.abecesele si hematoamele au o ecostructura interna asemanatoare. . herniile diafragmatice 25.-arterele au peretele mai vizibil decat venele.se recomanda alegerea zonei de electie. lichidelor abdominale si a modificarilor topografice. Ecoanatomia şi ecostructura organelor cavităţii abdominale Ecografia abdominala urmareste investigarea organelor de la nivelul cavitatii abdominale. greu de identificat . Imaginile tisulare solide se caracterizeaza dpdv ecografic prin realizarea unor ecouri obisnuit disseminate Imaginile tisulare semisolide: se caracterizeaza prin existenta unor zone apparent lipsite de ecouri si se intalnesc obisnuit in situatii patologice: abcese. hematoame 24. tunderea zonei. Examenul ecografic general al abdomenului. Sondele liniare ofera imagini mai bune pentru structurile apropiate planului investigat. in general. a structunlor vasculare. conturul mai circular. Identificarea hiatusului esofagian si a esofagului se realizeaza. de asemenea. Sondele cu frecventa ridicata au o penetrabilitate mai mare. formatiunilor intraabdominale. organele investigate si de disponibilitati). marime si ecodensitate ale tesuturilor moi obtinandu-se repere importante in ceea ce priveste extinderea si natura proceselor patologice .la nivelul cavitatii toracice pot fi evidentiate modificarile de forma. cu dificultate. cat si a formatiunilor vasculare (care de multe ori servesc drept repere ecoanatomice m abordarea unor structuri). Sondele sectoriale au dimensiuni mai reduse si piesa ceramica (care intra in contact direct cu pielea animalului) mai mica.chisturile de la nivelul cavitatii toracice pot fi recunoscute cu usurinta dupa aspectul lor ecografic caracteristic.prezenta aerului in spatiul pleural in cazul hidrotoraxului este dificil de identificat deoarece este greu de diferentit de aerul din pulmoni . In realizarea examenului ecografic pentru organele cavitatii abdominale se recomanda inceperea cu abordarea celor situate in abdomenul superior si continuarea cu investigarea celor din abdomenul posterior stang si apoi drept .5-7.ingrosarile pleurale si calcificarile de la acest nivel sunt. Vena cava caudala poate fi examinata la nivelul trecerii acesteia prin diafragm. Investigarea ecografică a organelor cavităţii toracice Notiuni de ecoanatomie a organelor cavitatii toracice . in timp ce majoritatea formatiunilor tumorale au o ecostructura mai uniforma.interfata realizata intre portiunea caudala a pulmonilor si diafragm apare ca o linie hiperecogena. ceea ce permite manipularea mai usoara si folosirea in abordarea organelor la nivel intercostal sau sub coaste. dar sunt mai putin utile in examinarea formatiunilor printr-o "fereastra intercostala" sau a celor situate in cavitatea toracica. Pentru abordarea ecografica a organelor abdominale se recomanda folosirea unor sonde cu o frecventa corespunzatoare (care depinde de marimea pacientului. cu ecogenitate heterogena . peretii sunt fini dar evidenti Imaginile tisulare Se clasifica in: -imagini de ecostructura lichida -imagini caracteristice structurilor solide -imagini de ecostructura semisolida Imaginile tisulare lichide: sunt caractesristice si se prezinta sub forma unor zone omogene anecogene prin care ultrasunetele trec fara a opune rezistenta. datorita aerului din pulmoni si stomac . au un aspect ovalar. Pentru localizarea si evaluarea ecografica a organelor abdominale se impune cunoasterea topografiei atat a viscerelor.sau anecogene. aderentele de la acest nivel. cat si a celor sectoriale (fiecare avand avantaje si dezavantaje). deoarece au un perete distinct si un continut omogen anecogen . Toate organele se recomanda a fi investigate din cel putin doua planuri (de preferinta longitudinal si transversal). Se recomanda folosirea sondelor cu frecventa de 6. In efectuarea examenului ecografic pentru organele abdominale se recomanda folosirea atat a sondelor liniare. in sectiune transversala. diafragmului.pt identificarea ecografica a epansamentelor pleurale se recomanda examinarea la nivelul spatiului dintre diafragm si pulmon . ce defineste si delimiteaza aceasta formatiune. aplicarea unui strat de alcool etilic si a gelului ecografic . iar in cazul arterelor mari (aorta) pulsul este vizibil -venele.examinarea cordului si a mediastinului se realizeaza pozitionand animalul in decubit lateral Modificarile ecografice in unele afectiuni ale organelor cavitatii toracice .5 MHz pentru examinarea pisicilor si a cainilor de talie mica si mijlocie si a celor cu frecventa de 5 MHz pentru animalele de talie mai mare.

Muschii psoasi pot fi identificati de o parte si de cealalta a aortei (sunt simetrici si au o ecogenitate heterogena). Granuloamele sau formatiunile de la nivel peritoneal pot fi evidentiate prin examen ecografic. limfonodulii etc. datorita interferentelor realizate de gazele de la nivel gastrointestinal. Peretele abdominal poate fi investigat ecografic. arhitectura (omogenitatea si ecodensitatea organelor parenchimatoase) si ecogenitatea organelor abdominale. la care se adauga evident si prezenta pulsului. Examenul ecografic ofera date privind marimea. . premergator investigarii diferitelor organe abdominale. se realizeaza pentru obtinerea unei imagini de ansamblu a peretelui abdominal si a topografiei organelor abdominale. Artera iliaca externa se bifurca prima din aorta. Totusi prin examinarea ecografica a peretelui abdominal se pot pune in evidenta hernii cu variate localizari si de intensitati diferite. Aorta si vena cava caudala pot fi identificate folosind drept fereastra acustica vezica urinara. in schimb prezenta in cantitate mare a fluidelor. celiaca (se desprinde din aorta caudal de stomac si se ramifica in artera splenica spre stanga si artera hepatica in dreapta) si renale (cea dreapta se desprinde caudal din aorta la cativa centimetri de artera mezenterica craniala. care apar in imaginea ecografica ca structuri hiperecogene (ce pot genera con de umbra caracteristic structurilor ecodense). dar constituie extrem de rar obiectivul principal al examenului ecografic. Dimensiunile relativ reduse si incorporarea lor in mase adipoase face dificila identificarea limfonodulilor. Vena iliaca externa apare ca o colaterala a venei cave caudale. aderente peritoneului parietal .Investigatia se poate realiza pozitionand animalul in decubit lateral sau dorsal. putandu-se de asemenea stabili cu certitudine existenta acestora.atasat peretelui abdominal sau a celui visceral (la suprafata viscerelor). aparand sub forma unor structuri heteroecogene. de asemenea. iar deplasarea caudala a sondei va permite vizualizarea bifurcatiei in arterele si respectiv venele iliace. mai ales intr-un examen ecografic de rutina. sticla. fiind situatii in care se recomanda si examinarea in statiune. Prezenta in cantitate redusa a lichidelor in cavitatea abdominala. iar cei iliaci se observa in special in cazul in care sunt afectati (procese inflamatorii sau de tip neoplazic). transversal) 26. cu usurinta prin tehnica ecografica. in general faciliteaza vizualizarea organelor abdominale. din care se desprinde artera iliaca interna.). Aplicatiile clinice ale investigarii formatiunilor vasculare abdominale includ detectarea eventualilor trombi la nivelul aortei sau cavei. cum ar fi anse intestinale. In acest scop. Vena cava caudala poate fi vizualizata si urmarita cranial pana la nivel diaphragmatic. Muschii psoasi sj peretele abdominal pot fi investigati cu usurinta. De asemenea. Se apreciaza ca examinarea vaselor sangvine de dimensiuni mai mici se realizeaza cu dificultate. cea stanga se desprinde la cativa centimetri inapoia arterei renale drepte). Evidentierea acestei formatiuni este posibila datorita diferentei in ceea ce priveste impedanta diafragmului si a pulmonului. Vena porta este situata ventral de vena cava caudala si colecteaza sangele de la nivelul tractului gastrointestinal. Modificarile limfonodulilor abdominali pot fi puse in evidenta cu usurinta. cu cresterea ecogenitatii. La nivelul inelului herniar se pot evidentia formatiunile migrate la acest nivel. prin examen ecografic se poate identifica prezenta corpilor straini cum ar fi lemn. Venele frenicoabdominale (impreuna cu artrele renale) servesc ca reper ecoanatomic in identificarea suprarenalelor. plastic. avand traiect alaturat acestora chiar in apropierea venei cave caudale (proximal de venele renale care sunt situate ventral arterelor corespondente). in cazul acumularilor masive de lichid la nivelul cavitatii peritoneale se recomanda evacuarea acestuia prin punctie atat pentru a usura miscarile respiratorii si a reduce disconfortul animalelor. Limfonodulii aferenti cavitatii abdominale in mod obisnuit nu sunt decelabili prin examen ecografic. Formatiunile vasculare mari (aorta si ramificatiile acesteia. Afectarea maselor ganglionare este corelata cu cresterea in volum a acestora. cat si vena cava caudaia) pot fi abordate si urmarite de la nivelul diafragmului si pana la nivelul bazinului. forma. de obicei au forma ovoida si aspect hipoecogen Si limfonodulii mezenterici in cazul modificarilor de volum pot fi cu usurinta evidentiabili. Examenul ecografic general al abdomenului. Este formatiunea cea mai hiperreflectiva. In afara de arterele iliace se mai pot identifica arterele mezenterica craniala (cea mai mare colaterala a aortei). cat si pentru a reduce distanta dintre sonda ecografica si organele abdominale de interes (pentru reluarea compresibilitatii peretelui abdominal). comparativ cu a venelor. ce au o structura densa si nu pot fi pusi in evidenta prin examen radiografic. Epansamentele abdominale pot fi evidentiate. Topografia si distributia formatiunilor vasculare este esentiala in abordarea unor formatiuni anatomice de dimensiuni mici si cu eco-structura putin specifica (suprarenalele. aspect dat de interfata creata intre diafragm si pulmoni si nu de diafragm insusi. urmata de artera iliaca interna. Astfel. Limfonodulii jejunali si iliaci mediali sunt obisnuit vizibili. Din punct de vedere ecografic acestia au o structura omogena izoecogena sau hipoecogena. gaze sau depuneri minerale. pozitia. aferentelor si eferentelor realizate de fiecare in parte este necesara in aprecierea leziunilor organelor deservite. posibilitatea abordarii acestor organe. Cunoasterea topografiei. in special a celor de tip neoplazic si metastazic. reduce in primul rand. Evidentierea ecografica a diafragmului se realizeaza practic sub toate incidentele (longitudinal. Modificări ecografice la examenul general al abdomenului Examenul general al abdomenului. splinei si pancreasului (formandu-se prin confluarea venei lienale si a celei mezenterice). Diferenta ecografica este data in principal de compresibilitatea redusa si de grosimea tunicilor arterelor amintite. Diafragmul poate fi observat ca o linie hiperecogena (deschisa) situata anterior ficatului. acestia apar mariti in volum. in cazul afectarii ganglionilor ingvinali. cu evidentierea capsulei conjunctive marginale si cu pierderea regularitatii marginilor si a aspectului ovoidal.

diagnostic definitiv care poate inlocui laparotomia in scop de diagnostic. Lobul patrat este situat in plan median. De altfel se recomanda ca inainte de a se realiza aceasta interventie sa se efectueze un examen ecografic. Are dimensiuni variabile si se diferentiaza usor de vena hepatica si de vena cava caudala. se obtin imagini complete asupra ecostructurii parenchimului hepatic .5 ml/kg. la ora actuala. comparativ cu tehnica radiografica. cat si pentru evitarea penetrarii unor eventuale structuri aderente peretelui abdominal intern sau in imediata vecinatate a acestuia. in schimb celularitatea crescuta sj acumularile de fibrina pot fi identificate si apreciate. precum si conturului organelor cavitare atat la caine. de aproximativ 9 ml/kg.dpdv ecografic vezica biliara apare ca o structura anecogena. dreapta mai redusa. specificitate si acuratete demonstrate prin examene complementare realizate simultan Colecistita are de obicei o etiologie bacteriana. in raport cu splina. Diagnosticul ecografic în colecistopatii In patologia animalelor mici cele mai frecvente afectiuni ale vezicii biliare sunt colecistitele. Examenul ecografic este. Tehnica ecografica este extrem de utila in realizarea punctiilor abdominale. Prin miscari de pivotare in toate cele 4 planuri. evidentierea anselor intestinale si a mezourilor la nivelul cavitatii abdominale. . Limfadenopatia se caracterizeaza prin modificari de volum. si stanga mai voluminoasa Vezica biliara se identifica usor. Abcesele de la nivel abdominal pot fi identificate ecografic. Investigarea ecografică a ficatului Date privind ecoanatomia si ecostructura hepatobiliara . arterele hepatice. de prima intentie in diagnosticul afectiunilor vezicii biliare si al canalelor biliare. insotita de alterarea functiilor acesteia.ficatul este organul care se preteaza cel mai bine la un astfel examen imagistic datorita marimii si uniformitatii structurale . a vaselor sangvine si a cailor biliare . in regiunea propusa pentru realizarea centezei. cat si la pisica. orientand sonda cranio-dorsal. cu un perete fin hiperecogen 28. de asemenea. in raport cu cortexul renal si hipoecogen (mai negru). Pneumoperitoneul poate fi pus in evidenta. evoluand singura sau interesand. alungita in sectiune longitudinala si rotunda in sectiune transversala. cuprinzand regiunea apropiata hilului hepatic Ficatul la caine este alc din 4 lobi si 4 sublobi. eco. prezentandu-se ca o formatiune ovoida anecogena.vena porta este usor identificabila. iar lobul drept este situat in partea dreapta cu doi sublobi (lateral si medial) Ficatul este normal hiperecogen (mai alb) sau izoecogen. de asemenea.dpdv anatomic ficatul este situat caudal in raport cu diafragmul si cranial in raport cu stomacul si splina . cu origine ascendenta (intestinala) sau hematogena. Aderentele gastro-abdominale si cele entero-abdominale pot fi detectate ecografic dupa inducerea pneumoperitoneuluil. deservind lobul hepatic drept. in timp ce prin examen radiografic aceasta devine posibila numai dupa administrarea unei cantitati de ser fiziologic. Examenul ecografic permite. ramificatiile venei porte . la intrarea in ficat ramificandu-se in 2 ramuri. Lobul stang reprezinta o treime pana la o jumatate din masa hepatica si este impartit in 2 sublobi (lateral si medial) . al ficatului presupune evaluarea parenchimului hepatic. asociate de obicei cu o ecostructura omogena si este frecvent intalnita in cazul limfosarcoamelor (sau al altor tipuri neoplazice) si in unele enteropatii . Colecistita acuta poate aparea si ca o complicatie a litiazei biliare si se manifesta prin inflamarea peretelui vezicular. dar fara stabilirea naturii lor cu certitudine. cat si a celor generalizate). de asemenea. .abordarea ecografica a ficatului se poate realiza folosind o fereastra acustica la nivelul apendicelui xifoidian.structurile vasculare depistate in masa parenchimului hepatic: venele. Acumularea de lichid ascitic permite.pt vizualizarea vaselor hepatice se poate realiza accesarea pe la nivelul spatiilor intercostale 12 si 16.Tehnica ecografica este mai precisa in evidentierea fluidelor peritoneale. 27. colelitiaza si afectiuniie neoplazice cu aceasta localizare. Astfel. caile biliare si parenchimul hepatic (colangite si colangiohepatite). diagnosticul peritonitelor (atat a celor localizate.se recomanda decubit dorsal . dupa injectarea intraperitoneala a unei cantitati de lichid in doza de 4. in special pentru stabilirea omogenitatii lichidului peritoneal. . Prezenta lichidului ascitic permite evaluarea conturului organelor/ formatiunilor abdominale. Natura acumularilor abdominale nu poate fi precizata folosind uftrasunetele. insa hiperecogenitatea caracteristica colectiilor aeriene apare intre ansele intestinale si se deplaseaza o data cu schimbarea pozitiei corpului.ex. detectarea epansamentului este posibila prin examen ecografic. aparand sub forma unor structuri neomogene hipoecogene de dimensiuni variabile.

In general. consecutiv calcifierii. In colecistitele acute. Emfizemul parietal devine vizibil prin aparitia unei zone hiperecogene. ascita. cu dependenta de gravitatie . Semnele asociate colecistitei acute pot consta in modificari proprii afectiunilor pancreatice. desenul mucoasei veziculare nu mai este decelabil ecografic (mucoasa se poate denuda si amesteca cu bila si colectia purulenta). prezenta sa nu este asociata intotdeauna cu existenta unor afectiuni hepatobiliare. in afara stazei si ingrosarii parietale specifice si continutul vezicii biliare isi pierde omogenitatea si aspectul ecografic caracteristic (anecogen). scleroatrofica si litiazica. iar prezenta acestor caracteristici proprii confera o specificitate tehnicii de 100%. Aspectul ecografic caracteristic calculilor: focar hiperecogen situat intravezical cu con de umbra posterior (umbra acustica posterioara) dependent de gravitatie. in portiunea decliva a vezicii biliare. realizarea unui diagnostic diferential fata de polipii vezicali. in momentul pasajului cu sonda ecografului pe zona abdominala.  litiaza abundenta. care dau un aspect scleroatrofic. cu „umplere incompleta" a spatiului vezical. ii face usor de pus in evidenta. hipoalbuminemie.  litiaza cu un numar redus de calculi. Identificarea ecografica a calculului/calculilor vezicii biliare se poate face avandu-se in vedere componentele imagistice caracteristice si anume semnele directe si cele indirecte. iar durerea este slaba sau chiar absenta. fiind intalnita si in hepatitele acute si cronice. Peretele vezicii biliare este evident ingrosat (in conditii fiziologice acesta este fin hiperecogen). aparand ca o formatiune hiperecogena distincta. in general. Semnele directe sunt cele conferite de imaginea calculului (prin prisma reflectivitatii si implicit a ecogenitatii crescute).  aspecte similare celor din colecistita acuta. colesterolului sau a sarurilor de calciu pe diferiti inductori de nucleatie]. dar fara durere locala. dar poate mima o masa intravezicala. devenind evident faptui ca in afara continutului biliar si al detritusurilor celulare proprii procesului inflamator vor fi prezente si elementele microlitiazei sau litiazei propriu-zise. La pisica afectiunea apare asociata cu colangite sau colangiohepatite. Umbra acustica data de calculi este oarecum diferita de cea data de gaz. colecistita cronica este asociata colelitiazei. continutui vezicular. denumire ce deriva de la aspectul intens hiperecogen al peretelui vezical. Un aspect frecvent intalnit este prezenta noroiului biliar (sludge) sau a bilei ecogene. Confirmarea se face prin evidentierea dependentei de gravitatie (modificand pozitia corpului. colangiohepatite si mai rar in insuficienta cardiaca dreapta. dar cu unele modificari si anume. formarea „nisipului" si apoi a calculilor. asemanatoare cu cele descrise la colecistita acuta. Colecistitele acute alitiazice sunt destul de rare. In cazul colecistitei. determinand in evolutie neregularitati ale acestuia si reducerea lumenului vezical. inflamatii ale cailor biliare. caz in care vezica biliara este greu de identificat. ocupand practic aproape tot lumenul. de asemenea. Modificarile la nivel de perete sunt dominate de prezenta fibrelor conjunctive (la nivel muscular si subseros). hipertensiune portala si neoplazie. sau in urma stazei biliare prelungite. se percepe o durere accentuata. Colelitiaza este ocazionata de diskinezii biliare. Ingrosarea peretelui vezicii biliare este esentiala in diagnosticul colecistitei. In colecistitele acute se recomanda. care nu dau con de umbra posterior si sunt ficsi (nu sunt dependenti de gravitatie). care indica un continut biliar neomogen. impiedicand practic vizualizarea ecografica a vezicii biliare. Se impune. evaluarea dimensiunilor vezicii biliare si caii biliare principale. La examenul ecografic. In cazul unor calculi multipli conurile de umbra capata un aspect ecografic particular. peritoneale sau ale altor structuri adiacente. care se produc prin precipitarea sarurilor si/sau a pigmentilor biliari. in stari dismetabolice (cu dezechilibru electrolito/coloidal al bilei). La pisica si la caine. sensibilitatea dureroasa la palpare si semnele asociate. calculul ramane decliv pe peretele vezical). Studii ecografice privind incidenta „noroiului vezical" si a modifi-carilor consecutive releva faptui ca. cu umbra acustica caracteristica .In cazul colecistitei acute se au in vedere urmatoarele elemente: peretele vezicular. Calculii devin vizibili incepand cu dimensiunea de peste 2 mm. Se considera ca procesele cronice pot imbraca doua aspecte ecografice:  vezica biliara retractata. de asemenea. Mai este citata si vezica biliara de „portelan". Imaginea caracteristica poate fi data de un calcul unic de dimensiune mare sau mai multi calculi de dimensiuni mici. dar este nespecifica. intrucat conul de umbra are limite nete in primul caz si difuze in cel de-al doilea caz (datorita artefactelor de reverberatie). putand fi considerata de multe ori o descoperire accidentala fara conotatii clinice'. cunoscut sub denumirea de „tuburi de orga”. Noroiul biliar are aceleasi caracteristici ecografice cu bila ecogena. calculii de la acest nivel contin preponderent pigmenti biliari. care reproduce practic directia fasciculului de ultrasunete. Calculoza vezicala poate imbraca doua aspecte ecografice distincte in functie de marimea calculului. in general. ingrosarea peretelui vezicii biliare este mai putin evidenta. Bila ecogena este datorata puroiului sau sangelui din continutul biliar. cu aspect edematos sau infiltrativ inflamator si cu halou parietal caracteristic. Calculoza vezicala este usor de pus in evidenta cu ajutorul tehnicii ecografice. . Colecistita cronica se caracterizeaza prin aspecte ecografice. Semnele indirecte sunt conferite de prezenta conului de umbra (umbra acustica) inapoia calculului.

cat si a celor extrahepatice. prezenta gazelor. Primul semn al obstructiei complete este reprezentat de distensia evidenta a peretelui vezical. Ectazia canalelor biliare poate fi cauzata in special de factori obstructivi la nivelul cailor biliare. Cele mai frecvente procese neoplazice la acest nivel sunt adenocarcinoamele biliare si colangiocarcinoamele. Obstructia canalelor biliare extrahepatice poate fi evidentiata prin ectazia caii biliare principale. Angiocolitele sunt procese inflamatorii realizate la niveiul cailor biliare. ventral de vena porta. ale ficatului. intestinului si a limfonodulilor. Sangele si parenchimul hepatic realizeaza o atenuare a sunetului. a carei semnificatie patologica este destul de controversata. retrograd. Initial se produce dilatatia vezicii biliare si a cailor biliare.si/sau extrahepatice si conduc de obicei la ciroza biliara. La pisicile sanatoase diametrul caii biliare principale este < 4 mm. cu prezenta umbrei conului de umbra posterior (semnul indirect). Tumorile vezicii biliare sunt extrem de rare la animalele de companie. In mod obisnuit ectazia canalelor biliare este asociata clinic cu existenta icterului (care de fapt impune investigarea sistemului biliar). calculii biliari au o incidenta scazuta. tumori). Ecografia este extrem de utila in realizarea diagnosticului diferential intre afectiunile hepatocelulare si obstructia biliara la animalele ce prezinta sindromul de icter. De cele mai multe ori sedimentul vezical nu da con de umbra posterior. inflamatii.Asocierea evidentierii calculului ca o formatiune intralumenala hiperecogena distincta de peretele vezical (semnul direct). insotit de infiltrarea evidenta a peretelui vezical. 29. Aceste „structuri" sunt rotunde. asociata cu o distensie evidenta a peretelui vezical. purulente. Canalele biliare se deosebesc de vene prin schimbarile bruste ale diametrului (calibrului) si ale traiectului acestora si prin peretii cu aspect neregulat. La animale. certifica de obicei existenta unui calcul la acel nivel. Frecvent se inregistreaza si prezenta unui sediment vezical abundent (nisip sau noroi). descrise de medicina umana s-au putut observa si la caine. in functie de localizare. inducand stenoze si dilatatii consecutive de diferite intensitati. scleroase) ale conductelor biliare. Din punct de vedere ecografic stenozele pot avea o distributie multifocala. intr-un plan transvers realizat pe partea dreapta la nivelul spatiului intercostal 11 sau 12 (lobul hepatic lateral drept si cel caudat servind drept fereastra acustica). Diagnosticul ecografic în colangiopatii Cel mai frecvent acestea sunt asociate cu afectiuni ale pancreasului (edeme. . Tumorile canalelor biliare se intalnesc destul de rar la animale. care apar ca niste formatiuni hiperecogene (fara con de umbra posterior) aderente la peretele vezical (mici proeminente intralumenale). mobile. In mod normal canalele biliare mici nu sunt vizibile ecografic. Canalele biliare destinse se pot evidentia ventral de vena porta. Diagnosticul diferential intre obstructia canalelor biliare intrahepatice si a celor extrahepatice se poate face daca se au in vedere urmatoarele particularitati ecografice: in cazul afectarii canalelor biliare intrahepatice acestea apar ca niste structuri canaliculare (tubulare). poate avea o semnificatie clinica imediata . Tumorile maligne de dimensiuni mari pot avea un aspect polipoid. Totusi se apreciaza ca doar prezenta calculilor biliari distincti. Ei sunt descoperiti accidental la examenul ecografic de rutina. iar la cele cu icter diametrul este > 5 mm (cu obstructie biliara extrahepatica). ce induc la acest nivel un aspect infiltrativ sau de ingrosare a peretelui vezical. evidentiabile ecografic . cum ar fi: prezenta corpilor straini la nivel abdominal. nu dau con de umbra posterior si nu au o semnificatie patologica bine definita. urmate de ectazia cailor biliare extrahepatice in aproximativ 48 ore (vizibila in apropierea gatului vezical). Continutul cailor biliare este anecogen. Dintre tumorile benigne sunt citate papiloamele. fapt ce sta la baza diferentierii vaselor sangvine hepatice de canalele biliare dilatate (care pot da fenomenul de intarire posterioara). care nu-si modifica localizarea in functie de pozitia animalului. Se impune realizarea unui diagnostic diferential fata de alte structuri care dau o imagine hiperecogena sau umbrire posterioara. avand o distributie (evidentiere) distal de vena porta. Angiocolitele infectioase se traduc din punct de vedere ecografic printr-o evidentiere anormala a canalelor biliare. fibroza etc. care este direct proportional cu marimea si cu continutul de calciu al calculului. in cazul afectarii canalelor biliare extrahepatice se inregistreaza o dilatatie evidenta a vezicii biliare insotita de o ectazie atat a canalelor intrahepatice. Diferentierea ecografica intre canalele biliare dilatate si venele porte (care au tot un perete hiperecogen) se face prin abordare in plan transvers si urmarirea acestor formatiuni canaliculare. iar vezica biliara este de dimensiuni reduse. determina stenoze multiple la nivelul ductelor biliare intra. Dilatatia tractului biliar se realizeaza treptat. Asa-numitele „mingi de nisip". Cele mai frecvente sunt adenocarcinoamele. iar prezenta lor nu este insotita intotdeauna de o simptomatologie bine exprimata. calcifierile distrofice. frecvent complicate cu extensie hepatica (colangiohepatita). Ectazia cailor biliare intrahepatice devine practic vizibila dupa 5-7 zile de la obstructia completa. AspectuI hiperecogen caracteristic este dublat de prezenta unui con de umbra. cu modificari de ecostructura relativ caracteristice. Angiocolitele sclerozante au o incidenta redusa. fibroze. Angiocolitele sunt inflamatii (catarale. in a caror etiologie sunt incriminati factori predispozanti cum ar fi calcinoza vezicii biliare (vezica „de portelan") si calculii vezicali voluminosi. Tumorile maligne de dimensiuni mici se observa ca niste formatiuni la nivel de perete. consecutiv ingrosarii peretilor acestora .

Gastritele. invaginatie). Pentru localizarea modificarii inregistrate se recomanda urmarirea miscarilor peristaltice si schimbarea pozitiei sondei si/sau a pacientului pentru a vedea daca este la nivel intramural (leziunea ramane fixa) sau intralumenal . contribuind in mod efectiv la stabilirea unui diagnostic de certitudine. simetria lor. modificarile sunt focale si sunt asociate cu o pierdere segmentara a motilitatii.  cantitatea de continut digestiv. atat cele acute . Examinarea ecografica a acestuia poate fi realizata atat in plan transversal Diagnosticul ecografic in unele gastroenteropatii Examenul ecografic al segmentelor digestive poate oferi importante date structurale. „aluna". nu pot fi detectate ecografic. . Leziunea de „tinta" desemneaza un inel hipoecogen circular sau oval.  localizare. In medicina umana. Leziunile intramurale au. dar localizarea. Colangiocarcinoamele intrahepatice evolueaza de obicei cu afectarea parenchimului hepatic (hepatocarcinom).Adenocarcinoamele biliare sunt rar intalnite la animale. tipul si intinderea leziunii. „semnul cercului" sunt folositi pentru a descrie leziuni intalnite la nivel digestiv . topografice si de continut. termenii „tinta". dar fara caracter de specificitate. Din punct de vedere ecografic imbraca un aspect caracteristic si anume ele apar ca o masa hepatica continand cavitati anecogene cu contur neregulat. In cazul inflamatiilor insotite de edem sau hemoragie la nivelul submucoasei se poate pierde (local) stratificarea peretelui gastric . intalnit in numeroase modificari digestive (gastrita cronica. dar apar mai frecvent la pisica. In cazul pancreatitelor. „fals rinichi". Denudarile sau denivelarile la nivelul peretelui gastric (ingrosat) sunt intalnite in ulcerul gastric.  tipul continutului digestiv. care datorita asemanarii lor cu unele elemente din mediul inconjurator si datorita incidentei ridicate au primit denumiri ce. Astfel.  prezenta altor modificari la nivelul cavitatii abdominale. Este recomandat sa se examineze segmentele proximale ale tubului digestiv pe o perioada de 2-3 minute pt a evalua activitatea peristaltica. ecogena) inconjurat de o margine hipo-ecogena. Se au in vedere: grosimea peretilor gastrici. din cauza aspectului asemanator cu un rinichi (o zona centrala intens reflectiva. Diagnosticul in gastropatia pilorica hipertrofica se pune pe baza ingrosarii pilorului si in special a stratului muscular (3-5. Diagnosticul ecografic in gastropatii Investigarea ecografica a stomacului se realizeaza prin scanarea sistematica a regiunii gastrice de la stanga la dreapta (atat in plan longitudinal cat si transversal). Gastritele si tumorile infiltrative determina o ingrosare uniforma a peretelui gastric. In aprecierea modificariior de la nivel digestiv.se recomanda un repaus alimentar de 12 ore inainte de examinare Stomacul este situat caudal in raport cu ficatul si se intinde perpendicular pe axa coloanei vertebrale. simetrice sau asimetrice. limfom gastric sau intestinal. se recomanda urmatoarele criterii ecografice:  grosimea peretelui digestiv. unui anumit strat din perete.  motilitatea gastrica si intestinala. Uneori se poate intalni si o ingrosare localizata a peretelui. Stenoza pilorica poate fi recunoscuta pe baza ingrosarii pilorului. Colangiocarcinoamele extrahepatice se dezvolta la orice nivel al arborelui biliar. modificari morfologice insotite de distensie gastrica evidenta si de miscari peristaltice ferme . cu discontinuitati la nivel de mucoasa (modificari de tip ulcerativ) asa cum este cazul gastritelor ulcerative.4 mm).  identificarea artefactelor (capcanelor ecografice). cu ecostructura neomogena si cu pereti neregulati hiperecogeni 30. se recunosc ecografic dupa ingrosarea (localizata sau difuza) a peretelui gastric. Modificarile la nivel de perete (ingrosarile) sunt cele mai frecvente si pot fi localizate sau difuze. de aspect neregulat (perete intestinal). Sunt formatiuni tumorale maligne de dimensiuni mari. intrucat modificarile de grosime la nivelul peretelui digestiv insotesc majoritatea proceselor digestive. cat si cele cronice . la nivel digestiv apar modificari ecografice. Dintre aceste criterii se considera ca grosimea peretelui digestive este cea mai importanta. aspect regulat. Diagnosticul ecografic în gastroenteropatii Elemente de ecoanatomie si ecostructura a componentelor tractului digestiv . de obicei. “inele concentrice". „ochi de taur". cu un centru cu ecogenitate crescuta. Tumorile si granuloamele produc ingrosari locale asimetrice ale peretelui stomacal (cu evidente modificari ale tunicilor componente). in prezent. Colangiocarcinoamele pot afecta segmentele intra. observarea si aprecierea miscarilor peristaltice . Unele leziuni de la nivel intestinal (sau stomacul gol) sunt descrise cu termenul de „pseudorenal" (fals rinichi). Greu de apreciat si localizat sunt ingrosarile neuniforme ale peretelui gastric (care in mod normal are o grosime de 3-5 mm).si/sau extra-hepatice. intinderea lor. pot fi considerate termeni de comparatie „consacrati" in diagnosticul ecografic. continutul gastric (evaluarea cantitativa si din punct de vedere a! ecogenitatii) absenta sau prezenta leziunilor. respectiv afectarea.

perforatii). cu aspect proliferativ de tip hiperecogen lacunar . Ingrosarea uniforma a peretelui gastrointestinal este caracteristica ecografica definitorie a enteritelor . In diferentierea ecografica a enteropatiilor inflamatorii de cele neoplazice se au in vedere ca principale criterii uniformitatea ingrosarii peretelui si pastrarea delimitarii straturilor (tunicilor) peretelui intestinal. limfadenopatii regionale etc. prin examen ecografic se poate evidentia existenta corpilor straini la nivel gastric. aceste corpuri straine sunt inconjurate de mucus sau de continut intestinal normal. Pentru realizarea acestei diferentieri se are in vedere faptul ca ansele colonului au o topografie bine definita. grosimea peretilor intestinali si miscarile peristaltice. cu contur regulat si cu ecogenitate crescuta si induc o simptomatologie putin evidenta. decat a intestinului gros. mai frecvent intalnite sunt adenocarcinoamele. Adenocarcinoamele gastrice pot fi localizate sau difuze (mai frecvent). La caine. Tumorile gastrice. evitand eventualele artefacte induse de acumularile gazoase. pe portiuni intinse fara pierderea arhitecturii murale se intalneste in cazul proceselor inflamatorii intestinale.5 mm). iar cu localizare focala sunt: tumorile si granuloamele micotice. voma cu sange etc. aparitia unor leziuni hipoecogene la nivelul submucoasei gastrice. hemoragice sau degenerari chistice) Limfosarcoamele gastrice se caracterizeaza prin ingrosarea omogena (cu aspect hipoecogen) a peretelui gastric. tumorile difuze si enteropatiile imune. cu stergerea distinctiei intre straturile peretelui gastric . determinand o ingrosare a peretelui gastric. Enteropatii inflamatorii.). Frecventa afectiunilor gastrice de natura neoplazica este redusa la animalele de companie. iar la pisica limfoamele . Se apreciaza ca examenul ecografic este superior examenului radiografic. Astfel. peritonita. murala sau extramurala. Pentru acuratetea investigatiilor se recomanda ecografia endoscopica. Unii autori considera (ca regula generala) ca ingrosarea omogena. iar in ansamblu peretele este ingrosat. Prezenta miscarilor peristaltice indica mai degraba vizualizarea unei anse a intestinului subtire. Si la animale. fapt ce favorizeaza acumularea de fluide (ce vor servi ca fereastra acustica) si usureaza examinarea peretelui gastric. ce pot fi difuze sau localizate. Modificarile ecografice depistate prin examen ecografic la nivel intestinal pot fi difuze sau focale. forma. Ca si prin examen radiografic . cu margini bine definite si uneori cu umbrire posterioara. intindere. implicand stratul (tunica) muscular. Leiomiosarcoamele se prezinta sub forma unor mase voluminoase heterogene. asimetrice cu pierderea stratificarii la nivelul peretelui sugereaza existenta unui proces de tip neoplazic. Ingrosarile peretelui intestinal pot fi observate cu usurinta. iar ingrosarile localizate. sunt hiperecogene si dau umbrire posterioara (fenomen ce poate fi mascat de prezenta aerului de la nivel intestinal). Principala modificare ecografica in cazul acestor afectiuni este ingrosarea peretelui intestinal. in special a tunicilor componente ale peretelui gastric. pot fi diagnosticate ca tumori miogene cum ar fi leiomioame. care apar hiperecogeni . Spre exemplu. In aceasta categorie de afectiuni sunt descrise si situatii in care modificarile parietale sunt relativ uniform distribuite. cu simptomatologie bine definita (perturbarea tranzitului. cu cavitati centrale anecogene sau hipoecogene (reprezentand focare necrotice. Enteritele se caracterizeaza printr-o ingrosare uniforma (extensiva si simetrica) a peretelui intestinal (din segmentul afectat). Leiomioamele (tumori benigne) apar ca mase omogene sesile. Leziunile cu localizare extramurala determina reducerea lumenului intestinal prin compresiuni exercitate de formatiuni adiacente (aderente postoperatorii. Afectiunile intestinale cu afectare difuza sunt: enteritele. Exceptiile de la aceasta „regula" sunt reprezentate de limfoame (care afecteaza uniform intestinul pe o suprafata mare) Modificarile ecografice cu localizare intralumenala pot fi atribuite prezentei corpilor straini. in diagnosticul tumorilor gastro-intestinale. Grosimea normala a peretelui intestinal este de 2-3 mm (exceptand duodenul care in mod normal are o grosime de pana la 4. ce apar la acest nivel. cu ulceratii (cratere) sau mixte. cu eviden-tierea componentelor peretelui . in special cand acestea sunt localizate. Modificarile grosimii si diametrului peretelui intestinal sunt evidentiabile in timpul miscarilor peristaltice. Totusi localizarea straturilor peretelui gastric este extrem de necesara pentru aprecierea localizarii primare a tumorii in cauza. Cele mai frecvente tumori cu localizare pilorica sunt leiomioamele. gastritele cronice hipertrofice se evidentiaza prin hipertrofia mucoasei gastrice (consecutiv hiperplaziei glandulare). Examenul ecografic ofera indicii destul de limitate in cazul acestui grup de afectiuni intestinale. cu aspect rugos(usor neregulat). lipsa miscarilor peristaltice insotite de o dilatatie intestinala atesta prezenta unei obstructii intestinale (ileus). Leziunile murale se caracterizeaza prin ingrosari la nivelul peretelui intestinal. gravitate si eventualele complicatii (ascita. Imaginea ecografica in bolile inflamatorii de la nivel intestinal difera in functie de tipul procesului patologic. De obicei. Identificarea ecografica a corpului gastric este greu de realizat. leiomiosarcoame .) si au o structura complexa. leiomiosarcoamele si limfosarcoamele. fara localizare stricta (modificari ce urmaresc schimbarea pozitiei corpului).In gastritele uremice tunicile peretelui muscular nu se mai disting ecografic. imbracand uneori un aspect localizat pseudotumoral. care la randul lor pot fi simple. Aceste afectiuni sunt insotite din punct de vedere functional de perturbari in ceea ce priveste digestia si pasajul materiilor alimentare la acest nivel. Diagnosticul ecografic in unele enteropatii Prin examen ecografic se obtin informatii privind marimea. putin modificabila. cu localizare intralumenala. Dificultatea in aprecierea dilatatiei (distensiei intestinale) consta in localizarea cu precizie a obstructiei (la nivelul intestinului subtire sau la nivel colic).

Examenul ecografic este util in diagnosticul ileusului mecanic si functional. pseudochisturile inflamatorii. insotite de ascita si deperditie protidica masiva. care pot indica chiar cauza invaginatiei (tumori intestinale. cu evidentierea ansei prestenotice . cu pastrarea delimitarii structurale). atat in plan longitudinal. este considerat patognomonic pentru invaginatiile intestinale . Pentru investigarea lor ecografica se poate recurge la ecografia transrectala. proximal de locul obstructiei. asa cum sunt cele ce insotesc peritonitele. In sectiune longitudinala leziunea se prezinta sub forma unor linii concentrice. Aspectul ecografic al invaginatiei difera in functie de plasarea sondei in raport cu ansele implicate: „aspect de tinta" in abordare transversala . Corpii straini. La examenul ecografic se pot identifica si alte modificari.intestinal. Leziunile intramurale pot fi evidentiate. iarceel exterior are aspect edematos. de durata procesului si de orientarea sondei. au aspect de „ninsoare" . care odata regasite nu mai necesita alte investigatii imagistice complementare . ingrosarea peretelui intestinal este evidenta si este insotita de pierderea stratificarii specifice. in special cei cu forma neregulata care produc obstructie incompleta si acumulare masiva de fluide sau continut intestinal (proximal fata de locul obstructiei) sunt greu de identificat ecografic. potrivit clasificarilor si interpretarilor de ultima ora. Alte modificari ecografice asociate sunt: reducerea motilitatii intestinale si acumularea de continut (lichid) proximal invaginatiei (ca si in cazul ocluziei intestinale). fiind de natura mecanica (ocluzia. ecostructurii. putandu-se evidentia colitele infectioase sau infiltrative (limfo plasmocitare). La animalele de companie. obstructia si modificarile topografice) sau determinat de tipul de motilitate (paralitica sau spastica).Tot in plan sagital se poate remarca faptul ca ansa colica invaginata va fi intotdeauna mai scurta decat ansa externa in care s-a realizat invaginatia. in special la cele tinere (puternic intestate cu ascarizi. modificarea aspectului ecografic al mucoasei intestinale si slaba evidentiere a arhitecturii murale. De exemplu. inflamatii localizate. Tot exceptii sunt si cazurile de enterita localizata (grosimea peretelui duodenal depasind 6 mm. cazurile de enterita determinate de parvovirus la caine. Exceptie fac limfosarcoamele. bacteriana sau parazitara) sau secundar altor afectiuni. Peretele colonului poate fi vizualizat cu ajutorul tehnicii ecografice (dar fara evidentierea stricta a componentelor structurale). in care grosimea si arhitectura peretelui intestinal erau nemodificate. consta in suspendarea brusca si persistenta a tranzitului intestinal. formatiuni tumorale si invaginatie. scaderea generala a motilitatii gastrointestinale este intalnita in ileusul functional si in ileusul mecanic cronic. sub anestezie si in caz de parvoviroza. Segmentul invaginat are aspect hiperecogen (dat de tesutul adipos de la nivel mezenteric. datorita formei. Invaginatia este strangulatia intestinala cel mai frecvent diagnosticata la carnivore. asociata cu lipsa miscarilor peristaltice. prezenta ascitei etc. Sunt citate si exceptii de la aceste „reguli". In diagnosticul afectiunilor neoplazice de la nivel intestinal. aspect denumit prin comparatie “furca". Ileusul intestinal. asociate cu lipsa miscarilor peristaltice. aspect . in functie de lungimea ansei intestinale invaginate. Aceasta modificare topografica se intalneste eel mai frecvent la nivelul jonctiunii ileocolice sau ileocecocolice. ce reprezinta tunicile anselor intestinale (la interior portiunea invaginata si la exterior ansa in care s-a realizat invaginatia). Abordarea ecografica a intestinului gros este mai dificila datorita prezentei gazelor. putandu-se aprecia lumenul . ce pleda evident pentru ileus generalizat . limfonodulii mezenterici inflamati sau chiar anse tumorizate). Enteritele limfoplasmocitare induc ingrosarea moderata a peretelui intestinal. In schimb corpii straini cu forma si consistenta bine definita (pietre. Imaginea poate avea un aspect diferit. In cazul enteritelor grave. bile etc. asemanator cu tumorile gastrice. Din punct de vedere ecografic. iar afectiunile intestinale de natura neoplazica se caracterizeaza printr-o ingrosare localizata. Ileusul dinamic (functional) poate fi intalnit postoperator. ileusul mecanic produce dilatatie pe un anumit segment intestinal. observandu-se o evidenta distensie a anselor. intensa si „curata". corpi straini. cat si transversal. asimetrica si o pierdere a arhitecturii specifice. corpii straini de dimensiuni mari si cu contur regulat au proprietati ce pot fi considerate patognomonice si anume: formatiuni intralumenale cu interfete hiperecogene (luminoase) neregulate cu umbra acustica uniforma. De asemenea. traumatice (corpi straini) sau inflamatorii (pancreatite). Examinarea ecografica a portiunii terminale a colonului si a rectului nu este posibila din cauza topografiei lor (in canalul pelvic).piriform" cu prezenta pluristratificarii parietale.) sunt usor de identificat ecografic. aderente. „trident" sau „furculita" . In general. limfadenopatie regionala. ileusul mecanic este produs de corpi straini (ingerati si ajunsi la nivel intestinal). cu gastroenterite virale sau in cazul ingestiei de corpi straini). atunci cand la examenul ecografic se inregistreaza anse intestinale dilatate. surprinzand leziunea in sectiune transversala. Miscarile particulelor din continutul intestinal al anselor.”. Acest aspect ecografic (semnul inelului). Enteritele pot evolua primar (de origine virala. aceste modificari indica prezenta ileusului intestinal. La animale.). Din punct de vedere ecografic. care se caracterizeaza prin ingrosarea uniforma a peretelui intestinal (dar fara evidentierea ecografica a tunicilor componente) si inflamatiile necrotice. hipoecogen. invaginatia se caracterizeaza prin aparitia unor inele concentrice („semnul inelului"). examenul ecografic este superior (ca si acuratete) celui radiografic. Tumorile intestinale se prezinta din punct de vedere ecografic. mingi. pe cand ileusul functional produce o dilatatie generalizata. si in cazul limfomului felin se inregistreaza aceleasi modificari ecografice. ecogenitatii bine definite si datorita conului de umbra posterior.

si numeroase tumori colo-rectale. Se poate aprecia. insuficienta cardiaca. care sa indeparteze practic organul de sonda ecografica. care este adiacenta duodenului. Investigarea ecografică a pancreasului Elemente de ecostructura si ecoanatomie ale pancreasului Pancreasul este situat caudal de stomac si medial de duoden. relativ usor. Extremitatea dorsala a splinei se poate confunda cu partea stanga a pancreasului. care interfereaza cu miscarile peristaltice normale . folosind o sonda de frecventa mare 5-7. 31. Punctia biopsica ecoghidata in cazul limfomului se poate realiza de la nivelul limfonodulilor afectati. in cazul acumularilor de gaze la nivel intestinal). Identificarea ecografica a pancreasului este extrem de dificila. Pancreasul se identifica in proximitatea duodenului si pilorului fiind parcurs de vena pancreatoduodenala. ecogenitatea (ecostructura) si modificarile structurilor invecinate. De cele mai multe ori. La caine si la pisica. Diagnosticul ecografic in afectiunile pancreatice In afectiunile pancreatice la animale. in cazul suspicionarii unor afectiuni ale pancreasului. Daca localizarea este intralumenala depistarea lor este posibila in special prin abordare in plan transversal. Duodenul are aspect caracteristic. In mod obisnuit. diagnosticul de imagine ofera indicii destul de sumare. cu pierderea localizata a arhitecturii specifice. insuficienta renala oligurica sau hipoalbuminemia severa). Se mai poate folosi splina drept fereastra acustica pentru vizualizarea partii stangi a pancreasului. Pentru evidentierea si examinarea ecografica a pancreasului se recomanda administrarea intraperitoneala de ser fiziologic in doza de 60 ml/kg. Adenocarcinoamele intestinale sunt tumori de dimensiuni mari. precum si cel care il margineste este responsabil de hiperecogenitatea zonei . pentru ca in cazul proceselor cronice acesta sa raspunda prin fibroza progresiva ireversibila. cat si zone anecogene. tehnica ce nu implica nici un fel de risc. Examenul ecografic permite identificarea acestor modificari sj chiar aprecierea stadiului (eventuala limfadenopatie regionala) si extensivitatii procesului tumoral (prin afectarea altor organe). Mai frecvent sunt citate cazurile de polipi. hipoecogeni si un lumen hiperecogen (aspect ecografic dat de amestecul aer-secretie de mucus). cu modificarea vizibila a formei acesteia. Limfosarcoamele intestinale la pisica produc leziuni transmural hipoecogene. iar lumenul este redus ij neuniform. metastazele de la nivel abdominal si afectarea limfonodulilor zonali. anecogen si hiperecogen. Daca examenul radiologic evidentiaza modificarile la nivelul pancreatic. Ca reper ecoanatomic se mai foloseste si rinichiul drept. Pancreasul apare pa o structura omogena care este izoecogena. heterogenitatea leziunii este data de necrozele de la acest nivel. stratul (tunica) si implicat tipul procesului tumoral. care din punct de vedere ecografic apar sub forma unor ingrosari localizate la nivelul peretelui. comparativ cu mezenterul si cu tesutul adipos de la nivel abdominal si hiperecogena in comparatie cu ficatul. grosimea (prin masurare) peretelui intestinal. Leiomiosarcoamele intestinale se prezinta sub forma unor leziuni intramurale cu aspect complex. pentru abordarea ecografica a pancreasului se recomanda examinarea in decubit dorsal sau lateral stang (prin spatiul intercostal 11 sau 12.Dpdv ecografic acesta poate fi individualizat direct. Daca procesul porneste de la exterior (seroasa) se poate remarca o strangulare a ansei afectate. continand atat zone hiperecogene. cu localizare bine definita. Peretele este uniform ingrosat cu aspect hipoecogen. tumorile intestinale au aspect heteroecogen. toxica. daca este realizata corect (exceptand tulburarile hidroelectrolitice. chimica) realizate asupra pancreasului. prin modificari inflamatorii si/sau necrotice. cu pereti concentrici. La animalele de companie sunt descrise. Marimea tumorii si gradul de intindere conditioneaza prognosticul afectiunii in cauza si dinamica postterapeutica. Asociat acestor leziuni se inregistreaza si modificari ale limfonodulilor zonali.5-10 MHz la pisica sau la animalele care au lichid in cavitatea peritoneala. cirozele hepatice. uniformitatea structurala. avand doua portiuni: lobul stang (situat imediat caudal de stomac si tine de la jonctiunea gastroduodenala pana la nivelul orificiului cardial) si lobul drept (situat medial portiunii descendente a duodenului si incepe caudal de jonctiunea gastroduodenala). Diagnosticul de certitudine se pune doar in urma examenului histopatologic sau prin examen citologic de la nivelul limfonodulilor afectati. acesta raspunde in general la fel. Leiomioamele intestinale sunt insotite de o simptomatologie in general slab exprimata. de asemenea. intrucat ambele formatiuni se afla in apropierea polului anterior al rinichiului stang. Limfoamele intestinale au aspect ecografic asemanator cu cel descris la limfomul gastric si se caracterizeaza prin ingrosarea peretelui intestinal (cu aspect infiltrativ hipoecogen). prin interpunerea intre sonda si peretele abdominal a unei mase de fluid. examenul ecografic evidentiaza cu usurinta leziunile de la acest nivel. insotite de fenomene subobstructive proximate (care faciliteaza de obicei identificarea leziunii).5 MHz la caine si de 7. . de asemenea.intestinal. Examenul ecografic completeaza datele obtinute prin alte tehnici imagistice . Indiferent de natura agresiunii acute (infectioasa. La pisica se recomanda examinarea ecografica indirecta. insotite de afectare limfonodulara. cu pierderea arhitecturii murale specifice. carcinoame si tumori carcinoide bine localizate. iar din punct de vedere ecografic sunt greu de identificat si diagnosticat. care este situat dorsal de acesta si duodenul care este situat langa peretele abdominal (ventral sau ventrolateral de rinchiul drept). Tesutul adipos din masa organului.

La caine este amintita predispozitia animalelor obeze si in special a femelelor. Rotunjirea extremitatilor insotita de o deplasare caudala . Diagnosticul ecografic in afectiunile splinei : Afectiunile splinei : • Splenomegalii • Splenite • Procese tumorale . aspectul lezional este indus de modificarile de tip hemoragic.  abdomen acut.  pancreatita acuta sau cronica. In pancreatite o alta modificare ecografica este data de destinderea canalului pancreatic . Dintre afectiunile pancreatice mai frecvente sunt pancreatitele (acute. in timp ce extremitatea ventrala( corpul si coada ) se intinde pe peretele stang al abdomenului . edematos sau necrotic. Capsula splenica constituita din fibre elastice si fibre musculare netede . Vena splenica poate fi identificata sub forma unei structuri anecogene care intra in splina in portiunea sa mediala . In pancreatite. avand o ecogewnitate superiora ficatului si cortexului renal . La pisica. In general se considera ca afectarea pancreatica din punct de vedere ecografic este insotita de modificarea dimensiunilor sau aspectului ecografic pe aria pancreatica (modificari de ecogenitate) sau prin aparitia unor formatiuni distincte. precum si la nivel peripancreatic si abdominal. Examenul ecografic al splinei Elemente de ecoanatomie si ecostructura a splinei : la caine splina apare ca o structura omogene de aspect tringhiular . De asemenea se intalnesc leziuni multifocale hipoecogene (vizibile in masa mezenterica inconjuratoare) cu aspect chistic. Pancreatitele. 32. Obstructia canalelor biliare apare ca urmare a extinderii procesului inflamator si la nivelului ductului biliar comun. abcesele pancreatice si adenocarcinoamele produc leziuni cu aspect ecografic similar Examenul ecografic al pancreasului se recomanda in:  traumatism abdominal. Aspectul ecografic difera in functie de severitatea si tipul evolutiv al pancreatitei. Pancreatitele se intalnesc mai frecvent la camivorele adulte si batrane. pregatirea anterioara prin dieta severa si slaba vizualizare a organului. Pentru evidentierea modificarilor ecografice in cazul afectiunile pancreatice se poate realiza si ecografia endoscopica (cu sonda plasata la nivel gastric). In forma subacuta necroza poate produce leziuni cavitare. fara predispozitie de stare de intretinere sau sex. Stomacul poate fi gol datorita vomelor repetate. putand ajunge la dimensiuni comparabile cu cele ale venei pancreato-duodenale. care pot degenera ulterior in chisturi .  icter. Splina este localizata pe partea stanga . Se poate inregistra o ingrosare la nivelul peretelui gastric si/sau duodenal (> 5 mm) insotita de o evidenta reducere a peristaltismului si o acumularea de lichid in cavitatea abdominala. Splina are un aspect relativ triunghiular si o ecostructura omogena . abordarea ecografica a zonei prin realizarea de presiuni pe aria pancreatica este insotita de durere. incidenta crescuta este mentionata la adulte. Extremitatea dorsala ( capul splinei ) este abordabila sub unghiul ultimelor coaste . cu o capsula fina hiperecogena . subacute. in ecografie apare ca un contur hiperecogen . In pancreatita acuta. situata caudo-ventral de stomac sau ficat .  perceperea la palpare a unei formatiuni la nivel abdominal.  limfadenopatie generalizata. Identificarea pancreasului.  ulcer duodenal recidivant (chiar in urma unui tratament adecvat). Acestea sunt induse de extravazarile secretiiior glandulare enzimatice la nivel interstitial.Pe langa avantajele examenului ecografic exista si factori limitativi care ii reduc considerabil valoarea in diagnosticarea afectiunilor pancreatice. caudal sau lateral de stomac . hiperecogene (datorate saponificarii grasimii de la nivel mezenteric. Pancreatitele nu produc intotdeauna suficiente modificari morfologice pentru a fi depistate prin examen ecografic. chiar si in conditii fiziologice. cum ar fi slaba vizualizare din cauza interferentelor realizate de catre colectiile gazoase de la nivel abdominal. iar pentru localizarea partii stangi se foloseste drept reper stomacul. Pentru identificarea ecografica a portiunii drepte a pancreasului se folosesc ca repere ecoanatomice portiunea descendenta a duodenului si rinichiul drept. dar cranio-lateral de rinichiul stang . cronice) si sunt rare tumorile pancreatice. ca o structura hiperecogena adiacenta stomacului si duodenului este posibila doar cand acesta este marit in volum. consecutiv hipersecretiei pancreatice) sau heterogene. Vasele sangvine pot fi usor identificate in regiunea hilului splinei sau in parenchim . alaturi de modificari topografice ale stomacului si duodenului (portiunea descendenta poate suferi deplasari ventrale si laterale). ventrala sau mediaal a organului sunt smenele ecografice subiective ale splenomegaliei .

a de pe partea dreapta. leziuni ce pot deforma conturul organului .Examenul ecografic permite aprecierea dimensiunilor .  congestia pasiva : se manifesta dpdv ecografic sub forma unei splenomegalii cu ecostructura omogena si cu dilatarea sistemului venos splenic . cu aspect anecogen ce rezulta prin resorbtia unui centru necrotic sau unui hematom . ectazie vasculara . Leziunile focale ale splinei :  Hematoamele splenice : au localizare subcapsulara si pot fi spontane sau traumatice . Leziunile difuze ale splinei :  splenomegalia este o crestere in volum nespecifica si este indusa de afectiunile sistemice sau de focar.limfosarcoamele pot sa aiba un caracter infiltrativ fara modificari evidente de ecostructura .  tumorile splenice :  Tumorile benigne : . Examneul rinichiului stang se face in reg dorsala a flancului stang. . Ea mai poate fi insotita si de tromboze vasculare intraparenchimatioase sau la nivelul hilului . in functie de evolutie si de timpul swcurs de la producere . 33. caudal in raport cu hipocondrul si ventral in raport cu vertebrele lombare L1. . se poate identifica prezenta de lichid ascitic in proximitatea splinei . inflamatorii si tumorale.  Tumorile maligne : cele mai frecvente sunt limfocarcoamele si hemangiosarcoamele dar pot fi intalnite si alte leziuni sarcomatoase .hemangioamele .  infarctele splenice: sunt consecutive septicemiei sau emboliei septice cu origine endocardica . infarctelor splenice sau emboliei septice . Hematoamele traumatice subcapsulare se prezinta sub forma unei mase lichidce periferice fixe . liposarcoame . ecostructurii si ecodensitatii organului. rinichiul drept fiind situat usor cranial decat stangul. conturului . mai rar hiperreflectivi sau micsti . .  chisturile splenice : se prezinta sub forma unor formatiuni lichide . cu alta origine primara : fibrosarcoame . transversal si sagital . Rinichiul drept este localizat lateral in raport cu apofizele transverse corespunzatoare si inapoia coastei a 13. Cele intrasplenice apar sub forma unor plaje anecogene . rabdomiosarcoame . medulara si pelvisul renal. Se prezinta sub forma unei leziuni distincte cu margini putin vizibile . cu continut variat . caudo-medial de splina Masurarea rinichilor se poate realiza cu precizie utandu-se calcula chiar si volumul renal.formatiunile anatomice ce pot fi distinse si examinate corespunzator sunt corticala renala. Dpdv ecografic splenomegalia este insotita de congestie evidenta .hemangiomiosarcoamele : caracteristica ecografica a acestor tumori este heterogenitatea crescuta . Modificarile ecogenitatii parenchimului splenic pot fi induse de procese congestive .  tumorile splenice difuze : limfomul sau mastocitoza pot produce si modificari focale sau mutifocale hipoecogene la nivel splenic . in general hiporeflectivi . omogenitatii structurale . pozitie si starea de sanatate Rinichiul drept: se localizeaza in spatiul T12-L1 iar cel stang in spatiul L1-L3 Examenul rinichiului drept se realizeaza in regiunea dorsala a flancului drept. dar frecvent se pot prezenta sub forma unor focare hipoecogene care nu modifica conturul organului . hipoecogene sau chiar hiperecogene . ce permite realizarea unor miscari de rotatie . neregulate . este insotita de splenomegalie .  torsiunea splinei : apare datorita mobilitatii axului mezenteric . caudal in raport cu hipocondrul sau intre ultimele 2 coaste. osteosarcoame . cu aspect triunghiular sau ovoidal care ulterior abcedeaza. Limfosarcomul este asociat dpdv ecografic cu splenomegalie . Elemente de ecoanatomie şi ecostructură ale componentelor aparatului urinar Rinichii la caine au o topografie ce poate fi influentata de varsta. gleiomiosarcoame . cu existenta constanta a „ cavitatilor „ hipo sau anecogene marginite de zone hiperecogene . Examinarea rinichilor se recomanda a se realiza in 3 incidente: longitudinal. L2 si L3 Rinichiul stang se gaseste in dreptul vertebrei L3. topografiei . aspect hipoecogen cu lacune anecogene si linii hipereecogene la nivelul parenchimului . relativ omogen. Dpdv ecografic : leziuni hipoecogene cu contur regulat sau anfractuos . chistizeaza sau se fibrozeaza .limfoamele care se prezinta sub forma de noduli bine delimitati .  abcesele : sunt secundare traumatismelor .  splenitele : au o incidenta redusa si se produc obisnuit pe cale metastazica de la nivelul unor procese inflamatorii cu alta localizare sau prin contiguitate cu peritoneul infectat . De cele mai multe ori hematoamele sunt insotite de modificari de contur . La pisica rinichii au ca repere anatomice spatiile L1-L4. .

xantina. inversarea cupei caliceale dar cu pastrarea indicelui parenchimatos in limite . Ecografic: formatiuni intrarenale. cu contur neregulat. sindrom de febra. pt ca urina anecogena este un produs de contrast atural. adenocarcinoame. fara diferentiere cortico-medulara Afectiuni ce det cresterea ecogenitatii corticalei renale:glomerulonefrita acuta si cronica. cu un centru hipoecogen b) maligne: hemangiosarcoame. a calicelor si a ureterului. corpul si gatul 34.bazinetul renal si ureterele nu devin vizibile decat daca sunt dilatate . ce favorizeaza examinarea formei. Dpdv al gradului de dilatatie. scleroza renala. traversand spatiul retroperitoneal.folosirea ca organ de referinta a ficatului/ splinei in aprecierea ecogenitatii diferitelor structuri renale este conditionata de starea acestora .ureterele au un traiect caudal in raport cu rinichii.gradul 5: dilatatia marcanta a cailor excretorii si lipsa parenchimului renal Pielonefrita poate fi definita ca infectie asociata a bazinetului si a parenchimului renal insotita de modificari dominate de febra si leucocitoza cu neutrofilie.sunt chisturi corticale si parapielice Abcesele renale: sunt insotite clinic de lombagie. limfosarcoame.gradul 4: dilatatia evidenta a bazinetului. cu mentinerea arhitecturii caliceale normale . . carcinoame. necroza tubulara acuta. grosimii si uniformitatii peretelui vezical. bine delimitata. Se pot masura toate cele 3 dimensiuni renale (lungime. condrosarcoame. a calicelor si a ureterului cu reducerea indicelui parenchimatos . mastocitoame Leziuni la nivelul sinusului renal Hidronefroza: dilatatia bazinetului si calicelor care rezulta dintr-o obstructie uretrala de origine litiazica insotita de atrofia secundara a parenchimului renal. Modificarile de contur sunt in general nespecifice. marimii. Diagnosticul ecografic în bolile rinichiului Marimea rinichilor se apreciaza f usor si rapid cu aj tehnicii ecografice. urati. imediat sub musculatura lombara si usor lateral de coloana vertebrala Vezica urinara este un organ care se preteaza f bine la examenul ecografic. pot fi unice sau multiple si sunt urmare a pielonefritei sau a litiazei renale. dar neregularitatile globale.gradul 3: dilatatia evidenta a bazinetului si ureterului.in aprecierea ecogenitatii diferitelor componente structurale de la nivel renal se poate folosi urmatoarea ierarhizare: medulara renala < corticala renala < ficat < splina . citina. a calicelor si a ureterului . este cuprinsa intre ombilic si pubis. acumulare ce se poate produce subcapsular sau pericapsular Epansamentele peritoneale sunt insotite de acumulari de lichid ascitic la nivel perirenal Leziunile vasculare - . fiind vizibil in proximitatea ariei subcapsulare Tumorile renale: a) benigne: adenomul renal aspect ecografic de masa solida. adancime) Forma rinichilor poate fi aparent modificata daca sonda nu este perpendiculara pe planul renal. perete neted sau anafractuos. Modificarile renale parenchimatoase Leziunile parenchimatoase difuze 1.sau bilaterale pot fi detectate usor. Nefrolitiaza apare ca o consecinta a prelungirii timpului de tranzitie a mineralelor la nivel renal favorizand precipitarea si cresterea lor progresiva in dimensiuni Urolitii au origine si compozitie minerala diferita ( struvita.la hiperecogenitate Hematoamele subcapsulare deformeaza conturul organului. fibrosarcoame. Are trei portiuni: varful. limfomul malign.gradul 1:dilatatia bazinetului. este situata imediat cranial de apertura pelviana. continut anecogen .gradul 2: dilatatia bazinetului. ectazia tubulara renala. uni. cu numeroase focare hipoecogene intraparenchimatos si ingrosari ale sistemului pielocaliceal.are aspect ovoidal.limfosarcom. are aspect globulos. hidronefroza poate fi de 5 grade: . Ecostructura si ecogenitatea rinichilor: ecostructura parenchimului renal poate fi uniforma sau neuniforma. mastocitomul Leziunile parenchimatoase focale: Chisturile: structuri de forma sferica sau ovala. dimensiuni variabile. oxalati de calciu) Leziuni perirenale Pseudochistul perirenal consta in acumularea progresiva de lichid in jurul rinichiului. Dpdv ecografic rinichiul este marit in volum. cu diferentiere neta cortico-medulara 2. latime. infiltratia limfoida Afectiuni ce reduc ecogenitatea corticalei renale: pielonefrita cronica. cu continut cu ecogenitate variabila Hematoamele: au marime si ecogenitate variabila care variaza de la hipo. spre vezica urinara.

Cele mai frecvente tumori sunt carcinoamele tranzitionale caracterizate prin ingrosari localizate la nivelul peretelui. in schimb cistita cronica evolueaza invariabil cu modificari la nivel de perete. ce au interesat aceasta zona. Se poate obs o modificare de contur la nivel renal. Cistitele: apar in urma infectiei descendente sau ascendente Ingrosarile de perete pot fi difuze sau de focar. In functie de tipul cistitei si de forma evolutiva a acesteia. Rememorari anatomice Ovarele. hemangiosarcom 36. Diagnosticul ecografic în bolile vezicii urinare Vezica urinara se examineaza cu usurinta putandu-se aprecia modificarile parietale. Nisipul vezical si respectiv microlitiaza vezicala poate fi identificata pe baza particularitatilor ecografice specifice: elemente corpusculare in suspensie cu evidenta tendinta la sedimentare. Carcinomul suprarenalian determina un aspect ecografic heterogen. adenomul sau carcinomul. Corpul si colul uterin. continutul vezical poate include detritusuri celulare. cu cresterea in volum a suprarenalelor si cu numeroase plaje necrotice. cum ar fi piometrul si endometritele. Prezenta acestei burse impiedica. Tumori maligne: adenocarcinoame. Adenomul cortical este o leziune benigna ce evolueaza de cele mai multe ori asimptomatic cu modificari reduse de forma si marime ale suprarenalelor. De asemenea poate fi apreciata viabilitatea fetusilor prin punerea in evidenta a batailor cardiace fetale (BCF) si se pot efectua masuratori ale corpului fetal (fetometria). 37.). La catea si pisica. cat si datorita faptului ca ligamentele largi sunt impregnate cu tesut adipos. ele nu sunt vizibile ecografic atat din cauza dimensiunilor reduse. situate imediat deasupra vezicii urinare. Mobilitatea calculilor este un creiteriu f important de diagnostic dar exista si situatii in care acestia sunt aderenti la perete (in inflamatii severe).femela aflandu-se in faza foliculara. mai precoce decat prin palpatie abdominala sau radiografie. Continutul vezical este evident modificat. coaguli. atunci cand sunt congestionate. cat si pentru depistarea anumitor afectiuni genitale. ce dau fenomenul de umbrire acustica posterioara. greu de diferentiat de carcinoamele vezicale. Examenul ecografic al aparatului genital femel Ecografia bidimensionala a fost mult utilizata in ultimele doua decenii atat pentru diagnosticarea gestatiei la catea si pisica. lumenale si cele geometrice. pot fi vizualizate cu o sonda de 5 MHz. Modificarile primare tumorale frecvente: feocromocitomul.Tramboza arteriala se caracterizeaza prin aparitia unei zone hipoecogene de infarct in corticala dupa care aceasta zona capata un aspect hiperecogen datorita fibrozei si heterogenitatii leziunii. Dpdv ecografic calculii se prezinta sub forma unor mase hiperecogene mobile. ovarele nu sunt acoperite de o astfel de bursa. hemoragice sau calcifieri. con de umbra. Afectarea bilaterala pledeaza pt hiperadrenocorticism in timp ce afectarea unilaterala pledeaza pt modificari de tip neoplazic. fiind invelite intr-o bursa ovariana adipoasa. insotite de afectare limfonodulara si de metastaze. leiomiosarcoame. vizualizarea ecografica a ovarelor si urmarirea fenomenelor de crestere si maturare foliculara. La pisica. Diagnosticul ecografic in afectiunile suprarenalelor Cresterea dimensiunilor suprarenalelor poate fi inregistrata in cazul hiperadrenocorticismului. Un examen ecografic spre sfarsitul gestatiei este util pentru a decela din timp anumite distocii (disproportia feto-pelvina. neomogen. insa dimensiunile reduse (5-8 mm) le fac dificil de identificat la examenul ecografic. microcalculi „nisip urinar” Aderentele vezicale urinare consecutive diferitelor interventii chirurgicale. Postpartum se poate aprecia involutia uterina si se poate depista din timp o eventuala retentie placentara. avand in ansamblu forma literei Y. monstruozitatile fetale etc. care ecraneaza ultrasunetele. sunt cauzate frecvent de incontinente urinare la catea. Cistita acuta poate evolua si fara modificari evidente la nivel parietal. au o lungime de 15-20 mm si o forma elipsoidala. dar subtiri. In conditii normale. Litiaza vezicala. Coarnele uterine sunt lungi. Tumorile vezicii urinare. asadar. dpdv al ecogenitatii. Tehnica examenului ecografic al aparatului genital la catea si pisica. Diagnosticul ecografic în afecţiunile suprarenalelor Ecoanatomia si ecostructura suprarenalelor Sunt formatiuni aplatizate. prin aparitia unei depresiuni la suprafata rinichiului avand partea mai lata a leziunii orientata periferic. localizate cranio-medial de rinichi. la o catea de talie medie. avand aspectul unei formatiuni neregulate. bilobate. sesile si tendinta de invadare intralumenala. Tumoile benigne sunt formatiuni parietale mici. Prezenta calculilor la niv vezical se evidentiaza cu o deosebita usurinta datorita ecostructurii si implicit aspectului lor ecografic caracteristic. in general. Tromboza venoasa este insotita de o scadere a ecogenitatii corticale probabil datorita edemului si de o crestere a ecogenitatii corticale 35. ovarele sunt situate la nivelul spatiilor costovertebrale drept si stang. identificabile ecografic. fibrosarcoame.prezenta acestora este insotita de modificari focalizate la nivelul peretelui vezical si de pierderi ale uniformitatii si continuitatii straturilor parietale. Gestatia poate fi diagnosticata la trei saptamani dupa monta. .

piriforma. hidrometru etc. facand miscari de lateralitate cu sonda. Nu se poate diferentia miometrul de endometru. la catea. precum si al celor aflate in gestatie avansata. apoi se reia examenul ecografic. separate de pereti subtiri si care prezinta fenomenul de intarire posterioara. ci poligonala. In ecografia transrectala. In general este imposibila diferentierea ecografica intre diferitele tipuri de chisturi. cu numeroase cavitati anecogene. fie datorita unor greseli de asepsie. poate genera disconfort pentru animal. aplicand sonda pe abdomen. spre deosebire de ecografia transcutanata de la carnivore. localizate inapoia rinichilor. Aceasta apare ca o structura anecogena. Intrucat incidenta ultrasunetelor este ventro-dorsala. In unele cazuri. uterul este observat ca o structura solida. include piometrul. Patologia uterina. tesutul de granulatie poate obtura ureterul. intre cicatricea ombilicala si marginea anterioara a pubisului sau imediat in exteriorul lanturilor mamare. renala. Aceasta din urma varianta este avantajoasa in cazul femelelor de talie mare. acestea nu mai au forma rotunda. in care vezica urinara se afla in partea de sus a imaginii. nu pot fi distinse de ansele intestinale. deoarece. In cazul in care vezica este goala se poate administra furosemid intravenos in doza de 1 . decat in cazul celor foliculare. alternand zone hiperecogene cu zone hipo. Uneori. aparand hidronefroza sau intestinul. Acestea pot varia ca dimensiuni si ecostructura. Pentru vizualizarea uterului. cand tensiunea chisturilor este similara. iar uterul in partea de jos a acesteia. in general au un centru hipoecogen. uneori putandu-se identifica ligatura care a generat granulomul. iar diagnosticul se pune in acest caz prin excluderea altor localizari: splenica. uterina etc. care ar reprezenta o redusa cantitate de mucus acumulata in lumenul uterin. coarnele uterine pot fi situate foarte lateral. trebuie reamintit faptul ca in momentul interpretarii imaginii partea apropiata de sonda corespunde regiunii abdominale inferioare. Corpul uterin se pune in evidenta intre vezica urinara si rect. uneori. dar. Examinarea ecografica a uterului la catea si pisica Atunci cand apare. provocand sindroame ocluzive de diferite gravitati . s-a constatat o crestere in volum foarte importanta (formatiunea avand un diametru de cca 20 cm) si o ecostructura eterogena.La carnivorele domestice. aparand fie datorita utilizarii pentru ligaturi a firelor neresorbabile. acesta din urma avand in general o sectiune rotunda. sonda transductor se aplica intre cele doua lanturi mamare. Pentru vizualizarea cervixului se poate recurge uneori la instilarea de solutie fiziologica in portiunea craniala a vaginului. dupa care se asteapta 15-20 minute.si chiar anecogene. Coarnele uterine. atunci ea se regaseste in zona mediana a abdomenului. ce prezentau fenomenul de intarire posterioara GRANULOAMELE „DE BONT" Granuloamele dezvoltate pe bonturile rezultate in urma efectuarii ovariectomiei sau ovario-histerectomiei sunt frecvente. Imaginile astfel obtinute vor fi asadar inversate fata de cele obtinute prin ecografie transrectala la vaca si la iapa. cat si cu sonde sectoriale sau convexe. . pornind de la vezica urinara. in sens caudo-cranial. bine delimitat si tristratificat. ea servind ca „fereastra acustica" pentru vizualizarea uterului. cu ajutorul unei sonde Folley. Ecografia aparatului genital la carnivore poate fi efectuata atat cu sonde lineare.2 mg/kg. omogena. Daca tumora este de dimensiuni foarte mari. Intr-un caz de tumora ovariana. in cazul decubitului dorsal.) se vizualizeaza de obicei in zona apexului vezicii urinare. in timp ce vezica urinara se afla in planul indepartat. cu peretele subtire. de la pubis la ombilic. dar se pare ca peretele este mai gros in cazul chisturilor luteale. Coarnele uterine cu continut normal (gestatie) sau patologic (piometru. Examinarea ecografica a ovarelor la catea si pisica Chisturile ovariene Chisturile ovariene la catea si pisica pot da o imagine de tip alveolar. compresiunea determinata de uterul gestant pe aorta abdominala si cava posterioara. Tumorile ovariene Aceste formatiuni apar de obicei ca mase cu ecostructura mixta. asociata chisturilor ovariene. trebuie procedat metodic. Examinarea se poate efectua pe femela in decubit dorsal. de exemplu. hidrometrul si hiperplazia glandulo-chistica endometriala. datorata gazelor existente la acest nivel. in decubit lateral sau in statiune patrupedala. datorita topografiei lor. Pregatirea femelei in vederea examenului: tunderea sau raderea regiunii abdominale ventrale. de aspect hipoecogen. astfel incat este necesara o presiune moderata cu degetele in regiunea flancului pentru a le aduce mai aproape de linia mediana. puternic ecogena. uterul este apropiat de sonda. Distal se intinde o zona de „umbra acustica". in timp ce partea indepartata corespunde regiunilor profunde. inaintea marginii anterioare a pubisului. in faza foliculara apare o mica zona centrala hipo-sau anecogena. La catelele de talie mare este posibila si efectuarea de examene ecografice transrectale. In vederea ecografierii aparatului genital. care serveste ca punct de reper. La femelele aflate in decubit dorsal. explorarea ecografica a aparatului genital femel se realizeaza pe cale transcutanata. In timpul efectuarii examenului aparatului genital este avantajos ca vezica urinara sa fie in stare de plenitudine.

In ziua a 20-a de gestatie. pentru ca sa atinga 20 x 40 mm in ziua a 30-a la catea.pana la anecogen.a 47-a de gestatie. Pe sectiunile uterine longitudinale. pline cu lichid.Uterul gestant Diagnosticul ecografic al gestatiei la catea si pisica devine posibil in practica incepand cu ziua a 20-a. aspectul ecografic al uterului sufera si el modificari importante. cat si pentru distingerea embrionului de alte structuri anexe. ca si veziculele viteline. Cand veziculele embrionare devin vizibile ecografic. Pentru a face diferenta este necesar sa se vaiualizeze structurile atat in incidenta longitudinala. cresc cantitativ. Acest lucru se intampla in general intre zilele 23-25 de gestatie. In general se considera ca frecventa cardiaca fetala trebuie sa fie dublul frecventei cardiace a mamei. iar la pisica. O tahicardie sau dimpotriva. depasind mult zona placentara. In majoritatea cazurilor. de aspect anecogen. din sferice. Rinichii si ochii devin vizibili intre zilele a 39-a . In acest fel se va putea observa forma alungita vaselor. spre exemplu vezicula vitelina . O dilatatie pielo-caliceala este considerata normala la rinichiul fetal . Trebuie procedat cu atentie. sunt mai usor de decelat decat cele dispuse in partea craniala a abdo-menului. . sub forma unui brau de ecogenitate medie si ecostructura fin granulara. incat pot fi vizualizate aproape toate structurile interne ale fetusilor de caine si pisica . conturul fetusilor devine din ce in ce mai clar.a 40-a de gestatie. Se pot distinge capul si trunchiul. nu se observa in interiorul lor nici un ecou corespunzator embrionului. Alte elemente importante pentru stabilirea diagnosticului diferentiail sunt pulsatiile vaselor sangvine si peristaltismul intestinal. Lichidele fetale. Pe ecran apar veziculele embrionare. devenind tubular. element primordial atat pentru verificarea viabilitatii fetale. la fel ca in medicina umana. inainte ca miscarile corpului fetal sa fie percepute. In partea posterioara a abdomenului se observa o alta zona anecogena. In cavitatea abdominala. in pozitiile cele mai diverse. Aceasta este de 20-25 mm in ziua a 30-a de gestatie atat la catea. cu ecouri liniare date de peretii dintre cavitati. caracteristica pentru carnivore . mai ales daca se lucreaza cu un transductor de 5 MHz. devin ovoide. cat si la pisica. In cavitatea toracica. veziculele posterioare. in timp ce la pisica ele sunt sferice. primul organ vizibil este cordul. care dovedeste vigoarea produsului de conceptie. spre deosebire de vezicula embrionara. iar membrele apar ca niste mici bonturi. care apare ca o zona anecogena. De asemenea. In acest stadiu. situata imediat inapoia diafragmei. pulmonul atelectazic si hiperecogen in raport cu tesutul hepatic.In aceasta perioada embrionii au o forma caracteristica de semiluna. Fetusii se afla in interiorul zonei de placentatie. veziculele embrionare primesc denumirea de ampule fetale si devin alungite la catea. dupa 35 de zile de gestatie. sectiunile sagitale prin uter nu mai permit numararea ampulelor dispuse una dupa cealalta in acelasi corn. cu zona medulara si bazinetul anecogene. delimiteaza interfata hepato-frenica. iar cranial de acesta. Alaturi. iar marginile braului placentar sunt intoarse spre interiorul cavitatii uterine. acestea apar sub forma unor tuburi ecogene. care este rotunda sau ovalara. veziculele embrionare sunt ovoide pe sectiune longitudinala si rotunde pe sectiune transversala la catea. In general. o zona de ecogenitate medie corespunde ficatului. anecogene. cat si transversala. indiferent de incidenta. Din acest moment. in special anse intestinale sau marile vase ale vezicii urinare si uterului. Din aceasta cauza.a 25-a de gestatie. veziculele embrionare au un diametru interior cuprins intre 10 si 20 mm. organogeneza este atat de avansata. Incepand cu ziua a 30-a de gestatie. In zona de insertie placentara. datorita lungimii mari a coarnelor uterine si plierii acestora se intampla frecvent ca fetusi din coarne diferite sa fie alaturati. Incepand cu ziua a 30-a de gestatie. care reprezinta vezica urinara. care la carnivore sunt foarte dezvoltate si se mentin pana la sfarsitul gestatiei. embrionii devin vizibili ecografic la cateva zile dupa ce veziculele embrionare au putut fi vizualizate. mai mica. iar amniosul si alantoida se dezvolta mai mult in lungime decat in diametru. Sectiunea transversala a acestor vase poate imita foarte bine aspectul unei vezicule embrionare tinere. inconjurate de peretele uterin ecogen. pentru a diferentia veziculele embrionare de alte structuri hipo. mai apropiate de vezica urinara. o bradicardie excesiva sunt semne de suferinta fetala. peretele uterin este subtiat. ca o margine de farfurie. Cordul fetal este hipo. Aceasta inconjoara ampula fetala. Dimpotriva. Cele patru compartimente cardiace se disting clar catre ziua a 40-a de gestatie. Alungirea ampulelor permite vizualizarea cu claritate a placentei zonare. In general. un diagnostic de gestatie fiabil poate fi pus in jurul a 25 de zile de gestatie.sau anecogene existente in abdomen. care se intind pe aproape toata lugimea ampulei fetale. Dupa ziua a 35-a . asadar vor apare rotunde. ce se intinde in treimea mijlocie a ampulei. Activitatea cardiaca fetala este primul semn de viabilitate detectabil si ea poate fi pusa in evidenta chiar din zilele a 23-a . se poate recunoaste cu usurinta axul longitudinal si se poate masura lungimea craniupelvis (LCP). uterul isi pierde aspectul moniliform. Cresterea frecventei cardiace fetale ca raspuns la stres este considerata un semn de bun augur. Rinichii sunt hipoecogeni. iar intre zilele 25-30 se pot identifica bataile cardiace fetale (BCF). primul organ ce se recunoaste este stomacul.

iar continutul uterin scade si devine mai omogen.Intre zilele a 40-a . corespunzator tesutului adipos subseros . Piometrul. Primele portiuni ale scheletului care pot fi clar vizualizate sunt oasele fetei si craniului. De asemenea. atunci cand unul sau doi embrioni sunt resorbiti. valoarea predictiva cea mai mare o are DBP. compartimentata de septumuri. pana la disparitia completa. fetometria permite aprecierea dezvoltarii fetusilor. o forma sferica la pisica si ovoidala la catea. endometrita Diagnosticul afectiunilor uterine: complexul hiperplazie glandulo-chistica endometriala . faptului ca fatul devine mai lung decat latimea imaginii monitorului. piriforma sau cu contur neregulat. mucometrul. In caz de mortalitate embrionara. continand resturi de lichide si invelitori fetale. mucometrul. iar uneori se pot vedea vasele sangvine ectaziate. Continutul uterin poate avea uneori particule in suspensie. ceea ce le face dificil de vizualizat cu aparatele obisnuite.pelvis . Sectiunile sagitale se preteaza mai putin pentru numaratoare. datorita plierii coarnelor uterine.5-10 cm). Fetometria La catea si pisica. care este cu atat mai mare.  Diametrul biparietal . trebuie examinate cu grija ambele flancuri. ceea ce are ca efect cresterea ecogenitatii razelor osoase.  Lungimea craniu .a 45-a de gestatie incepe calcificarea scheletului fetal. Dupa ziua a 48-a. LCP devine un parametru dificil de masurat datorita. Intre zilele a 25-a si a 35-a de gestatie se constata faptul ca aceste vezicule nu contin embrioni sau embrionii sunt si ei de dimensiune prea mica. peretele uterin este gros si neregulat. care nu sunt altceva decat peretii uterini alaturati si subtiati. Se considera ca numaratoarea fetusilor da rezultate fiabile atunci cand este vorba de mai putin de cinci produsi. impresia este aceea de atitudine anormala in uter. ca dimensiune. subtire. iar la nivelul zonelor interplacentare de numai 0. cu o marja de eroare. in interiorul cavitatii uterine. vechime etc. incat nu apare conul de „umbra acustica" caracteristic .0-1.parte. endometrita si al formelor de tranzitie reprezinta o indicatie majora a ecografiei aparatului genital la catea si pisica. Uterul puerperal Examenul ecografic al uterului puerperal a fost descris relativ recent la catea si pisica. partiala. care la usoare miscari de balotare a peretelui abdominal sunt puse in miscare si genereaza aspectul caracteristic de “furtuna de zapada". In primele 4 zile postpartum. la frecventa de lucru de 5 MHz. se constata resorbtia lor. Uneori. Adaugand o miscare lenta de translatie in sens caudo-cranial. pe de o. hidrometrul. hidrometrul. Facand sa oscileze sonda.9 cm. Principalele masuratori efectuate asupra corpului fetal sunt:  Diametrul veziculei embrionare (diametrul sacului gestational) -DSG.DT. hipo. cu cat numarul de produsi este si el mai mare. aceasta vezicula este mai mica decat cele aflate in apropiere si nu corespunde varstei gestatiei. Veziculele embrionare au.a 24-a). Zonele de insertie placentara sunt mai voluminoase decat zonele interplacentare. Piometrul poate oferi o varietate destul de mare de aspecte. realizand un contrast evident cu endometrul hiperecogen. ea devenind aplatizata. Momentul optim pentru aceasta manopera este aproximativ in a 28-a . fetusii pot fi numarati. Pentru a efectua numaratoarea fetusilor. Endometrul este inconjurat de miometrul hipoecogen. Daca se urmaresc veziculele respective. iar ceilalti isi continua dezvoltarea in mod normal. piometrul cu cervix inchis ofera imaginile cele mai spectaculoase: zone rotunde sau alungite. destinsa de . diametrul coarnelor uterine la nivelul fostelor zone de insertie placentara este de 1. pot fi examinate aproape simultan cele doua jumatati ale corpului.LCP. Dupa ziua a 24-a postpartum. aspectul este de cavitate unica. uterul apare marit in volum si hipoecogen. astfel incat se prefera sectiunile transversale care permit o orientare mai usoara si o mai buna distingere a celor doua coarne uterine. precum si varsta gestatiei. ramanand vizibile numai razele osoase. atunci cand afecteaza toti embrionii sau.4 cm. de dimensiuni mari (3. in functie de forma de evolutie. iar pe de alta parte. Resorbtia unor vezicule embrionare izolate nu afecteaza in nici un fel dezvoltarea celorlalti embrioni. tesutul osos fetal absoarbe atat de putin ultrasunetele. Peretele uterin tinde sa se subtieze pe masura ce puerperiumul avanseaza (zilele a 8-a .  Diametrul trunchiului la nivelul ultimei coaste .6-0. dar si LCP si DT sunt semnificative. cu continut anecogen si cu perete extrem de subtire. contururile fetale devin putin distincte prin comparatie cu cele ale fetusilor vii. Daca s-a produs moartea fetusilor.a 30-a zi de gestatie. pe parcursul gestatiei.Uneori. flexarii coloanei vertebrale fetale. Astfel.piometru. iar la exterior apare un nou strat hiperecogen. in fazele incipiente ale gestatiei. Aspectul acestor zone este ovoidal pe sectiune longitudinala.DBP. cu corpul excesiv de curbat. Initial. mai frecvent. atunci cand ampulele fetale nu au inceput inca sa se alungeasca. Uterul patologic Mortalitatea embrionara Resorbtia poate fi totala.sau anecogen. evident. DSG s-a dovedit a fi cel mai fiabil parametru pentru determinarea varstei gestatiei intre zilele a 20-a si a 37-a la catea. apoi vertebrele si coastele. de la dreapta spre stanga. In perioada 38-60 de zile de gestatie. primul element care atrage atentia este modificarea formei veziculei. tesuturile moi ale fetusilor morti isi pierd foarte rapid ecostructura caracteristica.

Uretra poate fi localizata excentric. Pentru aceasta. cu ajutorul prostaglandinelor de tip F2-a. In formele de evolutie cu cervix deschis. adenocarcinoame. Este vorba de polipi sau tumori ale peretelui uterin. Un ajutor poate efectua concomitent un tuseu rectal. asadar distensia uterina va fi mai redusa. Piometrul „de bont" apare de obicei tn situatia efectuarii unei ovariohisterectomii subtotale in caz de piometru cu cervix inchis. Capul epididimului acopera polul cranial al testiculului. iar uterul nu. Adesea. aceasta aparand delimitate la exterior de o fina banda hiperecogena . fibromixoame.De asemenea pot exista confuzii intre piometru si ansele intestinale destinse de continut lichid. de care este despartita prin fundul de sac recto-genital. imaginea obtinuta este aceea a unei mase de dimensiuni variabile si ecostructura mixta. iar ecogenitatea variaza de la hiper-la hipoecogen. vizualizarea ei ecografica depinde de talia chisturilor. iar dorsal de rect. pe care se insera ligamentul cozii epididimului. In plus. Fibroamele uterine au aspectul unor structuri hipoecogene. consecinta a aderentelor aparute intre bontul uterin. localizata cranial fata de pubis. iar coada. asociate unei antibioterapii cu spectru larg. dupa ce urmeaza fata dorso-mediala a testiculului. Uterul contine cantitati sensibil mai mici de puroi. neputand diferentia lichidele. Diagnosticul acestei afectiuni este dificil fara ajutorul ecografiei. Prostata este delimitata cranial de vezica urinara. Reducerea volumului prostatei poate fi obtinuta si pe cale medicamentoasa. cu ecostructura neomogena de aspect polichistic si cu vaste zone de necroza. aspectul era de masa tumorala extrem de voluminoasa. ventral de planseul cavitatii pelvine si de peretele abdominal inferior. acoperite de scrotum si separate intre ele de septumul interdartoic.continutul purulent. 38. care sa serveasca drept element de contrast. Ecostructura parenchimului prostatic este de tip omogen. leiomiosarcoame. leiomioame. Afectiunile prostatei sunt extrem de frecvente la caine. pentru a impinge prostata in cavitatea abdominala. precum si de prezenta eventuala a unui continut uterin anecogen. trebuie avut in vedere faptul ca ansele intestinale au peristaltism.Majoritatea femelelor cu piometru sunt tratate chirurgical.Continutul purulent ramas intre ligatura si colul uterin inchis va favoriza dezvoltarea unui proces inflamator local. cu centrul anecogen. de dimensiuni variabile.capsula. Canalul epididimar se continua cu canalul deferent care. Pentru ecografia pe cale transrectala se recomanda utilizarea sondelor endorectale de uz uman. dar pentru cainii de talie mare se poate utiliza si o sonda endorectala pentru iapa sau bovine. Apare in schimb o hipertrofie parietala evidenta. TUMORILE UTERINE Tumorile uterine reprezinta o raritate la catea si pisica. Uretra prostatica poate fi observata uneori ca o mica zona circulara. cand are loc ruperea ramasitelor canalului urac. Epididimul se compune din cap. intra in componenta cordonului testicular. Diagnosticul diferential trebuie facut intre piometru si alte colectii uterine (hidrometrul. patrunde in cavitatea abdominala prin traiectul ingvinal. Testiculele sunt plasate subanal.In ceea ce priveste hiperplazia glandulo-chistica endometriala. dupa care migreaza in cavitatea pelvina in jurul varstei de doua luni. corpul este localizat pe fata dorso-laterala a acestuia. dar exceptionale la cotoi Glanda prostata inconjoara uretra pelvina. hipoecogene. fie prin disurie si dificultati la defecare. de forma rotunda sau ovalara. ecografia nu este utila. fibrosarcoame . foarte bine delimitate. Examenul ecografic al aparatului genital mascul Examenul ecografic al aparatului genital mascul Prostata reprezinta singura glanda anexa a aparatului genital la caine si este bine dezvoltata. care se va manifesta clinic fie ca o vaginita persistenta si rebela la tratament (in cazul in care cervixul se deschide). peretele uterin aparand ingrosat si hiperecogen. Exista insa si cazuri in care valoarea femelei si motivatia proprietarului justifica incercarile de tratament conservativ. corp si coada. acopera polul caudal al gonadei. pentru a se deschide pe fata dorsala a uretrei intraprostatice. prin efectuarea ovario-histerectomiei. fin granulara. iar eficacitatea tratamentului poate fi urmarita ecografic. se pot observa formatiuni ecogene de dimensiuni variabile.Intr-un caz de fibromixom uterin intalnit in clinica noastra. In sectiune transversala se identifica cu usurinta aspectul bilobat al glandei. dorsal fata de vezica urinara si ventral fata de rect. anecogena. prostata se afla in cavitatea abdominala. Imediat dupa nastere. vezica urinara si rect. imaginea obtinuta este total diferita. corpul uterin destins de continutul purulent. aceste dilatatii de aspect ampular putand fi confundate cu o gestatie incipienta. . fibroame. Examenul ecografic al prostatei la caine Examinarea ecografica a prostatei poate fi efectuata pe cale transcutanata sau transrectala. aspectul uterului in piometrul cu cervix deschis este moniliform. situata in regiunea centrala sau dorsala a parenchimului glandular. Pot apare uneori adenoame. prin scanarea cu atentie a zonei de sub vezica urinara se poate decela. astfel tabloul clinic va fi cel care va stabili diferenta. Masculii castrati au o prostata de dimensiuni foarte reduse. in portiunea dorsala a glandei sau o poate traversa chiar prin centru. hemometrul). aderente la peretele uterin. In aceasta situatie. aproape intotdeauna. pornind de la nivelul trigonului vezical. insa hiperecogenitatea in raport cu parenchimul splenic este eel mai frecvent intalnita . mucometrul.

cre§terea exagerata a dimensiunilor prostatei poate genera tulburari de urinare. cu centru necrotic sau hemoragic. care se considera ca sunt datorate fenomenelor de fibroza sau calcificare. produc de obicei marirea in volum a testiculului afectat. coada insa. Infectia se produce de obicei pe cale ascendenta. heterogena. zone hipoecogene slab delimitate alternand cu zone hiperecogene. insa este posibila si contaminarea descendenta de la nivelul aparatului urinar sau de la nivel testicular sau epididimar. Aspectui ecografic in prostatita poate fi similar cu cel din hiperplazia benigna. Epididimul are in general o ecogenitate inferioara fata de cea a testiculului dar. dar care pot evolua si de sine statator. multifocala sau difuza a procesului inflamator. sau tumorile celulelor Sertoli. in cazurile severe. prostatitele sau neoplasmele de prostata. Sunt asociate cu sindromul de feminizare (alopecie simetrica pe trenul posterior. asa cum s-a prezentat anterior. Ecostructura prostatei este. formand mase tumorale de dimensiuni mari. se prezinta adesea ca leziuni unice. Ele deformeaza de obicei testiculul sj pot produce obturarea canalului epididimar. Neoplasmele de prostata apar cu precadere la cainii batrani. de dimensiuni mari. precum si carcinomul nediferentiat. Prostatita reprezinta inflamatia parenchimului prostatic. parenchimul glandular poate aparea omogen. de ecogenitate medie. ginecomastie. Albugineea formeaza o fina zona hiperecogena periferica. Pot evolua unisau bilateral si sunt insotite de hipertestosteronemie. sunt constitute din mici noduli izolati sau care pot conflua. de la uretra sau prostata. hipo. de obicei. Orhitele evolueaza cel mai adesea concomitent cu inflamatiile epididimului. precum si intreruperea continuitatii capsulei prostatice. Chisturile pot fi congenitale sau dobandite. este de cele mai multe ori de natura bacteriana si poate evolua sub forma acuta sau cronica. in majoritatea cazurilor. Atrofia testiculara Semnul caracteristic al atrofiei testiculare este micsorarea gonadei. Suprafata de sectiune este albicioasa sau gri. insotita de marirea in volum a testiculuiui si epididimului. Diagnosticul diferential fata de prostatita este dificil de facut numai pe baza ecografiei. dar se intalnesc si la animale tinere. Aspectul ecografic al tumorilor testiculare este extrem de variabil §i nu este specific pentru fiecare tip de tumora in parte. neteda sau nodulara. Aceasta afectiune presupune o marire in volum a prostatei. iar mediastinum testis apare ca un ecou liniar pe sectiunea sagitala. Ecogenitatea parenchimului prostatic variaza de la hipoecogen la hiperecogen. sub forma de orhiepididimite. avand aspect hipoecogen sau hiperecogen. ca rezultat al tulburarilor hormonale la masculul necastrat. Patologia testiculelor Neoplasmele testiculare La carnivore se intalnesc trei tipuri de tumori testiculare: leydigomul. Capul si corpul epididimului sunt mai dificil de vizualizat.Patologia prostatei Hiperplazia benigna. Neoplasmele voluminoase au in general o ecostructura mixta. Sertolinoamele. ambele testicule pot fi vizualizate pe aceeasi imagine. . dar uneori se pot intalni si testicule atrofiate hiperecogene. respectiv ca un ecou punctiform pe sectiunea transversala. Imaginea ecografica a orhiepididimitei acute a fost descrisa ca fiind difuz hipoecogena. metaplazie scuamoasa. Totusj. reprezinta portiunea cea mai usor decelabila. de culoare galbuie si cu aspect slaninos pe sectiune. insotita de hiperplazie glandulara. Examenul ecografic al testiculelor la caine La examenul ecografic. necastrati. lasand sa se elimine o secretie laptoasa. Totusj. marirea in volum a limfonodurilor sateliti. Contaminarea se produce eel mai frecvent pe cale ascendenta. datorata zonelor hemoragice sau necrozate. Ecostructura parenchimului este izoecogena (normala) sau hipo-ecogena. sau tumorile glandei interstitiale (diastematice) Leydig. De altfel. De asemenea exista posibilitatea aparitiei de tumori testiculare de natura mixta. cu difuzarea leziunilor in tesuturile invecinate. parenchimul testicular apare omogen. Seminoamele nu sunt tumori hormonosecretoare. Pentru confirmarea diagnosticului se recomanda efectuarea unei biopsii prostatice ecoghidata. Leydigoamele. Aspectul ecografic este acela al unei glande marite in volum de pana la patru ori. Seminoamele. Prostatitele. Prostata poate fi simetrica sau asimetrica. este omogena. Uneori apar zone hiperecogene punctiforme. Adesea. Leziunile de tip focal sau multifocal pot apare de asemenea. iar ecostructura. Neoplasmele de prostata. Chisturile prostatice au fost descrise ca formatiuni ce pot insoti hiperplazia benigna. precum si la masculii sterilizati chirurgical. exista cateva elemente a caror prezenta sugereaza existenta unui proces neoplazic: extinderea procesului patologic la uretra si/sau colul vezical. Se constata marirea in volum a glandei. Chisturile prostatice si paraprostatice. ambele datorate hipersecretiei de estrogeni. cele mai frecvent intalnite sunt adenocarcinomul. efectuand o scanare in plan transversal. dar in formele difuze. furou in pozitie „pendulanta") si cu aplazia maduvei osoase. Ca tipuri histologice. adesea nu se mai pot distinge cei doi lobi. sau ambele. cele doua procese patologice pot evolua concomitent. defecare sau chiar locomotorii. poate fi izoecogen cu gonada. sertolinomul si seminomul. in functie de evolutia focala. in timp ce congenerul se atrofiaza.sau hiperecogen. tumorile celulelor liniei seminale. simetrica sau nu. dar este posibila si infectarea prin plagi penetrante. uneori.

ecostructura rinichilor si alegerea locului de punctie . aplicate pe suprafata pleoapei sau direct pe suprafata corneana.cel mai frecvent se realizeaza investigatii ale ochiului si orbitei. in special in cazul glomerulonefropatiilor insotite de hipoproteinemie sau a IRA. contentia animalului. sau din regiunea paracostala si aplicarea unui gel steril pe portiunea de interes . de vezica biliara sau hilul hepatic Punctia biopsica rinichiului se recomanda pt a confirma sau elimina dianosticul prezumtiv initial.tehnica directa (investigarea ecografica a zonei de interes. bine delimitat de formatiunile adiacente. conform tehnicilor morfopatologice sau chirurgicale specifice . evidentiindu-se ca formatiuni cu ecostructura omogena.pregatire preoperatorie:testarea coagulabilitatii. departe de diafragm. Prin examen ecografic au fost diagnosticate la carnivore leziuni cerebrale sau medulare (tumori intradurale). pozitia. Pot fi investigate componentele faringelui. Ecografie intervenţională Tehnicile interventionale ecoghidate au permis si perfectionarea procedurilor terapeutice tanscutanate (drenarea colectiilor cavitare. in afara de un ecograf este necesar un echipament suplimentar.Atrofia testiculara poate apare ca o consecinta a imbatranirii. forma.examinarea ecografica a rinichiului in 2 planuri pt a obtine detalii privind marimea. bazat pe datele de anamneza. tip hiperecogen. ce consta in trusa de ace de aspiratie si biopsie.examinarea ecografica a rinichiului dupa realizarea punctiei pt a identifica evenualele hemoragii postbiopsice .tehnica noninvaziva . functionale. aspirator si seringi. cat si in plan transversal. Examenul ecografic în afecţiuni ale formaţiunilor cervico-cefalice . Dupa penetrarea capsulei renale.se realizeaza fara costuri ridicate Tehnica punctiei renale: .abordarea zonei renale de interes.realizarea punctiei renale. numai la cainii mai in varsta corpul vitros poate capata ecogenitate.tehnica rapida .atasarea acului de punctie la sonda ecografica. Pentru examinarea camerelor ochiului se poate recurge la interpunerea unei mase de lichid care sa indeparteze formatiunile apropiate de sonda ecografului Se recomanda examinarea atat in plan longitudinal. precum si in cazul testiculelor ectopice. tunderea si aseptizarea zonei Tehnici de punctie ghidata ecografic: . . laringelui. radiografice. Biopsia hepatica se realizeaza de obicei din lobul medial stang sau lateral stang. in acest din urma caz. marcarea ei.tehnica „mainii libere”(cu pozitionarea acului in apropierea locului de biopsie si urmarirea pozitiei acului) Punctia biopsica hepatica ecoghidata. Avantajele punctiei biopsice a rinichiului: . Pot fi vizualizate structurile camerei anterioare. corpului vitros. Ectopia testiculara sau criptorhidia poate fi abdominala sau ingvinala. remedierea obstructiilor biliare sau urinare) Pentru realizarea acestor tehnici. acoperita de un material de protectie steril . urmata de introducerea acului de punctie) . Musculatura extrinseca a globului ocular nu poate fi diferentiata.tunderea sau raderea parului din regiunea abdominala ventrala. Intrucat punctia ghidata ecografic este o interventie chirurgicala. testiculul putand fi decelat prin palpatie 39. ecografice. acul poate fi identificat ca o formatiune liniara hiperecogena fina la nivelul parenchimului renal .se preteaza la pacientii la care anestezia reprezinta un risc .realizarea unei incizii de dimensiuni reduse la nivel cutanat pt a facilita inaintarea acului de punctie . dar si in caz de neoplasm al testiculului congener. lnn regionali si tiroida 40. iar nervul optic nu poate fi urmarit. Granuloamele parazitare pot avea localizari diferite la nivel periglobular. ale structurilor de neoformatie de la nivel cranian si pt evaluarea formatiunilor endocraniene Ochiul se examineaza folosind sonde de frecventa inalta. presupune pozitionarea sondei ecografului sub stern. umoarea apoasa si corpul vitros au in mod normal aspect anecogen. iar sterilizarea instrumentarului este obligatorie si sonda ecografului trebuie sa fie in conformitate cu standardele in domeniu fiind recomandata folosirea ei acoperita cu un cauciuc steril. irisului si retinei Cristalinul. cristalinului. fizice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful