P. 1
Rfecuperare in Cifoscolioza

Rfecuperare in Cifoscolioza

|Views: 726|Likes:
Published by Cindea Iordan Delia

More info:

Published by: Cindea Iordan Delia on Jun 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/24/2013

pdf

text

original

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării Şcoala Tehnică Postliceală „Henri Coandă” Baia Mare

Proiect

EXAMENUL DE ABSOLVIRE A ŞCOLII POSTLICEALE CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL BALNEOFIZIOTERAPIE ŞI RECUPERARE
ÎNDRUMĂTOR Prof. RUS DACIANA ABSOLVENT FILIMON (DUMITRU) DUMITRU

BAIA MARE 2012

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării Şcoala Tehnică Postliceală „Henri Coandă” Baia Mare

Proiect

MIJLOACE DE RECUPERARE ÎN CIFOSCOLIOZĂ

ÎNDRUMĂTOR Prof. RUS DACIANA DUMITRU

ABSOLVENT FILIMON (DUMITRU)

BAIA MARE 2012

CUPRINS

PARTE GENERALĂ

Capitolul I

1.1 Anatomia coloanei vertebrale 1.2 Biomecanica coloanei vertebrale

Capitolul II

Cifoscolioza 1. Cifoza 1.1 Definiţie 1.2 Etiopatogenie 1.3 Clasificare 2. Scolioza 2.1 Definiţie 2.2 Etiopatogenie 2.3 Clasificare 2.4 Cauze

3. Cifoscolioza 3.1 Definiţie 3.2 Etiopatogenie 3.3 Tabloul clinic 3.4 Examenul clinic 3.5 Prognostic 3.6 Investigaţii paraclinice

PARTE SPECIALĂ

Capitolul I Obiectivul studiului Capitolul II Material şi metodă Capitolul III Tratamentul cifoscoliozei 3.1. Principiile şi obiectivele tratamentului BFT 3.2. Tratamentul prin hidro-termoterapie 3.3. Tratamentul prin electroterapie 3.4. Tratamentul igienodietetic 3.5. Tratamentul medicamentos 3.6. Tratamentul kinetoterapic

Tratamentul prin masaj 3.8.3. Concluzii .9. Terapia ocupaţională 3.10.7. Motivarea alegerii temei 2. Tratamentul ortopedico-chirurgical Capitolul IV Studiu de caz Capitolul V 1. Tratamentul balneologic 3.

“Sănătatea este darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura stie să-l facă.” Michel de Montaigne .

PARTE GENERALĂ .

Regiunea cervicală : Oase: cele 7 vertebre cervicale. romboizi. 365 de ligamente si asupra căreia actioneaza 750 de muschi. Muşchii: marii dorsali. b. m. m. Curburile normale dau coloanei o mare elasticitate.2 BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE . spinali (care formează masa comună cu marii dorsali). intercostali şi subcostali. sacral (5 vertebre sudate intre ele) si coccigian (4-5 vertebre rudimentare). Regiunea lombară: Oase: cele 5 vertebre lombare Muşchii: m. extensorii capului (m. 24 de discuri. permiţându-i să se comporte în cădere ca un resort. interspinoşi. splenius). deşi aceştia intră şi la masajul regiunii cervicale si la umăr. amortizându-le. m. lombar (5 vertebre). dreptul anterior al capului.şi supraspinoşi. păstrează proecţia centrului de greutate în interiorul poligonului de susţinere. a. m. micul oblic al capului). porţiunea superioară a muşchilor trapezi. marele drept posterior al capului. flexorii capului (m.1 ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE Coloana vertebrală este un sistem complex. intervertebrali. Transverso-spinoşi). primele două se numesc ATLAS si AXIS.CAPITOLUL I 1. m. c. dorsal (12 vertebre). m. sternocleidomastoidian). oblicul mare al capului. rotatorii capului (m. pătratul lombar.Chiar atunci când una din curburi este accentuată (cifoza sau lordoza) coloana işi recapătă echilibrul exagerând curbura din regiunea învecinată. 344 de suprafeţe articulare.m. Tot curburile. infra. m. m. spre deosebire de spatele plat. m. trapezi (partea lor inferioară). Regiunea dorsală: Oase: coloana vertebrală dorsală (12 vertebre care se articulează cu 12 perechi de coaste prin articulaţiile costo-vertebrale). lungul capului. m. m. m. Muşchii: paravertebralii cervicali (în profunzime). proprii ai coloanei (paravertebrali. micul drept posterior al capului. dinţaţi postero-superiori si postero-inferiori. m. ilio-costali. ilio-costali. m. m. Mai putem adăuga m. proprii coloanei vertebrale lombare (paravertebralii). 1. în structura căruia intră 33 – 34 de vertebre. Cele 5 segmente ale coloanei vertebrale sunt: cervical (7 vertebre). m.

forma articulaţiilor intervertebrale şi de gradul de compresibilitate a ţesutului fibrocartilaginos din care este compus discul. precum şi la nivelul celorlalte articulaţii. în timp ce ligamentul vertebral comun posterior. pe segmente şi în totalitate. 2: . si ca o rezultantă a acestora – circumducţia. Inserţia proximală şi distală a muşchilor este expusă în tabelul nr. ligamentul supraspinos şi muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune. învingând forţele gravitaţionale. sunt redate în tabelul nr. ligamentele galbene. Amplitudinile medii normale. rotaţia.1: Segmentul Cervical Dorsal Lombar Total Flexia 70˚ 50˚ 40˚ 160˚ Extensia 60˚ 55˚ 30˚ 145˚ tabelul nr.1 Înclinarea 30˚ 100˚ 35˚ 165˚ Rotaţia 75˚ 40˚ 5˚ 120˚ Mişcarea de flexie ventrală. în care intervin mai multe segmente vertebrale. mai ales dreptul abdominal şi cei doi oblici.Mişcările coloanei. precum şi muşchii subhioidieni şi sternocleidomastoidianul. porţiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată. grupul antagonist al extensorilor coloanei intră în acţiune şi gradează flectarea trunchiului. În miscarea de flexie. ligamentele interspinoase. În poziţia ortostatică. Ele se realizează prin cumularea uşoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale. înclinarea laterală. sunt mişcări complexe. Aceste mişcari sunt limitate de rezistenţa ligamentelor. muşchii care iniţiază mişcarea de flexie sunt cei ai peretelui abdominal. indiferent de amplitudinea lor. psoasul iliac. Coloana vertebrală prezintă mişcări complexe rezultate din micromişcarile cumulate ale tuturor articulaţiilor intervertebrale: flexie-extensie. Odată miscarea iniţiată. care au loc la nivelul discurilor intervertebrale.

nr 2 Miscarea de extensie. fosa iliacă internă Micul trohanter tabelul. linia alba.Denumirea Inserţie Proximală Distală Stern-clavicula Vertebre C3-C7 Apofizele transverse ale atlasului Vertebre D1-D3 Sternocleidomastoidian Drept anterior cap Mic drept anterior cap Apofiza mastoidă Occipital Occipital Lungul gâtului Mare drept abdominal Mare oblic abdominal Atlas Cartilaje costale 5. 7 Ultimele 7-8 coaste Corp pubis Marginea externă a crestei iliace. În miscarea de extensie. linia albă Arcada crurală. apofizele transverse Mic oblic abdominal Ultimele 3-5 coaste. în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. pubis lombosacrate Psoas iliac Vertebre lombare. 3: . 6. Extensia este blocată în ultima fază de intrare în contact a apofizelor articulare şi a apofizelor spinoase. porţiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate. Inserţiile muşchilor sunt expuse în tabelul nr. spina iliacă anterosuperioară. pubis. spina iliacă anterosuperioară.

3 Apofiza spinoasă Mişcarea de înclinare laterală. apofizele transverse ale atlasului si axisului apofizele spinoase D1-D5 Mare complex Mic complex Mare drept posterior al gâtului Mic drept posterior al gâtului Mare oblic posterior al gâtului Mic oblic posterior al gâtului - Iliocostal Lung dorsal Spinotransversal Interspinoşi Sacrospinalul Apofize spinoase. coaste Baza sacrului Apofiza spinoasă tabelul nr. Mai pot interveni şi muşchii şanţurilor vertebrale şi în special sistemul transversospinos. Împreună produc o mişcare de înclinare laterală pură. . intertransversalii şi dreptul lateral al capului. apofiza mastoidă. de asemenea mişcarea.Denumirea Inserţia Proximală Distală Spenisul capului Occipital. În tabelul nr. apofize transverse. Ligament cervical posterior. psoasul. 4 sunt descrise inserţiile muşchilor care fac înclinarea laterală: pătratul lombar. Contracţia unilaterală a grupului flexor poate provoca.

spina iliacă anterosuperioară. 4 Mic trohanter Apofiza transversă Psoas iliac Intertransversali Mişcarea de rotaţie. Răsucirea se execută prin oblicii abdominali şi prin intercostali. Coloana dorsală se rotează puţin şi numai dacă se înclină lateral. linie alba Arcada crurală. apofize transverse lombosacrate Mare oblic abdominal Mic oblic abdominal Pătratul lombar Ultimele 3-5 coaste. Când coloana este flectată. Ei sunt ajutaţi de sistemul spinotransvers al muşchilor şanţurilor . mai ales în segmentul dorsolombar. care acţionează folosind coastele drept pârghii. acromion. Mişcarea de rotaţie este maximă în regiunea cervicală. unde atinge 75˚. fosa iliaca internă Apofiza transversă tabelul nr. linia alba. În coloana lombară mişcarea de răsucire se execută când coloana este în extensie. mişcarea de răsucire din segmentul lombar nu este posibilă. pubis Coasta a12-a. apofize transverse Creasta iliacă L1-L5 Vertebre lombare.Denumirea Sternocleidomastoidian Scaleni Muşchii cefei care fac si extensie (+transversalul gâtului) Trapez Inserţia Proximală Apofiza mastoidă Apofize transverse cervicale Distală Stern-clavicula Coasta 1 si 2 Protuberanţa occipitală externa. pubis. spina omoplat Marginea externă a crestei iliace. apofize spinoase cervicodorsale Ultimele 7-8 coaste Clavicula. spina iliacă anterosuperioara.

acromion. apofize spinoase cervicodorsale Ultimele 7-8 coaste Muşchii cefei Mare oblic abdominal Marginea externă a crestei iliace. Răsucirea de aceeasi parte se datoreşte marelui dorsal. fosa iliacă internă Psoas iliac tabelul nr. 5: b) Rotatori de partea opusă Inserţia: muşchiului Proximală Sternocleidomastoidian Apofiza mastoidă Trapez Protuberanta occipitală. linia albă Micul trohanter Vertebre lombare. lungului gâtului şi oblicului mic abdominal. spleniusului. Inserţiile muşchilor sunt redate in tabelul nr. spina iliacă anterosuperioară. spina omoplatului Capitolul II Cifoscolioza . în timp ce răsucirea de partea opusă se datoreşte spinotransversului şi marelui oblic abdominal. pubis.5 Distală Stern-claviculă Claviculă.vertebrale.

1. fără a avea un tonus muscular şi ligamentar suficient. b) patologice: prezintă modificări (deseori ireductibile) ale coloanei vertebrale.3. localizată de obicei cervico-dorsal la bărbaţi şi dorso-lombar la femei. cu convexitatea curburii orientată posterior. un exemplu de cifoză este expus în jumătatea dreaptă a imaginii nr. Cifoza 2. La adult spondilita anchilozantă este una din cele mai frecvente cauze ale cifozelor cervicodorsale progresive şi ireductibile.1. . Clasificare Cifozele sunt de doua feluri: a) funcţionale: la ele nu se constată modificări morfologice ale coloanei vertebrale şi sunt : 1) habituale (de obişnuinţă. 3) profesională: sunt profesii în care predomină atitudinea cifotică (cum ar fi munca de birou). prin exagerarea curburilor normale ale acesteia. de asemenea. 2) de creştere: produse din cauza disproporţiei dintre creşterea exagerată în înălţime şi nedezvoltarea corectă a muşchilor.1. 1. poziţia greşită în bancă sau la locul de muncă. unele predispozante ca: Insuficienţa musculară. Vârstnicii cu osteoporoză sau osteomalacie şi tasare anterioară a discurilor intervertebrale prin hipotonia paravertebralilor prezintă. 4) compensatorii şi datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor). de deprindere). o cifoză mai mult sau mai puţin accentuată.2.1. etc.2. în plan sagital (antero-posterior). miopia. Figura 1 2. Definiţie Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale. 2. cum este cazul la adolescenţii care au crescut repede în înălţime. Etiopatogenie Cifozele au cauze multiple.1.

cu evoluţie progresivă şi cu consecinţe asupra morfologiei şi funcţionalităţii acestuia. platispondilia. Scolioza 2.2. pot determina apariţia fracturilor de coloană şi a cifozei consecutive. curara. Etiopatogenie Există mai multi factori etiologici: . cifoza histero-traumatică. paralizia cerebrală infantilă. 6) endocrine şi carenţiale-osteoporoza. rahitism.Tipurile de cifoze patologice sunt: 1) congenitale: microspondilia. hernia de disc. sindroame extrapiramidale.această deviaţie patologică este vizibilă în jumătatea dreaptă din figura 2: Figura 2 2. 4) reumatice: (inflamatorii) spondilita anchilozantă. canalul lombar strâmb. 2. 3) distrofice: maladia Scheuermann. insuficienţa musculo-ligamentară distrofică. osteomalacia. 2) traumatice: luxaţia şi fractura vicios consolidată. agenezia discului intervertebral. incomplet reductibilă a rahisului. boala Cushing. insulină. 7) cifoze medicamentoase: administrarea îndelungată de cortizon.1. tumorale (mielomul multiplu.2. Definiţie Scolioza este o deviaţie laterală. metastaze osoase) 5) paralitice (neurologice): este compromisă musculatura regiunii.2.

Wynne-Davies a propus o transmitere dominantă sau multifactorială.3. în total în 28% din cazuri există o scolioză în familie. că în 79% din cazuri au existat anomalii ale funcţiei echilibrului. în 150 de cazuri de scolioză idiopatică studiate. blocuri vertebrale.Ereditate . Scoliozele funcţionale: a) atitudinea scoliotică b) scolioza profesională şi din tulburari de auz şi vedere c) scolioza statică: 1) prin asimetrie de bazin (redoare a şoldului) 2) prin ascensionarea congenitală a omoplatului 3) prin inegalitatea membrelor inferioare d) scolioza antalgică (sindromul vertebral din discopatia vertebrală) Scoliozele structurale: a) Scolioza congenitală: 1) cu malformaţii vertebrale asimetrice: hemivertebre. Factori de creştere şi antropometrici .În 1968. boala Ehlers-Danlos. Grupul martor nu prezentă anomalii decât în 5% din cazuri. boala Marquio 2) afecţiuni musculare (miopatii): distrofii musculare. după studierea a 114 cazuri. boala Lobstein. boala Recklinghausen. 2. miopatii metabolice 3) afecţiuni neurologice: boala Friedreich.Yamada a observat. cu repercursiuni asupra propriocepţiei şi asupra reflexelor oculomotorii. sacralizare. condrodistrofii (nanism) 2) fără malformaţii vertebrale: scolioza idiopatică a nou-născutului b) Scolioza apărută în cursul creşterii: 1) afecţiuni genetice: sindromul Marfan. poliomielita. sindroame miotonice. Clasificare Scoliozele sunt împarţite în două grupe principale: scolioze funcţionale (nestructurale) şi scolioze structurale. Factori neurologici şi de echilibru .2. paralizia cerebrală infantilă 4) rahitismul .Creşterea asimetrică a coloanei vertebrale a fost propusă frecvent pentru a explica apariţia unei scolioze. miopatii congenitale. În acest studiu.

funcţionale sau atitudinile scoliotice se caracterizează prin faptul că deviaţia laterală a coloanei este complet reductibilă clinic si radiologic în poziţia culcat. tumori vertebro-medulare. asimetria discretă a triunghiului taliei. costectomii. congenitale. Scoliozele structurale Cauzele care duc la apariţia scoliozelor structurale pot fi neurologice. genetice. toracoplastie. de contracturi musculare paravertebrale antalgice ca în hernia de disc etc. siringomielită. sunt însoţite de gibozitate laterală prin rotaţia . scolioze tetanice 3) empiem toracic cu retracţie fibroasă d) Scoliozele idiopatice (esenţiale): cele mai frecvente (75%): 1) scolioza infantilă (0-3 ani) 2) scolioza juvenilă (3-14 ani) 3) scolioza adolescenţilor (cea mai frecventă după pubertate) 4) scolioza idiopatică a adultului (posibil debut în adolescentă) 2.4. metabolice. musculare. În scoliozele structurale coloana vertebrală prezintă modificări ce se accentuează în perioada de creştere sau de-a lungul evoluţiei bolii de bază care duc la deformări ale corpilor vertebrali. de anchiloze ale şoldului în poziţii vicioase.2. Scoliozele nestructurale. dar marea majoritate a scoliozelor au cauză necunoscută (ex.c) Scoliozele secundare unor afecţiuni dobândite: 1) osoase: traumatisme (fracturi-luxaţii). Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive şi dispar odată cu dispariţia sau corectarea cauzei care le-a produs. poliomielită. Cauze Scoliozele nestructurale Scoliozele nestructurale (funcţionale) pot fi provocate de inegalităţi ale membrelor inferioare. Acest tip de scolioze nu se însoţesc de modificări de structură vertebrală sau gibozitate şi se reduc spontan sau prin intervenţie minimă. un şold usor ascensionat şi chiar un uşor dezechilibru lateral al trunchiului. igienă vertebrală deficitară sau. inegalitate de membre inferioare cu dezechilibru al bazinului (dezechilibru mecanic redresat prin aplicarea unui talonet). Scoliozele structurale constau într-o inflexiune laterală a rahisului cu raza mare de curbură ce antrenează un aspect discret asimetric al ansamblului spatelui: un umăr mai ascensionat. insuficienţă musculoligamentară. Această situaţie se întalneşte în cazul unei creşteri rapide. laminectomie 2) neurologice: neurofibromatoză. uneori. dar se combină frecvent cu atitudinea cifolordotică. omoplatul mai proeminent. Atitudinea scoliotică nu se însoţeşte de o rotaţie a vertebrelor. scoliozele idiopatice: aproximativ 75%).

Figura 3 2. Gibozitatea este situată de partea convexităţii curburii. Etiopatogenie .vertebrelor în jurul axului lor vertical şi sunt rigide. Cifoscolioza 2.1.2.3. cu convexitate posterioară şi curbură laterală deci este o combinaţie între deviaţia patologică întâlnită în cifoză şi cea întâlnită în scolioză. Definiţie Cifoscolioza este o deviaţie dublă a coloanei vertebrale. În figura 3 se poate observa o scolioză cu înclinarea laterală spre dreapta în jumătatea stângă a figurii şi o hipercifoză în jumătatea dreaptă a figurii.3. 3.

Anteflexia rahisului pune şi mai bine în evidenţă tulburarea de statică. lombosacrată sau dorsală inferioară. prezenţa unui umăr ascensionat sau a unui şold proeminent. instalarea deviaţiei rahisului este precedată de dureri vagi însoţite sau nu de mialgii sau radiculite care cedează la repaus. prin creşterea asimetrică a coloanei vertebrale. Este posibil ca acesta să aibă loc chiar în perioada copilăriei sub forma unei scolioze infantile cu o cuneiformizare vertebrală care evoluează în perioada de creştere devenind evident clinic. Curbura poate fi dorsală. În afara de deformarea toracelui..3. 2. iar copilul scade în înalţime. La inspecţie cu pacientul în ortostatism se stabileşte sediul şi mărimea curburii. însoţită sau nu de curburi compensatorii. b) Scolioza de gradul II (scolioza fixată) poate să fie încă reductibilă. Scolioza se reduce prin flexia trunchiului la 90*. starea generală se alterează progresiv ca urmare a disfuncţiilor organice şi a durerilor. are consecinţe estetice şi funcţionale majore şi afectează organele toracale şi abdominale.La fel ca şi în cazul cifozei şi scoliozei în afară de cauza idiopatică există alte cauze multiple şi în cazul cifoscoliozei. La vârstnicii cu osteoporoză sau osteomalacie. precum şi de contractura muşchilor spatelui de partea convexităţii. Coastele de partea concavităţii se ating. prin ereditate. când creasta iliacă şi spina iliacă proemină de partea concavităţii. Clinic se descriu trei grade de scolioză: a) Scolioza de gradul I este mobilă şi reductibilă (nefixată) şi poate fi confundată cu atitudinile scoliotice funcţionale. Contractura paravertebrală percepută pe partea concavă a deviaţiei este însoţită de dezechilibrul şi prăbuşirea (colapsul) rahisului şi de rotaţia vertebrelor cu modificările toracelui caracteristice. ori lombară. la adolescenţii care au crescut repede în înălţime fără a avea un tonus muscular şi ligamentar suficient. Tabloul clinic Debutul este greu de precizat. 3.6 Examenul clinic Acesta include investigaţii statice şi dinamice ale coloanei vertebrale.3. . în timp ce de partea convexităţii se îndepărtează între ele. fibrilaţii musculare şi dureri la presiunea inserţiilor acestora. Toracele devine asimetric (plat de partea convexităţii şi proeminent de partea opusă). De multe ori instalarea scoliozei coincide cu creşterea rapidă în înalţime în perioada pubertară.S” inversat. În stadiile foarte avansate cu înfundarea toracelui şi expansiunea coastelor spre oasele coxale (torace mic) apar tulburări grave ale organelor interne. c) Scolioza de gradul III este ireductibilă (retracţia musculoligametară asociază modificări osoase avansate). Curburile compuse (compensatorii) realizează scolioza în . Pot să apară curburi laterale compensatorii. Rareori.

Pentru aprecierea reductibilităţii curburilor patologice se utilizează radiografiile în inflexiune laterală maximă. scoliozele structurale se pot accentua în perioada de sarcină. Supleţea curburilor se apreciază prin înclinarea coloanei (anteflexia reduce o curbură posturală sau statică şi exagerează o scolioză structurală) sau prin suspendarea pacientului prin intermediul cadrului cu căpăstru Glisson. Se practică radiografia coloanei de faţă în ortostatism. 2. Odată încheiată osificarea scheletului încetează şi evoluţia scoliozei.5. Investigaţii paraclinice Examenul radiologic este fundamental. iar înalţimea gibusului cu bolnavul în anteflexie şi lungimea săgeţilor (distanţa dintre apex şi fir) se măsoară cu rigla.3. Important în diagnosticul scoliozelor este aprecierea egalităţii membrelor inferioare. indiferent de etiologie (unele scolioze infantile se pot corecta spontan). La femeie. în urma unor eforturi profesionale (insuficienţă musculoligamentară) sau în urma degenerescenţei discale. * precizarea gradului de înclinare şi rotaţie a coloanei. fiind cu atât mai grave cu cât vârsta de debut este mai mică. * compararea vârstei osoase cu cea cronologică * urmărirea evoluţiei sub tratament.4. ştiind că evoluţia unei scolioze conduce oricum spre o cifoscolioză sau scoliolordoză. dacă se poate în întregime. Prognostic Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive şi dispar odată cu dispariţia sau corectarea cauzei care le-a produs.Examenul cu firul de plumb aplicat pe vertebra C7 apreciază dezechilibrarea scoliozei (dacă firul trece în afara şanţului interfesier). * măsurarea angulaţiei curburii.3. . 2. cu bazinul fixat în poziţie de echilibru sau prin suspendare cu ajutorul colierului Sayre pentru aprecierea reductibilităţii spontane globale (radiografie în suspensie). bolnavul fiind în clinostatism. Radiografia de profil este necesară doar la prima examinare. Scoliozele structurale evoluează în perioada creşterii. inclusiv crestele iliace. * clasificarea diferitelor tipuri de curburi. El permite: * determinarea numărului de curburi. alaptare şi menopauză.

PARTE SPECIALĂ CAPITOLUL I .

recuperarea funcţională prin ameliorarea mobilităţii coloanei vertebrale şi redobândirea curburilor fiziologice normale. electroterapie în special în stadiul iniţial al afecţiunii influenţează foarte mult evoluţia bolii. hidroterapie. Proiectul de faţă îşi propune să arate faptul că îmbinarea diferitelor metode de recuperare prin kinetoterapie. Aplicarea corectă a balneofizioterapiei aduce beneficii esenţiale pentru recuperarea stării de sănătate a pacienţilor cu cifoscolioză dacă este făcută în centre specializate cu personal calificat.OBIECTIVUL STUDIULUI Rolul kinetoterapiei în această afecţiune este primordial. masaj. CAPITOLUL II MATERIAL ŞI METODĂ . Depistarea precoce la copii a cifoscoliozei sau a atitudinilor scoliotice este foarte importantă deoarece în timpul fazei de creştere a sistemului osos este mai uşor să se realizeze o recuperare deseori totală.

Recomandări la externare . Examen clinic local 8. Antecedente personale şi heredocolaterale 5. Tratamentul fizical-kinetic se aplică cu aceleaşi mijloace specifice dar cu o metodologie diferită în funcţie de gravitatea deformărilor coloanei vertebrale şi a localizării lor. Sporturi terapeutice 13. Constantin Opriş din Baia Mare. Motivele internării 3. Examen de laborator 9. Examen clinic general 7. Diagnostic 4. Tratament balneofizical şi kinetic 12. Observaţii la sfârşitul tratamentului 14. Date personale 2. Istoricul bolii 6. Astfel studiul de caz va cuprinde: 1.Partea specială a acestui proiect cuprinde tratamentul cifoscoliozei şi trei cazuri clinice care au fost studiate in perioada 15 octombrie 2011 – 30 aprilie 2012 la Spitalul Judeţean dr. Tratament igienodietetic 10. Tratament medicamentos 11.

Capitolul III Tratamentul cifoscoliozei 3. Tratamentul prin hidro-termoterapie Termoterapia locală se foloseşte ca procedură de relaxare musculară. Crearea unui comportament igienic şi ergonomic va proteja coloana. de numai câţiva centimetri de la tegument.T. * creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv. Mijloacele se aleg în funcţie de posibilităţi şi pot fi extrem de simple sau sofisticate. * hipertermia locală şi sistemică. în care efectul de penetraţie este mai redus. parafină etc. cataplasmă cu muştar. sunt următoarele: * combaterea durerii * refacerea echilibrului muscular * tonifierea musculaturii * refacerea mobilităţii articulare * recâştigarea mobilităţii coloanei vertebrale Tratamentul funcţional are ca scop promovarea exerciţiilor de asuplizare a coloanei. Acţiunea: nămolul are mai multe efecte: * efect mecanic. cu nămol şi nisip este mai benefică decât căldura uscată. * hiperemia. * creşterea tonusului muscular. 3. 1. Durata unei şedinte este de 20-40 minute. Efectele de bază ale termoterapiei sunt: * analgezia. Pentru încălzirea structurilor profunde se folosesc microundele sau undele scurte. producând excitaţia pielii . preîntâmpinând evoluţia şi agravarea cifoscoliozei.F. de armonizare a curburilor fiziologice şi de tonifiere a musculaturii paravertebrale. produsă de diatermie şi ultrasunete * căldura superficială. Încalzirea superficială se realizează cu lampa Solux. Împachetarea cu nămol Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 – 40°C pe o anumită regiune. Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de kinetoterapie şi masaj. Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de caldură. Important este că indicaţia de termoterapie să fie corectă şi metodologia de aplicare să fie respectată. produsă de celelalte tehnici. Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicaţii: * caldura profundă. sare caldă.1. Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină. creşterea metabolismului tisular local prin vasodilataţia cutanată şi musculară. Principiile şi obiectivele tratamentului BFT Obiective urmărite de tratamentul B.2.

în perioada de creştere (ele stimulează metabolismul fosfo-calcic şi cel al vitaminei D) şi contraindicate la persoanele cu probleme cardiace. la temperaturi variate asupra diferitelor regiuni ale corpului. Apoi pacientul este invitat să execute singur mişcările de mai înainte. Expunerea la soare se face cu precauţie. La cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic. Băile de abur complete Se execută într-o cameră supraîncalzită de vapori. În timpul procedurii se pune o compresă rece pe cap. timpul de expunere se creşte treptat în zilele următoare. Durata băii este de 20-30 minute. 5. * efect chimic. Duşul subacvatic Este aplicarea unui duş cu presiune mare (de la 1 la 8 atmosfere) şi cu temperatura mai mare cu 1-3*C decât apa de baie în care se află pacientul. 6. Se pleacă de la o temperatură iniţială de 38 – 42°C şi se urcă treptat la 50 ~ 55°C. cu temperatura între 60-120*C. Pe toată durata procedurii se va aplica pe frunte o compresă rece. 8. Se efectuează într-o cadă mai mare sau într-un bazin cu apă la temperatura de 37-38*C. Baia kinetoterapeutică Este o baie caldă la care se asociază mişcări în toate articulaţiile bolnavului. Se mai pot practica în dulapuri speciale orizontale sau verticale. 3. Băile de lumină Se realizează în dulapuri de lemn cu becuri. dar cantitatea e mai abundentă decât la baile de abur. 2. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant şi resorbiv. la temperatura de 40°C. Pacientul este invitat să intre în baie şi este lăsat liniştit 5 minute. dar şi pentru a readuce temperatura corpului la normal). Băile de soare şi nisip Utilizează spectrul solar complet. cu excepţia articulaţiilor unde mişcarea se face circular. 3. iar cele parţiale în dispozitive adaptate. ceafă sau inimă. 7. Cataplasmele Constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe. Acest duş subacval acţionează prin factorii termic şi mecanic ai apei. Durata totală a duşului este de 5-15 minute. 4. Ele acţionează prin factorul termic. Sunt mai usor suportate decât cele de abur cald. Aceste băi sunt indicate mai ales la copii. iar transpiraţia începe mai devreme. prin resorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol. Durata băilor este de 5 – 20 minute. precum şi pentru acţiunea antispastică si antialgică. Coloana de apă este dirijată oblic pe tegument. 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului. Căldura radiantă produsă de băile de lumină este mai penetrantă decât cea de abur sau aer cald. după aceea tehnicianul execută sub apă toate mişcările posibile în toate articulaţiile timp de 5 minute (pacientul este pasiv). care provine de la radiatoare supraîncalzite în atmosferă încinsă. Transpiraţia se instalează mai încet. Baia se termină cu o procedură de răcire. Procedura se încheie cu un duş mai rece (pentru curăţare. Băile de aer cald Folosesc căldura uscată.3.* efect fizic: temperatura corpului creşte cu 2 – 3°C. Tratamentul prin electroterapie .

masaj. de a asupliza musculatura şi ligamentele retractate şi sclerozate (ionizările cu iodură de potasiu 45%. curenţii diadinamici. aduce o contribuţie substantială în pregătirea musculaturii pentru programele de kinetoterapie. Şi aici.5. Ultrasunetele se folosesc în special pentru efectul mecanic. Rolul său este de a reduce retracţiile şi contracţiile prin încălzirea profundă a regiunii (ultrasunete. PL). Contracturile musculare. folosind frecvente excitomotorii în forma SPECTRU. a frigului şi a oricăror condiţii de mediu care nu sunt benefice pentru organism. Curentul interferenţial în aplicaţie statică. efectul antalgic fiind potenţat de alegerea unor soluţii medicamentoase cu efect anestezic de suprafată (xilină.Electroterapia are unele aplicaţii în deformările coloanei.cu multa mişcare. ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazonă). Tratamentul medicamentos . Esenţial este ca mărimea electrozilor să acopere integral zona de tratat. novocaină). diadinamici). Tratamentul igienodietetic Tratamentul igienodietetic se realizează prin menţinerea unui regim alimentar bogat în vitamine. mai ales cele dureroase la solicitările pasive. este o condiţie necesară pentru a obţine o recuperare grabnică a sănătăţii. PS. curenţi faradici şi galvanizări. dar mai ales dinamică. dozarea intensităţii şi durata şedinţei condiţionează efectul terapeutic. Electroterapia locală se adresează atât durerii ca simptom (electroterapie antalgică simptomatică). efectul fibrolitic ce dezorganizează procesele incipiente de fibrozare. mai pot beneficia de băi de lumină infraroşii. intensitatea curentului să fie la prag şi durata tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute). 3. gimnastică medicală. Este necesară şi evitarea sedentarismului respectând efectuarea unui program zilnic de exerciţii fizice. viaţă în aer liber.4. 3. cât şi contracturii musculare şi ea sursă generatoare de durere (electroterapie antalgică patogenică). curenţi aperiodici de joasă frecvenţă. De asemenea evitarea umezelii. ionoterapia electrică. iar hipotoniile musculare de termoterapie. Curenţii diadinamici al căror efect antalgic este foarte bine cunoscut acţionează şi prin contracţiile musculare pe care le induc formele excitomotorii (RS. de întindere. săruri minerale şi proteine cu limitarea glucidelor şi a carbohidraţilor pentru a evita creşterea ponderală. fototerapia şi ultrasunetele. Procedeele mai importante de electroterapie sunt: galvanizările. creşterea temperaturii locale prin frecarea indusă de bombardamentul cu ultrasunete. Galvanizarea transversală este decontracturantă si antalgică. faradizarea. micromasajul celular. de a limita efectele dureroase sau anchilozele şi artrozele secundare. Respectarea unui regim de odihnă adecvat (pe pat tare) este recomandabilă.

Se mai prescriu vitamine din grupurile D. Modificarea lungimii şi tonusului muşchilor care menţin echilibrul bazinului este în general consecinţa.6. De asemenea se poate administra calciu si clorocalcin. d) Presiunea directă asupra gibozităţii. volei. Exerciţiile fizice corective. Kinetoterapia atitudinilor scoliotice trebuie completată cu tonificarea complexă. 3. aspirină). angajând abductorii şi adductorii coapsei. simetrică. Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se folosesc următoarele procedee: a) Întinderea în lungime. ca şi muşchii paravertebrali lombari. exerciţiile analitice şi cele pentru condiţionare fizică generală trebuie să asigure formarea simţului tinutei corecte (îndeosebi simţului poziţiei corecte a bazinului). pentru ca aceasta să se poată face pe un schelet cât se poate de corectat sau de flexibil. precum şi să confere întregului organism vigoarea generală necesară şi înlăturarea stării de hipotonie generală. precum şi cu exerciţii pentru antrenarea capacităţii generale de efort. ca sporturi şi jocuri sportive. În general sunt eficiente exerciţiile simetrice. . îndeosebi înot. b) Flexia laterală.Se administrează antiinflamatoare (ibuprofen. Tratamentul kinetoterapic Kinetoterapia urmăreşte echilibrarea musculaturii paravertebrale şi a bazinului. antalgice şi decontracturante. Administrarea de cortizon joacă un rol foarte important dar trebuie de avut în vedere dozajul şi stadiul evolutiv. B şi vitamina C. a întregii musculaturi a spatelui. acestea din urmă având rol de relaxare a musculaturii ale cărei contracţii pot genera deformări ale coloanei. vizând mai ales să îi creeze pacientului simţul poziţiei corecte a bazinului şi să tonifice muşchii care asigură echilibrarea acestuia. fenilbutazonă. să asigure un tonus şi o fortă corespunzatoare grupelor musculare care trebuie să menţină ţinuta corectă şi poziţia echilibrată a bazinului. Este necesar ca odată constituite aceste modificări. iar nu cauza înclinării laterale a acestuia în atitudinile scoliotice. În ceea ce priveşte mobilizarea coloanei vertebrale în atitudinile scoliotice. se recurge de obicei la întinderea în lungime prin suspensii (de regulă simetrice) la spalier şi prin exerciţii active de auto-întindere (ca şi când pacientul ar încerca să devină mai înalt) în poziţiile pe spate culcat. Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie să preceadă tonificarea musculară. să se corecteze şi să se reechilibreze lungimea şi tonusul acestor muşchi. baschet. abdomenului şi membrelor. c) Derotarea. sezând sau stând. aminofenazină.

cât şi asupra rotaţiei vertebrale. Pentru a fi durabilă derotarea trebuie făcută activ. De exemplu. În mod activ. acţionând selectiv asupra uneia din curburi. în direcţie oblică dinapoi înainte. de evoluţia bolii şi de starea generală a organismului. d) Presiunea directă asupra gibozităţii se aplică pe hemitoracele corespunzător convexităţii.. 3. care îşi deplasează faţa anterioară a corpului vertebral înspre convexitate. antrenând în această rotare şi coastele. prin: atârnări în braţe la spalier sau pe o bară. sau cu ajutorul unei pelote aplicată sub gibozitate pe care apasă greutatea corpului. sub acţiunea greutăţii corpului. dar în sens invers asupra uneia faţă de cealaltă. Presiunea se poate face manual. cât şi reducerea curburii scoliotice. în timp ce cealaltă este fixată în poziţie corectă sau hipercorectată. igienic sau sportiv. dacă este prezentă o scolioză dorsală dreaptă. este usor de realizat în scoliozele cu o singură curbură. corectarea prin inflexiune laterală se poate face prin mai multe modalităţi: actionând simultan asupra ambelor curburi. O curbură lombară se poate fixa în poziţie corectată printr-o tracţiune asupra membrului inferior corespunzător concavităţii ori prin ridicarea fesei de partea convexă prin fixarea unui suport pe scaun în poziţia şezând. cu participarea contracţiilor musculare corective. b) Flexia laterală. în. întinderea se poate realiza prin auto-extensie. alunecos. ceea ce face să apară o gibozitate în hemitoracele din partea convexităţii.a) Întinderea în lungime actionează corectiv atât asupra deviaţiei laterale a coloanei.C”. În scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbură. în funcţie de regiunea masată. se poate efectua de asemenea prin tracţiuni simultane de şolduri şi de cap sau umeri. corectivă. cu dispozitive speciale. Ea favorizează atât derotarea vertebrelor. Întinderea se poate realiza în mod pasiv. de obicei în poziţia culcat pe un plan înclinat.7. Derotarea trebuie făcută în sensul invers. Tratamentul prin masaj Masajul este o procedură terapeutică care constă în manevre executate pe suprafata corpului cu o anumită intensitate şi într-o anumită ordine. în direcţia convexităţii. Efectele fiziologice ale masajului: a) Efecte locale . Se poate fixa în poziţie corectă o curbură dorsală printr-o tracţiune asupra braţului din partea concavităţii sau printr-o presiune directă asupra hemitoracelui din partea convexităţii. derotarea trebuie să se facă prin deplasarea umărului drept înainte şi a celui stâng înapoi. atârnări prin prindere de cap cu un căpăstru. cu contracţia muşchilor paravertebrali. în scop terapeutic. c) Derotarea vertebrală. În scoliozele cu dublă curbură.

Are o acţiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic şi a durerilor musculare şi articulare. pornind de la partea inferioară a toracelui pe muşchii paravertebrali şi muşchii dorsali. Tehnica masajului: Masajul regiunii dorsale se execută asezând bolnavul în decubit ventral. A doua formă de netezire se face tot cu palmele întinse pe părţile laterale ale toracelui tot de jos în sus făcând terminaţia la C7. ajung la organele interne în suferinţă. Se începe cu netezirea sau efleurajul cu ambele palme întinse. influenţează favorabil starea generală a organismului. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la periferie spre centru. Un alt mecanism al masajului este acţiunea mecanică produsă de manevrele mai dure ca framântarea. se face netezirea intercostală (luând fiecare coastă între degete) întâi pe partea opusă nouă. Mecanisme de acţiune Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de mecanismul reflex asupra organelor interne. partea superioară a trapezilor. Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat. ciupitul. apoi pe partea noastră. lente care stimulează repetat exteroceptorii şi proprioceptorii existenţi. De asemenea. Bolnavul este acoperit cu un cearceaf lăsând descoperită numai regiunea de masat. îndepărtează oboseala musculară. îmbunătăţeşte somnul. această acţiune se obţine prin manevre mai energice. Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul. rulatul. contratimpul. Ultima netezire este pieptene şi se face pe muşchii bine dezvoltaţi (marii dorsali) derulând pumnul de la rădăcină către vârful degetelor de 5-6 ori. măngăluirea. stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator. cu degetele mâinii stângi depărtate. . îmbunătăţirea funcţiei si forţei musculare. b) Efecte generale Masajul duce la creşterea metabolismului bazal. înconjurând umerii. tapotamentul (care se face transversal pe fibrele musculare) ceea ce duce la tonifierea musculaturii. O altă formă de netezire este netezirea pe coloană cu două degete depărtate. iar de acolo pe cale eferentă. cu spina vertebrală între degetele depărtate. cu mâinile pe lângă corp. Îndepărtarea lichidelor interstiţiale de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona masată. Aceasta se explică prin stimulii care pleacă prin exteroceptori şi proprioceptori (stimuli care sunt de diferite intensităţi) pe cale aferentă către SNC.

cu partea cubitală a degetelor şi cu partea cubitală a pumnului. tot cu mişcări circulare. tendoane) şanţurilor intramusculare şi originii inserţiilor musculare. antiinflamatoare (la bursa seroasă) şi îndepărtează lichidele interstiţiale de stază dintre fasciculele musculare (cu resorbţia şi îndepărtarea lor către organele excretoare). ridicând muşchiul de pe planul osos). sedează durerea de tip nevralgic din tegument şi este o manevră decontracturantă şi relaxantă. Pe lângă efectul tonifiant frământarea are şi acţiune de asuplizare a musculaturii. îmbunătăţind astfel contractibilitatea acestora. O altă direcţie a geluirii: cu degetele apropiate se face pe muşchii paravertebrali dorsali. După toate formele aplicate masajul se termină cu netezirile de încheiere. Are o acţiune de mărire a elasticităţii tendoanelor şi ligamentelor şi de relaxare a lor. circular dreapta. ligamente. După netezirea de întrerupere urmează fricţiunea care se face pe coloană cu două degete depărtate cu mişcări de sus în jos. Formele tapotamentului sunt: cu palma căuş. liniştitoare. deoarece acţiunea sa este calmantă. Urmează vibraţia care se face cu palma întreagă pe toată suprafaţa musculară prin trenuri vibratorii destul de profunde şi rapide pentru a ajunge vibraţia şi la organele interne .Toate formele frământării se fac de 2-3 ori pe fiecare direcţie. Are o acţiune şi mai tonifiantă decât frământarea. circular stânga. prin compresiuni şi relaxări dintre police şi celelalte 4 degete. După fiecare formă de masaj se face netezirea de întrerupere. Fricţiunea este o manevră specifică elementelor anatomice dintr-o articulaţie (cartilaje. burse seroase. în 2-3 straturi de muşchi. şi contratimpul (pe aceleaşi straturi). Tapotamentul este o manevră specifică musculaturii şi se execută tot transversal (ca o hăşurare). Geluirea este tot o frământare ce se face pe coloană precum şi intercostal (cu 2 degete depărtate cu spina vertebrală între degete sau cu coastele între degete). O altă direcţie de fricţiune este intercostală cu degetele depărtate cu mişcări circulare şi o alta cu degetele apropiate pe muşchii paravertebrali. Urmează frământarea sau petrisajul cu toate formele sale: frământarea cu o mână şi frământarea cu două mâini (începând cu partea opusă nouă. Frământarea este o manevră specifică musculaturii. de întrerupere a celorlalte manevre care sunt mai dure şi de încheiere a masajului. . a pielii şi a cicatricilor. Vibraţia are o acţiune relaxantă. stânga-dreapta. obţinându-se un efect decontracturant mai bun.Netezirea este o manevră de introducere a masajului sau de adaptare a mâinii maseurului cu tegumentul bolnavului (şi invers). Datorită efectului de tonifiere pe care îl are frământarea este folosită pe musculatura flască. sedativă. După fricţiune urmează tapotamentul care se face pe muşchii bine dezvoltaţi ca marii dorsali şi trapezi (partea lor inferioară) având în vedere evitarea zonei rinichilor precum şi a coloanei vertebrale. atonă sau atrofiată. Framântarea se execută întotdeauna transversal pe fibrele musculare. Se adresează atât tegumentului cât şi fibrelor musculare. Fricţiunea se poate combina cu vibraţia. calmantă.

nămol terapeutic. pot contribui la recuperarea funcţională. Sovata. Govora) * Ape sulfuroase termale (Herculane) Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic. Terapia ocupaţională Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop recreativ şi terapeutic. Pentru acest lucru facem mişcările de inspiraţie-expiraţie masorul ţinând palmele perpendiculare pe coloana dorsală şi spunându-i bolnavului să tragă aer în piept după care bolnavul expiră aerul. Techirghiol) * Ape sărate iodurate (Bazna) * Ape sulfuroase sărate (Călimăneşti.9. Mangalia. Eforie Nord. climatul) este benefică şi împreună cu programele de kinetoterapie adecvate. Staţiunile indicate sunt: Techirghiol (şi tot litoralul) care are namol sapropelic. Borsec. unde asocierea factorilor naturali (apă minerală. geluiri. Amara.După aceea facem kinetoterapie deoarece avem articulaţiile costo-vertebrale care trebuiesc mobilizate. contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente. Astfel. 3. Tratamentul balneologic Bolnavul cu cifoscolioză poate beneficia de tratament balneo-fizical în staţiuni profilate pe tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor (Felix. Tratamentul balnear vizează urmatoarele obiective: * Încetinirea procesului degenerativ * Îmbunătăţirea circulaţiei locale şi generale * Ameliorarea sau menţinerea mobilităţii articulare şi a forţei musculare. . tapotament) pe partea convexităţii curburii scoliotice.8. Felix (turbă). iar masorul apasă prin vibraţii coloana dorsală (de 2-3 ori). Bazna. vom executa manevre decontracturante (neteziri. 1 Mai. 3. Telega. ajutând bolnavul să folosească mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală. Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate). Tipuri de ape: * Ape termale algominerale (Felix. * Amara. fizic (mecanic) şi chimic. vibraţii) pe partea concavităţii curburii scoliotice şi manevre tonifiante (frământări. * Vatra Dornei.). În cazul scoliozelor urmărim echilibrarea şi egalarea forţei de contracţie a musculaturii paravertebrale în vederea restabilirii aliniamentului fiziologic al coloanei vertebrale. * Geoagiu (nămoluri feruginoase). fricţiuni. Geoagiu) * Ape sărate concentrate (Sovata. Techirghiol etc. * Govora (nămol silicos şi iodat).

restabilirea echilibrului psihic. Corectarea este în general realizată prin aparate gipsate succesive. 2) Etapa de tratament (asistenţa propriu-zisă). cu practicarea integrală. Pentru scolioză corecţia se obţine cu ajutorul unui cadru ce realizează atât elongarea cât şi derotarea coloanei şi presiunea pe convexitate. fluture). Vom alege acele sporturi sau jocuri ce pot avea o contribuţie la atingerea obiectivelor terapeutice propuse. Înotul trebuie să fie simetric şi făcut mulţi ani la rând (bras. Corsetul lui este purtat permanent sau . Asistenţa în terapia ocupaţională se desfăşoară în două etape: 1) Primirea pacientului şi evaluarea lui: este cel mai important moment pentru că de calitatea evaluării depinde alegerea mijloacelor şi aplicarea tratamentului. 3. voleiul. Pacienţilor care practică volei. În cadru se aplică aparatul gipsat. Aparatul clasic activ este aparatul Milwaukee. După o perioadă de 1-2 luni aparatul gipsat se schimbă. De exemplu: înotul. Aparatele ortopedice pasive realizează corecţia deviaţiei folosind forţa de presiune. Când se obţine corecţia maximă menţinerea ei este incredinţată unor corsete ortopedice.) principiul este acelaşi.10. Un tratament ortopedic poate fi apreciat ca eficient dacă la sfârşitul creşterii el reuşeşte să menţină deviaţia vertebrală la o valoare cel mult egală cu aceea de la începutul tratamentului Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare active şi pasive. În cazul pacienţilor cu scolioză putem aplica din activităţile esenţiale tehnicile sportive cu caracter recreativ. Este un excelent mijloc activ de autocontrol. Tratamentul ortopedico-chirurgical a) Tratamentul ortopedic Îşi propune corectarea şi menţinerea deviaţiei vertebrale pentru a neutraliza riscul de agravare reprezentat de puseul pubertar de creştere. Uneori gipsul poate realiza o elongaţie progresivă (aparatul de elongaţie tip Stagnara). Aparatele ortopedice active caută să obţină o corecţie printr-o autoredresare activă a coloanei. Cotrel etc. dezvoltarea forţei musculare. Indiferent de tipul de cadru (Abbot.Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi. baschetul. de obicei la nivelul părţii convexe a curburii şi forţa de tracţiune care tinde să elongheze coloana şi astfel să reducă curbura. Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaţionale sunt: mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii mişcărilor. trezindu-i interesul pentru diverse mişcari utile şi contribuind astfel la readaptarea functională la efort. Risser. bedmintonul sunt foarte indicate în cazul pacienţilor cu scolioză. bedminton sau baschet le vom spune sa-şi folosească mai mult mâna de pe partea unde se află concavitatea curburii scoliotice deoarece umărul de pe acea parte este căzut. de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale şi de dirijare a dezvoltării simetrice a toracelui. obţinându-se o nouă corecţie. spate.

şi după terminarea creşterii. Cifozele toracale între 40-50 şi 70-80 de grade se tratează prin mijloace ortopedice. cu scop de asuplizare preoperator. care se agravează lent. evolutive. impun redresarea şi stabilizarea lor prin metode chirurgicale. cu scop de tonificare musculară generală în perioada de imobilizare. dar continuu. stimularea electrică a musculaturii din convexitate cu aparate special construite. Capitolul IV . perioadă în care artrodeza vertebrală devine solidă. se adresează aceloraşi deviaţii vertebrale de gravitate medie şi se asociază în programul terapeutic. Un alt aparat activ este corsetul cu trei puncte de sprijin care caută să redreseze scoliozele lombare. Intervenţia chirurgicală în cazurile de gravitate extremă trebuie precedată de o pregătire prin elongaţie progresivă a coloanei (prin aparate gipsate de elongaţie sau elongaţie cu halou cranian şi gips sau cerc pelvin). cu vocaţia de corecţie posturală şi integrare în viaţa cotidiană la înlăturarea corsetului. dar care la controale repetate fac dovada evolutivităţii lor. apoi de corset ortopedic timp de 18-24 luni. în funcţie de gravitatea curburii. peste 80 de grade. nu pot fi corectate şi stabilizate decât printr-un tratament chirurgical. Preţul corecţiei în aceste cazuri îl constituie rigidizarea (cu tije) a unui important segment al coloanei vertebrale. Există actualmente tendinţa de a aplica corsetul Milwaukee noaptea în cazurile de deviaţii mici (scolioza sub 30*). b) Tratamentul chirurgical Deviaţiile vertebrale grave.intermitent. O altă serie de metode ortopedice: tracţiunea continuă în timpul nopţii (Cotrel). Şi tratamentul chirurgical va fi însoţit de kinetoterapie. Intervenţia este urmată de o imobilizare gipsată. Cifozele grave.

Date personale Numele: D Prenumele: S Vârstă: 16 Sex : M Domiciliu : Baia Mare Profesie : elev 2. Istoricul bolii: Din istoricul afecţiunii aflăm că suferinţa a debutat în urmă cu 4 ani prin durere dorsală predominant diurnă. Examen clinic general: Înălţime: 1. 7. Diagnostic: cifoscolioză şi picior plat bilateral gr II. 5. 4. Tegumente şi mucoase normal colorate.Studiu de caz Cazul I 1. 3. Examen clinic local: . Antecedente personale patologice şi heredocolaterale: Atrită umăr drept la 15 ani. Motivele internării: Dureri dorsolombare moderate şi continue. În acea perioadă pacientul a urmat 3 cure de balneofizioterapie cu ameliorarea simptomelor. 6. S-a observat reducerea elasticităţii toracice şi a capacităţii vitale. Fractură tibie picior stâng. Echilibrat cardiorespirator.65 m Greutate: 71 kg Ţesut celular subcutanat bine reprezentat.

Reflexe osteotendinoase normale. Respectarea unui regim de odihnă pe pat tare. 38°C. două serii. Parafină: dorso-lombar şi în pelerină. fenilbutazonă. continuu. Mobilitate cervicală: indice menton-stern 8/14cm. Se mai prescriu vitamine din grupurile D. săruri minerale şi proteine cu limitarea glucidelor şi a carbohidraţilor pentru a evita tendinţa de creştere ponderală. dreapta 17 cm.Statică vertebrală modificată prin proiecţia laterală şi posterioară a coloanei dorsale. Mobilitate dorsală: indice Ott = 31 cm. 10. expansiunea cutiei toracice = 1cm. Evitarea sedentarismului respectând efectuarea unui program zilnic de exerciţii fizice. antalgice (nimesil). B şi vitamina C. 20 minute. De asemenea se poate administra calciu si clorocalcin. inflexiuni laterale = treimea inferioară coapse. scolioză dorsală laterală dreapta şi cifoză dorsală. tonifierea musculaturii dorsale. cervical şi dorsal 0.6 W/cm2 – 10 minute (5+5 minute). viaţă în aer liber.10 minute. Manual: 80 Hz. gimnastică medicală. Examen de laborator: 9. Ultrasunete: Paravertebral. Dinamică vertebrală: retractura unilaterală a muşchilor extensori spinali ai coloanei vertebrale şi a musculaturii interscapulovertebrale. Mobilitate lombară: test Schober = 11 cm. Sindrom dural şi radicular absent. 4 poli transversal – dorsal. 8. aminofenazină. Hidrotermoterapie: baie generală de nămol. . Tratament balneofizical şi kinetic: Electroterapie: Interdin. tragus-umăr stânga 15 cm. occiput-perete 10 cm. 42°C. spectru 100-0 – 10 minute. aspirină.cu multă mişcare. dreapta 17 cm. ketoprofen forte). 20 minute. menton-acromion stânga 15 cm. 11. Tratament medicamentos: Se administrează antiinflamatoare (ibuprofen. cervicale – 20 minute. indice degete-sol = treimea inferioară a gambelor. Mers normal cu tendinţă la flexum. la nivelul şoldurilor şi genunchilor bilateral. Tratament igienodietetic: Menţinerea unui regim alimentar bogat în vitamine. mobil.

12. purtarea corsetului ortopedic mereu în timpul nopţii. menţinerea în dietă a suplimentelor de multiminerale (calciu si clorocalcin) şi vitamine: D. handball. Se ţine mingea sau racheta în mâna din partea unde din cauza scoliozei umărul este lăsat în jos. Tratament antalgic şi antiinflamator la nevoie. frigul şi umezeala. schiţarea bolţii plantare. asuplizarea muşchilor extensori ai coloanei vertebrale. Cazul II 1. badminton.Sporturi terapeutice: înot. B şi C. mersul pe teren accidentat. Kinetoterapie: tonifierea musculaturii dorsale. Continuarea programului de kinetoterapie la domiciliu.Masajul: Decontracturant cervicodorsolombar 20 minute. tenis. Dispensarizare prin medicul de familie. Date personale Numele: A Prenumele: M Vârstă: 17 Sex : F Domiciliu : Baia Mare Profesie : elevă 2. odată cu cedarea durerii şi asuplizarea vertebrală. Recomandări la externare: A se evita ridicatul şi căratul de greutăţi în special cu o singură mână. 13. creşterea parametrilor funcţionali pulmonari şi înbunătăţirea stării psihice a pacientului. Diagnostic: cifoscolioză 3. Odihna în decubit dorsal pe pat tare fără pernă cu şoldurile şi genunchii perfect întinşi. 14. Observaţii la sfârşitul tratamentului: Evoluţia tratamentului recuperator a fost favorabilă prin reducerea curburilor patologice. Motivele internării: .

Examen de laborator: 9.Tratament balneofizical şi kinetic: programul de recuperare a avut ca obiective asuplizarea zonelor cu raza de curbură patologică si a centurii scapulare. in vederea unui bun aliniament postural. pasiv si activ. Recomandări la externare: Cazul III . ionizări cu novocaină.4. Exerciţiile respiratorii au urmărit creşterea funcţiei pulmonare ceea ce se revede prin creşterea capacităţii vitale si a elasticităţii pulmonare. alaturi de purtarea corsetului ortopedic. curenti TENS. Kinetoterapia s-a efectuat sub forma tonifierii musculaturii în condiţii de corecţie adresându-se musculaturii spatelui. Istoricul bolii: 6. fesierilor si a musculaturii plantare. cresterea parametrilor functionali pulmonari si îmbunătăţirea stării psihice a pacientului. Antecedente personale patologice şi heredocolaterale: 5. băi sulfuroase. Sporturi terapeutice: 13. În vederea creşterii debitului musculo-ligamentar s-au folosit alături de procedurile: masaj si baie sulfuroasă. curenţi infra roşii aplicati la nivelul zonei dorsale. Observaţii la sfârşitul tratamentului: 14. Examen clinic local: 8. Tratament medicamentos: 11. abdomenului. Evoluţia tratamentului recuperator a fost favorabilă prin reducerea curburilor patologice. schiţarea bolţii plantare. Pentru reducerea algiilor vertebrale s-au aplicat ca tratamente asociate masaj. Un accent deosebit s-a pus pe exerciţiile de asuplizare de tip stretching. Tratament igienodietetic: 10. Examen clinic general: 7. 12. odată cu cedarea durerii si asuplizarea vertebrală.

Sporturi terapeutice: 13.1. Examen de laborator: 9. Examen clinic general: 7. Tratament medicamentos: 11. Examen clinic local: 8. Motivele internării: 4. Tratament balneofizical şi kinetic: 12. Antecedente personale patologice şi heredocolaterale: 5. Date personale Numele: C Prenumele: O Vârstă: 15 Sex : F Domiciliu : Baia Mare Profesie : elevă 2. Tratament igienodietetic: 10. Observaţii la sfârşitul tratamentului: 14. Recomandări la externare: Capitolul V 1. Motivarea alegerii temei . Istoricul bolii: 6. Diagnostic: cifoscolioză Diabet zaharat tip II 3.

denumită şi „ham de memorie” – denumire ce îi evidenţiază scopul. De aici apare necesitatea tratării. Programul de kinetoterapie asociat cu mijloacele de fizioterapie au dus la ameliorarea algiilor vertebrale şi la dispariţia lor. dar au fost incluse şi elemente corective pentru deficienţele asociate. De aceea programele de exerciţii au avut drept scop corectarea cifoscoliozei. evoluţia pacienţilor a evidenţiat o stagnare a bolii. dependente de cifoscolioză. Nu este mai puţin adevărat că cifoscolioza având o valoare primară. statice sau jocuri sportive. necesar menţinerii corecţiei. asuplizarea coloanei vertebrale şi redresarea ei s-a realizat prin: exerciţii de stretching şi elongaţii vertebrale pe plan înclinat (banca de gimnastică) şi cu ajutorul căpăstrului Glisson. Menţinerea poziţiei corecte a fost consolidată prin aparate ortetice de tipul orteza cervico-dorsolombară. creşterea tonusului musculaturii paravertebrale. tenis. Concluzii Din studiul făcut asupra cazurilor prezentate în lucrarea de faţă s-a putut constata că tratamentul cifoscoliozelor nu trebuie înteles separat ci într-un context mult mai larg decât cel al corectării stricte a curburii dorsale întrucât apare însoţită de abateri de la normal a umerilor. Prin această lucrare s-a încercat găsirea unor modalităţi potrivite de aplicare a mijloacelor şi procedeelor kinetoterapeutice şi de recuperare prin care să oprim evoluţia deformărilor coloanei vertebrale. etc. badminton. volei. inimă. . de tipul sporturilor: înot. toracelui şi a altor zone. deblocarea toracelui şi îmbunătăţirea parametrilor funcţionali specifici funcţiei pulmonare. De ea sunt legate celelalte segmente care alcătuiesc toracele şi bazinul şi tot pe ea se inseră membrele superioare şi inferioare de aceea orice modificare structurală sau dezaliniere a unui segment vertebral va atrage după sine o perturbare a simetriei corpului şi direcţiei de mişcare cu repercusiuni uneori grave şi asupra organelor interne: plămâni. a dezalinierilor coloanei vertebrale. crearea unui tonus de atitudine. Exerciţiul fizic ca mijloc de bază al kinetoterapiei s-a aplicat sub formă de exerciţii dinamice. Alături de exerciţiile dinamice. În cazul în care deformările corpurilor vertebrale au fost accentuate. care au înbunătăţit rapid redresarea coloanei prin întinderea ligamentului anterior ce este retractat. fie în cifoză.Coloana vertebrală este cea mai importantă parte al aparatului locomotor. 2. omoplaţilor. micşorarea curburilor patologice. baschet. atât preventiv cât şi în cazul nostru terapeutic şi de recuperare. Corectarea concomitentă şi a deficienţelor asociate s-a soldat cu o accelerare a recuperării curburii cifotice şi scoliotice. corectarea acesteia va antrena şi corectarea deficienţelor asociate a căror existenţă este secundară. scolioză sau cifoscolioză.

Editura Medicală. BIBLIOGRAFIE 1. 1972 . 2. De un real folos au fost exerciţiile de conştientizare ale posturii din programul de kinetoprofilaxie „şcoala spatelui” în care poziţiile corective învăţate în sală se aplică în viaţa cotidiană. ce trebuie aplicate în timpul zilei şi nopţii pentru menţinerea rezultatelor urmărite prin tratament recuperator. Tratamentul prin mişcare va fi continuat pentru a consolida şi menţine rezultatele obţinute. care a realizat obiectivul menţinerii corecţiei.În cadrul programului de recuperare. fiecare pacient a primit un program cu regulile de igienă ale posturii.Editura Bucureşti. 1980 Clement Baciu „Anatomia Funcţională Şi Biomecanica Aparatului Locomotor" . Corneliu Zaharia “ Scolioza” .

wordpress. 1999 Mircea Popescu „Educaţia Fizica Şi Sportul În Pregatirea Studenţilor" .Tudor 15.ro/romania/romania-tara-cu-cei-mai-multi-copii-bolnavi-devertebrale/ 14. Bucureşti.Editura Medicală. 1999 1: http://recuperaremedicala1. 1972 Sbenghe „Kinesiologie – Ştiinţa Mişcării” . F.Tudor 13.Editura Sport Turism. S. Bucureşti.3. 1999 Laurian Sdic „Kinetoterapia În Recuperarea Algiilor De Statică Vertebrală" .Sava 12. Terapeutică Şi De Recuperare” – Editura Medicală. Bucureşti.Reumatologie" Editura Medicală. 8. N. 10. 1982 Mariana Cordun „Hidrokinetoterapia În Afecţiunile Reumatismale" Editura A. 1978 Fetescu.Editura Medicală.Stefan Birtolon „Exerciţiul Fizic Şi Coloana Vertebrală" .Figura scolioza-din-europa-55213. Bucureşti. Kiss „Fizioterapia Şi Recuperarea Medicală" . 4. Cristina Foza „Corectarea Deficienţelor Fizice Ale Elevilor" . E. 1993 Radu Păun „Tratat De Medicină Internă .Figura 16. 2002 11. " Bucuresti. 7.Editura Medicală. Bucureşti. Dinulescu Traian „Balneofizioterapie” – Editura Medicală.Tudor Sbenghe „Kinetologie Profilactică. 1995 Rădulescu Andrei „Electroterapia" .Editura Medicală.html . 6.com/2011/05/01/afectiuni-ale-coloanei2: http://www. Bucureşti 1963 I. 9. 1987 Sbenghe „Bazele Teoretice Şi Practice Ale Kinetoterapiei" Editura Medicală. 1999 Vol. II.Editura Cnefs.antena3. Bucureşti.Editura Didactică Şi Pedagogică. 5.

17.guglielmofelici.it/scoliosi_secondarie/pagine_scoliosi_neuropatica/da_lesioni_dei_m otoneuroni_inferiori.html .Figura 3: http://www.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->